Hermiona Asachi

Traducătoare, scriitoare și editoare

română
Hermiona Asachi
Date personale
Nume la
Hermiona Asachi
naștere
16 decembrie 1821[1]
Născută
Iași, Moldova
9 decembrie 1900 (78 de
Decedată ani)[1]
Paris, Franța
Edgar Quinet (din 21 iulie
Căsătorită cu 1852)[2]
Alexandru D. Moruzi
Franța
Cetățenie
România
Ocupație autoare
 correspondent[*]
traducătoare
scriitoare
redactor[*]
Modifică date / text  

Hermiona Asachi (alte nume: Ermiona

sau Hermione, după căsătorie: Hermione
Quinet; n. 16 decembrie 1821,[1] Iași,
Moldova – d. 9 decembrie 1900,[1] Paris,
Franța) a fost o traducătoare din limba
franceză și italiană, scriitoare și editoare
română.[3]

Biografie
Fiica adoptivă a lui Gheorghe Asachi și a
Elenei (născută Tayber, fiica
compozitorului austriac Franz Teyber(d)),
pasionată de literatură și istoria veche și
beneficiind de cunoștințele tatălui,
cunoscător a vreo șase limbi străine, și
ale mamei, muziciană recunoscută,
Hermiona și-a însușit o bogată cultură,
devenind pianistă eminentă și fină
interpretă la harfă.

Traduce încă de la 18 ani (în 1839),

începând cu nuvela René Paul și Paul
René de Émile Deschamps(d), publicată în
„Almanahul literar” și apreciată mai târziu
de Mihai Eminescu.[4]

Publică un volum cu povestiri biblice

intitulat Istoria sfântă pentru tinerimea
moldo-română (1840) și traduce din Silvio
Pellico(d) și Benjamin Franklin texte pe
care le publică în Albina românească.

După eșecul căsătoriei cu prințul Alecu

Moruzi, rămasă foarte tânără singură cu
un copil, George, născut la 1 Ianuarie
1839[5], Hermiona pleacă la Paris pentru
a-și desăvârși studiile (1841-1845), tatăl
ei dorind ca ea să aibă o serioasă
pregătire spirituală. Se stabilește, din
1845, la Paris, unde intră în cercul
intelectualilor revoluționari francezi.[4]

Căsătorită din 1852 cu istoricul Edgar

Quinet, se dedică editării operelor
acestuia și editează cărțile scrise de tatăl
său în limba franceză. Proscriși prin
Decretul din 9 ianuarie 1852, după
proclamarea lui Napoleon al III-lea
împărat al Franței, soții au îndurat exilul
19 ani, până la căderea celui de al doilea
imperiu, la 4 septembrie 1870, când
împăratul a fost înlăturat și s-au putut
întoarce la Paris. Zilele înstrăinării de
patrie au fost consemnate în Memorii din
exil, scris de Hermiona și publicat în
1868 de Librăria internațională din
Paris.[4]

A corespondat cu unii dintre marii

intelectuali francezi, printre care Victor
Hugo, Jules Michelet, Louis Blanc ș.a.

Opera
 Rene-Paul și Paul-Rene, traducere din
Emile Deschamps, 1839;
Rut, traducere din Karoline Pichler,
1839;
Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-
română (tradusă cu adăogiri de
Ermiona Muruz născută Asaki), Iași,
1840;
Despre îndatoririle oamenilor, traducere
din Silvio Pellico, 1843
Mémoires d’exile, 1868;
Cinquante ans d’amitié: Michelet-Quinet,
1899.

Note
1. ^ a b c d Autoritatea BnF , accesat în 10
octombrie 2015
2. ^ General catalog of BnF , accesat în 15
noiembrie 2016
3. ^ Țarălungă 2011, p. 39.
4. ^ a b c Ion Mitican. „Cum a devenit
scriitorul Edgar Quinet un mare prieten al
României” . ziarullumina.ro – via Internet
Archive.
5. ^ „Georges Moruzi - geni.com” .
geni_family_tree.

Bibliografie
Țarălungă, Ecaterina (2011).
„Enciclopedia identității româneăti.
 Personalități” . București: Editura
Litera – via Internet Archive.

Legături externe
fr Correspondance. Lettres à sa mère.

(Paris, Germer, 1877) , Online Books by

Hermione Quinet (Quinet, Hermione
(Asachi) 1821-1900)
fr Paris, journal du siège , par Mme

Edgar Quinet, précédé d'une préface

d'Edgar Quinet, 1873
fr Edgar Quinet avant l'exile , by

Quinet, Hermione (Asachi), 1821-1900

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Hermiona_Asachi&oldid=12210760
Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.