Sunteți pe pagina 1din 4

« Un diplomat întotdeauna ştie ce să întrebe,

atunci cînd nu ştie ce să răspundă »


K.Melihan

Cerinţele profesionale şi calităţile moral-psihologice ale diplomatului


sec.XXI

A.F.Dobrînin-Ambasador Extraordinar şi
Plenipotenţiar a URSS în SUA (1962-1986)
Din totdeauna calitatea de diplomat a fost asociată
indisolubil activităţii,constituită apoi ca ştiinţă,iar
după unii şi ca artă,care a primit denumirea de
diplomaţie.Vorbind despre această profesie trebuie
să menţionăm că aceasta nu este deloc una
uşoară. În primul rînd, reprezentantul acestei
profesii trebuie să acţioneze ca mediator între două
ţări: statul său de reşedinţă şi statul în care este
acreditat şi de a dezvolta relaţiile bilaterale dintre
aceste două.Sarcina lui principală este de a explica
poziţia ţării sale prin mijloace cît mai accesibile
celeilalte părţi. Un diplomat trebuie să ţină cont de
mentalitatea naţională,
de principiile morale şi aspectele politice ale
statului,cu care au fost iniţiate negocieri în vederea unei viitoare cooperări.Ca
reprezentant al statului său,diplomatul îndeplineşte şi desfăşoară o activitate destul
de dificilă care ţine nu doar de mediere. El trebuie să urmărească tot ceea ce se
întîmplă în jur şi să raporteze Ministerului Afacerilor Externe.Fiind situat direct în
epicentrul evenimentelor, diplomatul recomandă o poziţie oficială care trebuie
urmată într-o situaţie concretă.
Cheia succesului în activitatea diplomatică este nivelul înalt de pregătire, potenţialul
intelectual şi cultural şi, desigur, arta de a folosi toate acestea în practică.Deci,unui
diplomat i se cere să fie un specialist în domeniul relaţiilor internaţionale,politicii şi
dreptului internaţional(aici mai pot fi adăugate o serie de domenii,dar cele expuse
sunt obligatorii).Una dintre cele mai importante calităţi pe care trebuie să o posede
un diplomat şi de care depinde succesul activităţii sale este
patriotismul.Promovarea şi apărarea intereselor ţării,reprezentarea cu demnitate a
statului sînt atribuţii înscrise în definiţia diplomaţiei,iar realizarea lor implică un înalt
patriotism din partea diplomatului chemat să le servească.O altă importantă calitate
este conştiinciozitatea,ceea ce presupune îndeplinirea instrucţiunilor primite şi
executarea zilnică a îndatoririlor sale,care la rîndul lor se bazează pe simţul
responsabilităţii.Punctualitatea unui diplomat în toate împrejurările activităţii sale
este o cerinţă obligatorie,deoarece nepunctualitatea poate fi interpretată ca
manifestarea nerespectului,atitudinii neglijente şi neutre.Un diplomat trebuie să fie
şi un geniu analist.Nu este suficient doar de a colecta informaţii,trebuie să fii
capabil să o analizezi,să o sintetizezi şi să găseşti acel grăunte raţional.Activitatea
analitică presupune studierea politicii interne şi externe a ţării gazdă, procesele
care au loc în domeniul politic,economic,social,cultural şi alte aspecte ale vieţii de
zi cu zi a statului.În rezultatul acestei munci,diplomaţii pregătesc informaţiile
relevante şi materialele de referinţă şi le trimit Guvernului, Ministerului de Externe
sau altor departamente.
O cerinţă pentru un diplomat este capacitatea de a negocia şi de a desfăşura o
comunicare prielnică şi de a crea o impresie bună interlocutorului.Capacitatea de
negociere implică talentul oratoric,după cum spunea Pascal ,,arta de a vorbi despre
lucruri,iar cel care te ascultă,fără efort şi cu plăcere să înţeleagă totul”. Diplomatul
este stimulat şi privit cu respect atunci cînd îşi foloseşte talentul său de orator. Un
diplomat raţional trebuie să dea dovadă de curaj, el trebuie să fie modest,să nu
vorbească mai mult decît îi cere interesul de stat.Un diplomat este în atenţie cînd
vorbeşte mai rar şi ascultă mai mult,deoarece în acest secol al tehnicii şi electronicii
oamenii au pierdut deprinderea de a asculta,dar pentru un diplomat iscusinţa de a
asculta este vitală vocaţiei sale,deoarece doar ascultînd atent poţi face concluzii
corecte şi înţelege cele expuse de interlocutor.Americanul R.Fisher scria că ,,cel mai
nepreţios lucru este de a da de înţeles interlocutorului că este auzit”.Una dintre cele
mai importante şi obligatorii cerinţe pentru un diplomat este interpretarea întocmai
a mesajului (dacă este oral) şi a răspunsului.Un adevărat diplomat trebuie să dea
dovadă de amabilitate,calmitate şi desigur răbdare,deoarece aceste valori vor
permite evitarea polemicii,care este contradictorie diplomaţiei,la fel ele alimentează
spiritul de convingere a partenerului.Trebuie să mai evidenţiem o cerinţă
importantă pentru un diplomat,şi anume ca acesta să aibă o cultură dintre cele mai
temeinice,
ceea ce presupune cunoaşterea istoriei,atît a statului său,cît şi a statului
acreditant,a jurisprudenţei,a limbilor străine,a
economiei,geografie,ştiinţei,tehnicii,artei,etc...Aici am putea enumera o listă
infinită,dar cred că cele enumerate mai sus sunt cele mai strict necesar.Una dintre
trăsăturile de bază ale diplomatului trebuie să fie respectul său pentru
adevăr,cinste şi loialitate.H.Nicolson consideră dragostea de adevăr drept prima
dintre virtuţile unui diplomat.
Şi Fr. de Callières relevă această calitate : ,, ...onestitatea este cea mai bună
politică...”,deoarece pentru un diplomat este practic imposibil să aibă rezultate
pozitive în urma unei negocieri,dacă are renume de o persoană care-şi permite să
utilizeze date false.O altă capacitate de care trebuie să dispună un adevărat
diplomat este empatia-capacitatea de adaptare/acomodare.Fr. de Callières
scria : ,,ambasadorul într-un anumit sens trebuie să se refuze de propriile păreri şi
să se pună în locul monarhului cu care duce tratative,ceea ce presupune să
înţeleagă părerea acestuia şi să-şi spună dacă aş fi fost în locul acestuia,cum aş
interpreta cele expuse?”.Mai simplu spus empatia presupune ,,de a intra în pielea
altuia” şi de a înţelege psihologia interlocutorului.Pierderea capacităţii de adaptare
poate fi comparată cu pierderea imaginaţiei,ceea ce conduce la faptul că diplomatul
nu se mai interesează de psihologia altora şi devine inerent,inutil.
Toate aceste calităţi şi cerinţe enumerate mai sus pot fi atribuite atît unui diplomat
al sec.XVIII,spre exemplu,cît şi unuia din sec.XXI,deoarece aceste calităţi şi cerinţe
sunt universale şi fără de acestea un adevărat diplomat nu-şi poate exercita
sîrguincios activitatea sa.În continuare voi încerca să evidenţiez unele cerinţe şi
calităţi care sunt strict necesare pentru un diplomat al sec.XXI şi fără de care în
prezent exercitarea acestei activităţi este foarte dificilă.
În primul rînd un diplomat contemporan trebuie să se poată folosi de un telefon
mobil,în prezent acesta fiind un accesoriu indispensabil pentru orice persoană,în
special pentru un diplomat.Datorită unui telefon mobil,diplomatul poate oricînd şi
oriunde să facă un apel telefonic cînd are nevoie să rezolve o problemă de
urgenţă,fără să caute un telefon public.Un alt accesoriu la fel de important este
calculatorul,care poate îmbina în sine simultan un radiou,un televizor şi o poştă
electronică.Graţie calculatorului,un diplomat poate fi la curent cu ultimele ştiri,chiar
dacă nu a avut posibilitatea să le vizioneze sau să le audieze de la radiou,la fel
poate expedia un email,chiar şi video în orice colţ al lumii.Prerogativa unui email
faţă de un alt tip de mesaj este faptul că acesta ajunge în cîteva secunde,timpul
fiind un lucru preţios pentru un diplomat.La fel de util şi necesar este şi faxul,care
permite expedierea şi primirea momentană a informaţiei.
În urma celor expuse mai sus putem face concluzia că un adevărat diplomat este un
scut de apărare a intereselor statului său.