Rivalitatea marilor puteri în contextul relaţiilor internaţionale (1870-1914).

Stabilitatea relațiilor internațioanle spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se încordează, tot mai
mult se evidențiază problemele necesității reîmpărților teritoriale. Statele sunt nemulțumite de condițiile economice și
geo-politice care se formează.

Statele noi formate din cauza lipsei de colonii, dar și condițiilor economice grele încep tot mai mult să-și manifeste
dezcordul și întreprind un șir de acțiuni în acest sens. SUA începe tot mai mult să capete poziții importante pe arena
internațională.

Primăvara popoarelor de la 1848-1849 a pus la încercare sistemul Sfintei Alianțe prestabilite încă în 1814-1815
după războaiele napoleniene.

Spre sfârșitul secolului XIX în Europa încep a căpăta conturiri așa ideologii ca liberalismul, conservatorismul,
socialismul, naționalismul. Aceste ideologii vor fi factorii ce vor mișca statele europene în deciziile și hotărârile
importante care le vor lua.

Dezvoltarea statelor nu era aceeași și unele state se dezvoltau rapid unele se dezvoltatu mai lent, altele își pierdeau
pozițiile. În Europa Anglia și Franța încep să se dezvolte mai lent, în schimb Germania se dezvoltă rapid. Dacă statele
înalt dezvoltate au trecut printr-o perioadă de modernizare, statele noi formate au avut acces direct la toate cunoștințele și
n-au trecut prin aceastra tranziție, aceasta a făcut ca capitalul investit să fie mai eficient și astfel aceasta a fost unul dintre
factorii care au contribuit la dezvoltarea economică a statelor. În Rusia tot mai mult începe să se manifeste partidele
socialiste și luptele de clasă.

În Europa pentru a conferi o stabilitate se încep a semna alianțe politico-militare. În anul 1873, împăratul Rusiei
Alexandrul al II-lea împreună cu Franz Joseph al Austro-Ungariei și Wilhelm I al Germaniei semnează Alianța celor trei
împărați. Scopul acestei alianțe a fost să ofere un ajutor reciproc între cei trei împărați în cazul unui atac a terțe părți.
Penru Rusia aceasta era o asigurare în cazul unei eventuale înțelegeri germano-austriece împotriva Rusiei. În 1881 urma
să se semneze un tratat de neutralitate a celor trei, însă dezacordurile între Rusia și Germania au dus la încordarea
relațiilor internaționale și ca formare a celor două blocuri militaro-politice. Anglia declară blocaj continental Germaniei,
Franța a fost extrem de numulțumită față de războiul cu Germania din 1871. Rusia se întârește în balcani după Congresul
de la Berlin din 1878, la fel ca și Germania în Europa centrală. Aceasta face să tensioneze și mai mult relațiilor
internaționale.

În 1882 ia naștere blocul militar Tripla Alianță fiind format din Italia, Germania, Austro-Ungaria, iar în 1883 în mod
secret aderă și România (la putere era Carol I originar german). România avea pretenții teritoriale față de URSS care luase
Rusia în 1812, față de Austro-Ungaria Transilvania, Imperiul Otoman la care se mai aflau teritorii românești. Germania
era nemulțumită de faptul că etnicii germani sunt sub dominație străină și faptul că n-are colonii. Pentro contrabalansare
Anglia și Franța în 1904 semnează tratul politico-militar numit mai apoi Antanta Cordială/Antanta, în 1907 se aliază și
Rusia.
 Războaiele Balcanice din 1912-1913 au făcut să schimbe semnificativ harta politică europeană la începutul
secolului, era clar că acestea sunt ultimii ani a Imperiului Otoman fiindcă a pierdut pratic toată Peninsula Balcanică și s-au
format un șir de noi state. Tendințele expansioniste a Rusiei și Austro-Ungariei începeau să capete contur, fiindcă e mai
greu să lupți împotriva unuia (Imperiul Otoman) decât împotriva a mai mulți și mici (Bulgaria, Muntenegru, Grecia,
Serbia, etc.).

Tensionare relațiilor internaționale spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX au dus ca urmare la
declanșarea primul război mondial.

Concluzionând cele mențioante mai sus putem spune că în urma schimbării rapotului de forță din Europa spre
sfârșitul secolului XIX, s-au creat așa state ca România, Italia, Germania, se pune sub semnul întrebării reîmpărțirea
sferelor de influență. Unele state încetează să se dezvoltat economic atât de rapid, iar altele deopotrivă încep să se
dezvolte rapid. Se formează un șir de tratate politico-militare și astfel se formează două blocuri importante în Europa,
Antanta Cordială și Tripla Alianță.

Eu consider că cele întâmplate a fost dovada faptului că sistemul relațiilor internațioanle a dus-o prost și aceasta a
fost o bună experiență pentru viitor.