Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare (Declaraţia de la

Rio)(1992)

Preambul Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite despre Mediu şi Dezvoltare, întrunită la

Rio de Janeiro între 3 şi 14 iunie 1992, reafirmând Declaraţia de la Conferinţa pentru mediul
ambiant a Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată la Stockholm în 16 iunie 1972 şi
străduindu-se să o dezvolte, având ca ţel stabilirea unor raporturi globale noi şi echitabile
prin crearea de noi nivele de cooperare între state, sectoarele cheie ale societăţii şi oameni,
colaborând în vederea încheierii unui acord internaţional care să respecte interesele tuturora
şi să protejeze integritatea globală a sistemului ambiant şi al dezvoltării, recunoscând
natura integrală şi inter-dependentă a Pământului, casa noastră, proclamăm urmatoarele:

Principiul 1 Oamenii se află în centrul strădaniilor noastre pentru o dezvoltare susţinută. Ei

au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura.

Principiul 2 În conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional,

Statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse în baza propriilor politici de
protecţie a mediului şi a dezvoltării şi responsabilitatea să se asigure că activităţile din
propria jurisdicţie sau aflate sub propriul control nu provoacă pagube mediului ambiant din
alte State sau unor zone aflate în afara limitelor jurisdicţiei naţionale.

Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit astfel încât să respecte în mod echitabil
necesităţile de dezvoltare şi mediu ale generaţiilor prezente şi ale celor viitoare.

Principiul 4 Pentru a putea obţine o dezvoltare susţinută, protecţia mediului va constitui o

parte integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată separată de acesta.

Principiul 5 Toate statele şi toţi oamenii vor coopera în misiunea esenţială de a eradica
sărăcia, ca o cerinţă indispensabilă pentru o dezvoltare susţinută, pentru a scădea
disparităţile din standardele de viaţă şi pentru a veni mai bine în întâmpinarea necesităţilor
majorităţii oamenilor din lume.

Principiul 6 Situaţia specială şi necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, în special cele cel
mai putin dezvoltate şi cele cu cel mai vulnerabil mediu, vor primi o prioritate specială.
Acţiunile internaţionale în domeniul mediului şi dezvoltării vor trebui, de asemenea, să
corespundă intereselor şi necesităţilor tuturor ţărilor.

Principiul 7 Statele vor coopera în spiritul parteneriatului global pentru a conserva, proteja
şi restabili sănătatea şi integritatea ecosistemului Pământului. În ceea ce priveşte diferitele
contribuţii la degradarea mediului global, Statele au obligaţii atât comune cât şi diferite.
Ţările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o au în urmărirea internaţională a unei
dezvoltări susţinute, în concordanţă cu presiunile pe care societăţile lor o aplică mediului
global şi cu resursele tehnologice si financiare de care dispun.

Principiul 8 Pentru a obţine o dezvoltare susţinută şi o calitate mai ridicată a vieţii

oamenilor, Statele ar trebui să reducă şi să elimine tiparele nesusţinute de producţie şi
consum şi să promoveze politici demografice potrivite.

Principiul 9 Statele vor trebui să coopereze pentru a întări capacitatea de construcţie

internă pentru o dezvoltare susţinută în vederea îmbunătăţirea întelegerii ştiinţifice prin
schimburi de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice, şi prin intensificarea dezvoltării, adaptării,
difuzării şi transferului de tehnologii, incluzând tehnologiile noi şi inovatoare.

Principiul 10 Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor
cetăţenilor interesaţi, la un nivel relevant. La nivel naţional, fiecărui individ i se va asigura
accesul la informaţiile deţinute de autorităţile publice ce privesc mediul, inclusiv la informaţii
despre materiale şi activităţi periculoase din comunitatea lui, precum şi participarea la
procesul de luare a deciziilor. Statele vor facilita şi încuraja conştiinţa şi participarea publică
facând informaţiile disponibile peste tot. Se va stabili accesul efectiv la procedurile juridice şi
administrative, inclusiv de reparare şi remediere.

Principiul 11 Statele vor aproba o legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu,

obiectivele şi priorităţile conducerii vor trebuie să reflecte contextul de mediu şi dezvoltare
asupra cărora acestea sunt aplicate. Standardele aplicate de unele ţări ar putea fi
nepotrivite şi nejustificate din punct de vedere al costurilor economice şi sociale pentru alte
ţări şi mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.

Principiul 12 Statele vor trebui să coopereze pentru a promova un sistem economic

deschis şi permisiv care să ducă la o creştere economică şi o dezvoltare susţinută în toate
ţările, pentru a se adresa mai bine problemelor de degradare a mediului. Politica mediului în
ceea ce priveşte comerţul nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi
nejustificată sau o restricţie deghizată asupra comerţului internaţional. Trebuie evitate
acţiunile unilaterale pentru a face faţă unor provocări de mediu din afara jurisdicţiei ţării.
Măsurile de mediu aplicabile problemelor transfrontaliere sau globale de gen trebuie, pe cât
posibil, să se bazeze pe un consens internaţional.

Principiul 13 Statele trebuie să-şi elaboreze legi naţionale privind răspunderea şi

compensarea victimelor poluării şi a altor pagube aduse mediului. De asemenea, Statele
trebuie să coopereze cu o mai mare promptitudine şi determinare pentru a elabora legi
internaţionale suplimentare referitoare la răspunderea şi compensarea efectelor nefavorabile
produse prin prejudicii aduse mediului prin activităţi aflate în propria jurisdicţie sau sub
propriul control, în zone aflate în afara jurisdicţiei naţionale.

Principiul 14 Statele trebuie să coopereze efectiv pentru a descuraja şi preveni mutarea şi

transferul către alte State a oricaror activităţi şi substanţe care pot cauza degradări de
mediu severe sau care pot fi dăunătoare sănătăţii oamenilor.

Principiul 15 Pentru a proteja mediul, Statele vor folosi o abordare precaută, in funcţie de
capacităţile lor. În cazurile în care există pericolul producerii unor pagube severe sau
ireversibile, nu se va utiliza ca argument lipsa certitudinii ştiinţifice integrale, pentru a
amâna aplicarea unor măsuri eficiente sub aspectul costurilor, în vederea prevenirii
producerii degradării mediului.

Principiul 16 Autorităţile naţionale trebuie să facă eforturi pentru a promova internalizarea

costurilor pentru protecţia mediului şi utilizarea instrumentelor economice, luând în
considerare abordarea conform căreia, în principiu, poluatorul trebuie să suporte costul
poluării, cu preocuparea cuvenită pentru interesul public şi fără a distorsiona comerţul şi
investiţiile internaţionale.

Principiul 17 Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naţional, va fi folosit

pentru activităţi propuse care sunt predispuse a avea un impact advers important asupra
mediului şi sunt subiect al unei decizii a unei autorităţi naţionale competente.
Principiul 18 Statele trebuie să notifice imediat alte State cu privire la orice dezastre
naturale sau alte cazuri de urgenţe pentru care există probabilitatea de a produce efecte
păgubitoare bruşte mediului din alte State. Comunitatea internaţională trebuie sa faca toate
eforturile pentru a ajuta Statele afectate de astfel de situaţii.

Principiul 19 Statele trebuie să furnizeze din timp Statelor potenţial afectate notificări
preliminare şi relevante privind activităţile care pot avea un impact transfrontalier
nefavorabil asupra mediului şi se vor consulta cu acestea de la început şi cu bună credinţă

Principiul 20 Femeile au un rol vital în administrarea mediului şi a dezvoltării. Participarea

lor deplina este de aceea esenţială pentru a obţine o dezvoltare susţinută.

Principiul 21 Creativitatea, idealurile şi curajul tineretului lumii vor trebui mobilizate pentru
a crea un parteneriat global in vederea obţinerii unei dezvoltări susţinute şi pentru a asigura
un viitor mai bun pentru toţi.

Principiul 22 Indigenii şi comunităţile lor precum şi alte comunităţi locale au un rol vital în
administrarea mediului şi a dezvoltării datorită cunoştinţelor şi a practicilor tradiţionale ale
acestora. Statele trebuie să recunoască şi să susţină identitatea, cultura şi interesele lor, şi
să dea posibilitatea participării lor efective la un proces susţinut de dezvoltare.

Principiul 23 Mediul şi resursele naturale ale oamenilor aflaţi sub opresiune, dominaţie sau
ocupaţie vor fi protejate.

Principiul 24 Starea de război este inerent distrugătoare pentru dezvoltarea susţinută. De

aceea, statele trebuie să respecte legile internaţionale care protejează mediul ambiant în
momentul unui conflict armat şi să coopereze pentru a le putea dezvolta ulterior, dacă este
necesar.

Principiul 25 Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt interdependente şi indivizibile.

Principiul 26 Statele vor rezolva toate disputele de mediu în mod paşnic şi prin metode
potrivite în concordanţă cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Principiul 27 Statele şi popoarele vor coopera în bună credinţă şi în spiritul parteneriatului

pentru împlinirea principiilor incluse în această Declaraţie şi pentru dezvoltarea ulterioară a
legilor internaţionale în privinţa dezvoltării susţinute.