Teorie STUDIU

Colegiul Economic “Delta Dunării”, Tulcea
CUPRINS
Cuprins ……………………………………………………………………….......pag. 3
Argument………………………………………………………………………….pag. 4
Capitolul I: Piața asigurărilor…………………………………………………..pag. 6
1.1. Caracteristicile pieței asigurărilor…………………………………........pag. 7
1.2. Dimensiunea si structura pieței asigurărilor……………………….........pag.14
1.3. Factorii de influență ai pieţei…………………………………………....pag. 18
1.4. Cererea de servicii de asigurare…………………………………………pag. 20
1.5. Oferta societăților de asigurare…………………………………….........pag. 21
1.6. Segmentarea pieței asigurărilor…………………………………….........pag. 22
Capitolul II: Marketingul in asigurări……………………………………..........pag. 24
2.1. Caracteristicile marketingului în domeniul asigurărilor…………………pag. 24
2.2. Imaginea produsului de asigurare………………………………………..pag. 25
2.3. Impactul internetului și al comerțului electronic în asigurări……………pag. 28
Capitolul III: Studiu de caz……………………………………………………….pag. 31
3.1. Capitalul social al societăților de asigurare………………………………pag. 31
3.2. Prime brute subscrise………………………………………………..........pag. 33
3.2.1. Prime brute subscrise pentru asigurări generale………………………pag. 35
3.2.2. Prime brute subscrise pentru asigurări de viață……………………….pag. 39
3.3. Indemnizaţii brute plătite…………………………………………………pag. 40
3.3.1. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări generale…………………..pag. 41
3.3.2. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări de viață…………………...pag. 44
3.4. Rezultate financiare şi rezultate tehnice ale societăţilor de asigurare…….pag. 46
3.5. Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule………….pag. 47
3.5.1. Limite de despăgubire………………………………………………..pag. 50
3.5.2. Principalii indicatori privind asigurarea obligatorie RCA……………pag. 51
3.5.2.1. Prime subscrise……………………………………………………pag. 51
3.5.2.2. Indemnizaţii brute plătite în cursul
exerciţiului financiar 2010…………………….pag. 53
Anexe…………………………………………………………………………..pag. 54
Bibliografie…………………………………………………………………….pag. 55
3
Argument
"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor...

fara asigurari, n-ar exista zgaraie-nori, deoarece nici un muncitor
n-ar accepta sa lucreze la o asemenea inaltime, riscand sa faca un
plonjon mortal si sa-si lase familia in mizerie; fara asigurari, nici
un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de
cladiri, pe care un singur muc de tigara le-ar putea transforma in
scrum; fara asigurari, nimeni nu ar circula cu automobilul pe
strazi.
Sursa: Chiar cu un Ford, un bun sofer este constient de faptul ca in fiecare
ro.wikipedia.org clipa risca sa dea peste un pieton."
În urma cunoştinţelor acumulate în cadrul ciclului de învăţământ liceal, tema pe care am

ales să o tratez în lucrarea de certificare a competenţelor profesionale se intitulează: "Piața
asigurărilor și specificul marketingului în asigurări". Motivarea în alegerea acestei teme
constă în importanţa pe care o reprezintă în calificarea profesională de tehnician în activităţi
economice, de asemenea, consider că această temă a fost foarte bine dezvoltată în cadrul
orelor de curs, şi nu în ultimul rând în abundenţa informaţiilor pe care le-am dobândit cu
privire la prezentul subiect.
În dezvoltarea acestei teme, principalele module studiate sunt Asigurări și Marketing.
Această lucrare este dezvoltată de-a lungul a trei capitole intitulate sugestiv: “Piața
asigurărilor”, “Marketingul în asigurări” și “Studiu de caz” .
În primul capitol, „Piața asigurărilor”, am prezentat succint elementele care intră în
componența unei pieţe de asigurări, și anume: „Caracteristicile pieţei asigurărilor”,
„Dimensiunea și structura pieţei asigurărilor”, „Factorii de influența ai pieţei”, „Cererea de
servicii de asigurare”, „Oferta societaților de asigurare” și „Segmentarea pieţei asigurărilor”.
Piața asigurărilor reprezintă cadrul in care se desfășoară operațiile de asigurare realizate pe
baze contractuale. Mărimea pieţei este data de numărul de clienţi potenţiali pentru o anumită
oferta de piață. Cererea de asigurare consta în contracte de asigurare, după ce aceasta s-a
confruntat cu oferta. Oferta de asigurare vine din partea societăților comerciale de asigurare,
cu capital privat, de stat sau mixt, din partea organizaţiilor mutuale de asigurare si de tontine.
4
Segmentarea pieţei este un proces de divizare a unei colectivități in grupe omogene, in funcţie
de unul sau mai multe criterii. Operaţiunea de segmentare presupune mai intâi listarea
variabilelor care ar putea explica diferenţierea pieţei in segmente. Este vorba de formularea
unor ipoteze care vor fi supuse observaţiilor.
Cel de-al doilea capitol, „Marketingul în asigurări”, prezintă importanța marketingului
în domeniul asigurărilor. În cadrul acestui capitol, am ales sa vorbesc despre caracteristicile
marketingului în domeniul asigurărilor; imaginea produsului de asigurare și despre impactul
internetului si al comerţului elecronic în domeniul asigurărilor. În domeniul asigurărilor,
marketingul reprezintă, pe de o parte, identificarea persoanelor dornice sa accepte produsele
oferite de firmele si agenţii de asigurări, iar pe de alta parte, din punctul de vedere al
brokerilor si al unor tipuri de agenţii, găsirea firmelor de asigurări dispuse sa le accepte
ofertele.
Internetul este substanţa, simbolul si instrumentul principal a ceea ce oamenii de afaceri cred
ca trebuie sa fie evoluţia comuna a tehnologiei si a încrederii. Asiguratorii care încheie poliţe
utilizând Internetul testează, in prezent, modele tehnologice inovative pentru desfăşurarea
activităţii.
Cel de-al treilea capitol este intitulat „Studiu de caz” și reprezintă o analiză asupra pieţei
de asigurări în anul 2010. Această analiza se refera la: capitalul social al societăților de
asigurare, prime brute subscrise (pentru asigurări generale si pentru asigurări de viață),
indemnizații brute plătite (pentru asigurări denerale si pentru asigurări de viață), rezultate
financiare si rezultate tahnice ale societăților de asigurare, asigurarea de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (limite de despăgubire și principalii
indicatori privind asigurarea obligatorie RCA).
Prin urmare, am încercat să surprind aspectele esenţiale care caracterizează calificarea
de tehnician în activităţi economice,deorece în opinia mea, această meserie este una foarte
frumoasă,respectată şi care îţi solicită un grad ridicat de atenţie, timp, pasiune și dăruire.
5
CAPITOLUL I: PIAŢA ASIGURĂRILOR
Scurt istoric al asigurărilor din România
Faţă de alte ţări din vestul Europei, am putea spune ca nu avem o tradiţie a asigurărilor la
fel de veche, deşi manifestări ale protecţiei pe baze mutuale exista in Transilvania încă din
secolul al XIV-lea. În 1744 a apărut la Braşov Casa de Incendiu, iar peste aproape un secol,
tot la Braşov este înfiinţat Institutul General de Pensii. Tot in aceasta perioada, în Bucureşti,
Iaşi şi porturile de pe Dunăre îşi fac simţită prezenta companii străine care ofereau asigurări
de viata, transport si de incendiu. Însa, cu adevărat, putem vorbi despre o societate de
asigurări începând cu anul 1871 când s-a înfiinţat prima societate de asigurări în România,
numita “Dacia”. La doi ani după aceasta s-a înfiinţat cea de-a doua societate: ”România”, iar
in 1881, cele doua au fuzionat creând o societate mult mai puternica numita “Dacia-
România”. Au urmat: societatea “Naţionala”, “Generala” în Brăila (asigurări maritime, care s-
a mutat cu sediul la Bucureşti adăugând astfel si alte tipuri de asigurare), în 1930 prin
fuziunea altor doua companii apare “Agricola-Fonciera”, 1911 “Prima Ardeleana”, 1920
“Steaua României” s.a.
După Primul Război Mondial au apărut circa 22 de societăţi de asigurare printre care şi
sucursale ale unor societăţi străine. Anii '30 au cunoscut o ampla dezvoltare în ceea ce
priveşte asigurările, după cel de-al Doilea Război Modial scăzând, însă, numărul societăţilor
româneşti la 13. Au urmat naţionalizările din '48 în urma cărora aceste societăţi au trecut in
proprietatea statului, iar în 1952 a fost creata Administraţia Asigurărilor de Stat - ADAS care a
transformat activitatea de asigurare şi reasigurare în monopol de stat ce a durat pana în anul
1990.
În Ianuarie 1991, conform unor hotărâri de guvern ce reglementau asigurările de la noi
din tara, fostul ADAS a fost preluat de către societăţile comerciale pe acţiuni Astra si Carom.
Acesta a dat startul unei noi dezvoltări a pieţei de asigurare şi reasigurare din România, în
următorii ani apărând numeroase societăţi cu capital privat, fie romanesc fie în parteneriat cu
societăţi străine.
Astfel, încep sa se formeze marile societăţi de asigurare de la noi din ţară, de-a lungul
timpului fiecare căutând parteneriate cu companii străine care au secole de tradiţie şi de
6
experienţa în ceea ce priveşte domeniul asigurărilor si reasigurărilor. Pe lângă asiguratori au

apărut şi societăţi de intermediere în asigurări. Aceştia şi-au asumat rolul de agenţi, dar în
unele cazuri si de brokeri de asigurări. Termenul de "broker de asigurare" a fost introdus abia
in anul 2000, odată cu Legea 32/2000 care privea societăţile de asigurare, dar şi înfiinţarea
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
În ziua de azi, piaţa asigurărilor de la noi din ţară este dominata de grupuri internaţionale
cu tradiţie şi experienţa în domeniu, precum Generali Group, Groupama sau Vienna Insurance
Group care este unul din liderii pieţei asigurărilor din România. Companiile de asigurări sunt
intr-o continua schimbare, adaptându-se la cerinţele pieţei, dar şi la situaţia economico-
financiara din ţară. Toate aceste schimbări duc la îmbunătăţirea şi promovarea poliţelor de
asigurare de toate tipurile, ceea ce este benefic pentru asiguratori, dar şi asiguraţi.
1.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor
Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară intr-un cadru care

se numeşte piaţa asigurărilor. Se foloseşte această denumire deoarece aici se întâlnesc cererea
de asigurare venită din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice să încheie
diverse tipuri de asigurări şi oferta de asigurare, susţinută de organizaţii specializate,
autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi capabile, sub raport financiar, să desfăşoare o
astfel de activitate.
Denumirea de piata, este valabila atât pentru tarile in care operează mai multe
organizaţii de asigurare, cat si pentru cele in care, in virtutea monopolului de stat, fiinţează o
singura asemenea organizaţie. In primul caz avem de- a face cu o piata concurenţiala, in
sensul ca fiecare organizaţie de asigurare de asigurare este preocupată să-și adjudece un
segment cât mai mare din cererea de asigurare. În cel de-al doilea caz, existând o singură
ofertă de asigurare, organizaţia de asigurare nu se mai află în competiţie cu alte organizaţii
similare in ceea ce priveşte condiţiile asigurării oferite.
Această piata, aparent nonconcurentială, în realitate prezintă elemente de
concurență de un fel deosebit. Organizaţia unică de asigurare este preocupată să convingă
persoanele fizice și juridice asigurabile să accepte condițiile de asigurare oferite și în felul
acesta sa aducă cererea de asigurare la dimensiunea ofertei sale. În lipsa mai multor
7
organizaţii de asigurare, persoanele fizice şi juridice asigurabile au de optat între a accepta

unica ofertă de asigurare existentă pe piaţă şi a o respinge. Cele care acceptă oferta
organizaţiei de asigurare sunt preocupate să găsească asigurării o alternativă viabilă, reală sau
aparentă.
Pentru persoanele care doresc să încheie o asigurare de viaţă, care să le ofere
concomitent protecţie de asigurare şi posibilitatea fructificării economiilor, alternativa constă
în depunerea la casa de economii a disponibilităţilor băneşti spre păstrare şi fructificare.
Aceasta pe considerentul că suma încasată la o asigurare de viaţă, la expirarea termenului de
asigurare de asiguratul supravieţuitor, este mai mică decât cea pe care ar fi încasat-o dacă ar fi
încredinţat unei case de economii spre păstrare şi fructificare, o sumă de bani egală cu totalul
primelor de asigurare plătite. În realitate, nu este vorba de faptul că organizaţia de asigurare
fructifică mai slab economiile populaţiei decât casa de economii, ci că ea acoperă şi riscul de
deces al asiguratului pe perioada de valabilitate a contractului, pentru care este îndreptăţită să
perceapă o anumită primă de asigurare.
Unităţile economice şi gospodăriile populaţiei interesate în protecţia bunurilor lor în
locul asigurării prin intermediul unei organizaţii specializate, au la îndemână soluţia
autoasigurării cu toate limitele sale.
Forme ale concurenţei pot apărea într-o organizaţie de asigurare şi o casa de economii
respectiv între asigurarea propriu-zisă şi autoasigurarea.
O altă problemă legată de piaţa asigurărilor se referă la dimensiunea acesteia.
Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea unei asemenea pieţe îl constituie cererea de
asigurare, determinată, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe
de altă parte, de convingerea acestora în utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile
specializate.
Cererea de asigurare se concentrează în contracte de asigurare după confruntarea ei cu
oferta. Este posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizaţiile de
asigurare să încheie contracte cu acestea, datorită fie faptului că nu găsesc convenienţa
sperată, fie că acele condiţii ale solicitanţilor nu sunt acceptate de ofertanţi. În final, mărimea
pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori printre care: numărul
contractelor încheiate în perioada de referinţă, numărul poliţelor active, valoarea anuală a
primelor de asigurare, cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţă şi valoarea totală
a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment dat.
Cererea de asigurare de persoane, bunuri şi răspundere civilă vine din partea
persoanelor fizice care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor
8
lor, şi din partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de
accidente sau boli profesionale. Cererea de asigurări de bunuri şi răspundere civilă vine din
partea persoanelor juridice interesate în protejarea activelor de care dispun împotriva
pericolelor care le ameninţă şi a răspunderilor civile faţă de terţi.
Oferta de asigurare este prezentată de societăţile comerciale de asigurare cu capital
privat, de stat sau mixt şi de organizaţiile mutuale de asigurare.
Societăţile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate îşi desfăşoară
activitatea potrivit legii urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt obligate să se
încadreze în prevederile legale referitoare la mărimea capitalului social minim subscris şi
vărsat, mărimea obligaţiilor pe care le pot asuma rezervele de prime şi daune pe care trebuie
să le constituie, modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate, forma bilanţului şi a
contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate, societăţile în cauză trebuie să
respecte avizele şi normele organului de stat însărcinat cu supravegherea asigurărilor.
Organizaţiile de asigurare de tip mutual efectuează operaţii de asigurare pentru
membrii lor potrivit statutelor acestora având la bază principiul mutualităţii, ele urmăresc
întrajutorarea membrilor lor, iar nu obţinerea de profit. Fiecare membru al unei organizaţii
mutuale, are o dublă calitate: de asigurat şi asigurător. În calitate de asigurat fiecare membru
al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuţia ce i-a fost
stabilită. Din fondul astfel constituit se acoperă daunele acoperite suferite de asigurările de
bunuri şi răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane. La finele
anului se procedează la regularizarea contribuţilor în funcţie de mărimea reală a daunelor şi a
sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau diminuându-se după caz.
În unele ţări, în cazul în care anumite organizaţii mutuale, ex. cele din domeniul
agriculturii nu-şi pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare, pe seama propriilor lor
contribuţii, în completarea acestora primesc subvenţii de la stat.
Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp în decursul
căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală care variază în funcţie de
vârstă. Aceste asociaţii î-şi datorează denumirea bancherului italian Lorenzo Tonti din secolul
al-XVII-lea, care le-a introdus în Franţa după ce le-a experimentat în Italia. La expirarea
termenului pentru care a fost constituită asociaţia suma rezultată din capitalizarea cotizaţiilor
de-a lungul anilor se împarte între membrii supravieţuitori. Asociaţii asemănătoare se asociază
şi pentru cazurile de deces.
Pe piaţa asigurărilor, legătura dintre asigurători şi asiguraţi se realizează fie direct prin
personalul de specialitate al societăţilor comerciale de asigurare ori prin membrii
9
organizaţiilor de asigurare mutuală, fie prin mijlocirea unor agenţi intermediari (brokeri,
courtier).
În România începând din 1991, activitatea de asigurare se desfăşoară prin societăţi de
asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare în condiţiile stabilite de
lege.
La activitatea de asigurare mai participă societăţile de intermediere care negociază şi
încheie contracte de asigurare şi reasigurare ori prestează alte servicii de specialitate pentru
societăţile menţionate.
Societăţile comerciale în domeniul asigurărilor pot avea capital de stat, privat sau
mixt. Persoanele juridice străine nu pot constitui în România societăţi în domeniul asigurărilor
cu capital integral străin ci numai prin asociere cu persoane juridice şi fizice române.
Societăţile comerciale străine şi asociaţiile asigurătorilor străini pot înfiinţa reprezentanţe în
ţara noastră.
O altă problemă se referă la caracterul pieţei asigurărilor: este o piaţă concurenţială
perfectă sau imperfectă? Pentru a putea răspunde la această întrebare, care preocupă
specialiştii în materie prezentă caracteristicile unei pieţe considerate perfecte: omogenitatea
produselor, transparenţa şi atomizarea pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe
piaţă şi descentralizarea deciziilor.
Omogenitatea produselor. Pe piaţa mărfurilor se comercializează o gamă infinită de
produse dar fiecare dintre el are unul sau mai mulţi înlocuitori. Astfel, ţesăturile, confecţiile şi
tricotajele din bumbac, lână şi mătase au înlocuitori realizaţi din alte fibre naturale sau
sintetice; încălţămintea din piele naturală are înlocuitori produşi din piele artificială, cauciuc
sau textile şi alte produse primare au şi ele înlocuitorii lor, aparatele de uz casnic şi
gospodăresc se fabrică în multiple variante cu performanţe şi calităţi diferite.
Nici pe piaţa asigurărilor nu se comercializează un singur produs,”asigurarea” ci o
paletă relativ largă de produse constând în asigurări împotriva diferitelor riscuri. Elementul de
noutate constă în faptul că un produs (un tip de asigurare) nu poate fi înlocuit cu un altul (alt
tip de asigurare) ex. produsul “asigurarea automobilelor pentru avarii (autocasco) nu poate fi
înlocuit cu produsul “asigurarea de răspundere civilă auto” şi cu atât mai puţin cu “asigurarea
bunurilor gospodăreşti” ori cu “asigurarea de viaţă”.
O persoană care dispune de un automobil şi de bunuri gospodăreşti de o anumită
valoare simte nevoia să protejeze toate aceste bunuri împotriva pericolelor care le ameninţă
viaţa şi răspunderea civilă izvorâtă din modul de folosire a automobilului. Ea nu poate înlocui
o asigurare cu alta acestea, nefiind interşanjabile. Această constatare conduce la concluzia că
10
pe piaţa asigurărilor nu se concurează societăţile comerciale de asigurare “în general” ci

societăţile având acelaşi profil, cele având acelaşi tip de produs, încheie asigurări împotriva
aceluiaşi risc. Piaţa asigurărilor este alcătuită din atâtea componente câte subramuri ale
asigurării se practică.
Legea privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din
domeniul asigurărilor, adoptată în 1991 enumeră 10 categorii de asigurări pe care aceste
societăţi le pot practica în ţara noastră. Este vorba de următoarele categorii de asigurări: de
viaţă, de persoane, altele decât cele de viaţă, de autovehicule, maritime şi de transport, de
aviaţie, de incendiu şi alte pagube la bunuri, de răspundere civilă, de credite şi garanţii, de
pierderi financiare din riscuri asigurate, agricole.
Se poate observa că nici în cadrul unei subramuri a asigurărilor nu întâlnim produse
perfect omogene.ex. asigurarea de accidente individuale se deosebeşte de cea de grup sau
asigurarea locuinţelor se deosebeşte de asigurarea bunurilor imobile şi mobile aparţinând unei
societăţi comerciale împotriva incendiului şi altor riscuri.
Putem să spunem că majoritatea produselor sunt lipsite de omogenitate ci excepţia
autovehiculelor şi asigurarea locuinţelor.
Transparenţa pieţei. Persoanele fizice şi juridice nefamiliarizate cu problemele
asigurărilor nu realizează ce avantaje le poate oferi un contract de asigurare, ce raport există
între prima datorată şi indemnizaţia obtenabilă în caz de sinistru. În piaţa de mărfuri, fiecare
produs portă o etichetă cu preţul de vânzare, în domeniul asigurărilor o asemenea etichetă care
ar preciza cota de primă, nu ar fi suficientă pentru convingerea unui solicitant despre utilitatea
şi oportunitatea contractării unei asigurări. Pentru a obţine informaţiile necesare în vederea
luării unei decizii, persoanele interesate trebuie să se adreseze unui agent de asigurare. O piaţă
a asigurărilor este aproape opacă pentru cei neavizaţi.
Atomizarea pieţei. O piaţă este considerată atomizată, atunci când ea reuneşte un
număr atât de mare de ofertanţi şi de solicitanţi, în astfel de condiţii încât nici unul dintre
participanţi nu poate influenţa de o manieră sensibilă funcţionarea acesteia.
O anumită imagine despre gradul de atomizare a pieţei asigurărilor ne oferă numărul
organizaţiilor de asigurare din câteva ţări care ocupă locuri importante în domeniul
asigurărilor pe plan mondial; SUA 2254 companii de asigurări de viaţă şi 1558 companii de
asigurări de automobile, Japonia 61 companii de asigurare şi 1126 asociaţii şi federaţii de
asigurare, Germania 2334 numărul total al întreprinderilor de asigurare, Austria 1105
organizaţii de asigurare.
11
Rezultă că în ţările respective operează un număr mare de organizaţii de asigurare dar

acestea sunt eterogene ca mărime şi importanţă. Alături de mari societăţi pe acţiuni, fiinţează
societăţi cu răspundere limitată de dimensiuni mai mici şi organizaţii de tip mutual care
reunesc grupuri mici de asociaţi. Chiar şi întreprinderile propriu-zise de asigurare sunt foarte
diferite ca potenţial.
Libertatea de intrare- ieşire a participanţilor pe piaţă. În imaginea omului obişnuit,
piaţa este locul unde poate să vină oricine doreşte să vândă sau să cumpere şi să rămână acolo
atât timp cât are interes să o facă. La fel se petrec lucrurile şi pe piaţa asigurărilor; creşterea
sau scăderea numărului organizaţiilor de asigurare este rezultatul apariţiei pe piaţă a noi
societăţi, asociaţii mutuale ori a altor tipuri de organizaţii concomitent cu lichidarea,
fuzionarea altora. Aceste fluctuaţii demonstrează că piaţa asigurărilor nu este o piaţă închisă,
ci una în continuă mişcare. Piaţa asigurărilor este supusă unor supravegheri atente din partea
autorităţilor publice. Această supraveghere se realizează de un organ specializat, care
funcţionează pe lângă Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei sau pe lângă altă instituţie a
administraţiei centrale de stat.
În ţara noastă, sarcina supravegherii dispoziţiilor legale cu privire la actvitatea de
asigurare, a prevenirii stării de insolvabilitate a societăţilor comerciale din domeniu
asigurărilor şi a asigurării drepturilor asiguraţilor a fost încredinţată unui oficiu care
funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor.
Oficiu de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare îndeplineşte atribuţiile
şi drepturile ce i-au fost stabilite de Guvern referitoare la constituirea societăţilor comerciale
de asigurări, vărsarea capitalului subscris de acestea, asigurările prin efectul legii, tarifele de
prime la asigurările de viaţă, situaţia financiară a societăţilor de asigurare, fondul de protejare
a asiguraţilor.
Aceste atribuţii şi drepturi urmăresc prevenirea insolvabilităţii societăţilor de asigurare
şi apărarea intereselor asiguraţilor contribuind la mai buna funcţionare a pieţei asigurărilor.
Descentralizarea deciziilor. În principiu, fiecare organizaţie ia decizii în limitele
capacităţii sale financiare. La luarea deciziilor care produc efecte asupra terţilor, organizaţiile
de asigurare sunt obligate să ţină seama şi de prevederile legale în materie, pentru a nu-şi
prejudicia nici propriile lor interese şi nici pe cele ale terţilor.
Arătăm câteva dintre prevederile legale obligatorii în ţara noastră:
La constituirea unei societăţi de asigurare, de asigurare-reasigurare sau de reasigurare
limita maximă a capitalului subscris este 25 milioane lei pentru fiecare din cele 10 categorii
12
de asigurări pe care le practică, iar la constituirea unei agenţii de intermediere de 1,5 milioane
lei. Capitalul social vărsat la constituire nu poate fi mai mic de 50% din cel subscris.
Societăţile care practică şi asigurări de viaţă sunt obligate să ţină conturi distincte
pentru această categorie de asigurări, să gestioneze separat fondurile aferente şi să facă plăţi
din astfel de fonduri numai pentru asigurări de viaţă stabilind rezultatele finale separat de cele
ale celorlalte categorii de asigurări.
Pentru a contracta angajamente faţă de asiguraţi peste capacitatea lor financiară,
societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare sunt obligate să respecte limita
stabilită prin lege: ele îşi pot asuma anual prin contracte obligaţii corespunzătoare unui volum
de prime care, după deducerea primelor cedate în reasigurare să nu depăşească un plafon
echivalent cu până la de 5 ori suma capitalului social vărsat şi a rezervelor de capital.
Pentru a putea face faţă angajamentelor curente şi viitoare faţă de asiguraţi şi de
beneficiarii contractelor de asigurări de viaţă societăţile de asigurare sunt dirijate să constituie
potrivit obiectului lor de activitate rezerve de prime pentru asigurările de viaţă şi rezerve de
prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi reasigurări. Pentru a nu subdimensiona
rezervele de prime, elementele de calcul ale tarifelor de prime la asigurările de viaţă şi la
asigurările la care se constituie rezervă de prime se avizează de Oficiul de supraveghere a
activităţii de asigurare şi reasigurare.
Rezervele de daune nu pot fi mai mici de 40% din diferenţa dintre primele şi daunele
plătite la asigurările şi reasigurările cu valabilitate în cursul anului.
Societăţile comerciale pot investi o parte din capital din rezervele de capital şi
rezervele tehnice în titluri de valoare, în bunuri mobiliare sau imobiliare ori le pot utiliza
pentru acordarea de credite societăţilor cu profil bancar, cu respectarea unui coeficient de
lichiditate stabilit potrivit statutului. Acest coeficient de solvabilitate este de minim 15% din
aceste fonduri. Deciziile organizaţilor de asigurare sunt descentralizate dar ele trebuie să
respecte prevederile legale în materie şi avizele organului de supraveghere. În caz
contrar,deciziile respective pot fi anulate sau suspendate provizoriu de adunările generale sau
de consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale, la cererea Oficiului de supraveghere.
Comparativ cu întreprinderile din alte domenii de activitate s-ar părea că societăţile
comerciale de asigurare sunt mai încorsetate de controlul public sunt mai mult ţinute sub lupă
decât întreprinderile comerciale sau de altă natură. Lucrul acesta este explicabil prin faptul că
societăţile de asigurare fac parte din categoria instituţiilor financiare iar acestea din urmă îşi
întemeiază relaţiile cu terţii pe încredere. De aceea societăţile de asigurare trebuie să
manifeste o prudenţă deosebită în tot ceea ce întreprind pentru a nu ajunge în stare de încetare
13
de plăţi. O asemenea stare ar crea serioase dificultăţi nu numai societăţii în cauză dar şi
clienţilor acesteia – asiguraţii. Prevenirea acestora, cu ajutorul organului de supraveghere, al
controlului public, nu poate fi decât benefică pentru asigurător ca şi pentru asiguraţi.
1.2. Dimensiunea și structura pieței asigurărilor
Mărimea pieţei este data de numărul de clienţi potenţiali pentru o anumita oferta de piata.
Aceştia întrunesc trei caracteristici: interes, venit si acces.
Piata potenţiala cuprinde grupul de clienţi care manifesta un interes suficient de mare pentru
oferta de produse de asigurare. Interesul clienţilor nu este suficient pentru definirea unei pieţe.
Cumparatorii potenţiali trebuie sa aibă venituri suficiente pentru a-si permite cumpărarea
produsului. Deci, mărimea unei pieţe este o funcţie de interes si de venit. Barierele de acces
reduc si mai mult mărimea unei pieţe. Piata disponibila cuprinde grupul de clienţi potenţiali
care au interese, venituri suficiente si acces la o anumita oferta.
Dimensiunea pietei asigurarilor se determina cu ajutorul unor indicatori, cum ar
fi:
-numarul contractelor incheiate in perioada de referinta;
-numarul politelor in vigoare;
-valoarea anuala a primelor de asigurare;
-cantumul sumelor asigurate in perioada de referinta;
-valoarea totala a angajamentelor asumate de societatile de asigurari a un moment dat;
-ponderea asigurarilor in PIB si in PNB;
-ponderea in ocuparea fortelor de munca;
-ponderea pe piata capitalului de imprumutat;
-eficienta folosirii capitalului si a fortei de munca.
Nivelul de dezvoltare al asigurarilor in Romania in raport cu alte tari dezvoltate:
Comparand ponderea primelor de asigurare in PIB in anul 1995 avem: Luxemburg 17%,
Anglia 11%, Romania 0.4%.Daca ne referim la densitatea asigurarii exprimata in prime de
asigurare/ locuitor, in 1995 media in UE era de 1250 USD/locuitor, in timp ce in Romania era
de numai 50USD/locuitor.
14
In Romania, incepand cu anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin

intermediul societatilor de asigurare, al societatilor de asigurare-reasigurare si a societatilor de
reasigurare.Societatile se confrunta cu un proces intens de faramitare a activitatii de asigurare
datorita numarului mare de societati care nu au o capacitate financiara suficienta pentru a
sustine riscurile cu care se confrunta potentialii asigurati.Astfel in 1993, erau 15 societati de
asigurare, iar in 2003 a ajuns la 74. Societatile care vin cu noutati pe piata sunt cele cu capital
strain si incep sa constitie o concurenta serioasa pentru cele romanesti.
Societatile de asigurare s-au orientat mai mult pentru asigurarile de persoane altele decat
cele de viata, asigurari de bunuri, impotriva incendilor, calamitatilor, asigurari de viata si
asigurari pentru autovehicule.
Domeniile mai puțin acoperite sunt cele care privesc asigurările de aviație datorită lipsei
legislației,existentei unei cereri reduse,riscului ca rata daunei să fie foarte mare etc.
Clasamentul primelor 10 companii de asigurare

din România pentru ianuarie - decembrie 2010
Top 10 - Total piata

COMPANIE PBS
mil. RON
1. ASTRA 1,110.63
2. ALLIANZ-TIRIAC 1,032.00
3. OMNIASIG 916.12
4. GROUPAMA 805.91
5. ASIROM 570.76
6. BCR Asigurări 570.63
7. ING Asigurari de Viata 543.41
8. GENERALI 438.21
9. UNIQA 432.39
10. BCR Asigurari de Viata 307.35
Top 10 - Asigurari de viata

COMPANIE PBS
mil. RON
1. ING Asigurari de Viata 541.21
BCR Asigurari de
2. 307.35
Viata
3. ALICO România* 185.00
4. GENERALI 92.69
15
5. ASIROM 92.00
6. ALLIANZ-TIRIAC 91.09
AVIVA 88.61
7.
8. GROUPAMA 62.41
9. GRAWE România* 54.00
10.EUREKO 31.24
Top 10 - Asigurari generale

COMPANIE PBS
mil. RON
1. ASTRA 1,095.75
2. ALLIANZ-TIRIAC 940.00
3. OMNIASIG 916.12
4. GROUPAMA 743.50
5. BCR Asigurari 570.63
6. ASIROM 478.07
7. UNIQA 432.39
8. GENERALI 347.12
9. CARPATICA Asig. 303.54
10. EUROINS 301.02
Clasamentul primelor 10 companii de brokeraj

din România pentru ianuarie - decembrie 2010
Top 10 - Brokeri de asigurare

PRIME BRUTE
COMPANIE
INTERMEDIATE
mil. RON
1. PORSCHE Broker 249.29
2. UNICREDIT Insurance Broker 215.59
3. MARSH România* 197.75
4. AON România 110.66
5. VBL Broker 83.08
6. GRAS SAVOYE România 78.79
SAFETY Broker 63.62
7.
8. PIRAEUS Broker 61.18
9. EURIAL Broker 48.67
10.DESTINE Broker 47.61
16
1.3. Factorii de influenta ai pieței
Nu există un singur factor care influențează decizia de cumpărare a unei polițe de

asigurare. Dacă, insă, ar fi să simplificăm lucrurile la extrem, acesta ar fi factorul uman.
Reprezentantul societății de asigurări, fie că este un angajat al acesteia, fie că este un
reprezentant al unei societăți de brokeraj, este cel care influențează decisiv alegerea făcută de
un potențial client. Modul în care se prezintă în fața clientului si capacitatea de a-i câştiga
interesul și încrederea depind foarte mult de capacitatea de comunicare a acestor reprezentanți
și de modul în care reuşesc să stăpânească anumite elemente legate de psihologie, diplomație,
sociologie si negociere. O trăsătură importantă este reprezentată de înțelegerea deplină nu
numai a produselor de asigurare pe care trebuie să le prezinte clientului ci si cunoaşterea
deplină a pieței asigurărilor, a produselor similare existente pe piață despre care să poată
discuta sau face comparații. Din nefericire, foarte multe companii de asigurări reuşesc să-si
pregătească angajații si colaboratorii incomplet.
Se folosesc tehnici de vânzare rudimentare in sensul că se vând doar „imagini” si nu
produsele in sine, clientul nefiind convins că a achiziționat ceea ce ii este necesar, ci faptul că
a fost asigurat la „cea mai de încredere societate de pe piață”.
Există un domeniu care cere mult mai mult decât comunicare, convingere și masterate.
Este vorba despre industria care înregistrează una din cele mai mari creşteri atât ca număr de
17
agenți cat si ca număr de clienți care pune angajatul in centrul atenției si ii prețuiește resursele
si perseverența si care oferă unul din cele mai complexe sisteme de pregătire profesională in
domeniul vânzărilor si managementului, încurajând autoperfecțiunea – industria
asigurărilor.
Activitatea principală in această industrie o constituie vânzarea, care se bazează pe
nevoile clienților. Oamenii cumpără pentru că au nevoie si înțelegând necesitățile acestora, li
se oferă motive pentru a cumpăra atât pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.
Clientul devine din ce in ce mai pretențios, el dobândind caracteristicile unui client
educat, mai bine informat, care doreste si solicită mai mult de la societățile de asigurare. In
primul rând, el doreşte să aibă posibilitatea de a alege, de a compara oferte similare de la
diverse companii de asigurări, doreşte servicii prompte si de calitate in schimbul banilor
plătiți.
Companiilor de asigurări le este foarte greu să-si mențină clienții. Pentru a obține
loialitatea clienților, o companie trebuie sa parcurgă mai multe etape. Ea trebuie să devină
cunoscută, să câştige încrederea clienților, pentru că acest lucru este esențial mai ales in
domeniul asigurărilor unde durata relațiilor este mai mare. Un client mulțumit isi poate
influența prietenii si de aceea trebuie acordată o atenție deosebită gradului de satisfacere a
clientului, care devine astfel o sursă de reclamă gratuită.
Orice potențial client se aşteaptă la un anumit nivel de calitate, având insă si un nivel
minim de calitate pe care îl acceptă. Datorită evoluției clientului, nivelul său minim se va
ridica consistent, ceea ce duce la diminuarea distanței dintre cele două nivele.
Companiile de asigurări trebuie să ofere un nivel înalt de calitate care să corespundă
cerințelor clienților. Societățile de asigurări nu pot influența in întregime caracteristicile. si
nevoile personale ale clientului, dar unele elemente pot fi influențate. Este vorba de ceea ce se
transmite clientului, fie in mod explicit, prin activitatea agenților de vânzări, fie implicit, prin
mesaje percepute prin intermediul reclamelor, al broşurilor si altor materiale publicitare la
care se adaugă si experiențele anterioare ale fiecăruia. Dacă un client a avut o experiență
nefericită cu o anumită companie de asigurări, el va generaliza acest aspect asupra întregii
piețe.
Clientul este cel care trebuie să dirijeze activitatea unei companii de asigurări. Numai in
condițiile elaborării unei strategii complexe de cunoaştere a clienților, de segmentare pe
diverse criterii a bazei de clienți, companiile vor putea creste vânzările.
Este foarte important ca agentul de asigurări să cunoască ce clienți sunt pe piață, care
este istoricul relației cu aceştia, ce potențial au. Trebuie luată in considerare alegerea
18
persoanei potrivite cărora agenţii să le vândă asigurări. Prin natura lucrurilor, un client se
poate „intersecta” cu o societate de asigurări, fie de puține ori intr-un an, fie o data la un
număr de ani, astfel că a dobândi din partea acestui client un plus de loialitate solicită un
consum de resurse, eşalonat pe un interval mare de timp, care contribuie la profitul si reputația
organizației. Pentru a putea măsura gradul de loialitate, o organizație trebuie să stabilească din
ce punct de vedere este necesar acest lucru.
Satisfacția si gradul de conştientizare in raport cu o organizație sau produs sunt
componente de natura puternic subiective ale loialității. Un client care se declară
satisfăcut nu este, implicit si un client loial, după cum, faptul că unui client ii este
familiar numele unei mărci, al unui produs, si împărtășește si altora detaliile pe care le
cunoaşte despre aceasta, nu înseamnă neapărat că va cumpăra acel produs sau că va
cumpăra de la acea firmă.
1.4. Cererea de servicii de asigurare
Cererea de asigurare consta în contracte de asigurare, după ce aceasta s-a confruntat cu

oferta. Însă, sunt persoane care solicitând oferte din partea organizaţiilor de asigurare, nu
încheie contracte cu aceştia, fie pentru ca nu găsesc convenienta sperata, fie deoarece
condiţiile solicitanţilor nu sunt acceptate de câtre ofertanţi. Astfel, mărimea pieţei de asigurare
depinde de mai mulţi indicatori, cum ar fi:
 numărul contractelor încheiate în perioada de referinţa;
 numărul poliţelor active;
 valoarea anuala a primelor de asigurare;
 cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţa;
 valoarea totala a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment
dat.
Cererea de asigurare de persoane, bunuri si răspundere civila vin din partea persoanelor
fizice doritoare de încheierea unor contracte de asigurare pentru protecţia lor si a familiilor
lor, dar si din partea persoanelor juridice ( unități economice care doresc sa ofere securitatea
angajaţilor în caz de accidente sau boli profesionale). Cererea asigurării de bunuri si
răspundere civila vine din partea persoanelor juridice ( întreprinderi de tot felul, instituţii
publice, organizaţii fără scop lucrativ etc.), interesate în protejarea activelor de care dispun
împotriva pericolelor care le ameninţa si a răspunderilor civile legale fata de terţi.
19
Cerere de asigurare este influenţată de puterea economica a persoanelor fizice si juridice

asigurabile si de convingerea acestora fata de utilitatea asigurării prin organizaţii specializate.
Cererea potenţială este mare datorită numărului mare de proprietăţi existente, a
populaţiei numeroase, precum şi dacă avem în vedere nevoile reale de asigurare la nivelul
economiei şi al populaţiei.
Cererea efectivă este redusă din cauza lipsei de bani şi de cunoaştere a tuturor
avantajelor oferite de asigurări. Cererea este dispersată şi nu are un caracter uniform sub
aspectul categoriilor de asigurări solicitate, sub aspectul distribuţiei geografice, al nivelului de
dezvoltare a regiunii sau a zonei respective şi al nivelului veniturilor.
1.5. Oferta societăților de asigurări
Oferta de asigurare vine din partea societăților comerciale de asigurare, cu capital privat,
de stat sau mixt, din partea organizaţiilor mutuale de asigurare si de tontine.
Societăţile comerciale de asigurare, fie cu capital privat, de stat sau mixt, urmăresc
obţinerea de profit si îşi desfășoară activitatea în condiţiile legii. Ele trebuie sa respecte
avizele si normele organului de stat însărcinat cu supravegherea asigurărilor.
Legătura dintre asigurat si asiguratori se realizează direct prin personalul de specialitate
al societăților comerciale de asigurări, apoi se realizează prin intermediul membrilor
organizaţiilor de asigurare mutuala sau prin agenţii intermediari( brokeri).
Ofertanţi – societăți comerciale de asigurare-reasigurare sau banc-asigurare:
- organizaţiile de asigurate de tip mutual;
- asociaţiile de asigurare.
Societăţile de asigurare, potrivit legislaţiilor din fiecare tara, pot avea capital de stat,
privat sau mixt si pot funcţiona ca societăți pe acţiuni sau SRL funcţionând pe criteriul
obţinerii unui anumit profit.
Organizaţiile de asigurare de tip mutual funcţionează pe principiul mutualităţii
conform statutelor efectuând operaţii de întrajutorare pentru membrii lor si neavând ca scop
obţinerea de profit. Ca asiguraţi, membrii organizaţiilor mutuale contribuie la constituirea
20
fondului comun de asigurare cu o contribuţie stabilita, din aceste fonduri fiind acordate
indemnizaţiile.
Asociaţiile de asigurare sau tontine sunt constituite de un grup de persoane fizice
pentru o perioada de timp determinata de 10-20 ani, membrii acestei organizaţii aducând o
cotizaţie anuala la fondul comun, cotizaţie care este variabila in funcţie de vârsta. Aceste
organizaţii sunt constituite după caz pentru supravieţuire sau pentru deces, iar la sfârşitul
perioadei suma rezultata din cotizaţiile capitalizate se împarte între supravieţuitori sau urmaşi.
1.6. Segmentarea pieţei asigurărilor
Segmentarea pieţei este un proces de divizare a unei colectivități in grupe omogene, in

funcţie de unul sau mai multe criterii. Operaţiunea de segmentare presupune mai intâi listarea
variabilelor care ar putea explica diferenţierea pieţei in segmente. Este vorba de formularea
unor ipoteze care vor fi supuse observaţiilor.
Segmentele de piata sunt grupuri mari de clienţi (persoane fizice sau juridice)
identificabile in cadrul pieţei, ceea ce impune cunoșterea și analiza comportamentului pe
tipuri de consumatori.
In cazul persoanelor fizice comportamentul acestora este influenţat de patru categorii
majore de factori:
 factori culturali (cultura, clasa sociala);
 factori sociali (grupurile de referinţa, familia, rolul si statutul social);
 factori personali (vărsat si etapa din ciclul de viata, ocupaţia, situaţia materiala, stilul
de viata, personalitatea etc.);
 factori psihologici (motivaţia, percepţia, invitarea, convingerile si atitudinile).
Toţi aceşti factori oferă indicii asupra modului de contactare si de servire mai eficienta a
potenţialului client. Înainte de planificarea activităților de marketing, trebuie identificaţi
clienţii vizaţi si modul in care aceştia iau decizii.
21
Pieţele de afaceri sunt alcătuite din persoane juridice, a căror cerere este derivata,
relativ inelastică si mult mai fluctuanta. Procesul de “cumpărare” se desfașoară într-un cadru
profesional, si implica mai mulţi factori de influenta (de mediu, organizatorici, interpersonali
si individuali).
In cadrul acestei pieţe, trebuie sa botina răspunsuri la următoarele întrebări:
- Care sunt principalii participanţi in luarea deciziilor?
- Care sunt deciziile asupra cărora se influenţează?
- Ce criterii de evaluare are fiecare participant?
Aceasta procedura de segmentare a pieţei trebuie parcursa periodic, pentru ca segmentarea de
piata se modifica in timp.
Criterii de segmentare
In vederea segmentării pieţei produselor de asigurare, se utilizează diferite variabile

legate de caracteristicile potenţialilor clienţi. Se folosesc astfel caracteristici:
 geografice (regiune, populaţie, densitatea populaţiei, clima);
 demografice (vârsta, sex, număr de membri ai familiei, venit, ocupaţie, pregătire,
religie, naţionalitate);
 psihologice (clasa sociala, stilul de viata si personalitatea).
Desigur, numărul si ordinea de importanță a criteriilor ce vor fi luate în consideraţie diferă de
la o piata la alta. De exemplu, categoria profesională din care face parte clientul potenţial nu
are aceeaşi importanta în cazul asigurărilor de viata, ca în cazul segmentării pieţei potenţiale a
asigurării de răspundere civila profesionala. O componentă principală a operaţiunii de
segmentare o constituie colectarea informaţiilor necesare determinării variabilelor de
segmentare. În acest sens, sursele statistice pot sugera împărțirea pe segmente si
dimensionarea acestora. Este vorba, de pilda, de segmentarea unor pieţe, spre exemplu, in
funcţie de vârsta, de mediu (urban, rural), statistica demografica oferind informaţii in aceasta
privinţa. Segmentarea geografica presupune împărțirea pieţei in diferite unități geografice
(regiuni, judeţe, oraşe, cartiere).
Compania se poate hotărî să opereze pe una sau mai multe arii geografice sau sa
acţioneze pe întreg teritoriul naţional, acordând insa atenţie variaţiilor locale ale nevoilor si
preferinţelor potenţialilor clienţi.
22
CAPITOLUL II: MARKETINGUL ÎN ASIGURĂRI
2.1. Caracteristicile marketingului în domeniul asigurărilor
Particularităţile marketingului in acest domeniu sunt generate de caracteristicile

produselor, asigurările având patru caracteristici importante care influenţează in mare măsura
proiectarea programelor de marketing. Astfel, produsele de asigurare sunt intangibile. Spre
deosebire de bunurile materiale, ele nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite
înainte de a fi cumpărate. Pentru a-si micşora incertitudinea, clienţii vor căuta anumite
elemente de tangibilizare a acestora. Ei vor încerca sa aprecieze calitatea lor in funcţie de
locul, persoanele, materialul informativ, simbolurile, preţul serviciilor de asigurare si relaţia
dintre prestator si client.
A doua caracteristica a produselor de asigurare o constituie
inseparabilitatea,”producţia” si consumul lor având loc simultan. Având in vedere faptul ca
asigurarea este furnizata, in general, de către agentul de asigurare (prestatorul serviciului),
relaţia care se stabileşte intre prestator si client constituie o caracteristica a marketingului
asigurărilor.
23
Produsele de asigurare au un grad mare de variabilitate, calitatea acestora depinzând de

cine, când si unde le prestează. Societățile de asigurare pot realiza un anumit control asupra
modului de prestare a serviciului de asigurare, prin selectarea si pregătirea unui personal
calificat, încercarea standardizării procesului de prestare a serviciilor si prin măsurarea
gradului de satisfacere a nevoilor clienţilor (prin intermediul condicilor de propuneri si
reclamaţii, sondajelor in rândul clienţilor).
A patra caracteristica a serviciilor de asigurare o constituie perisabilitatea acestora.
Acest lucru influenţează modalitatea de satisfacere a unei cereri fluctuante, a modului in care
sunt alocate resursele umane si financiare a unei societăți de asigurare in vederea optimizării
rezultatelor. Marketingul in domeniul asigurărilor are ca principal obiectiv determinarea si
satisfacerea nevoilor si dorinţelor clienţilor. Aceasta nu este insa o sarcina uşoara. Intr-o zona
guvernata atât de legi obiective, cat si subiective cum este cea a manifestării, conştientizării si
exprimării nevoilor si dorinţelor, nimic nu poate fi sigur sau permanent. Motivaţiile raţionale
pot sa nu genereze deciziile de cumpărare previzionate, la fel de bine cum impulsurile de
moment se pot concretiza in cereri neaşteptate pe piata. De aceea, in cadrul activităţii de
planificare de marketing este esenţiala analiza dorinţelor, modului de percepere, preferinţelor
si comportamentului de cumpărare al clienţilor vizaţi. Aceasta analiza va permite crearea pe
piata a unor produse competitive,stabilirea tarifelor,elaborarea mesajelor publicitare si altor
elemente ale mixului de marketing.
Specialiştii in marketing vorbesc despre pieţe potenţiale, pieţe disponibile, pieţe ţinta si
pieţe penetrante. Pentru a clarifica aceşti termeni vom începe prin a defini piata asigurărilor,
ca fiind totalitatea cumparatorilor/clienţilor actuali si potenţiali, ai unui produs de asigurare.
Mărimea pieţei este data de numărul de clienţi potenţiali pentru o anumita oferta de piata.
Aceştia întrunesc trei caracteristici: interes, venit si acces. Piata potenţiala cuprinde grupul de
clienţi care manifesta un interes suficient de mare pentru oferta de produse de asigurare.
Interesul clienţilor nu este suficient pentru definirea unei pieţe. Cumparatorii potenţiali
trebuie sa aibă venituri suficiente pentru a-si permite cumpărarea produsului. Deci, mărimea
unei pieţe este o funcţie de interes si de venit.
Barierele de acces reduc si mai mult mărimea unei pieţe.
Piata disponibila cuprinde grupul de clienţi potenţiali care au interese, venituri
suficiente si acces la o anumita oferta.
Piata ţinta reprezintă partea din piata disponibila asupra căreia compania de asigurări
decide sa-si concentreze atenţia
Piata penetrata reprezintă totalitatea clienţilor care au încheiat efectiv o poliţa.
24
2.2. Imaginea produsului de asigurare
În domeniul asigurărilor, marketingul reprezintă, pe de o parte, identificarea persoanelor

dornice sa accepte produsele oferite de firmele si agenţii de asigurări, iar pe de alta parte, din
punctul de vedere al brokerilor si al unor tipuri de agenţii, găsirea firmelor de asigurări
dispuse sa le accepte ofertele. De aceea, in aceasta secţiune se va folosi noţiunea de
“producător” pentru a desemna toate acele persoane (brokeri sau agenţi ai firmelor ori
agenţiilor de asigurări) a căror sarcina este sa “producă” noi contracte de asigurări.
Termenii utilizaţi in aceasta secţiune sunt de regula generali (uzuali) si nu cei specifici
domeniului asigurărilor, pentru ca se urmăreşte prezentarea modului in care experienţa celor
ce au făcut marketing se succes pentru alte produse poate fi valorificata in domeniul
asigurărilor. Pe de alta parte, pe măsura ce producătorii de asigurări devin experţi in domeniu,
ei vor trebui sa găsească idei generatoare de profituri pe termen lung, sa gândească deci in
termeni de marketing.
In asigurări, marketingul are o importanta speciala. Deşi persoanele in domeniul
asigurărilor dispun de o baza profesionala solida pe care sa-si construiască o imagine pozitiva
(ocupaţia lor aduce multe beneficii societarii), sondajele de opinie au arătat totuşi ca
activităţile de asigurare au făcut o impresie nu tocmai favorabila publicului. Acolo unde au
produs un răspuns, acesta a fost mai mult negativ; s-au adus acuze referitoare la marketingul
prea agresiv, la majorările nejustificate de prime, la acoperirile anulate, la despăgubirile
neplătite sau plătite incomplet. In ciuda unor eforturi recente de educare a publicului, exista
confuzii atunci când este vorba de adevărata natura a asigurărilor si de persoanele ori
organizaţiile care administrează transferul riscului. In mare măsura, depinde de firma de
asigurări sa controleze imaginea publica a activităţii de asigurare, a firmei insăși si a
producătorului individual. Pentru a realiza aceasta, firma trebuie sa evalueze atitudinile
existente ale consumatorului, sa determine ce schimbări sunt necesare in modul de percepţie
al acestora si ce fel de imagine va genera o mai buna înţelegerea activităţilor de asigurare.
Din moment ce firma nu poate realiza acest lucru singura, ea trebuie sa găsească modalități de
a motiva alte persoane implicate in acest domeniu sa participe la efortul de a convinge
publicul sa accepte producătorii ca profesionişti intr-un domeniu respectabil.
25
In acest capitol sunt examinate componentele mixului de marketing al firmei de

asigurări, activitatea publicitara si relaţiile publice specifice domeniului asigurărilor.
 Mixul de marketing in domeniul asigurărilor
Imaginea publică a unei firme de asigurare, stabilita in principal prin acţiunile sale in
domeniul reclamei si al relaţiilor publice, este strâns legata de mixul de marketing al fimei,
care cuprinde activităţile necesare pentru a furniza un produs de asigurare cumparatorului.
Aceasta cuprinde ansamblul activităţilor necesare furnizării unui produs de asigurare
comparatorului, având patru componente majore:
-produsul;
-prețul;
-piața;
-promovarea.
Previn produsul, sunt agenţi de asigurări care căuta sa ofere clienţilor pachet complet de
acoperiri, respectiv, sa ofere cat mai multe forme de asigurări, astfel incot necesitatule
clientului sa fie complet satisfăcute. Agenţii pot opta intre cererea propriilor pachete de
asigurări, adaptate dorinţei clientului, si vânzarea pachetelor de produse standard ale firmei de
asigurări.
A doua componenta a micului de marketing, preţul, reprezintă, de fapt, pentru agenţia de
asigurări, un preţ de baza, care este de obicei specificat intr-un tabel cu cote de prima. Atunci
când se impun modificări de preţ, acestea depind, printre altele, de condiţiile economice
existente si de disponibilitatea agenţiei de a rebuta la comisioane. In perioadele in care
politica preturilor este mai flexibila, valorile din tabelul cotelor de prima reprezintă doar
punctul de plecare de la care firmele de asigurări pot acorda reduceri.
In ceea ce priveşte piaţa , pentru o agenţie de asigurări se pune doar problema reţelei de
distribuţie, acesta fiind, de obicei, importanta pentru modul in care agenţia obţine acoperiri
pentru clienţii şai si nu pentru felul in care si distribuie produsele de asigurare clienţilor.
Cea mai mare parte a eforturilor de marketing ale majoritarii firmelor, este concentrata
asupra comportamentului de promovare a micului de marketing. Acesta consta in prezentări
personale, activitatea promoţionale speciale, publicitate si relaţii cu publicul. In activitatea de
promovare, un rol deosebit de important îl are reclama. Pentru a fi eficienta, reclama trebuie
sa fie logica si repetitiva. Mesajul transmis in cadrul reclamei trebuie sa fie convingător si sa
26
câştige un loc bine definit in minţile potenţialilor clienţi. Pentru aceasta, este nevoie de o
companie de publicitate care sa îndeplinească cu stricteţe următoarele cerinţe:
 Conştientizarea publicului in ceea ce priveşte existenta agenţiei;
 Acapararea unei anumite pieţe, bine conturate;
 Identificarea intereselor potenţialilor clienţi;
 Asocierea numelui agenţiei cu un asigurator mai mare si mai cunoscut;
 Prezentarea domeniului asigurărilor intr-o lumina cat mai favorabila.
De reţinut este ca reclama nu vinde asigurări, ci doar pregăteşte publicul pentru a
răspunde in mod favorabil eforturilor de vânzare ale firmei de asigurări. Pentru ca reclamele
sa ajungă sigur la anumiţi clienţi, acestea pot fi plasate in publicaţii specializate si pentru a
întreţine o concordanta specifica de marketing cu anumite persoane sau organizaţii.
Realizarea unei comunicări eficiente pe o piaţa ţinta se realizează prin publicarea de
articole in presa de specialitate a pieţei respective, care sa fie urmata de trimiterea unor pasaje
semnificative din aceste articole unei audiente si mai mult filtrate. Acest procedeu măreşte
credibilitatea firmei, mai ales in cadrul unei audiente selecte. In general, aceste companii de
publicitate sunt utilizate de către agenţiile relativ mari, in special firmele mari de brokeraj.
Firmele mai mici tind sa fie mai puţin specializate si, de obicei, nu si pot permite sa
cheltuiască pentru activitatea publicitare cu obiectiv restrâns.
In activitatea firmelor de asigurări, întâlnim situaţia in care o companie de publicitate
promoţională este orientată numai către clienţii existenţi, considerandu-se ca este mai puţin
costisitor sa păstrezi un client decât sa obţii unul nou. Mai mult chiar, in cazul asigurărilor
pentru persoane juridice, majoritatea afacerilor noi sunt generate de recomandările unor
clienţi satisfăcuţi. De fapt, recomandările sunt o sursa bună de viitori asiguraţi și în cazul
asigurărilor pentru persoane fizice, deşi nu au aceeaşi pondere.
2.3. Impactul internetului și al comerţului electronic în asigurări
Internetul schimbă aproape “totul” în asigurări
In zilele noastre unul din subiectele multor dezbateri este impactul pe care îl are
dezvoltarea sectorului informatic asupra industriei asigurărilor.
27
Internetul este substanţa, simbolul si instrumentul principal a ceea ce oamenii de afaceri

cred ca trebuie sa fie evoluţia comuna a tehnologiei si a încrederii. Asiguratorii care încheie
poliţe utilizând Internetul testează, in prezent, modele tehnologice inovative pentru
desfăşurarea activităţii.
Cum ne va determina evoluţia tehnologica rapida a Internetului, ca mijloc de relaţii
sociale si comerciale sa ne schimbam atitudinea fata de încredere? Cum vor reuşi mărcile sa
creeze reţele sociale si reţelele sociale sa creeze mărci in condiţiile creşterii riscurilor apărute
in afacerile electronice? Cum va fi afectata concurenta de către afacerile electronice? Cum vor
imbunatati afacerile electronice calitatea serviciilor? Acestea sunt doar câteva din întrebările
la care trebuie sa răspundem pentru a determina raportul dintre relaţiile umane si de afaceri si
dezvoltarea comerţului electronic. Răspunsul l-ar putea determina felul in care oamenii intra
in relaţie cu tehnologia si cu ei insisi.
Mulţi asiguratori trec printr-o perioada de restructurare a activităţii tradiţionale de
vânzare, încercând sa implementeze sisteme informatice de vânzare on-line. Desigur aceasta
restructurare fiind respinsa de către managerii aflaţi la niveluri ierarhice superioare.
O analiza desfăşurata asupra mai multor abordări ale sistemelor informatice utilizate in
cadrul industriei asigurărilor a condus la următoarele concluzii:
 Asiguratorii care utilizează vânzarea on-line câştiga poziţii importante in cadrul pieţei.
Tranzacţionarea electronica oferă companiei de asigurări posibilitatea reducerii timpului
necesar încheierii unei asigurări, o flexibilitate mai mare in ceea ce priveşte structura
portofoliului de produse si a modului de aplicare a managementului riscului.
 Tranzacţiile electronice conduc la creşterea eficientei activităţii economice. Swiss Re
a estimat ca, pe termen lung, companiile care oferă spre vânzare asigurări personale vor
reduce nivelul cheltuielilor administrative si al cheltuielilor generate de soluţionarea unei
despăgubiri, precum si mărimea despăgubirilor cu aproximativ 12%.
 Tranzacţiile electronice reduc barierele de intrare a noilor competitori in cadrul pieţei
si determina creşterea intensităţii concurentei. Internetul permite companiei de asigurări sa
reducă timpul necesar procesului de înfiinţare si dezvoltare a reţelei tradiţionale de vânzare.
 Furnizorii software oferă aplicaţii complet integrate, ceea ce ii determina pe
asiguratori sa renunţe la lanţul valoric tradiţional si sa externalizeze anumite activitati care
urmează a fi desfăşurate de către furnizori specializaţi.
 In viitor, brokerii si agenţii de asigurare vor trebui sa se adapteze noilor condiţii in
28
ceea ce priveşte schimbul electronic de date si, anume, sa se concentreze asupra prestării de
servicii de consultanta, de management financiar si management al riscului.
 Clienţii vor beneficia de o transparenta mai mare in ceea ce priveşte încheierea unui
contract de asigurare, de reducere a costurilor si imbunatatire a serviciilor prestate de
companiile de asigurări. Tranzacţiile electronice oferă posibilitatea reducerii costurilor.
 Cererea pe Internet pentru asigurările de răspundere civila, asigurările maritime si
cele de risc financiar înregistrează o creştere semnificativa. Internetul s-a dezvoltat iniţial ca
mediu de transmitere a informaţiilor, de comunicare rapida, pentru ca ulterior sa devina un
canal de distribuţie foarte eficient.
Prin intermediul reţelei Internet se accelerează trecerea de la vechea metodologie de
lucru in asigurări ce presupunea deţinerea întregului lanţ de distribuţie la noua metodologie de
lucru ce presupune specializarea pe una sau mai multe dintre activităţile ce constituie verigi in
lanţul de distribuţie. Pentru a avea succes pe piata societăţile de asigurări vor fi nevoite sa se
concentreze asupra unei singure activitatea din lanţul de distribuţie pentru a putea obţine
avantaje competitive si economii la scara. Creşterea numărului de tranzacţii automate intre
diferitele verigi ale lanţului de distribuţie, precum si creşterea eficientei sistemului de
distribuite in asigurări va determina reducerea avantajelor integrării verticale. In plus,
barierele scăzute la intrarea pe piata si creşterea concurentei vor fi factori ce vor stimula
tendinţa spre specializare.
Imaginea ideala a societatii de asigurări – un supermarket de unde clientul isi poate alege
orice produs doreşte dintr-o gama extrem de variata – este perimata. Societăţile de asigurări
nu mai considera o buna investiţie alocarea resurselor pentru furnizarea tuturor tipurilor de
produse de asigurare. Se estimează ca in următorii ani fiecare societate de asigurări se va
specializa in unul sau mai multe din următoarele domenii: distribuţie; elaborarea produselor
de asigurare; subscriere; prelucrarea informaţiilor de asigurare; soluţionarea daunelor;
managementul investiţiilor.
Nu toate produsele de asigurare pot fi vândute prin intermediul Internetului. In general,
introducerea unui anumit produs spre a fi comercializat pe Internet se face in funcţie de cat de
multa asistenta este necesara pentru încheierea unei poliţe.
Internetul face ca distribuţia produselor de asigurare sa fie in “puterea” consumatorilor,
determinând o creştere fora precedent a posibilităţilor de alegere ale consumatorilor si o
scădere nemaiîntâlnita a controlului exercitat de către societăţile de asigurare asupra clienţilor.
De asemenea cu cat produsul este mai complex si presupune tranzacţionarea unor valori
mai mari,cu atât clientul este mai dispus sa plătească pentru consultanta de specialitate.
29
Produsele care sunt potrivite pentru marketingul pe Internet sunt cele care pot fi descrise
si evaluate in funcţie de un număr mic de parametri, cum ar fi asigurările de răspundere civila
auto, asigurările de case, asigurările familiale si asigurările de viata la termen. In ciuda
obstacolelor menţionate anterior, asiguratorii care recurg la Internet se aşteaptă sa înregistreze
creşteri substanţiale ale cotelor lor de piata, mai ales in domeniul liniilor personale.
Orice societate de asigurări daca doreşte sa isi desfăşoare activitatea prin intermediul
reţelei Internet, trebuie sa studieze factorii cheie ai succesului si sa isi dezvolte strategii
specifice. Abilitatea de a identifica aceşti factori va determina crearea unei linii de demarcaţie
intre diferitele sectoare ale economiei, precum si intre firmele concurente din acelaşi sector.
Capitolul III: Studiu de caz

Piaţa asigurărilor din România
3.1. Capitalul social al societăţilor de asigurare
Conform situațiilor financiare anuale auditate transmise Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor de către societăţile de asigurare, la data de 31.12.2010 valoarea agregată la
nivelul pieţei a capitalurilor sociale subscrise era de 4.175.309.300 lei, iar cea a capitalurilor
sociale subscrise şi vărsate era de 4.153.833.833 lei.
Diferența de 21.475.467 lei dintre valoarea capitalului social subscris şi capitalul social
vărsat rezultă din sumele subscrise, dar rămase nevărsate de către acționarii societăților
EUROINS ROMÂNIA S.A. și FORTE ASIGURĂRI S.A.
Comparativ cu valoarea agregată a capitalurilor sociale subscrise la societățile de
asigurare la sfârşitul anului 2009 (de 3.970.678.526 lei), valoarea înregistrată la 31.12.2010 a
30
fost mai mare cu 204.630.774 lei, ceea ce înseamnă o creştere nominală cu 5,15%. Această
creştere a valorii agregate a rezultat din:
 Majorări de capital realizate și înregistrate în situațiile financiare de 19 societăți de
asigurare, în valoare totală de 409.115.389 lei;
 Autorizarea în anul 2010 a societății de asigurare COMPANIA DE ASIGURĂRI-
REASIGURĂRI EXIM ROMÂNIA S.A., care deținea la 31.12.2010 un capital social
subscris de 29.209.990 lei;
 Reducerile de capital social realizate de 3 societăți de asigurare (CERTASIG S.A.,
PLATINUM ASIGURĂRI S.A. și UNIQA ASIGURĂRI S.A.), în valoare cumulată
de 150.744.710 lei;
 Neincluderea în valoarea agregată la nivelul pieței pentru data de 31.12.2010 a
capitalurilor societăților KD LIFE ASIGURĂRI S.A., DELTA ASIGURĂRI S.A. şi
DELTA ADDENDUM ASIGURĂRI GENERALE S.A., în sumă cumulată de
82.949.894 lei (care se regăsea în soldul de la 31.12.2009), ca urmare a faptului că
aceste societăţi nu mai sunt incluse în analiza şi anexele prezentului raport (detalii în
Precizări metodologice de la începutul Părţii I a acestui raport). (Vezi Tabelul nr. 1 de
la anexa nr. 2)
Se remarcă faptul că în ultimii 5 ani, valoarea capitalului social subscris agregat la

nivelul societăţilor de asigurare a crescut considerabil, aceasta fiind la 31.12.2010 de 4,7 ori
mai mare decât cea de la începutul anului 2006 (de 888.438.922 lei). Evoluția puternic
crescătoare a capitalului agregat la nivelul pieţei s-a datorat autorizării unor noi societăți de
asigurare, precum și intrării ca acționari la societățile existente a unor grupuri de asigurări de
renume la nivel internațional.
Prin urmare, structura societăților de asigurare în funcție de proveniența capitalului
social s-a schimbat, la data de 31.12.2010 aceasta fiind următoarea (dintr-un total de 43 de
societăți):
 7 societăți dețineau capital integral românesc;
 1 societate deținea capital majoritar românesc;
 18 societăți dețineau atât capital social străin, cât și românesc;
 17 societăți dețineau capital integral străin.
La data de 31.12.2010, capitalul străin reprezenta91,40% din valoarea totală a
capitalului social subscrisla societăţile de asigurare (faţă de 88,65% la sfârșitul anului
precedent), iar cel românesc reprezenta 8,60%. În decursul ultimilor 5 ani, investitorii străini
31
au realizat infuzii mari de capital în vederea consolidării capacității financiare a societăţilor de

asigurare deţinute astfel că, la sfârşitul anului 2010, valoarea capitalului străin subscris era de
8,8 ori mai mare decât la începutul anului 2006.
Datorită acestei evoluţii, ponderea capitalului străin în totalul capitalului social subscris
al societăților de asigurare s-a majorat cu 42,48 puncte procentuale în acelaşi interval, de la
49,02% la începutul anului 2006, la 91,40% la sfârșitul lui 2010.
În ceea ce priveşte ţara de provenienţă a capitalului, investitorii din următoarele ţări
deţin cele mai mari ponderi în valoarea totală a capitalului social subscris al societăţilor de
asigurare la 31.12.2010:
Clasamentul ţărilor de provenienţă a capitalului la 31.12.2010, realizat în funcţie de
ponderea capitalului subscris de investitorii din aceste ţări în valoarea agregată la nivelul
pieţei a capitalului social subscris, era comparabil cu cel de la sfârşitul anului 2009 şi se
prezenta astfel: Franța (31,93% din total), Austria (24,62%), Olanda (14,22%), România
(8,60%), Marea Britanie (4,63%), alte ţări (16,00%).
3.2. Prime brute subscrise
Spre deosebire de pieţele de asigurări din alte ţări mai dezvoltate, piața românească
depinde într-o proporție încă mare de asigurările auto, circa 60% din subscrieri provenind din
clasele de asigurări generale III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele
feroviare și X – Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule.
Având în vedere această dependență puternică, evoluția subscrierilor pentru cele două
clase de asigurări, și îndeosebi pe clasa III, influențează considerabil volumul total de prime
brute subscrise.
În consecință, pe fondul contracției puternice a vânzărilor de vehicule și a leasingului
auto, piața asigurărilor generale și-a adâncit ritmul anual de scădere comparativ cu cel
înregistrat în anul precedent, consemnând o scădere nominală cu 8,31% față de 2009.
Pe de altă parte, segmentul de asigurări de viață și-a revenit în anul 2010, după ce în
2009 înregistrase o scădere anuală nominală cu 12,84%, și a generat un volum de prime brute
subscrise în creștere nominală cu 2,30% față de anul 2009. Cu toate acestea, ponderea încă
redusă a asigurărilor de viață în volumul total de subscrieri la nivelul pieței a făcut ca evoluția
32
pozitivă din acest segment de activitate să nu influențeze semnificativ evoluția primelor brute
subscrise cumulat din asigurări
generale și de viață.
Prin urmare, volumul total de prime brute subscrise de societățile de asigurare în anul
2010, cumulat pentru ambele categorii de asigurare, a fost de 8.305.402.152 lei, în scădere
nominală cu 6,36% față de anul precedent, ceea ce înseamnă o scădere reală, raportată la
inflație, de 13,26%.
Se remarcă faptul că activitatea de subscriere a început să fie afectată odată cu
declanșarea crizei economice, moment până la care evolua pe un trend puternic crescător.
(Vezi Tabelul nr. 2, anexa 3)
Analizând distribuţia geografică a primelor brute subscrise în anul 2010, rezultă că cele
mai mari ponderi sunt deținute de subscrierile realizate în regiunile Bucureşti (care include şi
judetul Ilfov), cu un procent de 49,93% din total, și Nord - Vest (judeţele: Bihor, Bistriţa–
Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu-Mare) cu un procent de 8,74%.
La volumul total al primelor brute subscrise au contribuit şi primele subscrise de 5
societăţi de asigurare, autorizate în România, pe teritoriul altor țări membre ale Uniunii
Europene (Italia, Belgia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Ungaria) în sumă de
75.498.697 lei, din care cea mai mare pondere de 76,25% o deţin primele subscrise în Italia.
În anul precedent, pe teritoriul altor state membre UE au subscris prime brute 4 societăți
de asigurare, într-un volum total de 24.872.471. Aceasta înseamnă că, în anul 2010, primele
brute subscrise pe teritoriul altor state membre de către societățile autohtone au fost de 3 ori
mai mari decât în anul 2009.
Totodată, se remarcă faptul că, în anul 2010, primele subscrise de societățile autohtone în
alte state membre UE au fost puțin mai mari decât cele subscrise în România de sucursalele
deschise pe teritoriul țării noastre de către societăți de asigurare autorizate în alte state
membre, în baza principiului european privind dreptul de stabilire (detalii cu privire la
activitatea acestor sucursale sunt prezentate în Precizările metodologice la prezentul raport).
Scăderea volumului de prime brute subscrise, concomitent cu creșterea în prețuri curente
a PIB au condus la o ușoară scădere a gradului de penetrare a asigurărilor în anul 2010.
Astfel, fiind determinat ca raport între primele brute subscrise și PIB, gradul de penetrare
a asigurărilor era la data de 31.12.2010 de 1,62% în scădere cu 0,18 puncte procentuale faţă
de nivelul din anul 2009. Scăderea gradului de penetrare este singulară, până în anul 2010
acest indicator evoluând pe un trend continuu ascendent.
33
Pe categorii de asigurare, gradul de penetrare determinat pentru asigurări generale era de

1,29%, iar pentru asigurările de viaţă de 0,33%. Comparativ cu anul 2009, indicatorul aferent
asigurărilor generale a scăzut cu 0,18 puncte procentuale, în timp ce gradul de penetrare a
asigurărilor de viață s-a menținut la acelaşi nivel ca în anul precedent, respectiv de 0,33%.
Un alt indicator specific sectorului asigurărilor este densitatea asigurărilor, care este
determinată prin raportarea volumului de prime brute subscrise la numărul de locuitori ai
României. La 31.12.2010, densitatea asigurărilor era de 387,85 lei/locuitor, în scădere cu
25,42 lei/locuitor faţă de anul 2009 (când a fost de 413,27 lei / locuitor).
În sectorul asigurărilor generale, densitatea asigurărilor a fost de 310,06 lei/locuitor, în
scădere cu 27,34 lei/ locuitor faţă de anul 2009, iar cea aferentă asigurărilor de viaţă a fost de
77,78 lei/locuitor, în creştere nesemnificativă față de anul precedent, respectiv cu 1,92 lei/
locuitor.
(Vezi tabelul nr. 3, anexa 4)
La data de 31.12.2010, structura pe categorii de asigurare a volumului total al primelor
brute subscrise se prezenta astfel :
 pentru asigurări generale, suma de 6.639.733.598 lei (79,94% din total);
 pentru asigurări de viaţă, suma de 1.665.668.554
lei (20,06% din total).
(Vezi Tabelul nr. 4, anexa nr. 5)
La data de 31.12.2010, erau în vigoare 13.003.853 de contracte de asigurare, din care
8.643.191 de contracte de asigurări generale, reprezentând 66,47% din total, şi 4.360.662 de
contracte de asigurări de viaţă, reprezentând 33,53% din total. Numărul de contracte în
vigoare, atât pe total, cât și distinct pe cele două categorii de asigurare, nu este comparabil cu
cel raportat de societăți pentru anul 2009, având în vedere faptul că în anul 2010 a fost
modificată metodologia de încadrare și raportare
a contractelor în funcție de riscul principal acoperit.
Piața asigurărilor din România a rămas concentrată și anul 2010, un procent de 79,17%
din volumul total al primelor brute subscrise fiind realizat de 10 societăți de asigurare, dintr-
un total de 43 de societăți.
În ceea ce privește numărul de persoane angajate cu contracte de muncă în sectorul
asigurărilor, atât la societăţile de asigurare, cât şi la brokerii de asigurare, la data de
31.12.2010 acesta era de 19.058, mai puţin cu 1.454 persoane comparativ cu anul 2009.
34
Scăderea a fost determinată atât de restructurările de personal efectuate de anumite societăţi

de asigurare în vederea scăderii cheltuielilor, de ieșirea din piață a KD LIFE ASIGURĂRI
S.A., DELTA ASIGURĂRI S.A. şi DELTA ADDENDUM ASIGURĂRI GENERALE S.A.
(detalii în Precizări metodologice la prezentul raport), precum și de ieșirea din piață a unor
brokeri de asigurare ca urmare a retragerii autorizației de funcționare sau a intrării în
procedură de lichidare voluntară sau faliment.
3.2.1. Prime brute subscrise pentru asigurări generale
Volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurările generale în anul 2010 a fost
de 6.639.733.598 lei, înregistrând o scădere nominală cu 8,31% față de anul precedent, ceea
ce înseamnă o scădere în termeni reali cu 15,07%.
La 31.12.2010, distribuţia primelor brute subscrise pe categorii de asiguraţi se prezenta
astfel: primele brute subscrise pentru contractele încheiate de persoanele fizice erau în sumă
de 2.494.095.377 lei (37,56% din totalul primelor subscrise pentru asigurări generale), iar
cele subscrise pentru contractele încheiate de persoane juridice erau în sumă de 4.145.638.221
lei (62,44% din total).
Se remarcă faptul că, față de anul 2009, valoarea primelor brute subscrise pentru
contractele încheiate cu persoanele fizice a crescut cu 4,53% în termeni nominali, în timp ce
valoarea aferentă contractelor încheiate cu persoanele juridice a scăzut cu 14,62%, evoluție
cauzată în principal de faptul că numeroase firme şi-au închis afacerile, iar cele care mai
desfăşoară activitate şi-au redus cheltuielile cu asigurările.
În ceea ce privește distribuția teritorială a primelor, aproape jumătate din primele brute
subscrise pentru asigurări generale au fost realizate în regiunea București și Ilfov.
Concentrarea volumului de prime brute subscrise pentru asigurări generale în regiunea
Bucureşti şi județul Ilfov, care reprezenta 46,64% din totalul subscrierilor pentru asigurări
generale, este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea economică, urbană şi culturală a Capitalei.
Din punct de vedere al ponderii deținute, această regiune este urmată de Nord - Vest cu o cotă
de 9,01%, de regiune Sud cu 8,97% şi de Centru 8,46% din totalul primelor aferente acestui
sector.
35
Din analiza datelor raportate de cele 31 de societăţi de asigurare care au subscris prime
aferente asigurărilor generale, rezultă că primele 10 societăţi ordonate descrescător în funcţie
de subscrierile din asigurări generale au cumulat o sumă de 5.982.600.914 lei, ceea ce
reprezintă 90,10% din total aferent acestui segment de activitate.
În ceea ce privește structura pe clase de asigurări a primelor brute subscrise în anul 2010
pentru asigurări generale, cele mai mari ponderi au fost deținute de clasa III – Asigurări de
mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, clasa X – Asigurări de răspundere
civilă pentru vehicule și clasa VIII – Asigurări de incendiu și alte calamități naturale.
Evoluția primelor brute subscrise pentru cele 3 clase de asigurări menționate, în anul
2010, a fost următoarea:
a) clasa III - Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare,
pentru care a fost subscris un volum de prime brute de 2.453.009.347 lei, în scădere nominală
cu 26,36% faţă de anul 2009 cu 31,79% în termeni reali.
Subscrierile din aceste asigurări au intrat pe un trend descendent încă din anul 2008, de
la declanşarea crizei economice, în special datorită reducerii activităţii societăţilor de leasing,
a diminuării activităţii de creditare din sectorul bancar şi, nu în ultimul rând, datorită scăderii
puterii de cumpărare a populaţiei. Acest trend a culminat cu scăderea înregistrată în anul
2010, care a fost de 4 ori mai mare decât scăderea consemnată în anul precedent.
Ca urmare a acestor evoluții, ponderea subscrierilor pentru clasa III în total prime brute
subscrise pentru asigurări generale a scăzut în anul 2010 până la 36,94%, pierzând 9,05
puncte procentuale față de anul precedent și, respectiv, 13,38 puncte procentuale față de
2008, anul declanșării crizei economice. De altfel, numărul de contracte încadrate în clasa III,
în vigoare la sfârșitul anului 2010, era de 1.022.813, cu 244.755 mai puține decât în anul 2009
și cu 290.453 contracte mai puține decât în anul 2008.
b) clasa X - Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, cu un volum de prime
brute subscrise de 2.494.726.787 lei, în creştere nominală cu 10,78% faţă de anul anterior,
ceea ce înseamnă în termeni reali o creștere cu 2,61%.
Ponderea primelor subscrise în cadrul acestei clase, în total subscrieri pentru asigurările
generale, a crescut în anul 2010 cu 6,47 puncte procentuale față de anul precedent, până la
37,57%. Față de anul 2008, această pondere a crescut cu 11,49%, evoluție care a fost
determinată nu atât de creșterea primelor brute subscrise în cadrul clasei X, cât mai ales de
scăderea volumului total de subscrieri pentru asigurări generale.
36
În consecință, asigurările auto (clasa III + clasa X) au generat în anul 2010 un volum de
prime brute subscrise de 4.947.736.134 lei, adică 74,52% din totalul subscrierilor realizate
pentru asigurări generale, în scădere nominală cu 11,38% față de anul 2009, respectiv cu
17,91% în termeni reali.
c) clasa VIII - Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, pentru care au fost
subscrise prime brute în sumă de 967.376.678 lei (14,57% din totalul aferent asigurărilor
generale), în creștere nominală cu 3,49% comparativ cu anul 2009, ceea ce înseamnă
însă că, în termeni reali, a fost înregistrată o scădere cu 4,14%.
Ponderea acestei clase a crescut ușor față de anul precedent, cu 1,66 puncte procentuale.
În anul 2010, asigurările de locuințe au generat un volum de prime brute subscrise de
405.668.685 lei, adică 41,93% din totalul aferent clasei VIII. Din această sumă, pentru
asigurările facultative au fost subscrise prime brute în valoare de 376.111.856 lei, în scădere
nominală cu 5,9% față de anul anterior, iar pentru asigurările obligatorii ale locuințelor
împotriva catastrofelor naturale emise în temeiul Legii nr.260/2008 (sistem care a devenit
operațional în luna iulie 2010) au fost subscrise prime în valoare de 29.556.829 lei. La data de
31.12.2010, erau în vigoare 2.081.682 contracte de asigurări de locuințe (din care 1.714.393
facultative și 367.289 obligatorii), ceea ce înseamnă un grad de acoperire în asigurare a
fondului locativ al României (de cca 8,38 milioane locuințe, potrivit Institutului Național de
Statistică) de circa 24,8%.
Societăţile care au subscris prime în valori semnificative pentru cele 3 clase de asigurări
sunt prezentate mai jos:
a) pentru clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele
feroviare, au raportat valori semnificative următoarele societăţi:
 ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu 505.539.288 lei, reprezentând 20,61%
din volumul total al subscrierilor pe această clasă;
 OMNIASIG VIG S.A., cu 431.892.319 lei, reprezentând 17,61% din volumul total al
subscrierilor pe această clasă;
 GROUPAMA ASIGURĂRI S.A., cu 362.603.421 lei, reprezentând 14,78% din
volumul total al subscrierilor pe această clasă.
b) pentru clasa VIII – Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, au raportat
valori semnificative următoarele societăţi:
 ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu 163.045.172 lei, reprezentând 16,85%
din volumul total al subscrierilor pe această clasă;
37
 OMNIASIG VIG S.A., cu 159.566.677 lei, reprezentând 16,49% din volumul total al
 ASTRA S.A., cu 142.206.665 lei reprezentând 14,70% din volumul total al
subscrierilor pe această clasă.
c) pentru clasa X - Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, au raportat valori
semnificative următoarele societăţi:
 ASTRA S.A., cu 603.953.632 lei, reprezentând 24,21% din volumul total al
 EUROINS ROMÂNIA S.A., cu 264.255.906 lei, reprezentând 10,59% din volumul
total al subscrierilor pe această clasă;
 CARPATICA ASIG S.A., cu 262.234.750 lei, reprezentând 10,51% din volumul total
al subscrierilor pe această clasă.
Pentru data de 31.12.2010, un număr de 27 de societăţi de asigurare au raportat prime
brute subscrise pentru asigurări generale care includ şi riscuri de catastrofe naturale.
Din valoarea totală, de 6.627.633.849 lei, a primelor brute subscrise de cele 27 de
societăți de asigurare pentru asigurările generale, primele brute subscrise pentru riscurile de
catastrofe naturale au fost în sumă de 3.067.771.342 lei, reprezentând 46,29%. Cu excepţia
PAID, la care toate primele sunt aferente riscurilor de catastrofe naturale, un număr de 12
societăţi au raportat prime care includ riscuri de catastrofe naturale cu o pondere de peste
50%, iar celelalte 14 societăţi au raportat prime subscrise care includ riscuri de catastrofe
naturale cu o pondere mai scăzută de 50%.
Clasele de asigurări în cadrul cărora au fost subscrise cele mai mari ponderi ale primelor
aferente contractelor care includ riscuri de catastrofe naturale sunt:
 clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu
o valoare de 2.023.137.546 lei, reprezentând 65,95% din volumul primelor care
includ riscuri de catastrofe naturale;
 clasa VIII - Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, cu o valoare de
850.816.451 lei, reprezentând 27,73% din volumul primelor care includ riscuri de
catastrofe naturale.
3.2.2. Prime brute subscrise pentru asigurări de viaţă
38
Valoarea cumulată a primelor brute subscrise în anul 2010 pentru asigurările de viață,
raportate de 22 de societăţi de asigurare, a fost de 1.665.668.554 lei, în creştere nominală cu
2,30% faţă de anul 2009, ceea ce reprezintă o scădere reală cu 5,24%.
Din datele prezentate în tabelul 8 se observă faptul că, dacă în perioada 2006 - 2008
creşterile nominale înregistrate de primele subscrise în acest sector au fost cuprinse între
9,66% şi 28,92%, în anul 2009 subscrierile au scăzut cu 12,84%, fiind resimțite efectele crizei
economice, concretizate în creșterea șomajului, scăderea veniturilor disponibile ale populației
pentru consum și așteptări pesimiste cu privire la siguranța financiară, dar și scăderea
încrederii populației în instrumentele pieţei de capital şi de economisire.
Sectorul asigurărilor de viață și-a revenit însă în anul 2010, reintrând pe un trend de
creștere.
Primele de asigurare înregistrate în sectorul asigurărilor de viaţă în anul 2010 au fost
subscrise numai de persoane fizice, iar distribuția lor teritorială în funcţie de regiunile în care
s-au efectuat subscrierile a fost următoarea: un procent de 65,19% din total a fost înregistrat
în regiunea Bucureşti și Ilfov, 8,06% în regiunea Nord –Vest, 6,16% în Centru, restul de
20,59% fiind înregistrat în celelalte 3 regiuni de dezvoltare.
Şi în anul 2010 sectorul asigurărilor de viaţă s-a caracterizat printr-un grad mare de
concentrare, astfel încât un număr de 10 societăţi au cumulat un volum al primelor brute
subscrise de 1.556.183.771 lei, reprezentând 93,43% din volumul total al primelor subscrise
pentru asigurări de viață.
(Vezi Tabelul nr.9, anexa nr. 10)
În ceea ce privește structura pe clase de asigurări a primelor brute subscrise pentru
asigurări de viață în anul 2010, două clase de asigurări, respectiv clasa I – Asigurări de viaţă,
anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare şi clasa III - Asigurări de viaţă şi anuităţi legate de
fonduri de investiţii au cumulat un volum al primelor brute subscrise de 1.624.921.692 lei,
reprezentând 97,55% din totalul subscrierilor realizate pentru această categorie de asigurări:
a) pentru clasa I – Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, au
fost subscrise prime în valoare de 1.007.201.003 lei (60,47% din total), în scădere nominală
cu 2,22% şi reală cu 9,43% faţă de anul 2009.
b) pentru clasa III - Asigurări de viaţă şi anuităţi legate de fonduri de investiţii au fost
subscrise prime în valoare de 617.720.689 lei (37,09% din total), în creştere nominală cu
9,18% și reală cu 1,13% față de anul 2009.
39
În anul 2010, randamentele obţinute prin programele de investiţii unit - linked au

contribuit la o evoluţie pozitivă a acestor forme de asigurări, influenţând modificarea ponderii
deţinute de clasa I în 2009 în favoarea celei aferente clasei III. Astfel, dacă în anul 2009 clasa
I deţinea o pondere de 63,26%, iar clasa III de 34,75%, în anul 2010 ponderea clasei I a scăzut
cu 2,79 puncte procentuale, iar cea a clasei III a crescut cu 2,34 puncte procentuale.
3.3. Indemnizaţii brute plătite
La nivelul pieţei asigurărilor, în anul 2010 societățile de asigurare au plătit indemnizaţii

brute pentru cele două categorii de asigurări practicate în valoare totală de 5.069.483.669 lei,
în scădere nominală cu 6,73% faţă de 2009, ceea ce înseamnă o scădere reală cu 13,61%.
Evoluţia descrescătoare s-a datorat exclusiv scăderii înregistrate de indemnizaţiile plătite
pentru asigurările generale, în condițiile în care activitatea de subscriere pentru această
categorie de asigurări și, în special, pentru clasa III – Asigurări de mijloace de transport
terestru, altele decât cele feroviare, s-a redus (contractele de asigurare încadrate în această
clasă generând mai mult de jumătate din indemnizațiile plătite pentru asigurări
generale).
Din acest total, indemnizațiile plătite în temeiul contractelor de asigurări generale au
fost în sumă de 4.797.561.000 lei, iar cele plătite pentru asigurările de viaţă (incluzând plăţile
pentru maturităţi) au fost în sumă de 271.922.669 lei.
În afara sumelor plătite ca indemnizaţii pentru asigurările de viaţă, societățile de
asigurare au mai efectuat, la cererea asiguraţilor, şi plăţi pentru răscumpărări totale şi parţiale,
care au fost în sumă de 401.567.792 lei, în scădere nominală cu 5,41%, ceea ce înseamnă o
scădere reală cu 12,39%.
Raportate la primele brute subscrise în anul 2010, indemnizaţiile brute plătite în aceeaşi
perioadă au reprezentat 61,04%, procent care este comparabil cu cel înregistrat în anul
anterior. Prin comparaţie, în anul 2006 acest raport a fost de 45,78%, ceea ce înseamnă că, în
decurs de 5 ani, ponderea indemnizaţiilor brute plătite din totalul primelor brute subscrise a
crescut cu mai mult de 15 puncte procentuale.
40
3.3.1. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări generale
În anul 2010, valoarea indemnizaţiilor brute plătite de societăţile de asigurare care au

practicat asigurări generalea fost de 4.797.561.000 lei, în scădere nominală cu 7,52% şi reală
cu 14,34% faţă de anul 2009.
Pentru daunele produse în anii anteriori, societățile de asigurare au plătit indemnizaţii
brute în valoare de 1.809.828.150 lei, reprezentând 37,72% din totalul indemnizațiilor
aferente categoriei de asigurări generale, iar pentru daunele produse în anul 2010 au plătit
2.987.732.850 lei, adică 62,28% din total.
În temeiul contractelor de reasigurare încheiate, societățile de asigurare au primit de la
reasigurători, pentru riscurile cedate și întâmplate, suma de 1.024.558.538 lei, reprezentând
21,36% din volumul indemnizaţiilor brute plătite de în 2010 pentru asigurări generale.
În tabelul 13 sunt prezentate societăţile de asigurare care au înregistrat cele mai mari
valori ale indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări generale, suma cumulată a acestor plăți
reprezentând 91,64% din totalul indemnizaţiilor plătite la nivelul întregii pieţe de asigurări
generale.
Analiza pe clase de asigurări generale a indemnizațiilor brute plătite în anul 2010 arată
că, la fel ca în anul precedent, cele mai mari indemnizații au fost plătite pentru: clasa III –
Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, clasa X – Asigurări de
răspundere civilă pentru vehicule, clasa VIII- Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale,
clasa IX – Asigurări de daune la proprietăți şi clasa XIV – Asigurări de credite.
Evoluţia indemnizaţiilor brute plătite la clasele de asigurări menţionate mai sus se
prezintă astfel:
a) pentru clasa III - Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele
feroviare, indemnizaţiile brute plătite au fost în valoare de 2.506.517.445 lei, reprezentând
52,25% din valoarea totală a indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurările generale, în
scădere nominală cu 13,38% şi reală cu 19,77% faţă de anul 2009.
Din cele 24 de societăţi de asigurare care au plătit indemnizaţii pentru aceste asigurări, 4
societăţi au înregistrat o valoare cumulată a indemnizaţiilor brute plătite în sumă de
1.615.042.455 lei, reprezentând 64,43% din valoarea totală a indemnizaţiilor plătite pentru
această clasă de asigurări.
41
Aceste societăţi sunt:

 ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu o valoare a indemnizaţiilor brute plătite
de 537.951.934 lei, reprezentând 21,46% din totalul aferent acestei clase;
 OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A, cu o valoare a indemnizaţiilor
brute plătite de 476.758.676 lei, reprezentând 19,02% din totalul aferent acestei clase
de asigurări;
 GROUPAMA ASIGURĂRI S.A, cu o valoare a indemnizaţiilor brute plătite de
359.548.872 lei, care reprezintă 14,34% din indemnizațiile brute plătite pentru această
clasă de asigurări;
 UNIQA ASIGURĂRI S.A., cu o valoare a indemnizațiilor brute plătite de 240.782.973
lei, reprezentând 9,61% din indemnizațiile brute plătite pentru această clasă de
asigurări;
b) pentru clasa X - Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, în anul 2010
societățile de asigurare au plătit păgubiţilor indemnizaţii brute în valoare de 1.630.275.079
lei, reprezentând 33,98% din valoarea totală a indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurările
generale. Comparativ cu anul 2009, valoarea indemnizaţiilor brute plătite la această clasă a
crescut în termeni nominali cu 2,32%, iar în termeni reali a scăzut cu 5,22%.
Faţă de valoarea înregistrată în urmă cu 5 ani, respectiv în anul 2006, indemnizaţiile
brute plătite în 2010 la această clasă este de 2,5 ori mai mare, în timp ce primele brute
subscrise au crescut în aceeaşi perioadă de 2 ori.
Din analiza în dinamică a ratei daunei şi a ratei combinate aferente acestei clase de
asigurări, calculate la nivelul întregii piețe, rezultă că în ultimii 3 ani aceşti indicatori au
înregistrat scăderi anuale de peste 13 puncte procentuale.
Raportate la volumul de prime brute subscrise în 2010 pentru clasa X, indemnizaţiile
brute plătite pentru aceeași clasă au reprezentat 65,35%.
Un procent cumulat de 67,68% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru clasa X în anul
2010, reprezentând o valoare de 1.103.396.719 lei, a fost realizat de 6 societăţi și anume:
 ASTRA S.A., care a plătit indemnizații brute la această clasă de 302.596.222 lei,
reprezentând 18,56% din totalul aferent clasei;
 OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu o valoare a indemnizaţiilor
brute plătite de 193.003.549 lei, reprezentând 11,84% din totalul aferent clasei;
 ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu o valoare de 159.711.075 lei,
reprezentând 9,80% din indemnizaţiile totale plătite la această clasă;
42
 EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., cu o valoare de

153.393.906 lei, reprezentând 9,41% din total;
 GROUPAMA ASIGURĂRI S.A., cu o valoare de 148.437.241 lei, adică 9,11% din
totalul aferent clasei;
 UNIQA ASIGURĂRI S.A., cu o valoare de 146.254.726 lei, reprezentând 8,97% din
indemnizaţiile totale plătite la această clasă.
În concluzie, pentru asigurările auto (clasa III + clasa X), în anul 2010, societățile de
asigurare au plătit indemnizații brute în valoare de 4.136.792.524 lei, ceea ce reprezintă
86,23% din volumul indemnizaţiilor brute plătite pentru întreaga categorie de asigurări
generale. Comparativ cu anul 2009, indemnizațiile plătite pentru cele două clase de asigurări
au înregistrat o scădere nominală cu 7,81%, respectiv o scădere reală cu 14,61%, scădere fiind
influenţată semnificativ de valorile înregistrate pentru clasa III. Din totalul primelor brute
subscrise pentru asigurările auto, indemnizațiile plătite pentru aceste forme de asigurări au
reprezentat 83,61%, în ușoară creștere față de anul 2009, când procentul a fost de 80,37%.
c) pentru clasa VIII - Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, în anul 2010 au
plătit indemnizaţii brute 27 de societăţi de asigurare, în valoare totală de 249.625.903 lei
(5,20% din indemnizațiile plătite pentru întreaga categorie de asigurări generale). Comparativ
cu anul 2009, valoarea acestor indemnizaţii a crescut în termeni nominali cu 18,31%, ceea ce
înseamnă o creştere reală cu 9,59%.
Pentru asigurările facultative de locuinţe au fost plătite indemnizaţii brute în sumă de
62.427.424 lei, ceea ce reprezintă 25,01% din valoarea indemnizaţiilor brute plătite pentru
clasa VIII.
Un număr de 3 societăţi au înregistrat o valoare cumulată a indemnizaţiilor brute plătite
de 141.267.414 lei, care reprezenta 56,59% din valoarea totală a indemnizaţiilor plătite pentru
clasa VIII. Aceste societăţi sunt:
 CHARTIS ROMÂNIA S.A., cu o valoare de 71.539.599 lei, reprezentând 28,66% din
totalul indemnizaţiilor brute plătite la această clasă;
 ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu o valoare de 41.321.100 lei, reprezentând
16,55% din totalul indemnizaţiilor brute plătite la această clasă;
 BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu o valoare de 28.406.715
lei, adică 11,38% din totalul aferent clasei.
d) pentru clasa XIV – Asigurări de credite, în anul 2010 au plătit indemnizaţii brute 13
societăţi de asigurare, valoare totală a acestora fiind de 153.797.921 lei.
43
Faţă de anul 2009, volumul indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurările de credite a
înregistrat o scădere nominală cu 35,41% (respectiv o scădere cu 40,17% în termeni reali),
scădere determinată de nivelul scăzut al activității de creditare a instituţiilor de credit în
contextul crizei economice, al scăderii nivelului de trai al populaţiei, precum și a creșterii
nivelului creditelor neperformante.
Un număr de două societăţi, respectiv GARANTA ASIGURĂRI S.A. şi GROUPAMA
ASIGURĂRI S.A., au plătit indemnizaţii brute cu o valoare cumulată de 128.435.216
lei, ceea ce reprezintă 83,51% din valoarea totală plătită pentru această clasă de asigurare.
3.3.2. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări de viaţă
Valoarea indemnizaţiilor brute plătite în anul 2010 în temeiul asigurărilor de viață a fost
de 271.922.669 lei, în creştere nominală cu 9,64%, ceea ce înseamnă în termeni reali o
creştere cu 1,56 %. Această valoare include şi sumele plătite de către societăţile de asigurare
pentru contractele de asigurare ajunse la maturitate.
Structura pe clase de asigurări a indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări de viaţă
este similară cu cea din anul precedent, cele mai mari ponderi fiind deţinute de sumele plătite
pentru asigurările tradiţionale şi pentru asigurările cu componentă investiţională.
Astfel, indemnizaţiile brute plătite în anul 2010 pentru clasa I – Asigurări de viaţă,
anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare au reprezentat 89,37% din totalul indemnizaţiilor
pentru întreaga categorie de asigurări de viaţă, în timp ce indemnizaţiile plătite pentru clasa III
– Asigurări de viaţă şi anuităţi legate de fonduri de investiţii au deţinut o pondere de 9,53%.
În tabelul 15 sunt prezentate societăţile de asigurare care au înregistrat cele mai mari
valori ale indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări de viaţă, valoarea cumulată a acestora
fiind de. Valoarea cumulată a indemnizaţiilor plătite de cele 10 societăţi era de 256.261.467
lei, reprezentând 94,24% din total.
Sume de răscumpărare plătite pentru asigurările de viaţă
44
În anul 2010, volumul sumelor plătite cu titlu de răscumpărări (totale şi parţiale) la

cererea asiguraţilor a înregistrat o scădere nominală cu 5,41% şi reală cu 12,38% faţă de anul
2009, de la 424.545.577 lei la 401.567.792 lei.
Din analiza evoluţiei răscumpărărilor plătite în perioada 2008 – 2010, de la debutul
crizei economice, se observă că acestea au înregistrat cea mai mare valoare în anul 2009,
pentru ca în anul 2010, populaţia să recapete încrederea în asigurările de viaţă şi să renunţe la
rezilierea contractelor.
Din valoarea cumulată a răscumpărărilor plătite, suma de 285.162.756 lei este
reprezentată de plăţile efectuate pentru răscumpărările totale (71,01% din total), în scădere
nominală cu 8,63% faţă de anul 2009 (în termeni reali scăderea fiind de 15,37%).
Răscumpărările parţiale, care au reprezentat 28,99% din valoarea totală a
răscumpărărilor, au fost în sumă de 116.405.036 lei, în creştere nominală faţă de 2009 cu
3,52%, ceea ce înseamnă o scădere reală cu 4,11%.
Scăderea cu 5,41% a valorii totale a plăților efectuate pentru răscumpărări a fost
influenţată, în principal, de plăţile efectuate pentru răscumpărările totale, ceea ce reprezintă un
semnal pozitiv pentru acest sector de activitate.
3.4. Rezultate financiare şi rezultate tehnice

ale societăţilor de asigurare
Pe parcursul anului 2010, s-a constatat o redresare semnificativă a rezultatelor financiare

obţinute de societăţile de asigurare.
Ca urmare a măsurilor de eficientizare a activităţii adoptate de conducerile societăţilor
de asigurare, în anul 2010 s-a înregistrat o scădere importantă a pierderilor înregistrate în
sectorul asigurărilor, comparativ cu perioada 2007 - 2009.
Astfel, la data de 31.12.2010, valoarea cumulată a pierderilor înregistrate de societățile
de asigurare era de 276.637.639 lei, mai mică cu 141.627.090 lei faţă de anul 2009, cu
572.400.076 lei faţă de anul 2008 şi cu 139.383.660 lei faţă de anul 2007. Aceasta înseamnă
că, față de anul 2009, pierderile s-au diminuat cu 33,86% în termeni nominali (scăderea reală
fiind de 38,74%), ca urmare a influenţei rezultatului pozitiv la asigurările de viaţă, a creşterii
veniturilor din plasamente financiare, dar şi a diminuării unor elemente de cheltuială (alte
45
cheltuieli netehnice, inclusiv provizioanele, impozitul pe profit).

În ceea ce privește valoarea cumulată la nivelul pieței a profiturilor realizate în anul
2010, aceasta a fost de 235.268.398 lei, în scădere nominală cu 25,32% faţă de anul 2009
(scădere reală cu 30,83%).
Prin urmare, în anul 2010, piața românească de asigurări a înregistrat un rezultat net
negativ de 41.369.241 lei, determinat ca diferenţa între profit şi pierdere.
Rezultatul net negativ înregistrat în 2010 este de 2,5 ori mai mic decât pierderea netă
înregistrată la nivelul tuturor societăților de asigurare în anul precedent și, respectiv, de 14 ori
mai mic decât pierderea netă a exercițiului financiar 2008.
În ceea ce privește rezultatele tehnice obținute de societățile de asigurare în anul 2010,
distinct pentru activitatea de asigurări generale și respectiv pentru activitatea de asigurări de
viață, situația era următoarea:
a) La activitatea de asigurări generale, societățile de asigurare au înregistrat un profit
tehnic în valoare cumulată de 92.969.443 lei şi respectiv o pierdere tehnică de 288.052.643
lei. Prin urmare, la nivelul întregii piețe, activitatea de asigurări generale a generat un rezultat
tehnic negativ de 195.083.200 lei în anul 2010.
Se remarcă însă faptul că, față de rezultatul tehnic înregistrat în anul 2009, care a fost de
asemenea negativ (respectiv minus 320.870.559 lei), pierderea tehnică netă din 2010 este cu
125.787.359 lei mai mică (scăderea nominală fiind de 39,20%).
b) La activitatea de asigurări de viață, societățile de asigurare au înregistrat profit
tehnic în sumă de 184.849.007 lei şi o pierdere tehnică în sumă de 79.565.673 lei, obținându-
se astfel un rezultat net pozitiv de 105.283.334 lei la nivelul întregii piețe. Față de anul
anterior, rezultatul tehnic net aferent activității de asigurări de viață a scăzut cu 51.373.862 lei.
În vederea diminuării pierderilor curente şi a celor cumulate din anii anteriori, societăţile
de asigurare au la îndemână o serie de măsuri precum: restructurarea portofoliilor de
asigurare, monitorizarea corespunzătoare a riscurilor asumate, diminuarea cheltuielilor de
administrare, gestionarea eficientă a activității de evaluare şi plată a daunelor, recuperarea
creanţelor de la intermediari etc.
Pe lângă rezultatele tehnice pe cele două categorii de asigurare, la obținerea rezultatului
financiar înregistrat la nivelul pieței au contribuit și rezultatele netehnice, în cadrul cărora sunt
incluse veniturile din plasamente, cheltuielile cu plasamentele, dar şi veniturile şi cheltuielile
rezultate din activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative.
46
În anul 2010 au desfăşurat activitate de administrare a fondurilor de pensii facultative 3

societăţi: AVIVA ASIGURĂRI DE VIAŢĂ S.A., ONIX ASIGURĂRI S.A. și ING
ASIGURĂRI DE VIAŢĂ S.A. Aceste trei societăți au realizat venituri din activitatea de
administrare a fondurilor de pensii facultative în valoare cumulată de 5.568.850 lei (din care
85% sunt obţinute de ING ASIGURĂRI DE VIAŢĂ S.A.) şi au efectuat cheltuieli pentru
această activitate în valoare de 16.844.677 lei (din care 75% au fost înregistrate de ING
ASIGURĂRI DE VIAŢĂ S.A.).
3.5. Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii

produse prin accidente de vehicule
Pentru Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, reglementarea adecvată și

supravegherea atentă a segmentului de asigurări auto reprezintă un obiectiv prioritar, având în
vedere că liniile de asigurări auto, respectiv clasa III – Asigurări de mijloace de transport
terestru, altele decât cele feroviare și clasa X – Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule,
generează cel mai semnificativ volum de prime brute subscrise. În anul 2010, subscrierile pe
cele două clase de asigurări au reprezentat 74,52% din totalul primelor brute subscrise pentru
asigurări generale și 59,57% din volumul total de prime brute subscrise la nivel de piață.
În cadrul clasei X, ponderea majoritară, de circa 99%, este deținută de primele brute
subscrise pentru asigurările obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin
accidente de vehicule (RCA).
Pentru sectorul asigurărilor auto, anul 2010 a reprezentat primul an de aplicare al
sistemului bonus malus, sistem menit să încurajeze conduita prudentă a conducătorilor
auto în traficul rutier. Pentru aplicarea acestui sistem a fost necesară crearea unei baze de date
comune privind daunele plătite de către societățile de asigurare în baza polițelor de asigurare
RCA emise, polițe existente deja în baza de date CEDAM.
În acest sens societățile de asigurare autorizate să practice asigurarea RCA au transmis
în baza națională de date CEDAM administrată de CSA toate dosarele de daună deschise
pentru evenimente întâmplate începând cu 01 ianuarie 2009, având în vedere faptul că anul
2009 a fost primul an de referință în baza căruia a fost aplicat sistemul bonus malus.
47
Conform normelor de aplicare a sistemului bonus malus, un asigurat – proprietar sau

utilizator persoană fizică - este malusat (i se aplică o majorare a primei de asigurare RCA)
doar atunci când în anul de referință anterior a fost efectuată o plată pentru un dosar de daună
deschis ca urmare a unor prejudicii produse într-un accident provocat din vina sa. În acest
context, polițele RCA încheiate cu aplicarea unei clase de malus în anul 2010 au reprezentat
doar 2% din numărul total de polițe încheiate pentru asigurații persoane fizice. Restul
polițelor au fost încheiate cu aplicarea unei clase de bonus, respectiv o reducere a primei de
asigurare cu 5% sau 10% în funcție de perioada de valabilitate a poliței încheiate.
Având în vedere că sistemul bonus-malus se aplică și pentru vehicule achiziționate în
sistem leasing ai căror utilizatori sunt persoane fizice, o parte dintre societățile de asigurare au
luat decizia încadrării acestora la tariful aplicabil persoanelor fizice, chiar dacă proprietarii de
drept ai vehiculelor sunt persoane juridice (respectiv firmele de leasing).
Introducerea sistemului bonus-malus în tarifarea asigurărilor de răspundere civilă auto
RCA a reprezentat o altă măsură benefică asiguraților, după introducerea în anul 2009, în
premieră pentru România, a formularului de constatare amiabilă de accident.
Astfel, conform normelor emise de CSA, conducătorii auto implicaţi într-un eveniment
rutier au posibilitatea să utilizeze formularul de constatare amiabilă de accident fără a mai fi
nevoie de constatarea efectuată de către Poliție.
Această procedură poate fi utilizată în situația în care în accident au fost implicate două
vehicule și în urma căruia au rezultat numai pagube materiale. În anul 2010, dintr-un total de
354.714 dosare de daună avizate societăților de asigurare în temeiul asigurărilor obligatorii
RCA, 199.153 dosare au fost soluționate prin procedura constatului amiabil, reprezentând
56,14% din total.
De asemenea, în anul 2010, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a adus o serie de
modificări reglementărilor cu privire la asigurările obligatorii RCA, care au avut în prim-plan
interesele asiguraților și ale păgubiților, dar și stabilitatea activității desfășurată de societăţile
de asigurare pe acest segment de piață. Astfel, au fost modificate Normele privind asigurarea
de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin acidente de vehicule, aşa cum au fost
aprobate prin Ordinul CSA nr.5/2010 (detalii în Partea a II-a a prezentului Raport, în
Subcapitolul1.3.1. Reglementări și decizii ale CSA cu efecte pe termen mediu și lung).
Nu în ultimul rând, anul 2010 a marcat un nou început prin emiterea electronică a poliței
de asigurare RCA. Procedura de emitere electronică a poliţelor RCA este o măsură menită să
elimine desfăşurarea activităţii de vânzare a poliţelor RCA în spaţii care nu sunt amenajate
48
corespunzător şi să contribuie totodată la îmbunătăţirea calităţii informaţiilor transmise de

către societăţile de asigurare în baza de date centralizată privind poliţele RCA încheiate la
nivel naţional - CEDAM.
În exercițiul financiar 2010, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule (RCA) a fost practicată de 13 societăţi de asigurare,
respectiv: ABC ASIGURĂRI – REASIGURĂRI S.A., ALLIANZ - ŢIRIAC ASIGURĂRI
S.A., ARDAF S.A., ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ASIROM VIENNA INSURANCE
GROUP S.A., ASTRA S.A., BCR ASIGURĂRI S.A., CARPATICA ASIG S.A.,
SOCIETATEA DE ASIGURARE – REASIGURARE CITY INSURANCE S.A., EUROINS
ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE S.A., GENERALI ASIGURĂRI S.A.,
GROUPAMA ASIGURĂRI S.A., OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi
UNIQA ASIGURĂRI S.A.
3.5.1. Limite de despăgubire
Începând din anul 2006, limitele de despăgubire prin asigurarea obligatorie RCA s-au
majorat anual, în vederea atingerii graduale a nivelurilor impuse prin directivele europene în
materie, actualizarea acestora fiind prevăzută de normele emise de CSA.
Conform reglementărilor europene actuale privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto, respectiv Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,
statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia să prevadă în legislaţia proprie o limită de
despăgubire în temeiul asigurării oligatorii RCA de minimum 1.000.000 euro pentru daune
materiale, respectiv de minimum 5.000.000 euro pentru vătămări corporale şi deces.
49
În baza prevederilor Directivei, România a optat pentru o perioadă de tranziţie de 5 ani,

stabilind majorarea limitelor de despăgubire anual conform (Vezi Tabelul nr. 17, anexa nr. 18)
Societățile de asigurare autorizate de CSA să practice asigurări obligatorii RCA au
posibilitatea de a stabili limite de despăgubire peste valoarea celor prevăzute în legislaţia
secundară. Pentru anul 2010, toate societățile de asigurare autorizate au stabilit limitele de
despăgubire la valorile minime prevăzute pentru acest an de normele emise de CSA,
respectiv:
 Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate, 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei
valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României
(BNR);
 Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de BNR.
3.4.2. Principalii indicatori privind asigurarea

obligatorie RCA
Analiza principalilor indicatori specifici asigurărilor obligatorii RCA este realizată în

baza evidențelor tehnice ale societăților de asigurare în exercițiul financiar 2010 și care au
fost raportate CSA conform prevederilor legale în vigoare.
3.5.2.1. Prime subscrise
50
Volumul total al primelor brute subscrise pentru anul de subscriere 2010 a fost de
2.464.451 mii lei și a înregistrat o creştere nominală cu 14,12% faţă de anul 2009 (creșterea
reală fiind de 5,70%), în condiţiile în care numărul contractelor de asigurare încheiate a
crescut cu 7,71%.
Valoarea primei medii de asigurare la nivelul întregii pieţe de asigurări obligatorii RCA
a înregistrat o creştere nominală cu 9,67%, de la circa 589 lei în anul 2009, la aproximativ 646
lei în anul 2010.
Având în vedere specificul pieței de asigurări RCA în România, respectiv faptul că
aceste polițe de asigurări sunt încheiate pe un an și pe șase luni, primele medii au fost
calculate anualizat.
Creşterea primei medii de asigurare este o consecinţă a creşterii tarifelor de primă RCA.
Tarifele de primă pentru asigurarea RCA sunt stabilite de către societățile de asigurare şi
notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care verifică modul de calcul al acestora.
Legislaţia în vigoare prevede obligaţia asigurătorilor autorizaţi RCA de a-şi stabili
tarifele de primă pe baza unor calcule actuariale, astfel încât să acopere toate obligaţiile
asumate prin emiterea acestor poliţe.
Legislaţia română în domeniul asigurărilor obligatorii auto este conformă cu
reglementările europene în materie actualizate în anul 2009 prin Directiva 2009/103/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto și
controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi.
Nivelul primelor de asigurare stabilite de societățile de asigurare tinde să urmeze piaţa
europeană în domeniu, având în vedere că factorii care sunt luaţi în calcul pentru stabilirea
tarifelor de primă, respectiv frecvenţa accidentelor produse și valoarea despăgubirilor plătite,
sunt aceiaşi.
De asemenea, limitele de despăgubire şi riscurile acoperite corespund legislaţiei
europene.
Din analiza tarifelor de primă RCA, notificate CSA de către societăţile de asigurare, s-a
constatat faptul că în anul 2010 societăţile au diversificat tarifele de primă, segmentând modul
de tarifare în funcţie de portofoliul pe care doresc să îl includă în asigurare și încercând în
acest mod să stabilească cât mai corect tariful de primă pentru fiecare asigurat în parte.
Structura volumului total de prime brute subscrise pentru asigurările obligatorii RCA
pentru anul 2010, de 2.464.451 mii lei, a fost următoarea:
51
a) prime brute subscrise pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru vehiculele
aparţinând persoanelor fizice în valoare de 1.277.721 mii lei, reprezentând 51,85 % din totalul
primelor brute subscrise;
b) prime brute subscrise pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru vehiculele
aparţinând persoanelor juridice în valoare de 1.186.730 mii lei, reprezentând 48,15 % din
totalul primelor brute subscrise pentru această formă de asigurare.
În anul 2010 au fost încheiate 6.554.509 poliţe de asigurări obligatorii RCA, din care
4.941.059 poliţe pentru persoane fizice, reprezentând 75,38% din total și 1.613.450 poliţe
pentru persoane juridice, reprezentând 24,62% din total.
La data de 31.12.2010, erau în vigoare 3.718.895 poliţe de asigurare RCA, din care
2.800.100 poliţe încheiate pentru persoane fizice, reprezentând 75,29% din total, iar 918.795
poliţe încheiate pentru persoane juridice, reprezentând 24,71% din total. În aceste condiţii,
apreciem că gradul de acoperire în asigurarea obligatorie RCA al parcului auto activ din
România (care circulă pe drumurile publice) a fost de peste 87%.
3.5.2.2. Indemnizaţii brute plătite în cursul

exerciţiului financiar 2010
În anul 2010, la societățile de asigurare au fost avizate 354.714 dosare de daună, în

scădere cu 4,48% faţă de anul 2009.
În același an, societățile au plătit un număr total de 330.100 dosare de daună, în scădere
cu 3,33% faţă de anul 2009. Numărul de dosare plătite reprezintă 93,06% din numărul
dosarelor de daună avizate, procent ușor mai ridicat decât în anul anterior.
52
Valoarea indemnizaţiilor brute plătite de către societățile de asigurare în cursul

exerciţiului financiar 2010, în temeiul asigurărilor obligatorii RCA, a fost de 1.602.611 mii
lei.
Volumul indemnizaţiilor brute plătite în cursul exerciţiului financiar 2010 a înregistrat o
creştere nominală cu 4,63% faţă de anul 2009. Această evoluţie se datorează creşterii daunei
medii plătite, ca rezultat direct al creşterii costurilor cu despăgubirile. Astfel, valoarea daunei
medii plătite la nivelul întregii pieţe de asigurări RCA a înregistrat o creştere nominală cu
8,23%, de la 4.486 lei în anul 2009 la 4.855 lei în anul 2010.
Din totalul indemnizaţiilor brute plătite în cursul exerciţiului financiar 2010, ponderea
cea mai mare este deţinută de despăgubirile plătite pentru daune materiale, respectiv de
93,08%, în timp ce pentru vătămări corporale despăgubirile plătite au reprezentat 6,92% din
total.
Extinderea valabilităţii teritoriale a asigurării obligatorii RCA la nivelul întregului spaţiu
al SEE, cât şi majorarea limitelor de despăgubire constituie premize ale creşterii valorii
despăgubirilor pentru vătămări corporale.
De altfel, ponderea despăgubirilor plătite pentru vătămări corporale în 2010 a crescut cu
2,52 puncte procentuale comparativ cu nivelul din anul anterior. Indemnizaţiile brute plătite în
cursul exerciţiului financiar 2010 pentru vătămări corporale au înregistrat o creştere nominală
cu 64,42% faţă de anul 2009.
53
54
BIBLIOGRAFIE
1. Gheorghe Bistriceanu, „Asigurări și reasigurări în România”, Editura

Universitara, București, 2006
2. Iulian Văcărel, „Asigurări si reasigurări”, Editura Expert, București, 2006
3. www.astrasig.ro
55

Teorie STUDIU

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie STUDIU

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colegiul Economic “Delta Dunării”, Tulcea

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor...

În urma cunoştinţelor acumulate în cadrul ciclului de învăţământ liceal, tema pe care am

CAPITOLUL I: PIAŢA ASIGURĂRILOR

Scurt istoric al asigurărilor din România

experienţa în ceea ce priveşte domeniul asigurărilor si reasigurărilor. Pe lângă asiguratori au

1.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor

Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară intr-un cadru care

organizaţii de asigurare, persoanele fizice şi juridice asigurabile au de optat între a accepta

pe piaţa asigurărilor nu se concurează societăţile comerciale de asigurare “în general” ci

Rezultă că în ţările respective operează un număr mare de organizaţii de asigurare dar

1.2. Dimensiunea și structura pieței asigurărilor

In Romania, incepand cu anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare

Top 10 - Total piata

Top 10 - Asigurari de viata

Top 10 - Asigurari generale

Clasamentul primelor 10 companii de brokeraj

Top 10 - Brokeri de asigurare

1.3. Factorii de influenta ai pieței

Nu există un singur factor care influențează decizia de cumpărare a unei polițe de

1.4. Cererea de servicii de asigurare

Cererea de asigurare consta în contracte de asigurare, după ce aceasta s-a confruntat cu

Cerere de asigurare este influenţată de puterea economica a persoanelor fizice si juridice

1.5. Oferta societăților de asigurări

1.6. Segmentarea pieţei asigurărilor

Segmentarea pieţei este un proces de divizare a unei colectivități in grupe omogene, in

In vederea segmentării pieţei produselor de asigurare, se utilizează diferite variabile

CAPITOLUL II: MARKETINGUL ÎN ASIGURĂRI

2.1. Caracteristicile marketingului în domeniul asigurărilor

Particularităţile marketingului in acest domeniu sunt generate de caracteristicile

Produsele de asigurare au un grad mare de variabilitate, calitatea acestora depinzând de

2.2. Imaginea produsului de asigurare

În domeniul asigurărilor, marketingul reprezintă, pe de o parte, identificarea persoanelor

In acest capitol sunt examinate componentele mixului de marketing al firmei de

 Mixul de marketing in domeniul asigurărilor

2.3. Impactul internetului și al comerţului electronic în asigurări

Internetul schimbă aproape “totul” în asigurări

Internetul este substanţa, simbolul si instrumentul principal a ceea ce oamenii de afaceri

Capitolul III: Studiu de caz

3.1. Capitalul social al societăţilor de asigurare

Conform situațiilor financiare anuale auditate transmise Comisiei de Supraveghere a

Se remarcă faptul că în ultimii 5 ani, valoarea capitalului social subscris agregat la

au realizat infuzii mari de capital în vederea consolidării capacității financiare a societăţilor de

3.2. Prime brute subscrise

Pe categorii de asigurare, gradul de penetrare determinat pentru asigurări generale era de

Scăderea a fost determinată atât de restructurările de personal efectuate de anumite societăţi

3.2.1. Prime brute subscrise pentru asigurări generale

3.2.2. Prime brute subscrise pentru asigurări de viaţă

În anul 2010, randamentele obţinute prin programele de investiţii unit - linked au

3.3. Indemnizaţii brute plătite

La nivelul pieţei asigurărilor, în anul 2010 societățile de asigurare au plătit indemnizaţii

3.3.1. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări generale

În anul 2010, valoarea indemnizaţiilor brute plătite de societăţile de asigurare care au

Aceste societăţi sunt:

 EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., cu o valoare de

3.3.2. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurări de viaţă

Sume de răscumpărare plătite pentru asigurările de viaţă

În anul 2010, volumul sumelor plătite cu titlu de răscumpărări (totale şi parţiale) la

3.4. Rezultate financiare şi rezultate tehnice

Pe parcursul anului 2010, s-a constatat o redresare semnificativă a rezultatelor financiare

cheltuieli netehnice, inclusiv provizioanele, impozitul pe profit).

În anul 2010 au desfăşurat activitate de administrare a fondurilor de pensii facultative 3