5 - Cursuri Constructii Din Beton (II) - 2017-2018

B.A.
II
STAREA LIMITĂ ULTIMĂ LA

FORŢĂ TĂIETOARE
Conform Eurocod EN 1992-1-1
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Departamentul Construcții de Beton Armat
B.A. II Metoda de calcul din EN 1992-1-1
Metoda de calcul din EN 1992-1-1
 Este denumită “The variable strut

inclination method”
 Se bazează pe modelul grinzii cu
zăbrele (Ritter-Mörsch)
 Ecuaţiile din EN 1992-1-1 au la bază
o importantă componentă empirică
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Departamentul Construcții de Beton Armat 2
Elemente care nu necesită armături transversale

pentru preluarea forţei tăietoare
 Într-un element nefisurat, forţa tăietoare este

preluată prin eforturi principale de compresiune
şi întindere în beton. Depăşirea rezistenţei la
întindere a betonului duce la apariţia fisurilor
înclinate în inima grinzii.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Fisurile delimitează o serie de “dinţi” de beton,

încastraţi în zona comprimată.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Transmiterea forţei tăietoare se face în această

situaţie prin următoarele mecanisme:
- Forţe de lunecare preluate de betonul din

zona comprimată
- Forţe de frecare între feţele fisurilor
- Forţe verticale generate de efectul de dorn

al armăturilor longitudinale întinse
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Dacă fisurile nu afectează transmiterea eforturilor de
lunecare, eforturile de forfecare au, pe înălţimea
secţiunii, o distribuţie cu o valoare maximă, constantă
din axa neutră şi până la armătura întinsă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Dacă fisurile nu transmit deloc forfecare, “dintele”

lucrează ca o consolă sub acţiunea forţei transmisă prin
aderenţă de armătura longitudinală.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Situaţia reală este intermediară între cele două cazuri

extreme, iar un model analitic de calcul este dificil de
realizat.
 În consecinţă s-a adoptat o formulă empirică, care
conţine factorii importanţi puşi în evidenţă de încercările
experimentale, respectiv:
- dimensiunile secţiunii: bw şi d
- proprietăţile mecanice ale betonului: fck
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
- coeficientul de armare longitudinală întinsă: l=As/bwd

 Forţa tăietoare capabilă:

 
VRd ,c  CRd ,c k 100  l fck 1 / 3  k1 cp bw d  VRd
min
,c   min  k1 cp bw d (E.1)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Forţa tăietoare capabilă:

 
min
,c   min  k1 cp bw d (E.1)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Dacă valoarea de proiectare a forţei tăietoare - VEd ,
rezultată din cea mai defavorabilă combinaţie de
încărcări:
VEd  VRd ,c
NU ESTE NECESARĂ ARMĂTURĂ TRANSVERSALĂ

pentru preluarea forţei tăietoare generată de încărcările
exterioare aplicate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


!!! Chiar dacă nu sunt necesare armături pentru forţă
tăietoare, se prevede o armătură transversală minimă:
w 
Asw
bw s
 
 w ,min  0.08 fck / fyk (E.2)
Obs.1: Această armătură minimă se poate omite la elemente la care

este posibilă redistribuirea transversală a încărcărilor, ca spre
exemplu la plăci (pline, nervurate sau chesonate).
Obs.2: Armătura minimă poate, de asemenea, lipsi la elemente
secundare (ex: la buiandrugi cu deschidere < 2 m) care nu contribuie
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
de manieră semnificativă la rezistenţa şi stabilitatea structurii.
Elemente CARE NECESITĂ armături

transversale pentru preluarea forţei tăietoare
Dacă valoarea de proiectare a forţei tăietoare - VEd ,
rezultată din cea mai defavorabilă combinaţie de
încărcări:
VEd  VRd ,c
ESTE NECESARĂ ARMĂTURĂ TRANSVERSALĂ

pentru preluarea forţei tăietoare generată de încărcările
exterioare aplicate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Se bazează pe modelul grinzii cu zăbrele (Ritter-Mörsch)
Grindă lungă cu armăturile principale (de rezistenţă)

Bielă Zona
comprimată comprimată
înclinată de beton
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Armătura întinsă Etrieri întinşi


 Grinda este modelată ca o grindă cu zăbrele plană:

 talpa comprimată reprezintă zona comprimată de
beton (din încovoiere)
 talpa întinsă reprezintă armătura longitudinală întinsă
 montanţii întinşi reprezintă etrierii (întinşi)
 diagonalele modelează bielele comprimate din beton
formate în inima grinzii
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Se presupune că toate fisurile înclinate fac acelaşi unghi 
cu axa grinzii, acesta fiind şi unghiul de înclinare al
diagonalelor grinzii cu zăbrele.
 Lățimea diagonalelor este lățimea minimă a inimii, bw.
 Se presupune de asemenea că la SLU toate elementele
grinzii cu zăbrele sunt solicitate în domeniul plastic,
respectiv în etrieri şi armăturile longitudinale efortul
unitar este fywd, respectiv fyd, în talpa comprimată este egal
cu fcd, iar în betonul diagonalelor cu fcd2 = fcd (redus din
cauza stării biaxiale de eforturi).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Modelul adoptat în EC2 nu ţine seama de eforturile de
lunecare preluate prin zona comprimată şi prin frecarea
între fețele fisurii înclinate.
 Verificarea la forţă tăietoare presupune:
I. Verificarea la compresiune a bielelor de beton
(diagonalele GZ)
II. Verificarea la întindere a armăturii transversale
(montanţii GZ)
III. Verificarea armăturii longitudinale la întinderea
suplimentară generată de forţa tăietoare
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


VEd / sin  VEd

 cw    fcd 2
bw  z cos  bw  z sin  cos 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pentru a ţine cont de starea biaxială de eforturi (întindere-

compresiune), rezistenţa la compresiune a betonului se
corectează astfel:
fcd 2   1fcd
unde:
 fck 
 1  0.61   - factor de reducere ce ţine cont
 250  de starea biaxială de eforturi
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


VEd
 cw   fcd 2 (E.3)
bw  z sin  cos 
z  0.9d
Cum: 
sin  cos   1 / cot   tan    0.5 sin 2
Valoarea maximă a forţei tăietoare asociată zdrobirii
betonului din diagonalele comprimate este:
VRd ,max  bw z  fcd 2  sin  cos 
RSITATEA TEHNI
VRd ,max  0.9bw d  1fcd  0.5 sin 2

IVE CA
UN


Pentru a ţine cont de rezultatele încercărilor experimentale

Eurocodul EN 1992-1-1 limitează înclinarea bielelor la:
21.8    45  2.5  cot   1
22 45
V Rd ,max
 0.31 bw d  1  fcd V Rd ,max
 0.45  bw d  1  fcd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Dacă VEd  VRd45,max    45 bielele comprimate înclinate de

beton nu rezistă, astfel încât este necesară mărirea
secţiunii sau a clasei de beton.
22
 Dacă VEd  VRd ,max
   22 se limitează unghiul fisurilor
înclinate la   22 , respectiv cot   2.5 .
22 45
 Dacă V Rd ,max
 VEd  V Rd ,max din (E.3) se calculează:
 2VEd 
22    0.5  arcsin    45 (E.3’)
 bw z  1fcd 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Asw – aria totală a secţiunilor

braţelor verticale ale unui plan
de etrieri;
VEd z≈0,9d
 Aswsw
s – distanţa (pasul) dintre etrieri
nw= zcot / s – numărul planurilor

de etrieri intersectaţi de fisură
VEd VEd
 sw    fywd
RSITATEA TEHNI
nw Asw z cot 
Asw
IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă s 23


VEd Asw VEd

Din  sw   fywd  
z cot  s fywd  z cot 
Asw
s
Cum: z  0.9d
Asw VEd
 (E.4)
s fywd  0.9d  cot 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


După determinarea (alegerea) unghiului , condiţia de

rezistenţă impune ca forţa tăietoare generată de încărcări
VEd să fie inferioară forţei tăietoare capabile VRd,s asociate
intrării în curgere a etrierilor intersectaţi de fisura cu
înclinarea :
0.9d  cot 
VEd  VRd ,s  Asw  fywk  (E.5)
s
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pentru a respecta condiţia de non-fragilitate, respectiv

pentru a evita ruperea bruscă a etrierilor în momentul
fisurării betonului, trebuie prevăzută o armare
transversală minimă:
min
Asw Asw fck
  0.08bw
s s fywk

Asw min fck
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
w    w  0.08 (E.2)
bw s fywk

MEd
Ftd
Ecuaţia de moment în O
V z cos 
MEd  Ftd  z  Ed 
RSITATEA TEHNI
faţă de secţiunea Y-Y:

IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă sin  2 27


MEd
Ftd   0.5  VEd cot   Ftd  0.5  VEd cot 
z
Componenta orizontală a forţelor de compresiune din

bielele înclinate de beton conduce la majorarea forţei de
întindere din armătura longitudinală faţă de valoarea
generată de momentul încovoietor.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


La proiectare trebuie să se ţină cont de acest supliment

atât la stabilirea punctelor de ridicare şi întrerupere a
armăturilor longitudinale, cât şi la ancorarea
armăturilor în zona de reazem.
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Ftd  0.5  VEd cot  (E.6)
UN


lbd
lbd
La reazemele marginale simplu rezemate, chiar dacă MEd=0,

efortul în armatură la faţa reazemului nu este nul. În consecinţă,
pe reazem, armătura trebuie ancorată la forţa Ftd .
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Dacă reprezentăm grafic modul de variaţie al funcţiilor:
Asw VEd Asw Asw 1

s

fywd  z cot 
 / 45 
s s cot 
Ftd  0.5  VEd cot   Ftd / Ftd 45  cot 
b z f VRd ,max 2
VRd ,max  w cd 2  
cot   tan  VRd ,max 45 cot   tan 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


2.0
1.8
Asw Asw
Ftd / Ftd 45 / 45
1.6 s s
Asw Asw 1.4

/ 45
s s
1.2
Ftd / Ftd 45 1.0
0.8 VRd ,max

VRd ,max VRd ,max 45
VRd ,max 45 0.6
0.4
0.2
0.0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 Pe măsură ce scade înclinarea  a diagonalelor:

 se reduce cantitatea necesară de armătură
transversală, însă
 creşte forţa suplimentară de întindere din
armătura longitudinală
 Valoarea maximă a forţei de compresiune din bielele
înclinate de beton corespunde unghiului  = 45
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Condiţia de evitare a cedării casante (fragile)

Pentru a evita apariţia unei cedări casante prin zdrobirea diagonalei
comprimate de beton este necesar ca forţa tăietoare ce produce intrarea
în curgere a etrierilor să fie inferioară forţei tăietoare la care se zdrobeşte
diagonala de beton. Deoarece valoarea maximă a forţei de compresiune
din diagonala de beton corespunde unui unghi =45, din condiţia:
  45
VRd ,S  VRd ,max
se obţine cantitatea maxim admisă

de armătură transversală:
 Asw  fcd 2
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
   0 . 5  bw (E.7)
 s max fywd
B.A. II

FORŢĂ TĂIETOARE
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Calculul practic pentru grinzile cu ETRIERI VERTICALI
Problema de VERIFICARE (Caz I)
Se cunosc: b, h, As1, Asw, s, fcd, fywd şi VEd

Se cere: Să se verifice dacă VRd ≥ VEd
 2VEd 
Pas 1 Dacă se cunoaşte VEd , din (E.3)    0.5 sin 1  
 bw zfcd 2 
Dacă   22 Dacă 22    45 Dacă   45

Grinda cedează la
cot   2.5 ; z  0.9d z  0.9d forţă tăietoare prin
Pas 2
  zdrobirea diagonalei
d d  cot  comprimate de beton
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA VRd  2.25  Asw fywd VRd  0 .9 Asw fywd
s s
B.A. II
APLICAŢIA nr. 1
Să se verifice dacă armarea transversală a grinzii din figură este suficientă pentru a prelua
forţa tăietoare generată de forţa concentrată exterioară P.
Pentru a prelua momentele încovoietoare grinda este armată longitudinal cu 3 bare 25.
Acoperirea cu beton (distanţa dintre fibra extremă întinsă şi centrul de greutate al armăturilor
întinse) este de as1 = 40 mm.
P = 340 kN
1-1
1 2  14 Etrieri
montaj
1
3,00 m 3,00 m
500
6,00 m 3  25
as1 = 40
Etrieri 12/200
 10 / 200 mm
250
3  25 PC52 PC52
Beton C20/25 Armături PC52

fck = 20 MPa fyk = 345 MPa
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
fctk, 0.05 = 1.5 MPa fywk = 345 MPa
UN

Problema de VERIFICARE (Caz II)
Se cunosc: b, h, As1, Asw, s, fcd, fywd

Se cere: Capacitatea la forţă tăietoare VRd
Pas 1 În acest caz, unghiul  se determină astfel încât să se realizeze

echilibrul de forţe în nodurile GZ, respectiv punând condiţia: VRd ,max  VRd ,s
 
 
bw zfcd 2 A
 sw fywd z cot     arctan
 1 
cot   tan  s  1 f 
 cd 2  1 
 w fywd 
 
Pas 2 Identic cu cel asociat problemei de verificare (Caz I)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
APLICAŢIA nr. 2
Să se determine valoarea maximă a forţei concentrate exterioare ce poate fi suportată
(atât la moment încovoietor, cât şi la forţă tăietoare) de grinda din figură.
Pmax = ?
1-1
1 2  10 Etrieri
montaj
1
3,00 m 3,00 m
500
6,00 m 3  25
as1 = 35
Etrieri 12/200
 12 / 200 mm
250
3  25 PC52 PC52

IVE
RSITATEA TEHNI
CA
UN

Problema de DIMENSIONARE
Se cunosc: b, h, As1, fcd, fywd , VEd

Se cere: Armătura transversală necesară (Asw, s)
Pas 1 Se calculează capacitatea la forţă tăietoare a betonului simplu (E.1):
 
min
,c   min  k1 cp bw d
Dacă VEd < VRd,c nu este necesară Dacă VEd > VRd,c ESTE NECESARĂ
armătură transversală. Aceasta se armătură transversală pentru
dispune pe criterii constructive. preluarea forţei tăietoare.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Problema de DIMENSIONARE
Se cunosc: b, h, As1, fcd, fywd , VEd

Se cere: Armătura transversală necesară (Asw, s)
 2VEd 
Pas 2 Din (E.3) se determină:   0.5 sin 1  
 bw zfcd 2 
Dacă   22 Dacă 22    45 Dacă   45
cot   2.5 ; z  0.9d z  0.9d

Pas 3 Se impune mărirea
 
inimii secţiunii de
Asw VEd Asw VEd
  beton
2.25  d  fywd 0.9d  fywd  cot 
RSITATEA TEHNI
UN
IVE CA
s s
(E.4) 7
B.A. II
APLICAŢIA nr. 3
Să se dimensioneze armătura transversală necesară pentru preluarea forţei tăietoare generată
de forţa concentrată exterioară P.
Pentru a prelua momentele încovoietoare grinda este armată longitudinal cu 3 bare 25.
P = 280 kN
1-1
1 2  10 Etrieri
montaj
1
3,00 m 3,00 m
500
6,00 m 3  25
as1 = 40
Etrieri ?/?
 ? / ? mm
250
3  25 PC52 PC52

IVE
RSITATEA TEHNI
CA
UN

Grinzi cu ETRIERI ÎNCLINAŢI
Talpa comprimată Biele Talpa întinsă Etrieri înclinaţi
cot   cot 
VRd ,max  bw zfcd 2 2
(E.8)
1  cot 
Asw
VRd ,s  fywd  zcot   cot   sin  (E.9)
s
Ftd  0.5VEd cot   cot   (E.10)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Grinzi cu ETRIERI ÎNCLINAŢI
Talpa comprimată Biele Talpa întinsă Etrieri înclinaţi
 Din (E.8)  dispunerea etrierilor înclinaţi reduce

forţa de compresiune în biela diagonală şi măreşte
astfel forţa tăietoare care poate fi preluată de beton.
 Din (E.10)  dispunerea etrierilor înclinaţi reduce
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
forţa de întindere din armatura longitudinală.
Grinzi cu armături longitudinale înclinate

Lungimea de
ancorare
Asw,i Asw,i
Vwd ,i  Asw ,i fyd  sin 
 EC2 impune o distanţă maximă între punctele de

ridicare a barelor înclinate:
s  0.6d 1  cot  
IVE
RSITATEA TEHNI
 EC2 impune ca cel puţin 50% din forţa tăietoare să
fie preluată cu armătură sub formă de etrieri.
CA
UN

B.A. II

FORŢĂ TĂIETOARE
Verificarea armăturii longitudinale la

întinderea suplimentară generată de forţa
tăietoare
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Departamentul Construcţii de Beton Armat
MEd
Ftd
Ecuaţia de moment în O faţă de secţiunea Y-Y:

VEd z cos 
MEd  Ftd  z  
sin  2
MEd
Ftd   0.5  VEd cot 
z
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Componenta orizontală a forţelor de compresiune din

bielele înclinate de beton conduce la majorarea forţei de
întindere din armătura longitudinală faţă de valoarea
generată de momentul încovoietor.
Ftd  0.5  VEd cot 
La proiectare trebuie să se ţină cont de acest supliment

atât la stabilirea punctelor de ridicare şi întrerupere a
armăturilor longitudinale, cât şi la ancorarea
armăturilor în zona de reazem.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Determinarea secţiunilor de întrerupere a

armăturilor longitudinale întinse
În cazul general al unei grinzi armate transversal cu etrieri înclinați

cu unghiul  față de axa grinzii, forța tăietoare sporește efortul de
întindere din armătura longitudinală (față de valoarea produsă de
acţiunea momentului încovoietor) cu:
Ftd  0.5  VEd cot   cot  


MEd M
Ftd   Ftd  Ed ,max
z z
Armătura longitudinală trebuie verificată la o forţă de

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
întindere mai mare decât cea corespunzătoare încovoierii.

La stabilirea secţiunilor de întrerupere şi eventual de ridicare

a armăturilor longitudinale trebuie considerat sporul de efort
datorat acţiunii forţei tăietoare
Pentru stabilirea secţiunilor de întrerupere se consideră că:

O bară de armătură preia o forţă de întindere egală cu
zero în punctul de întrerupere şi o forţă egală cu
capacitatea acesteia la distanţa lbd de capătul ei, iar
între aceste două puncte efortul din bară variază liniar.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


În practica de proiectare secţiunile de întrerupere/ridicare
a armăturilor longitudinale se determină grafic astfel:
1. Se determină diagrama înfăşurătoare de momente încovoietoare.

Diagrama înfăşurătoare reprezintă locul geometric al valorilor maxime pozitive şi
negative în fiecare secţiune din lungul elementului.
2. Considerând constant braţul de pârghie z=ct., se reprezintă

diagrama forţei din armătura întinsă, obţinută împărțind momente
încovoietoare la braţul de pârghie (Fs = MEd /z).
Pentru reprezentare se adoptă o scară convenabilă pentru lungimi (Ex.: 1:50, 1:100)
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA şi o scară pentru forţe (Ex.: 100 kN = 1 cm)


3. Pentru a lua în considerare sporul de efort produs de acțiunea forței

tăietoare, diagrama de forțe de întindere se dilată cu:
al  0.5  z  cot   cot  
* În cazul elementelor la care armarea transversală nu este necesară,

diagrama de forţe trebuie dilatată cu:
al  d
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


4. Se stabileşte armătura longitudinală efectivă şi se marchează cu linii

orizontale capacitatea fiecărei bare de armătură.
5. Se stabilesc punctele de întrerupere a armăturilor longitudinale

astfel încât, în fiecare secţiune din lungul grinzii, forţa capabilă a
armăturilor active să fie mai mare decât forţa de întindere asociată
diagramei dilatate.
Acest pas implică trasarea diagramei de forţă capabilă astfel încât aceasta să nu fie
intersectată de diagrama dilatată de forţă din armătura întinsă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Exemplu: Armarea longitudinală a unei grinzi principale
Depozit îngropat având structura în cadre de beton armat

- Planşeul este utilizat ca platformă exterioară de depozitare -
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pas 1: Diagrama înfăşurătoare de moment încovoietor
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pas 2: Diagrama forţei din armătura inferioară (z = ct)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pas 3: Dilatarea diagramei cu al  0.5  z  cot 
MEd/z al
al
Ftd

al al
Panta Ftd 0.5VEd  cot 
tg   
diagramei: al al 
  al  0.5  z  cot 
d Ftd  d  MEd  VEd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
tg      
Departamentul Construcții de Beton Armat dx dx  z  z  12

Pas 4: Se marchează capacitatea fiecărei bare de armătură
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pas 5: Se stabilesc punctele de întrerupere a armăturilor
Diagrama de forţă
capabilă nu trebuie
să fie intersectată de
diagrama dilatată
ℓbd ℓbd
ℓbd ℓbd
ℓbd ℓbd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Se repetă aceeaşi paşi şi pentru armăturile superioare
ℓbd ℓbd ℓbd

ℓbd ℓbd ℓbd
ℓbd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Armarea longitudinală a grinzii principale
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
CAZURI SPECIALE DE
CALCUL LA FORŢĂ
TĂIETOARE
Forfecare în rosturi prefisurate dintre

betoane turnate în etape diferite
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Forfecarea în rosturi prefisurate
Uneori, pentru a împiedica lunecarea dintre două elemente (sau părţi

ale aceluiaşi element turnate în etape diferite), este necesar ca rostul
dintre acestea să fie conformat şi armat astfel încât să poată prelua
forţa tăietoare ce se dezvoltă la interfaţa respectivă.
Placă turnată
Perete
monolit
de B.A.
Etapa III
Planşeu
Etapa II
Rosturi de
turnare Etapa I
Grindă
prefabricată
a) Rosturi de turnare la un perete b) Rost între o grindă prefabricată şi

structural de beton armat placa turnată monolit
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Departamentul Construcţii de Beton Armat 2
În general, în urma turnării betonului rezultă o suprafaţă rugoasă în

planul de forfecare, astfel încât deplasarea relativă a celor două feţe
este posibilă doar dacă se produce şi o deplasare perpendiculară pe
planul de forfecare (dilatanţă).
Dacă dilatanţa este împiedicată de armăturile de conectare (care

traversează rostul), acestea vor fi solicitate la întindere, în timp
ce betonul de pe cele două feţe ale planului de forfecare va fi
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
comprimat, mărind forţa de frecare ce se dezvoltă în rost.

Mecanismele mobilizate pentru preluarea lunecării sunt:

 frecarea între cele două suprafeţe
 efectul de dorn al armăturilor ce străbat rostul
 întrepătrunderea rugozităţilor betonului de pe cele două feţe
Deoarece ultimele două mecanisme sunt greu de cuantificat,

modelul de calcul se bazează pe o forţă de frecare echivalentă.
Astfel, capacitatea la forfecare (lunecare) este egală cu forţa de
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
compresiune normală multiplicată cu un coeficient de frecare.

Forţa de compresiune perpendiculară pe planul de

lunecare este generată de:
 forţa de compresiune aplicată (din încărcări
exterioare), Next şi
 forţa de compresiune generată de întinderea (la

curgere) a armăturilor ce străbat rostul, As fyd
(atunci când aceste armături sunt dispuse
perpendicular pe rost)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

As ,i fyd cos 
  As ,i fyd sin 
As ,i fyd sin  As ,i fyd
În cazul armăturilor înclinate faţă de planul de lunecare:

 componenta verticală a forţei din armătură se
adaugă la forţa de compresiune, iar
 componenta orizontală se adaugă direct la
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
rezistenţa la forfecare.
Calculul conform EN 1992-1-1

Efortul unitar capabil de lunecare în rost este:
 Rdi  c  fctd     n    fyd  (   sin   cos  )  0 .5   fcd
c ,  - coeficienţi care depind de rugozitatea interfeţei de contact
c  0 .25 ;   0 . 5 - suprafaţă foarte netedă: turnată în contact cu un tipar de oţel, mase

plastice sau lemn tratat special
c  0 .35 ;   0 . 6 - suprafaţă netedă: realizată cu ajutorul cofrajelor glisante sau suprafaţă

necofrată lăsată fără tratament ulterior
c  0 .45 ;   0 . 7 - suprafaţă rugoasă prezentând asperităţi de cel puţin 3 mm înălţime

distanţate la circa 40 mm, obţinute prin striere, spălare etc.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


c ,  - coeficienţi care depind de rugozitatea interfeţei de contact

c  0 .50 ;   0 . 9 - suprafaţă cu praguri prezentând dinţi cu următoarele caracteristici:
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


 n - efortul unitar produs de forţa axială minimă normală la interfaţă,

care acţionează în acelaşi timp cu forţa de lunecare; este pozitiv dacă
este de compresiune, dar limitat la n<0,6fcd , şi negativ la întindere
  As / Ai
As - aria armăturilor ce traversează interfaţa, (inclusiv a
armăturilor pentru forţă tăietoare, dacă există), ancorate de o
parte şi de alta a interfeţei
Ai - aria rostului de lunecare
 - unghiul dintre armăturile As şi planul de lunecare, 45° ≤  ≤ 90°
 f 
  0,6 1  ck  - factorul de reducere a rezistenţei betonului
 250 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Dacă planul de lunecare este paralel cu axul elementului
(la grinzi) efortul unitar de lunecare de calcul se
limitează: 
V
   Ed  Edi Rdi
z  bi
  Fcdi / Fcd - raportul între forţa axială în betonul turnat ulterior şi forţa
axială totală (din zona comprimată sau întinsă a elementului)
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
a) Axa neutră situată în b) Axa neutră situată în
suprabetonare betonul turnat în prima etapă

Dacă planul de lunecare este paralel cu axul elementului
(la grinzi) efortul unitar de lunecare de calcul se
limitează: 
V
   Ed  
Edi Rdi
z  bi
VEd - forţa tăietoare în secţiunea considerată
z - braţul de pârghie al forţelor interne ale secţiunii compozite
bi - lăţimea interfeţei de lunecare
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Armăturile de conectare pot fi repartizate în trepte pe
zone cu pas constant în lungul elementului:
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Dacă planul de lunecare este perpendicular pe axul
elementului (la pereţii din beton armat) efortul unitar de
lunecare de calcul se limitează:
VEd
 Edi    Rdi
hi  bi
VEd - forţa tăietoare în secţiunea considerată
hi - lungimea interfeţei de lunecare (înălţimea secţiunii transversale a

peretelui de beton armat)
bi - lăţimea interfeţei de lunecare (lăţimea secţiunii transversale a

peretelui de beton armat)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
CAZURI SPECIALE DE
CALCUL LA FORŢĂ
TĂIETOARE
Rezemări indirecte şi încărcări suspendate
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Rezemări indirecte şi încărcări suspendate
O rezemare indirectă apare atunci când o grindă sprijină pe o altă
grindă, nu pe un element vertical (stâlp sau perete structural).
Grinda purtată (rezemată indirect) se numeşte grindă secundară, iar
grinda purtătoare se numeşte grindă principală.
Secţiunea 1-1
grindă
secundară
stâlp
V1 V2
hGS
grindă
principală
zonă comprimată
2 grindă
principală
2
1 1
Secţiunea 2-2
grindă grindă
grinzi principală secundară
secundare
hGS
Vedere plană
FEd=V1+V2
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Rezemări indirecte
 Deoarece în dreptul grinzii principale momentul încovoietor din
grinda secundară este negativ, zona de beton comprimat este situată
la partea inferioară a grinzii secundare.
 Cum prin zona fisurată de la partea superioară a grinzii secundare
nu pot fi transmise eforturi tangenţiale, rezultă că transmiterea
reacţiunilor din grinda secundară către cea principală se face doar
prin zona de beton comprimat din grinda secundară, amplasată în
partea median-inferioară a grinzii principale.
Secţiunea 1-1 Secţiunea 2-2
grindă
secundară grindă grindă
principală secundară
V1 V2
hGS hGS
zonă comprimată FEd=V1+V2
grindă
principală
Tendinţa de a disloca partea inferioară a inimii grinzii principale.

RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Pentru a evita dislocarea părţii inferioare, în grinda principală trebuie
prevăzute armături de suspendare în zona de intersectie cu grinda
secundară. Armătura de suspendare se realizează sub formă de:
 etrieri verticali şi/sau
 armături longitudinale înclinate.
a) Etrieri verticali de suspendare b) Armături înclinate de suspendare
Armătura de suspendare se dispune suplimentar faţă

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
de armătura necesară din calculul la forţă tăietoare.

În EC2, procedeul de proiectare folosit pentru etrierii de suspendare
se bazează pe metoda “strut and tie”, care constă în realizarea unor
modele de grinzi cu zăbrele care să transmită forţele de la partea
inferioară la cea superioară a grinzii purtătoare.
FEd
FEd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Aria necesară de armătură de suspendare

se determină astfel încât:
FEd  Asw 1  fywd  Asw 2  fyd  sin 
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Conform EN 1992-1-1 o parte din etrierii de suspendare pot fi

distribuiţi şi în grinda secundară, dar doar în interiorul zonei
haşurate delimitată de:
h1 > h2
- grindă principală (purtătoare) de înălţime h1
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA - grindă secundară (purtată) de înălţime h2

B.A. II Încărcări suspendate
“Încărcările suspendate” apar atunci când forţele (reacţiunile) sunt

aplicate direct la partea inferioară a grinzii, de obicei uniform
distribuite pe lungimea acesteia.
grindă grindă
monolită prefabricată element prefabricat
placă (fâşie cu goluri)
monolită
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Încărcări suspendate
“Încărcările suspendate” trebuie transmise la partea superioară a

grinzii prin dispunerea unor armături transversale suplimentare.
grindă
Etrieri suplimentari
Etrieri suplimentari pentru suspendarea
pentru suspendarea încărcării (Asw)
placă
încărcării (Asw) FEd FEd
FEd
FEd 2  FEd
Asw  Asw 
fywd fywd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Aplicaţie
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
FORFECAREA ÎNTRE INIMA

ŞI TALPA GRINZILOR T
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Forfecarea între inima şi talpa grinzilor T
 La grinzile T forţele de compresiune sau de

întindere din talpă sunt transferate către inima
grinzii prin intermediul eforturilor de forfecare
ce se dezvoltă la interfaţa inimă-talpă.
 Conform EN 1992-1-1 mecanismul de transfer al
acestor forţe din talpă se modelează prin
intermediul unui sistem de biele comprimate de
beton şi tiranţi (armăturile întinse - Asf).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Ed
Efortul de forfecare longitudinal vEd , dezvoltat la interfaţa între o aripă a

tălpii şi inimă este generat de variaţia forţei axiale din aripa considerată.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Ed
Fd
 Ed 
hf  x
Fd - variaţia forţei axiale în aripa tălpii pe lungimea x

hf - grosimea plăcii la interfaţa cu inima
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
x - lungimea considerată, care conform prevederilor din EC 2 se
calculează astfel:
a) În cazul încărcărilor uniform distribuite
x - cel mult jumătate din distanţa

dintre punctul de moment nul
şi cel de moment maxim
b) În cazul forţelor concentrate
x - cel mult distanţa dintre

forţele concentrate
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Variaţia forţei axiale în aripa tălpii - Fd
a) Dacă talpa este în zona comprimată a secţiunii
beff Cum variaţia forţei de compresiune din

(beff-bw)/2 beton este MEd / z , iar z  d  hf / 2 
şi considerând o distribuţie constantă a
hf efortului de compresiune pe lăţimea tălpii
MEd b  bw
Fd  0.5   eff
bw d  hf / 2 beff
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Variaţia forţei axiale în aripa tălpii - Fd
a) Dacă talpa este în zona întinsă a secţiunii
As1 Cum variaţia forţei de întindere din

0,5Asf 0,5Asf armătură este MEd / z, iar z  d  hf / 2 
şi dacă o parte din armătura întinsă este
hf amplasată în aripile tălpii:
MEd A
Fd  0.5   sf
bw d  hf / 2 As1
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Fd
Dacă:  Ed   0.4fctd
hf  x
Nu este necesară prevederea unei armături suplimentare

pentru preluarea forfecării între inimă şi talpă.
Fd
Dacă:  Ed   0.4fctd
hf  x
Este necesară prevederea unei armături suplimentare

pentru preluarea forfecării între inimă şi talpă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Pentru a evita zdrobirea diagonalelor comprimate din talpă:
 cf 
 Ed  hf  1 / cos f  fcd 2
hf  1 sin f 

 Ed  fcd sin f cos f
Ed

 2 Ed 
f  0.5  sin 1 
 fcd 
Iar EC2 recomandă următoarele domenii:

 Pt. talpa comprimată 45  f  26.5  1  cot f  2
 Pt. talpa întinsă 45  f  38.6  1  cot f  1.25
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Punând condiţia ca proiecţia pe direcţie perpendiculară axei grinzii a

forţelor de compresiune din bielele comprimate din talpă să fie egală
cu forţa preluată de armătura suplimentară dispusă transversal:
VEd x
 Asf fyd
cot f sf
Ed
Cum VEd   Ed  hf  x ,
Aria armăturii suplimentare

transversale pe unitatea de Asf  h
lungime:  Ed f
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
sf fyd cot f
În cazul solicitării combinate de forfecare longitudinală între talpă şi

inimă şi încovoiere a tălpii pe direcţie transversală, EC 2 impune ca
aria de armătură transversală să fie cea mai mare valoare dintre:
 Ed  hf
 valoarea calculată cu relaţia anterioară, respectiv Asf   sf şi
fyd cot f
 suma dintre aria de armătură necesară din încovoiere plus jumătate
din aria necesară pentru preluarea forfecării între inimă şi talpă.
As,încov.+0,5Asf > Asf
Mplacă Mplacă
0,5Asf
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
CAZURI SPECIALE DE
CALCUL LA FORŢĂ
TĂIETOARE
Rezistenţa la STRĂPUNGERE
(POANSONARE)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Modul de cedare la STRĂPUNGERE
Dacă o forţă concentrată importantă este aplicată pe o placă de beton,

cedarea se produce după o suprafaţă înclinată, atunci când rezistenta
la întindere a betonului după direcţia eforturilor principale de
întindere este depăşită.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA Ruperea este bruscă, fără avertizare.
Fenomenul de poansonare apare de asemenea şi în cazul plăcilor fără

grinzi rezemate direct pe stâlpi (denumite PLANŞEE DALĂ), precum
şi în cazul stâlpilor fundaţi pe radiere (în fapt planşee dală întoarse).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA Ruperea este bruscă, fără avertizare.
Suprafaţa de rupere are o formă tronconică, unghiul de înclinare al

generatoarei fiind de cca. 26. Acest unghi poate varia şi poate să fie
mai mare dacă placa este slab armată sau dacă are grosime variabilă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Capacitatea la STRĂPUNGERE
Rezistenţa la străpungere a unei plăci de

beton este strâns legată de:
 Aria suprafeţei de cedare
 Rezistenţa la întindere a betonului
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Pentru a spori capacitatea de poansonare se pot

adopta următoarele măsuri:
 Utilizarea unui beton de clasă superioară
 Majorarea suprafeţei de cedare prin:
 Îngroşarea plăcii
 Creşterea suprafeţei de rezemare prin:
 Mărirea secţiunii stâlpului şi/sau
 Dispunerea unor capiteluri
 Prevederea unor sisteme de armare

transversală, care să “coasă” suprafaţa de
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA fisurare.
Sporirea capacităţii de poansonare prin:
 Îngroşarea plăcii
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Dezavantaj: creşte semnificativ greutatea proprie a plăcii
 Mărirea secţiunii stâlpului
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Dezavantaj: Diminuarea suprafeţei utile
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Rolul capitelurilor: măresc suprafaţa de rezemare

RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Forme uzuale de capitel
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Dezavantaj: Un cofraj şi o armare mai complicate

 Diverse sisteme de armare transversală
a) etrieri deschişi (capre) sau închişi
b) sisteme de bare înclinate
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
c) agrafe verticale d) „scăriţe” transversale

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă din plase sudate

e) şine de gujoane cu cap f) gujoane cu dublu-cap g) secţiuni de profil dublu T
h) sisteme de tip „cap de poansonare”

realizate din profile metalice
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Moduri posibile de cedare la străpungere
a dalelor cu armătură transversală
B.A. II Moduri de solicitare la STRĂPUNGERE
A. Străpungerea centrică
În cazul plăcilor rezemate pe stâlpi interiori, având deschideri egale şi

solicitate doar la încărcări verticale, momentele încovoietoare de-o
parte şi de cealaltă a stâlpului sunt aproximativ egale, astfel încât
suma momentelor din placă în jurul stâlpului este zero. În consecinţă,
între dală şi stâlp trebuie transferată doar suma forţelor tăietoare din
fâşiile de placă.
M ≈ 0
Momentul neechilibrat extrem de mic nu perturbă în mod semnificativ

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
distribuţia uniformă a eforturilor tangenţiale din jurul stâlpului.
B.A. II Moduri de solicitare la STRĂPUNGERE
B. Străpungerea excentrică
În cazul plăcilor rezemate pe stâlpi marginali sau de colţ, în zona de

îmbinare apare un moment neechilibrat care trebuie transferat de la
placă (dală) la stâlp.
M = M
Distribuţia eforturilor tangenţiale

generate de momentul neechilibrat
Momentul neechilibrat perturbă substanţial distribuţia

uniformă a eforturilor tangenţiale din jurul stâlpului, rezultând
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
astfel o distribuţie neuniformă a eforturilor de forfecare

B.A. II I. Calculul la străpungere cf. STAS 10107/0-90
 Se referă doar la calculul la străpungere centrică
 Verificarea la străpungere se face în secţiunea critică, care este
determinată de intersecţia planului median al plăcii cu planurile
înclinate la 45º duse de pe conturul secţiunii stâlpului
Perimetrul secţiunii critice este:
 pentru stâlpii de formă

rectangulară:
U cr  2( a  b  2 h p )
 pentru stâlpii de formă

circulară:
U cr   ( d  h p )
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

I.1. Verificarea la străpungere a plăcilor fără armătură transversală
Verificarea la poansonare se face cu relaţia:
Q  Qcap  0 .75U cr ho Rt
unde:
Q – forţa de străpungere de calcul
U cr – perimetrul secţiunii critice
ho – înălţimea utilă a plăcii
Rt – rezistenţa de calcul la întindere a betonului
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

I.1. Verificarea la străpungere a plăcilor cu armătură transversală
Q  Qcap
Qcap  0.5 Ucr ho Rt   Aav Rat   Aai Rat sin 
unde:
 Aav – suma ariilor armăturilor verticale care traversează
suprafaţa teoretică de străpungere
 Aai – suma ariilor armăturilor înclinate cu unghiul α faţă de
planul median al dalei, care traversează suprafaţa teoretică
de străpungere;
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Rat – rezistenţa de calcul redusă a armăturilor transversale şi/sau
UN
înclinate
I.1. Verificarea la străpungere a plăcilor cu armătură transversală
Q  Qcap
Qcap  0.5 Ucr ho Rt   Aav Rat   Aai Rat sin 
Pentru a evita dezvoltarea unor eforturi de forfecare prea mari, forţa

de poansonare de calcul trebuie limitată la:
Q  1.2 Ucr ho Rt
Solicitarea la valori ale forţei tăietoare de calcul peste această limită este
asociată cu deschideri mari ale fisurilor înclinate care reduc semnificativ
contribuţia betonului la preluarea eforturilor de forfecare.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II II. Calculul la străpungere cf. EN 1992-1-1
Perimetrul de referinţă (de control)
Perimetrul de referinţă de bază se consideră la o distanţă 2d faţă de

aria încărcată şi se construieşte astfel încât lungimea sa să fie minimă.
c2
c1
d x  d y 
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
u1    D  4d  u1  2  c1  c2     4d  d
2
Vezi slide 22
În cazul forţelor concentrate sau al rezemărilor placă pe stâlp

situate în vecinătatea unor goluri, dacă distanţa minimă dintre
marginea golului şi conturul ariei încărcate este cel mult egală cu
6d, o parte din perimetrul de referinţă este considerată inactivă.
Gol
Gol
d
d x  d y 
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
2
Vezi slide 22
Prezenţa unei margini sau a unui colţ în vecinătatea ariei încărcată

reduce perimetrul de referinţă (în care nu se include lungimea
marginilor plăcii).
d
d x  d y 
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
2
Vezi slide 22
Înălţimea utilă a dalei este considerată constantă şi se ia egală cu

media înălţimilor utile pe cele două direcţii
dx h
dy
d
dx  dy 
2
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Pentru solicitarea de STRĂPUNGERE CENTRICĂ, efortul unitar

tangenţial în lungul perimetrului de referinţă “ui” considerat este:
V
 Ed  Ed
ui  d
Pentru solicitarea de STRĂPUNGERE EXCENTRICĂ, Eurocodul

EC2 ia în considerare distribuţia neuniformă a eforturilor de
forfecare şi pentru simplitatea calculului amplifică efortul unitar
tangenţial uniform distribuit cu un factor de neuniformitate “ ”
care depinde de distribuţia eforturilor unitare de forfecare. Astfel:
VEd
 Ed   
ui  d
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Factorul de neuniformitate
Se evaluează cu relaţia generală:

u MEd u
  1 k  e  1 ; e ; W1   e dl
W1 VEd 0
u1 – perimetrul critic de bază

k – coeficient care depinde de raportul dimensiunilor secţiunii
transversale a stâlpului; valoarea sa este funcţie de proporţia
momentului neechilibrat
e – excentricitatea pe direcţia vectorului momentului neechilibrat
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
W1 – este o funcţie de u1 pentru distribuţia eforturilor de forfecare
UN
Vezi EN 1992-1-1 pentru formulele de calcul ale termenului

W1 pentru plăcile rezemate pe stâlpi rectangulari şi circulari. 30
Factorul de neuniformitate
Pentru structurile la care stabilitatea laterală nu depinde de efectul de

cadru creat de sistemul dală-stâlpi (respectiv dacă există un alt sistem
structural “de contravântuire”, ca spre exemplu pereţi structurali), şi
dacă deschiderile adiacente nu diferă cu mai mult de 25%, EC2
recomandă următoarele valori aproximative:
Stâlp de colţ
Stâlp marginal Stâlp interior
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Efortul de poansonare maxim
Pentru a evita zdrobirea bielelor înclinate de beton, efortul tangenţial

în lungul perimetrului stâlpului sau al conturului ariei încărcate u0
trebuie limitat astfel încât să nu depăşească valoarea maximă a
rezistenţei la străpungere:
V
 Ed    Ed   Rd ,max  0.5  fcd
u d
0
u0 – perimetrul stâlpului / ariei încărcate
fcd – rezistenţa de calcul la compresiune a betonului
 f  – factorul de reducere a rezistenţei betonului supus
  0,6 1  ck 
 250  unei stări de eforturi biaxiale
Dacă  Ed   Rd ,max se impune mărirea suprafeţei de străpungere

fie prin îngroşarea plăcii, fie prin dispunerea unui capitel.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

II.1. Verificarea la străpungere a plăcilor fără armătură transversală
Placa de beton este capabilă să preia solicitarea de poansonare dacă

efortul tangenţial în lungul perimetrului de control de bază u1 nu
depăşeşte efortul capabil la forfecare al betonului simplu:
V
 Ed    Ed   Rd,c
u d1
 Rd,c  CRd,c  k 100  ρl  fck 1/3   min
CRd,c  0.18 /  c  0.12

200
k  1  2,0 ; d mm
d
l  l ,x  l ,y  0,02 – l ,x şi l ,y reprezintă coeficienţii de armare longitudinală în
direcţia x şi, respectiv, y şi se calculează ca valori medii pe
o lăţime de placă egală cu lăţimea stâlpului plus 3d de o
parte şi de alta
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
 min  0.035  k 1.5  fck
0 .5

II.1. Verificarea la străpungere a plăcilor cu armătură transversală
Dacă  Ed   Rd,c , capacitatea la poansonare poate fi sporită prin

dispunerea unei armături transversale, astfel încât să se evite
îngroşarea plăcii sau introducerea unui capitel. Se impune ca:
V
 Ed    Ed   Rd,cs
u d 1
d   1 
 Rd,cs  0,75  Rd,c  1,5    Asw  fywd,ef  sinα  
 sr   u1  d 
Asw – aria armăturilor de străpungere de pe un perimetru din jurul stâlpului [mm²]

sr – distanţa pe direcţie radială între perimetrele de armături de străpungere [mm]
fywd,ef  250  0.25d  fywd – rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere [MPa]
α – unghiul între armăturile de străpungere şi planul dalei. Dacă se prevede un singur

rând de bare înclinate, atunci raportul (d/sr) se ia 0,67
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
d – media înălţimilor utile pe direcţiile ortogonale [mm]

RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Când armăturile de străpungere sunt necesare din calcul, din condiţia

de non-fragilitate trebuie dispusă o cantitate minimă având aria
ramurii unui etrier (sau a echivalentului său) astfel încât:
Asw ,min
1.5 sin   cos    0.08 fck 
sr  st  fywk
α – unghiul dintre armăturile de străpungere şi armăturile principale

(respectiv pentru etrieri verticali,  = 90° şi sin  = 1);
sr – distanţa dintre armăturile de străpungere în direcţie radială;
st – distanţa dintre armăturile de străpungere în direcţie tangenţială.

fck , fywk exprimate în MPa.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Perimetrul de control de la care nu mai este necesar să se dispună

armături de străpungere se determină cu expresia:
VEd
uout ,ef   
 Rd ,c  d
uout ,ef
uout
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Prevederi constructive:
i. Cel mai îndepărtat perimetru al armăturii de străpungere se amplasează
în interiorul perimetrului de control uout sau uout,ef , la o distanţă cel
mult egală cu 1,5d de acesta.
ii. Pe direcţie radială trebuie prevăzute cel puţin două perimetre de
armături de străpungere, iar distanţa dintre aceste perimetre nu trebuie
să depăşească 0,75d.
iii. Distanţa dintre armăturile de străpungere măsurată în dreptul
perimetrului de referinţă de bază (u1) nu trebuie să depăşească 1,5d , iar
în dreptul ultimului perimetrului de armături transversale nu trebuie să
depăşească 2,0d.
iv. Distanţa dintre faţa reazemului sau circumferinţa suprafeţei încărcate şi
perimetrul cel mai apropiat de armături de străpungere nu trebuie să
depăşească 0,5d. Aceasta distanţă se măsoară la nivelul armăturilor
întinse.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Prevederi constructive:
≤ 1.5d uout
A B
sr ≤ 0.75d A B
≤ 0.5d
> 0.3d
≤ 0.5d sr ≤ 0.75d ≤ 1.5d
> 0.3d
A - Perimetrul de referinţă de bază
B - Perimetrul de referinţă uout dincolo de care nu

mai este nevoie de armătură de străpungere
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Exemplu practic:
O placă de 260 mm grosime realizată din beton C20/25 este rezemată pe un stâlp
interior cu secţiune pătrată 300x300 mm. Placa este armată pe ambele direcţii, sus şi
jos, cu armături 12/150, iar forţa tăietoare generată de încărcările gravitaţionale
aplicate plăcii este de VEd = 620 kN.
Să se verifice dacă betonul simplu poate prelua această solicitare şi, dacă este necesar,
să se armeze transversal placa cu şine de gujoane cu cap, având fywk = 500 MPa.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Exemplu practic:
1) Înălţimea utilă a plăcii

12
as1,x  20   26  d x  260  26  234 mm
2
12
h as1,y  20  12   38  d y  260  38  222 mm
dy dx 2
 d

dx  dy 
 228 mm
2
2) Coeficienţii de armare longitudinală (se calculează ca valori medii pe o lăţime de

placă egală cu lăţimea stâlpului plus 3d de o parte şi de alta)
   2 b  2  3d   122 300  2  3  228

As1,x  As1,y      1258 mm 2
4 sl 4 150

A 1258
 l ,x   l ,y  s1,x   0.0045
bd 1668  228

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
 l   l ,x   l ,y  0.0045

Exemplu practic:
3) Verificarea efortului de forfecare la faţa stâlpului

Ca betonul din bielele înclinate să nu se zdrobească efortul de forfecare la faţa
stâlpului trebuie să nu depăşească efortul de poansonare maxim.
V
 Ed ,u0    Ed   Rd ,max  0.5  fcd
u0  d
Deoarece deschiderile adiacente nu diferă cu mai mult de 25%, iar stabilitatea

laterală nu depinde de efectul de cadru creat de sistemul dală-stâlpi, pentru
factorul de neuniformitate s-a adoptat valoarea aproximativă:  = 1,15
Astfel, efortul de forfecare la faţa stâlpului este:

VEd 620  103
 Ed ,u0     1.15   2.61 MPa
u0  d 2  300  300   228
Iar, efortul de poansonare maxim este:

  f  f   20  20
 Rd ,max  0.5  fcd  0.5  0.6  1  ck   ck  0.5  0.6  1     3.68 MPa
  250   c   250  1.5
RSITATEA TEHNI
IVE CA
Deci:  Ed  2.61 MPa   Rd ,max  3.68 MPa

UN

Exemplu practic:
4) Verificarea efortului de forfecare în lungul perimetrului de control de bază u1

Efortul tangenţial în lungul perimetrului de control u1 este:
u1  2c1  c2   2  2d
u1  2300  300   2  2  228  4065 mm

VEd 620  103
 Ed ,u1     1.15   0.77 MPa
u1  d 4065  228
Efortul de forfecare capabil al betonului simplu este:
CRd,c  0.12 ; l  0.0045 

  Rd,c  CRd,c  k 100  ρl  fck 1/3   min
200 200 
k  1  1  1.94  2,0 
   Rd,c  0.12  1.94  100  0.0045  20   0.483 MPa
d 228 1/3
 min  0.035  k 1.5  fck

0 .5 

 min  0.035  1.941.5  200.5  0.422 MPa 
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Deoarece  Ed ,u1  0.77 MPa   Rd ,c  0.48 MPa betonul simplu nu este capabil să preia
solicitarea de poansonare, astfel încât se impune armarea transversală a dalei.
UN

Exemplu practic:
5) Determinarea perimetrului de control de la care nu mai este necesar să se dispună

armături de străpungere
VEd 620  103
uout     1.15   6470 mm
 Rd ,c  d 0.483  228
u  2c1  c2  6470  2300  300
uout  2c1  c2   2  xd  x  out   3.68
2  d 2  228
Perimetrul de control de la care nu mai

este necesar să se dispună armături de
străpungere este situat la 3,68d de faţa
stâlpului, iar cel mai îndepărtat
perimetru al armăturii de străpungere
se amplasează la o distanţă cel mult
egală cu 1,5d în interiorul perimetrului
de control uout.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Exemplu practic:
6) Stabilirea distanţelor maxime dintre gujoane în direcţie radială şi tangenţială

Pe direcţie radială distanţa dintre perimetre nu trebuie să depăşească 0,75d,
iar distanţa dintre faţa reazemului şi perimetrul cel mai apropiat de armături
de străpungere nu trebuie să depăşească 0,5d.
sr  0.75d  171 mm  Aleg sr  160 mm
În consecinţă se vor dispune 4 perimetre de

gujoane cu cap, la 70, 230, 390 şi 550 mm de
la faţa stâlpului.
Distanţa dintre armăturile de străpungere

măsurată în dreptul perimetrului de
referinţă de bază (u1) nu trebuie să
depăşească 1,5d , iar în dreptul ultimului
perimetrului de armături transversale nu
trebuie să depăşească 2,0d.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
st  1.5d  342 mm

Exemplu practic:
7) Aria minimă a unui gujon
fck 
s s 20 160  342
Asw ,min  0.08  r t  0.08   26.1 mm 2
fywk 1.5 500 1 .5
8) Aria necesară a gujoanelor de pe un perimetru din jurul stâlpului

d   1 
 Ed,u1   Rd,cs  0,75  Rd,c  1,5    Asw  fywd,ef  sinα  
s
 r u 
 1  d

 Ed,u1  0,75  Rd,c 
Asw   u1  sr 
1,5  fywd,ef 
 0.77  0,75  0.483
fywd,ef  250  0.25d  250  fywd   Asw   4065  160  574 mm2
 1,5  307
fywd,ef  250  0.25  228  307 MPa

Dacă se aleg gujoane 6 având aria 26,3 mm2, rezultă că pe fiecare perimetrul
sunt necesare 574/26,3 = 21,8 ≈ 22 gujoane (prea multe pt. primul perimetru).
IVE
RSITATEA TEHNI
Dacă se aleg gujoane 8 având aria 50,3 mm2, rezultă că pe fiecare perimetrul
sunt necesare 574/50,3 = 11,4 ≈ 12 gujoane.
CA
UN

Exemplu practic:
7) Soluţia de armare transversală cu şine de gujoane cu cap
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II

TORSIUNE
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Derpartamentul Construcţii de Beton Armat
B.A. II Tipuri de solicitare la torsiune
Solicitarea la torsiune este prezentă în elementele

structurale de beton armat ca urmare a:
 continuităţii elementelor structurale şi
 configuraţiei spaţiale a structurilor
Se disting două tipuri de torsiune:

 Torsiunea de compatibilitate
 Torsiunea de ECHILIBRU
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Torsiunea de compatibilitate
Apare în structurile monolite deoarece trebuie păstrată

compatibilitatea de deformaţie a elementelor inter-
conectate.
Ex: legătura de continuitate între o grindă
secundară şi grinda principală.
Placă
Grindă
principală
Stâlp
Grindă
secundară
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

TEd = MEd
MEd - moment încovoietor în grinda secundară

TEd - moment de torsiune în grinda principală
Deoarece este încastrată în stâlpi, grinda principală nu se

poate roti liber, împiedicând astfel rotirea grinzii
secundare în reazemul marginal.
Ca urmare în grinda secundară apare un moment
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
încovoietor, care este transmis grinzii principale drept
moment de torsiune.
Schema de calcul
La elemente de beton armat, mai ales după fisurare, rigiditatea

la torsiune este mult mai mică faţă de rigiditatea la încovoiere.
Dacă rigiditatea la torsiune este neglijată, apare doar o uşoară
modificare a distribuţiei solicitărilor, însă siguranţa construcţiei
nu este afectată.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
În consecinţă, în reazemul marginal schema de calcul a GS este
de reazem articulat.
 În cazul torsiunii de compatibilitate nu este

necesară verificarea la starea limită ultimă la
torsiune, deoarece armătura transversală
rezultată din calculul la forţă tăietoare este
suficientă pentru a limita deschiderea fisurilor.
 Și elementul „încastrat” în elementul torsionat
se dimensionează ignorând rigiditatea la
torsiune, urmând ca în reazemul marginal să
se dispună (constructiv) armături pentru
moment negativ cu scopul de a limita
deschiderea fisurilor de încovoiere.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Torsiunea de ECHILIBRU
Este esenţială pentru asigurarea stabilităţii elementului

sau a stabilităţii generale a structurii.
Ex: o grindă în care este încastrată o placă în consolă.
Grindă
Placă în consolă
Schema de calcul
Torsiunea de echilibru reprezintă o solicitare fundamentală

de proiectare care nu poate fi ignorată şi în consecinţă
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
calculul la SLU de torsiune este întotdeauna necesar.
B.A. II Comportarea elementelor de b.a. la torsiune
 Într-un element de beton torsiunea generează eforturi

unitare de forfecare, care dau eforturi principale de
întindere şi de compresiune ce duc la fisurarea betonului.
 La torsiune, fisurile au un traseu ”elicoidal”.

2

Eforturi Eforturi 1
tangenţiale principale
fisură
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Traseul fisurii

Fisurare
Legea constitutivă (relaţia) T-t
 Pentru elementele de beton simplu, fisurarea este asociată

cu atingerea stării limită ultimă.
 Pentru elementele de beton armat, dispunerea unor bare
longitudinale cel puţin la colţurile secţiunii şi a unor etrieri
închişi poate conduce la preluarea unor momente de
torsiune mai mari decât momentul de fisurare.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 La elementele cu armare moderată, cedarea se poate

produce prin intrarea în curgere a etrierilor sau/şi a
armăturilor longitudinale, urmată de zdrobirea
betonului din bielele comprimate.
 La elementele puternic armate, cedarea intervine prin
zdrobirea betonului din bielele comprimate, înainte ca
etrierii sau armăturile longitudinale să intre în curgere.
 La elementele slab armate, cedarea corespunde
momentului în care solicitarea de torsiune produce
fisurarea betonului, deoarece armătura existentă este
incapabilă să preia eforturile transferate brusc de la
betonul fisurat.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Testele experimentale pe elemente cu secţiuni rectangulare

pline şi tubulare au arătat că la elementele de beton armat
aportul miezului de beton este neglijabil pentru rezistenţa la
torsiune a secţiunii.
129 / 129
114 / 115
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În consecinţă, secţiunile pline se echivalează cu secţiuni

tubulare având grosimea peretelui fictiv egală cu:
A
t ef 
u
A - aria totală a secţiunii delimitate de perimetrul exterior
u - perimetrul exterior al secţiunii
Pentru secţiuni rectangulare:

tef
tef
IVE
RSITATEA TEHNI
A  bh  bh
 t ef 
CA
UN

u  2  b  h  2  b  h 
B.A. II Modele de calcul la torsiune
Pentru verificarea la SLU de torsiune se utilizează:

 Modelul la echilibru limită care se bazează pe echilibrul
forţelor în secţiunea de rupere, caracterizată în cazul
solicitării la torsiune printr-o suprafaţă strâmbă.
 Modelul grinzii cu zăbrele plastice spaţiale (utilizat atât în
STAS 10107-0/90, cât şi în EN 1992-1-1) se bazează pe
echilibrul forţelor în barele unei grinzi cu zăbrele plastice
tridimensionale care înlocuieşte grinda din beton armat.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
a) Modelul la echilibru limită b) Modelul grinzii cu zăbrele plastice spaţiale

B.A. II Modelul grinzii cu zăbrele spaţiale
Conform rezistenţei materialelor, solicitarea de torsiune

generează în secţiune transversală eforturi tangenţiale:
Ed tef bk
Ndh 
tef Ndv
Ed tef hk
hk TEd
Ed

Ed tef
bk
TEd   Ed  t ef  hk   bk   Ed  t ef  bk   hk

TEd   Ed  t ef   2 bk hk  TEd
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
   Ed 
2 Ak  t ef
UN
bk hk  Ak 
Eforturile tangenţiale dezvoltate în secţiune transversală

generează forţe de compresiune în bielele înclinate din pereţii
verticali şi orizontali ai secţiunii tubulare echivalente.
 Ed  t ef  bk TEd
N dh   N dh   bk
Ndh sin  2 Ak  sin 

Ed tef bk
Ndh 
Ed tef hk
tef Ndv
Ed tef hk

hk TEd
Ed
  Ed  t ef  hk
N dv 
sin 
Ed tef 
TEd
RSITATEA TEHNI N dv   hk
2 Ak  sin 
IVE CA
UN
bk
i) Pentru a evita zdrobirea bielelor înclinate, efortul din biele
trebuie să nu depăşească rezistenţa betonului la compresiune.
Astfel pentru bielele din pereţii verticali ai secţiunii tubulare
se pune condiţia:
N dv
c   fcd 2
Abiela
 hk
Abiela  t ef h k cos  

TEd 
N dv  h k 
hk 2 Ak sin  

TEd 1
    fcd
t ef  2 Ak sin  cos 
În consecinţă, momentul de torsiune trebuie limitat la:
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA TEd  TRd ,max  2 Ak  t ef   fcd sin  cos 
ii) După fisurarea betonului, forţa de compresiune din biela
înclinată este echilibrată de suma forţelor de întindere din
etrierii transversali intersectaţi de fisură şi de forţa de
întindere care apare în armăturile longitudinale.
În pereţii verticali ai secţiunii tubulare:

s s s
Nwv
hk
 
Nlv
hk ctg
N wv  N dv sin 

UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA

N  N cos 
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă  lv dv
Forţa transversală Nwv este preluată de ramurile etrierilor
intersectaţi de fisura înclinată, din peretele respectiv al
secţiunii tubulare:
s s s
Nwv
hk
 
Nlv
hk ctg
hk ctg  TEd
Asw f ywd  N wv   hk  sin 
s 2 Ak sin 

Asw TEd
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
  tan 
s 2 Ak  f ywd
!!! Spre deosebire de calculul la forţă tăietoare, unde raportul
Asw/s include toate ramurile unui plan de etrieri, la torsiune
raportul Asw/s include doar ramurile din grosimea efectivă a
peretelui secţiunii tubulare echivalente.
Asw TEd
  tan 
s 2 Ak  f ywd
Asw Asw
- Include o ramură de etrier - Include două ramuri de etrier
s s
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

În pereţii verticali ai secţiunii tubulare, forţa de întindere din
armăturile longitudinale este:
s s s
N lv  N dv cos 
TEd
N lv   hk  cos 
Nwv
2 Ak sin 
hk
  
TEd
Nlv N lv   ctg   hk
2 Ak
hk ctg
În mod similar, în pereţii orizontali ai secţiunii tubulare, forţa

de întindere din armăturile longitudinale este:
TEd
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
N lh   ctg   bk
2 Ak
Însumând pentru cei patru pereţi ai secţiunii tubulare se
obţine forţa totală de întindere din armăturile longitudinale:
bk N l  2  N lv  2  N lh
TEd
hk Nl   ctg   2 hk  2 bk 
2 Ak
2 hk  2 bk   u k

TEd  u k
 Asl  fyd   ctg 
2 Ak
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

În general, torsiunea acţionează concomitent cu momentul

încovoietor şi forţa tăietoare, astfel încât verificarea la SLU
trebuie efectuată simultan pentru cele trei solicitări:
T *
Ed  TRd

 *
M Ed  M Rd
 *
VEd
VEd  VRd
MEd
TEd Funcţia curbei de interacţiune:
 *
f TRd *
, M Rd *
,VRd 0 
Verificarea la acţiunea simultană a celor trei solicitări este însă
extrem de dificilă şi, în practică, calculul se efectuează separat
pentru fiecare solicitare, iar interacţiunea este luată în
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
considerare abia la sfârşit.

Interacţiunea forţă tăietoare - torsiune
TEd VEd TEd VEd

T + V T + V
a) Secţiune tubulară b) Secţiune plină
Solicitarea concomitentă la torsiune şi forţă tăietoare duce la

creşterea eforturilor tangenţiale pe anumite zone ale secţiunii.
Efortul tangenţial maxim se obţine prin însumarea eforturilor
tangenţiale date de torsiune şi forţă tăietoare:
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
  T  V
Interacţiunea încovoiere - torsiune
T1  TT / 4  TM / 2

T2  TT / 4  C M / 2
+ =
TT /4 CM /2 T2
TT /4 CM /2 T2
TT /4 TM /2 T1
TT /4 TM /2 T1
a) Torsiune b) Încovoiere c) Torsiune şi încovoiere
 Torsiunea produce eforturi de întindere uniforme în barele longitudinale

ale secţiunii, în timp ce încovoierea produce un cuplu de forţe de
compresiune şi de întindere.
 Torsiunea face ca eforturile de compresiune să scadă, reducerea fiind, în
general, nesemnificativă, în timp ce eforturile de întindere cresc.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
 În practică, se calculează separat armătura necesară pentru încovoiere,
respectiv torsiune, şi apoi se însumează cantităţile rezultate.
Interacţiunea încovoiere - torsiune
Curbă tipică de interacţiune

încovoiere-torsiune
TRd
0,8MRd MRd
 Apariţia unui moment încovoietor moderat conduce la creşterea

momentului capabil de torsiune. Astfel, pentru momente încovoietoare cu
valori de până la 80% din capacitatea la încovoiere, secţiunile de beton
armat pot dezvolta întreaga lor capacitate la torsiune.
 Pe de altă parte, apariţia unui moment de torsiune produce o reducere a
capacităţii de încovoiere, însă reducerea este de mică amploare şi în
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
consecinţă, în cazul torsiunii de compatibilitate nu este, în general, necesar
ca în verificările la SLU să se ţină cont de momentul de torsiune.
B.A. II Calculul la torsiune conform EN 1992-1-1
Efortul unitar de forfecare din torsiune pură şi forţa tăietoare ce
se dezvoltă în perete “i” al secţiunii tubulare echivalente sunt:
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Aria secţiunii armăturilor longitudinale necesare pentru
solicitarea de torsiune este:
 Asl fyd TEd
 ctg 
uk 2 Ak
uk - perimetrul liniei mediane a secţiunii tubulare echivalente de suprafaţă Ak
f yd - limita de elasticitate de calcul a armăturilor longitudinale Asl
 - unghiul bielelor comprimate limitat în domeniul 22≤ ≤45
 În zonele întinse, armătura longitudinală de încovoiere se suplimentează cu

armătura necesară pentru preluarea torsiunii.
 În zonele comprimate din încovoiere, armătura longitudinală de torsiune
poate fi redusă ţinând seama de efectul favorabil al forţei de compresiune.
 Se recomandă ca armătura longitudinală pentru preluarea torsiunii să fie
dispusă cât mai uniform pe periferia secţiunii de beton.
 Armăturile longitudinale trebuie dispuse astfel încât să existe cel puţin o
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
bară în fiecare colţ al secţiunii, iar distanţa dintre armăturile longitudinale
să fie de cel mult 350 mm pe fiecare faţă a secţiunii.
Aria secţiunii armăturilor transversale pentru torsiune (etrieri):
Asw f ywd TEd

  tan 
s 2 Ak
Asw - aria unei ramuri de etrier (exceptând cazul secţiunilor casetate armate cu două „plase”,
caz în care Asw reprezintă aria celor 2 ramuri)
s - distanţa (pasul) între etrieri
 Distanţa (pasul) între etrierii de torsiune trebuie să nu fie mai

mare de 1/8 din perimetrul exterior al secţiunii transversale, să
nu depăşească 3/4 din înălţimea utilă a secţiunii şi nici cea mai
mică dimensiune a secţiunii transversale a grinzii:
u / 8

s  0 .75 d
 min b , h 

RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Asw f ywd TEd

  tan 
s 2 Ak
 Etrierii dispuşi pentru preluarea torsiunii trebuie să fie închişi şi să

fie ancoraţi prin suprapuneri sau ciocuri.
 Etrierii trebuie dispuşi perpendicular pe axa elementului structural.
lbd
d)
RSITATEA TEHNI
IVE
a) b) c)
CA
UN

Asw f ywd TEd

  tan 
s 2 Ak
 Dacă nu se asigură o lungime de ancorare corespunzătoare se

interzice utilizarea etrierilor cu ciocuri îndoite la 90.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Problema de VERIFICARE (la TORSIUNE PURĂ)
Se cunosc: b, h, Asl , Asw (per perete secţiune), s, fcd, fywd şi TEd

Se cere: Să se verifice dacă TRd ≥ TEd
Pas 1 Se stabileşte secţiunea tubulară echivalentă: tef, Ak, uk
 2TEd 
Pas 2 Dacă se cunoaşte TEd    0.5 sin 1  
 2 AK  tef fcd 
Dacă   22 Dacă 22    45 Dacă   45 
cot   2.5 ; z  0.9d z  0.9d

Pas 3
  Grinda cedează la
Asw A torsiune prin
TRd ,1  5 Ak  fywd TRd ,1  2 Ak  sw fywd  cot 
s s zdrobirea diagonalei
TRd ,2   Asl fyd 
0.8 Ak 2A
TRd ,2   Asl fyd  k  tan  comprimate de beton
uk uk
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
TRd  min TRd ,1,TRd ,2  TRd  min TRd ,1,TRd ,2 

Problema de DIMENSIONARE (la TORSIUNE PURĂ)
Se cunosc: b, h, fcd, fywd , TEd

Se cere: Armătura transversală (Asw ,s) / per perete secţiune şi
Armătura longitudinală Asl
Pas 1 Se stabileşte secţiunea tubulară echivalentă: tef, Ak, uk
 2TEd 
Pas 2 Se determină:   0.5 sin 1 
Dacă   22 Dacă 22    45 Dacă   45 

cot   2.5 ; z  0.9d z  0.9d
Pas 3  
Asw TEd Asw TEd Se impune mărirea
   tan 
s 5 Ak  fywd s 2 Ak  fywd secţiunii de beton
TEd uk TEd uk
IVE
RSITATEA TEHNI  Asl  1.25  Asl   ctg
2 Ak fyd
CA
UN
Ak fyd
În cazul solicitării combinate torsiune cu forţă tăietoare:
Pentru a nu se depăşi rezistenţa bielelor comprimate de beton trebuie

verificată relaţia:
TEd VEd
  1,00
TRd ,max VRd ,max
TEd - momentul de torsiune de calcul
VEd - forţa tăietoare de calcul
TRd ,max - momentul de torsiune maxim TRd ,max  2 Ak  t ef   fcd sin  cos 
VRd ,max - forţa tăietoare maximă VRd ,max  bw  z   fcd sin  cos 
 - unghiul bielelor comprimate limitat în domeniul 22≤ ≤45.
!!! Pentru ambele solicitări se consideră acelaşi unghi de înclinare al bielelor.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

În cazul solicitării combinate torsiune cu forţă tăietoare:
Secţiunile pline necesită doar armarea transversală minimă dacă este

îndeplinită condiţia:
TEd VEd
  1,00
TRd ,c VRd ,c
TEd - momentul de torsiune de calcul
VEd - forţa tăietoare de calcul
TRd ,c - momentul de fisurare la torsiune
TRd ,c  2 Ak  t ef  fctd
VRd ,c - forţa tăietoare capabilă a betonului simplu
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
 
VRd ,c  CRd ,c k 100 l fck 1 / 3 bw d
Problema de DIMENSIONARE (TORSIUNE+ÎNCOVOIERE)
Se cunosc: b, h, fcd, fywd , As1 (din MEd), VEd , TEd

Se cere: Armătura transversală (Asw ,s) pentru solicitarea combinată şi
Armătura longitudinală suplimentară Asl
Pas 1 Se verifică dacă este nevoie de armătură transversală:
1.1. Se stabileşte secţiunea tubulară echivalentă: tef, Ak, uk
1.2. Se calculează:  
VRd ,c  CRd ,c k 100 l fck 1 / 3 bw d
1.3. Se calculează: TRd ,c  2 Ak  tef  fctd
TEd V
1.4. Dacă  Ed  1,00 este necesară armătură transversală.
TRd ,c VRd ,c
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


Pas 2 Calculul la forţă tăietoare:

 2VEd 
2.1. Se determină: 22    0.5 sin 1    45
 w
b  0 . 9d   fcd 
 2TEd 
22    0.5 sin 1   45
2.2. Se calculează: VRd ,max  bw  0.9d fcd sin  cos 
Asw ,V VEd
2.3. Se calculează: 
s 0.9d  fywd  cot 
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
(Aria celor 2 ramuri de etrier)

Pas 3 Calculul la torsiune:

3.1. Se calculează: TRd ,max  2 Ak  tef fcd sin  cos 
3.2. Se verifică dacă bielele înclinate de beton se zdrobesc sub

acţiunea combinată a forţei tăietoare şi a torsiunii:
TEd VEd
  1,00
TRd ,max VRd ,max
3.3. Se calculează armătura transversală necesară pt. torsiune:

Asw ,T TRd
  tan  (Aria unei ramuri de etrier)
s 2 Ak  fywd
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
3.4. Se calculează armătura longitudinală necesară pt. torsiune:
TEd uk
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă  Asl   ctg
2 Ak fyd 38

Pas 4 Pentru solicitarea combinată:

4.1. Armătura transversală necesară este:
Asw Asw ,V A
  2 sw ,T Aria celor 2 ramuri de etrier
s s s
4.2. Armătura transversală efectivă se dispune astfel încât să se

respecte prevederile constructive asociate ambelor solicitări
(forţă tăietoare + torsiune)
4.3. Armăturile longitudinale suplimentare se dispun uniform pe

periferia secţiunii de beton, astfel încât să existe cel puţin o
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
bară în fiecare colţ al secţiunii, iar distanţa dintre bare să fie
de cel mult 350 mm pe fiecare faţă a secţiunii.
Secţiuni cu forme complexe
Secţiunile complexe se subdivid în forme dreptunghiulare, astfel încât
să se obţină rigiditatea maximă la torsiune, iar momentul de torsiune
este distribuit proporţional cu rigiditatea la torsiune a fiecărui
dreptunghi “i”, calculată ca în stadiul elastic (nefisurat):
h1 It ,i
TEd ,i  TEd
b1  It ,i
b2
h2 It ,i    hi bi3 ; hi  bi
Constanta de torsiune a lui St. Venant []

b3
hi/bi 1,0 1,5 2,0 3,0 6,0 8,0 10 >10
h3  0,141 0,196 0,229 0,263 0,299 0,307 0,313 0,333
Capacitatea la torsiune reprezintă suma capacităţilor individuale ale

dreptunghiurilor în care a fost subdivizată secţiunea complexă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
STAREA LIMITĂ DE
OBOSEALĂ
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Stările limită ultime
Stările limită sunt stările dincolo de care construcţia
nu mai satisface exigenţele de comportare din proiect.
Stările limită ultime corespund prăbuşirii sau altor
forme de cedare ale structurii.
Stările limită ultime care trebuie verificate privesc:

 Pierderea echilibrului structurii sau a unuia din elementele
sale, considerate ca un corp rigid (EQU=equilibrium).
 Cedarea ca urmare a unei deformaţii excesive, ruperea sau
pierderea de stabilitate a structurii sau a unuia din elementele
sale, inclusiv reazemele şi fundaţiile
(STR/GEO=structural/geotechnical).
 Cedarea din cauza OBOSELII (FAT=fatigue).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere
Oboseala reprezintă scăderea rezistenţei materialului,
elementului sau structurii din cauza solicitării
repetate îndelungate.
Astfel, o structură proiectată să reziste la o anumită încărcare statică
poate ceda sub o încărcare repetată chiar dacă aceasta produce
solicitări mai reduse decât încărcarea statică de proiectare.
Ruperea la oboseală începe de

la un defect al materialului (de
exemplu un punct de coroziune
al barei de oţel). În jurul
acestui defect se dezvoltă
progresiv o fisură, până când
secţiunea se reduce într-atât Ruperea la oboseală a unei chei dinamometrice:
• Zona întunecată cu striaţii: creştere
încât nu mai poate suporta progresivă (lentă) a fisurii.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
solicitarea. • Zona argintie cu aspect granular: fractura

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă bruscă a materialului.
B.A. II Introducere
Încărcările repetate afectează inclusiv aptitudinile în serviciu ale
structurilor de beton armat prin:
 Fisurarea excesivă a betonului;
 Coroziunea armăturii;
 Deformaţii excesive;
Lunecarea relativă – s[mm]
Numărul de cicluri – N
RSITATEA TEHNI
Oboseala aderenţei sub cicluri de
IVE CA
amplitudine constantă
UN

B.A. II Introducere
Nivelul de reducere a rezistenţei depinde de:

 numărul de cicluri (N);
 valoarea maximă a solicitării (max);
 amplitudinea ciclului () sau de
indicele de asimetrie ( = min/max).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere
Comportarea la oboseală a oţelului
Încă din secolul al XIX-lea, inginerul german August

Wöhler a observat că rezistenţa otelului scade cu numărul
de cicluri (N) şi cu amplitudinea ciclului ().
RSITATEA TEHNI
IVE CA
Diagrama S-N (Curba Wöhler)

UN

B.A. II Introducere
Comportarea la oboseală a a elementelor din b.a.

Aderenţa beton–armătură
 Aderenta depinde în special de rezistenţa la întindere a
betonului şi, sub solicitări repetate, este favorizată
dezvoltarea microfisurilor.
 Aderenţa scade rapid sub efectul solicitărilor ciclice.
 Dispunerea unor armături transversale poate împiedica
deschiderea excesivă a fisurilor în jurul barelor de
armătură şi poate menţine aderenţa.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere

Comportarea la încovoiere
 Solicitările repetate au în general o intensitate
corespunzând stadiului II de comportare. Astfel, calculul se
face în ipotezele asociate stadiului II (beton fisurat).
 Efortul unitar maxim de compresiune în beton nu trebuie
să depăşească rezistenţa la oboseală a betonului comprimat.
 Efortul unitar maxim din armături nu trebuie să
depăşească rezistenţa la oboseală a oţelului.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere

Comportarea la forţă tăietoare
 Comportarea este relativ proastă deoarece betonul este
solicitat la întindere, iar armăturile longitudinale nu doar la
întindere, ci şi la forfecare (efect de dorn).
 O ameliorare a comportării la oboseală a elementului de
beton armat solicitat la forţă tăietoare se poate obţine prin
reducerea efortului tangenţial mediu, respectiv prin
creşterea lăţimii (inimii) secţiunii transversale.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Calculul la oboseală cf. EN1992-1-1
Etapele calcului cf. EN1992-1-1

 Determinarea solicitărilor, respectiv a încărcării (ciclice) care
produce oboseala şi a combinaţiei de bază a încărcărilor care
nu produc oboseală.
 La încovoiere se determină (printr-un calcul în stadiul II)
eforturile unitare minime şi maxime în armături (s,min şi
s,max) şi în beton (c,min şi c,max).
 La forţă tăietoare se determină VEd,min şi VEd,max precum şi
eforturile de compresiune în bielele înclinate (c,min şi c,max).
 Verificarea eforturilor în armătură.
 Verificarea eforturilor în beton.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
STAREA LIMITĂ DE
FISURARE
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Stările limită de serviciu
Stările limită de serviciu corespund situaţiilor dincolo
de care condiţiile de exploatare specificate nu mai sunt
asigurate.
Stările limită de serviciu care trebuie verificate privesc:

 deformaţiile sau săgeţile care dăunează aspectului construcţiei sau
utilizării sale efective (inclusiv funcţionarea defectuoasă a utilajelor)
sau provoacă degradări finisajelor sau elementelor nestructurale;
 FISURAREA BETONULUI care poate afecta durabilitatea,
etanşeitatea sau aspectul estetic al construcţiei;
 vibraţiile care dăunează confortului utilizatorilor, provoacă avarii
clădirii (sau obiectelor din interiorul acesteia) sau limitează
eficacitatea funcţionării construcţiei;
 degradarea betonului prin compresiune excesivă care îi poate
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA reduce durabilitatea.
B.A. II Cauzele fisurării
Betonul are o rezistenţă redusă la întindere şi în

consecinţă fisurează la solicitări relativ mici.
Aceste solicitări pot fi produse fie de:
 ACŢIUNI DIRECTE
 fisuri produse de efectul forţelor aplicate structurii
care generează solicitări de întindere, încovoiere,
forţă tăietoare;
 fisuri ce apar datorită unor eforturi unitare locale
excesive în beton:
 eforturi unitare de aderenţă excesive, care
produc fisuri în lungul armăturilor;
 forţe de compresiune concentrate, care produc
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
fisuri paralele cu direcţia compresiunii.
Betonul are o rezistenţă redusă la întindere şi în

consecinţă fisurează la solicitări relativ mici.
Aceste solicitări pot fi produse fie de:
 ACŢIUNI INDIRECTE
 variaţiile de temperatură;
 contracţia de uscare a betonului;
 tasările diferenţiate ale reazemelor;
 coroziunea armăturilor;
 agresiunea chimică;
 ciclurile de îngheţ-dezgheţ.
!!! Eforturile unitare de întindere, şi în consecinţă fisurarea, apar
acolo unde elementul se opune unei deformaţii impuse.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Fisurarea generată de acţiunile directe este cea

care a fost studiată cel mai frecvent, respectiv
cea căreia i se aplică relaţiile şi formulele din
normele de proiectare.
 Fisurarea generată de acţiunile indirecte poate
fi în general controlată prin adoptarea unor
măsuri constructive adecvate:
 prevederea unor rosturi de dilataţie pentru a
permite variaţia termică liberă
 dispunerea unor armături constructive care să
limiteze fisurile generate de contracţia betonului
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Efectele fisurării
Fisurarea excesivă poate afecta:

 durabilitatea elementelor de beton armat, în
special din cauza pericolului de coroziune a
armăturilor;
 diverse cerinţe funcţionale cum ar fi
etanşeitatea în cazul rezervoarelor sau
condiţiile de igienă în cazul unităţilor
sanitare;
 aspectul estetic şi implicit efectul psihologic
asupra ocupanţilor clădirii.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Coroziunea barelor de armătură

 Teoria “clasică” este că fisurarea are o
influenţă majoră asupra coroziunii
armăturilor.
 Însă unele cercetări experimentale sugerează că atât
timp cât fisurile nu depăşesc 0,3–0,5 mm (0,3 mm în
cazul fisurilor care se dezvoltă în lungul armăturilor),
intensitatea coroziunii pe termen lung nu este
influenţată, indiferent de condiţiile de expunere.
 Totuşi, în stadiul actual al cunoştinţelor, este
rezonabil şi prudent să se limiteze deschiderea
fisurilor în funcţie de agresivitatea mediului.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Etanşeitatea
 Experienţa a arătat că se pot realiza
construcţii etanşe din beton fără a se utiliza o
membrană impermeabilă.
 S-a constatat că fisurile traversante a căror
deschidere nu depăşeşte 0,1-0,2 mm se
autocolmatează rapid, astfel încât orice
scurgere dispare după doar câteva zile.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Necesitatea controlului deschiderii fisurilor
 Apariţia fisurilor de deschidere controlată, cu valori

între 0,1-0,3 mm, nu este de natură să prejudicieze
durabilitatea, funcţionalitatea sau aspectul structurii.
 Trebuie evitată apariţia fisurilor necontrolate şi de
deschidere mare. Aceasta se realizează în general într-
un mod indirect prin adoptarea unor măsuri simple:
a) măsuri de ordin constructiv şi tehnologic (de
exemplu o compoziţie şi un tratament adecvat al
betonului, betonarea în etape, realizarea de
rosturi de dilataţie apropiate etc.);
b) prevederea unei armături aderente minimale, în
zonele unde sub efectul acţiunilor directe sau
indirecte pot să apară eforturi de întindere
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA apropiate de rezistenţa la întindere a betonului;
B.A. II Necesitatea controlului deschiderii fisurilor
 Apariţia fisurilor de deschidere controlată, cu valori

între 0,1-0,3 mm, nu este de natură să prejudicieze
durabilitatea, funcţionalitatea sau aspectul structurii.
 Trebuie evitată apariţia fisurilor necontrolate şi de
deschidere mare. Aceasta se realizează în general într-
un mod indirect prin adoptarea unor măsuri simple:
c) o repartizare adecvată a barelor de armătură,
prin limitarea distanţei între armături şi a
diametrului maxim al barelor.
d) limitarea eforturilor de întindere în armătură sub
încărcări frecvente sau cvasipermanente, prin
dispunerea unei cantităţi mai mari de armătură în
zona întinsă a secţiunii.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Verificarea la fisurare după EN 1992-1-1
Controlul fisurării constă în verificarea relaţiei:
w k  w max
wk – deschiderea calculată a fisurii
wmax – deschiderea maximă admisă a fisurii
* Pentru clasele de expunere X0 si XC1, limita dată nu

urmăreşte evitarea coroziunii armăturii, ci păstrarea aspectului.
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
** Pentru clasa de expunere XD3 trebuie luate măsuri speciale.

Deschiderea fisurii este dată de diferenţa dintre lungimea deformată
a armăturii şi cea a betonului pe distanţa dintre două fisuri.
w w
Dacă în mod simplificat se consideră o
deformaţie medie constantă, atât în
beton, cât şi în armătură, deschiderea
fisurii este:
w k  s r ,max  sm   cm 
sr
sm s,max
sr,max - distanţa maximă dintre fisuri;

cm c,max
sm - deformaţia medie a armăturii,
incluzând efectul deformaţiilor
fb,max impuse şi ţinând cont de
fbm
participarea betonului întins;
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
cm - deformaţia medie a
betonului între fisuri
UN
Şef lucrări dr.ing.sEugen

r / 2 Lozincă sr / 2
Conform EC2 diferenţa dintre alungirea medie a armăturii şi cea a betonului
se determină cu formula empirică:
fct,eff este valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului în momentul

când se presupune că apar primele fisuri.
fct,eff = fctm însă se poate adopta o valoare inferioară, [fctm(t)], dacă
fisurarea se produce înainte de 28 de zile
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

GRINDĂ
PLACĂ
ELEMENT
ÎNTINS
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Distanţa maximă dintre fisuri se calculează astfel:
I. Dacă armăturile sunt relativ apropiate, respectiv dacă
distanţa dintre armături este ≤ 5(c+/2)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Distanţa maximă dintre fisuri se calculează astfel:
II. Dacă distanţa dintre armături este > 5(c+/2)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Măsuri de limitare a deschiderii fisurilor
Din analiza relaţiei de calcul rezultă următoarele modalităţi de

limitare a deschiderii fisurii:
w k  s r ,max  sm   cm 
 Limitarea efortului din armătura întinsă sub acţiunea

încărcărilor de exploatare (asociate SLS).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


w k  s r ,max  sm   cm 
 Adoptarea unor diametre mai mici şi, respectiv, a unor distanţe

mai reduse între armături. Astfel se reduce distanţa dintre fisuri
şi implicit deschiderea fisurii (fisurare distribuită).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


w k  s r ,max  sm   cm 
 Utilizarea armăturilor cu aderenţă bună (bare profilate).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


w k  s r ,max  sm   cm 
 Creşterea procentului efectiv de armare (p,eff). Aceasta

presupune fie majorarea cantităţii de armătură, fie reducerea
ariei Ac,eff . În consecinţă, este necesar să plasăm armăturile cât
mai aproape de faţa întinsă a betonului (acoperire mică).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Dacă din condiţia de rezistenţă la foc sau din cauza unui mediu cu
agresivitate chimică ridicată este necesară o grosime mare a
stratului de acoperire cu beton, pentru controlul deschiderii
fisurilor se poate dispune o armătură suplimentară, amplasată în
grosimea stratului de acoperire cu beton.
Armături de rezistenţă
Armături suplimentare
pt. limitarea deschiderii fisurilor
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Limitarea deschiderii fisurilor fără calcul

Verificarea deschiderii fisurilor se poate face fără un calcul direct, dacă diametrul
maxim şi distanţa maximă dintre bare respectă următoarele condiţii:
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Aceste tabele au fost elaborate considerându-se c = 25mm; fct,eff = 2,9MPa;
hcr=0,5; (h-d)=0,1h; k1=0,8; k2=0,5; kc=0,4; k=1,0; kt=0,4 si k'=1,0.

Limitarea deschiderii fisurilor fără calcul
kc este un coeficient care ţine seama de repartiţia eforturilor pe secţiune

imediat înainte de fisurare (vezi 7.3.2 din EN 1992-1-1)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
vezi pct. c) al aplicaţiei din cursul 8, B.A. I
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
STAREA LIMITĂ DE
DEFORMAŢIE
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Stările limită de serviciu
Stările limită de serviciu corespund situaţiilor dincolo
de care condiţiile de exploatare specificate nu mai sunt
asigurate.
Stările limită de serviciu care trebuie verificate privesc:
 DEFORMAŢIILE (SĂGEŢILE) care dăunează aspectului
construcţiei, utilizării sale efective (inclusiv funcţionarea
defectuoasă a utilajelor) sau provoacă degradări finisajelor sau
elementelor nestructurale;
 fisurarea betonului care poate afecta durabilitatea, etanşeitatea sau
aspectul estetic al construcţiei;
 vibraţiile care dăunează confortului utilizatorilor, provoacă avarii
clădirii (sau obiectelor din interiorul acesteia) sau limitează
eficacitatea funcţionării construcţiei;
 degradarea betonului prin compresiune excesivă care îi poate
reduce durabilitatea.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere
Verificarea deformaţiilor presupune:

 VERIFICAREA SĂGEŢILOR
ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE (grinzi,
plăci)
 Verificarea deplasărilor laterale globale ale
structurii sub efectul unor acţiuni orizontale
(vânt, cutremur), deplasări care pot amplifica
efectele de ordinul II sau pot produce
deteriorarea elementelor nestructurale
(diverse echipamente și instalații, pereți
despărțitori, fațade cortină, placaje aplicate pe
elementele verticale, diverse instalații)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere
Deformaţiile (săgeţile) elementelor încovoiate

trebuiesc limitate deoarece:
a. Săgeata vizibilă tinde să reducă încrederea
ocupanţilor în siguranţa structurii, chiar dacă
în realitate ea nu afectează siguranţa acesteia.
Este vorba de săgeata totală, între punctele de
reazem, care include eventual şi deformaţia
cofrajului.
Se consideră că o săgeată mai mică decât 1/250
din deschidere satisface majoritatea
RSITATEA TEHNI
observatorilor.
IVE CA
UN

B.A. II Introducere

b. Pot genera funcţionarea defectuoasă a unor
utilaje sau echipamente.
Ex.: la căile de rulare ale podurilor rulante,
săgețile excesive pot suprasolicita motorul
podului la „urcare” sau fac dificil controlul la
trecerea peste un reazem.
Valorile limită depind de utilajul în cauză şi
trebuie furnizate de fabricant.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Introducere

c. Pot genera deteriorarea elementelor
nestructurale.
Ex.: pereţii despărţitori pot fisura din cauza
săgețile de lungă durată ale elementelor
structurale pe care reazemă, mai precis din
cauza deformației adiționale care se produce
după montarea pereţilor.
De regulă, deformaţiile limită care satisfac
aceasta cerinţă sunt de ordinul a 1/350...1/500
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
din deschidere.
B.A. II Verificarea la SLS de deformaţie
Limitarea săgeţilor elementelor încovoiate se exprimă
prin condiţia:
 max   adm (1)
 max - săgeata generată de acţiunile considerate, a cărei

valoare se obţine prin calcul
 adm - valoarea limită (admisibilă) a săgeţii care depinde de

tipul elementului structural, de destinaţia construcţiei şi
de prezenţa şi caracteristicile elementelor nestructurale
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Verificarea la SLS de deformaţie
Conform EN 1992-1-1, valoarea limită a săgeţii este:
L
 adm  - pentru condiţii de aspect şi funcţionalitate.
250
În acest caz săgeata maximă reprezintă săgeata
totală produsă de încărcările de exploatare,
incluzând şi deformaţia cofrajului.
L
 adm  - pentru a evita degradarea elementelor nestructurale.
500
În acest caz săgeata maximă reprezintă săgeata
produsă de surplusul de încărcare care acţionează
după execuţia structurii.
Valorile limită ale săgeţii pentru a evita funcţionarea defectuoasă a

RSITATEA TEHNI
utilajelor sau echipamentelor sunt furnizate de către producător în fişa
tehnică a respectivului echipament.
IVE CA
UN

B.A. II Verificarea săgeţii prin calcul
 Determinarea prin calcul a săgeţii maxime implică
integrarea dublă a curburilor în lungul elementului.
 Curbura se defineşte ca raportul dintre momentul
încovoietor şi rigiditatea la încovoiere a secţiunii:
 1 M
    (2)
r  r  EI
max
– curbura
 x
r – raza de curbură
E – modulul de elasticitate
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
I – momentul de inerţie al secţiunii
1 max
 !!! La elementele de beton armat, calculul exact al
deformaţiilor este foarte dificil deoarece rigiditatea
secţională (EI) variază considerabil în lungul
elementului (din cauza fisurării neuniforme).
Distribuţia valorilor medii

ale rigidităţii secţionale
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă EI

 Pentru a reduce volumul de calcul necesar evaluării
deformaţiilor, normele de proiectare admit modele
simplificate:
 STAS 10107/0-90 admite o distribuţie simplificată a (EI):
Distribuţia valorilor medii

ale rigidităţii secţionale
Distribuţia simplificată
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă EI

 Pentru a reduce volumul de calcul necesar evaluării
deformaţiilor, normele de proiectare admit modele
simplificate:
 Normativul european EC 2 recomandă determinarea
deformaţiilor (curburi, rotiri sau săgeţi), prin interpolare
între valorile asociate stadiului I (nefisurat), şi respectiv
stadiului II (fisurat):
     II  1      I (3)
 - parametrul de deformaţie considerat, care poate fi o

deformaţie specifică, o curbură, o rotire sau săgeată;
 I , II - valorile parametrului calculate în starea nefisurată şi respectiv

în starea complet fisurată;
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA  - coeficient de interpolare, care ţine seama de participarea
betonului întins în secţiune.
     II  1      I (3)
Pentru secţiunea nefisurată coeficientul de interpolare este:   0

2
 
Pentru secţiunea fisurată coeficientul de interpolare este:   1    sr 
 s 
 - coeficient care ţine seama de influenţa duratei încărcării sau de
repetarea încărcării:
= 1,0 în cazul unei încărcări unice de scurtă durată;
= 0,5 în cazul unei încărcări de lungă durată sau al unei încărcări ciclice;
 s - efortul unitar în armăturile întinse, calculat presupunând secţiunea
fisurată sub solicitările de exploatare;
 sr - efortul unitar în armăturile întinse, calculat presupunând secţiunea
fisurată, în condiţiile de încărcare care provoacă prima fisură.
Raportul sr/s poate fi înlocuit cu Mcr/M în cazul încovoierii sau cu Ncr/N în cazul întinderii pure
(Mcr - momentul de fisurare, respectiv Ncr - forţa de fisurare).
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
Pentru estimarea solicitării de fisurare se recomandă utilizarea valorii medii a rezistenţei la întindere
a betonului, fctm.
 În calculul deformaţiei totale a unui element de beton
armat trebuie incluse şi deformaţiile asociate curgerii
lente şi contracţiei betonului.
 Luarea în considerare a deformaţiilor din curgere lentă se face
prin diminuarea modulului de elasticitate al betonului:
E cm
E c ,eff  (4)
1    , t 0 
E cm - modul de elasticitate secant al betonului;
  , t 0  - valoarea finală a coeficientului de fluaj;
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În calculul deformaţiei totale a unui element de beton
armat trebuie incluse şi deformaţiile asociate curgerii
lente şi contracţiei betonului.
 Deformaţiile din contracţia betonului se calculează cu relaţia:
1 S
  cs  e (5)
rcs I
1 / rcs - curbura datorată contracţiei;
 cs - deformaţia liberă de contracţie (vezi EC2);
 e  E s / E c ,eff - coeficientul de echivalenţă efectiv;
S - momentul static al secţiunii de armătură faţă de axa
care trece prin centrul de greutate al secţiunii;
I - momentul de inerţie al secţiunii;
!!! S şi I se calculează pentru atât starea nefisurată, cât şi pentru starea complet
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
fisurată, estimarea curburii finale fiind efectuată cu ajutorul ecuaţiei (3).

B.A. II Verificarea săgeţii fără calcul
 Pentru cazurile curente de proiectare codurile
permit verificarea deformațiilor în exploatare
fără calculul efectiv al săgeții maxime.
 Practic, verificarea săgeții se face prin limitarea
raportului dintre deschiderea elementului și
înălțimea secțiunii acestuia (L/h) sau dintre
deschiderea elementului și înălțimea utilă (l/d).
 Verificări mai riguroase sunt necesare pentru
elementele care nu satisfac aceste condiții limită
sau atunci când trebuie considerate alte valori
limită decât cele admise în metodele
simplificate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În ultimele decenii, în practica din România
s-au utilizat următoarele valori limită:
 grinzi principale: L/h = 9...11
 grinzi secundare: L/h = 10...15
 plăci armate pe o direcţie
 simplu rezemate: L/h = 30
 continue: L/h = 35
 plăci armate pe două direcţii:
 simplu rezemate: L/h = 40
 continue: L/h = 45
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Normativul european EC2 propune următoarea
procedură de verificare a deformaţiilor fără
calculul efectiv al săgeţii maxime:
(6)
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

* Tabelul indică valorile de l/d obținute cu ajutorul expresiilor (6) pentru cazurile curente
(s=310 MPa, diferite sisteme structurale și procente de armare:  = 0,5 % și  = 1,5 %).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Pentru alte niveluri de efort unitar, valorile
obținute cu expresiile (6) se multiplică cu 310/s.
 Pentru secțiunile în formă de T, pentru care
raportul între lățimea tălpii și cea a inimii este
mai mare de 3, valorile l/d indicate de expresia
(6) se multiplică cu 0,8.
 În cazul grinzilor și plăcilor (altele decât
planșeele dală) de deschidere mai mare de 7 m,
pe care sunt rezemați pereți despărțitori care pot
fi deteriorați dacă săgețile sunt excesive, valorile
l/d indicate de expresia (6) se multiplică cu 7/leff
(leff în metri).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În cazul planșeelor dală pentru care cea mai
mare deschidere este mai mare decât 8,5 m și pe
care sunt rezemați pereți despărțitori care pot fi
deteriorați dacă săgețile sunt sunt excesive,
valorile l/d indicate de expresia (6) se multiplică
cu 8,5/leff (leff în m).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
BETON PRECOMPRIMAT
Noţiuni generale
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Ideea precomprimării
 Betonul are drept calitate esenţială o bună

rezistenţă la compresiune, în prezent fiind
posibil să se obţină rezistenţe la compresiune
mari şi foarte mari (40-100 N/mm2), însă
rezistenţa la întindere a betonului are valori
foarte modeste, nedepăşind uzual 3 N/mm2.
 În consecinţă, principiul de bază al betonului
armat constă în preluarea eforturilor de
întindere prin armături din oţel, zona întinsă
de beton fiind fisurată.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Fisurile nu afectează comportarea elementelor

structurale în exploatare, atâta vreme cât au
deschideri sub anumite valori.
 Deschiderile fisurilor sunt direct proporţionale
cu valorile eforturilor unitare din armăturile
de oţel, respectiv invers proporţionale cu
cantitatea armăturii.
 În general, pentru ca deschiderea fisurilor să
nu depăşească limita admisă de 0,2 - 0,3 mm,
se impune ca în exploatare efortul unitar din
armătură să nu depăşească cca. 200 N/mm2.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În prezent, se pot produce oţeluri de înaltă

rezistenţă cu valori ale eforturilor de rupere de
ordinul a 1500-2000 N/mm2. Însă, din cauza
necesităţii de a limita deschiderea fisurilor,
utilizarea oţelurilor de înaltă rezistenţă în
elementele de beton armat nu este posibilă.
 Exploatarea deplină a proprietăţilor oţelurilor
de înaltă rezistenţă poate să devină posibilă
doar prin introducerea unor eforturi iniţiale de
compresiune în zonele în care încărcările de
exploatare generează eforturi de întindere.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 PRECOMPRIMAREA constă în supunerea

artificială a elementelor structurale din beton
la un sistem de eforturi permanente iniţiale,
care suprapuse peste eforturile produse de
încărcările exterioare conduc la eforturi
rezultante cuprinse între limite pe care
materialul le poate suporta în deplină
siguranţă sub toate aspectele.
 Deci, SCOPUL PRECOMPRIMĂRII ESTE
DE A ANULA SAU REDUCE CONVENABIL
EFORTURILE DE ÎNTINDERE PRODUSE
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA DE ACŢIUNILE EXTERIOARE.
 Ideea precomprimării apare cu mult timp în

urmă pe scara dezvoltării umane:
 la prinderea cozilor de ciocan, teslă, topor, cazma;
 la realizarea roţii cu spiţe asamblată prin bandajul
metalic încălzit în prealabil;
 la asamblarea butoiului din doage strânse prin
tensionarea unor cercuri de fier balot.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Strângerea cercurilor de fier generează eforturi de

întindere în acestea şi totodată apariţia unor eforturi
iniţiale de compresiune în doagele de lemn, astfel încât,
în exploatare, butoiul să poată rezista eforturilor
radiale de întindere produse de presiunea coloanei de
lichid depozitat în butoi.
 Principiul de fabricare a butoaielor este utilizat în
prezent la construirea unor rezervoare cilindrice
alcătuite din elemente prefabricate asamblate prin
RSITATEA TEHNI
precomprimarea realizată prin strângerea
(tensionarea) unei armături circulare.
IVE CA
UN

B.A. II Soluţii de precomprimare
 Precomprimarea se poate realiza prin:

 utilizarea unor prese şi blocarea
elementelor în poziţie deformată prin pene
(de exemplu, la execuţia pistelor de aviaţie);
 utilizarea unei armături pretensionate
(întinsă înainte de aplicarea încărcărilor
exterioare asupra elementului).
 Precomprimarea prin intermediul unei armături
pretensionate este de departe soluţia cea mai utilizată
în practică. Din acest motiv cursul de față se referă
exclusiv la aspectele esenţiale ale acestei soluţii de
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
precomprimare.
B.A. II Soluţii de precomprimare
 Există două moduri de realizare a

precomprimării prin utilizarea
armăturilor:
 cu ARMĂTURĂ PRE-ÎNTINSĂ
 cu ARMĂTURĂ POST-ÎNTINSĂ
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
Precomprimarea cu
armături PRE-întinse
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Precomprimarea cu ARMĂTURI PRE-ÎNTINSE
armătura preîntinsă.
ancoraj
a) tipar metalic rigid cu deformabilitate axială neglijabilă

pentru execuţia şi precomprimarea unui singur element
culee de b.a. armătura preîntinsă.
ancoraj
b) stand lung pentru execuţia şi precomprimarea

“în serie” a mai multor elemente
 Întinderea armăturii se face înainte de

turnarea betonului.
 Pentru a păstra alungirea iniţială până la întărirea
RSITATEA TEHNI
betonului, armătura trebuie blocată provizoriu la
capete în poziţie tensionată.
IVE CA
UN

 Betonul este turnat în contact direct cu

armătura pretensionată, astfel încât odată cu
întărirea betonului se realizează şi aderenţa.
 După întărirea betonului armătură preîntinsă
este eliberată din ancorajele de la capăt.
 Armătura tinde să se scurteze şi prin aderenţă
transmite forţe de precomprimare betonului,
care devine comprimat.
 Operaţia de transmitere a forţei de
precomprimare la elementul de beton se
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
numeşte TRANSFER.
efortul de întindere forţa de întindere
din armătura preîntinsă din armătura preîntinsă
“durata”
(momentul) “durata”
transferului transferului
efortul de compresiune
din beton
forţa de compresiune
din beton
La sfârşitul transferului, forţa de întindere din armătură

îşi face echilibru cu forţa de compresiune din beton.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Deoarece necesită instalaţii fixe şi cofraje de inventar

relativ scumpe, tehnologia de precomprimare cu
armături preîntinse este indicată în special în fabricile
de prefabricate, pentru producţia de serie.
 Pentru a putea fi transportate, lungimea acestor
elemente nu poate fi prea mare.
 Uzual traseul armăturilor preîntinse este drept, deşi în
anumite cazuri pot fi realizate şi trasee frânte din
segmente rectilinii.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II
Precomprimarea cu
armături POST-întinse
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II Precomprimarea cu ARMĂTURI POST-ÎNTINSE
 Pretensionarea armăturii se realizează DUPĂ

ÎNTĂRIREA BETONULUI.
 Este esenţial ca betonul să nu se întărească în
contact cu armătura.
 Pretensionarea se realizează simultan cu
precomprimarea (transferul) prin intermediul
unor prese care sunt rezemate pe beton.
 După atingerea nivelului de precomprimare
dorit, armătura este blocată definitiv pe
elementul de beton prin dispozitive speciale de
ancoraj. Acestea au un rol hotărâtor în
transmiterea forţei de precomprimare.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Armătura poate fi poziţionată în interiorul

elementului, în canale drepte sau curbe
realizate prin ţevi de diferite materiale.
 La rezervoarele de formă cilindrică armătura

poate fi post-tensionată prin înfăşurare la
exteriorul betonului, după întărirea acestuia.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 După blocarea armăturilor, pentru realizarea

aderenţei, în canal se injectează un mortar
special necontractil.
 Precomprimarea cu armături postîntinse poate
fi aplicată cu succes pe şantiere, atunci când
sunt necesare forţe de precomprimare mari şi
trasee curbe ale armăturilor, cu avantaje
deosebite în cazul elementelor încovoiate.
 Această tehnologie se recomandă la elemente
de proporţii şi deschideri mari, având în
vedere că realizarea ei implică consum de
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
ancoraje şi alte piese auxiliare.
forţa de întindere
din armătura postîntinsă
efortul de întindere
din armătura postîntinsă
durata
transferului
durata
transferului
efortul de compresiune
din beton forţa de compresiune
din beton
Pe toată durata transferului eforturile şi forţele din

armătură şi beton cresc în acelaşi timp, de la zero la
valoarea “ţintă”, forţele fiind în permanenţă în echilibru.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II ARMĂTURI PENTRU BETON PRECOMPRIMAT
 La elemente din beton precomprimat se utilizează

două categorii de armături:
 Armăturile ACTIVE reprezintă acele armături
pretensionate prin întinderea cărora se
realizează precomprimarea betonului.
 Armăturile pasive reprezintă armăturile fără
efort iniţial care sunt utilizate ca în cazul
elementelor de beton armat.
armături
pasive
armături
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
ACTIVE

Calităţi necesare pentru armăturile active:

 Să aibă o rezistenţă înaltă. Pentru a realiza o
precomprimare eficientă, rezistenţa armăturilor
trebuie să fie de cel puţin 800 N/mm2.
 Să prezinte deformaţii de durată cât mai mici (fluaj).
 Să nu fie casante (alungiri la rupere suficient de mari).
 Să asigure o aderenţă bună cu betonul, în special în
cazul utilizării armăturilor preîntinse, situaţie în care
aderenţa reprezintă mecanismul esenţial pentru
realizarea transferului forţei de precomprimare.
 Deoarece înnădirea armăturilor este dificil de realizat,
lungimea de livrare a armăturilor trebuie să fie
suficient de mare, pentru realizarea traseelor necesare.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Pentru armăturile active se utilizează 2 tipuri de oţel:

 Sârme netede (SBP) sau amprentate (SBA) de oţel
pentru beton precomprimat; acestea sunt obţinute
prin trefilarea unor sortimente de oţel carbon din
categoria oţelurilor dure cu caracteristici îmbunătăţite
prin tratamente termice de detensionare, prin care se
reduc tensiunile reziduale rezultate în urma trefilării.
 Oţel-beton laminat la cald de tip PC 90 şi PC 100, cu
un conţinut de carbon de 0,45 - 0,70% aliat cu Si şi Mn
pentru obţinerea unor deformaţii mai mari la rupere şi
pentru îmbunătăţirea proprietăţilor de sudabilitate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

Profilul barelor laminate la cald de tip PC 90 22
Sârmele pentru bet. precompr. se livrează sub formă de:

 toroane şi liţe în cazul utilizării procedeului de
precomprimare cu armături preîntinse (în vederea
realizării unor suprafeţe aderente la beton).
a) de 2 sârme
b) de 3 sârme
c) de 7 sârme
RSITATEA TEHNI
IVE
Împletituri de sârme pentru beton precomprimat [liţe (a,b) şi toroane (c)]

CA
UN

Sârmele pentru bet. precompr. se livrează sub formă de:

 cabluri (fascicule de sârme paralele), în cazul
tehnologiei de precomprimare cu armături postîntinse.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Oţelurile de înaltă rezistenţă nu prezintă limite precis

definite pentru rezistenţa de curgere.
 În mod convenţional se definesc limita de elasticitate
0,01 şi limita de curgere 0,2 drept eforturile unitare
cărora la descărcare le corespund deformaţii
remanente de 0,01% şi, respectiv 0,2%.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Solicitate peste valoarea 0,01 oţelurile de înaltă rezistenţă
prezintă deformaţii de natură reologică sub solicitare constantă.
 Creşterea deformaţiilor armăturii supuse unui efort constant se
numeşte FLUAJ.
 Deoarece la elementele din beton precomprimat armătura
pretensionată are lungimea fixată, tendinţa de scurtare
împiedicată conduce la RELAXAREA ARMĂTURII, respectiv la
reducerea efortului unitar (pierdere de efort).
FLUAJUL armăturii
sub efort constant
RELAXAREA armăturii
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
sub alungire constantă

B.A. II BETOANE PENTRU ELEMENTE PRECOMPRIMATE
Calităţi necesare pentru betonul utilizat la realizarea

elementelor precomprimate:
 Să aibă o rezistenţă înaltă :
 deoarece în momentul transferului betonul este
supus la forţe de compresiune foarte mari;
 pentru preluarea eforturilor tangenţiale de
aderenţă;
 pentru a spori încărcările la care intervine
fisurarea, în special cea înclinată.
 Să aibă o întărire rapidă, astfel încât să dezvolte
rezistenţe mari într-un timp cât mai scurt, întrucât, în
special la elemente prefabricate, se urmăreşte să se
reducă durata ciclului de producţie.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II BETOANE PENTRU ELEMENTE PRECOMPRIMATE
 Betoanele folosite uzual la realizarea elementelor de beton
precomprimat se înscriu în intervalele de clasă C30/37 şi C45/55.
 Tendinţa actuală este de a realiza, prin tehnologii avansate,
betoane de clasă C50/60 - C80/95.
 O rezistenţă înaltă oferă avantajul de a putea realiza elemente cu
forme şi secţiuni extrem de economice, în care materialul să fie
distribuit strict în funcţie de necesarul de rezistenţă la diferite
solicitări.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II ANCORAREA ARMĂTURILOR ACTIVE
 Pentru blocarea armăturilor active în poziţie

tensionată se utilizează două categorii de ancoraje:
 ancoraje mobile (active) care permit blocarea
armăturii active la extremitatea de la care se face
întinderea sa;
 ancoraje fixe (pasive), care împiedică orice
mişcare, faţă de beton, a extremităţii cablului
opusă celei de la care se face întinderea.
o exterioare, care rămân accesibile după
betonare, sau
o încorporate în beton, care funcţionează fie prin
presiune, fie prin aderenţă.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE MOBILE
 Ancoraje metalice cu pene utilizate într-o gamă mare de
variante;
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE MOBILE
 Ancoraje cu piuliţă utilizate la armăturile realizate din bare
laminate la cald şi prevăzute cu filet la extremităţi;
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE MOBILE
 Ancorajul inel-con folosit în varianta simplă sau în varianta
inel-con dublu.
 sistemul de ancorare cel mai răspândit în ţara noastră.
 realizează o fixare sigură, după o lunecare neglijabilă
faţă de alungirea aplicată sârmelor.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE FIXE
 Ancorajul exterior cu buclă şi dorn
 cel mai răspândit ancoraj fix din România
 armăturile fac o buclă în jurul unui dorn care se sprijină
pe o placă metalică fixată pe beton
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE FIXE
 Ancoraj prin presiune înglobat în beton
 armăturile fac o buclă în jurul unei plăci curbe în contact
direct cu betonul
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 ANCORAJE FIXE
 Ancoraj prin aderenţă (Freyssinet)
 sârmele depăşesc teaca pe o lungime suficientă pentru a
asigura ancorajul prin aderenţă
 pentru a diminua eforturile în beton, sârmele sunt
desfăcute în evantai
 aderenţa este ameliorată dacă sârmele sunt ondulate sau
curbate pentru a forma ciocuri.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În funcţie de lungimea elementului:

 fasciculul poate să fie tras doar de la un
singur capăt, respectiv să aibă un ancoraj
mobil şi unul fix sau
 fasciculul poate să fie tras de la ambele
capete, caz în care este prevăzut cu
ancoraje mobile la ambele capete, care pot
fi trase fie simultan, fie succesiv (pe rând).
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II PRETENSIONAREA ARMĂTURILOR
 Pretensionarea cablurilor se face prin

intermediul preselor hidraulice.
 Presa cu dublu efect utilizată curent la
pretensionarea armăturilor este alcătuită
dintr-o cameră fixă şi o cameră mobilă ce
poate culisa în raport cu prima.
 Camera fixă este sprijinită pe elementul de
beton căruia urmează să i se aplice
precomprimarea.
 Camera mobilă este prevăzută pe exterior cu
sisteme de blocare provizorie a sârmelor
tensionate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II PRETENSIONAREA ARMĂTURILOR
 Introducând ulei sub presiune, camera mobilă se depărtează faţă

de camera fixă (implicit şi faţă de marginea elementului de beton)
întinzând cablurile până se atinge alungirea proiectată.
 După aceasta se introduce ulei sub presiune în camera fixă,
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
pistonul acesteia împinge conul ancorajului în locaşul din inelul
fixat pe capătul elementului și blochează astfel armăturile.
B.A. II PIERDERI DE TENSIUNE
 Pierderile de tensiune reprezintă diminuări ale

efortului unitar din armăturile active generate de
diverse fenomene care apar atât în fazele de execuţie a
elementelor, precum şi în exploatare.
 PIERDERILE TEHNOLOGICE reprezintă fenomene
instantanee care au cauze legate de tehnologia de execuţie:
i. Frecarea la întinderea armăturilor;
ii. Lunecarea armăturilor în ancoraj la blocare;
iii. Pretensionarea succesivă (nesimultană) a cablurilor
iv. Deformaţiile generate de tratamentul termic al betonului.
 PIERDERILE REOLOGICE reprezintă fenomene de durată care
se dezvoltă pe o perioadă lungă de timp ce durează mai mulţi ani:
v. Relaxarea armăturii sub alungire constantă;
UN
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
vi. Curgerea lentă a betonului.

 Pierderile de tensiune se calculează diferit pentru cele

două tehnologii de precomprimare.
 În cazul precomprimării cu ARMĂTURI PREÎNTINSE
apar următoarele pierderi de tensiune:
 În Faza Iniţială (înaintea transferului):
 – pierdere datorată lunecării (reculului) în ancoraj
s – pierdere datorată tensionării succesive a armăturilor
ri – pierdere datorată relaxării armăturii înainte de transfer
t – pierdere datorată tratamentului termic al betonului
 În Faza Finală (în timp):
rf – pierdere datorată relaxării armăturii după transfer
 – pierdere datorată curgerii lente a betonului
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 În cazul precomprimării cu ARMĂTURI POSTÎNTINSE

apar următoarele pierderi de tensiune:
 În Faza Iniţială (în timpul transferului şi la blocare):
f – pierdere datorată frecărilor pe traseul armăturii
s – pierdere datorată tensionării succesive a armăturilor
str – pierdere datorată strivirii betonului sub armăturile
înfăşurate (doar la rezervoarele cilindrice)
 – pierdere datorată lunecării (reculului) în ancoraj
 În Faza Finală (în timp):
r – pierdere datorată relaxării armăturii
 – pierdere datorată curgerii lente a betonului
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

 Evaluarea cât mai exactă în faza de proiectare

a tuturor pierderilor de tensiune este extrem
de importantă:
 Subevaluarea pierderilor de tensiune conduce la
realizarea unui grad de precomprimare inferior
celui dorit şi conduce la o comportare
nesatisfăcătoare în exploatare.
 Supraestimarea pierderilor de tensiune conduce la
sporirea nejustificată a forţei de precomprimare,
respectiv la un consum inutil de armătură. La
transfer pot să apară probleme de strivire locală a
betonului întrucât forţele de compresiune sunt mai
IVE
RSITATEA TEHNI
CA
mari decât cele evaluate prin calcul.
UN

B.A. II GRADE DE PRECOMPRIMARE
Considerente tehnice şi economice conduc la adoptarea

unor grade diferite de precomprimare.
 Precomprimarea totală sau integrală
• Este aceea care compensează în totalitate eforturile produse de
încărcările utile de exploatare.
• Întreaga secţiune de beton rămâne activă şi se calculează ca
pentru stadiul I (nefisurat) de comportare.
ME
NP
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
P M  c ,inf  0

 Precomprimarea limitată
• În situaţia de încărcare maximă pot apărea unele eforturi
unitare de întindere în beton, dar sporurile de eforturi unitare
în armături sunt limitate la valori prescrise.
• Sub încărcările maxime de exploatare se admit fisuri foarte
puţin deschise care trebuie să se închidă când încărcarea
revine la valorile încărcărilor de exploatare de lungă durată.
ME
NP
P M  c ,inf  f ctd
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă   p    p ,adm 44


 Precomprimarea moderată
• Eforturile unitare de întindere depăşesc curent rezistenţa la
întindere a betonului.
• Se admit fisuri foarte puţin deschise sub încărcările de
exploatare de lungă durată (~ 0,1 mm), fisuri care se pot
deschide până la 0,2 mm când elementul este încărcat în mod
excepţional cu încărcările maxime de exploatare.
ME
NP
RSITATEA TEHNI
IVE
 c ,inf  f ctd
CA
UN
P M
Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă wk  wmax 45
B.A. II AVANTAJELE betonului precomprimat
1) Prin impunerea unei stări de eforturi iniţiale, corelată cu
mărimea încărcărilor exterioare se poate obţine o
distribuţie foarte avantajoasă a eforturilor în exploatare.
2) Betonul precomprimat permite utilizarea oţelului de
înaltă rezistenţă cu economii importante de materiale şi
de cost, întrucât preţul armăturilor creşte mult mai încet
decât cresc rezistenţele lor.
3) Ca urmare a folosirii betoanelor de înaltă rezistenţă
dimensiunile elementelor de beton precomprimat rezultă
mai mici decât cele din beton armat şi, în consecinţă,
greutatea acestor elemente este sensibil mai mică.
4) Prin precomprimare se poate elimina sau limita fisurarea
betonului având efecte favorabile privind aspectul şi
protecţia armăturilor împotriva coroziunii.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II AVANTAJELE betonului precomprimat
5) Datorită rigidităţii net superioare, dar şi contrasăgeţii
iniţiale la transfer deformaţiile elementelor de beton
precomprimat sunt substanţial mai mici decât cele ale
elementelor de beton armat.
6) Rezervoarele din beton precomprimat pentru lichide sau
gaze posedă etanşeitate mult superioară celor realizate
din beton armat.
7) Precomprimarea permite realizarea unor elemente de
dimensiuni foarte mari prin asamblarea unor elemente
de dimensiuni mai mici.
8) Obţinerea unor performanţe tehnice spectaculoase în
ceea ce priveşte deschiderile elementelor, în special în
domeniul podurilor şi acoperişurilor pentru spaţii de
mari deschideri.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN

B.A. II DEZAVANTAJELE betonului precomprimat
1) Este necesară o tehnologie mai complicată de execuţie
care implică utilaje şi instrumente scumpe, a căror
manipulare reclamă tehnicitate superioară şi un consum
mai mare de manoperă pentru execuţie.
2) Este necesară o proiectare mai complexă necesitând o
pregătire superioară şi un timp de proiectare mai lung.
3) Din cauza forţelor de precomprimare extrem de mari
există un risc mai mare de accident, în cazul unei
proiectări sau execuţii defectuoase.
4) Apariţia unor eforturi parazite în cazul unor construcţii
static nedeterminate. Din acest motiv de cele mai multe
ori se preferă ca precomprimarea să fie utilizată la
elementele structurale a căror deformare este liberă,
respectiv la elementele static determinate.
RSITATEA TEHNI
IVE CA
UN


5 - Cursuri Constructii Din Beton (II) - 2017-2018

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 - Cursuri Constructii Din Beton (II) - 2017-2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

B.A.

STAREA LIMITĂ ULTIMĂ LA

Conform Eurocod EN 1992-1-1

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Metoda de calcul din EN 1992-1-1

 Este denumită “The variable strut

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Într-un element nefisurat, forţa tăietoare este

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Fisurile delimitează o serie de “dinţi” de beton,

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Transmiterea forţei tăietoare se face în această

- Forţe de lunecare preluate de betonul din

- Forţe de frecare între feţele fisurilor

- Forţe verticale generate de efectul de dorn

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Dacă fisurile nu transmit deloc forfecare, “dintele”

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Situaţia reală este intermediară între cele două cazuri

Elemente care nu necesită armături transversale

 Forţa tăietoare capabilă:

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

 Forţa tăietoare capabilă:

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

NU ESTE NECESARĂ ARMĂTURĂ TRANSVERSALĂ

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente care nu necesită armături transversale

Obs.1: Această armătură minimă se poate omite la elemente la care

Elemente CARE NECESITĂ armături

ESTE NECESARĂ ARMĂTURĂ TRANSVERSALĂ

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

Grindă lungă cu armăturile principale (de rezistenţă)

Armătura întinsă Etrieri întinşi

Elemente CARE NECESITĂ armături

 Grinda este modelată ca o grindă cu zăbrele plană:

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

VEd / sin  VEd

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

Pentru a ţine cont de starea biaxială de eforturi (întindere-

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

VRd ,max  0.9bw d  1fcd  0.5 sin 2

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă

Elemente CARE NECESITĂ armături

Pentru a ţine cont de rezultatele încercărilor experimentale

21.8    45  2.5  cot   1

Şef lucrări dr.ing. Eugen Lozincă