ÓCopyright www.ReferateOnline.

com Cel mai complet site cu referate

Literaturã românã interbelicã

1.) Reviste ºi tendinþe în evoluþia literaturii

Perioada interbelicã cuprinde anii 1918-1944. Aceastã perioadã se caracterizeazã pe plan

european prin înfrângerea Germaniei în timpul primului rãzboi mondial, prãbuºirea imperiului
Austro-Ungar ºi revoluþia din Rusia. Pe plan naþional se realizeazã unitatea naþionalã ºi
integrarea în ritmul european de modernizare.
În literaturã tendinþelor umaniste democratice care dominã în epocã li se opune forme de
ideologie rasiste. Fasciste, reacþionare. De aceea viaþa literaturã cunoaºte conflicte ºi polemici
violente. În acest contest se impun personalitãþi ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

2.) Reviste ºi curente

Dupã primul rãzboi mondial ziare cu paginã literarã ºi reviste literare sporesc la numãr.
Aºa avem "Viaþa româneascã". Apare la 6 martie 1906 la Iaºi sub conducerea lui Constantin
Stere, ºi Paul Bujor, director ºtiinþific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei
sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibrãileanu. Din 1915 directorul unic al revistei rãmâne
Garabet Ibrãileanu. În timpul primului rãzboi mondial revista îºi înceteazã apariþia pânã în 1920
când reapare sub conducerea lui Ibrãileanu. Din 1930 revista se mutã la Bucureºti, conducerea
fiind preluatã de Mihail Relea ºi George Cãlinescu. Din 1948 va apare seria care continuã ºi
azitãzi.
În "Viaþa româneascã" accentul se pune pe
autenticitate ºi specificul naþional înþeles ca dimensiune socialã, important fiind poporul ºi rasa
europenizarea ca asimilare a spiritului naþional
repudierea decadentismului ºi simpatia pentru þãrãnime.
În jurul acestei reviste se dezvoltã curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre
scriitori de la "Viaþa româneascã" amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogaº, Jean Bart,
Pãtãºcanu, Mironescu, Sadoveanu, Topîrceanu, Ionel Teodoreanu ºi alþii.
În perioada interbelicã disputele literare duc în jurul modernismului ºi al
tradiþionalismului.
Modernismul denumeºte tendinþa inovatoare într-o anumitã etapã a unei literaturi.
Modernismul apare în literatura secolului al XX.-lea opunându-se tradiþionalismului proclamând
noi principii creaþiei. Tendinþa modernistã susþine:
europenizarea (sincronizarea) literaturii naþionale cu literatura Europei
promovarea scriitorilor tineri
teoria imitaþiei
eliminarea decalajului în culturã
trecerea de la o literaturã cu tematicã ruralã la una de inspiraþie urbanã
cultivarea prozei obiective
evoluþia poeziei de la epic la liric ºi a prozei de la liric la epic.
În literatura românã Eugen Lovinescu teoretizeazã asupra modernismului în revista
"Sburãtorul" ºi în cenaclul cu acelaºi titlu. Revista "Sburãtorul" apare la Bucureºti între anii 1919-
1922 ºi apoi între 1926-1927. Îl are ca ºi conducãtor pe Eugen Lovinescu. Cenaclul "Sburãtorul"
are o existenþa mai îndelungatã între 1919-1947. Obiectivele grupãrii erau:
promovarea tinerilor scriitori
imprimarea unei tendinþe moderniste în evoluþia literaturii române.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie
Voronca, George Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu.
Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai îndelungat de constituire. Eugen Lovinescu îºi
dezvoltã concepþiile sale moderniste în lucrãrile Istoria civilizaþiei române moderne ºi Istoria
literaturii române contemporane. În aceste lucrãri modernismul lovinescian porneºte de la ideea
cã existã:
un spirit al veacului explicat prin factori materiali ºi morali, care imprimã un proces de o
modernizare a civilizaþiilor de integrare într-un ritm de dezvoltare sincronicã
teoria imitaþiei care explicã viaþa socialã prin interacþiunea reacþiilor sufleteºti
principiul sincronismului care în literaturã înseamnã acceptarea schimbului de valori a
elementelor care conferã noutate ºi modernitate fenomenului literar.
Dintre colaboratorii la revista "Sburãtorul" amintim Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Þara ºi alþii.
Prin tradiþionalism se înþelege continuarea vechilor curente tradiþionale preluându-se
ideea cã istoria ºi folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste
concepþii se adaugã de cãtre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinþa religioasã ortodoxã care
ar fi elementul esenþial de structurã a sufletului þãrãnesc. Consecinþa acestei teze era cã opera
de culturã cu adevãrat româneascã trebuia sã includã în substanþa ei ideea de religiozitate.
Revista tradiþionalistã este "Gândirea" care apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar
Petrescu ºi Cucu. În 1922 revista se mutã la Bucureºti ºi trece sub conducerea lui Nechifor Crainic.
Va continua sã aparã pânã în 1944. Scriitorii tradiþionaliºti au cãutat sã surprindã în operele lor
particularitãþile sufletului naþional prin valorificarea miturilor autohtone a situaþiilor ºi
credinþelor strãvechi.
Dintre scriitorii tradiþionaliºti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre
prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale ºi dintre dramaturgi Adrian Maniu ºi Lucian Blaga.
Aici intrã "Revista fundaþiilor regale" care apare lunar la Bucureºti în douã senii. Prima
între 1934-1945 ºi a doua între 1945-1947. Revista îºi propune sã fie o publicaþie cu rãdãcini în
toate terenurile activitãþii naþionale. Primul redactor ºef al revistei este Paul Zaripol, care
orienteazã revista pe direcþia maiorescianã. Dupã 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu ºi
apoi Dumitru Caracostea. Seria nouã apare sub conducerea lui Al. Rosetti.
Dintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu,
Hontensia Papadat Bengescu.
În aceastã perioadã apar publicaþii de avangardã. Avangardismul european are ca punct
de plecare curentul nou conformist numit dadaism. Acesta a fost iniþial la Zürich de Tristan Þara.
Dadaiºtii îºi exprimau dispreþul faþã de o lume incapabilã sã opreascã barbaria ºi crima. Ei
cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungând în domeniul absurdului. Din acest curent
decurg curentele de avangardã: constructivismul ºi suprarealismul.
Constructivismul românesc s-a grupat în jurul revistei "Contemporanul" condusã de Ion
Vinea. Constructiviºtii subliniau necesitatea unei corespondenþe între artã ºi spiritul contemporan
al tehnicii moderne care inventeazã forme noi, conturând natura, Ion Vinea a solicitat ca ºi
colaboratorii ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar ºi pictori ºi sculptori
dintre care Constantin Brâncuºi. Sunt ºi alte reviste constructiviste ca "Integral" ºi "Punct".
Suprarealismul a fost teoretizat ºi practicat la revistele "Alge" ºi "Urmuz". Suprarealismul
urmãrea prin programul sãu pãtrunderea artei în planul inconºtientului, al visului, al delirului în
care spaþiile umane scapã controlul conºtientei. Dintre reprezentaþii suprarealismului amintim pe
plan European: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii românii Aurel Baranga,
Saºa Panã ºi chiar Tudor Arghezi.

3.) Proza din perioada interbelicã

Anii interbelici se caracterizeazã în literatura românã printr-o remarcabilã dezvoltare a

romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european.
Romanul românesc îºi lãrgeºte tematica, el cuprinzând medii sociale diferite ºi
problematici mai bogate ºi mai complexe. Un an de referinþã pentru romanul românesc este
1920, când apare "Ion" a lui Liviu Rebreanu. Pânã la apariþia acestui roman au apãrut ºi alte
romane cum sunt "Ciocoii vechi ºi noi" a lui Nicolae Filimon, "Romanul comãneºtilor" a lui Duliu
Zamfirescu, "Mara" de Ion Slavici ºi "Neamul ºoimãreºtilor" de Mihail Sadoveanu. "Ion" este însã
primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleºitoare de
viaþa pe care o degajã.
În romanul interbelic se continuã inspiraþia ruralã prin operele lui Sadoveanu, ºi Rebreanu,
dar pe trepte valorice superioare ºi cu modalitãþi specifice. Acum apar romanele citadine în care
cadrul de desfãºurare al acþiunii este oraºul modern. Aºa avem creaþiile lui Camil Petrescu,
Cãlinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvoltã ºi problema
intelectualului strãlucit ilustratã de romanele lui Camil Petrescu.
 În perioada interbelicã se intensificã dezbaterile cu caracter teoretic în legãturã cu
romanul. Astfel Garabet Ibrãileanu în studiul "Creaþie ºi analizã" constatã existenta a douã
principale tipuri de roman:
romanul de creaþii, care prezintã personajele în deosebi prin comportamentul lor
romanul de analizã care este interesat de viaþa interioarã de psihic.
Mare importanþã o are în acest domeniu teoretic conferinþa lui Camil Petrescu "Noua
structurã" ºi opera lui Marcellu Prust. Din acest studiu se deprinde o nouã viziune a
supraposibilitãþilor de cunoaºtere a fiinþei umane în acord cu evoluþia filozofiei ºi ºtiinþelor.
În perioada interbelicã romancierii experimenteazã tehnici multiple al e romanului
modern. Astfel avem tendinþa de revenire la modelele tradiþionale precum cel balzacian pe care
George Cãlinescu îl foloseºte în "Enigma Otiliei". El considera absolut necesar dezvoltarea
romanului românesc pe linia studiului caracterului.
Romanul interbelic cunoaºte ºi alte orientãri cum este cea liricã în opera lui Ionel
Teodoreanu, estetizantã ºi simbolicã la Mateiu Caragiale, memorialistã la Constantin Stere ºi
fantasticã la Mircea Eliade.
Pe lângã roman în proza interbelicã se dezvoltã: nuvela la Gib Mihãiescu, reportaj literar la
Seo Bogza ºi proza originalã a lui Urmuz deschizãtoare de drumuri pentru literatura deceniilor
urmãtoare.
Ca reprezentanþi de seamã a prozei interbelice amintim pe Mihail Sadoveanu.ÓCopyright
www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate