Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Ziua 1
Introducere în apicultură 4
1.1. Măsuri de protecţia muncii in Apicultură 5
1.2. Măsuri de prim ajutor 7
1.3. Inventarul apicol 9
1.3.1. Principalele tipurile de stupi 9
1.3.2. Utilaje pentru executarea lucrărilor curente în stupină 9
1.3.3. Utilaje pentru pregatirea ramelor 10
1.3.4. Utilaje pentru extracţia mierii 10
1.3.5. Utilaje pentru extracţia polenului 11
1.3.6. Utilaje pentru extracţia cerii 12
1.3.7. Utilaje pentru extracţia lăptişorului de matcă 12
1.3.8. Utilaje pentru extracţia propolisului 12
1.3.9. Utilaje pentru extracţia veninului de albine 13
1.3.10.Utilaje pentru producţiei de apilarnil 13
1.3.11. Utilaje apicole diverse 14
Chestionar 1 15
Ziua 2
2.1.Albina individ şi colonie 16
2.1.1. Matca 17
2.1.2.Trântorii 18
2.1.3.Albinele lucrătoare 18
2.2. Morfologia albinei 20
2.2.1.Tegumentul 20
2.2.2. Capul albinei 20
2.2.3.Toracele 20
2.2.4.Abdomenul 21
Chestionar 2 22
Ziua 3
3.1. Deontologia meseriei de apicultor 23
3.2. Simţurile şi comunicarea albinelor 24
3.2.1. Simţul văzului la albine 24
3.2.2. Comunicarea între albine 24
3.2.2.1. Comunicarea tactilă 24
3.2.2.2. Comunicarea olfactivă 25
3.2.2.3. Comunicarea gestuală (dansul albinelor) 25
3.2.2.3.1. Dansul mobilizator circular 25
3.2.2.3.2. Dansul mobilizator balansat 26
3.2.2.3.3. Dansul de desprindere 26
Chestionar 3 27
Ziua 4
4.1. Orientarea albinelor 28
4.2. Bioecologia familiei de albine 30
4.2.1.Activitatea albinelor în cuib 30
4.2.1.1. Construirea fagurilor 30
4.2.1.2. Climatizarea cuibului 30
4.2.1.3. Curăţirea celulelor şi a cuibului 31
4.2.1.4. Hrănirea larvelor şi a mătcilor 31
4.2.1.5.Primirea nectarului şi transformarea acestuia în
miere 32
4.2.1.6.Apărarea cuibului 32
4.2.2.Activitatea albinelor în afara cuibului 32
4.2.2.1.Aprovizionarea cuibului cu apă 32
4.2.2.2. Culesul de nectar şi polen 32
4.2.3. Diviziunea muncii la albine 33
Chestionar 4 34
Ziua 5
5.1. Hrana şi relaţiile de nutriţie între albine 35
5.1.1. Hrana albinelor 35
5.1.1.1.Tipuri de hrană 35
5.1.1.2. Modalităţi practice de administrare a hranei 35
5.1.1.3.Tipuri de hrăniri 35
5.1.2. Relaţiile de nutriţie între albine 36
5.1.3. Prepararea siropului de zahăr şi administrarea lui 36
5.2. Furtişagul albinelor 37
5.2.1. Manifestarea, prevenirea şi combaterea furtişagului 37
Chestionar 5 38
Ziua 6
6.1. Organizarea unei stupine 39
6.1.1.Alegerea tipului de stup 39
6.1.2.Amplasarea stupilor 39
6.1.3.Tipuri de stupărit 39
6.1.3.1. Stupărit staţionar (vatra) 39
6.1.3.2. Stupăritul pastoral 40
6.2.Tehnologii de întreţinere şi exploatare a familiilor de albine 41
6.2.1.Tehnologia de întreţinere în perioada de toamnă 41
6.2.2.Tehnologia de întreţinere în perioada culesurilor 41
6.2.3.Tehnologia de întreţinere în perioada de primăvară 41
6.2.4. Pregătirea familiilor de albine pentru iernat 42
Chestionar 6 44
Ziua 7
7.1. Înmulţirea familiilor de albine 45
7.1.1. Roirea naturală 45
7.1.2. Prinderea şi instalarea unui roi 45
7.1.3. Roirea artificială 46
7.1.3.1. Roirea prin stolonare 46
7.1.3.2. Roirea prin divizare 46
7.1.3.3. Formarea roiului la pachet 47
7.2. Creşterea mătcilor 48
7.2.1. Creşterea mătcilor în sistem gospodăresc 48
7.2.2. Creşterea mătcilor în ţintensive 48
7.3. Introducerea unei mătci într-o colonie 49
7.3.1. Factorii care influenţează acceptarea unei mătci 49
7.3.2. Metode de introducere a mătcii 49
7.3.3. Marcarea mătcilor 50
Chestionar 7 51
Ziua 8
8.1. Menţinerea sănătăţii familiilor de albine 52
8.1.1. Măsuri organizatorice 52
8.1.2. Măsuri de ordin biologic 52
8.1.3. Măsuri de igienă 52
8.1.4. Măsuri de ordin curativ 53
8.2. Măsuri de prevenire a contaminării mierii în timpul extracţiei,
condiţionării şi ambalării mierii 54
8.2.1. Cerinţe privind igiena spaţiilor în care se realizează extracţia
mierii 54
8.2.2. Cerinţe privind igiena echipamentelor de extracţie a mierii 55
8.3. Cerinţe privind igiena familiilor de albine şi a stupinei 56
8.4. Măsuri de prevenire şi combatere a bolilor la albine 58
8.4.1. Metode şi procedee de combatere antivarroa 58
8.4.2. Metode şi procedee de combatere în loca americană 60
8.4.3. Metode şi procedee de combatere a dăunătorilor 61
8.4.3.1. Insecte 61
8.4.3.2. Păsări 63
8.4.3.3. Mamifere 64
Chestionar 8 66
Ziua 9
9.1. Managementul fermei apicole 67
9.1.1. Înfiinţarea unei exploataţii apicole 67
9.1.2. Mărimea şi clasificarea exploataţiilor apicole 67
9.2. Pregătirea stupilor pentru transport 69
Chestionar 9 71
Bibliografie 72
Introducere în apicultură
Pentru a-şi apropia albinele de casă, oamenii au tăiat scorburile cu albine, iar mai târziu
şi-au confecţionat coşnite din nuiele sau alte materiale, învelite la exterior cu argilă,
creând primii stupi primitivi.
Atât Biblia, talmudul ebraic şi coranul arabilor, amintesc de miere şi de faguri. În India
antică se menţionează despre un tămăduitor renumit în jurul anului 1400 î.Hr. care
cunoştea opt sortimente de miere, fiecare cu anumite proprietăţi terapeutice.
Istoricul grec Xenofon (430-355 î.Hr.) scria că hrana geţilor consta în primul rând din
miere, legume, lapte şi foarte puţină carne deoarece credinţa in Zamolxes îi oprea.
Este interzisă deschiderea stupilor pentru intervenţii în cuibul familiilor de albine, înainte
de a se pune în stare de funcţionare afumătorul şi a se îmbrăca echipamentul de
protecţie (halatul sau salopeta, masca). Apicultorii experimentaţi pot lucra şi fără mască,
însă pentru începători utilizarea măştii este absolut obligatorie, deoarece albinele iritate
atacă în special faţa.
În timpul executării lucrărilor, mişcările vor fi sigure, calme, fără bruscări, lovituri sau
răsturnări de materiale, obiecte etc. pentru a nu irita albinele. Nu se admite alungarea
albinelor care eventual zboară insistent în preajma capului, prin agitarea mâinilor.
La extracţia mierii, apicultorul va introduce şi va scoate ramele din centrifugă numai după
ce aceasta s-a oprit complet.
Instalaţiile electrice ale centrifugelor, ale uscătoarelor de polen, ale cuţitelor pentru
descăpăcit faguri şi ale oricăror altor utilaje apicole acţionate electric, vor fi verificate cu
grijă pentru a fi în perfectă stare de funcţionare şi vor fi legate la pământ.
Înţepăturile de albine sunt neplăcute, dar foarte rar necesită o vizita la medic.
Înţepătura de albină este un accident neplăcut ccare nu are cum să treacă neobservat.
Există și persoane alergice la veninul de albină iar pentru acestea o simplă înţepătură
poate duce la șoc anafilactic. Dar cazurile sunt destul de rare.
Cei mai mulţi copii vor dezvolta doar iritaţii locale de mici dimensiuni la locul înţepăturii,
dureroase ce-i drept, dar care trec de la sine în câteva zile.
Dacă se întâmplă să fiţi înţepaţi de o albină, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să
scoţi acul, care de obicei rămâne înfipt în piele. Acul unei albine funcţionează asemănător
unei pompe automate: cu cât stă mai mult în piele, cu atât pompează mai mult venin. De
aceea, este important să îl scoţi cât de repede poţi. Uită-te după un punct negru în
mijlocul zonei roșii ce apare ca urmare a înţepăturii. Nu încerca să apuci acul cu degetele
sau cu o pensetă, deoarece riști să storci și mai mult venin. În schimb, zgârie ușor zona
cu unghia.
Odată scos acul, spală bine zona cu apă și săpun. La fel și dacă este vorba despre o
înţepătură de viespe (aceasta nu-și lasă acul în piele). Aplică gheaţă sau altceva foarte
rece la locul înţepăturii, pentru circa un sfert de oră, dar niciodată direct pe piele, ci într-
un prosop sau într-un tricou, de exemplu.
Pentru a reduce durerea, poţi pune imediat pe zona afectată o compresă îmbibată cu apă
în care ai dizolvat bicarbonat de sodiu.
Simptomele care îţi arată că ceva nu este în regulă și că există șansa să fiţi alergic la
veninul de albină sau de viespe sunt următoarele: prurit generalizat, dificultatea de
a respira, wheezing, greaţă, umflarea limbii, a feţei sau a mâinilor, ameţeală,
crampe abdominale, senzaţie de apăsare în piept.
Aceste simptome au o evoluţie rapidă și pot progresa spre șoc anafilactic, deci este
esenţial să ajungi cât mai repede la spital. Reacţiile apar de obicei imediat după
înţepătură, dar pot să apară și după circa 60 de minute.
De asemenea, trebuie să vă vadă un doctor dacă, la câteva zile după neplăcutul incident,
zona înţepăturii este în continuare foarte roşie sau dureroasă, dacă pare că s-a infectat
sau dacă faceţi febră.
Deşi nu prea ai cum să prevezi astfel de accidente, sunt câteva măsuri care scad riscul să
fiţi înţepat de o albină sau de-o viespe. Cum ar fi să nu folosești produse cosmetice
parfumate (mirosul puternic poate atrage albinele) și nici să nu-l imbraci în haine foarte
colorate sau cu imprimeu floral. Și ai grijă să nu meargă desculţ prin iarbă.
ŞTIAŢI CĂ?
La stupii orizontali extinderea cuibului se execută prin adăugarea sau intercalarea de noi
rame alături sau în interiorul cuibului existent (extinderea se face pe orizontală), iar la
cei verticali prin adăugarea prin suprapunere, pe linie verticală, de noi corpuri sau
magazine.
Halatul şi salopeta trebuie să fie de preferinţă de culoare albă, deoarece culorile închise
irită albinele. Trebuie să fie închise până sub bărbie, iar mânecile să fie prevăzute cu
elastic pentru a preveni pătrunderea albinelor.
Măştile apicole au rolul de a proteja faţa şi gâtul de înţepături şi se prezintă sub mai
multe tipuri. Condiţiile ca o mască să fie de calitate se referă la: asigurarea unei bune
vizibilităţi, motiv pentru care plasa să fie de culoare neagră, să nu permită pătrunderea
albinelor şi să asigure o bună ventilaţie, mai ales în zilele călduroase de vară.
• Şablonul
• Perforatorul
Dispozitivul pentru însârmarea ramelor se prezintă sub forma unui cadru metalic
pe care se sprijină sârma în momentul însârmării.
• Planşeta calapod
Planşeta calapod se prezintă sub forma unui suport din lemn de formă
dreptunghiulară, perfect neted, dimensionat încât să încapă exact în lumina unei
rame.
• Pintenul apicol
Extractoarele pentru miere sunt utilaje cu ajutorul cărora mierea este extrasă din faguri
după descăpăcirea acestora, fără să fie deterioraţi.
10 | P r i m u l m e u s t u p
Extragerea mierii din celulele fagurelui se realizează datorită forţei centrifuge, motiv
pentru care extractoarele sunt denumite centrifuge pentru miere.
Sitele au rolul de reţinere a căpăcelelor de ceară sau a altor impurităţi atunci când
mierea se scurge din extractor.
Măturătorul
Maturatoarele sunt vase mari în care mierea este depozitată după centrifugare. Ele
permit decantarea, limpezirea şi în unele cazuri evaporarea apei în exces.
ŞTIAŢI CĂ?
Mierea este singurul aliment complet, care poate susţine singur viaţa. Conţine
glucide, vitamine, minerale, antioxidanţi, apă și enzime.
Mierea nu se alterează deoarece conţine conservanţi naturali ce nu permit
dezvoltarea bacteriilor. Mierea descoperită în mormintele faraonilor, după mii de
ani, era încă comestibilă.
Mierea era atât de apreciată în Roma antică, încât era folosită ca monedă de
schimb, în locul aurului; obicei păstrat în unele ţări până spre sfârşitul Evului
Mediu.
Acest tip de colector este alcătuit din placa activă a colectorului, corpul colectorului şi
sertarul pentru polen.
Placa activă este confecţionată din material plastic (vinidur) şi este prevăzută cu mai
multe rânduri suprapuse de orificii cu diametrul de 4,9 mm, care se aşează în poziţie
verticală în dreptul urdinişului, albinele fiind obligate ca la intrarea în stup să treacă prin
orificiile plăcii active. Polenul transportat de albine în corbicule este reţinut afară din
cauza diametrului redus al orificiilor şi cade în sertarul de colectare acoperit cu o plasă
de sârmă cu ochiurile de 3,5 mm.
11 | P r i m u l m e u s t u p
Corpul colectorului este confecţionat din lemn, are forma unui cadru în care se aşează
componentele menţionate. Recoltarea polenului din sertar se face zilnic printr-o
deschidere practicată într-un capăt al corpului colectorului.
ŞTIAŢI CĂ?
Polenul este o substanţa bogată în proteine folosită de abine pentru a hrăni larvele.
Topitorul solar
Este un utilaj simplu care permite topirea fagurilor în condiţii de stupină folosind energia
solară. Nu este utilizat pentru topirea fagurilor vechi care se reformează. Este format
dintr-o cutie de lemn de 500 mm lungime şi 400 mm lăţime. Peretele posterior este mai
înalt cu 100 mm decât cel anterior.
Deşi sunt cunoscute mai multe variante de prese (Rooth, Temnov, Lega etc), presa
românească se compune dintr-un corp cilindric de tablă de 2 mm, cositorită, o izolaţie
termică interioară mobilă, realizată din şipci de lemn fixate în cercuri metalice, cu un
piston şi un ax prevăzut cu mânerul de acţionare, precum şi un vas colector-decantor de
ceară. După umplerea corpului cu boştină fierbinte, se începe presarea, iar din timp în
timp se va turna apă fierbinte pentru a se uşura antrenarea cerii spre vasul colector.
12 | P r i m u l m e u s t u p
1.3.8. Utilaje pentru extracţia propolisului
Colectorul de propolis este alcătuit dintr-o gratie metalică (sârmă sau fâşii
metalice de 8 mm înălţime care acoperă suprafaţa formată de spetezele
superioare ale ramelor. Peste această gratie metalică se aşează o plasă din
material plastic cu ochiurile de 1 - 2 mm, iar peste aceasta o ţesătură din pânză
de bumbac
Colectorul de propolis tip grătar este confecţionat din şipci de lemn de esenţă
tare, încadrate într-o ramă de 2 cm lăţime. Şipcile au lăţimea de 1,7 cm şi
înălţimea de 0,7 cm, iar distanţa între ele trebuie să fie de 3 mm. Şipcile sunt
detaşabile. Grătarul este aşezat deasupra spetezelor superioare ale ramelor, iar
albinele vor propoliza spaţiile libere dintre şipci, după care şipcile se scot şi se
răzuie de propolis.
ŞTIAŢI CĂ?
Recoltarea veninului se poate face numai în timpul sezonului activ, din aprilie până în
septembrie, numai de la familiile puternice.
În cursul unei zile, o familie de albine se poate supune unui ciclu de 4 excitări a 30 de
minute, cu pauze între ele de 60 minute.
După ultima recoltare, casetele sunt păstrate într-o încăpere minimum 72 ore pentru ca
veninul de sub peliculă să cristalizeze complet şi abia după aceea se procedează la
desprinderea peliculei şi răzuirea acestuia. Pe timpul recoltării se vor lua măsuri de
protecţia muncii, ţinând seama de toxicitatea veninului, având grijă ca veninul recoltat să
nu fie impurificat. Ambalarea veninului se face în borcane de culoare închisă cu dop
rodat.
Apilarnilul este un produs apicol relativ nou care provine din larvele de trântor şi din
conţinutul nutritiv aflat în respectivele celule, recoltate cu o zi înainte de căpăcirea
13 | P r i m u l m e u s t u p
celulelor (a şaptea zi de viaţă larvară).
Serveşte la împiedicarea accesului mătcii într-o anumită zonă din stup, pentru a nu
depune ouă în fagurii destinaţi depozitării mierii, sau în alte diferite împrejurări. Se
prezintă sub forma unei diafragme sau a unui podişor (în funcţie de tipul de stup la care
sunt utilizate), având însă zone alternative de material lemnos şi vergele metalice; acestea
din urmă, sunt distanţate astfel încât permit trecerea liberă a albinelor, dar nu şi a mătcii.
Serveşte la arderea sulfului în vederea tratării fagurilor din depozit, împotriva moliei
cerii.
Cântarul de control
Se foloseşte pentru stabilirea dinamicii culesului de nectar. Este de tipul unei cutii cu
mânere, pretabil pentru transportat în pastoral.
Cabana apicolă
14 | P r i m u l m e u s t u p
1. Câţi stupi existau în secolul al XVIII-lea, conform documentelor epocii în
Moldova şi Muntenia ?
2. Dar doar în Moldova ?
3. Din ce se compune echipamentul de protecţie apicol obligatoriu?
4. Unde se amplasează stupinele pentru evitarea înţepăturilor?
5. Ce mirosuri iritante pentru albine trebuiesc evitate de către apicultor la intrarea
în stupină?
6. Ce se interzice, pentru evitarea înţepăturilor, atunci când albinele zboară
insistent în preajma capului?
7. De ce se interzice utilizarea abuzivă a afumătorului?
8. Ce materiale se recomandă a se folosi pentru obţinerea fumului în afumător?
9. Care este primul lucru care trebuie făcut în cazul unei înţepături de albină?
10. Care sunt simptomele premergătoare unui şoc anafilactic?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
15 | P r i m u l m e u s t u p
2.1. ALBINA INDIVID ŞI COLONIE
Pentru cunoaştera temeinică a albinei melifere trebuie avut în vedere atât individul cât şi
colonia de albine.
Apis mellifera
Albina meliferă este specia care este răspândită pe toate continentele care asigură
condiţii de dezvoltare, producând cea mai mare parte din mierea şi ceara care se obţine
în lume. Are valoarea economică cea mai ridicată şi a înregistrat cel mai mare progres
biologic. Datorită calităţilor ei productive este întreţinută în stupi şi exploatată în mod
organizat de către apicultori.
ŞTIAŢI CĂ?
16 | P r i m u l m e u s t u p
2.1.1. Matca
Matca este regina stupului care are rolul de a oua, ouă din care se dezvolta ulterior, în
funcţie de tipul de hrană primit, ceilalţi indivizi ai coloniei de albine, respectiv matca,
trântorii şi albinele.
Aripile, deşi mai lungi ca la albinele lucrătoare, acoperă abdomenul până la jumătate din
cauza dimensiunilor mai mari ale segmentelor abdominale. Greutatea corporală în timpul
activităţii de ouat este de 170 - 208 mg.
În condiţii normale, împerecherea mătcii are loc în primele 5 - 10 zile de viaţă, iar după 2
- 5 zile de la împerechere începe să depună ponta. Dacă împerecherea nu a avut loc în
20 - 30 de zile, matca, după circa 40 de zile, începe să depună ouă nefecundate, din care
vor ecloziona trântori. Astfel de mătci se numesc arenotoce şi trebuie suprimate.
Matca părăseşte stupul numai pentru împerechere şi în cazul în care familia roieşte. Când
matca tânără eclozionează din botcă, matca bătrână este omorâtă sau alungată. Matca îşi
foloseşte acul numai împotriva mătcilor rivale, de regulă, în stup existând o singură
matcă.
ŞTIAŢI CĂ?
17 | P r i m u l m e u s t u p
2.1.2. Trântorii
Trântorii sunt a doua casta a coloniei de albine si au rolul doar in fecundarea matcilor.
În primele 4 zile de viaţă, trântorii sunt hrăniţi cu miere de către albinele lucrătoare,
după care se hrănesc singuri. Primul zbor al trântorilor se produce la vârsta de 8 zile. Ei
preferă să zboare împreună cu mătcile în zilele călduroase şi însorite între orele 11 - 17,
mai intens între orele 14 - 16. Trântorii apar în lunile mai-iunie, trăiesc 6 - 8 săptămîni şi
mor în iulie-august, când sunt lăsaţi fără hrană şi izgoniţi din stup. Uneori când matca nu
este fecundată, ei sunt lăsaţi în stup până primăvara următoare.
ŞTIAŢI CĂ?
Trântorii:
Albinele lucrătoare se dezvoltă din ouăle fecundate, fiind cele mai numeroase. Numărul
lor variază în funcţie de anotimp şi intensitatea culesului: primăvara devreme numărul lor
este de 15000 – 20000 de indivizi pe colonie, în timpul verii de 40000 – 60000 şi chiar
până la 80000, iar toamna, odată cu reducerea activităţii, numărul lor scade la 20000 –
30000.
18 | P r i m u l m e u s t u p
În cadrul familiei, albinele lucrătoare deţin rolul important, executând o serie de
activităţi, existând o adevărată diviziune a muncii, care se face în funcţie de vârsta lor, dar
şi în funcţie de nevoile momentului reevaluate de sistemul de comunicare între indivizi.
ŞTIAŢI CĂ?
Albinele lucrătoare:
Au două stomacuri: într-unul acumuleaza nectarul şi apa, iar celalalt este pentru
digestia proprie.
Albinele prezintă 170 de tipuri de receptori olfactivi. Simţul mirosului este foarte
bine dezvoltat şi are rol atât în descoperirea surselor de hrană cât şi în
comunicare socială. O albină poate ştii de la metri distanţă dacă o floare mai are
polen şi nectar, sau dacă a fost deja vizitată de o altă albină.
Albinele bat bate din aripi foarte rapid, 200 de bătăi/secundă, de unde rezultă şi
bâzâitul specific.
Raza de activitate medie este de 5-6 km. Viteza maximă atinsă în zbor: 70 km/h.
Într-o singura expediţie, o albină vizitează 50-100 de flori.
19 | P r i m u l m e u s t u p
2.2. MORFOLOGIA ALBINEI
2.2.1. Tegumentul
Tegumentul este alcătuit dintr-o substanţă rezistentă numită chitină, lipide şi protide. În
alcătuirea tegumentului intră trei straturi: cuticula, hipoderma şi membrana bazală
Antenele sunt două structuri filamentoase formate din trei părţi: scapus, pedicel
(peduncul) şi flagel. Ele sunt fixate de cap printr-o mică excavaţie în cuticulă denumită
soclu. Scapusul este un articol lung ce alcătuieşte baza antenei şi adăposteşte organul lui
Johnston cu rol în echilibrul corpului. În continuare se află pedicelul, urmat de flagel care
este compus din 11 articole la matcă şi lucrătoare şi 12 articole la trântor.
2.2.3. Toracele
Toracele albinei este format din trei segmente: protorace, mezotorace şi metatorace, la
care se adaugă un al patrulea segment numit propodeum, care este de fapt primul
segment abdominal.
20 | P r i m u l m e u s t u p
Pe torace sunt fixate trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. Fiecare segment
este format dintr-o parte dorsală numită notum şi o parte ventrală numită sternum, iar
între acestea se găseşte pleura. Notumul este format dintr-o regiune anterioară - scutum
şi una posterioară - scutelum.
Mezotoracele poartă a doua pereche de picioare şi prima pereche de aripi. Prezintă două
orificii mici numite stigme, care servesc la respiraţie.
Toracele este acoperit cu peri mari şi deşi, mai lungi la trântor decât la lucrătoare şi
mătci. În interiorul toracelui se găsesc organele respiratorii şi nervii, fiind prevăzut cu o
musculatură foarte puternică pentru aripi şi picioare.
2.2.4. Abdomenul
Fiecare segment este alcătuit din tergite superior şi sternite inferior (ventral). Tergitele
acoperă parţial şi marginile laterale ale sternitelor. Pe fiecare tergit, de o parte şi de alta,
se găseşte câte un orificiu respirator (stigmă). Ultimul tergit şi sternit formează rectul şi
deschiderea acului, iar la matcă şi trântor se deschid organele genitale . Pe sternitele 3-6
se găsesc câte două suprafeţe cu aspectul sticlei traslucide, care sunt glandele cerifere.
Aceste glande pot fi observate numai când se întinde forţat abdomenul, deoarece sunt
acoperite de sternitele precedente.
O glandă ceriferă este alcătuită din 10000 – 20000 celule palisadice care ating
dezvoltarea maximă la vâsta de 12-18 zile. Glandele cerifere prezintă nişte pori extrem
de fini prin care se scurge ceara lichidă în buzunarele dintre inele, iar în contact cu aerul
ceara se solidifică formând nişte plăcuţe foarte fine numite solzi.
21 | P r i m u l m e u s t u p
1. Care sunt principalele tipuri de stupi?
2. Câte perechi de picioare şi de aripi are albina?
3. Care sunt principalele părţi componente din punct de vedere morfologic ale
albinelor?
4. Care sunt cele 3 caste care compun colonia de albine?
5. Cum se numesc substanţele prin intermediul cărora comunică mătcile cu celelalte
albine?
6. Care este principalul rol al mătcii?
7. Dar al trântorilor?
8. Ce se întâmplă cu trântorii dupa împerechere?
9. Care e raza medie de zbor a unei albine lucrătoare?
10. Care este perioada vieţii unei albine în perioada de cules, de primăvara - toamna
şi în perioada rece?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
22 | P r i m u l m e u s t u p
3.1. DEONTOLOGIA MESERIEI DE APICULTOR
Respectarea profesiunii de apicultor şi pentru micile vieţuitoare cum sunt albinele este
asemenea “Jurământului lui Hipocrate” pentru medicină, deontologia apicultorului
impune respectarea cu sfinţenie a următoarelor reguli faţă de albine, faţă de alţi colegi
apicultori şi faţă de consumatorii produselor apicole.
- nu se vor amplasa stupinele nou venite în pastoral în faţa culoarului de zbor al altor
stupine, evitându-se sărăcirea stupinei deja prezente în albine culegătoare
23 | P r i m u l m e u s t u p
3.2. SIMŢURILE ŞI COMUNICAREA ALBINELOR
Acest simţ este deservit de cei trei oceli şi cei doi ochi compuşi. Rolul ocelilor este de
percepţie a luminii şi de orientare a albinelor în direcţia acesteia, de a sesiza intensitatea
luminii şi de a menţine poziţia corpului faţă de verticală, cât şi de orientare în interiorul
stupului. Ochii compuşi sunt alcătuiţi din omatidii al căror număr variază în funcţie de
castă. Faptul că fiecare omatidie reprezintă un sistem optic complet, câmpul vizual al
albinei apare mozaicat ca rezultat al alăturării imaginilor percepute de fiecare omatidie.
Ochii simpli (ocelii) sunt situaţi în partea superioară a capului în vîrfurile unui triunghi. Ei
sunt formaţi dintr-o lentilă biconvexă, un corp vitros şi o retină. În timpul zborului, ocelii
dau senzaţia poziţiei verticale şi au rolul de măsurare a intensităţii luminii, permiţând
semnalizarea începutului sau sfârşitului zilei, înnourările şi înseninările.
Ochii compuşi
Ocupă o mare parte din suprafaţa capului albinei, iar ca structură sunt alcătuiţi din
numeroase unităţi de bază numite omatidii. Numărul omatidiilor la fiecare ochi este diferit în
funcţie de castă: 3000 – 4000 la matcă, 4000 – 5000 la albina lucrătoare şi peste 7000 – 8000
la trântor.
Culorile pe care le disting albinele sunt cuprinse în spectrul solar între 310 şi 650
nanometri. Spre deosebire de om, albina nu percepe culoarea roşie, dar percepe
ultravioletul care este inaccesibil omului. Albul este sesizat în funcţie de modul în care
petalele florilor absorb sau reflectă razele ultraviolete.
Funcţia tactilă este îndeplinită de organe specializate sub formă de perişori şi conuri
senzitive (sensile) în care pătrund terminaţii ale celulelor nervoase dispuse pe antene, la
nivelul aparatului bucal, picioarelor, dar şi pe alte părţi ale tegumentului. Există o strânsă
asociere între simţul mirosului şi cel tactil deoarece cele mai multe organe cu rol tactil
se găsesc pe antene, alături de cele specializate pentru miros.
24 | P r i m u l m e u s t u p
3.2.2.2. Comunicarea olfactivă
Simţul mirosului este îndeplinit de numeroasele sensile situate pe antene şi palpii labiali şi
într-un număr mai redus pe picioare şi restul corpului. Cu ajutorul lor, albinele sunt
capabile să perceapă mirosuri în diluţie de 1:500 sau chiar de 1:1 000 000, chiar atunci
când se află în amestec. Datorită dispunerii pe antene a sensilelor specializate pentru alte
simţuri, albina obţine informaţii mult mai complexe despre obiectul mirosit.
Codul gestual sau “dansul albinelor” reprezintă descoperirea principală a lui K. von Frisch -
pentru care a fost încununat cu premiul Nobel.
Dacă distanţa între sursa de hrană şi stup este mai mică de 100 m albina exploratoare
care intră în cuib se eliberează de încărcătura adusă, apoi execută nişte cercuri mici pe
fagure, la început într-un sens apoi, fără pauză, în sens invers. Aceste deplasări alternative
durează aproximativ 30 de secunde. În acest timp, celelalte albine caută cu antenele să
ţină contactul cu abdomenul dansatoarei. În scurt timp, aceasta se opreşte brusc, apoi
părăseşte stupul urmată de albinele care au căpătat informaţiile, îndreptându-se spre
sursa de hrană. La rândul lor, după reîntoarcerea la stup, aceste albine, prin acelaşi dans
transmit informaţiile mai departe.
Acest dans, într-un sens şi altul, pe mai multe locuri de pe fagure, a fost denumit dans
mobilizator circular
25 | P r i m u l m e u s t u p
3.2.2.3.2. Dansul mobilizator balansat
Dacă distanţa între sursa de hrană şi stup este mai mare de 100 m, albina care a
descoperit sursa execută mişcări pe un contur imaginar asemănător cifrei opt turtite.
Prin acest dans se comunică distanţa şi direcţia spre locul în care se găseşte hrana.
Presupunând că albina pleacă din punctul A spre dreapta, execută un semicerc până în B,
apoi se întoarce în linie dreaptă până la locul iniţial de plecare. Parcurge un nou semicerc
spre stânga şi iar revine în A completând astfel cifra opt. Când albina se deplasează în
linie dreaptă execută mişcări de balansare a abdomenului spre stânga şi dreapta, motiv
pentru care dansul a fost numit dans mobilizator balansat
ŞTIAŢI CĂ?
26 | P r i m u l m e u s t u p
1. Care sunt cele trei categorii de indivizi, faţă de care apicultorul are obligaţii de a
respecta anumite reguli, în cadrul deontologiei meseriei de apicultor?
2. De ce stupinile nou venite nu se amplasează în faţa culuarului de zbor al altor
stupine?
3. Care sunt cele 4 reguli de bază impuse a se respecta faţă de albine?
4. Ce se interzice cu desavârşire asupra produselor apicole, în cadrul deontologiei
de apicultor?
5. Ce culoare nu percepe albina?
6. Care este casta de albine care are numărul cel mai mare de omatidii în cadrul
unui ochi?
7. Care este descoperirea principală pentru care K. von Frisch a fost încununat cu
premiul Nobel?
8. Cum se numeşte dansul executat de către albină în cazul unei surse de cules
aflată la o distanţă mai mică de 100 m?
9. Dar la o distanţă mai mare de 100 m?
10. Când folosesc albinele dansul de desprindere?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
27 | P r i m u l m e u s t u p
4.1. ORIENTAREA ALBINELOR
Zborurile de orientare
La primul zbor, albinele tinere ieşite zboară în imediata apropiere a stupului, fiind
îndreptate cu capul spre stup pentru a memora poziţia acestuia faţă de obiectele
înconjurătoare. În acest timp ele eliberează excrementele acumulate în rect în perioada
scursă de la eclozionarea lor.
În zborurile următoare se prelungeşte atât durata cât şi raza de zbor, fiind memorate
obiectele de orientare aflate pe parcurs.
28 | P r i m u l m e u s t u p
ŞTIAŢI CĂ?
29 | P r i m u l m e u s t u p
4.2. BIOECOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE
ŞTIAŢI CĂ?
În schimb, prin gruparea a cel puţin 50 sau 100 de albine se realizează un ghem care
poate climatiza cuibul.
Asigurarea umidităţii relative se realizează tot pe seama activităţii albinelor. În timpul iernii,
glandele rectale filtrează din substanţele reziduale ale digestiei apa chimic pură pe care o
redau organismului.
30 | P r i m u l m e u s t u p
4.2.1.3. Curaţirea celulelor şi a cuibului
Albinele curăţă cuibul, scoţând în afara stupului resturile de ceară, cristale de miere,
puiet sau albine moarte, păstură şi alte resturi.
Resturile menţionate sunt apucate cu mandibulele, iar în cazul corpurilor mai mari
cooperează 2 - 3 albine, pentru înlăturarea din cuib.
Larvele de matcă până la căpăcirea lor sunt hrănite de albinele doici cu lăptişor, iar
larvele de albine lucrătoare şi trântori în vârstă de 1 - 3 zile sunt hrănite cu lăptişor, iar
în continuare cu amestec de miere şi polen.
Există chiar opinia că albinele doici ar depune lăptişor în cantităţi mici în celulă înainte de
ecloziunea larvei, care este absorbit prin micropilul oului şi are rolul de înmuire a
corionului, facilitându-se astfel ieşirea tinerei larve.
Înainte de a începe hrănirea larvelor, doicile cercetează celulele pentru a stabili unde este
aşezat capul larvei timp de 10 - 20 secunde, apoi îşi apropie mandibulele, iar prin
deschiderea şi vibrarea uşoară a acestora, între maxile apare o picătură de hrană care
este eliberată pe fundul celulei sau pe pereţii acesteia şi nu direct în gura larvei.
31 | P r i m u l m e u s t u p
4.2.1.5. Primirea nectarului şi transformarea acestuia în miere
O albină în pericol emite semnale de alarmă, care provoacă congenerelor sale agresiune
şi atacă orice intrus prin înţepare. Perceperea stimulilor de alarmă face ca celelalte
lucrătoare să-şi umple guşa cu miere în 60 până la 90 secunde.
Simţul mirosului joacă un rol important în recunoaşterea albinelor din aceeaşi colonie,
care au acces în stup, în timp ce albinele hoaţe sau străine nu au acces. O situaţie
specială se întâmplă când culegătoarele rătăcite, care sunt încărcate cu hrană, se
îndreaptă spre un stup străin. Ele emit un sunet de apel (un bâzâit specific) care calmează
agresivitatea paznicilor, lăsându-le accesul liber.
Cantităţi mai mari de apă sunt aduse de către albine (sacagiţe), mai ales în perioada
creşterii puietului, primăvara când este folosită la diluarea rezervelor de miere necesare
hrănirii puietului şi în perioadele de arşiţă când este folosită pentru nevoile organismului
şi climatizarea cuibului. La apariţia culesurilor abundente, numărul albinelor ocupate cu
aprovizionarea cu apă se reduce.
ŞTIAŢI CĂ?
Mierea este produsă din nectarul cules din flori, depozitat în fagure şi deshidratat.
Albinele elimină apa din nectar prin bătai vivace ale aripilor, până când rămâne o
umiditate de 17%. Apoi fagurii sunt sigilaţi cu dopuri de ceară.
Activitatea de cules a albinelor este influenţată în cea mai mare măsură de condiţiile de
32 | P r i m u l m e u s t u p
mediu (temperatura, vântul, luminozitatea, ploaia etc.) - factori care influenţează secreţia
de nectar.
Albinele trec la activitatea de culegătoare după a 21-a zi de viaţă, având sarcini precise
impuse de organizarea socială pentru aprovizionarea cuibului cu nectar, polen, propolis şi
apă.
Efectivul numeros al unei familli de albine este constituit din indivizi de vârste diferite:
circa o treime albine bătrâne şi două treimi albine tinere. În cursul vieţii albinele
desfăşoară mai multe activităţi legate în general de vârsta pe care o au:
- albinele între 3 la 11 sau 12 zile constituie grupa albinelor doici care se ocupă cu
hrănirea puietului. La aceste albine glandele hipofaringiene sunt bine dezvoltate.
Un grup de 10 - 12 albine însoţesc matca pe care o hrănesc cu lăptişor de
matcă. Asemenea grup se constituie în suită pe fiecare faţă a fagurelui sau alt
fagure unde a trecut matca;
Această diviziune a muncii nu este strictă deoarece când necesităţile familiei se modifică,
succesiunea şi repartiţia muncii se schimbă în funcţie de nevoile momentului.
33 | P r i m u l m e u s t u p
1. Care sunt principalele activităţi ale albinelor în cuib?
2. Dar în afara cuibului?
3. Cu ce sunt hrănite larvele de matca de către doici?
4. Care este temperatura ce se menţine în cuibul cu puiet, indiferent de sezon?
5. Care simţ joacă un rol important în recunoaşterea albinelor din aceeaşi colonie?
6. În ce situaţie specială, albinele rătăcite sunt primite în alt stup?
7. Când sunt căpăcite celulele pline cu miere, înainte sau după eliminarea apei din
nectar?
8. După câte zile trec albinele la activitatea de culegătoare?
9. Care este raportul dintre albinele bătrâne şi cele tinere într-o colonie normală?
10. De câte albine este nevoie pentru a produce o linguriţă de miere?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
34 | P r i m u l m e u s t u p
5.1. HRANA ŞI RELAŢIILE DE NUTRIŢIE ÎNTRE ALBINE
Familia de albine pentru a avea o dezvoltare armonioasa are nevoie de două tipuri de
hrană:
1. MIEREA DE ALBINĂ
2. ZAHĂRUL
- sirop invertit
- şerbet de zahăr
35 | P r i m u l m e u s t u p
5.1.2. Relaţiile de nutriţie între albine
În interiorul coloniei de albine există relaţii de nutriţie prin care hrana este trecută de la
un individ la altul - mecanism cunoscut în biologie sub denumirea de trofalaxie, care are
rolul de a asigura atracţia reciprocă între indivizi, contribuind la coeziunea şi integritatea
biologică a familiei.
Într-o familie de albine normal dezvoltată, prin schimburile de hrană, numai şase albine
reuşesc să comunice în două ore la 72% din culegătoare şi la 19% din cele de pe faguri
orice aliment "mesaj" sau altă substanţă. În 24 de ore mesajul este recepţionat de 76%
din culegătoare şi de 50% din albinele de pe faguri şi tot pe această cale este comunicată
concentraţia zaharului din nectar.
36 | P r i m u l m e u s t u p
5.2. FURTIŞAGUL ALBINELOR
- familiile slabe vor fi unificate, sau în caz contrar numărul de faguri să fie corelat
cu puterea familiei, astfel ca fagurii să fie bine acoperiţi de albine;
- extracţia mierii să se facă noaptea în cabană, iar fagurii extraşi să se dea la lins în
aceeaşi noapte, stupilor la care au fost luaţi.
37 | P r i m u l m e u s t u p
1. Care sunt cele două tipuri de hrană necesare unei familii de albine?
2. Care sunt cele 2 componente ale hranei proteice?
3. Care sunt tipurile de hrăniri folosite în funcţie de scopul urmărit?
4. Care este cea mai bună hrană energetică pentru albine?
5. Când se poate folosi zaharul ca înlocuitor pentru miere?
6. Cum este cunoscut în biologie, mecanismul prin care hrana este trecută de la
un individ la altul?
7. Ce cantitate de sirop de zahăr se obţine din amestecul a 650 g zahăr şi 650
ml apă?
8. În ce perioada a zilei se fac hrănirile pentru evitarea furtişagului?
9. Enumeraţi 5 măsuri pentru evitarea furtişagului?
10. În caz de furtişag, urdinişurile vor fi mărite sau reduse?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
38 | P r i m u l m e u s t u p
6.1. ORGANIZAREA UNEI STUPINE
Literatura de specialitate surprinde câteva avantaje şi dezavantaje ale celor două tipuri de
stup, fiecare fiind diferenţiate de tipul de stupărit.
Ca şi concluzie generală, stupul orizontal este mai potrivit pentru stupinile staţionare, de
dimensiuni reduse spre medii, în timp ce stupii verticali se pretează în special în cazul
stupăritului pastoral, de dimensiuni medii spre mari, unde datorită sistemului modular de
concepere sunt mai flexibili şi mai usor de manevrat în timpul sezonului apicol, având
avantajul utilizării la maxim a spaţiilor de depozitare şi transport, atât a familiilor de
albine cât şi a ramelor cu miere organizate sub formă de magazii, existând în acest sens,
în apicultura dezvoltată, instalaţii de extragere a mierii de albine, unde pe linia de
extracţie se pune direct magazia cu rame şi nu doar rama individual.
În faţa fiecărui stup se va răzui iarba şi se va pune nisip pentru ca locul respectiv să fie în
permanenţă curat. Această suprafaţă de circa 1 m2 este numită “oglinda stupului” ajutând
la observarea din timp a unor stări anormale în familia respectivă (albine moarte, puiet
răcit şi scos afară din stup, albine intoxicate, puiet văros etc.).
Stupăritul staţionar este o tehnica apicolă în care familiile de albine sunt menţinute pe o
vatră permanentă, atat în timpul perioadei active a albinelor cât şi în perioada de iernare.
39 | P r i m u l m e u s t u p
6.1.3.2. Stupăritul Pastoral
Stupăritul pastoral, comparativ cu cel staţionar, este o tehnică apicolă în care familiile de
albine sunt transportate şi amplasate temporar la un tip de cules dupa care se retrage pe
vatra stupinei unde iernează.
Se practică în cazul stupinelor unde se lucrează intensiv şi unde baza meliferă a vetrei
permanente nu permite un cules permanent şi suficient pe parcursul unui sezon apicol
sau în cazul deplasarii familiilor de albine la polenizarea culturilor agricole.
40 | P r i m u l m e u s t u p
6.2. TEHNOLOGII DE ÎNTRETINERE ŞI EXPLOATARE A
FAMILIILOR DE ALBINE
Anul apicol începe cu perioada de creştere a albinelor pentru iernare care din punct de
vedere calendaristic corespunde lunilor august şi septembrie, după finalizarea ultimului
cules principal.
Numai familiile care intră în iarnă cu cel puţin 6 faguri bine ocupaţi cu albine (1800 g) pot
ieşi în primăvară pe minim 5 rame (1500 g). Numai o familie de această putere poate
creşte minimum două generaţii de albine care vor valorifica eficient culesul la salcâm în
primăvară.
Pentru obţinerea unor producţii ridicate de miere este necesară existenţa unor familii
foarte puternice care într-un timp scurt să poată valorifica culesurile de nectar
caracterizate prin intensitate mare, dar de scurtă durată.
Acest lucru este posibil doar parţial întrucât potenţialul fiziologic al mătcii nu permite
obţinerea unor familii foarte puternice până la primul cules principal - cel de salcâm.
41 | P r i m u l m e u s t u p
Operaţia se execută rapid, fără intervenţii mari la nivelul cuibului pentru a preveni
răcirea puietului.
Cu ocazia acestui control se apreciază: puterea familiei, prezenţa mătcii, prezenţa hranei
în fagurii din cuib, starea generală a cuibului.
În funcţie de modul în care se prezintă fiecare obiectiv urmărit se iau măsurile necesare
pentru remedierea anumitor deficienţe.
Se consideră că o familie este puternică dacă există în cuib cel puţin 8 - 9 faguri bine
acoperiţi cu albine; este de putere medie când albinele ocupă 6 - 7 faguri şi este slabă
dacă albinele acoperă în mod complet mai puţin de 6 faguri.
Familiile dotate cu mătci tinere şi prolifice, mai au de obicei puiet în cuib. Existenţa
puietului indică faptul că respectiva familie va intra în iarnă cu generaţii tinere de albine
care vor supravieţui până în primăvara anului următor, asigurând buna dezvoltare a
familiilor în primăvară.
Tot cu acest prilej se face restrângerea cuibului în funcţie de puterea familiei, deoarece
stupii se depopulează ca urmare a dispariţiei albinelor uzate participante la cules şi
reducerii pontei mătcilor.
42 | P r i m u l m e u s t u p
ŞTIAŢI CĂ?
43 | P r i m u l m e u s t u p
1. Care este tipul de stup pretabil pentru apicultura în sistem intensiv?
2. Înspre ce puncte cardinale se orientează urdinişurile stupilor?
3. Cum se numeşte suprafaţa din faţa stupului ?
4. Care sunt cele 2 tipuri de stupărit?
5. În ce luna calendaristică începe anul apicol?
6. Când se execută controlul sumar de primăvară?
7. Care este numarul minim de faguri ocupaţi de albină cu care o familie trebuie
se intre la iernat, pentru a putea valorifica din plin culesul de salcâm din anul
următor?
8. Cum se clasifica culesurile în funcţie de ambudenţa lor?
9. Care este numarul de faguri acoperiţi cu albine, pentru o familie puternică, la
controlul de toamnă?
10. Dar pentru o familie slabă?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
44 | P r i m u l m e u s t u p
7.1. ÎNMULŢIREA FAMILIILOR DE ALBINE
În condiţiile României, roirea naturală are loc după culesul de la salcâm, având ca
dezavantaje compromiterea culesului următor şi reducerea creşterii puietului.
ŞTIAŢI CĂ?
Când stupul devine prea aglomerat, albinele decid să mai creeze o regina.
Lucrătoarele construiesc un fagure cu 20 de celule hexagonale mai mari, adânci
de 25 de mm. Aici regina va depune ouă fertilizate. Larvele-regina sunt hrănite de
albine cu laptişor de matcă. La 9 zile, celulele cu larvă sunt acoperite cu un strat
de ceară.
Între timp regina veche împreuna cu o parte din roi, părăseşte stupul actual şi
pleacă în căutarea altuia, unde să înceapa o nouă colonie.
Dupa 8 zile de la acoperirea cu ceară, prima regina tânără iese din celulă. Ea
poate să părăsească stupul împreuna cu o parte din roi, la fel ca mama ei, sau
poate decide să rămână în stupul de baştină. În acest ultim caz, ea îşi va ucide
surorile înţepând cu acul fiecare celula ce conţine larve-regină.
Lucrătoarele ştiu când regina este pe moarte, deoarece aceasta nu mai degajă
feromoni.
Dacă regina moare prematur, fără să apuce să depuna ouă de regina, albinele vor
crea o noua matcă din larvele deja existente, dacă acestea nu au mai mult de 3
zile.
După aşezarea roiului, recuperarea acestuia trebuie să se facă în cel mai scurt timp
deoarece el poate pleca în orice moment.
45 | P r i m u l m e u s t u p
Trecerea albinelor din roiniţă în stup, se face spre seară după ce în prelalabil în stupul
respectiv s-au introdus 4 - 5 faguri artificiali.
În şirurile de albine care se îndreaptă spre urdiniş poate fi observată matca sau mai multe
mătci în cazul roiurilor secundare sau terţiare, din care unele pot fi recuperate de
apicultor după ce s-a asigurat că cel puţin una a intrat în stup.
Îngrijirea roiurilor ieşite în perioada normală de roire şi în prezenţa unui cules este
simplificată, deoarece dezvoltarea este foarte rapidă ca urmare a energiei de lucru
caracteristice.
La 24 de ore după instalarea roiului în stup se verifică prezenţa mătcii, iar în cazul roiului
primar începerea ouatului (la roiul primar există matca vârstnică fecundată).
În lipsă de cules se va asigura roiurilor de cel puţin de două ori pe săptămână hrăniri cu
700 - 800 g sirop de zahăr care determină o stimulare a mătcii şi realizarea rapidă a 5 - 6
faguri cu puiet înainte de a începe perioada de criză care se instalează la trei săptămâni
de la fixarea roiului ca urmare a dispariţiei unor albine prin moartea lor şi lipsei albinelor
tinere.
După apariţia propriilor albine, roiul capătă un nou avânt în dezvoltare şi trebuie să-i
asigurăm faguri artificiali şi hrăniri stimulative.
În condiţii normale, un roi primar ieşit în primele două decade ale lunii iunie, trebuie să
aibă la începutul lunii septembrie 8 faguri clădiţi, din care 5 - 6 faguri cu puiet şi o parte
din proviziile de hrană pentru iernare.
În cazul roiurilor secundare, dezvoltarea lor este mai lentă din cauza faptului că apar mai
târziu cu 7 - 8 zile decât cele primare, precum şi datorită faptului că este necesară o
perioadă pentru maturarea, fecundarea şi declanşarea ouatului mătcii care poate
cuprinde alte 10 - 15 zile.
Pentru buna dezvoltare a acestor roiuri este necesară asigurarea unei cantităţi de 1,5 kg
albine şi verificarea la fiecare 2 - 3 zile pentru urmărirea realizării împerecherii mătcii şi
începerea ouatului, urmând ca după 10 - 12 zile să se verifice calitatea împerecherii
mătcii după modul de căpăcire a puietului (puiet de lucrătoare sau de trântor).
Aceste roiuri vor intra în iarnă mai slabe decât cele primare, dar cu perspectiva unei
bune dezvoltări în anul următor, datorită tinereţii mătcilor.
Roirea prin stolonare se practică după terminarea culesului de la salcâm, când familiile
sunt foarte puternice, prevenindu-se roirea naturală.
46 | P r i m u l m e u s t u p
În acest scop se ridică 1 - 2 faguri cu puiet căpăcit şi albinele de acoperire dintr-o familie
(stoloni individuali) sau de la mai multe familii (stoloni colectivi) şi se introduc într-un
stup gol, dezinfectat, pregătit în prealabil.
Metoda constă în ridicarea unei jumătăţi din fagurii cu puiet, provizii şi albinele care se
găsesc pe aceştia şi introducerea lor într-un stup pregătit anterior.
Cei doi stupi se aşează de o parte şi de alta a locului pe care l-a ocupat familia iniţială la o
distanţă de 0,5 m, unul de altul, cu urdinişurile mult micşorate.
Albinele culegătoare nu vor mai găsi vechiul urdiniş şi se vor distribui între cei doi stupi
în mod aproximativ egal.
Către seară roiul fără matcă va primi o matcă protejată în colivie sau se va încastra o
botcă căpăcită într-o margine a unui fagure cu puiet.
În zilele următoare stupii se vor deplasa treptat cu câte 0,5 m zilnic spre locurile
definitive pe care le vor ocupa în stupină.
Denumirea metodei vine de la faptul că albinele şi matca care alcătuiesc roiul sunt
ambalate într-o ladă pachet ca să reziste pe timpul tranportului la distanţă.
Această metodă este larg răspândită în ţări ca SUA, Canada, Rusia etc. în care este mai
convenabilă sacrificarea albinelor toamna în zonele mai reci şi cumpărarea altora în
primăvară din zonele din sud, mai calde, sub forma roiurilor pachet.
47 | P r i m u l m e u s t u p
7.2. CREŞTEREA MĂTCILOR
Motivat de faptul că genetica este unul din cei 3 factori care asigură progresul în
zootehnie, cunoscute mai mult sub sloganul “rasa, masa, casa”, se recomandă ca în
procurarea mătcilor destinate stupinelor mici să se facă de la unitaţi autorizate ANARZ
de multiplicare a materialului biologic, fie ele stupine de elită sau stupine de multiplicare,
în felul acesta asigurându-ne de calitatea materialului genetic şi nu în ultimul rând evitând
consangvinizarea.
Pentru obţinerea acestor mătci sunt utilizate familii recordiste de la care se folosesc
larvele sau ouăle fecundate prin folosirea unor biotehnologii speciale în care se parcurg
mai multe etape de lucru: pregătirea botcilor artificiale, pregătirea familiilor materne,
transvazarea larvelor, pregătirea familiilor starter (pornitoare), pregătirea familiilor
crescătoare (finisoare), marcarea mătcilor, împerecherea mătcilor.
ŞTIAŢI CĂ?
48 | P r i m u l m e u s t u p
7.3. INTRODUCEREA UNEI MĂTCI ÎNTR-O COLONIE
Metoda directă când matca este introdusă fără a utiliza materialele de protecţie
împotriva albinelor lucrătoare.
Se aplică prin mai multe procedee cu rezultate mai mult sau mai puţin pozitive:
pulverizarea cu sirop, procedând prin surprindere, năclăirea în miere sau în lăptişor,
scufundarea mătcii în apă, introducerea prin pudrarea cu făină, introducerea cu ajutorul
fumului, alcoolului, cloroformului, introducerea directă a mătcii pe rame cu puiet fără
albine, sau cu rame numai cu provizii etc.
Metoda indirectă când matca este introdusă în colivii special confecţionate în vederea
protejării şi izolării ei de albinele lucrătoare.
Cele mai utilizate tipuri de colivii sunt: Miller, Titov, Benton, Zander sau tip capac etc.
Dacă în colivie nu se introduce hrană, matca este obligată să solicite hrană de la albinele
lucrătoare din familie. Odată cu hrana se va primi şi mirosul familiei, iar albinele vor
putea să lingă substanţa de matcă.
În acest fel albinele sunt preocupate de recoltarea siropului, acordând mai puţină atenţie
mătcii.
49 | P r i m u l m e u s t u p
7.3.3. Marcarea mătcilor
50 | P r i m u l m e u s t u p
1. Cum ştiu albinele lucrătoare că matca este pe moarte?
2. Ce se întamplă cu familia de albine când stupul devine prea aglomerat,
temperatura din interior prea mare?
3. După ce cules principal, intervine în România, fenomenul de Roire?
4. Cate mătci pot exista într-un roi?
5. Care sunt cele 3 tipuri de înmulţire a familiilor de albine prin roire artificială?
6. Care sunt cele 2 tipuri de stupini din care se poate cumpăra material biologic
certificat?
7. Care castă impregnează personalitatea întregului stup?
8. Sub ce formă pot fi introduse mătcile în stup?
9. Care sunt cele 2 metode de introducere a mătcii?
10. Care este rolul marcării mătcilor?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
51 | P r i m u l m e u s t u p
8.1. MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII FAMILIILOR DE ALBINE
Stupina trebuie să fie ferită de vânturi, iar vatra stupinei trebuie să beneficieze de căldura
soarelui, mai ales în sezoanele de primăvară, toamnă şi iarnă, iar în sezonul de vară sunt
necesare măsuri pentru umbrirea stupilor.
Locul trebuie să fie uscat, cu nivelul pânzei freatice la cel puţin 1,5 m, cu posibilităţi de
scurgere a apelor provenite din precipitaţii.
Stupinele trebuie amplasate cât mai aproape de baza meliferă pentru o cât mai bună
valorificare a culesurilor.
Familiile de albine, roiurile şi mătcile care se introduc în stupină vor fi perfect sănătoase.
Materialul astfel dezinfectat va fi spălat cu peria şi apă fierbinte. Pentru evitarea unor boli
ai căror agenţi patogeni prezintă formă sporulată se recomandă şi flambarea.
Tot pentru dezinfecţie în apicultură se mai foloseşte acidul acetic glacial şi sulful, mai ales
pentru dezinfecţia fagurilor.
Nu se vor introduce în stupină stupi şi utilaj apicol folosit anterior, fără ca acesta să fi
fost bine curăţat şi dezinfectat. Se vor reforma fagurii din cuib la cel mult trei ani de
utilizare, iar fagurii de rezervă se vor dezinsectiza şi dezinfecta în fiecare an.
52 | P r i m u l m e u s t u p
Toate resturile rezultate de la curăţirea stupului şi a inventarului apicol, precum şi
albinele moarte şi resturile colectate de pe fundul stupului se vor aduna cu atenţie şi vor
fi arse.
La apariţia bolilor în unele familii, acestea vor fi izolate şi ţinute în carantină, iar aplicarea
tratamentului medicamentos, atât în scop preventiv cât şi curativ, se va face la
recomandarea personalului de specialitate.
Aceste măsuri vizează tratarea bolilor după instalarea lor în familiile de albine.
Agenţii patogeni care provoacă boli sunt foarte numeroşi: virusuri, bacterii, miceţi,
protozoare şi paraziţi.
Pe lângă agenţii etiologici menţionaţi care conduc la starea de boală a albinelor, mai
intervin şi alte cauze limitative legate de existenţa unor dăunători, apoi cele datorate
diferitelor acţiuni ale omului, care pot conduce la pierderi datorate intoxicaţiilor ca
urmare a folosirii unor insecticide, pesticide şi creşterii gradului de poluare.
53 | P r i m u l m e u s t u p
8.2. MĂSURI DE PREVENIRE A CONTAMINARII MIERII ÎN
TIMPUL EXTRACŢIEI, CONDIŢIONĂRII ŞI AMBALĂRII MIERII
Caracteristici generale:
54 | P r i m u l m e u s t u p
3. Centre de extracţie colectivă
• Înainte şi după fiecare recoltare, suprafeţele care intră în contact cu mierea se vor spala
cu apă potabilă şi dacă este necesar cu produse de dezinfecţie recunoscute de Direcţia
de Medicină Preventivă.
• Axele, rulmenţii aparatelor de deasupra mierii sau în contact cu aceasta trebuie să fie
lubrefiaţi (unşi) cu grăsimi adaptate pentru industria agro-alimentară.
• Spatiile de depozitare trebuie să fie ferite de prezenta animalelor sau a altor surse de
contaminare microbiana sau chimică.
55 | P r i m u l m e u s t u p
8.3. CERINŢE PRIVIND IGIENA FAMILIILOR DE ALBINE ŞI A
STUPINEI
Aceste măsuri au caracter profilactic şi terapeutic, având rolul de a preveni apariţia bolilor
sau al tratării lor odată apărute.
Măsuri igienice
• după extracţia mierii, fagurii goi ar trebui să fie puşi înapoi în stupii lor originali;
56 | P r i m u l m e u s t u p
• pe timpul iernii, vatra stupinei şi oglinda stupilor vor fi curăţate de zăpadă cu mare
atenţie, iar scândura de zbor şi urdinişul vor fi deblocate de gheaţă cu grijă, fără a deranja
familia de albine;
- prin fierbere;
- prin utilizarea unei soluţii de formol 14% (140 ml formol comercial/1 l apă) sau a unei
soluţii de sodă de rufe calcinată 5%, într-o cantitate de 3-4 l de soluţie/stup.
• stimularea albinelor melifere cu sirop de zahăr pentru a asigura secretia cerii pentru
clădirea fagurilor pentru a preveni degenerările morfologice şi fiziologice ale albinelor
crescute în faguri vechi (cu diametrul celulelor necorespunzator) şi de dezvoltare a
bolilor la puiet datorită fagurilor vechi.
57 | P r i m u l m e u s t u p
8.4. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A BOLILOR LA
ALBINE
Varrooza a devenit o problemă globală în apicultură, fiind cea mai gravă boală parazitară
a albinelor.
În ultimele decade s-a răspândit în aproape toate ţările lumii (mai puţin Australia şi Noua
Zeeleandă).
Pentru aplicarea unor metode şi tratamente eficiente în combaterea varoozei este foarte
importantă cunoaşterea nivelului de infestare cu varroa prin monitorizarea
gradului de infestare cu varroa, iar în funcţie de valorile obţinute să se aplice o schemă
optimă de tratament, ţinând cont de sezon, de potenţialul de înmulţire al acarianului
varroa, dar foarte important şi de activitatea de producţie apicolă, pentru a nu
contamina mierea sau celelalte produse obţinute, de mare importanţă pentru ghidul de
bune practici apicole.
58 | P r i m u l m e u s t u p
• Albine adulte cu aripi şi abdomen deformate
• Acarianul este în număr mare şi des vizibil pe albine adulte, în puietul de trântor, sau pe
fundul stupului
• Diverse anormalităţi ale puietului (dacă semnele nu sunt specifice altor boli ale puietului
- ex. loca americană şi europeană)
2. Afluxul de acarieni din alte familii de albine (deriva, furtişag, pastoral etc.).
amplasat un sertar, care să permită examinarea paraziţilor căzuţi din familia de albine pe
acesta.
59 | P r i m u l m e u s t u p
- tratamentele antivarooa trebuie să se desfăşoare pe baza unui calendar
întocmit anual de apicultor, aprobat şi urmărit de reprezentanţii Autorităţii
Veterinare;
Loca americană (LA) este o afecţiune bacteriană prezentă în aproape toate ţările, fiind
maladia cea mai devastatoare ce afectează stadiul larvar al albinei Apis mellifera şi al altor
specii ale genului Apis.
Diagnostic
Atenţie, în miere limita maximă reziduală a antibioticelor este 0, deci ele nu trebuie să se
regăsescă în produsele apicole.
60 | P r i m u l m e u s t u p
8.4.3. Metode şi procedee de combatere a dăunătorilor
Albinele, pe lângă bolile care le ameninţă viaţa, au şi foarte mulţi duşmani, atât din regnul
animal, cât şi din cel vegetal. Aceştia sunt la fel de periculoşi deoarece atacă atât albinele
adulte, cât şi puietul, consumând hrana acumulată în faguri sau chiar distrugând fagurii de
ceară în căutare de polen.
8.4.3.1. Insecte
Etiologie
Găselniţa este o insectă parazită a stupului de albine, răspândită în toate ţările. Este un
dăunător foarte periculos, ce poate distruge într-un timp scurt întregul echipament de
faguri din depozitele de păstrare.
MĂSURI DE COMBATERE
Odată ce o familie de albine a fost atacată de găselniţă, aceasta nu se mai poate apăra,
darpoate fi ajutată să se apere prin următoarele măsuri:
61 | P r i m u l m e u s t u p
- la fagurii mai puţin afectaţi se deschid galeriile cu un instrument ascuţit, se îndepărtează
manual larvele, pânzele şi gogoşile parazitului şi se distrug larvele prezente pentru a
LUPUL ALBINELOR
Lupul albinelor (Philanthus triangulum L.) este un himenopter dăunător care se aseamănă
cu viespile, considerată o insectă dăunătoare mai ales larvelor, care se dezvoltă în
celulele puietului de albină pe care îl distruge.
Atacă albinele la urdiniş, în zbor şi pe flori, le fixează bine între picioare, pe unele le
mănâncă, iar cu altele îşi hrăneşte larvele din cuib.
FURNICILE
Furnicile (himenoptere din familia Formicidae, Fomica sp.) sunt considerate insecte
dăunătoare pentru albine, pentru că intră în stup o dată cu lăsarea întunericului, invadând
fagurii cu miere şi albine, dar mai ales lucrătoarele care se întorc de la cules şi cad în
dreptul urdinişului
62 | P r i m u l m e u s t u p
Recomandări pentru combatere:
- metode tradiţionale:
- cosirea ierbii din jurul stupului pentru a evita căţărarea furnicilor pe acestea şi
pătrunderea în stup;
- se mai pot utiliza frunze de pelin sau pătrunjel aşezate la picioarele stupului, cu efect
formifug.
8.4.3.2. Păsări
Atacurile sunt mai numeroase în luna iunie, când îşi cresc puii şi în luna august când se
pregătesc de plecare spre ţările calde. O prigorie poate consuma într-o zi 30-100 de
albine de obicei, pe înserate sau în zilele înnorate. Uneori sunt prinse şi mătcile care ies
pentru împerechere.
63 | P r i m u l m e u s t u p
Pe lângă rolul lor ecologic şi folositor, ciocănitorile pot produce şi daune. Pentru
apicultori, ciocănitorile reprezentă o problemă în perioada de iarnă. Deoarece sursele de
insecte, în această perioadă a anului, sunt la cel mai scăzut nivel de peste an, ciocănitorile
sparg stupii şi se hrănesc cu plăcere cu albinele moarte de pe fundul stupului sau cu cele
din ghem, cauzând astfel, prin zgomotele făcute, neliniştirea familiei de albine, urmată de
un consum mare de hrană şi apoi diaree, ducând astfel la pierderea totală a familiilor
atacate.
8.4.3.3. Mamifere
Combaterea şoarecilor:
ALTE MAMIFERE
- ursul (Ursus arctos L.) mamifer de talie mare, care atacă stupinele atunci când nu găseşte
altceva de mâncare sau dacă acestea se află la cules, în zona lui de hrănire;
64 | P r i m u l m e u s t u p
- jderul (Martes martes şi Martes foina);
65 | P r i m u l m e u s t u p
1. Când sunt necesare măsuri de umbrire a stupinelor?
2. Enumeraţi 5 măsuri de igiena necesare menţinerii stării de sănătate în stupină?
3. Enumeraţi 3 cerinţe privind igiena spaţiilor în care se realizează extracţia mierii?
4. Care sunt cele 3 tipuri de camere de extracţie a mierii?
5. Enumeraţi 5 măsuri de igienă a familiilor de albine şi a stupinei?
6. Care sunt principalele boli ale albinelor?
7. Care sunt avantajele fundului antivarroa?
8. Care sunt principalele măsuri de combatere antivarroa?
9. Care sunt măsurile în cazul infestarii cu loca americană?
10. Cum poate fi împiedicată intrarea şoarecilor în stupi iarna?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
66 | P r i m u l m e u s t u p
9.1. MANAGEMENTUL FERMEI APICOLE
Procurarea acestora din toamnă prezintă riscul unor pierderi mari pe timpul iernii, mai
ales din cauza unei pregătiri necorespunzătoare pentru iernare.
67 | P r i m u l m e u s t u p
- exploataţii apicole staţionare care utilizează resursele de cules locale, forţa de muncă
locală cât şi ceilalţi factori de producţie neutilizaţi în altă direcţie în cadrul gospodăriei şi
exploataţiei. La aceste exploataţii trebuie să existe un nivel satisfăcător de resurse
melifere în zona de acţiune a albinelor chiar dacă există şi perioade în care nivelul
resurselor nu este suficient.
68 | P r i m u l m e u s t u p
9.2. PREGĂTIREA STUPILOR PENTRU TRANSPORT
69 | P r i m u l m e u s t u p
Albinele au apărut şi au evoluat într-o perfectă strânsă legatură cu plantele.
Noi suntem convinşi că majoritatea cititorilor acestui caiet de practică îsi pun
intrebarea dacă apicultura poate fi o afacere.
70 | P r i m u l m e u s t u p
1. Când se recomandă procurarea familiilor de albine?
2. Care sunt cele 2 tipuri de exploataţii apicole după gradul de specializare?
3. Care sunt cele 3 tipuri de exploataţii după dimensiunea exploataţiei?
4. Peste ce număr de stupi poate fi considerată o exploataţie profesionistă?
5. În ce sezon nu este indicată transportarea stupilor?
6. Care este distanţa minimă dintre locul iniţial şi locul unde urmează a se amplasa
stupii?
7. În ce perioadă a zilei este recomandată transportarea stupilor?
8. Când se închid urdinişurile în vederea deplasării familiilor?
9. Este permisă transportarea stupilor în interiorul cabinei unde se afla şoferul?
10. De ce se recomandă fixarea ramelor în interiorul stupului?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
71 | P r i m u l m e u s t u p
BIBLIOGRAFIE
72 | P r i m u l m e u s t u p