CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 1

Putem invata din comentariile pe care le –a facut impreuna cu profesorul Iorgovan

si cu alte 2 judecatoare (Legea Contenciosului Administrativ din 2008) si din cursurile de
la licenta (Tofan, Vedinaș). Recomanda tratatul de drept contencios administrativ –
Aricescu - editia 2 (scrisa in 1930), dar e greu de gasit pe la anticariate.

Vorbeste despre Școala de la Cluj și ne recomanda sa citim si de acolo. De la Timișoara –

Comentariul legii de Anton Trailescu.

Cum mai multa jurisprudență Onasiu Gavrilă tot comentariu la lege. Bla, bla despre alte
subiecte.

Examen grilă ca in primul semestru.

Modalitatile si intrumentele in care administratia poate fi contralata/cenzurata si

sanctionata.

Calea contenticosului administrativ nu este singura cale. Pe aceasta o folosim atunci cand
epuizam celelelate instrumente administrative.

Avem mai multe criterii: 1. Criteriul privind natura controlorului. Entitatea care face
controlul administrative.

Pentru acest criteriu am regasi un 1. control care este exercitat de Parlamentu (Control
politic pentru ca foloseste instrumente politice si mai putin juridice), 2. control exercitat
de autoritati administrative asupra altor autoritati edministrative (acesta este un fel de
autoreglare a sistemului) si 3. un control exercitat de catre instant. Asadar, avem 3 tipuri
clasice: Parlamentar, efectual de autoritati administrative asupra altor autoritati
administrative si efectuat de catre instantele judecatoresti.

Acestora li se mai adauga si un anumit tip de control efectuat de societatea civila sau de
opinia publica asupra administratiei. Avem ex. chiar in perioada care a trecut din ultimii
doi ani (proteste de strada asupra puterii executive). Alaturi de proteste mai vorbim si de
mass-media care reuseste sa directioneze activitatea administrative (reportaje din spitale
in urma carora se rezolva lucrurile). Mai putem vorbi si despre un control exercitat de
Ministerul Public prin parchete (diferite rapoarte de control de natura administrativa).

Ministerul Public are calitatea procesuala activa in litigiile de contencios administrativ.

Pot interveni in dreptul contencios pentru ca printre atributiile Ministerului este sa apere

1
si drepturile/libertatile cetatenilor. Prin aceasta calitate pot interveni in litigii de
contencios administrativ sau procurorii pot promova actiuni in contencios. Primul art.
din legea contenciosului prevede dispozitii exprese care prevad dreptul ministerului
public de a cere sa fie anulate acte individuale care lezeaza drepturi ale unui cetatean, dar
si acte normative in cazul in care aceste acte aduc atingere dr. obiectiv sau pot cere
suspendarea unui act administrativ normativ (nu este obligat). Ei pot participa, nu este o
obligatie.

Alta categorie de entitati care pot sa controleze diverse acte/autoritati administrative.

Exista mai multe tipuri de jurisdictii care pot cenzura actele administratiei. In primul rand
instantele judecatoresti au aceasta posibilitate, dar putem regasi si jurisdictii
administrative.

Exemplul cunoscut: CNSC.

Mai avem un tip de jurisdictie administrativa privata: ARBITRAJUL pentru contracte.

Putem spune ca sunt acte ale administratiei pt ca se implica administratia. (achizitii si
concesiuni, dar nu toate).

Avem mai multe tipuri de jurisdictii care pot sa cenzureze acte ale administratiei. O
jurisdictie importanta care se implica din ce in ce mai mult este CCR care si a arogat o
competenta foarte extinsa de a rezolva chestiuni de natura administrativa.

Alt criteriu care se foloseste pt a edifica formele de control ale administratiei: regimul de
procedura la care se apeleaza. Avem un control contencios (contencios =conflict. Ex.
jurisdictiile administrative, arbitrajul) si un control de natura necontencioasa
(necontencioasa = nu avem un conflict. Ex. infiintarea unui partid, asociatie sau controlul
financiar preventiv, controlul facut de Parlament. E o chestiune in care instanta
analizeaza legalitatea). Mai putem vorbi si despre controlul intern (auditul intern) si
extern (vine cineva din exteriorul autoritatii ). La controlul extern regasim mai multe
subspecii: control de natura ierarhica, control de tutela administrativa, control extern
specialzat.

Control ierarhic: controlul este facut de superiorul ierarhic. Persoana vatamata trebuie sa
faca o plagere prealabila ori la emitent, ori la structura superioara ierarhic (procedura
prealabila administrativa, art. 7 din Legea contenciosului). Aceasta forma se cheama si
recurs. Daca este depusa la emitent avem de a face cu un recurs gratios, daca este depusa
la structura ierarhica vorbim de un recurs ierarhic. Exista anumite autoritati care nu au
superior (Banca Nationala, SRI, SIE). Sunt autoritati administrative, dar nu au un
superior. Ele pot fi controlate politic de Parlament, dar nu le pot anula actele.

2
Prin plangerea prealabila se solicita revocarea actului (anularea, completarea actului).

Controlul extern de tutela administrativa: prefectul. Se refera la posibilitatea de a ataca in

contencios anumite acte emise de primari si consilii (cu o discutie care priveste daca se
pot ataca actele emise de Presedintele CJ). Prefectul nu poate ataca acte contractuale desi
acestea se comunica prefectului.

Prefectul poate ataca doar acte tipice, nu si cele asimilate (refuz, tacere de a oferi anumite
acte).

Al treilea criteriu: momentul actiunii administratiei. Control prealabil, concomitent sau

un control ulterior.

Controlul parlamentar. Este un control de natura politica si de acees nu poate aplica

sanctiuni sau nu poate anula acte aministrative. Are competenta de a numi in anumite
functii administrative.

Intrumente clasice de control: 1. Obligatia Guvernului si a intregii administratii publice

de a prezenta informatii si documente celor doua camere sau comisiilor din Parlament. 2.
Intrebarile. 3. Interpelarile 4. Motiunile simple.

Intrebarile si interpelarile sunt formulate de parlamentari (nu au relevanta juridica) spre

deosebire de obligatia Guvernului de a prezenta documente care poate fi initiata doar de
cele doua camere.

Motiunea simpla: poate fi adoptata de cele doua camere si rolul acesteia este de a permite
acelei camere de a exprima o pozitie cu privire la o problema de politica internasau
externa care a facut obiectul unei interpelari. Este o luare de pozitie. Art 67 din
Contitutie ridica o problema deoarece motiunile (si cea simpla si motiunea de cenzura)
sunt calificate ca fiind un act juridic. Astfel, spre deosebire de motiunea de cenzura in
urma careia poate cadea Guvernul, aprobarea unei motiuni simple impotriva unui
ministrul nu are niciun efect in plan juridic pt ca exprima doar o luare de pozitie. Aceasta
calificare ca act juridic in art 67 este eronata.

Tot la controlul parlamentar se incadreaza si obligatia primului ministru de a prezenta

rapoarte si declaratii. Aceste proceduri de mai sus sunt o forma de control direct.

Avem si forme de control indirect al Parlamentului asupra administratiei. Acesta se

realizeaza prin interpusi. De ex. Curtea de Conturi (prezinta rapoarte anuale
parlamentului si este in subordinea acetuia. In urma rapoartelor se pot lua diferite decizii).

3
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 2

Controlul administrativ jurisdictional – legea contentiosului din 2004 a incercat sa

dea o definutie mai clara. (Cu referire la Art.21 din Constitutie).

In varianta initiala a Constitutiei s-a apreciat de o parte a specialistilor ca aceaste

jurisdictii administrative sunt niste enigme si nu sunt ingaduite de filozofia Constitutiei
deoarece Constitutia din 91 prevedea ca justitia se face doar in instantele judecatoresti.

Aparea si in varianta Constitutiei din 91 unele institutii mai speciale, cum ar fi

CSM. De asemenea, exista si discutia Curtii de Conturi care avea pana in 2003 atributii
de jurisdictie administrativa. In cadrul Curtii de Conturi existau complete de judecatori
financiari si procurori financiari. Dupa ce emitea o decizie de jurisdictie administrativa
aceasta se putea contesta la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Au mai fost controverse si dupa 2003. Este importanta si conceptia Curtii

Constitutionale in legatura cu existenta jurisdictiilor administrative, daca sunt legitime
sau nu. Exista decizia 8/1994 a Curtii care spune ca nu este o problema daca legiuitorul
infiinteaza jursdictii administrative speciale, pentru ca ele sunt benefice si pentru cetateni,
autoritati chiar si pentru instante.

Sensul jurisdictiei administrative in virtutea legii contenciosului este unul restrans,

nu acopera si doctrina jurisdictiei administrative. (art 2, lit e – lg cont). Jurisdictiile
administrative speciale treateaza numai litigii avand ca obiect un act administrativ.

Lit e defineste notiunea de jurisdictie administrative in sens restrains si in sesnul

art.21 din Constitutie. (Trebuie sa ai un act adm deja emis pe care sa vrei sa il atatci
undeva.)

Deoarece aveam jurisdictii administrative care au un caracter oarecum obligatoriu,

cea mai cunoscuta situatie in practica a fost cea legata de activitatea CNSAS. (a fost legea
187/99 prin care s a infiintat cnsas si a fost definit ca organism autonon, persoana
juridica, supus controlului parlamentar. Printre atribuiile acestui consiliu erau atributii de
ancheta si unele de jurisdictie in baza carora pronunta inca decizii definitive. Dupa ce se
termina perioada de ancheta se dadea o solutie care putea sa fie atrbuirea calificativului
de colabirator al securitatii si se elibera o decizie care putea sa fie contestata la curtea de
apel, daca nu era nimic in neregula se elibera o adeverinata prin care se consemna ca nu
exista date)

4
Curtea a constatat ca in Constitutie sunt 2 forme de jurisdictie:

- Justitia
- Administrative ( nu prea se incadra cnsas)

Curtea a spus ca aceasta entitate nu se incadreaza pe art .21 din Constitutie

deoarece ar trebui ca atributiile sale sa fie facultative, de aceea CNSAS nu este o
jurisdictiei administrativa si este un fel de instanta extraordinara. Iar instantele
extraordinare sunt interzise de constitutie. Decizia 51/2008. CNSAS nu este nici instanta
judecatoreasca, nici jurisdictie administrativa pentru ca nu este facultativa, rezulta ca este
o instanta extraordinara.

Dupa ce s-a publicat decizia curtii, consiliu a ramas, dar nu a mai avut acealeasi
atributii. Guvernul a adoptat OUG 24/2008.

Legea contentiosului spune ca poti infiinta jurisdictii administrative speciale ca

o alternativa la compenta instantei de contencios prin lege organica pentru ca este o
alternativa la contenciosul clasic si se foloseste principiul simetriei. Guvernul insa a emis
un OUG. Problema este daca poti sa adopti o Oug pentru acesta tema?

Actuala Constitutie admite ca oug pot interveni si in materie organica. ( art. 126
alin 6). OUG-urile nu pot afecta drepturi prevazute de Constitutie sau institutii
fundamentale.

In anul 2006 s-a incerat o modificiare a regimului Curtii de Conturi si a fost

adoptat o Oug. Actul a fost contestat si Curtea Constitutionala a spus despre Curtea de
Conturi ca este o insititutie fundamentala si nu poti reglementa regimului ei prin oug.
Insa Curtea nu a spus ca oug afecteaza regimul curtii.

Jurisdictii administrative si de contencios – art 126 alin 6 din Constitutie + art 52

din Legea care garanteaza controlul oricarui act administrative pe calea contenciosului cu
doua exceptii:

- Actele de comanda militara

- Actele cu continut politic – cele in relatia cu Parlamentul

Lg 101/2016 este o derogare de la legea contencioasului pentru contracte. Desi are

norme de contencioas administrativ este lege ordinara, in concluzie nu avea cum sa
reglementeze cai de atac.

5
 O problema aveam in materie contraventionala, procedura contraventionala este
tot o procedura administrativa. In trecut, optiunea a fost sa se emite procesele
contraventionale, cel putin in prima faza, judecatoria.

OG 2/2001 spune ca plangerea se judeca la judecatorie si ai calea de atac la

tribunalul sectia contencios.

Plecand de la alin 6 art 126, daca vrei sa vii cu o procedura derogatorie de la cea
din legea contenciosului trebuie sa vii cu o lege organica sau macar cu o Oug.

In contraventii avem legi ordinare simple. Dupa revizuirea Constitutiei si a

aprarut si lg contenciosului s-a pus problema daca vechile reglementari nu au fost cumva
implicit abrogate. S-a ajun si la Curte cu aceasta poveste pe contraventii. Curtea ca sa
salveze situatia a spus ca ce este in vigoare, chiar daca este o modificare pe lege ordinara,
chair daca este de contencios ramane asa, iar textele din 2003 se aplica doar pentru viitor.
Pentru vitor ai putea sa derogi de la legea contenciosului decat prin lege organica, ce a
fost in trecut si este in vigoare ramane asa. Dar Og din trecut isi produce efecte si in
viitor. Aceasta a fost o solutie de compromis.

O alta situatie este data prin decizia Curtii privind Og 121/98 care incadreeaza
raspunderea materiala a militarilor. Un act normative mai vechi, anterior anului 2003 si
acest act reglementeaza procedura prin care militarii pentru care se emite o dispozitie de
imputare, cel care provoaca un prejudiciu unitatii militare, fie isi iau un angajament de
plata fie semneaza o dispozitie de imputatie pentru suma corespunzatoare. Dispozitia
poate fi contestata, iar Og imbraca o procedura etapizata, cel care contesta dispozitia de
imputatie trebuia sa treaca prin doua proceduri administrative interne:

- Facea o contestatie la comandantul unitattii

- Acesta emitea o hotarare de contestatie
- Aceata hotarare se ataca la o comisie de jurisdictie a imputatiilor
- Dupa ce se pronunta comisia, perspoana in cauza putea sa aiba acces la instanta de
contencios administrativ

Nu te puteai plange direct in contencios pentru actul de imputatie, in baza hotararii

comandatului, aveai o alta cale de atat interna la Comisie si abia apoi aveai acces la
instanta de contencios.

Aceasta procedura intra in conflict cu art 21 din Constitutie pentru ca au fost

situatii in care militarii au contestat direct la contencios invocand art 21 iar actiunea lor a
fost respinsa ca inadmisibila pentru ca nu au pracurs procedura prevazuta in Og.

6
 S-a pronuntat tarziu o decizie CCR, D 34/2016. Pana in 2016 aceasta Og a fost
aplicata ca atare. Orice contesta decizia de imputare direct in contencios, pierdea automat
procesul.

Decizia a spus a este o jursidictie administrativa speciala, obligatorie si daca nu

treci ai blocat accesul la justitie. Problema s-a rezolvat iar procedura prevazuta in
ordonanta a devenit una facultativa.

Pentru a defini o activitate o jurisdictie adnministrativa aceasta trebuie sa fie

neaparat facultative, rezulta din art 21. Art 21 nu se refera la toate jurisdictiile
administrative, se refera doar la acele jurisdictii care se interpun intre reclamantul
vatamat printr-un act administrativ si instanta de contencios. Am purtea sa consideram ca
sunt jurisdictii si activitatile in materie disciplinara. De exemplu la Barou –

Principii pentru o jurisdictie administrativa sunt:

- Sa fie o procedura baza pe administrabilitate

- Sa se permita sa fi reprezentat, sa te poti apara, sa administrezi probe
- Finalitatatea sa fie o decizie care sa dea o solutie

Nu sunt jurisdictiia administrative comisiile disciplinare din materia functiilor

publice. Comisia disciplinara emite o propunere care este un act jurisdictional, insa ii
lipseste finalitatea. Comisia disciplinara formuleaza o propunere.

In ceea ce priveste avocatii entitatea care face cercetarea aplica si sanctiunea, aici
chiar apare un act juridic si este o jurisdictie administrativa. Iar pe profesiile liberare, tot
ce tine de recrutarea in sistem, cariera, sanctionare, avocati, notarti, executori, totul este o
chestuine de adm publica, statul a delegat aceste activitati de delegare, promovare,
sanctionare. Actele emise de aceste entitati, desi sunt persoane de drept privat, sunt acte
administrative, ca atare si procedura disciplinara este tot una de putere publica pe acte de
delegare.

Art.2 si art 6 din legea contenciosului sunt dedicate actului administartiv de

jurisdictie. Art 6 nu are o aplicabilutate foate mare in pratctica pentru ca a fost gandit ca o
reglementare generala pentru o sitautia prin care prin legi speciale se reglementeaza
procedura speciala dar nu se trateaza procedura de constetare. Exemplu: Lg 101 - daca se
infiinta CNSC dara fara procedura de atacare, abia atunci devenau incidente aceste texte,
asadar art.6 ramane o norma de rezerva.

Art.6 – se insista foarte mult pe natura facultativa ca regula a jurisdictiei

administrative, cu alte cuvinte, in orice etapa a jurisdictiei te-ai afla, legea iti permite sa

7
renunti, sa mergi pe calea judecatoreasca. Dar daca renunti la o jurisdictie deja sesizata,
trebuie sa faci obligatoriu altceva, sa revi la procedura clasica de contencios, sa incepi de
la zero cu plangea. Autoritatea trebuie sa fie sesizata prin plangere.

Nu se poate admite ca decizia pe care o da in orice materie o jurisdictie

administrativa sa nu poata fi contestata la instanta.

In materia discriminarii avem og 137/2000 privind combaterea discriminarii.

Pentru aplicarea acestei ordonante s-a infiintat o autoritate, CNCD, autoritatea autonoma,
administrativa. Este mai greu de calificat procedura care deruleaza in fata consiliului.
Pana la urma acest consiliu poate fi sesizat de persoana care se considera discriminata,
intr-un anumit termen si se declanseaza procedura: audierea, administrarea probeleor, pot
veni partile cu avocati etc. are principiile unei jurisdictii (contradictoriu, dreptul la
aparare, probe, ajunge la o decizie). Apare actul de sanctionare, de remediere a situatiei –
act administartiv.

Og ne spune ca nu este o procedura de jurisdictie administrativa si este o

procedura contravantionala pentru ca prevede expres ca membrii din Cncd sunt agenti
constatatori in materie contraventionala. Sanctiunile aplicate sunt calificate ca sanctiuni
contraventionale. E greu sa spui ca este o jurisdictie administrativa speciala, este o
procedura speciala contraventionala.

Discriminarea nu se face neaparat prin acte administrative, ci si prin vorbe,

atitudine etc. de aici rezulta ca nu este o jurisdictie administrativa in sensul
contenciosului.

Cele doua tipuri de proceduri de care ne lovim in contenciosul administrativ larg sunt:

- Jurisdictia administrativa
- Procedura prealabila administrativa

Procedura prealabila administrativa este regula in materie de contencios. Daca

ataci un act administrativ trebuie sa parcurgi o procedura care presupune sa te adresezi
emitentului sau superiorului pentru a cere revocarea, acesta iti da un raspuns la plangere,
raspunsul, in functie de domeniu, poate fi o simpla adresa sau un al doilea act
administrativ (in cazul Curtii de Conturi – este inchiere). Daca exista al doilea act
administrativ, acesta este obiectul actiunii in anulare. Anuland acest act administrativ va
fi anulat si actul de la care a pornit litigiul.

In procedura clasica exista un singur act administrativ, care va fi atacat. De

exmplu : la primarie – raspunde primarul – mentinem procedura – se ataca primul act.

8
 Exista multe decizii CCR prin care s-a spus ca nu trebuie confundate jurisdictiile
administrative cu procedura prealabila administrativa. In materie fiscala multi spuneau ca
procedura materiei fiscale este o jursidictie si trebuie sa fie facultativa, insa Curtea a spus
ca nu este jurisdictie chiar daca te poate audia, poti depune probe, este o simpla
procedura prealabila.

Alta forma de control decat cel administrativ este controlul pe care il exercita
asupra activitatii administrative chiar Curtea Constitutionala.

In mod normal, raportandu-ne la filozifia din anii 90, un asemenea control nu era
posibil pentru ca in principiu Curtea a fost creata pentru a se pronunta daca un act
normativ incalca legea fundamentala.

D 37/93 – obiectul exceptiei a fost niste precizari emise de ministrul finantelor publice

D 33/94 – s-a reclamat ca un HG incalca Constituia Romaniei

Curtea a spus ca obiectul este un act administrative si nu este de compenta ei,

In prezent, in speta Kovesi, D 358/2018, de la paragraful 68 este o analiza a Curtii

cu incidenta directa in materia contenciuosului administrativ – curtea analizeaza decretul
presedintetului legat de materia revocarii si vine cu afirmatii destul de gresite in sensul ca
nu respesta propria jusprudenta din 90. Singura autoritate care poate spune daca un act
este conform cu Constitutia este chiar Curtea. In anii 90 a zis ca nu se pronunta pe acte
administrative.

O poveste interesanta privind compententa intre CCR si Inlta Curte de Casatie si

Justitie este pentru legile iesite din vigoare. In fata ICCJ s-a pus problema cine poate sa
constate ca o lege care nu ma este in vigoare, dar genereaza efecte in prezent, a fost sau
nu a fost contrara Constitutiei.

Lg 47/92 – legea Curtii spune ca se pronunta Curtea asupra legilor si ordonantelor

care sunt in vigoare. Inalta curte si-a ausmat competenta pentru legile care nu mai sunt in
vigoare. CCR nu a fost de acord si a apreciat ca este un conflict juridic intre ea si ICCJ si
s-a ajuns la concluzia ca in problema daca sunt sau nu conforme cu Constitutia, CCR se
pronunta.

O alta problema legata de controlul CCR in materie de acte administrative. La

teoria administratiei studiem administratia scop –infaptuita de executive si administratia
mijloc infaptuita de conducerea autoritatilor publice.

9
 La nivel parlamentar, fie o camera, fie ambele, adopta acte individuale. (ex
numirea in functii administrative). Numirile se fac prin hotarare cu caracter individual.
Daca cineva vrea sa conteste un asemenea act fie de numire sau fie de revocare poate
merge la:

- Instanta de contencios pentru ca acestea sunt acte administrative

- Cutea Contitutionala

In teorie, pentru actele administrative trebuie sa mergi in contencios, dar

interpretarea CCR – spune ca singura autoritate competenta pentru a analiza legalitatea
unei hotararii a parlamentului, senatului sau camerei deputatilor este CCR. Chiar daca
sunt acte individuale, decizia se ia politic.

Decizii ale CCR in acest sens sunt:

- D 53/2011 – hotararea senatului prin care s-au validat anumiti membrii ai CSM
- D 54/2011 - numirea a doi membrii in CSM
- D 307/2012 – numirea unor membri in CAN
- D 728/2012 – hotararea senatului cu privire la revocarea din functie a dl Vasile
Blaga, presedinele senatului
- D 729/2012 – hotararea senatului cu privire la revocarea din functie a dna Anstasie
- D 732/2012 – hotararea parlamentului de revocare a dl Iancu, avocatul poporului
- D 783/2012- hotararea parlamentului de numire a unor membrii in consiliu de
administratie al televiziunii romane
- D 251/2014 – hotarearea parlamaentului de numire a presedintelui si
vicepresedintelui ASF

CCR si-a rezervat dreptul ca numai ea se poate pronunta pe aceste acte, dar si-a
rezervat dreptul de a selecta doar acele acte care pun in discutie principii sau texte din
Constitutie. Concluzia este: CCR si-a extins competenta pe chestiuni care tin de
contencios.

Tipuri de contencios administrativ – controlul exercitat pe cale

judecatoreasca

Analiza pe cale judecatoreasca a legalitatii unui act adm se poate face prin 2
procedurii:

- Pe cale unei actiunii directe

10
 - Pe exceptia de nelegalitate (o simpla aparare) –diferenta majora este ca admiterea
exceptiei de nelegaliatte nu duce la anularea actului, doar nu mai este luat in sema
in speta.

Exceptia de nelegalitate poate fi invocate ca aparare in orice fel de proces,

actiunea directa importriva unui act adm urmeaza niste regului de competenta mai stricte.

Regula este ca un act administrativ poate fi contestat la instanta de contencios

administrativ insa pe cale de exceptie, cand legiuitorul organic prefera alte solutii, anuite
litigii privind acte administrative pot fi date in competenta civila (de ex: privind
executatea, fondul funciar, pe lg 10 litigiile etc )

Definitia contenciosul administrativ

In abordare larga, contenciosul administrativ reprezinta toata litigiile de natura

administrativa, fara a conta cine le solutioneaza (exista in toate Tratatele interbelice).

In abordare restrsa, contencios administrativ ar insemna doar acele litigii care sunt
data in compeneta instantelor specializate de contencios administrativ, sectiei de
contencios de la tribunal, curte de apel si inalta curte de casatie si justitie. Aceasta este
vizunea data chiar de legea contenciosului – art.2 lit f si g.

Doua criterii:

1. tipul de analiza si constatare pe care trebuie sa o faca instanta

- contencios administrativ subiectiv

- contencios administrativ obiectiv

2. puterile conferite judecatorului – ce sa dispuna decizia pe care o da

- contencios de anulare – instanta poate dispune numai anularea

- contencios de plina jurisdictie – poate dispune atat anulare cat si alte masuri ( sa
recunoasca drepturi subiective, sa dispuna restituirei, sa acorde despagubiri, sa impuna
obligatii de a face)

- contencios de interpretare – nu se cere ca instanta sa anuleze un act ci se cere sa se dea

un punct de vedere asupra unor aspecte care privesc respectivul act administrativ

11
- contencios de represiune – vine din dreptul francez si se refera la contraventiile
domeniale, instanta poate aplica sanctiuni contraventionale. Exemplu este sanctiunea
administrative de munca in folosul comunitatii care este un act de represiune.

- contencios de inexistenta – in dreptul pozitiv nu prea poti sa invoci inexistenta, acest tip
de contencios exista doar in teorie.

12
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 3

Tipuri de contencios:
- subiectiv;
- obiectiv

Clasificare raportata la analiza facuta de instanta atunci cand va fi investita cu o actiune

de tip obiectiv sau subiectiv.

Cele 2 tipuri de contencios apar si in legislatia noastra, chiar si in Constitutie (exista texte
care pe de o parte privesc contenciosul obiectiv, respectiv cel subiectiv). Legea
contenciosului administrativ detalieaza situatii in care avem de a face cu contenciosul
subiectiv, respectiv cel obiectiv.

Pe fond: Cand suntem in prezenta unei actiuni in contencios obiectiv si cand in suntem in
ipoteza unei actiuni in contencios subiectiv?

Trebuie sa vedem analiza pe care o va face instanta, bineinteles depinde si de cum e

formulata actiunea.

art. 52 -> reglementeaza un drept fundamental al persoanei vatamate de a se adresa

instantei atunci cand este vatamata printr-un act administrativ.

art. 126, alin.6 Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice,
pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc
raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.
Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor
vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale.

art. 123, alin. 5 (5) Prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios administrativ, un
act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul
ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

13
La contenciosul subiectiv se analizeaza in plus, pe langa legatlitate - care este analizata in
ambele situatii, vatamarea (prejudiciul). La contenciosul obiectiv nu este interesat de
persoana reclamantului. In contenciosul obiectv reclamantul are ca obiectiv repararea
starii de legalitate. Judecatorul va compara actul cu legea in acest caz (cazul
contenciosului obiectiv). Daca se dovedeste starea de ilegalitate se anuleaza actul.

Contenciosul de tip obiectiv coincide (pe criteriul solutiei date de instanta), se suprapune
pe contenciosul in anulare. Un contencios de tip obiectiv este, in principiu, un
contencios in anulare. Acest tip are origini in sistemul francez, pleaca de la recursul
pentru exces de putere. Aici, reclamantul nu trebuie sa fie lezat intr-un drept subiectiv
concret, nu trebuie sa probeze o vatamare, dar trebuie sa dovedeasca un interes (in sens
procesual). La contenciosul de plina jurisdictie la francezi sunt conditii inclusiv in
legatura cu reprezentarea la nivel inalt, cum s-a incercat si la noi in Romania, cand se
impusese obligatia ca in recurs sa fie reprezentat de avocat. In sine este o idee buna,
numai ca la noi in Romania este o solutie neconstitutionala, pentru ca art. 21 din
Constitutie stipuleaza accesul liber la justitie.

Aparent e simplu, cand judecatorul trebuie sa faca si o analiza de tip subiectiv, adica
raportata la persoana reclamantului, cat de vatamat este, va fi un contencios de tip
subiectiv.
Contenciosul subiectiv. Se va anula actul daca: e ilegal + se dovedeste un prejudiciu.
Daca e doar ilegal, dar nu e vatamator, se respinge actiunea.

o) drept vatamat - orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ,
caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat (care intereseaza particularii) - posibilitatea de a pretinde o
anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil,
prefigurat; (interesul este in anticamera dreptului)- si poti sa ai situatii in care nu s a
nascut inca dreptul, dar ai interesul sa actionezi contra unui act, pentru ca daca nu
actionezi, dreptul respectiv nu se va mai naste.
r) interes legitim public - interesul care vizeaza ordinea de drept și democrația
constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale

14
cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;
problema interesului public este mai simpla, sunt mai usor de identificat.

Analiza aceasta pe care o face judecatorul este putin depasita de legea romana la acest
moment. In principiu, contenciosul obiectiv exlcude chestiuni legate de prejudiciu, de
vatamare. Exemplu clasic de contencios obiectiv: actiunea prefectului -> preluat in art 3
din Legea contenciosului.
Articolul 3: Tutela administrativa
(1) Prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise
de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale; actiunea se
formuleaza in termenul prevazut la art. 11 alin. (1) , care incepe sa curga de la momentul
comunicarii actului catre prefect si in conditiile prevazute de prezenta lege. Actiunea
introdusa de prefect este scutita de taxa de timbru.
(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios
administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia
privind functia publica, in conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, republicata.
(3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) si (2) este suspendat de drept.

Suspendarea de drept -> un indiciu al contenciosului obiectiv. Prefectul nu trebuie sa

dovedeasca nimic. Interesul lui este prezumat din start de Constitutie. Prefectul nu este un
simplu cetatean, el are grija de legalitatea actelor. La fel si pentru ANFP -> care si ea
poate sa atace in contencios din acest domeniu. Ideea este ca actele sa fie ilegale. ANFP
se comporta ca si prefectul, un fel de paznic al legalitatii.

Tutela adm= o forma de control pe care adm centrala o exercita asupra celei locale. E un
fel de cenzura, dar nu directa, pentru ca exista autonomia locala, el trebuie sa apeleze la
instanta daca vrea sa anuleze.

Nu conteaza daca actele sunt normative sau individuale, ele trebuie doar sa respecte
conditia ilegalitatii.

Daca se invoca interesul legitim public, mai putem spune ca judecatorul se va mai
pronunta pe chestiunea exclusiva a legalitatii? Sau va face o analiza si a unei vatamari?

15
Daca o autoritate reclama ca i s-a vatamat o componenta a interesului public, judecatorul
va face o analiza si pe vatamare sau doar se uita la legalitate? Actiunea MAPN impotriva
Presedintelui Romaniei. Seful statului a emis decretul incalcarii procedurii: presedintele
MAPN trebuia sa propuna.

Orice autoritate care nu are o putere speciala de a face actiuni pe legalitate, daca este
prejudiciata, va trebui sa faca dovada vatamarii -> sunt un fel de contencios subiectiv.
Va trebui sa arate ce a incalcat prin emiterea acelui act administrativ -> pe definitia de
interes legitim public. Incalcarea competentei este o chestie de interes public. El trebuie
sa dovedeasca o vatamare chiar daca e vorba de un interes public.

De unde conditia asta a vatamarii-> pentru a evita actiunile populare.

art. 1 din Legea contenciosului: Subiectele de sesizare a instantei

(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-
un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau
a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi
atat privat, cat si public.: REGULA

(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-

un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter
individual, adresat altui subiect de drept . CONTENCIOS SUBIECTIV

(3) Avocatul Poporului, in urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, daca
apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii administrative de a-si realiza
atributiile legale nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instantacompetenta
de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste
de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate . Daca petitionarul nu
isi insuseste actiunea formulata de Avocatul Poporului la primul termen de
judecata, instanta de contencios administrativ anuleaza cererea . CONTENCIOS
SUBIECTIV; avocatul poporului este un fel de mandatar

16
(4) Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa
organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale
persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale
autoritatilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora,
sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la
sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de
reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate . CONTENCIOS SUBIECTIV

(5) Cand Ministerul Public apreciaza ca prin emiterea unui act administrativ normativ se
vatama un interes legitim public, sesizeaza instanta de contencios administrativ
competenta de la sediul autoritatii publice emitente. CONTENCIOS OBIECTIV
METAMORFOZAT; nu e subiectiv in sensul clasic, ca nu e vatamat Ministerul Public;
din nou instanta trebuie sa faca si analiza vatamarii, dar intr-o maniera mai grosiera,
nu foarte aplicata. Ca sa fie pur obiectiv, in sensul clasic, textul trebuia sa sune: “daca
MP apreciaza ca un act adm este ilegal poate sa atace..etc”. Insa in textil actual apare si
notiunea de “vatamare” -> se impune o dubla analiza, si a vatamarii, dar asta nu
transforma in contencios subiectiv. Nu e subiectiv in sensul clasic, se verifica o
vatamare, dar nu a reclamantului, ci a colectivitatii.

(6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa
solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat
a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se
pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validitatii
actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor
juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data
emiterii actului. (contencios administrativ inversat, pentru ca reclamanatul este chiar
autoritatea emtitenta, iar parat este beneficiarul actului atacat, dar si beneficiarii actelor
subsidiare in baza actului intitial); CONTENCIOS OBIECTIV, pentru simplul fapt ca
emitentul nu trebuie sa dovedeasca o vatamare.

(7) Persoana vatamata in drepturile sau in interesele sale legitime prin ordonante sau
dispozitii

17
din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios
administrativ, in conditiile prezentei legi. CONTENCIOS SUBIECITV; specificitatea
alin. vine din instrumentul care a produs vatamarea -> printr-o ordonanta. Ordonanta
trebuie sa fie declarata neconsitutionala; pentru actele cu forta de lege vatamatoare, se
merge pe alta cale: trebuie sa prevada legea modalitati de despagubire. De regula, in
contencios, fapta ilicita consta in emiterea unui act administrativ ilegal. Daca nu e ilicit,
nu are cum sa despagubeasca.

(8) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect

de drept public pot introduce actiuni in contencios administrativ, in conditiile prezentei
legi si ale legilor speciale.

(9) La solutionarea cererilor in contencios administrativ, reprezentantul

Ministerului Public poate participa, in orice faza a procesului, ori de cate ori apreciaza ca
este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Art. 1 clarifica cine are calitate procesuala activa.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea

contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de
contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate
prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.

-> ce pot sa cer nu spune in constitutie; se explica in legea contenciosului:

art. 126, alin 6 (Constitutie): s-a creat o competenta noua a instantei de contencios.
Obiectul in sine al unei asemea actiuni se gaseste in alin 5, art 9 din Legea
contenciosului. In esenta se pot cere despagubiri sau chiar anulari de acte subsecvente
ordonantei respective, chiar si obligatii de a face.

art. 9, alin. (5) Actiunea prevazuta de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea
de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante

18
aleGuvernului,anularea actelor administrative emise in baza acestora, precum si, dupa
caz, obligarea unei autoritati publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea
unei anumite operatiuni administrative.

ICCJ spune ca trebuie ca prejudiciul sa fie creat in mod nemijlocit prin OUG, nu prin
acte intermediare, adica daca la mom aplicarii oug ului s-au emis niste acte subsecvente si
alea au produs prejudicii, nu te incadrezi pe text. De exemplu, daca sunt ordonante cu
caracter individual, te pot vatama. Daca sunt ordonante normative, acestea necesita
emiterea unor acte individuale, si abia astea te vatama -> si pe acestea ICCJ spune ca nu
poti sa mergi pe textul asta. Daca se interpune un alt act individual si acest act te vatama
nu poti sa invoci acest text (art. 9, alin. 5).

Nu se poate cere anularea ordonantei; art 9 din Legea contenciosului nu e impotriva

ordonantei, ci impotriva efectelor ordonantei.

De regula, actiunile care protejeaza colectivitatea si interesul public, pe teoria clasica, ar

trebui sa fie contencios obiectiv. Dar daca ne luam dupa legea contenciosului adm din
Romania: analiza este una mai complexa, nu se refera doar la legalitatea actului.

art 14, alin. (3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav
functionareaunui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului
administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la
sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

O actiune prin care se cere suspendarea executarii unui act normativ, deci un act general
care, in mod evident, lezeaza colectivitatea, nu il lezeaza pe el, Ministerul Public.
Aceasta este o cerere circumstantiata: trebuie dovedita o vatamare, in sens de paguba
iminenta: perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ.

Daca MFP cere suspendarea unei hot de guvern, nu e suficient: trebuie sa dovedeasca o
perturbare grava, asta inseamna ca instanta trebuie sa faca si analiza acestui detaliu, nu
se limiteaza doar la aparenta de ilegalitate. Mai exista o circumstantiere, dar care nu
schimba datele problemei: se refera la un serviciu public adm. Exista servicii publice care

19
nu sunt adm: ex jusittia, legiferare. Cuvantul “administrativ” te limiteaza, din start, la
servicii din sfera executivului -> ceea ce din nou instanta va trebui sa analizeze.

Actiunile de contencios obiectiv au in esenta obiective de protejare a intersului public.

Asemenea actiuni nu vor avea in componenta si petite privind despagubiri. Obiectivul nu
este repararea de prejudicii, ci de restabilire a legalitatii prin anularea actului.

Daca ne uitam la practica judecatoreasca in posibilile tipuri de litigii -> ICCJ a transat
mai multe chestiuni.
1. In cazul prefectului -> are la dispozitie clar o actiune in contencios adm obiectiv
(pentru ca nu este el vatamat). S-a pus intrebarea =-> ce fel de acte poate sa atace
prefectul? Pentru ca in Constitutie nu se detalizeaza aspecte privitoare la natura
actului atacate de prefect. In Constitutie in art. 123, alin. (5) este formulat “un act al
consiliului,..etc”. partea problematica este ca aceste autoritati locale emit tot felul de
acte in tot felul de domenii. In cazul primarului, de principiu, toate actele se numesc
dispozitii -> care pot genera efecte si in alte ramuri de drept decat in administrativ.
Ex: de dispozitii date de primar care nu genereaza efecte de drept administrativ:
primaria are functii publice sau contractuale. Conteaza daca personalul e contractual
sau e functie publica? -> tot dispozitie e. Daca aplica o sanctiune personalului? In
ambele cazuri sunt acte administrative? In contencios pot veni doar cu acte
administrativ. Poate sa atace prefectul la contencios o dispozitie pe codul muncii? Pur
formal e un act al primarului, dar nu e act administrativ. Si asta a spus ICCJ in HP
11/2015->prefectul trebuie sa atace numai actele adm pe continut (trebuie sa vezi
ce raport inglobeaza dispozitia primarului; daca dispozitia inglobeaza un raport civil
sau de drept civil, actul nu este unul administrativ)
2. HP 26/2016 -> ce se intelege prin act care poate fi atacat de prefect. Aceasta decizie a
pornit de la o speta in care prefectul a cerut instantei de contencios sa cenzureze un
refuz nejusitificat al consilului local de a pune ceva pe ordinea de zi si sa ceara
consiliului sa o puna. Pe legea contenciosului si asta este un act administrativ, refuzul
nejustifcat este asimilat unui act adm. Solutia a fost ca nu poate. Tutela adm e un
contencios in anulare, nu un contencios in obligatie. Prefectul poate ataca doar
actele tipice.
3. Litigii la nivel local intre autoritatile autonome locale: primar vs consiliu local;
consiliu local vs primar -> pe anulare de acte. Ipoteza cea mai plauzibila este aceea in

20
 care primarul este nemultumit de o hot a consiliului local si vrea sa o desfiinteze. Este
admisibila o asemenea actiune? Sa ceara anularea unei hot date de propriul consiliu
local? Ambele sunt reprezentante ale uat-ului. Nu sunt subordonate totusi, sunt
autonome (sunt alesi). Consiliu decide, primarul executa. Pentru ca ei reprezinta
aceeasi uat, e ciudat sa se atace intre ei. Exista in acest sens 2 decizii de la ICCJ: RIL
IV/2003-> data pe vechea lege a contencisului. CSJ a spus clar ca sunt doua autoritati
care reprezinta o singura entitate, legea contenciosului nu prevede undeva dreptul
primarului de a contesta actele consiliului, ba dimpotriva, el trebuie sa execute. Mai
mult, daca s-ar accepta ca primarii pot sa atace actele emise de consilii, ar fi un fel de
tutela adm, iar legiuitorul a prevazut tutela adm doar pentru prefect. Ca atare, actinile
prin care primarul cere anularea actelor consiliului sunt inadmisibile. Actiunile
impotriva consiliului local nu mai erau facute de primar ca autoritate, reclamant era
chiar localitatea: cumva reclamantul isi contesta propriile acte. RIL-ul din 2003,
formal nu mai era aplicabil (legea 29 nu mai era in vigoare). Solutia a fost aceeasi:
indiferent ca vine primarul direct ca reclamant, sau primarul ca reprezentant al UAT,
tot sunt inadmisibile asemenea actiuni (HP 12/2015).

HP 12/2015-> nu poate primarul sa atace actele consiliului. In Bucresti exista, insa, o

structura si pe orizontala si pe verticala. Si pe orizontala solutia poate fi criticabila. Daca
prefectul nu vrea sa atace: in ipoteza in care consiliul adopta o hot total ilegala, flagrant.
Pe teoria ICCJ primarul este obligat intotdeauna sa o execute, in cel mai bun caz poate sa
faca o plangere la prefect.

21
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 4

Pentru actele de la nivel local din Bucuresti, decizia ICCJ a rezolvat doar problemele pe
orizontal, nu si pe cele de pe latura vericala.

Legea adm locale are un capitol pentru Bucuresti, dar destul de firav. Raportul: centru -
sector. Ce relatie exista intre aceste autoritati? Actele adm pe care le-ar emite primarul
general sau consiliul general sunt obligatorii pentru autoritatile de la nivel de sector? Pot
fi lezate autoritatile de la sectoare de actele emise de centru? Sau sunt tratati ca niste
subordonati din perspectiva juridica si nu au de ce sa protesteze. Legea face diferenta
intre primarul general si consiliul general atunci cand emit acte de autoritate si mai face o
diferenta si intre tipul de act administrativ emis. Principial, actele adm emise de consiliul
general sunt obligatorii si pentru autoritatile la nivel de sectoare. Legea spune ca ar fi
obligatorii pentru autoritatile de la nivelul sectorului dispozitiile normative emise de
primarul general, adica nu ar avea acelasi caracter obligatoriu o dispozitie cu caracter
individual. Oricum, situatiile in care primarul emite acte normative sunt destul de rare,
normal este ca aceste acte sa fie emise de consiliu.

Intre autoritatile de la nivel de sector si autortitaile centrale Legea adm locale prevede
anumite chestiuni legate de competenta materiala si pentru consilul general, pentru
primarul general, dar si pentru cei de la nivel de sector. Pe de alte parte, o serie de
atributii pot fi delegate de consilul general la nivel de sector. aparent, pe optica ICCJ s-ar
parea admisibile astfel de actiuni, decizia a vizat relatia orizontala primar-consiliu local.
Pana la urma si primarii de sector si consilul de sector reprezinta capitala, si conflicte
intre ei ar fi oarecum inadmisibile, pentru ca reprezinta una si aceeasi persoana.
Sectoarele nu sunt persoane juridice distincte.

In mod normal, contenciosul obiectiv a fost legat de chestiunea protejarii interesului

public, a legalitatii ca stare obiectiva. In prezent, in baza legii 54/2004, in ce situatii se
poate invoca acest interes public, care este, in sine, un semn de contencios obiectiv. La
noi contenciosul bazat pe interes public nu este unul pur obiectiv in sensul clasic. Noi
avem actiuni bazate pe doua tipuri de interese: interes legitim privat si interesul legitim
public.

22
Cine poate invoca interesul public?
Constitutia in art. 52 nu face mari diferentieri :”orice persoana vatamata intr-un
interes…”. De abia legea contenciosului face o delimitare intre interesele private si
interesele publice. Oricine poate sa invoce, dupa caz, si interese private si interese
publice?

Regula pe contencios vizand actiunile bazate pe interesul publice: autoritatile publice.

Unele sunt prestabilite in art. 1 si in art. 8 -> orice alt subiect de drept, in conditiile legii
contenciosului sau in conditiile legilor speciale.
Exceptia. Exista si o exceptie, in sensul in care legea permite, dar fara a fi foarte
generoasa, si altor entitati, altor subiecte de drept sa promoveze actiuni in contencios
obiectiv, bazat pe vatamarea interesului public. In legea contenciosului avem 2 texte: art.
8, alin. (1) indice 1: se refera la obiectul actiunii judiciare, acest art trebuie intotdeauna
citit in corelatie cu art. 1 si cu art. 18 (in prezent, art. 1 nu mai este corelat cu art. 18, s-a
modificat art. 1, dar nu si 18).

Art. 8: poti sa invoci interesul public in propria ta actiune, numai daca. In fapt,
vatamandu-ti interesele tale, actul respectiv vatama in mod subsecvent si interesul public.
Textul vrea sa zica de fapt ca nu poti sa invoci in mod exclusiv vatamarea interesului
public, tu ca simpla persoana privata. Daca vrei sa faci o actiune in care sa argumentezi
necesitatea anularii actului doar pentru ca acesta vatama interesul public nu merge, nu se
accepta. Legea, practic, iti impune sa trataezi orice actiune ca pe o actiune in contencios
subiectiv.

O derogare se extrage din definitia persoanei vatamate de la art. 2, lit. a: teza finala care
prevede ca organismele sociale pot invoca in diverse actiuni vatamarea si a unui interes
legitim public. Rezulta ca derogarea este pentru entitatile numite organisme sociale care
sunt definite mai departe la art. 2, lit. s, apar acolo in definitie si persoane de drept privat
sau nu? Asociatii, fundatii, structuri guvernamentale, etc.: cu conditia sa aiba ca obiect de
activitate protectia drepturile fundamentale si buna functionarea a serviciilor publice
administrative. Daca te incadrezi pe notiunea de organism social interesat vei avea
dreptul sa antamezi interesul public fara sa demonstrezi o vatamare.

23
Actiunea prefectului

Dincolo de ce apare in Constitutie, exista art. 3 din Legea contenciosului, alin 1 -> are
relevanta ce fel de act administrativ ataca? Daca e normativ sau individual? Se schimba
ceva in privinta termenului de contestare?

In toata legea se face o diferentiere intre acte cu caracter normativ si acte individuale, cel
putin din perspectiva termenului. Una este imprescriptibila si alta este prescriptibila.

Cand ataci un act normativ, nu exista termen pentru asa ceva. De ce nu exista un termen
pentru actele normative? Daca avem de a face cu un act normativ, el oricum poate fi
retras oricand pe cale administrativa, daca in privinta revocarii nu exista un impediment.
Problema revocarii unui act administrativ, adica a retragerii pe cale adm, este foarte
delicata -> asigurarea stabilitatii si securitatatii juridice. Actul normativ, este un act
abstract, care creeaza vocatii, drepturi obiective -> nu poti sa il supui prescriptiei.

Daca adm poate sa retraga oricand un act, chiar si pentru o simpla neoportunitate, cu atat
mai mult trebuie sa permiti atacarea lui in instanta. Inexistenta unui termen pentru
revocare merge mana in mana cu inexistenta unui termen pentru anulare.

art. 3 trimite la art. 11, alin. (1) care consacra un termen (6 luni) pentru actele
individuale. Alin. 4 al aceluiasi art vorbeste, in schimb, de actele normative: (4)
Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale,
precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi
atacate oricand. Cum citim in cazul asta pentru prefect?

S-ar justifica sa creezi alte reguli pentru prefect? Daca acelasi act ar fi atacat de un
cetatean, actiunea ar fi imprescriptibila, daca ar ataca prefectul -> el este limitat la 6 luni
de zile.

Aceasta tutel adm este un instrument de santaj foarte eficient. Pentru ca daca intentezi
actiunea, actul se suspenda de drept. Este, in fapt, o reglementare a puterii. Aceasta
suspendare de drept loveste in ideea de autonomie locala.

24
Avand in vedere aceste aspecte, nu poti sa lasi imprescriptibila o astfel de actiune pentru
prefect. Ca atare, e bine ca prefectul sa fie diligent si sa faca actiunea in termenul de 6
luni impus de lege. In 6 luni trebuie sa actioneze. Daca nu era suspendare de drept, nu era
nicio problema, se putea egaliza cu tratamentul prevazut pentru cetateni
(imprescriptibila). Dar fiind suspendare de drept, e periculos sa lasi imprescriptibila o
asemenea actinune pentru prefect.

Tot o actiune de contencios obiectiv: art. 1, alin 6 Problema art: vorbeste de acte
unilaterale, nu zice daca e normativ sau individual. Pentru a concepe aceasta actiune
trebuie sa ai un parat, daca ar fi un act normativ nu ai pe cine sa chemi, ar fi o actiune
imposibila chiar si la redactarea ei. Este clar, asadar, ca se refera la acte unilaterale
individuale.

O alta dispozitie speciala in materie de litigii de natura obiectiva, adica cele privind
interesul public: art. 28, alin. (3)

Articolul 28: Completarea cu dreptul comun

(1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale
Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate
in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.
(2) Instanta de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii cand s-a
inceput urmarirea penala pentru o infractiune savarsita in legatura cu actul
administrativ atacat, daca reclamantul - persoana vatamata - staruie in continuarea
judecarii pricinii.
(3) Actiunile introduse de persoanele de drept public si de orice autoritate publica, in
apararea unui interes public, precum si cele introduse impotriva actelor administrative
normative nu mai pot fi retrase, cu exceptia situatiei in care sunt formulate si pentru

25
apararea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau
juridice de drept privat.

Legea spune ca actiunile de contencios obiectiv nu mai pot fi retrase (regula). Exceptia
este mai greu de gasit in practica si e foarte greu sa te incadrezi pe ea.

Titularii actiunii: autoritati publice pot sau nu sa fie persoane. “si autoritati publice” ->
vorbeste de cele care nu sunt persoane juridice: de ex: primarul, consiliul local,
presedintele romaniei. E o repetitie inutila. Puteau foarte bine sa lase doar “autoritati
publice”.

Contenciosul denumit obiectiv care vizeaza doar analiza legalitatii actului este in stransa
legatura cu “recursul pentru exces de putere” de la francezi. E o procedura simplificata de
contencios administrativ in Franta prin care orice persoana poate sa atace un act adm fara
a demonstra vreo vatamare, fara a fi nevoie sa fii reprezentant de avocat, cu conditia
invederarii lezarii unui interes: decizia aia adm sa ii provoace anumite neplaceri.

Dreptul subiectiv nu trebuie confundat cu interesul. Francezii cand vorbesc despre acte
atacabile in contencios, nu au in vedere doar acte juridice, pot fi si operatiuni
administrative. La noi nu e asa, daca sunt altceva decat acte juridice, in principiu, nu pot
sa il anulezi, decat impreuna cu actul de baza. Daca o operatiune are acest efect de
blocare totala, nu mai este neaparat o simpla operatiune, e aproape un act care produce
efecte. Dar pentru alte operatiuni nu prea ai solutie (la contractele de achizitie: deorgare
de la legea contenciosului: se poate ataca orice operatiune sau act din procedura de
atribuire). Eventual mergi pe un un refuz nejustificat cu o actiunea in obligatia de a face.

In procedura de emitere a unui act final pot aparea atat operatiuni cat si acte adm
intermediare. -> in franta: indiferent, daca pana la decizia finala, se interpun doar
operatiuni sau acte, daca acestea nu au caracter decizional nu le poti ataca pentru ca nu ai
interes. La noi: daca dovedesti ca te vatama poti sa ataci orice act administrativ, nu se

26
distinge in lege intre act intermediar sau final. In mod normal, instantele vor respinge
actiunile daca ataci acte intermediare pe motivul ca nu ai interes.

Identificarea interesului la francezi: spre exemplu: in materie de functionari, de ocupare

de pozitii in administratie: daca este numit intr-o functie publica un cetatean poate un alt
functionar din instutia respectiva sa atace decizia pe motiv de exces de putere publica? Sa
zicem ca este numit ilegal intr-o functie X, iar Y vrea sa conteste pe contencios obiectiv
invocand interesul sau actul respectiv. Care ar fi interesul lui Y: vocatia de a ocupa
functia respectiva.

Alt exemplu:
- o asociatie de tip alumni care a atacat un act administrativ care aducea atingere
imaginii acelei instutii -> s-a apreciat ca exista interes.
- O comuna care ataca actul adm prin care se acorda numele ei unei alte comune.
- Decizii adm care au leg cu organizarea unei autoritati: numirea unui manager printr-un
act ilegal. Poate formula actiune un angajat, un functionar sau un sindicat? Exista
interes, dar nu este unul legitim, recunoscut de lege. Pentru ca nu este la “cheremul”
functionarilor sa decida modul in care functioneaza autoritatea.

Recursul pentru exces de putere, la francezi, exista si fara text, e un fel de drept comun,
nu trebuie sa fie o norma care sa prevada ca un anumit act poate fi contestat.

In principiu, la contenciosul obiectiv se analizeaza chestiuni de legalitate. Numai ca

legalitatea poate sa aiba dimensiuni mai de oportunitate uneori. ‘moralitatea
administrativa” de la francez. Judecatorul se limiteaza strict la legalitate sau poate sa
cerceteze mai mult? De cele mai multe ori legalitatea se trateaza intr-un sens larg.

Cum poti sa determini rasturnarea prezumtiei de legalitate? Mergi pe exces de putere

Excesul de putere este definit in legea contenciosului, doar ca singurul text care facea
referire la el nu mai exista in forma actuala a legii. Pana sa fie modificat alin. 3 din art. 5,
se spunea ca pot fi atacate numai pentru exces de putere. Disparand acest text a ramas
doar o definitie a excesului de putere, dar in practic, atunci cand ceri sa fie anulate
anumite acte adm se poate invoca ca au fost emise cu exces de putere.

27
La francezi: indiferent de act se ataca, cand vorbim de contencios obiectiv efectele hot
sunt erga homnes.

La noi: doar cand se anuleaza acte normative efectele sunt erga homnes.

28
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 5

Evolutia legislatiei privind contenciosul administrativ

In principiu, aparitia contenciosului administrativ debuteaza odata cu aparitia Conventiei

de la Paris din 1958. Acel statut a consacrat clasicul principiu al separatiei puterilor in
stat -> magistratii sunt inamovibili. Au exista si proceduri arhaice de contencios adm,
perioada feudala, evul mediu. De ex, plangerea prealabila din prezent, avea un omolog
vechi, si anume, de pe vremea cand domnitorul colinda prin tara, ocazie cu care cetatenii
neumultumiti de deciziile adm ale nobilimii, profitau si inaintau reclamatii adm
respectivului domnitor. Pentru ca nu puteau sa treaca de garzi, s-a nascut procedura
“jalbei in protap”. Se putea face si plangere ierarhica, la dregator.

Primele reglementari in legatura cu pricinile de contencios avand ca obiect acte

administrative le vom regasi in Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat, L
11.02/1864, consiliul de stat facand parte dintre organismele infiintate in vremea lui
Cuza. L 11.02 a fost conceputa pe model occidental, Consiliul de Stat nefiind in mod
exclusiv o instanta de judecata. Consiliul de Stat, acolo unde mai exista, are mai multe
atributii, inclusiv de avizare, de lucrari publice, dar si atributii contencioasa (de
jurisdictie).

Pe aceasta linie de jurisdictie, Consiliul de Stat are rol de instanta suprema administrativa
(a se vedea modelul francez). In legea noastra privind Consiliul de Stat s-a prevazut ca
aceasta va avea doua tipuri de atributii contencioase: regula era ca in principiu,
particularii se pot adresa Consiliului de Stat pentru a-si apara interesele, dar in aceasta
situatie Consiliul de Stat nu emita o veritabila hot cu efecte imperative, ci emitea un fel
de aviz (o incheiere consultativa).

O a doua categorie de atributii de natura contencioasa erau cele date de lege speciala in
competenta Consiliului de Stat. In aceasta situatie, Consiliu emitea veritabile hot
definitive, cu efecr executoriu si obligatorii pentru partile implicate. In functie de materia

29
care provoca litigiul, daca erau chestiuni generale emitea avize, daca erau comp date de
lege speciala hot obligatorii.

Contencios in interpretare: consiliul de stat putea fi sesizat cu privire la modul in care

anumite texte administrate trebuiau sa fie interpretate. Pentru aceasta atributie de
interpretare: art. 52 din Lege.

Contencios propriu-zis: cel de mai sus: art. 49 si art. 50 (avize si hot)

Acest organism nu a rezistat foarte mult, fiind lovit de politizare. Era o simpla unealta a
Guv si a domnitorului Cuza, ca atare dupa ce Cuza a plecat -> consiliul a fost desfiintat.
De altfel, in Constitutia din 1866 in forma sa initiala s-a prevazut expres desfiintarea
Consiliului de Stat (art. 130). In acelasi an a mai fost adoptata o lege (tot in 1866) care a
venit cu o solutie simplista: toate atributiunile de contencios in materie administrativa vor
fi preluata de instantele obisnuite care le vor judeca dupa reguli ordinare.

In 1884 s-au adus niste modificari: art. 131 -> s-a proclamat in mod expres chiar
interdicitia de fi reinfiintat vreodata Consiliul de Stat.

Instantele comune s-au trezit cu textele set din lege si atunci: competenta si puterile
judecatorului s-au stabilit pe cale pretoriana, asa ca isntantele de drept comun si-au
stabilit competenta pe pricini adm plecand de la clasica distinctie intre actele de gestiune
(daca priveau chestiuni patrimoniale) si actele de autoritate ( se impunea sau se
interezicea o anumita conduita, in mod unilateral).

Pe actele de gestiuni -> instantele de drept comun au competenta deplina.

Pe actele de autoritate -> instantele de drept comun au apreciat ca in lipsa unui text
expres de lege, nu isi pot asuma competenta de a le cenzura, asa ca si-au asumat in
materia actului de autoritate o competenta redusa, in sensul in care puteau sa acorde
daune-interese pentru prejudiciile cauzate de respectivele acte. Numai ca aici, evident,
aplicau principiile din materia raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciu, leg de
cauzalitate si vinovatia.

30
Problema era ca nu aveau cum sa aprecizeze ca s=a sav o fapta ilicita in materia adm ->
s-a creat pe cale pretoriana: exceptia de nelegalitate.

Pentru a acorda despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin acte de autoritate, data fiind
tacerea legii romane, au trebuit sa apeleze la tot felul de subterfugii: ex: s-a facut aplicatia
teoriei raspunderii comitentului pentru fapta prepusului; teoria riscului (uneori este
aproape imposibil sa identifici un vinovat, ca atare multe daune interese s-au platit nu
neaparat in ideea ca cineva e vinovat, ci se aplica teoria riscului serviciului public: cat
timp se dovedeste ca printr-o activitate a unei institutii adm s-a cauzat un prejudiciu unui
particular, alte elemente de detaliu nu mai conteaza). Practic instutita va raspunda pentru
ca prin activitatile sale a provocat o paguba unei persoane.

Genul acesta de rezolvare a situatiei nu era tocmai potrivit, spre exemplu despagubirile
nu sunt intotdeuna o solutie. Ce faci daca tu nu ai nevoie de bani, ci efectiv de o anumita
prestatie din partea unei autor adm? Legislatia de la acel moment nu prevedea solutii
pentur refuz nesjustificat. Daca aveai nevoie de o prestatie efectiva din partea adm nu
aveai niciun instrument procedural.

O evolutie in materie a fost la inceputul sec. 20, cand s-a reorganizat in mai multe etape
Curtea de Casatie Romana. Sunt 3 mari legi care au influentat competenta ICCJ cu
releventa pe contencios adm:
1. L din 1905 prin care in premiera s-a prevazut expres competenta ICCJ, sectia a III-a,
de a solutiona recursuri promovate de particulari impotriva unor acte administrative
ilegale. Aceasta modificare a avut si parti bune si parti criticabile: actele efectiv
puteau fi anulate; nu se puteau ataca toate actele adm (exista o lista de acte de adm
care puteau forma obiectul acestui recurs -> o competenta limitata); nu se putea
invoca vatamarea unui interes (legea prevedea ca trebuie sa se probeze vatamarea
unui veritabil drept subiectv, ba chiar s-a insistat: doar acele drepturi care aveau
natura patrimoniala). Efectele deciziilor ICCJ au fost dorite a fi inter-partes. Desi
putea sa anuleze acte adm atacate, ICCJ nu putea sa acorde daune-interese, pentru ca
s-a apreciat ca o cerere in pretentii este o cerere de natura civila. S-a facut o singura
derogare de la solutia exclusivitatii anularii, si anume, acoperirarea refuzului
nejustificat-> ICCJ putea sa oblige autoritatea sa satisfaca cererea reclamantului. La
instantele civile, au ramas, dupa ce a aparut aceasta lege, 3 tipuri de proceduri care

31
 implicau adm: au ramas competente pe exceptie de nelegalitate; au ramas actiunile in
despagubiri; si actiunile privind actele de gestiune (pentru ca la ICCJ ajungeau numai
litigii privind acte de autoritate).
2. L din 1910 -> s-au desfiintat cu totul atributiile de contencios adm de la ICCJ. Prin
legea respectiva, s-a prevazut ca litigiile privind acte administrative vor fi preluate de
catre instantele de drept comun care vor proceda potrivit principiil or generale ale
dreptului. De ce? S-a invocat principiul separatiei puterilor in stat: nu trebuie lasata
puterea judecatoreasca sa cenzureze activitati de natura administrativa. Din nou, pe
cale pretoriana, instantele civile au trebuit sa isi redefineasca pseudo-competenta
primita si au apreciat ca acte de autoritate nu vor anula. Acordau doar daune-interese
si in cel mai bun caz, si-au asumat sarcina sa aplice daune cominatorii impotriva
acelei autoritati care impiedica exercitiul legal al unui drept.
1. L din 1912 ->s-a reintrodus contenciosul adm la ICCJ la aceeasi sectie. S-a renuntat
la povestea cu separatia. Numai ca nu s-a revenit la modelul de baza din 1905. Spre
exemplu: sfera actelor care puteau fi contestate nu mai era limitat precum in 1905,
intrau mult mai multe categorii de acte: regula puteai sa ataci orice act adm cu
exceptia actelor de guvernamant. In premiera, se si prezenta, cu asemenea acte de
guvernamant. ICCJ nu putea sa le anuleze, putea doar sa declare actul respectiv ca
fiind ilegal si putea sa invite autoritatea in culpa fie sa desfiinteze/modifice actul in
cauza, fie sa sa satisfaca o anumita cerere (refuz nejustificat). Putea sa stimuleze
autoritatea aplicand daune cominatorii. Tot in leg cu actele care puteau fi contestate, L
a mers in continuare pe ideea dreptului vatamat, nu a interesului, dar nu s-a mai mers
pe restrictia sa fie drepturi patrimoniale, orice fel de drept subiectiv daca se proba ca
era vatamat putea sa formeze obiectul unei reparatii impuse de ICCJ autoritatii.
Efectele deciziilor au ramast inter-partes litigantes, pentru daune trebuia sa te adresezi
instantelor de drept comun si ca element de noutate: exceptia de nelegalitate -> a
ramas in apanajul instantelor ordinare, iar ca obiect putea sa vizeze atat acte
reglementare (acte normative) cat si acte individuale.
Un rol important in evolutia contenciosului l-a avut si Constiutia din 1993. Aici sunt cel
putin 2 articole foarte importante, privind contenciosul in sine adm si actiunile in
despagubiri:
(1) art. 99 -> acte administrative emise de ministri si care prevede expres ca daca produc
prejudicii, persoana vatamata poate pretinde despagubiri. Se mentina, insa, pentru
aceasta actiune in daune competenta instantelor civile.

32
(2) art. 107 -> se foloseste chiar sintagma “conencios administrativ”. Se prevede ca
autoritati speciale de orice fel cu atributiuni speciale de adm nu se pot infiinta.
Contenciosul adm este in caderea puterii judecatoresti in baza unei legi speciale. Prin
acest text s-a dorit interzicerea modelului franceza: sa existe instante adm separat de
instantele judecatoresti. “cel vatamat in drepturile sale printr-un act adm…”

In practica si prin legi speciale, s-a admis ca puteai sa iti protejezi si anumite interese
legitime, dar nu prin contencios, ci prin alte proceduri: recursuri gratioase, etc.

Ce fel de acte de la adm puteau fi contestate apar chiar in consitutie: si actele adm de
gestiune si actele adm de autoritate (art. 107). Aici nu se facea vorbire despre o instanta
specializata. Ce merge pe instanta specializata si ce ramane pe comun s-a spus prin Legea
din 25.

Era o plina jurisdictie, puterea judecatoreasca avea posibilitatea, daca actul era ilegal, sa
il anuleze sau sa acorde daune civile si sa acorde despagubiri. Actiuna in despagubiri
putand fi promovata fie contra autoritatii adm fie contra persoanei fizice (functionarului
vinovat).

Tot in art. 107 au fost prinse si actele exceptate (care si in prezent au ramas intatacabile):
- actele de guvernamant
- Actele de comandament cu caracter militar

Constitutia a trimis la o viitoare lege care a fost adoptata in decembrie 1925.

Legea din 1925: obiectul protectiei sunt doar drepturile subiective. Aceasta lege a vizat
numai actele de autoritate (nu a avut nicio legatura cu actele de gestiune, pentru care a
ramas competenta clasica a instantei de drept civil). Instantele competente: Curtile de
Apel in prima instanta cu recurs la ICCJ.

S-a mers pe contencios de plina jurisdictie, anume: puteau fi anulate actele de autoritate,
puteau fi acordare daune-intere/despagubiri, puteai sa formulezi actiuni bazate pe refuz
nejusitifcat, caz in care judecatorul putea sa obligate autoritatea sa actioneze.

33
Procedural, cel putin ca regula, nu s-a prevazut un termen de introducere a actiunii. Ca
atare, dupa ce a intrat in vig legea, existau 3 tipuri de litigii adm, cu comeptenta diferita
de transare:
1. Cele care Vizau acte de autoritate: CA si ICCJ
2. Cele care priveau actele de gestiune + exceptia de nelegalitate: instantele de drept
comun
3. Jurisdictii speciale adm care puteau sa cenzureze diferite acte

Toate aceste jurisdictii, formau: contenciosul administrativ in sens larg.

In prezent, avem o alta abordare, pentru ca prin contencios administrativ, legea din 2004,
intelege numai litgiile care se transeaza de catre sectiile de contencios din instanta (adica
CNSC nu face contencios administrativ). Ca atare, pentru ca procedura, anumite termene,
sa se aplice si la ele, trebuie ca in legile alea speciale sa se prevada ca se completeaza cu
Legea contenciosului.

Constitutia din 1938. Aceasta Constitutie a fost calfiicata de catre Carol 2 ca fiind una
nedemocratica. In art. 78 s-a prevazut doar ca contenciosul administrativ ramane in sfera
puterii judecatoresti si s-a mai prev posibilitatea de a exista jurisdictii speciale in materie
administrativa. Nu a abrogat legea din 25.

Decretul din 1948: s-a abrogat legea contenciosului din 1925. Din acel moment, nu a
mai existat o reglementare expresa in dreptul roman pe chestiuni de contencios
administrativ. O mica bresa a a aparut ulterior:

Decretul din 1962: s-a modificat codul de procedura civila: procedura plangerii-> pe
calea acestei plangeri, persoanele vatamate vor putea sa conteste acte adm nelegale
potrivit legilor speciale in materie. ex: s-a acceptat plangerea in materie de pensii,
chestiuni de dreptul muncii, minor.

Consitutia din 1965: art. 35 si art. 103 -> s-a reluat posibilitatea persoanei vatamate de a
ataca acte ilegale si de a-si repara prejudiciul. Trimitea la o lege speciala, lege care a
aparut in 1967.

34
Legea 1 din 1967: pur formal, nu a fost o lege a contenciosului adm, nici nu apare
sintagma asta in cuprinsul legii. Dar legea, prevedea: judecarea de catre tribunale a unor
cereri -> nu s-au infiintat sectii specializate; competenta pe acte ilegale a ramas tot la
instante de drept comun, in speta, judecatoria (pentru acte locale) si tribunalul (acte emise
de organe centrale). Chiar daca nu au fost sectii specializate, totusi legea a venitu cu
norme aplicate in materie: a prevazut ca pana sa mergi la instanta cu actiunea trebuie sa
faci o plangere prealabila (termen de 30 de zile); posibilitatea ca odata cu formularea
plangerii prealabile sa se ceara instantei si suspendarea executarii actului in discutie (in
prezent: suspendarea din art. 14); se mentine protectia dreptului, nu a interesului; vorbea
de un contecios de plina jursidictie; era obligatorie participarea procurorului la sedintele
de judecata.

In prezent, cine poate sa ceara introducerea in cauza a unui functionar (atunci cand
pretinzi despagubiri)? -> reclamantul. Legea comunista prevedea ca poate fi introdus in
cauza un functionar la cerera organului adm, ca sa ii fie opozabila si sa poate merge
ulterior impotriva lui.

Categorii de acte administrative exceptate. Aceste exceptari au devenit reguli. Spre

exemplu: nu pot fi atacate actele adm de planificare. Ca atare, din prudenta, instantele
judecatoresti, calificau actele ca fiind individuale.

Legea 1 nu a permis sa fie atacate si anulate acte adm normative, totusi in multe situatii,
trebuia cumva sa te atingi si de acestea, pentru ca daca bateai un act individual, care era
emis in baza unui normativ si legea vine cu mecansimul: ataci actul individual, care se
bazeaza pe normativul ielgal, si atunci instanta putea sa constanti ilegalitatea actului
normativ (se comunica organului emitent, acest avand obligatia si competenta de a-l
scoate din vigoare), si sa anuleze individualul.

Legea 29/1990
Se prevedea ca orice persoana vatamata intre drepturi, printr-un act adm emis de o
autoritate adm se poate adresa instantei de judecata. -> daca emitau acte adm alte
autoritati publice nu intrau sub incidenta legii contencisoului adm.

35
Dintr-o prudenta excesiva, s-au incarcat foarte multe categorii de acte exceptate: niciun
act de autoritate sau de gestiuni care a provenit de la conducerea parlamentului; care
priveste raporturi dintre Parlament, Presedintele Romaniei si Guvernul. Apare si clasica
categorie cu actul de comanda militara -> legea 29 nu a definit ce inseamna act de
comanda militara. S-a emis un ordin de ministru de la MAPN prin care s-a interpretat
chiar dispozitia din legea 29 referitoare la actele de comanda militara, adica s-a dat o
definitie: orice act provenit de la structurile armatei este act de comanda militara. Acest
ordin a iesit din vigoare intr-un mod tacit, intrat in desuetudine, dar el oficial nu a fost
retras vreodata.

A putut fi aplicata o perioada mare de timp, pentru ca a fost evaziva, generala -> putand
fii modelata.

Legea a pastrat regula procedurii prealabile si a preluat termenele scurte din legea
comunista. A prevazut un contencios de plina jursidictie, a prevazut posibilitatea sa fie
acordate daune atat pentru prejudicii materiale, cat si pentru prejudicii morale;
posibilitatea suspendarii executarii actului adm (nu cum e in prezent) - mai restrictiva. A
ramas discutabila pana in 2005 problema interesului. In constiutia din 1991 erau 2 art pe
contencios: art 48 (vatamat in drepturi; art. 52 in prezent) si art 21 ( drepturi, libertati si
interese legitime). Pe de o parte 48 - drepturi si 21- interese: se faceau corp comun. art.
21 e in titlul principiilor generale-> care se aplica la orice, si 48 nu deroga.

De ex: in anii 30 s-au infiintat niste comitete de revizuire, transformate in aceeasi peroada
in curti adm-> care erau competenta sa judece litigii privind doar actele locale. Ele
degrevau instantele veritabile. Deciziile pe care le pronuntau puteau fi atacate la
instantele veritabile.

36
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 6

Actiunea directa in contenciosul administrativ. Conditii specifice

Analiza legalitatii unui act adm se poate face in doua modalitati:

- procedura actiunii directe in fata instantei de judecata
- Procedura exceptiei de nelegalitate prin care cel care o invoca doar se apara impotriva
unui act adm unilateral, neobtinand insa anularea actului.

Legat de actiunea directa in contencios, dincolo de faptul ca obiectul ei concret poate sa

varieze, putem avea clasica actiune in anulare (atunci cand avem de a face cu acte
administrative tipice), sau putem sa avem si o actiune in obligarea autoritatii sa faca ceva
(cand vorbim de un refuz nejusticiat). Exista si o a 3 a varianta, ne putem gandi si la o
actune distincta in despagubiri.

In ce conditi se poate promova o actiune in despagubiri distincta?

La art. 19 primul alin pe final indica un moment de la care ar curge termenul de
prescriptie, iar pe de alta parte alin. 2 ne trimite la art. 11, alin. 2. Ca atare alin. 2 de la art.
19 ne intereseaza doar din perspectiva duratei termenului: termen de un an. Termenul
curge asa cum este prevazut in alin 1: persoana a cunoscut sau a trebuit sa cunoasca
intinderea pagubei. De cand ar trebui sa cunosc eu cauza? Trebuie elemente cat mai
obiective.

Art. 19 Exista o conditionare, din start, pentru a fi admisibila o actiune distincta in

despagubire: ea trebuie sa fie ulterioara fata de actiunea in anulare. Problema: daca act
este asimilat: refuz nejustificat -> actiunea in despagubire ar fi inadmisibila. De ce?
Pentru ca nu am o anulare -> adica fapta ilicita. Interpretarea corecta: indiferent de ce
actiune principala ai avut inainte, daca s-a constatat o actiune ilicita a adm ai dreptul sa
faci intr-un an actiune distincta in acordarea de despagubiri.

Ce mi-e daca anulezi un act tipic? Ce mi-e daca “anulezi” un act asimilat? Tot abuz de
autoritate este. Indiferent de ce actiune principala ai avut inainte, ai dreptul sa ceri distinct
actiune in despagubiri.

37
Daca o autoritate tace ce poti sa faci? Daca este doar tacere, instantele au tendinta de a
interpreta ca situatia nu e lamurita de catre autoritate, si ii lasa timp autoritatii sa dea un
raspuns si abia ulterior dupa primirea raspunsul il pot ataca.

Refuz nejustificat - exprimare explicita, cu exces de putere

Nesolutionarea in termenul legal - cand nu ai nicio solutie, niciun raspuns.

La tacere -> poti cere ca autoritatea sa fie obligata sa iti raspunda. Aceasta interpretare nu
este una potrivita, pentru ca se pierde timp inutil cu aceeasi problema de drept. Daca
administratia nu iti raspunde deloc la o cerere este intr o pozitie mai buna decat in aceea
daca ar raspunde. Chiar si la tacere, dpdv Ciobanu, instanta ar trebui sa intre pe fond,
adica sa aiba acelasi regim ca in cazul refuzului nejustificat.
* cererea de obligare a autoritatii de a raspunde se face in subsidiar, pe langa actiunea
principala prin care solicit instantei sa intre pe fond.

Cand autoritatea este chemata in judecata ea trebuie sa depuna la instanta dosarul

administrativ.

Conform ultimei modificari a legii contenciosului, odata cu intampinarea se depune

intreg dosarul administrativ, fara nicio solicitare in plus din partea instantei. Daca nu
trimiti dosarul, se interpreteaza ca ai provocat amanarea nejustificata a cauzei, ca atare,
autoritatea va primi amenda.

Conditia actiunii directe in contencios: in general, cam toti autorii, selecteaza cam
aceleasi criterii simplificate.

Conditii:
1. Obiectul -> sa vizeze un act administrativ
2. Emitentul actului -> sa fie o autoritate publica
3. Existenta unei vatamari cauzata prin actul adm: valabila, in prinicpiu, pentru
contenciosul subiectiv:

38
4. Conditii procedurale: parcurgerea, ca regula, a unei proceduri administrative
prealabile sesizarii instantei; formularea actiunii judecatoresti in termenul prevazut de
lege.

Cine va solutiona o asemenea actiune directa? Nu exista monopol rezervat doar pentru
sectiile de contencios administrativ.

In prezent, la noi, cenzura unui act adm pe cale judiciara se poate face atat la contencios,
ca regula, cat si la instanta de drept comun (mai ales pentru contracte; chiar si pentru
actele adm de autoritate, unilaterale, anumite litigii sunt la instanta civila -> teoria
recursului parlel: atunci cand mai e o procedura speciala care te trimite pentru anumite
act la instanta civila nu se aplica legea contenciosului).

Obiectul actiunii
Trebuie sa vizeze actul administrativ. Pleaca din art. 52 din Constitutie: orice persoana
vatamata printr-un act adm emis de o autoritate publica poate cere instantei recunoasterea
dreptului, anularea actului, despagubiri..etc.

Administratia nu opereaza doar cu acte adm, ci si cu operatiuni administrative sau

tehnico-administrative, fapte materiale/fapte juridice administrative (pot genera
anumite consecinte in plan juridic) si acte de natura politica.

In contencios trebuie sa stii sa delimitezi veritabile acte administrative de celelalte

categorii.

Acte administrative vs. Acte politice

Uneori aceste acte sunt suprapuse, un act politic poate avea si valente juridice, dar in
egala masura are in spate o cauza politica si genereaza si efecte politice, mai ales daca
sunt acte la nivel inalt al executivului.

ex: in cazul presedintelui Romaniei: act 100% politic: mesajele. Aceste mesaje constau in
comunicari catre Parlament de exemplu.

39
Problema in practica este data de decretele Presedintelui. In cazul Pres Romaniei putem
avea decrete care sunt acte administrative propriu-zise (numiri in functii publice adm),
caz in care decretele in cauza vor putea sa fie contestate de catre persoanele vatamate in
contencios, fara nicio problema.

Dar exista si decrete despre care e greu sa spui ca ar fi admisibila o actiune

judecatoreasca: decretele cu puternic continut politic, cele care intra din perspectiva
Constitutiei in categoria act in relatia cu Parlamentul sau in categoria actelor de
comandament cu caracter militar.

La actele de comandament cu caracter militar e o chestiune mai simpla de inteles, dar

ramane problema majora cu celelalte decrete care ar putea sa fie calificate ca fiind in
relatie cu Parlamentului.

De ex:
- promulagarea legilor-> produc efecte juridice;
- decrete prin care se conlucreaza cu GUV: decretul de numire a Guvernului -> produce
efecte juridice (numire in demnitati, marcheaza debutul activitatii Guvernului);
- decretele prin care se suspenda din functie un ministru (fie s-a cerut urmarirea penala,
fie a fost trimis in judecata; art 109 din Constitutie);
- decret de remaniere (este revocat din functie un ministru si numit in locul lui un alt
ministru).

Pe fond nu poti sa cenzurezi.

Dar daca exista vicii procedurale? Avand in vederea Constitutia nu prea conteaza daca
criticile sunt de fond sau de forma. In contextul actual al Constitutiei nu se poate.

Pot exista acte de comanda militara care sa lezeze tertii. Chiar si asa insa, nu pot sa
anulez actul respectiv, ai putea sa pretinzi eventual niste despagubiri.

Care sunt actele de natura politica si care sunt actele adm?

Speta cu gratierea din 2004. In 2004 era final de mandat prezidential si exista cumva o
cutuma ca pe final de mandat presedintele sa gratizeze. Printre cei gratiati in decembrie

40
2004 s-a aflat si o persoana politica. Se publica decretul de gratiere si automat presa
remarca. Ca atare Presedentia da inapoi si se emite un alt decret prin care sa revoca
primul decret.

Pot sa Atac al doilea decret? Decretele de gratiere se contra-semneaza: presedinte + prim-

ministru. Se poate contesta decretul 2? In mod normal aici nu ar trebui sa fie ceva
inadmisibil din perspectiva instantei. Nu intra oricum pe nicio categorie de acte: nu e nici
act de comandament militar; si aparent nu ar fi nici in legatura cu Parlamentul; dar este
pentru ca se contrasemneaza: ce rol joaca contrasemnarea de catre prim-ministru? E un
mod prin care Parlamentul cenzureaza actele Presedintelui prin intermediul Prim-
ministrului. Aici ICCJ a zis ca e un act in relatie cu Parlamentul si atunci actiunea nu este
admisibila.

Acordarea unor decoratii. Se acorda tot de Presedinte, in numele statului. Exista

conditii in care poti sa acorzi sau sa retragi o decoratie. Si acest decret trebuie sa fie
contra-semnat de catre prim-ministru. Dupa ce i s a retras decoratia cel in cauza a
contestat in contencios adm decretul. Si castigat pe suspendare. Instanta de contencios a
suspendat decretul prin care s-a retras si dupa s-a anulat.

Practica nu este unitara.

Tot in legatura cu decoratiile: Presedintele a vrut sa emita un decret prin care sa acorde o
decoratie si a cerut premierului contra-semnatura care a refuzat sa contra-semneze. S-a
ajuns la CCR pe ideea de conflict juridic intre cele doua autoritati. Exista practica, dar in
sens invers: pe refuz al presedintelui de a valida propuneri din partea premierului.

In acel context CCR a spus asa: presedintele poate sa refuze o propunere a primului-
ministru, dar trebuie sa o motiveze: principiul cooperarii loiale. Invocand acest
principiu, CCR a spus ca e de bun-simt daca tot refuzi sa argumentezi.

Cand a venit Presedintele sa se planga de prim-ministru, CCR nu a mai gandit la fel: pana
la urma primul-ministru isi asuma si el o raspundere atunci cand semneaza. Si nu poate fi
obligat, si atunci nu mai are rost sa iti explice.

41
In situatie de criza, autoritatile adm pot sa dea acte care sa incalce competenta. Situatii de
criza majora in care executivul este tinut sa actioneze prompt, fara alte formalitati. De ex:
in cauzuri de extreme urgenta, adm poate sa isi aroge atributii care nu tin de competenta:
un fel de scopul scuza mijloacele.

42
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 7

Caracteristicile unui act administrativ:

Actul administrativ la care se referă legea contenciosului poate avea o formă tipică sau o
formă atipică.
 Forma tipică (definiție consacrată)este forma juridică principală de activitate a
administrației publice, care constă într-o manifestare de voință unilaterală și
expresă în scopul de a da naștere, de a modifica sau stinge drepturi și obligații în
realizarea puterii publice/în regim de putere publică sub un control de legalitate
exercitat de instanțele judecătorești. O definiție o regăsim și la art. 2 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 554/2004: „c) act administrativ - actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,
în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;". Ce regăsim în doctrină, de
principiu, regăsim și în Legea contenciosului.
 Forma atipică sunt acele acte din care ar lipsi o anumită trăsătură din definiția
standard (tăcerea administrației, refuzul nejustificat și contractul administrativ).

Trăsăturile actului administrativ

1. Este o formă principală de activitate a administrației publice : diferențiază față de

operațiuni administrative și față de contracte, ca activitate principală, administrația
comandă, interzice. Predominante sunt raporturile juridice de subordonare, fără a le
exclude și pe cele de colaborare. Efectele pe care le produc actele administrative
sunt cele mai importante, față de cele pe care le-ar genera operațiunile
administrative (avize, propuneri,rapoarte).
2. Natura manifestării de voință care stă la baza actului administrativ: manifestarea de
voință este expresă,unilaterală.
• expresă: nu este neapărat în formă scrisă, pentru că regăsim și acte
administrative în formă orală (exemplu: acte decomandă).
- Acte individuale: în teorie, actele în formă orală pot exista în cazul
actelor individuale.Exemple:
- Aplicarea avertismentului în formă verbală, se aplică o

43
 sancțiune juridică contravenientului. Legea contravențională
spune că se poate aplica avertismentul în formăverbală.
- Statutul privind aleșii locali din 2004: la răspunderea
disciplinară este precizată o serie de abateri pentru care există
sancțiuni. Sancțiunile sunt de natură administrativ-disciplinară
și în funcție de gravitatea abaterii (sunt etapizate). Una din cele
mai blânde sancțiuni pot fi aplicate verbal de președintele de
ședință. Acestea se consemnează de secretarul care întocmește
procesul-verbal, dar sancțiunea s-a aplicat în formă verbală de
cel care are competența.
- Sunt regăsite și ordine în formă verbală în administrațiamilitară.

Este complicat de dovedit acte de autoritate prin martori. Judecătorii

cer dosarul administrativ, dacă este o comandă verbală, cum poate
cerceta judecătorul legalitatea acestuia? Toate actele administrative
trebuie motivate și în fapt și în drept.
Există și alte acte decât în formă verbală, prin gesturi.
Actele atipice - pot exista anumite în privința naturii exprese a
manifestării de voință, se are în vedere situația tăcerii administrației,
pentru că nu se poate avea în vedere ceea ce urmărește administrația.
Pe legea contenciosului tăcerea este echivalată unui fel de refuz, dar
aceeași tăcere poate să fie asimilată unui act pozitiv, adică a unei
aprobări (procedura autorizării tacite OUG nr.27/2003).

Acte normative: nu pot fi în formă orală, pentru că nu se pot adresatuturor.

• unilaterală: se delimitează de contracte. Sunt 3 situații în care poate exista

dubiu:

(i) actele adoptate de organele colegiale (Consiliile Locale, Consiliile

Județene, Guvernul): nu componenții în sine emit actul, mecanismul
prin care se ajunge la emiterea actului este unul intern, dar actul
emanat este al organuluicolegial.
(ii) actele emise în comun de mai multe autorități publice împreună

44
 (exemplu: ordine comune): este o competență partajată - fiecare poate
emite câte un ordin pe competența sa (dar există riscul încurcării
lucrurilor), fie se poate realiza o reglementare comună (principial,
trebuie să fie pe poziții de egalitate).
- dacă unul dintre semnatari dorește o modificare: dacă ar fi o
problemă de competența unuia dintre semnatarii acestuia, ar
avea prioritate principiul simetriei pentru a nu exista derapaje,
complicații. Dacă autoritățile semnatare nu se înțeleg, se poate
lua o decizie administrativă/ politică de către organulsuperior.
- dacă se emite un act în comun și el ar fi vătămător pentru un
terț: de principiu, ar trebui să fie acte normative în general.
Plângerea prealabilă se adresează emitentului/ superiorului
acestuia - soluția prudentă ar fi să se depună la toți semnatarii
actului, pentru că emitentul este un conglomerat de autorități.
Emitenții, pe principiul simetriei, ar trebui să dea tot un act în
comun. La cererea de chemare în judecată, indiferent de poziția
lor procesuală, trebuie introdusă împotriva tuturor, pentru că
decizia judecătorească trebuie să fie opozabilătuturor.
Nu se raportează participanții ei între ei, urmăresc să creeze un
singur act pentru niște terți. Actul este întotdeauna unilateral pentru
destinatari.

(iii) actele emise în baza unei cereri emise de un terț: dacă beneficiarul
actului respectiv notifică autorității că renunță la beneficiile acordate
de autoritate, actul produce efecte până la revocarea sa de către
autoritate, însă dacă este vorba de un act care conferă titularului unui
beneficiu care este doar în interesul său nu ar exista argumente
rezonabile pentru care emitentul să nu retragă actul, pentru că ar fi o
decizie practic nemotivată, ar fi un exces de putere.
Actele administrative complexe: complexitatea se referă tot la modul de formare.
Este vorba de acele acte care se nasc prin contribuția esențială a mai multor
participanți (exemplu: actele emise în comun). În practică, sunt multe situații în care
contribuțiile nu sunt egale - exemplu: un emitent propriu-zis și în spate alte
manifestări de voință, dar esențiale: avizul conform care prestabilește conținutul
actului final. În cazul actului emis în baza unui aviz conform, te judeci numai cu
emitentul sau și cu cel care a emis avizul conform, pentru că acesta este absorbit de

45
actul final? Riscul poate fi să se extindă foarte mult cadrul procesual, spre exemplu,
ar putea fi chemat și cel care a făcut propunerea. În mod normal, ar trebui să se
cheme în judecată emitentul propriu-zis, nu și cel care a dat avizul, dar dacă
ilegalitatea este dată chiar de conținutul avizului, ar putea fi chemat și cel care
a dat avizul pentru opozabilitate, chiar dacă cel care avizează nu este propriu-zis un
emitent al actului.
- art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004: „Când raportul juridic dedus
judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția
pârților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna
dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază
că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va
respinge cererea fără a se pronunța înfond”.
- art. 78 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazurile expres prevăzute de
lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din
oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se
împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune,
judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a
altor persoane. Dacă niciuna dintre pârți nu solicită introducerea în cauză a
terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără
participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pefond”.
- Art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004: dacă un terț introduce acțiune, ar
trebui să fie introdus în proces și beneficiarul actului, pentru că altfel se
încalcă dreptul la un proces echitabil, ar fi probleme și de opozabilitate a
hotărârii judecătorești și față de beneficiar, pentru că nu a fost parte în proces.
‣ Situație practică: Ministerul Educației este ajutat de consilii. Acestea
realizează o clasificare pe performanțe. Consiliile sunt organe colegiale
formate din diverși specialiști. Un consiliu are activitatea reglementată
printr-un regulament emis de ministrul educației prin ordin. Potrivit
regulamentului, acești membri ai consiliului au un mandat. După ce sunt
selectați acești membri, ei sunt numiți în grup (este un tabel) de ministru.
Primul din tabel este președintele consiliului. După selecție începe să
curgă un mandat de 4 ani. Tot potrivit regulamentului, existau
reglementate situațiile în care mandatul putea înceta înainte de termen.
Fostul ministru se gândește să declanșeze o nouă procedură de selecție
pentru toți membri consiliului care au fost numiți anterior (ca și cum

46
 consiliul ar fi fost gol). Apare un nou ordin de numire în bloc a altor
membri ai consiliului. Cel care fusese membru și președinte în vechiul
consiliu și care nu primise ordin de revocare/schimbare vrea să conteste
ordinul nou prin care s-a numit noua componență a consiliului. Actul
administrativ este un act individual, chiar dacă este sub forma unui
tabel.
- Cum va suna petitul? Anularea în tot ordinului și anularea
operațiunilor care au statlabazaemiteriiactuluiînbazaart.18alin.
(2)dinLegeanr.554/2004:
„Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor
prevăzute la art.1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.

- Revocarea a operat din două calități - și din poziția de membru și din

cea de președinte. Anulare în tot (este un act în grup, comasat, s-ar
justificao anulare în tot) și în subsidiar anulare parțială pentru poziția
de președinte.

Pârâții: ministerul, eventual și ministrul în baza art. 16, lista cu toți din tabel
(pentru că se cere și nulitate totală la primul capăt de cerere). Trebuie indicat domiciliul
tuturor, este o imposibilitate obiectivă. Seface adresă la evidența populației și aceasta
trimite la dosarul cauzei. Acum în baza Codului de Procedură Civilă modificat se poate
tranșa la primul termen. Soluția s-a pronunțat în această cauză numai în contradictoriu cu
emitentul actului, judecătorul a anulat în parte în ceea ce privește poziția 1 și a anulat
toate operațiunile în privința poziției 1 din tabel. Cel din tabelul nou la poziția nr. 1 nici el
nu a fost parte înproces.

3. Regimul juridic care i se aplică - este un regim de drept public: emiterea unui act
administrativ presupune o exercitare a puterii statale, indiferent că presupune
beneficii sau obligații. Această trăsătură diferențiază actele administrative de
contractele civile ale administrației (închirierea bunurilor din domeniul privat, un
contract de vânzare al bunurilor din domeniul privat, concesiuni de bunuri private).
La contractele civile intră pe drept administrativ numai procedura de selectare a
contractantului, dar contractul în sine este unul civil. De asemenea, actul
administrativ este delimitat și de contractele administrative, pentru că și la

47
 contractele administrative avem clauzele reglementare și clauzele convenționale, în
baza dreptului civil. Chiar și la un contract administrativ nu se aplică numai dreptul
administrativ. Fiind incident acest regim de putere publică apar niște consecințe:
- ideea de obligativitate a acestora: efectele unui act administrativ se produc
față de destinatar. În egală măsură, un act administrativ este opozabil și față
de terți (trebuie respectat), în sensul să nu facă ceva să aducă atingere, să nu
pretindă că nu există. Pentru destinatarul actului este o obligație de
executare, de conformare.
- posibilitatea executării din oficiu (privilegiul execuțiunii prealabile): nu mai
trebuie validat actul de altă autoritate, nu mai trebuie dobândită o eventuală
formulă executorie. Executarea ex officio poate fi stopată prin procedura
suspendării executării actului administrativ.

4. Exercitarea unui control de legalitate asupra sa: controlul de legalitate este exercitat
în primul rând de către puterea judecătorească. Nu are exclusivitate în a analiza
acte administrative instanța de contencios administrativ. Pe teoria recursului
paralel există situații în care anumite acte administrative sunt atacate la instanțele
civile - în anumite materii, actele administrative sunt analizate de instanțele civile.
Exemple:
• Legea fondului funciar - titlurile de proprietate sunt acte administrative care
generează efecte în planul dreptului civil, pentru că reconstituie dreptul de
proprietate.
• La contravenții - primă instanță la care se introduce cererea este judecătoria
și calea de atac este apelul la tribunal la secția de contencios.
Mai există o problemă - nu toate actele administrative pot fi atacate în instanță
(fine de neprimire). Actele exceptate:

‣ actele de guvernământ (art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 5 din Legea nr.
554/2004 - actele emitentului în relația cu Parlamentul)
‣ actele de comandament cu caracter militar.

Se pot cere daune-interese pe calea excepției de nelegalitate? Dacă un act este

exceptat, este exceptat global, este imunizat total, nu se poate nici pe calea excepției
de nelegalitate.
În Constituție sunt 2 categorii de acte proclamate ca exceptate, însă Legea nr.
554/2004 venea, la momentul când a apărut, cu o listă mai mare (dar este mai mare
și în prezent) în sensul că la alin. următoare de la art. 5 venea cu niște exceptări

48
parțiale.
Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „În litigiile referitoare la actele
administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu
sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele
emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea
consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile
prevederile art. 14”. =>Acestea pot fi atacate, dar nu pot fi suspendate.

Decizia CCR nr. 302/2011: Curtea nu a intrat pe tot alin., ci doar pe actele de
securitate pentru că nu se pot adăuga prin lege alte acte decât cele prevăzute de
Constituție

49
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 9

Acte administrative care creează sarcini

Acte favorabile sau nefavorabile( în funcție de destinatar; acte care oferă drepturi
intangibile, drepturi precare, acte care doar confirmă o anumită situație fără a crea
drepturi(actele constatatoare).
acte intangibile = diplomele de studii, emitenul nu se mai poate răzgândi
drepturi precare = nu sunt garantate prin stabilitate, emitentul poate să le retragă chiar
înainte de termen( cele prin care se constituie drepturi asupra bunurilor publice)
Acte administrative pozitive(active) sunt acte care modifică o sit juridică existentă
Acte administrative negative(de refuz) nu modifică nimic, se menține soluția anterioară

Spețe contencios administrativ

4. are caracter normativ --> este un regulament cu anexe și tabele; actul poate fi
atacat fără să existe un termen ==> acțiunea este imprescriptibilă
calificarea dată în dosar de ÎCCJ este de act normativ=> trebuie tratate împreună, nu poți
separa anexele de restul actului
6. HG - prin care se trece în Anexă un teren în domeniul public=> este un act
individual al cărui destinatar este localitatea respectivă, pentru ea produce efecete juridice
acea HG => acțiunea este prescriptibilă
Anexele se publică în Monitorul BIS, care nu este atât de accesibil, nu te poți baza pe
data formală a publicării HG.

art. 43 indice 2 din Legea 50/1991 spune că pentru aducerea la cunoștința publicului a
unor autorizații de construire este necesară publicarea pe site + afișarea la sediu

Operațiuni și formalități pentru emiterea unui act administrativ

Emiterea presupune 3 tipuri de etape și 3 tipuri de operațiuni:
1. etapa anterioară
2. etapa concomitentă nașterii/ emiterii actului
3. etapa posterioară
1. Etapa prealabilă emiterii: cele mai întâlnite operațiuni sunt avizele (care sunt de 3
tipuri: facultative, consultative, conforme/obligatorii)

50
Așanumitele „propuneri” generează o competență legată a emitentului de ce s-a propus.
Indiferent de tipul de aviz(reprezintă puncte de vedere/opinii), acest nu poate fi văzut ca
un act juridic, pentru ca acestea doar pregătesc terenul.
avizul facultativ - poate fi solicitat sau nu
avizul consultativ - este obligatorie solicitarea lui, dar nu și respectarea
avizul conform - este obligatoriu din ambele perspective
Ce se întâmplă când soliciți un aviz consultativ, dar înainte să-l primești, treci deja la
emiterea actului administrativ?
avizul - oferă informații și ajută la formarea actului în cunoștință de cauză
Răspuns: procedura este viciată, avizul reprezintă o cerință esențială în baza principiului
bunei administrări=> actul administrativ va fi anulat
Legea 554/2004 problema cenzurării acestor formalități - avize, pentru actele clasice
(unilaterale)
art. 18 alin. (2) soluțiile pe care le poate da instanța + competența de a analiza legalitatea
operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, nu pot fi
atacate separate de act aceste operațiuni=> nu pot avea act de anulare pe ceva ce nu este
act juridic, se operează cu un concept mai neutru „desființează” sau „constată
nelegalitatea” acestor operațiuni prealabile actului care formează obiectul de bază al
litigiului => trebuie să indici operațiunile nelegale; prin act se înțelege numai acte
adminstrative în Legea contenciosului administrativ
Avem câteva situații în Legea română în care și operațiunile pot fi atacate în mod distinct.
Legea 101/2016 art.2 și 3.
Orice act și orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, orice are
potențial vătămător.
În legea contenciosului, operațiunile nu pot produce efecte juridice.
Alt exemplu de operațiune care poate fi atacată distinct

L 176/2010 ANI => se întocmesc rapoarte (ele în sine nu sunt acte juridice), dar acele
constatări din raport pot produce efecte juridice, de aceea această operațiune poate fi
atacată în mod distinct.
RIL (recursul în interesul legii) D 25/2017 a ÎCCJ : anumite acte de urbanism, simple
acte de informare, dacă ar conține restricții, trebuie să poată fi contestate direct.

2. Etapa concomitentă emiterii actului (operațiuni/formalități concomitente):

cvorumul de ședință, majoritatea de vot, motivarea actului adminstrativ, semnătura și
după caz contrasemnătura, când legea o impune + minuta.

51
Cvorumul => trebuie menținut pe toată durata ședinței, se va verifica doar dacă se cere
oficial din sală acest lucru
Majoritatea => număr de componenți ai organului colegial în vederea emiterii actului;
este o formalitate extrem de importantă
adm. locale art.45 Legea 215/2007 -> trebuia să se voteze cu majoritate calificată pentru
că privea patrimoniul Municipiului București și s-a votat cu majoritate simplă
art. 45 alin.(2) lit. F - hotărâri privind asocierea
alin. (3) hotărâri care privesc patrimoniul administrativ
Dincolo de aspectul pur formal, consecințele sunt predominant patrimoniale, CA a spus
că asocierea există în subsidiar, impactul primordial este cel patrimonial, decizia trebuie
luată cu 2/3. Clipa spune că principală este asocierea!
Lispa semnăturii atrage inexistența actului, iar lipsa contrasemnăturii atrage
nulitatea actului respectiv și în cazuri rare, inexistența.
Motivarea: un act se motivează la mometul la care se naște (în drept) trebuie să arăți
temeiul de drept pe care se fundamentează, (în fapt) trebuie să argumentezi și privința
rațiunii soluției, a oportunității.
Diferența de tratament din perspectiva motivării între actele individuale și cele normative:
pentru cele normative există obligația motivării în fapt și în drept, iar pentru cele
individuale se argumtează întotdeaua în drept, și destul de rar și în fapt.
3. Etapa posterioară emiterii unui act
=> după ce se naște actul: formalități precum publicarea actelor normative, există și
diverse acte individuale care trebuie publicate (actele Guvernului=HG, ordinele
ministeriale de numire în funcție)
nepublicarea nu poate fi privită ca un viciu de legalitate pentru că ea apare într-o etapă
ulterioară emiterii actului, nu este un viciu anterior care să ceară nulitate, ci atrage lipsa
opozabilității, după ce formalitatea publicării/ comunicării se împlinește, acel act va
produce efecte juridice.
Confirmarea: o regăsim și în dreptul civil și în dr. administrativ, dar are
semnificații diferite.
În civil o regăsim în materia anulării contractului art. 1261-1263
În administrativ avem de a face cu acte administrative => și poate face o acțiune de
confirmare doar emitentul, nu ca în civil unde beneficiarul(cel afectat de vicii are
posibilitatea de a confirma)
Pot fi confirmate numai viciile esențiale, pentru că cele neesențiale nici nu afectează
validitatea actului.
Unele vicii esențiale (de competență și de fond) nu pot fi confirmate cu efecte
retroactive, însă poți să îl refaci și va produce efecte numai pentru viitor.

52
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 10

Speța 27

In primul tur, cvorumul a fost suficient (2/3 din numărul membrilor AGA, au fost 146
prezenți din 191).

Majoritatea solicitata era de 2/3 din numărul membrilor AGA prezenți. Pentru
valabilitatea votului se cerea 2/3 din 146, adică 98 voturi pentru unul dintre candidați.
Candidatul AB a obținut 67 de voturi, ceea ce e insuficient. S-a trecut la turul II.

Turul II a fost organizat cu ignorarea procedurii, a fost ținut ad-hoc, deși procedura
prevede un termen de max. 30 zile și o majoritate de cel puțin ½ + 1 din numărul total de
membri.

O nouă convocare presupune reluarea procedurii de convocare și publicitate. Deci, o

convocare ad-hoc nu putea fi realizată, deoarece nu au fost prezenți toți cei 191 membri
care să fie de acord cu desfășurarea turului II ad-hoc.

Astfel, ne aflăm în continuare în turul I (prima convocare). Astfel, aveam nevoie de

minim 128 membri prezenți.

Raportul dintre lege și statut: Legea prevede majoritate simplă, statutul – pentru
anumite decizii, în speță, alegerea conducerii, 2/3 din cei prezenți. În această situație nu
se poate aplica statutul, deși legea trimite expres la statut (art. 5). Se referă la detalii
legate de organizare, funcționare, dar nu permite să adauge la lege.

Astfel, majoritatea a fost legală în turul II, dar turul II a fost organizat ilegal.

Lit. c) prevede un act confirmator cu efecte retroactive. Mai poți confirma un act lovit de
vicii în contextul în care există o acțiune judecătorească pe rol?

Neîndeplinirea cvorumului atrage nulitatea. Instanța are actul inițial care este viciat, mai
ales din cauza cvorumului precar. Nu se poate merge pe ideea că a fost o nouă convocare,
pentru că nu a fost respectată procedura.

Va anula instanța actul sau acceptă că a intervenit o confirmare retroactivă?

Instituția confirmării este acceptată în dreptul administrativ.

53
Confirmarea se face printr-un al doilea act administrativ, operează retroactiv, se pot
acoperi vicii neesențiale (definiția din Proiectul de Cod de procedură administrativă).
Viciile neesențiale nu afectează validitatea actului, sunt chestiuni auxiliare. Dacă nu îi
afectează validitate, nu are niciun sens să confirmi un act pentru chestiuni neimportante.
Confirmarea are sens pentru viciile esențiale.

E discutabil dacă lipsa cvorumului este un viciu esențial sau nu și dacă poate fi confirmat.

În cauza concretă a acceptat confirmarea (CA și ÎCCJ), s-a mers pe teoria că nu mai
contează ce s-a întâmplat în iunie, pentru că până să se pronunțe instanța, s-a remediat
problema prin acel act confirmator din noiembrie. Soluția este criticabilă deoarece
confirmarea nu ar trebui să fie acceptată după sesizarea instanței.

Un act confirmator se putea emite până la sesizarea instanței. Nu avem reglementări

exprese, dar doctrina susține acest punct de vedere.

În speță, AGA din noiembrie putea fi considerat un act independent de primul, care să
producă efecte de la momentul emiterii acestuia. Pentru intervalul iunie-noiembrie nu
există soluții.

Acțiunea ar putea fi fost respinsă pe temeiul lipsei de interes al reclamantului (nu avea
interes să atace având în vedere că în noiembrie a fost ales tot AB).

În speță s-a mai pusprobema Ce majoritate e necesară? E suficientă majoritatea simplă

sau aplicăm norma din statut (2/3). Nu se poate interpreta că statutul este normă specială,
astfel, prevederea este ilegală. Dar ilegalitatea trebuie constată de către o instanță, trebuie
invalidată oficial. Acest lucru trebuie pus în discuția părților de către instanță. Putem
invoca excepția de nelegalitate (în urma admiterii excepției, instanța ar fi ignorat
dispozițiile din statut și ar fi soluționat cauza în temeiul legii). Din 2007, excepția de
nelegalitate nu poate fi invocată pentru acte normative. Statutul este act normativ (a fost
aprobat din HG). E nevoie de acțiune distinctă în anulare.

***

Contrasemnarea = operațiunea care apare în etapa concomitentă emiterii actului (alături

de semnarea, cvorum, majoritate etc.)

Contrasemnarea are loc:

 acte locale (secretarul care semnează pentru legalitate);

 Premierul pe decretele Președintelui;

54
  Secretarul general al Guvernului pe decretele Primului-ministru (Regulamentul din
2009 avizarea de acte normative).
Au întotdeauna aceeași semnificație juridică/valoare?

Contrasemnătura premierului a fost considerată de către Curte (decizia 285/2014) ca un

element de validitate care transformă Premierul în coemitent al actului juridic. Există 2
opinii: (i) lipsa semnăturii atrage inexistența decretului (viciu esențial – lipsește voința
unui coemitent) (ii) atrage nulitatea absolută. Indiferent de interpretare, un decret fără
contrasemnătură nu va produce niciun efect juridic.

La nivel local, legea administrației locale prevede contrasemnătura secretarului de unitate

pentru legalitate atât când actul e emis de consiliu, cât și atunci când e emis de primar.
Dacă secretarul nu vrea să contrasemneze pentru că apreciază că e nelegal actul respectiv,
acesta redactează un raport pe care îl înaintează către prefect, urmând ca acesta din urmă
să decidă dacă contestă sau nu actul respectiv. Lipsa contrasemnăturii nu influențează
validitatea actului administrativ.

În cazul decretelor Primului-ministru, ce rol are lipsa contrasemnăturii Secretarului

general?

Secretarul general nu îl poate cenzura pe Primul-ministru, deci nu ar trebui să îi afecteze

legalitatea. Dar apare o problemă de formă atunci când nu apare contrasemnătura și
Monitorul Oficial refuză publicarea. Prin urmare, decizia este inexistentă în lipsa
publicării.

***

Suspendarea executării actelor administrative = o măsură provizorie și preventivă

(urmărește să protejeze interesele, să prevină producerea unei pagube iminente).

Este văzută ca o măsură excepțională. Fiind un act oficial de putere publică, rezultă că
suspendarea sa trebuie să fie întotdeauna o situație de excepție.

În funcție de cine poate dispune suspendarea, există următoarele categorii:

 suspendarea judiciară;
 suspendare pe cale administrativă (dispusă de emitent sau dacă ar fi posibil, de
superiorii emitentului sau de către o jurisdicție administrativă);
 suspendare de drept, în circumstanțele stabilite de lege.

55
Suspendarea pe cale administrativă – nu există prea multe aplicații practice. Deși
reglementează doar revocarea, legea nu interzice suspendarea de către emitent. Dacă
emitentul are puterea să revoce actul, cu atât mai mult are puterea să îl suspende.

De ce și-ar suspenda emitentul propriu act? Dacă există dubii de legalitate, se poate face
și din oficiu.

Ipoteza în care există o plângere împotriva actului respectiv. Ai un termen de răspuns de

30 zile, dar e posibil ca efectele negative ale actului să fie foarte grave. Dacă răspunzi în
ultima zi, se produc respectivele efecte. Ca să nu suporte despăgubirile, preventiv,
autoritatea suspendă executarea măcar cât timp se află în procedura prealabilă, până dă un
răspuns.

Se suspendă printr-un act administrativ similar, cu aceeași forță juridică.

Suspendările de drept (automat) – se produc fără o analiză a cuiva (instanță, superior,

emitent etc.).

O astfel de situație este prevăzută de Constituție – acțiunea prefectul prin care atacă
actele administrației locale, dacă apreciază că sunt ilegală. Prefectul nu trebuie să ceară
suspendarea, aceasta intervine de drept din momentul în care acțiunea în anulare a fost
înregistrată la Tribunal.

În materie de contracte, Legea nr. 101/2016 reglementează suspendarea în legătură cu

procedura de atribuire la CNSC. Suspendarea pe executarea contractului este în
competența instanței. Condițiile vor fi interpretate în contextul Legii contenciosului
administrativ, dar trebuie adaptate la specificul contractelor, având în vedere că
prevederile Legii se referă la actele unilaterale.

Curtea de Conturi nu suspendă contractul, ci forțează indirect cocontractantul public prin

blocarea plăților. Poate operatorul economic să conteste aceste acte ale Curții de conturi?
Regulamentul Curții stabilește că doar entitatea controlată poate ataca decizia Curții de
conturi. În procedura din fața Curții, operatorii economici nu pot interveni și nu pot ataca
aceste decizii. Se pune problema dacă Regulamentul Curții încalcă Legea contenciosului.
Ca să constați că e ilegal, trebuie introdusă o acțiune în anulare; cât timp este valabil nu
poate fi ignorat, raportul rămâne între entitatea controlată și Curtea, nu se acceptă acțiuni
directe din partea terților. Terții pot interveni în aceste litigii (intervenția principală nu se
acceptă, se acceptă intervenția accesorie).]

Suspendarea judiciară – art. 14 și 15 din Legea 554/2004

56
Diferența nu este dată de cerințele pentru suspendare, ci de etapa litigioasă în care poți
obține o suspendare a executării.

Art. 14 – suspendarea executării actului – are în vedere o cerere de suspendare în etapa

plângerii prealabile.

Prin plângere ceri revocarea/modificarea actului. La plângere se dă răspuns în 30 zile. În

acest interval acel act produce efecte, este titlu executoriu, deci, există un risc pentru
destinatar de a suporta efectele.

Astfel, legea prevede situația în care poți cere suspendarea, după depunerea plângerii.

Se verifică dacă ai depus plângere, după aceea se verifică cazul bine justificat și paguba
iminentă.

Cazul bine justificat – art. (2) lit. t) – elemente faptice sau de drept.

Sintagma „îndoială serioasă” – trebuie să dovedești că există dubii, aparențe. Te raportezi

la lege sau la elemente faptice. Judecătorul nu se poate pronunța că e ilegal actul. Chiar
dacă se pronunță, judecătorul fondului nu este ținut de soluția/motivarea din suspendare.

Paguba iminentă - art. (2) lit. ș) – acțiuni care țin de drepturi subiective ale privatului
(prejudiciul material viitor și previzibil), cât și cele care țin de interesul public
(perturbarea previzibilă și gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu
public).

Prejudiciul trebuie să fie material!

Condiția de procedură – dovada depunerii plângerii prealabile – trebuie anexată la

acțiunea de suspendare. Din art. 14 nu rezultă ce o să verifice instanța sesizată cu acțiunea
în suspendare: va verifica numai dacă faci dovada formala că ai depus o plângere, sau
verifică dacă este validă – depusă în termen. Nu există o practică unitară. În momentul de
față se validă și dacă este validă plângerea (se verifică termenul). Dacă e depusă peste
termen, cererea va fi respinsă.

Suspendarea se poate acorda până la pronunțarea instanței de fond (soluționarea acțiunii

principale). Dacă nu a fost introdusă acțiunea în anulare în termen de 60 zile, suspendarea
încetează de drept (spre deosebire de termen general de 6 luni pentru introducere
acțiunii). Acțiunea poate fi depusă și în 6 luni, dar pierzi beneficiul suspendării.

De când se calculează cele 60 zile? De la data sentinței de fond (nu după recurs!).

57
Timbraj – se aplică articolul din Ordonanța 80/2013 – orice alte cereri – 20 lei. Nu există
text expres pe contencios.

Judecata se face de urgență și cu precădere, cu citarea părților. S-a scos procedura de

regularizare. Întâmpinarea nu se comunică, se depune cu cel puțin 3 zile înainte de
termen și se ia la cunoștință de ea de la dosarul cauzei.

Art. 15 – suspendarea prin acțiunea principală

58
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 11

Suspendarea

Despre conditii am vorbit: cazul justificat, păguba iminenta. Am vb de termenul de

60 de zile, cum se calculeaza.

Prima chestiune si una destul de importanta in legatura cu efectele suspendării atunci

când obiectul acțiunii a fost un act administrativ normativ.

Legea da posibilitatea sa ceri suspendarea executarii atat pt actele individuale, cat si pt

actele normative. Condițiile sunt aceleasi

- Caz justificat
- Paguba iminenta
- Notificarea prealabila

Apare o discutie in legatura cu efectele suspendarii.

Gradul de extensie: efecte inter partes sau erga omnes.

Sigur ca actiunile care vizeaza in general acte administrative normative sunt mai rare, pt
ca fiind formulate abstract e mai greu sa lezeze in mod direct pe cineva. Ele trebuie sa fie
puse in executare prin act individuale, dar nu este exclus sa ai in vedere si un act
administrativ normativ (ex: norme metodologice de cod fiscal, instructiuni).

E o problema destul de delicata cum interpretam ghidurile de indrumare, ce natura

juridica are un astfel de ghid (ex ghid achizitii publice) si aici intrebarea: sunt acte
juridice administrative sau un fel de recomandari?

Exemplul scandalului legat de actele administrative interne ale ICCJ, prin care se
stabileau completele de 5. S-a contestat decizia administrativa la nivelul conducerii iccj
prin care se stabilea componenta acestor complete de 5 si s-a suspendat executarea. Ca
idee ai un act administrativ de calificare care stabilea reguli de selectie, proceduri. Se
suspenda acest act.

O alta situatie mai veche din 2010 cand s-a schimbat legislatia privind pensile militare si
s-a adoptat o HG prin care se pune in aplicare legea. Legea de baza spunea ca pt a
recalcula pensiliile militare trebuiau procurate niste adeverinte in baza carora casa de

59
pensia recalcula pensiile cuvenite fiecaruia. HG - ul a prevazut ca adeverintele trebuie
procurate nu de Casa de pensii din oficiu, ci de fiecare pensionar in parte.

Orice adeverinta lipsa insemna perioada lipsa si o pensie mai mica. Au fost situatii in
practica in care pensionarii n-au mai putut sa procure adeverinte pt intreaga activitate
militara din motive care nu tineau de ei. In acest context s-a promovat o actiune impotriva
HG cu diverse argumente, printre care si legalitata acestei poroceduri prin care
pensionarii trebuiau sa faca demerusrile.

S-a suspendat actului administrativ la Curtea de apel, hotarare care a ramas definitiva la
ICCJ.

O speta clasica. Suspendarea a fost promovata de un numar redus de pensionari. Efectele

deciziei ICCJ s-au produs numai pe relatia autoritate reclamanti sau pt toti pensionarii
militari?

Iar recent o speta in Bucuresti in legatura cu firmele de taximetrie, aplicatiile online

(clever, star taxi). A avut o initiativa Consiliul general de a interzice aceste aplicatii pt ca
nu exista un control al lor. Si apare Hotararea de Consiliu prin care se interzice taximetria
prin sistem aplicatii, fiind permisa doar prin dispecerat. Hotararea este un act normativ.
Cateva din companiile afectate de aceasta masura dau in judecata Consiliul General. Fac
plangere prealabila, cer suspendarea si o obtin o hotarare definitiva de suspendare.

Aceeasi intrebare? Le profita doar lor sau tuturor celor care aveau o astfel de aplicatie?

Legat de ICCJ si modul de formare a completUlui de 5. Cum se punea problema? Profita

numai reclamantului? Deci aveti 3 exemple.

Care este parerea: efecte erga omnes sau inter partes?

Raspuns:Nu produce efecte erga omnes.

Conditia cazului bine justificat de la art. 2 alin. 1, lit t) din Legea 554, starea de drept e o
chestiune obiectiva. Starea de fapt nu e tocmai obiectiva. Dar nu asta e miza, partea care
ne incurca e la a doua conditie si anume paguba iminenta. Pt ca legea impune sa
dovedesti si paguba iminenta, care este a ta, reclamantul trebuie sa dovedeasca propria
paguba patrimoniala suferita.

Si atunci prezumam ca toata lumea sufera o paguba imineta, chiar daca nu e parte in
proces? Si reclamantii trebuie sa dovedeasca paguba iminenta, nu se prezuma ca este o
paguba.

60
Or, condutia asta aduce o nota de subiectivism cererii de suspendare. Nu mai e un
contencios obiectiv, bazat doar pe aparenta legalitate. Daca era numai conditia cazului
bine justificat se putea accepta ca efectele sunt erga omnes. Dar suspendarea ti-o dau nu
doar ca e aparent ilegal actul, ci ca te vatama pe tine reclamant, sens in care nu pot sa
extind la toata lumea.

De ce la decizia in anulare efectele sunt erga omnes? Pt ca a decis legea in mod expres in
acest sens. Acolo s-a anulat un act definitiv si s-a constatat ilegalitate. Ar fi si absurd ca
dupa anulare sa-l mai poti aplica pentru altii pentru viitor. Daca e un act central se publica
anularea in Monitorul Oficial.

Nu este chiar acelasi regim la o suspendare cu regimul de la anulare. Unde a vrut

legiuitorul sa produca efecte generale a prevazut in mod expres acest lucru.

Mai mult, la art. 23 din legea 554 este o norma care prevede efectele erga omnes ale unei
hotarari definitive care anuleaza total sau in parte un act administrativ normativ. Zice ca
sunt general obligatorii, ca au putere numai pt viitor, ca nu mai poti sa pui pe tapet
validitatea actelor individuale emise in baza actului anulat. Nu te repune in termen. Poti
sa invoci nelegalitatea actului individual doar daca prin coincidenta mai esti in termen sa
ataci un act individual prin plangerea prealabila.

S-a copiat solutia care apare la deciziile Curtii Constitutionale. E aceeasi logica.

Textul ca acestea sunt obligatii si se publica in M.O. sau in Monitorul oficial ale
judetelor.

De ce se publica hotararea prin care se anuleaza un act administrativ normativ? Ca sa stie

toata lumea ca nu mai este in circuitul juridic ( atat privatii, cat si diversele autoritati). E
posibil sa nu se comunice intre ei si atunci e nevoie de o modalitate oficiala de a aduce la
cunostinta publica, respectiv publicarea in monitor.

Aici avem reglementare expresa. Daca am accepta ca suspendarea produce si ea efecte

erga omnes, ceea ce pare o solutie logica daca nu am stii ce e in spatele textului, cum
asiguri efectele erga omnes pentru o hotarare de suspendare? Tot prin publicare? Nu e
suficient sa spui efecte erga omnes. Si ce publicam ? care e marea diferenta intre o
hotarare in suspendare si una in anulare?

Hotararea de prima instanta la suspendare este executorie, se suspenda printr-o incheiere

interlocutorie. Poate in recurs se caseaza. De unde stim ca s-a casat? Daca se publica
dureaza. Sunt niste complicatii pt ca suspendarea produce efecte imediate, indiferent daca
e data prin incheiere sau sentinta. Prin recurs se poate schimba solutia de suspendare.

61
La suspendare nu se prevede nimic in legatura cu publicarea. De ce apare obligatia de
publicare la decizia de anulare, iar la suspendare nu apare? Toate aceste argumente si
chestiunea cu paguba iminenta, precum faptul ca unde s-au vrut efecte erga omnes s-a
prevazut expres de catre legiuitor ne duc la o singura concluzie si anume ca suspendarea
produce efecte numai inter partes litigantes. Mai ales ca e o situatie de exceptie, nu
este o regula ca suspenzi un act administrativ.

Ca o paranteza, daca procurati decizia in legatura cu pensiile, e o fraza care induce ideea
de efecte erga omnes, dar e o speta. Completul zice asa in leg cu efectele suspendarii: ca
ar trebui sa fie raportate la actul atacat care are o natura normativa. S-ar fi gandit la niste
efecte generale.

Sa revenim la art. 14 alin. 4 din Lg 554. Aici e o prevedere importanta, faptul ca este
executorie de dret hotarea prin care se pronunta suspendarea.

Urmeaza calea de atac - recurs in 5 zile de la comunicare, recursul nefiind suspensiv de

executare. Doua chestiuni aici.

Avem termenul de recurs de 5 zile, ce curge de cand se comunica hotararera, plus

precizarea finala ca daca se declara recurs nu se suspenda executarea acelei hotarari. De
ce aceasta precizare a legiuitorului? Aveti art. 20 privind recursul in Legea 554, care la
alin 2 zice ca suspenda executarea si se judeca de urgenta. Deci este o derogare de la
principiul procedurii civile.

Art. 20 cu solutia aceasta a recursului suspensiv se aplica la ce fel de hotarari? La

actiunile in anulare (in primul rand). De exemplu, primarul face recurs impotriva deciziei
de anulare? Ce se intampla? Suspendarea ar avea ca efect ca nu s-a anulat actul.

La fel si la obligatia de a face. Daca instanta obliga primarul sa faca ceva si acesta face
recurs nu va fi obligat sa faca acest lucru pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Daca instanta respinde anularea actului si face recurs reclamantul, ce inseamna efectul
suspensiv? Inseamna ca trebuie sa emita actul primarul? Nu, ci raman in situatia zero de
la inceputul procesului. Efectul suspensiv este relevant cand s-a anulat sau a fost obligata
autoritatea sa faca ceva.

Ar fi imprudent sa nu fie un efect suspensiv pt ca nu se stie in recurs ce se intampla. Cum

mai reglezi executarea care opereaza intre timp?

62
La suspendare ar trebui sa se introduca precizarea ca si daca face recurs autoritatea
emitenta suspendarea ramane executorie. Aceeasi idee si daca s-a respins suspendarea in
prima instanta si face recurs reclamantul nu inseamna ca opereaza suspendarea.

Tot la alin 4 se spune ca se face recurs in 5 zile de la comunicarea solutiei. In practica

sunt dese cazurile cand prin aceeasi hotarare se rezolva si suspendarea si actiunea de
fond. Cum va fi termenul de recurs? Sunt termene de recurs diferite: la suspendare 5 zile,
la actiunea principala 15 zile, iar eu am in aceeasi hotarare atat solutia privind
suspendarea, cat si solutia privind anularea (ca actiune de fond). Ce termen de recurs am?
Raspuns: termene de recurs separate, nu le iei la gramada.

Am stabilit ca sunt mai multe tipuri de suspendari: judiciara, administrativa (dispusa de o

autoritate administrativa), plus suspendarea de drept.

Art. 14 alin. 5 din Legea 554 cuprinde o aplicatie a suspendarii de drept. Art. 14 alin. 5
spune ca daca se emite un nou act administrativ ca cel suspendat si acesta este suspendat
de drept.

De exemplu, ai un act administrativ care este suspendat in instanta in baza art. 14, dupa
care autoritatea ce face? Revoca actul suspendat si emite un act cu acelasi continut. Ce
castiga ca strategie? Lasa fara obiect orice actiune impotriva primului act.

Daca se intampla o asemenea chestiune, al doilea act va fi suspendta de drept. In acest

caz nu este obligatorie plangerea prealabila. Cum legam suspendarea de drept cu
continuarea ca nu trebuie plangere prealabila? Tocami ca plangerea inseamna sa o iei de
la capat cu actiunea.

Cat de automata e suspendarea? Seamana cu suspendarea de drept in cazul prefecturii?

Sau e o pretinsa suspendare de drept? Sau nu e chiar o suspendare de drept?

Nu intervine chiar automat suspendarea, imediat ce a aparut actul pt ca exista o

conditionare ce depinde de analiza cuiva. Nu e ca la prefect cand depui un act la instanta.

Prevederea privind acelasi continut. Cineva trebuie sa ateste ca e acelasi continut. Cine?
Tot instanta. Rezulta ca nu esti scutit de o noua actiune, doar ca sarcina reclamanului este
usurata. Nu mai faci plangerea prealabila. Tu ai obtinut deja ca masura de fond sa fie
invalidata.

Ce actiune faci? Pe art 14 sau poti sa mergi si pe art. 15 ca actiune princiala. Ideea
care este. Poti sa ceri suspendarea in baza alin 5, iar instanta in aceasta situatie va analiza

63
doar daca este corespondenta de continut intre primul si al doilea act. Nu mai verifica
cazul bine justificat si paguba iminenta pt ca au fost analizate prima data, pt primul act.

Daca instanta va aprecia ca este un act cu acelasi continut se schimba si solutia. Nu mai
pronunta suspemdarea, ci va fi o constatare a suspendarii executarii actului cu efecte
retroactive, de la momentul emiterii sale. Si in felul asta putem sa spunem ca este o
suspendare de drept, dar care trebuie constatata de instanta.

Diferenta este la efecte, una e sa pronunti suspendarea, efectele producandu-se numai pt

viitor, si alta e sa constati suspendarea ope legis, efectele producandu-se de la emiterea
actului in cazul in care se constanta ca e acelasi act.

Si aici pot aparea chestiuni complicate. Ce inseamna cu acelasi continut? Ce s-ar putea
intampla?

In principiu, ar fi aceeasi masura, dar intr-adevar, Autoritatea ar putea schimba

argumentarea pro causa pt a da aparenta unui alt continut. Prin acelasi continut intelegem
sa fie totul cumva identic, adica si cauza si argumentarea si solutia sau inseamna aceleasi
efecte produse de actul respectiv? E discutabil. Textul e bun in sine pt ca stopeaza
abuzuri. Dar nu elucideaza orice ipoteza.

Daca se schimba cauza actului, de exemplu se invoca o alta cauza in al doilea act, dar
parca nu e acelasi continut, chiar daca efectele sunt aceleasi. Judecatorul va aprecia daca
noua cauza, noua argumentare sunt facute doar pt a eluda suspendarea initiala sau e ceva
cu adevarat nou.

Ideea de baza e ca nu trebuie sa fie un act chiar identic, aceeasi argumentare, exact
aceeasi solutie. Daca ajungi la aceleasi consecinte ar putea fi acelasi continut in sensul
LG 554.

Pe de alta parte, povestea cu plangerea prealabila, ca nu mai e necesara, e un risc pt

reclamant pt ca daca el nu face plangere prealabila se poate intampla ca instanta sa
constate ca actul nu are acelasi continut si atunci trebuia sa faca procedura normala
prealabila. Ceea ce inseamna ca nu este recomandat, chiar daca se probeaza o actiune pe
alin 5, sa nu faci plangere prealabila pt a nu risca sa iesi din termen. Daca nu era necesara
e ceva in plus, nu te lezeaza.

La alin. 6 de la art. 14 avem o precizare aparent simpla: nu pot fi formulate mai multe
cereri de suspendare succesive pt aceleasi motive. Alin 2 pana la alin. 7 de la art. 14 sunt
aplicabile in mod corespunzator si la suspendarea ceruta in baza art 15, adica odata cu

64
actiunea principala sau distinct. Cum traducem art. 14 alin. 6? Cand ar fi si cand nu ar fi
incident?

Daca de exemplu cer suspendarea odata cu actiunea principala (pe art. 15) si la
suspendarea ceruta reiau aceleasi argumente pt care am cerut suspendare anterior. Am
cerut mai intai suspendarea pe art. 14 si instanta a respins suspendarea. Reiau aceeasi
poveste dupa ce fac procedura prealabila si cer suspendarea pe baza art. 15 pt aceleasi
motive.

Suspendarea e un fel de ordonanta presedintiala si nu ar trebui sa se bucure de autoritate

de lucru judecat.

E o chestiune cu probleme in practica.

Cred ca ar fi mai indicat sa nu se accepte o cerere de suspendare chiar identica pe art. 15,
desi depinde foarte mult de argumentarea. Pt ca paguba iminenta poate nu era imineta la
prima actiune de suspendare (pe art. 14) si devine iminenta la momentul actiunii in
suspendarea pe art. 15.

Regula de bun simt ramane ca nu ai voie sa te repeti.

O alta chestiune la suspendare (pe art. 15), cand se epuizeaza procedura prealabila intru
in faza a doua a procedurii cand urmeaza sa ma adresez instantei. Daca am anulare, spune
art. 15, pot sa cer suspendarea executarii pt aceleasi motive prevazute la art. 14. In
aceleasi conditii , sa dovedesc paguba iminenta si cazul bine justificat. Se va analiza si
plangerea prealabila. Daca instanta sesizata cu aceasta actiune principala (doua petite:
anulare si supendare) se pronunta pe suspendare la un prim termen de judecata pana cand
va produce efecte aceasta solutie?

Raspuns: pana la recurs, respectiv pana la incheierea procesului.

La art. 14 daca instanta imi acorda suspendarea pana cand erau efectele? Pana cand se
pronunta instanta de fond. Suspendarea pe art. 15 continua efectele pana se
solutioneaza recursul.

Ar trebui sa fac doua cereri de suspendare, una pe art 14 si una pe art. 15 ca sa am

continuitate. Si paguba iminenta se poate mentine in timp.

Aici a aparut o pb in practica de curand. Litigiul MAPN vs Presedinte, cand ministerul a

contestat un decret al presedintelui. S-a obtinut suspendarea pe art. 14. A fost facuta
actiunea principala cu petit inclusiv de suspendare pana la solutionarea definitiva.
Suspendarea s-a pus in discutie la primul termen de judecata. Adica s-a rezolvat prin

65
incheiere. Curtea de apel a respins cererea de suspendare pe art. 15 pe motiv ca e lipsita
de interes pt ca era deja o suspendare activa pe art. 14. Spune ca ar fi fost o suprapunere,
o dublare, deci n-ai avea interes. A procedat corect?

Nu e o dublare pt ca desi se pronunta prin incheiere pana la solutionarea in fond, efectele

suspendarii se produc dupa ce se epuizeaza prima suspendare.

Spuneam ca actiunea in suspendare pe art. 15 se poate formula fie prin actiunea

principala, fie in mod separat. Prin definitie aceasta actiune distincta trebuie formulata
ulterior cererii principale pt ca trebuie sa faci dovada ca ai o actiune principala, altfel e
inadmisibil. Se aplica in mod corespunzator alin. 2 – 7 de la art. 14.

Alin 4 de la art. 15 are in vedere o situatie de natura a-l proteja pe reclamantul mai putin
diligent. Avem de a face cu un reclamant care nu a cerut suspendarea pe art. 15. Dar daca
anterior ai obtinut o suspendare pe art. 14, plus faptul ca in prima instanta s-a anulat actul
administrativ (a castigat), beneficiezi automat de o prelungire a suspendarii. Este practic
o suspendare de drept.

E un risc pt ca daca nu castigi in prima instanta nu mai esti protejat, de aia e bine sa ceri
suspendare pe ambele articole. S-a dat aceasta prelungire de drept pt ca sunt circumstante
care trag in jos prezumtia de legalitate.

Executarea unei solutii de suspendare poate ridica probleme in practica in functie de

obiectul actului suspendat. De exemplu, un ordin de ministru prin care era revocat din
functie un director de spital de catre Ministrul sanatatii. S-a cerut suspendarea pe art. 14
si instanta a admis suspnedarea. Ce faci cu aceasta solutie in concret?

Dupa revocare a durat si formularea plangerii prealabile, intre timp a fost numit un alt
director. Poti sa faci ceva? Exista o executare silita a unei asemenea solutii? Cumva
depinzi tot de autoritatea respectiva, care ar trebui sa scape de cel numit in locul tau.
Daca a fost concurs nu-l poate da afara pur si simplu. In speta data situatia s-a rezolvat in
mod amiabil, dar nu e nicio garanie ca cel care-i pus in locul tau nu te poate contesta. Nu
prea ai solutii mereu ca sa profiti de o suspendare.

O alta precizare. Pt ca legea contenciosului reglemeneaza si niste actiune impotriva

ordonantelor guvernamentale, ar fi intrebarea daca pot fi suspendate pe aceste articole si
ordonantele guvernamentale? Ce inseamna actiune impotriva unei ordonante de guvern.

Se pleaca de la art. 126 alin. 6 din Constitutie, iar Legea 554 la art 9 dezvolta ce prevede
Constitutia. In constitutie apare ca instantele in contencios au competenta sa solutioneze
astfel de actiuni daca sunt neconstitutionale si au produs prejudicii.

66
Nu se explica ce se cere in contencios. Si aici intervine art. 9 din Legea 554 si explica la
alin. 5 ce poti sa ceri. Nu poti sa ceri sa se anuleze acea ordonanta pt ca are forta de lege
si instanta nu poate anula legi. Poti cere sa se anuleze acte emise in aplicarea ordonantei.
Poti sa ceri despagubiri. La despabugiri este o conditie impusa de ICCJ, si anume ca
vatamarea trebuie sa fie cauzata in mod direct de ordonanta, nu de actele emise in baza ei.
Trebuie sa dovedesti ca in mod direct ordonanta de guvern te-a vatamat.

Revin la intrebarea de baza. Ar putea fi ceruta o suspenare a executarii ordonantei? Nu,

chiar daca unii autori apreciaza ca si ordonantele sunt acte administrative datorita
emitentului (guvernul), ele avand forta de lege au regim diferit. Daca instanta nu le poate
anula, nu le poate nici suspenda.

Ca elemente de procedura in materia suspendarii in legatura cu eventualele obligatii

pecuniare pe care le are reclamantului.

La o suspendare obisnuita nu trebuie sa depui decat o taxa de timbru simbolica ( 20 lei).

Se schimba situatia la actele administrative fiscale pt ca acolo se prevede ca daca ceri
suspendarea trebuie sa depui si o cautiune. Acum e de discutat daca nu cumva e ceva in
neregula cu cautiunea pt ca, pe de o parte Lg 554 este lege organica si nu prevede asa
ceva, pe de alta parte ai si un Cod de proc. Fiscala, care e lege ordinara, si care prevede o
derogare. E destul de discutabila analiza. Nu e singura situatie in care prin lege ordinara
se deroga de la legea organica.

Ex: in legea contenciosului ai un anumit termen la plangerea prealabila si in

Regulamentul Curtii de conturi se prevede alt termen de formulare de catre autoritatea
controlata a plangerii prealabile (15 zile). Or, legea contenciosului prevede 30 de zile.
Aici nici macar nu e vorba de lege vs lege, e lege organica si un act administrativ
normativ (regulamentul curtii de conturi). Nu este in regula. Unii interpreteaza ca tot ce
tine de procedura prealabila nu e contencios administrativ pt ca in Constitutie se spune ca
e de lege organica numai materia de contencios administrativ.

Speta 1

Doua scenarii:

a) Legea Y s-a abrogat fara a se adopta si o noua lege. Am ramas doar cu actul
secundar.
b) S-a abrogat legea indirect si s-a adoptat o noua lege, insa aceasta nu are un nou
regulament, ci are acelasi vechi regulament aplicabil legii abrogate.

67
Intrebare: credeti ca atunci cand dispare actul de baza dispare si actul subsecvent? Ca
regula asa ar trebui, sa dispara daca a disparut legea pe care o aplica.

In al doilea scenariu (lit b), se poate spune ca regulamentul continua sa produca efecte
daca e compatibil cu noua prevedere legala.

Daca e compatibil va ultraactiva, daca nu, se abroga implicit. E de la caz la caz.

Speta 2

S-a apreciat ca este ilegal.

Cateva chestiuni in legatura cu o alta institutie de baza - problema revocarii.

Suspendarea are in comun cu revocarea faptul ca ambele duc la incetarea efectelor

juridice ale actului. La suspendarea e provizoriu, iar la revocare este definitiv.

Ce inseamna revocare?

O instanta poate sa revoce un act administrativ? Nu.

Este o operatiune administrativa ce apartine emitentului actului sau a superiorului

acestuia. Nu conteaza daca actul revocat produce sau nu efecte tot revocare e.

Instanta nu poate sa revoce pt ca e apanajul administratiei. Se mai spune si invers ca

administratia nu poate sa anuleze pt ca anlarea e o sanctiune pe care poate sa o aplice
doar instanta de judecata. De lege lata sunt texte in vigoare  guvernul poate sa anuleze
actele prefectului.

Revocarea seamana cu anularea pt ca ambele produc efecte definitive. In ce difera

revocarea fata de anulare. Ele cumva se si suprapun. Spuneam mai devreme ca sunt 2
motive pentru care autoritatea administrativa poate sa revoce actul:

- motive de nelegalitate (inseamna ca autoritatea emitenta sau superiorul constata

ca actul era ilegal si-l retrag. Acesta e si obiectul plangerii prealabile.)
- motive de inoportunitate, in sensul ca nu serveste bine scopului pt care a fost
emis . Inoportunitate poate insemna multe lucruri: prematur, excesiv oneros in
executare – cheltuieli imense, nepotrivit.

Problema juridica este legata de efectele revocarii intr-un caz si in altul. La inoportunitate
sunt 2 ipoteze posibile (actul a fost din start inoportun sau devine in timp lipsit de
oportunitate).

68
Efectele revocarii opereaza retroactiv sau pt viitor? Raspuns: Nu produce efecte
retroactive.

Au fost propuse mai multe solutii in functie de cauza revocarii. Daca a fost revocat ca e
ilegal atunci de fapt are efecte retroactive, cat se poate. Daca e dispusa din ratiuni de
inoportunitate principial cam toata lumea merge pe concluzia ca efectele sunt numai pt
viitor pt ca actul este legal, dar inoportun.

O problema controversata este urmatoarea: putem spune ca revocarea este o regula sau o
exceptie?

O regula este posibilitatea revocarii unui act de catre emitentul acestuia. Este criticata
aceasta teorie printr-o analiza pragmatica a realitatii pt ca cele mai multe acte
administrative nu mai pot fi retrase pt ca produc efecte juridice si intra in circuitul civil.
Ca atare retragerea ar afecta stabilitatea, securitatea, drepturile castigate. Pt acest
argument se interpreteaza ca e o exceptie revocabilitatea unui act.

Solutia e undeva la mijloc.

69
 CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CURSUL 12

Revocarea

Poate sa intervina din doua motive:

- lipsa de oportunitate a actului administrativ
- Motive de nelegalitate, caz in care e un fel de specie a anularii dispusa de o instanta
administrativa.

In ce prieveste efectele revocarii:

La actele normative revocarea produce efecte doar pentru viitor, dat fiind faptul ca au
intrat in circuitul civil. Solutia de la art. 23 din legea 554. Daca anularea produce efecte
doar pentru viitor, cu atat mai mult acelasi efect s-ar regasi si in caz de revocare.

La actele individuale revocarea apare in multe situatii in urma unor plangeri prealabile.
Efectele revocarii ar fi retroactive, chiar daca legea nu prevede aceasta in mod expres.

Art. Privind plangerea prealabila: a aparut acea prevedere care spune ca nu mai este
obligatorie plangerea prealabila:
- atunci cand actul contestat nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a
produs efecte juridice

In leg cu intrarea in circuitul civil exista doua interpretari in mediul juridic:

1. Intrarea in circuitul civil a unui act adm individual -> atunci cand a fost comunicat
beneficiarului
2. Interpretarea ce deriva din art. 1, alin. (6): se incheie contracte care implica terti in
baza actului administrativ intitial -> asta ar insemna de fapt intrarea in circuitul civil
(incheierea de acte civile, contracte, etc.). acesta fiind si motivul pentru care nu ar
trebui admise plangeri prealabile privind actele respective

Revocarea este discretionara sau este o regula sau exceptie? La Luxemburg s-a pus
problema revocarii si Curtea a analizat daca revocarea este o regula sau o exceptie.
Raspunsul la aceasta problema (regula sau exceptie):

70
1. Principiul legalitatii -> care tine de interesul public. Principiul legalitatii duce la
solutia revocarii actului tocmai pentru a proteja starea de legalitate.
2. Principiul stabilitatii si al securitatii juridice care urmareste sa protejeze interesele
private. Asa ca la Luxembourg s-a incercat o conciliere a acestor doua principii.
Curtea a mers pe ideea ca se permite revocarea unui act normativ ex nunc, inclusiv pentru
efectele care ar urma sa se produca in viitor insa in baza unui act normativ mai vechi,
emis anterior. Nu se admite retroactivitatea, prevaleaza principiul stabilitatii juridice.

La actele individuale analiza este mai complexa, se face o distinctie intre acte legale si
acte ilegale.

Acte legale: Curtea a venit cu cateva repere: nu ar trebui sa fie admisa revocarea ex tunc
daca aceste acte sunt creatoare de drepturi sau de avantaje. Daca ai de a face cu un act
adm individual care a conferit drepturi sau avantaje cuiva o revocare cu efecte pentru
trecut, retroactiva nu se poate. Se poate insa, in acest caz, o revocare cu efecte pentru
viitor.

Revocarea cu efecte retroactive se admite in situatia in care ele sunt defavorabile

(genereaza obligatii, indatoriri).

Daca actul legal individual este favorabil pentru unii si nefavorabil pentru altii. Aici
Curtea spune ca se poate revoca chiar si cu efecte retroactive, pentru ca totusi e o situatie
gri.

Concluzia: actele legale sunt mai greu de retras, mai ales daca sunt creatoare de drepturi.

Acte ilegale: Ca regula, este permisa revocarea chiar cu efecte retroactive. Exista mici
ingradiri totusi:
- Curtea, de exemplu, impune ca retragerea unui act individual ilegal sa se faca intr-un
termen rezonabil (de la caz la caz), adica nu este ingaduit sa retragi un act de acest
gen dupa 10 ani de la emitere.
- Trebuie sa tina seama si de masura in care particularii se puteau incredere in legalitatea
actului, adica daca acel act ilegal emis a avut o aparenta de legalitate, deci beneficiarii
au fost de buna-credinta, nu se poate retrage pur si simplu

71
Practica CEDO: la CEDO nu se pune in discutie foarte des aspectul legat de revocarea
actelor, dar in practica Curtii s-au pronuntat diverse solutii in materie de securitate
juridica. Conceptul de securitate juridica a aparut in jurisprudenta CEDO in 1979.

Ce se intelege prin securitate juridica?

Securitatea juridica cuprinde 2 dimensiuni: Claritatea dreptului si stabilitatea

Protectia increderii legitime/Buna-credinta (evocata si de CJUE). Spre exemplu, este

cunoscuta si citata foarte des speta Hamer vs. Belgia: un cetatean edificase fara
autorizatie o cladire, care a fost zeci de ani tolerata de primarie, iar la un moment dat adm
locala dispune desfintarea acelei cladiri pe motiv ca nu avea autorizatie. Curtea a spus ca
autoritatea a incurajat timp de 10 de ani de zile dreptul protejat asupra acelei cladiri, s-a
considerat ca fiind abuziva reactia intarziata a autoritatii.

In legea romana actuala nu exista foarte multe texte privind posibilitatea retragerii actelor
administrative individuale.
- in legea contenciosului: art. 1, alin. (6)
- Legea educatiei nationale: s-a inserat posibilitatea pentru univ de a revoca diverse
diplome acordate absolventilor. Textul acesta a ajuns la Curte care a spus ca in aceste
situatii revocarea, avand in vedere ca a generat drepturi subiective, ca au intrat in
circuitul civil, nu se mai poate accepta ca actul sa fie retras pur si simplu chiar de catre
emitent. Emitentul daca vrea sa il retraga trebuie sa mearga pe calea contenciosului: sa
formuleze o actiune in anulare la instanta, ceea ce nu exclude si posibilitatea retragerii
adm a unui asemenea act, dar de catre o entitate terta.

Plecand de la problema ca actele intrate in circuitul civil nu mai pot fi retrase, ce facem
cu actele individuale care au intrat in circuitul civil, dar care au fost obtinute prin frauda
beneficiarului? In situatia aceasta doctrina spune ca nu mai merita protejat beneficiarul,
asta ar insemna ca emitentul actului ar avea dreptul sa retraga acel act administrativ
individual fara a mai fi obligat sa mearga la instanta pentru asa ceva - o aplicatie a
principiului nimeni nu isi poate invoca prorpria culpa pentru a-si proteja un drept.

72
Legea contenciosului nu face diferentieri, alin. 6 spune clar ca daca actul a intrat in
circuitul civil, fiind ilegal, nu mai poate fi retras, trebuie sa mergi la instanta de
contencios.
*art. 14 din legea contenciosului: este o suspendare creata pentru beneficiar, cel vatamat
de act

Nulitatea actelor administrative

Nulitatile in materia contenciosului administrativ au generat opinii impartite in literatura,

pentru ca nu prea merge sa imprumutam clasificarile din dreptul civil. Putem accepta ca
exista nulitati absolute si relative? Putem utiliza aceste sintagme si pentru actele
administrative, doar ca nu are nicio relevanta practica, pentru ca legiuitorul, in prezent, nu
a creat regimuri diferite pentru aceste tipuri de nulitati-> pentru actele administrative
unilaterale (pentru contracte exista regimuri diferite).

In legea contenciosului nu exista nicaieri sintagma “nulitate”, “nulitate absoluta”,

“constatarea nulitatii absolute”, intotdeauna instanta anuleaza actul, indiferent de natura
viciului care loveste in act.

Exista, insa, in alte legi aceasta notiune de “nulitate absoluta” -> legea 151/2003, legea
ANI: actele administrative care sunt emise intr-o situatie de conflict de interese sunt
lovite de nulitate absoluta.
Ce ar fi special la o nulitate absoluta sau la o nulitate relativa din dreptul civil? Termene
de invocare, cine poate contesta, cauza – incalcarea normelor de ordine publica vs
incalcarea normelor de ordine private.
La actele administrative nu avem actiuni imprescriptibile, cum sunt actiunile in nulitate
absoluta din codul civil. Astfel ajungem la o singura procedura aplicabila, cea a
contenciosului administrative.
Procedura din legea contencioslui administrativ este aceeasi indiferent de viciu, de tipul
de nulitate, etc. Nu se poate imprumuta teoria nulitatii din dreptul civil in dreptul
administrativ.

73
Inexistenta actelor administrative

Ce inseamna ca un act administrativ este inexistent? Si ce cauze atrag sanctiunea

inexistentei? La nulitate, pentru a anula un act administrativ trebuie sa ai vicii grave. Care
e diferenta intre inexistenta si nulitate?

Daca ne raportam la cauze (vicii):

- la nulitate: viciile sunt grave, dar nu sunt atat de evidente, de flagrante
- La inexistenta: viciile sunt mult mai grave, flagrante (oricine poate sa le observe)

Daca spui ca un act pare nul, pana la anularea actului de catre instanta, este prezumat ca
fiind legal.
Daca spui ca un act este inexistent, nu il mai aplici: nici de catre autoritatea publica si nici
beneficiarul. Daca aut. Incearca executarea silita a unui act inexistent, se poate anagaja
chiar si raspunderea penala a autoritarii (abuz in serviciu). La actul inexistent te poti
opune executarii fara sa patesti nimic.

Flragrant: viciile de competenta, mai ales teritoriala, e flagrant pentru oricine;

Inexistenta, ca sanctiune, este prevazuta expres chiar in Constitutie la actele emise de

presedinte si de catre guvern: “nepublicarea unui decret, a unei hot, etc, atrage inexistenta
acestora.” Doar ca inexistenta din Constitutie este putin diferita de clasica inexistenta.
Cea din Consitutie este o falsa inexistenta, actul nu este viciat deloc, e vorba de
inopozabilitate.

Momentan, nu avem actiune in inexistenta. Pe dreptul pozitiv totul se rezuma la actiunile

in anulare.

Procedura prealabila

Procedura prealabila este o parte a procedurii de contestare a actului adm si este

reglementata la art. 7 din Legea contenciosului.

74
Aceasta procedura urmareste sa rezolve pe cale amiabila un conflict generat de emiterea
unui act legal. Aceasta procedura trebuie parcursa indiferent daca actul este normativ sau
individual, existand, insa, o diferenta de termene:
- act normative: plangerea prealabila se poate face oricand
- Act individual: * termen regula: 30 de zile; *termen de exceptie: 6 luni

O problema este in legatura cu diferenta intre destinataru actului si asa-numitul tert: daca
intre cei doi exista diferente de regim procedural in a efectua o asemenea procedura
prealabila. Persoana vatamata poate fi, dupa caz, chiar beneficiarul actului sau o persoana
terta.

Indiferent daca vorbim de tert sau de destinatar, sunt aceleasi termene (ca regula 30 de
zile, pentru motive temeinice: pana la maxim 6 luni), dar care se calculeaza diferit. Pentru
destinatar curg termenele de la comunicarea actului, iar pentru tert termenele curg de la
mom. Luarii la cunostinta a actului.

Art. 7, alin. (3): tertul vatamat trebuie sa faca plangere in 30 de zile de cand a luat
cunostinta pe orice cale de continutul actului.
Unde se depune plangerea prealabila?
- la autoritatea emitenta
- La organul ierahic superior atunci cand acesta exista

Autoritati autonome: primarul, consiliile locale/judetene, tot ce inseamna autoritate

autonoma centrala: guvernul

Te adresezi ambilor (si la emitent si la superior) sau doar la unul? Legea spune “sau”.
Daca depui plangere in doua parti de cand v-a incepe sa curga termenul pentru actiune? 6
luni de cand s-a epuizat procedura prealabila. Trebuie rezolvata plangerea in 30 de zile.
De evitat aceasta dubla depunere, pentru ca e posibil sa vina raspuns la termene diferite.

Modul in care se solutioneaza o plangere prealabila de drept administrativ:

- fie se emite un raspuns clasic, o adresa
- Fie se emite un al doilea act adm de catre aut competenta sa rezolve plangerea
prealabila (de ex: Curtea de Conturi emite o incheiere; in materie fiscala: contestatiile

75
 se finalizeaza cu decizie). Intotdeauna cand apare un alt act administrativ, legea spune
ca se ataca actul doi (in principal), iar in acest contest invoci ilegalitatea primului act
pe care l-ai contestat.

Modul in care poate fi invocata neparcurgerea ei: plangerea prealabila este obligatorie in
cele mai multe situatii. Daca nu s-a respectat procedura prealabila sau s-a facut tardiv:
exceptia lipsei procedurii prealabile. Consecintele invocarii acestei exceptii invocate:
se va respinge ca prematura (asta daca inca mai esti in termen); daca nu esti in termen, se
va respinge ca indamisibila.

In ce conditii se poate invoca exceptia lipsei procedurii prealabila sau a tardividatii

procedurii prealabile?
- art. 193 din Codul Procedura civila: lipsa procedurii poate fi invocata numai de catre
parat si numai prin intampinare. Daca ai uitat sa o invoci, nu mai poti sa o invoci in alt
moment al litigiului.

Exceptia de nelegalitate

Exceptia de nelegalitate urmareste, in principiu, sa inalture aplicabilitatea respectivului

act. Ea este reglementata la art. 4 din Legea contenciosului.

Regimul juridic:
- ce poate sa vizeze? Care este obiectul ei? Exceptia nu poate sa vizeze acte
normative, doar acte individuale. Dintre actele individuale exista unele care nu pot fi
totusi contestate prin exceptia de nelegaliate: cele care sunt exceptate si de la actiunea
directa: actele de comanda militara, actele privind relatia cu Parlamentului sau actele
pentru care s-a prevazut o procedura speciala jurisdictionala (de exemplu: un act al
CNSC-ului).

Mom. La care s-a emis actul:

- acte emise inainte de adoptarea legii contenciosului
- Acte emise dupa adoptarea legii contenciosului

76
 Un act din 1990 administrativ si individual poate forma obiectul exceptiei de
nelegalitate? Legea 262/2007, art. II. -> ICCJ a spus ca aceste dispozitii incalca
principiul securitatii si stabilitatii juridice, pentru ca practic, tu repui in discutie niste acte
si niste raporturi juridice din trecut, si ICCJ invocand principiile europene si practica
CJUE, a inlaturat aplicabilitatea acestei norme.

Motivele pentru care ICCJ a dat aceasta interpretare sunt de natura pragmativa:
- degrevarea instantelor
- Emitentul actului trebuie introdus in cauza, care este foarte posibil sa nu mai existe

Si atunci exceptia de nelegalitate se aplica pentru actele emise incepand cu 2005.

Efectele admiterii exceptiei de nelegalitate nu sunt aceleasi cu cele ale anularii, actul
respectiv nu este anulat, el nu mai poate fi doar folosit impotriva ta in acel proces (este
inopozabil).

Pana la ce moment in timp poate fi invocata exceptia de nelegalitate intr-un litigiu? Si in

ce fel de litigiu?

In orice proces, orice natura ar avea un proces, oricand in cursul procesului. Este o
exceptie de ordine publica si se poate invoca in orice moment, chiar si in recurs, dar cu o
conditie: constantand ca de actul individual depinde solutionarea fondului, adica
trebuie sa existe o leg organiza intre solutia data asupra fondului si actul respectiv.

Competenta de solutionare: inainte competenta sa solutioneze aceasta exceptie era

instanta de contencios, daca o invocai in civil se suspenda procesul si se trimitea la
contencios. In 2013 s-a schimbat competenta, si exceptia de nelegalitate se solutioneaza
de catre instanta in fata careia a fost invocata.

Efectele exceptiei:
- daca se admite, actul nu se anuleaza, doar ca instanta respectiva nu va tine cont de el

Executarea deciziilor de contencios administrativ

77
Executarea depinde de ceea ce s-a admis in actiune. Daca, de exemplu, actiunea a vizat
anularea unui act si instanta a spus ca actul se anuleaza -> nu mai este nevoie sa pui in
executare, anularea opereaza automat.

Problemele apar insa atunci cand se dispune obligatia de a face in sarcina autoritatilor
parate, fie sa emita acte adm, fie sa efectueze operatiuni. Se imprumuta procedura
executionala din codul civil? Nu prea ai cum, ca nu ai cum sa il executi silit. Poti sa
folosesti un executor eficient pe partea despagubiri.

Pentru a executa o obligatie de a face:

- regula: trebuie in mod benevol autoritatea care a pierdut procesul sa execute deciziile,
fie in termenul stabilit de instanta prin decizie (doar daca a cerut expres reclamantul
aceasta), fie in 30 de zile.
- Daca nu se conformeaza autoritatea? art. 24 din Legea contenciosului: creditorul
obligatiei neexecutate trebuie sa se adreseze instantei de executare in aceasta materie
(tot cea de contencios administrativ) cu o actiune prin care vei cere aplicarea unei
amenzi conducatorului autoritatii parate (pe care o va incasa statul) + penalitati pe
fiecare zi de intarziere. 3 luni de zile poti sa astepti sa vezi daca executa. Daca dupa 3
luni de zile nu se intampla nimic, vine etapa finala: vii iar la instanta si ceri: sa
cuantifice suma finala a amenzii si sa stabileasca o despagubire finala echivalent pentru
obligatia neexecutata. Practic ceri executarea prin echivalent care se face conform
codului de procedura civila.

78