DREPT ADMINISTRATIV II

Curs 1

CAP.I. CONTROLUL ASUPRA ACTIVITATII A.P.

Dreptul administrativ este o totalitate de norme care reglementeaza sau normeaza ce? Raporturi
juridice. Deci dreptul administrativ reglementeaza raporturile juridice administrative care sunt de
mai multe feluri, dar raportul juridic TIP sau CLASIC se naste intre particular si administratie.
Am discutat atunci ca acest raport administrativ e dezechilibrat, in sensul ca administratia se
bucura de o suma de privilegii care fac ca pozitia sa in raportul asta juridic sa fie usor superioara
fata de cea a particularului. Asta e raportul juridic administrativ.

Pornind de aici, ce am facut in primul semestru? Prima data am discutat despre sistemul
administrativ, adica despre administratia publica privita in sensul sau organic, adica totalitatea
organelor administrative, dupa care am discutat despre ce? Despre actul administrativ care e
principalul mijloc de actiune al administratiei. Deci un semestru intreg am discutat o parte a
acestui raport juridic, iar acum a venit randul celeilalte.

Oriunde exista putere, inclusiv putere publica, exista tendinta spre abuz. Administratia, emitand
acte administrative, evident poate comite excese in exercitiul acestei puteri publice. Excesele
astea sunt indreptate inspre partea mai slaba a raportului juridic, adica inspre particular. Prin
urmare, ca sa reechilibreze situatia, legiuitorul trebuie sa puna la indemana particularului un
mijloc de reactie. Reactia particularului la actele administrative se numeste contencios
administrativ.

Am facut practic semestrul trecut un drept al actiunii, iar acum o sa facem un drept al reactiunii
sau al protectiei. O sa incepem sa discutam despre contenciosul administrativ.

Prima chestiune este sa vedem care e locul ideii de contencios in notiunea mai larga de control,
pentru ca pana la urma contenciosul administrativ este o forma de control.

Prima problema e sa stabilim de cate feluri este controlul general al activitatii administrative.
Criteriu: cine poate exercita controlul asupra activitatii administratiei? controlul poate fi
exercitat de catre instanta de contencios, si atunci vorbim de un control jurisdictional.
Altcineva cine mai poate exercita controlul? administratia insasi, iar atunci se numeste
control administrativ, deci controlul este administrativ si jurisdictional. O sa vedem ca ele se
intalnesc intr-un punct.

I. Controlul administrativ
 Este controlul activitatii administratiei infaptuit de ea insasi. Sunt mai multe tipuri de control
administrativ: control intern si control extern.

1) Controlul intern

La ce se refera? Va amintiti ca atunci cand am discutat noi despre sistemul de drept am spus ca
in varf este Guvernul, apoi avem ministerul, prefect si institutia prefectului, de aici avem primar
[draws stuff], CL etc. Asta este schema extrem de simplista si simplificata. Ce este de fapt
Guvernul privit in sens larg? Este organ executiv alcatuit din primul ministru si ministrii si
tooot aparatul de Guvern. Ce voiam sa spun este ca acest organ administrativ este extrem de
stufos, noi am discutat foarte schematic ca avem un prim ministru, avem cativa ministri, dar
Guvernul ca autoritate administrativa cu siguranta ca contine si un aparat format dintr-o armata
de functionari. Acest Guvern, in frunte cu primul ministru, are in subordine tot felul de servicii,
cabinete etc, adica in interior este o microstructura. Exista control aici inauntru? Da, sigur ca
exista, acesta este controlul intern, adica controlul care nu depaseste limitele unui organ
administrativ, controlul unui functionar superior asupra activitatii functionarilor din subordinea
lui, in conditiile in care toti fac parte din aceeasi autoritate. Primul ministru il controleaza pe
secretarul general al Guvernului, secretarul general al Guvernului controleaza probabil serviciul
juridic, seful serviciului juridic ii controleaza pe juristii din Guvern, etc. toata asta formeaza
controlul intern.

2) Controlul extern

Presupune un control in afara organului administrativ, adica Guvernul controleaza pe cine? Un

minister, un prefect etc. Controlul extern, la randul lui, este de mai multe feluri si anume:
ierarhic, de tutela si specializat.

a)Control ierarhic

Este controlul specific cui? Este exercitat de organul superior, dar vorbind de sisteme, este
specific sistemului centralizat si deconcentrat. Presupune ideea de subordonare ierarhica: unul e
sef, celalalt e subordonat.

Ce putem sa spunem despre trasaturile acestui tip de control? trebuie sa fie prevazuta expres
de lege ierarhia, adica sa iti spuna, de exemplu, ca prefectul este in subordinea Guvernului. Nu
trebuie sa se mai spuna expres de lege ca exista si control ierarhic pentru ca se deduce din faptul
ca exista ierarhie si subordonare. Cat este de larg? Este cat se poate de larg, adica in ce consta?
Asemanator tutelei, si aici exista un control ierarhic asupra actelor si un control ierarhic
asupra persoanelor.
Cu privire la acte, in principiu ce poate face organul ierarhic superior cu privire la actele org.
inferior? Sa le revoce sau uneori legiuitorul spune sa le “anuleze”, atat pentru oportunitate
cat si pentru ilegalitate. In general se poate. Intrebarea este: pot fi aceste acte reformate? Ce
inseamna a le reforma sau a le modifica? Inseamna, pe de o parte, sa revoce actul
inferiorului si, pe de alta parte, sa emita altul in loc, modificat. Ei, poate organul superior sa faca
asta? DA. INTOTDEAUNA? NU. Avem o mica problema cu un alt principiu de drept
potrivit caruia un act administrativ poate fi emis/revocat numai de catre un organ competent si in
limitele competentei sale, numai asa se poate vorbi de reformare. Daca nu exista reformare, ce
exista? INJONCTIUNE puterea de a da ordine imperative.

Haideti sa mergem pe 2 exemple sa vedem cand exista reformare si cand nu. Relatia dintre
Guvern si prefect, ce stiti sau ar trebui sa stiti inclusiv noaptea daca va trezeste cineva din somn,
ce poate sa faca prefectul? Poate sa atace in contencios administrativ actele ilegale ale
administratiei publice locale. Bun, primarul din Cluj emite frecvent acte ilegale, dar prefectul,
fiind din acelasi partid politic, nu vrea sa le atace. Guvernul insa se gandeste ca nu e in regula
situatia asta. Ce poate sa faca Guvernul, poate sa le atace el? NU. De ce? pentru ca nu are
competenta, desi exista raporturi de subordonare. O sa gasim in Constitutie la art 122 alin 5 ca
prefectul poate ataca actele ilegale ale administratiei publice locale, dupa aia luati iarasi
Constituitia si cautati aceleasi atributii la Guvern, apoi in L.Guvernului, dar nu o sa gasim
niciunde inseamna ca nu are competenta asta. Neavanad aceasta competenta, mergem la
injonctiune, adica ii da un ordin obligatoriu, adica “Actul cutare si cutare sa le ataci in contencios
administrativ”, si daca nu vrea prefectul, urmeaza controlul ierarhic asupra persoanei, deci il
revoca, numeste pe altul. Oricum aici este justificat legislativ, adica prefectul este obligat sa
indeplineasca insarcinarile date de Guvern, deci daca ii transmite o insarcinare pe cale ierarhica,
nu vad cum s-ar putea opune.

Imaginati-va alta situatie: un Inspectorat Scolar Judetean, printre altele, ce atributii are el? Sa
organizeze invatamantul in scoli pana la invatamantul universitar exclusiv. Imaginati-va ca un
anume inspectorat scolar nu emite un anumit ordin sau il emite complet gresit. Ministerului nu ii
convine asta. Poate el revoca acel ordin, poate emite un altul Ministerul Invatamantului? In
principiu da, pentru ca organizarea invatamantului este si atributia ministerului, doar ca unul are
atributia la nivel national, iar celalalt are atributia la nivel judetean, dar aceste atributii exista la
ambele niveluri. Asta inseamna ca organul superior, avand si el competenta aia, dupa ce revoca
actul in sine, il poate emite sau poate emite unul modificat, iar atunci avem in situatia asta si
puterea de reformare. De asemenea puterea de reformare exista daca un text de lege prevede
acest lucru expres, sincer eu nu prea am gasit asa ceva. Controlul ierarhic asupra persoanelor se
refera la posibilitatea organului superior sa-l numeasca, sa-l sanctioneze si sa-l demita sau sa-l
revoce din functie pe organul inferior. Uneori puterea asta este discretionara, adica o face ca asa
vrea, fara un motiv aparent, alteori puterea asta este legata, in sensul ca exista texte de lege care
iti spun in ce conditii poti numi, in ce conditii poti sanctiona, in ce conditii poti sa revoci din
functie.
b)Controlul de tutela

La randul sau, e cu privire la acte si persoane. Este controlul specific sistemelor descentralizate,
adica un control al organelor centrale, respectiv deconcentrate asupra activitatii organelor
descentralizate.

Prin ce se caracterizeaza acest tip de control? Prima trasatura e de data asta inversata, adica
trebuie sa fie prevazut expres de lege. De ce? Controlul ierarhic este o regula, adica ai spus
ierarhie, spui control, controlul de tutela este o exceptie de la regula. Daca regula e autonomia,
controlul nu poate fi decat exceptia si, ca orice exceptie, trebuie stabilita in mod expres de lege.
Bun, si atunci tot la nivel teoretic, in ce consta acest control, e un control strict sau larg?
Controlul de tutela consta in exact ceea ce prevede legea aia speciala ca consta. De vreme ce e o
exceptie de la regula autonomiei, legea aia care il prevede ne si spune in ce consta. Trebuie sa
stiti ca exista sisteme in care in mod surprinzator controlul de tutela consta tot in posibilitatea de
revocare, adica vedeti, daca ni s-ar spune ca e autonomie, dar un text special din Constitutie ar
spune ca prefectul poate revoca actele administratiei publice locale pe care le considera ilegale,
in ce ar consta controlul de tutela? In posibilitatea de revocare, pentru ca asa prevede legea, dar
legea noastra nu prevede asa.

La nivelul practic al sistemului nostru de drept, acest control consta in posibilitatea de a ataca in
contencios administrativ actele organelor descentralizate. Ne oprim aici; suntem la controlul
administrativ: paradoxal, prefectul le ataca si controlul cine il face? Evident, instanta. Prin
urmare, ce trebuie sa retineti aici? Controlul de tutela este locul unde controlul
administrativ si controlul jurisdictional se intalnesc. Controlul de tutela nu e un control
exclusiv administrativ la noi, dupa cum nu e exclusiv jurisdictional, adica vedeti, ce ar anula
instanta daca prefectul nu ar ataca nimic? Pai nimic. Imaginati-va ca judecatorii de la tribunal ar
turba citind ziarele vazand cat de ilegale sunt actele din Cluj, ce ar putea face? Nimic, doar sa
astepte ca prefectul sa faca actiuni in contencios, deci din perspectiva asta a sesizarii, controlul
este administrativ. Ce ar controla prefectul daca instanta ar respinge tot? Nimic,deci de aia
controlul asta este mixt pentru ca trebuie actiunea conjugata a prefectului si a instantei, deci
din perspectiva organului care sesizeaza e administrativ, din perspectiva organului care
transeaza raportul juridic este jurisdictional.

Controlul de tutela asupra persoanei in ce consta? La fel, este reglementat expres de lege si exact
in asta consta. De ex, art 55 si 69 din legea 215/2001, un consilier judetean sau local isi schimba
domiciliul din UAT in cauza in alta, ce ne spune legea 215 ca se intampla? Esti consilier din
Cluj, dar ai domiciliul in Tulcea, e in regula? ---> Una dintre conditii pentru a putea candida este
sa ai domiciliul acolo, deci daca nu mai indeplinesti conditia asta, legea spune ca mandatul tau
inceteaza de drept, cine credeti ca verifica la politie la Tulcea daca tu nu spui nimic? Poti vota si
etc daca tot vii la sedinte, dar mandatul tau trebuie sa inceteze formal. Cum inceteaza formal?
In momentul in care se prinde prefectul, emite un ordin prin care constata incetarea mandatului
de consilier. Acel ordin practic este un control de tutela asupra persoanelor; prefectul nu da afara
consilieri, primari etc cand vrea, dar cand sunt indeplinite unele conditii legale, poate constata
incetarea mandatelor acestora, pentru ca sa nu se perpetueze o situatie ilegala.

c)Control specializat

Care e diferenta dintre controlul specializat si primele 2 tipuri de control? Pai daca asta e
specializat, celelalte sunt generale oarecum, adica: Guvernul cand il controleaza pe prefect, e
adevarat ca il poate controla cu privire la absolut toate atributiile prefectului din orice fel de
domeniu? Da. Prefectul, cand ataca actele primarului, nu-i asa ca poate sa atace acte care se
refera la buget, urbanism, functionari, orice? De aia spunem ca controlul este general, adica
asupra intregii activitati si asupra oricaror acte. Controlul specializat e un control care e exercitat
de anumite organe specializate ale statului, de exemplu: Garda Financiara, Garda de Mediu,
Curtea de Conturi, etc. Ei, cand vine Curtea de Conturi, poate sa iti dea amenda ca poluezi? Nu,
verifica doar dintr-o anumita perspectiva specializata, pentru poluare vine Garda de Mediu, deci
fiecare cu atributiile sale. Organul controlat e controlat numai pe un sector din activitatea lui, de
aia acest control se numeste control specializat. Fiecare are o lege speciala, cand o sa va loviti in
practica de el, o sa cititi legea speciala respectiva.

II. Contenciosul administrativ. Clasificari

Este un litigiu sau o totalitate de litigii intre cine si cine? In principiu intre particular si
administratie, exact in aceasta ordine, desi o sa vedem ca exista si contencios rasturnat. Deci am
stabilit care sunt partile. In acest litigiu se pune in discutie ce? Un act administrativ, fie el expres
si propriu zis, daca vreti, fie implicit sau asimilat (implicit, adica refuzul nejustificat de a
solutiona o cerere, iar un act administrativ asimilat este, pe langa acest refuz de a solutiona o
cerere, contractul administrativ, adica si el face parte din obiectul unui contencios
administrativ). Deocamdata cam astea sunt litigiile de contencios, intemeiate pe acte,
tacere/refuz, respectiv contract administrativ. Mai exista si alte tipuri de contencios, dar sunt mai
rare.

1)Prima clasificare, din perspectiva reclamantului, adica cel care formuleaza actiunea in
contencios. Intrebarea este: ce interes apara un reclamant oarecare atunci cand face actiune in
contencios? Din perspectiva asta exista 2 tipuri de contencios:

a)Contencios subiectiv, bazat pe interesul sau particular, personal

Fiecare se apara pe sine in primul rand, cel care ataca autorizatia vecinului ca i se construieste o
casa pe terenul lui apara ce, principiile generale de urbanism? Nu, pentru ca deranjeaza
proprietatea lui. Deci ori de cate ori avem un contencios intemeiat pe interesul propriu al
reclamantului, acest tip se numeste contencios subiectiv. Ne putem gandi si asa: e subiectiv
pentru ca si reclamantul e subiectiv, il doare pe el incalcarea.
b) Contencios obiectiv, bazat pe interesul general, public, pe starea generala de legalitate

Reclamantii astia nu au niciun interes personal acolo, ei fac actiune ca sa restabileasca legalitatea
generala. Cati dintre voi aveti legislatia la voi, adica LCA? Multi, deci daca vreti ca cursurile sa
aiba efect maxim e bine sa aveti legea la voi pentru ca stam cu ea pe masa. Art 1 alin 1 LCA
vorbeste de “orice persoana care se considera vatamata in interesele sale legitime”, adica cand
faci actiune pe art 1 alin 1 trebuie sa iti aperi sau sa te consideri vatamat in dr. sau interesul tau,
asta e un contencios subiectiv. Ori de cate ori reclamantul apara prin actiune numai starea
generala de legalitate, tipul asta de contencios se numeste contencios obiectiv, adica reclamantul
deja nemaiavand interese personale, tinde sa fie obiectiv, impartial fata de situatia ivita.
Contenciosul obiectiv este bunaoara cel din art 123 alin 5 din Constitutie, care ne spune ca
prefectul poate ataca in fata instantei in contencios actele administratiei publice locale, daca le
considera ilegale, deci nu daca e vatamat. Asta e prima clasificare si nu comporta discutii decat
atunci cand o discutam in coroborare cu cea de a doua care e mult mai complexa.

2)A doua clasificare, din perspectiva instantei de contencios administrativ, si anume

prerogativele acesteia

Intrebarea este: ce poate sa dispuna instanta? Imaginati-va ca un prefect face o actiune in

contencios, ce poate sa faca instanta? Sa anuleze actul, bun, dar ii poate da prefectului
despagubiri? Dar poate pronunta o hotarare care sa substituie actul administrativ anulat la cererea
prefectului? Discutia asa se pune: daca raspunsul ar fi da, inseamna ca tipul asta de contencios e
de un fel, daca raspunsul e nu, inseamna ca e de alt fel.

Cum ne dam seama ce tip de contencios este? In principiu, ne dam seama din prevederile legale
aplicabile - luam textul din Constitutie si o sa vedem ce poate dispune instanta, luam art 1 din
LCA si o sa vedem in situatia aia ce poate dispune instanta. In continuare insa, noi o sa facem o
teorie a tipurilor de contencios in functie de intensitatea prerogativelor instantei. Vedeti, o
hotarare a instantei de contencios administrativ ce este? O ingerinta, o imixtiune in activitatea
administratiei, adica AP hotaraste ce vrea ea, dupa care cineva sesizeaza instanta si instanta ce
spune? “Nu e bine, desfiintam/ despagubim/etc.” Practic, instanta intervine peste administratie.
Intrebarea este: aceasta interventie cat de brutala poate fi? Cu cat e mai intensa, cu atat e mai
suspecta constitutionalitatea acestei interventii pentru ca ar putea incalca principiul separatiei
puterilor in stat, dar pana acum nu este nicio decizie a CCR ca vreun tip de contencios ar fi
neconstitutional. La nivel teoretic se poate pune insa aceasta problema. Ce o sa facem noi in
continuare este ca o sa analizam toate tipurile posibile de contencios administrativ din
perspectiva acestei posibilitati.

a) Contenciosul in interpretare
Asa cum ii spune si numele, singurul lucru pe care instanta poate sa il faca este sa interpreteze
un act administrativ, asta inseamna ca cu siguranta nu are voie sa il anuleze, nu are voie sa dea
despagibiri, nu are voie sa ii faca nimic decat sa il interpreteze. Actul ramane in ordinea juridica,
nu se desfiinteaza, nici macar nu este declarat ilegal, ci doar va fi interpretat intr-un fel sau altul.
Deci e vorba despre actele administrative ambiguue. Temei legal exista la noi doar in materia
contractelor administrative, art 7 alin 6 lit e din LCA. Este cea mai slaba forma de control, pentru
ca instanta nu controleaza nimic, doar interpreteaza.

b)Contenciosul in aprecierea legalitatii

Presupune ideea unui act administrativ cu privire la care instanta stabileste daca este legal sau
ilegal. Instanta nu anuleaza, doar spune daca e legal sau nelegal. Prin urmare, evident, cu atat
mai mult nu poate nici acorda despagubiri sau altceva. Singurul lucru cu privire la care se
pronunta instanta de contencios este legalitatea actului in cauza. Desigur, se pune problema la ce
bun un asemenea tip de contencios, de vreme ce actul ramane valabil, dar se constata doar asa, in
mod formal, ca este ilegal? Temeiul legal la noi este contenciosul intemeiat pe art 4 din LCA.
Cand o sa facem exceptia de nelegalitate o sa reluam discutia un pic mai aprofundat. Imaginati-
va un litigiu oarecare altul decat cel de contencios - exemplul clasic cu care deja v-ati obisnuit:
vecinul care construieste pe terenul celuilalt.

B construieste si pe terenul lui A, poate A e plecat undeva si nu observa ca B deja si-a ridicat
casa. Cand se intoarce, vede o casa pe terenul lui, ce face A? Stiind ca acolo a fost un gard ce a
fost demolat si B a intrat pe teren, ce o sa faca A? Il da in judecata pe B direct, nu il intereseaza
altceva, se adreseaza unei instante civile si solicita revenirea la situatia anterioara. Ce inseamna
asta?1-demolarea si 2- revendicarea acelei portiuni de teren. Dar ca sa poti demola, printre altele,
ce trebuie sa dovedesti? Trebuie sa probezi ca constructorul a fost de rea-credinta. In NCC exista
o prevedere expresa cu privire la reaua-credinta legata de autorizatiile de construire, bun. Ca sa
dovedeasca ca B a construit cu rea-credinta, reclamantul foloseste orice mijloc de proba, dar B
cum o sa se apere si o sa arate ca el a fost de buna-credinta? Spune ca “Nuuu, eu am construit
perfect legal, in sensul ca am avut autorizatie de construire, mi-am facut o documentatie, terenul
meu s-a stabilit ca e pana aici, am construit legal”, deci aduce in litigiul asta actul administrativ
si il prezinta instantei. Ei, cum se poate apara A fata de aceasta autorizatie? Ridica asa numita
exceptie de nelegalitate si spune:“Pai ai fi avand tu autorizatie, dar autorizatia asta e nelegala
din mai multe puncte de vedere”, deci o ataca cu aceasta exceptie. Bun, ce trebuie sa stabileasca
instanta aici? Daca e legala sau nu, deci nu o anuleaza, nu conteaza asta. Daca instanta spune,
“Da, intr-adevar am verificat toate inscrisurile si autorizatia asta este nelegala”, ne spune LCA ce
se intampla: instanta va solutiona acest litigiu ignorand-o ca si cum ea nu ar exista si, atunci, in
raporturile dintre A si B ce stim? Ca B a construit ilegal, fiindca a construit fara autorizatie, ea
fiind ilegala si se ignora ca si cum nu ar exista.

Care e diferenta dintre autorizatie constatata nelegala si o autorizatie anulata? Anularea

produce efecte pentru toata lumea, insa autorizatia asta constatata nelegala e nelegala doar in
procesul respectiv, in rest exista si produce efectele. Ca sa intelegeti, diferenta fundamentala este
urmatoarea: daca vin unii in control de la primarie, de la inspectoratul de stat in constructii, etc,
si tu ai o autorizatie anulata, daca in termen de 1-2 luni nu reintri in legalitate obtinand o noua
autorizatie, iti dau amenda, pot dispune demolarea, etc. Daca insa ai o autorizatie care doar e
constatata ilegala intre parti, atunci din perspectiva autoritatilor autorizatia aia e valabila,
nelegalitatea ei e numai in procesul asta, adica are un caracter relativ si nu te amendeaza nimeni.
Pe de alta parte, cand construiesti fara autorizatie ce o sa faci? O sa demolezi tot. Daca insa in
procesul asta se constata ca autorizatia e nelegala o sa demolezi? Nu demolezi tot, ci exact cat il
vatama pe vecin, o bucata, asta e o alta diferenta. Oricum, aici trebuie sa retineti ca in
contenciosul pentru aprecierea legalitatii, instanta nu anuleaza actul ci doar constata nelegalitatea
lui cu efectul inlaturarii actului din proces.

c)Contenciosul in anulare / carenta

Instanta nu poate face nimic altceva decat sa anuleze un act administrativ, deci contenciosul in
anulare este acela in care singura prerogativa a instantei este aceea de a anula un act
administrativ. Exemplu tip este contenciosul din 123 alin 5 din Constitutie. Ce ne spune textul
asta? Ca prefectul poate ataca actele administrative emise de autoritatile publice locale, dupa
care, daca va uitati in Legea prefectului, respectiv in LPA, si Legea 215 a AP locale spune ca
instanta va anula actul in cazul in care constata ilegalitatea lui, altceva nu poate.

O sa pornim de la o speta reala ca sa vedeti ca exista si un revers al contenciosului in anulare:

intr-o comuna din Romania, CL era divizat asa jumatate si la sfarsitul lunii nu are buget si
interesul public este vatamat. Care credeti ca a fost solutia instantei? S-a respins asemenea
actiune ca inadmisibila, de ce? Pentru ca prefectul nu are competenta sa ceara si instanta nu are
abilitarea sa dea asa ceva, adica sa oblige o autoritate administrativa locala sa emita un act,
singura prerogativa este aceea de a anula un act existent.

Va amintiti clasificarea actelor administrative in acte explicite si implicite? Reversul

contenciosului in anulare e asa-numitul CONTENCIOS IN CARENTA, acel tip de
contencios in care instanta obliga o autoritate sa faca ceva ce autoritatea asta ar trebui sa
faca de bunavoie, dar nu face. Vedeti cum se completetaza cele 2? Cand avem un act explicit
emis cu exces de putere, abuziv, instanta il anuleaza. Cand insa avem un refuz, o stare de
pasivitate care, la fel, este abuziva (ca poti sa nu dai, savarsind un abuz) instanta obliga sa iasa
din pasivitate si sa-si indeplineasca atributiile. Ce trebuie sa stiti despre contenciosul in carenta?
Autonom, un asemenea tip de contencios nu exista la noi reglementat; exista prin contenciosul
comunitar, dar la noi nu, numai ca il facem, pentru ca el este o componenta a contenciosului
pentru exces de putere despre care o sa discutam imediat.

d)Contenciosul in daune.

Acel tip de contencios in care instanta, constatand un prejudiciu, acorda despagubiri pentru el,
dar nu poate anula acte, nu poate obliga autoritatea sa isi indeplineasca o atributie, nu poate face
nimic decat sa acorde daune. Exemplul tip de contencios in daune este contenciosul exproprierii
si rechizitiei. Trebuie sa faca o autostrada, guri de metrou noi, o chestie suspendata, si pentru asta
trebuie ca proprietarii din zona sa isi cedeze proprietatile. Daca utilitatea publica este evidenta ce
poate sa faca particularul nemultumit ca e expropriat? Se adreseaza instantei evident pentru
cuantumul daunelor, dar exproprierea in sine nu o prea poate contesta, evident fiind in interes
public. Asta este contenciosul in daune.

Acum avem cele 2 tipuri de contencios deosebit de largi si deci de agresive:

e) Contenciosul pentru exces de putere

Reglementat de art 1 din LCA, consta in prerogativele de la c) si d), adica e acel tip de
contencios in care instanta poate sa anuleze un act ilegal, sa oblige autoritatea la solutionarea
unei cereri si, daca e cazul, sa acorde despagubiri. Toate astea 3 teoretic le poate acorda. Deci
vedeti, este un contencios deosebit de larg si amestecul justitiei in AP este destul de agresiv.

f)Intrebarea este: care e contenciosul si mai larg, ce nu se poate la excesul de putere? Cel mai
agresiv tip de contencios este contenciosul de plina jurisdictie.

Altfel spus, intr-un asemenea tip de contencios instanta nu numai ca poate sa anuleze un act, sa
dea despagubiri daca e cazul etc, dar in loc sa oblige autoritatea sa emita ea un act, se substituie
administratiei si hotararea jud. inlocuieste actul administrativ. Il gasim la noi in materie
contraventionala.

Sa mergem pe 2 exemple ca sa intelegeti care e diferenta dintre ele: X vrea sa plece in SUA si ptr
asta are nevoie in primul rand de pasaport. Face o cerere la autoritatea competenta care nu ii
raspunde sau ii spune:“Nu intruniti conditiile pentru ca figurati in evidentele noastre ca nu stiu
ce, etc, nu are importanta”. S-ar putea sa se raspunda sub forma unei decizii: se respinge cererea
de pasaport, se interzice dr. de a parasi tara 3 ani, etc. Ce face reclamantul, ce poate sa ceara?
Primul lucru pe care il face ca sa nu aiba dup-aia probleme este sa solicite anularea acelei decizii,
ca sa fie clar ca este ilegala si sa fie desfiintata, apoi al doilea petit este sa fie obligata autoritatea
sa ii emita pasaport, ca daca nu ii emite degeaba anuleaza el decizia aia, ca tot acasa sta. Pe de
alta parte, pot sa cer si despagubiri (am stat acasa si am pierdut o gramada de oportunitati). Dar
ne focalizam pe petitul 2, adica sa obligati autoritatea sa imi emita pasaport. Pot eu sa cer o
hotarare judecatoreasca care sa tina loc de pasaport? Nu pot, actul ala are o forma tipizata,
speciala, ai nevoie de actul ala si nu de o hot. jud., plus ca instanta nu emite pasapoarte. Vedeti,
contenciosul asta este contencios pentru exces de putere.

Bun, in materie contraventionala, imaginati-va ca X ia o amenda, recunoaste fapta, recunoaste

cuantumul amenzii, stie ca e vinovat si vrea sa plateasca, cum procedeaza? Te duci la finantele
publice locale unde se plateste, la posta etc, cu procesul verbal si buletinul, se uita si trebuie sa
scrie pe chitanta ce se achita. Cum ar fi daca X este de acord cu asta, dar nu e de acord cu
amenda maxima si vrea minim? Reducem amenda de la 100 000 la 1000 si reclamantul nostru
multumit se duce sa o achite, cu ce se duce sa achite? Cu hotararea judecatoreasca. Instanta
practic a modificat ea insasi prin hotarare continutul procesului verbal, hotarare care tine ea loc
de proces verbal pentru ca te poti duce cu ea la posta sa platesti amenda. Daca contenciosul era
pentru exces de putere cum ar fi trebuit sa se comporte instanta? Pe de o parte, cu privire la
procesul verbal existent, sa-l anuleze, si dupa aia, in subsidiar, sa oblige AP sa emita un nou
proces pe 1000 lei si dupa aia sa te duci sa te mai amendeze o data cu 1000 lei. Nu se intampla
asa in acest tip de contencios pentru ca e un contencios de plina jurisdictie.

Un reclamant afla ca vecinul lui tocmai a obtinut ieri o autorizatie si urmeaza sa construiasca pe
terenul lui, dar inca nu s-a apucat de lucru pentru ca abia acum i s-a comunicat. Face direct
actiune in contencios si ce solicita? Anularea autorizatiei. Solicita despagubiri? Deocamdata nu
are prejudiciu, nu solicita altceva. Are o actiune in contencios cu un singur petit: sa anulati actul
atacat. Intrebarea este: ce tip de contencios e ala? Pentru exces de putere. NU CEEA CE
CERE RECLAMANTUL IN MOD CONCRET, CI CEEA CE AR PUTEA EL CERE
TEORETIC SI CEEA CE INSTANTA I-AR PUTEA DA IN MOD ABSTRACT
DETERMINA TIPUL DE CONTENCIOS. Orice contencios intemeiat pe art 1 LCA este
pentru exces de putere, adica vedeti, eu fac actiune in anulare, dar pana sa mi se suspende
autorizatia, pana sa castig, deja vecinul vine cu excavatorul si imi da jos gardul, am suferit un
prejudiciu, actiunea asta o pot completa si cu o cerere in daune? O pot, si daca o pot, instanta
poate sa imi dea si daune? Da.

Deci vedeti, contenciosul in anulare e acel tip de contencios in care in abstract NU se poate
cere ALTCEVA decat anularea si in concret instanta poate sa acorde NUMAI anularea.

A doua intrebare incearca sa coreleze cele 2 clasificari: contenciosul obiectiv cu care dintre cele
6 categorii de contencios este incompatibil? Cu daunele si atunci contenciosul obiectiv este
incompatibil cu orice tip de contencios care presupune acordarea de daune. De ce? Pentru ca
intotdeauna titularii unui contencios obiectiv apara interesul public, nu interesul lor, prin urmare
interesul lor nu sufera nicio vatamare care sa reclame acordarea de despagubiri. Deci daunele
sunt incompatibile cu contenciosul obiectiv. Care sunt tipurile de contencios care presupun
acordarea de daune? d), e), f). Primul e doar in daune si e) si f) includ daunele, iar atunci un
contencios obiectiv nu poate fi niciodata de genul d),e),f). Teoretic insa ar putea fi compatibil cu
oricare dintre primele 3. Intotdeauna daunele o sa fie compatibile cu contenciosul subiectiv!!

Curs 2
Revenind la clasificarile contenciosului, am spus ca pe de o parte avem contencios subiectiv si
contencios obiectiv. Suntem la a doua clasificare, din perspectiva prerogativelor instantei: ce poti
sa ceri si ce poate sa iti dea instanta. Am discutat despre contenciosul in interpretare, apoi
contenciosul in aprecierea legalitatii, apoi vine un tandem: contenciosul in anulare/contenciosul
in carenta, si ce am spus? Contenciosul in anulare e acel contencios in care se cenzureaza un act
administrativ, consecinta unui asemenea contencios nu poate fi decat una singura, nu poti cere
instantei si instanta nu poate da altceva decat anularea unui AA.

c)Contenciosul in carenta este acel contencios care cenzureaza inactiunea, adica poti sa ceri
numai obligarea unei autoritati sa isi exercite o atributie, sa-si indeplineasca o prerogativa legala.
Ai un act pozitiv - soliciti anularea, ai un act negativ, adica tacerea sau o manifestare negativa de
vointa - il obligi sa iasa din pasivitate. Ati gasit cazuri de contencios in carenta? LCA art 1 alin 3:
Avocatul Poporului se poate adresa si sa solicite ce? Este un contencios obiectiv in carenta,
vizand astfel si prima si a doua clasificare, asta vizeaza o competenta mai subtila a instantelor
judecatoresti. Ce poti sa le ceri lor incat sa fie competente sa iti dea? Suntem inauntrul materiei
de administrativ, adica daca pe mine ma intrebati: pot sa va dau 11 la careva? Nu, ca nu e scala.
Pot sa va dau 10 la penal? Nu, ca imi depasesc competenta. Deci exista niste limite. Asa e si aici,
inauntrul contenciosului, sunt niste texte de lege care limiteaza posibilitatea instantelor de a-ti da
ceva. Ce poate sa ceara Avocatul Poporului? Poate sa ceara daune? Nu. Poate sa ceara 2 lucruri:
1. anularea, 2. obligarea la exercitare. Deci vedeti, daca vorbim de contenciosul prefectului, este
un contencios exclusiv in anulare. Daca vorbim de contenciosul exercitat de Av.Pop. este un pic
mai larg, este un contencios in carenta si in anulare. Recapitulare: in sistemul nostru de drept,
asta e singurul caz identificat si de mine, nu avem instituit un contencios in carenta exclusiv,
adica sa fie un organ administrativ care sa verifice numai omisiunile si atat, ci exista un
contencios in carenta impreuna cu unul in anulare, si anume al Av.Pop.

d)Urmatorul este contenciosul in daune. Ce inseamna contencios in daune? Inseamna ca

reclamantul nu poate solicita decat despagubiri si altceva NU. Adica nu poate solicita anularea
actului, refuz etc. Unde intalnim contencios in daune? La exproprieri si la rechizitii, adica atunci
cand vine cu autostrada pe la tine prin gradina, poti sa spui “Anulati actul si mutati mai incolo
autostrada”? In principiu nu, deci nu poti solicita anularea actului. Orice contencios in materie de
expropriere vizeaza nemultumiri legate de ce? De suma de bani pe care a primit-o cel expropriat.
La fel la rechizitii: se rechizitioneaza materiale de constructii, alimente etc, intr-o situatie
urgenta. Faci actiune in contencios si te nemultumeste ce? Despagubirea, nu ti-a dat-o la timp, nu
ti-a dat-o deloc etc. Asta este contenciosul in daune.

e)Contenciosul pentru exces de putere. Care sunt prerogativele instantei pentru un asemenea
contencios pentru exces de putere? Sunt exact alea de la 3 si 4, adica este acel tip de contencios
in care instanta poate sa anuleze un act, sa oblige autoritatea sa solutioneze o cerere si, in
subsidiar, sa acorde si despagubiri. Unde intalnim contenciosul asta? Art 1 alin 1 LCA - asta este
regula, care spune ca orice persoana se poate adresa instantei ptr anularea actului, obligarea AP
la solutionarea cererii si repararea pagubei (si vezi art 18 pentru solutiile pe care le poate da
instanta). Ce observati cu privire la acest tip de contencios? E foarte larg. Se poate si mai larg de
atat? Da, dar ca sa gasim unul si mai larg trebuie sa ne gandim: ce nu poate face instanta in
aceasta situatie? Nu poate sa inlocuiasca actul administrativ cu propriul ei act, adica cu hot.
judecatoreasca, nu poate suplini consimtamantul administratiei.
f)Ultimul tip de contencios care permite acest lucru este contenciosul de plina jurisdictie, adica
teoretic instanta poate face orice. Ca sa vedeti diferenta dintre cele 2. O persoana e nemultumita
ca nu a primit pasaport, autoritatea competenta spune: “Esti pe lista neagra si nu iti dam”. Faci
actiune in contencios si dovedesti ca ai fost inscris dintr-o eroare sau ca masura interdictiei de a
parasi tara a expirat, etc. Ce poti sa obtii acolo, iti poate da o hotarare cu care sa poti circula liber
prin lume? NU. Ce poti obtine? O hotarare prin care instanta obliga autoritatea sa iti emita
pasaport, cu aia te duci si de data asta de buna voie iti emite pasaport. Daca nu vrea, exista o
procedura de executare, seful de la pasapoarte atatia bani o sa plateasca si la stat si la particular
ca despagubiri incat in maxim o luna o sa cedeze.

Imaginati-va o alta situatie pe care o intalnim in contenciosul contraventional pentru ca acolo

este un contencios de plina jurisdictie. X ia o amenda si isi recunoste vinovatia, vrea sa plateasca.
Cum platesti o amenda? Te duci pur si simplu si declari ca ai fost amendat ieri si cineva iti ia
banii? Nu, trebuie sa mergi obligatoriu cu procesul verbal, deci titlu executoriu in aceasta situatie
este procesul verbal. Imaginati-va ca in materia contraventionala am fi avut un contencios pentru
exces de putere si reclamantul din speta noastra spune: “Eu recunosc ca am savarsit fapta, dar nu
e atat de grava incat sa primesc amenda maxima, ca ea e mult exagerata, e adevarat ca am
calatorit fara bilet, dar era noapte, tarziu si nu exista casa deschisa si am cateva circumstante
atenuante incat mi se putea da minim, nu maxim.” Daca ar fi fost contencios pentru exces de
putere, ce ar fi trebuit sa faca instanta, daca ar fi fost convinsa ca trebuia sa i se dea amenda
minima, nu amenda maxima? Sa anuleze acest proces verbal si dup-aia sa oblige autoritatea sa
emita un alt proces verbal care sa cuprinda amenda minima, asta era macanismul contenciosului
pentru exces de putere. Dar la noi nu e asa: vine OG 2/2001 in materie de contraventii si ne
spune ce? Ce poate sa faca instanta daca i se pare ca amenda e exagerata? O reduce direct: spune
“Nu 800 ci 400” sau ea insasi poate sa o inlocuiasca cu avertismentul. Presupunand ca o
inlocuieste direct si dupa aia vrei sa platesti, ce faci? Nu te mai duci cu procesul verbal, ca ala e
modificat, ci te duci cu hot. jud. si platesti. Adica hot. jud. a luat locul procesului verbal, deci
contenciosul de plina jurisdictie e asa pentru ca judecatorul poate inlocui procesul verbal cu
propriul lui act, cu hot. jud, pe care particularul in continuare o utilizeaza pe post de proces
verbal.

Deci vedeti, de ce am spus grad de imixtiune? In prima situatie, autoritatea nici macar nu
desfiinteaza un act, doar interpreteaza. Dupa aia, mergand inspre ultimul tip de contencios,
intervine tot mai brutal in viata administratiei, ajungand la final sa poata face orice, adica nu
numai ca ii desfiinteaza actul dar ii substituie actul cu propriul sau act.

O intrebare: imaginati-va ca un particular obtine o autorizatie de construire si vrea sa

construiasca pe jumatate din gradina vecinului, asta face actiune in contencios si solicita atat:
anularea autorizatiei. De ce nu solicita si altceva? Pentru ca vecinul inca nu s-a apucat de
construit, nici nu intentioneaza de vreme ce e dat in judecata, el prefera intai sa se lamureasca
situatia, deci nu cere despagubiri pentru ca nu a suferit niciun prejudiciu, nu are nicio treaba cu
carenta, vrea doar atat: anularea actului. Intrebarea este: ce contencios e asta? Pentru exces de
putere, de ce? Deci ceea ce conteaza e nu ce se solicita in mod concret intr-un litigiu, ci
conteaza in primul rand fundamentul legal al contenciosului si ce ar putea el cere in acel
litigiu, nu ce solicita in mod efectiv. Vedeti, contenciosul asta are ca temei de drept art 1 alin 1,
e persoana vatamata printr-un act administrativ si de aia ataca actul; sigur ca el in mod
intamplator asta solicita (anularea actului), dar daca in timpul procesului vecinul darama gardul,
ocupa terenul, se nasc si premisele despagubirilor, pe care evident ca le poate cere. Daca suntem
insa in situatia prefectului, poate sa se apuce de o mie de ori sa sape pentru ca prefectul nu o sa
poata niciodata sa ceara despagubiri. Deci tineti minte conteaza ceea ce poate cere, nu ceea ce
cere in mod efectiv.

3)A treia clasificare, dupa sistemul de organizare al instantelor. Sunt 3 tipuri de contencios,
denumite traditional dupa statul in care au aparut.

a) Sistemul american sau al judecatorului ordinar/obisnuit.

Este un sistem al contenciosului administrativ judiciar simplu, asta inseamna ca judeca litigiile
de contencios un judecator ca oricare altul. In SUA, un judecator care judeca penale, care judeca
civile, judeca si contencios administrativ. Ei au un sistem ca sa nu se plictiseasca: judeca 5 ani
penal, apoi administrativ, apoi civil, etc. Pe de alta parte, daca e vorba de litigii marunte, in SUA
s-ar putea sa intalnim intr-o sedinta de judecata tot felul amestecate, adica un judecator american
poate judeca contencios asa cum poate judeca orice alt tip de litigiu.

b) cel francez sau al judecatorului administrativ.

Asta inseamna ca in Franta exista 2 jurisdictii paralele. Daca, de exemplu, vrem sa vedem un
proces civil sau penal unde mergem? Pai depinde cat e de important: la tribunal, curtea de apel,
sau Curtea de Casatie a Frantei, si vedeti litigii de tot felul, mai putin unele, adica nu vom vedea
litigii de contencios administrativ, de ce? Pentru ca astea sunt judecate de alte instante, altfel de
judecatori, aia sunt judecatori administrativi. Trebuie sa mergem la tribunalul administrativ, la
curtea administrativa de apel sau in varf la Consiliul de Stat, deci nici macar nu au aceeasi
instanta suprema, sunt sisteme de jurisdictie paralele.

c) sistem mixt, german.

Sunt cele 2 tipuri pure, amestecate. Asta inseamna ca litigiile de contencios administrativ sunt
solutionate de aceleasi tribunale, aceleasi instante, dar care sunt organizate in sectii separate, asa-
numita la noi “sectie de contencios administrativ si fiscal”. Asa e si sistemul nostru, organizat
dupa sistemul german.

Mai exista o problema: si la noi a existat prin anul 2006-2007 initiativa de a se infiinta tribunale
administrative si curti administrative de apel dup-aia. Daca s-ar fi intamplat acest lucru ce sistem
era, francez? Nu chiar. Sigur ca s-ar mai fi apropiat. Sistemul francez mai are o caracteristica
complet diferita care duce la separarea totala a celor 2. In Franta nu faci Facultatea de Drept ca
sa ajungi judecator administrativ, ci faci alta facultate, anume Scoala Nationala de Administratie.
De fapt si francezii au dreptatea lor: fenomenul administrativ eu incerc sa il cunosc si din
perspectiva a ceea ce se intampla in instante, dar nu o sa stii niciodata sa judeci un litigiu de
contencios asa cum trebuie daca nu stii ce se intampla in viata administratiei publice, ce se
intampla in birourile de la primarie. Sunt multe lucruri care chiar nu se pot face si, din punctul
asta de vedere, francezii au spus ca nu poti sa judeci un litigiu de contencios daca nu cunosti cum
functioneaza exact administratia. Pentru aia trebuie sa fii ‘’administrator’’, de aia scoala de
primari cu scoala de judecatori care judeca primarii ar trebui sa fie comuna la baza, adica sa
intelegi fenomenul ca sa il poti judeca. Sigur ca se separa complet la un moment dat, dar mie mi
se pare ca dintr-o anumita perspectiva e mai bun. Stiti care e diferenta dintre civil, contencios si
penal? Dupa ce ne luam examenele astea, nu mai facem niciodata administrativ pana ajungem
ori sa judecam litigii de-astea sau ca sa punem concluzii peste cativa ani, deci ne rupem complet
de materia asta, lucru care se intampla numai la noi.

Primele 2 clasificari conteaza la speta. De exemplu, niciodata un prefect nu o sa atace o

autorizatie de construire a unei case pentru ca interesul public e prea putin vatamat prin asta, dar
s-ar putea sa atace in contencios o autorizatie atunci cand se incuviinteaza construirea unui intreg
cartier intr-un parc public. In Bucuresti e plin de spete de astea. Stiti din Constitutie ca daca a
atacat actul, se supenda de drept deci constructorul trebuie sa se opreasca, dar daca pana atunci a
apucat sa sape o groapa, sa ridice un etaj din 10, etc, se ridica o intrebare: poate prefectul sa
solicite si demolarea a ceea ce s-a facut? Cum puteti sa dati un raspuns corect la asta? Numai
cunoscand aceasta clasificare si poate si alte reguli, dar plecand de la aceasta clasificare poti sa
stii unde te afli. In primul rand, se poate cere demolarea in fata instantei de contencios
administrativ? Si in al doilea rand, daca da, poate prefectul sa o faca? Si daca nu, atunci cine o
poate face? Daca nu o poate face nimeni, e firesc sa anulezi autorizatia, totul sa se opreasca dar
sa ramana niste blocuri pe jumatate asa aiurea fara sa le mai poata face nimeni nimic? Astea sunt
intrebari, dreptul are raspunsuri mai mult sau mai putin perfecte la toate, dar nu o sa puteti da
raspunsurile astea daca nu aveti niste fundamente si asta tine chiar de fundamentul dr
administrativ, cateva principii si tipurile de contencios. De aia insist eu foarte mult asupra lor.
Deci cu siguranta fie o intrebare, fie o bucata din speta la asta o sa va trimita, de aia timpul
merita investit in astea.

CAP.II. CONDITII DE ADMISIBILITATE

De fapt acum stabilim o structura dupa care voi rezolvati orice speta de contencios. La spetele de
contencios admin, spre deosebire de orice alte spete la care trebuie sa va bateti capul, va spun eu
cum sa rezolvati o speta. De ce e mai simplu de rezolvat in contencios administrativ? Ca va spun
eu cum se rezolva. Si anume: aveti o speta, intrebarea finala care e? X introduce o actiune in
contencios si solicita nu stiu ce, intrebarea care e? Care e solutia, se admite actiunea sau se
respinge? Daca se admite, e clar de ce se admite, dar daca se respinge, trebuie sa gasim motivul
pentru care se respinge. Cum stim daca o actiune se admite sau se respinge? E foarte simplu,
dupa ce ati primit speta, ati citit-o, ne-am asigurat ca am inteles starea de fapt, daca suntem in
ceata cu faptele, nu avem nicio sansa sa mergem mai departe. La examenul de administrativ
avem marele avantaj ca ce avem noi pe foaie este exact esenta starii de fapt, adica tot ce e acolo
se presupune ca e relevant. Cum o rezolvam? Raspunsul ar trebui sa fie simplu, actiunea in
contencios administrativ se va admite daca toate conditiile de admisibilitate sunt indeplinite si se
va respinge daca macar una dintre ele nu e indeplinita, prin urmare ceea ce in continuare trebuie
sa facem si o sa facem in urmatoarele 3 cursuri este sa vedem care sunt aceste conditii de
admisibilitate. Daca va uitati in tot felul de cursuri o sa vedeti niste conditii care dupa parerea
mea sufera dintr-o anumita perspectiva - nu au niciun criteriu, adica nu creeaza convingerea ca
alea sunt singurele, pentru ca neavand un criteriu logic dupa care sunt structurate, mi se pare ca
sunt aruncate niste conditii aiurea, amestecate, fiecare le abordeaza cum vrea.

Orice actiune in contencios are:

• pe de-o parte avem partile: reclamantul si

• paratul, litigiul se naste intotdeauna intre astia 2, adica reclamant si parat.

• Are un obiect, adica ce e cu obiectul asta? Pretentia reclamantului, adica ce vrea

reclamantul de la parat? Ceva.

• Si asa cum o sa vedeti, ca sa poti ajunge in instanta, exista o procedura prealabila.

Si daca e sa o luam asa, atunci putem spune astfel: orice actiune in contencios administrativ are 4
elemente: partile, obiectul si procedura care trebuie urmata mai inainte de a te adresa instantei. O
sa discutam in continuare despre conditii - mai multe categorii de conditii ale celor 4 elemente:
conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca reclamantul pentru a se admite actiunea, conditiile
pe care trebuie sa le indeplineasca paratul, conditiile obiectului, respectiv conditii legate de
procedura prealabila.

Va imaginati ca un semafor functioneaza gresit, adica e rosu cu verde si la masini si la pietoni, si

la o baba ii calca masina pechinezul din cauza functionarii gresite a semaforului. Daca baba face
actiune in numele pechilezului, da in judecata politistul care statea in intersectie mai incolo si,
fara sa faca nicio procedura prealabila, ii solicita daune direct, e admisibila actiunea? Nu, pai
vedeti, daca v-as da o asemenea speta in examen, care ar fi problema voastra? Sunt convins ca
toti ati ajunge la solutia corecta, in sensul ca se respinge, e atat de absurda si o sa gasiti motivele
respingerii, dar intrebarea este daca le gasiti pe toate sau nu. Numai daca le gasiti pe toate luati
nota maxima ca asa trebuie analizata speta. Si atunci cum stiti toate conditiile care sunt
indeplinite si care nu? Pai le luati pe rand: reclamant - poate sa fie un pechinez reclamant in
contencios administrativ? Ramane sa vedem ora viitoare: paratul - paratul e un politist, poate sa
fie el? Pai depinde, in general in contencios da, dar in litigiul asta ramane sa vedem, are el vreo
treaba cu semaforul ala? Conditii legate de obiect, se poate cere asa ceva in contencios? Adica ce
fel de contencios e asta din speta? Subiectiv, pentru exces de putere, il determinam dupa temeiul
legal, se pot cere intr-un contencios pentru exces de putere numai daune? Nu, trebuie sa ceri
anularea prima data, iar daunele trebuie sa fie consecinta anularii unui act, ori daca tu nu vrei
cenzurarea sau anularea unui refuz esti pe alt tip de contencios eventual, iar la fel cu procedura.
Deci cand o sa aveti in examen speta, nu trebuie decat ce? Sa le luati pe rand pe fiecare si sa
verificati conditie cu conditie si analizati daca e indeplinita sau nu.

1)CONDITII REFERITOARE LA RECLAMANT

Ce conditii trebuie sa indeplineasca reclamantul pentru ca actiunea lui in contencios

administrativ sa fie admisibila? Capacitate, calitate, interes. Dar sigur ca ar trebui sa vedem ce
inseamna fiecare dintre ele si in ce masura conditiile astea, care sunt in general conditiile oricarei
actiuni civile, prezinta particularitati in materia contenciosului administrativ.

O sa va spun 3 spete:

Prima speta: prin anii 1990-‘91, imediat dupa revolutie, un grup de cetateni cu initiativa s-a
gandit sa infiinteze Asociatia Nationala pentru Dovedirea Abuzurilor. La vremea respectiva
legislatia era inca incompleta, pentru a infiinta asa ceva aveai nevoie de o autorizatie de la
Guvern, acum nu se mai pune problema. Isi fac oamenii statutul, formuleaza o cerere si solicita
Guvernului emiterea autorizatiei in cauza pentru a putea functiona. Guvernul de atunci nu stiu
daca pur si simplu nu a vrut sau pur si simplu nu l-a interesat asa ceva, dar cert este ca nu ii da
niciun raspuns asociatiei in cauza. Atunci asociatia respectiva da in judecata Guvernul si solicita
obligarea acestuia la emiterea autorizatiei in cauza. Speta ajunge la Inalta Curte, sectia de
contencios. Pe atunci nu se stia contencios deloc, pentru ca contenciosul a fost mort timp de 50
de ani - cine avea curajul sa dea in judecata statul? Inseamna ca dai in judecata partidul, adica
puscarie pentru reclamant, adica pana in 1973 nici nu am avut o LCA si dupa 1973, avand o
LCA, pana in 1990, era o statistica ca in toata tara au fost 1000 si ceva de spete de contencios in
aproape 20 de ani. Pe cine dadeau aia in judecata? Pe tot felul de asociatii a vanatorilor si
pescarilor, adica nimic care sa aiba treaba cu partidul. Curtea suprema ce solutie credeti ca a dat?
A respins aceasta actiune ca inadmisibila, a spus ca reclamant n-am, adica asociatia respectiva
nefiind inca infiintata nu are capacitate si, prin urmare, actiunea e inadmisibila.

A doua speta: se organizeaza tot asa prin ‘96-2000, unul dintre anii electorali, niste alegeri si
ajunge X consilier local si la validare este invalidat. Legea admin.pub.locale si acuma si atunci
spunea asa: hotararea de invalidare sau hotararea prin care se constata incetarea mandatului poate
fi atacata de consilier in termen de -, la instanta de contencios. Consilierul respectiv, nu stiu de
ce, nu face nicio actiune in contencios, in schimb face altcineva: o persoana aflata in interetinere,
din cate mi-am dat seama dupa varsta era student, care avea o parte din venituri si care spune:
“Pe mine hotararea asta de invalidare ma vatama pentru ca cel care ma intretinea (cred ca era
parinte) ar fi avut o indemnizatie si as fi primit parte din indemnizatia asta de sedinta, prin
urmare fac actiune in contencios”. Solutia: actiunea e inadmisibila pentru ca reclamantul nu are
calitatea de consilier.

A treia speta: pe acolo prin Piata Avram Iancu mai sunt si locuinte prin constructiile alea vechi;
unu’ de acolo da in judecata pe vremea aia Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului pe
motiv ca bat clopotele la ora 12 la amiaza, duminica si el e la masa si nu ii cade bine mancarea,
prin urmare sa fie obligata sa isi mute programul de clopote. Va ganditi doar din perspectiva
reclamantului. Se pune aici problema a treia, adica a interesului.

O sa discutam cateva chestiuni despre fiecare dintre cele 3 conditii, o sa revenim la spete sa
vedem daca au fost rezolvate corect si o sa vedem ce specific au in contenciosul administrativ.

a) Capacitatea procesuala

In general capacitatea procesuala este o parte a capacitatii mai largi, capacitate juridica. Ce e in
general capacitatea? Am discutat si anul trecut: o aptitudine abstracta a unei persoane. Daca
vorbim despre capacitate juridica, e aptitudinea de a juca un rol in viata juridica, adica de a avea
drepturi si obligatii intrand in raporturi juridice. Daca vorbim de capacitate procesuala, inseamna
aptitudinea de a avea drepturi si obligatii de procedura, o aptitudine abstracta de a fi parte intr-un
proces, in ce proces? In orice fel de proces. Capacitatea asta este identica, adica daca poti sa fii
reclamant, poti sa fii si parat si intervenient. Cine are o asemenea capacitate? In mod normal ca
sa ai o asemenea capacitate trebuie sa fii persoana, adica daca nu esti nici PF nici PJ, inseamna
ca nu ai capacitate civila deloc si nu ai cum sa ai capacitate procesuala. Cu alte cuvinte, ca sa
poti sa fii parte intr-un proces, trebuie sa fii persoana. Asta e specificul tuturor litigiilor civile. O
sa revenim imediat, analizam speta si o sa vedem daca exista ceva specific in contenciosul
admin.

b)Calitate procesuala activa

Ce inseamna calitate? Calitate procesuala care, de data asta, in general e de 2 feluri: activa si
pasiva. Pe noi ne intereseaza aici cea activa, a reclamantului. Calitatea procesuala pasiva o sa o
discutam cand discutam despre conditiile legate de parat. La nivel teoretic, ce inseamna calitate
procesuala? E tot o aptitudine (dar de data asta nu e atat de abstracta ca la capacitate) a unei
persoane de a fi parte, adica de a fi reclamant sau parat in orice proces (sunteti de acord ca cine
are capacitate poate fi si reclamant si parat, teoretic si in litigii civile si de contencios si in Cluj si
peste tot? Da, teoretic.) Calitatea procesuala e aptitudinea de a fi parte intr-un anumit proces.
Este vorba in general nu de situatia in care ai sau nu ai interes, ca imi foloseste sau nu, ci este
vorba de o anumita calitate speciala pe care ti-ar cere-o legea sa poti introduce actiunea. Cele
mai cunoscute situatii civile de calitate procesuala activa sunt cele legate de nulitatea relativa.
Cine poate invoca leziunea? Daca e vorba de minor, tutorele. Cine poate invoca incalcarea
dreptului de preemptiune? Titularul dr care poate sa fie un coproprietar, un vecin, statul etc.
Imaginati-va ca cineva ar fi vrut sa cumpere un bun dar deja l-a cumparat altcineva, ce sanse mai
ai sa cumepri un bun pe care l-a cumparat altcineva? Pai numai daca reusesti sa anulezi
contractul ala, ca altfel cum? Si ganditi-va ca acest cineva, verificand toata procedura de
incheiere a contractului, descopera un singur viciu: ca nu s-a respectat dreptul de preemptiune,
adica dr. de preemptiune este al unui vecin (care nu-i el) si formuleaza actiune civila sa anuleze
contractul pentru ca s-a incalcat dr vecinului. El isi justifica interesul, vine si spune ca vreau eu
sa il cumpar, deci are un interes, capacitate are, i se admite actiunea? Nu, pentru ca nu are acea
calitate speciala pe care legea i-o cere, si anume calitatea de vecin, adica titular al dreptului de
preemptiune. Ati inteles ce inseamna calitate? Speta pe care v-am spus-o vizeaza o chestiune de
calitate pentru ca ne spune acel text din Legea 215 ca hotararile de invalidare pot fi atacate de
consilierul vatamat la instanta de contencios si reclamantul nostru nu era consilier, era fiul
consilierului, pai nu e tot una. Si atunci e o problema de calitate.

c)Interesul procesual

Ce este interesul procesual in abstract? Ca definitie civila, inseamna folosul, avantajul,

beneficiul pe care l-ar obtine reclamantul in situatia ipotetica a admiterii actiunii. In principiu nu
poti sa introduci o actiune decat daca obtii ceva in ipoteza admiterii. O sa vedeti o speta pe la
seminarii, face unu’ actiune sa obligati pe sectia cutare de politie sa ii dea adeverinta la frate-meu
ca a fost la sectie anchetat in data de x. Care e problema aici? Asta e prima problema pe care si-o
ridica orice judecator:”Pai de ce ai facut actiunea asta? Adica de ce nu face el?” Interes inseamna
un avantaj, un folos pe care reclamantul l-ar obtine atunci cand ar castiga actiunea. Deci ne
gandim la situatia lui de dinainte de a castiga actiunea si de dupa si vedem daca a castigat ceva.
Daca nu castiga nimic, atunci inseamna ca actiunea ar fi lipsita de interes.

Interesul asta are niste conditii:

• Sa fie personal, adica sa fie al reclamantului

• Sa fie actual, adica sa nu fie foarte indepartat sau deja tercut

• Sa fie direct

• Sa fie legitim. Ce inseamna legitim in limbajul codului?

Legitim inseamna sa nu fie prohibit de vreun text de lege. O speta extrem de simpla: ganditi-va
ca cineva fabrica droguri si altcineva arunca un muc de tigara pentru ca nu il intereseaza, ii
cauzeaza un incendiu, ii arde si fabrica si drogurile care erau inauntru, poate cere daune pentru
droguri? Nu, pentru constructie probabil, dar pentru marfa nu, pentru ca interesul lui nu era
legitim. In contenciosul administrativ nu e suficient sa justifici un avantaj simplu. Aici avem o
intreaga discutie din perspectiva interesului: actiunea va fi admisa daca reclamantului i se vatama
un drept subiectiv sau un interes legitim, care este public sau privat.
Acuma urmeaza sa vedem ce inseamna notiunile astea, drept subiectiv si interes. Ce au in comun
un drept subiectiv si un interes? Interesul se apropie mai mult de un soi de libertate, ce stiti voi
despre dreptul subiectiv? Este o prerogativa a unei persoane sa actioneze, sa faca sau nu faca, sa
pretinda altuia sa nu faca; in caz de situatie contrara, titularul dreptului subiectiv poate recurge la
ajutorul fortei de constrangere a statului. Ganditi-va ca un bun este scos la vanzare si sunt 10
persoane interesate, aptitudinea asta de a cumpara un bun este un drept sau un interes? Un
interes? De unde stiti? Pai ganditi-va ca se scoate la vanzare o masina si unu’ care e mai rapid de
mana il cumpara, ceilalti se pot considera prejudiciati pentru ca pretul este foarte bun? Ei se pot
considera, dar ce daca? Or fi suparati, dar ei sunt lezati intr-un simplu interes, acela de a vinde si
de a cumpara liber. Ei, in speta noastra, cum ar fi existat un drept subiectiv? Daca ar fi existat
macar un drept de preemptiune, daca nu cumva un drept exclusiv de cumparare, dar macar un
drept de preemptiune in sensul ca vanzatorul sa trebuiasca intai sa te intrebe pe tine daca nu
cumperi si dupa aia pe ceilalti. In masura in care altul e mai rapid, dar eu aveam un drept de
preemptiune sau chiar dreptul exclusiv de cumparare pentru ca s-a stabilit asta prin lege sau
printr-un contract, atunci prin vanzarea aia mi s-a vatamat un drept. Asta inseamna ca ce? Ca
intr-un fel sau altul, am actiune in justitie, adica acces la forta de constrangere a statului, il pot
obliga pe cumparator sa il constrang sa-mi vanda mie, anulez vanzarea. Deci dreptul
subiectiv, fata de interes, se caracterizeaza prin aceasta posibilitate de a apela la forta de
constrangere a statului, interesul nu. De ce e asa? Dreptul subiectiv rezulta din lege sau alt act
juridic, iar interesul nu, e pur si simplu o libertate si nimic nu il protejeaza. Ca sa vedeti care e
mecanismul: ori de cate ori avem o actiune oarecare, daca actiunea asta imi lezeaza dreptul
subiectiv automat actiunea aia incalca automat si legea care il recunoaste si atunci aceasta
actiune este automat ilicita. Deci avem o actiune ilicita care ma vatama, prin urmare am acces la
forta de constrangere a statului. Daca o asemenea actiune vatama un simplu interes, care nu e
protejat de vreo lege, atunci actiunea este licita si, prin urmare, nu ne intereseaza, adica degeaba
sustin eu ca mi s-a cauzat un prejudiciu. Drept si interes, asta e diferenta dintre ele.

Vedeti insa, lucrurile in viata nu sunt alb si negru, ci sunt o gramada de gri: intre ele exista
conceptul de interes legitim, un concept intermediar. O sa va spun si voua speta pe care o zic de
10 ani la curs: imaginati-va o persoana care isi deschide un magazin pe o anumita strada, ii
merge foarte bine si peste 2 ani cineva exact langa el isi deschide o afacere identica, dar nu are
niciun fel de autorizatie, functioneaza la negru. Intrebarea este: in ce este celalalt vatamat, intr-un
drept, intr-un simplu interes sau intr-un interes legitim? Intuitia va spune, in principiu, raspunsul
corect, dar vedeti, aici putem observa clar cele 3 optiuni: drept, interes simplu si interes legitim.
Daca celalalt ar fi avut, ca si primul, toate autorizatiile posibile, el ar fi fost vatamat intr-un
simplu interes, pentru ca ii scadea profitul, ceea ce inseamna ca interesul lui economic ar fi fost
afectat. E asta un drept? Nu, ca nicio lege nu vine si spune ca fiecare comerciant are dreptul la un
profit maxim. Deci in situatia asta ar fi fost lezat un simplu interes.

Interesele sunt vatamate intr-un sistem oarecare de norme, norme care impreuna formeaza asa-
numita stare generala de legalitate. Cine respecta toate normele inseamna ca traieste intr-o stare
generala de legalitate. Uneori, vatamarea unui interes se poate face odata cu vatamarea
starii generale de legalitate si atunci se spune ca interesul asta devine legitim. Sigur ca, in
general, poate fi lezat, dar nu oricum. Revenind la exemplul nostru dinainte; s-a scos la vanzare
un teren, ceva, si se stie foarte bine ca sunt 5 interesati sa cumpere, va cumpara cine ajunge
primul la primarie. Ganditi-va ca unul din ei ii sechestreaza pe ceilalti, interesul lor vi se mai
pare ca e unul simplu? Evident ca nu, deja devine unul legitim. De ce? Desigur ca s-a incalcat un
interes simplu, dar totodata s-a incalcat si starea generala de legalitate, si atunci se pune
problema: oare nu ai actiune in justitie? Trebuie sa ai, ca altfel ar insemna ca e chiar legea
junglei. Revenind aici in exemplul nostru, avem un comerciant care practica comertul in regula
si celalalt fara autorizatie, il vatama intr-un interes legitim, de ce? Pentru ca incalca starea
generala de legalitate, incalca evident si interesul, deci ne incadram in definitia interesului
legitim. In plus, pe langa asta, voi daca ati fi comercianti, ce ati prefera? Sa aveti un competitor
care joaca pe fata sau unul care joaca la negru sau ati fi indiferenti? E acelasi prejudiciu pe care
vi-l cauzeaza? Nu, e mai rau; el fiind la negru, nu plateste taxe si pretul il poate pune sub tine si
sa aiba mai mare profit neplatind taxe.

Acum, avem interes legitim public si interes legitim privat, iar ptr. astea 2 noi avem o definitie
legala, dar cu care eu nu sunt de acord 100%. Cum vi se par definitiile legale? Pentru voi, care
sunteti in anul 2 sau la inceputul dreptului, is foarte bune; daca ma intrebati pe mine, va spun ca
sunt niste prostii pentru ca s-ar putea sa nu se plieze pe toate situatiile din practica si atunci ai
dat-o in bara cu definitia. Unul dintre exemple: aveti la art 2 alin 1 lit c) definitia actului
administrativ. Actul asta e act administrativ? Da, de care, individual sau normativ? Nu prea
seamana cu nici unul. Daca aplicam definitia asta ca atare, ajungem automat la concluzia ca nu e
act administrativ, ca nu are voie sa nu fie pe definitie, ori e normativ, ori e individual. Uitandu-te
insa in speta vezi ca produce efecte juridice si atunci la ce concluzie ajungi? Ca inlaturi definitia
pur si simplu.

La litera p) si r) avem definitia sensului de interes legitim public si interes legitim privat.

Deci, in esenta, interesul legitim privat este un drept subiectiv viitor sau in formare, adica el nu
trebuie sa fie ipotetic, ci oarecum concretizat si posibil a se realiza. Exemple: imaginati-va ca
cineva vrea sa cumpere un teren si incheie cu proprietarul terenului un antecontract de vanzare-
cumparare, este el proprietar? Nu, ca trebuie sa incheie actul notarial, dar nu se poate din diverse
motive. Ei, vecinul terenului incepe sa construiasca si cu incalcarea proprietatii in discutie,
vanzatorul nu face actiune in contencios pentru ca nu il intereseaza, el poate si-a luat si pretul
inainte, nu il mai intereseaza. Intrebarea este: poate face cumparatorul o asemenea actiune?
Poate; sigur, el nu este proprietar, nu are dreptul subiectiv de proprietate, dar cel putin interesul
legitim ii vatama, obtinerea proprietatii in viitor o are. Bineinteles ca cel care il cumpara nu are
inca dobandit dreptul de proprietate, dar are acea vocatie, interesul legitim privat ii permite sa
faca acest lucru.
Interesul legitim public e interesul care vizeaza niste chestiuni foarte importante: ordinea de
drept, democratia, drepturile si libertatile fundamentale, competenta organelor administrative,
asta e in general. Va spun iarasi o speta, de acum 10 sau 15 ani, extrem de celebra pentru ca toate
manualele de dr.admin. o dadeau exemplu; culmea, o dadeau exemplu ca foarte bine ca e asa.
Speta: intr-o scoala din Romania se organizeaza un concurs pentru ocuparea postului de
bibliotecar, se prezinta 2 persoane: una castiga concursul, cealalta ajunge pe locul 2. Cea de pe
locul 2 formuleaza actiune in contencios ptr.anularea concursului si arata ca a fost vatamata in
drepturile sale. ICCJ a stabilit ca acelei persoane nu i s-a vatamat un drept subiectiv. De ce?
Pentru ca dr subiectiv la ocuparea postului il dobandesti numai cand? Numai dupa ce ai castigat
concursul, ori de vreme ce persoana asta nu a castigat concursul, inseamna ca nu are niciun drept
vatamat si, prin urmare, actiunea se respinge. Cum vi se pare? Cel putin discutabil. Mai trebuie
sa stiti ca comisia de concurs era formata din 3 persoane, dintre care seful comisiei era directorul
scolii, iar contracandidata care a castigat era sotia directorului, se schimba ceva? Da, cum sa
ignori acest mic amanunt? Presupunand ca e asa, ce i s-a vatamat acelei reclamante? Interesul
legitim, daca mergem pe aceasta definitie. Un interes legitim, bun, mai exact un interes legitim
public, si anume care? Este legat de acele drepturi si libertati fundamentale; mie mi se pare
condamnabila speta asta chiar daca nu am participat la concursul ala, ce se incalca de acolo?
Egalitate in fata autoritatilor publice. Comisia aia e o autoritate. Pai e tot una ca esti un tert sau
ca esti sotia presedintelui comisiei? Evident ca nu, si este iarasi evident faptul ca X a castigat
concursul nu e o intamplare.

Ei, acum, ce trebuie sa mai stiti despre interesul asta legitim public? O sa va mai dau iarasi alte 2
spete ca sa intelegeti. Ideea principala este urmatoarea: art 8 alin 1 ind 1: persoanele fizice pot
formula actiuni intemeiate pe un interes legitim public numai daca totodata pot justifica si
incalcarea unui interes legitim privat, ori a unui drept subiectiv. In speta nostra cu bibliotecara,
eu cred ca macar un interes legitim privat putea justifica, in sensul ca inscriindu-se la concurs
este evident ca putea avea macar prefigurat dreptul de a ocupa postul. Daca facea actiunea asta
un tert care nu s-ar fi inscris la concurs, interesul legitim public subzista, dar intreaba instanta:
“Si tu ce castigi, fiindca tu oricum nu te-ai inscris la concurs?” Deci interesul legitim public
poate fi invocat numai daca totodata justifici si incalcarea unui drept subiectiv sau a unui
interes legitim privat.

Un exemplu in materie de urbanism: imaginati-va ca cineva construieste in Gheorgheni o cladire

noua care arata tocma’ pe dos, deci contravine cu ceea ce este construit in zona, si pe de alta
parte este si urata constructia, asa-numita estetica urbana (intr-un cartier gri faci o casa roz, dar
nu e vorba numai de culoare). Imaginati-va ca face unul din Grigorescu actiune si spune:”Pur si
simplu, ori de cate ori merg la Mall si trec pe acolo ma enervez; sa dispuneti anularea autorizatiei
de construire, respectiv demolarea. Ce se vatama? Interesul legitim public, e o chestie generala
pana la urma, insa actiunea asta ar trebui respinsa ca fiind lipsita de interesul ala special, privat.
In schimb, daca face actiune vecinul de langa, care mai justifica si o umbrire excesiva, justifica
incalcarea dr. la viata privata (de ex, ca ar fi facut cladirea din sticla si toate alea i-ar sclipi la asta
in casa tot timpul), din punctul asta de vedere nu mai este un simplu interes legitim public, ci mai
exista si interese legitime private/drepturi subiective. DAR, altfel, trebuie sa stiti ca O ACTIUNE
FACUTA DE PF SAU PJ PRIVATA CARE SE INTEMEIAZA EXCLUSIV PE UN
INTERES LEGITIM PUBLIC VA FI RESPINSA DUPA ART 8, ALIN 1, IND 1 DIN LCA.
La speta de la examen, daca va vine ceva intrebare la reclamant, este exact aceasta a treia
conditie: i s-a vatamat aceastuia un drept sau interes legitim?

Acum sa discutam asa, in paralel, ce se intampla in procedura civila si ce se intampla in

contencios administrativ.

Prima problema. Capacitatea.

In general, in orice litigiu civil, ca sa poti sa face actiune trebuie sa ai aceasta capacitate adica
trebuie sa ai personalitate juridica, fie ca esti PF, fie PJ. Ei, acum, revenind la prima speta cu
Asociatia Nationala pentru Dovedirea Abuzurilor, sunt 2 chestiuni aici:

1.Ca sa fi evitat acea discutie voi ce ati fi facut? Ati vazut ce a facut avocatul lor, a formulat
actiune pe asociatie si i s-a respins ca inadmisibila ca asociatia nu are personalitate juridica. O
varianta putea sa fie asta: nu facem actiunea pe asociatie ca e nesigura, facem actiunea pe
persoane fizice si, fiind contencios, trebuie sa justificam vatamarea unui drept. Ce drept se
vatama prin neacordarea total nejustificata a acelei autorizatii? Dreptul la asociere in primul
rand, asta era o varianta si atunci nu se mai punea problema capacitatii. De ce? Pentru ca
reclamantii erau persoane fizice. Apoi solutia e corecta? Sunt multe discutii despre capacitate, de
cand exista capacitate? Depinde de persoana, la PF exista capacitate din momentul nasterii, dar
prin exceptie exista si o capacitate anticipata dinainte de nastere daca e vorba numai de drepturi,
care inceteaza in momentul decesului. Si exista capacitate reziduala dupa deces? Sunt o gramada
de discutii, daca cadavrul ca bun inert are ceva drepturi.

2.La PJ, avem capacitate deplina dupa constituire si capacitate in legatura cu infiintarea si o
capacitate in legatura cu desfiintarea. In speta noastra, exista o capacitate anticipata in legatura
cu infiintarea. Ce inseamna asta? Capacitatea de a face toate demersurile necesare infiintarii,
unul dintre demersuri era cererea in vederea obtinerii autorizatiei, daca nu ti-o da inseamna ca
automat dobandesti o capacitate procesuala asemanatoare, adica aptitudinea de a formula actiune
in vederea infiintarii. Puteai sa te judeci si cu vecinii pe terenul X daca nu te-ai infiintat inca
valabil? Nu, pentru ca litigiul ala nu este in vederea infiintarii. Ei, deci din punctul asta de
vedere, solutia nu este corecta. Astea sunt toate discutiile legate de capacitate in procedura civila
obisnuita.

In contencios administrativ ce noutate bomba avem? Exista vreo situatie de exceptie? Aveti
LCA, art 2 alin 1 lit a) persoana vatamata sunt asimilate: grupul de persoane fizice fara
personalitate juridica, titular al unor dr subiective sau interese legitime private. Afirmatia asta
contine in sine un non-sens juridic, un paradox, o contradictie de termeni, de ce? Pai ce stim noi
despre acest grup? Stim ca nu are personalitate juridica, neavand personalitate juridica inseamna
ca nu are patrimoniu, daca nu are patrimoniu inseamna ca nu are drepturi si obligatii, ori noi ce
stim despre grupul asta? Ca este titular, dar totodata ni se spune ca nu are personalitate juridica.
Daca o luam invers: este titular de dr.subiective, fiind titular de drepturi subiective inseamna ca
are un patrimoniu unde sa le tina, avand un patrimoniu inseamna ca are personalitate juridica,
deci ce ne spune textul asta? In esenta nimic pentru ca vazut ca atare este inaplicabil, nimeni nu
se incadreaza pe textul asta. De fapt textul asta ar ajuta in speta noastra sa ce? Pur si simplu sa
ignori problema, adica unii se asociaza: asociatia fumatorilor din fata Facultatii de Drept, fara
personalitate juridica, nu au timp sa umble pe la registrul comertului si fac o actiune in
contencios in numele asociatiei. Ce o sa spuna instanta? Pai nu are importanta, pentru ca asa ne
spune textul asta - ca e suficient sa fie un grup. Dar daca analizam textul, nu are nicio noima.

O concluzie foarte scurta cu privire la capacitate: sigur ca, in principiu, conditia asta in 99, 9999
% din situatii este indeplinita, adica nu ridica probleme, intotdeauna reclamantul va fi o
persoana, foarte rar spete din astea absurde (face pechinezul actiune), ca nu suntem in Anglia. In
spete din astea similare celor pe care vi le-am dat, daca nimeni nu stie nici sa invoce textul ala,
nici sa invoce capacitatea anticipata, nici altceva, s-ar mai putea pune problema capacitatii numai
atunci cand facem distinctia dintre capacitate de folosinta sau de exercitiu, si acolo intr-adevar s-
ar putea pune o discutie juridica. Ganditi-va ca, de exemplu, titularul terenului invecinat este un
minor de 13 ani, cine trebuie sa faca actiunea? Cine face actiunea? Minorul, dar cine semneaza
actiunea? Tutorele. Tutorele spune “X, minor, prin reprezentantul sau legal Z, care si semneaza
actiunea, introduc actiunea in contencios administrativ.” Daca minorul e peste 14 ani, atunci cum
se formuleaza actiunea? “Subsemnatul minor, asistat de reprezentantul meu legal, formulam
aceasta actiune in contencios administrativ” si semnatura - minor si tutore. In masura in
care in prima ipoteza lipseste semnatura tutorelui, in a doua ipoteaza lipseste una dintre
semnaturi, actiunea poate fi respinsa pe lipsa capacitatii, a capacitatii de exercitiu in
principiu. Deci numai la aceste situatii ar trebui sa fiti atenti.

A doua problema. Calitatea procesuala activa

Ce putem sa spunem despre calitatea procesuala activa in procesul administrativ, cine poate
formula actiune in contencios de regula? Cititi primele 3 cuvinte din art 1 din LCA:’’ orice
persoana care’’. Cine poate introduce o actiune in contencios, ce calitate speciala trebuie sa aiba
reclamantul ca sa fie reclamant? Niciuna speciala. Asta este principiul in materie de contencios.
In contenciosul administrativ reclamantul nu trebuie sa justifice nicio calitate speciala pentru a
introduce actiunea in contencios. Dar este foarte adevarat ca exista texte care prevad o
asemenea calitate. Unde o sa le gasiti? In legi speciale in general.
Unul dintre exemple este cel pe care vi l-am dat. Ganditi-va la o ipoteza care spune asa:
consilierul vatamat poate face actiune in contencios. Ce deduceti de aici? Ca intr-o asemenea
ipoteza, pentru a ne incadra pe text, reclamantul - pe langa capacitate si interes - trebuie sa
indeplineasca si o a treia conditie, anume calitatea speciala (aici consilierul). Ganditi-va la o alta
ipoteza in materia exproprierii, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii poate face
actiune. Ca sa te poti incadra pe textul ala trebuie sa ai calitatea speciala de expropriat, nu de
ruda, creditor etc.

Daca ati inteles pana aici puteti sa fiti juristi buni, daca vreti si mai mult de atat intrebarea e
urmatoarea: daca totusi vine la voi, avocati/judecatori, reclamantul ala si spune: “Dar eu chiar nu
pot sa fac nicio actiune daca nu sunt consilier, is fiul lui si sunt in intretinere?” Daca ar fi situatia
voastra personala, v-ar putea impinge nevoia sa ganditi. Putem gasi o solutie? Intotdeauna baza
oricarui jurist trebuie sa fie acea piramida a lui Kelsen, daca o intelegeti si o stiti si va raportati
intotdeauna la ea, o sa gasiti intotdeauna solutii mai bune decat juristii din jur, iar daca nu o
cunoasteti o sa bajbaiti si o sa trebuiasca tot timpul sa aveti un text de lege care sa va lumineze.
Ce se intampla aici, care e explicatia fenomenului? LCA care ne spune urmatorul lucru: orice
persoana care se considera vatamata se poate adresa instantei de contencios ca sa i se repare
paguba, sa anuleze actul etc. Ce fel de lege este LCA? Lege organica, conform art 73 Constitutie.
Exceptia e prevazuta de Legea 215 a admin. pub. locale, asta ce lege este? Este tot lege organica
si, atunci, regula este urmatoarea: contenciosul administrativ general e deschis tuturor pentru ca
asa ne spune art 1 din legea cadru organica. Avem o speta ghinionista care se incadreaza pe o
exceptie de la regula stabilita de LCA, exceptie instituita printr-o alta lege organica care ne spune
ca in speta noastra numai consilierul, adica cel care are o anume calitate se poate adresa instantei.
Cum ar putea avea reclamantul nostru o sansa? Una dintre variante este ca dreptul lui sa fie mai
puternic decat o lege organica, si anume mai sus decat legea organica nu este decat Constititia.
Eu v-am spus ca trebuie sa retineti din Constitutie art 52, 126 alin 6 si 123 alin 5. Ce ne spune art
52 din Constitutie? Persoana vatamata intr-un drept al sau este indreptatita sa (...), altfel spus
oricare dintre noi are acces la contenciosul administrativ. Desigur ca, intrand in subtilitatea
discutiei, este foarte adevarat ca exista si un alin 2, ca prin lege organica se stabilesc niste
conditii si niste limite, dar restrangerea contenciosului numai la consilieri e o conditie sau o
limita? Daca eu as veni si as spune asa: toata lumea are dr la contencios prin lege organica, dar
cetatenii din comuna Apahida nu / cu conditia sa nu fii cetatean al comunei Apahida. Ca si
conditie si limita trebuie verificata la fiecare persoana in parte, altfel spus fiecare trebuie sa aiba
acces la contencios. Contenciosul asta poate sa aiba niste limite si niste conditii, dar in
niciun caz o limita sau o conditie nu se poate transforma in interdictie, pentru ca atunci ai incalca
exact textul Constitutiei. Cum s-ar parea sa spui asa: fiecare are dreptul la contencios
administrativ, dar exista un termen de introducere a actiunii de 30 de secunde de la comunicarea
actului. E okay, e o limita? Nu, de ce? Pentru ca vatama exact substanta dreptului. Ai, de fapt,
drept? Nu.
 Concluzionand: si in examen nu aveti decat sa sustineti alte pareri, cu conditia sa fie bine
argumentate. Eu nu tin sa imi invatati mie opiniiile, dar tin sa le invatati daca nu aveti idei mai
bune, dar trebuie sa fie fundamentate. Deci revenind la chestiunea legata de calitate, regula este
ca in contencios administrativ nu trebuie sa justifici nicio calitate speciala, de ce? Nu
pentru ca asa iti spune LCA, ci pentru ca asa spune inclusiv Constitutia.

Ori de cate ori un text de lege vine si iti spune ca trebuie sa ai o anumita calitate pentru a ataca
un act administrativ, textul ala trebuie interpretat ca fiind in conformitate cu Constitutia, altfel ar
fi neconstitutional. Vedeti, procedura contenciosului administrativ pe care o gasiti LCA iti spune:
trebuie sa faci procedura prealabila, ai 30 de zile sa faci procedura prealabila, ai 6 luni sa faci
actiune, ce poti sa ceri, etc. Ori de cate ori avem un text de lege cu calitate speciala avem o
procedura speciala, adica daca va uitati la chestia cu consilierul ce o sa spuna? Consilierul
vatamat se poate adresa instantei de contencios in 5 zile, fara procedura prealabila, tribunalul
judeca in 30 de zile si da o solutie irevocabila. Ce trebuie sa intelegeti voi de aici? Ca daca
altcineva ataca actul asta, el nu are acces la procedura asta speciala, el nu trebuie sa faca actiunea
in 5 zile, nu trebuie sa o faca fara procedura prealabila, nu primeste o hotarare irevocabila, el nu
are decat sa mearga, fiind un oarecare, pe regula generala a contenciosului administrativ.
CEEA CE II INTERZICE TEXTUL ASTA ESTE ACCESUL LA PROCEDURA
SPECIALA, SI NU LA CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV IN GENERAL!!!

Curs 3
Am ramas data trecuta la reclamant si am spus asa: avem cele 3 conditii: capacitatea, calitatea si
interesul.

Am discutat despre capacitate ca, in general, in procedura civila, intr-un litigiu civil obisnuit, ca
sa poti fi parte intr-un proces trebuie sa ai personalitate juridica. In contenciosul administrativ se
intampla la fel, cu singura precizare ca aici s-ar putea ca si grupul de persoane fara personalitate
juridica sa poata introduce actiune in contencios administrativ.

Cu privire la calitate am spus ca si in general in procedura civila nu e necesara o anumita

calitate, dar exista texte in care e necesara; am vazut ca nici in contencios nu e necesara o calitate
speciala pentru ca orice persona care se considera vatamata poate face actiune, cu exceptia
situatiilor in care avem texte de lege speciale care stabilesc doar calitatea unor anumite persoane
sa actioneze in contencios: consilierii, expropriatii etc.

Aici am ramas. O discutie mai subtila. Tineti minte speta cu cel aflat in intretinere? Este evident
ca daca ajungi pe fond ai toate sansele sa o castigi, dar problema este ca te lovesti de textul care
spune ca doar consilierul poate face actiune, restul nu. Pe un principiu simplu de drept, acolo
avem o exceptie care deroga de la regula generala, se aplica prima cu prioritate, ceea ce
inseamna ca nu poate face o actiune in contencios decat consilierul.
Aveti vreo idee cum putem incerca totusi sa introduca intretinutul actiune? Atunci cand ai un text
de lege pe care partea opusa il invoca si iti este nefavorabil, cum ai putea sa castigi, in teorie?
Exceptia de neconstitutionalitate e una dintre variantele teoretice, daca ti se opune un text poti
sa obtii inaplicarea lui pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. A doua posibilitate tot teoretica
e sa sustii ca nu ti se aplica pe cale de interpretare, mai ales cand textele sunt destul de
ambigue; faci cumva sa il interpretezi in sensul ca nu se aplica. Acum, pe oricare dintre variante
am merge: avem art 1 LCA, care e regula si care deschide accesul la justitie in administrativ al
oricarei persoane si avem un art din Legea 215 care e exceptia. Legat de Legea 215, primul lucru
pe care trebuie sa il verificati e ce fel de lege este. De unde stim ca e organica? Din Constitutie -
in art 73 scrie ca prin lege organica se reglementeaza si lit k), contenciosul administrativ. Asta ne
spune numai ca ar trebui sa fie de domeniul legii organice, nu si ca asa s-a si intamplat. Cum stiti
voi ca o lege absolut intamplatoare este organica sau ordinara, la ce va ganditi avand legea in
fata? Ne uitam in lege, dam pana jos si, la final, orice lege are o mentiune care pentru legile
organice suna asa: “adoptata in temeiul articolului 73 alin 3 din Constitutie”. Daca vedeti ca se
indica art 73 alin 3, inseamna ca a fost adoptata ca lege organica, daca nu, nu. Legea 215 de care
lege este? Tot organica, putem verifica oricum si la litera o) din art 73 din Constitutie. Deci din
punctul asta de vedere, faptul ca prin legea 215 s-a instituit o exceptie de la legea LCA cum este?
Adica ori de cate ori ai exceptie, verifici ca actul juridic care o instituie sa aiba forta juridica
macar egala cu regula, pentru ca altfel nu are voie sa deroge de la ea.

Procedura prealabila este instituita prin LCA. O sa vedeti in practica ca sunt tot felul de situatii in
care prin HG Guvernul stabileste o alta procedura prealabila, de exemplu trebuie sa faci
contestatie in 3 zile. Omul habar nu avea si a facut in 15, vine si i se zice: “Pai nu ai facut
procedura prealabila, e tardiva si trebuie respinsa actiunea”. O fi tardiv dupa procedura voastra
nelegala, dar procedura prealabila ne-o spune o lege organica.

Ce v-am spus eu, care sunt textele din Constitutie care instituie contenciosul? Art 52 si 126. Si ce
ne spune art 52 alin 1 din Constitutie? Deci e adevarat ca, aproximativ, textul art 1 din LCA il
gasim si in Constitutie? Da, prin urmare regula ca orice persoana se poate adresa justitiei are
rang constitutional, iar intrebarea este: poti sa derogi printr-un text special de lege de la
Constitutie? Nu, ca ar fi neconstitutional, iar atunci fie ca ridicam o exceptie de
neconstitutionalitate, fie ca o interpretam in ce sens? Suporta textul ala al legii speciale 2
interpretari diferite? De fapt, un text din legea 215 ce ne spune? Consilierul interesat se poate
adresa instantei de contencios in termen de 5 sau 10 zile de la comunicare, procedura
administrativa nu se mai efectueaza, tribunalul sesizat se pronunta in 30 de zile prin
hot.irevocabila. Ce deduceti de aici? Ca este o procedura speciala si nu o procedura obisnuita, si
atunci cum am putea interpreta textul asta incat sa nu il declaram de-a dreptul neconstitutional?
Daca esti consilier, atunci ai acces la aceasta procedura speciala care e mult mai rapida si daca
nu, nu ai acces la procedura speciala, DAR ai acces la contenciosul general pentru ca asta e de
rang constitutional si nu poate fi inlaturat.
Avem si un art 2 alin 2 din Constitutie care ne spune ca limitele si conditiile de exercitare a
acestui drept se stabilesc prin lege organica. Cine s-ar apara, ar veni si ar spune ca asta e o limita.
Daca ma intrebati pe mine, asta cu sa fii consilier as spune ca nu este o limita sau conditie, este
de-a dreptul o interdictie. Ce inseamna o conditie sau o limita? Inseamna ca orice persoana
vatamata are un drept restrans, adica nu absolut, la contencios. In momentul in care nu ai
deloc acces insa, pentru tine nu este o limita sau conditie, ci este de-a dreptul o interdictie: nu ai
cum sa ai acces la justitie. Vedeti, in exemplul paralel, ori de cate ori legea spune ca trebuie sa
faci actiune intr-un termen, e aia o limita? Da, trebuie sa faci actiune in 6 luni sau in 30 de zile,
dar mai inainte trebuie sa faci procedura prealabila, este asta o conditie? Da; altfel spus,
reclamantul are acces, dar conditionat si limitat. Daca ar veni legea si ar spune asa: ai acces la
contencios doar daca faci procedura prealabila in 30 de secunde de la comunicarea actului, e
adevarat ca este o limita? Nu, este o interdictie; poti sa faci in 30 de secunde procedura
prealabila? Nu, este clar ca textul asta nu iti asigura nici macar un acces rezonabil la justitie, si
atunci exista si jurisprudenta CEDO care vine si iti spune ca ori de cate ori substanta dreptului la
justitie este afectata - pentru ca de fapt nu te poti adresa justitiei - inseamna ca aia nu e o limita
sau conditie, ci e o interdictie care-i neconstitutionala, respectiv neconventionala, adica contrara
CEDO.

Concluzia: in contenciosul administrativ, regula ar trebuie sa fie: nu exista calitate, ori de cate
ori avem un text care recunoaste o calitate speciala, il interpretam in sensul ca nu accesul la
justitie este obturat, ci doar accesul la acea procedura speciala.

2)CONDITII REFERITOARE LA PARAT

In ceea ce priveste paratul, intrebarea “Pe cine chemi in judecata” sigur vine la examen. V-a
venit, intr-o forma incipienta, si in anul 1, daramite acum cand avem contencios. Asta e o
chestie extrem de importanta, pentru ca daca nu chemati in judecata pe cine trebuie, actiunea
risca sa fie respinsa si alta nu se mai poate face.

Ati vazut: determinam paratul in functie de obiect. Ce vrem noi? Ce putem sa vrem, anularea
unui act administrativ sau cenzurarea unui refuz nejustificat, ce mai putem sa vrem?
Despagubiri. Cand le vrem pe amandoua trebuie sa chemam in judecata paratul de la anulare sau
cenzurarea refuzului si, de cealalta parte, paratul de la despagubiri, care pot sa fie parati diferiti,
deci nu intotdeauna sunt aceeasi. Cand solicitam anularea unui AA sau obligarea cuiva la
solutionarea unei cereri? Iata ca avem 2 chestiuni de analizat: o chestiune abstracta (un soi de
capacitate) si una concreta (un soi de calitate).

Intotdeauna in contencios, paratul trebuie sa fie autoritate publica. Ce inseamna autoritate

publica? Inseamna un subiect de drept care are putere publica, care are exercitiul puterii publice.
Vedeti, daca v-as fi intrebat daca paratul poate fi un particular? Poate fi DACA are exercitiul
puterii publice. Paratul poate fi Parlamentul? Da, ca are exercitiul puterii publice, deci in teorie
oricine poate fi parat, daca se manifesta ca autoritate publica. Intrebare: daca vreau sa ma
judec cu Guvernul, cu siguranta ma pot judeca in contencios administrativ? Exact, depinde. In
primul rand, Guvernul s-ar putea sa fie autoritate publica si sa se manifeste ca atare sau sa se
comporte ca un particular. Asadar, disociem capacitatea de drept public de notiunea de drept
privat. Cu oricine ne-am judeca, daca se manifesta ca un particular, nu are ce sa caute in
contencios.

NU e insa e suficient sa fie o autoritate publica! Si cu Guvernul, si cu Parlamentul, si cu o

societate comerciala ne putem judeca in contencios daca acestea se manifesta ca autoritati
administrative. Asta ce inseamna? Guvernul, in general, se manifesta in 95 % din cazuri ca o
autoritate administrativa. Ce trebuie sa faca cineva ca sa se manifeste ca o autoritate
administrativa? Sa emita AA, punand in aplicare legile, respectiv prestand servicii publice. O
autoritate administrativa care nu pune in aplicare legile, ci emite legi, pentru ca intamplator poate
face si asta, deja este o autoritate publica, DAR se comporta ca altceva, ca un legiutor, ca o
autoritate legislativa. Guvernul cand emite OG/OUG se manifesta cum? Ca un legiuitor. Pot eu,
ca un simplu cetatean, sa chem in judecata Guvernul si sa il oblig sa emita OUG prin care sa
majoreze pensiile? Trecand peste fondul problemei, nu pot sa cer asta. Pot sa cer sa emita o HG
prin care sa majoreze pensiile? Nu va ganditi la fondul problemei, ci la parat. Daca legea ar
spune ’’Pensiile se indexeaza cu rata inflatiei anual, de catre Guvern prin HG.’’ Eu sunt
pensionar, am acum 600 lei pensie, stiu ca inflatia anul trecut a fost de 3 % si, prin urmare, am
dreptul ca de la anu’ sa primesc nu 600 de lei, ci 610 lei. Pot sa fac actiune in contencios? Da,
pot, trecand peste fond. De ce? Pentru ca atunci cand indexeaza pensiile, Guvernul aplica legea,
nu emite legea si atunci - din punctul asta de vedere - avem actiune in contencios. In speta asta,
deci, se manifesta ca o autoritate administrativa. La fel, Parlamentul ---> de regula, Parlamentul
este legiuitor, dar uneori se intampla sa nu fie legiutor, ci sa emita acte administrative, sa puna in
aplicare propriile lui legi. Ori de cate ori se manifesta - in mod exceptional - ca o autoritate
administrativa, si nu ca legiuitor, deja avem actiune in contencios administrativ. La fel si cu
instantele de judecata.

Altfel spus, ori de cate ori obiectul actiunii este un act administrativ, fie el scop, mijoc, sau
prin delegatie, raportul juridic trebuie sa fie unul administrativ. Asta e prima conditie.

Pana acum insa am stabilit numai cum trebuie sa fie, dar nu l-am determinat. Acum avem in
concret un anumit litigiu, pe cine chem in judecata? Daca este vorba despre un act administrativ,
pot chema in judecata organul emitent, daca este vorba de un refuz nejustificat de a solutiona o
cerere, chem in judecata organul competent sa il emita, astea sunt regulile. Imaginati-va ca avem
o autorizatie de construire care este de competenta, potrivit legii speciale, presedintelui
Consiliului Judetetan si a emis-o primarul cu incalcarea competentei. Vreau anularea acestei
autorizatii, pe cine chem in judecata: pe primar sau pe pres. CJ? Pe primar. Ne gandim ca odata
cu anularea autorizatiei trebuie sa cer si daune, pai de la cine cer? De la cel care nu a facut nimic,
desi putea sa faca sau de la cel care a avut o conduita ilicita si l-a emis ilegal? [Hm, discutabil]
Este evident ca de la primar am pretentii, nu de la presedintele CJ.
Daca am 2 petite: “Sa anulati autorizatia emisa si sa obligati organul cutare sa emita autorizatia
potrivit prevederilor legale”, adica vreau autorizatie legala, nu nelegala, pe cine chem in
judecata? De data asta pe amandoi, adica pentru anulare pe cel care a emis actul, dar nu pot sa
cer obligarea unui organ necompetent, ci a celui competent si atunci trebuie sa chemam, evident,
si presedintele CJ. Vedeti, are legatura chestia asta si cu obiectul; daca eu solicit obligarea unui
organ necompetent sa-mi emita un anumit act, actiunea se va respinge nu numai pe lipsa
calitatii procesuale pasive, dar si pe fond, de ce? Pentru ca eu pot sa atac un refuz nejustificat,
ori eu am facut cerere inainte si nu mi-a dat nimic de ce? Pentru ca nu are competenta. E o
justificare suficienta? Ei, si atunci daca instanta verifica, si intr-adevar asa este, ce o sa spuna?
Pai nu poti sa il obligi pe asta sa iti emita actul de vreme ce nu e competent. Deci verificati
intotdeauna cine a emis actul, respectiv cine trebuie sa il emita.

Pe langa asta, ori de cate ori avem acte complexe, chemam in judecata toti autorii actului: daca
sunt 2 organe - chemam in judecata 2 autori, daca sunt 10 - pe toti 10. Bun, asta e prima ipoteza,
a doua ipoteaza e mai subtila. Daca avem refuzul de a emite un act complex, pe cine chemam in
judecata? Pe toti care ar fi competenti sa il emita, daca nu vreti sa va ganditi prea mult, DAR nu
e intotdeauna asa. Imaginati-va ca un AA se formeaza asa: vointa lui A + vointa lui B = AA
(propunere conforma + forta executorie = AA). Pe cine trebuie sa chemam in judecata? Sigur, in
mod normal, pe amandoi, dar NUMAI in situatia in care nici A, nici B nu vor; este evident ca
trebuie sa ii chemam pe amandoi si formulam cam asa: “Sa-i obligati sa emita impreuna actul, in
sensul ca A sa propuna si B sa-i confere forta”. Intrebarea este: daca unul vrea si celalalt nu vrea,
numai pe cel care nu vrea il chemam in judecata sau ii chemam oricum pe amandoi?

Sunt 2 ipoteze. Imaginati-va ca A vrea si B nu vrea, pe cine chemam in judecata? Ce inseamna

ca “A vrea”? Inseamna ca el deja a facut propunerea, a initiat procedura, dar B nu vrea sa aprobe.
Ei, pe cine chemam? Evident ca numai pe B, pentru ca pe A nu are rost sa il chemam, el deja si-a
indeplinit obligatia, si atunci formulam actiunea asa: “Sa obligati pe B sa aprobe propunerea,
documentatia care deja a plecat de la A” si cu A nu am nicio treaba. A doua ipoteza: A nu vrea si
B vrea, adica A spune: “Nu consider ca trebuie sa propun”, iar B spune:”Eu as vrea sa aprob, dar
nu am ce de vreme ce nu vine A cu propunerea”. Pe cine chemam in judecata? Pe amandoi. Aici
eu nu am controlul asupra lui B; daca facem aceeasi chestiune ca si sus si il chemam in judecata
pe A, obtii hotararea si apoi zice B: “Eu acum nu mai vreau sa aprob”, si nu ai cum sa executi si
apoi trebuie sa faci inca o actiune pentru B. Toata discutia e, asadar, in felul urmator: daca
refuzul asta mi-a cauzat niste daune, ii chem in judecata pe A si B, in sensul ca A sa propuna, B
sa aprobe la final. Despagubirile si cheltuielile de judecata, insa, o sa le plateasca numai A pentru
ca B o sa vina in instanta si spune: “Eu sunt de acord sa fac, dar nu am cum in situatia asta”. B
nu e in culpa in acest litigiu, nu o sa fie obligat nici la daune, nici la cheltuieli de judecata,
dar in hotararea judecatoreasca o sa scrie ca este si el obligat, asa cum - de fapt - a fost de acord,
sa aprobe propunerea lui A.

Ultima precizare: daca avem AA favorabile particularului, deci care au un beneficiar, atunci
in mod obligatoriu va fi chemat in judecata si acest beneficiar, pe langa autoritatea
emitenta. In materia autorizatiilor de construire, de exemplu, ori de cate ori vreau anularea
autorizatiei de construire, pe cine chem? Eu sunt vecinul in speta, deci chem si pe vecinul care a
obtinut autorizatia. In primul rand, daca nu ne-ar obliga legea sa o facem, l-ati chema sau nu pe
beneficiar in judecata?

Intrebarea este: care sunt avantajele si care sunt dezavantajele, de ce in general reclamantii ar
evita sa il cheme in judecata pe beneficiar? Ca sa nu aiba posibilitatea de a se apara, dar de ce nu
as vrea eu sa il las sa se apere? Pentru ca isi angajeaza avocat si tot e mai destept decat consilierii
de la primarie, pe care nici nu ii intereseaza, adica e mult mai usor sa te judeci in contencios
numai cu primaria decat daca te judeci si cu un particular. Ganditi-va ca nu e o casa, ci un
ansamblu rezidential, o investitie de 10 000 000 euro, va imaginati ce avocati au aia? Ei, si atunci
nu numai ca se apara mai bine, dar daca pierzi, va imaginati cate cheltuieli de judecata platesti?

Care e dezavantajul daca nu il chemi? Pe langa ca ti-ar putea respinge actiunea ca inadmisibila,
ca mai demult depindea de completul de judecata, ar putea fi dezavantaj la nivelul de
opozabilitate. Daca nu l-ai chemat, dar i-a suspendat autorizatia, persoana in cauza careia i s-a
suspendat autorizatia spune ca “Imi pare rau, pe mine nu ma intereseaza, eu nu am fost chemat in
proces si, prin urmare, continui sa construiesc ca nu mi-e opozabila hotararea”, si asa faceau ca
ridicau blocul. Hotararea nu spunea: “Il oblig pe X sa opreasca lucrarile”, ci spunea “Suspendam
autorizatia” si, evident, pentru ala nu era infractiune ca nu era vorba de a nu fi respecat hotararea
judecatoreasca, de vreme ce nu ii era opozabila. Dar de ce erau discutii? S-a spus asa:
intotdeauna dr procedural trebuie sa fie un reflex al dreptului material, cum e dreptul pacii asa
trebuie sa fie si dreptul razboiului. In speta se ataca un AA unilateral si atunci, daca in dr
material AA este unilateral, si in procedura te judeci numai cu autorul actului, nu si cu
beneficiarul care nu contribuie la formarea lui. De fapt, rationamentul este gresit pentru ca nu
trebuie sa ne raportam la actul administrativ, ci la raportul juridic. Acest raport juridic de
autorizatie de construire se formeaza intre cine si cine? Intre autoritate si particular. Ei, raportul
asta juridic, chiar daca are ca vehicul un act administrativ, are 2 parti, ori daca eu vreau sa il
desfiintez trebuie sa chem in judecata ambele parti. Pe de alta parte, particularul asta a dobandit
un drept subiectiv. Ce se intampla prin anularea autorizatiei? Pierde acest drept. Cum vi se pare
sa poti sa pierzi un drept in justitie fara sa ai posibilitatea sa te aperi? Neconstitutional si
contrar Conventiei CEDO, deci din acest punct de vedere evident ca interpretarea ar trebui sa fie
in sensul Constitutiei si a CEDO, adica nu poti sa anulezi un act favorabil decat chemandu-i
in judecata si pe beneficiar si pe emitent.

Oricum, trebuie sa stiti: astazi este exclus sa iti admita cineva actiunea fara sa il chemi in
judecata si pe beneficiar, va fi clar inadmisibil. DACA VOI SUNTETI BENEFICIARUL
NECHEMAT IN JUDECATA (asta e o smecherie) si vedeti ca s-a formulat o asemenea actiune,
ce faceti ca sa castigati cel mai simplu? Cum va aparati? Adica, vedeti, exista la indemana
tertului posibilitatea de a face o cerere de interventie, dar, pe de alta parte, voi stiti ce? Ca
actiunea aia - asa cum este formulata - daca nu cumva judecatorul este neatent, va trebui sa fie
respinsa ca inadmisibila. Aici e smecheria: daca intervii, adio acest argument, esti parte, te
poti apara, deci actiunea devine admisibila ---> nu conteaza ca esti intervenient sau ca esti
parat, de vreme ce te poti apara cadrul procesual e okay. Daca nu intervii, atunci care e
problema? S-ar putea ca judecatorul sa fie neatent, sa admita actiunea si tu, de pe margine, sa iti
dai seama ca ai pierdut, deci nu e bine nici asa. Atunci cum e bine? INTERVII NUMAI IN
RECURS, stai sa dea instanta hotararea, dupa care faci cerere de interventie in recurs si arati ca
pe fond nu a fost stabilit corect cadrul procesual. Vedeti: de multe ori, autoritatea publica vine si
spune chestia asta prin intampinare, dandu-si seama de greseala. Reclamantul ce face? Isi
modifica actiunea, in sensul ca isi extinde cadrul, il cheama in judecata si pe beneficiar. Lucrul
asta il poate face pana cand? Pana la primul termen de judecata. Prin urmare, daca tu te intelegi
foarte bine cu autoritatea publica, te duci si ii spui sa stea linistita, sa treaca primul termen de
judecata si apoi sa invoce chestia asta, incat sa nu se mai poata completa cadrul procesual.
Atunci, actiunea se poate respinge ca inadmisibila, iar daca voi sunteti reclamantii, trebuie sa
aveti extrem de multa atentie la chestia asta, pentru ca este extrem de importanta.

Curs 4
Am ramas pe la parat asa-i? Da. O scurta recapitulare. In principiu determinati paratul in
functie de obiect.

Am discutat despre primul petit, acela de anulare a unui act administrativ, respectiv obligare a
unei autoritati de a solutiona o cerere (deci refuz nejustificat). Cand exista o asemenea cerere,
atunci - pe de-o parte - paratul trebuie sa fie autoritate publica (sau particular), care se manifesta
ca o autoritate administrativa - pe de alta parte - paratul trebuie sa fie organ emitent sau organ
competent sa solutioneze cererea, in functie dupa cum e vorba de anulare sau de carenta. Am
vazut situatiile oarecum atipice, in sensul in care daca e vorba de un act complex, atunci chemam
in judecata toate organele care trebuie sa participe la emiterea actului sau daca e vorba de refuzul
unui organ de a participa la emiterea unui act complex am vazut pe cine chemam in judecata.
Daca e vorba de un act favorabil unui destinatar, il chemam in judecata si pe acest destinatar.

Acum, mai exista macar o situatie, iarasi atipica: intr-un petit de anulare a unui act administrativ,
s-ar putea ca paratul sa nu fie autoritate publica? Se poate? Numai intr-un singur caz: in cazul
(care mie mi se pare o prostie legislativa) art 1 alin 6 din LCA, adica situatia in care o autoritate
administrativa isi ataca propriul sau act. De exemplu la autorizatii de construire, sintagma aia,
’’actul a intrat in circuitul civil’’ semnifica faptul ca beneficiarul unui AA, (pentru ca e vorba
neaparat de acte individuale favorabile particularilor) de buna-credinta fiind, poate invoca in
favoarea lui principiul securitatii raporturilor juridice pentru ca a primit autorizatie si deja s-a
apucat sa sape fundatia, poate deja si-a cumparat materiale, etc. Ei, daca primarul descopera o
ilegalitate a propriului sau act, are la dispozitie 1 an sa isi atace actul in contencios administrativ.
De ce ar face-o? De regula nu o face, adica nimeni nu recunoaste ca a gresit. Cand se intampla,
totusi, in practica ca organul emitent sa isi atace propriul sau act? Dupa alegeri. Ori de cate ori se
schimba componenta unui organ, se fac niste sapaturi si se spune: “Uite, va aratam noi ce
ilegalitati s-au facut in mandatul dinainte”, si atunci se mai intampla in practica ca un organ
administrativ sa isi atace propriile lui acte.

Bun, in situatia asta ce stim? Reclamant este organul emitent, deci este imposibil ca parat sa fie
tot organul emitent, nu? Ar fi culmea sa se dea singur in judeacata. In situatia asta, parat va fi
numai beneficiarul actului administrativ. La ICCJ au fost o gramada de asemenea litigii in care
Ministerul sau Uniunea Nationala a Notarilor Publici s-au judecat cu unii notari care au primit
ilegal posturi in tara, dar de fiecare data ICCJ a spus : “A trecut termenul de 1 an, baieti”, pentru
ca s-au miscat cam greu. Deci asta e o situatie atipica in care parat nu este o autoritate
administrativa.

Trecem mai departe, ce se mai poate solicita in contenciosul administrativ? Despagubiri, ca o

consecinta a prejudiciului suferit in urma emiterii unui act administrativ ilegal sau a unui refuz
nejustificat de a solutiona o cerere. De exemplu, vecinul meu a primit autorizatie si nu numai ca
a primit-o, dar a si sapat, mi-a si stricat gardul, mi-a distrus terenul etc. sau nu am primit
diploma de licenta sau de bac, nu am putut sa ma inscriu la un master, o facultate si am suferit un
prejudiciu. Ori de cate ori se intampla asa, se pot solicita despagubiri. Intrebarea este: de la cine
solicitam despagubiri? In mod normal, ca cineva sa iti poata plati despagubiri trebuie sa aiba un
patrimoniu, deci este imposibil sa ceri despagubiri de la cineva care nu are patrimoniu. De data
asta ce se intampla? Sunt o gramada de spete in care X a chemat in judecata Consiliul Local, a
cerut: anularea unei HCL, despagubiri in valoare de - si cheltuieli de judecata. Si ce s-a
intamplat? Instanta nu a stiut nici cat reclamantul drept administrativ si i le-a dat, adica s-a admis
actiunea. Care e problema? Sigur ca s-ar putea sa pierzi, dar problema este ca... si daca castigi,
ce? Nu ai ce sa executi. Uneori, de exemplu la Cluj, daca chemi din greseala CL in loc de
municipiu si ceri cheltuieli de judecata, daca castigi faci cerere si ti le platesc de bunavoie ca asa
e politica si nu se cramponeaza in distinctia intre CL si UAT, adica municipiul Cluj. Nu e asa
insa nici pe departe in toata tara, sunt altii care nu spun nimic, castigi impotriva consiliului si,
dup-aia, cand vrei sa executi te duci la un executor si executorul pune poprire pe ce? Pe bugetul
local sau vrea sa scoata la vanzare un imobil, proprietate privata a municipiului, si ce se
intampla? Pai se intampla ca municipiul face contestatie la executare si spune: “Sunt bunurile
mele, sunt banii mei (si iti arata legea 215), iar eu nu am fost obligat prin nimic, impotriva mea
nu exista titlu executoriu pentru ca ai chemat in judecata consiliul local, nu municipiul.” Se
admite contestatia si nu mai primesti nicio despagubire, desi ai hotarare judecatoreasca. E o
culpa proprie.

Prin urmare, paratul in petitul de despagubiri trebuie sa aiba intotdeauna personalitate juridica,
adica sa fie persoana juridica de drept public. Regula: persoana juridica de drept public, al carei
organ administrativ a emis actul ilegal sau refuza sa solutioneze cererea. Deci daca pe mine ma
vatama autorizatia primarului, atunci paratul este acea persoana juridica de drept public al carei
organ administrativ este primarul, adica unitatea administrativ teritoriala.
Bun, recapitulare: daca le luam de sus in jos, daca sunt vatamat printr-un

• Decret al PR administratia prezidentiala.

• HG Guvernul.

• Decizie a primului ministru Guvernul, de ce? Pentru ca primul ministru in sine nu

este persoana juridica de drept public, este organul administrativ care conduce Guvernul.

• Ordin al ministrului Ministerul respectiv.

• Ordin al prefectului institutia prefectului.

• Dispozitie a presedintelui consiliului judetean judetul.

• Hotarare a consiliului judetetan judetul, pentru ca si presedintele CJ si CJ sunt

organe administrative ale judetului.

• Primar sau CL UAT locala: comuna, orasul, municipiul.

• Primar de sector sau consiliu de sector municipiul Bucuresti, sectoarele municipiului

Bucuresti nu au personalitate juridica.

• Act al decanului Facultatii de Drept Universitatea, pentru ca facultatile nu au

personalitate juridica.

• Actul unui inspector scolar judetean. Avem legea in fata la speta la examen, trebuie
verificat cine are personalitatea juridica cea mai apropiata. Pe cine banuiti? Inspectoratul,
serviciile publice deconcentrate au personalitate juridica, asta e regula. Deci daca
inspectorul scolar cauzeaza o vatamare, raspunde patrimonial inspectoratul. Daca
inspectoratul nu ar avea personalitate juridica? Ministerul, inspectoratul fiind in
subordinea acestuia. Daca nici ministerele nu ar avea personalita juridica? Guvernul,
pentru ca el este in subordinea sa, adica mergem mai sus la urmatorul. Vedeti, intr-un
sistem complet centralizat, ultima persoana careia nu ii putem nega personalitatea juridica
va fi? Statul roman.

• Director de scoala care cauzeaza prejudicii, il da afara pe unu’, cum verificati pe cine
chemati in judecata? Cine ar putea sa fie? In primul rand intotdeauna verificam daca acea
entitate are personalitate juridica - sunt scoli care au personalitate juridica si sunt scoli
care nu au. Daca scoala aia are personalitate juridica, e simplu, ea va raspunde, daca nu
are, cine va raspunde? Inspectoratul, dar numai daca este o scoala infiintata in subordinea
Inspectoratului Scolar Judetean, pentru ca exista posibilitatea sa existe scoli infiintate in
subordinea consiliului local, si atunci va raspunde unitatea administrativ teritoriala. Cam
asa trebuie facut. Sigur de astea va vin la examen. Asta, si procedura prealabila... e grav
daca nu le stiti.
Pe langa persoana juridica de drept public, mai putem chema pe cineva in judecata pentru
despagubiri: art 16 din LCA, care ne spune ce, cine figureaza aici? Functionarul. Trebuie sa stiti
in primul rand ca notiunea de functionar nu se suprapune peste ideea restransa de functionar
public, asa cum o intalnim in statutul functionarilor publici, adica e vorba de orice persoana
fizica care ocupa orice fel de functie, fie ea electiva, prin concurs, desemnare, etc, cu conditia ca
acest functionar sa fi contribuit la elaborarea emiterii actului administrativ ilegal.

Imaginati-va o persoana care a elaborat un aviz consultativ, deci nu conform, poate ea raspunde
pentru prejudiciul cauzat de act? S-ar putea spune: “Pai era doar consultativ, putea sa nu il
respecte, deci nu trebuie sa raspunda.” Daca va uitati in text, nu se face distinctie, orice fel de
operatiune administrativa reprezinta elaborarea actului, deci, teoretic, chiar si cel care emite un
aviz facultativ ar putea sa raspunda, dar cu 2 conditii: 1.sa fie vinovat, adica sa aiba o culpa si
2. sa existe raport de cauzalitate intre culpa lui si ilegalitatea actului.

Imaginati-va o autorizatie de construire emisa cu un aviz de la pompieri, ilegala, pentru ca de

fapt constructia respectiva nu respecta cerintele minime ale securitatii de incendiu pentru ca, de
exemplu, masina de pompieri nu ajunge pana acolo, nu are o cale de acces, dar vorbeste cineva
cu seful si ii da avizul ca sa obtina autorizatia. Bun, vecinul face actiune in contencios si solicita
si daune. Poate obtine daune de la pompieri, de la cel care si-a dat avizul? Care e problema aici?
Pai in ce consta prejudiciul vecinului? Daca prejudiciul consta in faptul ca i s-a aprins casa
pentru ca pompierii nu au putut intra si a avut un incendiu, atunci este raport de cauzalitate intre
ilegalitate si prejudiciu? Este. Daca insa prejudiciul nu vizeaza insa chestia asta, ci vizeaza, de
exemplu, faptul ca amplasamentul constructiei e gresit si i s-a distrus gardul si a intrat pe o parte
din terenul lui, poate cere daune de la pompieri? Nu, nu are nicio legatura culpa aia cu
prejudiciul sau. Poate cere daune de la beneficiar intotdeauna si de la cel ce a amplasat gresit
constructia, probabil un expert topograf care a stabilit unde sa se amplaseze constructia ca e
greseala lui.

Ganditi-va ca o asemenea autorizatie are 1000 de avize, printre care si avizul de legalitate al
secretarului, raspunde secretarul pentru ca constructia a fost amplasata gresit? Nu. Raspunde
secretarul pentru ca constructia nu respecta normele tehnice de securitate la incendiu? Nu, pentru
ca alea sunt norme specifice si nu poti, ca secretar, sa le cunosti ---> raspund pompierii. Dar daca
se incalca legea constructiilor, legea 50, evident ca raspunde si secretarul pentru ca legea aia ar
trebui sa o cunoasca si sa-si dea seama ca nu poate sa-l sfatuiasca pe primar sa emita un
asemenea act. Deci functionarul va raspunde daca e in culpa si daca exista legatura de
cauzalitate intre fapta lui si prejudiciul cauzat.

Recapitulare: avem speta in fata si sunt 2 intrebari posibile: pe cine trebuie sa cheme in judecata?
A stabilit corect reclamantul paratii? Comentati. Ei, in prima situatie, nu va spune pe cine a
chemat in judecata si trebuie sa stabiliti voi, cum faceti? Intotdeauna in speta va scrie ce a
solicitat reclamantul instantei: anularea unei autorizatii de construire si despagubiri pentru nu stiu
ce. Ati determinat obiectul, dupa care ce faceti? Verificati in continuare: avem anularea unui act,
deci stim pe cine trebuie sa chemam in judecata, si veti explica: pentru anularea actului chemam
in judecata organul emitent (adica in speta il determinati). Daca e cumva act complex, spunem ca
e act complex SI DE CE, si spunem ca ii chemam pe toti (cu variatiunile posibile). Daca e un act
cu un destinatar, intrucat avem si un beneficiar, trebuie chemat in judecata si acesta, deci il
indicam. Mai departe, pentru despagubiri, spuneti ca e vorba de persoana juridica, in speta poate
fi municipiul, ministerul, etc. + functionarul vinovat (de fiecare data, mai mult de 50% din cei ce
dau examen uita si functionarul asta nu e analizat deloc si se pierde punctaj. Intrebarea este pe
cine POATE chema in judecata, cine are calitate procesuala pasiva, daca el nu vrea sa il cheme,
nu il cheama, dar intrebarea este pe cine POATE chema). Asta e raspunsul corect.

Asta e teoria care se aplica astazi in practica, teoria mai complicata. Exista o a doua teorie, mai
scurta, mai simpla adica: in toate cazurile, pentru orice fel de petit, chemi in judecata numai
persoana juridica de drept public. Poate peste 10 ani se va modifica legea si o sa se introduca
expres. Numai noi avem haosul asta, trebuie sa stii bine drept administrativ ca sa stii pe cine
chemi in judecata si sunt foarte multi care habar nu au. Au un act care vine de la primarie si scriu
“Chem in judecata pe: primar, consiliu local, primarie, municipiu, prefect, prefectura, institutia
prefectului”, ca sa fie linistiti. Cand il intreaba instanta:“Pai ce e cu toti astia?”, ala raspunde:“Nu
stiu, alegeti-va dvs, ca daca mai scoateti din ei nu e nicio problema.” Daca nu-i chemi pe toti in
judecata, ti se respinge actiunea ca inadmisibila, dar cum autoritatile (macar astea locale) nu iti
cer cheltuieli de judecata, se rezolva. Doar ca o dai in bara cu ministerele, pentru ca ele au
negociate contracte de asistenta juridica cu mari case de avocatura; vii ca prostu’, chemi un
minister aiurea, iti baga ala 5000 euroi cheltuieli de judecata si te-o linistit.

Oficiul de cadastru nu are calitate procesuala pasiva, e o prostie stabilita de ICCJ, care nu se
aplica la orice fel de chestiune. Pana la urma, inscrierile in CF nu sunt acte administrative in sine.
Daca, de exemplu, directorul ANCP sau al Oficiului de Cadrastru Cluj emite un act administrativ
(de regula normativ) in care interpreteaza, arata ce trebuie sa faci etc., te poti judeca cu el in
contencios si are calitate procesuala pasiva, pentru ca acel RIL nu se refera la asa ceva, se refera
strict la inscrierile in CF. ---> NU ca nu are niciun parat, te judeci cu cel inscris in CF. S-a
considerat ca ala e un litigiu civil - te judeci cu ala inscris si in momentul in care ai castigat, le
duci hotararea judecatoreasca. [????]
3)CONDITII REFERITOARE LA OBIECTUL ACTIUNII IN CONTENCIOS

In limbajul procedurii civile, prin obiect se intelege pretentia dedusa judecatii, adica ceea ce
vrea reclamantul de la instanta. Si atunci care e obiectul, in aceasta acceptiune, in contencios
administrativ? NU ACTUL in sine, ci anularea actului, NU REFUZUL in sine, ci obligarea,
asta e pretentia, ce vrei de la cealalta parte. Ce sa faca instanta? Pai sa anuleze actul
administrativ, sa oblige autoritatea publica la solutionarea unei cereri, sa plateasca despagubiri
obiectul este echivalent cu pretentia, adica cu petitul, ca asa se mai numeste, un petit.

O actiune poate sa aiba una sau mai multe pretentii, unul sau mai multe petite. Ce analizam noi
in continuare este obiectul derivat, adica obiectul obiectului. Daca obiectul principal (pretentia)
este anularea unui act administrativ, OBIECTUL DERIVAT este chiar acel act administrativ a
carui anulare se cere. Ceea ce discutam noi in continuare este sa vedem ce conditii trebuie sa
indeplineasca acest act incat actiunea sa poata fi admisa. In continuare vom analiza toate cele 3
situatii:

• atunci cand obiect este un act

• atunci cand obiect este un refuz

• atunci cand obiect il reprezinta despagubirile

• obiect reprezinta un contract administrativ (mai tarziu)

Intrebare: in afara de astea mai pot exista si alte obiecte? Mai poti cere si altceva instantei de
contencios administrativ? In primul rand, art 18 din LCA ne spune solutiile pe care le poate da
instanta. Cand obiectul este un act, petitele pot viza atat anularea, cat si suspendarea lui ca o
masura provizorie. Totusi (sa scrieti raspunsul pe mail), de exemplu, daca avem o autorizatie de
construire si solicit anularea ei, dar intre timp vecinul a apucat sa sape groapa sau chiar a ridicat
un etaj, pot eu sa solicit sau nu pot, in subsidiar, fata de anularea autorizatiei si demolarea a ceea
ce s-a facut, aducerea terenului la situatia initiala? De aia-i intrebarea generalizata: in
contenciosul pentru exces de putere, nu in altul, adica ala bazat pe art 1, respectiv in continuare
art 18 (care spune ce solutii poate da instanta) in afara de anularea unui act, solutionarea unei
cereri si despagubiri (plus discutiile separate pe contracte administrative), mai pot cere eu si
altceva instantei de contencios administrativ? Cele mai la indemana exemple sunt: reparatii in
natura, demolare, aducerea terenului in stare intiala, etc, la functia publica sa ma repuna in
functie, etc.

Noi in continuare o sa discutam despre aceste obiecte posibile.

A)OBIECT ESTE UN ACT

Chiar acum am o speta in care o primarie din aproprierea Clujului ii raspunde lui Gigel care vrea
sa obtina autorizatie de construire ceva de genul: “Intrucat nu sunteti proprietar pe bunul pe care
vreti sa construiti, nu va putem emite autorizatie de construire fara sa aduceti acordul
proprietarului’’. Gigel se considera vatamat prin acest inscris si, prin urmare, isi imagineaza ca
suntem in ipoteza actului. Se pune problema ce conditii trebuie sa indeplineasca acest inscris sau
act incat actiunea sa fie admisibila si admisa in cele din urma din aceasta perspectiva?

• Sa avem un act administrativ veritabil

Adica ceea ce se ataca sa nu fie altceva care seamana cu un act administrativ. Cu ce pot fi
confundate actele administrative? Cu 2 chestiuni: cu operatiunile administrative sau material-
tehnice, respectiv cu actele civile unilaterale, adica va dati seama ca e foarte greu sa confunzi un
act administrativ cu un contract civil de inchiriere sau de vanzare, sunt prea indepartate ca sa le
confunzi, bun. Verificam: cum stim daca inscrisul respectiv este un act sau o simpla operatiune
administrativa? O singura diferenta este: dupa cum produce sau nu produce efecte juridice, adica
da nastere la drepturi si obligatii sau nu, asta este raspunsul. Ei, sigur ca acolo, la refuz, situatia
este cea mai delicata, o sa ajungem sa discutam imediat daca refuzul imbraca forma unui inscris,
cum este.

Deci verificati, daca ajungem la concluzia ca e vorba de o operatiune administrativa, atunci ce

stim? Ca ea nu poate face obiectul unei actiuni in contencios de sine statatoare. De ce? Pentru ca,
de regula, noi solicitam anularea unui act. Daca va ganditi la notiunea de anulare si nulitate, ea
este sanctiunea care priveaza ce? Pe cine de ce priveaza? Priveaza un act juridic de efecte
juridice, prin urmare o operatiunea administrativa nu poate fi anulata pentru ca, neproducand
efecte juridice, nu avem ce anula, deci nu avem de ce sa privam acea operatiune. Ganditi-va ca
primiti de la decanat o felicitare:’’Cu ocazia zilei de nastere, va dorim la multi ani’’ si faceti
actiune in contencios sa o anulati pentru ca nu e legala, pentru ca nu era ziua mea, se admite? E
adevarat ca e o ilegalitate acolo? Au gresit ziua de nastere, da, dar, avand in vedere faptul ca nu e
nicio vatamare, neproducand niciun efect juridic, nu avem ce si de ce sa anulam acea chestiune.

Deci operatiunile administrative nu pot face obiectul unei actiuni in contencios, separate,
independente, insa operatiunile administrative, in temeiul art 18 alin 2 din LCA, pot face obiectul
cenzurii instantei de contencios daca sunt indeplinite 2 conditii: numai impreuna cu un act
administrativ si numai daca au stat la baza acestuia. Ganditi-va ca avem o decizie de numire intr-
o functie publica emisa in baza unui concurs si mie mi se pare ca acel concurs a fost ilegal
organizat pentru ca nu s-a respectat regulamentul, a fost in loc de proba scrisa numai un interviu,
comisia nu a fost corect alcatuita, ce solicitam instantei? Avem concurs, care este o operatiune
administrativa si avem actul de numire in functie care este actul final. Ei, instanta cu siguranta
nicicum nu poate anula concursul, de ce? Pentru ca concursul asta, in sine, e o operatiune
administrativa, dar poate verifica, poate constata ce? Nelegalitatea organizarii lui si atunci
actiunea in contencios poate fi formulata asa:“Sa anulati actul administrativ de numire, ca urmare
a constatarii nelegalitatii concursului care a stat la baza acestui act” sau “Sa constatati
nelegalitatea concursului si, ca urmare, sa anulati actul final”. Asta inseamna ca legalitatea
concursului este apreciata de instanta de contencios, dar numai impreuna cu actul. Nu poti ataca
numai concursul si actul final nu, fiindca a stat la baza emiterii actului; daca concursul era dupa
(nu stiu cum, dar mai sunt si de-astea), atunci avea cum.

Daca cumva ceea ce se ataca este o operatiune administrativa, nu un act administrativ,

solutia va fi respingerea actiunii sau cel putin a acelui petit ca inadmisibil pentru ca nu se
ataca un act administrativ.

Va mai amintiti speta cu consiliul local care accepta o donatie, o succesiune, cum o face? Printr-
o hotarare. HCL aia arata ca un act administrativ, adica are forma unui act administrativ, exista si
avizul secretarului, deci formal e un act administrativ. Dar material? Este un act civil. Ei, cum
stim daca o HCL sau orice alt act care pare administrativ este administrativ sau civil, cum stim?
Daca organul respectiv, atunci cand il emite, nu utilizeaza puterea publica, adica daca se
comporta ca un particular cand il emite, altfel spus, daca si un particular l-ar putea emite, atunci
actul ala va fi civil. Asa cum consiliul nostru a acceptat o succesiune, daca in loc de municipiu
beneficiar ar fi fost o persoana fizica sau o societate comerciala si ele puteau sa accepte la fel.
Daca insa, de exemplu, se confisca o mostenire, se expropriaza o asemenea succesiune, atunci
hotararea aia este act administrativ pentru ca este utilizata puterea publica, un particular oarecare
nu ar putea face la fel.

Bun, daca ajungem la concluzia ca actul, ceea ce s-a atacat este un act civil, care va fi solutia?
Daca ma intrebati pe mine, solutia corecta declinarea competentei in favoarea sectiei civile. In
Studia Universitatis Babes-Bolyai Jurisprudentia, care apare pe net, undeva in nr 1 din 2014 sau
4 din 2013, o sa gasiti un comentariu al meu cu privire la o decizie a Curtii de Apel Bucuresti.
Speta probabil ca microbistii o cunosc: Federatia Romana de Fotbal - Comitetul Executiv a
dezafiliat Universitatea Craiova. U Craiova, incalcand toate regulile sportive care spun ca trebuie
sa mergi pe filiera lor, sa ajungi la tribunalul sportiv, a facut actiune in contencios administrativ.
Problema juridica care se punea acolo e daca acest act al comitetului executiv al FRF este AA
sau act civil. Curtea de Apel Bucuresti a spus ca e AA. Analizat, eu am comentat in revista
aceasta solutie: mie mi se pare ca e act civil, de ce? Pentru ca nu exista exercitiul puterii publice
si pentru ca nu se pun in aplicare legile in general, pentru ca un act administrativ pune in
aplicare legea; acolo se punea in aplicare statutul FRF care nu este lege, un asemenea act in
general fiind un act civil. Dup-aia s-a pronuntat ICCJ (bineinteles ca articolul meu a ajuns la
ICCJ) in acelasi sens, adica a spus ca “Intr-adevar actul atacat este un act civil”. De ce am ajuns
aici - ICCJ a spus ca actiunea asta e inadmisibila. De fapt, mie nu mi se pare ca e inadmisibila, ci
ca pur si simplu trebuie sa te judeci dupa regulile civile, la instantele civile, dupa termenele
civile, dupa procedura civila etc.

Bun, daca determinam ca actul atacat este intr-adevar un act administrativ, adica este emis in
regim de putere publica, este unilateral, este emis cu scopul de a produce efecte juridice si de a
pune in aplicare legea, este suficient pentru ca actiunea sa fie admisa? Nu, mai sunt inca 2
conditii.

• Actul sa nu fie exceptat de la controlul instantei de contencios administrativ

Adica exista anumite acte administrative care, chiar daca formal sunt acte administrative,
legiutorul le excepteaza de la controlul instantelor datorita unor ratiuni de ordine superioara.

Prima data o sa va prezint teoria. Actele astea exceptate dintotdeauna au fost grupate in 2 mari
categorii. Prima intrebare: de ce am excepta un act administrativ de la controlul contencios?
Sunt 2 motive diferite: datorita naturii actului (pentru ca natura lui nu ne permite sa il
cenzuram) si datorita existentei unui recurs paralel. Care e diferenta dintre cele 2 categorii?
Prima categorie: avem niste acte administrative pe care, din cauza naturii lor, nu le putem
cenzura, adica instanta nu le poate cenzura. Asta inseamna ce? Ca o asemenea actiune va fi
inadmisibila si mai inseamna ca exceptarea unui asemenea act administrativ de la controlul
contencios reprezinta o exceptie inclusiv de la accesul la justitie, adica in situatia asta aceste
acte administrative nu pot fi atacate nicaieri, nu pot fi cenzurate sub aspectul legalitatii lor de
catre nicio instanta. Ele sunt actele de comandament si actele de guvermanant. O sa le
analizam imediat. Cealalta categorie, adica cele care intra in ideea de recurs paralel, pot fi
atacate la alte instante, dupa o alta procedura judiciara. De exemplu, actele de stare civila, cu
privire la care multi sunt de acord ca sunt acte administrative, nu se ataca la instantele de
contencios, de ce? O sa vedeti, dar unde se ataca? La judecatorie. Actele de fond funciar iarasi nu
se ataca la instantele de contencios. Altfel spus, aceasta exceptie este numai de la controlul in
contencios, nu si de la accesul la justitie; particularul are acces la justitie, dar nu la instanta de
contencios, ci la o alta instanta. O sa vedem care sunt cand ajungem acolo.

• Actele exceptate din cauza naturii lor juridice

(a)Actul de comandament sau, mai lung, actul de comandament cu caracter militar

Ganditi-va ce ar inseamna, in momentul in care se declara mobilizarea generala a armatei, ca un

particular sa poata chema tot timpul armata in judecata pentru orice fel de chestiuni de natura
strict militara. Stiti ca, daca e razboi, exista o strategie strict militara: trupele trec peste
proprietatile private si le distrug. Poti sa faci actiune in contencios daca afli ca maine o sa treaca
(desi astea majoritatea sunt secret de stat), si sa soliciti sa isi schimbe traseul respectiv, iar
instanta sa suspende decizia comandantului armatei a 4-a Transilvania pana cand ne judecam
noi? Vedeti, lucrurile astea sunt de neconceput. Cred ca sunteti de acord ca si armata e un organ
administrativ; Ministerul Apararii Nationale, cu toata armata subordonata, se prezinta ca o
structura inchegata. Sunt AA de natura militara, sunt AA de natura bisericeasca, sunt AA de
natura spitaliera, de tot felul. Aceste acte militare sunt diferite pentru ca armata apara un interes
public maxim, adica siguranta, securitatea nationala, suveranitatea statului, ceva fara de care
statul nu ar exista. Atunci, suveranitatea asta insasi nu o poti aduce in fata unui judecator care
sigur, poate sa fie un pic debil, si nu putem sa contestam nici autoritatea judecatoreasca, de aia
vine Constitutia si spune: nu exista cenzura.

Ei, dar ca un act sa intre in aceasta categorie, trebuie sa indeplineasca 3 conditii:

-sa provina de la o autoritate militara superioara, adica poate sa fie vorba de CSAT, poate sa fie
un general

-sa vizeze trupele, adica sa aiba o natura militara

-sa implice acea idee de comandament in corelatie cu notiunea opusa, disciplina militara. Stiti ca
in armata sunt cele mai puternice ierarhii? Este foarte adevarat ca prefectul este subordonat
Guvernului, dar ce parere aveti: intre care exista o ierarhie mai puternica, intre prefect si Guvern
sau intre un soldat si seful plutonului din care face parte? Evident ca ierarhia militara este mult
mai bine inchegata si acolo nu se admit comentarii, dizidente. Insubordonarea militara,
defetismul sunt infractiuni grave, unde ati vazut ca insubordonarea prefectului sa fie infractiune?
Ce s-ar intampla? Nimic, il schimba si gata. E o chestiune maxim disciplinara si care se regleaza
pe care ierarhica.

Ei, un asemenea act, daca indeplineste toate cele 3 conditii nu are cum sa fie adus in fata
instantelor de contencios. Cum ar fi ca un soldat sa faca actiune in contencios pentru ca a fost
pus la flotari? Are el vreo modalitate de a se plange? Pe de-o parte exista ierarhia - daca te
persecuta superiorul, te plangi la superiorul superiorului. In cazuri extreme, exista instante
militare, deci nu e neaparat o lipsa totala de control, respectiv de acces la justitie, dar exista o
lipsa totala de control si de acces la instantele civile, respectiv de control al societatii civile.

(b)Actele de guvernamant

In perioada interbelica asa era formulata exceptia, “act de guvernamant”. Acum nu a mai ramas
decat o reminiscenta a teoriei. La inceput separatia puterilor in stat era maxima, adica legea o
facea numai Parlamentul, acte administrative emitea numai AP, adica de la Guvern in jos, litigii
solutionau numai instantele. Apoi - in anumite situatii - cele 3 puteri au inceput sa se
intrepatrunda, de ce? Pentru ca necesitatile practice solicitau acest lucru. Ganditi-va ca apare o
nevoie maxima, care stim ca e de competenta Parlamentului, dar mai stim ce? Ca Parlamentul
are un mare neajuns, adica o mare inertie. In cat timp se poate adopta o lege de catre Parlament?
Mult, pana atunci s-ar putea ca statul sa nu mai existe, de ce? Pentru ca chiar daca se convoaca
de urgenta, pana cand trece legea prin 2 camere, e promulgata, dureaza mult. Exista un
mecanism de rezerva: daca avem nevoie de o lege la noapte ce trebuie sa facem? OG, OUG, asta
este prototipul actului de guvernamant.
Cred ca sunteti de acord ca din punct de vedere organic (fata de organele care emana), respectiv
procedural-formal, OUG/OG sunt acte administrative - vin de la un organ administrativ, sunt
adoptate dupa procedura administrativa a Guvernului: primul ministru sau secretarul da telefon la
toti ministrii care se aduna, stabilesc, cineva scrie, se publica si gata. Un asemenea act, daca
cineva vrea sa il atace in contencios, poate? Nu. De ce? Chiar daca formal este AA, material nu e
asa. Adica (si aici ajung la ideea de act de guvernamant) prin intermediul ordonantelor Guvernul
nu pune in aplicare legea, nu administreaza, ci GUVERNEAZA, adica se manifesta mai degraba
ca un legiuitor care impune reguli, nu ca cineva care pune in aplicare niste reguli deja
prestabilite.

Ganditi-va, cand PR instituie starea de asediu, de razboi, de urgenta si drepturile si libertatile

sunt “suspendate” si poate guverneaza autoritatile militare sau chiar autoritatile civile, dar dupa
niste reguli speciale. In situatiile respective, Constitutia in parte e suspendata, iar acele acte
administratie nu sunt emise in aplicarea legii, e ca si cum ele ar avea cea mai mare forta juridica -
--> alea sunt acte de guvernamant.

Ei, teoria asta, incet incet, s-a disipat si au mai ramas astazi la noi niste reminiscente, pe care o sa
le vedem acu’, in lege. Aveti asa: art 126 alin 6 din Constitutie, care ne spune cate exceptii exista
de la contencios, si anume: actele de comandament si actele emise in relatia autoritatilor
administrative cu Parlamentul. A doua face parte din actele de guvernamant. Aveti, pe de alta
parte, art 5 din LCA. Cate categorii de AA exceptate gasim, raportat la art 5? Patru, adica: actele
emise in raportul cu Parlamentul, actele de comandament, recursul paralel si actele legate de
starea de asediu.

Constitutia ne spune ca sunt 2 exceptii, vine legea organica si spune ca, de fapt, sunt 4. Prima
intrebare ar trebui sa vizeze ce? Neconstitutionalitatea anumitor texte din art 5. Daca comparam
art 126 alin 6 cu art 5 din LCA, ele se suprapun in ceea ce priveste primele 2 categorii, adica alin
1 lit a si b ---> alin 2 si 3 sunt adaugate. Intrebarea este: oare aceste art 2 si 3 alin din art 5 nu
adauga la Constitutie, de vreme ce 126 alin 6 ne stabileste clar niste exceptii? Adica vedeti, ce ne
spune 126 alin 6? Ca daca avem un AA, actiunea in contencios este garantata, cu 2 exceptii: 1 si
2. Ce inseamna exceptii in viziunea legiuitorului constitutional: sunt niste acte pe care nu le poti
ataca, dar in rest actiunea in contencios este garantata si vine LCA si ne mai pune 2 categorii
acolo.

O sa incepem cu cea mai simpla: alin 3 din art 5 este constitutional? Ce ne spune alin 3? Acele
multe AA, cu epidemii, stare de asediu etc, pot fi atacate, dar numai pentru exces de putere, adica
alin 3 instituie o conditie sau o limita, nu instituie o a treia interdictie. Daca e vorba de o
limita inseamna ca nu trebuie sa ne raportam la 126 alin 6 care, in esenta, instituie interdictii, ci
trebuie sa ne raportam la art 52, alin 2 din Constitutie care spune ca conditiile si limitele vor fi
stabilite prin lege organica. Este LCA organica? Da. Este asta o limita? Da. Deci textul este
constitutional. Cand o persoana ataca un AA, in general, in contencios, poate invoca mai multe
vicii de nelegalitate: de competenta, de forma si procedura, violarea directa a legii, respectiv
aceea de inoportunitate - excesul de putere, cauza ilicita. Cand legiuitorul vine si spune: “Pot fi
atacate, dar numai pentru exces de putere”, ceea ce e asa, cam degeaba de fapt, care dintre toate
aceste conditii sunt in afara excesului de putere? Va reamintesc ca legiuitorul se raporteaza la
propriul lui limbaj si aveti la alin 2 lit m art 2 definitia excesului de putere: “Exercitarea
dreptului de apreciere”. In care dintre astea 4 conditii vorbim de drept de apreciere in art 5? Cu
incalcarea limitelor competentei sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor
prevazute in Constitutie si in legi. Prin urmare, care e limita in situatia asta, ca acele acte cu
epidemiii, etc, au fost emise cu incalcarea formei sau procedurii? Nu. Daca vine inundatia in 10
minute, si primarul vrea sa rechizitioneze materiale de constructii, va emite actul in scris sau va
da dispozitii verbale? Verbale. Credeti ca va mai cere avizul de legalitate al secretarului? Poate,
daca e langa el, si va fi dat tot verbal. Cei carora li s-au rechizitionat materialele se pot plange pe
asemenea vicii de forma sau de procedura? Nu, desi in mod normal ar putea sa o faca. Exact
asta spune textul art 5 alin 3: ca nu poti invoca acele vicii de forma sau de procedura.

• Recursul paralel

Este el o veritabila exceptie de la contencios? De la justitie nu e, nu te duci la instanta de

contencios, ca te duci la instanta civila. Legiuitorul iti garanteaza contenciosul. Ei, vine legea si
spune: “De data asta, nu mergi la contencios ca mergi la alta instanta, dupa alta procedura”, este
asta neconstitutional? Vedeti, sunt unii care spun ca da. CCR spune ca nu, dar motivarile au fost
prastie, adica nu am inteles nimic din ele. Daca v-as intreba: “Ca ceva sa fie neconstitutional,
trebuie sa incalci litera sau spiritul Constitutiei?” Spiritul. Dupa parerea mea, poti sa incalci litera
Constitutiei si sa nu fie neconstitutional pentru simplul fapt ca nu litera in sine conteaza, ci ceea
ce a vrut legiuitorul. Daca ne-ar spune Constitutia asa: “Invatamantul de stat este 100%
obligatoriu si gratuit pe ciclul primar”, dar vine legea invatamantului si spune asa: “Invatamantul
de stat este gratuit timp de 10 ani”, e legea asta neconstitutionala? Nu. Dar e adevarat ca adauga
la Constitutie? Da, ptr ca adauga 6 ani la Constitutie. Totusi, nu este neconstitutionala, care e
explicatia? Constitutia e actul care reglementeaza raporturile fundamentale dintre stat si cetateni,
suma aia de garantii si drepturi minimale, din care - prin lege – nu poti sa reduci, scazi. Nu ai
decat sa adaugi in plus, toata ideea este ca nu poti sa iei, asta e spiritul Constitutiei chiar daca
nicaieri nu scrie asta in mod expres. Si atunci, a stabili o procedura paralela cu contenciosul
administrativ, in sine, nu neaparat ca e neconstitutional, dar trebuie sa vedem daca aceasta
procedura paralela, comparata cu procedura standard adauga la garantii sau ia din ele. Numai in
situatia a doua o sa spunem ca procedura aia e neconstitutionala.

Norma in sine urmareste un scop - s-ar putea intampla ca, in anumite situatii, de fapt cel care se
plange de vatamarea aia a textului constitutional sa fie intr-o cu totul alta situatie decat cea
urmarita de norma si Constitutia sa nu fie lezata.

Ce inseamna o garantie? Daca vi s-ar spune ca bursa garantata este de 300 lei, ce intelegeti voi
prin asta? Inseamna ca sigur primesti 300, dar nu inseamna ca sigur primesti fix 300, adica o
bursa de 500 de lei sigur nu ar incalca Constitutia. Ce vreau sa va spun este ca o garantie este un
minim sub care nu se poate trece, in schimb, nimic nu ne impiedica sa primim mai mult. Atunci,
vedeti ce inseamna contenciosul administrativ? Vine Constitutia si ne spune: contenciosul
administrativ, asa cum este el configurat in legea organica, adica LCA, este garantat. Ai putea
anula un AA daca respecti niste reguli stabilite de aceasta lege. Care sunt regulile alea? Mai
multe: faci procedura prealabila in 30 de zile, daca nu o sa pierzi, apoi faci actiune in contencios
in 6 luni, apoi ai la dispozitie calea de atac numita recurs pe 8 motive, pe care trebuie sa il declari
in 15 zile si sa-l si motivezi, apoi daca pana cand te judeci vrei sa il si suspenzi, trebuie ceruta
suspendarea pe cale separata, uneori platesti cautiune, alteori nu, apoi taxa de timbru variaza
intre 50 si 450 lei. Astea sunt trasaturile specifice LCA, adica ai putea castiga numai daca faci
chestiile astea. Sunt niste limite, controlul contencios nu este absolut.

Acum, hai sa ne gandim la un recurs paralel, cel pe care il cunoasteti toti, macar in teorie -
contenciosul contraventional. Cineva a luat o amenda si vrea sa faca actiune. Ori de cate ori
avem o procedura paralela, ea va fi neconstitutionala daca e mai grava decat cealalta care
constituie regula; daca e mai buna, nu poti sa spui ca e neconstitutionala pentru ca te favorizeaza.
Daca luam procedura contraventionala avem: procedura prealabila nu trebuie, te duci direct la
instanta, apoi intr-adevar termenul este de 15 zile, calea de atac este apelul, care se poate declara
in 30 de zile si poate fi motivat inclusiv in fata instantei superioare, adica ai 30 de zile sa spui ca
declari apel, daca vrei sa il si motivezi, poti sa o faci in 3-4 luni, nu exista numai 8 motive, ci
orice motiv e bun, apoi introducerea plangerii determina suspendarea de drept a procesului
verbal (adica faci plangere, iti da carnetul inapoi politia pana cand se judeca prezumtia de
nevinovatie), apoi taxa de timbru este fixa - 20 de lei.

Procedurile astea trebuie privite global; care vi se pare mai favorabila? Cea contraventionala,
singurul element care e nefavorabil e termenul de 15 zile, dar intrebare: e un termen suficient?
Adica cine nu face plangere in 15 zile, ori e in coma, ori nu vrea sa faca. Plangerea aia o poti
face pur si simplu sa o declari, scrii 10 randuri, zici ca arati motivele mai tarziu, dar o poti face
in 10 minute pe o foaie de hartie si sa o inregistrezi la judecatorie. Concluzia: in sine, acest text
care institutie un recurs paralel nu ar trebui sa fie neconstitutional, dar o procedura
paralela ar putea fi neconstitutionala daca pentru particular e mai grea decat procedura
standard, adica mai nefavorabila.

Curs 5
Bun, daca am ajuns la concluzia ca primele 2 conditii sunt indeplinite, inseamna ca din
perspectiva obiectului, actiunea este admisibila, adica ceea ce face obiectul judecatii poate fi
cercetat. Nu e sigur insa ca o sa si castigam, adica tot din perspectiva obiectului, mai trebuie sa
dovedim inca ceva pe fond, ce?

• Actul sa fie ilegal

Vedeti, pana aici nici nu se administreaza probe, ganditi-va: daca vin si spun ca actul nu este
semnat de cine trebuie, nu e semnatura primarului pe el, ci e un fals, ca sa dovedesc trebuie sa
faci ce? O expertiza. Credeti ca se face expertiza daca instanta apreciaza ca e o simpla adresa,
adica nu e act administrativ? Evident ca nu, deci numai de aici incolo incepe probatiunea, pana
aici apreciaza rapid la primul termen daca este sau nu act administrativ, daca e exceptat sau nu si,
daca conditiile sunt indeplinite, trece la cercetarea fondului.

Va aduceti cartea de anul 1 in examen, o recititi o data inainte, pentru ca ne vine la speta.
Verificam daca sunt indeplinite cele 4 conditii si anume: competenta, forma si procedura,
continutul sau obiectul si cauza sau oportunitatea. Va reamintesc un singur lucru, daca veti
constata ca se incalca competenta, conditii legate de obiect (actul este emis cu violarea directa a
legii) sau de cauza: de (actul este emis cu exces de putere sau are o cauza ilicita) actul este
ilegal, deci trebuie anulat. Daca se incalca conditii de forma sau procedura, concluzia va fi
aceeasi ca in celelalte situatii numai conditionat, adica numai daca formalitatea asta este esentiala
(si va reamintiti voi ce inseamna esential in concret si in abstract).

Daca toate cele 3 conditii sunt indeplinite inseamna ca actiunea, din perspectiva obiectului, va fi
admisa. Atentie, solutia finala inseamna ca le verificati pe toate 4, degeaba sunt indeplinite toate
conditiile astea, degeaba ilegalitatea e flagranta si vatamarea dreptului este evidenta daca nu ai
facut procedura prealabila, de exemplu, deci toate conditiile trebuie sa fie indeplinite.

B)OBIECT ESTE UN REFUZ

Prima chestiune pe care ati vazut-o acolo in foi este legata de forma refuzului. Cum stim daca
suntem in fata unui refuz ca sa mergem mai departe? Administratia isi poate exterioriza vointa
sub forma unui refuz in 4 feluri. Pana acum 3-4 ani le spuneam studentilor ca in 3 feluri, dar
traim in Romania si s-a mai inventat un fel de refuz. Intrebarea este: in cate feluri poti sa spui
nu?

• Refuzul de a solutiona cererea in orice fel

Adica administratia nu se atinge de fondul cererii. Uneori, raspunsul este foarte frumos elaborat:
“Cererea dvs pare sa fie intemeiata, dar nu va putem raspunde acum in niciun fel pentru ca nu
avem personal suficient, dar saptamana urmatoare da, o sa o verificam si o sa o solutionam” sau
“Suntem supraaglomerati, primarul e bolnav”, etc. Ce observati? Cererea nu este solutionata in
niciun fel in sine, nu se spune nici da, nici nu pe fond, dar legea ce ne zice? Ca cererea trebuie sa
primeasca o solutie ea insasi in 30 de zile. Prin urmare, daca in 30 de zile nu ti-a transat-o intr-un
fel sau altul, acest refuz de a o solutiona valoreaza NU se poate face actiune.

• Refuzul expres de a solutiona cererea

Asta probabil este cea mai onesta forma de refuz, dar si cea mai rara, adica iti spune: “Cererea
dvs nu are niciun fundament real, se respinge”. Atunci macar stii un lucru - administratia nu vrea
sa iti recunoasca dreptul pe care crezi ca il ai si faci actiune in contencios administrativ.

• Tacerea

Administratia nu spune nimic si atunci se pune problema: ce semnificatie are tacerea? Regula in
materie de contencios o gasim in LCA; potrivit prevederilor art 2 alin 2 si art 2 alin 1 lit h, se
considera refuz si faptul de a nu raspunde si nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.

Prin exceptie, uneori, tacerea valoreaza acceptare, cand? Cand legea prevede acest lucru. De ce
ar prevede legea acest lucru? Pentru ca uneori legiuitorul se satura de pasivitate si de
administratie si atunci, ca sa o provoace, spune asa: “Faptul de a nu raspunde petitionarului in
termen de - valoreaza acceptarea cererii”. Asta inseamna ca petitionarul face cerere si asteapta ca
de data asta sa nu raspunda, ca daca trec alea 30 de zile inseamna ca am autorizatie tacita.
Bineinteles ca administratia s-a adaptat, ce credeti ca face? Ar fi fost foarte bine daca in alea 30
de zile vine si spune clar NU, si atunci stii ce ai de facut, dar vine si spune asa: “Mai aveti nevoie
de certificatul X”, adica orice ti-ar spune in alea 30 de zile nu e tacere. Si daca ti-ar ura la multi
ani nu se mai aplica regula aprobarii tacite. Daca vor sa scape, stiti ce spun? “Dosarul dvs nu este
complet.” Tu te uiti in dosar, te uiti in lege, le verifici de 20 de ori si ti se par ca sunt toate si
intrebi: “Ce lipseste?” Raspunsul nr 2: “Asa cum v-am comunicat anterior, dosarul dvs nu este
complet, deci lipsesc documente”. Nu te poti prevala de acceptarea tacita ca a raspuns. Oricum,
ideea este ca tacerea, ca regula, este a treia forma a refuzului.

• Refuzul mascat in acceptare

A patra asta mai noua este atunci cand administratia iti spune DA, dar de fapt e NU. Ganditi-va
ca solicitati diploma, pasaport, daune de 100000 euro si AP iti spune: “Da, sigur”, si primesti o
foaie acasa. Ti-a admis cererea? Scrie da, dar ti-a admis-o, poti sa treci granita cu adeverinta aia,
valoreaza diploma sau 100000 euro? Nu, deci trebuie sa facem distinctie intre ce si ce? Intre
admiterea formala a unei cereri si admiterea efectiva a ei, substantiala. Vrei pasaport?
Solutionarea favorabila a cererii inseamna nu ca iti spune “Da, ai dreptul”, ci inseamna ca iti
emite pasaportul. Vrei diploma? Iti da diploma. Spete de genul asta au aparut prin anii 2006-
2007, cam asa, atunci cand s-au solutionat cererile de despagubire a persoanelor care au avut
bunuri in Cadrilater (a aparut o lege speciala in sensul asta). Ei, si comisia aia speciala exact asta
facea. Faceai cerere: “Va rog sa imi dati banii pe care mi i-a stabilit instanta”, si raspunsurile
erau pe banda: “Da, aveti dreptate, sunteti indreptatit la suma asta de bani”, dar nimeni nu primea
niciun ban si faceau actiuni in contencios si cereau sa cenzureze refuzul nejustificat de a da banii.
Aia spuneau ca “Nu e refuz, cititi acolo, eu am fost de acord”, si instantele exact pe ideea asta au
mers. De fapt, nu conteaza formal cum e raspunsul, ci conteaza daca cererea a fost solutionata in
sine sau nu.
Indiferent cum ar arata refuzul, suntem in prezenta unui refuz in oricare dintre cele 4 situatii. Ca
sa fim insa in situatia in care instanta sa-l poata cenzura, trebuie sa imbrace 2 conditii:

• Sa aiba natura administrativa

Asa cum AA pozitiv trebuie sa fie AA veritabil, si refuzul trebuie sa aiba o natura administrativa.
Ce inseamna asta, ce natura ar putea sa mai aiba daca nu administrativa? E, intr-adevar, aceeasi
comparatie AA - act civil, refuz administrativ - refuz civil. Tot asa cum emite actul in calitatea ei
de autoritate sau de particular, refuza ca autoritate sau ca particular.

Cum stiti daca refuza ca autoritate sau ca particular? Ca nu e tot una, depinde ce refuza: daca
refuza sa-si indeplineasca ce? Prerogativele de autoritate. Care sunt astea? Ideea de refuz e mai
larga decat ideea de act, legea nu ne spune niciodata “refuzul de a emite un act administrativ”, ci
“de a solutiona o cerere”! Poate sa fie legat de orice fel de operatiune administrativa, dar toate
astea intra in notiunea de competenta si atunci spunem: de fapt, refuzul e de natura
administrativa daca autoritatea in cauza refuza sa-si exercite competenta, atributiile care
pot fi legate de emiterea unui AA sau a unei operatiuni administrative, etc. Vom sti ca suntem in
prezenta unui refuz de natura civila daca autoritatea refuza sa ce, ca un particular? Sa-si
indeplineasca o obligatie sa zicem civila, dar in principiu contractuala, ca de regula e vorba de
obligatii contractuale. Ele nu sunt numai contractuale: ganditi-va ca la cineva ii cade in cap o
tigla de pe cladirea primariei, cine trebuie sa il despagubeasca? Municipiul. Raportul ala este
administrativ? Ai un refuz, da, faci actiune in contencios? Nu, pentru ca e un raport juridic civil,
e delictual, refuzul rezulta dintr-un delict civil.

Ideea e ca refuzul, ca sa aiba o natura administrativa, trebuie sa provina din calitatea sa de

autoritate publica, adica sa nu isi exercite atributiile.

(b)Refuzul sa fie nejustificat, ilegal

E corespondenta cu conditia a treia de la actul administrativ. Ce inseamna nejustificat?

Justificarea e o chestiune care tine de motiv sau de motivare? De motiv, de fond. Adica daca noi
facem cerere la primarul municipiului Cluj: “Va rog sa instituti starea de razboi in Romania”, si
iti raspunde: “Nu am chef”. Ai primit un raspuns, refuzul ala este motivat? Da, fortat. Daca ti-ar
raspunde pur si simplu “Nu”, este motivat? Nu. Este justificat? Da, pe ce? Nici nu trebuie sa
mergem la continut, nu are competenta. Daca faci actiune in contencios si esti nemultumit ca nu
ti-a motivat refuzul, o sa castigi? Nu. Ceea ce conteaza este motivul, nu motivarea. Daca, de
exemplu, faci cerere ptr autorizatie de construire si ti spune: “Nu va putem elibera autorizatia de
construire pentru ca nu aveti avizul favorabil al biosferei Delta Dunarii.” Pai eu vreau sa fac in
Cluj casa, ce treaba are? E motivata? Da, dar nu asta conteaza. Trebuie sa existe motivul, care
trebuie sa fie in concordanta cu legea. Daca legea iti cere un asemenea aviz, refuzul este
justificat, exista motiv. Daca iti refuza pe motivul lipsei acestui aviz pe care legea nu il cere
deloc, atunci refuzul va fi, chiar daca e motivat, nejustificat.
Daca sunt indeplinite cele 2 conditii, atunci actiunea poate fi admisa din aceasta perspectiva.
Daca prima conditie nu este indeplnita solutia va fi declinarea. V-am dat un exemplu:
faci actiune la instanta de contencios sa te despagubeasca municipiul pentru ca ti-au cazut turturi
in cap de pe primarie sau o tigla, si nu vrea sa te despagubeasca in calitate de proprietar al
bunului. Se respinge ca inadmisibila? Nu, se trimite la judecatorie. Daca a doua nu e
indeplinita se respinge ca nefondata.

C)OBIECT SUNT DESPAGUBIRILE

Cand poti sa ceri despagubiri de la administratie? Ca sa poti sa primesti despagubiri trebuie sa

probezi ce? Un prejudiciu, in primul rand. Sunt conditiile generale ale raspunderii civile pe care
o sa le invatati la obligatii. E suficient prejudiciul? Mai trebuie sa dovedim si raportul de
cauzalitate intre act sau refuz si prejudiciu.

Ca sa intelegeti mai bine ce e cu raportul asta de cauzalitate, o speta. Imaginati-va speta clasica
cu aia 2 vecini: vecinul A este autorizat sa construiasca la 30 cm de limita cu vecinul B un bloc
cu 11 etaje. [ceva cu retragerea generala si speciala, ideea ii ca autorizatia este ilegala.] Vecinul
face actiune in contencios si solicita anularea autorizatiei. Ce se intampla insa? Constructorul cu
tupeu construieste asa, ii distruge la asta gardul, ii sapa gradina, ii scoate porumbul. E adevarat
ca a suferit asta un prejudiciu? Da, bun. Intrebarea este: prejudiciul asta material il poti cere de la
primar? Nu. Avem act ilegal, avem prejudiciu, dar nu se pot cere despagubiri de la primar sau de
la UAT, de ce? Pentru ca nu exista acest raport de cauzalitate, nu autorizatia i-a cauzat
prejudiciul, ci faptul ilicit al constructorului. In schimb, ai putea cere despagubiri legate de
incalcarea vietii private, a dreptului la lumina, etc, mai ales daune morale. Daca ti-ai platit o
excursie in America si nu iti da pasaportul in timp si, prin urmare, nu poti pleca chiar daca in
ambasada figurezi ca avand viza (se poate, de exemplu, iti expira pasaportul dar viza nu si nu iti
mai da pasaport nou si nu poti iesi din tara). E acelasi contencios pentru exces de putere care are
un obiect multiplu: pe de-o parte, vrei pasaportul ala, deci cenzura refuzului, si in subsidiar ceri
si depagubiri. Nu e un contencios exclusiv in daune.

D)OBIECT ESTE UN CONTRACT ADMINISTRATIV

Discutam mai putine despre el acuma pentru ca o sa facem ceva cursuri numai pe contractul
administrativ si atunci o sa detaliem. Ganditi-va ca avem un contract intre o autoritate si un
particular. Ce fel de litigii s-ar putea naste in legatura cu acest contract? Fie partile, fie tertii pot
sa fie nemultumiti de ce? Adica ce ceri legat de acest contract? Anularea lui, iar cand ceri
anularea lui, ce trebuie sa dovedesti? Exact ca la acte: in primul rand ilegalitatea. Numai anularea
se poate cere ca forma de desfiintare? Rezilierea, rezolutiunea, dupa cum e cu executare continua
sau nu. Ca sa poti obtine rezilierea sau rezolutiunea ce trebuie sa dovedesti? In primul rand
neindeplinirea obligatiilor, dar e suficienta conditia asta? Va dau un exemplu: am avut o speta in
care s-a incheiat un contract administrativ intre municipiul Cluj si un particular. Se
concesioneaza un teren astfel incat pe acest teren concesionarul aduce si fier vechi, dar, ori de
cate ori i se cere de la consiliul local, se deplaseaza si ridica autoturismele abandonate pe
domeniul public, respectiv ridica tonetele amplasate ilegal pe domeniul public si pazeste
materialele pana le revendica cineva sau se valorifica. Contractul se incheie in ’94; prin anul
2004-2005, exista un incident - ridica o masina de pe domeniul public, il aduce si il depoziteaza.
Intr-o noapte, intra cineva si fura din el ceva casetofon vechi si inca ceva. Vine proprietarul, il
revendica, isi da seama ca i s-au furat lucruri, face reclamatie; concesionarul il despagubeste pe
moment, iar incidentul e oarecum uitat. In 2011 se trezeste concedentul si spune ca: “Reziliem
contractul pe motiv ca in 2005 nu ti-ai indeplinit obligatia de paza, ca unul dintre autoturisme a
fost vandalizat si s-au furat z, x.” Cum vi se pare? Cu siguranta a existat alt motiv. Vedeti: vii si
invoci rezolutiunea dupa nu stiu cati ani, iar motivul este nesemnificativ, tocmai de aia vine
doctrina si spune ca nu trebuie sa existe doar o neexecutare culpabila, dar evident trebuie sa fie
si esentiala, semnificativa, adica sa fie suficient de grava incat sa poata antrena desfiintarea
contractului.

O sa vedeti in ce consta particularitatea unui contract administrativ fata de contractele civile.

Contractele civile se bazeaza pe ideea pacta sunt servanda, adica asa cum te-ai obligat, asa
trebuie sa respecti tot contractul. Contractul administrativ este mult mai maleabil din perspectiva
interesului public, in sensul ca autoritatea, daca interesul public o cere, il poate modifica sau il
poate desfiinta. Ei, cum o face? Prin acte unilaterale. Aceste acte unilaterale sunt cele care, acolo
in curs, se numesc acte detasabile, in sensul ca sunt separate fata de acel contract. Bineinteles ca
partea cealalta ar putea fi nemultumita nu de contract in sine, ci de aceste acte detasabile si sa
faca actiune in contencios impotriva lor astea sunt tot legate de contract si se aplica
regulile contenciosului contractelor, o sa vedeti in ce constau. De asemenea se mai pot solicita si
aici despagubiri. Toate astea sunt obiecte legate de contract. O sa vedeti care este specificul lor
la contractele administrative.

Cam atat despre obiect. Ce am spus? Obiectul este conditia centrala a actiunii pentru ca nu e
verificata numai in sine, ci in functie de ea verificam si celelalte conditii: cine e reclamant sau
trebuie sa fie sau poate sa fie, cine poate fi parat, ce procedura prealabila trebuie sa facem.

4)PROCEDURA PREALABILA

In primul rand, nu o sa vedem cum arata ea, ci o sa discutam altceva. De ce nu o sa vedem cum
arata ea? Pentru ca pur si simplu, din perspectiva procedurii prealabile, sunt mai multe situatii
posibile. Voi trebuie sa tineti minte si sa nu uitati niciodata daca vreti vreodata sa faceti
contencios administrativ: regula este ca inainte de a te adresa instantei trebuie sa urmezi o
procedura prealabila. Se pune problema: cum arata procedura asta? Pai avem o procedura regula,
care se intampla in 90 % din cazuri, adica procedura administrativa prealabila, reglementata de
art 7 si finalul art 11 din LCA. E posibil sa primiti si la teorie, dar cu siguranta primiti la speta sa
imi spuneti din datele spetei daca a fost sau nu a fost indeplinita procedura prealabila. Vedeti
insa, se poate sa nu trebuiasca procedura asta, ci se poate sa fie alta si atunci degeaba ai facut-o
pe asta, ca tot rau e.

Sunt 4 situatii posibile.

• Regula este ca trebuie sa facem procedura administrativa prelabila.

• Procedura concilierii, adica o procedura de sorginte comerciala.

Cand trebuie sa vi se aprinda beculetul ca s-ar putea sa fie necesara procedura asta? Cand in
speta avem un contract administrativ (si o sa detaliem la momentul potrivit). Daca nu e vorba de
niciun contarct, adica e vorba de act administrativ unilateral, de refuz nejustificat, speta poate fi
pe domeniul public pur si simplu cu granituiri etc, cu siguranta procedura asta nu trebuie.

• Procedura administrativa speciala

Daca eu v-as spune ca avem o regula prevazuta in art cutare din LCA, cand o sa avem o
exceptie? Cand legea prevede. Devreme ce legea asta e lege organica, o sa avem o procedura
administrativa speciala cand avem o lege speciala care reglementeaza procedura asta. Imaginati-
va o speta. Vine X si spune “Eu sunt patronul de la TAROM si am o problema cu autoritatea
aeronautica nationala si acum vreau sa ma judec”, primul lucru la care va ganditi ce e? Avem un
litigiu de care? De contencios administrativ, deci avand un litigiu de administrativ stim ca, in
principiu, trebuie o procedura administrativa prealabila, bun. Ma arunc pe art 7 LCA? Nu, te duci
in legea speciala (in speta noi avem codul aerian ca ala trebuie sa reglementeze chestiile astea),
iei codul aerian, vezi relatiile dintre operatori si autoritatea aeronautica si ce s-ar putea sa scrie
acolo? “Litigiile dintre A si B se solutioneaza potrivit LCA.” Sunt foarte multe legi speciale care
atat prevad, atunci ce ai de facut? Art 7 si procedura standard. DAR s-ar putea sa vina si sa
spuna: “Cei care se considera vatamati de actele autoritatii mai intai trebuie sa faca o contestatie
la autoritate in termen de 15 zile de la comunicarea actului”. Deja s-a modificat ceva? Pai daca
stiti art 7, stiti ca acolo e un termen de 30 de zile, deci uite un element nou, nu mai am 30 de zile
ca am 15. S-ar putea sa iti spuna: “Refuzul sau solutia negativa primita de la aceasta autoritate se
contesta la sefu’ suprem etc, in termen de alte 15 zile”, deci vedeti ca ar putea fi si un recurs
ierarhic tot obligatoriu si consecutiv. Ei, s-a schimbat complet procedura. Trebuie sa ai grija
pentru ca s-ar putea, intamplator, sa nimeresti si termenele speciale, dar s-ar putea sa nu o faci si
atunci sa se respinga actiunea ca inadmisibila.

• Nicio procedura.

Trebuie sa intelegeti ca, de cele mai multe ori, e la fel de rau sa faci procedura daca legea nu iti
cere, cum e de rau sa nu faci cand legea ti-o cere, de ce? S-ar putea sa nu fie chiar aceeasi
situatie, dar poate legea nu ti-o cere si tu faci procedura si consecinta e ca ai scapat termenele. De
multe ori, legea vine si iti spune: “Nu se face procedura prealabila si nu numai ca nu se face, dar
ai la dispozitie 5 sau 10 zile sa ataci actul in contencios”. Pai daca te trezesti sa faci procedura
prealabila, pana cand ti-a raspuns a expirat termenul si tot tardiva si inadmisibila e actiunea (in
examen sunt prea putine sanse sa fie situatia, doar daca e o speta pe legea 215, de exemplu).

• Procedura administrativa prealabila.

A. Ipoteza actului administrativ individual

Consta intr-o cerere pe care o adresezi cui? In general, administratiei. Si prin care ceri ce?
Revocarea actului. Deci cam asta e pe scurt. Ce vreau sa vedem in continuare este o chestiune
legata de termene. Sa stiti ca sunt 3 situatii posibile, prima e procedura standard tipica (cea mai
grea poate, se intalneste in situatia actului administrativ individual). Celelalte 2 situatii sunt in
situatia refuzului respectiv in situatia actului normativ. Sunt diferite, dar sunt forme
simplificate, adica daca o stiti pe prima, le stiti si pe celelalte 2.

Momentul declansarii procedurii este acela al? Comunicarea actului este momentul in care expira
sau inceteaza, se termina o alta procedura, care? Pe care am facut-o anul trecut, adica procedura
de emitere, de formare a actului, de cand i-a venit unuia ideea si pana cand actul este complet si
isi produce toate efectele. Ultimul moment la actele individuale este cel al comunicarii, din
mometul ala actul face parte din lumea juridica si din momentul asta se declanseaza termenele
pentru contencios. Sigur, acest moment al comunicarii actului e aplicabil numai
destinatarului, daca esti tert, momentul asimilat este acela al luarii la cunostinta.

Bun, intrebarea este: luarii la cunostinta a ce? Daca coroboram ideea asta cu regulile generale de
prescriptie, stim ca eu trebuie sa cunosc ce ca sa pot sa atac actul? Trebuie sa cunosc faptul ca
actul ala exista si ca pentru mine este vatamator. Ganditi-va la urmatoarea chestie extrem de
simpla: am aflat ca vecinul are autorizatie de construire. Vag! Ei, trebuie sa il atac? Pai stiu eu ca
ma vatama? Stiu atat - ca are autorizatie de construire. De ce din momentul aflarii continutului
actului, si nu al existentei lui abstracte? Pai stiu ca actul exista, dar stiu sigur ca ma vatama?
Nu, bun.

Intrebarea este: trebuie sa cunosti tot continutul sau e destul si in parte? Pai e destul sa cunosti
ceea ce te vatama. Mergem mai departe si stim, de exemplu, ca omul vine si isi pune pancarta aia
cu autorizatie si ce scrie pe pancarta: “Construire imobil p+11”, si eu stiu ca toata zona e de case,
deja e destul sa stiu ca ma vatama? Da, ca ma poate vatama inaltimea in primul rand. 11 etaje cu
ce ma vatama? Parcela aia e cat sala asta de clasa, poate putin mai mare, cu ce ma vatama?
Umbreste, aglomeratia ridicata - toti aia au masini, parcari pe strada, nr de persoane, deranjul de
cele mai multe ori e la ora 8 dimineata, trebuie sa stau 20 de minute ca sa pot iesi de pe strada,
ceea ce faceam in 5 minute. Trebuie sa stiti ca strazile pentru case sunt gandite ca strazi pentru
case, adica trotuarul are 1 m si sunt 2 benzi de circulatie care fiecare are 2 m 30 cm. Daca ai tras
un bloc acolo o sa parcheze pe trotuar, deci inconvenientele pot fi multiple si majore. Ai
vazut “p + 11”, deja poti sa stii ca te vatama si poti sa faci actiune. Pe de alta parte insa, vezi nu
“p+11” ci “p+2”, stii ca te vatama? Ca atat citesti de acolo si vecinul tau a sapat fundatia, a dat
jos gardul si deja e cu 1 m la tine in gradina, stii ca te vatama autorizatia? Pe pancarta aia e
descris amplasamentul? Nu, adica situatia e ambigua, ar putea sa te vatame autorizatia care i-a
permis sa construiasca la tine in gradina sau, asa cum am vazut anterior, s-ar putea ca autorizatia
din perspectiva asta sa fie buna, dar el cu tupeu sa construiasca la tine in gradina. Deci ce trebuie
sa faci? Ai vazut ca are o autorizatie, nr si autor sunt publice, deci faci cerere la primarie si te
duci cu un specialist si o consulti, te uiti pe toata documentatia aia aferenta si vezi daca
autorizatia te vatama sau te vatama pur si simplu fapta ilicita. Atunci vedeti, termenul de cand
curge? De la luarea la cunostinta, deci de cand ai fost si ai vazut intr-adevar cu ce anume te
vatama. Daca mergi dupa 5 ani, iti este imputabila. Conteaza cand si-a afisat omul autorizatia,
daca tu esti suficient de diligent si ai facut imediat cerere s-ar putea ca primaria 5 ani sa nu te
lase sa vezi actele si atunci termenul nu curge. Daca esti plecat din tara foarte greu sa mai poti
dovedi ceva, pentru ca nu intereseaza pe nimeni ca esti plecat din tara daca afisarea autorizatiei a
avut loc. Adica nu ai cum sa astepti sa vina tot cartierul in tara ca sa stii sigur ca pe nimeni nu
vatama, tu iti faci publicitatea autorizatiei asa cum trebuie; la primarie oricine poate sa o
consulte. Anul ala este anul maxim de prelungiri, in sensul ca spui “Da, in 30 de zile nu am putut
ca am fost plecat din tara”, dar daca ai fost plecat mai mult de 1 an, iti asumi un risc. Deci
momentul pentru tert este luarea la cunostinta a continutului actului.

• Din momentul comunicarii/luarii la cunostinta, incepe sa curga primul termen,

si anume termenul de 30 de zile pentru procedura prealabila indiferent cui i se
adreseaza ea.

• In momentul in care procedura prealabila a fost introdusa, incepe sa curga

urmatorul termen, tot de 30 de zile, pentru solutionarea procedurii
prealabile, adica un raspuns din partea administratiei.

• Imediat ce ai primit acest raspuns sau a curs acest termen, curge urmatorul
termen, si anume 6 luni, pentru introducerea actiunii in contencios
administrativ.

OBSERVATIE. termenul asta pentru procedura prealabila este de 30 de zile, dar ne spune legea:
pentru motive temeinice, termenul ar putea fi prelungit, dar nu mai mult de 6 luni. Asta
inseamna urmatorul lucru: de exemplu, 30 de zile esti in coma, daca ai facut procedura prealabila
dupa 60 de zile, e okay?

Comunicarea nu e o chestie de aducere la cunostinta adica sa ti-l si citeasca, ci faptul ca ti-a

ajuns acasa, a fost afisat pe poarta sau cineva din familie l-a primit sub semnatura si l-a lasat pe
masa valoreaza comunicare. Teoria este a receptionarii actului, nu a luarii la cunostinta a
continutului, ca asa spun:“Nu am fost atent, nu am stiut despre ce a fost vorba.” Deci raporturile
dintre astea 2 motive temeinice ce inseamna, asa incat termenul asta sa poata fi prelungit mai
mult de 30 de zile, dar nu mai mult de 6 luni? Coma e buna? Ce se intampla daca esti in coma 7
luni? Nu mai ai nicio sansa sa faci actiune? Dar daca am fost in strainatate, e okay? Am fost cu
serviciul 2 luni, e okay? Dar daca am fost cu serviciul 7 luni? Daca ati fi judecator si ar veni unul
si v-ar spune asa: “Am facut procedura prealabila dupa 8 luni pentru ca 7 luni jumate am fost in
coma”, ati fi tentati sa considerati procedura prealabila in termen? Daca v-ar spune: “Am fost 7
luni cu serviciul in strainatate si acum m-am intors si am facut in 10 zile procedura prealabila”,
ati fi tentati sa-l considerati in termen? Da-nu, deci de data asta raspunsul nu e asa de sigur. Face
X cerere: “Sa ma considerati in termen, am fost 2 luni in strainatate si 2 luni in interes de
serviciu, si dup-aia am facut in 10 zile procedura prealabila”, e okay? Care e diferenta fata de
prima situatie cu 7 luni cu serviciul? In prima situatie s-a depasit si termenul de 6 luni, in a doua
situatie s-a depasit numai cel de 30 de zile.

Ce trebuie sa stiti despre raporturile dintre alea (am scris 2 articole la amanunt, pentru 10 la
examen trebuie sa le cititi, in revista Curierul Judiciar nr 2,3,4 pe acolo)? De fapt, legea ne spune
asa: acest termen este guvernat de regulile prescriptiei, desi nu e, in sine, un termen de
prescriptie asa cum scrie in art 7 alin 7. Aplicandu-i-se regulile de la prescriptie, ce trebuie sa
stiti? Ca prescriptia nu curge, deci este suspendata in caz de forta majora. Coma este un caz de
forta majora? Da, bun. Termenul asta este guvernat de regulile decaderii si, ne spun codurile,
indiferent care, ca forta majora suspenda si termenele de decadere. De aia diferenta este clara:
daca esti in coma (inundatii, razboi, totul se suspenda) 7 luni, inseamna ca nu a curs nici 30 de
zile nici 6 luni, ca e forta majora.

Daca insa sunt cazuri justificate, altele decat forta majora, va puteti imagina asa ceva? Ganditi-va
la o persoana care s-a imbolnavit si a fost in spital 30 de zile, si a primit acasa comunicarea
actului. Spitalizarea obisnuita este un caz de forta majora? Nu, adica daca ai diligenta maxima
faci procedura prealabila. Dar faptul ca ai stat 30 de zile in spital si, la 2 zile dupa ce ai venit
acasa, faci procedura prealabila poti sa spui: “Dar e justificat ca nu am facut in 30 de zile”, e
okay? Da, e un caz justificat, la asta se refera legea, la situatiile in care reclamantul e de
inteles ca nu a respectat termenul de 30 de zile, ca e o situatie obiectiva, dar care nu
imbraca situatia fortei majore, ca daca e forta majora oricum este suspendat si nu curge, poate
sa fie forta majora de 2 ani.

Ei, si atunci vedeti: am fost in strainatate in interes de serviciu 2 luni - instanta ar putea intelege,
sigur ca ramane la latitudinea ei, dar 6-7 luni nu. De ce? Pentru ca nu e forta majora. Ar putea
considera ca e un caz bine justificat, dar asta face ca termenul de 30 de zile sa fie prelungit
maxim pana la 6 luni, dupa aia esti pe riscul tau, de acolo nu te mai intelege nimeni. Cel de 6
luni nu se prelungeste in cazuri bine justificate, numai cel de 30 de zile.

In aceeasi situatie suntem la termenul de 6 luni, adica pentru motive temeinice si termenul asta
poate fi prelungit, dar nu mai mult de 1 an. Aceeasi situatie, aveti grija! Nu mai mult de 1 an de
la ce data? De la luarea la cunostinta a actului/comunicarea actului, adica inseamna ca cel de 6
luni poate fi prelungit maxim (daca termenele alea au fost maxime) cu inca 4 luni, adica
pana la 10 luni ca sa fie 12 in total !!!!!!

Pe de alta parte, termenele astea pe care le vedeti de 30 zile, 30 zile, 6 luni sunt maximale pe
procedura actului individual. Sa nu va imaginati ca pana cand ajungi in contencios neaparat stai 8
luni de cand ti s-a comunicat actul. Intrebare: toata procedura asta poate fi indeplinita intr-o zi?
Evident ca da, daca esti norocos. In practica s-a intamplat asa ceva pe vremea cand actualul
presedinte era primar in Bucuresti, si speta este aceea cu tonete si cainii vagabonzi. A, si cand
auzi de Videanu, auzi de borduri, toate sunt spete care se pot discuta in afara de politica. Ideea
era ca oamenii erau convinsi ca au dreptate, dar nu aveau majoritatea, de ce? Pentru ca pe
domeniul public au primit autorizatii de amplasare, ca sa isi puna niste chioscuri demontabile. Ei
ce au facut? Au adus excavatoare, au tras niste fundatii de-alea sa dureze, au cladit cu BCA in
loc de panouri si erau foarte multumiti ca si-au respectat amplasamentul. De fapt, au construit
efectiv pe domeniul public. Bineinteles, autorizatiile de amplasare sunt temporare, se prelungesc
odata la 5 ani; daca administratia vrea, bine, daca nu, nu - daca vrea sa aiba un trotuar mai mare
nu prelungeste. Aia raman nemultumiti ca le scoate cu buldozerul, dar probabil ca printre ei au
mai fost si victime in sensul ca ei si-au respectat autorizatia, dintr-o mie poate ca 4,5,6 au fost
victime. Ce se intampla? Primesti pe legea 50 dispozitia de desfiintare a chioscului, ai primit-o
azi, ce stii? AP iti spune ca “In 3 zile sa demolezi sau il demolam noi”. Cand ai primit-o ai la
dispozitie 30 de zile, dar cu siguranta nu stai 30 de zile, ci iei o foaie de hartie si scrii repede “Sa
revocati actul ca e ilegal” si intr-o ora esti la primarie. Ce s-a intamplat in unele din ele? De
multe ori, i-a primit in audienta si le-a spus “Hai cu cererea aici, tati” si bagat o rezolutie pe ea in
5 minute: “Se respinge, du-te, da-ma in judecata”. Desi a avut la dispozitie 30 de zile ptr
solutionare, a solutionat-o in 5 minute. Se poate, termenul asta reprezinta maxima. Ei, partea
daca era diligenta, deja ar fi avut actiunea facuta si s-ar fi dus direct sa o inregistreze.

In teorie deci, termenele astea toate ar putea fi comprimate la o zi, ele sunt - asa cum le vedeti -
maxime, iar daca le incalci, avem tardivitate. Pe de alta parte, va rog sa mai observati un lucru,
termenele astea sunt instituite asa, ca la un joc de ping pong. Primul termen este la latitudinea
particularului, in acest termen administratia trebuie sa astepte, adica sta. Al doilea termen este
instituit in favoarea administratiei, particularul asteapta, sta, nu trebuie sa faca nimic; daca face
actiune, de exemplu, se respinge ca prematura. Ghinion, dupa ce se respinge ca prematura mai
face una si aia o sa ii fie respinsa ca tardiva, vedeti ce inseamna sa nu te sincronizezi? Al treilea
termen, din nou, este pus la indemana particularului si administratia sta si asteapta.
Curs 6
Am ramas la procedura prealabila administrativa. Ce inseamna motive temeinice am spus, o
calamitate naturala este motiv temeinic? Raspunsul corect este NU, o calamitate naturala este
forta majora. Aceste 2 termene sunt guvernate de regimul juridic al prescriptiei, daca avem forta
majora, termenul asta oricum se suspenda. Cazuri bine justificate sau motivele astea intemeiate
sunt alte motive de natura obiectiva, care in mod rezonabil l-au determinat pe reclamant sa nu
actioneze, dar care nu indeplinesc cerintele fortei majore. Adica vedeti, reclamantul a fost operat
si a fost in spital 30 de zile, e un motiv justificat? Da. A fost timp de 40 de zile cu delegatie in
strainatate, in interes de serviciu si nu a stiut, cum s-a intors acasa si a vazut comunicarea a facut
procedura prealabila, e caz obiectiv bine justificat? Da, dar e forta majora? Nu. Daca era diligent
la maxim, spunea cuiva sa il anunte imediat sau sa isi stabileasca un reprezentant. Deci la asta sa
va ganditi, mecanismul asta de prelungire a termenelor se aplica numai in situatii obiective, altele
decat forta majora.

B. Ipoteza refuzului

Ce procedura avem in situatia refuzului? Pai cu ce incepe procedura la refuz? Cu o cerere. Cum
dovedesti ca este un refuz? In primul rand, reclamantul formuleaza o cerere si asteapta un
rapsuns, cat timp asteapta un raspuns? Maxim 30 de zile. Vedeti, cum i-am intrebat si pe ceilalti:
ce semnificatie juridica are tacerea administratiei pastrata timp de 15 zile? Evident ca niciuna,
daca ai tacut 15 zile nu are nicio relevanta, numai dupa 30 de zile dobandeste vreo semnificatie,
aia de acceptare sau de refuz. Atunci trebuie sa stam timp de 30 de zile, moment in care se
inregistreaza refuzul.

Refuzul e in aceeasi linie cu actul, din acest moment avem un act asimilat, adica din momentul
in care au trecut 30 de zile de la inregistrarea cererii. De aici incolo curge ce? Termenul, in mod
normal. Era o similitudine pe legea anterioara - trebuia sa faci un soi de procedura prealabila, dar
care avea un specific. Astazi prin procedura prealabila ce soliciti? Revocarea actului. Si acum ce
mai solicitam, sa va revocati tacerea? E un mod foarte interesant de a vorbi; de fapt, ce ar trebui
sa spui e: “Va reamintesc ca am depus acum 30 de zile o cerere, va rog sa va uitati peste ea si sa
imi dati un rapsuns”. Ei, toata doctrina, cat timp legea asta a fost in vigoare, a fost foarte critica
cu privire la reiterarea cererii si a spus ca, in esenta, particularul pur si simplu se umileste, adica
te mai duci o data cand clar ai facut o cerere si nu ti-a raspuns. Sub aceste presiuni, cand a intrat
in vigoare, LCA ce a spus? Aveti in fata art 7 alin 5 teza finala, ce ne spune? In cazurile
prevazute la art 2 alin 2 si 4 (pe noi ne intereseaza 2 alin 2), daca dati la art 2 alin 2, ne spune ca
se asimileaza AA refuzul nejustificat de a rezolva o cerere sau faptul de a nu raspunde. Astea 2
se asimileaza. Deci in ipoteza asta stim ca nu e necesara procedura prealabila. Asta inseamna
ca in ipoteza refuzului ce facem? Din momentul in care s-a inregistrat refuzul, avem la
dispozitie 6 luni pentru actiunea in contencios administrativ. Asa cum v-am spus, e mai
simpla procedura asta.

Speta: particularul nostru face o cerere si, peste 15 zile, primeste acasa un act care arata asa:
“Decizie/Dispozitie. Analizand cererea si avand in vedere ca etc sau cum o fi, se respinge cererea
dumneavoastra.” Intrebare: care e aplicabila? Procedura asta sau cealalta? Este solutionata pe
fond, pentru ca s-a spus “s-a respins cererea”. Asta e cazul in care a spus NU, deci NU inseamna
NU. In situatia asta, ipoteza este putin ambigua pentru ca textele sunt ambigue. Intrebarea este:
ganditi-va (la nivel de bun simt), am primit acasa aceasta decizie, are administratia ce revoca? S-
a dat o decizie, deci o poate revoca. Poti sa faci procedura prealabila si sa spui: “Sa revocati
decizia asta si sa imi resolutionati cererea in sensul admiterii”, se poate? Da. Daca nu faci cerere
de revocare, primul lucru pe care un judecator care vrea sa se scape de cauza asta o sa-l faca e sa
intrebe: “Da’ decizia asta ati atacat-o?” Nu. Stiti ce solutie o sa dea pe fond? “Se respinge
actiunea pentru ca, neatacand aceasta decizie, ti-ai pierdut definitiv dreptul”, si de aia - dupa
parerea mea - trebuie procedura prealabila.

Nu in toate situatiile de refuz nejustificat de a solutiona o cerere (adica cele 4 pe care le-am
invatat noi) nu trebuie procedura prealabila, ci numai in 2 ipoteze exprese, care sunt alea?

• Tacerea, adica faptul de a nu raspunde

• Refuzul de a solutiona cererea in orice fel (primul tip), asa cum este definit de LCA, la
art 2 alin 1 lit. Ce iti raspunde administratia? Iti spune ca “Nu iti rezolv cererea in niciun
fel, nu va putem rezolva cererea fiindca nu avem personal, fiindca suntem in concediu,
fiindca primarul este ocupat cu campania electorala”, adica iti da niste motive straine
pentru care iti spune:”Eu acum nu ma pot ocupa de cererea ta”, in definitia legii, asta
inseamna refuz.

Retineti: in ipotezele astea 2, nu trebuie procedura prealabila. E logic, iti spune: “Nu am timp
de cererea ta”, asta inseamna ca eu pot sa fac actiune si sa il oblig sa mi-o solutioneze macar.
Daca cumva cererea este solutionata prin respingere, printr-un act administrativ expres dar
negativ, adica o decizie de asta de respingere, retineti ca este necesara procedura
prealabila.

C.Ipoteza actului normativ

Ce stim despre actul normativ? Mai multe lucruri, care fac sa fie alterata aceasta procedura.
Actul normativ nu se comunica, se publica, deci daca vrem sa tragem o axa a timpului incepem
cu publicarea. Acum, ce ne spune art 7 despre procedura prealabila, apoi ce ne spune art 11
despre actiunea in contencios? Art 7 alin 1 zice ca poate fi formulata oricand, astfel ca daca
astazi s-a publicat, peste 1, 2, 10, 20 ani, daca cineva are interesul sa atace un act normativ, va
formula procedura prealabila. Nu exista un termen, o poate face oricand.

Mai departe: a formulat procedura prealabila, ce se intampla? Poate sa o introduca imediat, intr-o
zi? Deci, de vreme ce legiuitorul spune ca poti sa faci procedura prealabila oricand, voi ce
deduceti, ca e sau nu obligatorie? E obligatorie, doar ca poti sa o faci oricand, si nu in 30 de zile.
Daca procedura este obligatorie, este obligatorie cu ce scop, nu cu scopul de a-i da administratiei
ocazia sa isi poata revoca actul? Da, si atunci inseamna ca trebuie sa stai 30 de zile. Deci din
momentul in care ai facut procedura prealabila, curge termenul de 30 de zile pentru solutionarea
procedurii prealabile, termenul asta exista, bun.

Ai facut-o si nu ai primit niciun rapspuns, in continuare se poate face actiune in contencios cand?
Dam la art 11 alin 4, care ne spune ca oricand. Deci la actele normative doar trebuie sa faci
procedura prealabila oricand si sa faci actiune in justitie oricand. De ce? Care e explicatia
pentru care legiuitorul nu a pus niciun termen la actele normative? Ca sa asigure un acces real la
justitie. Imaginati-va urmatoarea ipoteza. Daca ati auzi ca, intr-un mod absolut abuziv, sa zicem
ca pensiile au fost micsorate cu 15 % prin HG, face careva de aici actiune? De ce nu faceti? Dar
daca ati face (un soi de Zoro al pensionarilor), vi s-ar admite? Nu, evident ca nu, pentru ca nu am
niciun interes sa anulez asa ceva. Bun, dar imaginati-va ca HG asta ar ramane in vigoare pana
peste 50 de ani, v-ati putea gandi atunci sa faceti? Da, ei, nu ar fi aiurea ca dupa 50 de ani sa vi
se spuna ca e tardiva, prescrisa? Ca atunci se pune problema: dar cand am putut noi sa o atacam?
Atunci nu aveam interes, acum cand avem interes deja e tarziu. Tocmai de aia, la acte normative,
interesul unei persoane de a le ataca poate sa se nasca oricand. Acum poate ca nu am niciun
interes, nu ma afecteaza cu nimic, dar la un moment dat devin interesat; tocmai de aia, fiindca
produc efecte continue in timp, legiuitorul a spus ca pot fi atacate oricand. Voi asta determinati:
avem act normativ sau individual, avem un refuz sub cele 2 forme de a solutiona o cerere?
Atunci veti sti pe care din cele 3 ipoteze sa mergeti.

Recapitulare.

In mare, care ar fi conditiile de procedura pentru ca o actiune sa fie considerata admisibila? Ca

procedura administrativa:

1.Sa fie formulata o asemenea procedura care in ce consta? Ce solicitam? Cel mai corect, fiind
juristi, se numeste “cerere de revocare” (revocarea actului, asa spune art 7, asa trebuie formulat).
Trebuie sa intelegeti ca instantele sunt mult mai drastice cu juristii decat cu ciobanii.

2.O formulez si ce? Trebuie sa fie respectate termenele prevazute de lege, deci e o conditie de
continut cerere de revocare, apoi chestiune de termene, adica trebuie sa ai grija sa o faci
in 30 de zile, sa astepti 30 de zile, sa faci actiunea in 6 luni, deci sa fie respectate conditiile de
termene.

3. Unde o introducem? Oriunde? Daca vorbim de procedura prealabila, nu oriunde, ci numai in

anumite locuri, adica la organul emitent sau cel ierarhic superior. Daca cererea e facuta prin
jurist, diferenta dintre primar/primarie, prefectura/institutia prefectului e foarte importanta; daca
e facuta de un cioban, instanta trece cu vederea pentru ca el nu stie diferenta. Daca nu stiti cui sa
o adresati vreodata, puteti sa scrieti ceva de genul: “Catre primaria municipiului Cluj Napoca, in
atentia consiliului local, domnului primar..... :))”, sa isi aleaga instanta ce vrea de acolo.

Intrebare: daca vrem revocarea unei HG, este in regula daca inregistram cererea la prefect?
Depinde. Depinde in functie de ce? E o diferenta intre a adresa si a inregistra. Vedeti, o
procedura prealabila adresata primarului o poti inregistra la posta? Asa e si aici, adica care sunt
raporturile dintre Guvern si prefect? Stim din Constitutie ca prefectul este subordonat si este
reprezentantul Guvernului in teritoriu. Daca tu nu vrei sa te duci la Guvern sa o inregistrezi,
poate nu vrei sa o trimiti nici prin posta sa se piarda, vrei sa o trimiti mai oficial, te duci la
prefectura si o inregistrezi la registratura prefecturii. Nu o adresezi insa prefectului, nu spui
“Dom’le prefect, va rog sa revocati HG”, ca prefectul evident nu are cum sa o revoce, ci ii spui
prefectului printr-o adresa: “Va rog sa o trimiteti Guvernului in vederea revocarii”, pentru ca el
are clar obligatia asta legala si constitutionala, fiind reprezentantul Guvernului. El o primeste
pentru Guvern si o trimite Guvernului sa o analizeze. Eu chiar as recomanda lucrul asta pentru ca
intr-un fel verifica aia de la Guvern corespondenta primita de la prefecti si altfel corespondenta
de la posta. Deci sa tineti minte ca trebuie facuta diferenta intre a inregistra ceva si a adresa,
intotdeauna procedura prealabila trebuie adresata organului emitent sau celui ierarhic superior,
dar teoretic poate fi inregistrata si la alte autoritati care sunt in legatura cu autoritatea emitenta
sau cea ierarhic superioara.

Ultima chestiune legata de procedura prealabila administrativa. Imaginati-va ca vine cineva la

voi si va spune: “Am primit acest act acasa acum 60 de zile si mi se pare ca ma vatama si vreau
sa il dau in judecata pe organul asta emitent”. Evident, o sa il intrebati daca in astea 60 de zile a
facut ceva si va raspunde ca nu a avut timp, deci nimic. Va povesteste si speta, pe fond, vi se
pare clar de castigat, dar care e problema? Ca nu o sa ajungi pe fond, de ce? Pentru ca la primul
termen o sa ti se respinga ca inadmisibila, deci suntem intr-un impas. Haideti sa trecem in revista
toate posibilitatile teoretice prin care am putea inlatura acest impediment, cate variante avem? E
clar ca nu suntem pe termenele stricte prevazute de lege, cate variante avem? In mod normal,
sunt 4 variante, care e cea mai simpla care va trece prin minte?

1.Motive temeinice, putand sa prelungim termenul, dar nu mai mult de 6 luni.

2.Act normativ. A 2-a varianta tot pe tabla este, si anume sa va ganditi daca nu cumva e act
normativ. Va atrag atentia ca astea 4 nu au nicio legatura intre ele, nu le putem clasifica.
3. Fie procedura speciala, fie nicio procedura. Procedura speciala e destul de greu intalnita si ele
scurteaza termenele de obicei, nu le lungesc. Verificati totusi legea speciala si fie aflam ca avem
o procedura speciala, fie lipsa procedurii prealabile, adica ne spune legea “NU TREBUIE
PROCEDURA PREALABILA”.

Dintre toate situatiile in care nu trebuie procedura prealabila, una singura este doctrinara si
jurisprudentiala, adica nu o prevede legea expres. Sunt judecatori care o inteleg, o admit si e
acceptata ca atare si altii care sunt batuti in cap. Care e aia? ACTUL IREVOCABIL. Deci mie mi
se pare asa o prostie sa spui ca la acte irevocabile nu trebuie procedura prealabila. Nu ai
certitudinea ca e irevocabil, daca e clar ca un act este irevocabil, atunci pentru ce sa mai faci? De
ce spun eu ca nu ai niciodata certitudinea? O autorizatie de construire e un act revocabil sau
irevocabil? Stiu ca vecinul meu deja a inceput casa, dar daca e ilegala? Poate te trezesti ca e o
ilegalitate flagranta sau e si frauda. Deci vedeti, un act care “a intrat in circuitul civil” pentru ca
s-au nascut alte raporturi in baza lui e irevocabil, cu o exceptie - daca e frauda, atunci ramane
revocabil tot timpul. Si atunci vecinul cum stie ca e frauda sau nu, ca nu ai cum sa stii? De aia
actul ala nu e sigur ca e irevocabil si atunci cel mai bine e sa faci procedura prealabila. Dar daca
suntem intr-o ipoteza ca asta, cand nu ai nimic de pierdut ca deja a trecut termenul si nu mai poti
face procedura prealabila, cel mai bine e sa sustii ca nu trebuie si poate ai noroc cu instanta.

4.Asta iarasi e din alt film, adica din codul de procedura civila: neindeplinirea procedurii
prelabile este o exceptie care poate fi invocata de catre parat, numai de catre el si prin
intampinare. Si atunci cum scapam? Daca nu a formulat-o sau daca nu a invocat-o (si nu ne
incadram in niciuna din cele 3 de mai sus), poti sa scapi de exceptie dar asta e ultima varianta
prin care poti sa treci mai departe pe fond, iar viciul asta de procedura prealabila sa nu fie
invocat.

• Procedura concilierii

Cand stiti ca s-ar putea sa trebuiasca aceasta procedura? Cand in speta vedeti ca este un contract.
Va atrag atentia: cand vedeti ca este un contract nu inseamna neaparat ca trebuie concilierea, dar
sa o luati in calcul. Cand ajungem la contracte, o sa vedeti ca poate nu trebuie nicio procedura,
poate trebuie concilierea, poate trebuie procedura administrativa. Oricum sunt 3 variante, dar
aceasta procedura nu trebuie decat atunci cand in speta sunt contracte administrative. Daca nu
aveti contract administrativ, ci autorizatii sau orice altceva, ATI EXCLUS-O!!

Ele se aseamana prin faptul ca sunt prealabile judecatii - nu le-ai facut, judecatorul spune ca “E
inadmisibila actiunea, fa-o in termen si apoi mai vedem”.
Care este diferenta fundamentala dintre procedura administrativa si procedura privata a
concilierii? Vedeti, cel mai mare neajuns al procedurii administrative e ca, daca nu o faci, e
inadmisibila actiunea; daca o faci dupa aia, a doua actiune e posibil sa fie tardiva. S-ar putea ca
acest lucru sa nu fie valabil la procedura concilierii, adica ti-o respinge si faci concilierea si mai
mergi o data.

Care e neajunsul? Taxa de timbru. Cand te judeci pe contracte administrative se plateste o taxa
de timbru la valoare, adica sunt niste taxe de timbru exorbitante. De exemplu, ai o pretentie de
1.000.000 euro, platesti 50.000 euro taxa de timbru. Cum e sa ii spui reclamantului: “Am uitat sa
fac procedura aia si s-a respins, dar nu e nimic ca mai putem face alta, dar mai platesti 50.000
euro si pe primii i-ai pierdut”? De aia trebuie sa stim exact cand facem una, cand facem alta si in
ce consta.

O alta diferenta intre procedura concilierii si procedura administrativa a revocarii: una tine de
dreptul public, alta tine de dreptul privat una se solutioneaza dupa mecanismele dreptului
public, alta se solutioneaza dupa mecanismele dreptului privat. Printre altele, in dreptul public
actele sunt unilaterale, deci orice procedura prealabila se solutioneaza tot unilateral - faci cererea
la primar si spui “Va rog sa va revocati dispozitia”, si ce mai faceti? Ii spuneti “Ne intalnim noi
undeva si discutam, va arat eu unde sa revocati, sa modificati”, asa se face? Nu. El, cand vrea,
cum vrea o sa faca sau nu, adica unilateral. Concilierea se desfasoara de comun acord, adica
bilateral. Ei, si atunci asta presupune de cele mai multe ori negocieri. Procedura concilierii cum
trebuie sa sune, “Sa imi dai si sa imi virezi banii in cont”? Deci cand se trimite notificarea,
invitatia la conciliere sau cum se numeste, se exprima pretentiile: “Imi datorati nu stiu cati bani,
vreau sa modificam contractul”, dar nu ii soliciti direct sa solutioneze el pretentia, ci sa fie la
data de in locul cutare, incat aspectele astea sa se negocieze. Imaginati-va un contract
administrativ in care o parte are pretentii de 10.000 euro de la cealalta parte, credeti ca litigiul s-
ar putea stinge prin plata a 9.000 euro? Da, cu ce conditie? Ca ambele parti sa fie de acord, ca
daca una nu e de acord nu se stinge, dar asta inseamna ca partile se vor intalni si vor negocia.

Daca m-ati intreba cum arata concilierea, asa cum ii aici la cealalta procedura, v-as spune ca nu
stiu, in ce sens? Iarasi avem o lacuna legislativa, adica pe de-o parte LCA vine si spune ca se va
face procedura concilierii potrivit NCPC, dar cand a intrat in vigoarea LCA, era in vigoare
VCPC care la art 720 ind 1 descria exact aceasta procedura: ii trimiti o scrisoare cu confirmare
de primire, ii spui ca in mai putin de 15 zile sa fie la un loc si la o data undeva sa se negocieze,
etc. Textul asta s-a abrogat odata cu intregul cod prin intrarea in vigoare a NCPC, care nu mai
prevede o asemenea procedura. Pe de alta parte, legiuitorul nici nu a intervenit in LCA sa spuna
ca se abroga si a lasat-o asa, cu un semn de intrebare. Atunci care sunt variantele? Sa sustinem ca
nu mai trebuie nicio procedura nu se prea poate, pentru ca LCA spune ca trebuie o procedura.
Apoi, sa sustinem ca trebuie o procedura, dar ca nu mai este concilierea ca e abrogata, ci
procedura administrativa iar nu se poate.
Procedura administrativa nu se poate face, de ce? Ganditi-va ca avem un contract si ii ceri
celeilalte parti sa revoce actul. Poate sa il revoce unilateral un contract? Nu, el se poate revoca
numai de comun acord. Pe de alta parte, s-ar putea ca administratia sa ceara despagubiri
particularului care nu stiu ce a facut anormal, poate administratia sa faca procedura prealabila?
Nu, cui sa se adreseze, ei insisi? Nu e procedura administrativa, deci asta nu se poate face.

Si atunci, singura varianta este ca ramane sa facem concilierea, doar ca aceasta conciliere nu mai
este descrisa obligatoriu de nicio lege, deci cum ar trebui sa arate ea? Din chiar notiunea de
conciliere, inseamna ca trebuie sa il inviti la negocieri. Urmeaza urmatoarea intrebare: in ce
termen, cand si unde? Legea nu prevede nimic, deci oricand si oriunde, dar cu conditia ca locul si
termenul sa fie rezonabile, adica sa ii arati ca chiar vrei sa te intelegi. Cum ar fi ca un alpinist sa-l
cheme pe primarul Clujului pe Everest sa se inteleaga, aia e procedura concilierii? Evident ca nu,
cum ar fi sa chemi administratia la conciliere in 10 minute de la primirea notificarii, e okay?
Toata chestia legata de aceasta conciliere este sa avem niste termene rezonabile si, din
jurisprudenta, termenul rezonabil este considerat 15 zile. Daca eu astazi ii trimit invitatia, cand il
chem la conciliere? Dupa 3 saptamani ar fi rezonabil, ca daca o trimiti prin posta nu stii sigur
cand ii ajunge si atunci rezonabil este sa il chemi cam peste 20 de zile. E okay si peste 25?
Ganditi-va ca e vorba despre administratia publica si are un program, daca ii spui cu 2 saptamani
inainte il poate aranja, daca ii spui cu 1 zi inainte s-ar putea sa nu aiba cum sa vina. Daca chemi
peste 2 zile si vine, se considera procedura indeplinita, dar daca nu vine si spune ca nu a putut
pentru ca i-ai dat un termen prea scurt, instanta o sa spuna ca nu e indeplinita procedura. Deci,
spre deosebire de procedura administrativa care are niste termene bine definite, procedura
concilierii nu mai are asa ceva, ca au fost abrogate. Daca vreti sa fiti siguri, luati 720 ind 1 din
VCPC si urmati strict acea procedura ca nu aveti ce pierde, doar ca daca nu a fost respectata nu e
nicio problema daca acele termene sunt rezonabile.

Recapituland: cand primiti speta, o sa vedeti intrebarea:”A fost indeplinita procedura

prealabila?” Ordinea: intai verificati ce procedura trebuie. In practica la fel se face. Puteti sa
spuneti:”Eu cred ca nu trebuie procedura prealabila, pentru ca...”, si daca argumentul asta e bun,
perfect. Dar daca cumva instanta e de parere ca trebuia? Nu va puteti baza numai pe argumentul
asta, si atunci trecem mai departe. Vedeti in care dintre situatii ne aflam: act individual, refuz in
cele 2 variante, act normativ, si analizati ca atare. Oricum veti analiza si celelalte conditii pentru
ca vi se cere, adica intrebarea este: “I s-a vatamat reclamantului un drept?” sau “Cine are calitate
procesuala pasiva?”, si analizati actiunea din perspectiva calitatii procesuale pasive, dar la final
dati solutia si motivarea. Daca ati ajuns la concluzia ca: paratii au fost corect chemati in judecata,
ca reclamantului i s-a vatamat un drept, dar nu a fost facuta corect procedura prealabila, la final
solutia va fi respingerea ca inadmisibila, chiar daca celelalte conditii sunt indeplinite.

CAP.III. INSTANTA COMPETENTA

Ultima chestiune care, de fapt, este numai o introducere si care nu dureaza mai mult de 15
minute este legata de procedura de solutionare a unei actiuni in contencios administrativ. Ce
urmaresc eu? Daca pana acum ati invatat si daca de acum incolo sunteti atenti urmatoarele 3
cursuri si dupa aia o sa mergeti intr-o sala unde se judeca contencios, in mod normal ar trebui sa
va dati seama daca sunteti la primul termen, la unul intermediar sau la final.

Cu ce incepem? Avem acum de redactat o actiune, primul lucru pe care il scriem in capul hartiei
este: “Catre [insert here instanta competenta]”, deci primul lucru pe care trebuie sa il discutam
este unde introducem actiunea. Ce se intampla daca introducem actiunea gresit? Nu se
respinge!! Se trimite la instanta competenta, dar va atrag atentia, lucrul asta ar putea
echivala cu respingerea!! Cand? Cand avem petit de suspendare (si o sa discutam separat
suspendarea actului adminsitrativ), daca inregistrezi gresit o cerere de suspendare sau o cerere de
anulare cu o cerere de suspendare, trec alea 30, 60, 90 de zile si dupa 3 luni pui concluzii in fata
Curtii de Apel, gresind competenta. Dupa 3 luni, Curtea trimite la tribunal dupa ce motiveaza
declinarea si ajungi dupa 6 luni sa judece suspendarea, care acum s-ar putea sa fie inutila. In 6
luni se poate ridica o casa ---> daca vecinul tau isi face casa prin demolarea gardului sau chestii,
daca nu te-ai miscat repede, a ridicat-o pe toata, a intabulat-o. In 6 luni se poate face lucrul asta,
nu un bloc cu 10 etaje, asta e mai greu, da’ o casa simpla se poate si apoi ce mai suspenzi?
Nimic, intelegeti? Deci, din punctul asta de vedere, e important sa introducem actiunea corect.

STRUCTURA

Acum nu vreau decat sa lamurim niste lucruri legate de instantele din Romania. In noul cod, in
Romania exista pe verticala 4 instante, de jos in sus: judecatoriile, apoi tribunalele, apoi curtile
de apel, ICCJ. Daca va uitati, geografic, instanta de baza este tribunalul, caci organizarea
tribunalelor se suprapune administrativ teritorial pe organizarea judetelor, adica avem un tribunal
judetean. Cand vad ca scriu unii “Catre tribunalul Dej”, de exemplu, imi dau seama ca ori nu stiu
geografie, ori nu stiu chestia asta, adica este evident ca in fiecare judet este doar un tribunal, in
resedinta de judet si nu altundeva. Bun, va atrag atentia ca tribunalul se numeste asa cum se
numeste judetul, nu cum se numeste resedinta judetului, nu spui “tribunalul Cluj-Napoca”, ci
spui “tribunalul Cluj”, dar este “judecatoria Cluj-Napoca” pentru ca ea este aferenta
Municipiului Cluj-Napoca. Prin urmare, judecatoriile sunt mai multe intr-un judet. Curtile de
apel reunesc mai multe judete, intre 2 si 4. ICCJ e una singura la nivel national. Asta e
organizarea instantelor.

ETAPE
In paralel insa, ca asta se confunda mai ales la inceput, avem etapele sau fazele judecatii. Cand
introduci o actiune, prima etapa este judecata in fond sau in prima instanta, asa se numeste.
Dupa care, daca cineva nu este multumit cu judecata in fond, declara prima cale de atac, care este
apelul. Cel care nu este multumit cu solutia in apel eventual poate declara recurs. Trebuie sa
stiti ca asa se intampla in litigiile mai importante, cum sa deranjezi pentru o gaina 3 instante? Si
atunci, in litigiile mai putin importante avem fondul si calea de atac e NUMAI APELUL. Cand
iti spune codul: “Calea de atac este numai apelul”, stii ca in apel se pronunta o hotarare definitiva
si irevocabila si, prin urmare, nu mai exista recurs.

Logica raporturilor dintre aceste instante si aceste etape ale judecatii e una foarte simpla. Ai
inceput un litigiu la judecatorie in fond ---> daca nu esti multumit ai apelul (sau numai apelul),
care se solutioneaza la tribunal si daca nici cu asta nu ti se pare ca ti-ai gasit dreptatea, declari
recurs care se solutioneaza la curtea de apel. Litigiile care au o valoare mai mare insa s-ar putea
sa inceapa de la tribunal ---> peste 500.000 lei, de exemplu, sau cele fiscale sau de proprietate
intelectuala. Prin urmare, daca tribunalul judeca in fond, asta inseamna ca apelul va fi judecat de
curtea de apel si recursul de catre ICCJ. Asa este in general.

Contenciosul administrativ este complet diferit, de ce? Din 2 motive, si este singura materie care
se judeca dupa alte reguli. ICCJ este specific recursului, iar in recurs nu se judeca ceva de genul
[ai dreptate sau nu ai dreptate, e corect sau nu e corect]. Recursul nu se poate declara decat
pentru niste motive stricte, de regula de procedura, de exemplu s-a incalcat strict legea si nu iti
mai verifica starea de fapt (asta e specifica instantelor de apel si de fond). ICCJ, prin definitie, nu
judeca DECAT recursuri, ea nu judeca apeluri. Pe de alta parte, legiuitorul nostru nu a vrut
niciodata sa permita tribunalelor sau judecatoriilor sa judece litigii cu ministere, cu Guvernul, cu
PR pentru ca au apreciat ca e prea jos. Adica daca te-ai judeca cu PR la o judecatorie, iti pui
problema:”Eu ce sanse am aici?” De ce? Pentru ca judecatorul ala, fiind nou si destul de jos in
ierarhie, s-ar putea sa fie timorat de autoritatea aia si sa iti respinga cererea. De aceea litigiile cu
autoritatile centrale se judeca de la curtile de apel in sus si atunci ce problema avem aici? Vedeti,
in materie de contencios administrativ, instantele sunt tribunalul si curtea de apel.
Judecatoriile nu judeca in materie de contencios. Daca mergem dupa regula asta, am spune
ce? Ca tribunalul judeca fondul, deci curtea de apel ar trebui sa judece o cale de atac. Daca am
presupune ca calea asta de atac, dupa tribunal, este apelul, ne lovim de o problema: cand curtea
de apel judeca fondul, ar insemna ca ICCJ judeca apelul. GRESIT! Si atunci, asa cum o sa
vedeti: contenciosul administrativ este singura materie care are doar fond si recurs. Nu
avem apel, pentru ca ar trebui ca ICCJ sa judece apelul, ceea nu se poate prin legea ei. Si atunci,
daca litigiul incepe la tribunal in fond, inseamna ca curtea de apel va judeca recursul. Daca
curtea de apel judeca fondul inseamna ca ICCJ va judeca recursul!!

De citit art 14 si 15 si art 4, adica suspendarile si exceptia de nelegalitate, apoi art 9 si 10.
Curs 7
99 % prima intrebare la speta va fi “Care este instanta competenta sa solutioneze actiunea?” Nu
stiu ce speta ar trebui sa va dau sa nu fie asta prima intrebare. Adica la 1 % nu ca nu intreb, dar
nu e prima, ca e a doua. Prin urmare, articolul 10 cu regulile legate de competenta trebuie sa-l
visati.

Data trecuta am spus ca dintre cele 4 instante (judecatoria, tribunalul, curtile de apel si ICCJ),
judecatoriile nu au competenta de a judeca litigii de contencios administrativ decat daca exista
proceduri speciale, de exemplu, in materia fondului funciar, contraventional, dar pe LCA nu
avem competenta aici.

Pe de alta parte, competente sa solutioneze fondul sunt tribunalul, respectiv curtea de apel. Asa
cum am vazut, intrucat in aceasta ecuatie intra si ICCJ, calea de atac absolut atipica este
RECURSUL. Asadar, exista o judecata in fond si un recurs. Atunci, in contenciosul
administrativ nu pot exista decat 2 variante: daca tribunalele judeca fondul, curtile de apel judeca
recursul, respectiv daca curtile de apel judeca fondul ICCJ judeca recursul.

Prin urmare, in continuare trebuie sa stabilim care sunt regulile prin care tribunalele isi
partajeaza competenta fata de curtile de apel. V-am spus data trecuta ca daca nu nimeriti instanta
competenta din prima s-ar putea sa se decline ca se pierde destul de mult timp si, prin urmare, s-
ar putea sa fie compromisa cererea de suspendare in sensul ca actul sa fie executat deja la
momentul la care s-ar judeca. Ca o paranteza, sunt profesionisti versati care intentionat fac
actiunea altundeva, de ce? Pentru tergiversare, dar asta ar avea importanta in primul rand cand?
Numai daca un text de lege prevede ca introducerea actiunii are efect suspensiv. Si unde stiti
chestia asta, ca se suspenda de drept actul atacat? Daca vreti sa trageti de timp la contraventional,
ca va ia permisul, faceti actiunea la judecatoria Isaccea, de exemplu, ca pana ajunge acolo
dureaza, aia pana fac dosarul etc, dureaza 3-4 luni ca sa decline si apoi evident ca ati mai castigat
timp. Aici nu este asa. Aici, actiunea prefectului este suspensiva de drept, numai ca prefectul nu
prea e interesat el sa faca smecherii de astea, sa faca actiunea aiurea, dar pur teoretic s-ar putea.

Paradoxal, se intampla sa se faca actiunea altundeva pentru o urgenta, va puteti imagina asa
ceva? Primul termen de judecata, in general la toate actiunile civile dar si la actiunile in
contencios, este de minim 60 de zile, timp in care se face intampinare, raspuns la intampinare,
deci minim 60 de zile si maxim 6 luni, depinzand de cat e de aglomerata instanta. Ei, si atunci
trebuie sa stiti ca sunt multi care, in loc sa faca actiunea la tribunalul Cluj sau la tribunalul
Bucuresti, care sunt instante foarte aglomerate si la care trebuie sa stai 6 luni pana iti dau primul
termen de judecata, fac actiunea la curte, care e mult mai operativa, prelucreaza dosarul, il
declina si la 3 luni ai deja termen la tribunal. Asta e un paradox, problema de administrare a
justitiei.
REGULI PARTAJARE COMPETENTA

A.Competenta materiala/ pe verticala.

La tribunal sau la curte? Dupa ce criteriu ne luam? In primul rand, determinati natura litigiului.

Ce natura poate sa aiba un contencios administrativ? Poate sa fie fiscal sau nefiscal. Daca va
uitati in art 10, se stabileste un dublu criteriu: o valoare, respectiv paratul, si atunci se pune
problema dupa care ne luam.

Ce inseamna litigiu fiscal? Litigiul care are ca obiect impozite, taxe si alte asemenea, adica
accize, taxe vamale, accesorii ale acestora, creante fiscale sau bugetare, rambursari de TVA, etc.
Ori de cate ori te judeci cu autoritatile fiscale, cu Directia Nationala a Finantelor Publice, cu o
directie vamala, cu fosta Garda Financiara care acum e Directia Nationala Antifrauda Fiscala, ori
de cate ori am stabilit ca litigiul este FISCAL, criteriul de distinctie este in functie de
VALOARE. mai mare de 1.000.000 o sa avem curte de apel, mai mic de 1.000.000 o
sa avem tribunal. Daca e exact 1.000.000, care-i competent? Tribunalul, pentru ca e 1.000.000
inclusiv.

Curtea de apel mai judeca insa, indiferent de suma, litigiile legate de fonduri europene.
Daca te judeci pe fonduri europene, atunci intotdeauna te judeci la curtea de apel, indiferent de
suma.

Daca insa vedem ca nu avem un contencios fiscal, ci unul NEFISCAL, atunci criteriul este
AUTORITATEA PARATA, adica o sa fie tribunalul daca avem autoritati locale/judetene si o
sa fie curtea de apel daca avem autoritati centrale.

Acum, ca sa fie clar pentru toata lumea, imaginati-va urmatoarea ipoteza. Cineva ataca in
contencios o decizie de impunere emisa de Directia Judeteana a Finantelor Publice Cluj, si
anume vrea anularea ei, respectiv restituirea unui impozit pe venit de 20.000 lei pe care i-a
executat fortat. Ne judecam cu o autoritate judeteana si solicitam daune de 20.000 lei constand
intr-un impozit pe venit pe care nu l-a datorat reclamantul. Instanta competenta va fi tribunalul.
Dupa care criteriu? Judetean si fiscal, sub 1.000.000. Si daca ne-am judeca cu Directia Nationala
Vamala si solicit restituirea unei taxe vamale de 20.000, atunci instanta competenta este? Deci
avem organ national, fiscal, suma mai mica de 1.000.000. Vedeti ce important e sa vedem care
criteriu primeaza? Natura litigiului, pe aia trebuie sa mergem prima data, e fiscal sau
nefiscal? Fiscal, dar sub 1.000.000, si atunci instanta competenta dupa valoare ar fi tribunalul.
Daca soliciti anularea unei autorizatii de construire si obligarea primarului sau a municipiului la
daune in valoare de 2.000.000 pentru ca ti-au distrus tot terenul pe care il aveai care valoreaza
foarte mult ---> organ local, nefiscal pentru ca daunele alea ca mi-a sapat terenul aiurea nu sunt
impozite si taxe NU CONTEAZA VALOAREA CAND NU SUNT FISCALE. E un
litigiu nefiscal, ne judecam pe autorizatii de construire, deci criteriul este cel al autoritatii
(centrala sau locala), si nu cel al valorii. ---> competent este tribunalul.
Ce se intampla daca avem 2 parati: o autoritate centrala si una locala? Sa stiti ca practica
merge asa, putin dupa ureche. Intotdeauna depinde, de ce? De circumstantele spetei. Ganditi-va
ca nu ar exista institutia prefectului si ca prefectii nu ar avea personalitate juridica. Vrei anularea
ordinului prefectului si ceri daune. Reprezentantul Guvernului e prefectul, care angajeaza
raspunderea Guvernului ca organ cu personalitate juridica, si atunci ce faci? Il chemi in judecata
pe prefect pentru anularea actului si pentru daune pe Guvern. Avem deci un litigiu in care
autoritatea locala este emitenta si cea centrala e chemata pentru despagubiri, dupa ce ne
judecam? Unde ne judecam, la tribunal sau la curtea de apel? La tribunal, de ce? Art 10 ne
spune ca conteaza actul atacat, nu conteaza de la cine ceri daune, nu ai decat sa chemi
Uniunea Europeana pentru daune, dar daca autoritatea emitenta a actului este locala atunci
competenta este la tribunal.

Daca intr-adevar soliciti anularea a 2 acte administrative, unul emis de o autoritate centrala si
unul de o autoritate locala, ipoteza asta sta in picioare foarte greu intr-un singur litigiu, in sensul
ca, de regula, ce ar trebui sa faci aici? Bineinteles sa faci 2 litigii si sa ataci pe fiecare la instanta
lui, dar daca cumva exista asa un lant de acte administrative, atunci exista jurisprudenta care ne
spune ca faci actiune si instanta competenta este instanta care judeca actul care te vatama
efectiv. De exemplu, daca avem un lant de acte administrative, avem actul 1 si actul 2, iar actul 2
ma vatama in mod direct, dar la baza lui sta actul 1, iar eu vreau sa le atac pe ambele, ce se
intampla? Daca exista o legatura indisolubila intre ele, exista jurisprudenta in sensul ca conteaza
actul care ma vatama si, atunci, in functie de asta stabilim competenta.

Ce se intampla cu autoritatile regionale sau cu alea a-teritoriale (universitatea UBB), unde ne

judecam? Unde ne judecam cu Directia Regionala a Finantelor Publice Cluj? Directia Regionala
a Cailor Ferate Cluj? Cu mitropolia Moldovei? Cititi de 100 ori art 10, ce o sa va spuna? Daca e
autoritate centrala - la curtea de apel, daca e locala/judeteana - la tribunal. Ce ne spune despre
autoritatile regionale? Bineinteles ca NIMIC. Cei care au facut legea au vrut sa detalieze foarte
mult si sa nu scrie nimic principial, insa asa risti sa lasi afara foarte multe si sa faci o gafa mai
mare decat daca ai scrie, abstract, o regula care sa acopere toate situatiile. Care e marea problema
a art 10? E ca nu stabileste in materie de contencios o instanta de drept comun, adica o
instanta care sa judece cand? Cum ar trebui sa fie formulata o astfel de competenta de drept
comun in materie de contencios? “Tribunalul sau curtea de apel judeca in toate cazurile cand
legea nu prevede altfel.” NCPC nu rezolva 2 probleme: autoritatile regionale si autoritatile care
nu au competenta teritoriala. Vreau sa va spun ca ICCJ si curtile de apel, pana nu s-a clarificat
problema, au stabilit ca le asimilam autoritatilor centrale, pentru ca, de exemplu, diplomele sunt
valabile pe tot teritoriul tarii. Pe de alta parte, ar fi asimilate autoritatilor locale pentru ca nu au
sediu in Bucuresti, DAR sunt unele si in Bucuresti si aia nu inseamna ca sunt centrale. In fine,
asta e marea problema, VCPC spunea foarte clar: “Curtile de apel judeca atunci cand e vorba de
acte emise de autoritati centrale si tribunalul judeca in toate celelalte cazuri”, era clar. Acum,
NCPC s-a incurcat in stiinta, dar prin interpretarea lui putem ajunge la aceeasi concluzie, adica
NCPC vine si ne spune ca o regula generala: “Instantele de drept comun sunt tribunalele”,
adica ori de cate ori avem un litigiu care nu este dat in competenta expresa a altei instante,
competent va fi tribunalul. Deci vedeti, art 95 pct 1 NCPC chiar la final ne spune ca tribunalele
judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.
Deci tribunalul judeca daca e vorba de autoritati locale si judetene pentru ca asa spune art 10,
curtea de apel judeca autoritati centrale pentru ca asa spune art 10 si, daca avem contencios care
nu e reglementat de art 10, atunci va judeca tribunalul pentru ca asa spune art 95 pct 1 NCPC.

B.Competenta teritoriala/pe orizontala

Adica trebuie sa alegem intre 2 instante identice, ambele competente. De exemplu, tribunalul
Cluj sau tribunalul Bucuresti, tribunalul Dambovita sau tribunalul Prahova? Ce ne spune tot art
10 in alin 3? Exista o competenta alternativa, in sensul ca - pentru a-i facilita accesul la justitie
- legea ii permite reclamantului sa aleaga dintre 2 instante: domiciliul sau sau domiciliul
paratului. Ce nu e corect aici? Domiciliul paratului, care e domiciliul primarului? Nu stii unde e,
corect era sediul, dar astea sunt detalii. Deci exista alegere intre. Alta formulare zice ca exista
alegere intre “instanta DE LA domiciliul reclamantului”, spuneti-mi, voi aveti cate o instanta de
la domiciliu? Cate un tribunal si cate o curte de apel? Nu, deci formularea corecta, pe care o
gasiti tot in NCPC e “instanta in raza teritoriala a careia isi afla sediul sau domiciliul paratul sau
reclamantul”. Bineinteles, cand vorbim mai rapid, ca sa nu spunem tot, zicem “instanta de la
domiciliul reclamantului”, dar nu e riguroasa exprimarea.

Deci, domiciliul reclamantului (DAR si aici poate fi sediul, ca reclamantul poate fi PJ) sau
sediul autoritatii parate. Reclamantul poate alege, ce o sa aleaga el? Ia ridicati mana care nu
aveti domiciliul in Cluj. Multi, bun. Daca ati vrea sa va judecati cu universitatea UBB sau cu
primarul din Cluj, acum ca sunteti studenti ati face actiunea aici sau acasa? Aici, ca sa nu tot
mergi la termen aiurea in mijlocul saptamanii altundeva. De multe ori, reclamantul alege sediul
paratului din mai multe considerente: acolo are o resedinta si locuieste mai mult timp pe o
perioada anume, apoi si-a ales un avocat de acolo si cheltuielile de judecata sunt mai mici. Apoi,
tribunalele si curtile de apel au o anumita jurisprudenta. Nu e foarte greu ca intr-o zi sa verifici si
sa cauti un anumit tip de litigiu sa vezi care e jurisprudenta. Unde faci actiunea? Pai mai bine
platesti mai mult si te deplasezi, dar stii ca jurisprudenta acelei instante este favorabila acelui tip
de speta. Am un act la care nu am facut procedura prealabila, iar eu apreciez ca este irevocabil,
unde fac actiunea? Sunt 2 curti de apel in tara asta unde ai toate sansele sa castigi: curtea de apel
Cluj si curtea de apel Bacau, in rest ai toate sansele sa pierzi, deci daca ai avea de ales intre
curtea de apel Cluj/Bacau si o alta, o sa faci aici pentru ca este jurisprudenta favorabila. De ce
altceva mai poti sa tii cont? Daca va grabiti, unde ati face voi actiune la tribunalul Bucuresti sau
la tribunalul Ilfov? La Ilfov, de ce? Pentru ca are mult mai putine cauze, tribunalul Bucuresti iti
da primul termen la 6 luni, cel din Ilfov iti da la 2 luni. Conteaza jurisprudenta? Nu, pentru ca
ambele au deasupra curtea de apel Bucuresti, care are una si aceeasi jurisprudenta, dupa aia se
iau. V-am dat niste exemple ca sa vedeti ca alegerile pot fi diverse si e foarte bine ca reclamantul
poate sa aleaga. Sigur, de cele mai multe ori se alege instanta de la sediul sau domiciliul sau
pentru ca e mai comod, dar uneori poate ar fi mai bine sa aleaga altceva.

Recapitulare. La ce ma astept eu la examen (in functie de cat de multe probleme pune speta, are
intre 0,5 si 1 pct la examen, poate 0,75 dar pe aici, adica e ceva ce conteaza la nota, mai ales ca
sigur vine), ce trebuie sa scrieti ca sa luati 1 pct? Nu neaparat ca se greseste competenta, dar sunt
foarte multi care nu scriu complet, ci doar “tribunalul”. Cat credeti ca luati pentru asta? 0,05 daca
ati nimerit, daca ati gresit, nimic, pentru ca ma intereseaza si o motivare. Cum scrieti complet?
Exact asa cum discutat mai sus. Sigur ca puteti sa scrieti din prima “Instanta competenta este
tribunalul Cluj”, si dupa aia explicatia, dar de fapt aia ma intereseaza. Din perspectiva
competentei materiale, avand in vedere ca: 1.nu este un litigiu fiscal, si 2. se ataca un act al
autoritatii publice locale (in speta o autorizatie de construire), instanta competenta este
tribunalul, si nu curtea de apel. Din perspectiva teritoriala (sau in ce priveste competenta
teritoriala), spunem ca reclamantul poate alege intre X si Y, asta daca poate alege ca daca m-as
judeca cu primarul din Cluj nu as avea de ales decat intre tribunalul Cluj si tribunalul Cluj --->
daca ai domiciliul exact acolo unde are autoritatea sediul, este evident ca nu ai de ales. Daca
reclamantul cu domiciliul in Cluj Napoca il cheama in judecata pe primarul din Cluj sau pe cel
din Dej, e clar ca e tot tribunalul Cluj competent, si indicati temeiul legal, adica art 10, din LCA
si alineatele. Scrieti si “sectia de contencios administrativ”, ca o sa vedeti ca vin contractele
administrative, domeniul public, vin tot felul de chestii exceptate si e important sa scrii si sectia.
De ce? Pentru acelasi motiv pentru care e bine sa nu gresesti instanta. Ai scris o sectie gresita si
ala de la registratura nu se uita sa citeasca ca e actiune in contencios administrativ si o
inregistreaza la sectia civila si pierzi multa vreme pana ajunge in sectia cealalta, deci e ca si cum
ai fi facut actiunea la o instanta necompetenta.

Sigur ca se pune problema si continutului cererii de chemare in judecata, insa nu vreau sa o

discutam pe asta pana cand nu facem si suspendarile, recursul si exceptia de nelegalitate,
respectiv problema cu OUG declarate neconstitutionale.

DESFASURARE PROCES

• Judecata in fond

Am stabilit instanta competenta, haideti sa vedem ce e de facut in continuare. Cum stiti, daca
intrati intr-o instanta de contencios, pe unde e litigiul ala? Sigur ca mai intai actiunea trebuie
redactata si sa nu uitati din elementele obligatorii; cu cat o faceti mai rau, cu atat dureaza mai
mult pana la primul termen de judecata. Orice litigiu, nu numai cel de contencios, incepe cu
inregistrarea cererii, adica a actiunii in contencios.

Undeva aici [draws stuff] mai tarziu este primul termen de judecata. Termenul asta de judecata
este undeva intre 60 zile; de bun simt e si pana in 80 de zile, dar in practica se intampla sa fie
intre 60 zile si 6 luni, desi am intalnit si 8 luni. Se pune problema: ce se intampla in acest
interval de timp? Ce ne intereseaza pe noi acum este nu neaparat ce face dosarul, dar ce trebuie
sa faca partile in acest interval de timp, pentru ca presupunem ca suntem in afara dosarului.
Imediat ce s-a inregistrat un dosar, se introduce intr-un sistem informatic astfel incat judecatorul
e tras la sorti, sistemul EGRIS. Ganditi-va ca imediat, in 3,4,5 zile este stabilit acest judecator
care primeste dosarul si il citeste (oricum chestia asta o sa o faceti o luna de zile in anul 4 la
procedura civila). Ca sa va faceti o idee insa: primul lucru pe care il face judecatorul respectiv
cand citeste dosarul e sa verifice daca actiunea intruneste conditiile minimale prevazute de codul
de procedura civila, adica daca apare numele reclamantului, al paratului, adresele lor, obiectul
actiunii, taxa de timbru etc. Daca e vreo problema, la un moment dat ii face un soi de adresa, o
notificare catre reclamant, in care ii acorda un termen de 10 zile pentru regularizare, adica ii
spune:”Nu ati indicat adresa” sau “Nu ati indicat contul bancar al paratului si aveti 10 zile sa
indepliniti acea chestiune, ati achitat cu 10 lei mai putin taxa de timbru”. Vedeti ce se intampla
daca actiunea nu e facuta exact dupa cod? Mai pierzi minim 10 zile, pentru ca toata procedura se
intarzie pana la primul termen de judecata. Daca reclamantul acopera aceste vicii, se trece mai
departe, daca nu, actiunea se anuleaza, adica nu se judeca. Poti sa faci alta daca esti in termen,
daca nu , s-a pierdut totul. Termenul e de 6 luni, e destul de lung, s-ar putea sa se mai poata face
alta.

Dupa regularizare, se trimite actiunea paratului/paratilor/autoritatii/titularului autorizatiei de

construire, care are la dispozitie 25 de zile pentru a face intampinare. Tot in astea 25 de zile
trebuie sa isi angajeze avocat daca vrea. Sigur ca paratul poate si el sa se grabeasca si poate sa
faca intampinare nu in 25 zile, ci in 5 si atunci termenul se scurteaza.

Odata intampinarea depusa la dosar (daca s-a depus, daca nu, se si fixeaza termen), intampinarea
este comunicata reclamantului care are la dispozitie 10 zile ca sa faca raspuns la intampinare, pe
care paratul il va ridica la primul termen sau chiar si mai inainte si se va informa. Deci asta se
intampla pana la primul termen. Daca nu era procedura asta, care e o procedura absolut noua,
stiti ce s-ar fi intamplat? Iti dadea primul termen dupa 3 saptamani probabil, iar apoi venea
paratul plangand si spunea ca vrea sa isi angajeze avocat, si-i mai dadea 3 saptamani (care e cea
mai buna situatie pentru tine) sau mai mult. La urmatorul termen, venea avocatul cu
intampinarea in sala si ti-o baga sub ochi, iar tu cereai termen sa studiezi intampinarea. Si uite
asa se dadeau 3 termene, care erau mai mult de 60 de zile cat a conceput codul dar in fine.

Peste asta se grefeaza ce spune LCA adica pana la primul termen de judecata, pe langa astea,
instanta mai solicita autoritatii acel art 13, adica sa depuna toata documentatia actului atacat, cu
toate avizele, care-i foarte mare. Cum stiti voi ca suntem la primul termen de judecata stand in
sala? La primul termen de judecata, in contencios, se intampla 2-3 lucurui cu siguranta, adica
primele 2 sunt chestii generale pentru orice fel de litigiu: instanta isi verifica competenta,
intreaba partile “Apreciati ca tribunalul Cluj este competent sau nu?” Si partile spun da sau nu.
Cand ati auzit discutia asta, trebuie sa stiti ca sunteti la primul termen de judecata si nu s-a
judecat nimic. Apoi instanta intreaba partile estimarea duratei procesului, “Ce parere aveti, cam
cat credeti ca dureaza procesul asta, 6 luni, 2 luni, se termnina astazi?” etc. Apoi, ce se mai
intampla? Reclamantul, de regula, verifica daca exista documentatia la dosar. Daca autoritatea
publica este de buna-credinta, deja s-a depus odata cu intampinarea iar reclamantul a si primit-o
acasa, dar uneori nu se intampla. De multe ori, la primul termen, cauza se amana pentru ca
reclamantul sa isi ia documentatia sau sa fie amendat conducatorul autoritatii parate fiindca nu a
depus-o. De ce e importanta documentatia asta? Pai mai gasesti acolo inca 10 sau 20 de motive
de nulitate pe care nu le stiai inainte pentru ca nu stiai cum s-a desfasurat procedura
administrativa de adoptare a ei.

Ce se mai poate solutiona la primul termen? Presupunand ca exista documentatia, care e ordinea?
Se solutioneaza cererea de suspendare, daca exista o asemenea cerere, pentru ca asta e urgenta si
are drumul ei de care o sa discutam imediat.

Ce se mai discuta? Exceptii. Ce se poate intampla cu o exceptie? Se admite, se respinge sau nu se

solutioneaza. De ce nu se solutioneaza? Nu poti sa nu o solutionezi deloc, poti sa nu o
solutionezi acuma, adica se amana solutionarea. De ce? Daca se admite ce se intampla? S-a
terminat tot litigiul. Dar vedeti, daca unul dintre parati nu are calitate procesuala pasiva ce se
intampla, se respinge actiunea? Daca l-ai chemat numai pe el, se respinge, dar daca l-ai chemat si
pe un parat bun si pe asta, paratul ala este scos din proces ---> se pronunta un soi de hotarare
partiala si aluia ii da cheltuieli de judecata. L-ai chemat si pe prefect si ceri anularea unei
autorizatii, te intreaba “De ce l-ai chemat si pe prefect, ce treaba are el cu autorizatia asta?”, si
apoi sa vedeti ceata: “Pai m-am gandit ca poate ataca si prefectul autorizatia”. Ei, daca prefectul
cumva sau un minister isi angajeaza avocat, ii platesti cheltuieli de judecata si continui procesul
cu restul. Deci vedeti, asta e admiterea exceptiei, s-ar putea ca o exceptie sa se admita, dar sa se
respinga toata actiunea. O alta solutie ar fi sa se respinga exceptia sau exceptiile si se trece mai
departe. A treia posibila solutie, aceasta amanare, se numeste unire cu fondul. Cand se uneste o
exceptie cu fondul? Atunci cand e nevoie de probe pentru solutionarea ei. Va dau un exemplu:
exceptia prescriptiei, e usor sa calculezi termenul? Nu. In mod normal, instanta o poate solutiona,
dar ganditi-va ca vine unul si spune asa: “Eu am un motiv intemeiat pentru care am depasit
termenul de 6 luni, si anume am fost sechestrat de 2 persoane intr-un hambar timp de 3
saptamani”. Cum poti sa dovedesti asta? Trebuie sa se audieze martori si alte d-astea. Ei, ce
poate in situatia asta sa stabileasca instanta? Ca se va pronunta alta data, dupa ce audiaza
martorii. Asta inseamna unirea cu fondul. Cand vedeti ca s-au discutat exceptii, trebuie sa stiti ca
procesul e la inceput.

Dupa exceptii ce se discuta? Probele. Reclamantul are 2 martori si o expertiza, paratul are un alt
martor si o alta expertiza si cercetarea la fata locului si asa mai departe. Stiti care sunt mijloacele
de proba in procesul civil? Inscrisurile, martori, expertize, cercetarea la fata locului, prezumtiile,
deci probele astea se solicita si instanta, daca apreciaza ca sunt pertinente si utile, le
incuviinteaza si atat.

Ei, asta e primul termen, dupa care vin niste termene intermediare, al doilea, al treilea, al
patrulea, al cincilea, al douazecilea daca e cazul, sau poate sa nu fie niciunul, pentru ca nu au fost
decat inscrisuri, care sunt la dosar. Ce se intampla in aceste termene intermediare? Se
administreaza probele. Noi, daca suntem in instanta, cum stim ca suntem intr-un termen de asta
intermediar? Auzim martori care povestesc, auzim ca litigiul s-a amanat din nou pentru motivul
lipsei expertizei, ca a fost incuviintata expertiza si nu s-a facut, contraexpertiza. Deci in toate
aceste termene se incuviinteaza probe.

La final avem toate probele depuse la dosar. Pe NCPC, toate chestiile astea se discuta in mod
normal in camera de consiliu, adica judecatorul da termen partilor sa mearga la el in birou si sa le
discute. Numai pledoariile finale sunt in sedinta publica, lucru care eficientizeaza justitia pentru
ca si avocatii pierd o gramada de vreme in sali, dar deocamdata nu se aplica pentru ca nu sunt
destule birouri. Cand se declara finalizata cercetarea, judeca instanta ---> pentru ca si partile sa
se poata pregati, dau un termen scurt, de regula o saptamana sau 2. Asta e termenul final pentru
dezbateri. Partile declara ca nu mai au altceva de solicitat si se da cuvantul pentru dezbateri. Asta
e cel mai interesant pentru ca se discuta in contradictoriu, se pun concluziile si odata cu ele se
depun si concluziile scrise. Dupa acest termen final se pronunta sentinta. Asta a fost judecata in
prima instanta.

• Recursul

Daca mergem la curtea de apel, numai pe la 12-13-14 o sa vedeti judecati in prima instanta, pana
atunci o sa vedeti recursurile. Care e specificul recursurilor?

Inainte, imediat dupa sedinta, judecatorul revenea in sala impreuna cu grefierul si citea solutia si
toata lumea astepta. Acum s-a abandonat asta, nu se mai vad pronuntari in sedinta publica. Cum
aflu eu solutia? De pe portalul instantelor de judecata. S-ar putea sa vezi numai a doua zi sau
dupa cateva ore solutia, iar daca nu apare si nu apare trebuie sa mergi la instanta si sa verifici in
condicile lor.

Oricum, daca s-a pronuntat sentinta, si sa ne imaginam ca am pierdut, ce trebuie sa facem? Fie ca
suntem reclamanti, fie ca suntem parati, atacam cu recurs. Deocamdata e numai pronuntare, asta
nu inseamna ca e si motivata. Potrivit NCPC, judecatorul are la dispozitie 30 de zile pentru a
redacta si a motiva hotararea, insa termenul asta e unul de recomandare, sunt judecatori care
motiveaza si dupa 1 an, dar mai rar ca pot sa fie sanctionati de CSM. O instanta care nu e foarte
aglomerata in 30- 40 de zile motiveaza hotararea.

Dupa redactare in 2-3-5 zile, ea se comunica partilor si de la acest moment al comunicarii curge
termenul pentru exercitarea caii de atac. In general, calea de atac este apelul, care se declara si se
motiveaza in 30 de zile, dar si in dreptul comun si recurul se declara tot in 30 de zile. In
contencios insa, a ramas singura cale de atac recursul IN 15 ZILE de la comunicare. Deci
contenciosul administrativ este cea mai stricta ramura in materia cailor de atac. Ei, una dintre
parti, cea nemultumita declara recurs. Pot sa declare ambele parti recurs? Numai daca au un
obiect unitar nu pot. Ganditi-va ca face actiune ptr anularea autorizatiei si daune de 10 000 lei
pentru ca i-a distrus terenul si instanta admite in parte actiunea, adica anuleaza autorizatia dar nu
ii da niciun ban, cine face recurs? Reclamantul face pentru ca e nemultumit ca nu a primit
despagubiri si paratul face ca e nemultumit ca i s-a anulat actul. Deci ori de cate ori prima
instanta admite actiunea numai in parte, se poate ca AMBELE PARTI SA DECLARE
RECURS, oricum, cine are un interes declara recursul.

Ce se intampla in continuare? Exact aceeasi poveste de mai sus, adica se declara recurs si se
depune la instanta care a pronuntat hotararea!! De ce? Pentru ca trebuie depusa unde e dosarul ca
sa plece cu tot cu dosar. Ajungand la curtea de apel sau la ICCJ, 10 zile sunt pentru regularizarea
recursului. Dupa aia, avem 25 sau 30 de zile pentru intampinare si iarasi 10 zile pentru raspuns la
intampinare (deci exact ca si in fond) si apoi se da termen pentru judecarea recursului in sedinta
publica. Ce difera fata de mai sus? Exista o singura diferenta importanta, in recurs exista un
SINGUR TIP DE PROBE ADMISIBILE, si anume INSCRISURILE. De aia 90 % dintre
recursuri se judeca la primul termen de judecata, ca nu mai ai de ce sa amani, toate inscrisurile
sunt deja la dosar si se judeca ---> durata unui recurs este mult mai scurta.

Nu orice motiv de nemultumire poate sa fie si motiv de recurs, asta e o alta diferenta dintre apel
si recurs. Ganditi-va ca exista o succesiune si sunt 2 frati care sunt vitezomani, iar in succesiune
sunt 2 masini scumpe; se cearta pe ele, se solicita partajarea si instanta spune “Masina asta lui X,
masina aia lui Z”. Se poate declara apel pe ce motiv? Pur si simplu nu sunt multumit, imi trebuie
mie cealalta masina si mi se pare ca asa e corect si alta instanta sta sa-si bata capul ca “Da, parca
asa e mai corect, hai sa schimbam masinile intre ele”. Asta o chestie de pura oportunitate, asta e
apelul, instanta poate sa judece cauza asa cum ar judeca si instanta de fond, adica asa cum i se
pare ei echitabil. In recurs cum este? Recursul nu e o cale devolutiva de atac, ci e una stricta - art
488 pct 1-8 - sunt 8 motive de recurs, atat. Daca nu gasesti unul dintre motivele alea ca sa te
incadrezi, atunci poti face recurs dar il anuleaza. Mai mult, din alea 8, 7 sunt groaznice, de
exemplu: instanta nu a fost compusa bine, instanta nu a fost competenta, deci foarte greu se
intampla. Motivul de care poti lega aproape intotdeauna: hotararea a fost data cu incalcarea sau
aplicarea gresita a normelor de drept material. Ori de cate ori invoci motivul asta, trebuie sa spui
ca “Hotararea asta incalca art cutare din legea cutare”, si atunci poate ai o sansa.

Deci se pronunta dupa termenul asta o hotarare irevocabila. Hotararea asta in ce sens poate fi?
Daca va uitati la niste concluzii puse de niste avocati, in recurs o sa vedeti niste poezii sau ce,
cum arata? Avem asa: actiunea in contencios administrativ, care e solutionata prin sentinta, iar
impotriva sentintei este declarat recursul, care e solutionat prin decizie. Ce trebuie sa scrie in
decizia asta? Ce face instanta de recurs cu recursul? Ce poate sa faca? Sa il admita, sa il respinga
sau sa il admita in parte. Apoi, ce face aceasta decizie cu sentinta? Admite recursul in sensul ca
ce? Ca modifica sentinta, caseaza sentinta, ne spune ce face cu actiunea, adica o respinge, o
admite, o admite in parte, etc. Imaginati-va ca eu sunt reclamant, am facut actiunea, am castigat
in totalitate. Paratul a declarat recurs si instanta de recurs e de parere ca recursul trebuie admis in
totalitate, cum trebuie sa sune solutia? Sentinta a sunat cam asa:”Se admite actiunea in sensul ca
se anuleaza actul administrativ”. S-a declarat recurs, decizia cum suna daca vrea sa schimbe tot?
Nu primiti asa ceva la examen. Recursul asta poate fi admis sau respins. Daca e respins, solutia e
simpla sentinta ramane irevocabila. Daca recursul este admis insa, se pot intampla 2
lucruri diferite:

1.Solutia e inversata irevocabil

2.Casare cu trimitere, adica instanta nu judeca, ci desfiinteaza sentinta aia si o trimite inapoi la
tribunal ca sa se rejudece. Cand? De regula, cand s-a respins pe o exceptie. De exemplu, paratul
vine si spune nu s-a facut procedura prealabila, eu spun ca “Ba da, s-a facut”. Instanta, ca sa
scape de cauza, spune nu s-a facut si respinge actiunea ca inadmisibila. Curtea de apel considera
ca procedura prealabila a fost facuta, ce ar trebui sa faca? Sa admita actiunea? Nu, pentru ca nu
s-a judecat fondul. Fiind vorba de o exceptie, o trimite inapoi ca tribunalul sa o rejudece, plecand
de la premisa ca procedura prealabila a fost facuta.

Curs 8

CAP.IV. SUSPENDAREA JUDICIARA A AA

Suspendarea actului administrativ isi are izvorul in art 14-15 din Legea 554/2004. Tineti minte
ce am discutat in general despre suspendarea actului administrativ? Suspendarea in sine este un
compromis. Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, deci degeaba l-ai atacat in
contencios cu actiunea in anulare ca el, in ciuda actiunii, continua sa isi produca efectele ---> s-ar
putea ca la final, daca actul este anulat, sa dea nastere la niste consecinte materiale foarte greu
sau imposibil de inlaturat ulterior.

Cel mai cunoscut exemplu, speta de scoala pe care ar merita sa se faca chiar un curs: ati auzit
probabil despre speta care se numeste Cathedral Plaza - langa o catedrala romano-catolica s-a
construit un bloc cu 20 de etaje de sticla. Una dintre problemele de dr administrativ pe care o
ridica e: de ce nu s-a dispus suspendarea? Stiti care e problema acuma? 1. Cine suporta costurile
demolarii? Numai demolarea in sine costa vreo 5 milioane de euro, ca operatiune. 2.Nu e deloc
sigur ca dupa demolarea blocului, catedrala mai ramane in picioare. Avand in vedere ca un litigiu
de anulare a unui AA s-ar putea sa dureze foarte mult, ca sa se evite materializarea efectelor care
ar putea ulterior sa fie foarte greu de inlaturat daca nu imposibil, avem la indemana mecanismul
juridic al suspendarii judiciare a executarii actului administrativ.
Avem aici 2 chestiuni de discutat: conditiile materiale ale suspendarii si procedura judiciara a
suspendarii.

A.Conditiile materiale, de fond ale suspendarii

Cand se suspenda un AA? Daca va uitati in art 14, avem 2 conditii: cazuri bine justificate si
paguba iminenta. Daca luati manualul de anul 1 si cautati o sa vedeti cateva chestiuni legate de
aceste 2 conditii.

1.Cazuri bine justificate

In principiu, cazul bine justificat reprezinta orice fel de imprejurare, fie ca e legata de starea de
fapt, fie ca e legata de starea de drept, care are ca si consecinta planarea unei indoieli serioase
asupra legalitatii actului, despre asta o sa discutam in continuare.

Un act se bucura de prezumtia de legalitate, dar asta nu inseamna ca nu poti sa apreciezi daca
actul respectiv este legal sau nu. Ce face judecatorul? Asculta partile cand se discuta despre
suspendarea actului. Daca impresia lui, la o cercetare sumara a cauzei, este mai degraba in sensul
in care actul pare ilegal mai degraba decat legal, atunci intr-adevar avem aceasta indoiala
serioasa. Daca, dimpotriva, actul pare mai degraba legal decat ilegal, atunci nu exista indeplinita
conditia asta. Exemplu: vecinul A si vecinul B; vecinul A construieste pe terenul lui un centru
comercial LIDL. Vecinul B care e un scandalagiu, se judeca cu privire la amplasarea limitei din
spate a terenului, si vine si spune ca nu e acolo si nici nu stie exact pe unde e, dar limita aia nu e
unde se vede in CF. Bineinteles ca in niciun caz nu poate proba ce inseamna legalitatea actului
aici. Inseamna ca A construieste pe terenul lui sau ca oricum construieste atat de aproape de
limita incat se incalca acele retrageri obligatorii. B vine si sustine ca atat timp cat terenurile alea
sunt in litigiu nu e voie sa emiti autorizatie, iar din punctul asta de vedere autorizatia trebuie
suspendata. O suspenda judecatorul? Nu, de ce? Trecand peste conditia a doua, care nici aia nu e
indeplinita, va dati seama ca nu stam sa facem expertize in suspendare, dar la o prima vedere nu
a putut convinge judecatorul ca i se incalca dr de proprietate. Cerinta asta nu e indeplinita, e
foarte greu sa sustii ca il afecteaza autorizatia pe acel amplasament. Dimpotriva, daca e vorba de
o constructie a vecinului A pe terenul vecinului B in mod neechivoc, o asemenea autorizatie
poate sa fie suspendata.

Ce se mai invoca? Indoiala serioasa. Intr-un litigiu de suspendare, instanta nu analizeaza fondul
dreptului, adica nu sta sa solutioneze legalitatea pentru ca daca ar face-o ar anticipa litigiul de
anulare. Intotdeauna, intr-un litigiu de suspendare, trebuie sa se priveasca dosarul sumar si sa se
dea o hotarare la nivelul aparentei. Aparenta nu are nicio legatura cu viciul invocat, ci cu
situatia concreta din litigiu. Imaginati-va urmatoarele situatii: politia il urmareste pe unu’ sa il
amendeze si unde il prinde? Sau il fotografiaza si se poate proba ca a fost la 10 m mai incolo de
indicatorul limita de localitate sau limita de judet. Daca vii si spui ca “Poza asta e facuta dincolo,
deci chiar daca as fi circulat cu viteza aia pe linie continua, nu avea competenta fiindca e dincolo
de limita lui teritoriala si am poze cu acel indicator rutier.” Vine politia si sustine in litigiu ca “E
adevarat ca acel indicator este amplasat gresit, pentru ca limita reala dintre cele 2 unitati
administrativ teritoriale este la 100 m mai incolo si putem face dovada cu o expertiza cadastrala
care stabileste limitele dintre UAT.” S-ar putea ca politia sa aiba dreptate? Da, dar la nivelul
aparentei cum este? Ce iti creeaza aparenta acolo? Evident ca indicatorul. Cine iti creeaza
realitatea juridica? O expertiza care stabileste exact care e limita. Nu-i asa ca s-ar putea sa vina
un Dorel sau doi si sa amplaseze complet aiurea indicatorul ala? Asta inseamna ca ei au stabilit
dreptul? Nu, s-ar putea ca limita sa fie cu 100 m sau nu stiu cat mai incolo. La nivelul aparentei
insa, reclamantul are dreptate si, din punctul asta de vedere, ce o sa spuna judecatorul? Din
fotografii rezulta ca cel putin la o prima vedere nu exista competenta, ramane sa se administreze
in timpul litigiului pe fond probe, dar pana atunci actul va fi suspendat. S-ar putea sigur sa fie si
invers, sa vina reclamantul si sa spuna: “Stiti, eu sunt directorul cadastrului si am fost amendat, e
adevarat ca am fost prins inainte de indicator, dar am verificat ca limita teritoriala se termina cu
500 m mai incoace”, s-ar putea sa aiba dreptate? Da. Ii suspenda actul? Pai poti dovedi la nivelul
aparentei, adica fara sa administrezi probe, ca de fapt s-a incalcat competenta teritoriala? Nu ai
cum, la nivelul aparentei actul e evident legal pentru ca acelasi indicator iti creeaza aparenta ca
politia si-ar fi respectat competenta teritoriala.

2.Paguba iminenta

Iarasi, va puteti uita in manual, ca si acolo e abordata intr-o anumita masura. Faptul ca
reclamantul e pe cale sa sufere un prejudiciu iminent nu inseamna nici trecut, nu inseamna
nici viitor indepartat, ci inseamna gata sa se produca. Am avut o speta cu autorizatia unui
gard, 2 vecini; A il intreaba pe B: “Eu as vrea sa imi construiesc pe terenul meu care o casa, dar
nu imi da autorizatie pentru ca nu am frontul minim de 12 m, am numai 11 m 30, nu imi vinzi o
parcela de jumate m ca sa pot sa construiesc?” Vecinul ii spune ca se mai gandeste, A se grabeste
si ce face? Isi rezolva el cu niste smecheri de la cadastru nu stiu ce si il urmareste pe B, si cand
vecinul B pleaca intr-un weekend in Germania, obtine autorizatia de construire si ce face A?
Construieste gardul intr-o zi, astfel incat de vineri pana duminica gardul era amplasat si mutat
mai incolo. Intr-un asemenea litigiu, cand se intoarce asta luni dimineata disperat, poti sa soliciti
suspendarea? Pai ce sa mai suspenzi? Orice act deja executat material nu mai poate fi suspendat
pentru ca instanta nu mai are ce suspenda. Una este un gard si alta este un bloc cu 15 etaje. Daca
tot amani, mai te intelegi cu vecinul, mai nu, daca faci cererea de suspendare prost ca nu ai stiut
pe cine sa chemi in judecata ti-o respinge ca inadmisibila, mai faci una (ca poti sa faci oricate).
Pana ai ajuns tu sa ti se judece o cerere de suspendare pe fondul ei, daca e vorba de autorizatie
iar ceea ce s-a autorizat s-a edificat, suspendarea ramane fara obiect pentru ca paguba este la
timpul trecut, s-a realizat si nu mai ai ce sa suspenzi.

Ce se intampla daca paguba e indepartata? De exemplu, se stabileste printr-o HG culoarul unei

autostrazi si coridorul de expropriere, dar Guvernul nu are bani nici de exproprieri si nici de
construit autostrada deocamdata. Totusi, cineva peste al carui teren trece acest culoar e
nemultumit ca va fi expropriat si decide sa atace acea HG in contencios, o poate face, se va
suspenda? Chiar daca justifici o indoiala serioasa, un caz bine justificat, o sa te intrebe “Bun, si
ce se intampla?” Ideea este ca daca tu ai tot timpul sa te judeci pe fond fara ti se cauzeze
prejudiciu nu suspenda nimeni, de ce? Pentru ca e mult mai bine sa te judeci pe fond, sa anulezi
daca e cazul sau, daca nu, sa nu anulezi dar nici sa nu suspenzi toata procedura aia pentru nimic.
Guvernul daca vrea nu are decat sa continue cu demersurile juridice, ca deocamdata nu poate sa
isi materializeze proiectul. Numai in momentul in care incep sa bata tarusii si se afiseaza lista cu
persoanele expropriate poti sa ceri si suspendarea, pentru ca din momentul ala paguba devine
mult mai apropiata in viitor. Asa sa va imaginati: un reclamant care e extrem de diligent in cat
timp poate suspenda un act? In 3-4 saptamani, cam atat dureaza procedura. Nu e nici extrem de
scurta, de 1-2 zile, dar nu e nici 1-2 ani, cat dureaza un litigiu de contencios administrativ. Prin
urmare, imediat ce apar indiciile realizarii prejudiciului, se poate solicita suspendarea.

Pe de alta parte, nu este suficient ca paguba sa fie iminenta, paguba trebuie sa fie in principiu
irecuperabila ulterior sau foarte greu de recuperat. Si aici, foarte multe discutii comporta
situatiile in care paguba consta in plata de catre reclamant a unei sume de bani. Imaginati-va ca
X, indiferent ca e PF sau PJ, primeste de la autoritati o decizie prin care i se spune:“Trebuie sa
platesti o anumita suma de bani in 15-30 zile, in caz contrar te executam silit.” Se pot sustine
niste motive de nulitate, suspenda instanta o decizie ale carei consecinte materiale constau
exclusiv in plata unei sume de bani? Tot timpul finantele, vamile, se apara in felul urmator: “Noi
avem bani, deci daca reclamantul ulterior castiga, ii dam banii inapoi”, uneori cu intarziere,
alteori deloc ca se compenseaza cu alte datorii, “dar paguba pe care o suporta - presupunand ca
va castiga - oricum nu e decat ca asteapta sa primeasca inapoi o suma de bani”. Rationamentul e
corect pana la un anumit punct.

Cand insa poti suspenda o asemenea decizie? Daca PJ in cauza ar da faliment. E una dintre
consecinte, deci nu plata propriu-zisa reprezinta prejudiciul, ci consecintele acestei plati. Vi
se pare ca daca vine o decizie ca trebuie sa platesti la buget 1 milion de lei noi e tot una daca
debitorul se numeste Microsoft sau Asociatia Familiala X? Ce se intampla daca e o
multinationala debitorul? O sa plateasca, se judeca si daca va castiga isi ia banii inapoi si gata
(sau le compenseaza cu alte datorii). Deci situatia asta nu e o problema. Sunt insa PF carora li se
imputa o asemenea suma si nu le esaloneaza nimeni, nu amana nimeni, ci te executa direct. Ce li
se poate intampla? Tu nu ai de unde sa dai daca te executa, iti scoate casa la vanzare, ti-o vinde
la un pret mic. Sa zicem ca vei castiga ulterior, dar casa a intrat in circuitul civil, o sa trebuiasca
sa te muti altundeva. Chiar si la bugetul de stat se cauzeaza alte prejudicii, pentru ca nu o sa mai
ceri numai suma aia inapoi, ci si toate daunele, deci nu e bine nici pentru buget, daca e vorba. De
multe ori sunt debitori care au si credite bancare si se creeaza un efect de domino ---> daca te
executa finantele si banca isi declara tot creditul scadent si te executa si ea, ramai fara nimic.
Daca ai castigat, dupa aia... ce? Daca e PJ, da faliment, e radiata si nu mai exista, cum mai
recuperezi prejudiciul ala? Nu se mai recupereaza. Deci totdeauna cand e vorba de plata unei
sume de bani vedem daca se genereaza si alte consecinte. In schimb, daca iti spune ca ai un rest
de plata de 55 lei, cum sa suspenzi plata a 55 lei, care e consecinta? Niciuna. O sa platesti si gata,
iar daca castigi o sa iti recuperezi banii, nu e o suma pe care sa nu o poti plati.
Intotdeauna paguba se analizeaza in concret: daca persoana respectiva are si e o suma de bani
pe care poate sa o plateasca efectiv sau nu are, iar consecintele sunt mult peste simpla plata a
unei sume de bani.

Astea sunt cele 2 conditii si, daca sunt indeplinite cumulativ, adica actul apare mai degraba ca
fiind ilegal si creeaza sau e pe cale sa creeze o paguba care e foarte greu sa fie recuperata, se
suspenda. Daca nu, nu. Adica vedeti, oricat de ilegal ar parea un act, daca nu cauzeaza
pagube, nu o sa il suspende niciodata nimeni. X e dat afara dintr-o functie publica, dar toata
lumea stie ca e multimilionar. Nu suspenda nimeni actul ala sa te repuna in functie pana cand te
judeci pentru ca tu suferi prejudiciu constand in lipsa salariului. Sigur ca, daca vei castiga, o sa
ti-l dea inapoi retroactiv, insa daca aia e singura sursa de venit, e clar ca pe piata e o criza foarte
mare si nu ai unde sa te angajezi, atunci s-ar putea sa suspende. Iarasi se creeaza un efect de
domino pentru ca ai si credite, ai 3 copii si, prin urmare, prejudiciul poate sa fie mult mai grav
decat lipsa sumei de bani.

B.Procedura judiciara a suspendarii

Care e diferenta dintre suspendarea pe art 14 si pe art 15? Pe axa asta a timpului in ce priveste
suspendarea [draws stuff] avem cateva momente importante, dar le scriem si pe alea irelevante
ca sa vedeti care conteaza si care nu.

• Comunicarea actului

• Introducerea procedurii prealabile

• Solutionarea procedurii prealabile

• Introducerea actiunii in contencios

• Sentinta in judecata de fond

• Recursul

• Hotararea irevocabila.

Astea sunt momentele, unele conteaza, altele nu, dar sa le vedem pe toate pe o axa temporala.

1.ART.14

La ce intrebari ne propunem sa raspundem? Pe art 14 cand se poate cere suspendarea si pana

cand dureaza suspendarea daca se obtine?
Care e primul moment in care poti cere suspendarea unui act administrativ (sigur, poti cere
oricand, dar ti se respinge ca inadmisibila)? Din momentul introducerii procedurii prealabile
conform art 7. Asta e primul moment din care se poate introduce cererea de suspendare.
Vecinul deja incepe sa sape fundatia si construieste si la mine in gradina. Am astazi in fata
autorizatia, ma grabesc. Cum fac, care e ordinea demersurilor? Primul lucru care trebuie facut
este introducerea procedurii prealabile ---> fac cerere la primar sa revoce autorizatia, iar daca
pot, chiar in aceeasi zi sau cu o zi dupa, fac cererea de suspendare. Actiunea in anulare o pot
face? Nu, pentru aia trebuie sa astept maxim 30 de zile. Bun, deci din momentul in care s-a
facut procedura prealabila pot sa formulez aceasta cerere de suspendare.

La un moment dat, instanta fixeaza un termen, el poate sa fie 2-3 saptamani minim. Intrebarea
este: presupunand ca in momentul asta instanta suspenda actul, cat timp dureaza suspendarea?
Evident, raspunsul depinde de mai multi factori, sunt mai multe variante. Prima varianta, pana
la pronuntarea sentintei pe fond, adica s-a suspendat si apoi dureaza pana cand instanta se
pronunta pe fond. Ei, care sunt variantele in sentinta? Mi s-a suspendat autorizatia, am castigat
pe suspendare intr-o prima faza, ajung peste un an sa ma judec pe fond; teoretic, ce solutii poate
sa imi dea instanta? Numai 2 variante: anuleaza sau nu anuleaza.

Daca anuleaza, suspendarea asta pe art 14 dureaza pana cand se pronunta instanta pe
fond; vi se pare normal ca instanta, anuland, sa inceteze suspendarea? Problema este ca solutia
de anulare nu isi produce efectele pana nu e irevocabila, deci daca partea cealalta declara recurs,
se spune ca solutia de anulare este suspendata. Autorizatia va fi considerata anulata numai
cand avem o hotarare irevocabila, pentru ca (daca va uitati la recurs) recursul este suspensiv de
executare ---> aceasta hotarare de anulare este suspendata. Deci autorizatia nu este anulata numai
provizoriu, dar suspendarea determina hotararea sa nu isi produca efectele si atunci ar fi ciudat sa
nu fie suspendat si sa nu fie nici anulat. De aceea, ce ne spune art 14?

• Daca solutia este de admitere, suspendarea se prelungeste pana la hotararea

irevocabila.

• Daca solutia este de respingere, atunci suspendarea inceteaza.

Ce e cu termenul de 60 de zile? Termenul asta a fost introdus printr-o lege 262/2006 de

modificare a LCA. La inceput nu aveam termenul ala, aveam toate reglementarile din art 14 si
15, mai putin acel termen de 60 de zile. Bineinteles, ce fac romanii? Fac procedura prealabila si
fac cerere de suspendare, primesc termen 2-3 saptamani. Uneori se intampla ca atunci cand se
judeca nici macar sa nu fi expirat termenul ala de 30 de zile, deci cand li se judeca cererea de
suspendare, ei nici nu au intrat in termenul de 6 luni pentru a putea formula actiune in anulare
(dar si daca au intrat, au la dispozitie 6 luni, adica nu trebuie sa faci in primele 2-3 zile). Solicita
asa:”Sa suspendati actul pana se va pronunta instanta pe fond”, si obtin suspendarea si ce credeti
ca fac odata ce se vad cu actul suspendat? Nu mai fac nicio actiune pe fond pentru ca oricum
actul e suspendat. Adica daca nu fac actiune nici nu se va termina suspendarea actului, iar
suspendarea perpetua nu e tot una la efecte cu anularea? Ba da, si atunci nu are rost sa mai facem
si sa riscam sa pierdem si sa inceteze suspendarea. Ei, a inceput sa se generalizeze practica asta
si nimeni nu mai stia ce sa faca, si atunci a intervenit legiutorul si a spus: daca nu ai introdus
actiunea in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept. Atunci, vedeti, a doua varianta
este 60 de zile, daca nu se introduce actiune in anulare.

Tabloul incetarii pe art 14 este foarte simplu. Suspendarea dureaza, logic vorbind:

• 60 de zile daca nu se introduce actiune in anulare

• daca se introduce actiune in anulare dureaza

• pana la pronuntarea sentintei pe fond

• pana la pronuntarea hotararii irevocabile in recurs, daca solutia primei instante este de
admitere.

Deci astea 3 sunt variantele, nu sunt decat 2 necunoscute: reclamantul introduce sau nu introduce
actiunea in anulare si daca o introduce, castiga sau pierde in prima instanta. In functie de asta
vedeti cat dureaza suspendarea.

2.ART.15

Pe art 15 care este primul moment in care se poate formula cerere de suspendare? Sesizarea
instantei. Deci pe art 15 de aici incolo [draws stuff] se poate formula cerere de suspendare. Deci
vedeti cum sunt momentele? [draws some more stuff]

• Intre comunicarea actului si introducerea procedurii prealabile, ce puteti sa spuneti despre

cererea de suspendare? Cum este daca o faci intre comunicare si procedura prealabila?
Este inadmisibila, de ce? Pentru ca nu ai facut procedura prealabila.

• Intre introducerea procedurii prealabile si introducerea actiunii in contencios, daca vrei sa

faci aici cerere de suspendare intre astea 2, o faci pe art 14.

• Dupa introducerea actiunii in contencios administrativ si pana la pronuntarea sentintei

definitive, poti sa faci pe art 15.

Se mai pune problema de aici incolo [draws stuff]? Daca va uitati pe art 14 se poate? Nu. Daca
va uitati pe art 15 se poate? Nu se poate. Gasiti un alt text din LCA pe care sa se poata? Nu mai
este altul. Atunci, presupunand ca abia aici [points to stuff] sunt indeplinite conditiile
suspendarii, desi sansele sunt foarte mici, pentru ca recursul se judeca repede, in 2-3 luni, dar
teoretic poate sa fie aici un prejudiciu, ce se poate face? Intotdeauna cand nu gasiti ceva in LCA,
unde va duceti? In NCPC e asa numita ordonanta presedintiala pe CPC, dar asta e o parateza:
formuland cerere de suspendare pe art 15, pana cand dureaza suspendarea? Suspendarea asta
dureaza intotdeauna pana la solutionarea irevocabila a cauzei. Altfel spus, la un moment dat se
pronunta sentinta pe fond si solutiile posibile sunt de admitere sau de respingere. Conteaza ce
solutie este? De data asta nu conteaza, pentru ca si daca ai castigat si daca ai pierdut pe fond,
suspendarea oricum dureaza pana la acea solutionare irevocabila, indiferent de solutia
data.

Cine alege daca va face cerere de suspendare pe art 14 sau pe 15? Reclamantul. Pe care dintre
cele 2 o va alege? Raspunsul este care ii este mai favorabila. Hai sa le comparam: care e
principalul avantaj al cererii de suspendare pe art 14? Ca se poate face mai devreme. Care e
principalul avantaj al cererii de suspendare pe art 15? Ca dureaza mai mult, in sensul ca nu
conteaza o solutie negativa. O solutie negativa pe fond pe art 14 duce la incetarea suspendarii, iar
pe 15 nu poate opri suspendarea. Deci art 15 prelungeste suspendarea pana la hotararea
irevocabila, indiferent de ce spune judecatorul fondului. Pe care o sa o alegem? Raspunsul e
simplu: daca ne grabim la maxim o sa facem pe art 14, daca paguba asta iminenta nu e chiar atat
de iminenta, adica in 2 sau 3 luni nu se va intampla, atunci mai bine asteptam si facem pe art 15
pentru ca e mai avantajos.

EXECUTAREA HOTARARILOR IREVOCABILE IN CONTENCIOS

Adica degeaba am castigat daca acel castig ramane numai pe hartie. Ganditi-va la ipoteza cea
mai cunoscuta: am anulat autorizatia, dar eu cand deschid geamul blocul cu 15 etaje e tot in fata
mea, e bine? Nu, consecintele emiterii actului sau ale ilegalitatii trebuie inlaturate in totalitate.
Avem o hotarare de contencios administrativ care prevede niste dispozitii, cum le punem in
practica? Pai, solutia este in functie de ceea ce prevede acea hotarare judecatoreasca. Ce poate sa
prevada hotararea judecatoreasca?

a) Anularea unui act administrativ.

Daca actul este individual nu avem de facut nimic, adica (de exemplu in materia autorizatiilor)
daca s-a anulat autorizatia si blocul nu a fost facut, mai trebuie sa facem ceva? Evident ca nu
avem ce sa facem in continuare, e ceva abstract, actul nu mai exista, se considera sters din
ordinea juridica, deci nu avem ce sa punem in executare, simplul fapt ca s-a anulat este suficient.

Daca actul este normativ nu este neaparat vorba de o executare, dar e vorba de formele de
publicitate. Am anulat un act normativ, nu ma intereseaza numai pe mine, ci intereseaza pe toti
cetatenii si atunci actul trebuie publicat. Depinde insa de act locul in care se publica anularea lui:
daca am anulat un act al AP centrale, se publica in Monitorul Oficial pentru ca actul anulat la
randul lui a fost publicat tot acolo (asa cum ordinul ministrului X a fost publicat in Monitorul
Oficial, un ordin de revocare ar trebui sa fie publicat tot acolo). Daca e vorba de un act al
autoritatilor judetene sau locale, atunci ele nu se mai publica in Monitorul Oficial, pentru ca nici
actele alea nu au fost publicate in el, ci in Monitorul Judetean.

Intrebare: de cand isi produce efectele erga omnes anularea? De la anulare sau de la publicare?
Ganditi-va ca avem un act normativ, e treaba instantei sa il publice, nu al unuia oarecare, aveti o
saptamana sa va ganditi la asta. [VEZI BOOKMARKS]

b)Despagubiri.

Daca ai o hotarare de contencios prin care e obligat municipiul Cluj Napoca sa iti dea
despagubiri, cheltuieli de judecata, cum le executi? Te duci la un executor si stie el ce sa faca.
Sigur ca daca e municipiul Cluj Napoca nu e nevoie sa mergi pentru ca se executa benevol; de
asemenea, ministrele platesc de buna voie pentru ca stiu ca ar plati si onorariul executorului si in
30, 60 de zile se executa. Deci cand exista o hotarare cu despagubiri faci o cerere simpla, anexezi
hotararea judecatoreasca irevocabila, le indici un cont si se plateste. Daca nu platesc de buna
voie, oricum te duci la executor si se va executa.

c)Carenta. Obligarea autoritatii la solutionarea cererii.

Care e problema aici? Degeaba te duci la executor. Ai o solutie indreptata impotriba UBB sa iti
emita diploma de licenta, ce sa iti faca executorul? Obligatia asta e intuitu personae, oricum
numai autoritatea o poate face, iar daca iti spune nu, ramane nu, adica executorul nu are ce sa
faca. Tocmai de aia, in aceasta situatie, legea a creat o procedura speciala. ---> Procedura din
art 24, asa numita cerere de amendare plus penalitati.

Deci ce poate sa faca reclamantul? Pe art 24, se adreseaza din nou instantei de contencios cu acea
cerere de amendare: “Sa amendati pe cineva cu 20 % din salariul minim brut/economie pe
fiecare zi de intarziere”. Suma asta este foarte mare, vine cam 200 lei aproximativ in fiecare zi de
intarziere, adica 6000 lei pe luna, nu e putin deloc. Amenda asta, daca o pronunta instanta, merge
la buget, adica e un mijloc de presiune indirect, nu ii ia reclamantul. Din experienta mea, va spun
ca chiar se face asta. Ai hotararea prin care X e obligat de la data Y pana la Z la plata unei
amenzi, te duci cu ea la finante si ceri sa execute si o executa pe loc, ba chiar se bucura ca le vin
bani la buget.

Banii astia de unde vin? De la o persoana fizica, ca numai asa are noima. Avem cererea prin care
solicitam sa fie obligata UBB la emiterea diplomei, pe cine chemam in judecata? Pe
conducatorul autoritatii, pe rector. Sigur ca nu el face foilea alea, dar daca el gaseste un alt
vinovat, il cheama in garantie ca sa suporte ala paguba, amenda. Daca nu am autorizatie de
construire pe cine chem in judecata? Pe primar, si de unde plateste? Din banii municipiului sau
din banii lui de acasa? Din banii lui de acasa, pentru ca daca ar fi invers nu ar avea logica sa scoti
bani din buget ca sa ii pui la loc, oricat de mare ar fi suma, tot acolo e, ii scoti si ii pui la loc.
Tocmai de aia daca e vorba de o autoritate publica care are un conducator, asta trebuie sa
plateasca pana cand se rezolva problema.
S-ar putea insa, de exemplu, sa scrie in hotarare ca obliga consiliul local sa emita o anumita
hotarare, atunci pe cine chemi in judecata cu cerere de amendare? Mergem pe cealalta teorie, si
anume persoana obligata - e defectuos formulat, dar daca vrei sa constrangi un CL sa iti adopte o
hotarare cine trebuie sa fie amendat? Municipiul? Nu. Primarul? Nu, conducatorul autoritatii, dar
el vine in genunchi si spune ca el le-a facut proiectul, le-a facut tot dar nu putea sa voteze in
locul lor, deci ar trebuie chemati in judecata consilierii. Deci daca cumva e vorba de organe
pluripersonale trebuie chemat in judecata membru cu membru si sa fie toti amendati pana cand
se indeplineste obligatia prevazuta prin hotararea judecatoreasca.

Textul initial era ca are drepturi la despagubiri, acum spune ca are dreptul la penalitati in
conditiile NCPC; oricum s-ar numi tot asta inseamna, adica acoperirea unui prejudiciu. Pe langa
acea amenda, cand poate primi reclamantul si niste despagubiri? Pai la fel, daca dovedeste ca a
suferit un prejudiciu prin intarzierea executarii.

CAP.V.EXCEPTIA DE NELEGALITATE
Sunt foarte multe discutii legate de asta. In masura in care va intereseaza, eu am scris un articol
de 30-40 pagini, acolo e abordata exceptia in detaliu. Nu imi propun acum decat sa lamurim
anumite chestiuni punctuale despre exceptie. Temeiul legal il gasiti in art 4 LCA. Prima
intrebare la care sa va ganditi o saptamana: ce probleme de constitutionalitate ridica art 4? E
okay inclusiv doar daca mi le semnalati ca e asta si asta, deci puteti spune asa: aparent se poate
sustine ca se incalca art X si Z din Constitutie si puteti sa dati si un raspuns daca vreti. Este
important macar sa le sesizati.

Ce inseamna o exceptie? Intotdeauna o exceptie, oricare ar fi ea, este un mijloc de aparare al

cuiva, de regula exceptia este la indemana paratului care se apara impotriva unei pretentii. O sa
faceti la procedura.

Cea mai mare clasificare a exceptiilor spune asa: exceptii de procedura si de fond. De multe ori,
exceptia de fond se confunda cu o aparare de fond: e adevarat ca cel care ia un imprumut trebuie
sa il si restituie? Da, bun, sigur ca te poti apara pe fond si sa spui:”E adevarat ce spune el, ca mi-
a dat imprumut, dar i-am si platit”, dar e o aparare simpla de fond. Intrebarea este ce exceptie se
poate ridica, in sensul ca de la regula “Toata lumea e obligata sa restituie imprumuturile luate”
exista cel putin o exceptie pe care o cunoasteti, si anume prescriptia. Prin exceptie, daca s-a
prescris, ce stiti? Nu mai exista posibilitatea constrangerii. Exceptii de procedura, ce inseamna
asta? Este adevarat ce sustine reclamantul pe fond, dar pretentia lui nu se poate judeca in acest
cadru procesual. Un exemplu foarte simplu de exceptie de procedura. Face X actiune in
contencios la judecatoria Dej, care e prima exceptie? Exceptia de necompetenta. S-ar putea ca tu
sa ai dreptate pe fond, dar in niciuna caz instanta asta nu poate sa iti dea dreptate. ---> Ridic
exceptia de necompetenta a instantei.
Exceptia de nelegalitate este una dintre aceste posibilitati de aparare si ce presupune ea? Ca
procedura, intotdeauna o exceptie presupune preexistenta unui litigiu. Exceptia prescriptiei o poti
ridica aluia pe strada? Nu are nicio noima, ca sa existe o exceptie trebuie sa existe inainte o
actiune. Asa e si cu exceptia de nelegalitate, care – pentru a putea fi ridicata - presupune un
litigiu.

Ne gandim la un litigiu intre A si B, nu are importanta ce fel de litigiu este, poate sa fie civil,
penal, contencios. A se judeca cu B, pe ce s-ar putea judeca ei? Absolut pe orice fel de materie,
doar ca una dintre aceste parti, vrand sa castige, invoca in apararea sa un act administrativ
individual. Cel mai simplu exemplu e tot ala cu terenul, adica unu’ construieste cu incalcarea dr
de proprietate al celuilalt pentru ca il umbreste, ii incalca viata privata etc. Ai o suprafata de
teren, clar este a ta, te duci intr-o vacanta si cand ai venit vecinul si-a construit ceva pe terenul
tau, ce poti sa faci? Poti sa ceri sa isi demoleze casa? Depinde dupa cum constructorul a fost de
buna sau de rea-credinta. Daca a fost de rea-credinta intotdeauna se poate demola, daca a fost de
buna-credinta insa, atunci nu se poate demola, ci numai poti sa soliciti sa preiei cladirea aia si sa
il despagubesti sau sa i-o lasi lui si sa te despagubeasca el (accesiune). Cel care a construit isi
dovedeste buna credinta cum? Cu autorizatia de construire, conform NCC; in niciun caz nu poate
invoca buna-credinta cel care construieste fara autorizatie de construire. Ei, este momentul
perfect pentru discutia noastra: ce o sa faca B? Ridica exceptia de nelegalitate pe art 4, adica
spune ca “E adevarat ca ai autorizatie de construire, dar ghinionul tau, autorizatia este ilegala”.
Desigur ca trebuie sa si gaseasca motive de ilegalitate, dar autorizatia va fi adusa cu toata
documentatia de la primarie si poti sa o cercetezi si atunci se ridica exceptia.

Ce o sa faca instanta? Cu siguranta o va cerceta cu prioritate, prin aceeasi sentinta sau poate
separat, dar va verifica ea insasi aceasta legalitate. Sunt 2 consecinte posibile:

• Daca exceptia e admisa, adica instanta constata ca actul e ilegal ---> actul este ignorat,
adica instanta care judeca litigiul de fond judeca ca si cum actul asta nu ar exista

• Daca exceptia e respinsa, adica instanta constata ca actul este legal, nu poate sa il ignore
din solutia respectiva.

Atunci, vedeti care e diferenta in procesul asta? Daca exceptia e admisa, asta teoretic nu are
autorizatie, asta inseamna ce? Ca sigur o sa il consideram de rea-credinta, ca este asimilata
situatia cu cea in care nu are de la bun inceput, ca asa ne spune art 4 ---> atunci poate demola.
Daca exceptia este respinsa, atunci il vom considera cu autorizatie, INSA nu inseamna neaparat
ca e de buna credinta, pentru ca el poate stia de pe alta cale, dar trebuie sa probezi altfel reaua-
credinta.

Care e diferenta intre ipoteza asta si ipoteza anularii autorizatiei de construire? Efectele. In
situatia in care avem o exceptie de nelegalitate, autorizatia se considera ca nu exista numai
relativ, adica numai intre A si B. Daca autorizatia se anuleaza, atunci se considera ca ala nu are
autorizatie deloc, erga omnes, si va dati seama ca situatia respectiva e mult mai grava. Adica,
daca nu ai autorizatie, riscul demolarii exista din toate partile, de exemplu vine inspectoratul de
stat sau primarul si verifica, nu ai autorizatie, ai la dispozitie 3 luni sa intri in legalitate ---> refaci
procedura ca sa obtii o noua autorizatie legala, ca daca nu obtii se trece la procedura de demolare
din oficiu. In ipoteza asta, s-a constatat nelegalitatea autorizatiei, A poate obtine demolarea, daca
vrea primeste bani de la B, se impaca si la revedere. In schimb, pentru primarul asta de pe
margine avem o hotarare irevocabila care constata ca autorizatia este nelegala; in ce-l priveste pe
acel primar care abia asteapta sa demoleze, ce puteti spune? Degeaba asteapta. Pentru el, ca tert
fata de acest litigiu, autorizatia se considera ca exista si ca este legala, el nu are cum sa aplice
niciun fel de sanctiune. Efectele exceptiei de nelegalitate sunt numai relative, adica numai
intre parti.

Curs 9 si 10
Facem recapitulare cu privire la trasaturile exceptiei de nelegalitate. Pe calea exceptiei de
nelegalitate se pot ataca numai actele individuale. Pentru actele normative care e explicatia? Ele
oricum pot fi atacate oricand asa ca nu e nevoie de exceptia de nelegalitate.

Cand poate fi invocata exceptia de nelegalitate? Art 4 alin 1 ne spune ca legalitatea unui AA
poate fi cercetata oricand in cadrul unui process pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea
partii interesate. Deci oricand, adica in orice cale de atac.

O sa vedeti la procedura civila, daca nu esti atent de la inceput, daca esti reclamant - cand faci
actiunea, daca esti parat - la intampinare si ai scapat momentele alea, iar tu nu ai invocat toate
exceptiile, ce exceptii poti invoca ulterior? Numai exceptiile de ordine publica, nu toate.
Exceptia de nelegalitate e considerata una dintre ele, in sensul ca daca va amintiti ca exista si asa
ceva, se poate invoca direct in recurs, inainte de a se intra pe fond, oricand. Asta e foarte
important.

Am vazut ca efectele exceptiei de nelegalitate nu sunt in sensul anularii actului, ci doar al

inlaturarii din procesul respectiv, dar actul continua sa existe si sa produca efecte.

V-am pus sa va ganditi la o chestie de neconstitutionalitate, ce ar putea fi neconstitutional aici?

Ati citit art 4? Aici suntem la materia contenciosului administrativ, cel mai simplu rationament
este care? Sa verificati conformitatea art 4 cu Constitutia. Dar cu toata Constitutia? Cate texte
aplicabile in materia contenciosului gasim? 2 +1. Art 73 lit k ne spune ca contenciosul
administrativ este de domeniul legii organice si inca 2. Ati comparat articolul asta cu alea 2?
Uitati-va la art 126 alin 6 si apoi uitati-va la art 4 alin 2 si 3 din LCA, dar numai inceputul lor.
Care e diferenta dintre ele? Instanta care trebuie sa le judece. In art 4 cine solutioneaza exceptia
de nelegalitate? Cea investita cu fondul care e orice fel de instant civila, penala, comerciala, de
contencios, etc. Textul din Constitutie ne spune ce? Garantia atacarii actului vizeaza ce? Deci
controlul este garantat cum? Pe calea contenciosului administrativ. Aici vine si spune de fapt,
orice fel de act atacat pe cale de exceptie e de competenta instantelor oricare ar fi ele!!!!

Problema este, ne vatama cu ceva diferenta asta fata de situatia in care, pana anul trecut, exceptia
de nelegalitate se solutiona de catre instanta de contencios? Instanta de drept comun suspenda
cauza, trimitea la instanta de contecios care judeca exceptia, apoi trimitea inapoi solutia. Acum
aceeasi instanta judeca tot. Ne dezavantajeaza pe noi, cei care am ridicat exceptia? Cate litigii
judeca instanta de contecios administrativ, 40-50 pe saptamana? In cate litigii isi pune problema
legalitatii unui AA un judecator de la judecatorie? O data pe an. Eu cred ca de aia Constitutia a
instituit o garantie de felul asta. Una e ca anumite categorii de acte administrative cum sunt alea
din legea fondului funciar sunt date in competenta unor instante pentru ca sunt foarte aproape de
materia respectiva, iar judecatorii se obisnuiesc sa judece legalitatea unor titluri de proprietate si
alta este insa sa verifice orice fel de AA. Asta ar putea fi problema. Sigur, CCR nu s-a pronuntat
daca art 4 din punctul asta de vedere este constitutional sau nu.

CAP.VI.ACTIUNILE IMPOTRIVA OG/OUG GUVERNULUI

O sa discutam despre art 9 din LCA.

Art asta a fost o buna bucata de vreme, vreo 5 ani, aproape mort, adica la nivelul tarii au fost
putine spete dupa care l–a inviat brusc guvernarea Boc, apoi au aparut spete de masa. In 2008,
dupa alegerile parlamentare la guvernare (vedeti, dr administrativ e foarte putin probabil sa nu
aiba legatura cu politica) s-a format coalitia PDL-PSD si prin negociere si-au impartit toata
administratia, adica de sus pana jos, Guvernul, deconcentratele, prefectura, etc, si au fost jumate
din PDL - jumate din PSD pe toate functiile astea. Sigur, unele functii erau ocupate prin concurs.
Vine anul 2009, vin alegerile prezidentiale si castiga Basescu din nou, iar PSD este exclus de la
guvernare. Sigur ca cu Guvernul e mai usor, dar cu toate deconcentratele si-a pus problema
partidul ramas la guvernare cum sa ii scoata pe toti de acolo si sa isi bage oamenii lui si pe
jumatatea cealalta. Cum poti sa faci? Pai daca e functie politica e foarte simplu, ii schimbi, dar
daca e functie ocupata prin concurs nu prea ai cum. Atunci, Guvernul Boc a dat o OG. Era foarte
greu sa vii si sa spui ca „Prin OG toti sunt eliberati din functii ptr ca asa vrem noi”, si atunci au
desfiintat toate functiile. De pilda, inspectoratul teritorial de munca era condus de un inspector si
vine OG si la un articol spune ca toate functiile de inspector se desfiinteaza pentru [insert shitty
reason here]. Articolul urmator: se infiinteaza postul de director, cu aceleasi atributii, numai ca
are denumirea schimbata si ca functiile respective vor fi ocupate de altcineva. Asta e OG 37.
Boc, stiind ca maine urmeaza sa se pronunte CCR, in dimineata respectiva publica o noua OG cu
acelasi continut. CCR la amiaza a declarat-o neconstitutionala, dar deja ea era abrogata printr-o
alta OG identica data dimineata. CCR, desi a declarat neconstitutionala OG 37, pana cand a spus
ca de fapt si OG care o abroga este la fel de neconstitutionala ptr aceleasi motive, aia au fost
eliberati din functie. Macel intre CCR si Guvern. Imaginati-va ca o anumita persoana, fost
inspector sef, se considera vatamata in dreptul sau prin acea OG. Ce e de facut?

Art 9 ne zice exact toata procedura. Primul moment e publicarea OG, nu conteaza daca e de
urgenta sau nu, in Monitorul Oficial. Imediat dupa publicare, persoana sufera consecintele, i se
produce un prejudiciu.

Postul se desfiinteaza in abstract, dar persoanele in cauza trebuie instiintate. OG spunea

procedura: se emitea ptr fiecare inspector ce? V-am spus anul trecut. Daca, de exemplu, un act
normativ vine si spune „De Mos Nicolae fiecare student o sa primeasca o bursa de 1000 de
euro”, deja v-ati vazut banii? Daca vreti sa intrati in sesiune si spune rectorul ca fiecare trebuie sa
plateasca 100 euro, vi s-au luat banii din cont deja? Actul normativ e actul vocatiilor apare
o speranta sau un pericol dar, ca sa se concretizeze, el este pus in practica prin acte individuale.
Deci la un moment dat se aplica prin act individual, prin care X este eliberat din functie: „Functia
vi s-a desfiintat si sunteti eliberat din exercitiul ei incepand din data de x.” Din momentul asta ce
trebuie sa faca reclamantul nostru?

Procedura prealabila nu trebuie, de ce? Printre altele, ptr ca asa spune art 7 alin 5, nu e
obligatorie. Sigur ca daca vrea, nu are decat sa faca, dar ia ganditi-va, faci procedura prealabila la
acest act individual si spui ce? Sa il revocati ptr ca e ilegal? Este? Nu, pai are ca fundament o
OG, care are valoare de lege. Ce sa faca instanta sau emitentul actului? Chiar daca ar vrea, este
ea in vigoare? Produce efecte de indata? Da. Deci procedura prealabila ar fi inutila, daca vrei sa
o faci este problema ta.

Prin urmare, din momentul asta se poate formula direct actiune in contencios. Este un termen?
Hai sa il scriem pe asta de 6 luni si o sa vedeti de ce e problematic, in sensul ca eu cred ca nu se
aplica. Nu exista procedura prealabila, termenul general e de 6 luni ptr actiunea in contencios. Ce
are aceasta actiune diferit fata de altele? Ce o sa solicitam noi in aceasta actiune? Ati vazut,
primul lucru ce solicitam? Actul care ne vatama direct este acesta, deci cerem anularea AA
individual. Mai cerem (ganditi-va ca e dat omul afara) reintegrarea in functie. Cand o sa fie
asta? Dupa ce obtine o hotarare irevocabila. A suferit el un prejudiciu? Da, si despagubirile is
drepturile salariale de la momentul eliberarii din functie pana la momentul reintegrarii, eventual
daune morale daca exista. Deci, pana aici e o chestie clasica de contencios admin., dar sursa
ilegalitatii este OG in mod obligatoriu, el trebuie sa ridice si exceptia de
neconstitutionalitate a OG sau a unui articol din OG.

La primul termen ce o sa faca instanta? Ne spune art 9. Astea sunt de competenta instantei de
contencios, asta e de competenta CCR. Toata solutia asta depinde de asta. Ce o sa faca? Va
suspenda litigiul si va sesiza CCR. Trebuie sa stiti ca art 9 instituie singura situatie in dreptul
nostru in care ridicarea exceptiei are EFECT SUSPENSIV. Ridicarea exceptiei de
neconstitutionalitate nu mai suspenda diferitele litigii, ati invatat anul trecut, asta le suspenda.
Se sesizeaza CCR care pronunta o solutie fie de admitere a exceptiei, fie de respingere a
exceptiei.

• Daca exceptia se respinge ---> se respinge si actiunea ptr ca actul asta individual este
legal, ca are la baza o OG constitutionala

• Daca exceptia se admite ---> litigiul se va judeca ca si cum OG nu ar exista.

Ce mai trebuie sa stiti? Poate persoana respectiva nu vrea sa atace actul, vrea numai despagubiri,
poate sa ceara daune pana la sfarsitul mandatului ptr ca nu mai vrea sa se reintoarca in functia
aia. Foarte rau ptr stat.

De ce va spuneam ca termenul ala de 6 luni s-ar putea sa nu se aplice? Foarte putini stiu de
mecanismul asta, de textul asta din art 9 si, prin urmare, din cei 1000 de oameni dati afara 2 sau
3 fac actiune. Imaginati-va ca in momentul asta acea OG e declarata neconstitutionala si toata
lumea vatamata afla, dar a trecut de mult timp termenul ala de 6 luni. Mai poti face ceva? Ce ne
spune art 9? Trateaza si situatia in care OG este declarata neconstitutionala intr-o alta cauza. La
un moment dat decizia CCR este publicata in Monitorul Oficial. Ce ne spune textul art 9 alin 4?
Ca din momentul asta incepe sa curga ptr toata lumea un termen de 1 an de decadere si ca, in
acest termen de 1 an, oricine vrea poate sa introduca direct actiune in contencios. De aia va spun
ca, daca e ptr toata lumea termenul asta de 1 an, care curge de cand decizia e publicata in
Monitor, nu stiu daca termenul ala de 6 luni se mai aplica.

CAP.VII. PROCEDURI SPECIALE DE CONTENCIOS

Aveti la voi Legea 215, art 69, alin 3,4,5. Ati citit? Aia e o procedura speciala de contencios
administrativ. Prin ce se caracterizeaza o procedura speciala? In principiu, e un litigiu judecat de
instanta de contencios care, fata de procedura standard prevazuta de LCA, are unul sau mai
multe elemente de diferenta.

Vreau sa va atrag atentia si la diferenta de notiune de alta procedura judiciara. Avem asa: un AA
poate fi atacat in 2 locuri diferite, la instanta de contencios sau la alte instante, daca exista
categorii de acte atacabile altundeva. Cand o alta instanta verifica legalitatea unui anumit AA,
spunem ca suntem in fata unui fine de neprimire, adica exista o alta procedura judiciara. Instanta
de contencios administrativ nu are nicio legatura cu aceasta procedura. In fata instantei de
contencios, avem 2 situatii posibile, si anume: procedura obisnuita, standard, reglementata
de LCA sau procedura speciala. Dar vedeti, o asemenea procedura speciala este solutionata tot
de instanta de contencios admin. Acuma sa vedem care e importanta practica dintre aceasta
procedura si aceasta procedura [points to stuff].
Dar mai inainte sa imi spuneti care is elementele din Legea 215 care fac acea procedura sa fie
speciala. Le luam cronologic.

• Nu trebuie procedura prealabila, fata de procedura standard in care e obligatorie.

• Termenul este de 10 zile, fata de 6 luni.

• Avem o solutionare in 30 de zile, deci termenele alea ar trebuie sa fie foarte scurte: ptr
intampinare 5 zile, ptr raspuns la intampinare 2 zile etc, ca sa se incadreze in 30 de zile.

• Hotararea e definitiva si irevocabila, adica nu exista recurs.

• Calitate procesuala activa intr-o asemenea procedura are doar primarul.

• Inca una care se citeste printre randuri, nu e atat de vizibila: ce fel de contencios e asta?
Contencios in anulare!! Vi se pare ca in procedura asta urgenta poate primarul sa ceara
daune? Nu. Si sa aduci martori in 30 de zile? Nu. Deci, aici te judeci exclusiv pe
legalitatea actului. Daca primarul ar vrea si daune ce ar trebui sa faca? Sa introduca o
actiune obisnuita si sa solicite daune pe LCA.

Bun, si acuma diferenta dintre cele 3. Cand avem o alta procedura judiciara dupa ce judecam?
Exclusiv dupa NCPC. Daca avem un litigiu obisnuit de contencios admin ne judecam dupa
regulile procedurale din LCA si, daca LCA nu prevede nimic, se completeaza cu NCPC. O
asemenea procedura speciala dupa ce reguli se judeca? Prin definitie, ea e reglementata de o
lege speciala se judeca dupa regulile din legea speciala si, acolo unde legea speciala nu
prevede, ea se completeaza intr-o prima faza cu LCA ca e litigiu de contencios, iar daca nici asta
nu prevede, se completeaza cu NCPC. Deci vedeti care e importanta intre astea 2? Sa stiti ca
daca e procedura speciala, de contencios, se aplica asa ceva [regulile de mai sus] sau nu are
legatura cu contenciosul, e o alta procedura judiciara si atunci avem numai NCPC.

CAP.VIII. REDACTAREA UNEI ACTIUNI IN CONTENCIOS

Mai intai o sa va relatez o speta reala si pe care o spun in fiecare an de cativa ani, dar redactarea
s-a modificat de 4-5 ori pentru ca s-a schimbat si legislatia si de fiecare data au aparut elemente
noi. Ramane sa vedem acum cum trebuie redactata. Atunci cand terminati facultatea aceeasi
speta ar putea sa se redacteze altfel daca s-au schimbat regulile de procedura.

Speta: prin anul 2002 cred, o persoana in varsta de 22-23 ani are un accident de circulatie pe o
autostrada din Italia, intra in coma de cel mai inalt grad si e adusa acasa. Se declanseaza 2
proceduri. Intotdeauna in situatiile astea, pe de-o parte este incadrat intr-un grad de handicap
(gradul 1 cred, adica cel mai grav, lucru care se face si azi si atunci de o comisie speciala
organizata la nivel judetean in subordinea Ministerului Sanatatii), primeste ca atare o
indemnizatie de handicap si pe de alta parte, potrivit legii, are dreptul la un soi de ingrijitor sau
de insotitor personal. Evident, intrucat nu mai are discernamant pentru ca nu este constient, este
pus sub interdictie si ii e desemnat un tutore. In speta noastra, tutore este desemnat tatal sau si
ingrijitor personal, mama sa, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor.

Reclamantul nostru este X, tutore este Y, ingrijitor este Z. Incadrarea intr-un grad de handicap se
face in general prin AA individuale afectate de un termen, astea se emit pe 1 an cu foarte putine
exceptii, alea nerevizuibile, adica persoana e clar ca nu are cum sa isi mai revina, de ce? Pentru
ca o data pe an persoana este dusa din nou la control sa se vada daca situatia s-a agravat, s-a
ameliorat sau a disparut boala cu totul. X este incadrat in acel grad de handicap pe o perioada de
1 an, trece 1 an si situatia este foarte putin ameliorata, deci s-ar fi impus pur si simplu
prelungirea. In momentul in care se duc la comisie din nou insa, primesc un soi de decizie de
respingere, in sensul ca pe viitor nu mai este incadrat intr-un grad de handicap. Motivul: intre
timp a intrat in vigoare un nou ordin al Ministrului Sanatatii care, la un articol oarecare, hai sa ii
spunem art 100, stabilea asa: „Este exclusa de la incadrarea intr-un grad de handicap persoana
care si-a dobandit handicapul in urma unui accident de circulatie.” Exact asa prevedea ordinul
respectiv. Ce e de facut? Ganditi-va ca parintii vin la voi si va cer un sfat.

In primul rand, sa discutam ce e de facut in abstract, dupa aia redactam o actiune in contencios
administrativ. Speta asta e una medie, adica nici foarte grea nici foarte usoara. Ce ar trebui sa
facem? Nu aveti nicio idee? Nu trebuie sa imi spuneti in amanunt, ce ar trebui sa facem?
Plangere penala? Sunt multi care asta fac, plangeri penale. Mai intai trebuie sa vedem obiectul,
adica ceea ce doare in speta asta incat sa stim ce facem. Deci ce trebuie sa obtinem noi la final?
Pai ce vrea reclamantul sa obtina? Repunerea in dreptul sau, adica sa fie din nou reincadrat in
gradul ala de handicap impreuna cu toate consecintele care rezulta de aici. Ce o sa mai vrea
probabil, pentru ca va fi repus poate peste 1 an si ceva? Despagubiri pe toata perioada ptr care nu
a fost incadrat intr-un grad de handicap, deci cam la asta trebuie sa ne gandim.

Ca sa obtinem reincadrarea in mod obligatoriu trebuie sa obtinem ce? Anularea actului

administrativ individual, acea decizie de refuz; e un act negativ, dar e expres. Ce mai stim? Ca
anularea asta nu o sa o putem obtine decat daca inlaturam cumva si textul acelui art 100 pentru
ca altfel o sa spuna ca refuzul ala este justificat, actul de respingere este legal. Teoretic, articolul
ala cum il putem inlatura, desfiinta? Exceptie de neconstitutionalitate? De unde stiti chestia asta?
Daca eu, de exemplu, inainte de examenul de drept administrativ v-as spune asa: „Toate
persoanele de alta etnie decat aia romana sau care au oarecare handicap nu au voie sa intre in
examen”, actul meu sa zicem normativ ridica exceptie de neconstitutionalitate? E adevarat ca ce
fac eu e neconstitutional? Da, e adevarat ca incalc Constitutia, inca flagrant. Ei, ridicati exceptie
de neconstitutionalitate ca sa puteti intra in examen? Nu, de ce? Niciunul dintre voi nu stie? Imi
pare rau, dar e o carenta foarte grava a voastra. EXCEPTIA DE
NECONSTITUTIONALITATE NU ARE CUM SA AIBA ALT OBIECT DECAT LEGILE
SI ORDONANTELE, orice alt act juridic, de la HG pana la HCL nu se ataca cu exceptie de
neconstitutionalitate, chiar daca incalca Constitutia, ci cu alte mijloace. Uitati-va la
prerogativele instantei constitutionale, ce verifica ea? Verifica legile, OUG, OG, mai verifica si
regulamentele celor 2 camere ale Parlamentului, mai verifica si conflictele de natura
constitutionala intre autoritati, etc, ceea nu prea ne intereseaza pe noi ca particulari.

Daca suntem vatamati printr-un AA, teoretic remediile sunt 2 : ACTIUNEA sau
EXCEPTIA DE NELEGALITATE. Chiar daca invocam ca se incalca Constitutia, aia nu e
o exceptie de neconstitutionalitate !!

Bun, aici putem invoca exceptia de nelegalitate? E act normativ, deci NU. Atunci a mai ramas
actiunea directa. Deci vedeti, deja am inceput sa configuram ce? Obiectul actiunii in contencios
admin. Cu asta incepeti intotdeauna in plan mental, sa va dati seama ce e de facut; nu stim
instanta, nu stim reclamantul, nu stim paratul, nu stim nimic daca nu stim obiectul.

Bun, deci noi trebuie sa obtinem anularea acelei decizii de refuz si anularea ordinului ministrului.
Prin urmare, inainte de a ne gandi de 2 ori, trebuie sa facem ce? Procedura prealabila,
OBLIGATORIU si cat de repede posibil, la cele 2 acte : ministrul sa-si revoce ordinul, iar
comisia respectiva sa-si revoce decizia de refuz. Nu o sa o faca, dar trebuie facuta. Apoi
asteptam 30 de zile si facem actiunea in contencios.

Sa vedem daca v-ati prins, suspendare cerem? O sa avem cerere de suspendare? Evident ca nu,
de ce? Pentru ca beneficiul lui dinainte a expirat. Vedeti, daca cumva era un act pe perioada
nedeterminata, act care a fost revocat pentru ca a intrat in vigoare ordinul ministrului, atunci da,
puteam sa incercam suspendarea ordinului si a actului de revocare si X era pus in situatia
dinainte. Acum, chiar daca am suspenda cele 2 acte ce s-ar intampla? Actul in baza caruia era
incadrat intr-un grad de handicap a expirat, deci nu capeti nimic. E ca si cum faci cerere la
Universitate, „Va rog sa imi dati diploma”, si iti raspunde printr-o decizie: „Nu iti dau nicio
diploma”. Faci actiune sa se anuleze si sa se si suspende acea decizie. Sa zicem ca instanta o
suspenda, ai automat diploma? Nu. ACTELE NEGATIVE NU ARE NICIUN ROST SA
LE SUSPENZI, CA TOT NU OBTII NIMIC. O sa vedeti ca aici, in mod subtil, exista ceva de
care ne putem lega.

Cum incepem? Pe margine o sa va arat care sunt elementele actiunii asteia care ne intereseaza.

1)Instanta. Catre, ....

Tineti minte, cand redactam trebuie sa ne gandim material si teritorial. Material, oscilam intre
curtea de apel si tribunal si va asigur ca nu e o speta usoara din perspectiva instantei. Orice ati
face exista riscul sa se decline la cealalta instanta pentru ca vrem sa anulam 2 acte: unul este un
ordin al ministrului, adica un act central (---> pentru asta ar fi competenta curtea de apel), celalalt
este act local in sensul ca provine de la o comisie judeteana (---> deci competent ar fi tribunalul)
si amandoua sunt bagate intr-o actiune. Sigur ca s-ar putea face 2 actiuni separate, dar am sta
foarte mult. Deci care e instanta competenta? Depinde cum vede reclamantul problema, in sensul
ca exista un text in NCPC, fostul art 17 acum nu il stiu pe noul cod, care ne spune ca odata ce ai
stabilit petitul sau cererea principala instanta competenta sa judece petitul principal este
competenta sa judece si cererile accesorii. Ei, care e petitul principal? Se poate spune asa: „Pai,
pe mine ma vatama in mod direct refuzul comisiei judetene, deci eu consider ca ala e petitul
principal si restul sunt accesorii”, dar se poate spune insa si asa, care are riscurile cele mai mici:
„Pana la urma, sursa vatamarii vine de la acel ordin si petitul principal este anularea ordinului,
petit care, daca se rezolva, va determina si rezolvarea celorlalte”. Putem sa mergem pe ideea a
doua si, atunci, daca ala e petitul principal, inseamna ca instanta competenta este curtea de apel.
Reclamantii sunt din Cluj, deci curtea de apel Cluj sau, pentru ca ministrerul are sediul in
Bucuresti, ar putea sa aleaga curtea de apel Bucuresti, ceea ce nu s-a intamplat, insa se poate si
asa.

2)Partile

Adica primul este reclamantul, al doilea va fi paratul sau paratii. In ceea ce priveste reclamantul
sunt 2 formule, juridic la fel de corecte: „Subsemnatul X, reprezentat prin Y” sau
„Reprezentantul Y in numele lui X”. Care credeti ca e mai lipsita de riscuri? Reclamantul, cel
care are dreptul subiectiv este X, asa trebuie sa figureze. Nu e gresit nici invers, dar va garantez o
bataie de cap de vreo 2 termene pe calitatea procesuala activa, ca ceilalti se leaga de orice si
spun:”Subsemnatul Y, pai Y nu are cum sa fie reclamant ca nu e dreptul lui”, si dupa aia te duci
si explici ca e doar reprezentant pentru X. Deci „Subsemnatul X, reprezentat prin tutorele
sau, Y”.

Apoi? Pentru persoanele respective cu grad de handicap v-am spus ca se platea o indemnizatie,
dar si pentru ingrijitorul personal se platea o indemnizatie de catre stat pentru ca il ingrijea pe X -
--> nu avem doar un reclamant ci 2, adica X, reprezentat prin Y, si Z, toti intamplator cu acelasi
domiciliu. Si aici urmeaza [draws stuff] datele de identificare cu serie, nr, CNP, inclusiv cont
bancar (daca nu are, trebuie sa scrie expres asta sau ca nu ii cunosti contul bancar). Aici sunt mai
multe formule, cea mai cunoscuta este „In contradictoriu cu” sau „Chem in judecata pe ...”, si
urmeaza paratii.

Sfatul meu e ca paratii sa fie indicati cu cifre si o sa vedeti de ce. Deci pe cine chem in judecata,
in ordine? Anularea unui ordin, asa, aici cine e? Ministrul Sanatatii Publice, cu sediul... Mai
departe, ce o sa mai vrem? O sa vrem si despagubiri, deci Ministerul Sanatatii Publice cu acelasi
sediu. Mai departe ce am spus ca mai vrem? Anularea unei decizii de refuz, deci chemam in
judecata pe cine? Pe cine a emis-o, anume Comisia judeteana de expertiza si recuperare medicala
sau cum se numeste ea (iarasi, cu sediul in...). Teoretic, am mai avea pe cine sa chemam in
judecata? Functionarul vinovat. In speta cine e vinovat? Unul singur: ministrul. Daca ne gandim
la astia din comisie, are rost sa ii chemam? Ei au respectat actul de forta juridica superioara, deci
nu are rost. Bun, deci teoretic l-am putea chema in judecata pe ministru si el nu are decat sa isi
cheme oamenii care i-au intocmit acel proiect.

Stiti care a fost solutia la aceasta cauza? La primul termen de judecata s-au depus asa: ordinul
prin care se abroga art 100, reincadrarea reclamantului intr-un grad de handicap si faptul ca vreo
2 din minister au fost dati afara. Cred ca e singura situatie pe care am intalnit-o in 15 ani de
practica in care administratia a facut de buna voie ce i s-a cerut, fara sa astepte solutionarea
actiunii, adica pur si simplu a rezolvat totul administrativ pana la primul termen de judecata,
incat reclamantul a si renuntat la despagubiri, ca nu trecusera decat 3 sau 5 saptamani in
intervalul respectiv. Bun, astia sunt paratii.

3)Titlul

Deci „In contradictoriu cu..”. Si apoi ce? E o chestie, un element pe care nu il prevede codul, dar
eu va sfatuiesc sa il scrieti ca atare. Titlul, adica „ACTIUNE IN CONTENCIOS
ADMINISTRATIV”, scris mare si ingrosat in mijlocul foii dupa parti. De ce e important? Sigur
ca puteti foarte bine sa scrieti ca e cerere de chemare in judecata, nu e nimic gresit, insa care e
problema, ce rol are asta? Aici iar ar fi bine sa scrieti „Sectia de contencios administrativ”. Rolul
lor este ca aceasta actiune sa fie inregistrata corect, adica la sectia care trebuie. Daca in
registratura e cineva care nu se uita cu atentie, vede „Cerere de chemare in judecata”, i se pare ca
e actiune civila si o trimite la Sectia 1 civila, iar dupa 2 luni te trezesti ca se declina si ai pierdut
timp. Ca sa eviti chestia asta, semnalizezi cum poti, adica arati ca e actiune in contencios si
atunci e foarte greu ca cineva sa nu trimita la contencios. Deci scrii si „sectia de contencios
amdinistrativ”, doar ca la curtea de apel Cluj, de exemplu, e „sectia a doua civila de contencios
administrativ si fiscala”, adica fosta comerciala.

4)OBIECTUL, adica asa numitele petite.

Astea trebuie formulate atat de clar incat judecatorul sa le poata lua de aici si sa le puna in
dispozitivul lui, daca vrea sa admita actiunea. Prin urmare, daca voi le redactati vag, sunt numai
2 variante:

• Se resping ca sunt vagi si nu se intelege

• Se admit asa vagi cum sunt si nu le poti pune in executare, si o sa vedeti cateva exemple
de petite vagi, adica insuficient determinate.

Deci actiune in contencios administrativ, si aici scrieti ceva de genul: „..prin care va solicitam
pronuntarea unei sentinte in sensul/ prin care/ etc”, nu conteaza prea mult, e important sa
curga fraza. Ar fi foarte bine daca ordinea petitelor, a cererilor ar urma un rationament logic,
adica ganditi-va ca daca incepeti cu despagubiri cel care citeste actiunea o sa spuna:„Dar pentru
ce ii trebuie despagubiri?” Deci nu cu despagubirile se incepe, ci alea se pun la sfarsit.
Primul lucru aici ar trebuie sa fie ce?

1.Anularea ordinului ministrului sanatatii sau a art 100 din ordin, ca daca numai art ala ma
vatama, eu solicit ceea ce trebuie.

2.Bun, mai departe urmeaza al doilea petit: anularea deciziei nr. a comisiei... etc.

3.Al treilea petit: aici este situatia speciala a unei decizii act administrativ negativ, deci nu e
suficient sa soliciti anularea lui, ci mai trebuie pe langa asta. Ganditi-va ca se anuleaza decizia.
Si, ai primit ceva? Nu, pentru ca apoi va trebui sa faci o alta cerere si probabil ca o sa primesti,
dar ca sa eviti orice fel de discutie, fiind act negativ, ceri obligarea cui? Cand ai un singur parat
se intelege, dar ai 3, deci, obligarea cui? Indicati comisia, si de asta v-am spus ca e bine sa pui 1,
2, 3 ca sa nu spui de 10 ori comisia cutare sau de 10 ori ministrul, sunt indicati prin numarul asta,
adica „paratul de randul 1/2/3”. E o formula cu care o sa va obisnuiti in practica. Asta e paratul
de randul 3 ---> ”..la emiterea deciziei de incadrare in gradul cutare de handicap.”

4)Si acuma vin despagubirile. Cum le formulam? Intotdeauna un petit de daune incepe cu ce?
Cand spui repararea care e problema? Nu e gresit juridic, dar care e problema? „Instanta dispune
repararea prejudiciului lui X”, asa scrie in dispozitiv. Chiar daca ti-ar spune mai tarziu si cum,
adica de exemplu prin acordarea sumei de 1000 lei, care e problema? Astia toti 3 o sa spuna:„Dar
nu scrie de mine, poate ca ceilalti”, deci nu o sa poti executa hotararea daca nu scrie cine
trebuie sa plateasca.

Intotdeauna petitul de daune incepe cu „Obligarea..”. Cui? Si atunci cand scrie in hotarare, obliga
pe cine? Ministerul. „Obligarea paratului de randul 2 sau a Ministerului sanatatii publice..”.
Asa, la ce? Sa zicem „..la plata de despagubiri”, ce despagubiri? Deci intelegeti ca ce cereti aia
vi se va da? Daune materiale, care e prejudiciul efectiv suferit de reclamant? Deci „... la plata de
despagubiri constand in cuantumul indemnizatiei de handicap (300 lei sau cat e)”, e destul?
Sa nu le amestecam, daca am inceput cu asta sa terminam cu ea, poate ca pentru ingrijitor ar fi
bine sa facem un alt petit ca nu vreti sa le dea la amandoi aceeasi suma sa o imparta. Deci e
destul atat? Trebuie sa indicam si perioada, deci 300 de lei pe ce? Pe an, pe zi? „Pe luna.” Ei,
intrucat am indicat prestatia periodica trebuie sa indicam si perioada. Deci: „...incepand cu...”,
aici este o data care se poate identifica, data expirarii certificatului vechi sau incadrarii vechi. A
expirat la un an si trebuia reincadrat in continuare, nu a mai fost incadrat si din momentul ala a
incetat plata indemnizatiei ---> „... incepand cu ... si pana la .... emiterea noului certificat de
incadrare”, nu stim care e momentul asta dar nici nu trebuie sa stim pentru ca apoi poate fi
calculata. Si a mai ramas ceva pentru acuratete: ori de cate ori se solicita daune, trebuie sa indici
debitorul, creditorul si cuantumul. Ce lipseste? Ala poate sa spuna „Da, e adevarat ca eu trebuie
sa platesc, dar nu scrie nicaieri ca tie” ----> „... in favoarea subsemnatului X”. E destul de
complex petitul asta, d-apoi daca il amestecam si cu Y si cu Z, credeti ca merge bine? Nu. De aia
spun ca trebuie sa facem pentru fiecare. Ei, mai departe, urmatorul petit similar pentru Z, deci
obligarea pentru aceeasi perioada, dar constand in indemnizatie de insotitor, in favoarea
subsemnatului z, deci identic, doar ca schimbam suma. Perioada ramane aceeasi, debitorul
ramane acelasi, modul de calcul ramane acelasi. Bun, astea ar trebui sa fie petitele necesare.

5)Suspendare cerem? Nu, am vazut de ce.

Totusi ar putea fi incercata o suspendare, ce suspendare? Ce nu are rost cu siguranta sa

suspendam? Evident ca actul individual, ca nu ne foloseste la nimic, dar putem incerca sa
suspendam ordinul si spunem:”Suspendarea art 100 din ordin”. Pana cand, ca asta de multe
ori se uita, pana cand? Asta are la baza, fiind bagat in actiune, art 15 ca nu e separat si inainte,
deci „... pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei actiuni”. De ce spun ca
putem sa incercam? Pentru ca daca la primul termen de judecata instanta suspenda ordinul poate
ca acea comisie de bunavoie o sa il incadreze intr-un grad de handicap, ca nu mai are niciun
temei sa refuze ---> s-ar putea sa o faca, s-ar putea sa nu o faca, si atunci suspendarea sa nu ne
foloseasca la nimic, dar se poate incerca.

Urmatoarele nu mai sunt din aceasta actiune, dar va intreb asa: ce se mai poate solicita in
contencios, ca petite separate? Cheltuielile de judecata se trec la sfarsit si nu sunt neaparat un
petit, este o cerere secundara specifica oricarei actiuni in justitie. Se mai poate invoca, in general
exceptia de nelegalitate:”Sa constatati nelegalitatea actului individual cutare si eventual sa il
inlaturati din solutia pe care o veti da pe fond”. Apoi exceptia de neconstitutionalitate, bun.
De multe ori, exceptia asta nu se introduce la petite, ci se face separat. Cand ai o exceptie de
neconstitutionalitate si spui „Sa constatati neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante”,
cui te adresezi? Pe fond, numai CCR. Ce soliciti instantei de judecata? Sa suspende actiunea
daca suntem in contencios si se poate (daca suntem intr-o alta actiune nu poate) si sa sesizeze
CCR. Aici, la petite, daca cineva tine neaparat sa invoce asa ceva spune: „Sa suspendati
prezenta cauza si sa sesizati CCR cu urmatoarea exceptie de neconstitutionalitate art X
etc.” Oricum astea sunt pe langa.

6)Motivarea actiunii „... pentru urmatoarele motive...”

De regula, aceasta motivare se imparte in 2.

(I)Prima este legata de starea de fapt.

Ei, acuma daca cumva o sa primiti in examen sa redactati o actiune in contencios pe mine ma
intereseaza pana aici, adica ce am spus pana acum nu restul, pentru ca restul se vor rezolva la alte
puncte ale spetei. Pe de alta parte, daca eu stiu ca actiunea pe care v-am dat-o trebuie sa aiba 2
parati si 3 petite, trebuie sa intelegeti ca daca voi ati pus 5 parati si 7 petite ca sa fiti voi linistiti,
se scad puncte ---> daca actiunea corecta are 2p si ati scris mai mult, va scad din alea 2 p; daca
scrieti mai multe petite decat trebuie o sa pierdeti la cheltuielile de judecata, adica daca ai avut 6
pretentii si ai castigat doar 3, restul nefiind admisibile, asta inseamna ca poate instanta
compenseaza cheltuielile.
Deci starea de fapt ce contine? Doar evenimente, adica exact cum v-am spus eu speta la inceput
asa trebuie descrisa, in principiu cronologic, adica incepem cu sursa intregii probleme si ajungem
pana la momentul introducerii actiunii. Sunt numai evenimente, sigur ca odata cu experienta o sa
invatati sa scoateti in evidenta acele evenimente care sunt favorabile si sa le lasati mai in spate pe
alea care nu sunt foarte favorabile pentru admiterea actiunii.

(II)Partea a doua este legata de asa-numitele probleme juridice ale acestei spete, deci nu simpla
stare de drept, adica a indica niste texte.

Asta e poate partea cea mai grea la nivel de argumentatie. De regula, care sunt problemele
juridice? Pai ele sunt ilustrate de acele petite.

1.Cu privire la legalitatea ordinului sau a art 100 din ordinul ala, spuneti-mi, e legal ordinul asta?
Nu, de ce nu e legal? Ati vazut ca excepteaza de la incadrarea intr-un grad de handicap
persoanele care au dobandit handicapul ca urmare a unui accident de circulatie, e
discriminatoriu, in ce sens e discriminatoriu? Nu exista egalitate, adica stabileste o diferenta de
tratament si criteriul este? Ca aici e problema, ca criteriul nu este obiectiv, nu este rezonabil, deci
stabileste o diferenta de tratament intre 2 persoane aflate intr-o situatie identica, iar elementul de
diferenta nu are nicio noima. Vedeti, ati fi inteles daca ordinul ar fi spus ca se excepteaza de la
incadrarea intr-un grad de handicap cei care si-au dobandit handicapul cu intentie? De exemplu,
a incercat sa se sinucida sau ceva de genul sau cei care si-au dobandit handicapul ca urmare a
unei culpe grave, s-au imbatat si au picat de pe camin. Aici ar fi o chestie de inteles, dar sa
excluzi pentru ca a dobandit ca urmare a unui accident de circulatie, nu. Ganditi-va ca treci pe
trotuar si faptul ca intra unul cu masina in tine pe trotuar te excepteaza de la incadrare, dar daca
iti pica de sus o caramida in cap, nu. Are logica? Nu. Deci de aia ordinul nu este legal. Trebuie
indicat: se incalca art 16 din constitutie, texte din Conventie, etc.

2.Mai departe urmeaza alta problema, cu privire la refuzul nejustificat al comisiei de a ma

integra. Evident, daca ordinul e nelegal si refuzul e nejustificat, adica este o legatura intre ele.

3.Cu privire la despagubiri iar se detaliaza.

4.Cu privire la suspendare, daca e cazul. Trebuie scrise 2 lucruri: caz bine justificat si paguba
iminenta. Asta trebuie scris intotdeauna la suspendare, ca daca scrii altceva, scrii degeaba.

7)Temeiul de drept al actiunii, si sunt indicate toate textele legale de care reclamantul intelege
sa se foloseasca.

8)Probele solicitate

Dupa temeiul de drept urmeaza iarasi, in mod obligatoriu, (in probatiune) probele pe care le
soliciti. Ce poti sa soliciti? Cine nu le scrie aici are toate sansele sa piarda probatiunea (sunt
exceptii dar o sa vedeti in anul 4), deci ce pot sa scriu aici? Solicit proba cu inscrisuri, cu martori,
daca vrem martori (aici nu avem ce martori sa vrem, dar in general trebuie sa le indici numele,
prenumele , adresa ca sa poata sa fie citati), vrem expertiza, de care fel si ce vrei sa dovedesti cu
expertiza, cercetare la fata locului, si asa mai departe, interogatoriul, toate astea trebuie scrise la
probatiune.

9)Anexele

Apoi urmeaza anexele, adica toate inscrisurile care exista, anexate. In probatiune, intotdeauna in
contencios sa nu uitati de art 13: “Solicit instantei sa oblige paratul sa depuna toata
documentatia care a stat la baza actului atacat”, din LCA. Asta e obligatorie intotdeauna in
contencios, daca o scrieti insa, exista posibilitatea sa fie procesul mai rapid. Apoi, pot sa fie
delegatia de avocat, taxe de timbru, dovada cheltuielilor de judecata, toate astea se anexeaza.

10)Semnatura, data, locul.

Cine semneaza actiunea asta? Deci Y si Z, dar si daca teoretic ar putea semna si X, poate il
deseneaza pe Mikey Mouse acolo, oricum n-ar avea nicio valoare semnatura lui pentru ca e pus
sub interdictie.

Deci cam asa arata o actiune in contencios. Repet, daca va cer la examen, va cer prima parte
pentru ca restul elementelor o sa le scrieti in alt loc, de exemplu la intrebarea “Este legal ordinul
cutare?” Si acolo veti scrie daca e legal sau nu.

Legat de contencios nu mai avem decat art 6, il cititi oricum, poate o sa il facem, dar nu acum in
ora a treia pentru ca e foarte dificil si nu are rost ca nu o sa fiti foarte atenti.

CAP.IX. SERVICIUL PUBLIC

O sa va trimit oricum materialul, adica o pagina, iar aici o sa discutam doar elementele esentiale.
Data viitoare o sa facem contractele administrative si apoi domeniul public, deci va atrag atentia
sa cititi cartea despre bunuri.

Ce e un serviciu public? Cate servicii publice sunt in sala asta, le puteti numara? Cate sunt, mai
multe, nu? Serviciul public este reactia unei societati organizate la o nevoie sau o necesitate
publica. Daca ne gandim la transportul cu troleul si ne gandim la tot un soi de transport cu
elicopterul sau cu o salupa de mare viteza exista vreo diferenta intre ele? Da, in prima situatie
avem o necesitate sociala, asta ce inseamna? Ca e o nevoie, in principiu, a tuturor sau a oricaruia,
iar cealalta situatie expune o necesitate de lux. De fiecare data pot exista variante, pentru ca
transportul cu elicopterul este o nevoie de lux pentru unii, dar daca vorbim de elicopterul
SMURD atunci deja e o nevoie sociala si oricare dintre membrii societatii ar putea avea
nefericirea sa il utilizeze.
Bun, sunt 2 variante: fie statul presteaza serviciul public, fie il presteaza un particular, cu
autorizarea statului ---> sunt satisfacute nevoi publice. Cu privire la serviciul public discutam 3
chestiuni punctuale.

1)PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA SERVICIUL PUBLIC

• Principiul continuitatii

Este cel mai simplu si cel mai cunoscut. Toate au legatura, vin acum adaptabilitatea si
accesibilitatea. E o legatura intre ele. Ce inseamna ca un serviciu public trebuie prestat in mod
continuu? In mod evident, inseamna ca intreruperile in principiu sunt interzise. Toata lumea stie
ca o intrerupere a unui serviciu public creeaza un disconfort major in societate. S-a luat lumina,
caldura sau gazul, trenurile sunt in greva sau profesorii sunt in greva, nu e deloc placut. Tocmai
de aia (o sa vedeti cand discutam despre contracte administrative), daca un serviciu este
concesionat si la un moment dat concesionarul, daca presteaza in continuare serviciul iese pe
pierdere, el ce trebuie sa faca? N-are voie sa se opreasca, ci trebuie sa il presteze in continuare,
dar are dreptul la despagubiri de la concedent. Tot de aia greva este strict reglementata in materia
serviciilor publice. Nu se intampla niciodata (sau daca se intampla, instantele declara grevele
ilegale) ca toti medicii sa faca greva deodata, o fac pe rand. Chiar si trenurile - se opresc, dar cate
unul la 2 ore mai circula. Totul este reglementat astfel incat continuitatea sa nu fie afectata sau sa
fie afectata cat mai putin, asta inseamna principiul continuitatii.

• Principiul accesibilitatii.

Inseamna ca oricine trebuie sa poata sa aiba acces la serviciu. Ei, tocmai de aia preturile
exagerate sau accesibilitatea legata de moment sau de loc incalca acest principiu. Imaginati-va
urmatorul lucru: ai dreptul sa circuli cu troleul prin Cluj, pretul nu e asa mare, 2 lei calatoria, dar
nu exista bilete decat in Gilau. O asemenea reglementare e contrara acestui principiu, de ce? Pai
ca sa poata amenda astia cat mai multi, ca nimeni nu merge pana in Gilau. Ganditi-va ca
inscrierea la facultate s-ar face undeva la 12 noaptea sau ca s-ar tine cursurile de la 3-4 noaptea
ar veni cineva? Nu, asta inseamna accesibilitate.

• Principiul adaptabilitatii.

Ce inseamna adaptabilitate? Nevoile se modifica, iar cei care presteaza serviciile trebuie sa isi
modifice oferta sau serviciul. Va dati seama ca daca nu ar fi existat adaptabilitate astazi nu am
avea taxiuri ca am avea birje, alea erau taxiurile acum 100 de ani. Este evident ca toate s-au
transformat, de ce? Pentru ca a evoluat societatea. E suficient sa va ganditi, de exemplu, la
chestiuni legate de poluare, euro 1,2,3,4 etc. Ai dobandit o licenta de taxi si ti se spune ca e
obligatoriu sa ai euro 2; daca vrei sa iti pastrezi 10, 20 ani licenta aia, te pune din mers sa te
adaptezi si de maine sa ai euro 3. Sunt multe chestiuni de discutat aici, dar eu v-am dat doar niste
exemple. Vedeti, Clujul se dezvolta, in sensul ca apar noi cartiere, asta ce inseamna? Sigur ca noi
nu avem mentalitatea unui urbanism sanatos, pentru ca este evident ca intai trebuie sa faci strazi,
toate chestiunile legate de canalizare, toate serviciile publice pe care le cunosti si apoi sa incepi
sa construiesti. La noi nici vorba, ba chiar este exact invers. Oricum ar fi insa, o sa observati ca
transportul in comun, odata ce apare un cartier si e suficient de bine inchegat, se extinde cu inca
o linie in cartierul respectiv, asta e o ilustrare exact a adaptabilitatii serviciului public la noile
necesitati.

2) CLASIFICAREA SERVICIILOR PUBLICE

• Servicii publice administrative

• Servicii publice industriale/comerciale.

Care e diferenta dintre un serviciu administrativ si un serviciu industrial/comercial? Criteriul

distinctiei este scopul serviciului: se bazeaza sau nu pe obtinerea de profit?

Serviciile administrative NU URMARESC PROFIT. Serviciile industriale/comerciale sunt

bazate expres pe ideea de profit. Telefonia este de care? Comerciala. Transportul pe caile
ferate? Comerciala. Serviciul de evidenta informativizata a populatiei? Administrativa. Serviciul
de pasapoarte? Administrativ. Intrebarea este: pentru pasaport sau pentru buletin platesti? Da,
deci nu e tot pe baza de profit? Nu, pentru ca nu asta e ideea. Cand platesti, platesti ce?
Contravaloarea documentului, cat costa tehnologia, deci nimeni nu urmareste sa vanda
pasapoarte, nu e ca si la taraba ca se vand pasapoarte si il cumperi pe care il vrei si depinde de
cat dai sa aiba o culoare mai buna.

De regula, serviciile administrative sunt prestate de catre stat si nu sunt transmise

particularilor. Va puteti gandi de asemenea ca nici serviciile administrative foarte importante,
ca politia si armata, adica alea legate de securitatea nationala si de ordinea publica, nu sunt
prestate pentru ideea de profit. Sunt insa servicii publice la limita, pe care nici nu stii unde sa
le incadrezi. Stiti care sunt astea? Invatamantul si sanatatea. ----> Statul nu presteaza cele 2
servicii publice pentru a obtine profit, ba chiar e in pierdere ca tot timpul le subventioneaza; in
schimb, atunci cand aceste 2 servicii publice sunt transmise particularilor, acestia din urma fac
asta tocmai pentru a obtine un profit.

Care este importanta practica a acestei distinctii? In general, avem in aceste situatii un prestator
si un beneficiar intre care se leaga un raport juridic. Daca nu avem prevedere legala expresa, ca
si de astea sunt o gramada, acest raport juridic intre prestator si beneficiar este unul de care? Pai
ganditi-va pe exemplele pe care vi le-am dat: vreti buletin si nu va da, vreti pasaport si nu va da,
raportul juridic dintre cel care presteaza serviciul si beneficiar este un raport juridic
administrativ, prin urmare litigiile sunt de competenta instantei de contencios admin. Ei, la
serviciile comerciale, marea lor majoritate sunt raporturi civile, dar situatia este putin mai
complexa fiindca trebuie sa facem distinctie intre organizarea serviciului si prestarea serviciului.
Organizarea unui serviciu se face prin acte normative, prestarea serviciului se face prin acte
individuale. Daca e vorba de ORGANIZAREA SERVICIULUI, atunci aceste acte
normative sunt asa-numitele ACTE ADM. PRIN DELEGATIE si sunt de competenta
instantei de contencios administrativ. Daca e vorba de PRESTAREA SERVICIULUI,
atunci vorbim de raporturi juridice civile sau comerciale si instanta competenta este cea de
drept comun.

Imaginati-va ca vreti sa va judecati cu RATUC sau CTPCJ, care stabileste ca incepand cu ajunul
Craciunului nu va mai circula niciun troleu si niciun autobuz sau ca preturile, de la 1 ianuarie,
vor fi de 20 lei /calatorie. Cel care e nemultumit se judeca cu acest CTP unde? Vedeti, la CTP (o
sa vedeti cum se organizeaza), de fapt cine este actionar, stiti? O fi el privat, dar actionar este
consiliul local al municipiului Cluj Napoca. O sa vedeti cum s-a format aceasta persoana
juridica. Daca nu ar fi existat aceasta persoana juridica cine ar fi majorat preturile, cine ar fi
stabilit orarul? Nu ar fi existat CTP ca PJ, dar functioneaza consiliul local, bun. Dar daca eram
nemultumit de o HCL, unde faceam actiune? La instanta de contencios. Ei, consiliul local insa a
transmis prerogativa asta catre o persoana juridica privata, nu conteaza cum a infiintat-o. Prin
urmare, actele PJ private au aceeasi natura ca si actele dinainte, adica sunt acte tot normative,
emise insa prin delegatie asemenea litigii sunt de competenta instantei de contencios.
Daca insa exista un incident, sa zicem individual, te-ai urcat in troleu si ai cazut prin troleu de
vechi ce e sau ai inghetat din Marasti pana in Manastur pentru ca nu exista caldura, unde te
judeci? Daca va ganditi la Orange, Vodafone, iti spun astia ca ti-au majorat abonamentul
unilateral numai tie, unde te judeci? La instanta de drept comun.

3) GESTIONAREA SERVICIULUI PUBLIC

Cum se poate presta un serviciu public? Am vazut ca, in mare, el poate fi prestat si de
administratie si de particular, dar sa vedem cum anume si prin ce mecanisme juridice.

a)Prestarea serviciului in regie

Ce inseamna ca un serviciu public este prestat in regie? In esenta, el este prestat chiar de
administratia publica insasi. Cum poate sa o faca ea? In doua feluri.

• Regie simpla

Serviciul este prestat de catre administratie fara constituirea unei persoane juridice distincte.
Serviciul de stare civila, ati auzit de el? Va cauzeaza un prejudiciu serviciul de stare civila, de la
cine cereti despagubiri? Unde e serviciul asta de stare civila, unde il gasiti? In primarie, printre
multitudinea de servicii din primarie. Bun, ce stim despre acest serviciu daca studiem
regulamentul din primarie? Ca nu are personalitate juridica, prin urmare o sa chemam in judecata
municipiul Cluj Napoca, UAT. Asta este caracteristica regiei simple, administratia infiinteaza un
serviciu, aloca niste functionari si niste fonduri si presteaza serviciul fara sa faca vreo persoana
juridica distincta. Prin urmare, cei care platesc acest serviciu, pentru ca s-ar putea ca serviciile sa
nu fie gratuite ca trebuie platite niste sume chiar daca nu functioneaza pe ideea de profit, fac
plata unde? Unde intra banii astia? Trebuie sa platesti 20 de lei o taxa pentru certificatul de
nastere, care intra direct in bugetul local. Mi-a cauzat serviciul un prejudiciu chem in judecata
unitatea administrativ teritoriala sau cine presteaza serviciul asta.

• Regie interesata/autonoma.

Autonoma fata de cine? Fata de organul administrativ care a infiintat-o. Ce inseamna regie
interesata? Are personalitate juridica si, fata de situatia de mai sus, municipiul Cluj Napoca
desprinde o bucata din patrimoniul sau si formeaza o persoana juridica distincta, de interes
public. De exemplu Regia Autonoma a Domeniului Public Cluj Napoca, cu ce se ocupa RADP-
ul asta? Cu drumurile la nivel local, cu cimitirul central, cu Parcul Central pe care il
administreaza, etc. E clar? Ei, aceasta persoana presteaza serviciul, avem niste beneficiari; daca
acesti beneficiari fac niste plati, unde platesc? Pai ganditi-va la o taxa de concesiune pentru un
loc de veci in cimitir sau ti-a ridicat masina si trebuie sa platesti taxa. Cui platesti, unde intra
banii? ---> La RADP, adica la aceasta persoana juridica, iar persoana asta juridica, dupa niste
criterii stabilite in actul constitutiv, varsa la bugetul local o parte din suma, fie 50/50 fie 20/80
etc. O parte din suma o pastreaza pentru necesitatile ei si o parte o varsa la bugetul local,
asta e mecanismul. Regia asta este interesata, de ce? Pentru ca s-a constituit ca o persoana
juridica distincta, are buget propriu, patrimoniu propriu, venituri proprii. Asta e un alt mod de a
presta serviciul public.

b)Prin intermediul stabilimentelor

Stabilimentele sunt niste persoane juridice care functioneaza in anumite domenii, in esenta cam
2, sanatatea si invatamantul. Stabilimentele, la randul lor, sunt de 2 feluri:

• Stabilimente publice ---> sunt, asa cum le spune si denumirea, stabilimente publice
(ex:universitate de stat)

• Stabilimente de utilitate publica ---> sunt stabilimente private, dar de utilitate publica
ptr ca presteaza un serviciu public (ex:universitate privata)

Care este diferenta intre un STABILIMENT PUBLIC si o REGIE INTERESATA, ca ar parea ca se

aseamana, nu? Statul a format o persoana juridica distincta care presteaza un serviciu public --->
se aseamana, dar se deosebesc prin ce? Prin mecanismele financiare. Vedeti, RADP ce face?
Colecteaza banii de la toti utilizatorii si o parte ii varsa la bugetul local/central depinde de cine e
infiintata. Un stabiliment public nu functioneaza asa. UBB e adevarat ca are si fonduri publice si
fonduri private? Da, unii utilizatori platesc asa numitele taxe scolare, dar in niciun caz din taxele
alea UBB nu plateste statului mai departe o parte din ele. Dimpotriva, un asemenea stabiliment
public este dublu colector, adica ce face? Pe de o parte primeste de la stat, iar pe de alta parte
primeste anumite sume si de la bugetul central sau bugetul local. Sigur, universitatea primeste
asa numitele alocatii bugetare pentru fiecare student care e la buget si primeste si taxe pentru
fiecare student care e cu taxa, dar in niciun caz UBB nu vireaza la bugetul de stat sume din
aceste taxe scolare.

c)Prin concesiune.

Asta o sa vedeti ca o sa facem mai pe larg, adica concesiunea bunurilor de proprietate publica,
concesiunea serviciilor etc. Ganditi-va ca autoritatea publica locala are in utilizare parcarile din
municipiul Cluj Napoca, un cimitir sau orice altceva. Ce ar putea sa faca ca sa nu se mai
gandeasca sa il administreze singura? Il concesioneaza, adica il transmite. Stiti servicii publice
locale concesionate? Un serviciu care face multi bani, desi e destul de nasol, este salubritatea. De
cand nu mai presteaza autoritatile publice locale acest serviciu? De mult. Concedentul, care e
autoritate publica, transfera unui concesionar acest serviciu public. Concesionarul il presteaza
catre beneficiari sau utilizatori, adica colecteaza deseurile menajere ale beneficiarilor. Ce se
intampla, acest beneficiar plateste o taxa la cine? La concesionar, ca acolo se plateste. O parte
din aceasta taxa ajunge insa la concedent, adica la bugetul local sub forma unei redevente, asa se
numeste, adica contraechivalentului cesiunii dreptului de exploatare a serviciului.

Care e diferenta dintre STABILIMENTE DE UTILITATE PUBLICA si CONCESIUNE? Pentru

ca ele se aseamana prin ce? Prin aceea ca in ambele situatii serviciul public este prestat de un
particular, care are permisiunea statului sau a autoritatilor publice. Ce inseamna ca universitatea
asta nu este autorizata? Ca faci cursurile degeaba, pentru ca la final diploma nu iti foloseste la
nimic, cunostintele le-ai dobandit, dar cu siguranta actul final nu este recunoscut de stat. Deci
amandoua sunt activitati recunosute de stat, dar diferenta esentiala intre ele este aceea ca in cazul
stabilimentelor de utilitate publica actul de autorizare este ce? Prin ce e autorizata o universitate
sau un spital privat sau ce o fi sa functioneze? Se incheie ceva contract cu administratia? Nu, este
un act administrativ sau poate chiar un text de lege, chiar legea invatamantului ne spune ca
universitatile nu pot fi acreditate decat prin lege si filialele lor prin HG. Deci actul de autorizare
al stabilimentelor de utilitate publica este un act unilateral al autoritatii (legea sau act
administrativ). In situatia concesiunii, vorbim nu de un act administrativ al concedentului, ci de
un contract administrativ.
Curs 11

CAP.X. CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

De ce este nevoie de contracte administrative, adica de ce ar trebui sa mai existe un act juridic
altul decat alea pe care le-ati invatat pana acuma? Ce acte juridice fundamentale ati invatat voi
pana acum, care sa aiba o denumire proprie si un regim distinct de celelalte? Actul administrativ
e un act juridic si nu se aseamana cu altul, altceva? Actul juridic civil care e cu totul altceva si
legea care este de asemenea un act juridic si nu seamana cu celelalte 2. E adevarat ca, daca le
comparam, ultima s-ar apropia mai mult de actul administrativ decat de actul civil, care nu are
nicio legatura cu legea.

Trecand peste ideea de lege, avem acte civile, avem acte administrative, adica acte unilaterale
emise in regim de putere. De ce am mai invata inca o categorie diferita, si anume contracte
administrative? Daca comparam contractul administrativ cu contractul civil si cu AA, ce ar trebui
sa ne dea? Adica pe unde e contractul asta administrativ? Evident ca e un amestec intre ele, chiar
asa s-a si format: avem pe de-o parte acte administrative, pe de alta parte avem contracte civile
s-a format un concept nou, adica pur si simplu taiem de aici [draws stuff] “act” si de aici [draws
some more stuff] “civil” si rezulta contractul admin. La nivel de limbaj asta s-a intamplat.

Intrebarea este: juridic, daca amesteci un contract civil cu un AA, ce rezulta? De ce le-am
amesteca? Pentru ca la inceput a fost vorba de bunuri si de servicii ale statului care pot fi
exploatate. Statul la un moment dat si-a dat seama ca nu are rost sa le exploateze el, mai bine le
da altcuiva sa le exploateze. Bun, dar ca sa le exploatezi trebuie sa inchei cu cealalata parte un
act juridic, adica trebuie sa stabilesti un raport juridic intre administratie si particular. Pe de alta
parte, un asemenea raport juridic presupunea foarte multi bani; imaginati-va cat costa sa faci o
autostrada sau sa concesionezi o autostrada, particularul vine de acasa cu foarte multi bani, iar
pentru administratie chestia aia e foarte importanta, pentru ca daca ramai fara autostrada e nasol
pentru societate in general. Deci actele astea juridice sunt extrem de importante ca valoare si ca
importanta, si atunci a trebuit sa se ajunga la un compromis, de ce?

Pana cand au aparut contractele administrative societatea juridica cunostea 2 instrumente

(trecand peste lege pe care nu o puteai folosi): AA si contractul civil. Este posibil, nu, sa
concesionezi autostrada printr-un AA, se poate? Adica sa-i transmiti cuiva exploatarea unei
autostrazi printr-un act admin. Teoretic se poate, ii da o licenta sau ceva si imputerniceste pe
cineva sa exploateze o autostrada, dar lucrul asta nu ii convine particularului, de ce? Pentru ca
AA sunt revocabile, adica nu isi risca atatia bani pentru ceva pe care poate sa il piarda asa usor -
acuma s-a schimbat ministrul, s-a suparat si i-a revocat ordinul celui anterior. AA nu e favorabil
pentru particular. Particularul vine cu ideea sa incheie un contract civil, dar asta nu-i convine
administratiei, de ce? Pentru ca daca actul administrativ este prea precar, adica poate fi revocat
oricand, actul civil este – dimpotriva - prea stabil pentru administratie; pacta sunt servanda, ai
incheiat contractul trebuie sa il respecti. Ganditi-va ca se concesioneaza o autostrada pe 49 de
ani, e okay sa nu schimbam nimic 49 de ani? Nu prea, am vazut data trecuta cu serviciile publice.
Stiti cum arata A1 pe prima bucata, de la Bucuresti incolo spre Constanta? Nasol, in sensul ca e
altfel construita, adica din dale de beton, e okay asa? Pai nu prea, raportat la tehnologiile care
exista acum, dar daca ne gandim ca a fost facuta in anii 1970-‘80, pe atunci asa se faceau. Cum
ar fi sa concesionezi o autostrada si respectivul sa spuna: “Pai eu am concesionat cand se puneau
dale de beton, eu nu mai pot fi obligat decat sa o intretin exact asa” Sau “Eu am concesionat
trasuri, nu taxiuri, deci nu ma intereseaza ca a evoluat societatea”. Un contract civil ar fi prea
stabil pentru administratie, interesul public evolueaza, si atunci si contractul trebuie sa poata fi
putin mai maleabil decat contractul civil. Juristii s-au gandit ca din cele 2 sa faca una singura,
adica un soi de contract care totusi ar putea fi macar in parte revocabil sau modificabil asa cum
pot fi AA unilaterale. O sa vedem cum se face asta ca mecanism.

Noi nu o sa facem toate contractele administrative, dar trebuie sa stiti insa ca la nivel teoretic
orice contract civil isi poate gasi un contract administrativ similar. Si atunci care ar fi diferenta
principala dintre ele? Ca cele administrative pot fi revocate (adica denuntate) sau modificate
unilateral, in interes public. Cu alte cuvinte, orice contract admin incheiem, spre deosebire de
omologul lui civil, el este precar adica se poate desfiinta sau modifica atunci cand interesul
public o cere. El trebuie tot timpul sa se muleze pe interesul public, care este cauza si motorul
acestui contract. Sunt multe tipuri de contracte admin, noi insa nu o sa facem decat 2:
concesiunile si achizitia, cele mai cunoscute. Mai exista insa si parteneriatul public-privat,
mandatul in interes public, imprumutul in interes public, etc.

Deci avem pe de-o parte concesiuni, pe de alta achizitii. Concesiuni sunt de 3 feluri si achizitii
sunt tot de 3 feluri. Nu o sa urmez exact ca pe foi, dar sunt oarecum aceleasi informatii.
Concesiunile pot avea ca obiect: fie bunuri proprietate publica, fie servicii, fie lucrari. Achizitiile
pot avea de asemenea ca obiect: bunuri, servicii, lucrari.

Ca reglementari avem pe de-o parte OUG 54/2006 si OUG 34/2006. Ce va spune voua bunul
simt, care reglementare la care e? Ar trebui sa fie la concesiuni 54 si la achizitii 34, dar nici
vorba sa fie asa, adica de ce sa fie simplu daca ar putea sa fie complicat? Concesiunile de bunuri
proprietate publica sunt reglementate de 54, iar restul de 34. Asta e prima observatie si vreau sa
ma asigur ca o stiti. De cele mai multe ori speta de la examen e din contracte admin, iar o parte
vizeaza strict dr contractelor si o parte imagineaza o ipoteza sau 2 din contencios, asa cum e el.

De ce e important sa ne dam seama ce fel de contract avem? Pai in primul rand trebuie sa stim
daca e contract de concesiune de bunuri sau altceva, pentru ca e reglementare diferita si daca e
reglementare diferita inseamna ca e procedura diferita de incheiere a acelui contract. La 54 e o
procedura, iar la 34 e alta procedura. Daca autoritatea publica a gresit procedura, concluzia este
ca contractul e nul si pentru atatea milioane de euro pe care le poate presupune un asemenea
contract e foarte important sa stim sa le deosebim. O sa incepem ca principiu si apoi o sa
discutam despre concesiuni, iar la final cateva lucruri despre achizitii.

O prima deosebire este generica. In primul rand trebuie sa intelegeti ca un contract admin, adica
un raport juridic intre AP si un particular, presupune ce? Presupune din partea fiecaruia niste
obligatii. De cele mai multe ori particularul, pe langa obligatiile astea, mai are si o obligatie
indreptata inspre terti. Vedeti, daca se concesioneaza transportul in comun, obligatia principala a
celui care are troleibuzele si autobuzele nu este fata de administratie, nu trebuie sa il transporte
pe primar sau pe consilieri, ci este fata de tertii care utilizeaza serviciul. Bun, trecand peste asta,
cele 2 parti, adica administratia si particularul, au una fata de cealalta cate o obligatie. Din cele 2
obligatii, o obligatie este aceea de a plati o suma de bani/ un pret/ o redeventa, iar cealalta
prestatie (o sa invatati la contracte speciale) se numeste prestatie caracteristica, adica orice
prestatie care nu consta in a da o suma de bani. De exemplu, la vanzare care e? Predarea bunului
si transferul proprietatii. La inchiriere care e? Predarea folosintei.

Ei, aici cum stim care e concesiune si care este achizitie? Dupa denumire: a concesiona
inseamna a da/a ceda/a transmite, pe cand a achizitiona este invers, adica a primi. Atunci
privim lucrurile din perspectiva cui, daca e contract administrativ? Din perspectiva
administratiei. Se pune problema: aceasta prestatie caracteristica este transmisa de administratie
sau este primita de administratie? Daca e transmisa in schimbul unei sume de bani vorbim despre
concesiune, iar daca e primita in schimbul unei sume de bani pe care o plateste AP atunci este
achizitie.

Daca, de exemplu, UBB vrea sa cumpere niste calculatoare pentru reinoirea unei retele, vorbim
de achizitie pentru ca ea da banii si primeste niste bunuri. Daca vrea sa nu mai plateasca femei de
serviciu prin cladire si isi externalizeaza acest serviciu, adica vrea ca o firma de profil sa faca
curatenia prin imobilele universitatii in general, vorbim despre ce? Intrebarea este: cei care vin si
fac curatenie sunt foarte fericiti ca fac curatenie si si platesc la universitate pentru asta sau
universitatea le plateste lor? Oricum o sa le comparam imediat si o sa revenim la exemplul asta.
Ar fi concesiune daca astia care ar face curatenie le-ar plati, dar v-ar pune pe voi sa platiti o taxa,
ar colecta bani de la voi si ar da o parte la universitate.

Revenim. In continuare o sa comparam fiecare cu fiecare. O sa vedeti ca aproape la fiecare

speta prima intrebare o sa fie “Calificati contractul” (si asa o sa fie si la examen - daca va
dau speta din contracte, prima cerinta o sa fie sa calificati contractul) si asta trebuie sa faceti:
1.sa imi spuneti prima data daca e de concesiune sau de achizitie 2.sa imi stabiliti obiectul,
pentru ca o sa vedeti ca nu e usor nici intre ele de stabilit.

1A)Concesiunea de bunuri

Cu asta o sa incepem, dar pe mine ma intereseaza la momentul asta sa va imaginati fiecare dintre
contractele astea la nivel de exemplu.
 • Contractul asta se incheie intre un concedent (AP) si un concesionar (particular).

• Obiectul va fi intotdeauna un bun proprietate publica. Prin urmare, daca e proprietate

publica, concedentul transmite concesionarului ce? Dreptul de proprietate publica se
poate tarnsmite? Nu, pentru ca proprietatea publica este inalienabila. Bun, deci

• Concedentul transmite concesionarului doar dr de exploatare, cu tot cu obligatia aferenta.

Cealalta parte are obligatia, in schimbul primirii acestui dr de exploatare, sa plateasca un
pret, o suma de bani numita redeventa. Are insa si obligatia de exploatare, adica nu poate
lasa bunul in paragina, si aceasta obligatie e catre terti.

Intrebare: exploatarea asta consuma bunul sau nu? De cele mai multe ori nu, dar depinde de
obiect pentru ca exista o situatie de exceptie in care bunul se consuma. E vorba de concesiunile
resurselor naturale, adica concesiuni miniere, de gaze, de petrol, aur, etc. Primeste dr de
exploatare, adica inseamna ce? Ca extrage zacamantul si in schimb plateste redevente. Sigur ca
cheltuielile sunt foarte mari si se incearca acolo unde contractul este fairplay sa se imparta
beneficiile in ambele parti. Ne putem imagina concesionata o autostrada. Autostrada trebuie sa
fie deja facuta; autostrada cea mai rea posibila e A1, celelalte sunt mai bune ca sunt noi. Ce
inseamna aici sa se concesioneze? Inseamna ca concesionarul primeste autostrada, i se preda sa
aiba grija de ea, tot ce trebuie. Mai pune aparate de taxat pentru ca trebuie exploatata, ca trebuie
sa si scoti un venit din ea ---> utilizatorii o folosesc in conditii de siguranta, platesc si din toate
sumele astea adunate, o parte se reintorc la concedent sub forma de redeventa. Asta e
mecanismul. Va puteti imagina aproape orice fel de bun care sa fie dat in concesiune, cu conditia
sa fie proprietate publica.

1B)Achizitia de bunuri.

Reprezinta un contract mult mai simplu. V-am dat exemplul cu calculatoarele, avem autoritatea
publica si avem particularul, cealalta parte contractanta. Am spus achizitie de bunuri, deci cine
da bunul? Particularul transfera bunul, administratia in schimb plateste un pret. In primul rand,
prima diferenta cea mai importanta este ca prestatiile sunt inversate, adica la concesiune
administratia da bunul iar la achizitie particularul da bunul si banii sunt iarasi inversati. Pe langa
asta, diferentele sunt mult mai numeroase. La concesiune, bunul e proprietate publica, deci se
transfera numai exploatarea, la achizitie bunul este proprietate privata si se transfera cu totul,
adica in proprietate. Tocmai de aia contractul de concesiune este pe o durata determinata, se
concesioneaza pe 49 de ani, pe 20 de ani, iar achizitiile sunt de regula cu executare dintr-o data,
s-a platit pretul, s-a dat bunul si gata.

2A)Achizitia de servicii.

Incepem cu ea ca e mai simpla. Administratia are nevoie sa i se presteze un serviciu. Fiind

achizitie, cum ar trebui sa arate contractul asta? Particularul presteaza serviciul, administratia
plateste un pret si gata serviciul. Daca e vorba de servicii de curatenie, poate sa fie curatenie in
universitate, in primarie, la Guvern sau oriunde, administratia insasi are nevoie de serviciu. Poate
cumpara insa servicii de telefonie, servicii de electricitate, de incalzire, orice fel de servicii pe
care cineva i le presteaza direct, pentru ca administratia are necesitatile sale proprii. E foarte
simplu.

2B)Concesiunea de servicii.

Tot asa, avem un concedent (AP) si un concesionar (particularul). Sa luam iarasi un serviciu,
acelasi serviciu de salubritate. Presupunand ca nu exista concesiune, ce se intampla? Cine
strange gunoiul daca nu exista concesiune? Administratia publica locala; exista un serviciu
specializat in primarie, au o masina, 10 tomberoane si aduna gunoiul din localitate. Concedentul
asta era legat printr-un raport juridic de beneficiarii serviciului in ce sens? In sensul ca el presta
serviciul catre acesti beneficiar, iar acestia in schimb plateau asa numita taxa. Intr-o comuna care
nu are concesionat serviciul de salubritate, ce se intampla? Vine primaria si aduna gunoiul de la
fiecare si beneficiarii astia se duc la primarie si platesc in schimb taxa. Bun, ce se intampla in
momentul in care primaria nu mai vrea sa presteze ea insasi acest serviciu? Il concesioneaza, asta
inseamna ce? Ca intreg acest serviciu, prin contractul asta de concesiune, va fi transmis unui
concesionar adica se transmite dr de exploatare a serviciului public sau dr de a-l presta. Daca l-a
transmis ce se intampla in continuare? Din acel moment totul se roteste adica concesionarul
presteaza serviciul catre beneficiari, iar ei nu mai platesc taxa catre primarie, ci acelui
concesionar. Dar concedentul i-l da pe gratis? E o sursa de profit evident, deci in schimb
concesionarul plateste o redeventa.

3A) Achizitia de lucrari.

Ce inseamna achizitie de lucrari? Universitatea vrea sa repare acoperisul cladirii, vrea sa

zugraveasca fatadele la Facultatea de Drept, ce se intampla? Avem pe de-o parte AP, iar pe de
cealalta parte un particular.

La achizitii sunt denumiri specifice:

• achizitia de bunuri e contract de furnizare ---> particularul se numeste furnizor

• achizitia de servicii e contract de prestare de servicii ---> particularul se numeste

prestator

• achizitia de lucrari e contract de executie de lucrari ---> particularul se numeste

executant.

Cum e contractul asta de lucrari, adica cine face ce? Administratia vrea sa isi repare acoperisul,
deci plateste un pret in schimbul prestatiei caracteristice si anume lucrarea. Se executa lucrarea
respectiva si gata. Noi avem 6 tipuri de contracte, ce faceti la contracte civile? Lucrurile pur si
simplu trebuie intelese si reconstituite. Tineti minte ce inseamna concesiune, ce inseamna
achizitie si va ganditi la fiecare. Va ganditi ce inseamna un serviciu, o lucrare, un bun - lucrurile
pur si simplu pot fi reconstituite din mers. Achizitia de lucrari e foarte simpla: asa cum eu vreau
sa imi repar casa, asa si administratia isi poate repara casa. Ea nu poate insa incheia un contract
de antrepriza cu cine vrea, ci trebuie sa faca o procedura speciala, si anume o licitatie si castiga
cine da cel mai bun pret si cea mai buna calitate. Eu vreau sa imi fac casa cu varul meu, care e
cel mai scump si cel mai prost constructor de pe piata, pot? Da, daca asa vreau eu, administratia
insa cel putin in teorie nu are cum sa faca asta.

3B) Concesiune de lucrari.

Ce inseamna concesiune de lucrari? E o combinatie intre 2 contracte. Isi imagineaza careva ceva
contracte? Dintre cele de pana acum, haideti. Ce rezulta in urma unei lucrari? Un bun, prin
urmare concesiunea de lucrari inseamna ce? Achizitie de lucrari + concesiune de bunuri, ce iese?
Ganditi-va ca Guvernul nostru vrea sa faca o autostrada, e exemplul clasic, ce poti sa faci? Spui:
“Avem 100 mil euro si facem tronsonul de autostrada cutare”. Bun, asta inseamna ca vine
constructorul care a castigat licitatia, i-am platit pretul, mi-a facut lucrarea. Eu vreau sa imi scot
banii inapoi si ce fac? Eu, ca stat, pot sa pun bariere si sa colectez toate taxele sau, daca nu vreau
sa ma ocup de ea, dupa ce am construit-o pe banii mei ce fac? O concesionez si sper ca din
redeventa aia in 30-40 de ani mi-am recuperat banii cu care am construit-o. Ce credeti ca se
poate intampla? Sa ma trezesc ca cel care exploateaza autostrada e fostul meu constructor, adica
prima data o construieste, ca se ocupa si cu constructia de autostrazi, si vine a doua oara,
participa din nou la licitatie si castiga si exploatarea de autostrada. Vine intrebarea: oare nu am
putea sa facem de la inceput unul si acelasi contarct? Guvernul nostru credeti ca are bani pentru
cate autostrazi avem noi nevoie? Nu. Ce se poate face juridic? Iti pui problema: dar oare nu
putem face autostrada pe banii contructorilor? Sunt unii foarte interesati, care au multi bani.

Atunci cum combinam contractele astea 2? Pentru inceput seamana cu contractul de achizitie de
lucrari. De fapt, concesiunea de lucrari este concesiunea de bunuri viitoare. Ganditi-va la
autostrada Ploiesti - Comarnic, nu o avem si trebuie intai sa o construim.

• Mai intai avem contractul specific de achizitie de lucrari, deci avem administratia si
particularul.

• Obligatiile

Particularul trebuie sa faca autostrada, bun, deci avem lucrarea, apoi se plateste pretul? Sunt 2
sau 3 variante: 1-nu se plateste niciun pret, 2-daca cumva se plateste un pret, va fi cu siguranta
mai mic. E o parte din pret pentru ca s-ar putea ca nici constructorul sa nu aiba toti banii. Pana
aici seamana cu achizitia de lucrari, dar pretul ori nu exista, ori e mult mai mic.

In ambele situatii contractul asta nu este echilibrat, in sensul ca particularul - ca sa accepte sa

faca o lucrare mare, pe gratis sau pe bani foarte putini - inseamna ca se asteapta la altceva in
schimb, ce?
 • Imediat ce s-a terminat lucrarea, fie ca a primit acesti bani, fie ca nu, el ce primeste sigur?
El va primi si specificul concesiunii de bunuri, adica dr de exploatare al bunului, in speta
al autostrazii.

Si atunci de unde isi ia el banii? Din taxe, evident; el exploateaza autostrada, avem niste
utilizatori carora le pune bunul la dispozitie si astia platesc niste taxe. Si vedeti, in schimbul
acestui lucru el in mod normal ar fi trebuit sa plateasca o redeventa, dar raportat la faptul ca a
facut lucrarea, nu mai plateste redeventa. Teoretic, poate sa exista si o redeventa daca s-au inteles
asa. Ganditi-va la un contract care se incheie pe 49 de ani si se inteleg ca redeventa se va plati
incepand cu anul 31. De ce e asa? Ca in primii 30 de ani el si-a amortizat acea investitie, deci
totul este reglat financiar intre cei 2. Repet, daca exista pret, respectiv daca exista redeventa,
oricum ele sunt mult mai mici redeventa e mult intarziata fata de redeventa normala
dintr-o concesiune de bunuri, respectiv pretul normal e mult mai mic fata de cel dintr-un contract
de achizitii de lucrari publice.

CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE BUNURI.

Am desenat pana acum pe tabla cum arata un contract de concesiune de bunuri si aveti definitia.
E cineva care a citit OUG 54 pana acum? Nimeni? O sa fiti foarte ocupati in urmatoarele 2 luni,
pentru ca sigur o sa stati cu ele pe masa la examen.

Contractul de concesiune e un contract administrativ prin care administratia publica transmite

unui particular, unui investitor dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica
(mai exista un element pe care nu l-am discutat, adica:) pe o perioada de maxim 49 de ani, in
schimbul unei sume de bani periodice numita redeventa. Asta este definitia contractului de
concesune de bunuri. Se transmite folosinta sau exploatarea bunului si se primeste o suma de
bani lunara sau cum e stabilita numita redeventa.

Bun, ce inseamna faptul ca acest contract este unul administrativ? Va puteti imagina un contract
civil cu care se aseamana? Cu ce se aseamana? Cu locatiunea, dar diferenta este ca la locatiune
locatarul foloseste bunul cum? E totuna daca primiti spre folosinta un apartament sau o
autostrada? Nu, care e diferenta in afara de faptul ca unul e apartament si aialalta e autostrada?
Evident ca locatarul foloseste pentru el, iar autostrada nu o foloseste el, ci o exploateaza, e ca si
cum ar lua locatiune de gestiune sau asa ceva. Un hotel pe care il dai la altii se aseamana cel mai
mult cu un contract prin care se transfera uzufructul, prin ce contract se transfera uzufructul?
Cum se numeste contractul asta? Contract de vanzare cumparare, prin vanzare se poate transfera
proprietatea sau alt drept real, asta e definitia din cod. Si atunci, daca cineva transmite uzufructul
de fapt vinde uzufructul, doar ca nu il vinde definitiv ci pe o durata determinata, cel mult viager,
adica atata timp cat traieste cel care a primit uzufructul. Se aseamana cu asta, se primeste dr de
exploatare, se exploateaza, se plateste o suma de bani.

PROCEDURA

Insa care e diferenta fata de un contract civil? In primul rand, cine obtine dreptul de a concesiona
ceva? Daca ati vrea sa concesionati A1 cum ati face, dati un telefon si e gata? Cum se poate
concesiona? Si cu ocazia asta discutam si procedura foarte pe scurt, procedura si natura juridica
se imbina. Orice contract admin se incheie, sa zicem asa, in 3 etape:

1.Initiativa

Inseamna ca cineva ce? Are o idee, de regula cine vrea sa concesioneze? Fie administratia vrea
sa se scape de un bun ca este deranjant ca il exploateaza, fie altcineva din exterior vine si spune
“Uite ce bine ar fi sa il exploatez eu”. Ideea asta, initiativa poate veni de la administratie sau
poate veni de la particularul interesat care face o cerere.

Indiferent cine are initiativa, cum se hotaraste, cum se stabileste daca se concesioneaza sau nu?
Administratia ce face, spune:”Da, e o idee buna”? Cum poti sa stabilesti asta, pentru ca sunt
foarte multi factori in joc? Intotdeauna in etapa asta a initiativei, ca sa vezi daca mergi inainte cu
concesionarea sau nu, se face asa-numitul studiu de oportunitate sau de fezabilitate. Ce
inseamna asta? Se analizeaza din diferite puncte de vedere daca merita sau nu sa se
concesioneze. Ar merita sa fie concesionata autostrada A1? Pai cum stim daca merita sau nu?
Din foarte multe puncte de vedere, dar in primul rand din care? Economic, adica financiar. Ce
inseamna ca renteaza sa o concesionezi? Ganditi-va ca romanii ar fi atat de saraci incat daca ai
pune 1 leu sa plateasca nu ar mai circula nimeni, asa ar merita sa o concesionezi? Nu, ca nimeni
nu o concesioneaza pe gratis, fara sa perceapa taxa, iar daca romanii nu ar da nici 50 de bani sa
treaca pe autostrada aia, indiferent cum ar fi ea, inseamna ca concesiunea nu este rentabila. Asta
este un aspect. Pe de alta parte, se fac niste calcule, cate investitii trebuie facute, in cat timp se
pot amortiza, prin urmare, cam cat de mari ar trebui maxim sa fie taxele incat sa se poata
amortiza, dar si cat de mari ar trebui sa fie taxele incat cei care utilizeaza bunul sa le poata
suporta. Ei, daca rezulta o concluzie favorabila inseamna ca studiul de oportunitate este favorabil
si se poate concesiona. Daca concluzia e negativa, nu merita concesionarea, de regula
administratia nu trece mai departe ca nu are de ce, ar merge in pierdere.

2. Licitatia

Bun, daca studiul asta de oportunitate este favorabil, se trece la urmatoarea etapa, adica ce
trebuie facut? Direct licitatie? Pe ce?
a)Se intocmeste asa numitul caiet de sarcini. Ce inseamna asta? Caietul de sarcini are 2 parti.
Partea mai mare din caietul de sarcini vizeaza ce reguli trebuie sa respecte viitorul concesionar,
adica cum sa protejeze mediul, care sunt taxele maxime care le poate percepe, care sunt modurile
permise si interzise de utilizare a bunului, redeventa minima/maxima, etc. Ce a mai ramas la ce
se refera? Ceva legat de administratie? Nu, pentru ca administratia le face. Deci marea parte a
caietului de sarcini priveste reguli care vizeaza comportamentul concesionarului si drepturile
utilizatorilor dupa incheierea contractului de concesiune. Prin urmare, ce a mai ramas vizeaza
ce? Licitatia. Toate chestiile care au mai ramas vizeaza regulile de licitatie, de competitie adica:
cand si unde se depun ofertele, care e publicitatea, cine poate participa, cum se fac descalificarile
de oferte, etc. Atunci acest caiet de sarcini ce este ca natura juridica? Va fi aprobat prin hotarare
a concedentului: HG, HCJ, HCL, depinde cine e concedent. Act administrativ
normativ, pentru ca cine sunt beneficiarii? Si tertii, dar si concesionarul indiferent cine ar fi el,
inca nu il cunoastem.

b) Competitia.

Aici ce se intampla? Avem o forma de publicitate: se anunta in ziare, in monitor, nu conteaza

unde, ca la data de va avea loc licitatia pentru concesionarea bunului X, si iti spune de unde poti
sa cumperi caietul de sarcini. Il cumperi pentru o suma modica, gen 50 - 100 de lei, de acolo afli
absolut toate datele despre licitatie. Dupa publicitate are loc depunerea ofertelor si dupa aia are
loc stabilirea ofertei castigatoare, de regula printr-o decizie. Daca nu s-au depus suficiente oferte
sau daca s-au depus oferte dar niciuna nu s-a calificat, ce se intampla? Se reia licitatia, apoi a
treia oara nu se mai reia, ci se trece la o alta procedura numita negociere directa, iar apoi se
adopta decizia prin care este declarat castigatorul.

3. Incheierea contractului.

Cum se incheie un contract? Sa ne imaginam ca contractul nostru are o pagina, nu are cum, da’
sa zicem. Cum arata el? Regula este urmatoarea: toata bucata aia din caietul de sarcini (mai putin
regulile de licitatie) este preluata si este inclusa in contract ca atare. Partea asta din contract se
mai numeste parte reglementara. Explicatia e foarte simpla: este vorba de acest act normativ,
sinonimul lui fiind regulament. Deci asta este inserata in contract in mod automat. Cel care a
castigat licitatia si-a asumat-o si nu are cum sa o modifice, este interzis prin lege sa o modifici.

Bun, deci asta e prima parte si, atunci, pana la semnaturi ce mai ramane? Mai ramane ce? O a
doua parte care se numeste parte contractuala, adica partea negociata. Raman cateva chestiuni
pe care legea le lasa la libera negociere a partilor, adica pe langa acel caiet de sarcini se poate ca
partile sa negocieze niste chestii.

Sa va dau un exemplu, dupa care revenim: intotdeauna intr-un asemenea contract exista
prerogative exorbitante, iar printre ele am vazut posibilitatea concedentului de a denunta
unilateral contractul daca interesul public o cere. Se concesioneaza un teren ca sa se depoziteze
fierul vechi din oras, masini abandonate etc pe domeniul public, dupa care primarul sau
autoritatea publica locala are nevoie de acel teren pentru a construi locuinte sociale deoarece nu
mai face fata cu atatea cereri de oameni aflati la limita subzistentei --> avem si interesul public
de a aduna alea de prin oras, dar si interesul public ca unii care nu au unde locui. Care e mai
important? Intotdeauna exista o ierarhie a interesului public, care e? De data asta sigur ca e usor
de ales, dar alta data poate nu e asa usor. Ce se intampla? Se denunta si se fac locuinte sociale
acolo, dar se pune problema: concesionarul pur si simplu pleaca? Ce credeti ca spune OUG, daca
se denunta contractul in interes public ce se intampla? Trebuie sa primeasca despagubiri, de
acord? Ala isi face un plan de afaceri pe 49 de ani sau pe cat o fi, el stie ca acum la inceput are
de facut investitii, ce fel de investitii? O cladire de birouri, hale, sa le amenajeze, sa faca garduri
foarte inalte ca sa nu se fure, etc. Toate aceste investitii le faci si 5,10 ani esti pe pierdere ca nu
ti-ai amortizat investitia, de-abia dup-aia castigi. Bun, ganditi-va ca dupa 7 ani nici nu ti-ai
amortizat investitia si vine si iti spune ca trebuie sa pleci ca trebuie sa faca locuinte sociale.
Ramane cu paguba? Nu a gresit cu nimic. Legea trimite la o “denuntare cu o despagubire
echitabila si prompta”.

Prin urmare, va intreb: pot sa treaca astia in contract acolo ca de fapt concedentul nu are dreptul
sa denunte in interes public contractul? Nu, desigur, tine de esenta contractului admin, e ceva ce
apare si in caietul de sarcini si in lege, nu ai cum sa renunti la asta. Dar atunci ce poti sa
negociezi? Despagubirea. Poti sa spui: “Nu ai cum sa stii daca o sa fie cazul, dar daca denunti
imi dai 1 milion euro”? Nici asa nu e legal, dar ce poti sa faci? Sa stabilesti exact criteriile dupa
care se calculeaza despagubirea: partea neamortizata a investitiilor plus partea din profit pe care
nu am castigat-o si asa mai departe, deci se poate gandi o formula. Apoi se poate negocia
momentul in care se plateste, adica sa spui ca “Nu plec de aici pana nu platesti” sau “Sunt de
acord cu plata numai intr-o singura transa, si nu in rate” si asa mai departe. Toate astea se pot
negocia pentru ca sunt in afara caietului de sarcini. Asta este partea contractuala.

NATURA JURIDICA

Acum, aveti toate datele ca sa va dati seama ce natura juridica are chestia asta. Pe de o parte,
daca o privim asa, o bucata arata cum? Acord de vointa, totul este inglobat intr-un acord de
vointa. Partea cu negocierea este chiar un acord de vointa negociat, adica se aseamana cu un
contract civil, partile trebuie sa o respecte intocmai, nu poate fi modificata unilateral. Cealalta
parte inglobata in contract, adica caietul de sarcini, este ce? Nu si-a pierdut natura, deci e act
administrativ normativ si ce stiti despre AA normative? Ca pot fi revocate cum? Daca azi
Guvernul mareste pensiile, maine le scade, o s-o faca pe un criteriu, doar nu o sa o faca
intamplator, deci pentru ca asa dicteaza interesul public, asa e oportun.
Vedeti ca e o mare si larga marja de apreciere cand modifici sau cand denunti. Ganditi-va la
protectia mediului, aici avem o clauza care iti spune:”Toate vehiculele pe care le foloseste
concesionarul trebuie sa fie echipate tip euro 3”, de ce? Pentru ca la momentul incheierii
concesiunii aia era dotarea standard superioara, dar si peste 49 de ani trebuie sa fie tot euro 3?
Nu, pentru ca societatea evolueaza, protectia mediului evolueaza. Ei, fiind vorba de o clauza din
caietul de sarcini, ce stim despre ea? Evolueaza interesul public ca la actele normative, prin
urmare clauza asta concedentul poate sa o modifice unilateral. De asemenea, daca cumva
contractul asta nu mai are niciun fel de interes public poate fi denuntat, intocmai ca si actele
normative care pot fi modificate oricand, daca interesul public o cere, respectiv pot fi
abrogate, daca nu mai exista interesul public pentru care au fost incheiate.

O concluzie si o explicatie finala: contractul administrativ este de fapt un acord de vointe

care include in el un act normativ. Actul asta normativ din interiorul acordului de vointa il
destabilizeaza cumva, si atunci se aseamana cu actul unilateral prin aceea ca poate fi modificat
sau denuntat unilateral daca o cere interesul public. Din punctul asta de vedere administratia ar
trebui sa fie multumita. Totusi, exista un acord de vointe, o parte contractuala, iar asta face ca tot
contractul asta sa se asemene cu un contract civil, de care administratia nu se poate atinge si asta
il multumeste in principiu pe particular.

Care e diferenta esentiala intre asta si AA unilateral? E adevarat ca eu pot sa imi pierd afacerea
daca interesul public o cere, dar la cum i-am negociat eu despagubirea administratia se gandeste
de 2 ori inainte de a-l denunta, si oricum nu pierd nimic la nivel de bani pentru ca stiu ca s-a
stabilit despagubirea in asa fel incat in situatia aia eu oricum financiar nu o sa pierd nimic. Aveti
idee de ce vor particularii mai degraba sa incheie contracte cu statul decat cu alti particulari?
Sunt si dezavantaje, evident, dar care sunt avantajele? Statul este solvabil, adica nu se pune
problema sa nu plateasca, ci numai momentul cand plateste constituie un dezavantaj. Statul, de
regula, se bucura si de o oarecare inertie, asa ca particularul prefera sa aiba un partener mai stabil
---> desi la nivel declarativ el poate denunta/modifica unilateral, de regula nu o face, iar cand o
face intr-adevar exista o problema, dar oricum despagubeste. Pe de alta parte, particularii cand au
mici probleme s-ar putea sa isi schimbe optica si mult mai usor ajungi la litigii cu ei decat cu
statul.

Se amesteca insa si regimurile juridice. Ce ne spune clauza exorbitanta - ca avem posibilitatea de

a modifica contractul daca interesul public o cere. Ce se intampla daca concedentul modifica
unilateral clauza de despagubire? Ar spune ca “E interes public sa nu iti dau banii acum”, e un
abuz, de ce? Actul asta de modificare e un act unilateral, un act specific dreptului public, iar prin
aceste acte poate fi modificata si denuntata partea de drept public a contractului si numai
ea, adica partea aia cu caietul de sarcini, care este supus regimului juridic de drept public. Partea
negociata este de drept privat si poate fi modificata numai prin modalitatea specifica
dreptului privat: acordul de vointa. Prin urmare, administratia ar trebui sa vina la particular si
sa il roage frumos: “Eu, prin contract, trebuie sa iti dau maine despagubirea, esti de acord sa ti-o
dau saptamana urmatoare?” Pot conveni si asta este, dar daca nu convin ---> inseamna ca nu si-a
executat o clauza contractuala si se aplica regulile civile in general.

Intr-un contract de asta care e partea slaba si care e aia puternica? Bunul simt ce va spune?
Administratia e aia puternica si particularul e aia slaba, atat economic cat si juridic. Trebuie sa
stiti ca asa este in majoritatea cazurilor, dar s-ar putea sa fie si invers, cand? E foarte greu sa vii
si sa spui: “Eu sunt partea puternica economic si Guverul Romaniei e partea slaba”, e greu si cu
primaria municipiului Bucuresti sau Cluj Napoca. Daca vine insa un particular care vrea sa
investeaza 10 milioane de euro in Comuna Ciorogarla altfel se pune discutia, pentru ca s-ar putea
ca primarul si CL sa accepte absolut orice clauze negociate numai sa vina ala cu banii in comuna,
si atunci raportul de forte se poate inversa. Asta nu inseamna ca primarul sau consiliul nu ar
putea denunta contractul sau nu ar putea sa il modifice unilateral, dar nu o sa o faca niciodata de
frica sa nu plece ala cu investitia.

REFUZUL INCHEIERII CONTRACTULUI

Asta e procedura [points to stuff], asta e natura juridica [points to stuff], ar mai fi o problema. Ce
se intampla daca una din parti refuza sa incheie contractul? Ce poate face cealalta parte? Eu am
intalnit in practica ambele situatii. De ce ar refuza particularul sa incheie contractul? Un motiv ar
putea fi ca nu ajung la un acord in urma negocierilor, iar apoi s-ar putea ca concesionarului -
intre momentul in care si-a depus actele la licitatii si momentul in care ar trebui sa incheie
contractul - sa i se intample ceva negativ economic (a avut o pierdere si nu isi mai permite).
Exista reglementari, dar nu OUG 54, care iti permit sa depui oferte alternative, adica depui oferta
principala “Asa as vrea sa castig eu contractul, dar daca nu pot sa castig cu asta, am si o oferta
alternativa care nu e asa de buna pentru mine”, iar daca se intampla sa castige cu aia, s-ar putea
sa isi dea seama ca nu e deloc convenabila. Astea sunt situatii in care nu ar vrea sa incheie
contractul.

Ce se intampla, ce poate face concedentul? Unde gasiti raspunsul? In lege, in care? Ordonanta nu
prevede nimic si fiindca ea nu prevede nimic, atunci raspunsul ar trebui sa il gasiti in LCA si
anume unde? Art 18, solutiile pe care le poate da instanta, si alin 4 ne spune ce se intampla
atunci cand e vorba de un contract admin. Raspundeti-mi pe textul ala ce poate face. Acum am
spus ca castigatorul refuza sa incheie contractul, si nu AP (vom vedea si ipoteza aia). Avem asa:
1.obligare sa incheie contractul, 2.sa ii suplineasca direct consimtamantul si contractul practic sa
se considere incheiat prin hotarare judecatoreasca si 3.sa oblige la despagubiri. Care e varianta
corecta? A suplini consimtamantul nu se poate la incheierea unui contract admin, de ce? Pentru
ca aceasta parte negociata inca nu a fost negociata si atunci ce o sa spuna judecatorul acolo? Ca
stie el ce sa puna acolo? Nu, deci asta cade din pricina acestei parti negociate pe care numai
partile o pot stabili. Mai raman doua: despagubiri sau sa il oblige pe concesionar sa incheie
contractul, o va face cum? Raman despagubirile si asta o sa fie.
Sa zicem ca nu stim textul asta si mergem pe principiile generale ale dr administrativ, il poti
obliga pe particular sa incheie un contract admin daca el nu vrea? Nu, de ce? Simplu, pentru ca o
sa isi bata joc de bunul ala. Oricum o sa dai in judecata si tot la despagubiri ajungi. Tocmai de
aia trebuie sa retineti ca particularul nu o sa poata fi obligat niciodata sa incheie un contract
administrativ pentru ca asta nu e in interes public.

Apoi, urmeaza ipoteza in care administratia refuza sa incheie contractul. AP scoate la

concesiune bunul respectiv cu urmatoarea idee:”O sa castige varul meu”, dar varul nu castiga si
atunci administratia se gandeste cum sa anuleze licitatia, sa facem ceva ca sa castige cine trebuie
---> refuza sa incheie contractul. Cel care a castigat ce poate sa faca? De data asta avem text
expres, dar si daca nu am avea, intrebarea este aceasta: varianta este in interes public? Da, pai
chiar interesul public ne spune ca trebuie sa fie concesionar cine? Cel care a avut cea mai buna
oferta. Daca administratia refuza, evident ca titularul celei mai bune oferte trebuie sa aiba actiune
in justitie exact pentru acest lucru.

Pentru data viitoare cititi: principiul echilibrului financiar, prerogativele exorbitante, adica dr de
a modifica si denunta unilateral contractul si incetarea contractului de concesiune.

Curs 12
O sa incercam astazi sa terminam cu contractele administratrive. Toata materia din cartea de
bunuri e de fapt drepturi reale de drept administrativ.

PRINCIPIUL ECHILIBRULUI FINANCIAR

Ce inseamna asta? Orice contract administrativ se incheie in dublu avantaj: interesul public
trebuie sa fie satisfacut, dar cel care satisface interesul public trebuie sa fie si el in avantaj. Adica
o persoana care presteaza un serviciu public, care exploateaza un bun proprietate publica, care
face o lucrare publica, dupa ce face chestia asta ce trebuie sa se intample? Sa aiba un profit.
Toate reglementarile europene spun “un profit rezonabil”, ce inseamna asta? Nu stie nimeni, dar
in jurisprudenta pana in 10 % este rezonabil.

Ce se intampla daca cel care presteaza un serviciu public sau exploateaza un bun proprietate
publica este in pierdere? Daca contractul este incheiat in pierdere, asta inseamna ca acel
cocontractant este prost sau a riscat foarte mult si asta nu intereseaza la echilibrul financiar. Va
dau un exemplu: ati vazut tronsonul 3 Sibiu-Sebes? E foarte riscant ca pica dealul cand ploua.
Alunecarile alea de teren erau cunoscute de la inceput si constructorul a facut totul pe riscul lui,
iar daca va uitati printre altele si la art 1 exploatarea unui bun proprietate publica se face pe riscul
constructorului, ca principiu. Daca este un risc cunoscut si-l asuma si, prin urmare, daca iese in
pierdere datorita unui risc pe care si l-a asumat, la revedere, ala nu e principiul echilibrului
financiar.

Ce este principiul echilibrului financiar? Un contract se incheie exact asa: partile isi calculeaza
avantajele si dezavantajele raportat la o situatie de fapt existenta in momentul incheierii
contractului. Daca va ganditi la o concesiune care poate dura maxim 49 de ani, nimeni nu are
cum sa isi imagineze ce se va intampla in cei 49 de ani. Contractul e echilibrat intr-un fel la
inceput, in sensul ca in fiecare an aproximativ un profit de 5 % ii revine concesionarului. Ce ne
spune principiul echilibrului financiar? Ca daca dintr-o anumita cauza (si sunt 2-3 recunoscute de
lege, iar alta recunoscuta oricum de jurisprudenta) contractul se dezechilibreaza astfel incat una
dintre parti ajunge in dezavantaj, el trebuie reechilibrat. Nu orice cauza a dezechilibrului atrage
aplicarea principiului echilibrului financiar, ci numai una din astea 3 si anume:

• Alea tehnic. Forta majora si cazul fortuit

De ce alunecarea unui deal nu este forta majora? Pentru ca se cunosteau prin studii ca exista
riscul asta inca de la inceput.

• Alea administrativ. Fapta autoritatii

• Alea economic. Impreviziunea monetara, care e un soi de forta majora

monetara, dar o aratam separat ca sa intelegeti ca are mecanismele ei.

1.Alea tehnic. Forta majora si cazul fortuit

Ne putem imagina ca s-ar putea ca peste 10 ani in centrul Clujului sa izbucneasca un vulcan.
Evident ca e o prostie, pentru ca e nerezonabil; aia care stau cu lava sub Vezuviu se pot astepta
oricand si nu stiu daca aia e forta majora. Ideea e ca acolo unde nu exista in mod rezonabil riscul,
daca se intampla asa ceva si prin urmare bunul nu mai poate fi exploatat definitiv sau o perioada,
atunci daca concesionarul nu mai are profitul ala, partea cealalta trebuie sa reechilibreze, adica sa
suporte o parte din paguba.

2.Alea administrativ. Fapta autoritatii.

Inseamna o manifestare de vointa fie a concedentului, fie a altei autoritati publice, care schimba
echilibrul contarctual. Una dintre cele mai cunoscute fapte ale autoritatii este in materie fiscala.
Ganditi-va ca atunci cand isi calculeaza profitul, de ce impozite si taxe tine cont concesionarul?
Este evident ca de alea care exista in momentul incheierii contractului. S-ar putea ca la anul sa se
schimbe impozitul pe profit din 16 in 18. Daca cumva peste 2-3 ani se schimba ceva in sistemul
fiscal, accize, taxe, el ramane fara profit sau i se diminueaza considerabil poate cere
reechilibrarea contractului. Daca scad impozitele si taxele, in sensul ca in loc sa aiba 5% profit
are 20 % profit, de data asta autoritatea e in dezavantaj si s-ar putea sa reechilibreze ea, incat sa
ajunga la profitul dinainte.

3.Alea economic. Impreviziune monetara.

O sa faceti in materia contractelor, inseamna aparitia unei situatii imprevizibile in plan monetar.
Stiti astazi cat e euro? Daca va uitati la principalele valute, sa zicem 4,44, daca maine e 4,50 s-a
schimbat ceva? S-a schimbat, dar va puteti astepta in mod rezonabil ca maine sa fie 4,50? Da, e
cam mult 20 de centi intr-o zi, dar se poate.

Problema este nu cand se schimba cursul de la o zi la alta, dar de exemplu poate intra un stat in
faliment si te trezesti in 2 zile ca cursul s-a dublat, s-a triplat, lucru pe care partile de regula nu il
prevad. Cum ar fi ca o parte sa trebuiasca sa plateasca o redeventa care era 10.000 pe an inainte,
dar care acum valoreaza cat un 1 bax de bere, ce o sa faca autoritatea? Ca sa se evite in general
impreviziunea monetara, contractele de inchiriere de exemplu se raporteaza la o moneda mai
puternica si mai stabila. Nu inchei in lei pentru ca s-ar putea sa o ia razna, si atunci se incheie
contractul direct in euro, dar se poate plati in lei dar la cursul zilei. Ce se intampla insa daca euro
cade? Atunci apare o problema de impreviziune monetara. Partile nu s-au gandit ca se poate ca
euro sa piarda foarte mult, nu e vorba de diferenta aia mica de curs, ca aia nu conteaza. Daca se
intampla ceva chestie in materia asta, pe care partile nu aveau cum sa o prevada in mod
rezonabil, contractul trebuie reechilibrat.

Mecanismul procedural

Sunt numai 2 variante. Ganditi-va ca se intampla dezechilibrul, in ce directie ar putea fi

dezechilibrat? S-ar putea fie ca autoritatea sa ajunga in avantaj, fie ca autoritatea sa ajunga in
dezavantaj si invers, adica cu concesionarul in avantaj si in dezavantaj.

a)Daca autoritatea ajunge prin dezechilibru in avantaj, primul lezat este? Concesionarul, prin
urmare el trebuie sa iasa din pasivitate si ce face? Formuleaza o cerere catre concedent si cere
reechilibrarea. Ce face concedentul? S-ar putea sa vina la masa negocierilor, sa incheie un act
aditional la contract, adica reechilibrare prin acord sau s-ar putea sa emita un act administrativ
(stiti ca are prerogativele exorbitante), deci poate sa modifice unilateral contractul. Poate
concesionarul sa zica: “Vreau sa modificam cu 30 %”, iar concedentul e de acord sa il modifice,
dar nu cu 30 ci cu 20 % si atunci il modifica unilateral, cu cat considera.

Dar in ipoteza in care concesionarul se loveste de un refuz, ce se intampla? Are actiune in

contencios administrativ in termen de 6 luni. E un refuz, nu trebuie procedura prealabila, ci
face direct actiune in contencios administrativ.

b)Daca autoritatea iese in dezavantaj, atunci ce o sa se intample? Ea va modifica unilateral

contractul pentru ca are prerogativa asta. Impotriva actului de modificare ce se intampla? Stiti ca
de multe ori autoritatile abuzeaza, modifica in asa hal incat o sa ajunga cealalta parte in
dezavantaj. Presupunand ca actul asta de modificare nu convine sau lezeaza concesionarul, ce
poate face el? Actiune in contencios administrativ, dar de data asta exista un act unilateral,
deci trebuie sa faca procedura prealabila.

Bun. Mai avem 2 probleme legate de incetarea contractului de concesiune. Prima dintre ele,
aveti in fata art 57. Sunt 2 probleme pe care le discutam aici: prima este legata de modalitatile de
incetare. A doua o sa fie legata de problema partajarii bunurilor folosite in concesiune.

INCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Daca analizati art 57, o sa vedeti ca este foarte prost redactat. Contractul de concesiune mai poate
inceta prin alte modalitati decat cele de la art 57? Din nou avem exercitiul ala: legea speciala,
OUG 54, prevede niste reguli de incetare despre care ne spune ordonanta ca ar fi exhaustive, in
sensul ca incetarea poate avea loc NUMAI in urmatoarele situatii? Nu ne spune asta, ne spune ca
inceteaza in urmatoarele situatii. Mai departe, in legea asta, alte modalitati de incetare nu mai
gasim. Prin urmare, teoretic am mai putea gasi unde? Pai se completeaza cu ce OUG 34 si 54?
Cu LCA, la art 66 din OUG 54 vi se spune ca se realizeaza potrivit L.554. In LCA, daca o sa
cautati, nu o sa gasiti alte modalitati de incetare a contractelor, dar (si asta e o regula importanta)
la randul ei LCA se completeaza cu NCC si NCPC. Dintre ele, care ar fi important pentru
incetarea unui contract? NCC evident. Ce ne spune NCC in materie de incetare? Niste modalitati
extrem de comune de incetare a unor contracte, care sunt alea? Acordul partilor si nulitatea
actului, astea sunt cele 2 extrem de banale.

a)Nulitatea

Situatia este evidenta, doar ca ce precizare trebuie facuta aici? Un contract de concesiune, care e
contract admin, poate fi lovit de nulitate atat absoluta(chestiuni de interes public), cat si
relativa, adica chestiunile legate de consimtamantul concesionarului, care sunt de interes privat.

Termenele in care se pot invoca insa nu sunt alea din dreptul civil, ci alea din LCA, adica de 6
luni care se poate prelungi pana la 1 an, indiferent de tipul nulitatii. Altfel spus, daca
termenele au trecut, o sa fie considerat valabil contractul.

b) Acordul de vointa al partilor

Pot partile sa determine incetarea contractului prin acord? Avem in LCA un principiu. Incetarea
contractului prin acord, in civil, este o forma a libertatii contractuale. In dr.administrativ, ne
spune LCA ca in materia contractului administrativ libertatea contractuala este subordonata
principiului prevalentei interesului public. Adica partile pot sa determine incetarea
contarctului, dar sa nu vatame un drept public.

Ganditi-va ca partile se intalnesc astazi si in 5 minute si ar desfiinta un contract de asta prin

acord. Partile se inteleg astazi ca peste 5 minute sa nu se mai ridice gunoiul din oras, cum ii? Nu
este normal, toate regulile spun ca pana cand concedentul poate relua activitatea sau un alt
concesionar poate prelua activitatea trebuie sa existe principiul continuitatii, altfel interesul
public este lezat. se poate, dar cu conditia sa nu fie lezat interesul public.

c)Ajungerea la termen

Ce a mai ramas? Sigur ca contractul de concesiune este un contract cu executare succesiva si

atunci, in mod firesc, ajungerea la termen e o alta modalitate comuna prin care poate inceta. Se
spune ca el poate fi prelungit, si o sa discutati la seminar legat de prelungirea asta. Cum trebuie
sa fie ea ca sa fie valabila? Sa fie pe maxim jumatate din perioada initiala. Si daca partile au o
clauza ca se prelungeste cu inca 49 de ani, atunci? Se reduce automat? In baza carui principiu?
Intr-adevar, ar trebui sa se reduca automat, nu sa fie nula de tot si sa nu existe prelungire,
adica sa o reducem la 24,5 ani. In baza cui? Conversiunea actelor juridice, ati auzit de ea? Un
act trebuie interpretat in sensul in care produce efecte, si nu in sensul in care nu produce. E
adevarat ca este nul ptr perioada de 49 de ani, dar atunci macar pentru perioada pentru care ar
putea produce efecte juridice trebuie sa fie considerat ca atare, adica jumatate din perioada
initiala.

Deci avem o perioada maxima, alte conditii? Spune asa: “prin simplul acord de vointa al
partilor.” Ce inseamna prin simplul acord de vointa al partilor, e echivalent cu principiul
consensualismului? Ii da concedentul telefon concesionarului: “Esti de acord sa prelungim? Da,
sunt de acord”, e suficient? Trebuie oricum in forma scrisa. Avem principiul formalismului pe de
o parte, si pe de alta parte avem principiul paralelismului de forma, daca contractul initial se
incheie in forma scrisa bineinteles ca si prelungirea trebuie incheiata in aceeasi forma, adica
scrisa. Si atunci cum trebuie interpretata sintagma “prin simplul acord de vointa al partilor”? Nu
vizeaza forma, care trebuie sa fie oricum scrisa, ci vizeaza procedura. E o expresie nefericita a
legiuitorului care vrea sa spuna in esenta ca se realizeaza fara licitatie, adica nu mai trebuie iar
licitatie sau alta procedura, ci e suficient acordul partilor, dar in forma scrisa.

Bun, si acordul asta trebuie exprimat cu putin inainte ca contractul sa inceteze, adica pot partile
sa puna o clauza inca din momentul in care se incheie contractul ca se va prelungi cu inca 24 de
ani? Pai atunci care e ratiunea duratei maxime, ca oricum tine mai mult? Vedeti, autoritatea
trebuie sa aprecieze oportunitatea prelungirii, insa oportunitatea asta, care e o notiune care se
raporteaza tot la interesul public, va fi apreciata cand? Peste 49 de ani, nu acum ca acum nu ai
cum sa iti dai seama daca iti mai trebuie prelungire sau nu orice clauza anticipatorie,
adica semnata in momentul incheierii contractului este nula.

Au mai ramas 3 modalitati in art 57 pe care le sistematizam asa. Incetarea contractului o poate
solicita o parte sau cealalta parte, de acord? Sunt 3 in ce sens? Una sta exclusiv la latitudinea
concedentului, alta sta la latitudinea atat a concedentului cat si a concesionarului si, in fine, a
treia este numai la latitudinea concesionarului. Cum se numesc ele?

a)Concedentul poate pune capat contractului prin? Denuntare.

b)Amandoua partile pot pune capat sau pot solicita incetarea contarctului prin? Reziliere.

c)Concesionarul poate pune capat contractului prin? Renuntare.

Acum sa le comparam.

A.Din punct de vedere al cauzei

Contractul poate fi DENUNTAT pentru cauza de interes public. Ce fel de interes public?
Contractul asta de concesiune nu a fost incheiat in interes public? Ba da, si atunci, pentru ce
interes public poate fi denuntat? In principiu, un interes public superior celui pentru care s-a
concesionat. De exemplu, o constructie se concesioneaza pentru a face scoala acolo, dar in
momentul in care ar exista un atac armat, forta majora, poate cladirea aia ajunge sa fie strategica
pentru armata iar scoala e evacuata, se desfiinteaza contractul si ocupa armata. Bineinteles ca
apararea nationala e un interes public mai inalt decat invatamantul la un moment dat.

REZILIEREA are drept cauza neexecutarea obligatiei, adica una dintre parti nu isi executa
obligatia, iar cealalta solicita reziliere. Bineinteles, asa cum o sa vedeti, cealalta parte poate ca nu
vrea sa solicite rezilierea, ce mai poate cere? Executarea silita a obligatiei, daca e vorba de o
obligatie care poate fi executata silit.

RENUNTAREA are la baza ce? O imposibilitate obiectiva de exploatare. Acum sigur, bunul
respectiv poate sa dispara sau poate sa nu dispara, ideea este ca bunul nu poate fi exploatat. Ce
inseamna obiectiv? Poate sa tina de obiectul concesiunii, dar poate sa tina si de persoana
concesionarului. Acest criteriu obiectiv inseamna ca exclude culpa concesionarului, ca daca
concesionarul e in culpa nu i se mai aplica renuntarea. De exemplu nu a platit redeventa de 5
luni, deci renunta ca sa nu mai plateasca, nu se poate asa. Aia este reziliere. Deci exclude culpa.
Renuntarea si denuntarea au in comun ca nicio parte nu e in culpa, rezilierea presupune
culpa.

De ce spuneam ca obiectul poate sa dispara sau poate sa nu dispara? Daca se concesioneaza o

constructie, constructia aia poate sa piara intr-un incendiu si atunci acel contract inceteaza pentru
ca bunul concesionat a pierit. Se poate totusi ca bunul concesionat sa nu piara, sa existe, dar sa
nu mai poata fi exploatat. Exemplul pe care il dau in fiecare an: s-a concesionat tot sistemul de
termoficare, insa consumatorii au inceput pe rand sa se debranseze pentru ca isi cumparau
microcentrale pe apartament. Cei care au concesionat sistemul s-au vazut ca in loc de 2000 de
consumatori mai au 1000, apoi 500 si apoi mai au 15 care oricum nu platesc, mai merge?
Renunta.

B.Din punct de vedere al despagubirilor

Daca contractul inceteaza in una dintre cele 3 situatii, se datoreaza despagubiri? Daca da, cine si
cui?
In caz de DENUNTARE, concedentul datoreaza concesionarului, care e explicatia?
Denuntarea e facuta in interes public dar vatama interesul privat. Se vede concesionarul lasat fara
profit pe o perioada cu niste investitii neamortizate, deci trebuie sa fie despagubit.

La REZOLUTIUNE/REZILIERE, cine datoreaza cui despagubiri? Partea in culpa care nu isi

indeplineste obligatiile datoreaza despagubiri partii care reziliaza oricare dintre parti
poate sa fie obligata la despagubiri fata de cealalta.

La RENUNTARE nu se datoreaza despagubiri, este o chestie fortuita. Va atrag atentia, s-ar

putea ca inainte de renuntare concedentul sa plateasca ceva concesionarului, ce? Ceva
despagubiri in temeiul principiului echilibrului financiar. Vedeti, in speta cu debransarea
erau 2000, s-au debransat cativa, nu ii mai renteaza concesionarului, dar nu vrea sa renunte asa
usor. S-ar putea ca intr-o prima faza concedentul sa incerce sa reechilibreze contractul si sa ii
acorde niste subventii, niste ajutoare dar daca nu merge si nu merge atunci contractul inceteaza si
nimeni nu datoreaza nimanui despagubiri.

CLASIFICAREA BUNURILOR

Sa presupunem ca contractul inceteaza. Ce se intampla cu bunurile? Legea ne spune ca exista 2

categorii de bunuri: bunuri de retur si bunuri proprii.

Ganditi-va ca s-a concesionat un tronson de autostrada gata facut si dupa 49 de ani sau oricati
contractul inceteaza, ce bunuri sunt acolo? In primul rand este autostrada, in al doilea rand sunt
accesoriile autostrazii pe care le-a montat concesionarul (garduri, telefoane, aparate de taxat). Pe
de alta parte, si concesionarul mai are probabil niste bunuri: niste autoturisme cu care
semnalizeaza, cu care asfalteaza, etc. Cand se termina contractul avem toate aceste bunuri,
intrebarea este: care ii revin concesionarului si care revin concedentului?

a)Bunuri de retur. Bunurile astea revin concedentului cum? Bunurile de retur din speta noastra
care sunt? Autostrada, bun, ea revine concedentului in posesie, ca in proprietatea lui a fost tot
timpul. Partile pot conveni ca o sa i-o dea concesionarului? Nu, deci revine de drept sau
obligatoriu. Si trebuie sa ii plateasca ceva ca sa ii dea autostrada inapoi? Nu, deci ii revine
obligatoriu si gratuit. Aici avem, intr-adevar, obiectul concesiunii.

b)Bunurile proprii. Sunt bunurile care au apartinut concesionarului, el le-a cumparat si le-a
folosit in timpul concesiunii, deci bunurile proprii revin concesionarului.

De la aceasta regula exista niste exceptii. Cum vi s-ar parea ca la finalul concesiunii, cand pleaca
concesionarul, sa ia toate gardurile, toate telefoanele, toti parapetii si sa plece cu ele, cum e?
Interesant, si autostrada se inchide pana dupa ce se reconcesioneaza peste 1 an si se refac
investitiile alea. Nu e okay asa. Doctrina recunoaste a treia categorie, adica bunuri de preluare,
o subcategorie de bunuri proprii, dar cu privire la care exista o clauza de preluare. Sigur ca
contractul o sa reglementeze niste asemenea bunuri. Il intereseaza pe concedent sa zicem
masinile pe care le foloseste concesionarul in timpul concesiunii? Poate da, poate nu, unele
dintre astea le poti stipula in contract. V-ati cumparat nu stiu ce bunuri si la final daca eu –
concedent - vreau, le cumpar.

Care e diferenta dintre bunuri de preluare si bunuri de retur? Diferenta e ca revin facultativ si
oneros, adica nici obligatoriu si nici gratuit. Daca vrea le cumpara. Ganditi-va ca concesionarul
are 5 utilaje de dezapezire, le va cumpara la finalul contractului concedentul? Dupa ce criteriu
vrea sau nu vrea? Daca sunt de acum 49 de ani poate nu vrea, ca sunt prea vechi si nu merita sa
le cumpere, daca sunt achizitionate cu 2-3 ani inainte de finalul concesiunii poate este interesat
ca sunt mai ieftine decat unele noi si se calculeaza pretul la pretul rezidual, adica neamortizat.

Mai exista o problema a investitiilor obligatorii. Ce este asta? In contractul de concesiune puteti
sa fiti siguri ca daca s-ar concesiona autostrada asta de care vorbim, ar scrie “Concesionarul are
urmatoarele obligatii: sa puna aparate de montat, parapeti, garduri, telefoane”. Poate ca utilaje de
dezapezire ii poate impune sau nu sa cumpere, poate ca-i impune sa cumpere 2, dar daca vrea sa
cumpere 5 treaba lui. Nu ne putem imagina insa cum e sa exploatezi o autostrada fara aparate de
taxat, cum poti sa circuli pe autostrada fara parapeti sau fara telefoane de alea de urgenta, astea
sunt obligatorii, asa numitele investitii obligatorii. Intrebarea este: la finalul contractului ce se
intampla cu investitiile obligatorii, si le duce acasa? Nu are cum. Cu siguranta ca revin
concedentului, adica sunt un accesoriu al proprietatii publice, nu ne putem imagina
autostrada fara aceste accesorii. Ele revin concedentului, intrebarea este: oneros sau gratuit?
Depinde de ce? De clauzele din contract si de caietul de sarcini, daca ar fi clauze exprese in
contract. Dar daca nu ar scrie nimic in contract si ar trebui sa ne ghidam dupa principiile generale
de drept, cum ar fi? Prin accesiune se dobandeste proprietatea, dar nu ati raspuns daca e gratis
sau oneros? Care e criteriul? Depinde de cum inceteaza contractul, adica daca contractul
inceteaza peste 49 de ani, se platesc despagubiri? Sunt investitii obligatorii, pai in functie de ele
s-a licitat, si-a stabilit profitul fiecare, durata de amortizare, etc. De multe ori, redeventa este
diminuata sau chiar lipseste 1 an, 2-3 la inceputul contractului tocmai ca sa fie lasat sa faca
investitiile obligatorii. Daca normal se plateste redeventa de 1000 euro, sa zicem, pe luna, cand
trebuie sa faci la inceput niste investitii de 100.000 euro e firesc sa nu platesti nici cei 1000 euro
la inceput, asa e calculat per ansamblu. Atunci, la final bineinteles ca s-au amortizat si nu trebuie
sa platesti nimic. Daca insa dupa 5 ani contractul e denuntat, nu s-a amortizat nimic sau s-a
amortizat prea putin, bineinteles ca revin concedentului ca nu ne putem imagina ca pleaca cu
aparatele de taxat, dar se va plati o despagubire si pentru ele, pe langa orice altceva.

REGLEMENTARI APLICABILE

Am insistat mult pe contractul de concesiuni de bunuri pentru ca in primul rand e mai accesibil
pentru voi. Ati citit OUG 34? E o reglementare foarte importanta. Stie careva care e principalul
dezavantaj al acestei OUG 34? Avem reglementate niste contracte, 5 tipuri: 3 de achizitii si 2 de
concesiune. Avem cu ordonanta asta o mare problema, care? Ca toate prevederile ei inceteaza in
care moment? In momentul incheierii contractului, ca si cum asta ar fi singurul scop, sa se
incheie contractul. Intrebarea este: daca dupa ce s-a incheiat contractul apar litigii care e legea
care le reglementeaza? Pe ce lege se judeca partile daca se judeca pe executarea vreunui
contract, pentru ca OUG 34 nu prevede nimic? Daca cumva contractul este de concesiune atunci,
o prima idee, ce se poate aplica? OUG 54 se poate aplica, pentru ca 54 ne spune care sunt
procedurile de incheiere, dar dupa aia ne mai spune niste reguli, adica principiul echilibrului
financiar, interzicerea de a subconcesiona, incetarea contractului, etc. Dar OUG 54 se aplica la o
concesiune de lucrari din ce moment? Din momentul in care lucrarea a fost terminata si avem
bunul, ca daca nu avem bunul si suntem in perioada de achizitie nu avem ce sa discutam de
concesiune. La fel si la concesiunea de servicii, se pot aplica prin analogie regulile concesiunii
de bunuri, dar numai daca odata cu serviciul se concesioneaza si bunul proprietate publica, ceea
ce se intampla de regula, si atunci putem aplica OUG 54 prin analogie.

Ce mai aplicam? Dupa OUG 34, vedeti ca exista o HG care vorbeste de normele de aplicare, HG
71/2007. Nu am pus-o pe toata in carte ca nu avea rost, dar vedeti acolo cateva reguli, 3-4 pagini
care se pot aplica in continuare. Altceva ce se mai aplica? LCA si NCPC daca sunt litigii, dar sa
nu va imaginati ca la formarea sau executarea unui contract se poate aplica NCPC, ca el
reglementeaza raporturi juridice procesuale, adica daca cineva da in judecata pe altcineva. Se
mai poate aplica NCC. Ce anume din NCC, regulile de divort? Unde va uitati? Ne uitam la
teoria generala a obligatiilor, pentru ca pana la urma sunt obligatii. La contracte speciale ne
putem uita? Ne putem uita la contractul corespondent celui depre care vorbim si sa il aplicam
prin analogie, daca nu cumva regula este contrara interesului public, ca asa ne spune LCA. Daca
avem un contract de achizitii publice (furnizare de bunuri), la care contract trebuie sa va uitati?
La vanzare. Daca aveti un contract de executie de lucrari la care? La antrepriza. Daca se gaseste
la orice contract admin unul civil similar, luam regulile de acolo, in masura in care nu sunt
contrare interesului public.

CALIFICAREA CORECTA A CONTRACTULUI

Care este calificarea corecta atunci cand avem mai multe tipuri de contracte sau daca obiectul
contractului este multiplu? De ce ne-ar interesa chestia asta? Pe de-o parte, daca e vorba de
concesiune trebuie sa determinam legea aplicabila: OUG 34 sau 54. Daca e vorba de achizitii
oricum ar fi e tot 34, atunci de ce ne-ar interesa calificarea drept serviciu sau bun? Stiti de ce?
Pentru ca sunt niste praguri valorice, sub care sau peste care trebuie facute anumite proceduri,
praguri valorice care pot diferi dupa cum e vorba de bun, de serviciu sau lucrare.

Dupa ce ne orientam ca sa le calificam? Ne gandim care e obiectul principal si care e cel

accesoriu. Principalul e bunul si accesoriu e serviciul sau principalul e serviciul si accesoriu e
bunul? Cineva vinde autoritatii o retea de calculatoare si face si service-ul timp de 2 ani. Avem si
un bun si un serviciu? Da, care e principalul si care e accesoriul? Principalul e bunul, cum sa
faci service daca nu ai calculator? Iti poti imagina insa sa vinzi calculatorul fara sa faci service.
Deci se vede clar ca ceea ce intereseaza autoritatea este bunul si serviciul vine ca accesoriu. Daca
insa avem serviciul de curatenie dar curatenia se face si cu niste utilaje sau obiecte, ce conteaza?
Serviciul sau bunul? Autoritatea de data asta e interesata de serviciu, adica curatenia este ceea ce
il intereseaza iar bunurile sunt accesoriul serviciului.

Sunt insa situatii in care lucrurile sunt sensibil egale: se concesioneaza o suprafata de teren ca sa
se faca acolo un parking auto. Avem si un bun (suprafata de teren), avem si o lucrare (parcarea
care urmeaza sa se faca si un serviciu care functioneaza acolo). Daca le evaluam si sunt la nivelul
de milioane de euro si toate sunt oarecum egale, dupa ce ne luam? Dupa ce criterii? In primul
rand vreau sa va atrag atentia, daca primiti o intrebare de genul “Ce contract au incheiat partile
in speta?” dupa ce trebuie sa va ghidati? Simplu: dupa vointa lor! Si atunci te uiti cum
suna clauza: “Obiectul contractului este suprafata de teren din Mihai Viteazul sub care
concesionarul trebuie sa faca un parking ca sa functioneze serviciul public de parcari”. Ce
contract au incheiat partile? Concesiune de bunuri, de ce? Pentru ca asa scrie in contract ca asta e
obiectul, s-a concesionat o suprafata de teren. Daca ar fi asa: “Obiectul contractului este parcarea
ce se va executa de catre concesionar sub suprafata de teren ca sa functioneze serviciul”, avem o
concesiune de lucrari. “Obiectul contractului este serviciul public care va functiona in parcarea
ce va fi facuta sub teren” ---> putem spune ca obiectul este un serviciu.

Dar daca intrebarea e: “Este legal ce au incheiat partile?” Aveau voie sa faca asta? Atunci
trebuie sa vedem si ce mai spune legea, si ce spune legea in principiu? OUG 34 spune ca atunci
cand se concesioneaza si un bun si un serviciu si o lucrare, contractul in mod automat trebuie
interpretat ca si cum ar fi o concesiune de servicii sau o concesiune de lucrari, dar nu o
concesiune de bunuri. Asta spune legea. Daca obiectul e multiplu si ar parea ca toate sunt
principale, se evalueaza dupa niste criterii legale si contractul e calificat in functie de obiectul
cel mai valoros. Astea sunt cele 2 criterii: cel al accesoriului si cel al valorii.

LITIGII. PROCEDURA JURISDICTIONALA

Ultima chestiune legata de OUG 34, si o sa va rog sa puneti accent pe asta, este legata de
procedura jurisdictionala adica avem un litigiu intre particularul contractant si autoritate. Fie
anterior formarii contractului, fie ulterior, partea nemultumita (care in 99% cazuri este
particularul) ce poate sa faca? Are 2 variante, le gasiti in lege pe ambele.

1.Ori de cate ori nemultumirea vizeaza exclusiv un act sau un refuz al autoritatii, particularul (pe
langa contenciosul clasic) are si aceasta procedura administrativ-jurisdictionala, adica o
contestatie la CNSC (Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor), urmata de
plangere la curtea de apel. Astazi aproape toti merg pe varianta asta, nimeni nu merge pe
actiunea in contencios clasica, de ce? Este facultativa sau obligatorie? Nici macar nu mai
conteaza. De fiecare data cand nu e vorba de despagubiri toata lumea merge pe varianta asta, de
ce? Este mult mai rapida! In cateva luni e gata, iar cand e vorba de milioane sau zeci de mii de
euro, orice fel de comerciant stie ca timpul valoreaza bani. Toti vor sa se judece repede. Pe de
alta parte, CNSC este format din juristi care numai asta judeca, adica achizitii publice, deci fata
de un judecator de contencios care judeca de toate, astia sunt specializati pe aceste lucruri si
cunosc fenomenul foarte bine ---> particularii sunt destul de multumiti de cum se solutioneaza
aici contestatia. De ce se ajunge la Curtea de Apel? Nu fiindca particularul este nemultumit
neaparat, ci fiindca aici participa 5 la licitatie si 1 castiga, iar restul contesta; daca castiga ceilalti
la CNSC, face particularul plangere la curtea de apel pentru ca oricum dureaza 2-3 luni si nu are
nimic de pierdut. [????]

2.Actiunea in contencios administrativ obisnuita, asa cum o stiti cu termene, cu plangere

prealabila, se face cand? Singura diferenta este instanta competenta, adica tribunalul de la sediul
autoritatii. Se face cand obiectul il reprezinta despagubirile sau si despagubirile, adica ori de cate
ori ai pretentie la despagubiri CNSC nu are competenta sa judece.

Care e diferenta de competenta fata de regula generala de contencios? Avem 2 derogari:

• De competenta materiala.

De ce deroga de la regula art 10 din LCA? Simplu, pe art 10 care e instanta competenta?
Tribunalul sau curtea de apel, in functie de autoritati centrale sau locale. Aici nu conteaza asta,
poate sa fie si Guvernul si tot la tribunal se judeca indiferent daca e autoritate
centrala sau locala instanta competenta va fi intotdeauna tribunalul.

• De competenta teritoriala.

Reclamantul nu mai are nicio alegere din punct de vedere teritorial.[---????] VEZI ID.

PROCEDURA PREALABILA

Dintre ce avem de ales? E contract, deci avem de ales intre conciliere si procedura prealabila
administrativa obisnuita. Presupunand ca trebuie, cand facem conciliere si cand facem procedura
prealabila? Pai cand se face procedura admin prealabila? Cand vatamarea cauzatoare de
despagubiri este creata printr-un AA unilateral, legat de acel contract. Daca pur si simplu
nu si-a executat o obligatie contractuala nu ai ce procedura prealabila sa faci, ca nu are ce sa
revoce autoritatea. Dar daca ai un act unilateral de modificare sau de denuntare a contractului si
se naste un litigiu, atunci se poate face procedura admin prealabila. In celelalte cazuri se face
conciliere. (VEZI CURS 12 ALTERNATIV).

Pe data viitoare: prima chestie cu care o sa incepem sunt criteriile de domenialitate, apoi circuitul
administrativ - comparatie cu cel civil, utilizarea bunurilor domeniale, reguli de domenialitate
privata si reguli de expropriere. La expropriere, legea speciala aia 255/2010 respecta Constitutia?
Sa va ganditi.

Curs 13

CAP.XI.DREPTUL ADMINISTRATIV AL BUNURILOR

Suntem pusi in situatia de a face un manual in 4 ore. Esential este sa il fi citit pentru ca eu vin sa
punctez asa, ideile generale, si incerc sa conturez un tablou de ansamblu. Semestrul asta ati facut
sau trebuia sa faceti dreptul bunurilor sau reglementarea juridica a bunurilor. Dreptul bunurilor
are 2 mari parti, si anume care? Dreptul privat al bunurilor, adica drepturile reale, si dreptul
administrativ al bunurilor adica astea pe care o sa le discutam noi acum. De fapt, toate bunurile
care exista in Romania se pot incadra, doar ca e o delimitare fortata pentru ca limitele nu sunt
atat de clare dupa cum o sa le desenez eu pe tabla in 3 mari categorii, dupa regimul juridic
aplicat. Ce regim juridic ii poate fi aplicat unui bun?

1.Cel mai cunoscut regim juridic este regimul de drept comun, adica NCC. Unui bun caruia i
se aplica regulile din NCC spunem ca face parte din circuitul civil. Aici se aplica un regim
juridic de drept comun in care esential este ce? Sa circule. Probabil ca ati invatat clauzele dintr-
un contract care impiedica bunurile sa circule, cum sunt? In principiu nule, si numai prin
exceptie pot fi valabile regula este ca bunurile trebuie sa circule, asta este circuitul civil.

2.In partea exact opusa se afla bunurile proprietate publica, adica circuitul administrativ.
Acestor bunuri li se aplica un regim juridic administrativ. Care e diferenta dintre cele 2
regimuri? In primul rand, bunurile astea din cel civil sunt facute sa circule, iar cele publice sunt
facute sa nu circule. Regula principala de aici este inalienabilitatea. Bun, nu este
adevarat ca bunurile sunt absolut imutabile, dar e vorba de o inalienabilitate. O a 2a diferenta:
cum sunt reglementata bunurile, prin ce? Prin contracte intre particulari in civil. Bunurile de la
administrativ sunt reglementate prin ce? Se incheie contracte cu privire la strada Avram Iancu?
Uneori s-ar putea prin exceptie, dar in principiu nu, este reglementat prin acte administrative.
Sigur ca uneori, daca trebuie asfaltata strada, se poate incheia un contract de achizitii publice,
care e un contract, insa asta e un regim de drept administrativ, iar celalalt e un regim de drept
civil.

3.Bun, aceasta zona dintre cele 2 este ce? Proprietatea privata a statului sau UAT. Regimul
juridic de aici este unul mixt. Mixt in ce sens? Ce ne spune legea despre acest regim juridic? Ca
acestor bunuri li se aplica dreptul comun, cu exceptia situatiilor in care legile speciale
prevad altfel. Altfel ce? Evident niste reguli administrative ---> regula e dreptul civil, iar
exceptia e dreptul administrativ. Totusi, aproape intotdeauna legea prevede altfel si exceptiile
sunt mai multe decat regulile care au mai ramas, deci putem discuta din perspectiva cantitatii de
o inversare.
Intrebare: pot exista reguli civile la administrativ sau la civil reguli administrative? Unul dintre
cei mai mari profesori de administrativ francezi spunea ca nici nu exista 2-3 domenii, ci exista un
soi de scala de domenialiatate, adica regimul juridic administrativ este gradual.

La civil raspunsul e mai simplu, gasiti reguli de drept administrativ in civil? Daca nu ar fi nicio
regula administrativa in circuitul civil fiecare ar face casa dupa cum vrea. Urbanismul este cel
mai simplu exemplu. Presupunand ca asta e carioca mea, pot sa o distrug? Da. Daca eu as fi
proprietarul tabloului “Car cu boi”, as putea sa il distrug? Nu, as intra sub incidenta dr penal. Dar
e al meu, care e explicatia? Regula dr privat este ca proprietarul isi poate distruge bunul, dar sunt
anumite bunuri pe care nu le poti distruge chiar daca sunt ale tale. E vorba mai ales de bunurile
clasate ca fiind obiecte de patrimoniu cultural. Ganditi-va la Bulevardul Eroilor - sunt o gramada
care sunt proprietari pe acel bulevard, dar nu au voie sa isi demoleze casele chiar daca ar vrea, nu
se poate pentru ca alea sunt monumente istorice. Sunt situatii destul de multe in care in circuitul
civil sunt si reguli administrative. Dincoace, reguli civile putem admite teoretic pentru ca atat
LCA, cat si legea domeniului public reglementeaza faptul ca totul se completeaza cu NCC, daca
nu cumva asta ar fi in contradictie cu interesul public. Prin urmare, uneori avem si reguli de drept
civil in circuitul administrativ, de exemplu atunci cand avem un bun proprietate publica a carui
utilitate publica nu e atat de evidenta si pe care il ocupa cineva, statul poate introduce o actiune
in revendicare pur si simplu. Trebuie sa stiti insa ca regulile civile aici sunt extrem de rare daca
sunt.

Ce o sa facem noi in astea 3 ore si ceva - prin ce se caracterizeaza bunurile care fac parte din
domeniul public. Apoi ar trebui sa facem o comparatie intre circuitul administrativ si circuitul
civil. De asemenea, bunurile trec dintr-o parte in alta, nu in mod liber dar mai trec, si cea mai
importanta modalitate de trecere din circuitul civil in domeniul public este exproprierea, despre
care o sa discutam cateva chestiuni.

CRITERII DE DOMENIALITATE.

Cand am facut AA, prima chestiune pe care am discutat-o a fost regimul juridic exorbitant.
Prima chestiune pe care o sa o facem aici se numeste poate la fel de pretentios: criteriile de
domenialitate. Ce inseamna asta? Sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un bun
pentru a face parte din domeniul public. In esenta, sunt 2 conditii principale care trebuie sa le
retineti pentru ca celalalte, secundare, se intalnesc foarte rar in practica.

1.Titlul.

Aceasta cladire, inscrisa in CF pe numele UBB care este proprietar, face parte din domeniul
public sau nu? Ar trebui sa faca sau nu? E normal sa o vanda rectorul? Nu, deci poate sa o
vanda? Face parte din domeniul public cladirea asta sau altele asemenea? Numai asa puteti spune
ca nu se poate vinde, daca face parte din domeniul public, pentru ca regula generala este
inalienabilitatea. Deci, care e raspunsul? Da, poate sa fie vanduta si nu face parte din proprietatea
publica, de ce? Pentru simplul fapt ca nu este intrunita prima conditie. Asa cum spune
Constitutia, ce inseamna titlu? Inseamna ca bunul trebuie sa apartina statului sau UAT. De
aia am scris eu in carte pe undeva ca daca prefectura isi face sediul din fonduri extrabugetare
institutia prefectului va deveni proprietar, institutia prefectului nu poate fi titular de proprietate
publica, prin urmare prefectul - daca i se pune pata - o poate vinde prin ordin, ceea ce e o prostie.
Dreptul francez si nu numai spun ca proprietatea publica poate apartine nu numai statului sau
UAT, ci si oricarei autoritati publice sau institutii publice, si atunci e foarte simplu: este cladirea
asta afectata unei utilitati publice? Da. Apartine unei autoritati publice? Ar trebui sa fie suficient,
nu e, de ce? Pentru ca asa spune Constitutia. Constructia asta este proprietate privata si, prin
urmare, supusa riscului unei vanzari frauduloase. Sigur ca, teoretic, ea se poate anula ulterior pe
motiv de cauza ilicita si e putin probabil sa se intample, dar asta e regimul juridic. Deci sa tineti
minte: NUMAI STATUL SI UAT POT AVEA PROPRIETATE PUBLICA.

Pe de alta parte, cand vorbim de titlu, si NCC si legea 213 ne spun foarte clar ca pentru a fi in
prezenta proprietatii publice, titlul/preluarea sa fi fost valabila, deci statul sau UAT sa fi
dobandit in mod valabil bunul printr-un mijloc legal.

2. Afectatiunea.

Pe langa apartenenta la stat sau UAT, bunul trebuie sa fie afectat unei utilitati publice. Speta: la
un moment dat, intr-un muzeu din Franta s-au furat niste obiecte artizanale scumpe si vechi si
hotul le-a vandut cuiva si ala le-a pus in dormitor sau stiu eu unde. La un moment dat sunt
descoperite la subdobanditor si muzeul formuleaza actiune in revedicare. Revenim la speta
imediat. Ce inseamna afectatiunea unei utilitati publice? Se impun cateva distinctii.

a) Un bun poate sa fie afectat fie uzului public, fie serviciului public.

Care e diferenta dintre ele? Spunem ca un bun este afectat uzului public cand publicul are acces
direct la el. Exemple? Parcurile, strazile, muzeele, scolile, deci daca ai acces direct la bun.
Vorbim de un bun afectat unui serviciu public daca pe acel bun este instalat un serviciu public
si publicul utilizeaza nu bunul in sine, ci serviciul de pe bun. Exemple: sinele de tramvai sau de
tren, sau daca vreti unitatile militare, ca nimeni nu foloseste in sine acele cazarme sau sedii ale
SRI, ci serviciul public este in folosul tuturor cetatenilor.

b) Afectare – clasare si opusul lor, dezafectare – declasare.

Ce inseamna fiecare, care e diferenta dintre afectare si clasare? Sunt o gramada de discutii, poate
pe unele le abordati la seminar si o sa iesiti mai mult incurcati. Care e cea mai simpla diferenta
intre afectare si clasare? Afectarea este un fapt material, incorporarea in domeniul public.
Clasarea este actul formal, inscrierea bunului intr-un inventar, declararea printr-un act
juridic a unui bun ca apartinand domeniului public. Dezafectarea este un fapt material prin
care bunul este desprins din domeniul public, iar declasarea este tot un act formal prin care
bunul este radiat din evidentele care cuprind bunurile domeniale.

Ati vazut ca acum 1 an-2 s-a schimbat linia de tramvai. Spuneti-mi, care este actul de afectare?
Sigur, nu ma refer la strada, la traseu ci ati vazut ca s-a inlocuit tot, adica s-au inlocuit sinele,
cred ca si alea electrice, s-a schimbat fundatia. Ei, care este actul de afectare? Incorporarea celor
noi in sol. Care este actul de clasare? HCL prin care se stabileste ca acele bunuri noi fac parte din
domeniul public local. La fel, vedeti cu cele vechi: dezafectarea a constat in scoaterea lor
efectiva, iar declasarea e ca au fost radiate sau acele inventare care cuprindeau vechile bunuri
aflate in domeniul public au fost scoase de pe hartii.

Care credeti ca e ordinea fireasca? La incorporarea in domeniul public nu prea este important,
stiti de ce? Pentru ca atunci cand municipalitatea vrea sa faca o noua sina de tramvai e foarte
simplu: daca prima data le incorporeaza si apoi le declara ca apartinand domeniului public, nu
pare nimic ilegal. Daca face invers, in sensul ca se declara de utilitate publica viitoarea linie de
tarmvai si dupa aia se incorporeaza, iarasi nu pare nimic ilegal. Chestiunea este insa importanta
cand se scoate din domeniul public. Cum ar trebui sa fie ordinea? Intai declasare si apoi
dezafectare, pentru ca nu este firesc sa distrugi bunul mai intai, si apoi sa spui “Pai da, de fapt
oricum voiam sa il scot formal din domeniul public”, deci suna oarecum ilegal. Mai intai trebuie
sa iti manifesti intentia sa il scoti formal din domeniul public si apoi sa il desfiintezi efectiv,
faptic pentru ca numai dupa aia devine alienabil. E ca si cum intai l-ai vinde si dupa aia spui ca
“Stai ca de fapt trebuia sa il si scot din domeniul public, dar o facem acum.”

Ca sa nu mai fie proprietate publica ce trebuie sa i se intample bunului? Sa fie dezafectat, sa fie
declasat? Ambele? Asa ar fi foarte bine, dar una singura este suficient, si daca da, care? In speta
cu tabloul, bunul ala facand parte din domeniul public, nu te puteai apara invocand buna credinta
a subdobanditorului, de ce? Pentru ca acel bun e oricum inalienabil, nu ai cum sa dobandesti prin
posesie de buna credinta. Paratul a avut un avocat smecher care stiti ce a invocat? A spus ca
bunul nu mai face parte din domeniul public pentru ca prin furt el a fost dezafectat, el nu mai e
de utilitate publica ca nu se duce toata lumea sa il vada, ci de utilitate privata ca era la parat in
dormitor, si atunci este evident ca nu mai face parte din domeniul public, deci ca buna credinta
conteaza, e corect? Nu prea, nici instantele nu au inghitit teoria asta. Ideea este ca afectarea si
clasarea, respectiv dezafectarea si declasarea sunt fapte materiale / fapte formale, dar ambele
trebuie sa apartina administratiei sau sa fie urmarea unui caz de forta majora sau caz
fortuit. O cladire de pe domeniul public ia foc intr-un incendiu, sigur ca nu e vointa
administratiei, dar oricum nu ai ce face ca bunul nu mai exista si atunci trebuie sa il si declasezi,
adica sa il scoti din inventar.

Dezafectarea fara declasare este la fel de ilegala ca si declasarea fara dezafectare. Ganditi-
va ca o HCL ar spune:”Se scoate din domeniul public local strada Avram Iancu si se scoate la
vanzare”, se poate? Nu se poate, de ce? Pentru ca in continuare este utilizata de public si, prin
urmare, atata timp cat bunul nu e dezafectat nu poate fi nici declasat. Dar nici sa il dezafectezi
pur si simplu fara sa il declasezi nu e o solutie buna. Sigur ca bunul nu iese din domeniul public
numai prin dezafectare formal, dar situatia este de acceptat cel mult daca e o situatie temporara
sau tranzitorie. Ati auzit de Mocanita din Apuseni? Nu mai circula de zeci de ani, la un moment
dat ea era de interes public si tot traseul ala, toata calea aia ferata ingusta facea parte din
domeniul public. De 20 de ani nu mai circula si foarte multe bucati de sina sunt furate, ori de
cate ori trece peste drum e asfaltata si etc, deci se vede clar ca e cam dezafectata. Dar acel
tronson mai face parte din domeniul public? Pai formal, daca nu a declasat-o nimeni, da. Nu e o
situatie de dorit, de ce? Pentru ca e incerta. Situatia s-ar putea sa fie numai una intermediara si,
atunci, fara indoiala ca un bun dezafectat face parte in continuare din domeniul public chiar daca
nu are o utilitate concreta pentru moment.

Cea mai cunoscuta speta cu declasari sau dezafectari intermediare e din Franta si vizeaza Muzeul
Orsay care a fost o gara mai demult. Pana prin 1900 era foarte aglomerata, dar la un moment dat
- incat s-a dezvoltat traficul feroviar foarte mult si fiind gara de capat avea vreo 30 de linii si apoi
continua cu 1 sau 2 care ies efectiv din oras - si trenurile au devenit din ce in ce mai lungi. Au
ajuns vagoanele sa nu mai incapa in gara si atunci s-au facut alte gari si pe asta au abandonat-o.
Intre momentul in care nu a mai circulat niciun tren si s-a deschis muzeul ulterior au fost vreo 7-
10 ani si cineva a vrut sa vanda. Se zvonea ca se face muzeu, dar nu incepuse nimeni sa
amenajeze, iar gara nu mai era oricum functionala, deci nu era o afectatiune efectiva. Au vrut sa
o treaca in circuitul civil, dar Consiliul de Stat a decis ca vanzarea este ilegala. In lipsa unei teorii
mai bune, au spus ca afectatiunea poate fi si viitoare, adica niciodata administratia Parisului nu a
intentionat sa o lase in paragina. Ca principiu, pentru ca un bun sa iasa din domeniu public
trebuie sa se intample amandoua, adica sa fie si dezafectat si declasat in ordinea urmatoare:
intai declasare, iar apoi dezafectare. S-ar putea ca dezafectarea sa apara mai intai accidental,
fortuit sau pur si simplu, daca e vorba de cai ferate sa nu mai circule nimeni pe acolo,si apoi in
cele din urma sa se declaseze, deci se poate si invers, dar regula este declasare-dezafectare.
Daca se intampla numai una dintre ele, in principiu este o situatie ilegala.

Concluzie. Daca un bun apartine statului sau UAT si este dobandit printr-o modalitate valabila,
care e consecinta? Aveti in caiet spete, ganditi-va ca teoretic statul ar putea dobandi bunuri intr-
un mod ilegal, cel mai cunoscut mod de dobandire ilegala a unor bunuri fiind exproprierea fara
despagubire. Incepi procedura si nu ii dai nimic sau ii dai 2 lei. In ipoteza aia, bunul pur si
simplu nu poate face din domeniul public pentru ca lipseste un titlu valabil. Deci daca avem un
titlu al statului sau UAT si bunul este afectat unei utilitati publice, atunci spunem ca bunul face
parte din proprietatea publica, principala consecinta fiind? Inalienabilitatea. Daca avem titlu,
dar nu avem afectatiune inseamna ca nu e in proprietate publica, dar este in proprietatea
privata a statului, adica intre cele 2.

CIRCUITUL ADMINISTRATIV – CIRCUITUL CIVIL.

 Cel civil ar trebui sa fie simplu ca deja ati facut putin civil. X este proprietar asupra unui bun,
spunem ca acest bun poate sa circule liber in circuitul civil, ce inseamna asta? Daca ar fi sa le
luam sistematic, prima chestiune ar insemna ca (1) proprietatea se poate transfera. Cum se
poate transfera proprietatea? In 2 moduri, si anume: acte inter vivos si acte mortis causa. La
mortis causa sunt succesiuni legale si testamentare, iar la actele inter vivios cea mai cunoscuta
este vanzarea, apoi donatia, schimbul, renta viagera, intretinerea. A doua modalitate prin care
bunurile circula: proprietatea poate nu numai sa fie transferata, ci si (2)dezmembrata --->
crearea de dezmembraminte: uz, uzufrcut, habitatie (astea 3 de fapt sunt doar uz pentru ca
celelalte sunt uzufruct restrans si habitatia la fel care are ca obiect o locuinta), servitute,
superficie, astea sunt specifice. Apoi proprietatea poate fi (3)grevata: ipoteca, gaj, privilegii si dr
de retentie. Tot cu privire la bunuri, ce se mai pot institui pe ele? (4)Drepturi personale: chirie,
comodat, depozit, etc.

Deci vedeti, toate astea impreuna alcatuiesc circuitul civil, cam asa sunt tranzactionate bunurile
liber. Evident ca exista anumite limitari, iar pe langa astea mai exista si un drept de dispozitie
materiala asupra bunului, adica posibilitatea proprietarului de a-l transforma, modifica sau
distruge, de a-i altera substanta materiala.

Toate astea fac parte din prerogativele dr de proprietate privata. Sunt atat de multe pentru ca
exista libertate contractuala si de actiune, in general. Ei, ori de cate ori exista o limitare, limitarea
aia de fapt este de care? De drept civil? Sunt si de astea cateva, stabilite prin clauze, dar de
regula ele sunt nule. Orice fel de ingerinta, de limitare a circulatiei este de drept
administrativ: nu ai voie sa distrugi un bun din patrimoniul cultural, apoi nu ai voie sa iti faci
casa cum vrei ci numai dupa cum iti dicteaza alte reguli, adica de drept administrativ, nu ai voie
ca un anumit bun sa il vinzi timp de 10 ani. Ati auzit de o asemenea interdictie de vanzare? Daca
cumperi o locuinta ANL ai o interdictie de a o vinde cativa ani, poate 5-10, nu e firesc? Ti-o da
la un pret mai mic decat pretul pietei sa ai unde locui, nu sa faci specula, dar totodata nici nu poti
sa fii obligat sa o pastrezi la nesfarsit si de aia e instituita o regula de asta. Libertate absoluta nu
se intalneste decat in piata, in rest peste tot o sa gasim si reguli de drept administrativ amestecate.

Sa ne imaginam ca avem un bun proprietate publica. Stim ca este inalienabil pentru ca ne-o
spune Constitutia. Intrebarea este: circula el cumva sau nu? Daca ii intrebati pe civilisti, ei vad
in domeniul public un cimitir, acolo totul a murit. Nu ati invatat cum se stinge uzufructul? Se
stinge, printre altele, prin pieirea bunului, pieire care poate fi materiala sau juridica, adica a
trecut in domeniul public. Asta s-ar traduce ca trecerea in domeniul public e o pieire juridica,
bunul nu mai este juridic deloc, adica a iesit dincolo de domeniul juridicului, ceea ce bineinteles
e o greseala!! El doar si-a schimbat regimul juridic, aici nu e abator si noi nu facem dr funerar.
Sigur ca inalienabilitatea asta ingreuneaza foarte mult circulatia, dar nici vorba ca bunurile alea
sa fie complet inerte, aproape la fiecare o sa avem ceva de discutat si anume:
(1)Proprietatea publica se poate transfera?

Sigur ca se poate, dar cum? Bineinteles, nu avem ce discuta despre transferul bunurilor mortis
causa, ca nu stiu daca o sa mergem vreodata la inmormantarea municipiului Cluj Napoca. Aceste
persoane juridice nu mor nici macar prin faliment ---> daca da faliment iese si mai vioi, pentru ca
falimentul este un mod de a se curata de datorii, dar el nu moare ca nu are cum. Sigur ca inter
vivos nu putem discuta propriu-zis, ca nu putem sa spunem ca Turda si Cluj sunt in viata, dar in
fine. Fata de acele transferuri civile contractuale, aceste transferuri cum se fac? Pai ca sa ramana
proprietate publica, transferul trebuie sa se faca intre titulari de dr de proprietate publica.
Eu, personal, nu as avea cum sa primesc un bun proprietate publica, de ce? Pentru ca nu pot fi
titular de proprietate publica. Prin ce se face transferul? Prin act administrativ, nu se face
contractual, nu incheie statul roman contract cu municipiul Cluj Napoca.

Care este mecanismul? Il spune legea 213. Ganditi-va ca avem un bun care este proprietatea
publica a statului si trece in proprietatea privata a municipiului Bucuresti. De exemplu, Guvernul
si-ar face un nou sediu si mai mare si s-ar muta acolo, iar Palatul Victoria ar ramane gol. Nu
avem ce face cu el? Bineinteles ca avem ce sa facem cu el, printre altele teoretic s-ar putea muta
acolo primaria capitalei. Daca s-ar muta primaria capitalei, automat ce constatam? Ca se schimba
afectatiunea, adica acea cladire nu mai este de interes national, ci de interes local, pentru ca alea
sunt autoritatile. Atunci, nu ar trebui sa apartina statului si sa stea primaria in chirie la stat ca nu
e firesc asa, ci ar trebui sa se schimbe si proprietatea odata cu afectatiunea, cum se face? Acte
administrative emise la cerere: cine face cererea si cine da hotararea? Cine altcineva poate sa dea
hotararea decat Guvernul, adica nu poate altcineva decat proprietarul sa transfere proprietatea.
Daca e proprietatea statului este evident ca municipiul Bucuresti, adica consiliul local, face
cerere si Guvernul emite HG. Deci bunurile pot fi transmise prin acte administrative intre titulari,
va dati seama ca aceste transferuri sunt mult mai rare decat cele civile in primul rand pentru ca
este un numar aproape infinit de titulari civili.

Pe langa transferul proprietatii prin acte juridice, transferul asta mai poate avea loc si prin fapte
juridice, care sunt cele mai cunoscute fapte juridice de dobandire a proprietatii private?
Uzucapiunea, accesiunea, ocupatiunea, posesia de buna credinta. Ce putem spune? Se poate
dobandi proprietatea publica prin fapt juridic? Prin accesiune se poate, dar in rest nu. Daca
statul uzucapeaza un bun, atunci va deveni ce? Proprietatea lui privata si apoi prin acte juridice il
trece in proprietatea lui publica, dar direct in proprietatea publica poate doar prin accesiune.

(2)Avem dezmembraminte ale proprietatii publice?

Ni le spune NCC: dreptul de administrare, de concesiune si dr de folosinta gratuita. Acum, daca

ati citit in carte, ati vazut si parerea mea despre natura juridica a dreptului de administrare, stiti
care este problema? Eu v-as recomanda pe langa cartea asta sa cititi si articolele din NCC
comentat si articolul pe care l-am comentat eu despre proprietatea publica. La speta cel putin sa
aveti si comentariul ala ca ajuta.
Problema este ca tot NCC a fost facut de civilisti, apoi proprietatea publica nu are ce cauta in
codul civil, dar au introdus-o cu forta. Daca va uitati la art 3 din codul civil, ce ne spune? Ca
prezentul cod reglementeaza raporturile juridice dintre particulari in calitatea lor de subiecti de
drept civil. Asta e obiectul de reglementare a codului, si apoi se trezesc sa reglementeze
proprietatea publica, de parca proprietatea publica ar fi ceva ce 2 particulari tranzactioneaza.
Deci dupa parerea mea administrarea nu este un dezmembramant, dar fiindca codul spune ca
este, atunci cel putin are regimul juridic al unui dezmembramant. Concesiunea de bunuri am
facut-o.

Folosinta gratuita - e ciudat ca un bun proprietate publica se da cuiva sa il foloseasca gratuit,

suna bine? Incalca principiile utilizarilor publice si o sa vedeti care sunt alea probabil ora
urmatoare. De fapt, aceasta folosinta gratuita nu se poate da decat persoanelor juridice nonprofit,
deci care la randul lor urmaresc satisfacerea unui interes public. Poti primi un sediu central
gratuit daca esti societatea romana de lupta impotriva cancerului sau stiu eu, fiindca nu urmaresti
ceva pentru tine, ci ceva altruist, poti primi un bun domenial sa il folosesti gratuit.

Am putea sa mai scriem vreo 5 sa le stabilim un regim juridic oarecare, ca toate sunt
dezmembraminte. Ce au in comun? Faptul ca pot exista drepturi reale principale, adica
dezmembraminte, numai daca sunt reglementate expres. Astea sunt limitative si in dreptul civil si
in dreptul administrativ. Ce le deosebeste complet? Din punct de vedere al naturii lor exista o
deosebire fundamentala. Pe oricare 2 le-am compara ar iesi exact aceeasi deosebire, deci nu ne
intereseaza continutul lor in sine, ce dr si obligatii are fiecare. Se poate stabili ca sunt institutite
prin acte administrative sau prin contracte administrative, bun, asta e sursa diferentei lor, iar cele
civile sunt stabilite prin contracte civile. Care e diferenta dintre ele? STABILITATEA.
Cele administrative intotdeauna o sa fie niste drepturi precare, adica se pot desfiinta daca
interesul public o cere, iar cele civile sunt stabile pentru ca trebuie respectate asa cum au fost ele
incheiate.

(3)Grevarea. Drepturi reale accesorii. Ce puteti sa spuneti despre astea? Nu exista asa ceva,
pentru ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, deci nu
se pot institui ipoteci, gajuri si etc.

(4)Drepturi personale.

Inchirierea in regim de drept public, pe langa care mai exista tot felul de contracte. In urma
parteneriatului public-privat (il faceti la master), partenerul privat dobandeste un drept din asta
personal asupra bunului proprietate publica pus in comun de autoritate. Poate sa mai existe
locatiune de gestiune, alt contract care da nastere la drepturi personale.

Ele trebuie sa fie reglementate expres de lege si, pe de alta parte, vedeti, care e diferenta dintre
inchirierea bunurilor proprietate publica si inchirierea bunurilor proprietate privata? Aceeasi
diferenta, si anume sunt precare, deci inceteaza atunci cand interesul public o cere sau cand
interesul public inceteaza. Vedeti, locuintele sociale sunt bunuri proprietate publica, cand
inceteaza un contract care are ca obiect o locuinta sociala? Cand cel ce locuieste acolo castiga la
loto, isi construieste o casa, lucreaza in strainatate, orice, deci daca nu mai indeplineste
conditiile.

Concluzia. Si in circuitul administrativ bunurile circula, dar mult restrictionat fata de circulatia
din circuitul civil. De asemenea, se face prin acte administrative sau contracte administrative, iar
totul este precar adica depinde de interesul public.

In afara de cele 2 circuite, bunurile mai circula si intre ele. In acest sens, un rol foarte important
il are acest domeniu tampon, si anume DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI. Cum intra un
bun din domeniul privat din circuitul civil, in domeniul public, in circuitul administrativ? De
regula, prin domeniul privat al statului si abia apoi in circuitul administrativ sau direct prin
expropriere in domeniul administrativ.

Intotdeauna ca un bun sa ajunga din privat in public sunt necesare, de fapt, 2 acte juridice
diferite. Acum sigur ca ar putea fi incorporate in principiu intr-unul si acelasi instrument juridic,
dar trebuie sa fie 2 vointe diferite. Un bun din privat ati vazut ca trebuie sa intruneasca 2 conditii:
titlu si afectatiune, adica un bun care e aici [points to stuff] nici nu apartine statului sau UAT si
nici nu este afectat unei utilitati publice, bun. Prin urmare, ca acest bun sa intre in domeniul
public, modalitatea cea mai fireasca este in 2 pasi:

1.Actul de transfer sau de achizitie, adica titlul, bunul proprietarului este cumparat de stat. De
ce? Vrea sa faca acolo gura de tunel de metrou, autostrada sau orice altceva de inters public.
Actul de achizitie face ca bunul sa treaca din civil in proprietatea privata a statului.

2.Clasarea, respectiv afectarea, zicem afectatiunea in general. In urma acestui act, bunul
ajunge in domeniul public.

La fel, daca in proprietatea publica nu mai este necesar bunul, prima data administratia ce face?
Il declaseaza si il dezafecteaza si, in urma acestui act, bunul din proprietatea publica devine
proprietate privata. Daca nu mai are nevoie de el in continuare, il instraineaza, il vinde la licitatie
si atunci bunul reintra in circuitul civil prin aceeasi 2 pasi, in sens invers.

EXPROPRIEREA

Astea sunt situatiile firesti, intai il dobandeste apoi il afecteaza, intai il dezafecteaza apoi il
instraineaza. Uneori insa, particularii se opun si nu vor act de transfer si atunci se recurge la
situatia exceptionala, anume exproprierea.

Cum se face exproprierea? Care e ordinea? Vedeti, ne spune Constitutia ca nicio expropriere nu e
permisa decat pentru cauza de utilitate publica, deci inainte de a-l prelua cu forta trebuie sa
declari bunul ca fiind de utilitate publica. De aia in situatia exproprierii mai intai bunul este
afectat. Chiar daca bunul apartine lui X, daca este declarat de utilitate publica, din momentul ala
stiti ce se intampla? Particularul nu il mai poate vinde (de regula e vorba de terenuri).
Particularului nu ii este interzis sa il vanda, dar nu are cum sa il vanda pentru ca bunul ala nu are
nicio valoare, nimeni nu il cumpara cand stie ca trece o autostrada pe acolo. Bun, deci bunul este
afectat utilitatii publice, dupa care prin expropriere el trece direct in domeniul public pentru ca
inca dinainte indeplineste si conditia afectatiunii.

UTILIZAREA DOMENIULUI PUBLIC.

Vedeti, in general bunurile proprietate privata sunt utilizate in interes privat, in 99 % din situatii
este o idee valabila. Sunt si bunuri proprietate privata care sunt utilizate in interes public, asa
cum am spus, cladirile UBB. Intrebarea este: cum sunt utilizate bunurile proprietate publica, in
interes public sau in interes privat? De regula in interes public, dar pot fi utilizate si in interes
privat.

Bunurile proprietate publica pot fi utilizate de catre public sau de catre serviciile publice.
Utilizarile de catre serviciile publice nu comporta discutii: de exemplu, cum utilizam sinele de
tramvai? Nu le utilizam noi, ca noi utilizam tramvaiul, deci nu ne intereseaza sinele. Utilizarile
de catre public insa, de catre persoane in mod direct, se impart in utilizari publice (facute de toate
persoanele) si utilizari private sau privative (facute numai de catre anumite persoane care au un
titlu de ocupatiune), depinde cum traducem din limba franceza cuvantul.

1.Utilizarile publice.

Fiind facute de public, in general, se bucura de 3 mari principii de utilizare: egalitatea,

gratuitatea, libertatea. Ce inseamna fiecare? Imi dati un exemplu de utilizare publica? Strada
Avram Iancu, Parcul Central, trotuarele pe de langa facultate, toate astea sunt utilizari publice.

a)Egalitatea oricine vrea poate sa treaca pe acolo in mod egal, nimeni nu are un drept mai
puternic decat altul de a utiliza.

Intrebare: daca X sta in fata facultatii si fumeaza o tigara pe trotuar, Y care si el vrea sa fumeze o
tigara il poate da mai incolo sau X poate sa fumeze si 10 tigari iar Y trebuie sa astepte? Si atunci
nu mai e egalitate sau cum? O banca din parc, daca stai la rand si tot nu e libera, a doua zi tot
acolo e ala, e bine? Peste juma’ de ora poti sa il ridici? Asta e principiul egalitatii, care ce ne
spune? Toti avem dreptul egal, dar cand X utilizeaza bunul e o situatie de fapt, nu ai voie sa il iei
cu forta, cand se plictiseste si pleaca, asta este, vine urmatorul ocupant. Asta nu inseamna ca e
exclus abuzul, de exemplu daca ziua stai pe banca, noaptea dormi pe banca si tot asa, ala e abuz
de utilizare si vine politia si te ridica.

EXCEPTIA: nu are cum sa fie individuala, de ce? Pentru ca ar incalca egalitatea in fata legii si
autoritatilor publice. Exceptii de la egalitate nu ar putea fi decat pe categorii. Exemple: e loc de
parcare, dar nu pentru toata lumea, ci numai pentru persoanele cu handicap / taximetristi /
autobuze.

b)Gratuitatea nu trebuie sa platesti vreo taxa.

EXCEPTIA: cele mai cunoscute exceptii sunt locurile de parcare, muzee, autostrazi, dar nu sunt
singurele.

c)Libertatea esti liber, adica nu iti trebuie o autorizatie speciala.

EXCEPTIA: atunci cand ai nevoie de o autorizatie. Cele mai cunoscute exceptii sunt bibliotecile,
unde ai nevoie de permis. Sigur ca trebuie sa platesti ceva, dar din aia se acopera costurile
permisului. Totusi, s-ar putea ca acea taxa sa fie o exceptie de la gratuitate sau sa nu fie, depinde
cat e de mare.

2.Utilizarile private.

Presupun un titlu, adica o autorizatie de ocupare. Autorizatiile astea, in functie de

durabilitatea dreptului, sunt:

a)Autorizatia de stationare

Iti permite ce? Sa utilizezi o bucata din domeniul public, fara niciun fel de prindere in sol, sa
canti la chitara de exemplu. Ideea care este? Ori de cate ori iti da o autorizatie de stationare (aia
cu covrigii ambulanti) nu iti spune neaparat ca trebuie sa stai exact in locul ala, ci iti delimiteaza
o parcela mai mare in interiorul careia ai voie sa stai. Daca e in fata unui magazin / banci poate e
coada si se muta mai incolo. Deci specificul autorizatiei de stationare este ca nu are strict un loc,
ci numai un perimetru delimitat in care sa isi exercite dreptul.

b)Autorizatia de amplasare

Presupune o prindere in sol extrem de superficiala. Daca ai un chiosc pus pe domeniul public s-
ar putea a nu fie asa superficiala, fie datorita greutatii lui, fie faptului ca ai niste suruburi si l-ai
prins in sol. Specificul insa este ca poate fi demontat usor, adica daca administratia iti cere sa
pleci maine, de azi pe maine poti sa pleci.

c)Autorizatia de construire

Autorizatia de construire presupune faptul ca poti sa faci fundatii in domeniul public, dar fara
indoiala ca bunul ala va fi incorporat in domeniul public si utilizat ca atare. De regula iti da
autorizatie de construire pe domeniul public numai daca esti concesionar, daca nu, nu prea.

Stiti ca exista in cartiere locuri de parcare in parcari subterane si locuitorii din zona inchiriaza pe
1 an, 5 sau cat o fi, un asemenea loc de parcare. Ce fel de utilizare e aia, publica sau privata? Pai
in perioada in care s-a inchiriat locul poate folosi altcineva? Nu. Vedeti, la aceste utilizari
private, daca luam cele 3 principii, nu exista egalitate (dimpotriva, exclusivitate), nu exista
gratuitate cu exceptia situatiei in care exista un drept de folosinta gratuit, si nu exista nici
libertate, o singura persoana il foloseste.

Ultima intrebare: atunci cand bagi monede in aparatul ala de parcare si folosesti un loc de
parcare timp de 5 ore, 2 zile, asta e o utilizare publica (colectiva) sau una privata? Publica, dar de
ce? Ce le diferentiaza? Pai cand ai platit, nu ai obtinut un soi de autorizatie, o permisiune de a
stationa? Care e diferenta dintre acea permisiune de a stationa si cea pe care o obtine unul care isi
parcheaza masina in acea parcare cu abonament? La cea cu abonament nu poate sa vina altcineva
sa parcheze. Dincoace, dupa ce ai plecat cu masina, poate sa vina altul in locul tau. Ideea este ca
utilizarile colective sau publice sunt in primul rand caracterizate prin acest caracter
ANONIM, adica nu il cunoastem cu numele pe cel care le utilizeaza, te duci si platesti dar pe
bonul tau nu figureaza numele. Esti un anonim printre ceilalti si folosesti fiindca ai platit, nu
fiindca te cheama X. La parcarea cu abonament, utilizare privativa, conteaza numele pentru ca
restul nu au autorizatie sau abonament pe numele tau.

Curs 14
Deci azi o sa terminam materia de drept administrativ, o sa incercam sa terminam mai repede de
2 ore ca sa facem o scurta recapitulare. Vedeti cati ati venit sa va spun subiectele? Putini, dar se
transmit si mai departe.

BUN-AFECTATIUNE-INALIENABILITATE

Ultima chestiune pe care vreau sa o discutam despre domeniul public este legata de relatia dintre
bun-afectatiune-inalienabilitate. E o chestie importanta. Sigur ca acum o intelegeti la nivel
teoretic, dar dupa aia daca o sa ajungeti sa va bateti capul cu asa ceva, o sa ajungeti sa intelegeti
si la ce e buna ideea asta. Intrebarea este: ce este inalienabil? In lume sunt 2 sisteme diferite:
sistemul francez la care noi ne-am raliat acuma, adica de 150 de ani, cu pauza de 50 de ani in
care nu eram raliati la nimic, poate la ala sovietic, si cel german care ne spune ca afectatiunea e
inalienabila si nu bunul. Si in sistemul nostru de drept sunt reguli care cel putin temporare care
vizeaza ideea asta.

Care e diferenta? Imaginati-va Casa Poporului care, fiind sediul Parlamentului, este in domeniul
public national. Fiind intr-un sistem de inspiratie franceza, ideea e ca bunul este inalienabil,
adica Casa Poporului nu poate fi instrainata, ea nu poate apartine decat statului atata timp cat e
Parlamentul acolo, iar orice vanzare e nula, pentru ca intre bun si inalienabilitate exista o relatie
directa. Daca insa Casa Poporului ar fi in Germania afectatiunea ar fi inalienabila. Asta ce
inseamna? Ca daca cumva statul ar avea nevoie de bani, ce ar putea face printre altele? Sa scoata
la vanzare Casa Poporului, dar cel care ar cumpara-o ar face-o cu servitutea numita afectatiune,
servitute care este inalienabila, deci la care nu poti renunta. Cu alte cuvinte cel care cumpara
Casa Poporului stie ca pentru o eternitate, atata timp cat exista constructia aia, el nu poate sa faca
altceva cu ea decat sa o dea in chirie Parlamentului si sa stabileasca la pretul pietei chiria, nu are
cum sa foloseasca bunul altfel. Atunci, intr-un sistem german nu exista 2 tipuri de proprietati
(publica si privata), ci exista numai proprietatea privata, dar exista si o proprietate privata
speciala, adica proprietatea privata afectata unei utilitati publice si la care nu poti renunta. E un
alt tip de viziune.

Ei, unde v-am spus ca exista asa ceva in sistemul nostru de drept, temporar? Acolo unde s-au
preluat imobilele in mod abuziv si s-au restituit acuma. S-au preluat terenuri, bunuri proprietate
privata si in astia 50 de ani ele au fost afectate unei utilitati publice, acolo s-au mutat si
functioneaza spitale, ambasade, ma rog. Ce ne spune legea? Bunul se retrocedeaza, dar
afectatiunea asta trebuie mentinuta o perioada de timp. Sigur ca, neavand sistemul asta german
definitiv, situatia nu poate fi tinuta prin lege decat o perioada de timp.

DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI

Urmatoare chestiune este legata de domeniul privat, pe care vreau sa il discutam numai pe scurt.
Am spus ca domeniul privat este un regim mixt, adica proprietatea este reglementata printr-un
regim juridic ca regula comun si, prin exceptie, administrativ. Aproape intotdeauna legea
prevede ceva diferit, foarte rar se intampla sa nu prevada nimic si, prin urmare, sa se aplice
dreptul comun. De aia in carte am luat toate chestiunile interesante legate de un bun.

De exemplu, cum se poate dobandi un bun proprietate privata? Pai, in mod normal, prin toate
modurile reglementate de NCC in favoarea particularilor, asa cum un particular poate dobandi
proprietatea asta, asa o poate dobandi si statul sau UAT. Bun, sunt situatii atipice, adica specifice
numai statului sau unitatilor administrativ teritoriale? Exista? Exista cel putin 1: succesiunea
vacanta. Cand o sa faceti la succesiuni la anul o sa vedeti ca ala nu e un mijloc specific de drept
civil, adica nu in virtutea unui mecanism civil dobandeste statul bunurile abandonate sau
succesiunile vacante, ci e un mecanism de drept administrativ. Acolo statul e obligat sa o
accepte, nu poate sa spuna ca nu o vrea. Oricine poate refuza o succesiune, nu? Ei, statul sau
UAT nu au cum sa refuze ca nu au voie, sunt obligate sa o ia.

Cum se pot instraina bunurile proprietate privata? Ca regula, ar trebui sa se poata instraina
asa cum isi instraineaza un particular bunurile lui, asa este? Se pot vinde? Sunt inalienabile? Nu,
deci se pot vinde. Intrebarea este: voi daca vreti sa va vindeti un bun, il puteti vinde mai ieftin
unui var ca asa vreti? Da. Dar statul poate sa vanda unui var ca asa vrea? Nu, deci vedeti, nu e la
fel pentru ca sunt niste principii de drept public. Bineinteles, un particular oricand isi poate dona
bunurile, dar cum ar fi ca statul sa isi doneze bunurile? Iarasi nu e posibil. Particularii isi pot da
in chirie bunurile cui vor ei, pe ce perioada vor ei. Statul nu poate face asa ceva, are niste limite,
nu poate decat pe baza unor punctaje, forme de competitie sa dea in chirie bunul, uneori numai
unor categorii sociale; chiria este reglementata, durata este reglementata, deci ce mai ramane din
dreptul civil? Faptul ca, daca vrea, chiriasul poate sa plece, in rest nu stiu ce mai ramane. Sigur
ca nu are cum dreptul administrativ sa isi imagineze totul si sa reglementeze totul, asa ca unele
lucruri mai raman nereglementate, dar la nivel cantitativ ele au ajuns in minoritate.

INSTANTA COMPETENTA

Ce vreau sa discuta acum? Ceva ce am uitat la contracte administrative, presupunand ca va vine

speta care s-ar putea sa aiba mai multe ipoteze si s-ar putea ca unele ipoteze sa vizeze
contenciosul clasic iar altele sa vizeze contracte administrative sau domeniul public sau, in fine,
exproprierea, dar acolo e foarte simplu. Problema e, intr-adevar, un tablou general al instantei
competente.

Ce am facut noi pana acum? Daca vorbim de un AA unilateral sau un refuz nejustificat de a
solutiona o cerere, de aici [points to stuff/draws] am facut tabelul si nu mai discutam. Vedem
care e competenta materiala, vedem care e competenta teritoriala si in functie de natura fiscala
sau nefiscala stiti care-i instanta, cu optiunea dintre instanta de la domiciliul reclamantului si
instanta de la sediul paratului. Toata asta e reglementata de art 10 din LCA. Asta am discutat-o si
nu vreau sa o repun in discutie, doar vreau sa vedeti in continuare.

Ce mai avem de discutat? Ipoteza in care veti constata ca litigiul poarta asupra unui contract
administrativ si, mai departe, ipoteza in care fara sa fie vorba de acte unilaterale sau de contracte
administrative, litigiul poarta asupra unui bun proprietate publica, respectiv un bun proprietate
privata a statului sau UAT. Care este instanta competenta sa judece litigiul? Va repet, exista
posibilitatea ca intrebarea asta sa fie de 2 ori sau de 3 ori la speta, la fiecare dintre ipoteze, pentru
ca sunt chestii diferite, iar in practica este foarte importanta chestiunea.

1.Contract administrativ

Stabiliti ce fel de contract este, concesiune de bunuri sau celelalte, adica daca se aplica OUG 54
sau 34. O sa vedeti ca de fapt e aceeasi solutie, doar ca (desi nu se puncteaza mult, dar macar 10
sutimi conteaza) eu ma astept sa-mi indicati temeiul legal, pentru ca in practica toate instantele
pe asta se bazeaza, trebuie sa indici textul de lege.

Bun, la ambele exista un temei legal expres: la OUG 54, art 66 alin 2 si la OUG 34, art 286. Ce
ne spun ele in esenta? Adica daca le-am compara pe amandoua cu art 10, care e diferenta?
Diferenta este si din punct de vedere al competentei materiale si din punct de vedere al
competentei teritoriale.

• DPDV material intotdeauna instanta competenta va fi tribunalul

Nu conteaza cine e autoritatea contractanta, cine e concedentul, cine e achizitor, poti sa
contractezi si cu primarul si cu consiliul si cu guvernul ca tot aia e, te judeci la tribunal din
perspectiva competentei materiale.

• DPDV teritorial nu mai exista dreptul la optiune, ci este vorba despre sediul
autoritatii publice, indiferent ca ea este reclamant sau parat. Acolo unde se incheie
contractul (ca si el se incheie tot la sediul autoritatii publice), acolo si instanta va
solutiona cauza.

2.Bun proprietate publica/ privata a statului sau UAT

Si acuma, daca intrebati pe cineva care practica o sa va spuna fara sa respire ca daca e bun
proprietate privata, instanta competenta e cea de drept comun, iar daca e vorba de proprietate
publica atunci avem instanta de contencios admin. Nu e chiar asa. In ce sens? Trebuie sa
intelegeti ca nu avem decat o prevedere expresa in legea 213, in rest nu avem niciun fel de
prevedere si atunci trebuie sa ne ghidam dupa principii.

Cum stim care instanta judeca un litigiu? Voi trebuie sa determinati intr-adevar obiectul
litigiului, nu este foarte greu, adica cel putin in speta pe care o s-o primiti o sa se vada. Lucrurile
stau cam asa: asta e proprietate publica si cealalta e proprietate privata. Ce am spus, proprietatea
publica cum arata? Nu stiu cum sa ma exprim ca sa va fie mai clar. Pe de o parte este insasi ideea
de proprietate. Poate la master raspundem si la urmatoarea intrebare: proprietatea publica ca
natura juridica, deci nu ca regim juridic, este tot aia cu proprietatea privata sau este altceva? Si
raspunsul, desi la nivel filosofic sunt foarte multe discutii, eu cred ca ar trebui sa fie “altceva”,
desi la nivelul legii care se aplica este exact acelasi lucru, de ce? Pentru ca asa spune Constitutia,
care le baga in aceeasi oala, toate sunt protejate in mod egal. Desigur ca regimurile juridice sunt
diferite.

Revenim. Ideea de proprietate, da? De aici vin actiunile de aparare a proprietatii, care sunt
actiunile astea de aparare a proprietatii? Actiunea in revendicare, inclusiv posesoria iti apara
proprietatea indirect, deci intra in aceeasi oala, apoi actiunea in granituire, actiunea negatorie a
unor dezmembraminte (asta apara nuda proprietate, daca faci o actiune negatorie de uzufruct,
negi ca altcineva ar avea uzufruct asupra bunului tau). Deci astea intra in insasi ideea de
proprietate si peste aceasta idee de proprietate avem regimul juridic, regim juridic care este unul
de care? Administrativ, bun.

Aproape la fel e dincoace. Pe de o parte avem din nou aceasta idee de proprietate, dupa care
suprapunerea de regim juridic, dar care nu mai e asa simpla ptr ca aici mai intai avem o regula:
regimul de drept comun si, prin exceptie, regim de drept administrativ. Bun, si atunci vedeti, aici
discutia este nu care instanta judeca in sensul ca tribunalul sau curtea, ci care instanta judeca
intre instanta de drept comun sau instanta de drept administrativ?
La ambele este valabila ideea urmatoare: daca in discutie se pune insasi proprietatea, atunci
instanta competenta va fi intotdeauna instanta de drept comun, de ce? Pentru simplul fapt ca
nu se potriveste pe regulile contenciosului administrativ. A, autoritatea, revendica un bun de la
B, unde poti sa vii sa spui ca s-ar incadra litigiul ala pe art 10 sau pe orice regula care stabileste
un contencios administrativ? Niciunde si atunci e instanta de drept comun, civil. Ganditi-va ca un
bun proprietate privata este inchiriat unei persoane pe durata de 5 ani si, fara sa anunte, chiriasul
pleaca mai repede si lasa bunul aiurea. Nu avem nicio reglementare in afara de codul civil si
legea locuintei care sunt de drept privat. Ce se intampla daca autoritatea vrea despagubiri pentru
ca nu a fost anuntata si bunul a fost lasat nefolosit si nici nu s-a mai platit chiria, se pot acorda
daune? Se pot, dar nu asta era intrebarea principala. Daca administratia ar avea asemenea
pretentii, care instanta ar trebui sa solutioneze cauza? Evident ca instanta de drept comun, pentru
ca este o reglementare care tine de drept comun.

Daca avem insa un litigiu care se bazeaza pe regimul juridic de drept administrativ fie din
una sau din alta, banuiesc ca intuiti raspunsul ca nu are cum sa fie altfel, competenta va fi
instanta de contencios. De fapt ce se intampla? Regimul asta juridic va fi strans legat fie de AA,
fie de contracte administrative. Imaginati-va urmatorul lucru: potrivit legii 50/1991, imobilele
proprietate privata ale UAT pot fi demolate fara autorizatie de desfiintare daca au fost construite
fara autorizatie, printr-o simpla dispozitie de desfiintare emisa de primar. Asa spune legea.
Primarul vrea sa faca curatenie si emite dispozitia, a doua zi vin buldozerele. Bun, avem un bun
proprietate privata, dispozitia asta tine de dreptul comun sau de dreptul administrativ? Evident ca
de dreptul administrativ. Acolo sunt chiriasi sau ocupanti ilegali, nu are importanta, dar cineva
sta si se uita cum vin buldozerele - ar vrea sa faca actiune in instanta impotriva manifestarii de
vointa a primarului. Intrebarea este: unde trebuie sa faca actiune? E bun proprietate privata. Se
adreseaza instantei de drept comun? Evident ca nu, de ce? Pai simplu, regimul juridic
administrativ asta inseamna: dispozitie unilaterala, nu e cu nimic diferit de actiunea clasica in
contencios. Deci ori de cate ori este vorba despre regimul juridic administrativ, instanta de
contencios va fi cea care va solutiona cauza.

Daca ar fi vorba de o actiune in granituire care ar trebui sa fie instanta competenta? Intotdeauna
instanta de drept comun, de ce? Foarte simplu, pentru ca granituirea e o chestie de drept privat,
un judecator de la judecatorie judeca tot timpul granituiri, vine un expert si traseaza liniiile,
uitandu-se topografic care sunt limitele intre 2 terenuri. E ceva diferit daca e vorba de domeniul
public? Nu, e la fel, ca tot o limita se stabileste intre 2 parcele. Deci in mod normal si la
granituiri ar trebui ca instanta competenta sa fie instanta de drept comun, doar ca AVEM
PREVEDERE EXPRESA. Intotdeauna facem cum spune legea si, daca nu spune legea nicicum,
numai atunci apelam la principii, reguli generale etc. Daca va uitati la Legea 213 art 23:
LITIGIILE CU PRIVIRE LA DELIMITAREA DOMENIULUI PUBLIC SUNT DE
COMPETENTA INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, deci daca cineva ar
face o granituire ar trebui sa se adreseze instantei de contencios. Care, ca aici nu mai scrie.
Tribunalul, de ce? Pentru ca am vazut ca aia e instanta de drept comun in materie de contencios,
tribunalul. Fiind insa vorba de un bun, se deroga din perspectiva teritoriala, pentru ca trebuie sa
fie instanta de la locul unde se afla bunul.

EXPROPRIEREA.

Ati vazut prin manual ca sunt mai multe moduri in care proprietatea publica poate fi dobandita si
sunt unele care pot fi foarte usor confundate cu exproprierea. Care sunt astea? Exproprierea,
rechizitia, confiscarea, nationalizarea si preemptiunea. Voi ati citit in carte ce inseamna fiecare.
Daca as incepe sa scriu aici exproprierea si dupa aia, in jos, sa le deosebim pornind de la cea mai
apropiata de expropiere si terminand cu cea mai indepartata de expropriere, care ar fi ordinea?
Cea mai apropiata de expropiere este? Nationalizarea, apoi una relativ apropiata - confiscarea,
apoi rechizitia si la final, cea mai indepartata, preemptiunea.

1.Preemptiunea

Care este criteriul care face ca preemptiunea sa se deosebeasca de celelalte? Nu exista in

totalitate constrangere. Deci celelalte au in comun caracterul fortat, lipsa totala a
consimtamantului proprietarului bunului. Acum sa nu intelegeti gresit, teoretic proprietarul
bunului ar putea fi pur si simplu de acord: am savarsit o contraventie si eu de buna voie duc
bunul, nu mai trebuie sa vina sa il confiste ei, dar nu asta este relevant. Acest consimtamant este
irelevant, nu conteaza ca este sau ca nu este. La preemptiune exista intentie de vanzare, adica
acest caracter fortat este numai partial, adica nu vizeaza decat un element, adica ce? Doar
persoana in favoarea careia se face instrainarea, poti sa vinzi dar nu vinzi cui vrei, ci vinzi cui are
acel dr de preemptiune.

2.Rechizitia.

Se deosebeste de celelalte 3 prin faptul ca nu se transmite proprietatea, numai folosinta. La

celelalte 3 se transmite proprietatea si au prin urmare caracter definitiv, la rechizitie se transmite
numai folosinta si are caracter temporar.

Exceptie: cand se transmite proprietatea? La bunurile consumptibile. Pana la urma, oricum

caracterul temporar se mentine pentru ca acele bunuri o sa ii fie date inapoi dupa ce trece situatia
de criza. Sa nu credeti ca astea sunt singurele deosebiri, mai exista si altele doar ca am vrut o
comparatie globala, nu sa le luam pe fiecare in detaliu.

3.Confiscarea.

Prin ce se deosebeste confiscarea de celelalte 2? Natura ei juridica este de sanctiune, penala sau
contraventionala, celelalte 2 au la baza - cel putin la nivel declarat - un soi de utilitate publica sau
o utilitate sociala. Deci nu ai scop sanctionator, prin urmare consecinta principala care este?
Despagubirea. Celelalte sunt cu despagubire, adica nationalizarea si exproprierea. Discutia cea
mai interesanta este cu nationalizarea. Diferenta ca sa fie foarte clara: la nationalizare si
expropriere despagubirea nu are cum sa fie exclusa, se poate da sau nu, la confiscare este exclusa
despagubirea.

4.Nationalizarea.

Noi, romanii, avem o trauma cu nationalizarile, iar trauma e asa mare incat nationalizarea e
interzisa prin Constitutie. E bine asta? Pai daca am sti exact ce inseamna nationalizare poate ca
ar fi bine, daca ar fi scris Constitutia ca nationalizarile de tip comunist sunt interzise, atunci ar fi
fost si mai bine. Toate democratiile occidentale utilizeaza nationalizarea ca mecanism financiar,
in niciun caz nu e interzisa nationalizarea. Numai statul stie cat poate costa chestia asta, dar stie
si mai bine cat il poate costa daca nu nationalizeaza. Stiti care e ultima mare nationalizare din
lume? In 2008, SUA au nationalizat una dintre cele mai mari societati de asigurari, AIG, in
sensul ca au pompat cateva zeci de miliarde de dolari ca sa nu dea faliment.

De fapt, ce inseamna nationalizare? Ca aici discutam despre nationalizare si expropriere, care e

diferenta fundamentala dintre ele? Obiectul exproprierii respectiv obiectul nationalizarii care
sunt? Exproprierea are ca obiect bunuri imobile, iar nationalizarea are ca obiect bunuri mobile
incorporale, precum actiuni, parti sociale. Ideea e ca nationalizarile se aplica la societatile foarte
mari care au actiuni; statul nu ia bunul respectiv, ci ia actiunile, el devine actionar principal sau
unic actionar al societatii in cauza care continua sa existe. La nivel profan acum, uitati-va la
exproprierile din Bucuresti. Ai fost inainte de expropriere pe acolo si ai vazut cum arata locul, ai
trecut dupa 5 ani prin acelasi loc si nu mai recunosti nimic pentru ca dupa expropriere ce se
intampla? Se demoleaza si se face lucrarea de utilitate publica. Ganditi-va ca inainte de
nationalizarea AIG treci prin fata sediului, vezi cum arata si treci peste 5 ani dupa nationalizare,
ce e schimbat? Nimic, nationalizarea nu are efecte de fapt, ci numai efecte juridice, s-a
transferat proprietatea asupra unor actiuni.

Opusul nationalizarii este? Privatizarea. Si cum se face? Statul preia actiunile si apoi vinde
actiunile. De multe ori le preia gratis, de ce? Foarte simplu, lucrul asta se intampla si intre
privati, pentru ca societatea aia e plina de datorii si daca da faliment statul stie foarte bine ce il
asteapta, somaj, scandal, etc. Atunci ce face? Vine si baga capital in societate, poate face tot felul
de imbunatatiri, schimba politica firmei astfel incat sa o mentina in viata. Eviti falimentul unei
societati de asigurare sau de oricare, exista un interes public. Va dati seama ca daca ar fi intrat in
colaps, nu numai ca ramaneau niste americani fara asigurari, dar intra in colaps intregul sistem
financiar bancar si, ca sa intampine asta, statul a pompat bani in societate. Cand incepe sa
mearga bine din nou restituie actiunile ca nu e interesat de afacere. Atunci cand privatizarea nu e
gratis, pentru ca banii aia statul i-a bagat in societate, statul va incerca sa recupereze macar o
parte din ei. Sigur ca nationalizarea a fost folosita de comunisti intr-un scop deturnat: a luat tot
de la bogati ca sa dea la saraci, dar nu a mai dat nimic la nimeni inapoi, ci statul a tinut ptr el tot
ce a insemnat societati, mine, etc.
5.Exproprierea.

Ce este exproprierea? Depinde din ce perspectiva privim. Daca vrem o definitie de drept
administrativ, este un mod de dobandire a proprietatii publice. Daca vrem o definitie de drept
civil, exproprierea este un mod de stingere a proprietatii private. Daca vrem o definitie legata de
CEDO si constitutional, exprima o ingerinta in dreptul de proprietate privata. Cate ingerinte
constitutionale cunoasteti voi in materia dreptului de proprietate privata? Exproprierea, altele?
Acolo unde scrie in Constitutie despre expropriere se mai vorbeste despre inca o ingerinta
permisa, si anume? Folosirea subsolului unui imobil, adica un soi de rechizitie. Fiind o
ingerinta in dreptul de proprietate privata, ea trebuie sa fie justificata si sa fie
proportionala cu cauza pe care o justifica. O sa vedeti ca sunt mai multe conditii ale unei
ingerinte ca sa fie recunoscuta legal. Tocmai de aia, din aceasta perspectiva, in general in dreptul
european exproprierea este admisa ca atare numai recunoscandu-se cele 3 garantii:

• Nu se poate face decat pentru cauza de utilitate publica, adica nu sunt admise
exproprieri in interes privat.

Nici nu va imaginati cate texte din codul civil vechi au fost atacate la CCR pe aceasta idee. Stiti
2 institutii de drept privat care pun in discutie o idee de expropriere in interes privat? Partajul si
accesiunea. Cei care pierdeau la partaj sau la accesiune au venit si au spus:”M-au expropriat din
cota mea de imobil, m-a expropriat de casa mea facuta pe terenul lui, deci incalca textul din
Constitutie si din Conventie care imi garanteaza mie proprietatea.” Nu e chiar asa, dar sunt niste
discutii interesante.

• Nu se poate decat cu o despagubire care trebuie sa fie justa si prealabila.

• Cele 2 conditii trebuie sa poata fi verificate de catre instanta, adica asa numitul
control de legalitate al instantelor judecatoresti.

Deci daca vii si spui ca o sa fii expropriat pentru cauza de utilitate publica si cu justa si prealabila
despagubire dar instanta nu poate sa intervina, aia nu e expropriere legal facuta pentru ca asa
orice cauza e de utilitate publica si orice despagubire ar parea sa fie rezonabila sau justa.

A doua si a treia conditie sunt legate de proportionalitate, ingerinta este proportionala numai
daca primesti ceva in schimb, ceva just, si daca cineva poate verifica ca intr-adevar e just. Astea
sunt cele 3 principii pe care le respecta exproprierile in orice fel de democratie. Ramane sa
vedem daca legislatia noastra le respecta.

In materie de expropriere, noi avem 2 proceduri diferite: si anume: legea cadru (legea 33/1994) si
apoi mai avem una, legea 255/2010. Cand se aplica una si cand se aplica alta? Legea 33 se aplica
intotdeauna la nivel de principii, efecte, singura diferenta intre ele este de procedura a
exproprierii, deci avem o procedura pe legea 33 si alta pe legea 255. In legea 33 mai sunt insa si
alte dispozitii care nu sunt de procedura si care se aplica si in materia legii 255.
Legea cadru este 33; cealalta, adica legea 255, e exceptie si se aplica cand? Sigur ca este
prevazuta, daca va uitati la art 3 e mult.[???] Si atunci, macar sa aveti o idee fara sa cititi: e vorba
de infrastructura, adica exproprieri masive sau, atunci cand vorbim de coridor sau culoar de
expropriere, exproprieri pe parcele extrem de lungi (sosele, cai ferate, diguri). Cand se aplica
legea 33 ? In restul situatiilor, adica daca e vorba de exproprieri punctuale sau accidentale. Daca
ma intrebati pe mine, eu cred ca daca s-ar pune in practica in Cluj niste idei mai vechi ale
administratiei (dar care costa si nu au bani), adica sa se faca metrou sau un tunel pe sub centru,
nu ai de expropriat decat extrem de putine imobile, adica la intrare si la iesire, si atunci ar trebui
sa se aplice legea 33. Poate vrei sa expropriezi un imobil pentru ca vrei sa protejezi monumentul
istoric de langa, se aplica legea 33.

Legea 33 respecta ea cele 3 principii? Este foarte simplu de verificat si raspunsul este evident ca
da. Mai intai avem declaratia de utilitate publica, un act administrativ care vine de la Guvern (de
la Parlament prin exceptie) la consiliul judetean/ consiliul local. Declaratia asta de utilitate
publica cu toate propunerile etc poate fi contestata de catre cei interesati la curtea de apel.
Presupunand ca se trece peste aceasta faza si este indeplinita prima conditie, adica pe de-o parte
avem utilitate publica, pe de alta parte ea poate fi verificata de instanta, mai departe ce se
intampla? Cum se face exproprierea? Prin hotarare judecatoreasca, adica expropriatorul
formuleaza o cerere de expropriere (care este in esenta o actiune in judecata) si il cheama in
judecata pe expropriat. Daca comparam asta cu contenciosul clasic, ce observam? Ca e invers,
deci in materie de expropriere administratia nu are niciun fel de prerogativa exorbitanta, e ca un
privat, se adreseaza instantei:”Va rog sa il expropriati”. Ce se intampla? Se face expertiza. Se
stabileste valoarea, partile pot contesta, contraexpertiza, supraexpertiza, obiectiuni la expertiza si
pana la urma se stabileste valoarea asta si se da hotarare de expropriere. Desigur, exista si cai de
atac. Deci exproprierea se face in momentul asta, suma tocmai a fost stabilita. Ce scrie in
hotararea asta? Scrie asa:”Se dispune exproprierea, dar expropriatorul nu poate intra in posesia
bunului decat dupa plata sumei”, deci din momentul asta sunt 30 de zile in care se face plata
sumei si de-abia dup-aia se intra in posesia bunului. Ce constatam? Ca avem utilitate publica, ca
avem o suma prealabila si evident este si justa pentru ca o stabileste instanta pe baza unor
expertize, se poate apara proprietarul, isi poate spune punctul de vedere. Concluzia: legea 33
indeplineste in totalitate exigentele Constitutiei. Se poate face si de comun acord, uneori
persoana e de acord sa fie expropriata, dar nu se inteleg cu suma si atunci cererea in justitie
vizeaza exact suma, sau se pot intelege cu totul si atunci bunul trece in proprietate privata, apoi e
afectat si trece in proprietatea publica.

Cum este cu legea 255? De ce s-a dat o asemenea lege? Legea asta [points to L. 33] este
exceptionala din punct de vedere juridic, insa practic este un dezastru, fiind una din cauzele
pentru care nu avem autostrazi. Evident, nu este singura cauza, sunt 3, una-i pasivitatea
autoritatilor in general, dar din perspectiva legislativa legea 33 e alta cauza. A treia este faptul ca
nu s-au rezolvat atatia ani problemele de fond funciar, adica daca nu se stie al cui e terenul
pentru ca de 15 ani se judeca intre ei, atunci pe cine sa expropriezi? Si atunci expropriatorul sta
si asteapta sa se judece aia si abia cand se stie cine este expropriatul se declanseaza procedura.Va
dati seama cat poate sa dureze ca sa respecti toata legislatia.

Vine legiuitorul si are niste idei “geniale”, adica totul este interpretat oarecum cu rea-credinta,
orice virgula si mai ales cele ce nu sunt sunt interpretate. Ce ne spune Constitutia? Ca orice
expropriere trebuie facuta cu dreapta si prealabila despagubire, atat, dar nicaieri nu scrie ca
exproprierea dreapta trebuie sa fie prealabila si exproprierea prealabila trebuie sa fie si dreapta. Ii
dam 2 lei, i-am dat o despagubire prealabila, ma da in judecata si peste 10 ani castiga 10.000,
deci pana la urma primeste si una dreapta numai ca aia prealabila nu e dreapta si aia dreapta nu e
prealabila, dar asta nu inseamna ca e incalcat textul Constitutiei, desi eu cred ca e la limita
constitutionalitatii, daca nu chiar in afara ei din perspectiva spiritului ei.

Cum s-a ajuns la ideea asta? Vedeti procedura ailalta pe 33? Problema este cum o putem
urgenta? Prima problema mare este ca avem un litigiu inainte, ce facem cu procedura asta? O
eliminam si spunem asa:”Declaratie de utilitate publica. Acele autostrazi, etc sunt de utilitate
publica direct prin lege”, adica legea 255 insasi spune ca sunt de utilitate publica toate
autostrazile viitoare si toate terenurile pe care vor construi. Ce sa atace aici, ca nu are ce? Legea
aia este evident constitutionala. Problema este ca eu nu contest utilitatea publica a autostrazilor
in general, ci a unei anumite autostrazi in special. Ganditi-va ca de la Cluj la Bistrita s-ar face 3
autostrazi paralele la 50 m una de alta, sunt toate 3 de utilitate publica? Pai cum sa fie, numai una
este, dar daca o luam dupa lege toate sunt de utilitate publica pentru ca toate sunt autostrazi. S-a
eliminat un pas, dupa care legiuitorul se gandeste ca administratia se bucura de privilegiul
prealabilului si ii da in materie de expropriere o a doua idee: exproprierea nu se mai face prin
hotarare judecatoreaca, ci prin act administrativ. Deci mai intai expropriem si apoi mai
vedem, adica exproprierea se face prin AA, prin decizie de expropriere.

Nu stiu cine a conceput legea asta dar e geniala. Si-a dat seama ca in practica foarte putini
contesta utilitatea publica, cei mai multi oameni sunt nemultumiti de despagubiri. Desi legea nu
ti-o spune pe fata, ci te tot ameteste si trebuie sa citesti de 100 de ori ca sa-ti dai seama,
exproprierea nu se face printr-un act administrativ ci prin 2, adica pe de-o parte se emite
decizia de expropriere prin care te expropriaza si pe de alta parte se emite dispozitia de acordare
a despagubirilor prin care iti da aia 2 lei. Si ce iti mai spune printre randuri? Ca decizia de
expropriere nu poate fi suspendata de catre instanta, adica art 14-15 LCA nu se aplica. Aia ar
fi fost o problema a lor. Nu ai decat sa o ataci. Te duci in contencios si te judeci si spui ce? Cum
te poti apara? Spui ca autostrada nu este de utilitate publica? Pai sanse 0. De multe ori se
comunica si prin afisare la primarie ca acolo exista o lista cu nume si atunci afli ca ai fost
expropriat.

De regula, ca sa respecte putin regula prealabilului din Constitutie, emit intai dispozitia de
despagubire si stabilesc suma respectiva de 2 lei. Intr-adevar, sunt foarte multi proprietari care au
pretentii exagerate, dar sunt si foarte multe despagubiri derizorii, adica cum poti sa iti imaginezi
teren chiar in centrul satului la 17 bani pe m2? Primeste omul pe jumate de hectar 1500 lei, e
bataie de joc. Se stabilesc listele cu despagubiri si bineinteles ca oamenii fac actiune in instanta;
de cele mai multe ori, despagubirile cresc poate la 2,5 lei, poate cresc la 100 de lei si la sfarsit se
stabileste prin hotarare judecatoreasca definitiva despagubirea definitiva, 100 de lei sa zicem. Ei,
respecta asta Constitutia? Daca o luam pe bucati da, daca o luam pe spiritul ei, nu prea.

Care e instanta competenta? La dispozitia de despagubire este tribunalul civil pentru ca e o

chestie strict civila a stabili valoarea unui teren incat sa se dea bani. La decizia de expropriere e
instanta de contencios administrativ, dar acolo nu prea sunt litigii; asta este AA in mod evident
si legea nu prevede nimic. Dincolo este tribunalul sectia civila. Deci control al instantei exista,
dar nu e anterior. Sigur, Constitutia nu spune ca trebuie neaparat sa fie anterior, dar asta
afecteaza celelalte 2 aspecte: avem o despagubire care este prealabila dar nu justa, avem alta
despagubire care e justa dar care nu e prealabila, e respectata Constitutia? Ca sa vedeti pana unde
merge, daca tu te duci si contesti astia 2 lei si spui ca trebuie mai mult, este evident ca nu ti-i mai
da nici pe aia, ca spune:”Pai suma asta e contestata, pana nu vedem cat trebuie sa iti dam, nu iti
dam nici astia 2 lei”. In concluzie, procedura asta pe legea 255 are un mare merit ca este extrem
de rapida si pe aceasta procedura se construiesc astazi autostrazile, dar juridic are destule
probleme.

Ultima idee: daca cumva este vorba de un bun in litigiu, intre A si B, iar pe bunul respectiv se
emite decizia de expropriere, ce se intampla? Nu se blocheaza exproprierea ca pe legea 33, ci
suma asta de bani ramane in contul expropriatorului. Daca A si B sunt succesori si litigiul asta e
de succesiune, va fi trimisa in contul notarului care dezbate succesiunea si notarul respectiv va da
suma asta de bani fie lui A, fie lui B, fie amandurora, deci asa cum spune hotararea
judecatoreasca. Banii sunt, se deblocheaza, dar se platesc numai la final, ceea ce este foarte bine
dupa parerea mea, pentru ca altfel a fi stat foarte mult. Daca nu se cunosc proprietarii, nu curge
termenul pana nu au justificare. [????]

Efectele exproprierii.

Efectele sunt de 2 feluri: eu le-am denumit generale si speciale. Acuma sa nu va ganditi la

stapanul inelelor in legatura cu cele speciale, la ce se refera efectele astea? Efectele generale
sunt ale oricarei exproprieri, adica se realizeaza scopul de utilitate publica - se expropriaza ca sa
se faca sosea si se face. Efectele speciale se nasc in ipoteza in care nu se realizeaza scopul de
utilitate publica. Bun, discutiile oricum le gasiti in manual.

a)Efectele generale

-Vizeaza ce? Toate drepturile care se nasc, respectiv se transfera sau sunt influentate de
expropriere.
-Proprietatea ce se intampla cu cea? Se transmite autoritatii si isi schimba regimul juridic
totodata, adica devine proprietate publica.

-Drepturile reale principale se sting, cu exceptia servitutii care ar putea subzista daca nu e
contrara, sa zicem, utilitatii publice. De exemplu, daca tu ai o servitute de vedere catre parcela
vecina si vezi curtea vecinului, daca toata parcela lui este expropriata pentru a se face un parc
public, se desfiinteaza? Nu, evident ca este compatibila si oricine poate avea vedere catre strada.
Daca insa acolo se face un sediu al SRI atunci exista o incompatibilitate intre vedere si utilitatea
publica.

-Drepturile reale accesorii, ce se intampla cu ele? Se stramuta asupra sumei de bani. E ciudat,
ziceti voi, ipoteca pe suma de bani e absurd. Ipoteca are 2 drepturi speciale: dreptul de urmarire
si dreptul de preferinta, adica daca ala isi vinde bunul ipotecat, ipotecarul il urmareste oriunde si
cand se vinde el isi ia primul banii din suma obtinuta. In cazul exproprierii are drept de preferinta
din suma, dar dr de urmarire? Cum sa urmaresti banii aia? Daca merge in cazinouri, mergi si tu
dupa ei? Deci nu.

-Drepturile personale cum ar fi inchirierea, comodatul, se sting si in contrapartida tuturor se naste

un drept de despagubire pentru toti cei care sufera un prejudiciu. Ce trebuie sa intelegeti e ca nu
sunt mai multe drepturi de despagubire. Filosofia e asa: exista o singura despagubire care
acopera ca o contravaloare a bunului care ar avea un singur proprietar. Se stabileste cat
valoareaza bunul ala si, dup-aia, daca astia nu se inteleg instanta o sa imparta intre ei, adica daca
bunul e dat in uzufruct cat dai la uzufructuar si cat dai la nudul proprietar? O sa stabileasca
instanta.

b)Efectele speciale apar atunci cand nu se mai realizeaza scopul de utilitate publica. Avem un
drept special temporar (dr de preferinta la inchiriere) si avem drepturi definitive, adica dr de
preemptiune la cumparare, respectiv dr de retrocedare. In esenta, ele urmaresc acelasi scop
numai ca se exercita unul sau altul dupa cum expropriatorul vrea sau nu vrea sa vanda. Stiti care
e diferenta dintre dr de preemptiune si dr de preemptiune al statului asupra unui tablou pe care
cineva vrea sa il vanda? E vorba strict de pret. La expropriere, pretul nu poate fi mai mare decat
despagubirea actualizata cu indexul de inflatie, daca fostul proprietar da suma aia degeaba vin
200 care dau de 30 de ori mai mult ca e obligat sa-i vanda lui. In situatia dr clasic de preemptiune
este evident ca trebuie sa dai pretul cel mai mare ca sa fii preferat.

RECAPITULARE. CHESTIUNI EXAMEN

Actul administrativ si contenciosul sunt cei 2 piloni de baza in administrativ. Daca stiti
principiile de aici va descurcati si la examen si dupa aia. La examen, intr-o prima faza, o sa
primiti 10 subiecte care o sa fie mai scurte decat alea de pana acum, foarte probabil o sa primiti o
foaie cu ele preimprimate si cu loc unde sa scrieti, ideea este sa incapa raspunsul acolo.
Subiectele o sa acopere cat mai multa materie si o sa fie relevante, adica sa se vada ce stiti. Al
doilea beneficiu de care v-am spus: vi se corecteaza si speta. Una sau 2 ipoteze, dar una mai
vasta cu mai multe probleme. In mod normal 10 subiecte inseamna 5 puncte, adica 0.5 fiecare,
iar speta e restul de 4 p si unul din oficiu.

Ce v-am spus ca va vine, va vine sigur. Astea sunt poate jumatate sau 70% din subiecte. V-am
spus ca va vine cel putin o intrebare din clasificarile contenciosului, apoi la conditiile de
admisibilitate v-am spus ca aia e poate cea mai importanta parte din contencios. Ati vazut insa ca
la reclamant problema interesului pune mai multe probleme, capacitatea si calitatea sunt ceva
mai rare. De parat nu mai vorbim, adica este aproape sigur ca trebuie sa raspundeti la intrebarea
“Cine are calitate procesuala pasiva in speta? Pe cine trebuie sa chemi in judecata? Daca a
chemat corect paratii in speta etc.” Oricum, conditiile de admisibilitate nu aveti cum sa nu le stiti
pentru ca la speta trebuie sa le analizati. Din procedura prealabila sigur o sa vina o intrebare sau
chiar sa analizati o procedura prealabila. In ce priveste contractele si domeniul public, dr admin
al bunurilor, ati vazut ce scrie in foi si ce scrie in lege si cat am discutat. Ce am spus la curs sunt
cele mai importante chestiuni, dar nu numai din curs va vine. Daca e vorba de expropriere sa va
amintiti ca gasiti pe ambele legi proceduri. Sunt unii care nici nu le-au citit; din proceduri cu
siguranta nu va vine la teorie, dar poate vine la speta si trebuie sa stiti unde sa cautati.

Stiti care e diferenta dintre mine si voi? Acum eu am scapat de voi, dar voi nu ati scapat de mine!
Succes!