Autobiografia lui George Müller, ed. a 2-a, Suceava, Perla Suferinței, 2016.

Autobiografia lui George Müller este prima carte care îmi vine în minte atunci când mă gândesc
la cărți biografice. Deși este o carte pe care am citit-o acum câțiva ani, impresia puternică pe care
mi-a lăsat-o este încă vie în amintirea mea. Dacă ar trebui să folosesc doar două cuvinte pentru a
rezuma viața lui George Müller și, implicit, această carte, acestea ar fi: credință și rugăciune.
George Müller s-a născut în anul 1805, în Prusia, și deși tatăl lui își dorea ca el să devină preot
(nu pentru a-L sluji pe Dumnezeu, ci pentru a avea o viață confortabilă), adolescentul Müller a
avut o viață zbuciumată, ajungând chiar și în închisoare. La vârsta de 20 de ani mărturisea: „mă
simțeam mai nefericit și mai departe de Dumnezeu ca niciodată”. Lucrurile au început să se
schimbe după ce, împreună cu un prieten, a mers la o întâlnire de rugăciune, iar acest obicei a
continuat câțiva ani. Viața lui a început să fie transformată, iar momentul predării sale înaintea
lui Dumnezeu a fost după ce a ascultat mărturia un misionar care renunțase la tot ceea ce avea
pentru a lucra printre evrei. Încă de la începutul lucrării sale (de misionar și pastor), Müller și-a
dat seama de importanța rugăciunii în viața de credință. „Dacă m-aș fi rugat cu mai multă
seriozitate, aș fi făcut progrese mult mai rapide în credința mea.”
În anul 1830 George Müller se căsătorește, iar acest prim an al căsniciei lui este plin de
răspunsuri la rugăciune în ceea ce privește sănătatea și nevoile materiale ale familiei sale. La
aproximativ doi ani după căsătorie, George Müller începe să simtă că Dumnezeu îl vrea în altă
parte și că este momentul să meargă mai departe, acolo unde oamenii au mai multă nevoie de
Evanghelie, așa că se mută în Bristol, Anglia, unde înființează „Instituția pentru Cunoașterea
Scripturii Acasă și în Străinătate”. Printre scopurile Instituţiei se numărau: ajutorarea şcolilor de
zi, a Şcolii Duminicale şi a şcolilor pentru adulţi care dădeau învăţătură după principii biblice;
înfiinţarea de noi şcoli de zi, astfel încât copiii săraci să aibă posibilitatea de a primi o educație;
distribuirea de Biblii; sprijinirea misionarilor etc. Jurnalul lui George Müller abundă de exemple
privind modul în care Dumnezeu i-a purtat de grijă în această lucrare, deși nu a fost lipsit de
încercări: de multe ori rămânea fără bani, băiețelul lui s-a îmbolnăvit și a murit, el însuși a fost
bolnav, dar Dumnezeu a sprijinit și a întărit credința familiei Müller.
În anul 1835, George Müller începe să se roage pentru deschiderea unui orfelinat, și după
multe frământări a început și această lucrare pe care Dumnezeu a binecuvântat-o. Iată ce notează
el în jurnalul său, pe 28 nov. 1835: „Săptămâna aceasta m-am rugat în fiecare zi cu privire la
orfelinat, implorându-L pe Dumnezeu să înlăture orice gând legat de aceasta, dacă nu e de la El.
După ce am cercetat în mod repetat motivele inimii mele, sunt convins că este de la Domnul”.
Din momentul în care a început această lucrare de ajutorare a orfanilor, Dumnezeu a intervenit
prin multe minuni care au întărit credința lui George Müller și a tuturor celor implicați în acest
proiect. Pentru că numărul orfanilor ce aveau nevoie de adăpost era în creștere, George Müller a
continuat să deschidă și alte orfelinate. Iată ce mai putem citi în jurnalul lui: „14 aprilie. Un frate
sărac cu o familie mare a pus deoparte banii primiți de la șeful lui pentru bere. Acest frate, care a
fost convertit cu aproape cinci ani în urmă, obișnuia să fie un bețiv notoriu. Când banii au ajuns
la 1 liră, i-a donat orfanilor”. Așa cum am mai spus, viața lui George Müller nu a fost lipsită de
încercări, iar îndoiala și-a făcut loc și în inima lui. A avut multe momente în care i se părea că
Dumnezeu întârzie în a-i oferi ajutorul pentru orfelinat și s-a întrebat dacă mai are rost să se
încreadă în El; însă tot Dumnezeu îi dădea putere să alunge aceste de gânduri din mintea lui, și
imediat credința îi era întărită. George Müller a avut binecuvântarea să vadă nu doar răspunsuri
cu privire la bani sau cele necesare pentru administrarea unui orfelinat, ci felul în care cei pe care
i-a îngrijit au devenit credincioși devotați: „mai mulți orfani care au părăsit instituția s-au
convertit înainte de plecare. Mai mulți tineri care au fost în grija noastră cu câțiva ani în urmă,
astăzi sunt creștini puternici. Creșterea spirituală a copiilor ne dă bucurie și mângâiere. În
mijlocul dificultăților și al descurajărilor, avem motive să Îl lăudăm pe Domnul pentru bunătatea
Sa și să mergem înainte în puterea Domnului.”
Viața lui George Müller este plină de experiențe frumoase alături de Dumnezeu și este o
încurajare pentru noi toți, de a trăi cu adevărat pentru slava lui Dumnezeu, de a ne ruga și de a
depinde în totalitate de ajutorul Lui. Dincolo de experiențele personale ale lui Müller, în această
carte puteți găsi și câteva sfaturi practice despre cum să petreceți mai mult timp în rugăciune și în
studiul Scripturii și despre trăirea prin credință.
„Cea mai mare speranță a lui George Müller era ca mărturia sa despre credincioșia lui
Dumnezeu față de el să îi încurajeze pe credincioși să dezvolte o credință ca a lui ‒ credința care
lucrează prin dragoste și purifică inima; credința care mută munți de obstacole din calea noastră;
credința care apucă tăria lui Dumnezeu și este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite și o
puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”

Andreea Ștefănică