30 Pruritul – mediatori

Pruritul = senzaţie specială, însoţită de necesitatea imperioasă de scărpinat.

Scărpinatul determină diminuarea sau încetarea senzaţiei de prurit prin

− îndepărtarea factorului pruritogen

− determinarea unei senzaţii dureroase la locul manevrei (creşterea inputului stimulilor
dureroşi determină diminuarea pruritului prin inhibiţie laterală la nivelul măduvei spinării)

De obicei, este generat la nivel cutanat dar poate apărea şi la nivelul unor mucoase sau semimucoase
(buzele, conjunctiva, mucoasa genitală sau anală). Rolul fiziologic al senzaţiei de prurit este de
apărare a pielii împotriva unor agenţi potenţial nocivi (insecte: purice sau paraziţi), de a atrage atentia
asupra stimulilor de intensitate redusacare actioneaza pe suprafata corpului. Poate fi periferic sau
central (poate avea originea in SNP datorita stimulilor externi sau in SNC cand este doar perceput ca
avand originea pe piele). Senzaţia prelungită de prurit - incomodantă, uneori de nesuportat => afectare
majoră a calitatăţii vieţii.

Proiecteaza la nivelul cortexului cingulat anterior si insular. Este modulat de sistemul descendent cu
origine in substanta gri periapeductala.

Receptorii pruritului

♦ terminaţii nervoase libere nespecifice de la nivelul jonctiunii derm – epiderm, bogat ramificate ale
unor fibre nemielinizate de tip C

♦ localizate în epiderm şi în porţiunea mai superficială a dermului (pielea este singurul element la
nivelul caruia sunt generate senzatiile de gadilat si prurit)

♦ câmp receptor larg => localizarea stimulilor nu este foarte precisa

♦ Apartin receptorilor polimodali (raspund la diferite tipuri de stimuli)

♦ Prezinta receptorii TRPV 1 (canal cationic neselectiv activat de temperaturi >43 gradeC poate fi activat
de capsaicină - ingredientul picant din ardeii iuţi - aplicată pe piele determină senzaţie de arsură) si CB 1
(canabinoid).

Pruritul poate fi indus de variaţi stimuli, atât fizici cât şi chimici.

• atingerea uşoară a pielii

• modificarea temperaturii cutanate

• agenţi chimici implicaţi în generarea senzaţiei de prurit

- direct - prin stimularea terminaţiilor nervoase pruriceptoare

- indirect, prin eliberarea de agenţi pruritogeni din mastocite sau alte celule cutanate
 1. Histamina

produce prurit intens, însoţit de vasodilataţie locală şi creşterea permeabilităţii vasculare, în

principal prin acţiunea pe receptorii H1.

Şi alţi mediatori pot determina prurit, deşi cu potenţă mai redusă:

2. Serotonina
3. Acetilcolina şi anumiţi agonişti muscarinici
4. Bradikinina
5. Interleukinele (IL2, IL4, IL6)
6. Prostaglandinele (E1, E2)
7. Endotelinele
8. VIP (vasoactive intestinal peptide)
9. Secretina
10. Neurotensina
11. Somatostatina
12. CRH (corticotropin releasing hormone)
13. Substanţa P
14. Proteazele - „praful de scărpinat”, extras din planta Mucuna pruriens induce pruritul prin
intermediul unei endopeptidaze numită mucunaină.
15. CGRP (Calcitonin Gene-Related Peptide)
16. Peptide opioide
17. Neurotrofine