Tema:Transport rutier

Contractul de transport rutier

Consideratii generale privind transportul rutier
Evolutiv, transportul rutier s-a axat pe doua elemente, mijloace de
transport si infrastructura necesara, care au cunoscut prefectionari constante în
raport cu progresul tehnico-stiintific1.
Definirea transportului rutier, în maniera cea mai cuprinzatoare, este
realizata de disp.art.1 din Acordul european privind activitatea echipajelor
vehiculelor care efectuiaza transporturi rutiere internationale, încheiata la
Geneva în anul 19702, care consacra ca aceata reprezinta ,,orice deplasare
efectuata pe rute deschise pentru public, cu încarcatura sau fara încarcatura,a
unui vehicul destinat transportului de calatori sau marfa”
Transportul rutier este o forma de transport terestru si totodata un
subsistem al sistemului national al transporturilor care asigura deplasarea în
spatiu a marfurilor si persoanelor cu ajutorul autovehiculelor (mijloace de
transport auto-propulsate) si al mijloacelor tractate (remorci, trailere etc.).
Autovehiculele se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, nefiind
legate de instalatii speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar de pilda
(linii de cale ferata, depouri, triaje etc.). datorita acestui fapt, ele pot patrunde în
locuri unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate, constituind o
componenta indispensabila a transporturilor multimodale.
Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la
furnizor si pâna la beneficiarul marfurilor din tara sau strainatate, evitându-se
transbordarile pe parcurs si consecintele acestora: manipulari costisitoare;
pierderi cantitative si calitative; rataciri de colete; sustrageri etc. Totodata,
devine posibila folosirea unor ambalaje mai usoare si mai ieftine, scurtarea
perioadei de timp cât marfa se afla în procesul de circulatie.
Mijloacele de transport auto dezvolta viteze tehnice si comerciale
ridicate, fapt ce are o mare importanta în transportul de marfuri perisabile, al
celor care presupun un anumit grad de urgenta etc. În transporturile pe distante
mari, cum sunt cele internationale, rulajul mijloacelor de transport auto este de
doua ori mai ridicat decât cel al vagoanelor de cale ferata (3 curse pe luna fata
de numai 1,5 curse, în medie), ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de
productie si desfacere, la cresterea eficientei utilizarii autovehiculelor3.
Mijloacele auto pot asigura livrari succesive, la termene stabilite, care-l
scutesc pe beneficiar sa creeze stocuri de siguranta importante. Se elimina astfel
depozitarea excesiva, deprecierea marfii în timpul depozitarii, imobilizarea unor
importante fonduri banesti în stocuri prea mari si se creeaza posibilitatea
utilizarii lor în alte scopuri; importatorul ofera un pret mai avantajos pentru
asemenea livrari “în grafic”.
Autovehiculele pot fi redirijate usor în parcurs, în functie de conjunctura
pietei externe sau alte considerente. În comertul international cu legume si fructe
proaspete, de exemplu, în contractele de vânzare-cumparare externa se practica
clauza preturilor curente din ziua livrarii marfii la destinatie.Productia
mijloacelor auto necesita investitii specifice mai mici, iar pregatirea
conducatorilor auto se realizeaza cu cheltuieli mai reduse si într-un timp mai mic
decât la calea ferata sau în transportul naval si aerian.
Pentru tarile care-si produc singure mijloacele auto de care au nevoie si
dispun de combustibili lichizi din productia proprie, cum este cazul tarii noastre,
cheltuielile în valuta pentru transporturile internationale sunt mai mici
comparativ cu alte moduri de transport. Singurele cheltuieli în valuta sunt taxele
de sosele, alimentarea cu combustibil pe parcurs extern, diurna si cazarea
conducatorilor auto, alte taxe.
Mijloacele de transport auto prezinta însasi anumite limite:
• capacitatea lor de transport relativ redusa, în comparatie cu cea a
trenurilor de marfa sau a navelor comerciale, determina costuri specifice pe
tona-kilometru de câteva ori mai ridicate decât în transportul feroviar si naval;
1 O.Capatîna,Gh.Stancu,op.cit.,p.267 si urm;Gh.Filip,C.Roditis,L.Filip,
Dreptul transporturilor,ed.III-a, Casa de editura Sansa,Bucuresti,1998,p.286
2 România a aderat la acest Acord prin Legea nr.101/22.11.1994
• eficienta în transportul auto se realizeaza îndeosebi pe distante scurte;
• transportul auto este afectat în mod deosebit de actuala criza energetica
pe plan mondial întrucât consuma combustibili costisitori si greu de procurat.
Tendintele care se manifesta în prezent în transportul auto din România si
din alte tari sunt generate tocmai de preocuparile specialistilor de a face acest
mod de transport mai economic si mai rentabil. În acest sens, mentionam:
• tendinta de crestere a puterii si capacitatii de transport a mijloacelor
auto.
Autocamioanele moderne de mare capacitate se caracterizeaza prin
robustete, grad redus de uzura, perioada de timp mai mare între doua reparatii,
autonomie mai mare de alimentare si costuri specifice de transport mai mici în
comparatie cu aotovehiculele de capacitate medie si mica;
• tendinta de extindere a tractiunii diesel, mult mai economica decât cea
pe baza de benzina;
• adâncirea specializarii mijloacelor de transport auto atât în legatura cu
cresterea partizilor de marfa, cât si cu exigentelor impuse de specificul
transportului diverselor marfuri;
• cresterea preocuparilor pentru construirea unor mijloace de transport
auto cu consumuri specifice de carburanti cât mai mici si extinderea cercetarilor
pentru proiectarea si construirea unor autovehicule capabile sa functioneze prin
utilizarea altor surse de energie.
3 C.Alexa,Transporturi si expeditii internationale, Ed.ALL, Bucuresti,
1995,p78
Reglementarea juridica
Reglementari de drept comun. Contractele de transport de orice fel,
inclusiv cele rutiere, sunt cârmuite cu titlu general de dispozitiile art.1470 si
urm. Codul civil, precum si de art. 413-441 din Codul comercial, în limitele
cerute de actualizarea taxelor.
Acest cadru de principiu este subînteles, ca premisa necesara, în cele ce
urmeaza, trimiterea fiind valabila sub rezerva exceptiilor ce vor fi semnalate pe
parcurs si care decurg din coordonarea cu noile acte normative sau cu
prevederile unor conventii internationale.
Reglementari specifice transporturilor rutiere. Cadrul legal include mai
multe categorii din acte normative. Dintre acestea vom enumera
deocamdata numai unele care au ca obiect organizarea si desfasurarea activitatii
transporturilor rutiere ca atare. Lista va fi înregistrata pe parcurs în sectiunile
corespunzatoare.
În limitele actuale trebuie reamintit astfel, în ordinea generalitatii, mai
întâi O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, la care s-a facut referire si anterior
(Partea generala nr.13). Acest act normativ a fost aprobat cu modificari prin
Legea nr.197/1998 (M.O. nr.425 din 11 noiembrie 1998) si republicat ulterior în
noua sa forma în M.O. nr. 552 din 11 noiembrie 1999. Alte modificari au mai
fost aduse art.1, 2, 10 si 12 prin O.G. nr.94/2000 (M.O. nr.421 din 1 septembrie
2000).
Actul normativ care constituie sediul materiei îl O.G. nr.44/1997 privind
transporturile rutiere (M:O. nr.222 din 29 august 1997), care instituie regimul de
baza în materie.
În legatura directa cu transporturile rutiere mai poate fi semnalata O.G.
nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor (M.O. nr.221 din 29 august
1997), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.82/1998 (M.O. nr.158
din 22 aprilie 1998) si republicata în noua forma în M.O. nr.257 din 29 iunie
1998. Alte modificari au mai fist aduse prin O.G. nr.132/2000 (M.O. nr.434 din
3 septembrie 2000).
Prezinta de asemenea interes H.G. nr.223/1992 (M.O. nr.114 din 29 mai
1992) deoarece priveste, potrivit titulaturii sale destul de generoase,
normele de organizare si efectuare a transporturilor auto internationale de
persoane si marfuri, a transporturilor auto de persoane în trafic interjudetean si
judetean si a transporturilor auto de marfuri agabaritice si periculoase. În
prezent, acest act normativ se aplica în forma modificata prin H.G. nr.17/1994
(M.O. nr.90 din 6 aprilie 1994), astfel cum a fost republicat în M.O. nr.95 din 13
aprilie 1994. Domeniul reglementarilor mentionate include, potrivit art.19, orice
autovehicul, fie ca acesta apartine unui agent economic de stat, precum regiile
autonome, fie ca face parte din patrimoniul agentilor economici privati, inclusiv
societati comerciale cu capital integral sau partial de stat. Regula mentionata
comporta totusi o exceptie, în temeiul careia autovehiculele din dotatia
Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne nu intra sub
incidenta H.G. nr.223/1992.
Conventii internationale în materie. În mod obisnuit, asemenea
instrumente juridice intereseaza transporturile rutiere internationale. Totusi
unele conventii multilaterale au o sfera de aplicare mai larga, deoarece instituie
masuri pe ordin general, cu incidenta nemijlocitasi în traficul rutier intern. Sunt
singurele la care ne referim deocamdata.
Cu titlul aratat poate fi mentionat Acordul european referitor la semnele
rutiere, adoptat la geneva la 13 decembrie 19574. În prezent se aplica Conventia
asupra semnalizarii rutiere, încheiata la Viena la 8 noiembrie 1968 si completata
prin Acordul european semnat la Geneva la 1 mai 1971. România a ratificat
ambele acte internationale mentionate prin Decretul nr. 318/1980 (Bul.Of. nr.86
din 20 octombrie 1980).
Aceste conventii multilaterale au înteles sa realizeze, asa cum se arata în
preambul uniformizarea semnelor rutiere, spre a contribui astfel la securitatea
circulatiei pe drumuri si sosele în traficul international. Cum în practica semnele
rutiere se executa inevitabil la scara locala, pe teritoriul fiecarui stat contractant,
rezulta ca sub acest aspect reglementarile Acordului european în discutie îsi
gasesc aplicarea imediatasi preliminara în cadrul intern al tarilor participante,
chiar daca scopul final este benefic traficului rutier international. Tot astfel
Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectueaza
transporturi rutiere internationale, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970 si la care
România a aderat în temeiul Legii nr.101/1994 (M.O. nr.323 din 22 noiembrie
1994) cuprinde o serie de definitii si de reglementari care intereseaza deopotriva
traficul intern pe drumurile publice ale statelor contractante.
Sub auspiciile Comisiei economice ONU pentru Europa a fost adoptarta
la Geneva la data de 19 mai 1956, Conventia privind transportul de marfuri pe
sosele(CMR) ,în vigoare de la data de 2 iulie 1961,modificata ulterior prin
Protocolul de la Geneva din 5 iulie 19785.
Continutul si conditiile de încheiere a contractului
Traficul de persoane sau de marfuri rutier se se efectuiaza în temeiul unui
contract comercial de transport, mai putin transporturile în interes propriu,în
folos propriu sau cu titlu gratuit.
Contractul de transport de marfuri cu mijloace auto are un continut
asemanator cu cel al contractului cu calea ferata, în sensul casi aici carausul se
obliga, în schimbul unei taxe, sa transporte un anumit volum de marfa pe
distanta stabilita prin contract, sa asigure paza marfii din momentul preluarii
pentru transport si pâna la ridicarea ei de catre persoana îndreptatitasi sa
elibereze marfa destinatarului desemnat de catre expeditor prin scrisoarea de
transport6.
Contractul se încheie între posesorul mijloacelor de transport, agent
economic cu capital de stat sau privat care are licenta de transport eliberata de
autoritatea nationala competenta-A.R.R. si expeditor, prin acesta din urma
întelegându-se orice persoana juridica sau fizica ce solicita efectuarea
transportului si achita taxa de transport, indiferent de calitatea pe care o are în
diferite etape ale transportului (predator, destinatar, expeditor etc.).
4 România a aderat la Acord prin Decretul nr,428/1963
5 România a aderat la CMR prin Decretul nr.451/1972,iar la Protocolul
din 1978 prin Decretul nr.66/1981 în vigoare din data de 28 decembrie 1986.
În practica încheierii contractelor de transport cu mijloace auto este putin
utilizata regula încheierii prealabile a contractelor economice anuale între
transportator si beneficiarul activitatii de transport. Totusi, atunci când exista
asemenea contracte, partenerul cu care ele au fost încheiate vor avea prioritate în
ce priveste repartizarea mijloacelor de transport, aceasta facându-se pe baza
unor programari lunare si saptamânale. Celelalte solicitari se onoreaza în
ordinea în care s-au înaintat si în functie de mijloacele disponibile ale
transportatorului.
Contractul se încheie în forma scrisasi tipizata, documentul tip utilizat în
aceasta categorie de contracte fiind scrisoarea de transport auto. Completarea si
depunerea acesteia de catre expeditor la sediul carausii exprima vointa primului
de a încheia contractul, iar acceptarea ei si punerea de catre caraus la dispozitia
expeditorului a mijloacelor de transport solicitate echivaleaza cu exprimarea
consimtamântului transportatorului de a încheia contractul.
Pentru a încheia contractul este necesara înaintarea catre caraus a
comenzii de transport din partea expeditorului, în forma scrisa, si care va
cuprinde urmatoarele elemente:
a. felul si greutatea marfii pentru care se solicita transportul (în
expeditiile de coletarie se vor preciza numarul coletelor si modul de ambalare);
b. felul documentului care însoteste marfa (aviz, factura), numarul si seria
acestuia;
c. locul de încarcare a marfii (în expeditiile complete);
d. denumirea (numele) si sediul (adresa destinatarului);
e. Contul si Banca expeditorului, modalitatea de plata;
f. felul autovehiculelor solicitate si capacitatea acestora;
g. dotarile suplimentare ale autovehiculului, atunci când se impune acest
lucru.
Scrisoarea de transport trebuie completata corect si clar, expeditorul
purtând raspunderea pentru eventualele inexactitati si mentiuni false.
Contractele de transport de marfuri cu mijloace auto se încheie pentru
expeditii cu mijloace auto complete, când expeditorul solicita întreaga capacitate
a unui sau a mai multor mijloace de transport, si expeditii de coletarie, pentru
marfurile a caror greutate este cuprinsa între 12 si 1000 kg.
Predarea si primirea marfurilor pentru transport
Marfurile transportate sub forma expeditiilor de coletarie se predau la
magazia transportatorului, pe baza cântaririi efectuate de acesta în prezenta
expeditorului.
Fiecare colet trebuie ambalat corespunzator, având aplicata în exterior
eticheta cu datele esentiale pentru identificarea si predarea la destinatie celui
îndreptatit sa-l primeasca. Coletele care nu îndeplinesc aceste conditii se pot
refuza de catre caraus spre a fi primite la transport.
În expeditiile cu mijloace auto complete marfurile se primesc pentru
transport în locurile unde acestea sunt depozitate, respectiv în locurile în care
expeditorul solicita mijloacele de transport pentru încarcare. Potrivit
contractului, carausul este obligat sa puna la dispozitia expeditorului, la data si
locul mentionate în documentul de transport, mijloacele adecvate efectuarii
transportului, în buna stare de functionare si la capacitatea comandata prin
contract. Expeditorul este obligat sa verifice daca mijloacele puse la dispozitie
de catre caraus sunt adecvate transportului ce urmeaza a fi efectuat, având
dreptul sa ceara înlocuirea lor când acestea sunt necorespunzatoare. În situatia în
care carausul refuza sa le înlocuiasca, se va încheia un proces verbal în care se
va consemna refuzul respectiv, în aceste conditii carausul urmând sa suporte
toate consecintele utilizarii pentru transport a unui mijloc necorespunzator.
Neîndeplinirea de catre expeditor a acestor obligatii va face ca transportul sa fie
exonerat de raspundere în cazul prejudiciilor cauzate de caracterul neadecvat al
mijloacelor de transport, încarcarea unui asemenea mijloc si începerea folosirii
lui constituind dovada ca expeditorul a acceptat autovehiculul respectiv,
considerându-l corespunzator pentru efectuarea transportului.
La predarea marfurilor pentru expeditii cu mijloace auto complete
greutatea luata în calculul taxei de transport este cea pe care o declara
expeditorul în documentul de transport, carausul nefiind obligat sa verifice
corectitudinea acestor date. El are înca dreptul sa faca acest lucru si daca va
constata inexactitati în legatura cu greutatea si natura marfii transportate, sa
refuze transportul marfurilor ce fac parte din categoria celor interzise sau admise
conditionat la transportul auto si sa procedeze la recalcularea taxei de transport.
Daca transportatorul va descoperi pe parcursul efectuarii transportului ca
încarcatura contine marfuri interzise sau admise conditionat de transport, el are
dreptul sa întrerupa transportul si sa readuca la punctul de încarcare, fara a
restitui însa taxa de transport.
Expeditorul este obligat, apoi sa realizeze încarcarea autovehiculelor în
termenul liber tarifar, care se stabileste în felul urmator: pentru autovehicule cu
o capacitate de pâna la 5 tone – 80 de minute; pentru cele cu o capacitate mai
mare termenul se suplimenteaza proportional cu capacitatea autovehiculului,
ajungând pâna la 240 minute în cazul autovehiculului cu o capacitate mai mare
de 20 de tone. Timpul utilizat efectiv pentru încarcare se calculeaza pe baza
confirmarii facuta de expeditor pe documentul de transport a orei de sosire a
autovehiculului la punctul de încarcare si a orei la care autovehiculul a parasit
locul de încarcare.
Încarcarea se efectueaza fara întrerupere, în program continuu, iar
depasirea termenului de încarcare liber tarifar se taxeaza suplimentar prin
încasarea pentru durata cu care se depaseste acest termen a taxei de stationare,
care se calculeaza prin aplicarea tarifului pe ora de stationare.
Executarea contractului de transport
Se considera executat contractul de transport daca marfa a ajuns intacta la
destinatie si a fost predata destinatarului, respectându-se totodata termenul de
executare a transportului convenit prin contract. În legatura cu acest din urma
aspect, se impune precizarea ca reglementarile în vigoare include dispozitii
privitoare la modul de calculare a termenului de executare a contractului de
transport. Apoi, mai exista reglementarea potrivit careia daca expeditorul
solicita un regim rapid de executare a transportului si achita în acest scop un
tarif majorat, carausul va parcurge într-o astfel de situatie cel putin 300 de km în
24 de ore. În celelalte cazuri, termenul de executare se poate stabili prin acordul
partilor contractante, luându-se în seama normele tehnice prin care se stabilesc
timpii normati de mers.
Încadrarea carausilor în termenul de executare a contractului presupune
alegerea pentru efectuarea transportului a celui mai scurt traseu, cu conditia de a
fi practicabil. La plecarea în cursa, transportatorul elibereaza conducatorului
auto foaia de parcurs, document pe baza caruia se poate efectua controlul asupra
modului în care este executat transportul. Acest document cuprinde urmatoarele:
a. denumirea societatii în proprietatea careia se afla mijloacele de
transport;
b. felul autovehiculului, marca, capacitatea, numarul de înmatriculare;
c. numele si prenumele soferului, iar atunci când este cazul, si al
însotitorilor;
d. localitatea de destinatie, ruta pe care se va efectua transportul si
numele destinatarului;
e. numarul de kilometri ce urmeaza a fi parcursi;
f. viza si mentiunile revizorului tehnic;
g. seria si numarul carnetului foii de parcurs si ale scrisorii de transport;
h. consumul de carburanti si lubrefianti;
i. raportul soferului cu privire la distanta parcursasi timpul în care s-a
parcurs aceasta distanta;
j. confirmarea beneficiarului si viza autogarilor.
Transportatorul va elibera la destinatie marfa persoanei desemnate ca
destinatar prin scrisoarea de transport. Momentul eliberarii marfii coincide, în
expeditiile cu mijloace auto complete, cu punerea la dispozitia destinatarului a
mijlocului de transport pentru descarcare, iar în cele de coletarie – cu preluarea
efectiva a coletelor de catre destinatar.
Carausul nu va elibera marfa daca destinatarul nu achita în prealabil
taxele ce cad în sarcina sa (taxa de transport, rambursuri, etc.). El are dreptul de
retentie asupra marfii în caz de neachitare a acestor taxe.
Înainte de a prelua marfa, destinatarul este obligat sa verifice, împreuna
cu presupusul carausului, starea ambalajelor, a sigiliilor, semnelor si marcajelor
si va prelua marfa numai daca acesta nu prezinta urme de violare, facându-se
mentiunea în documentul de transport ca marfa a ajuns intacta la destinatie, fiind
preluata ca atare.
Daca se constata însa urme de violare, semne evidente de sustragere sau
avariere, atunci se încheie un proces-verbal de constatare, respectându-se
conditiile stabilite în situatii similare în transportul feroviar.
Modificarea contractului de transport auto
Dreptul de confirmare a contractului de transport de marfuri cu mijloace
auto apartine în exclusivitate expeditorului. El poate fi exercitat din momentul
preluarii de catre caraus a marfii pentru transport si pâna la eliberarea acesteia
de catre destinatar.
Ordinul de modificare a contractului de transport auto se da numai în
scris si el se poate referi la:
a. schimbarea localitatii de destinatie;
b. desemnarea altui destinatar;
c. înapoierea marfii în localitatea de predare.
Carausul este obligat sa execute ordinul de modificare a contractului în
masura în care acesta este în concordanta cu reglementarile în vigoare, iar
expeditorul a achitat suplimentarile de taxa impuse de modificarea traseului. De
asemenea, în eventualitatea ca transportatorul înregistreaza unele pagube în
urma executarii ordinului de modificare a contractului, expeditorul va fi obligat
sa plateasca despagubiri carausului.
Carausul poate refuza executarea dispozitiilor de modificare a
contractului doar în urmatoarele situatii:
a. executarea nu mai era posibila în momentul în care s-a primit ordinul
dat în acest sens de catre expeditor;
b. modificarea contravine reglementarilor privitoare la desfasurarea
transportului cu mijloace auto;
c. dispozitiile expeditorului nu pot fi executate din cauza unor piedici
obiective.
În toate aceste situatii, carausul este obligat sa-l înstiinteze pe expeditor.
De asemenea, expeditorul trebuie înstiintat si atunci, datorita interventiei unor
cauze independente de vointa carausului, transportul nu mai poate fi executat în
formula convenita prin contract, care va trebui, în astfel de situatii, sa dea noi
dispozitii ce urmeaza a fi duse la îndeplinire de catre caraus. Aceeasi refula
functioneazasi în cazul în care destinatarul nu este gasit, refuza sa primeasca
marfa sau refuza sa achite taxele ce cad în sarcina sa. Daca între timp au disparut
cauzele care obstructionau executarea contractului de transport, carausul este
obligat sa dea curs celor convenite initial prin contract, fara a mai astepta alte
dispozitii de la expeditor.
Pe durata executarii transportului, conducatorii auto sunt obligati satina
permanent legatura cu filialele sau punctele de legatura ale transportatorului
aflate pe traseu, pentru a lua cunostinta în timp util de orice modificare
intervenita în legatura cu continutul contractului de transport.
Raspunderea partilor în contractul de transport de marfuri cu mijloace
auto6
Raspunderea partilor este antrenata de obligatiile pe care si le asuma
fiecare prin încheierea contractului, ea fiind determinata în acelasi timp si de
reglementarile legale prin care se precizeaza modul în care trebuie sa actioneze
partile în ducerea la îndeplinire a contractului.
Raspunderea expeditorului. În conformitate cu reglementarile privitoare
la încheierea si desfasurarea contractului de transport de marfuri cu mijloace
auto, expeditorul raspunde pentru:
a. depasirea timpului afectat pentru încarcarea mijloacelor puse la
dispozitie, situatie în care el va fi obligat la plata taxelor de stationare care se
calculeaza în functie de timpul în care autovehiculul este imobilizat si de
capacitatea autovehiculului;
b. plata la termen a taxelor de transport, întârzierea dând dreptul
transportatorului sa aplice penalitati;
c. neambalarea corespunzatoare a marfurilor, nerespectarea normelor
tehnice de încarcare a mijloacelor de transport;
d. neverificarea starii si caracteristicilor mijloacelor de transport ce i-au
fost puse la dispozitie si nerefuzarea acestora în cazul în care nu sunt adecvate
pentru efectuarea transportului;
e. exactitatea si corectitudinea mentiunilor din scrisoarea de transport;
f. deteriorarea mijloacelor auto în timpul încarcarii marfii.
Raspunderea carausului. Potrivit acelorasi reglementari, carausul
raspunde pentru: a. pierderea totala sau partiala a marfii;
b. avarierea marfii transportate;
c. depasirea termenului de executare a transportului.
Pentru pierderea marfii, despagubirea se calculeaza pe baza pretului
trecut în factura de livrare a marfii sau, în lipsa acestuia, în functie de pretul
practicat pe piata la locul si date predarii marfii.
De asemenea, se vor restitui expeditorului taxa de transport si celelalte
sume platite de aceste pentru executarea transportului. În cazul în care marfa a
fost folosita în scopuri proprii de catre caraus, despagubirea pe care o va plati
acesta se va dubla fata de suma normala.
Pentru avarierea marfii rezultata în timpul transportului si din culpa
carausului se vor plati despagubiri corespunzatoare gradului de deteriorare a
marfii si cantitatii deteriorate. Se exclude plata altor daune.
În cazul depasirii termenului de executare a transportului, carausul va fi
obligat la plata despagubirilor numai daca expeditorul (destinatarul) a înregistrat
pagube caurmare a întârzierii transportului. În legatura cu aceasta, reclamantului
îi revine obligatia de a dovedi ca paguba este realasi ea se datoreaza depasirii
termenului de executare a transportului, aceasta depasire datorându-se culpei
carausului.
Carausul va fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca:
a. pierderea sau avarierea marfii se datoreaza unor cauze ce nu pot fi puse
în seama sa, cum ar fi:
• lipsa ambalajului sau ambalarea necorespunzatoare a coletelor;
• solicitarea de catre expeditor a unui mijloc neadecvat transportului;
• caracteristicile proprii ale marfii pe seama carora au rezultat diminuarile
cantitative sau deprecierile calitative;
• nerespectarea de catre expeditor a normelor tehnice de încarcare si
fixare a marfii;
• neîndeplinirea de catre însotitorul transportului desemnat de expeditor a
obligatiilor ce i-au revenit în aceasta calitate;
• indicatiile gresite date de expeditor prin scrisoarea de transport;
b. întârzierea executarii transportului s-a datorat unor cauze de forta
majora ca: surpari de drumuri, inundatii, înzapeziri etc.
Raspunderea destinatarului. Destinatarul raspunde pentru urmatoarele
situatii:
a. neachitarea taxelor ce cad în sarcina sa în legatura cu executarea
transportului si livrarea marfii;
b. neverificarea starii în care a ajuns marfa la destinatie si neîntocmirea
procesului verbal de consemnare a lipsurilor si deteriorarilor;
c. deteriorarea marfii în timpul descarcarii;
d. deteriorarea mijloacelor de transport pe parcursul descarcarii marfii;
e. depasirea termenului de descarcare liber tarifar, situatie în care
destinatarul va fi obligat la plata taxelor pentru stationarea autovehiculelor.
Partile vatamate în urma neîndeplinirii obligatiilor asumate de parteneri
au dreptul la actiune, care trebuie exercitata în termen de sase luni de la data
încheierii transportului de catre expeditor si destinatar si de 24 de luni – de catre
caraus. În cazul expeditorului si respectiv al destinatarului, trebuie utilizata în
prealabil calea reclamatiei administrative.