Contabilitatea Institutiilor Publice

Note de curs

1
Curs 1. Institutiile publice si bugetul public national

1.1. Institutiile publice, definire, rol si organizare

Institutiile publice reprezintă acele unitati economice institutionalizate, a caror

functie principala consta in redistribuirea veniturilor si a avutiei pe seama serviciilor
prestate populatiei, in cazurile in care intreprinderile, firmele nu ofera astfel de servicii pe
piata sau le ofera in cantitati insuficiente.
Insttutiile publice mai sunt numite si administratii publice si sunt formate din
administratia centrala, administratii sociale si administratii locale.
In conformitate cu Legea nr.500/13.08.2002 privind finantele publice, institutiile
publice cuprind: Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administratiei publice centrale si locale, alte autoritati publice, institutiile
publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indifferent de modul de
finantare a activitatii acestora.
Resursele financiare publice provin din impzite ,taxe, contributii si venituri
nefiscale, preluate de la personae juridice si fizice, cu luarea in consideratie a
potentialului lor economic si a altor criterii stabilite de lege.
Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii si ordonatori de
credite se efectueaza in concordanta cu obiectivele srategiei de dezvoltare economica si
sociala a tarii si cu prioritatile immediate stabilite de autoritatile publice competente.
Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea întregului proces ai executării
bugetului de stat pe feluri de venituri si cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum
si pe fiecare organ financiar si instituţie bugetara in parte.
De asemeni, contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele necesare cunoaşterii
mijloacelor materiale si băneşti aflate in folosinţa instituţiilor bugetare, permiţând in acest
fel exercitarea controlului asupra utilizării acestora.

2
 Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor componentelor sistemului bugetar.
Aceste componente pot fi grupate dupa mai multe criterii, astfel:
1. Din punct de vedere al subordonarii:
a) instituţii ale administratiei publice centrale, cuprind: Presedentia Romaniei,
Parlamentul, ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate si institutiile
teritoriale din subordinea lor;
b) instituţii ale administratiei publice locale, cuprind: autoritatile administratiei publice
locale, formate din consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, institutiile
publice si serviciile publice cu personalitatee juridica, indiferent de modul de
finantare a actvitatii lor.
2. Dupa modul de finanţare:
a) instituţii finanţate integral de la buget - situatie in care veniturile pe care le realizeaza
au obligatia sa le verse in totalitate, la bugetul din care sunt finantate;
b) instituţii cu finanţare mixta, obtin venituri proprii care sunt completate din fonduri
bugetare, sub forma subventiilor sau transferurilor bugetare; in aceasta situatie,
veniturile proprii pe care le realizeaza institutiile in cauza se retin pentru autofinantare,
iar cele nefolosite la sfirsitul anului se reporteaza pentru anul urmator;
c) instituţii finantate integral din fonduri speciale.
Activitatea finantelor publice cuprinde:
a) elaboraea si executia ugetului public national pe toate structurile acestuia:bugetul
de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor
speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul institutiilor publice autonome;
b) incasarea impozitelor, taxelor si celorlalte venituri ale statului stabilite prin lege;

c) utilizarea mijloacelor financiare aflate la dispozitia institutiilor publice, indiferent

de nivelul de subordonare al acestora;

d) controlul modului in care au fost utilizate mijloacele materiale si banesti apartinind

institutiilor publice.

1.2 Structura organizatorica a sistemului bugetar


3
 In ţara noastră sistemul bugetar cuprinde următoarele domenii: învăţământul,
sănătatea, cultura, apărarea ţării, autoritatea publică, justiţia, asistenţa şi protecţia socială,
protecţia mediului înconjurător, transporturile şi telecomunicaţiile, cercetarea ştiinţifică
precum şi alte activităţi de interes naţional.
Organizarea sistemului bugetar are la bază structura de organizare a statului român.
Astfel se întâlneşte aceeaşi divizare administrativ-teritorială, în judeţe, municipii, oraşe şi
comune. Conform Constitutiei Romaniei, art.137, Bugetul public national cuprinde
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor,
oraşelor şi judeţelor.
Bugetul public naţional are următoarea componenţă:
a) bugetul de stat

b) bugetul asigurărilor sociale de stat;

c) bugetele fondurilor speciale;

d) bugetul trezoreriei statului;

e) bugetele locale;

f) bugetele instituţiilor publice autonome;

g) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat;

h) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

i) bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate său
garantate de stat
şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri sc
asigură din fonduri publice;
j) bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Guvernul elaborează proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,

precum şi proiectele bugetelor fondurilor speciale, ale conturilor generale anuale de
execuţie ale acestora şi le supune spre aprobare Parlamentului. După aprobare Guvernul
răspunde de realizarea prevederilor bugetare. Guvernul asigură, de asemenea, conducerea
generala a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care examinează
periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetulu public naţional şi a bugetelor

4
fondurilor speciale, stabilind măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului,
după caz.
De asemenea, Guvernul asigură elaborarea raportului privind situaţia
macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani.
Ministerul Finanţelor Publice adoptă măsurile necesare pentru asigurarea echilibrului
bugetar, aplicarea politicii financiare a statului precum şi cheltuirea cu eficienţă a
resurselor financiare.
Bugetele Preşedinţiei României, Guvernului şi ale altor institutii publice care nu au
organe ierarhic superioare se prevăd distinct în bugetul de stat şi se aprobă de către
Parlament.
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aproba bugetele proprii
înaintea dezbaterii bugetului de stat şi le înainteaza Guvernului în vederea includerii lor în
bugetul de stat.
Bugetele proprii ale judeţelor, municipiului Bucureşti, muncipiilor, oraşelor şi
comunelor, precum şi bugetele fondurilor speciale constituite potrivit legii in afara
acestor bugete, se aproba de catre consiliile judetene sau locale ale acestora, dupa caz.
Bugetele instituţiilor publice care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de
credite, finanţate integral sau parţial din hugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele fondurilor speciale se aprobă de către ordonatorii principali de credite
(organul ierarhic superior al acestora).
In bugetul de stat, în bugetul asigurărilor sociale de stat,,în bugetele locale şi în
bugetele fondurilor speciale nu se pot înscrie şi aproba cheltuieli fară stabilirea resurselor
din care urmează a fi efectuate.
Constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, se controlează de către Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi alte organe împuternicite de lege. Ministerul
Finanţelor Publice va înainta Guvernului până la data de: 1 mai obiectivele politicii
fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi pe
următorii 3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de

5
credite, urmând ca acesta să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile
pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii
sale macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la
1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget şi metodologiile de elaborare a acestora.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an,
să depună la Ministerului Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi
anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi
estimările pe următorii 3 ani, isoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Consiliile locale şi judeţene au aceleaşi obligaţii în cazul solicitării de majorare a
transferurilor, cotelor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat faţă de
anul în curs.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza acestor proiecte de buget şi a bugetului
propriu întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe care le depune
la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
După însuşirea proiectelor de buget de către Guvern, acesta le supune spre aprobare
Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 octombrie fiecărui an.
Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe capitole, pe articole si pe ordonatorii
principali de credite.
Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă inforimaţii privind necesarul de finanţare
pe termen mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.
Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost
adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul
îndeplineşte sarcinile şi aplică în continuare prevederile bugetelor anului precedent, până
la aprobarea noilor bugete. Limitele lunare de cheltuieli nu pot depăşi de regulă 1/12 din
prevederile bugetului anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic
justificate de ordonatorii principali de credite.

6
 In cursul exerciţiului bugetar, legea bugetară anuală poate fi modificată prin legi
rectificative, care se prezintă Parlamentului cel mai târziu până la data de 30 noiembrie.
Prin legile bugetare anuale se poate bloca o parte din creditele bugetare aprobate
ordonatorilor principali de credite; în vederea .menţinerii echilibrului bugetar aprobat şi
cheltuirii cu eficienţă şi eficacitate a fondurilor publice.

Curs 2. Bugetul de stat

7
 Bugetul de stat este un plan anual al cheltuielilor de stat şi al surselor de acoperire a
acestora.
La închiderea exerciţiului bugetar, reprezentanţii puterii executive prezintă rapoarte
cu privire la activitatea lor de mobilizare a resurselor şi de efectuare a cheltuielilor în
concordanţă cu legea bugetului.
Bugetul de stat concentrează cea mai mare parte a fondurilor bugetare, iar în
structura sa sunt grupate toate veniturile şi cheltuielile publice în conformitate cu
clasificaţia bugetară aprobată de Ministerul Finanţelor.
La nivel naţional, sunt alimentate din bugetul de stat următoarele bugete:
1. Bugetul Parlamentului
2. Bugetul Preşedinţiei
3. Bugetul Guvernului
4. Bugetul autorităţilor judecătoreşti
5. Bugetul Curţii Constituţionale
6. Bugetul Consiliului Legislativ
7. Bugetul Curţii de Conturi
8. Bugetul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare
Conform Legii 500/2002 privind finanţele publice se interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea ia emisiune monetară sau prin finanţare
directă de către bănci. Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor
sociale de stat şi al bugetelor fondurilor speciali se stabileşte ca diferenţă între veniturile
încasate până la închiderea exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la acea dată.
Refinanţarea datoriei publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat se
asigură prin împrumuturi de stat, în condiţiile legii.
Pentru acoperirea temporară a deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice, cu
aprobarea Guvernului, poate să emită bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice,
purtătoare de dobândă a căror scadenţă nu poate: depăşi sfârşitul exerciţiului financiar.
Totalul bonurilor de tezaur şi al altor instrumente specifice aflate în circulaţie nu va putea
depăşi 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului aprobat. Emiterea bonurilor de

8
tezaur şi al altor instrumente specifice se poate face numai în primele zece luni ale anului
financiar, iar retragerea lor trebuie să se facă fără a depăşi anul financiar în care au fost
emise.
Banca Naţională a României poate acorda împrumut fară dobândă pentru acoperirea
decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor
de creditare ale acestuia. Acest; împrumut urmează a fi rambursat până la sfârşitul anului
financiar respectiv, pe seama veniturilor bugetare sau a unui împrumut de stat efectuat în
condiţiile legii. împrumutul acordat de Banca Naţională a României nu poate depăşi într-
un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat.
Constituirea şi utilizarea de mijloace financiare aparţinând statului, în afara bugetului
sunt interzise.
In cazul excedentului bugetar, se prevede constituirea unui fond de rezervă, aflat la
dispoziţia guvernului, pentru finanţarea unor activităţi neprevăzute în legea bugetului de
stat. Din excedentul bugetului de stat, rămas după lichidarea integrală a datoriei publice,
se rezervă anual o cotă de 50% pentru crearea unui fond de tezaur al statului. Acest fond
se păstrează în contul trezoreriei statului, deschis la BNR şi se utilizează conform legii,
Până la utilizare, disponibilităţile fondului de tezaur, vor fi plasate sub formă de depozit
financiar cu dobândă.
Veniturile şi cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat, se grupează pe baza
clasificaţiei bugetare elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Clasificaţia bugetară cuprinde la venituri capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli părţi,
capitole, subcapitole, titluri şi articole, precum şi aliniate, după caz.
Bugetele locale reprezintă bugetele unităţilor administraţiv-tentoriale care au
personalitate juridica. Bugetele locale se elaborează, se aproba si se executata in
conditiile legii 500/2002 privind finanţele, publice şi ale Legii-nr.l89/l998 privind
finanţele publice locale.
Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti întocmeşte buget
propriu, în condiţii de autonomie.

9
 Intre bugetele consiliilor locale şi bugetele consiliilor judeţene nu există relaţii de
subordonare.
Bugetele locale cuprind pe de o parte veniturile constituite din impozite, taxe,
contribuţii, iar pe de altă parte cheltuielile dimensionate în funcţie de nevoile lor proprii
care trebuie să fie corelate cu resursele disponibile.
Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale sau judeţene, după
caz, în limitele şi în condiţiile legii.
Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe şi alte venituri stabilite
prin legea bugetară anuală.
Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se realizează prin
organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice, dacă legea nu
prevede altfel
Trecerea de către Guvern, în administrarea si finanţarea autorităţilor administraţiei
publice locale, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora şi a altor
cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare
realizării acestora.
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competente şi răspunderi în
ceea ce priveşte finanţele publice locale:
1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale îa termenele stabilite;
2. stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;

3. urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora, pe parcursul anului

bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

4. stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv

opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenţi economici

specializaţi sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul
cetăţenilor;
5. administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publica sau privată a unităţilor

administraţiv-tentoriale;

10
 6. angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la

scadenţă a obligaţiilor de plata rezultate din acestea;

7. administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de

eficienţă;
8. stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor
publice locale;
9. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmarirea realizării programelor de dezvoltare
în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriaie ca bază a gestionării bugetelor locale
anuale;
10. organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra
gestiunilor proprii, gestiunilor instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea consiliilor
locale, consiliilor judeţene si a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se aprobă
astfel:
1. bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judeţene şi consiliul General al

Municipiului Bucureşti, după caz;

2. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din bugetele

locale, de către consiliile menţionate la punctul 1, în funcţie de subordonarea acestora;

3. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din venituri

extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul odonatorului principal

de credite.
In cazurile în care în execuţia bugetelor locale apare deficit bugetar, acesta poate fi
acoperit, până la încasarea veniturilor bugetare aprobate pe seama resurselor aflate în
contul general al trezoreriei statului.
Din bugetele locale se finanţează acţiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv
ale cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul colectivitatii, cheltuieli de întreţinere şi
funcţionare a administraţiei publice locale, cheltuieli cu destinaţie specială, precum şi alte
cheltuieli prevăzute prin dispoziţii legale.

11
 In cazul în care, pe parcursul execuţiei bugetare, veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile respectivei structuri administrativ-teritoriale, prin lege se pot constitui fonduri
de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului local sau judeţean după caz, în limita de până
la 5% din totalul cheltuielilor. Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite
aprobate prin bugetele locale, în vederea finanţării acţiunilor sau a sarcinilor noi
intervenite în cursul anului.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor
judeţene la judeţe, primarul general al municipiului Bucureşti si primarii celorlalte unităţi
administrativ-teritoriale.
Proiectele bugetelor unitaţilor administrativ-teritoriale se elaborează pe baza
proiectelor de bugete ale administraţiei proprii, în etapele prevăzute pentru bugetul de
stat.
Proiectele bugetelor unităţilor administrativ-tentoriale se prezintă spre aprobare
consiliilor locale sau judeţene după caz, în termen de maxim 30 de zile de la aprobarea
legii bugetare anuale.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a sistemului unitar bugetar.
Proiectul acestui buget este elaborat de guvern şi supus spre aprobare Parlamentului odată
cu proiectul bugetului de stat. La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat sunt
regrupate cheltuielile şi sursele de finanţare ale acestora, aferente activităţii de protecţie
socială.
Acest buget se elaborează de către Guvern, distinct de bugetul de stat, prin Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale şi se adoptă de către Parlament printr-o lege distinctă.
Conform Legii nr.500/2002, veniturile din acest buget nu pot fi utilizate pentru alte
cheltuieli bugetare decât pentru cele prevăzute în legea de aprobare a cestui buget.
Bugetele fondurilor speciale se constituie în afara bugetului de stat şi bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Proiectele bugetelor fondurilor speciale se elaborează de către Ministerul Finanţelor
Publice pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu
gestionarea fondurilor respective.

12
 Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se efectuează potrivit legilor de
constituire a acestor fonduri şi prevederilor din legea finanţelor publice.
Pe măsura stabilizării şi restructurării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul
analizează şi propune Parlamentului desfiinţarea fondurilor speciale constituite în afara
bugetului de stat ori bugetului asigurărilor sociale, sau includerea acestora în bugetele
respective.

Curs 3. Principiile procedurii bugetare si Ordonatorii de

credite.

13
 3.1. Principiile procedurii bugetare

Finanţarea, executarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale

unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice presupun stabilirea
şi respectarea unor norme riguroase la toate nivelele de organizare a finanţelor
publice.
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, stabileşte principiile în baza
cărora se elaborează şi se execută bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, şi celelalte bugete după
cum urmează:
principiul unităţii;
principiul universalităţii
principiul echilibrului bugetar
principiul anualităţii
principiul publicitaţii
principiul specializarii bugetare
principiul unitaţii monetare

Principiul unităţii In conformitate cu acest principiu, toate

cheltuielile si veniturile bugetare sunt reunite intr-un singur document care
este bugetul de stat.

Principiul universalităţii Acest principiu presupune înscrierea in

buget a veniturilor, respectiv a cheltuielilor in totalitatea lor si nu per sold.
Din aceasta cauza, bugetul de stat mai este denumit si buget brut. In
bugetele brute figurează toate veniturile (ordinare si extraordinare), analitic,
pe surse de provenienţa fiscale, nefiscale si din capital, pe de o parte, iar pe
de alta parte, toate cheltuielile curente si de capital evitandu-se acţiunile si
destinaţiile pentru care sunt alocate.

14
 Principiul echilibrului bugetar. Acest principiu presupune acoperirea
integrala a cheltuielilor exerciţiului bugetar din veniturile aferente. Realitatea
economica a impus insa elaborarea tot mai frecventa a unor bugete care se
caracterizează prin deficit bugetar datorita creşterii cheltuielilor publice.
Aceasta creştere a deficitului bugetar se datorează majorării cheltuielilor
sectorului administrativ, sporirii datoriei publice, si nu in ultimul rand,
devalorizării monedei naţionale.
Pe plan mondial exista o preocupare continua pentru soluţionarea deficitului
bugetar, utilizandu-se următoarele metode de echilibrare bugetara:
1. constituirea unor surse de acoperire pe seama veniturilor din impozite.
Aceasta metoda consta in echilibrarea bugetara pe o perioada, mai lunga de
timp (5-10 ani).
2. constituirea unor fonduri de egalizare pe seama surselor obţinute in anii cu

excedent bugetar. Acesta metoda presupune folosirea surselor excedentare,

prin plasarea lor pe piaţa de capital, si valorificarea prin dobânzi sau
dividende.
3. metoda amortizării alternative. Presupune rambursarea succesiva a datoriei,

publice in perioada de avânt economic si stagnarea plaţilor in perioada de

regres.
4. metoda emisiunii suplimentare de moneda. Acesta metoda generează diferite

efecte negative asupra publicităţii economice a statului respectiv. La aceasta

metoda guvernele recurg numai în situaţii de necesitate, perioada de criza
prelungita, etc, urmările acestei metode consta in accelerarea spiralei preturi/
salarii rezultind o inflaţie mare si necontrolata.
5. metoda datoriei publice. Acesata metoda presupune contractarea de
imprumunturi prin emisiunea de titluri de valoare garantate de stat. Aceasta
metoda are efecte parţial benefice, deoarece va influenta negativ bugetele
anilor următori, prin rambursarea datoriei contractate si a dobânzilor
aferente.

15
 Principiul realităţii. Respectarea acestui principiu în elaborarea
bugetului asigură o bună execuţie pe întregul exerciţiu financiar. El acţionează
mai ales în perioada de fundamentare a proiectului de buget printr-o evaluare
realistă a veniturilor şi o dimensionare judicioasă în conformitate cu
prevederile legale a cheltuielilor bugetare.
Principiul anualităţii bugetare decurge din faptul că bugetul şi anul
bugetar se suprapun anului calendaristic. Astfel, bugetul de stat poate fi
executat începând cu data de 01 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie
în fiecare an. După data închiderii bugetului de stat, veniturile aferente anului
expirat se consideră realizări ale bugetului de stat din anul următor, în timp ce
cheltuielile anului încheiat se mai pot efectua în măsura în care au fost
prevăzute în noul buget. Concret, toate creditele bugetare neconsumate în anul
bugetar expirat sunt anulate o dată cu închiderea bugetului la sfârşitul anului
bugetar.
O excepţie de la principiul anualităţii se referă la situaţia când legea anuală
a bugetului de stat şi bugetul asigurărilor de stat nu au fost adoptate cu cel
puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar. In aceste cazuri se execută
în continuare bugetul anului anterior.
In practică se deschid credite bugetare lunar, în limita a 8,3% din bugetul
aprobat pe anul expirat, până la aprobarea legii bugetului pentru exerciţiul
curent.
Principiul publicităţii, conform legislaţiei este obligatoriu pentru toate
instituţiile publice.
Potrivit acestui principiu, proiectele de bugete se supun dezbaterii publice
în Parlament şi se publică în Monitorul Oficial (bugetul de stat, bugetul
asigurărilor speciale de stat), sau se dezbat în consiliile locale şi se dau
publicităţii în publicaţii oficiale ale consiliilor locale (bugetul local).
Principiul specializării bugetare. Veniturile şi cheltuielile bugetare se
înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi respectiv pe categorii de

16
cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit
clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare. Potrivit acestui principiu, toate
operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.

3.2. Ordonatorii de credite si atributiile acestora

Repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare sunt în competenţa şi

raspunderea ordonatorilor de credite.
Prin ordonator de credite se înţelege persoana împuternicită să deplinească o
funcţie de conducere într-un organ de stat, instituţie şi careia i s-a acordat
dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite sunt ierarhizaţi pe trei nivele:
* ordonatori principali de credite;
* ordonatori secundari de credite;
* ordonatori terţiari de credite.
Ordonatorii principali de credite sunt: conducătorii. autorităţilor publice,
miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale. La Camera. Deputaţilor şi la Senat ordonatorii principali de
credite sunt secretarii generali ai celor două camere.
Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de: a aproba, folosirea şi
repartizarea creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.
In calitatea lor de ordonatori de credite, miniştrii, conducătorii organelor
centrale, conducătorii instituţiilor publice precum şi primarii au mătoarele
atribuţii în legătură cu executarea prevederilor bugetului public:
* realizarea veniturilor;
* utilizarea şi angajarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni

financiare;

17
 * folosirea cu eficienţă şi eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat,

de la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din bugetele fondurilor

speciale;
>integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc;
* organizarea, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a

situaţiilor financiare trimestriale şi anuale;

* să organizeze controlul financiar preventiv propriu;

* să asigure controlul intern;

* efectuarea în condiţiile legii a inventarierii generale anuale;

* organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice

şi a programului de lucrări de investiţii publice;

organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor de
centrale sau locale care au în subordine instituţii de stat cu personalitate
juridică pentru care trebuie să defalce credite bugetare, menţinând necesarul
propriu de credite. In această situaţie de ordonatori .secundari de credite sunt
insnepctoratele şcolare, directiile de sanatate publica, directiile de munca şi
protecţie socială, comandamentele şi inspectoratele generale de armă din
Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Ordonatorii secundari repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducători au calitatea de ordonator terţiar de credite.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor de stat care
nu au în subordine unităţi cu personalitate juridică, aceştia fiind răspunzători de
folosirea creditelor repartizate de către ordonatorul principal sau secundar de
credite.
Ordonatorii principali, secundari şi terţiari de credite au obligaţia de a
angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice
respective şi cu respectarea dispoziţiilor prevederilor legale.

18
 Curs 4 Controlul în instituţiile publice

In instituţiile publice, controlul privind utilizarea fondurilor publice şi

administrarea patrimoniului public este reglementat de Ordonanţa Guvernului
nr.119/31.08.1999, aprobată prin Legea nr. 301/2002
Conform actelor normative menţionate, controlul în instituţiile publice
îmbracă 3 forme:
a. Controlul intern;
b. Auditul public intern;
c. Controlul financiar preventiv.

4.1. Controlul intern

Control intern cuprinde ansamblul formelor de control exercitate la nivelul

entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă
cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace.
Controlul intern reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei
instituţii publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile
şi sistemele de control şi de evaluare, instituite în scopul:
* realizării atribuţiilor la un înalt nivel calitativ şi îndeplinirii cu

regularitate, în mod economic, eficace şi eficient a politicilor adoptate;

* respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;

* protejării activelor şi a resurselor;

* efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;

* furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru

fundamentarea deciziilor conducerii;

Conducătorul instituţiei, publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea,
aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor
metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele
generale şi specifice ale controlului intern.

19
 Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au
obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalitatii,
regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor
publice şi în administrarea patrimoniului public.

4.2. Auditul public intern, definire, rol şi obiective

Auditul public intern este o activitatea organizată independent în

structura unei instituţii publice, subordonată direct conducătorului acesteia
:constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de
control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care sta asigură
îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod
economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările făcute,
slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficientelor.
Auditul public intern se organizează distinct în cadrul fiecărei instituţii
publice, sub forma unui compartiment specializat format din una sau mai multe
persoane, care nu trebuie să fie implicate în ac tivităţile pe care le auditează.
Compartimentul de audit intern poate fi format din auditori interni pe
probleme de audit intern şi revizori contabili de gestiune pentru problemele
controlului financiar de gestiune, ale căror rapoarte, procese-verbale şi actiuni
vor fi auditate de primii. Controlorii financiari de gestiune sunt ordonaţi tot
directorului instituţiei.
Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate in
instituţia publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra
activităţii instituţiilor subordonate.
Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt următoarele:
> certificarea periodică, însoţită de raportul de certificare, a bilanţului
contabil şi a contului de execuţie bugetară ale instituţiei publice, prin
verificarea legalităţii, realităţii şi exactităţii evidenţelor contabile şi ale
actelor financiare şi de gestiune;

20
 > examinarea sistemului contabil şi a fiabilităţii acestuia, ca principal

instrument de cunoaştere, gestiune şi control patrimonial şi al rezultatelor

obţinute;
* examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor,

identificarea erorilor, risipei, gestiunii defectuoase şi a fraudelor precum şi

a măsurilor propuse pentru remedierea acestor deficienţe şi sancţionare a
celor, vinovaţi;
De asemenea, compartimentul de audit public intern este obligat să auditeze
şi următoarele activităţi şi operaţiuni cel puţin o dată la 3 ani:
a) deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare;

b) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect

obligaţii de plată, inclusiv din fonduri comunitare;

c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul

privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului

sau al unităţilor administrativ-teritoriale;

e) plăţile din fondurile publice, inclusiv din fonduri de la Comunitatea

Europeană;
f) constituirea veniturilor publice în legătură cu autorizarea şi stabilirea

titlurilor de creanţă, precum şi facilităţi acordate la încasarea titlurilor de

creanţă.
Auditorii publici interni au acces la toate datele şi informaţiile pe care le
consideră relevante pentru scopul şi obiectivele vizate, iar personalul de
execuţie implicat în activitatea auditată are obligaţia să ofere documentele
solicitate şi tot sprijinul necesar desfăşurării în bune condiţii a auditului intern.

21
 4.3. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor

de operaţiuni din punct de vedere al legalităţii şi regularităţii precum şi al
încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.
Responsabilitatea organizării controlului financiar preventiv şi evidenţa
angajamentelor cade în sarcina conducătorilor instituţiilor publice.
Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se
aprobă de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către
contabil.
Conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de
operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi
circuitul acestora.
Control financiar preventiv cuprinde activitatea prin care se verifică
legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice
sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele
forme:
a. controlul financiar preventiv propriu;
b. controlul financiar preventiv delegat.
Proiectele de operaţiuni care se supun în mod obligatoriu controlului
nanciar preventiv proprio sunt următoarele:
1) încheierea de contracte cu partenerii interni şi externi;

2) încasările şi plăţile în lei şi valută;

3) trecerea pe cheltuieli a unor pierderi;

4) gajarea, închirierea, concesionarea bunurilor, subunităţilor sau unităţilor

componente;

22
 5) deschiderea de credite bugetare la instituţiile publice din subordine şi

alimentările cu sume din alocaţiile bugetare pentru finanţarea cheltuielilor

de capital;
6) suplimentarea unor venituri prevăzute a fi suportate pe seama alocaţiilor

bugetare;
7) modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;

8) efectuarea de plăţi din fonduri publice.

Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul sef

prin viză de control financiar preventiv propriu. în funcţie de volumul de
complexitatea activităţii, contabilul şef poate împuternici, cu aprobarea
ordonatorului de credite, şi alte persoane din subordine ca să exercite controlu
financiar preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin semnătura
persoanei împuternicite în acest sens sau a înlocuitorului desemnat.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund
solidar pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele angajamentelor
bugetare aprobate, în ceea ce priveşte operaţiunile pentru care au acordat viza
de control financiar preventiv propriu.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care
cuprind date nereale şi/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu îi exonerează
de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.
In toate cazurile contabilul şef sau persoana împuternicită va motiva în
scris refuzul la viză de control financiar preventiv propriu a operaţiunii prin
completarea unui model adecvat situaţiei în care se află.
Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de
către Ministerul Finanţelor Publice prin controlori delegaţi.
Controlorul delegat este funcţionarul public al Ministerului Finanţelor
Publice, care exercită atribuţii de control financiar preventiv delegat, în mod
independent.

23
 Ministrul finanţelor publice numeşte, pentru fiecare instituţie publică în
care se exercită funcţia de controlor principal de credite al bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, unul
sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul şi de complexitatea
activităţii instituţiei publice respective.
Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor se stabilesc:
* tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor de credite ale căror proiecte se

supun controlului financiar preventiv delegat;

* limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv

delegat, pe tipuri de operaţiuni;

* documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de

operaţiuni;
* modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat

pentru fiecare tip de operaţiune.

Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat
asupra proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar
preventiv propriu al instituţiei publice respective.
Operaţiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se
supun aprobării ordonatorului principal de credite numai însoţite de viza de
control financiar preventiv delegat.
Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuza in
scris, pe formular tipizat şi trebuie să poarte viza şi sigiliul personal al
controlorului delegat competent.
Regimul refuzului de viză diferă în funcţie de nivelul instituţiei publice si
de supunerea sau nu la viza de control financiar preventiv delegat a peraţiunii.
Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de
control financiar preventiv delegat este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea
proiectului unei operaţiuni. Proiectul va fi însoţit de toate documentele
justificative.

24
 Documentele refuzate la operaţiuni supuse controlului financiar care nu au
fost vizate, nu pot fi înregistrate în contabilitate.
Prin excepţie, pot fi înregistrate în contabilitate, fără viza de control
financiar preventiv, numai documentele refuzate la viza de control financiar
preventiv propriu sau delegat, dar efectuate pe propria răspundere a
ordonatorului de credite, precum şi cele refuzate la viza de control financiar
preventiv delegat, dar autorizate prin hotărâre a Guvernului.

25
Curs 5 PRINCIPII GENERALE ALE ORGANIZĂRII
CONTABILITĂŢII INSTITUŢIILOR PUBLICE

5.1. Noţiuni generale privind evidenta bugetara

Potrivit prevederilor legii contabilităţii nr. 82/1991, cu completarile si

modificarile ulterioare, obligaţia organizării si conducerii contabilităţii proprii
revine: regiilor autonome, societăţilor comerciale, societăţilor agricole, Băncii
Naţionale a României si societăţilor bancare, instituţiilor publice, unităţilor de
asigurări sociale, asociaţiilor, fundaţiilor, sindicatelor, unităţilor de cult si alte
organizaţii obşteşti, precum si celorlalte persoane care au dobândit
personalitate juridica potrivit legii..
Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea întregului proces al
executării bugetului de stat pe feluri de venituri si cheltuieli pe verigile
sistemului bugetar, precum si pe fiecare organ financiar si instituţie bugetara in
parte.
De asemeni, contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele necesare
cunoaşterii mijloacelor materilae si băneşti aflate in folosinţa instituţiilor
bugetare, permiţând in acest fel exercitarea controlului asupra utilizării
acestora.
Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor componentelor
sistemului bugetar.
Conducătorii instituţiilor de subordonare centrala (ministere) au calitatea
de ordonatori principali de credite. In sarcina acestora intra aprobarea creditelor
de finanţare specifice bugetelor proprii si repartizarea fondurilor destinate
verigilor inferioare.
Obiectivele contabilităţii bugetare sunt:
* reflectarea in expresie valorica a patrimoniului,
* exercitarea controlului permanent asupra existentei si mişcării
elementelor patrimoniale:

26
* asigurarea informaţiei necesare stabilirii eficientei activităţii instituţiilor
publice.
Pentru realizarea acestor obiective, organele de conducere ale instituţiilor
publice au obligaţia:
* sa elaboreze instrucţiuni privind organizarea contabilităţii analitice pentru

unităţile bugetare din subordine;

* sa stabilească perioadele de inventariere in cursul anului si sa elaboreze

precizări, adoptate la specific, cu privire la inventarierea bunurilor la

unităţile subordonate;
* sa stabilească competentele in materie de contabilitate pentru unităţile din

subordine;
- sa îndrume si sa controleze modul de aplicare de către unităţile din
subordine a dispoziţiilor legale privind contabilitatea.

5.2 Planul de conturi a instituţiilor publice si modul de organizare si

conducere a contabilităţii
Planul de conturi asigura existenta mişcării si transformării elementelor
patrimoniale pe parcursul derulării bugetare.
In prezent institutiile publice aplica planul de conturi aprobat prin
ordinal M.F. nr.324/1984, iar ultimele norme de completare si intocmire a
bilanturilor contabile sunt aprobate prin ordinal M.F.P. nr.2282/2001.
Prin ultimele acte normative s-au introdus conturi noi privind activele
corporale si necorporale, reevaluarea acestora, amortizari.
Planul de conturi general pentru instititiile publice in
vigoare grupeaza conturile in 9 clase dupa cum urmeaza:
Clasa 0- Active Fixe Corporale
Clasa 1 - Mijloace Banesti
Clasa 2 - Decontari
Clasa 3 - Fonduri
Clasa 4 - Cheltuieli
Clasa 5 - Venituri

27
 Clasa 6 - Materiale
Clasa 7 - Finantari si Credite Bancare
Clasa 9- Conturi in Afara Bilantului

In cadrul claselor exista mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt
dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I si II, care pot si ele fi dezvoltate in
analitice in funcţie de specificul activităţii si de necesităţile proprii de
informare ale fiecărei unităţi.
La baza înregistrării operaţiunilor economico-financiare sta principiul
prudentei al cerinţelor europene, care impune înregistrarea acestora in
momentul generării dreptului de creanţa sau de obligaţie.
Contabilitatea se tine în limba romana si în moneda naţionala (in lei).
Operaţiunile privind încasările si plăţile in valuta se inregistrează in
contabilitate la cursul zilei precedente, comunicat de Banca Naţionala Romana.
Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii revine
administratorului, ordonatorului de credite sau unei alte persoane care are
obligaţia gestionarii unităţii respective.
Persoanele juridice organizează si conduc contabilitatea in
compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul sef
sau alta persoana împuternicita sa îndeplinească aceasta funcţie.
Legea contabilităţii prevede si posibilitatea organizării contabilităţii pe
baza de contracte de prestări de servicii in domeniul contabilităţii, încheiate cu
persoane fizice sau juridice autorizate in condiţiile O.G nr.65/1994 /////privind
organizarea activităţii de expertiza contabila si a contabililor autorizaţi.
Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizata in
compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual
de munca, potrivit legii, pot încheia contract de prestări servicii pentru
conducerea contabilităţii si întocmirea situaţiilor financiare trimestriale si
anuale, cu societăţi comerciale de expertiza contabila, încheierea contractelor

28
se face cu respectarea reglementarilor privind achiziţiile publice de bunuri si
servicii.
Compartimentul financiar-contabil reprezintă o structura organizatorica
in cadrul instituţiei publice (serviciu, birou, compartiment), in care este
organizata execuţia bugetara.
Persoanele care răspund de organizarea si conducerea contabilităţii
trebuie sa asigure condiţiile necesare pentru intocmirea documentelor
justificative privind operaţiunile economice, organizarea si conducerea corecta
la zi a contabilităţii, organizarea si efectuarea la timp a inventarierii
elementelor de activ si pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia,
respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, depunerea la termen a
acestora la organele in drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor
si situaţiilor financiare si organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la
spacificul persoanei juridice respective.
Regulile generale pentru organizarea instituţiilor publice sunt:
a) contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de
evidenta;
b) contabilitatea stocurilor se tine cantitativ sau numai valoric,
înregistrarea elementelor de activ se face la:
costul de achizitie
costul de producţie,
valoarea justa pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau
producţie.
c) creanţele si datoriile se înregistrează la vaoarea normala;
d) valoarea acţiunilor emise sau altori titluri, precum si varsamintele
efectuate in contul capitalului subscris se reflecta direct in contabilitate;
e) contabilitatea clienţilor si furnizorilor, a celorlalte creanţe si obligaţii
se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica;
f) contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura
sau destinaţia lor, dupa caz;

29
 g) contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura si
sursa lor;
h) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare se tine pe
subdiviziunile clasificate bugetare.

30
 Curs 6 Normele metodologice de organizare a contabilităţii
instituţiilor publice

6.1 Sfera de aplicare, regulile si principiile de baza folosite la organizarea

contabilităţii instituţiilor publice

Prin introducerea noului plan de conturi la instituţiile publice se

urmăreşte alinierea acestuia la planul general de conturi aprobat prin OMFP
nr.306/2002 privind Reglementările contabile simplificate, armonizate cu
standardele internaţionale de contabilitate.
Contabilitatea ca activitate specializata in măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestionarea si controlul activelor, datoriilor, capitalurilor proprii,
precum si al rezultatelor obţinute din activitate, trebuie sa asigure inregistrarea
cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si păstrarea informaţiilor cu
privire la poziţia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie,
atat pentru cerinţele interne, cat si in relaţiile cu investitorii prezenti si
potenţiali, creditorii financiari si comerciali, clienţi, instituţii publice si alti
utilizatori ai informaţiei contabile.
Contabilitatea instituţiilor publice asigura informaţiile ordonatorilor de
credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul
aflat in administrare, precum si pentru întocmirea contului general anual de
execuţie al a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului
asigurărilor sociale de stat si fondurile speciale, precum si a conturilor anuale
de execuţie ale bugetelor locale.
Potrivit prevederilor legii contabilităţii, contabilitatea publica cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea

veniturilor si plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

31
c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatării drepturilor si

obligaţiilor care sa reflecte evoluţia situaţiei financiare si patrimoniale,

precum si a excedentului sau deficitului patrimonial;
d) contabilitatea destinata analizării costurilor programelor aprobate.

6.2 Rapoartele de contabilitate Formele de organizare a

contabilităţii bugetare

Registrele de contabilitate obligatorii in cadrul formei de înregistrare

“Maestru sah" sunt:
1. Registrul jurnal
2. Registrul-inventar
3. Cartea mare (sah)
La acestea se adaugă, ca formular obligatoriu si "Balanţa de verificare"
care se întocmeşte pe baza titlurilor preluate din “Cartea mare (sah)” sau din
fisele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. La instituţiile publice,
balanţele de verificare sintetice se intocmesc lunar, iar balanţele de verificare
analitice, cel mai târziu la sfârşitul trimestrului pentru care se intocmesc
situaţiile financiare.
1 Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu in care se
inregistrează cronologic, operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii
documentelor dupa data de întocmire sau intrare a acestora in unitate.
Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie si de fiecare
subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie, zilnic sau lunar, dupa caz prin
inregistrarea cronologica, fara ştersături si spatii libere, a documentelor in care
se reflecta mişcarea elementelor de activ si pasiv.
Registrul-jurnal este prezentat sub form unui registru-jurnai general si a
unor registre-jumal auxiliare.

32
 In condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare
operaţiune se va inregistra in mod cronologic, dupa data de întocmire sau de
intrare a documentelor.
2. Registrul-inventar este un document obligatoriu in care se înregistrează
toate elementele patrimoniale de activ si pasiv, grupate si inventariate in
funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil.
Elementele patrimoniale înscrise in registrul-inventar au la baza listele
de inventariere sau documentele care justifica conţinutul fiecărui, post din
bilanţul contabil. Potrivit legii contabilităţii persoanele juridice au obligaţia sa
efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv deţinute la
inceputul activităţii, cel puţin o data pe an.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice si
serveşte ca document contabil obligatoriu de inregistrare a rezultatelor
inventarierii si ca proba in diverse litigii.
In registrul-inventar se Inregistrează soldurile existente la data
inventarierii.
3. Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu in care se
inscriu lunar, direct sau prin regrupare conturi corespondente, înregistrările
efectuate in registru-inventar, stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv
soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldurile finale.
La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din “Cartea mare” se
stabilesc totalurile rulajelor conturilor debitoare sau creditoare si ale conturilor
corespondente. Totalurile sumelor conturilor corespondente trebuie sa fie egale
cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv, dupa caz.
Registrul "Cartea mare" sta la baza întocmirii balanţei de verificare si se
întocmeşte de fiecare instituţie, precum si de fiecare subunitate a acesteia, cu
contabilitate proprie.
Registrul "Cartea mare" serveşte la tinerea contabilităţii sintetice a
operaţiilor economice si financiare in unităţile care utilizează forma de
înregistrare contabila "maestru sah".

33
 Pentru verificarea înregistrării corecte in contabilitate a operaţiilor
patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare.
Balanţa de verificare cuprinde următoarele elemente:
* simbolul si denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi;
* totalul sumelor debitoare si creditoare ale lunii precedente;
* rulajele curente debitoare si creditoare;
* totalul sumelor debitoare si creditoare cumulate de la începutul anului;
* soldurile finale debitoare si creditoare.
Batanta de verificare se întocmeşte atat pentru conturile sintetice cat si
pentru cele analitice.
Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifica concordanta
dintre conturile sintetice si conturi ie lor analitice, fiind principalul instrument
pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare, deci bilanţul contabil si contul
de execuţie la instituţiile publice,

6.3 Metode de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor

Metode de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor sunt:

a) operativ contabila ;
b) cantitativ valorica ;
c) global valorica .

a) Metoda operativ contabila se aplica pentru contabilitatea analitica a

materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura
obiectelor de inventar semifabricatelor, produselor finite, mărfurilor si
ambalajelor.
Aceasta metoda consta in tinerea, in cadrul fiecărei gestiuni, a evidentei
cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fiselor de magazie, iar in
contabilitate in tinerea evidentei valorice pe conturi sintetice si analitice de

34
 materiale si pe gestiuni si in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de
materiale.
Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenta gestiunilor cu cea din
contabilitate se asigura prin evaluarea stocurilor cantitative ce au fost
transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor,
In metoda operativ contabila se folosesc următoarele formulare:
* fisa de magazie;
* fisa de cont pentru operaţiuni diverse;
* registrul stocurilor.

Fisele de magazie servesc pentru evidenta cantitativa, pe feluri de stocuri,

la locul de depozitare, iar in contabilitate, pentru controlul operaţiunilor
Înregistrate de gestionar in vederea preluării in Registrul stocurilor a
cantităţilor aflate in stoc si calculul valorii bunurilor existente in stoc la
sfârşitul lunii, pentru confruntarea acestora cu valorile din contabilitatea
sintetica.
La gestiune fisele de magazie se tin in ordinea in care sunt înscrise
materialele in registrul stocurilor. In aceste fise, cantităţile se inregistreaza
zilnic de gestionar, pe baza documentelor de intrare (factura, aviz de insotire a
mărfii, nota de recepţie si constatare de diferente etc), poziţie cu poziţie.
In contabilitate documentele privind verificare stocurilor se grupează pe surse
de aprovizionare si in cadrul acestora pe conturi de materiale si gestiuni, iar in
cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, dupa caz.
Intrările si ieşirile de bunuri de natura stocurilor se Înregistrează in
contabilitatea sintetica si analitica, fie direct pe baza acestor documente, fie cu
ajutorul unor situaţii întocmite zilnic sau lunar prin contabilizarea datelor din
documentele privind mişcarea stocurilor.
Verificarea înregistrărilor efectuate in conturile de stocuri si fisele de magazie
se face prin înscrierea in Registrul stocurilor, la sfarsitu lunii, a stocurilor
cantitative din fisele de magazie, calcularea valorii acestora pe baza preturilor
de înregistrare si totalîzarea valorii acestora pe pagini ale registrului, pe

35
subgrupe de materiale, grupe de materiale, conturi sintetice si analitice, precum
si pe magazii (gestiuni).
b) Metoda cantitativ - valorica consta in tinerea evidentei cantitative pe
feluri stocuri de
materiale in cadrul fiecărei gestiuni, iar in contabilitate, acelei cantitativ-
valorice.
Conturile sintetice care reflecta in contabilitate stocurile de valori materiale
se desfăşoară in analitic pe gestiuni iar in cadrul acestora pe feluri de bunuri
care reprezintă conturile analitice.
Evidenta cantitativa a materialelor se tine in gestiune cu ajutorul fiselor de
magazie. In fisele de magazie, înregistrările se fac zilnic, pe baza documentelor
de intrare si ieşire. Dupa Înregistrare, documentele se predau la contabilitate pe
baza de borderou.
fn contabilitate, documentele se Înregistrează in fisele de cont analitic,
pentru valori materiale si se stabilesc stocurile, soldurile si situaţia
centralizatoare privind intrările si ieşirile pentru înregistrarea in contabilitatea
sintetica.
Controlul inregistrarilor din conturile sintetice cu cele din contul analitice
ale stocurilor se asigura cu ajutorul balanţei de verificare analitice, întocmita
pentru fiecare cont sintetic, dupa ce s-a făcut in prealabil verificarea
concordantei stocurilor scriptice
clin fisele de magazie cu ce ie din fisele de cont analitic pentru valori materiale
de la contabilitate.
c) Metoda global - valorica se aplica pentru evidenta mărfurilor si
ambalajelor aflate in unităţile de desfacere, folosindu-se fisa de cont pentru
operaţiuni diverse si raportul de gestiune dupa caz.
Contabilitatea analitica a mărfurilor si ambalajelor se tine global - valoric,
atat in gestiune cat si in contabilitate, iar controlul concordantei înregistrărilor
in cele doua evidente se efectuează numai valoric, lunar.

36
 Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare si
ieşire a mărfurilor si ambalajelor si de depunere a numerarului din vânzare, iar
in fisele valorice ţinute de ia contabilitate pe gestiuni.
Soldurile valorice ale mărfurilor si ambalajelor aflate in gestiune se verifica
pe baza raportului de gestiune predat ia contabilitate, sau cu ocazia
inventarierii.
Metoda global - valorica se foloseşte si pentru evidenta rechizitelor de birou,
imprimatelor materialelor pentru ambalare etc.
In acest caz, evidenta cantitativa se poate tine pe feluri de rechizite,
imprimate, materiale etc, la locurile de gestionare, cu ajutorul Fisei de magazie.
Evidenta valorica a miscarilor de materiale se tine in contabilitate, pe
gestiuni, in cadrul contului de materiale consumabile, cu ajutorul fisei de cont
pentru operaţiuni diverse.
Controlul exactităţii inregistrărilor se efectuează lunar si cu ocazia
inventarierilor, evaluandu-se stocurile existente pe baza listelor de inventariere
si confruntandu-se soldul astfel obţinut cu soldul conturilor respective din
contabilitate.

6.4. Principiile contabile generale ale contabilităţii bugetare

Evaluarea posturilor cuprinse in stituatiile financiare se efectuează in

conformitate cu
următoarele principii:
a) Principiul continuităţii activităţii - Acesta presupune ca persoana juridica
asigura in mod normal funcţionarea
b) Principiul permanentei metodelor - Acesta presupune continuitatea
aplicării aceloraşi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in
contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a rezultatelor,
asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

37
 c) Principiul prudentei - Valorificarea oricărui element trebuie sa fie

determinata pe baza principiului prudentei. Potrivit acestui principiu nu

este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv
subevaluarea elemntelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfăşurarea
activităţii exerciţiului curent sau anterior.
d) Principiul independentei exerciţiului - Se vor lua in considerare toate

veniturile si cheltuielile corespunzătoare exerciţiului bugetar pentru care

se face raportarea, fara a se tine seama de data încasării sumelor sau a
efectuării plaţii.
e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de pasiv - In

vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se

va determina separat valuarea aferenta fiecărui element individual de
activ si de pasiv.
f) Principiul intangibilitatii - Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie

sa corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.

g)-Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezintă active nu
pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv
veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor intre active si pasive,
permise de reglementările legale.

38
 Curs 7 ACTIVE IMOBILIZATE

7.1 Reguli generale de evaluare

Sunt denumite si bunuri de investitii, active pe termen lung, sau bunuri

imobile. Ele se caracterizeaza prin faptul ca:

- activele imobilizate se inscriu in bilanţ la costul de achiziţie sau

costul de producţie

- perioada lor de utilizare si lichidare este , de regula mai mare

de un an

- participa la desfasurarea mai multor circuite economice. Ele nu

se consuma si nu se inlocuiesc dupa prima intrbuintare
Activele imobilizate sunt:
A. Imobilizări
necorporale;
B. Imobilizări
corporale;
C. Imobilizări financiare.
Active circulante:
Stocuri
Alte active circulante

A. Imobilizările necorporale(intangibile sau nemateriale)

Recunoaşterea imobilizărilor necorporale

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fara suport
material si deţinut pentru utilizarea in procesul de producţie sau furnizare de
bunuri sau servicii, pentru a fi. inchiriat terţilor sau pentru scopuri
administrative. In cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

39
 cheltuieli de constituire
* cheltuielile de cercetare si dezvoltare;
* concesiunile, brevetele, licentele.marcile,drepturile si valorile

similare;
* alte imobilizări necorporale;

* imobilizări necorporale in curs de executie

a) Cheltuieli de constituire care cuprind cheltuielile cu infintarea unei

societati comerciale cum sunt cele privind taxele si cheltuielile de inscriere si
inmatriculare, prospectarea pietii, reclama si publicitate.
b) Cheltuielile de cercetare si dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate
de efectuare unor lucrari sau obiective de cercetare menite sa contribuie la
crearea de noi tehnologii, noi produse sau noi capacitate de productie.
c) Cheltuielile de constituire si cheltuielile de cecetare-dezvoltare
inluenteza evolutiile viitoare a unitatilor. Ele se recupereaza pe calea
amortizarii intr-o perioada de cel mult 5 ani.
d) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile si alte valori
similare achiziţionate sau dobândite pe alte cai, se înregistrează in conturile de
imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau costul de producţie dupa caz.
Imobilizările necorporale in curs reprezintă imobilizările necorporale
neterminate pana la sfârşitul, perioadei, evaluate la costul de producţie,
respectiv costul de achiziţie.
Evaluarea iniţiala a imobilizărilor necorporale
Un activ necorporal se înregistrează iniţial ia costul de achiziţie sau de
producţie asa cum este prevăzut in "Tratamente contabile generale aplicate
elementelor de bilanţ".
Un element necorporal raportat drept cheltuiala nu poate ii recunoscut ulterior
ca parte din costu unui activ necorporal.

40
 B. Imobilizări corporale (fizice,tangibile)

Recunoaşterea, imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt activele care:
a) sunt deţinute de o persoana juridiica pentru a fi utilizate in

producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi

inchiriate terţilor sau pentru a fi folosite in scopuri
administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;
c) au valoare mai mare decât limita prevăzuta de reglementările

legale in vigoare.
In categoria imobilizarilor corporale intra 1.terenurile si
2. mijloacele fixe
1) Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu destinatie economica dobindita
de agentii economici prin acte de vinzare cumparare sau sub forma de
despagubiri in cazul exproprierilor.
Celelate terenuri, paduri lacuri, balti etc. daca nu sunt rezultatul unor investitii
se asimileaza imobilizarilor corporale dar nu se amortizeaza.
In valoarea terenurilor sunt incluse si cheltuielile cu amenajarile, lucrarile de
acces, racordarile la sursele de energie. Investitiile legate de amenajarea
terenului se amortizeaza chiar dac terenul respective nu este supus amortizarii.
2) Mijloace fixe sunt acele obiecte sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca
atare si indeplinesc cumulative doua conditii:
au valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 20 lei???
au o durata normala de utilizare mai mare de un an.

41
 Grupele de mijloace fixe sunt:

1. Cladiri
2. Constructii specilale
3. Masini, utilaje si instalatii de lucru
4.Aparate si instalatii de masurare, control si de reglare
5.Mijloace de transport
6.Animale si plantatii
7.Unelte, dispozite,instrumente,mobilier si aparatura birotica.

C. Imobilizari financiare
Imobilizările financiare cuprind titlurile de participare si creanţele
imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub forma de acţiuni deţinute
de o instituţie publica in capitalul unei societăţi comerciale, care asigura
realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor si a dobinzillor sau
care permit exercitarea unui control asupra societatii emitente.
Contabilitatea creanţelor imobilizate se tine pe următoarele categorii;
împrumuturi acordate pe termen lung si alte crreante Imobilizate.
In conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele
acordate terţilor in baza unor contracte pentru care unutatea percepe dobânzi,
potrivit legii.
La alte creante imobilizate se cuprind: garanţiile, depozitele si cauţiunile
depuse de instituţia publica la terţi.

Evaluarea iniţiala imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la

costul de achiziţie sau valoarea determinata prin contractul de achiziţie a
acestora.

42
 Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se
înregistrează direct in cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.
Evaluarea la data bilanţului imobilizările financiare sunt prezentate in
bilanţ la valoarea contabila. Instituţiile publice nu constituie provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor financiare.

7.2 Active circulante:

Stocuri
Alte active circulante
Generalităţi

Recunoaşterea activelor circulante

Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:

* este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul
comercializării;
- este reprezentat de numerar sau achivalente de numerar a căror utilizare nu
este restricţionată.
Activele circulante nu ramin durabil intr-o unitate patrimoniala, perioada
lor de rotatie este mai mica decit un an. Ele se afla intr-o continua miscare
schimbindu-si forma materiala si utilitatea in cadrul circuitului economic al
patrimoniului.
Prin echivalentele de numerar se intelege investiţiile financiare pe
termen scurt, uşor convertibile in numerar si al căror risc de schimbare a valorii
este nesemnificativ.
In categoria activelor circulante se cuprind:
stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmita
factura;
- creanţe;
- investiţii financiare pe termen scurt;
- casa si conturi la banci.
Evaluarea activelor circulante

43
Activele circulante se înregistrează in contabilitate la costul de achiziţie sau.
costul de producţie, dupa caz.
Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului bugetar se
constituie provizione pe seama cheltuielilor.
In situaţia in care provizionul constituit pentru un activ circulant devine
total sau parţial fara obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea
acestuia au încetat sa mai existe intr-o anumita măsura, atunci acel provizion
trebuie reluat corespunzător ia venituri.

7.3 STOCURI

Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii;
b) in curs de producţie in vederea vânzării in aceleaşi condiţii ca mai sus;
sau
c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează a fi

folosite in procesul de producţie sau pentru prestarea de srvicii.

In cadrul stocurilor se cuprind:
* materii prime, care participa direct la fabricarea produselor si se
regăsesc in produsul finit integral sau parţial, fie in starea lor initaiala, fie
transformata;
* materialele consumabile care participa sau ajuta la procesul de
fabricaţie sau de exploatare fara a se regăsi, de regula, in produsul finit;
* materialele de natura obiectelor de inventar;
* produsele;
* semifabricatele, prin care se înţelege produsele ai căror proces
tehnologic a fost terminat intr-o secţie (faza de fabricaţie) si care trec în
continuare in procesul tehnologic al altei sectil (faza de fabricaţie) sau se
livrează terţilor;

44
 * produsele finite, adică produsele care au parcurs in întregime
fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare in
cadrul unităţii, putând fii depozitate in vederea livrării sau expediate direct
clienţilor;
- ambalajele, care include ambalajele refolosibile, achiziţionate sau
fabricate, destinate produselor vândute si care in mod temporar pot fi
păstrate de tert cu obligaţia restituirii in condiţiile prevăzute in contracte;
- producţia in curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut
prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute in procesul tehnologic
precum si produsele nesupuse probelor si recepţiei tehnice sau necompletate
in întregime.
In cadrul producţiei in curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
lucrările si serviciile, precum si studiile in curs de execuţie sau
neterminate.
In cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate în custodie pentru
prelucrare sau consignaţie la terţ. care se înregistrează distinct in contabilitate
pe categorii de stocuri.
In categoria materialelor consumabile se include medicamentele si
materialele sanitare, materiale de întreţinere si gospodărire, materiale cu
caracter funcţional, alimente si furaje si alte materiale, potrivit conţinutului
ciasificatiei cheltuielilor prevăzute in buget;
In categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibiîe achiziţionate
sau fabricate, destinate produselor vândute si care in mod temporar pot fi
păstrate de tert cu obligaţia restituirii in condiţiile prevăzute in contracte. In
contabilitatea terţilor acestea vor fi evidenţiate distinct.
Ambalajele care se cuprind in categoria materialelor de natura obiectelor
de inventar, care nu circula pe baza de decontare ci se folosesc numai in
interiorul instituţiei, se înregistrează in contabilitate in categoria materialelor de
natura obiectelor de inventar. Ambalajele si materialele pentru ambalat,

45
produse in unitatea patrimoniala pentru a fi vândute ca atare sunt considerate
produse finite.
Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare
mai mica decât limita prevăzuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe,
indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an,
indiferent de valoare lor precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul
de producţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea speciala, mecanismele,
dispozitivele, verificatoarele, sdv-urile, aparatele de măsura si control ctc).
Documentele aflate in colecţiile bibliotecilor, care au statut de bunuri
culturale comune, nu sunt mijloace fixe si sunt evidenţiate in documente de
inventar. Eliminarea documentelor din colecţii se aplica numai bunurilor
culturale comune, uzate fizic sau moral, dupa o perioada de minimum 6 luni de
la achizitie.
Urmărirea existentei obiectelor de inventar date in folosinţa se va realiza
cu ajutorul fisei de evidenta a obiectelor de inventar in folosinţa.

46
 Curs 8 TERTI

Contabilitatea terţilor asigura evidenta datoriilor si creanţelor instituţiei

publice in relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, instituţiile publice subordonate, debitorii si creditorii diversi,
precum si evidenta operaţiilor ce nu pot fi inregistrate si necesita clarificări
ulterioare si alte decontări.
In contabilitatea furnizorilor si clienţilor se inregistrează operaţiunile
privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri si produse, lucrările
executate si serviciile prestate, precum si alte operaţiuni efectuate.
Avansurile acordate furniziorilor, precum si cele primite de la clienti se
înregistrează in contabilitate in conturi distincte.
Operaţiunile privind vânzările/ cumpărările de bunuri, executările de
lucrări si prestarile de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se
înregistrează in contabilitate in conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau
de primit, dupa caz.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta, se înregistrează intr-
un cont in afara bilanţului st se menţionează in notele explicative.
Efectele comerciale trebuie sa îndeplinească condiţiile de forma si fond
prevăzute de reglementările in vigoare, farà de care validitatea lor poate fi
contestata sau anulata.
Potrivit art. 14din Legea, contabilităţii nr. Nr. 82/1991, republicate in
Monitorul Oficial al României. Partea L nr. 48 din 14 ianuarie 2005. creanţele
si datoriile instituţiei publice se înregistrează in contabilitate la valoarea lor
nominala.
Creanţele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate atat in lei,
la cursul de schimb in vigoare la data efectuării operaţiunilor, cat si in devize.

47
 Operaţiunile in valuta trebuie înregistrate in momentul recunoaşterii
iniţiale in moneda de raportare, aplicandu-se sumei in valuta cursul de schimb
dintre moneda de raportare si moneda străina, la data efectuării tranzacţiei.
Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor si
datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost înregistrate
iniţial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in
situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau
cheltuieli in perioada in care apar.
O diferenţa de curs valutar apară cand exista o modificare a cursului de
schimb intre data efectuării tranzacţiei si data decontarii oricăror elemente
monetare ce rezulta dintr-o tranzacţie in valuta.
Atunci cand tranzacţia este decontata in decursul aceluiaşi exercitiu
finaciar in care a survenit, întreaga diferenţa de curs valutar este recunoscuta in
acel exerciţiu. Atunci cand tranzacţia este decontata intr-un exerciţiu financiar
ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscuta in fiecare exerciţiu financiar, ce
intervine pana in exerciţiul decontării, este determinata tinand seama de
modificarea cursurilor de schimb survenita in cursul fiecărui asemenea
exerciţiu financiar.
Potrivit art.16 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata in MO nr.
48/2005, contabilitatea furnizorilor si a clienţilor, a celorlalte datorii si creanţe
se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clienţii se grupează
astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de
încasare. De asemenea, in contabilitatea analitica se grupeaza distinct clienţii si
furnizorii la care instituţia publica deţine participatii.
Creanţele incerte se înregistrează distinct in contabilitate.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariate,
sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru
concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitatea temporara de munca,
plătite din fondul de salarii si alte drepturi in bani si/sau natura, datorate de

48
instituţia publica personajului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit
reglemetarilor in vigoare, din fondul de salarii.
Contabilitatea decontărilor cu pensionarii cuprinde drepturile de pensie si
alte drepturi prevăzute de lege, cuvenite pensionarilor conform legii.
In contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi si avantaje care,
potrivit reglementarilor în vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa
calda, alimente antidot etc), precum si avansurile acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate in termenul legal se înregistrează intr-
un cont distinct, pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata in rate, chirii sau
pentru alte obligaţii ale salariatiilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare
si altele), se efectuează numai in baza unor titluri executorii sau ca urmare a
unor relaţii contractuale.
Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte
drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la
acesta, aferente exerciţiului in curs, se inregistrează ca alte datorii si creanţe in
legătura cu personalul.
Contabilitatea decontărilor privind, asigurările sociale cuprinde
obligaţiile instituţiei publice la asigurările sociale de stat, la asigurările sociale
de sănătate, pentru constituirea, bugetului de asigurări pentru şomaj precum si
contribuţia individuala de asigurări sociale, asigurări de sănătate si asigurări
pentru şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se incasa in perioadele
următoare, aferente exerciţiului in curs, se înregistrează ca alte datorii si
creanţe sociale.
In cadrul decontărilor cu bugetul statului, bugetele locale si fondurile
speciale se cuprind; taxa pe valoare adăugata, impozitul pe venituri de natura
salariala, taxa asupra mijloacelor de transport si alte impozite, taxe sî
varsaminte asimilate.

49
 Impozitele si taxele cuvenite bugetelor trebuie recunoscute ca datorie in
limita sumei neplătite. Daca suma plătită depăşeşte suma datorata, surplusul
trebuie recunoscut drept creanţa.
Taxa pe valoare adăugata datorata bugetului de stat se stabileşte lunar, pe
baza de decont, ca diferenţa intre valoarea taxei exigibile aferente bunurilor
livrate sau serviciilor prestate (TVA colectata) si a taxei deductibile pentru
cumpărările de bunuri si servicii (TVA deductibila).
In situaţia in care exista decalaje intre faptul generator de TVA si
exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează intr-un cont distinct,
denumit TVA neexigibila care, pe măsura ce devine exigibila, se trece la TVA
colectata, respectiv la TVA deductibila.
De asemenea, in contul de TVA neexigibila se înregistrează si TVA
deductibila sau colectata, pentru livrări de bunuri si prestări de servicii pentru
care nu au sosit sau nu s-au întocmit, facturile.
Diferenţa de taxa, în plus sau în minus, intre TVA colectata si TVA
deductibila se înregistrează in conturi distincte (TVA de plata, respectiv TVA
de recuperat) si se regularizează in condiţiile legii.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistrează in
contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra
veniturilor impozabile lunare ale personalului angajat permanent al instituţiei
publice, precum si impozitul reţinut din drepturile banesti acordate salariaţilor
temporari si colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
La alte impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau
bugetelor locale se cuprind: taxa asupra mijloacelor de transport si alte
impozite si taxe. Acestea se defalca în contabilitatea analitica pe feluri de
impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Alte datorii si creanţe cu bugetul statului cuprind: drpturile de personal
neridicate, prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sumele datorate
creditorilor, cuvenite bugetului statului dupa prescrierea lor, plusul de numerar
din casierie, amenzi si penalitai, varsaminte efectuate in plus la buget, si altele.

50
 Creanţele fata de alte persoane fizice si juridice se înregistrează in
conturile de debitori diverşi.
Evidenta drepturilor constatate cuvenite bugetului de stat pe baza
declaraţiilor fiscale depuse de către persoanele fizice si juridice se tine cu
ajutorul conturilor de creanţe fiscale înregistrate ca drepturi ale bugetelor
(bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale si ale fondurilor
speciale). Evidenta analitica se tine pe tipuri de drepturi constatate si pe
plătitori.
Sumele datorate de instituţia publica unor terţe persoane juridice sau
fizice, altele decât personalul propriu, furnizorii si clientii-creditori, se
înregistrează in contul de creditori diverşi.
Conturile de regularizare si asimilate cuprind: venituri înregistrate in
avans si decontări din operaţii in curs de clarificare.
Veniturile realizate in perioada curenta, dar care privesc perioadele sau
exerciţiile următoare se înregistrează distinct in contabilitate, la venituri in
avans.
In aceste conturi se înregistrează in principal, următoarele venituri:
veniturile din chirii, abonamente si alte venituri aferente perioadelor sau
exerciţii lor următoare.
Deoarece rezultatul patrimonial se stabileşte anual, delimitarea
veniturilor si cheltuielilor efectuează la sfârşitul exerciţiului bugetar.
Operaţiunile care nu pot fi inregistrate direct in conturile
corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se
inregistrează, provizoriu, intr-un cont distinct. Sumele inregistrate in acest cont
trebuie clarificate de către persoana juridica într-un termen de cel mult trei luni
de la data constatării.
Contabilitatea decontărilor intre instituţii cuprinde operaţiunile de
decontare intervenite in cursul execuţiei, intre instituţii reprezentând valoarea
materialelor transmise si primite in vederea executării unor acţiuni in cadrul
instituţiei precum si sume transmise de instituţia superioara către instituţiile din

51
subordine pentru efectuarea cheltuielilor din alocaţii bugetare, din fonduri
speciale, fonduri cu destinaţie speciala, împrumuturi externe ramburabile si
nerambursabile. Contabilitatea decontărilor intre instituţiile publice, cuprinde
operaţiile care se înregistrează reciproc si aceeaşi perioada de gestiune, atat în
contabilitatea unităţii debitoare, cat si a celei creditoare aparţinând aceluiaşi
ordonator principal de credite.
////??/Sumele primite din contribuţia financiara nerambursabila a
Comunităţii Europene (PHARE, ISPA, SAPARD) se înregistrează la instituţiile
publice implicate in derularea acestor fonduri drept creanţe (sume de primit) si
datorii (sume de plata). Aceste sume sunt recunoscute ca venituri numai la
beneficiarii finali, persoane fizice si juridice. De asemenea, cheltuielile din
aceste fonduri sunt recunoscute numai la beneficiarii finali ai veniturilor.
Pentru deprecierea creanţelor înregistrate ca drepturi constatate ale
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat si
fondurilor speciale, precum si pentru creanţele nerecuperate (AVAB) si
împrumuturile nerecuperate (ANL) cu ocazia inventarierii la sfârşitul
exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi înregistrat in contabilitate
daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)exista o obligaţie curenta generata de un eveniment anterior;
b)este probabila efectuarea unor platipentru onorarea obligaţiilor
respective;
c)suma poate fi estimata.
Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna
estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanţ si ajustate pentru a
reflecta cea mai buna estimare curenta. In cazul in care pentru stingerea unei
obligaţii nu mai este probabila o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat.

52
 Curs 9 INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT,
CASA SI CONTURI LA BĂNCI

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si mişcării titlurilor

de plasament, altor valori de trezorerie, a disponibiliatilor existente in conturi la
trezoreria statului, Banca Naţionala a României, băncile comerciale si in
casierie.
In scopul întâlnirii rolului finanţelor publice si al asigurării unei
discipline bugetare ferme, instituţiile publice (Parlamentul, Administraţia
Prezidenţiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale si locale, alte autorităţi publice, institutii publice autonome,
precum si instituţiile din subordinea acestora), indiferent de sistemul de
finanţare si subordonare, inclusiv activităţile de pe langa unele instituţii
publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de
incasari si plaţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora isi
au sediul si unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli si disponibilităţi,
in condiţii de siguranţa si fara comisioane. Este intezis instituţiilor publice de a
efectua operaţiunile de mai sus prin băncile comerciale.
Contabilitatea instituţiilor publice finanţate din credite bugetare, fonduri
speciale si venituri extrabugetare asigura înregistrarea plaţilor de casa si a
cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatieî bugetare, potrivit bugetului
aprobat.
In vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a
prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri si
cheltuieli, aprobat in condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pot fi folosite la cererea
ordonatorilor de credite, numai dupa deschiderea de credite si repartizarea
creditelor bugetare.
53
 Operaţiunile specifice angajării, lichidării si ordonantarii cheltuielilor
sunt in competenta ordonatoarilor de credite si se efectuează pe baza avizelor
compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja si utiliza creditele
bugetare numai in limita prevederilor si destinaţiilor aprobate prin buget,
pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective si cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Orice venit neincasat si orice cheltuiala angajata, lichidata si
ordonanţată, in cadrul prevederilor bugetare si neplatita pana la 31 decembrie
se va incasa sau se va plaţi, dupa caz, in contul bugetului pe anul următor.
Creditele bugetare neutilizate pana ia închiderea anului sunt anulate de drept.
* Titlurile de plasament la instituţiile publice cuprind obligaţiunile

emise si răscumpărate.
* Conturile la banei cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile si

efectele comerciale depuse la banci, disponibilităţile în lei si valuta,

carnete de cecuri cu limita de suma, credite bancare pe termen scurt
precum si dobânzile aferente disponibilităţilor si creditelor acordate
de banci in conturile curente.
Sumele virate sau depuse de banci ori prin mandat postal, pe baza de
documente prezentate persoanei juridice si neaparute inca în extrasele de cont,
se înregistrează într-un cont distinct.
• Contabilitatea disponibilităţilor aflate in banci/casieria instituţiei
publice., precum si a mişcării acestora ca urmare a operaţiunilor de
încasări si plaţi efectuate in numerar, se tine distinct in lei si in valuta.
Înregistrarea in contabilitate a operaţiilor financiare in lei sau in valuta se
efectuează cu respectarea regulamentului operaţiilor de casa, a regulamentelor
emise de Banca Naţionala a Romaniei potrivit legii si a altor reglementari.
Operaţiunile privind încasările si plăţile in valuta se înregistrează in
contabilitate la cursul zilei precedente, comunicat de Banca Naţionala a
României.

54
 La închiderea exerciţiului, disponibilităţile in valuta si alte valori de
trezorerie (titluri de stat in valuta, acreditive, depozite pe termen scurt in
valuta) se evaluează la cursul de schimb in vigoare ia acea data, iar diferentele
de curs rezultate se înregistrează in contabilitate ca venituri sau cheltuieli din
diferentele de curs valutar.
Instituţiile publice pot ridica din contul de finanţare sau din conturilede
disponibil, dupa caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de
plaţi in numerar, reprezentând drepturi de personal, precum si pentru alte
cheltuieli care nu se justifica a fi efectuate prin decontări.
Instituţiile publice au obligaţia sa isi organizeze activitatea de casierie,
astfel încât încasările si plăţile in numerar sa fie efectuate in condiţii de
siguranţa, cu respectarea dispoziţiilor legale in vigoare si in limita plafonului
de casa stabilit de către trezoreria statului pentru fiecare instituţie publica.
Incasările efectuate de către instituţiile publice prin casieria proprie se
virează in conturile bugetare respective deschise la trezoreria statului si
reprezintă venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale. In acelaşi mod depun
si veniturile care sunt lăsate la dispoziţia instituţiilor ca venituri proprii.

Instituţiile publice pot achiziţiona timbre fiscale si poştale, bonrile

valorice pentru carburanţi auto, documente militare de transport
etc. pentru necesităţile proprii. Utilizarea si decontarea acestora se
va face portivit reglementarilor legale in vigoare.
In vederea achitării unor obligaţii fata de furnizori, persoanele
juridice pot solicita instituţiilor publice deschiderea de acreditive
la banci, in lei sau in valuta, in favoarea acestora.
Sumele depuse de banci, precum si sumele în numerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, in vederea, efectuării unor
plaţi in favoarea persoanei juridice, se înregistrează in contabilitate
in conturi distincte.

55
 In contul de viramente interne se înregistrează transferurile de
disponibilităţi băneşti intre conturile la banci, precum si intre
conturile la banci si casieria instituţiei publice.
Disponibilităţile din fondurile cu destinaţie speciala se vor utiliza
potrivit destinaţiilor aprobate prin legislaţia in vigoare privind
constituirea si utilizarea acestor fonduri. Aceste bugete de venituri
si cheltuieli se prezintă distinct ca anexa la bugetul centralizat al
ordonatorului principal de credite.
Disponibilităţile fondurilor speciale aflata in conturile deschise la
trezorerie se vor utiliza potrivit, destinaţiilor aprobate prin anexele
la legea bugetului de stat si a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuţia financiara a Comunităţii Europene reprezintă sume
care se transfera Guvernului României de către Comisia
Comunităţii Europene, cu titlul de asistenta financiara,
nerambursabila acordata României de către Comunitatea
Europeana, potrivit prevederilor Memorandumului de înţelegere
privind înfiinţarea Fondului National pentru PHARE,
Memorandumului, de înţelegere privind utilizarea Fondului
National pentru ISPA, Acordului multianual de finanţare
SAPARD si prevederilor memorandumurilor de finanţare si
acordurilor anuale de finanţare încheiate intre Comisia
Comunităţii Europene si Guvernul României, in baza acordului-
cadru si a Acordului multianual de finanţare SAPARD.*
Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au
caracter previzional si se deruleaza conform acordurilor încheiate cu
partenerii externi. Fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate
într-un cont distinct si vor fi cheltuite numai in limita
disponibilităţilor existente in acest, cont si in scopul in care au fost
acordate.

56
 Contribuţia publica naţionala reprezintă fonduri publice constituite si
gestionate prin: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor
instituţii publice cu caracter autonom.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa. gestioneze contribuţia
financiara a Comunităţii Europene, in condiţiile stabilite prin Memorandumul
de înţelegere privind înfiinţarea Fondului National pentru PHARE,
Memorandumul de înţelegere privind utilizarea Fondului National pentru
ISPA, Acordul multianual de finanţare SAPARD si prin memorandumuri de
finanţare si acorduri anuale de finanţare Încheiate sau convenite intre Comisia
Comunităţii europene si Guvernul României, in baza acordului-cadru si a
Acordului multianual de finanţare SAPARD.
Ministerul finanţelor Publice asigura gestionarea contribuţiei financiare a
Comunităţii Europene prin conturi deschise la Bamnca Naţionala a României,
Trezoreria statului sau, dupa caz, la banei comerciale, conform prevederilor
memorandumurilor de înţelegere, memorandumurilor de finanţare si ale
Acordului multianual de finanţare SAPARD.
Disponibilităţile din contribuţia financiara a Comunităţii Europene si
sumele recuperate si datorate Comunităţii Europene, aflate in conturi deschise
la Banca Naţionala a României, trezoreria statului sau, dupa caz, la banei
comerciale, sunt purtătoare de dobânda.
Dobânda se bonifica si se utilizează conform prevederilor
memorandumurilor de Înţelegere, memorandumurilor de finanţare, ale
Acordului multianual de finanţare SAPARD si ale altor documente încheiate
sau convenite intre Comisia Europeana si Guvernul României, precum si, du pa
caz, conform instrucţiunilor emise de donator.
Contribuţia publica naţionala destinata cofinantarii in bani a contribuţiei
financiare a Comunităţii Europene se aloca, se utilizează si se derulează
conform cadrului tehnic, juridic si administrativ prevăzut pentru fondurile
57
donatorului prin acordul-cadru, Acordul multianual de finanţare SAPARD si
prin memorandumuri de finanţare, memorandumuri de înţelegere, precum si
prin alte documente încheiate sau convenite intre Comisia Comunităţii
Europene si Guvernul României, in baza acordului cadru si a Acordului
multianual de finanţare SAPARD.
In bugetul de stat, la poziţia distincta denumita "Transferuri Aferente
Fondului National de Preaderare" se cuprind:
a) sumele aferente cofinantarii contribuţiei financiare a comunităţii

Europene;
b) sumele necesare finanţării diferentelor nefavorabile de cursul valutar

si a costurilor bancare, neeligibile din contribuţia financiara a

Comunităţii Europene;
c) sume necesare finanţării proiectelor/programelor in cazul
indisponibilităţii temporare a contribuţiei financiare a Comunităţii
Europene;
d) sume necesare pentru achitarea la termen a debitelor către
Comunitatea Europeana, ca urmare a eventualelor nereguli sau
neglijente stabilite in baza prevederilor memorandumului de finanţare
si a Acordului multianual de finanţare SAPARD.
Sumele necesare finanţării proiectelor/programelor in cazul
indisponibilităţii temporare a contribuţiei financiare a comunităţii Europene se
transfera structurilor de implementare, urmând sa se regularizeze cu fondurile
primite de la Comisia. Europeana, in limita sumelor eligibile transferate.
Orice inscrís pe baza căruia se aloca fonduri provenind din contríbutia
financiara a Comunităţii Europene si din contribuţia publica naţionala se
investeşte cu titlu executoriu.
Disponibilitatilre din contribuţia publica naţionala destinate cofmantarii
in bani a contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, ramase la finele
exerciţiului bugetar in conturile structurilor de implementare, se reportează in
anul următor pentru a fi folosite cu aceeaşi destinaţie.

58
59
 Curs 10 Venituri si finantari

Potrivit principiilor contabile general acceptate prevăzute de Sistemul European de

Conturi-"95", in cazul contabilităţii de angajamente, veniturile reflecta sumele care trebuie
incasate in timpul unui an chiar daca sunt colectate sau nu.
Veniturile instituţiei publice formate din venituri proprii, alocaţii de la bugetul de stat,
veniturile gestionate in regim extrabugetar, intrările de credite externe, contribuţii financiare
erambursabile si alte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor
speciale, de orice natura si provenienţa, sunt recunoscute si încasate in conformitte cu
prevederile legale in vigoare sunt prevăzute in bugetele ordonatorilor principali de credit.
Contabilitatea veniturilor bugetare, fondurilor speciale si veniturilor proprii se tine pe
feluri de venituri, dupa natura sau sursa lor si pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, conform
clasificatiei indicatorilor privind finamntele publice, aprobata prin Ordinul Ministrului
Finanţelor nr. 1394/1995, cu modificările si completările ulterioare.
Înregistrarea veniturilor in contabilitatea instituţiilor publice, indiferent de sursa de
finanţare a acestora, se face pe baza documentelor care atesta crearea dreptului de încasare sau
în momentul încasării efective a acestora, in situaţia in care nu exista o declaraţie anterioara
pentru înregistrarea creanţei.
In contabilitatea instituţiilor publice, veniturile se grupează astfel:
1. Venituri din activităţi economice, venituri din alocaţii bugetare cu destinaţie
speciala si din subvenţii, care cuprind:
Veniturile din activităţi economice ale instituţiilor publice, finanţate integral din venituri
proprii sau venituri proprii si subvenţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale,
in funcţie de subordonare provin din: chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive,
concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din
activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.

60
 In contabilitate, aceste venituri se înregistrează in momentul predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau in alte condiţii prevăzute in contrac, care atesta
transferul de proprietate a bunurilor respective către clienţi.
Veniturile din alocaţii bugetare cu destinaţie speciala reprezintă sume acordate din
bugetul de stat sau local unor instituţii publice care realizează acţiuni in interesul statului.
Aceste alocaţii se inregistreaza, ca venit, in momentul primirii acestora de la buget.
2. Venituri din variaţia stocurilor, reprezentând creşterea sau reducereaîntre valoarea la
cost de producţie efectiv a stocurilor de produse si aproducţiei in curs de la finele perioadei si
valoarea stocurilor iniţiale ale produselor si producţiei in curs.Variaţia stocurilor de produse
finite si in curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilorde
producţie pentru a reflecta faptul ca fie producţia a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările
suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Producţia in curs de execuţie reprezintă producţia care nu a trecut prin. toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse
probelor si recepţiei tehnice sau necompîetate in întregime. în cadrul producţiei in curs de
execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările si serviciile, precum si studiile in curs de execuţie
sau neterminate.
3. Veniturile fondurilor speciale care cuprind:
veniturile fondului de asigurări sociale de sănătate,
venituirle fondului special pentru protejarea asiguraţilor,
veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj,
venituirile altor fonduri cu destinaţie speciala.
4. Fonduri ale bugetelor
Resursele financiare ale unităţilor administrativ - teritoriale se constituie din impozite,
taxe si alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote si sume defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale

61
bugetelor locale, transferuri cu destinaţie speciala de la bugetul de stat si venituri cu destinaţie
speciala.
Veniturile si cheltuielile publice locale se grupează conform clasificatiei indicatorilor
privind finanţele publice, elaborata de Ministerul Finanţelor Publice. Pentru asigurarea
echlibrului bugetar al unor unitari administrativ - teritoriale, prin legea bugetului de stat se pot
stabili sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si criterii de repartizare a
acestora pe unităţile administrativ - teritoriale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu destinaţie
speciala din bugetul de stat se aproba anual, prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui
judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti.
Impozitele si taxele locale se stabiliesc de către consiliile locale, judeţene si Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, dupa caz, in limitele si in condiţiile legii.
Prin lege se vor stabili, cote adiţionale la unele venituri la bugetul de stat si ale bugetelor
locale, care sa constituie venituri aîe bugetelor locale.
Potrivit art.43 din Legea privind finanţele publice locale nr. 189/1998 (vezi ari 68 din
OUG nr.45/2003 - MO m\431/19.06.2003) cu modificările si completările ulterioare, in cazul in
care, la înfiinţarea unor instituţii si servicii publice de interes local sau a unor activităţi finanţate
integral din venituri extrabugetare, acestea nu dispun de fonduri suficiente, in baza unor
documente temeinic fundamentate consiliile locale, consiliile judeţene si Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, dupa caz, pot acorda împrumuturi temporare din bugetul local, pe baza
de convenţie.
Imprumuturile acordate in condiţiile legii vor fi rambursate integral in termen de un an de
la data acordării.
5. Venituri din alte activităţi care cuprind:
* venituri din creanţe si debitori diverşi;
* venituri din despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii, sponsorizări, granturi;
* venituri din vânzarea activelor si alte operaţiuni de capital; ale venituri.

62
 Veniturile din alte activităţi cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea normala,
curenta a instituţiei si se refera fíe la operaţiuni de exploatare, fie la operaţiuni de capital, cum
sunt : despăgubiri si penalităţi încasate; venituri din cedarea activelor; alte venituri
excepţionale»
Instituţiile publice pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor, mijloace materiale si banestî
primite de la persoane juridice si fizice, sub forma de donaţii si sponsorizări, cu respectarea
dispoziţiilor legale.
6. Veniturile finaciare cuprind :
venituri din imobilizări financiare (din titluri de participare);
venituri din creante imobilizate;
venituri din diferente de curs valutar;
venituri din dobânzi;
alte venituri financiare.
Veniturile din diferente de curs valutar trebuie recunoscute in perioada in care apar cu
ocazia decontării sau a raportării monetare la cursuri diferite fata de cele la care au fost
înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau fata de cele care au fost raportate in situaţiile
anterioare.
Veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării venitului respectiv, pe baza
contabilităţii de angajamente.
7. Finanţarea instituţiilor publice se asigura astfel:
* integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,

bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

* din venituri proprii si subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa, caz;

* integral din venituri proprii.
Creditele deschise pe seama ordonatorilor principali de credite finanţaţi din bugetul de
stat si bugetele locale se evidenţiază in conturi in afara bilanţului. De asemenea, creditele

63
repartizate de ordonatorii principali de credite pe seama instituţiilor publice subordonate se
evidenţiază, in conturi in afara bilanţului.
Contabilitatea creditelor deschise si a celor repartizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale si Familiei pentru finanţarea cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale de stat se
conduce cu ajutorul conturilor in. afara bilanţului.
8. Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale si
fonduri băneşti de la persoane juridice si fizice sub forma de donaţii si sponsorizări (vezi in
Ordinul MFP nr. 1661 bis/28.11.2003 - MO nr.88î/2003 - Normele metodologice privind modul
de încasare sî utilizarea fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor si sponsorizărilor de
către instituţiile publice).
Fondurile băneşti acordate de persoane juridice si fizice, primite ca donaţii si
sponsorizări de instituţiile publice finanţate integral, de la buget, se varsă direct la bugetul din
care se finateaza acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului
respectiv, care urmează a se utiliza potrivit legii.
Cu fondurile primite de la instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii si
cele finanţate din venituri proprii si subvenţii de la buget, se majorează cu bugetele de venituri,
si cheltuieli ale acestora.
Bunurile materiale primite ca donaţii si sponsorizări de către instituţiile publice, se
înregistrează in contabilitatea acestora.
9. Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct in funcţie de natura
acestora. Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la
venituri in cazul in care nu se mai. justifica menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are
loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibila.
10. Veniturile bugetelor de stat, locale si ale fondurilor speciale
Instituţiile publice care încasează venituri pentru bugetul de stat bugetele locale sau
bugetul asigurărilor sociale de stat, dupa caz, au obligaţia sa vireze veniturile respective
la capitolele si subcapitolele de venituri ale bugetelor cărora acestea, se cuvin.

64
 Contabilitatea execuţiei bugetelor locale se organizează si se conduce la nivelul unităţilor
administrativ - teritoriale, potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor
Publice si asigura înregistrarea operaţiunilor privind : drepturile constatate, veniturile încasate,
cheltuielile efectuate in executarea bugetelor locale, precum si obligaţiile cu termene legale de
plata pana la data de 31 decembrie; evidenta subvenţiilor primite de la bugetul de stat si de la
celelalte bugete , precum si a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivii legii; gestiunea
datoriei publice locale interne si externe; stabilirea rezultatului execuţiei bugetelor locale prin
închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.
Unităţile administrativ - teritoriale, instituţiile si serviciile publice de subordonare locala,
care au personalitate juridica si ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite,
organizează si conduc contabilitatea veniturilor încasate, a cheltuielilor efectuate si a veniturilor
proprii, potrivit bugetului aprobat.
Contabilitatea execuţiei bugetului, asigurărilor sociale de stat se organizează si se conduce in
cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale si Familiei si al unitaţilor subordonate, potrivit
normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice si asigura înregistrarea operaţiunilor privind :
drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate in executarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum si obligaţiile cu termene legale de plata pana la data de 31
decembrie ; evidenta subvenţiilor primite de la bugetul de stat ; stabilirea rezultatului execuţiei
bugetului asigurărilor sociale de stat prin închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.
Instituţiile publice cu personalitate juridica, finanţate din bugetul asigurărilor sociale de
stat, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează si conduc
contabilitatea veniturilor încasate si a cheltuielilor efectuate, precum sî a veniturilor proprii,
potrivit bugetului aprobat.
La instituţiile publice rezultatul exerciţiului se stabileşte anual prin închiderea conturilor
de cheltuieli elective cu conturile de surse din care au fost efectuate (finanţate).
Rezultatul exerciţiului, respectiv excedentul sau sau deficitul, se determina ca diferenţa
intre veniturile si cheltuielile exerciţiului bugetar, indiferent de data încasării sau plaţii lor.

65
 Inregistrarea veniturilor in contabilitatea instituţiilor publice trebuie efctuata conform
contabilităţii de angajament Situaţiile financiare întocmite in baza acestui principiu oferă
informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile trecute, care au implicat platî si încasări dar
si despre obligaţiile de plata din viitor si despre resursele privind încasările viitoare. Deci,
acestea furnizează cele mai utile informaţii referitoare la tranzacţii si la alte evenimente trecute
care sunt necesare utilizatorilor in luarea deciziilor economice.

66
 Curs 11 Cheltuielile

Potrivit principiilor contabile general acceptate prevăzute de Sistemul European de

Conturi -"95", in cazul contabilităţii de angajamente, cheltuielile reflecta suma bunurilor si
serviciilor consumate in timpul unui an, chiar daca sunt sau nu plătite in perioada aceea.
Cheltuielile legate de achiziţionarea unui bun trebuie sa fie înregistrate in momentul
transferului proprietăţii in timp ce o cheltuiala pentru un serviciu trebuie sa fie contabilizata in
momentul in care prestaţia ia sfârşit..
Consumul propriu trebuie sa fie înregistrat in momentul cand are loc producţia destinata
pentru acest scop.
Salariile si indemnizaţiile brute sunt înregistrate in cursul perioadei, pe timpul cat. este
efectuata munca. Totuşi, primele si alte plaţi excepţionale sunt înregistrate in momentul in care
ele trebuie plătite. Cotizaţiile sociale efective in sarcina angajatorilor sunt înregistrate in cursul
perioadei cand munca este efectuata.
Cotizaţiile sociale efective in sarcina angajatorilor si in sarcina angajaţilor sunt
înregistrate in momentul in care este efectuata munca care da naştere obligaţiei de a le varsă.
Prin legile bugetare anuale se prevăd si se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu bugetar precum si structura economica a acestora.
In procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:
angajament, lichidare, ordonatare, plata.
Anagjarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare si reprezintă orice
act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajarea cheltuielilor se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.
Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza de control financiar
preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.

67
 Lichidarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare in care se verifica
existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se determina
sau se verifica condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative
care sa ateste operaţiunile respective.
Ordonantarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare in care se
confirma ca livrările de bunuri si servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verifícate si ca
plata poate fi realizata.
Plata cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare si reprezintă actul final
prin care instituţia publica achita obligaţiile sale fata de terii.
Nicio cheltuiala nu poate fi înscrisa in buget si nici angajata si efectuata daca nu exista
baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Nicio cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanţată si plătită daca nu
este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de catre contabil
Plata cheltuielilor este asigurata de şeful compartimentului financiar contabil in limita
fondurilor disponibile. Efectuarea plaţilor in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai
pe baza de acte justificative Întocmite in conformitate cu dispoziţiile legale si numai dupa ce
acestea au fost lichidate si ordonanţate.
Operaţiunile specifice angajării, lichidării si ordonanţaţi i cheltuielilor sunt in competenta
ordonatorilor de credite si se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale
instituţiei publice.

68
 Contabilitatea cheltuielilor se tine pe grupe de cheltuieli, dupa natura si destinaţia
lor,astfel:
"Cheltuieli privind stocurile" care cuprind cheltuieli privind:
produsele monopol de stat;
materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de
inventar, materialele nestocate, animalele si pasările, mărfurile, ambalajele, muniţie
si furnituri pentru aparare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala deţinute
de instituţiile publice;
energia eletrica si termica precum si apa consumate de instituţiile publice.
"Cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terţi'' care cuprind cheltuieli privind:
întreţinerea si reparaţiile efectuate de instituţiile publice;
redeventele, locaţiile de gestiune si chiriile plătite;
primele de asigurare;
"Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi' care cuprind cheltuieli privind:
comisioanele si onorariile:
protocol reclama si publicitate efectuate pentru bunul mers al activităţii instituţiei;
transportul de bunuri si personal
servicii poştale si taxe de telecomunicaţii;
serviciile bancare si asimilate; alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale.
"Alte cheltuieli" care cuprind cheltuieli privind:
amortizările si provizioanele constituite pentru acoperirea unor pierderi;
pierderi din calamităţi (in cazul stocurilor constituite in cadrul instituţiei distruse in
urma unor calamităţi naturale).
"Cheltuieli cu personalul" care cuprind cheltuieli cu salariile personalului si asigurările si
protecţia sociala, precum si cheltuielile cu deplasări, detaşări, transferări.
"Alte cheltuieli de exploatare" care cuprind cheltuieli cu:

69
 pierderi din creanţe si debitori diverşi (in situaţia nerecuperarii unor sume aferente
drepturilor de creanţe ale instituţiei publice);
alte cheltuieli de exploatare.
"Cheltuieli financiare" care cuprind cheltuieli cu:
pierderi din creanţe legate de participaţi! (in cazul garanţiilor plătite pentru telefon, gaze,
energie care nu se mai pot recupera);
diferente de curs valutar rezultate in urma reevaluării disponibilităţilor si .împrumuturilor
in valuta primite de instituţie la sfârşitul lunii, precum si in urma încasării creanţelor si a
lichidării datoriilor in valuta;
dobânzi plătite aferente împrumuturilor contractate;
diferente din reevaluare si diferente de curs aferente dobânzilor încasate, dobânzi de
transferat Comunităţii Europene în cadrul programului SAPARD, sume de transferat
bugetului de stat reprezentând castiguri din schimb valutar in cadrul programului
SAPARD, alte pierderi-SAPARD;
alte cheltuieli financiare.
" Cheltuieli, cu subvenţiile si transferurile" care cuprind cheltuieli privind sumele alocate din
buget ordonatorilor principali de credite conform bugetului aprobat respectiv: subvenţiile de la
buget, primele acordate, transferurile consolidabile, transferurile neconsolidabile, dobânzile
aferente datoriei publice, împrumuturile acordate, rambursările de credite.
"Cheltuieli de capital" care cuprind cheltuieli cu: imobilizările necorporale, imobilizările
necorporale in curs, imobilizările corporale, imobilizările corporale in curs, rezerva de stat si de
mobilizare.
"Cheltuieli ale bugetelor”: care cuprind; cheltuieli ale bugetului de stat, cheltuieli curente ale
bugetului local, cheltuieli cu destinaţia speciala ale bugetului local, cheltuieli din bugetul
asigurărilor sociale de stat. în cadrul instituţiei publice, contabilitatea cheltuielilor se tine pe
conturi analitice, pe structura clasilicatiei bugetare.

70
 In aceste condiţii, structura contului contabil va fi următoarea:
1. simbolul contului din planul de conturi;
2. capitolul;
3. sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:
01- bugetul de stat;
02 - bugetele locale;
03 - bugetele instituţiilor publice si activităţile autofinantate;
04 - bugetul asigurărilor sociale de stat;
06- bugetul fondului asigurărilor pentru şomaj;
13 - bugetul fondului special pentru protejarea asiguraţilor;
14 - intrări de credite externe (BIRD, BERD, BEI, etc);
16- bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate;
30- asistenta financiara externa nerambursabila (PHARE- SAPARD, ISPA, etc.).
4. subcapitolul;
5. titlul;
6. articolul;
7. alineatul, dupa caz.
Pentru finanţarea cheltuielilor in limita prevederilor din bugetele aprobate, instituţiile
publice au obligaţia organizării si conducerii evidentei angajamentelor bugetare in conformitate
cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice in acest scop.

71
Curs 12

12.1. Datoria publica interna

Datoria publica interna a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila de

rambursare a imprumuturilor contractate în lei, de plata a dobânzilor si altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice interne a statului include: titlurile de stat in moneda
naţionala, împrumuturile de stat de la Banca Naţionala a României, cu modificările si
completările ulterioare, împrumuturile de stat de la băncile comerciale din. România,
împrumuturile de stat de la alte instituţii de credit din România si de la agenţii guvernamentale.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa emita titluri de stat, exprimate in moneda
naţionala si valuta.
Titlurile de stat exprimate in moneda naţionala pot fi emise pe termen scurt, mediu sau
lung.
Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur si certificatele de trezorerie, fie
purtătoare de dobânda, fie cu discount, precum si alte instrumente ce pot fi. create de emitent in
condiţiile legii.
Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligaţiunile de stat cu o scadenta de peste
un an si maximum cinci ani de la emisiune, respectiv de peste cinci ani de la emisiune, fie
purtătoare de dobânda , fie cu discount, emise conform clauzelor împrumutului de stat.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi
interne, contractate de o persoana juridica de la o instituţie creditoare, pentru finanţarea
proiectelor sau activităţilor de importanta prioritara pentru România sau pentru alte destinaţii
stabilite si aprobate de Guvern.
Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiţionata de acceptarea de
catre Ministerul Finanţelor Publice a clauzelor cuprinse in contractele de împrumut încheiate
între persoanele juridice si instituţiile creditoare.

72
 Intre Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, si persoana juridica ce
contractează un împrumut cu garanţia statului, in calitate de garantat, se încheie o convenţie in
care sunt stipulate drepturile si obligaţiile pârtilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata
comisionului de risc.
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a
împrumuturilor contractate de persoanele juridice de Ia instituţiile creditoare, in condiţiile
prezentei legi, se constituie fondul de risc.
Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub forma de comisioane de la
beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate in
depozite din majorările de întârziere aplicate pentru neplata in termen a comisioanelor, din
fondurile bugetare alocate in acest scop, precum si din alte surse legal constituite.
Datoria publica locala reprezintă o obligaţie genrala care trebuie rambursata, conform
acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, cu
excepţia transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţii speciale.
Instrumentele datoriei publice locale sunt, in principal titluri de valoare si împrumuturi de
ia băncile comerciale sau de Sa alte instituţii de credit. Emiterea si lansarea titlurilor de valoare
se pot face direct de catre autorităţile administraţiei publice locale sau prin intermediul unor
agenţii sau a altor instituţii specializate.
Consiliile locale, judeţene si Consiliul General al Munincipiului Bucureşti, dupa caz, pot
angaja împrumuturi interne fara garanţia Guvernului, potrivii prevederilor prezentului capitol,
cu condiţia informării prealabile a Ministerul Finanţelor Publice.
Consiliile locale, judeţene si Consiliul General ai Munincipiului Bucureşti, dupa caz, pot
aprobarea sau garantarea de împrumuturi interne, pe termen mediu si lung, pentru realizarea de
investiţii publice, de interes local, in condiţiile respectării prevederilor Legii privind finanţele
publice locale nr. 189/1998, înlocuita cu OG nr. 45/2003, aprobata cu modificări prin Legea nr.
108/2004.

73
 Ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fara dobânda din bugetul,
propriu, pe baza de convenţie, in cazul in care se înfiinţează in subordinea acestora unele
instituţii publice sau activităţi finanţate integaral din venituri proprii si care nu dispun de
fonduri suficiente la înfiinţare. Împrumuturile acordate in condiţiile menţionate anterior, vor fi
rambursate integral in termen de sase luni de la data acordării.

12.2. .Datoria publica externa

Datoria publica externa a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila de
rambursare a împrumuturilor contractate de pe piaţa externa, de plata a dobânzilor si altor
costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele: titlurile de stat in valuta, emise
pe pietele financiare externe, imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale
straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale, imprumuturile
sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile directe de la investitori private
staini, pe termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile de la bancile straine sau de la companii
straine, alte imprumuturi, dupa caz.
Garanţiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de Legea datoriei publice
nr. 81/1999 cu modificările si completările ulterioare, se acorda numai pentru finanţarea
obiectivelor ale căror criterii de selecţie sunt aceleiaşi ca si in cazul contractării datoriei publice
externe.
Valoarea totala a garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-
un singur an se încadrează in plafonul de îndatorare publica externa..
Garanţia de stat pentru împrumuturi externe reprezintă o obligaţie indirecta a statului
roman, care se exercita in cazul in care beneficiarul împrumutului extern nu are capacitatea sa
achite, in întregime sau parţial, împrumutul, dobânda si alte costuri stabilite in conformitate cu
clauzele contractului privind. împrumutul extern.

74
 Intre Ministerul Finanţelor Publice, in calitate de garant, si persoana juridica ce
contractează un împrumut extern cu garanţia statului, in calitate de garant, se încheie o
convenţie in care sunt stipulate drepturile si obligaţiile partilor semnatare, inclusiv cele
referitoare la plata comisionului de risc.
Ministerul Finanţelor Publice emite scrisoarea de garanţie in favoarea instituţiei
creditoare.
Procedura emiterii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme
elaborate de către Ministerul Finanţelor Publice si aprobate de Guvern.
Imprumuturile externe ale autorităţilor administraţiei locale se contractează numai cu
aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituita din reprezentanţi ai
autorităţilor administraţiei publice locale, ai Guvernului si ai Băncii Naţionale a României, a
cărei componenta se aproba de Guvern.
Ratele scadente aferente imprumuturilor contractate, dobânzile si comisioanele datorate
de unităţile administrativ-teritoriale se prevăd în bugetul local.
Consiliile locale, judeţene si Consiliul General al Munincipiului Bucureşti, după caz, pot
aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, pe termen mediu, si lung, pentru
realizarea de investiţii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice
locale, in condiţiile respectării prevederilor Legii privind finanţele publice locale nr. 189/1998,
înlocuita cu OG 45/2003, aprobata cu modificări prin Legea nr. 1.08/2004 si modificata ulterior
prin OUG nr.9/2005 MO nr. 174/2005.

75
76