Plērōma anul XVII nr.

1 (2015) 63‑86

Cornilescu 1924 şi sursele sale. Studiu de caz asupra

Epistolei către Galateni

Asist. univ. drd. Dragoș Ștefănică

Institutul Teologic Penticostal din București

Abstract:
This article attempts to establish the sources used by the Romanian translator Du‑
mitru Cornilescu in his 1924 edition of the Bible. We will compare his translation
with some versions of the Greek text (especially NA28) and several modern transla‑
tions of the Holy Bible (especially Segond 1898), with a view to establishing what
we call “the hypothetical text“, that is, the source that formed the basis of the Corni‑
lescu 1924 translation of the Bible.

Keywords: Cornilescu 1924; translation; Greek NT; sources; Galatians

1. Introducere
În lucrarea de față ne propunem să luăm în discuţie problema surselor de care
Cornilescu s‑a folosit în traducerea publicată în anul 1934. După cum se va do‑
vedi, acest demers este unul foarte dificil, ştiut fiind faptul că nici până astăzi
nu s‑a aflat precis textul grecesc folosit de traducătorul român. Vom pleca de la
premisa că s‑a folosit de un text grecesc1, în ciuda acuzaţiilor apărute imediat
după publicarea versiunii Cornilescu 1921, conform cărora noua traducere
este una calchiată după cea a traducătorului francez Louis Segond2. Nu ne sunt
1
Avem mărturia traducătorului însuşi, care susţine că a tradus Biblia folosindu‑se de dicţiona‑
re şi studii asupra cuvintelor greceşti (ceea ce ar presupune traducerea din limba greacă). Vezi
Dumitru Cornilescu, „Ce e cu «Adevărul Creştin» şi cu Teoria despre un «Mântuitor perso‑
nal»?“ în NRB, anul IV, nr. 5‑6, iunie 1992, p. 91.
2
Gala Galaction, „E bine şi aşa“, în Luptătorul, 21 iulie 1920, p. 1, recomanda traducerea lui

63
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

străine cauzele care au stat în spatele multora dintre aceste critici acide, în cazul
unora neputând fi vorba decât de pură răutate, tocmai de aceea echidistanţa pre‑
supune, în acest caz, detaşare de ambele tabere şi o judecată dreaptă, bazată pe
dovezi viabile.
În traducerea epistolei către Galateni am observat că, în cea mai mare parte,
textul lui Cornilescu este similar celui din ediţiile critice moderne (ex, textul
grecesc Nestle‑Aland28), dar sunt şi cazuri speciale, când traducătorul pare să
folosească alte surse. Sarcina noastră este aceea de a stabili situaţiile de abatere
de la textul NA28, care ne vor ajuta să conturăm un posibil text grecesc pe care
Cornilescu l‑a folosit în traducere şi pe care îl vom numi, de aici încolo, „textul
ipotetic“3. Prin urmare, vom compara textul grecesc (NA28) cu traducerea lui
Cornilescu, semnalând diferenţele care apar şi tratându‑le pe cele semnificati‑
ve4. Tot aici, vom încerca să descoperim lecţiuni diferite folosite de traducător;
după cum vom vedea, uneori traducerea lui Cornilescu redă fidel un text grec
de tip bizantin (BYZ), pe care îl vom folosi mereu în cercetarea noastră. Tot în
speranța descoperirii identității acestui text ipotetic am consultat, mereu, și două
ediții alte NT grec tipărite la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX (notate, de
aici încolo, prin NT 1899 și respectiv NT 1904.
În partea a doua a studiului vom încerca o triere a acestor diferenţe cu scopul
de a descoperi eventualele influenţe ale lui Segond asupra traducerii Corniles‑
cu 19245. Vor avea prioritate expresiile care nu pot fi traduceri ale unor sintagme
Cornilescu ca pe o lucrare care merită citită, în ciuda a „numeroase curiozităţi, preferinţe arbi‑
trare şi stângăcii de detaliu pe cari traducătorul le‑a pus de la sine“, dar şi în ciuda faptului că
„părintele Cornilescu nu traduce din originalul elinesc, ci dintr‑o traducere franceză“. N. Iorga
sesizează, la rândul său, influenţa lui Segond asupra lui Cornilescu, dar el este ferm atunci când
califică acest lucru inadmisibil, propunând SBB revizuirea, de către un comitet de specialişti, a
textului vechi pentru publicarea unei noi versiuni.
3
„Textul ipotetic“ ar fi acela pe care l‑am obţine prin traducerea versiunii lui Cornilescu în
limba greacă. Această reconstituire nu ar fi doar un exerciţiu filologic; de fapt, este foarte posibil
ca traducătorul să fi dispus de un text grecesc, altul decât NA, probabil unul pe care Societatea îl
folosea între anii 1910‑1920.
4
Diferenţele pe care le vom descoperi la nivelul elementelor de legătură (conjuncţii, prepoziţii
etc.) sau a pronumelor nu le vom trata în mod deosebit. Pentru a avea, însă, o imagine cvasicom‑
pletă a situaţiei, le vom enumera şi pe acestea.
5
Ar fi fost utilă o discuţie legată de influenţa versiunii Segond 1898 asupra traducerii Bibliei
din 1921, dar, având în vedere faptul că textul acestei traduceri se regăseşte în bună măsură şi în
versiunea din 1924, ne vom limita la studiul acesteia din urmă.

64
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

greceşti şi care seamănă suficient de mult cu cele franţuzeşti pentru a fi etichetate

drept cazuri de calchiere după Segond. Însă nu vom încheia studiul semnalând ase‑
mănările doar dintre Cornilescu 1924 şi Segond 1898. Un studiu comparativ
atent va scoate la iveală şi cazuri de deosebiri demne de luat în seamă, pe de‑o parte
între textul NA28 şi Cornilescu 1924, iar pe de altă parte (şi în acelaşi timp)
între Cornilescu 1924 şi Segond 1898. Aceste situaţii speciale arată clar că nu
putem vorbi doar de influenţarea traducătorului român de către cel francez atunci
când discutăm abaterile lui Cornilescu de la textul NA28. Nu de puţine ori el folo‑
seşte alte surse, identificabile cu ajutorul uneltelor de care dispunem.

2. Diferenţe dintre textul ipotetic şi textul NA28

Stabilirea diferenţelor dintre cele două texte este destul de greu de realizat. Se
ştie, după cum spune cunoscuta expresie italiană „traduttore, traditore“, că o tra‑
ducere perfectă rămâne un deziderat utopic. Atât în încercarea de a surprinde
cât mai fidel gândul scriitorului originar, cât şi în dorinţa de a oferi un text plăcut
pentru citit în limba‑ţintă, traducătorul întâmpină dificultăţi majore6. În cazul
traducerilor textelor sfinte, lucrurile se complică şi mai mult. Spre deosebire de
traducerea unei opere literare, de exemplu (acolo unde e necesară păstrarea sen‑
sului, sau mai bine zis, a imaginii artistice, traducătorul având posibilitatea de
a‑şi alege termenii consideraţi optimi pentru aceasta), traducerea unui text sacru
presupune o mai mare rigurozitate, inclusiv în alegerea termenilor, cauza fiind
cât se poate de evidentă: miza este mult mai mare. Oricum, şi în situaţia de față,
o traducere literală nu este întotdeauna superioară uneia literare, şi viceversa.
Prin urmare, şi în cazul traducerii efectuate de Dumitru Cornilescu va trebui să
ţinem seama de toate aceste aspecte. Dacă am dispune realmente de textul ipote‑
tic, diferenţele dintre acesta şi textul grecesc NA28 ar fi mult mai uşor de depistat.
Studiul nostru este îngreunat, însă, de nevoia de a „converti“ traducerea lui Cor‑
nilescu în limba greacă, urmând ca abia atunci să stabilim deosebirile despre care
aminteam mai sus. Or, tot acest demers înseamnă o oarecare relativizare a sen‑
sului expresiilor, astfel încât deosebirile „mărunte“ se vor pierde, cu siguranţă.
6
Mai ales în cazul traducerilor de poezie, păstrarea elementelor prozodice presupune, de multe
ori, modificări substanţiale la nivelul topicii şi lexicului din limba originală, uneori oferindu‑se,
în paralel, textul în original (pentru comparaţie).

65
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Aşa stând lucrurile, importante pentru concluziile studiului nostru vor fi

doar acele expresii „corupte“ în mod evident prin schimbarea nefirească a topi‑
cii sau chiar prin folosirea unor termeni care nu redau gândul paulin. Cu toate
acestea, vom semnala şi celelalte diferenţe „minore“ care, dacă nu schimbă multe
în înţelegerea textului sacru, ne ajută să vedem diferenţele care există şi explica‑
rea acestora.
La o analiză a întregii epistole către Galateni am semnalat 89 de diferenţe în‑
tre textul ipotetic şi textul critic NA28. În acest număr se cuprind atât deosebirile
de primă importanţă, cât şi cele care, printr‑o mică forţare a traducerii, ar putea
să rămână în text. Din punct de vedere statistic, o imagine asupra tipurilor de
abateri depistate în textul ipotetic ar arată în felul următor:
1. Schimbări de topică – 4
2. Omiterea unor termeni – 3
3. Introducerea unor termeni – 23
4. Traducerea incorectă a unor cuvinte/expresii greceşti – 57
5. Împărţirea textului pe versete – 2

În cele ce urmează vom analiza pe rând cele mai importante diferenţe, înce‑
pând cu schimbările de topică.

2.1. Schimbările de topică

Acestea sunt mai puţine la număr și se găsesc în Gal. 1:3; 1:4; 1:22; 5:6 şi 3:14.
Dintre ele vom reda doar câteva, urmate fiind de explicaţii suplimentare acolo
unde va fi cazul.

Galateni 1:3
NA28: χάρις ὑμῖν καὶ εἰρήνη ἀπὸ θεοῦ πατρὸς ἡμῶν καὶ κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ
Cornilescu 1924: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul
nostru Isus Hristos!“

Schimbarea topicii, în acest verset, vizează locul termenului ἡμῶν în frază,

aşezat după θεοῦ πατρὸς în textul grecesc NA28, respectiv după κυρίου în textul
66
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

ipotetic. Acest caz de inconsecvenţă este mai uşor de tratat, din două motive; în
primul rând, această formă apare în ediția textului bizantin pe care o folosim,
precum și în ediția din 1899 a textului grecesc7. În al doilea rând, există nume‑
roase manuscrise care plasează pronumele după cuvântul κυρίου: P46, 51 vid ‫ א‬B
D G H K 88 614 1739 Byz itd, g vg syrp, h, pal copsa, bo mss goth arm ş.a., toate acestea
oferind un puternic suport extern. Cu toate acestea, spune Metzger, „o majo‑
ritate a membrilor Comisiei a preferat secvenţa πατρὸς ἡμῶν καὶ κυρίου (A P
Ψ 33 81 326 1241 itar al) pentru că aceasta este în acord cu uzanţa lui Pavel în
alte locuri, precum Rom. 1:7; 1 Cor. 1:3; 2 Cor. 1:2; Efes. 1:2; Filip. 1:2; Flm.
3“8. Explicaţia acestei schimbări trebuie căutată în pietismul copiştilor creştini
care, dintr‑un profund respect pentru persoana lui Hristos, au mutat locul pro‑
numelui posesiv, pentru a fi mai strâns asociat cu Domnul Isus Hristos, spune
Metzger. Alte alterări ale versetului au dus fie la omiterea lui ἡμῶν (vezi manus‑
crise precum 4* 43 206 234 319 424c 429 547 917 927 941 999 1319 1758 1877
1891 al), fie la inserarea termenului atât după πατρὸς, cât şi după κυρίου (copbo
eth). În al doilea rând,

Galateni 1:4
NA28: τοῦ δόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν, ὅπως ἐξέληται ἡμᾶς ἐκ
τοῦ αἰῶνος τοῦ ἐνεστῶτος πονηροῦ κατὰ τὸ θέλημα τοῦ θεοῦ καὶ πατρὸς ἡμῶν
Cornilescu 1924: „El S’a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne
smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.“

Această topică nu se regăsește în niciuna dintre edițiile de text grec pe care le

studiem; o singură diferență înregistrăm între textul bizantin și ediția din 1899,
pe de o parte, și celelalte ediții critice ale NT grec pe de altă parte; aceasta constă
în înlocuirea prepoziției ὑπὲρ cu prepoziția περὶ.
Maniera în care este tradusă ultima parte a versetului lasă de dorit, deoare‑
ce logica întregului este periclitată. Astfel, „smulgerea“ din mijlocul erei strica‑
te se face în conformitate cu „voia Dumnezeului nostru“ şi în conformitate cu
7
De remarcat că deja în ediția textului grec NT 1904, termenul ἡμῶν apare după substantivul
πατρὸς.
8
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament, ed. a 2‑a, Stuttgart,
Deutsche Bibelgesellschaft, 2002, p. 520.

67
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

„Tatăl“. Dincolo de această problemă, se pierde ideea de Dumnezeu ca Tată al

nostru. Traducerea cornilesciană afirmă clar că El este Dumnezeul nostru, dar
termenul „Tatăl“, aşa cum este el poziţionat, poate fi luat cu sensul de Tată al lui
Hristos, expresie unanim acceptată şi care nu ridică niciun fel de întrebări.

Galateni 1:22
NA28: ἤμην δὲ ἀγνοούμενος τῷ προσώπῳ ταῖς ἐκκλησίαις τῆς Ἰουδαίας ταῖς
ἐν Χριστῷ.
Cornilescu 1924: „Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari
sînt în Iudea.“

Diferenţa, în acest caz, este dată de schimbarea determinanţilor τῆς Ἰουδαίας

şi ταῖς ἐν Χριστῷ. În loc de expresia „bisericilor Iudeii care sunt în Hristos“,
Cornilescu propune ca echivalent secvenţa „Bisericilor lui Hristos, cari sînt în
Iudea“. Aparent, sensul se păstrează, numai că în felul acesta este obscurizată
bine‑cunoscuta sintagmă paulină „în Hristos“. După cum observă E.D. Burton,
sintagma „reflectă concepţia apostolică despre intimitatea părtăşiei dintre aceste
comunităţi şi Isus cel Înălţat“9, care este imposibil de observat în traducerea
Cornilescu 1924.

Galateni 5:6
NA28: ἐν γὰρ Χριστῷ Ἰησοῦ οὔτε περιτομή τι ἰσχύει οὔτε ἀκροβυστία ἀλλὰ
πίστις δι᾽ ἀγάπης ἐνεργουμένη.
Cornilescu 1924: „Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea
împrejur n’au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.“

După cum se poate observa, termenii din teonimul compus „Hristos

Isus“ sunt schimbaţi între ei. Deşi, la prima vedere, schimbarea este lipsită de
importanţă, ea reprezintă, după cum vom constata mai jos, o calchiere după
Segond 1898.
9
E.D. Burton, A critical and exegetical commentary on the Epistle to the Galatians, New York, C.
Scribner’s sons, 1920, p. 63.

68
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

2.2. Omiterea unor termeni greceşti în traducere

Versetele în care se pot întâlni omiteri de termeni sunt Gal. 1:14; 1:18, respec‑
tiv 2:110. Dintre toate, mai semnificativă este cea din Gal. 1:14, pe care o vom
analiza mai jos.

Galateni 1:14
NA28: καὶ προέκοπτον ἐν τῷ Ἰουδαϊσμῷ ὑπὲρ πολλοὺς συνηλικιώτας ἐν τῷ
γένει μου, περισσοτέρως ζηλωτὴς ὑπάρχων τῶν πατρικῶν μου παραδόσεων.
Cornilescu 1924: „şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mul‑
ţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare
pentru datinile strămoşeşti.“

Datinile mele strămoşeşti devine, la Cornilescu, datinile strămoşeşti. Prima

opţiune surprinde mai clar faptul că Pavel consideră aceste tradiţii iudaice ca
fiind şi ale sale, în sensul că şi le asumă în mod direct. Burton arată că, ţinând cont
de faptul că Pavel scrie unor neevrei, secvenţa τῶν πατρικῶν μου παραδόσεων
nu trebuie înţeleasă ca făcând distincţie între datinile moştenite de la rabinii
farisei (din tagma cărora apostolul făcuse parte) şi cele provenite din mediul
saducheilor, fiindcă ea se referă la învăţăturile strămoşilor iudei, în general; cu
toate acestea, considerăm că o distincţie trebuie făcută între rudimentele lumii şi
datinile iudaice, specifice; or, această distincţie este foarte bine pusă în evidenţă
prin traducerea pronumelui μου.

2.3. Introducerea unor termeni care lămuresc textul grec

Termenii inseraţi de traducător pentru a lămuri textul grecesc sunt în număr
de douăzeci și două. Evident, nu toate cazurile sunt la fel de relevante pentru
studiul nostru; în unele situaţii, cuvintele adăugate sunt sugerate de text11, iar
10
Ultimele două situaţii se referă la omiterea aceluiaşi cuvânt, anume ἔπειτα, „apoi“, „după
aceea“. Având în vedere faptul că uneori, pentru cursivitatea exprimării, el poate fi lăsat netradus
(bineînţeles, acolo unde omiterea lui nu modifică sensul versetului), am considerat că nu este
necesară o analiză gramaticală particulară a acestor două cazuri.
11
Avem aici versete precum Gal. 2:9 (se introduce expresia „să propovăduim“); 4:6 („adică“);
3:12 („ea zice“) etc.

69
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

alteori, deşi nu sunt necesare, nu modifică sensul frazei în ansamblul ei12. Pe lân‑
gă aceste situaţii avem, însă, şi câteva care se cer tratate în mod special, întrucât
fie alterează sensul construcţiei, fie accentuează (mai mult decât este necesar) o
anumită idee.

Galateni 2:16
NA28: εἰδότες [δὲ] ὅτι οὐ δικαιοῦται ἄνθρωπος ἐξ ἔργων νόμου ἐὰν μὴ διὰ
πίστεως Ἰησοῦ Χριστοῦ, καὶ ἡμεῖς εἰς Χριστὸν Ἰησοῦν ἐπιστεύσαμεν, ἵνα
δικαιωθῶμεν ἐκ πίστεως Χριστοῦ καὶ οὐκ ἐξ ἔργων νόμου, ὅτι ἐξ ἔργων νόμου
οὐ δικαιωθήσεται πᾶσα σάρξ.
Cornilescu 1924: „Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit,
prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în
Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin
faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.“

Cornilescu inserează în traducerea acestui verset adverbul „numai“, care are

în mod indubitabil o tentă protestantă, corespunzând principiului luteran sola
fide. Deşi la nivel de convingeri personale traducătorul ar putea avea motive
solide pentru a se pronunţa împotriva practicilor legaliste, oferite ca alternativă
la credinţa (în) şi harul lui Hristos, el n‑ar trebui să‑şi permită să introducă în
text propriile convicţiuni13.

Galateni 2:19–20
NA28: 19 ἐγὼ γὰρ διὰ νόμου νόμῳ ἀπέθανον, ἵνα θεῷ ζήσω. Χριστῷ
συνεσταύρωμαι·

12
Vezi Gal. 2:4 („cu gând să“); 2:12 („în adevăr“); 2:18 („lucrurile“); 4:14 („însuşi“); 5:19 („şi
sunt acestea“) etc.
13
Există şi comentatori care declară că expresia poate fi tradusă şi prin „ci doar prin“, „ci numai
prin“ (vezi Burton, Galatians, p. 120. Motivele invocate nu sunt, însă, dintre cele mai puternice;
comentatorul încearcă să arate că nu avem de‑a face cu o construcţie ce indică o excepţie, ca în
Gal. 1:19, ci cu una adversativă). Majoritatea cercetătorilor, precum şi traducerile străine şi ro‑
mâneşti, optează pentru varianta care îl exclude pe „numai“.

70
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

20
ζῶ δὲ οὐκέτι ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός· ὃ δὲ νῦν ζῶ ἐν σαρκί, ἐν πίστει ζῶ
τῇ τοῦ υἱοῦ τοῦ θεοῦ τοῦ ἀγαπήσαντός με καὶ παραδόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ ἐμοῦ.
Cornilescu 1924: „19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc
pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu
mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup,
o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuşi
pentru mine.

Nu vom lua în discuţie împărţirea textului pe versete, ci ne vom referi la

introducerea sintagmei „şi trăiesc“, sintagmă care ambiguizează sensul versetului;
logica textului nu permite această inserţie: ca urmare a răstignirii „împreună cu
Hristos“ (Χριστῷ συνεσταύρωμαι), apostolul nu mai trăieşte el însuşi, nu mai
are o viaţă proprie, pentru că acum Hristos este cel ce trăieşte prin el14.
O soluţie similară celei din Cornilescu se găseşte în KJV (1611): „I am cru‑
cified with Christ: nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the
life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved
me, and gave himself for me.“ Diferenţa de traducere ţine probabil de modul în
care a fost stabilită punctuaţia versetului (i.e. ζῶ δὲ οὐκέτι ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ
Χριστός). În urma revizuirii textului din KJV, publicat în 1885, versetul a fost
redat astfel (sublinierile în original): „20 I have been crucified with Christ; yet I
live; and yet no longer I, but Christ liveth in me: and that life which I now live in
the flesh I live in faith, the faith which is in the Son of God, who loved me, and
gave himself up for me.“ Fiind vorba de o versiune relativ apropiată de perioada
în care a trăit Cornilescu, este posibil ca ea să fi fost între versiunile consultate
ocazional şi să fi influenţat punctual textul său.

Galateni 5:21
NA28: φθόνοι, μέθαι, κῶμοι καὶ τὰ ὅμοια τούτοις, ἃ προλέγω ὑμῖν, καθὼς
προεῖπον ὅτι οἱ τὰ τοιαῦτα πράσσοντες βασιλείαν θεοῦ οὐ κληρονομήσουσιν.

14
F.F. Bruce spune: „repetarea lui ἐγώ nu este accidentală. […] sinele este detronat în totalitate,
aşa încât, în acest context, Pavel nu spune: ἐγώ ζῶ, ci «nu mai sunt eu cel care trăieşte; Hristos
trăieşte în mine» (ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός)“. (vezi F.F. Bruce, The Epistle to the Galatians, Grand
Rapids, Paternoster / Eerdmans, 1982, p. 144).

71
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Cornilescu 1924: „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri ase‑

mănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel
de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.“

În acest verset este introdus termenul „uciderile“, care nu are corespondent

în textul grecesc NA28. Acest fapt se datorează, cel mai probabil, textului diferit
pe care l‑a folosit traducătorul român. O largă categorie de manuscrise îl conţin,
după termenul φθόνοι, pe φόνοι, „ucideri“: A C D G K P Ψ 88 1739 Byz Lect
şi cele mai multe dintre versiuni: vg, syrp, h copbo goth arm eth şi altele. „Deşi
lecţiunea mai scurtă se poate să fi izvorât din omisiunea accidentală cauzată
de homoioteleuton, majoritatea membrilor Comisiei, impresionată de vârsta
şi calitatea martorilor care îl susţin pe φόνοι (P46 ‫ א‬B 33 81 copsa Marcion
Irenaeuslat Clement Origenlat al) a fost înclinată să creadă că φόνοι a fost inserat
de copişti care şi‑au amintit de Rom. 1:29.“15
Trebuie semnalat că termenul φόνοι se întâlneşte la Erasmus 1516 (prima
ediţie tipărită a NT), în ediţia Stephanus 1550 şi în Elzevir 1624, fiind deci
specific aşa‑numitului Textus Receptus, adoptat de Bisericile răsăritene; de ase‑
menea, el apare și în textul grec bizantin (BYZ), consultat pe parcursul acestei
lucrări. Dar ediţiile critice Nestle, Westcott‑Hort (1881) sau Tischen‑
dorf 1872 nu îl conțin pe φόνοι. Dat fiind că Segond a tradus NT pe baza ul‑
timei ediţii critice menţionate, versiunea sa nu conţine termenul corespunzător
lui φόνοι (i.e. les meurtres).

Galateni 6:15
NA28: οὔτε γὰρ περιτομή τί ἐστιν οὔτε ἀκροβυστία ἀλλὰ καινὴ κτίσις.
Cornilescu 1924: „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea
împrejur nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă.“

Textul ipotetic diferă, în acest caz, de NA28 prin includerea sintagmei Ἐν (γὰρ)
χριστῷ Ἰησοῦ înaintea termenului οὔτε. Şi în acest caz putem vorbi de o lecţiune
diferită: Textus Receptus a introdus expresia urmând alte manuscrise precum ‫ א‬A C
D F K L şi altele, mai mici, dar lecţiunea mai scurtă are suport adecvat în manuscrise
15
Metzger, Textual Commentary, p. 529.

72
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

precum P46 B Ψ 33 1175 1611 1739 1908 2005 itr syrh txt, palgoth arm ethro şi altele16.
Această schimbare s‑a produs, probabil, sub influenţa textului similar din Gal. 5:6.

Galateni 6:17
NA28: Τοῦ λοιποῦ κόπους μοι μηδεὶς παρεχέτω· ἐγὼ γὰρ τὰ στίγματα τοῦ
Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματί μου βαστάζω.
Cornilescu 1924: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru
că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.“

Inserarea termenului „Domnului“ se datorează, cel mai probabil, urmării unei

lecţiuni diferite de NA28. Aceeaşi variantă textuală mai apare în manuscrise precum C3
Dc K L şi Textus Receptus. Totuşi, varianta care apare în NA28 se bucură de un suport
mult mai solid: A B C* 33 1070 şi cele mai multe dintre documentele latineşti vechi,
vg syrpal cposa şi altele. Adăugarea termenului amintit s‑a făcut, probabil, din respect
pentru Isus Hristos, al cărui Nume nu s‑ar cuveni să apară sub forma simplă „Isus“17.

2.4. Traducerea deficitară a unor cuvinte/expresii greceşti

În această categorie se înscriu cincizeci și șapte de diferenţe între cele două tex‑
te (NA28, respectiv textul ipotetic). Precizăm din nou că nu toate sunt atât de
importante, încât să merite o tratare separată. Tocmai de aceea, vom prezenta
„mostre“ constând în cele mai semnificative deosebiri, pe care le vom comenta
succint. Oricum, câteva dintre problemele de traducere s‑au suprapus cu aceste
diferenţe, aşa că nu vom insista asupra lor18.

Galateni 1:7
NA28: ὃ οὐκ ἔστιν ἄλλο, εἰ μή τινές εἰσιν οἱ ταράσσοντες ὑμᾶς καὶ θέλοντες
μεταστρέψαι τὸ εὐαγγέλιον τοῦ Χριστοῦ.
16
Metzger, Textual Commentary, p. 530.
17
Alte manuscrise au alăturat lui τοῦ Ἰησοῦ alţi termeni precum Χριστοῦ/, Κυρίου Ἰησοῦ
Χριστοῦ/, Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ/, sau Κυρίου μου Ἰησοῦ Χριστοῦ/. Vezi Metzger, Textual
Commentary, p. 530.
18
Este cazul unor termeni precum δικαιόω (şi derivaţii lui), βασκαίνω, στοιχεῖα, ἀποκόπτω,
asupra cărora nu mai revenim acum.

73
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Cornilescu 1924: „Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari
vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.“

Din traducerea pe care Cornilescu o face acestui verset se înţelege că, pe lângă
Evanghelia vestită de apostol, mai există în mod cert una19. Or, ideea paulină
exprimă tocmai opusul: „nu că ar fi o alta“, subliniind totodată unicitatea
Evangheliei lui Hristos. Orice altă învăţătură, chiar având o tentă creştină, nu
este vrednică să poarte numele de evanghelie, nici măcar de evanghelie coruptă.

Galateni 2:2
NA28: ἀνέβην δὲ κατὰ ἀποκάλυψιν· καὶ ἀνεθέμην αὐτοῖς τὸ εὐαγγέλιον ὃ
κηρύσσω ἐν τοῖς ἔθνεσιν, κατ᾽ ἰδίαν δὲ τοῖς δοκοῦσιν, μή πως εἰς κενὸν τρέχω
ἢ ἔδραμον.
Cornilescu 1924: „M’am suit, în urma unei descoperiri, şi le‑am arătat Evan‑
ghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază,
ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.“

Secvenţa κατ᾽ ἰδίαν corespunde sintagmei româneşti „în particular“, „la o

parte“, care diferă, după cum se poate observa, de „îndeosebi“. Acesta din urmă
se referă la o „preferinţă“ („mai ales“, „mai cu seamă“), în timp ce „în particular“
surprinde un amănunt important, care ne scapă citind versiunea Cornilescu
1924. Întâlnindu‑se la Ierusalim cu „cei cu vază“20 între apostoli, Pavel îşi prezintă
Evanghelia, dar expunerea are loc într‑un loc retras, orice posibilă neînţelegere
doctrinară fiind departe de atenţia „marelui public“, a credincioşilor de rând.
Acest lucru are şi importante implicaţii pastorale: turma lui Hristos nu ar
trebui expusă dezbaterilor doctrinare care ar putea să‑i tulbure pe cei care nu au
pregătirea necesară pentru a înţelege complexitatea problemelor puse în discuţie
19
Dacă ar fi să luăm în calcul distincţia pe care unii cercetători o fac între allos şi heteros, ar
însemna că, în Galatia, mai exista o evanghelie corectă (era de acelaşi fel/natură cu cea propovă‑
duită de Pavel). Noi nu considerăm pertinentă această distincţie, dar subliniem ideea existenţei
unei evanghelii care exista şi circula prin Galatia, alta decât cea adevărată. (Pentru mai multe
detalii privitoare la termenii allos şi heteros, vezi R.N. Longenecker, Galatians, Word Biblical
Commentary, vol. 41, Dallas, Word, 2002, p. 15).
20
Ar fi interesant un studiu asupra traducerii termenului τοῖς δοκοῦσιν, „celor cu vază“, „priviţi
drept conducători“. Spaţiul nu ne permite, însă, acest lucru.

74
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

şi miza lor practică. Evident, Pavel nu se aştepta ca învăţătura (pe care, de altfel,
o primise prin revelarea lui Hristos însuşi) să fie eretică, dar gestul său este demn
de luat în seamă.

Galateni 2:9
NA28: καὶ γνόντες τὴν χάριν τὴν δοθεῖσάν μοι, Ἰάκωβος καὶ Κηφᾶς καὶ
Ἰωάννης, οἱ δοκοῦντες στῦλοι εἶναι, δεξιὰς ἔδωκαν ἐμοὶ καὶ Βαρναβᾷ
κοινωνίας, ἵνα ἡμεῖς εἰς τὰ ἔθνη, αὐτοὶ δὲ εἰς τὴν περιτομήν·
Cornilescu 1924: „şi cînd au cunoscut harul, care‑mi fusese dat, Iacov, Chifa
şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi‑au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de în‑
soţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.“

Aşa cum apare la Cornilescu, sintagma „mâna dreaptă de însoţire“ sugerează

ideea unei aprobări a lucrării pe care cei doi misionari o fac printre păgâni.
Ei primesc un fel de „act de liberă trecere“, primesc autoritate „de la centru“
pentru a‑şi continua, nestingheriţi lucrarea. Ideea paulină nu este însă aceasta.
Apostolul nu‑şi face probleme cu privire la ortodoxia învăţăturii sale, întrucât a
primit‑o prin revelarea lui Hristos însuşi (Gal. 1:11–12); în acest caz, secvenţa
δεξιὰς ἔδωκαν ἐμοὶ καὶ Βαρναβᾷ κοινωνίας ar trebui redată prin „ne‑au întins,
mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă în semn de părtăşie“, gest cât se poate de
firesc între fraţii de credinţă şi care, în plus, nu‑i plasează pe unii apostoli pe
poziţia „Magisteriului“, în timp ce alţii au nevoie de aprobare pentru evanghelia
propovăduită.

Galateni 6:12
NA28: Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν σαρκί, οὗτοι ἀναγκάζουσιν ὑμᾶς
περιτέμνεσθαι, μόνον ἵνα τῷ σταυρῷ τοῦ Χριστοῦ μὴ διώκωνται.
Cornilescu 1924: „Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi
tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.“

Modul în care traduce Cornilescu secvenţa Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν

σαρκί nu reuşeşte să surprindă ideea pe care Pavel o susţine în context. Categoria
celor care îşi propun să se facă plăcuţi cuprinde multe tipuri umane, dintre

75
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

cele mai diverse; în plus, nu se poate stabili o legătură între dorinţa de a plăcea
oamenilor şi constrângerea altora în vederea circumciziei. Expresia echivalentă
pentru cea din NA28 este „toţi cei ce vor să producă o impresie bună în privinţa
exteriorului“. Citită în contextul învăţăturii iudaizatorilor, înţelegem că aceştia
puneau accent pe lucrurile exterioare, „în trup“, neglijând lucrurile interioare,
mai importante. G.W. Hansen găseşte în acest verset o aplicaţie pastorală foarte
importantă, atrăgând atenţia asupra pericolului care‑i paşte pe mulţi duhovnici,
acela de a accentua lucrurile care ţin de exterior (îmbrăcăminte, coafură etc.) în
detrimentul unei strânse relaţii interioare cu Hristos21.
Având în vedere limitele studiului nostru, vom încheia aici analiza diferenţe‑
lor date de traducerea diferită, menţionând doar alte câteva situaţii care ar merita
analizate: Gal. 2:13; 3:23; 4:19; 5:26; 6:1; 6:10. Aceste versete fie capătă un nou
înţeles în traducerea lui Cornilescu, fie „oferă datele“ unei interpretări eronate.

2.5. Împărţirea textului pe versete

La acest nivel întâlnim, în Epistola către Galateni, două cazuri: Gal. 2:19, 20 şi
Gal. 4:31–5:1.

Galateni 2:19–20
NA28: 19 ἐγὼ γὰρ διὰ νόμου νόμῳ ἀπέθανον, ἵνα θεῷ ζήσω. Χριστῷ
συνεσταύρωμαι·
20
ζῶ δὲ οὐκέτι ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός· ὃ δὲ νῦν ζῶ ἐν σαρκί, ἐν πίστει ζῶ
τῇ τοῦ υἱοῦ τοῦ θεοῦ τοῦ ἀγαπήσαντός με καὶ παραδόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ ἐμοῦ.
Cornilescu 1924: „19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pen‑
tru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc
eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în
credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine.“

Nu putem şti ce lecţiune a urmat Cornilescu atunci când a tradus aceste

versete. Întâlnim această împărţire în textul grec bizantin (BYZ), precum și în
21
G.W. Hansen, Galatians, (The IVP New Testament Commentary Series), Downers Grove,
InterVarsity Press, 1994, s.v. Gal. 6:12.

76
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

ediția din 1899 a NT grec. Însă există și traduceri care păstrează această dispunere
a textului în versete; KJV și alte traduceri protestante urmează această tradiție
(ASV, RSV, NIV; nu este lipsit de importanţă nici faptul că Segond face la fel
în traducerea sa). Totuși, ediţiile critice moderne ale textului grecesc plasează,
aproape unanim, Χριστῷ συνεσταύρωμαι în materialul care aparţine v. 19. Este
foarte probabil, spune Longenecker, ca această repartiţie să aibă şi alte motivaţii,
precum o mai bună evidenţiere a ideii pe care Pavel o susţine în context22.

Galateni 4:31–5:1
NA28: 4:31 διό, ἀδελφοί, οὐκ ἐσμὲν παιδίσκης τέκνα ἀλλὰ τῆς ἐλευθέρας.
5:1
Τῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς Χριστὸς ἠλευθέρωσεν· στήκετε οὖν καὶ μὴ πάλιν ζυγῷ
δουλείας ἐνέχεσθε.
Cornilescu 1924: „4:31 De aceea, fraţilor, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci
ai femeii slobode. Hristos ne‑a izbăvit ca să fim slobozi. 5:1 Rămîneţi dar tari, şi nu
vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.“

După cum se poate constata lesne, propoziţia Τῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς Χριστὸς

ἠλευθέρωσεν este inserată la Cornilescu în versetul 4:31, deşi, dacă judecăm
după logica argumentaţiei pauline, ea se potriveşte mult mai bine în versetul
5:1: fiindcă Hristos ne‑a izbăvit ca să fim liberi, se cuvine să rămânem fermi şi
să refuzăm jugul robiei. Probabil Cornilescu a avut sub ochi o ediţie grecească
în care Τῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς Χριστὸς ἠλευθέρωσεν apare la finalul versetului
4:31. Identificarea ei rămâne deocamdată problematică, deoarece două ediţii
reprezentative pentru Textus Receptus (Stephanus 1550 şi Elzevir 1624)
diferă în acest punct de Cornilescu 1924, după cum diferă și textul bizantin,
și edițiile NT grec din 1899 și respectiv 1904, pe care le‑am consultat mereu pe
parcursul acestei lucrări.

3. Asemănări şi deosebiri între versiunile Cornilescu 1924 şi Segond 1898

În această secţiune vom încerca să analizăm la rece, dintr‑o perspectivă echili‑
brată, influenţa pe care traducerea franceză Segond a avut‑o asupra lucrării lui
22
Longenecker, Galatians, p. 92.

77
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Cornilescu. Vom observa, într‑o primă fază, asemănările dintre cele două ediţii,
urmând ca în a doua parte să vedem şi câteva diferenţe suficient de clare, care să
arate că traducerea românească nu s‑a făcut exclusiv după text francez, cum au
opinat unii intelectuali, la vremea publicării acestei versiuni.

3.1. Asemănări între versiunile Cornilescu 1924 şi Segond 1898

Un studiu comparativ al celor două traduceri, din perspectiva epistolei către Ga‑
lateni, scoate la iveală un număr de 34 de asemănări, care nu pot fi considerate
simple coincidenţe terminologice, întrucât este vorba de interpretări particulare
ale originalului grec. Precizăm că nu toate aceste cazuri constituie argumente
inatacabile, în favoarea „teoriei calchierii“, dar ele trebuie înregistrate ca posibile
exemple.
În această categorie se înscrie şi acea situaţie specială în care diferenţa dintre
cele două versiuni şi textul NA28 trebuie pusă pe seama urmării unei lecţiuni
diferite, cunoscute23.

Galateni 3:14
Segond 1898: „afin que la bénédiction d’Abraham eût pour les païens son
accomplissement en Jésus -Christ, et que nous reçussions par la foi l’Esprit qui
avait été promis.“
Cornilescu 1924: „pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste
Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.“

În ciuda faptului că Segond foloseşte mai mult ca perfectul, în timp ce

Cornilescu optează pentru o redare mai succintă (folosindu‑se de un participiu),
trebuie să observăm că ambele versiuni exprimă aceeaşi idee; ele diferă sensibil de
textul grecesc NA28, în care citim: ἵνα τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ πνεύματος λάβωμεν
(„pentru ca să primim promisiunea Duhului“). Mulţi comentatori24 consideră
23
Este vorba de Gal. 1:3, caz discutat în secţiunea dedicată diferenţelor de sintaxă. Vom preciza
doar că, fiind vorba de o diferenţă faţă de textul grecesc folosit, nu‑l putem acuza pe Cornilescu
de calchiere; se poate ca, pur şi simplu, cei doi traducători să fi dispus de acelaşi manuscris care
nu a aparţinut tradiţiei Nestle‑Aland.
24
Îi putem aminti aici pe Frank J. Matera, J. Louis Martyn, Ronald Y.K. Fung, James Dunn ş.a.

78
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

că expresia grecească poate fi tradusă prin „Duhul promis“25, iar unele traduceri
străine chiar conţin o echivalare pe acest tipar26. Considerăm că, oricum am
interpreta versetul, traducerea trebuie să urmeze textul grecesc. Cornilescu
nu doar că se depărtează de el, dar oferă o traducere asemănătoare celei făcute
de Segond; avem astfel un motiv să credem că echivalentul folosit de el a fost
calchiat după textul francez27.

Galateni 5:26
Segond 1898: „Ne cherchons pas une vaine gloire, en nous provoquant les uns
les autres, en nous portant envie les uns aux autres.“
Cornilescu 1924: „Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu‑ne unii pe
alţii, şi pizmuindu‑ne unii pe alţii.“

În textul grecesc NA28, versetul începe astfel: μὴ γινώμεθα κενόδοξοι („să

nu devenim îngâmfaţi“). Dacă în alte împrejurări influenţa lui Segond asupra
traducătorului român se realizează la nivelul unor termeni specifici28, de data
aceasta o întreagă expresie este calchiată. Este drept că adjectivul κενόδοξος
poate avea şi sensul de „vanitos“, „lăudăros“, (de aici legătura cu „slava deşartă“),
dar nu ne propunem să verificăm, acum, corectitudinea traducerii; observaţia
noastră vizează strict frazeologia comună celor doi traducători. Or, un astfel de
demers ne arată că asemănarea este mult prea mare pentru a putea fi explicată
altfel decât prin calchierea textului francez.
25
„[Sintagma] «promisiunea darului Duhului» diferă nesemnificativ de «Duhul pomis»“,
spun Max Zerwick şi Mary Grosnevor, A Grammatical Analysis of the Greek New Testament,
Roma, Editrice Pontificio Instituto Biblico, 2007p. 569.
26
ESV, BFC, NRV, NTR etc. De cealaltă parte stau versiuni precum NIV sau KJV.
27
Merită semnalat şi echivalentul „l’Esprit promis“ dintr‑o altă versiune franceză, Darby 1885.
Cornilescu a avut o simpatie pentru mişcarea darbystă şi o influenţă a versiunilor folosite de
această mişcare n‑ar trebui exclusă.
28
Avem mulţi termeni pe care spaţiul alocat acestui studiu nu ne permite să‑i analizăm; câteva
exemple ar fi: Gal 1:4 (arracher/smulgă vs. ἐξέληται), Gal. 1:13 (ravageais/făceam prăpăd vs.
ἐπόρθουν), Gal. 2:5 (avec l’intention/cu gând să – termeni adăugaţi), Gal. 2:12 (en effet/în adevăr
– termeni adăugaţi), Gal. 3:1 (fascine/fermecat vs. ἐβάσκανεν), Gal. 3:12 (elle dit/ea zice – ter‑
meni adăugaţi), Gal. 3:16 (c’est‑a‑dire/adică – termeni adăugaţi), Gal. 5:19 (ce sont/sînt acestea
– termeni adăugaţi), Gal. 6:17 (sur/pe vs. ἐν) etc.

79
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Galateni 6:10
Segond 1898: „Ainsi donc, pendant que nous en avons l’occasion, pratiquons
le bien envers tous, et surtout envers les frères en la foi.“
Cornilescu 1924: „Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales
fraţilor în credinţă.“

Expresiile subliniate mai sus traduc sintagma grecească τοὺς οἰκείους τῆς
πίστεως. („celor din familia credinţei“). „Aceasta este singura ocurenţă [a
termenului οἰκεῖος] în corespondenţa necontestată a lui Pavel“29, de aceea ea ar
trebui redată cât mai fidel. Precizăm că metafora familiei (evocată de termenul
οἰκεῖος) se mai întâlneşte şi în Ef. 2:19. Cu toate acestea, după cum spuneam mai
sus, nu ne interesează acum diluarea sensului originar30, ci doar similitudinea,
la nivel frazeologic, al celor două versiuni. Aceasta fiind evidentă, vom număra
încă un caz în care Segond 1898 influenţează traducerea Cornilescu 1924.

Galateni 6:14
Segond 1898: „Pour ce qui me concerne, loin de moi la pensée de me glorifier
d’autre chose que de la croix de notre Seigneur Jésus‑Christ, par qui le monde est
crucifié pour moi, comme je le suis pour le monde!“
Cornilescu 1924: „În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu
altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răs‑
tignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!“

Şi în acest caz, calchierea după Segond este evidentă. Dincolo de expresia

folosită de Cornilescu (o traducere fidelă unităţii frazeologice din versiunea
franceză), observăm şi un exemplu vădit de inconsecvenţă stilistică31 – traducerea
29
Frank J. Matera, Galatians, Sacra Pagina Series, vol. 9, Daniel J. Harriton (ed), Collegeville,
The Liturgical Press, 2007, p. 217.
30
Deşi termenul „frate“ este mai restrictiv decât „membru al familiei (în general)“, considerăm
că Segond şi, după el, Cornilescu, surprind destul de bine imaginea zugrăvită de apostol în
acest verset.
31
Am avut în vedere, în selectarea celorlalte ocurenţe ale lui, doar cartea Galateni, găsind două
ocurenţe, suficiente (prin raportare la dimensiunile epistolei) pentru susţinerea tezei inconsec‑
venţei stilistice.

80
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

diferită a sintagmei greceşti μὴ γένοιτο. Probabil că, dacă nu ar fi fost sub

influenţa versiunii franceze, traducătorul ar fi utilizat echivalentul „nicidecum“,
folosit în Gal. 2:17 şi în Gal. 3:21.

3.2. Diferenţe între Segond 1898 şi Cornilescu 1924

În secţiunea următoare vom analiza cele câteva situaţii în care textul ipotetic
diferă atât de textul grecesc NA28, cât şi de versiunea Segond. După cum vom
vedea, în aceste cazuri, traducătorul român fie urmează o lecţiune diferită, fie
alege să traducă după propriul gust. Aceste situaţii au fost analizate preponde‑
rent în capitolul destinat problemelor de traducere şi în secţiunea anterioară
(dedicată diferenţelor dintre textul ipotetic şi textul grecesc NA28), prin ur‑
mare le vom enumera doar, amintind în dreptul fiecăreia diferenţele care ne
interesează şi inserând doar porţiunea de text necesară comparării versiunilor
diferite.

a) Diferenţe datorate urmării, de către Cornilescu, a unei lecţiuni diferite

Galateni 4:31–5:1
Împărţirea textului pe versete, propusă de Cornilescu, diferă, după cum am ob‑
servat deja, de cea făcută în textul grecesc NA28, dar în acelaşi timp ea diferă
şi de împărţirea din versiunea franceză. Avem, aşadar, un caz incontestabil de
depărtare de orice influenţă franceză, fapt care nu ne dă voie să tratăm cu super‑
ficialitate problema calchierii după Segond.

Galateni 5:21
Introducerea termenului φόνοι („uciderile“) în lista faptelor firii pământeşti a
fost, de asemenea, discutată. Avem, şi în acest caz, un exemplu de utilizare a unei
lecţiuni diferite, care a stat şi la baza versiunii englezeşti KJV, ceea ce ne face să
credem că textul grecesc după care a tradus Cornilescu era unul cunoscut în vre‑
mea sa (ştim că versiunea KJV a folosit o ediţie a aşa‑numitului Textus Receptus
pentru traducerea Noului Testament). Şi de această dată traducerea românească
se depărtează de cea franceză.
81
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Galateni 6:15
Diferenţa dintre traducerea românească şi versiunea franceză (sau textul grecesc
NA28) constă în inserarea, datorată urmării unei lecţiuni diferite, a expresiei:
„căci în Hristos Isus“. Este demn de remarcat că aceeaşi lecţiune a stat şi la baza
textului din KJV, fapt care ne face tot mai mult să credem că traducătorul român
a avut la dispoziţie Textus Receptus.

Galateni 6:17
O ultimă diferenţă la care ne vom referi priveşte inserarea unui cuvânt străin (i.e.
„Domnului“) atât textului NA28, cât şi versiunii Segond 1898. Amintim doar
că termenul apare în manuscrise precum C3 Dc K L, urmate de Texts Receptus
(prin urmare, şi în KJV citim „the marks of the Lord Jesus“).

b) Diferenţe ce ţin de preferinţele traducătorului

Galateni 1:7
Expresia propusă de Cornilescu, „nu doar că este o altă Evanghelie“, diferă atât
de NA28: ὃ οὐκ ἔστιν ἄλλο, cât şi de Segond 1898: „non pas qu ’il y ait un autre
Évangile“. În acest caz nu putem vorbi decât de o preferinţă personală, care, după
cum am văzut într‑un studiu anterior, nu a fost una inspirată.

Galateni 1:22
„Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea“ (Cornilescu 1924) diferă atât în
raport cu NA28 (ταῖς ἐκκλησίαις τῆς Ἰουδαίας ταῖς ἐν Χριστῷ) cât şi cu tradu‑
cerea franceză („aux Églises de Judée qui sont en Christ“).

Galateni 2:2
κατ᾽ ἰδίαν δὲ τοῖς δοκοῦσιν (NA28) este preluată de Segond: „en particulier à
ceux qui sont les plus considérés“, nu şi de Cornilescu, care preferă expresia: „în
deosebi celor mai cu vază“; şi în acest caz trebuie să vedem o simplă preferinţă
lingvistică.
82
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

Galateni 2:16
În acest verset apare mult disputata sintagmă „a socoti neprihănit“, care nu are
suport nici în NA28: δικαιόω, nici în traducerea franceză: „justifiér“. În cazul
acestui verset, al celorlalte ocurenţe ale verbului sau al derivaţilor lui, traducăto‑
rul român „a pus foarte mult suflet“, fiind nevoit să renunţe la vechea expresie,
din Cornilescu 1921, „a pune într‑o stare după voia lui Dumnezeu“32. El nu ale‑
ge, însă, termenul „dreptate“, folosit de majoritatea traducerilor româneşti din
acea vreme33, ci vrea să păstreze o formă distinctă pentru un concept considerat
de primă importanţă în înţelegerea mântuirii.

Galateni 4:3
Şi această situaţie a fost discutată într‑un capitol anterior, aşa că nu vom zăbovi
asupra ei, ci vom prezenta doar textul celor trei versiuni: NA28: τὰ στοιχεῖα τοῦ
κόσμου, Segond 1898: „[les] rudiments du monde“ şi Cornilescu 1924:
„învăţăturile începătoare ale lumii“.

Galateni 6:1
Expresia grecească: ἐὰν καὶ προλημφθῇ ἄνθρωπος ἔν τινι παραπτώματι („dacă
un om este surprins în vreo greşeală“) este tradusă fidel de Segond: „si un hom‑
me vient à être surpris en quelque faute“, nu însă şi de Cornilescu, care preferă,
în schimb: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală“. Fiindcă verbul
nu cunoaşte variaţii în tradiţia textuală, tindem să credem că şi aici gustul perso‑
nal a primat în traducere. La Cornilescu, spontană devine „căderea în greşeală“,
nu „surprinderea“ celui ce păcătuieşte de către fratele său „duhovnicesc“. Aşa
stând lucrurile, textul a fost interpretat în mod eronat de către unii credincioşi
evanghelici, care au considerat că au datoria de a‑l ridica doar pe cel care, „fără să
32
„Cu privire la schimbarea termenilor „neprihănire“ şi „îndreptăţire“ trebuie să vă spun în mod
confidenţial că am plâns ca un copil în tren şi târziu în noapte. Mi‑a părut într‑adevăr foarte rău.
Toată inima mea era acolo, fiindcă m‑am gândit numai la adevăratul înţeles al textului şi am fost
dornic ca poporul meu să înţeleagă. Este punctul central al Bibliei“, îi scria Dumitru Cornilescu
editorului R. Kilgour pe 2 martie 1924, din Rutland Park Gardens. (vezi BSA/E3/3/499/2).
33
Vezi, de exemplu, Nt 1648, Bibl. 1688, Micu 1795, Nitz. 1897 etc. Pentru mai multe
informaţii despre traducerea acestui termen, vezi capitolul destinat problemelor de traducere.

83
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

vrea“, cedează ispitei, fiind absolviţi de orice responsabilitate faţă de fraţii pe care
îi surprind făcând lucruri reprobabile ce pot fi catalogate drept „fapte voite“.
„Verbul prolambanein, «a detecta», are sensul de a lua prin surprindere, a desco‑
peri pe cineva [...] Sensul, aici, este acela că un credincios este în mod neaşteptat
surprins în mijlocul unei conduite nepotrivite“34, spune Frank Matera, sugerând
că greşeala nu este cu necesitate accidentală şi că, dimpotrivă, ea poate să fi deve‑
nit, în timp, un mod (greşit) de viaţă.

Galateni 6:12
Secvenţa grecească Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν σαρκί, studiată anterior,
este reprodusă aproape literal de versiunea franceză: „Tous ceux qui veulent se
rendre agréables selon la chair“, în vreme ce în Cornilescu 1924, ea apare sub
forma următoare: „Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor“35.

Concluzie
Din studiul nostru de până acum asupra surselor de care a dispus Cornilescu
atunci când a tradus Noul Testament, am putut observa câteva lucruri impor‑
tante, pe care le putem sintetiza după cum urmează:
a. La baza traducerii Cornilescu 1924 stau surse multiple, care nu au pu‑
tut fi identificate cu exactitate, deşi există unele bănuieli (uneori dovedite
corecte) privitoare la textele de care s‑a folosit.
b. Între aşa‑zisul text ipotetic şi textul grecesc NA28 există diferenţe, mai ales la
nivelul detaliilor, al nuanţelor.
c. Diferenţele dintre NA28 şi textul ipotetic au explicaţii multiple. Uneori
Cornilescu adoptă lecţiuni diferite, identificabile, specifice aşa‑numitului
Textus Receptus. Alteori, deosebirile de NA28 se datorează calchierii după
traducerea în limba franceză, Segond 1898. Nu în ultimul rând, avem
situaţii în care Cornilescu traduce după bunul plac unele pasaje greceşti,
34
Matera, Galatians, p. 213.
35
Pentru alte comentarii, vezi secţiunea dedicată diferenţelor dintre textul ipotetic şi textul gre‑
cesc NA28.

84
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

fie din dorinţa de a accentua o doctrină considerată importantă (cazul lui

dikaiosyne), fie pentru că doreşte să facă textul Scripturii mai explicit decât
este el în original.

Bibliografie:
a. Surse primare:
BFC= French Bible en français courant, Société biblique française, 1997.
BYZ= The New Testament in the Original Greek. Byzantine textform 2005,
Compiled and arranged by Maurice A. Robinson and William G.
Pierpont, Southborough, Massachusetts, Chilton Book Publishing, 2005.
CORN. 1924 = Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament,
[trad. D. Cornilescu], traducere nouă, cu trimeteri, Societatea Biblică
pentru Răspîndirea Bibliei în Anglia şi Străinătate, 1924.
DARBY= The French Version Darby 1885, Valence, Bible et Publications
Chretiennes, 1991.
ESV= English Standard Version, Wheaton, Good News Publishers, 2001.
KJV= King James Version, Ontario, Online Bible Foundation and Woodside
Fellowship, 1997, (republicarea traducerii don 1611).
MICU = Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi şi a ceii noao (…),
Blaj, 1795.
NA27 = Novum Testamentum Graece, 27th edition, in the tradition of
Eberhard Nestle and Erwin Nestle, ed. Barbara şi Kurt Aland, Johannes
Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger, Stuttgart,
Deutsche Bibelgesellschaft, 1993.
NA28 = Novum Testamentum Graece, 28th edition, in the tradition of
Eberhard Nestle and Erwin Nestle, ed. Barbara şi Kurt Aland, Johannes
Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger, Stuttgart,
Deutsche Bibelgesellschaft, 2012.
NITZ. 1897 = Noul Aşezămênt tradus din limba originală greacă, sub domnia
M.S. Carol I. Regele Românii Archipăstor şi Mitropolit Primat fiind de a
doa oară D.D. Iosif Gheorghian, de Dr. N. Nitzulescu, Profesor la Facultatea
de Teologie. Tipărit cu spesele Societăţii Biblice Britanice, Bucureşti, 1897.
NIV= The New International Version, Grand Rapids, International Bible
Society, 1984.
NRS= The New Revised Standard Version, Division of Christian Education of
the National Council of the Churches of Christ in the United States of
America, 1989.

85
 Dragoș Ștefănică / Plērōma anul XVII nr. 1 (2015) 63-86

NT. 1648 = Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Iisus Hristos,
Domnului nostru. Izvodit cu mare socotinţă, den izvod grecescu şi slovenescu,
pre limbă rumânească, cu îndemnarea şi porunca denpreună cu toată
cheltuiala a măriei sale Gheorghe Racoţi, craiul Ardealului. Tipăritu‑s‑au
întru a măriii sale tipografie, dentîiu noou, în Ardeal, în cetatea Belgradului.
Anii de la întruparea Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos 1848,
luna lui ghenuariu 20 (ediţie modernă, Alba Iulia, 1988).
NT. 1899 = Novum Testamentum Graece, Recensuit inque usum academicum
omni modo instruxit Constant. De Tischendorf, Editio academica
vicesima,Lipsiae> Hermann Mendelssohn, Londimi/New York, 1899.
NT. 1904 = Novum Testamentum Graece cum apparatu critic ex editionibus et
libris manu scriptis collecto curavit Eberhard Nestle, Editio quinta recognita,
Stuttgart, Privilegierte Württembergische Bibelanstalt, 1904.
NTR 2007 = Biblia, Noua traducere în limba română, International Bible
Society, 2007.
SEGOND = La Sainte Bible qui comprend l’Ancien et le Nouveau Testament
traduits sur les textes originaux hébreu et grec par Louis Segond, Paris,
[British and Foreign Bible Society], 1910.

b. surse secundare:
Metzger, Bruce M., A Textual Commentary on the Greek New Testament, ed. a
2‑a, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 2002.
Burton, E. D. W., A critical and exegetical commentary on the Epistle to the
Galatians, New York, C. Scribner’s sons, 1920.
Bruce, F. F., The Epistle to the Galatians, Grand Rapids, Paternoster / Eerdmans,
1982.
Longenecker, R. N., Galatians, Word Biblical Commentary, vol. 41, Dallas,
Word, 2002.
Hansen, G. W., Galatians, (The IVP New Testament Commentary Series),
Downers Grove, InterVarsity Press, 1994.
Zerwick, Max S.J şi Grosvenor, Mary, A Gramatical Analysis of the Greek
New Testament, Roma, Editrice Pontificio Instituto Biblico, 2007.
Matera, Frank J., Galatians, Sacra Pagina Series, vol. 9, Daniel J. Harriton
(ed), Collegeville, The Liturgical Press, 2007.
Cornilescu, Dumitru, „Ce e cu «Adevărul Creştin» şi cu Teoria despre un
«Mântuitor personal?“ în NRB, anul IV, nr. 5‑6, iunie 1992.
Galaction, Gala, „E bine şi aşa“, în Luptătorul, 21 iulie 1920.

86