Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Costul mai ridicat al acestor materiale se justifică prin precizia, calitatea produselor
obţinute, iar funcţionarea acestora conduce la o mărire a fiabilităţii, mentenanţei, şi dacă
este vorba de industria automobilelor şi a aeronauticii, de un consum scăzut de energie.
Din punct de vedere istoric, conceptul de material compozit este foarte vechi. În Egiptul
antic cărămizile de argilă erau întărite cu paie; la Muzeul Britanic din Londra, este expus
un vas de depozitare din perioada merovingienilor 900 d.H de pe teritoriul Scoţiei,
realizat dintr-un material format din fibră de sticlă întărită cu o răşină, ceea ce ar
corespunde astăzi unui compozit de tip răşină epoxidică întărită cu fibră de sticlă.
În secolul al XIX-lea vergelele de fier erau folosite pentru zidărie punându-se bazele
materialelor armate pentru construcţii.
Prima ambarcaţiune din fibră de sticlă a fost realizată în 1942 şi de asemenea, la acel
timp, acest material a fost utilizat în aeronautică şi pentru componentele electrice.
Definit în sens larg, un material compozit este un ansamblu de materiale distincte, care
are caracteristici pe care nu le au materialele constituente în parte. În multe cazuri,
materialele, naturale sau sintetice, se găsesc în combinaţie cu alte materiale şi nu
acţionând în mod individual. Este cazul corpului uman, construit din carne şi oase sau al
betonului armat, unde cimentul este turnat pe un cadru metalic. Compozitele sintetice au
apărut prima oară în industria aerospaţială, din necesitatea controlării şi îmbunătăţirii
proprietăţilor materialelor, în conformitate cu cerinţele impuse de destinaţie.
Există mai multe variante de definiţie a materialelor compozite. Cea mai cuprinzătoare,
caracterizând cel mai bine natura acestora este cea dată de P. Mallick. Conform lui
Mallick, ”un material compozit este o combinaţie între două sau mai multe materiale
diferite din punct de vedere chimic, cu o interfaţă între ele. Materialele constituente îşi
menţin identitatea separată (cel puţin la nivel macroscopic) în compozit, totuşi
combinarea lor generează ansamblului proprietăţi şi caracteristici diferite de cele ale
materialelor componente în parte. Unul din materiale se numeşte matrice şi este definit ca
formând faza continuă. Celălalt element principal poartă numele de ranforsare (armatura)
şi se adaugă matricei pentru a-i îmbunătăţi sau modifica proprietăţile. Ranforsarea
reprezintă faza discontinuă, distribuită uniform în întregul volum al matricei.”
Un material compozit este format dintr-o matrice in care se dispersa agentul de armare
sau agentul de umplutura.
Astfel, se poate face o prima clasificare a materialor compozite dupa provenienta
acestora:
Acum, in functie de matricea folosita, materialele compozite pot avea matrice bazata pe:
Principalele motive pentru care polimeri reprezinta majoritate matricilor foolosite pentru
producerea materialelor compozite sunt:
Principial, cu cât fibrele de armare au diametre mai mici, cu atât proprietăţile lor
mecanice sunt mai bune, deoarece scade probabilitatea de apariţie a defectelor în
materialul lor, precum şi mărimea probabilă a acestor defecte. Din acest motiv se poate
spune că monocristalele filamentare – whiskerele – reprezintă o categorie cu totul
specială de fibre, având şi proprietăţi foarte bune.
Obţinute prin creşterea dirijată a cristalelor, acestea au, în mod tipic, diametre cuprinse
între 0,2 şi 15 μm şi lungimi de 10÷300 μm. Primele astfel de cristale au fost din oxid de
aluminiu, fiind fabricate de firma americană General Electric, începând din 1960. Ulterior
s-au produs şi cristale din alte materiale ceramice (oxid de beriliu, carbură de bor sau de
siliciu s.a.), din carbon, dar şi din metale precum cupru, nichel, fier etc.
Ca orientare, tabelul de mai jos, prezintă câteva dintre valorile tipice ale proprietăţilor
unor monocristalelor filamentare.
fibre continui,
fibre discontinui,
cristale filament,
particule şi sârme.
Cu excepţia sârmelor, care sunt metalice, armăturile sunt în general de natură ceramică.
Fibrele continui includ materiale ca: bor, grafit (carbon), alumină şi Si-C.
Anumiţi furnizori produc fibre continui din alumină si fibre discontinui din alumina şi Al-
Si
Cele mai utilizate cristale filament sunt cele fabricate din Si-C. Ca armături pentru
matricile metalice sunt utilizate un număr mare de fibre metalice, incluzând aici
tungstenul, beriliul, titanul şi molibdenul.
Kevlar-ul
Fibra si tehnologia Kevlar au fost inventate in 1965 de catre compania DuPont (SUA) si
introduse pe piata in 1970. Kevlar-ul este o poliamida cu proprietati mecanice deosebite,
fiind de 5 ori mai rezistenta decat otelul, considerat la o greutate egala.
Pentru aceste considerente, Kevlar-ul a fost prima fibra polimerica organica adecvata
utilizarii in compozite avansate, fiind totodata una dintre cele mai importante fibre
sintetice dezvoltate pana in prezent. Kevlar-ul este un polimer inalt cristalin care datorita
formei de bagheta a moleculelor de para-aramid si a procesului de obtinere prin filarea
precursorului produc anizotropia fibrelor, asemanator fibrelor de carbon.
Caracteristici generale:
Greutate redusa
Alungire mica la rupere
Rezistenta la intindere si modul de elasticitate mari
Rezistenta chimica mare
Conductivitate electrica mica
Rezistenta la foc, autostingere
Tenacitate inalta
Excelenta stabilitate dimensionala
Astazi se produc trei tipuri de fibre Kevlar cu propietati diferite. Productia mondialade
Kevlar era in 1999 de aproximativ 2.5 ori mai mare decat cera de fibre de carbon, la o
capacitate mondiala de productie de doar 1,5 mai mare.
Bibliografie:
Fibra de Carbon
Fibra de carbon este considerata fibra cu un continut de cel putin 90% carbon. Pentru
descrierea fibrei cu un continut mai mare de 99% carbon se foloseste termenul de fibra
grafitica.
Scurt istoric
Ca si grafitul, fibra de carbon are la baza o structura atomica plana cu legaturi foarte
puternice intre atomii de carbon, covalente. In cazul grafitului, planurile sunt paralele,
legaturile dintre ele fiind de tip Van der Walls ce pot fi usor rupte. In locul straturilor
plane de atomi din carbon, care se gasesc in grafit, fibra de carbon este formata din
panglici de atomi de carbon, spiralate, aliniate paralel cu axa fibrei.
stabilizarea (oxidarea)
carbonizare
grafitizare
tratamentul suprafeti
Fibrele continue sunt apoi bobinate si comercializate pentru tesere sau pentru alte
procedee de obtinere a structurilor din fibra de carbon (filament winding, pultrusion).
Astazi, materialul precursor predominant in fabricarea fibrelor de carbon este
poliacrilonitrilul (PAN). Fibra de carbon astfel obtinuta are un diametru de 5 -10 μm.
In functie de proprietatile mecanice ale fibrelor de carbon, acestea pot fi clasificate in:
1. Alan Backer, Stuard Dutton, Donald Kelly – Composite Materials for Aircraft
Structures
2. LUPESCU, Mihai Bogdan – Fibre de Armare pentru Materialele Compozite
Florin STUPARU
Majoritatea termenilor pentru descrierea fibrelor si tesaturilor din carbon provin din
industria textila, astfel ca aceeasi termini sunt folositi pentru orice tip de fibra.
Fibrele (filamentele) rareori sunt utilizate singure. De obicei se formeaza inca de la filare
un manunchi primar de filament continue, constituind o unitate singular compacta, fara
rasucire, numita strand sau end.
Uneori, la filare strandul este divizat in doua sau mai multe sub-stranduri (bundle). Daca
fibrele sunt paralele una la alta, strandul poarta denumirea de roving. Daca filamentele
sunt rasucite impreuna, manunchiul se numeste yarn.
Un yarn poate fi rasucit pentru a forma un Z (rasucit in sens invers acelor de ceasornic),
fie un S (in directia acelor).
Un factor semnificativ pentru yarn este gradul de rasucire, exprimat fie prin TPI (turns
per inch) sau TPM (turns per meter).
Doua sau mai multe yarn-uri pot fi rasucite impreuna formand un fir dublat (plied,
multiple, folded yarn).
Doua sau mai multe fire dublate, rasucite impreuna, constituie un fir cablat (cabled
yarn).
Atat roving-ul cat si yarn-ul pot fi tesute obtinandu-se o tesatura mixta woven roving
cand se utilizeaza roving sau cloth cand se utilizeaza yarn.
Compozitele cu armatura din fire rasucite (cloth) pot avea un continut ceva mai redus de
rasina decat tesatura cu fire roving (woven roving), pentru ca manunchiurile de fire
rasucite sunt mai compacte decat rovingul, dar in acelasi timp rasucirea modifica
rezistenta si flexibilitatea fibrelor.
Intr-o panza, firele care merg in directia lungimii ei si sunt continue formeaza urzeala
(warp) si se numesc capete (ends).
Fibrele scurte care sunt tesute pe directia transversala a panzei formeaza batatura (fill sau
weft) si se numesc batai (picks).