UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DRPET
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
SOCIOLOGIE JURIDICĂ

Titlul referatului:
Migraţia, între drepturile omului şi dreptul naţional

Profesor de disciplina:
Lect.univ.dr. Emanuel Tăvală

STUDENT:
Numele GEORGESCU Prenumele ALBERTO MIHAI
Anul: I

Anul universitar 2016-2017

Semestrul I

1
 Cuprins
Aspecte istorice ale fenomenului migraţiei ...............................................................2
Terminologia referitoare la fenomenul migraţiei ......................................................5
Migraţia în contextul globalizării...............................................................................6
Legislaţia europeană faţă de migraţiune ....................................................................8
Drepturile omului în contextul migraţiei ...................................................................9
Perspectiva sociologică asupra migraţiei .................................................................10
Perspectiva filosofică asupra migraţiei ....................................................................11

Aspecte istorice ale fenomenului migraţiei

Migraţia populaţiei este un fenomen care a existat dintotdeauna, începând cu

marea colonizare greacă şi cuceririle romane, la imperiul roman, la marile migraţii
ale secolului XIX şi începutul secolului XX, şi continuând în zilele noastre, fiind o
provocare ce necesită o gestionare integrată din partea tuturor statelor lumii.1
Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane
dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară iar
emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de
vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au
cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a
numărului migranţilor.2
În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă
de timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile
lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I d.Hr.
o altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a fost cucerit

1
http://www.revistapentrupatrie.ro/arhiva/8-actualitate/1349-migra%C5%A3ia,-prezent-%C5%9Fi-perspective
2
http://istorie-bacalaureat-manual.ro/migratii-in-lumea-contemporana.html

2
de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în timpul celui de-
al doilea Război mondial. În ultimul caz sovieticii au expulzat 12 milioane de
polonezi din teritoriile anexate.
Principalele etape ale Migratiei In Secolele XIX și XX
Migrația din ultimul secol și jumătate poate fi grupată, după numarul,
originea și caracterul ei specific în cinci mari etape, după cum urmează:
a) Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri sociale în aproape toate
statele Europei occidentale, marchează o reînviorare a migrației din secolul al
XVIII-lea. Curenții principali pornesc din țările atlantice, îndeosebi Anglia si
Scoția, din țările Scandinaviei și, în secundar, din Franța. Numărul celor plecați se
apreciază la circa 100 000 persoane în întreaga perioada, emigranții fiind în
principal țărani sau meșteșugari. Direcțiile de deplasare vizau îndeosebi America
de Nord și coloniile europene din Australia și Noua Zeelanda.
b) Etapa 1846-1880 se caracterizează prin deplasări masive care ajung la
300 000-500 000 persoane pe an în această perioadă, în care predomină emigranți
lipsiți de mijloace materiale, direcțiile de deplasare rămân de regula aceleași din
perioada anterioară.
c) Etapa 1880-1914, perioada premergătoare primului razboi mondial, se
caracterizează printr-o creștere puternică a emigrației atingând, aproximativ
800.000 persoane anual. Curenții de emigrare vizează de asemenea pe anglo-
saxoni, la care se adaugă locuitorii din Europa central-orientală și meridională.
Participă activ japonezii și chinezii. Masa emigranților o formează muncitori
necalificați, fără mijloace și resurse de trai. Zonele de imigrare se extend.
d) Etapa 1914-1940 prezintă trăsături distincte. Ia amploare, spre
deosebire de perioada de dinaintea primului război mondial, emigrația forțată
rezultată din poziția unor guverne față de minoritățile naționale sau din alte

3
atitudini politice și religioase, din condițiile unor tratate de pace, în urma formării
noilor state independente etc.
Migrații semnificative au loc după razboiul greco-turc (1921-1922). În
Grecia au venit circa 1.200.000 greci din regiunea Turciei europene și din Asia
Mica, iar în Turcia au venit circa 400.000 turci din Grecia sau din alte țări
balcanice (Iugoslavia, Bulgaria).
Dupa primul razboi mondial se invioreaza din nou emigratia euro-peana
peste ocean, circa 600.000 de persoane/an, pentru ca apoi sa scada, deoarece in
S.U.A., Canada, Australia au aparut crizele economice care au ingradit emigratia,
dirijand-o in special spre America de Sud.
Dimensiunile emigratiei cresc in anii de dupa 1930, cand plecarile sint
determinate nu numai de cauze economice, ci si politice. In total, in pe-rioada
1918-1939 au plecat din Europa aproximativ 9 milioane per-soane, dintre care
circa jumatate in S.U.A., peste 1/10 in Argentina.
In aceasta perioada, se contureaza o zona de atractie a emigratiei in-spre
Europa de vest, in special in Franta, Marea Britanie, Belgia, Elvetia.
Prin aparitia acestor noi zone de imigrare se anunta deja o inversiune a
curentilor traditionali.
e) Etapa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel de-al doilea razboi
mondial a determinat schimbari importante in miscarea migra-torie. Milioane de
oameni au fost evacuati, altii au emigrat temporar, au avut loc schimburi de
populatie intre tari vecine, au reinviat migra-tiile determinate de cauze economice.
Aceste migratii se deosebesc insa fundamental de cele de dinainte de razboi prin
proportiile, directiile si formele lor. Asemenea modificari au avut loc datorita
noilor situatii care caracterizeaza lumea capitalista in aceasta perioada. Trebuie
tinut seama, in primul rand, de faptul ca formarea si dezvoltarea sistemului

4
mondial socialist a redus sfera exploatarii capitaliste, influentand direct asupra
acestui fenomen.
In ultimul deceniu, in mod deosebit, s-au produs modificari impor-tante in
caracterul migratiilor traditionale intre fostele colonii si metro-pole. Este evidenta
reducerea emigratiei europenilor in tarile Asiei si Africii; se constata de asemenea
imigrarea masiva in Europa occidentala a functionarilor, militarilor si membrilor
familiilor lor.

Terminologia referitoare la fenomenul migraţiei

Odată cu intensificarea mișcării populației în istoria modernă au apărut

termini specifici fenomenului migrațional.
Definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite termenului de „migrant” este :
„orice persoană care îşi schimbă teritoriul unde locuieşte de obicei”. Astfel, în
această categorie nu intră turiştii şi oamenii de afaceri, deoarece călătoriile lor nu
implică schimbarea locului obişnuit de rezidenţă. Statistic, populaţia migratoare
poate fi direct determinată în funcţie de numărul de străini care se găsesc într-o
ţară: cei înregistraţi în funcţie de ţara natală sau acel procent al populaţiei cu
naţionalitate străină. În planul ştiinţelor sociale, poate fi reţinută opinia
profesorului V. Miftode care consideră că „migraţia este o expresie spaţială a
mobilităţii sociale". În raport cu localitatea de destinaţie (sosire), respectiv de
plecare (origine), se folosesc termenii de imigrare şi emigrare:
- imigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de destinaţie.
Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante
- emigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de plecare 3

3
Petrişor Ionel DUMITRESCU, Rezumat teză de doctorat-COMUNITĂȚIILE ROMÂNEȘTI DIN AFARA
GRANIȚELOR ȚĂRII , Iunie 2010

5
 În istoria României au fost personalități care au fost exilate și au trait în
diaspora. Aceștia au părăsit România din varii motive: politice, economice sau de
altă natură, stabilindu-se în alte ţări care le ofereau condiţii pentru satisfacerea
nevoilor lor de afirmare şi exprimare liberă.
Refugiatul este “o persoană care datorită unei temeri bine-întemeiate de a fi
persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup
social sau opiniei politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu
poate, sau datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia aceste ţări.”4

Migraţia în contextul globalizării

Evenimentul care a avut poate cea mai puternică influență asupra declanşării
explozive a procesului globalizării a fost sfârşitul războiului rece şi, odată cu el, al
lumii bipolare.
Având în vedere că globalizarea este un proces complex care se desfăşoară
pe mai multe paliere, studiile de specialitate au iniţiat concepţia conform căreia
globalizarea acţionează la nivelul a cinci domenii fundamentale: economie,
politică, mediu, societate şi cultură 5. Atunci când diferenţiem dimensiunile
mondializării este important să afirmăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar
una ce cealaltă.
În această lucrare, conceptul de globalizare este interconectat cu domeniul
migraţiei internaţionale, referindu-ne, în mod specific, la deplasarea oamenilor
între regiuni şi continente, fie acestea migraţii în căutarea de locuri de muncă,
diaspore sau o viaţă mai bună.
Cauzele migraţiilor moderne sunt multiple:

4
http://md.unhcr.org.ua/index.php?option=com_content&view=article&id=369%3Acine-sunt-refugiatii-
faq&catid=37&Itemid=160&lang=ro
5
Joseph STIGLITZ, „Globalizarea. Speranţe şi deziluzii”, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 12

6
-căutarea unui loc de muncă sau căutarea unui loc de muncă mai bine plătit;
-foametea şi condiţiile de viaţă precare;
-persecuţiile politice şi religioase, discriminările etnice;
-condiţiile climatice neprielnice (de exemplu deşertificarea);
-calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.);
-războaie.

Acest fenomen al migrației are un impact observabil asupra țărilor de origine cât și
în al țărilor de destinație.În ţările de destinaţie se înregistrează următoarele efecte:
Efecte economice: imigranţii acoperă lacunele mâinii de lucru dar pot intra
şi în concurenţă cu populaţia locală. În general efectele sunt benefice pentru toate
părţile când imigranţii realizează munci evitate de autohtoni. Atunci când
imigranţii au calificare şi educaţie asemănătoare, ei ajung în concurenţă cu
muncitorii locali şi în acest caz pot apărea tensiuni sociale între cele două grupuri.
Există cazuri în care imigranţii au o calificare mai bună şi atunci se bucură de un
statut privilegiat.
Efecte demografice: imigranţii contribuie la creşterea populaţiei, la
modificarea repartiţiei pe vârste (întrucât sunt în general persoane tinere), la
modificarea componenţei rasiale, etnice şi religioase a populaţiei.
Efectele sociale sunt multiple. Diversitatea culturală a emigranţilor se
observă în arta culinară, spectacole, întreceri sportive. Adesea imigranţii locuiesc
în cartiere speciale sau în zone mărginaşe; o astfel de discrepanță face dificilă
integrarea lor socială pentru că limitează comunicarea cu autohtonii. Din cauza
marginalizării, imigranţii sunt adesea victime ale unor crime sau infracţiuni dar şi
în rândurile lor infracţionalitatea este un fenomen des întâlnit.
Efectele sanitare au fost printre primele consecinţe ale migraţiilor observate
în epoca modernă. Adesea imigranţii aduc boli la care autohtonii nu au imunitate
7
dar şi invers, migranţii nu au imunitate la boli din noua lor patrie. Ţările
tradiţionale de imigrare realizează controale medicale ale persoanelor încă de la
solicitarea vizei de intrare.

În ţările de origine se înregistrează următoarele efecte:

Efecte economice. Principalul efect benefic este datorat faptului că
emigranţii trimit bani familiilor de acasă. Aceste fonduri echivalează cu banii
încasaţi din exporturi. Un alt efect pozitiv este acela că la întoarcerea acasă, foştii
emigranţi sunt calificaţi ori şi-au perfecţionat o anumită calificare. Principalul efect
negativ este pierderea de capital uman care poate crea anumite dezechilibre
economice.
Efecte demografice. Specialiştii au constatat că populaţia de emigranţi este
mai rar semnificativă în raport cu populaţia totală.
Efectele sociale sunt cele mai dramatice. Migraţiile determină modificarea
relaţiilor soţ-soţie, părinţi-copii. De exemplu, soţiile îşi asumă funcţii noi în casă şi
nu mai doresc să renunţe la ele când soţul se întoarce. De obicei membrul care se
întoarce aduce cu el în familie obiceiuri şi vicii care deranjează.6

Legislaţia europeană faţă de migraţiune

Față de acest fenomen al migrației comunitatea europeană nu a rămas

indiferentă, unele state europene au venit în sprijinul migranților altele au înăsprit
legislația care era destul de permisivă. La nivel international cele mai importante
legi cu privire la migraţii sunt următoarele:

6
http://istorie-bacalaureat-manual.ro/migratii-in-lumea-contemporana.html

8
 -Convenţia O.N.U. din 1952, semnată de 130 de ţări, prevede obligaţia de a
nu trimite refugiaţii într-o ţară în care sunt în pericol şi de a le furniza asistenţă şi
protecţie.
-Convenţia O.N.U. din 1990 prevede protecţia drepturilor muncitorilor
migranţi şi a membrilor familiilor lor
-Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamată de
către Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la
data de 7 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa. Includerea
drepturilor fundamentale ale cetățenilor Uniunii în Tratatul de la Lisabona
presupune faptul că instituțiile Uniunii și statele membre sunt obligate din punct de
vedere juridic, atunci când pun în aplicare dreptul UE, să respecte aceste drepturi.7

Drepturile omului în contextul migraţiei

Conceptul de drepturi ale omului este, fără îndoială, unul dinamic,

conţinutul, sensul şi valenţele sale aflându-se într-un continuu proces de
transformare, aflat în corelaţie, pe de o parte cu nivelul la care a ajuns societatea
umană, iar pe de altă parte cu valorile pe care aceasta le promovează.
Cum statul modern omnipotent nu poate asigura garantarea efectivă a
drepturilor omului, acestea trebuie „să depăşească cadrul strâmt, să intre în
reglementările internaţionale, adică să fie internaţionalizate”8
Declaraţia universală a drepturilor omului 1948 susține universalitatea
valorilor umane.

7
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene
88
I. Moroianu-Zlătescu, R. Demetrescu, (2002), Drepturile omului. Mecanisme şi instituţii specializate ale
Naţiunilor Unite, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, p. 3

9
 Drepturile fundamentale sunt acele drepturi ale omului esenţiale şi
inalienabile, care, împreună, trebuie recunoscute şi garantate în orice împrejurare,
fără posibilitatea de derogare.9

Perspectiva sociologică asupra migraţiei

Putem privi fenomenul migrațional din mai multe perspective: ecomonică,

sociologică, psihologică, filozofică etc.
Factorul sociologic în cadrul fenomenului migrațional, din această perspectivă
putem vorbi de ceea ce generează, la nivel de grupuri și de mase, migrația, întrucât
o principală cauză este datorată globalizării și alterității. De la materializarea
principiului cetățeniei și până la începuturile globalizării, apartenența la un stat-
națiune a reprezentat un prestigiu pe care oamenii îl prețuiau aproape de
sacralitate,10 însă globalizarea a înlăturat barierele generate de principiu și a
facilitat alterarea sa prin libera circulație, nemaifiind esențială condiția cetățeniei,
care a dobândit un statut neglijabil. Neglijarea acestui principiu contribuie, de
asemenea, la scăderea gradului de coeziune dintre comunități, așa încât, datorită
migrației, pot apărea conflicte violente între cetățenii indigeni și imigranți. O altă
particularitate ce se leagă de aspectul sociologic al fenomenului este dată de
componenta antropică: potrivit piramidei nevoilor 11a lui Abraham Maslow, în
cadrul migrației se regăsesc, ca fundamente ale fenomenului, două elemente
primordiale, precum instinctul de conservare – nevoia de supraviețuire și
perpetuare (fizică și etnografică) ce determină migrația pentru un trai mai bun și
mai ușor – și nevoia de siguranță (și securitate) – mutarea populațiilor sau a

9
A. Barav, Ch. Philip, (1993), Dictionnaire juridique des Communautés européennes, PUF, Paris, p. 161 şi urm
10
Contractul social a lui Jean-Jaques Rousseau
11
http://www.simplypsychology.org/maslow.html

10
grupurilor poate acapara și o formă de retragere din calea unor pericole iminente
sau din calea zonelor de conflict.

Perspectiva filosofică asupra migraţiei

Dimensiunea filozofică – sub o altă perspectivă, se remarcă faptul că

migrantul are un prototip. Luând în considerare abordarea lui Georg Wilhelm
Friedrich Hegel, dialectica sclav-stăpân, este de remarcat că, prin transfigurare,
Occidentul reprezintă stăpânul, cel care a subjugat natura și o domină, iar sclavul
transfigurat în migrant, este cel ce se supune nevoilor stăpânului și folosește
condițiile brute ale naturii pentru a le potrivi intereselor stăpânului. Totuși,
mergând pe viziunea lui Hegel, deși stăpânul – Occidentul – este presat de nevoia
de a lupta, pentru a-și menține supremația, sclavul – migrantul – este cel care
muncește pentru ceva mai mult decât propriile interese, încercând să le
îndeplinească și pe ale stăpânului. Astfel, el scapă de constrângerea naturală,
devenind om. Mai putem adăuga și abordarea lui Immanuel Kant, dialectica
morală, ce pornește de la premisa că oamenii sunt, mai întâi, ființe istorice, supuse
destinului istoric – independent de ei – ce este, în genere, unul al suferinței. Dacă,
însă, omul confruntă contextul istoric, prin participarea activă pentru binele
general, poate anula conjuncturile întunecate. Astfel, migrantul este dependent de
istorie prin războiul, foametea, sărăcia, confruntările, epurările, luptele de
eliberare, etc, de acasă, dar, cu înțelegere și rațiune, poate remedia aceste efecte
independente de voința sa.
BIBLIOGRAFIE:
1.http://www.revistapentrupatrie.ro/arhiva/8-actualitate/1349-migra%C5%A3ia,-prezent-
%C5%9Fi-perspective
2. http://istorie-bacalaureat-manual.ro/migratii-in-lumea-contemporana.html
3. Petrişor Ionel DUMITRESCU, Rezumat teză de doctorat-COMUNITĂȚIILE
ROMÂNEȘTI DIN AFARA GRANIȚELOR ȚĂRII , Iunie 2010
4.http://md.unhcr.org.ua/index.php?option=com_content&view=article&id=369%3Acine
-sunt-refugiatii-faq&catid=37&Itemid=160&lang=ro

11
 5. Joseph STIGLITZ, „Globalizarea. Speranţe şi deziluzii”, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, p. 12
6.https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene
7. I. Moroianu-Zlătescu, R. Demetrescu, (2002), Drepturile omului. Mecanisme şi
instituţii specializate ale Naţiunilor Unite, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti,
p. 3
8. A. Barav, Ch. Philip, (1993), Dictionnaire juridique des Communautés européennes,
PUF, Paris, p. 161 şi urm
9.Contractul social a lui Jean-Jaques Rousseau
10. http://www.simplypsychology.org/maslow.html

12