MOGA RALUCA MIHAELA

Managementul Proiectelor
Anul I, Grupa I

Referat Economie
“Ceea ce-l deosebeşte pe economistul „ştiinţific” de toţi ceilalţi oameni care gândesc, vorbesc
sau scriu despre probleme economice este stăpânirea unor tehnici pe care le grupez în
următoarele categorii: istorie, statistică, teorie. Toate trei la un loc formează ceea ce vom
denumi analiza economică.”
Joseph Alois Schumpeter

Economistul sau licenţiatul în ştiinţe economice – ar trebui să fie, aşadar, înainte de toate, un
analist economic, aceasta fiind prima lui competenţă, indiferent de specializarea absolvită
(contabilitate, finanţe, marketing, management, administrarea afacerilor etc.). Calitatea lui
esenţială constă în capacitatea de a efectua analize atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel
macroeconomic.
Economia reprezintă o materie interdisciplinară unde fondul preliminar îl constituie
cunoştinţele de teorie economică. Evenimentele, datele istorice înregistrate, au valoare
documentară şi pot căpăta înţeles numai pe baza cunoaşterii legilor economice, a căilor teoretice,
logice de interpretare a lor. Teoria economică furnizează conceptele, categoriile, noţiunile
fundamentale, a fost elaborată treptat şi suferă modificări prin luarea în consideraţie a activităţii
economice concrete, a datelor şi faptelor de istorie economică. Marele istoric al economiei Werner
Sombart afirma faptul că “Nu există istorie fără teorie”.
Conceptul de teorie economică prezentat astăzi în manuale şi în lucrările de specialitate nu este
altceva decât istorie economică explicată. La baza demersului teoretic au stat şi stau faptele brute
– sau prelucrate sub forma informaţiei statistice - ale istoriei economice şi sociale.
De-a lungul timpului s-au elaborat o serie de legi economice care reprezinta rezultate ale
înţelegerii de către om a mediului natural, social, politic, cultural, religios etc în care acesta
acţionează. În plan social, definitoriu pentru acţiunea legilor economice este cadrul instituţional:
normele, regulile pe care indivizii, organizaţiile trebuie să le respecte. Istoria economiei se referă
în mod esenţial la desfăşurarea proceselor economice.
Dezvoltarea teoriei economice (care a început să prindă contur la sfârşitul anilor '20 şi începutul
anilor '30), precum şi caracterul tehnic crescând al aptitudinilor necesare unui economist de
profesie a făcut din ce în ce mai dificil ca o direcţie în istoria gândirii economice să fie privită ca
o parte fundamentală a pregătirii sale
Teoreticieni inovativi, conştineţi de deficienţele informatiilor economice ce se aplică in zilele
noastre, s-au întors la scrierile vechilor maeştri în căutarea unor viziuni neexploatate sau uitate. În
mod natural ei au tins să-i interpreteze pe clasici în termeni moderni şi, făcând aceasta, au generat
dezbateri stimulative printre specialişti asupra temelor discutate. Odată ce teoreticieni de prestigiu,
moderni, acordau noi roluri istoriei gândirii economice, ei au ajutat la emfatizarea acesteia pentru
studenţii ambiţioşi din cercetare, care căutau un subiect incitant şi viabil pentru dizertatii.
Exemple contrastante de mari teoreticieni, ale căror incursiuni accidentale în domeniul analizat
se pot considera că au avut un rol semnificativ în avansarea istoriei gândirii economice (direct sau

Referat Economie
indirect, ori provocând critici ştiinţifice), îi pot include pe Marshall, a cărui „reabilitare a lui
Ricardo" a dus o critică perceptivă din partea lui W.J.Achley, în 1891. David Ricardo pune teoria
valorii-muncă la temelia teoriei repartiţiei factorilor de producţie şi a veniturilor acestora. Marele
economist englez este preocupat de modul în care se crează bogăţia, aspect predilect al cercetării
economice din vremea sa şi de modul în care se distribuie bunurile create în procesul muncii.
De asemenea, Samuelson, a cărui disecare a modelelor marxiene, în 1957, şi reconsiderarea
noţiunii marxiste de exploatare, în 1971, au provocat reacţii atât riguroase, cât şi viguroase. Vreme
de două generaţii, manualul Economics de Paul Samuelson se numără printre cele mai de succes
manuale publicate vreodată în domeniul economic reusind sa domine învaţămîntul economic
universitar într-o asemenea măsură, încât astăzi, când editorii caută noi autori pentru manualele
elementare de economie, ei spun că sunt în căutarea “următorului Samuelson” (Nasar, 1995).
La fel poate fi menţionat şi Schumpeter, care a avut un îndelungat interes pentru istoria
economiei politice şi şi-a petrecut ultimii nouă ani din viaţă revăzând şi actualizând primul său
eseu legat de dezvoltarea doctrinelor economice şi a metodei (publicat original în Germania, în
1914). Acesta a fost proiectul care a fost dezvoltat în masiva ,Istorie a analizei economice", pe care
soţia sa a pregătit-o pentru publicare, după moartea sa. De fapt „istoria" lui Schumpeter a constituit
o informație primordială în istoria gândirii economice. Lucrarea sa se remarcă prin definirea
scopurilor şi obiectivelor la care majoritatea tratatelor ulterioare s-au referit din plin; un punct
convenabil de plecare, având în vedere conţinutul ei, pentru aproape toate noile cercetări în acest
domeniu şi un tezaur de pasaje citabile şi probleme de dezbătut.
Există o arie în extindere de cercetare în istoria gândirii economice în care cartierul istoriografic
are un precedent asupra consideraţiilor doctrinale sau ideologice şi unde obiectivul fundamental
care motivează investigaţiile este mai degrabă empiric decât teoretic sau pedagogic. Rezultatele
unor asemenea cercetări tind să incurajeze formarea unui flux cumulativ substanţial de proiecte
care ţintesc să aducă în vizor contextele operaţionale actuale, în cadrul cărora anumite teorii
economice, analize şi sugestii de politică economică s-au dezvoltat şi care au interacţionat. O mare
parte din această muncă a reprezentat un co-produs al unor investigări mai largi efectuate de
specialişti în istoria gândirii economice ori de către istorici ai economiei - ambele grupuri
intelectuale au fost preocupate în mod tradiţional istoria aparitiei „economistului” si de procesele
de răspândire a ideilor economice.

Referat Economie