UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Departamentul de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi

Nanomateriale

Materiale ceramice geopolimerice

Prof. Coordonator: Dr.Ing. Ecaterina Andronescu

Student: Băicoianu Alexandru George

Grupa: 1131 S.I.M.O.Na.

 Cuprins
1. Abstract .................................................................................................................................... 3
2. Geopolimerii ............................................................................................................................ 3
3. Obţinerea geopolimerilor pe bază de metacaolin .................................................................... 4
4. Caracterizarea materialului obţinut ......................................................................................... 5
5. Domenii de utilizare ................................................................................................................ 9
6. Bibliografie .............................................................................................................................. 9

2
1. Abstract

Geopolimerii au fost intens studiaţi pentru a fi utilizati în diverse aplicații. Această

clasă de materiale sunt produse minerale sintetice care combină proprietățile polimerilor,
ceramicii și a cimenturilor, și posedă o serie de proprietăți speciale,cum ar fi: rezistenta la
foc/căldură (stabile până la 1200°C); rezistența la atacul chimic cu solvenți organici și acizi,
sunt non-toxice, ”materiale verzi” deoarece prin sinteza lor se face economie de energie și nu
produc emisii de CO2 cum se întâmplă în cazul cimentului Portland. Geopolimerii pot fi
realizați dintr-o varietate de materiale aluminosilicoase ieftine sau chiar din deșeuri cu un
conținut ridicat de SiO2 și Al2O3, cum ar fi: metacaolinul, cenușa de termocentrale, zgura de
furnal, nămol roșu sau deșeuri de construcții.

2. Geopolimerii
Geopolimerii sunt materiale polimerice anorganice care se obțin în urma activării
alcaline a unui amestec format dintr-un material solid, uscat (bogat în silicați și aluminați) cu
o soluție puternic alcalină. Timpul de obținere este relativ scurt iar materialul rezultat
prezintă o structură tri-dimensională, asemănătoare cu cea a materialelor silico-aluminoase
naturale de tip zeolit. În cazul geopolimerilor, factorii care influențează proprietățile fizice,
chimice și mecanice ale acestora sunt: dimensiunea particulelor; raportul dintre conținutul de
siliciu și aluminiu (Si/Al); cantitatea de calciu; natura și concentrația activatorului alcalin;
timpul de întărire; temperatura (de tratament termic, rezistența la temperaturi înalte).

Fig. 1. Mecanismul procesului de geopolimerizare

3
 Descoperirea geopolimerilor a avut loc în perioada 1978-1980, când s-a dezvoltat un
liant lichid geopolimeric pe bază de metacaolin ce conţine un silicat alcalin solubil. Acesta a
fost prima răşină minerală produsa.Titlul brevetului a fost „Polimer mineral” (Davidovits -
1979).

3. Obţinerea geopolimerilor pe bază de metacaolin

Pornind de la caolin (Al2O3·2SiO2·2H2O), prin calcinare la 750 °C se obţine metacaolin

(Al2O3·2SiO2).

Fig.2. Diagrama de echilibru termic fazal în sistemul CaO-Al2O3-SiO2

4
 Obţinerea geopolimerului se realizează prin activarea alcalină a metacaolinului cu o
soluţie de NaOH sau KOH de concentraţie cuprinsă intre 8M și 12M. Se amestecă
metacaolinul cu soluţia de activator în proporţii variate şi se omogenizează 15 minute pentru
formarea precursorului geopolimeric, o pastă de consistență corespunzătoare. Amestecul
rezultat se fasonează manual în matrițe din rășini poliuretanice si se tratează termic la 800°C
pentru obţinerea unei ceramici cu faze mineralogice cristaline de tip metasilicat de sodiu sau
aluminosilicat de sodiu (compuși similari celor din zeoliții naturali). În cazul unui tratament
termic de până in 100°C se obţin structuri vitroase, partial cristalizate, cu proprietăţi liante.

Fig.3. Schema reacţiei de geopolimerizare

4. Caracterizarea materialului obţinut

Există o stransă legătura intre metoda de obţinere a materialului si proprietăţile pe

care acesta le dobândeşte în final. Factori de influență precum: concentraţia și raportul
materiilor prime, compoziţia chimică a materiilor prime, temperatura de tratament termic,
timpul de palier influenţează mai mult sau mai puţin proprietăţile produsului finit. Pentru
caracterizarea materialului s-au efectuat următoarele analize: difracţie de raze X,
microscopie electronică de baleiaj, teste de rezistenţă mecanică, densitate aparentă,
absorbţie, rezistenţa la foc.

5
Fig. 4 Spectru de difracție de raze X pentru proba geopolimer cu sol 8M NaOH, tratată termic 800C

Fig. 5 Spectru de difracție de raze X pentru proba geopolimer cu sol 12M NaOH, tratată termic 800C

Figurile (4) şi (5) reprezintă spectrele de difracţie de raze X ale unor probe geopolimerice
obţinute din Al2O3·2SiO2 si NaOH de concentraţii 12M (fig.4) si 8M (fig.5), tratate termic la
800°C. Faza mineralogică predominantă la această temperatură este de ortosilicatul de sodiu.

6
Acesta reacţionează cu caolinul, rezultând aluminosilicat de sodiu ca fază predominantă si
metasilicat de sodiu.
Al2O3 ۰ 2SiO2 + 2Na2O ۰ SiO2 → Na2O ۰Al2O3 ۰2SiO2 + Na2O۰SiO2
Analizând cele doua spectre de difracţie observăm că proba sintetizată cu NaOH de
concentraţie 8M prezintă picuri de intensitate mai mare, deci şi un grad mai mare de cristalinitate
(un grad mai mare de ordonare a intensităților picurilor de difracție).

Fig. 6. Microscopie electronică de baleiaj pe probe de căramidă geopolimerică ( 8M-stânga;

12M-dreapta), uscate în etuvă la 80°C, timp de 10h, la aceeși magnificare (500)

Analizând imaginile de microscopie electronică de baleiaj pe probe de căramidă

geopolimerică, uscate în etuvă la 80°, timp de 10h, la aceeși magnificare (500), se pot observa
caracteristicile morfologice ale probelor, porozitatea, microstructura, distribuția granulometrică
și tipul de structură.
Comparând cele două imagini (fig. 6) în funcție de concentrația de hidroxid de sodiu,
putem spune despre ambele, atât cea de 8M cât și cea de 12M, că prezintă produși de reacție de
formă nedefinită, de presupus, o structură de tip gelică. Astfel, putem afirma că structura gelică a
acestora, determină și o densitate destul de scăzută, caracteristică analizată mai departe la
proprietățile ceramice. În ambele imagini SEM (fig. 6) putem observa formarea unor structuri
stabile, determinate de o uscare controlată.

7
 Tabel 1: Cărămizi geopolimerice, cu soluție de NaOH 8M și 12M

Densitatea Rezistenţa
Masa probei [g] Absorbţia Volumul Porozitatea
Nr. probă aparentă mecanică
[%] [cm3] [%]
m0 m1 m2 [g/cm3] [daN/cm2]

GP-8M 5.9559 7.4162 3.5233 24.52 3.89 1.53 37.54 86

GP-12M 3.4478 4.2781 1.9672 24.08 2.31 1.49 35.94 200

S-au efectuat analize referitoare la proprietățile ceramice și mecanice pe două probe de

cărămizi geopolimerice (Tabel 1) fasonate cu soluție de NaOH de 8M, respectiv 12M. Valorile
prezentate in tabel indică faptul că proba realizată cu soluție NaOH de concentraţie 8M are o
structură mai compactă, dar cealaltă probă prezintă o rezistenţă mecanică mult mai ridicată.

Fig. 7. Fotografii ale unui material geopolimeric sintetizat din metacaolin și soluții activator
NaOH (înainte şi după expunerea in flacără)

În urma expunerii la flacără a materialului se observă o uşoară decolorare a acestuia. Pe

suprafaţă apar macrofisuri de dimensiuni cuprinse intre 0,1 si 0,2 mm.

8
 5. Domenii de utilizare
Materialele geopolimerice includ o mare varietate de aplicații potenţiale:

 Materiale rezistente la foc;

 Artefacte decorative din piatră;
 Izolatori termici;
 Materiale de construcţii de tehnică scăzută;
 Placaje ceramice cu conţinut redus de energie;
 Articole refractare;
 Refractare rezistente la şoc termic;
 Aplicaţii în topitorii;
 Cimenturi şi betoane;
 Compozite pentru repararea infrastructurilor şi densificarea/ întărirea lor;
 Compozite de tehnică ridicată pentru interioarele aeronavelor şi automobilelor;
 Sisteme de răşini de tehnică înaltă;
 Evitarea contaminării cu deşeuri radioactive şi toxice;
 Artă şi decorare;
 Patrimoniu/moştenire cultural/ă;
 Arheologie şi istoria ştiinţei.

6. Bibliografie

1. Ing. Ilenuța Spătaru (Severin): Contribuții privind obținerea de geopolimeri prin

valorificarea unor reziduuri de producție, 2016
2. Daniel L.Y. Kong, Jay G. Sanjayan, Kwesi Sagoe-Crentsil: Comparative performance of
geopolymers made with metakaolin and fly ash after exposure to elevated temperatures,
2007
3. Pavel Rovnaník: Effect of curing temperature on the development of hard structure of
metakaolin-based geopolymer, 2009
4. Studiu de caz: Tehnologia geopolimerului
5. Note de curs: Echilibre termice de fază în sisteme aplicate