34 Termotehnica

3 TRANSFORMĂRI SIMPLE DE STARE A GAZELOR

În termodinamică se consideră că procesele pe care le suferă agenţii

termici în interiorul instalaţiilor termice sunt compuse dintr-un ansamblu de
transformări termodinamice simple. Transformările simple reprezintă procese
termodinamice în cursul cărora variaţia parametrilor de stare se face după o
aceeaşi lege, neschimbată, din starea iniţială până în cea finală .
Transformările simple de stare sunt: izocora, izobara, izoterma, adiabata şi
politropa. Gazul este considerat gaz perfect.
Procesele care se desfăşoară în sensul de creştere a volumului se numesc
destinderi, iar cele care au loc în sensul diminuării volumului se numesc
compresiuni. În prezentarea de mai jos, diagramele sunt construite pentru un gaz
cu masa de o unitate, deci mărimile care intervin sunt mărimi specifice.

3.1.Transformarea izocoră (legea lui Charles)

Transformarea izocoră se desfăşoară la volum constant:

v=ct , deci dv=0.
Se scrie ecuaţia de stare (1.4 a) pentru starea iniţială 1şi pentru cea finală 2
ale unui gaz perfect, într-o transformare la volum constant. Rezultă:
p1 v1 = RT1 p p
⇒ 1 = 2
p 2 v1 = RT2 T1 T2
Ecuaţia transformării izocore:
p
(3.1) = ct
T

p T

p2
T2
v1=v2=ct v=ct
T1
p1

s1 s2 s
v1 v

a) b)

Fig. 3.1 Reprezentarea transformării izocore

a)Diagrama mecanică; b)Diagrama calorică

Reprezentarea transformării izocore în diagrama p-v este un segment de

dreaptă perpendicular pe axa volumelor (fig.3.1a).
Lucrul mecanic schimbat cu mediul exterior este nul, deoarece volumul
rămâne constant:
Termotehnica 35

2
(3.2) l12 = ∫ pdv = 0
1
Schimbul de căldură între sistem şi mediul exterior în timpul transformării
izocore:
(3.3) q12 = u 2 − u1 + l12 = cv (T2 − T1 ) ; [J/kg]
Dacă q12 >0, ceea ce implică T2 > T1 înseamnă că gazul primeşte căldură
în timpul transformării, de la mediul exterior . Căldura q12 este proporţională cu
aria cuprinsă între curba transformării, axa absciselor şi cele două drepte verticale
corespunzătoare stării iniţiale şi finale reprezentate în diagrama calorică.

3.2. Transformarea izobară (legea Guy-Lussac)

Transformarea izobară se desfăşoară la presiune constantă:

p=ct , deci dp=0.
Se scrie ecuaţia de stare pentru starea iniţială 1 şi pentru cea finală 2 ale
unui gaz perfect, într-o transformare la presiune constantă. Rezultă :
p1 v1 = RT1 v T
⇒ 1 = 1
p1 v 2 = RT2 v 2 T2
Ecuaţia transformării izobare rezultă:
v
(3.4) = ct
T
Izobara se reprezintă în diagrama p-v printr-un segment de dreaptă
perpendicular pe axa presiunilor (fig.3.2a). Lucrul mecanic schimbat de sistem cu
mediul exterior în timpul transformării:
2
(3.5) l 12 = ∫ pdv = p(v 2 − v1 ) = R(T2 − T1 ) [J/kg].
1
Lucrul mecanic este egal, în valoare absolută, cu aria dreptunghiului
mărginit de axa absciselor, izobară şi perpendicularele coborâte din capetele
izobarei pe axa absciselor .
Căldura schimbată cu mediul exterior:
(3.6) q 12 = h2 − h1 = c p (T2 − T1 ) [J/kg] .
p T

p1=p2=ct T2
p1 p=ct
T1

v1 v2 v s1 s2 s

a) b)
Fig. 3.2 Reprezentarea transformării izobare
a)Diagrama mecanică; b)Diagrama calorică
36 Termotehnica

3.3.Transformarea izotermă (legea Boyle-Mariotte)

Transformarea izotermă se desfăşoară la temperatură constantă:

T=ct , deci dT=0.

p T

1
p1 T=ct
T
T=ct

2
p2
αi
v1 v2 s1 s2 s
v

a) b)

Fig 3.3 Reprezentarea transformării izoterme

a)Diagrama mecanică; b)Diagrama calorică

Se scrie ecuaţia de stare pentru starea iniţială 1 şi pentru cea finală 2 ale
unui gaz perfect, într-o transformare la temperatură constantă. Rezultă :
p1 v1 = RT
⇒ p 1 v1 = p 2 v 2 .
p 2 v 2 = RT
Ecuaţia caracteristică a transformării izoterme rezultă:

(3.7) pv = ct
p

T<T’<T”

T’’=ct
T’=ct
T=ct

Fig.3.4 Reprezentarea a trei transformări izoterme oarecare

În diagrama p-v , transformarea izotermă se reprezintă printr-un arc de

hiperbolă echilaterală (fig.3.3a). Coeficientul unghiular al tangentei la curbă este:
Termotehnica 37

dp p
(3.8) tgα i = =− .
dv v
Lucrul mecanic specific, schimbat cu exteriorul în timpul unei transformări
izoterme, exprimat în [J/kg]:
2 2
dv v p1 v p2
(3.9) l 12 = ∫ pdv = p1 v1 ∫ = p 1 v1 ln 2 = p1 v1 ln = RT ln 2 = RT ln
1 1
v v1 p2 v1 p1

În diagrama p-v, lucrul mecanic specific este proporţional cu aria

suprafeţei determinată de axa absciselor, curba izotermică şi ordonatele extreme.
Schimbul de căldură se deduce din expresia primului principiu :
du = δq − pdv
şi din ecuaţia calorică pentru gaze perfecte :
du = c v dT .
Pentru transformarea izotermă, dT=0, rezultă:
δq = pdv; deci
(3.10) q12 = l12 [J/kg]
În cazul transformării izotermice a unui gaz perfect, cantitatea de căldură
schimbată cu mediul exterior (absorbită sau evacuată) se transformă integral în
lucru mecanic.
Teoretic, viteza de desfăşurare a unui proces izoterm este infinită. În
practică, nu există procese izoterme, deoarece viteza de desfăşurare a proceselor
este finită. Se pot considera izoterme acele transformări care se desfăşoară cu
viteză foarte mică, astfel încât gazul să aibă suficient timp pentru a evacua
/absorbi căldură şi a-şi menţine temperatura constantă. Apropierea proceselor
reale de caracteristicile izotermei se face, practic, prin răcirea instalaţiilor în care
se produc compresiuni.

3.4.Transformarea adiabată

Într-o transformare adiabată, agentul termic nu schimbă căldură cu

exteriorul:
(q12 = 0; δq = 0 ) .
Din ecuaţia primului principiu al termodinamicii:
δq = du + pdv
în care se înlocuiesc ecuaţiile calorice ale gazelor perfecte :
du = c v dT
dh = c p dT
şi ştiind că entalpia elementară este:
dh = du + pdv + vdp conform relaţiei de definiţie (2.13b), rezultă:
δq = c v dT + pdv = 0
δq = c p dT − vdp = 0
Egalând relaţiile de mai sus:
cp v ⋅ dp
(3.11) k= =−
cv p ⋅ dv
Rezultă:
38 Termotehnica

kpdv + vdp = 0
dv dp
k + = 0 ⇒ k ln v + ln p = ct
v p
Se obţine ecuaţia caracteristică a adiabatei:

(3.12) pv k = ct

Din ecuaţia de stare (1.4a) se obţine, prin derivare logaritmică:

dp dv dT
(3.13) + = .
p v T
Se derivează logaritmic şi ecuaţia caracteristică a adiabatei (3.12)şi
rezultă:
dp dv
(3.14) +k =0
p v
dp dT dv
Se înlocuieşte = − în ecuaţia (3.14) şi rezultă
p T v

+ (k − 1) = 0 ⇒ Tv k −1 = ct
dT dv
T v
Relaţia:
(3.15) Tv k −1 = ct
reprezintă o altă formă a ecuaţiei de stare a adiabatei.
Eliminând volumul între ecuaţiile (3.12) şi (3.15) se obţine
T
(3.16) = ct
k −1
p k
o a treia formă a ecuaţiei caracteristice a adiabatei.
p T

p1 T1

s=ct s1=s2=ct

T2
p2
αa
v1 v2 v s1 s

a) b)
Fig. 3.5 Reprezentarea transformării adiabate
a)Diagrama mecanică; b)Diagrama calorică
Termotehnica 39

În diagrama p-v , adiabata se reprezintă (fig.3.5a) printr-un arc de

hiperbolă, care are o pantă mai mare decât izoterma (relaţia 3.8). Panta
adiabatei este dată de relaţia:
dp p
(3.17) tgα a = = −k
dv v
Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul exterior, în timpul
transformării adiabate este :
2
l 12 = ∫ pdv
1
Din expresia principiului întâi:
du = δq − pdv rezultă:
(3.18) δl = − du
şi , deci:
(3.19) l 12 = c v (T1 − T2 ) [J/kg].
În concluzie, într-o destindere adiabată, lucrul mecanic se efectuează pe
seama reducerii energiei interne a gazului. Într-o compresiune adiabată, lucrul
mecanic primit din exterior se transformă integral în energie internă. Expresia
lucrului mecanic se mai poate deduce :
2
l 12 = ∫ pdv unde pv k = p 1 v1k = p 2 v 2k = ct
1
2 dv v 1 − k − v11 − k p v − p2 v2
l12 = p1v1k ∫ = p1v1 k 2 = 1 1 =
1v
k 1− k k −1
(3.20)  k −1 
RT1 − RT2 p1v1   p2  k 
= = 1 −   
k −1 k − 1   p1  
 

În practică, transformările care pot fi considerate adiabatice sunt acele

transformări care se desfăşoară cu viteze mari, astfel încât gazul să nu aibă timp
să schimbe căldură cu mediul.

3.5 Transformarea politropică

Transformarea politropică reprezintă o transformare de stare generală, care

defineşte procesele termodinamice în cursul cărora agentul termic schimbă
energie sub formă de căldură şi lucru mecanic cu mediul exterior şi în care se
modifică toţi parametrii de stare p,v,T.
În practică, destinderea sau comprimarea gazelor nu se poate realiza în
mod riguros adiabatic şi nici izotermic. În procesele reale, schimbul de căldură
dintre agentul termic şi mediu nu poate fi împiedicat complet, pentru o izolare
adiabatică, după cum nu poate fi nici intensificat atât de mult încât temperatura
agentului să se menţină constantă în timpul procesului termodinamic. Procesele
reale de comprimare sau destindere din instalaţiile termice pot fi considerate
transformări politropice.
Transformarea politropică poate fi definită printr-o lege de variaţie a
presiunii şi volumului de forma:
40 Termotehnica

(3.21) pv n = ct , în care n ∈ [−∞ ,+∞ ] reprezintă exponentul politropic.

Formulele de calcul stabilite pentru transformarea adiabatică, se pot folosi
pentru transformarea politropică înlocuind exponentul adiabatic, k, prin
exponentul politropic, n :
(3.22) Tv n −1 = ct
T
(3.23) = ct
n −1
p n
Forma curbei politropice în digrama p-v este de hiperbolă . În
termodinamică, prezintă interes transformările politropice care au exponentul
cuprins în domeniul 1<n<k.
Lucrul mecanic al transformării politropice va fi:
 n −1 
p 1 v1 − p 2 v 2 R(T1 − T2 ) p 1 v1   p 2  n 
(3.24) l 12 = = = 1 −   
n −1 n −1 n − 1   p 1  
 
exprimat în [J/kg]
Căldura unitară schimbată între sistem şi mediu:
(3.25) δq = c n dT sau, prin integrare:
(3.26) q 12 = c n (T2 − T1 ) [J/kg]
unde cn-reprezintă căldura specifică politropică,  J (kgK ) .
 
Căldura specifică politropică se deduce pornind de la expresia primului
principiu al termodinamicii, scrisă pentru un sistem închis:
du = δq − pdv = δq − δl
în care se înlocuiesc ecuaţiile calorice de stare precum şi relaţia lucrului mecanic
elementar dedusă din forma (3.22) a ecuaţiei caracteristice a politropei:
du = c v dT
δq = c n dT
pv ⋅ dT RdT
δl = p ⋅ dv = − =−
(n − 1)T n −1
unde R = c p − c v ,  J (kgK )
 
Se obţine:
nc v − c p
cn = J 
 (kgK )
(3.27) ,
n−1
Căldura schimbată se mai poate, deci, calcula cu relaţia:
n−k
(3.28) q 12 = c v (T2 − T1 ) , J 
 kg 
n −1
Transformarea politropică reprezintă un proces termodinamic general.
Particularizând valorile exponentului n în ecuaţia (3.21), se pot obţine celelalte
transformări termodinamice simple ale gazelor perfecte
n = 0 ; p = ct ; c n = c p -izobară
n = 1; pv = ct ; c n = ∞ -izotermă
Termotehnica 41

n = k ; pv k = ct ; c n = 0 -adiabată
n = ∞; v = ct ; c n = c v -izocoră
În fig.3.6 s-a reprezentat transformarea politropică pentru diferite valori
particulre ale exponentului politropic n. Se observă că, pe aceleaşi axe de
coordonate au fost trasate curbele caracteristice pentru izobară, izotermă, adiabată
şi izocoră, alături de două politrope, n > k şi 1 < n < k .
p

n=0

n=1
n=∞ 1<n<k
n=k
n>k
v

Fig.3.6 Reprezentarea politropei în diagramă mecanică

Întrebări test
1.Izocora este transformarea de stare care se reprezintă în coordonate p-v prin:
a) o perpendiculară pe axa volumului specific, v;..................................................
b) o paralelă la axa volumului specific, v; a) b) c)
c) o perpendiculară la axa presiunilor, p.

2.Care dintre relaţiile următoare reprezintă legea unei transformări simple de stare:.........
a) p ⋅ v = ct ;
n
b) p ⋅ T = ct ; c) p ⋅ v = ct a) b) c)
3.Intr-o destindere adiabatică a unui gaz, lucrul mecanic se efectuează pe seama:
a)reducerii energiei interne a gazului;......................................................................
b)creşterii energiei interne a gazului; a) b) c)
c)reducerii entropiei gazului.
4.Într-o transformare izotermă a unui gaz perfect, lucrul mecanic primit de sistem:
a)are valoare negativă;........................................................................................
b)se regăseşte în variaţia energiei interne; a) b) c)
c)se transformă integral în căldură.

5.Lucrul mecanic efectuat de un sistem termodinamic în timpul unui proces de destindere, din
starea 1 în starea 2, este proporţional cu aria haşurată în figura:......................................
a) b) c)

2 2 1
p p p

1 1 2

v v v

a) b) c)
42 Termotehnica

6 În practică, transformările care pot fi considerate izoterme sunt cele care se desfăşoară cu viteze:
a)mari, astfel încât căldura să poată fi schimbată cu exteriorul;..............................
b)mici, astfel încât căldura să poată fi schimbată cu exteriorul; a) b) c)
c)oarecare, iar sistemul este răcit în mod adecvat.

7.Intr-o destindere izoterma a unui gaz, lucrul mecanic se efectuează pe seama:

a)reducerii energiei interne a gazului;................................................................
b)caldurii introduse din exterior; a) b) c)
c)caldurii evacuate în exterior.

8 În practică, transformările care pot fi considerate adiabatice sunt cele care se desfăşoară cu
viteze:
a)mici, astfel încât căldura să poată fi schimbată cu exteriorul;........................
b)mari, astfel încât căldura să poată fi schimbată cu exteriorul; a) b) c)
c)mari, astfel încât sistemul să nu aibă timp să schimbe căldură cu exteriorul.

Problema 3.1

3.1.Un kilogram dintr-un gaz perfect, cu constanta R = 300 J , se destinde

kg ⋅ K
3
de la starea 1, caracterizată prin parametrii p1 = 6 bar şi v1 = 0 ,25 m , până la
kg
starea 2, la care volumul specific este de 2,5 ori mai mare. Procesul de destindere
este politropic, cu exponentul n = 1,5 . Să se calculeze:
a)lucrul mecanic schimbat de sistem cu exteriorul, în procesul politropic 1-2;
b)căldura schimbată de sistem cu mediul, în acest proces, dacă se cunosc
exponentul adiabatic k = 1,41 şi căldura specifică sub volum constant
cv = 0 ,7 kJ .
kg ⋅ k

Rezolvare
Masa gazului fiind unitară, volumul total coincide cu cel specific V = v .
Transformarea politropică are legea p ⋅ v n = ct . Înseamnă că, pentru stările
iniţială şi finală se poate scrie egalitatea:
p,
p1 ⋅ v1n = p 2 ⋅ v 2n [bar]
Presiunea după destindere rezultă:
n
v  6
p 2 = p1 ⋅  1 
 v2 
Dar v 2 = 2 ,5v1 , deci presiunea p2 va fi:
1,5
 1  1,518
p 2 = 6 ⋅ 10 ⋅  5
 = 1,518bar
 2 ,5 
3 0,25 0,625 v,
la volumul specific v2 = 2 ,5 ⋅ 0 ,25 = 0 ,625 m [m3/kg]
kg

Fig. 3.1.Destindere politropică, n=1,5

Termotehnica 43

Lucrul mecanic:

( )
2 2
dv −n 1
L12 = l12 = ∫ p1 ⋅ v1 ⋅ n
= p1v1 n
∫v ⋅dv = p1v1 ⋅ v 2−n+1 − v1−n+1 =
1 v n
1
−n+1
1
= 6 ⋅ 10 5 ⋅ 0 ,25 1,5 ⋅
− 1,5 + 1
(
0 ,625 −1,5+1 − 0 ,25 −1,5+1 = 1,102 ⋅ 10 5 J
kg
)
are valoare pozitivă, deci este efectuat de către sistem în exterior.

b)Căldura schimbată cu mediul exterior este:

Q12 = q12 = c n ⋅ (T2 − T1 )
unde căldura specifică politropică, cn, se calculează cu relaţia:
n−k 1,5 − 1,41
c n = cv = 700 = 126 J
n−1 1,5 − 1 kg ⋅ K
iar temperaturile se află din ecuaţia termică de stare:
p ⋅v 6 ⋅ 10 5 ⋅ 0 ,25
T1 = 1 1 = = 500 K
R 300
p ⋅v 1,518 ⋅ 10 5 ⋅ 0 ,625
T2 = 2 2 = = 316 ,25 K
R 300
Rezultă
q12 = 126 (316 ,25 − 500 ) = −23152 ,5 J
kg
Observaţie. Valoarea obţinută este negativă, deci sistemul a cedat căldură
mediului, în timpul destinderii.

Probleme propuse
3.2.Aerul din interiorul unui cilindru cu piston suferă o expansiune de la volumul
3 3
specific v1 = 0 ,8 m , până la volumul specific v2 = 1,8 m la presiunea
kg kg
constantă p = 1bar . Cunoscând constanta aerului R = 0 ,287 kJ , precum şi
kg ⋅ K
căldura specifică izobară, c p = 1,01 kJ , să se determine:
kg ⋅ K
a)lucrul mecanic specific schimbat de sistem cu mediul exterior,
b)căldura unitară schimbată de sistem cu mediul exterior,în timpul
evoluţiei din starea 1 în starea 2.

3.3.Considerând aceeaşi evoluţie a aerului ca în problema 3.2., să se determine

variaţia energiei interne specifice şi variaţia entalpiei specifice între stările 1 şi 2.

3.4.O butelie metalică închisă, cu capacitatea de 40 de litri este plină cu oxigen.

Oxigenul se consideră gaz perfect, cu constanta R = 259 ,84 J Presiunea
kg ⋅ K .
din butelie este de 150 bar, la temperatura de 288 K. Butelia este mutată într-un
mediu ambiant cu temperatura de 25oC. Să se afle prin ce proces termodinamic
simplu trece oxigenul din butelie, până în momentul în care temperatura din
butelie este egală cu cea a mediului ambiant. Să se determine schimbul de lucru
44 Termotehnica

mecanic şi de căldură cu exteriorul. Se cunoaşte căldura specifică la presiune

constantă, pentru oxigen, c p = 908 ,4 J .
kg ⋅ K

3.5.Într-un cilindru cu piston, se află aer la presiunea p1 = 1,2bar şi volumul

3
specific v1 = 1250 dm . Constanta aerului este R = 287 ,13 J Pistonul se
kg kg ⋅ K .
deplasează în sensul comprimării aerului, până când presiunea atinge valoarea
p 2 = 5bar . Mişcarea se desfăşoară atât de încet, încât transformarea se poate
considera izotermă. Se cere să se afle:
a)temperatura la care se desfăşoară procesul;
b)lucrul mecanic specific schimbat de sistem cu exteriorul;
c)căldura unitară schimbată de sistem cu exteriorul;
d)variaţia entalpiei sistemului, între cele două stări de echilibru.

RĂSPUNSURI ŞI REZOLVĂRI

Întrebări test
1.a; 2.a,c; 3.a; 4.a,c; 5.c; 6.b,c; 7.b; 8.c.
Probleme
3.2. Rezolvare
Procesul izobar este reprezentat grafic în figura 3.1.
p

p1=p2=ct
1 2
p1

v1 v2 v

Fig.3.2.Expansiune izobară

a)Lucrul mecanic specific se calculează cu relaţia:

2 2
l12 = ∫ p ⋅ dv = p ∫ dv = p (v 2 − v1 ) = 1 ⋅ 10 5 (1,8 − 0 ,8 ) = 10 5 J
kg
1 1
Lucrul mecanic a rezultat pozitiv, deci, conform convenţiei pentru semne, el
este efectuat de către sistem în exterior.

b)Căldura unitară se calculează cu ajutorul ecuaţiei calorice, care pentru un

proces izobar devine:
q12 = c p ⋅ (T2 − T1 )
Termotehnica 45

Temperaturile T1 şiT2 se pot afla aplicând ecuaţia de stare pentru starea 1,

respectiv starea2:
p ⋅v 1 ⋅ 10 5 ⋅ 0 ,8
T1 = 1 1 = = 278 ,6 K
R 287 ,13
p ⋅v 1 ⋅ 10 5 ⋅ 1,8
T2 = 2 2 = = 626 ,89 K
R 287 ,13
q12 = 1,01 ⋅ 10 3 (626 ,89 − 278 ,6 ) = 351783 J = 351,783 kJ
kg kg
Căldura are valoare pozitivă, deci, conform convenţiei semnelor, căldura aceasta
este primită de sistem din mediul exterior.

3.3. Rezolvare

Expresia primului principiu al termodinamicii, scrisă pentru masă unitară a

agentului termic (aerul, în acest caz):
q12 = u 2 − u1 + l12
ne dă posibilitatea să calculăm variaţia energiei interne.
∆u = u 2 − u1 = q12 − l12 = 351783 − 100000 = 251783 J
kg
Relaţia dintre variaţia entalpiei şi variaţia energiei interne (vezi problema 2.2)
este: ∆h = k ⋅ ∆u
Coeficientul adiabatic k se obţine din relaţia:
cp cp 1010
k= = = = 1,41
cv c p − R 1010 − 287 ,13
în care s-a utilizat relaţia lui Mayer:
c p = R + cv
Variaţia entalpiei rezultă:
∆h = 1,41 ⋅ 251783 = 352496 ,2 J
kg

3.4. Rezolvare
Butelia fiind un sistem închis, rigid, procesul suferit de oxigenul din interior se
desfăşoară la volum constant (transformare izocoră). Se observă imediat că lucrul
mecanic este nul, deoarece volumul nu variază.
Căldura schimbată cu exteriorul este dată de relaţia:
Q12 = m ⋅ cv ⋅ ∆T = m ⋅ cv ⋅ (T2 − T1 )
Masa oxigenului se poate calcula din ecuaţia de stare scrisă pentru starea
iniţială a sistemului, pentru care se cunosc parametrii:
p ⋅V 150 ⋅ 10 5 ⋅ 40 ⋅ 10 −3
p1 ⋅ V1 = m ⋅ R ⋅ T1 rezultă m = 1 1 = = 8 ,017 kg
RT1 259 ,84 ⋅ 288
Căldura specifică sub volum constant se deduce din relaţia lui Mayer:
cv + R = c p rezultă cv = c p − R = 908 ,4 − 259 ,84 = 648 ,56 J
kg ⋅ K
Temperatura finală este cea a mediului ambiant:
T2 = 273 ,15 + 25 = 288 ,15 K
Căldura schimbată cu mediul va fi:
46 Termotehnica

Q12 = 8 ,017 ⋅ 648 ,56 (298 − 288 ,15 ) = 51,215 kJ

Observaţie. Căldura este primită de către sistem, deoarece valoarea sa este
pozitivă. Conform principiului I al termodinamicii, în cazul unei transformări
izocore, căldura primită de sistem se transformă integral în energie internă,
deoarece lucrul mecanic este nul.

3.5. Rezolvare

a)Ecuaţia de stare scrisă pentru starea iniţială permite calculul temperaturii la care
se desfăşoară procesul:
p ⋅v 1,2 ⋅ 10 5 ⋅ 1,25
T= 1 1 = = 522 ,4 K
R 287 ,13
p, [bar]

2
5

1
1,2

v2 v 1,25 v, [m3/kg]

Fig.3.5 Reprezentarea unui proces izoterm: curba este o hiperbolă echilateră

b)Legea transformării izoterme conduce la egalitatea:

p1 ⋅ v1 = p 2 ⋅ v 2 din care rezultă
1,2 ⋅ 10 5 ⋅ 1,25 3
v2 = = 0 ,3 m
5 ⋅ 10 5 kg
Lucrul mecanic specific va fi:
2 2
v
= p1 ⋅ v1 (ln v2 − ln v1 ) = p1 ⋅ v1 ⋅ ln 2
dv
l12 = ∫ p ⋅ dv = p1 ⋅ v1 ∫
1 1
v v1
(unde presiunea s-a exprimat ca funcţie de volum, folosind legea izotermei scrisă
1
pentru starea iniţială şi pentru o stare intermediară oarecare: p = p1 ⋅ v1 ⋅ )
v
Rezultă
0 ,3
l12 = 1,2 ⋅ 10 5 ⋅ 1,25 ln = −214067 ,5 J
1,25 kg
Lucrul mecanic specific este negativ, ceea ce înseamnă că sistemul a primit acest
lucru mecanic din exterior.

c)În relaţia primului principiu al termodinamicii, scrisă pentru sisteme închise:

q12 = ∆u + l12
variaţia energiei interne se anulează deoarece temperatura sistemului a rămas
aceeaşi în timpul transformării. Deci,
Termotehnica 47

q12 = l12 = −214067 ,5 J

kg

d)Variaţia entalpiei, ca şi a energiei interne este nulă:

∆h = k ⋅ ∆u = 0

Observaţie Într-o transformare izotermă, atât energia internă, cât şi entalpia

rămân constante.