Avantajele şi dezavantajele globalizării

Globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind procesul

deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale, ca
urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate
sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie
faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor
o solutionare mai curand globala decat nationala.

O definitie asemanatoare este prezentata si intr-un raport al Fondului

Monetar International din 1997: fenomenul globalizarii economiei mondiale
reprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor de
bunuri si servicii, cat si a celor de capital.
Avantajele globalizării:
1. Sa poti calatori liber oriunde, fara vize, fara aprobari speciale
Cu toate ca nu suntem cetateni americani sa putem calatori aproape oriunde
fara viza, in prezent, dupa aproape 18 ani de cand avem democratie, putem calatori
fara vize oriunde UE si in alte cateva tari precum El Salvador, Zamibia sau
Brazilia.
Insa astept ziua, cand nu vor mai fi granite intre state si se va putea calatori liberi
oriunde. Probabil undeva in uramatorii 30-50 de ani va veni acea zi.
2. Sa poti comunica mobil cu oricine de pe planeta instant si gratuit (sau
cu costuri foarte mici)
In prezent accesul roaming gsm sau telefonia prin satelit este disponibila, dar
costurile sunt destul de mari pentru un om obisnuit, chiar si pentru roamingul
aceluisi operator gsm. Internetul mobil wifi gratuit este destul de raspandit in tarile
dezvoltate dar nu este indeajuns incat sa fie majoritar.
Astept ziua in care va exista o retea wifi globala sau un sistem similar; cand
comunicarea de tip video, voce, si text va fi gratuita sau cu costuri foarte mici.
Probabil in urmatorii 5 ani toate acestea vor fi posibile.
3. Sa ai harti GPS pentru orice zona de pe planeta.
In ultimii ani tehnologia GPS a explodat, costurile au scazut incat sa-si poata
permite aproape oricine. Toate tarile dezvoltate sunt acoperite cu harti detaliate si
cu servicii precum hoteluri, benzinarii sau altele de interes general.
Insa zone precum Orientul Mijlociu, Africa sau alte tari indepartate inca nu au
acoperire. Probabil acea zi va veni undeva in urmatorii 5 ani.
4. Sa poti comunica cu oricine folosind o limba cu caracter international
Odata cu renuntarea la granite intre natiuni, avem nevoie sa ne putem
intelege cu persoanele din diferite culturi intr-o limba comuna. Este mult mai
dificil sa invatam limba locala unde calatorim. Mai ales ca sunt sute de limbi si
dialecte diferite. O limba cu caracter global este necesara pentru o comunicare
eficienta. Traind intr-o era a societatii informationale, consider ca limba engleza ar
putea fi candidatul ideal pentru asta.
5. Sa existe moneda unica
 O moneda unica folosita pe tot globul ar salva timp si costuri inutile. Nu mai
stai sa alergi dupa casele de schimb valutar si nu mai pierzi bani la diferentele de
curs valutar. Estimare: 20 ani.
6. Sa ai dreptul legal sa poti munci oriunde
In prezent pentu o meserie IT este tehnic posibil sa lucrezi de oriunde – daca
ai un laptop si o conexiune la internet. Tehnologia permite acum lucrul in echipa la
distanta.
In schimb pentru alte meserii sunt necesare aprobari speciale.
Si acum partea mai putin placuta, si anume dezavantajele:
1. migratia fortei de munca (forta de munca ieftina din tarile in curs
de dezvoltare migreaza in tari dezvoltate, ceea ce duce la o scaderea a
nivelului salarial, fapt multumitor pentru angajator, dar nemultumitor
pentru forta de munca autohtona)
2. -acces la tari cu forta de munca ieftine (spre deosebire de cazul
de mai sus, multinationalele isi inchid filialele de productie din acele
tari dezvoltate care prezentau avantajul unei piete bune de desfacere
dar cu costuri ridicate de productie datorita fortei de munca scumpe, si
isi deschid filiale de productie in tarile in curs de dezvoltare, cu forta
de munca ieftina; produc in aceste tari produsele si, dupa caz, le vand
acolo unde au piete de desfacere. Rezultatul: in tarile dezvoltate creste
numarul somerilor, iar acestia sunt cei care protesteaza destul de
violent)
3. implicarea la nivel politic a multinationalelor (asa cum se
intampla si in RO, guvernele acorda "facilitati", in maniere mai mult
sau mai putin ortodoxe, multinationalelor, pentru a atrage ISD si
pentru a-si echilibra deficitul bugetar.)
4. implicarea unor trusturi corporatiste in mass-media si
influentarea acesteia
5. risc sporit de transmitere de boli/virusi (nemaiexistand controale
vamale, turistii pot transmite mult mai usor un virus si pot extinde
raza de infectie pe plan mondial)
6. disparitia culturii si a identitatii nationale (intreba cineva mai
sus ce rost au datinile, taiatul porcului, prepararea carnatilor etc. Exact
aceste datini iti dau tie valoarea de persoana, te individualizeaza la
nivel mondial. Este ceea ce te face diferit de alte popoare, este ceea ce
iti este tie caracteristic si te defineste ca roman; identitatea natioanala
este aceea care iti permite sa nu accepti (inghiti) obiceiurile altor
popoare (de ex. Sf Valentine) ci iti ofera posibilitatea sa le filtrezi prin
prisma persoanei care nu are nevoie de "traditii de imprumut".
7. organizatiile corporatiste al caror obiect de activitate duce la
poluarea mediul sau la consumul unei cantitati mari de resurse (ex.
industria sticlariei) se orienteaza spre tari in curs de dezvoltare care nu
au o legislatie bine pusa la punct in privinta standardelor de mediu
(aceste tari in curs de dezvoltare au un sistem de guvernare birocratic
 si corupt, o caracteristica fiind faptul ca legislatia se modifica in
functie de diferite interesele individuale )
Argumente pro şi contra
Thomas L. Friedman, Lexus şi măslinul,Editura
Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001
pg. 29 “ …Războiul Rece, ca sistem internaţional, îşi avea propria sa
structură de putere: echilibrul dintre Statele Unite şi URSS. Războiul Rece îşi avea
propriile sale reguli: în plan extern, nici o superputere nu va viola sfera de influenţă
a alteia; în domeniul economic, ţările mai puţin dezvoltate se vor concentra asupra
creşterii propriilor industrii naţionale, ţările în curs de dezvoltare asupra creşterii
orientate spre export, ţările comuniste asupra autarhiei şi economiile occidentale
asupra comerţului regulat. Războiul Rece avea ideile sale dominante: conflictul
dintre comunism şi capitalism, destindere, nealiniere şi perestroika. Războiul Rece
avea propriile tendinţe demografice: mişcarea persoanelor dinspre Est spre Vest a
fost înmare măsură îngheţată de Cortina de Fier, dar mişcarea de la Sud la Nord a
fost un neîntrerupt şuvoi. …. Războiul Rece avea propria anxietate definitorie:
teama de distrugerea nucleară. Toate aceste elemente ale sistemului Războiului
Rece luate la un loc au influenţat politica internă şi relaţiile externe ale fiecărei ţări
din lume. Actuala eră a globalizării este un sistem internaţional similar, cu
propriile sale atribute unice, care contrastează violent cu cele ale Războiului Rece.
În primul rând, Războiul Rece era caracterizat de o trăsătură unificatoare:divizarea.
Acest sistem era simbolizat de un singur cuvânt:zidul. …. Sistemul globalizării
este puţin diferit. Şi el are o trăsătură unificatoare –integrarea. Lumea a devenit un
loc tot mai interconectat. … Acest sistem al globalizării este caracterizat de un
singur cuvânt:WEB. Globalizarea are propriul set de reguli economice, reguli care
gravitează în jurul deschiderii, dereglementării şi privatizării economiilor
naţionale, pentru a le face mai atractive pentru investiţiile străine. În 1975, la
apogeul Războiului Rece, numai 8% din ţările lumii aveau regimuri liberale, de
piaţă liberă, iar investiţiile străine directe totalizau, potrivit Băncii Mondiale 23
miliarde de dolari. În 1997, numărul ţărilor cu regimuri liberale reprezenta 28%, iar
investiţiile străine totalizau 644 miliarde de dolari. Spre deosebire de sistemul
Războiului Rece, globalizarea are propria ei cultură dominantă, care este şi cauza
acţiunii ei omogenizatoare. … Globalizarea înseamnă, din punct de vedere cultural,
extinderea amplă, chiar dacă nu totală a americanizării globului – de la Big Mac la
Mickey Mouse.
Globalizarea are propriile ei tehnologii definitorii: comuterizarea,
miniaturizarea, digitalizarea, comunicarea prin satelit, fibrele optice şi Internetul.
Globalizarea are, de asemenea, propriul ei model demografic: accelerarea rapidă a
deplasării oamenilor din mediul rural şi din stilul de viaţă agrar în mediul urban
care este mai strâns legat de tendinţele globale din modă, alimentaţie, pieţe şi
divertisment.
Globalizarea are prorpia structură de putere: sistemul globalizării este
construit pe trei echilibre de forţă, care se intersectează şi se influenţează reciproc.
Primul este echilibrul tradiţional dintre statele naţionale. În sistemul globalizării,
Statele Unite sunt singura superputere dominantă şi toate celelalte naţiuni îi sunt
subordonate într-un grad sau altul. Cel de-al doilea echilibru din sistemul
globalizării este cel dintre statele naţionale şi pieţele globale. Aceste pieţe globale
se compun din milioane de investitori care rulează bani de jur îmrejurul lumii
printr-un simplu clic pe mouse.
Cel de-al treilea echilibru este cel dintre individ şi statele naţionale. …
Globalizarea conferă indivizilor puterea de a influenţa deopotrivă pieţele şi statele
naţionale. …. Osama bin Laden a declarat război Statelor Unite la sfârşitul anilor
’90, iar US Air Force a trebuit să lanseze un atac cu rachete de croazieră împotriva
lui ca şi când ar fi fost un alt stat naţional. Gândiţi-vă! Statele Unite au lansat 75 de
rachete de croazieră, fiecare costând 1 milion de dolari împotriva unui individ!” (+
11 septembrie)
Hans – Peter Martin, Harald Schumann,Capcana
globalizării: atac la democraţie şi bunăstare,
Editura Economică, 1999
Pg. 13
“20% din populaţia aptă de muncă ar fi suficientă în secolul următor pentru a
asigura avântul economiei mondiale. .. O cincime din cei care caută de lucru vor fi
de ajuns pentru a produce toate mărfurile şi a furniza serviciile de înaltă calitate pe
care şi le poate permite societatea mondială. ..
Dar ce se va întâmpla cu ceilalţi? 80% dintre cei ce doresc să muncească vor
rămâne fără slujbe? … Problema viitorului este “to have lunch or to be lunch”, a
avea mâncare sau a fi mâncat”.
George Soros, Criza capitalismului global,Editura
Polirom, 1999 Pg.105
“Sistemul este favorabil capitalului financiar, care are libertatea de a se
mişca acolo unde este mai bine recompensat, ceea ce a dus la rapida dezvoltare a
pieţelor financiare globale. Rezultatul este apariţia unui sistem circulator gigantic,
care absoarbe capital prin pieţele şi instituţiile financiare de la centru, după care îl
pompează către periferie, fie în mod direct, sub formă de credite şi investiţii de
portofoliu, fie indirect, prin corporaţiile multinaţionale. … Sistemul este însă
profund deficient … câştigul banilor are prioritate asupra tuturor celorlalte
considerente sociale. Dezvoltarea economiei globale nu se sincronizează cu
dezvoltarea societăţii globale.
Critica pe care o aduc sistemului capitalist global are două direcţii
principale: defectele mecanismului de piaţă (instabilităţile de pe pieţele financiare
internaţionale) şi deficienţele apărute în sectorul ce nu aparţine relaţiilor de piaţă
(non – market sector).”
David C. Korten, lumea post – corporatistă,Editura
Antet, 1999
Lumea post – corporatistă porneşte de la ameninţarea reprezentată de un
colaps ecologic şi social, provocat de excesele unui sistem economic orb faţă de
nevoile umane. … Ea este scrisă pentru a sfida povestea ce a devenit o mantră a
discursului public şi care sună cam aşa:
Că ne place sau nu – odată cu prăbuşirea socialismului – forţele
globalizării economice şi noul capitalism global sunt imuabile şi ireversibile. Nu
există alternativă. Trebuie să ne adâncim devotamentul faţă de consumerism, liber
– schimbism şi creştere economică, chiar în timp ce îndurăm încercările
distrugerii creatoare provocate de capitalism. Între timp, cei care vor supravieţui
şi vor prospera trebuie să înveţe să câştige în competiţia nemiloasă generată de
economia globală.
Pentru cei dintre noi care consideră că viaţa înseamnă mai mult decât goana
după bani şi achiziţionarea din megamall-uri a unor produse despre care aflăm că
ne trebuie abia după ce vedem reclama la televizor, acest discurs este un îndemn
dezumanizant la disperare şi resemnare.”