Sunteți pe pagina 1din 40

Factorul islamic în relaţiile internaţionale

Duminică, 21 Martie 2010 19:33 administrator

de Irina PALADI

Deşi sistemul contemporan al relaţiilor internaţionale are un caracter laic, convingerile


religioase ale maselor joacă un anumit rol în politica internă a multor state şi în evoluţia
relaţiilor internaţionale. În ultimele decenii ale sec. XX, în mai multe state a avut loc
creşterea rolului religiei în societate, multe conflicte de pe mapamond având evident
substrat religios. De aceea, neglijarea factorilor religioşi se soldează (precum ne
demonstrează mereu practica internaţională) cu tragedii omeneşti, războaie şi vărsări
de sânge.
Ciocnirea civilizaţiilor

În ultimii ani, în literatura de specialitate se poartă discuţii referitor la caracterul conflictelor


şi războaielor în lumea multipolară. De mare popularitate se bucură concepţia „Ciocnirii
civilizaţiilor” propusă de politologul american S. Huntington, care susţine că dacă secolul al
XX-lea a fost un secol al coliziunii ideologiilor, apoi secolul al XXI-lea va deveni un secol al
coliziunii civilizaţiilor sau religiilor. Ideea pricipală a acestei concepţii este că în lume, după
războiul rece, cele mai importante deosebiri între popoare nu sunt deosebirile ideologice,
politice sau economice, ci cele culturale. Oamenii încep să se identifice nu cu statul sau cu
naţiunea, ci cu o formaţiune culturală mai largă - cu civilizaţia. Religia îi desparte pe oameni
mai mult decât apartenenţa etnică.
După părerea lui Huntington, dominaţia Occidentului se apropie de sfârşit. Pe arena mondială
evoluează câteva state neoccidentale care resping valorile occidentale şi apără valorile şi
normele proprii. Astfel, un pericol serios este islamul datorită exploziei demografice (este cea
mai dinamică religie a lumii, cei 1,5 miliarde de credincioşi fiind prezenţi pe toate
continentele), renaşterii culturale şi lipsei unui stat-nucleu în jurul căruia ar putea să se
consolideze toate ţările islamice. De fapt, islamul şi Occidentul deja se află în stare de război.

Renaşterea islamului
Pe parcursul istoriei acţiunile statelor colonizatoare şi influenţa culturii politice occidentale în
lumea musulmană au dus la înlăturarea islamului din sfera politicii. Astfel, În ultimii 150 ani
islamul ca religie şi lege a fost plasat consecvent şi fără milă la un rol minim în dirijarea
problemelor statului, economie şi relaţiile intenaţionale [1].
În Occident, până la sfârşitul anilor ’70 era diminuată importanţa islamului în formularea şi
realizarea politicii interne şi externe a ţărilor musulmane, chiar dacă au fost situaţii când
religia musulmană a jucat un rol indiscutabil în mişcările anticoloniale şi în conflictele
regionale.
Timpul a arătat că s-a subapreciat influenţa islamului asupra maselor largi ale populaţiei în
statele musulmane, a potenţialului religiei islamice de mobilizare şi integrare a forţei sociale.
Deja la începutul anilor ’80 atitudinea faţă la islam s-a schimbat radical. A devenit o
certitudine că religia islamică trece printr-o perioadă renaştere furtunoasă, că deja s-a
transformat într-o forţă politică independentă în toate statele musulmane şi joacă un rol tot
mai vizibil şi pe arena internaţională.
Victoria revoluţiei islamice în Iran şi instaurarea unui regim în care puterea aparţine clericilor
musulmani, contruirea statului după modelul islamic, confruntarea noului regim iranian cu
SUA, politica externă orientată spre formarea „ordinii islamice mondiale” – au produs o mare
impresie asupra maselor largi ale populaţiei altor state musulmane, reînviind vizibil interesul
faţă de islam, în special în rândul tinerilor. A crescut brusc activismul mişcărilor, numite în
Occident „fundamentaliste” sau „integraţioniste” în statele musulmane şi peste hotarele lor.

Fundamentalismul islamic
În prezent sunt cunoscute diverse mişcări islamiste: de la cele mai moderate, care deşi critică
puterea de stat, acceptă un compromis, făcând parte din structurile de stat (parlament,
guvern), până la cele extremiste ce activează ilegal folosind metodele terorii. Printre grupările
cu un grad moderat al activităţii teroriste se numără: Gruparea Abu Sayyaf (Filipineză),
Jihadul Palestinian Islamic, Grupul Islamic Armat (Algeriană), Grupul islamic (Egipteană),
Al-Jihad (Egipteană), Mişcarea Islamică Uzbechistană; cu nivel înalt şi foarte înalt: Hamas
(Palestiniană), Harakatul Mujahedin (Palestiniană), Hezbollah (Libaneză) şi Al-Qaida
(multinaţională cu baza în Afganistan).
Majoritatea acestor mişcări încearcă să-şi unească forţele, prin formarea organizaţiilor
islamiste internaţionale. Caracterul internaţional al lor se manifestă prin faptul că sfera lor de
activitate nu se limitează la teritoriul statului unde au apărut, ci înfiinţează filiale în alte state,
inclusiv peste graniţele lumii musulmane (Europa, SUA, Canada, Africa de Sud).
Este de menţionat că sursa fundamentalismului islamic ca şi a terorismului de origine
extremist-islamică nu a constituit-o niciodată Coranul, Sharia sau alte precepte religioase, ci
dezvoltarea anacronică a ţărilor musulmane în contextul afirmării economice şi politice a
Occidentului creştin. În ultimele decenii ale secolului XX a apărut un soi de terorism islamic
care se află într-o contradicţie directă cu toate perceptele morale care se desprind din Coran.
De exemplu, organizaţia cre¬ată de Osama bin Laden în februarie 1998, „Frontul Mondial
Islamic pentru lupta împotriva evreilor şi creştinilor”, trezeşte nedumerire pentru oricare
intelectual care cunoaşte Coranul şi cultura islamică.
Se poate afirma că islamismul este mai mult o mişcare politică decât religioasă, deoarece
reprezentanţii ei nu înaintează idei de reformare a religiei ca sistem de dogme şi ritualuri. Ei
pledează pentru transformarea esenţială a sistemului social-politic şi a relaţiilor economice în
societate, adică schimbarea orânduirii sociale nu numai în ţările musulmane, ci în întreaga
lume, crearea orînduirii islamice a lumii. Liderul Mişcării Frăţia musulmană, Mustafa
Maşhur, a declarat că scopul organizaţiei este „crearea în următorii 30 de ani a statului
mondial islamic” [2].
Mişcările islamiste nu pot fi privite ca manifestări periferice în lumea musulmană.
Cercetătorii al acestui fenomen afirmă că „admiterea islamului în viaţa politică a ţărilor
musulmane reprezintă începutul unei noi faze, conştiente, de dezvoltare a poporului, ce
soluţionează problema modernizării” [3].
După criza din golful Piersic din 1990-91 şi căderea sistemului socialist şi a URSS mişcările
islamice au trecut într-o nouă etapă de dezvoltare, caracterizată printr-o scară mai largă a
activităţilor teroriste ce se manifestă peste hotarele lumii musulmane, prin participarea activă
a islamiştilor în procesele politice şi conflictele din spaţiul postsocialist (fosta Iugoslavie,
Tadjikistan, Uzbekistan, Cecenia), şi o mai mare agresivitate în lupta pentru putere în statele
unde s-au format.
Problematica terorismului contemporan a căpătat după 11 septembrie 2001 valenţe deosebite,
determinând schimbarea viziunii majorităţii statelor lumii faţă de acest fenomen, indiferent
dacă ele s-au confruntat cu acte teroriste concrete pe teritoriile lor naţionale. Caracterizarea
dată atentatelor teroriste de „hiperterorism ori megaterorism” vine să sublinieze că agresiunea
este atât de mare încât nu seamănă cu nimic cunoscut până atunci.
Influenţa religiei asupra politicii externe a
statelor musulmane
Islamizarea societăţii şi sporirea activismului mişcărilor islamiste are o mare influenţă şi
asupra politicii externe a cercurilor conducătoare chiar şi din statele musulmane considerate
laice, unde religia a fost separată de politică. Reacţia elitelor politice din majoritatea acestor
state a fost diversă, uneori contradictorie: de la încercarea folosirii mişcărilor islamiste în
lupta politică până la represiuni dure îndreptate spre cei mai activi membri. Liderii multor
state musulmane au început să acorde ajutor instituţiilor islamice (şcoli, universităţi,
moschee), a crescut atenţia faţă de îndeplinirea ritualurilor (rugăciune, post, pelerinaj). Se
modifică comportamentul diplomaţilor musulmani faţă de reprezentanţii statelor
nemusulmane, se introduc modificări în protocolul diplomatic în ceea ce priveşte pauzele
pentru rugăciune în timpul lucrărilor conferinţelor internaţionale, servirea băuturilor alcoolice
la recepţiile oficiale etc.
A crescut numărul statelor musulmane liderii cărora dau prioritate grupului statelor
musulmane în politica lor externă: o atenţie sporită se acordă problemei coordonării poziţiilor
statelor musulmane, de exemplu în cadrul ONU, sunt apreciate pozitiv iniţiativele îndreptate
spre realizarea ideii solidarităţii islamice, încep să lucreze activ organizaţiile internaţionale
guvernamentale islamice existente, mai ales Organizaţia Conferinţei Islamice, şi să apară
altele noi. Sunt elaborate teoria „islamică” a relaţiilor internaţionale şi concepţiile „islamice”
ale orânduirii mondiale şi securităţii internaţionale, abordarea „islamică” a problemelor
globale şi regionale, concepţia „solidarităţii islamice şi a comunităţii musulmane”, s-a iniţiat
formarea „Ordinii economice islamice”, se elaborează modelele „Pieţei comune musulmane”
elementele căreia ar fi instituţii precum: Banca Islamică de Dezvoltare, Agenţia Islamică de
Informare, Camera Islamică de Comerţ, Industrie şi Schimb de mărfuri ş.a.
În mare măsură rolul islamului în politica externă a statelor musulmane se manifestă şi prin
activitatea misionară realizată de structurile guvernamentale, de diverse organizaţii
neguvernamentale şi fonduri care sprijină comunităţile islamice din alte state şi contribuie la
apărarea drepturilor credincioşilor musulmani la nivel internaţional.
Tendinţa de creştere a importanţei geostrategice a lumii musulmane este o reacţie la
schimbările din prezent: căderea URSS şi a blocului sovietic, aspiraţiile hegemoniste ale
SUA în calitate de unică mare putere, crearea Europei unite, apariţia proceselor
integraţioniste în diverse părţi ale lumii, înlocuirea principalelor contradicţii din planul Est-
Vest în planul Nord-Sud. Interesul activ al unor state musulmane faţă de spaţiul postsovietic
este cauzată de dispariţia sistemului socialist şi căderea URSS însoţite de reîmpărţirea zonelor
de influenţă - proces în care aceste state participă nemijlocit, urmărind nu numai interese
economice, ci şi politice, legate în special de încercarea de a impune noilor state modelul lor
de dezvoltare, de a le atrage în grupările regionale ce se formează ş.a.

Şi totuşi...
Realizarea solidarităţii islamice este împiedicată de problemele naţionale (problema
palestinienilor, a kurzilor), existenţa pretenţiilor teritoriale (Arabia Saudită-Oman, Irak-
Kuweit, Irak-Iran). Chiar din punct de vedere pur religios lumea musulmană este foarte
eterogenă. În toate statele musulmane există minorităţi religioase (nemusulmane), care au în
unele situaţii o mare influenţă politică şi economică, iar populaţia musulmană este adeptă a
diferitor curente islamice Există contradicţii profunde între diverse regimuri politice. Fiecare
stat musulman are propria viziune a comunităţii islamice şi există o concurenţă între mai
multe state pentru rolul de lider al lumii musulmane (Arabia Saudită, Turcia, Pakistan, Iran,
Irak, Egipt, Libia). Toate acestea îşi găsesc reflectarea şi în politica externă a statelor
musulmane, creând dificultăţi în elaborarea unei direcţii comune a politicii lor externe, ce se
manifestă mai ales în imposibilitatea acestor state de a soluţiona în mod colectiv conflictele
regionale şi în elaborarea unei poziţii unice în ce priveşte atitudinea faţă de problema
palestiniană şi colaborarea cu Israelul.
Din acest motiv este greu de vorbit despre o „politică externă islamică” ca un sistem integru
de valori, ce ar determina orientarea politicii şi faptul că islamul joacă un rol important în
relaţiile internaţionale, cum se consideră în ultima vreme. Totuşi, cu toate diferenţele şi
contradicţiile din lumea musulmană valorile islamice au o anumită importanţă în politica
externă a tuturor statelor musulmane.
În toate statele musulmane islamul reprezintă o parte a ideilor şi sistemului de valori a
oamenilor ce iau deciziile referitoare la relaţiile internaţionale. Elitele conducătoare din
aceste state sunt nevoite să ţină cont de dogmele religioase în stabilirea priorităţilor politicii
externe, precum şi în procesul pregătirii, adoptării şi realizării ei.

http://www.ax.md/index.php?
option=com_content&view=article&id=261:factorul-islamic-in-relaiile-
internaionale&catid=89:internaional&Itemid=270

Nicolae Negru

Lumea islamică de la Ştefan cel Mare la Ossama ben


Laden

Spunînd ?lumea islamică? sau ?lumea musulmană? americanii şi europenii invocă o semi-
enigmă, un semi-pericol. E ?mâine? rostit într-o zi ce vesteşte vreme incertă.

?Lumea creştină? sau ?creştinătatea? e un fapt împlinit. Creştinismul, blazat, contemplativ,


consumându-şi impulsul misionar în prozelitism, nu mai pare să scrie ceva nou în pagina
societăţii europene, şi dacă cineva ar elimina dintr-odată bisericile sau casele de rugăciuni
din peisajul oraşelor şi satelor noastre, poate doar arhitecţii şi cerşetorii ar mai observa lipsa
lor (Basarabia a trecut prin acest ?experiment?). Moscheele însă nu pot fi îndepărtate fără a
nu pereclita ordinea lumii islamice, ritmul ei vital, dictat de periodicele obligatoriile
invocaţii ale numelui lui Allah, direcţionate cu stricteţe spre Meka.

Politicul (drepturile omului şi Europa unită), economicul (economia de piaţă), modul de


viaţă şi ?valorile morale? reprezintă astăzi lumea creştină, în timp ce lumea islamică pune în
faţă islamul, care pretinde că exprimă esenţa ei. Creştinismul e în rolul fondatorului, de la
care ne parvine doar numele şi miturile, nu întotdeauna încurajatoare. Dacă nu se producea
separarea bisericilor de stat, Europa ar fi rămas divizată pe cel puţin trei linii - catolicismul,
protestantismul şi ortodoxia.

Dacă nu exprimă o opoziţie lumii musulmane, o opoziţie generalizată, ?lumea creştină?, ?


creştinătatea? sunt, politiceşte vorbind, nişte arhaisme, nişte noţiuni născute în negura
cruciadelor şi compromise definitv în măcelul primului război mondial din 1914 ? 1918. Ele
nu conţin, dacă o fi conţinut vreodată, sensul de solidarizare, de coeziune politică, care i se
atribuie lumii islamice prin islam. Europa nu afişează drapelul omogenităţii religioase,
ignorând-o ca pe o trăsătură nefuncţională, ce şi-a pierdut actualitatea. Ea îşi declină în mod
conştient solidaritatea creştină, în pofida avertismentelor că ne aflăm în plin ?război al
civilizaţiilor?. Răspunzând atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, SUA au avut
prudenţa să evite învinuirea că pornesc o cruciadă împotriva lumii islamice.

Chiar şi Moscova ortodoxă nu mai pare bântuită ca odinioară de nostalgia după Balcanii
ortodocşi, aşa încât a privit cu stăpânire de sine (ca să nu spunem cu nepăsare) cum
avioanele americane aruncau bombe asupra ?obiectivelor militare? din Iugoslavia, nimerind,
din când în când, pe alături. Unul din pilonii de bază al NATO-ului este un stat musulman
(laic, e adevărat) ? Turcia, şi, în perpectivă, este posibilă includerea încă a două state
musulmane. Uniunea Europeană se proiectează pe criterii economico-politice şi nu
religioase. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Europeană, Organizaţia Unităţii
Africane, ASEAN, NAFTA, UE etc. ? denotă preponderenţa criteriului geografic sau, mai
simplu, al vecinătăţii în alegerea partenerilor politici şi economici. Commonwealth-ul
britanic, Comunitatea ţărilor francofone, Comunitatea Statelor Independente, menţinute pe
principiile unei relative omogenităţi, lingvistice şi istorice, trădează o solidaritate în
despărţire ? un sentiment ce precede de obicei separării definitive.

Lumea islamică îşi afirmă islamismul în mod express, hotărât şi chiar ostentativ. E vorba de
o entitate în ?devenire?, într-un proces tot mai amplu de consolidare prin proiectele
diverselor organizaţii şi instituţii pan-musulmane, care întreţes cu migală firele vitale ale
mulţimii de state şi comunităţi islamice, întâlnite aproape pe toate continentele. Organizaţia
Conferinţei Islamice, a cărei componenţă se extinde an de an şi ajunge să includă 56 de ţări-
membre, adică practic toate ţările islamice de pe glob, inclusiv fostele republici sovietice din
Asia Mijlocie şi Caucaz (Azerbaidjan), precum şi cele din Balcani (Albania şi Bosnia-
Herţegovina), activează prin intermediul unui spectru larg de instituţii subsidiare, cum ar fi
Centrul islamic de cercetări statistice, economice şi sociale pentru ţările islamice (Ankara),
Centrul de cercetări în domeniul istoriei, artei şi culturii islamice (Istanbul), Centrul islamic
pentru dezvoltarea comerţului (Casablanca); Academia Islamică (Jeddah), Fondul
solidarităţii islamice (Jeddah), Banca Islamică de Dezvoltare (Jeddah), Agenţia islamică
internaţională de presă (IINA), Organizaţia radiodifuziunilor statelor islamice? (În fapt, ar fi
mai corect să vorbim despre o refacere, despre o renaştere a lumii musulmane, care, către
începutul secolului al XVII-lea, se aflase în apogeul măreţiei sale, extinzându-se de la
Atlantic până la Pacific. Urmase apoi o perioadă de declin, aşa încît pe la începutul secolului
XX, marea parte a lumii islamice, cu excepţia unor regiuni ? Turcia, Persia, Afganistanul,
Yemenul şi unele zone din Arabia ? se mai afla încă sub dominaţia unor state europene, în
condiţii de colonie. Ţările islamice şi-au căpătat independenţa treptat, unele după altele,
după mulţi ani de luptă şi sacrificii, pe durata întregului secol (regatul Brunei devine
independent în 1984, fostele republici sovietice din Asia Centrală ? în 1991, iar palestinienii,
cecenii ş.a. mai au de luptat pentru propriul stat). Lupta pentru independenţă a mers la braţ
cu afirmarea identităţii religioase şi culturale, cu aşezarea societăţii în baza preceptelor
islamice, şi a dat naştere unor mişcari panislamiste de culturalizare şi reeducare a
musulmanilor, de consolidare a lumii islamice atât din punct de vedere politic cât şi religios,
luându-se în considerare şi influenţa crescândă a civilizaţiei occidentale, cu forţa ei ştiinţifică
şi tehnologică. S-au format organizaţii care încearcă să oprescă pătrunderea mai adâncă a
influenţei occidentale în societatea musulmană, să reformeze societatea pe principii islamice
şi să nu admită secularizarea statelor islamice. Printre acesta se numără Frăţia Musulmană,
apărută în Egipt, cu filiale în multe alte ţări musulmane, Liga islamică mondială, Congresul
lumii islamice ş.a.)

Nu e nevoie însă de o plonjare prea adâncă în istorie ca să-ţi dai seama că islamului i se
atribuie însuşiri de care nu a dat dovadă până acum. Războaiele pe care le-au dus statele
islamice unele împotriva altora, de-a lungul secolelor, nu au fost mai puţin sângeroase decât
cele pe care le-au purtat între ele statele ?creştine?. Iar războiul irano-iraqian din anii ?80,
apoi războiul din Golf din 1990, ne poate convinge că şi azi în relaţiile dintre ţările islamice
pot interveni interese mai puternice decât preceptele islamice. Solidaritatea politică a ţărilor
musulmane la nivel panmusulman nu pare mai rezistentă decât cea a ţărilor creştine pe
vremea lui Ştefan cel Mare.

Lumea islamică este mult prea departe de a fi monolită, de a acţiona ca un tot întreg,
rămânând în acest sens mult în urma lumii creştine, a cărei integrare se apropie de etapa
formării Statelor Unite ale Europei, atrăgând în vârtejul unificator până şi Rusia
transcontinentală, egocentristă. Împreună cu Rusia, vin statele musulmane din fosta URSS,
membre ale CSI, curtate şi de Turcia, a doua ca mărime putere periferică, aflată în raza de
atracţie a Occidentului unipolar şi nu întotdeauna creştin în acţiunile sale (ne referim la SUA
care nu ezită să aplice legea talionului în loc să expună loviturii şi celălat obraz). ASEAN ?
Asociaţia Ţărilor din Sud-Estul Asiei şi Organizaţia Unităţii Africane atrag pe orbita lor
ţările musulmane din regiunile respective.

Problema palestiniană, le oferă panislamiştilor un atu serios în planurile lor de consolidare


politică a întregii lumi islamice. Primul summit al ţărilor islamice (Conference islamique au
saummet), care a avut loc la Rabat, în septembrie 1969, a fost convocat în legătură cu
situaţia din Orientul Mijlociu şi incendieriea moscheei MASJID AL-AQSA din Oraşul
Sfânt, fapt care, se spune în declaraţia finală, ?i-a bulversat pe cei peste 600 milioane de
musulmani din întreaga lume?. În acest context, guvernele statelor participante la summitul
respectiv s-au angajat ?să promoveze o cooperare strânsă şi asistenţă mutuală în domeniile
economic, cultural şi spiritual, inspirându-se din preceptele eterne ale Islamului?. Pe
problema palestiniană s-au axat şi dezbaterile conferinţelor ulterioare, la toate nivelurile,
inclusiv întâlnirea extraordinară a miniştrilor de externe a ţărilor musulmane, de la Kuala-
Lumpur, din aprilie 2002, convocată în problema terorismului internaţional.

Totuşi, existenţa mai multor poli de influenţă în lumea musulmană - Arabia Saudită, Egiptul,
Irakul şi Pakistanul, care îşi construiesc în mod diferit relaţiile cu SUA ? face imposibilă
armonizarea punctelor de vedere în probleme de interes comun. Chiar şi în cadrul Ligii
Ţărilor Arabe, care reprezintă nucleul lumii musulmane nu se poate ajunge la o înţelegere în
aceeaşi problemă palestiniană. Dacă divizarea ce se produce pe plan religios între suniţi
(majoritari) şi şiiţi (minoritari)îşi pierde acuitatea, divergenţele politice nasc la rândul lor
alte divergenţe care nu dau unităţii musulmane nici o şansă. Şi atunci pe cât e de justificată
expresia de încordare, de nelinişte, pe chipul Occidentului atunci când priveşte spre partea
islamică a Orientului?

Dincolo de divergenţele politice, de conflictele de interese economice ale ţărilor islamice,


există opinia publică, sentimentele de solidaritate religioasă a musulmanilor de rând. Ca în
nişte vase comunicante, ele se menţin la o anumită altitudine, care nu poate fi neglijată. Şi
Osama Ben Laden, din Arabia Saudită, învinuit că ar sta în spatele atentatelor din 11
septrembrie, şi mai noul suspect, cetateanul kuweitian Khalid Shaikh Mohammed, căutat de
FBI, sunt originari din ţări aliate americanilor. Sentimentele antiamericane ale populaţiei
Pakistanului au dictat o altă strategie de luptă în Afganistan, decât dacă populaţia ar fi fost
mai puţin ostilă, ca în cazul celei din Asia Mijlocie ex-sovietică. Dar lucrurile sunt în
schimbare şi aici. De altfel, fanatismul fundamentaliştilor islamişti, pregătiţi să moară pentru
cauză, nu poate să nu trezească simpatii în spaţiul fostei URSS, în care tinerii erau educaţi în
spiritul fanatismului sovietic, pregătiţi ?să repete fapta eroică a lui Aleksandr Matrosov?
căruia i s-a atribuit că s-ar fi aruncat să acopere cu propriul corp ambrazura unei fortificaţii
nemţeşti. Recent, preşedintele egiptean Hosni Mubarak îşi exprima profunda îngrijorare în
legătură cu faptul că ?valul crescând al antiamericanismului?, în contextul crizei palestiniene
rămase nerezolvate va duce la escaladarea terorismului în regiune şi în lume.

Acesta e de fapt adevăratul pericol: musulmanii angajaţi în lupta ?personală?, în jihad-ul


împotriva Occidentului. În timp ce scolaştii musulmani discută despre ce înseamnă ?jihad?
şi condiţiile în care poate fi acceptat jihadul împotriva ?necredincioşilor?, dacă acesta e
permis din punctul de vedere al Coranului sau se conţine numai în cărţile ce îl interpretează
(Hadith şi Sunna), musulmanul de rând decis să-şi apere credinţa ameninţată de
consumismul occidental este mai puţin atent la nuanţe. În majoritatea ţărilor musulmane,
chiar şi unele state ex-sovietice, există mişcări de propagare a învăţăturii islamice, care
urmăresc scopul să repună viaţa societăţii pe principiile Şariatului, încercând să se
baricadeze de Occident printr-un orgoliu religios împins până la aroganţă. Astfel se
conturează tot mai pregnant imaginea unei lumi nervoase, inabordabile, ameninţătoare, care
nu vrea să comunice, care vrea să rămână ea însăşi chiar şi în afara graniţelor ei fireşti, în
Europa şi America. Islamiştii algerieni împuşcând cu sânge rece, acum câţiva ani, grupuri de
turişti europeni este una din expresiile cele mai oribile ale tendinţelor izolaţioniste.

Cu toate acestea, mai e, cum spun americanii, spaţiu pentru optimism. Ori de câte ori îşi
ridică privirea de pe paginile Coranului, musulmanul întâlneşte, de pretutindeni, privirea
ironică şi seducătoare în acelaşi timp a civilizaţiei ?creştine?. Să răspundă cu un zîmbet, să
se încrunte? Situaţia lui nu e mai simplă decât cea a lui Adam, tentat să muşte din mărul
cunoaşterii?

http://www.sud-est.md/numere/20020709/article_4/

Un dusman al democratiei?

Razvan Desliu

Islamul, un univers complex

Islamul desemneaza o comunitate religioasa si politica care se intinde pe trei continente si


numara aproximativ 470 milioane de adepti. Fondatorul miscarii - Profetul Mohammed - este
considerat trimisul lui Allah pe pamint, singurul in masura sa interpreteze legea divina care
guverneaza activitatea umana. In definitia de mai sus nu am folosit intimplator religiosul
inaintea politicului. Petru islamisti, politicul nu exista sub forma unor institutii ce apartin unui
stat, ci este o simpla reflectare a vointei divine. Societatea islamica este una esentialmente
egalitara, care refuza segmentarea pe criterii economice, condusa de un lider charismatic.
Unica sursa de drept valabila este sharia, legea musulmana. Cu alte cuvinte, statul islamic nu
seamana deloc cu statul-natiune din simplul motiv ca puterea sa se exercita asupra unei
comunitati de credinciosi, si nu de cetateni.

Daca, la nivel teoretic, totul pare simplu, datele de pe teren indica o multime de diferente. In
primul rind, populatia islamica este compusa din mai multe familii: arabi, turci, persi,
pakistanezi si indo-malaezieni. Pe linga aceste popoare, apar si citeva triburi: allawiti (Siria),
hasemiti (Iordania), wahabiti (Arabia Saudita), maroniti (Liban), berberi (Algeria), beduini
(Iordania), pathani (Afganistan). Dar cea mai importanta diviziune se afla in domeniul
religiei. Daca majoritatea islamistilor (cca. 80%) sint sunniti, reprezentind versiunea oficiala
a Islamului, minoritatea shiita (provenita din populatia persana) adopta o pozitie mai radicala
in ceea ce priveste respectarea legii fundamentale islamice, sharia (acoperirea femeilor,
omorirea celor care comit violuri sau a sotiilor adultere sint exemplele cele mai cunoscute).
Exista si o impartire politica a tarilor arabe, prin doua conceptii care se infrunta.
Panarabismul, un nationalism arab care vizeaza o emancipare de sub dominatia politica si
economica a Occidentului. Curentul a luat amploare in Egiptul presedintelui Nasser, care a
incercat sa coalizeze lumea araba impotriva Israelului si a SUA. Aici se afla originea unei
permanente rivalitati intre unele tari arabe care incearca sa ocupe locul de lider al zonei:
Egipt, Siria, Iran si Irak (pina la razboiul din Golf). A doua directie a aparut ca o reactie la
panarabism si a fost incurajata la inceput, paradoxal, de catre SUA, tocmai pentru a
contracara periculosul nationalism arab. Fundamentalismul islamic mizeaza pe valorile
traditionale islamice combatind nationalismul laic al conducatorilor politici arabi. Daca,
initial, centrul miscarii a fost Bagdad, dupa venirea la putere a Partidului Baas, centrul de
greutate s-a mutat in Iran, care a stiut sa speculeze rolul de aparator al valorilor islamice si
traditia musulmana care spune ca la fiecare o suta de ani apare un innoitor al credintei.

Regiunile Islamului

Pentru o intelegere nuantata se impune o segmentare in regiuni geografico-politice, care sa


surprinda cit mai fidel diversitatea din cadrul unei culturi atit de vaste.

Africa de Nord (Magreb) se afla la intersectia a patru mari influente: araba, islamica,
mediteraneeana si berbera. Marocul este, alaturi de Tunisia, tara cea mai stabila a regiunii si,
totodata, cea care a adoptat, sub conducerea regelui Hassan al II-lea, o politica
prooccidentala. Algeria prezinta o situatie diferita. Dupa intreruperea procesului electoral din
decembrie 1991 si scoaterea in afara legii a islamistilor, care ar fi cistigat detasat alegerile,
tara este condusa de un regim autoritar, sprijinit de armata si, intr-o oarecare masura, de
Occident. Recentele alegeri (puse serios sub semnul indoielii) au mentinut actuala putere. In
ciuda unor rezerve importante de petrol si gaze, Algeria cunoaste o situatie economica
dificila. Libia ramine din ce in ce mai izolata pe plan international, dar si zonal, fiind supusa
unui embargo aerian ca urmare a banuielilor ca sprijina activitati teroriste. Egiptul joaca un
rol important in lumea araba, ca promotor al procesului de pace arabo-israelian. Presedintele
Mubarak duce o politica riscanta, "intre ciocan si nicovala": pe de o parte, el trebuie sa apere
interesele poporului sau; pe de alta parte, duce fata de Israel o politica de "pamint contra
pace" (sau piata, spun cinicii), politica dictata si de suma primita anual din partea SUA (2,3
miliarde dolari). Doar ca declaratiile critice ale presedintelui Mubarak la adresa tarilor
islamice, pe care le-a numit "triburi cu steag", si miile de militanti islamisti aflati in
inchisorile egiptene risca sa supere multi arabi, si chiar egipteni, mai ales daca situatia
economica a tarii nu se imbunatateste.

Africa Centrala prezinta un clivaj clar intre partea de nord, islamica, si cea de sud, dominata
de populatia africana de culoare. Islamistii controleaza estul regiunii in tari ca Sudan si
Eritreea, unde duc politici agresive de islamizare, in timp ce in alte tari se afla in opozitie -
cazul extrem fiind Nigeria, unde se duc lupte de guerilla.
Turcia reprezinta o punte de legatura intre lumea araba si Europa, pozitie de mare importanta
geostrategica. Ea este mostenitoare a doua mari imperii, Bizantin si Otoman, care au
indeplinit si ele aceeasi functie de intermediere intre doua lumi aparent ireconciliabile.
Politicienii turci sint impartiti in nationalisti (care urmaresc o relatie privilegiata cu Bosnia
musulmana si cu statele islamice care au apartinut Uniunii Sovietice) si islamisti (care privesc
mai degraba spre Orientul Mijlociu si locurile sfinte). Ultimul prim-ministru, Erbakan, care
reprezenta Partidul Refah (al Bunastarii), de orientare islamista, a incercat sa promoveze un
proiect de uniune politico-militara musulmana care a suparat foarte mult armata turca,
aparatoare a laicitatii statului. Erbakan a fost silit sa demisioneze. Turcia a suferit pierderi
enorme in urma embargoului asupra Irakului, in jur de 20 miliarde dolari. Campania dusa
impotriva minoritatii kurde de catre armata turca a dus la tensiuni serioase cu Siria, Iranul si
Irakul.

Statele cu religie islamica din zona Marii Caspice sint Kazahstan, Azerbaidjan, Tadjikistan,
Uzbekistan, Turkmenistan. Zona este foarte bogata in zacaminte petroliere (se estimeaza ca
rezervele de petrol din Azerbaidjan si Kazahstan le depasesc pe cele dn Golf) si in gaz metan
(Turkmenistan este al doilea producator mondial). Daca imediat dupa destramarea Uniunii
Sovietice peste tarile din regiune domnea efuziunea cuceririi independentei si a reluarii
legaturilor cu lumea araba, ulterior ele au descoperit avantajele unui joc la doua capete, intre
Rusia si Islam. Relevanta este optiunea facuta de aceste tari de a nu livra petrol exclusiv prin
conducta ce va strabate Turcia (desi presiunile SUA pentru a le convinge au fost puternice),
ci si prin conductele spre Marea Neagra (una prin Georgia, alta prin Rusia si Cecenia).
Autoritarismul se face si aici resimtit. Presedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, si-a
prelungit mandatul, care ii confera puteri depline pina in anul 2000, printr-un referendum
care a avut loc in 1993. Acelasi lucru s-a intimplat si in Uzbekistan. Celelalte state ascund si
ele, sub fatada pluralismului politic, puteri discretionare ale conducatorilor, coruptie, trafic de
influenta. Exista o mare rivalitate intre Turcia si Iran in ce priveste influenta in zona.

Orientul Mijlociu este, fara indoiala, una dintre cele mai framintate regiuni ale lumii. Nu este
tema articolului de fata de a trata conflictul arabo-israelian. Ma voi referi la principalele state
arabe din zona. Arabia Saudita este tara cu cel mai mare export de petrol din lume. SUA
detine exclusivitate in exploatarea petrolului saudit. Intr-un clasament intocmit de revista The
Middle East, in anul 1995, Arabia Saudita se afla pe locul doi in regiune in ce priveste venitul
pe cap de locuitor, dupa Kuweit, cu 34.740 dolari. Probleme exista insa si aici. Pretul
petrolului, in scadere pe pietele mondiale, produce dificultati balantei de plati a tarii.
Populatia regatului este putin numeroasa, existind un mare numar de imigranti egipteni, shiiti,
pakistanezi. Rata somajului este foarte ridicata, nu doar in Arabia Saudita, ci in toata zona:
30% Bahrain, 25% Arabia Saudita, 20% Oman. Dar problema cea mai importanta este de
natura religioasa. Desi Arabia Saudita detine locurile sfinte de la Mecca si Medina,
legitimitatea istorica asupra acestor centre spirituale apartine dinastiei hasemite a Iordaniei.
Situatia este agravata de alianta intre dinastia whabita, ce conduce Arabia Saudita, si SUA,
alianta foarte impopulara in rindul supusilor regatului (vezi si atentatele impotriva soldatilor
americani cantonati in Arabia Saudita).

Si Iordania condusa de regele Hussein duce o politica prooccidentala. Mai mult, aceasta tara a
adoptat o pozitie impaciuitoare fata de Israel, explicabila prin anumite avantaje comerciale
cistigate astfel si prin anularea unei datorii de 200 de milioane de dolari, datorie pe care
Iordania o avea fata de SUA (suma greu de platit pentru o tara care nu are, spre deosebire de
alte tari arabe, nici un strop de petrol). O situatie speciala o prezinta Siria. Desi majoritatea
populatiei este sunnita, conducerea tarii apartine minoritatii allawite (secta islamica), in
frunte cu presedintele Hafez al-Assad. Este o alianta stranie intre o secta religioasa si o
politica nationalist-araba cu o tenta de stinga, reprezentata de Partidul Baas. Siria are de facut
o alegere dificila in politica sa externa: fie ia apararea minoritatilor kurda si shiita in fata
represiunii guvernului de la Bagdad si din Turcia, cu riscul de a-si supara propria populatie
sunnita, fie se aliaza cu Partidul Baas aflat la putere si in Irak.

Irak-Iran, doua tari aflate intr-un razboi singeros care a durat noua ani (1980-1988). In timpul
razboiului din Golf, Iranul a ramas neutru, iar acum cele doua tari se gasesc in aceeasi
situatie, de izolare fata de comunitatea internationala. SUA aplica o politica de dual
containement fata de cele doua tari agresive si promotoare de activitati teroriste. Irakul este
foarte slabit de embargoul asupra exportului de petrol, impus dupa razboiul din Golf. Este un
stat cu o constitutie laica, condus de Partidul Baas, in frunte cu Saddam Hussein. Pe linga
problemele economice, Irakul se confrunta si cu problema unei minoritati de 12 milioane de
persoane, impartiti in mod egal in kurzi (in nord) si shiiti (in sud). Iranul este o tara in care
shiitii sint majoritari. In 1979 are loc revolutia islamica care il detroneaza pe sah. La putere
vin ayatollahii, liderii spirituali ai shiitilor. Ca dupa orice revolutie, apar conflicte intre
invingatori - in acest caz, intre adeptii ayatollahului Khomeini si mujaheddini (o tabara de
stinga a islamistilor), conflict incheiat cu indepartarea ultimilor. Urmeaza razboiul cu Irakul,
in care Iranul a pierdut un milion de oameni. Conducerea statului este impartita intre un
conducator spiritual, ayatollahul, si un presedinte ales pe un mandat de patru ani. Intre cei doi
poli ai conducerii exista o relatie ambigua, un control reciproc al puterilor.

Desi este considerata o tara retrograda, fundamentalista, Iranul este una din putinele tari arabe
care si-a schimbat presedintele in urma unor alegeri, chiar daca acest presedinte provine din
acelasi establishment politico-religios ca si predecesorii sai. Ma refer la alegerile din acest an,
alegeri cistigate de Muhammad Khatami, considerat un liberal in comparatie cu ceilalti
contracandidati. Economia iraniana face progrese remarcabile.

De mentionat ca SUA a investit, pina acum, in Iran 4,25 miliarde dolari. Sint relevante citeva
date comparative:

Sursa: The Economist

Zona Pakistan-Afganistan este plina de turbulente. Pakistanul este o tara saraca, care se
confrunta cu fenomene specifice: coruptie, dezordine sociala, distanta uriasa intre bogati si
saraci. Inlocuirea fostului prim-ministru Benazir Bhutto nu a schimbat cu nimic situatia. Si
aici armata are un cuvint greu de spus in viata politica. O problema arzatoare o constituie
provinciile Jammu si Kashmir, cu o majoritate musulmana, aflte in posesia Indiei, dar
revendicate de Pakistan. Cele doua tari nu au incheiat nici pina acum un acord de pace.
Afganistanul cunoaste o schimbare brutala de regim. Fostul guvern al mujaheddinilor islamici
(sprijinit de Rusia, India si China) a fost inlaturat de trupele talibane (sprijinite de Pakistan),
care au impus legea islamica, sharia.

Asia de Sud-Est cuprinde si citeva tari islamice importante: Bangladesh, Malaysia si


Indonezia. Desi membre ale Conferintei Statelor Islamice, aceste tari beneficiaza de avantaje
mai mari prin Asociatia Statelor din Asia de Sud-Est, care le aduce fluxuri importante de
investitii. Bangladesh este o "piata in formare", ceea ce inseamna un numar important de
investitori straini, in timp ce Malaysia este deja o economie consolidata a regiunii. Ambele
tari sint conduse de partide islamice, cu o implicare mai puternica a armatei in cazul
Bangladeshului, si cu o forma de guvernamint monarhica pentru Malaysia. Un caz aparte este
Indonezia, unde 167 milioane de musulmani (87% din populatia tarii) se afla sub conducerea
generalului Suharto si a partidului acestuia, Golkar, care a reusit sa se mentina pina acum la
putere si datorita unei cresteri economice constante a tarii. In cazul unei situatii de
instabilitate, pozitia sa este insa foarte fragila.

Pluralismul cultural

In incheierea articolului voi incerca sa prezint conceptul de "pluralism cultural" aparut in anii
'60 in SUA, concept ce poate facilita o intelegere mai buna a diversitatii lumii de azi. Este
vorba despre existenta in cadrul unui stat sau a unei regiuni mai vaste a unor grupuri
minoritare ce se diferentiaza de populatia majoritara prin elemente ca limba, rasa, religie. In
Cum sa comparam natiunile, Dogan si Pelassy analizeaza cu pertinenta acest fenomen: "Toti
analistii care s-au aplecat cu seriozitate asupra pluralismului cultural au denuntat naivitatea
celor ce se asteptau ca industrializarea si extinderea comunicarii sa preintimpine segmentarea.
In realitate, dezvoltarea economica, sociala si politica resuscita adesea competitia intre
grupurile rivale, ce concureaza astfel pentru noile servicii oferite de stat. Modernizarea aduce
cu sine o supradezvoltare a principalelor orase, o consolidare a centrelor politice care
controleaza mass media, ca si o redistribuire a veniturilor. O asemenea dezvoltare provoaca
revolta periferiilor - ceea ce Jean Gottmann numeste sfidarea centralitatii. Urbanizarea,
educatia si comunicarea, departe de a opera o deschidere radicala a colectivitatilor culturale,
le ofera acestora posibilitatea de a-si crea o elita, de a-si dezvolta o constiinta, de a-si
transforma dialectul intr-un limbaj adevarat si legendele in patrimoniu cultural".1

Lumea islamica se confrunta cu numeroase probleme. Multe dintre ele sint comune cu ale
altor tari de pe glob: guvernari ineficiente, coruptie, probleme ecologice. Preturile la petrol, in
scadere pe pietele internationale, dau multe batai de cap conducatorilor arabi. In privinta
intereselor economice, intre tarile islamice exista o solidaritate mai mica decit, de exemplu,
intre cele ale Uniunii Europene (vezi neintelegerile din cadrul OPEC privind pretul de
extractie a petrolului).

Implicarea marilor puteri in zona este in continuare accentuata. Interesele SUA in zona
Golfului sint cunoscute (se estimeaza ca, in anul 2000, 26% din necesarul de petrol al SUA
va proveni din zona Golfului). Ramine o problema deschisa daca SUA sint interesate mai
mult de stabilitatea in regiune (la care vegheaza flota a cincea stationata in Bahrain) decit la
democratizare si alegeri libere. Rusia, care a pierdut o mare parte din influenta pe care o avea
in rindul tarilor arabe, ca o contrapondere la alianta SUA-Israel - dupa invazia din Afganistan
in 1979 si, mai recent, in Cecenia -, incearca acum sa joace pe cartea iraniana. Uniunea
Europeana promoveaza un amplu proiect de colaborare in bazinul mediteraneean cu tarile
arabe in domeniile economic si de combatere a terorismului.

note:

1. Mattei Dogan & Dominique Pelassy, Cum sa comparam natiunile, Ed. Alternative,
Bucuresti, 1993, p. 65.
(La redactarea acestui material au fost folosite date si informatii din revistele Courrier
International si The Economist.)

Razvan Desliu - is studyng journalism and political science at the University "Lucian Blaga",
Sibiu.

http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/53/desliu.htm

REUNIUNEA ISEDAK DE LA ISTANBUL

La İstanbul se desfaşoara reuniunea la nivel ınalt a Comitetului permanent şi


economic a Organizatiei Conferinta Islamica, ISEDAK a carui preşedinte este
şeful de stat Abdullah Gul

Accesati pentru video

Trimis 07.10.2010 06:14:35 UTC

Actualizat 07.10.2010 11:37:56 UTC

La İstanbul se desfaşoara reuniunea la nivel ınalt a Comitetului permanent şi


economic a Organizatiei Conferinta Islamica ISEDAk a carui preşedinte este şeful
de stat Abdullah Gul. Reuniunea la nivel ınalt ce va contura schita proiectului de
hotarıri este prezidata de consilierul Institutului de Planificare de Stat, Kemal
Madenoğlu. Schita proiectului de hotarıri va lua ultima forma la reuniunea
Consiliului de Miniştrii ce se va reuni astazi. Preşedintele Abdullah Gul ieri a oferit
dineu de “Bun venit” la İstanbul pentru delegatiile invitate. In toastul rostit la
dineu, preşedintele Abdullah Gul a subliniat ca cooperarea economica ıntre tarile
islamice trebuie intensificata şi mai mult. Preşedintele Gul a remarcat
urmatoarele: “Tarile islamice sunt aproape ın orice continent a globului. Insa,
unele din aceste tari islamice sunt foarte dezvoltate, iar altele foarte slab
dezvoltate. Sunt foarte multe lucruri de facut. Adica toate simt nevoie de o
redresare accelerata. Fiecare tara,pana şi cea mai saraca dintre aceste tari are
un potential deosebit de important.Potentialul economic trebuie prezentat
celorlati oameni de afaceri; invitati oamenii de afaceri sa vina sa faca investitii ın
tara dvs., deveniti parteneri pentru a angaja oameni şi a desface produsele ın
alte tari.Nu faceti numai comert,ın acelaş timp prin asociere realizati lucrari
importante.”

http://www.trtromanian.com/trtworld/ro/newsDetail.aspx?HaberKodu=20ad4e8a-
8a96-4572-af29-d535f04c39d5&title=Reuniunea%20ISEDAK%20de%20la
%20Istanbul
LEASINGUL INAINTE SI DUPA INTEGRAREA
ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

Autori : lect.univ.dr. Cristian Peres


asist.univ.drd. Aura Domil
prep.univ. Alin Artene
Operatiuni de leasing sunt acele activitati comerciale prin care o parte , denumita locator , se
obliga ca la solicitarea celeilalte parti, denumita locatar , sa cumpere sau sa preia de la un
tert , denumit furnizor , un bun mobil sau imobil si sa transmita utilizatorului posesia sau
folosinta asupra acestuia , contra unei parti denumita redeventa ,in scopul exploatarii sau
achizitionarii bunului.

1. Notiunea de leasing
Leasingul este un contract complex ,original , de sine statator ,fiind reglementat de legislatia
in vigoare din Romania si actualizata dupa integrarea Romaniei,presupunand raporturi
juridice specifice care se nasc intre partile contractante.

Contractul de leasing este un contract comercial si intra in categoria faptelor de


comert.Comercialitatea contractului de leasing este evidenta atata timp cat legea insasi
prevede ca una din partile contractante este comerciant , iar prin coroborarea cu prevederile
art.56 din Codul Comercial, se concluzioneaza ca este irelevanta calitatea de comerciant sau
necomerciant a celeilalte parti,contractului urmand a i se aplica legea comerciala.

2. Conceptul sau definitia leasingului


In dictionarul de relatii economice internationale gasim definit leasingul ca ‘ formade dare in
folosinta ,contra unei taxe, a masinilor, utilajelor, mijloacelor de transport si a altor bunuri
mobiliare si imobiliare , unor intreprinderi care nu dispun de resurse financiare necesare
achizitionarii lor, pe o perioada determinata, cu conditii de plata si utilizare precizate in
contract.’

Potrivit IAS 17 leasingul reprezinta un acord prin care locatorul transmite locatarului ,in
schimbul unei plati , dreptul de a utiliza un bun pentru un termen convenit. Termenul de
leasing reprezinta perioada irevocabila pentru care locatarul a contractat bunul in leasing si
orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are optiunea de a c ontinua utilizarea
bunului in regim de leasing si in orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are
obtiunea de a continua utilizarea bunului in regim de leasing,cu sau fara plata suplimentara.

Exista pareri ca leasingul este o operatiune de finantare,in timp ce altii o asimileaza cu o


vanzare in rate sau cu un contract de locatie pura.Ei bine , leasingul nu este nici una dintre
aceste operatiuni , dar poate avea forme apropiate de oricare dintre ele.

3. Leasingul in celelalte tari ale lumii


3.1. Leasingul in SUA, Marea Britanie, Germania, Elvetia si
Japonia

In SUA leasingul este reglementat de o combinatie de drept cutumiar , de legi referitoare la


proprietate si de anumite texte din Codul Comercial Uniform (UCC),care trateaza vanzarea ,
locatiunea si tranzactiile la termen, precum si reglementarile fiscale. In cazul in care o
societate comerciala se implica in relatii de afaceri pe teritoriul mai multor state, cel mai
frecvent se aplica legea model a statului Delaware, aleasa de societati cs fiind cea mai
rezonabila.In materie de vanzare – cumparare si obligatii comerciale,se aplica Codul
Comercial Uniform, adoptat de majoritatea statelor din federatie.

Normele financiar –contabile reglementeaza doua tipuri de operatiuni de leasing, si anume :


leasing operational, care este tratat ca o locatiune ordinara, si leasing financiar, asimilat
vanzarilor si cumpararilor cu credit.

In delimitarea celor doua operatiuni, legislatia fiscala porneste de la criteriul scopului pentru
care a fost incheiat contractul de leasing, aratand ca pentru a se considera ca partile au
urmarit transferal dreptului de proprietate inca de la semnarea contractului, si prin urmare un
contract sa fie definit ca leasing financiar, trebuie indeplinita una din urmatoarele patru
conditii:

1. sa se transfera automat proprietatea asupra bunului catre locatar, la


expirarea datei contractului de leasing ;
2. contractul include o optiune de cumparare la o valoare neta inferioara
valorii de piata ;
3. perioada locatiunii reprezinta 75% sau mai mult din durata vietii
economice a bunului ce constituie obiect al contractului ;
4. valoarea actualizata a ratelor de leasing este superioara sau egala cu 90%
din valoarea de piata a bunului, calculata la incheierea contractului.

In Marea Britanie, legislatia civila este lacunara in ceea ce priveste notiunea de leasing,
limitandu-se sa arate ca acesta este un contract incheiat intre un proprietar si un chirias, care
are ca obiect inchirierea unui bun. In schimb legislatia contabila, pornind de la criteriul
proprietatii economice a bunului, arata ca leasing financiar este acel contract in care riscurile
si beneficiile aferente proprietatii bunului se transmit catre utilizator, toate celelalte contracte
fiind considerate de leasing operational.

Aici optiunea utilizatorului care include dreptul sau de a cumpara bunul, obiect al
contractului de leasing, nu este esentiala astfel incat atat leasingul financiar cat si la cel
operational, acest drept poate fi exercitat numai in functie de clauzele convenite de parti la
incheierea contractului de leasing. Deci, important pentru tratamentul juridic si contabil al
operatiunii de leasing este transferul riscurilor si al beneficiilor catre utilizator

In Germania exista prevederi legale referitoare la leasing care vizeaza regimul fiscal
aplicabil operatiunilor respective, reglementandu-se trei tipuri de contracte :

♦ contractul standard - incheiat pentru o durata fixa, cuprins intre 40%-90% din viata
economica a bunului, la expirarea careia finantatorul reia bunul pentru a-l vinde pe piata
♦ contractul reziliabil - care se incheie in aceleasi conditii ca cel standard, cu deosebirea ca
utilizatorul are dreptul de a-l rezilia in orice moment, sub rezerva efectuarii unor varsaminte ;

♦ contractul cu optiune de vanzare in favoarea finantatorului – care, poate la expirarea unei


perioade irevocabile, sa-l constranga pe utilizator sa cumpere bunul.

O trasatura specifica derularii operatiunilor de leasing in Germania este oferita de sistemul


forfaiteriung, folosit de societatile de leasing, care cedeaza contractele incheiate cu
utilizatorii, in favoarea bancii.

Desi in Elvetia leasingul a aparut inca din anii ’60, contractul de leasing este un contract
nenumit, fiind incheiat pe baza unor decizii ale instantelor comerciale, juristprudenta
reconoscand insa ca el nu este un contract de vanzare – cumparare sau contract de locatiune
pentru ca se transfera utilizatorului o proprietate economica asupra bunului, proprietatea
juridical ramanand la finantator. Operatiunile au la baza doua principii generale ;

1. leadership not ownership – importanta nu e proprietatea asupra bunului ci


faptul de a te folosi de el ;
2. pay as you earn – obligatiile financiare provenite in urma unui contract de
leasing trebuie sa fie achitate din veniturile curente.

In general leasingul financiar este privit ca o cesiune a dreptului de folosinta asupra bunurilor
mobile rentabile economic , iar leasingul operational ca o pura locatie reziliabila dupa un
anumit timp, adesea insotita de prestari de servicii effectuate de locator . Leasingul financiar
este un contract de lunga durata,nereziliabil, consemnat in contracte tip obligand utilizatorul
sa accepte conditiile generale ale finantatorului .La sfarsitul contractului utilizatorul are un
drept de optiune constand in patru posibilitati:

1. restituirea bunului ;
2. prelungirea contractului de leasing ;
3. incheierea unui nou contract de leasing, avand ca obiect un bun similar
mai avansat tehnologic sau un alt bun, situatie in care finantatorul va
vinde bunul initial, iar suma de bani incasata in urma vanzarii, va fi dedusa
din cuantumul noii valori a ratei de leasing
4. cererea catre finantator a unei oferte de vanzare a bunului

Pe parcursul derularii perioadei irevocabile a contractului de leasing financiar, finantatorul


trebuie sa asigure conservarea dreptului de proprietate si folosinta bunului de catre utilizator,
iar utilizatorul isi asuma totalitatea riscurilor, inclusiv forta majora si cazul fortuit.

In Japonia prima societate care desfasoara activitati de leasing a fost infiintata in 1963, insa
contractele incheiate de aceasta se bazau pe prevederile legale referitoare la contractul de
locatiune.Potrivit prevederilor legii impozitului pe societati si a normelor de inregistrare in
contabilitatea operatiunilor de leasing, formele pe care le imbraca leasingul in economia
japoneza sunt urmatoarele :

♦ leasing financiar – contract de locatiune cu caracter irevocabil incheiat pe termen lung,


cuprins intre 70%-120% din viata economica legala a bunului, fara stabilirea unei valori
rexiduale ;
♦ leasing operational – contract de locatiune pe termen scurt care stipuleaza o valoare
reziduala ridicata ;

♦ leasing de intretinere – contract care are ca obiect, pe langa bunuri si servicii de intretinere
si reparatii asociate utilizarii bunului.

Leasingul de intretinere este cea mai raspandita forma de leasing utilizata in relatiile
comerciale japoneze, reprezentand peste 605 din totalul contractelor de leasing incheiate la
nivel national, datorita avantajelor pe care le ofera. Astfel, in pretul locatiei sunt impuse
reparatiile de accidente, asigurarea pieselor de schimb, etc.

3.2. Leasingul in Franta,Olanda, Belgia, Spania, Italia

In Franta operatiunile de leasing sunt reglementate expres Decretul nr. 72-665/04.07.1972


privind publicitatea operatiunilor de credit-locatie in materie mobiliara si imobiliara.

Potrivit legii clasificarea de baza a operatiunilor de credit-locatie porneste de la natura


bunului ce constituie obiect al contractului bilateral de locatiune, existand trei tipuri de credit-
locatiune: mobiliara, imobiliara si creditul-locatia fondului de comert.

Elementele esentiale ale unei operatiuni de credit- locatie in contabilitatea franceza sunt
cumpararea unui bun, locatiunea acestui bun pentru o durata determinata si o promisiune
unilaterala de vanzare.

Publicitatea operatiunilor de credit-locatie este supusa dispozitiilor legilor speciale si trebuie


sa asigure identificarea partilor si bunurilor care fac obiectul operatiunii.

Conceptul de transfer al proprietatii economice asupra bunului nu se aplica in Franta, astfel


incat finantatorul, in calitate de proprietar legal este indreptatit la capitalizarea si amortizarea
bunului, in timp ce utilizatorul inregistreaza in contul de profit si pierdere ratele, considerand-
ule cheltuieli detuctibile.

Operatiunea de lease-back este si ea cunoscuta si folosita in Franta, dar sub denumirea de


cesiune-locatie (cession bail), ca reprezentand contractul prin care un stabiliment de credit
cumpara un anumit echipament de la un proprietar, pe care il pune la dispozitie sub forma
unei locatiuni.

In Olanda leasingul nu este reglementat in mod special, fiind asimilat fie unui contract de
locatiune-vanzare, fie unui contract de locatiune, in cazul in care este insotit de prestarea unor
servicii in legatura cu bunul dat de leasing, oricand locatarul are dreptul de a intrerupe
contractul la discretia sa.

Locatiunea-vanzarea (huurkoop) este o forma particulara a vanzarii la termen, in care


vanzatorul pastreaza proprietatea bunurilor pana la plata integrala a pretului convenit.
Contractul de locatiune-vanzare se incheie in mod obligatoriu in scris (art.157,lit i din Codul
Civil) si stipuleaza obligatia locatorului de a preda bunul locatarului si de a-l garanta pe
acesta pentru vicii ascunse, intocmai ca si cum ar fi vandut bunul.In caz de neexecutare a
contractului de catre locatar, si anume in caz de neachitare a ratelor de leasing, locatorul
poate rezilia contractul, solicitand restituirea bunului sau a unei sume de bani
corespunzatoare valorii acestuia.
O aplicatie a leasingului o reprezinta prevederile legii privind creditul de consumatie din
1990, care vizeaza contractele de leasing in care utilizatorul este consumator si care
stipuleaza in mod expres ca titlul de proprietate va fi transferat in final utilizatorului.
Proprietatea economica a bunului ce constituie obiect al unui contract de leasing este
decisive, astfel ca in cazul leasingului financiar, utilizatorul calculeaza si inregistreaza
amortizarea, iar pentru leasingul operational acest lucru este facut de finantator.

Belgia a recurs la modelul francezpentru reglementarea operatiunilor de leasing, adoptand


Decizia Regala nr.55/10.11.1967 privind statutul juridic al intreprinderilor care practica
creditul-locatia (locatia-finantarea). Articolul nr.1 defineste trasaturile caracteristice ale
leasingului, dupa cum urmeaza :

◊ contractul trebuie sa se refere la echipamente pe care locatarul le atribuie exclusiv unor


scopuri profesionale ;

◊ bunurile sa fie cumparate in mod special de catre locator, in vederea inchirierii, dupa
specificatiile viitorului locatat ;

◊ durata locatiunii stabilita in contract trebuie sa corespunda duratei prezumate de utilizare


economica a bunului ;

◊ contractul trebuie sa rezerve locatarului facultatea de a dobandii, la sfarsitul inchirierii,


proprietatea bunului inchiriat, prin intermediul unui pret prestabilit in contract, care
corespunde valorii reziduale prezumate a bunului.

Un rol foarte important in abordarea si calificare operatiunilor de leasing il are stabilirea


« realitatii economice « a contractului, astfel ca in cazul leasingului financiar, locatarul este
considerat ca avand proprietatea economica si in consecinta, echipamentele inchiriate se
inregistreaza in bilantul sau. In general, leasingul operational (functional), este privit in
legislatia belgiana ca fiind acel contract in care nu se oferea utilizatorului nici o optiune de
cumparare ori care, in cazul in care aceasta optiune exista valoarea reziduala care trebuie
achitata de utilizator pentru a deveni proprietar, este mai mare de 15% din valoarea activului.

Leasingul a fost reglementat pentru prima data in Spania, prin decretul Lege
nr.15/25.02.1977, iar apoi prin Legea nr.26/29.07.1988. Potrivit acestor acte normative,
‘’arrendamiento financiero’’, presupune existenta unei operatiuni care se desfasoara in doua
faze : locatia propriu-zisa a bunurilor, cu o durata minima de doi ani pentru bunurile mobile
si zece ani pentru bunurile immobile, urmata de momentul exercitarii dreptului de optiune
intre a reinchiria bunul, a-l cumpara sau a rezilia contractul existent. Legea din 1988 prevede
ca ratele de leasing varsate de locatar sunt compuse din doua parti, din care una reprezinta
cheltuielile financiare, iar cealalta reprezinta efectiv rambursarea valorii bunului dat in
leasing. Leasingul financiar este atractiv pentru ca reprezinta o formula mai supla dacat
vanzarea la termen, intrucat el nu presupune oblicativitatea unui varsamant initial, nu prevede
o durata maxima, de vreme ce contractul poate fi reinoit, iar amortismentele contabile sunt
mai rapide.

In ceea ce priveste contractele de leasing operational, acestea sunt asimilate in dreptul spaniol
inchirierilor pe termen scurt, cand exista indoiala ca optiunea de cumparare nu va fi
exercitata, formand obiectul legii civile.
Indiferent de natura financiara sau operationala a contractului inchiriat, ridcul se transmite
intotdeauna la utilizator, insa dreptul de proprietate asupra bunului ramane in patrimoniul
societatii de leasing.

Legislatia italiana nu ne ofera o definitie a leasingului, insa in baza principiului autonomiei


contractuale, partile semnatare a unei conventii sunt libere sa determine continutul acesteia,
in limitele impuse de lege. Pe baza uzantelor create, s-au stabilit caracteristicile leasingului
financiar si al celui operational, dupa cum urmeaza :

● ‘locatione finantiaria’(leasingul financiar) este leasingul activelorcirculante sau imobilizate,


pentru o perioada determinata de timp, la sfarsitul careia utilizatorul are o optiune de
cumparare la un prêt stabilit ;

● ‘locatione operativa’(leasingul operational) este leasingul activelor circulante, pentru o


perioada scurta de timp, la sfarsitul careia utilizatorul nu are o optiune de cumparare.

In Italia disocierea proprietatii juridice de proprietatea economica nu este relevanta, astfel


incat in toate cazurile, finantatorul in calitate de proprietar legal, este indreptatit la
capitalizarea si amortizarea activelor ce constituie obiect al unui contract de leasing.

Piata italiana este dominata de o parte de companii de leasing nespecializate apartinand


bancilor, iar pe de alta parte, de companii integrate de leasing, care opereaza cu precadere in
industria de automobile si de calculatoare.

3.3. Leasingul in fostele tari comuniste : Cehia, Polonia,


Rusia

In raporturile comerciale din statele aflate sub regimul comunist, leasingul nu era cunoscut,
intr-ucat nu se putea vorbi despre un ansamblu de relatii conyractuale de natura comerciale,
permis intre persoanele private. Dupa anul 1990, fostele tari comuniste au inceput trecerea la
economia de piata, adoptand actele normative care reglementeaza express au care permit
implicarea persoanelor fizice si persoanelor juridice private in activitatea de comert interior si
exterior, statul urmand, in principal, oferirea unor facilitati acestora, in vederea promovarii
productiei interne.

Dintre tarile din estul Europei aflate in tranzitie, alaturi de Romania, numai Rusia a legiferat
regimul juridic a operatiunilor de leasing.

Legea rusa permite incheierea a trei tipuri de contracte :

► leasing financiar este contractul care se incheie pentru o perioada egala sau mai mare
dacat perioada de depreciere a bunului ;

► operatiunea de cesiune-locatiune, care este o varietate a leasingului financiar, prin care


vanzatorul (furnizorul) bunului obiect al contractului de leasing actioneaza simultan si ca
utilizator ;

► leasing functional, unde locatarul cumpara un bun pe riscul sau si il transfera locatarului,
pentru o perioada convenita in contract, fara dreotul acestuia din urma de a cumpara bunul.
In Cehia sunt prezentate doua tipuri de leasing :

▲ contract de locatie, care stipuleaza dreptul locatarului de a cumpara bunurile inchiriate,


conform clauzelor contractului (leasing financiar) ;

▲ contract de locatie, care stipuleaza ca la expirarea duratei contractuale, bunurile vor fi


restituite locatorului (leasing operational).

Criterii de diferentiere intre cele doua tipuri de contracte de leasing sunt stabilite de Legea
impozitului pe venit. In Cehia nu exista reguli contabile specifice pentru inregistrarea
operatiunilor de leasing, aplicand-use regulile de locatiune de drept comun.

Facilitatile principale oferite de stat vizeaza deductibilitatea integrala a ratelor de leasing de


catre locatar, in cazul leasingului operational, amortizarea valorii bunului de catre locator, in
cazul leasingului financiar si aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru contractele de
leasing care au ca obiect autovehicule.

In schimb, leasingul extern nu este svantajos, pentru ca utilizatorii au obligatia de a constituii


un depozit la data introducerii bunului in tara, reprezentand garantia achitarii taxelor vamale,
a TVA-ului si a altor drepturi de import.

Nici in Polonia nu este o reglementare legala a leasingului, dar aici, legile fiscale definesc
trasaturile caracteristice ale formelor pe care le poate imbraca un contract de leasing.Astfel un
contract este considerat ca fiind leasing operational, daca este indeplinita una din
urmatoarelor conditii :

● contractul se incheie pe o perioada nedeterminata ;

● contractul se incheie pe o perioada determinata, dar nu asigura utilizatorului o optiune de


cumparare, sau in cazul in care se asigura ea poate fi revocata.

In Polonia, leasingul este dezavantajos din punct de vedere fiscal pentru utilizator. Singura
facilitate fiscala privind operatiunile de leasing o reprezinta posibilitatea utilizarii, incepand
cu anul 1994, a metodei de amortizare accelerata a bunurilor ce constituie obiect al
contractului de leasing.

3.4 Leasingul in tarile islamice

Tarile islamice nu au cunoscut leasingul insa ca urmare a eforturilor depuse de Societatea


Financiara Internationala di Washington, s-a reusit implementarea acestei tehnici de comert
in Pakistan, prin crearea in anul 1984 a Corporatiei Nationale de Leasing, care a ajuns sa
cuprinda in anul 1996 un numar de 36 de companii specializate, atingand o cota de piata de
70%.

In paralel specificul sistemului juridic si politic existent a permis implicarea in operatiuni de


leasing si a companiilor financiare autohtone, detinute de musulmani, astfel incat in prezent
piata de leasing este impartita intre fondurile islamice deschise si societatile de leasing.
Fondurile islamice prezinta, insa si inconvienente, intr-ucat sunt infiintate pe principii
islamice, ceea ce nu le permite sa ofere imprumuturi pe baza de dobanda. Prin urmare, ele
depind de contributiile pe termen scurt al participantilor (musharika), ceea ce implica
participarea acestora la beneficii sau la pierderi.

3.5. Leasingul in Romania

3.5.1 Cadrul legislativ al operatiunilor de leasing in Romania

In Romania inainte de 1989 se practica leasingul chiar daca nu era cunoscut sub aceasta
denumire. Acest tip de operatiuni era folosit de marile intreprinderi producatoare pentru a-si
vinde produsele la export. Domeniile cele mai importante in care se folosea leasingul erau :
constrctii de masini, masini pentru constructii rutiere, containere, vapoare.

Dupa 1990, operatiunile de leasing au cunoscut o ampla scadere, iar apoi o sensibila crestere.
Scaderea numarului tranzactiilor de leasing s-a datorat scaderii productie intreprinderilor
imediat dupa 1990 ca urmare a recesiunii existente.

Primele reglementari legale ale leasingului au fost dare prin OG nr.51/28.08.1997 privind
operatiunile de leasing si societatile de leasing, ulterior republicata in temeiul art.7 din Legea
nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

Activitatea societatilor de leasing, ca de altfel activitatea tuturor societatilor comerciale din


Romania, este reglementata de un cadru legal, contabil si fiscal,foarte exact, reglementarile
interne ale bancilor privind organizarea acestor operatiuni sau rationamentul profesionistilor
contabili in ceea ce priveste contabilizarea lor sunt inca de domeniul viitorului.

In ceea ce priveste contabilizarea leasingului in Romania, primele reglementari au fost aduse


de Normele privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing, aprobate prin
OMF teoretic de OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, si
anume peincipiul prevalentei realitatii economice asupra formei juridice in cadrul
operatiunilor de leasing financiar, respectand astfel unul dintre principiile larg acceptate de
IAS. Ulterior, ca urmare a accentuarii demersurilor de armonizare contabila, prevederile
acestor norme au fost preluate de Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu
ddirectivele europene, aprobate prin OMFP nr.306/2002 pentru intreprinderile mici si
mijlocii, respectiv OMFP NR.94/2001 pentru intreprinderile mari si care la contabilizarea
operatiunilor de leasing aplica prevederile IAS 17 « Leasing »

In prezent aceste doua OMFP au fost inlocuite de Noile reglementari contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin OMFP nr.1752/17.11.2005.

Referitor la cadrul fiscal al operatiunilor de leasing in Romania, acestea intra sub incidenta
legilor fiscale din Romania referitoare la : impozitul pr profit ; taxa pe valoarea adaugata ;
impozitul pe veniturile nerezidentilor ; taxele vamale.

3.5.2 Armonizarea contabila a leasingului in Romania

Contabilizarea operatiunilor de leasing se inscrie in cerintele generale ale programului de


armonizare contabila din Romania. Scopul armonizarii contabile romanesti la Standardele
Internationale de Contabilitate (IAS) consta in limbajul contabil comun, astfel incat situatiile
financiare ale societatilor comerciale sa poata fi utilizate in lumea intreaga.
Demerarea procesului de armonizare contabila la prevederile IAS a inceput se suscite in
ultimul timp diverse discutii aprinse pe fondul adoptarii in paralel si a directivelor contabile
europene. Ambele referntiale contabile au acelasi tel : exprimarea intr-un limbaj omogen a
informatiilor contabile prin situatiile financiare, insa modalitatea prin care se realizeaza acest
deziderat este adeseori contradictorie. In consecinta, se vorbeste tot mai mult la momentul
actual despre convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluarea identica, la normele contabile
internationale. Solutia convergentei contabile a fost sesizata si prezentata de Comisia
Europeana care, a insarcinat in acest sens IASB ( International Accounting Standards Boards
– Comisia Internetionala a Normelor Contabile ), cu elaborarea unui set de norme contabile
unice, care sa facilitaze accesul la pietele de capital straine ai sa creasca protectia
investitorilor.

Astfel, din iulie 2000 s-a dat startul unei noi strategii de reforma a contabilitatii, in cadrul
careia, incepand cu anul 2005, intreprinderile europene cotate vor trebui sa-si prezinte
conturile consolidate in conformitate cu standardele internationale de raportare financiara –
denumite IFRS, care cuprind in structura lor :

● standarde internationale de raportare financiara ;

● standarde internationale de contabilitate ;

● interpretarile emise de Comitetul pentru interpretarea Standardelor Internationale de


Raportare Financiara.

Pe linia armonizarii la Standardele Internationale de Contabilitate, reglementarile contabile


romanesti au adus imbunatatiri majore. In ce priveste contabilitatea operatiunilor de leasing,
aceasta este mai mult sau mai putin aflata cel putin sub incidenta urmatoarelor aspecte vizate
in armonizare :

a) introducerea principiului ‘’ prevalentei realitatii economice asupra formei juridice’’,


conform caruia informatiile din situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica si
nu numai forma juridica ;

b) recunoasterea si evaluarea elementelor din situatiile financiare. Clasicele definitii si


metode de evaluare pentru active, datorii, venituri si cheltuieli au fost inlocuite cu abordari
moderne si complexe care faciliteaza si chiar impun rationamentul mprofesional ;

c) formatul de prezentare si continutul documentelor ce compun situatiile financiare.

○ gradul de finantare – la creditul traditional, beneficiarul contribuie cu 30% - 50% din


valoarea investitiei, pec and la leasing se asigura finantarea integrala a investitiei

○ garantia – la creditul traditional investitia este grevata de o serie de sarcini reale (gaj,
ipoteca), in timp ce la leasing, garantia este constituita de dreptul de proprietate asupra
bunului inchiriat ;

○ forma – creditul traditional este acordat sub forma baneasca, iar leasingul sub forma de
echipament ;
○ analiza documentatiei einanciare – la creditul traditional finantatorul pune accentul mai
mult pe analiza situatiilor financiare intr-o viziune postfaptica si mai putin previzionala. La
leasing, societatea de leasing in calitate de societate finantatoare, pune accentul in principal
pe analiza rentabilitatii proiectului ce va fi finantat prin leasing, deci are o viziune
previzionala ;

○ politica de creditare – la creditul traditional creditarea se face dupa o analiza foarte


complexa realizata de inspectorii de credite. La leasing, politica de creditare a societatii de
leasing este mult mai dinamica, documentatia ceruta si analizele efectuate fiind mult mai
simple.

4.1. Credit ipotecar versus leasing imobiliar

Incepand cu primavara anului 2004, sectorul finantarii imobiliare s-a imbogatit cu inca un
produs : leasingul imobiliar. Dobanzile extrem de atractive si serviciile suplimentare oferite
in costul finantarii (comisioane), au atras multe persoane aflate in cautarea unei finantari
pentru locuinta proprie. Conditiile par la prima vedere, mai atractive decat cele oferite de
majoritatea bancilor si institutiilor de credit pentru creditele ipotecare sau imobiliare.

Pentru persoanele fizice care gandesc sa opteze in favoarea leasingului imobiliar, prezentam
alaturat o comparatie dintre cele doua tipuri de finantare, cu riscurile asociate fiecareia dintre
acestea.

Credit ipotecar (conditii


generale ale Leasing imobiliar
bancilor/institutiilor de credit)

Obiectul leasingului imobiliar il


Obiectul creditului ipotecar il
constituie constructia civila (case,
poate constitui achizitia de
apartamente, cladiri de birouri, etc.)sau
imobil/teren, constructia de imobil,
cea industriala (fabrici,depozite,etc)
renovarea/finisajul unui imobil.
Imobilul care face obiectul leasingului
Imobilul care face obiectul achizitiei
imobiliar se construieste de la zero,intr-un
este déjà construit sau va fi
sistem de constructie impus de societatea
construit prin credit ipotecar, in
de leasig,numai cu constructorii agreati de
regie proprie sau printr-o societate
societate.Nu sunt finantate achizitii de
de constructii.
imobile vechi (déjà construite)

Solicitantul poate fi o persoana Solicitantul poate fi persoana fizica sau


fizica sau juridica juridica

Termen :
Termen :
1 – 20 ani, aceleasi termene de
5 – 25 ani (persoanele juridice au
rambursare sunt valabile pentu persoane
termene de creditare reduse).
fizice cat si juridice.

Rata este formata din capital + Rata este formata din capital + dobanda.
dobanda. In cazul creditelor Chiard aca rata dobanzii este mai mica, la
ipotecare,rata dobanzii este mai rata de capital se aplica TVA (19%). In
mare. In cazul persoanelor juridice,
cazul persoanelor juridice, dobanda este
dobanda este reprezentata de
cheltuiala deductibila, iar capitalul se
cheltuiala deductibila.
deduce prin amortizare.
Avans : variaza intre 10 si 30%. Avansul
Avans : minim 25% din valoarea de
se achita de catre client catre societatea
evaluare a imobilului impus de BNR,
de leasing.
Avansul apartine clientului

Valoare maxima credit : variaza


de la banca la banca, de la 100.000 Valoare maxima credit : nu exista .
Euro la o suma nelimitata.

Comisioane (uzuale) : Comisioane :


Comisioane de analiza (20 – 50 Taxa de procesare : 100 – 500 Euro ;
Euro) ; Taxa de management : 5% din valoarea
Comisioane de acordare (0,5% - contractului, include procesarea dosarului
3%),include procesarea dosarului, in si costuri de asistenta tehnica la construire
unele cazuri si costuri de (emiterea autorizatiei, monitorizare
monitorizare / evaluare ; constructie online, etc.). Rambursare
Rambursare anticipata : posibila, anticipata : posibila, se plateste dobanda
contra uni comision (0% - 3%) ; aferenta a doua rate.
Perioada de gratie : posibila, in Perioada de gratie :pana la predarea
general in limita unui an. constructiei.

Garantii : imobilul (constructie si Garantii : constructia insasi, care este in


teren dupa caz) care face obiectul proprietate societatii de leasing pe toata
finantarii (prin contract de ipoteca) peroada derularii contractului de leasing ;
si care ramane in proprietatea concesionarea terenului sau drept de
clientului. folosinta acordat societatii de leasing.

Alte costuri asociate :


Costuri notariale (achizitie la valoare
reziduala) ;
Alte costuri asociate :
TVA (se deduce in cazul persoanelor
Costuri notariale ;
juridice platitoare de TVA) ;
Costuri de evaluare ;
Impozitul pe proprietate la nivel de
Costuri de asigurare.
persoana juridica, transferat
beneficiarului ;
Costuri de asigurare.

Din cele de mai sus, observam ca leasingul, din punct de vedere al costurilor, este mai
avantajos pentru persoanele juridice platitoare de TVA. Riscurile sunt determinate in special
de tipul de proprietate asupra terenului si constructiei, diferite la cele doua tipuri de finantari.
In cazul creditului ipotecar, imobilul (teren plus constructie) ramane fara dubii in
proprietatea beneficiarului creditului inca de la acordarea creditului. Banca are doar dreptul
de s-si recupera creanta prin vanzarea imobilului, prin executare silita in caz de neplata (mai
mult de 60 de zile), restituind dupa vanzarea la licitatie sumele obtinute in plus fata de cele la
care este indreptatita (capital, dobanzi, penalitati si costuri).
Creditul ipotecar nu poate fi cedat de beneficiar (debitor) – imobilul poate fi vandut doar cu
acordul bancii, care isi va recupera creanta in momentul vanzarii. In caz de faliment al
institutiei de credit/bancii, contractul de credit isi urmeaza cursul firesc, chiar daca un alt
creditor il inlocuieste pec el initial. In cazul leasingului imobiliar, beneficiarul trebuie sa fie
constient ca pana la finalizarea contractului si plata valorii reziduale, constructia ramane in
proprietatea societatii de leasing. Mai mult decat atat, beneficiarul trebuie fie sa concezioneze
terenul (care face parte dina vans), fie sa instituie un drept de folosinta asupta terenului in
favoarea societatii de leasing. Ce inseamna acest lucru ? Ca societatea de leasing poate
dispune de constructia respectiva in orice fel si in orice moment (o poate chiar ipoteca pentru
a obtine finantari suplimentare). Mai mult, in caz de faliment al societatii de leasing, exista
posibilitatea ca nu doar constructia, dar si sumele investite de beneficiar sa poata fi pierdute,
daca aceasta constructie a constituit garantia vreunui imprumut angajat de societatea de
leasing.

Contractul de leasing poate fi cedat relativ usor in caz de imposibilitate de plata, insa se pune
urmatoarea intrebare : ce se intampla cu terenul de subi mobil, care este proprietatea
beneficiarului ? De asemenea, trebuie considerat si faptul ca nu exista o relatie contractuala
intre client si constructor, valoarea totala a contractului stabilindu-se in general dupa receptia
finala. Atata timp cat pretul nu este stabilit ferm de la inceput, acest lucru constituie un risc
suplimentar pentru beneficiar.

Un sfat : inainte de a semna un contract de leasing imobiliar, informati-va bine cu privire la


bonitatea si credibilitatea societatii de leasing. Si in cazul societatilor de leasing pentru
autovehicule au existat falimente si, pentru ca societatea de leasing avea credite neonorate si
garantate cu acele autovehicule, beneficiarii au pierdut toate sumele investite (avans, rate
platite). Este bine ca actionarii societatii de leasing sa fie cunoscuti in sectorul financiar
romanesc si/sau international, cu activitate in sectorul respectiv. Altfel, riscati sa pierdeti nu
doar toate sumele investite, dar si mult timp si bani incercand sa va eliberati terenul de povara
unor contracte de concesiune sau drepturi de folosinta.

4.2. Leasing sau imprumut

Leasingul se aseamana si cu un imprumut, daca luam in considerare obligatia de restituire


integrala a finantarii (cu exceptia valorii reziduale) sau caracterul irevocabil al contractului pe
timpul derularii sale.

4.3. Leasingul si vanzarea cu plata in rate

Din anumite puncte de vedere leasingul se aseamana cu o operatie de vanzare-cumparare cu


plata in rate, asemanare care survine numai prin prisma finalitatii, ambele cadand dreptul de
folosinta asupra bunului. Deosebirea poate fi privita prin prisma urmatoarelor caracteristici :

● Dreptul de proprietate – prin operatiunea de vanzare cu plata in rate, un bun este schimbat
cu un echivalent banesc transferand-use astfel dreptul de proprietate catre cumparator. In
cazul leasingului, dreptul de proprietate ramane asupra locatorului (societatii de leasing) si se
cedeaza doar dreptul de folosinta impreuna cu toate riscurile si obligatiile ;

● Dreptul de optiune – in cazul contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate, o data cu


achitarea ultimei rate, bunul intra automat in proprietatea cumparatorului, in timp ce in cazul
leasingului, acesta are dreptul de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractului
sau incetarea raporturilor contractuale ;

● Natura juridica a partilor – in cazul vanzarii cu plata in rate, ratele au rol de plata a
pretului bunului in cauza. Redeventele nu au natura juridica de plata a pretului ci rolul de
plata a contravalorii dreptului de folosinta ;

● Durata – durata de vanzare cu plata in rate, este de regula mult mai scurta, urmarindu-se
doar facilitarea achizitiei bunului de catre beneficiar. Durata pe care se fac platile de leasing
este mai mare, ideea fiind de finantare a clientului (in Romania termenul de leasing este de
minim un an) ;

● Dobanda – in cazul vanzarii cu plata in rate, la calculul ratelor se percepe o dobanda relativ
mica pentru ratele neplatite inca, care cuprinde implicit un mod de calcul si un continut mult
mai simplu decat in cazul leasingului ;

● Fiscalitate – in cazul vanzarii cu plata in rate, beneficiarul trece pe cheltuieli nu valoarea


ratelor ci amortismentul periodic calculat prin deducerea din masa impozabila a unui procent
anume stabilit de actele normative in vigoare, in timp ce in cazul leasingului, beneficiarul
poate include redeventa direct pe cheltuieli.

4.4.Leasing sau vanzare cu plata la termen?

Leasingul se deosebaste si fata de contractul de vanzare-cumparare cu plata la termen prin


caracteristica principala – dreptul de proprietate. In cazul contractului de vanzare-cumparare
cu plata la termen, beneficiarul intra in posesia dreptului de proprietate automat, o data cu
plata contravalorii bunului la termen. In cazul contractului de leasing, beneficiarul nu devine
automat proprietar la sfarsitul perioadei de referinta, ci are posibilitatea de a opta in privinta
achizitionarii bunului.

5.Formele de leasing
Leasingul se prezinta in practica influentat in principal de specificul operatiunii de leasing in
ansamblu ei, precum si de mai multi factori, cum ar fi : posibilitatile de finantare ale
fornizorului, limitele pietei, gradul de organizare si desfacere a productiei.

Leasingul poate fi clasificat dupa mai multe criterii, intre care : obiectul tranzactiei,
continutul ratelor, pozitia furnizorului in contract, durata, dupa apartenenta partilor, dopa
specificul tehnicii de realizare, dupa sursa de finantare, dupa subiectele care participa la
operatiune, etc.

5.1.Clasificarea leasingului in functie de natura obiectului


tranzactiei

In functie de acest criteriu, leasingul poate fi : leasing mobiliar, leasing imobiliar si leasing de
personal.

Lesingul mobiliar reprezinta acel contract de leasing ce presupune darea in locatie a unui bun
mobil, ca mikloace de productie, transport. In cazul automobilelor, de regula locatorul ofera
toata gama serviciilor de garantie, intretinere si reparatii. Aici se include si leasingul
bunurilor de larg consum ce are menirea de a satisface nevoile gospodariei cu privire la
bunuri de genul : televizoare, camere video, aparate de fotografiat, aparate electrocasnice. De
obicei aceste bunuri sunt oferite persoanelor fizice si sunt finantate de catre societatile
producatoare prin intermediul bancilor, asigurandu-se inclusiv service complect. Aceste
bunuri sunt luate in folosinta pe o perioada de la unu la cinci ani, dupa expirarea careia bunul
respectiv poate fi cumparat la valoarea reziduala.

Leasingul imobiliar este acel contract de locatie ce presupune darea in locatie a unui bun
imobil (cladiri, terenuri, etc.). Se pot inchiria chiar si cladiri complet utilate (plant leasing). In
cazul incapacitatii de plata a locatarului, societatea de leasing se afla in situatia de a valorifica
bunurile respective. Dificultatea se datoreaza si faptului ca bunurile sunt imobilizate la
locurile de functiune, putini beneficiari fiind interesati de preluarea afacerii in acel loc.

Leasingul de personal s-a dovedit a fi o forma foarte eficienta pentru sarisfacerea nevoilor
temporale de personal a societatilor mici si mijlocii pentru durate mai scurte sau mai
lungi.Aceasta forma de leasing consta in inchirierea de personal specializat, de la agenti de
vanzari pana la directori, pe anumite perioade. Metoda a capatat o raspandire spectaculoasa in
tarile occidentale, unele firme ajungand sa lucreze cu mai mult de jumatate din personalul
inchiriat.

- Avantajele leasingului de personal pentru intreprinderi :

◙ se evita toate formalitatile administrative, acestea cazand in sarcina agentiei : contracte de


munca, salarii, impozite ;

◙ se evita majoritatea constrangerilor de legislatia muncii : motive intemeiate pentru


incetarea contractului de munca, preaviz, concedii medicale sau de odihna ;

◙ se actioneaza rapid si flexibil : personalul poate fi practic schimbat de la o zi la alta.

- Avantajele leasingului de personal pentru angajati :

◘ flexibilitatea : se poate lucra numai in anumite perioade, de la cateva zile la cateva luni ;

◘ castigurile materiale sunt de obicei mai mari dacat in cazul unor angajari permanente pe un
post similar ;

◘ dobandirea une experiente mai bogate decat atunci cand se lucreaza o perioada mai lunga la
aceeasi firma .

5.2. Clasificarea leasingului dupa pozitia furnizorului de


contract

In functie de durata de leasing distingem urmatoarele tipuri de leasing : leasing pe termen


scurt, leasing pe termen mediu si leasing pe termen lung.
Leasingul pe termen scurt consta in inchirierea bunurilor pe o durata de cateva ore, zile sau
luni onor beneficiari. Amortizarea se realizeaza prin inchirierea pe termene scurte mai multor
clienti.

Leasingul pe termen mediu presupune amortizarea bunului prin inchirierea consecutiva a


acestora mai multor beneficiari pe termene scurte, de 2-3 ani.

Leasingul pe termen mediu sau lung se practica frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru
cladiri complet utilate pe durate de circa 20-30 de ani.

5.3. Clasificarea leasingului dupa pozitia furnizorului in


contract

In functie de pozitia furnuzorului in contractul de leasing, distingem : leasing direct si leasing


indirect.

Leasingul direct se realizeaza prin incheierea contractului intre produdator si utilizatorul


bunului ce face obiectul operatiunii, finantarea fiind asigurata de furnizor (producator), caz in
care furnizorul este unul si acelasi cu locatorul, acesta putand fi atat producatorul cat si
comerciantul bunului respectiv.

Leasingul indirect presupune existenta societatilor specializate de leasing, care preiau


creditarea, prestarea de servicii, contractarea, finantarea si controlul platii ratelor, asumandu-
si si riscul acestor operatiuni. In acest caz, in plus fata de contractul de locatie incheiat intre
societatea de leasing si beneficiar, se mai incheie si alte contracte, cum ar fi : un contract de
vanzare-cumparare incheiat intre producator si societatea de leasing si un contract de mandat
intre societatea de leasing si beneficiar. Societatile de leasing pot fi :

♦ societati de leasing generale – societati care au ca obiect de activitate leasingul de


echipamente industriale, al bunurilor de folosinta indelungata si al imobilelor, cu destinatie
comerciala sau industriala, imobile cu destinatie de locuinta ori leasingul fondului de comert.
La randul lor aceste societati pot aparea fie ca firme independente, fie ca succursale ale unor
societati financiare ;

♦ societati de leasing de intermediere – care desfasoara o activitate de mijlocire. Proprietatea


asupra echipamentelor inchiriate apartine celor care au furnizat fondurile de investitii
(societati si banci cu un capital foarte mare) care urmaresc, pe aceasta cale evaziunea fiscala.

♦ societati de leasing integrate – acestea sunt constituite de catre mari unitati producatoare
care au infiintat societati de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce
rezulta dina ceste tranzactii. Printre aceste intreprinderi figureaza marii producatori de
calculatoare, electronice si din industria aeronautica, companiile telefonice, atc.

5.4. Clasificarea leasingului dupa specificul tehnicii de


realizare

In functie de specificul tehnicii de realizare se cunosc : leasing experimental, lease-back,


leasing time sharing, leasing de tip renting, leasing actionar, master leasing.
Lease-back-ul : defineste acele raporturi juridice prin care proprietarul unor utilaje sau chiar
al unei intreprinderi, aflat in urgenta necesitate de resurse banesti, vinde unei societati de
leasing utilajele respective, dupa care le inchiriaza de la acesta in baza unui contract de
leasing in schimbul platii unor redevente esalonate pe toata durata contractului, pentru ca
apoi, la expirarea perioadei de inchiriere, sa le rascumpere la valoarea reziduala.

Contractul se mai numeste « sale and lease-back », datorita specificului acestui procedeu
financiar, de a vinde un bun pentru a obtine resurse financiare si apoi de a-l cumpara. In
dreptul francez contractul poarta denumirea de « cession-bail », daca vizeaza imobile si
« leasing-adosse » daca vizeaza bunuri mobile. Dupa cum se observa in contractul de lease-
back, proprietarul bunurilor intruneste in acelasi timp si calitatea de furnizor si pe cea de
utilizator.

Pentru desfasurarea activitatii sale, utilizatorul obtine mijloacele financiare necesare si pe


care le restituie apoi, esalonat sub forma ratelor de leasing, iar la expirarea termenului
contractual, utilizatorul achita diferenta de prêt, redobandindu-si astfel bunurile care au facut
obiectul operatiunii. Astfel, scopul incheierii acestui contract este obtinerea de fonduri
banesti, intrucat spre deosebire de celelalte operatiuni de leasing prin care se urmareste
procurarea de catre o intreprindere a unor echipamente de care are nevoie, in cazul
operatiunilor de lease-back, intreprinderea are echipamentul respectiv, insa mijloacele
financiare lichide nu ii sunt suficiente, In aceasta situatie, apelarea la lease-back este foarte
avantajoasa pentru proprietarul utilajelor, intrucat fara a renunta la exploatarea lor, fiindu-i
necesare pentru onorarea comenzilor, obtine capital in scopul dezvoltarii activitatilor sale
economice.

Acest tip de leasing se utilizeaza pentru bunuri imobilizate, unde indeplineste si o functie de
credit ipotecar, dar si pentru bunurile mobile, permitand o finantare pe termen lung

Contractul de lease-back prezinta avantaje si pentru finantator, datorita dobandirii dreptului


de proprietate asupra bunurilor, vazandu-si astfel garantat creditul pana la recuperarea sa
integrala de la utilizator, dar si pentru acesta din urma, care are la indemana astfel si resursele
si utilajele necesare desfasurarii activitatii sale.

Ordonanta de Guvern nr.51/1997, defineste contractul de lease-back ca fiind contractul prin


care o persoana juridica isi vinde echipamentul industrial unei societati de leasing pentru a-l
folosi in sistemde leasing, cu obligatia de rascumparare.

Leasingul experimental este tehnica folosita de producatori pentru promovarea vanzarilor.In


baza acestui tip de contract, bunurile sunt inchiriate pentru o perioada scurta de cateva luni, in
mod experimental, cu conditia ca la expirarea perioadei contractuale, utilizatorul sa-si
manifeste optiunea in sensul cumpararii bunurilor daca sunt corespunzatoare cerintelor sale,
respectiv in sensul restituirii acestora daca prezinta neajunsuri.

Acest tip de contract prezinta unele similitudini cu contractul de vanzare pe incercate, folosit
in raporturile juridice civile sau comerciale, in care transmiterea dreptului de proprietate este
afectata de o conditie suspensiva.Dar spre deosebire de acesta, in cazul leasingului
experimental, utilizatorul bunurilor poate refuza cumpararea acestora in baza unor motive
subiective.
5.5. Clasificarea leasingului dupa sursa de finantare

Leasingul este clasificat, dupa sursa de finantare in : « leveraged lease » si leasing la


producator.

Leveraged lease, in acest caz societatea de leasing finanteaza doar o parte din valoarea
bunului, diferenta fiind acoperita de diferiti creditori, care sunt tot societati financiare. Acest
contract de leasing este utilizat in cazul in care obiectul sau il formeaza echipamente de mare
valoare.

Leaing la producator, acest tip de leasing presupune asigurarea unei finantari totale de catre
societatea de leasing, prin achizitionarea de la producator, exclusiv cu fondurile sale, a
bunurilor ce fac obiectul leasingului.

5.6.Clasificare leasingului dupa subiectele care participa la


operatiune

In functie de calitatea pe care o are utilizatorul in momentul incheierii contractului de leasing,


avem : leasing public si leasing privat.

Leasingul public, in acest caz utilizatorul este o institutie publica ;

Leasingul privat, utilizatorul este o persoana fizica sau juridica de drept privat.

6. Contractul de leasing
In ceea ce priveste definirea contractuluide leasing, acesta reprezinta acele raporturi
contractuale, in baza carora o parte numita locator (finantator), transmite pe o perioada
determinata de timp, dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, unei alte
parti numita locator (utilizator), contra unei plati periodice numita rata de leasing, cu dreptul
utilizatorului de a opta pentru cumpararea bunului, restituirea sa, ori prelungirea contractului.

6.1.Caracteristicile contractului de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic deoarece da nastere la obligatii reciproce


intre cele doua parti contractante, astfel incat locatorul se obliga sa asigure locatarului
folosinta bunului ce face obiectul contractului, pentru o perioada determinata de timp, contra
unei rate de leasing.

Contractul de leasing este un contract cu titlu oneros, intrucat ambele parti contractante
urmaresc un interes patrimonial. Locatorul primeste periodic de la locatar sume de bani cu
titlu de rate de leasing, la care se mai adauga un comision si dobanda sau beneficiu, iar
locatarul beneficiaza de folosinta bunului pe toata perioada derularii contractului, cu
posibilitatea ca la sfarsitul acesteia sa achizitioneze bunul la valoarea reziduala.

Leasingul este un contract comutativ, intrucat existenta si intinderea prestatiilor la care partile
s-au angajat nu depinde de hazard, fiind strict stipulate de lege si prin conventia partilor.
Contractul de leasing este un contract consensual, simpla manifestere de vointa a partilor
fiind suficienta pentru formarea consimtamantului in mod valabil. Forma scrisa a contractului
de leasing este obligatorie, necesitatea unui inscris care sa constate existenta contractului este
ceruta de prevederile legale.

Contractul de leasing este un contract cu executare succesiva, intrucat din insusi definitia data
de lege rezulta ca dreptul de folosinta se transmite pentru o perioada determinata de timp, iar
rata de leasing se plateste periodic. Prin urmare, finantatorul asigura utilizatorului folosinta
bunului dat in leasing pana la incetarea contractului de leasing, iar rata de leasing calculata in
functie de anumiti indicatori, se plateste periodic. Astfel in caz de neexecutare culpabila a
unor obligatii de catre una din parti, desfintarea contractului de leasing are efecte pentru
viitor, aplicandu-se reguli specifice rezilierii contractului.

Contractul de leasing este un contract atipic prin faptul ca acesta se situeaza undeva intre
contract de inchiriere, cumparare si creditare, insa nu trebuie privit ca o combinatie a
acestora.

Contractul de leasing are caracter irevocabil. Literatura de specialitate specifica faptul ca, de
regula in cazul leasingului financiar, nu exista posibilitatea rezilierii contractului din partea
utilizatorului. Deci utilizatorul se obliga sa plateasca toate redeventele indiferent de
imprejurari.

Contractul de leasing operational nare insa caracteristica de a putea fi reziliat, dar numai dupa
expirarea perioadei de baza (intervalul de timp in care masina nu risca sa sufere uzura
morala).

Cu privire la cauza rezilierii, norma internationala IAS 17 nu face o referire explicita in acest
sens, dar precizeaza ca, in mod suplimentar sa se faca referiri in notele explicative anuale cu
privire la ‘’totalul platilor de leasing prevazute a se obtine dintr-un leasing irevocabil’’ sau
defineste termenul de leasing ca ‘’peroada de timp irevocabila pentru care locatarul a
contractat bunul in leasing’’. Tot IAS 17 precizeaza ca ‘’locatarul poate rezilia contractul de
leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului revenind locatarului’’.De
asemenea este precizat faptul ca ‘’leasingul irevocabil reprezinta operatiunea de leasing care
este revocabila doar : cand are loc un eveniment ce nu putea fi prevazut ; cu permisiunea
locatorului ; in cazul in care locatarul contracteaza cu acelasi locator un nou leasing privind
acelasi bun sau unul echivalent ; in momentul platii, de catre locatar, a unei sume
suplimentare, astfel incat la inceputul leasingului, continuarea lui este suficient de sigura’’.

Din cele prezentate se poate trage concluzia ca norma internationala IAS


17 ‘’Leasing’’prevede ca in principiu, un contract de leasing financiar nu poate fi reziliat, dar
daca se face acest lucru, penalizarile suportate de locatar sunt foarte mari.

6.2.Elementele contractului de leasing

Norma internationala IAS 17 ‘’Leasing’’, revizuita in 1997, nu face referiri explicite cu


privire la elementele contractului de leasing, dar din parcurgerea textului normei se deduce ca
acest contract trebuie sa faca referiri cel putin la urmatoarele elemente :

● Termenul de leasing – « perioada de timp irevocabila pentru care locatarul a contractat


bunul in leasing si orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are obtiunea de a
continua utilizarea bunului in regim de leasing, cu sauf ara plata suplimentara, optiune a carei
exercitare de catre locatar este certa, intr-o masura rezonabila, la inceputul leasingului »

● Valoarea justa a bunului –« suma la care poate fi tranzactionat un activ sau deconta o
datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care
pretul este determinat obiectiv »

● Platile minine de leasing – « sunt acele plati de-a lungul termenului de leasing pe care
locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, excluzand chiria contigenta, costurile
serviciilor si impozitelor pe care locatorul le va plati si care se vor rambursa acestuia
impreuna cu : a) in cazul locatarului – orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliata
locatarului ; b) in cazul locatorului – orice valoare reziduala garantata locatorului fie de catre
locatar, o parte afiliata locatarului sau de o sau de o terta parte independenta, capabila din
punct de vedere financiar sa satisfaca aceasta garantie »

● Durata de viata economica a bunului – definita « fie ca perioada de-a lungul careia se
estimeaza ca un bun este utilizabil economic de catre unul sau mai multi utilizatori, fie ca
numarul unitatilor de productie sau a unitatilor similare care se estimeaza a se obtine prin
utilizarea bunului de catre unul sau mai multi utilizatori »

● Durata de viata utila – « perioada estimata care ramane, de la inceputul termenului de


leasing, fara a fi limitata la aceasta, pe parcursul careia se asteapta ca beneficiile economice
incorporate in bun sa fie consumate de catre intreprindere »

● Rata implicita a dobanzii – « rata de actualizare care la inceputul leasingului, determina ca


valoarea actualizata cumulata a platilor minime de leasing si a valorii reziduale negarantate,
sa fie egala cu valoarea justa a bunului in regim de leasing »

● Rata dobanzii marginale a locatarului – « rata dobanzii pe care locatarul ar trebui sa o


plateasca pentru un leasing similar sau, daca aceasta nu este determinabila, rata pe care la
inceputul leasingului, locatarul ar trebui sa o suporte pentru a imprumuta, pentru aceeasi
perioada si cu garantie similara, fondurile necesare pentru achizitionarea bunuli »

● Chiria contingenta – « acea parte a platilor de leasing care nu are valoare determinata, dar
este stabilita in functie de un factor, altul decat trecerea timpului »(procentaj din vanzari,
gradul de utilizare, indici de prêt, etc.)

● Valoarea reziduala negarantata – « acea parte din valoarea reziduala a bunului in ragim de
leasing, a carei reziliere, de catre locator, n este sigura sau garantata numai de o parte afiliata
locatorului »

● Valoarea reziduala garantata, definita ca :

◦ In cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantata de locatar sau de o parte
afiliata acestuia, valoarea garantiei constituind valoarea maxima ce devine platibila in orice
situatie ;

◦ In cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantata de locatar sau de o terta
parte afiliata locatorului, ce este capabila, din punct de vedere financiar, sa onoreze obligatiile
asumate prin garantie .
Potrivit normelor legale romanesti, contractul de leasing trebuie sa cuprinda cel putin
urmatoarele elemente :

1. Partile contractului de leasing : locatorul si locatarul ;


2. Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing ;
3. Valoarea totala a contractului de leasing ;
4. Valoarea ratelor de leasing si termenele de plata a acestora ;
5. Perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului ;

Pe langa aceste elemente, contractul de leasing financiar mai trebuie sa cuprinda :

1. Valoarea initiala a bunului ;


2. Clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea
bunului si la conditiile in care acesta poate fi exercitat.

♦ Valoare de intrare – valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv
costul de achizitie ;

♦ Valoarea totala a leasingului – valoarea totala a ratelor de leasing, la care se adauga


valoarea reziduala ;

♦ Rata de leasing – in cazul leasingului financiar – cota parte din valoarea de intrare a bunului
si a dobanzii de leasing ; in cazul leasingului operational – cota de amortizare calculata in
conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante ;

♦ Dobanda de leasing – rata medie a dobanzilor bancare pe piata romaneasca .

Operatiunea de leasing se desfasoara pe mai multe faze :

1. achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare ;


2. restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit (prin plata
redeventelor), folosind resursele financiare obtinute prin exploatarea
bunului (a investitiei). Redeventa contractului de leasing coprinde : ratele
de amortizare ale bunului, chiria pe capitalul neamortizat, taxele,
asigurarile, precum si o marja de profit a societatii finantatoare ;
3. dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea
privind bunul care face obiectul contractului de leasing .

6.3.Obligatiile si raspunderile partilor unui contract de


leasing

OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, fac referiri la


obligatiile si raspunderile partilor contractante. Includerea acestora in contractul de leasing
este stipulata de art.11 al nurmei legale mentionate, care prevede ca ‘ia cadrul operatiunilor
de leasing, drepturile si obligatiile partilor vor fi stipulate in contract si nu vor fi limitate la
prevederile art.9(obligatiile locatorului) si art.10(obligatiile locatarului)’

Locatorul se obliga :

☻ Sa respecte drepturile utilizatorului de a alege furnuzorul potrivit necesitatilor ;


☻ Sa incheie contracte de vanzare-cumparare cu furnuzorul desemnat de utilizator in
conditiile expres formulate de catre acesta ;

☻ Sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul


contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu
exceptia dreptului de dispozitie ;

☻ Sa respecte dreptul optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de opta pentru


prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului ;

☻ Sa-i garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a


respectat toate clauzele contractuale ;

☻ Sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing .

Locatarul se obliga :

☺ Sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing ;

☺ Sa exloateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure


instruirea personalului desemnat sa il exploateze ;

☺ Sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul
finantatorului ;

☺ Sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele


prevazute in contractul de leasing ;

☺ Sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare,
totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv
riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuarea
platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing .

☺ Sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului


care face obiectul contractului de leasing ;

☺ Sa-l informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate,
venita din partea unui tert ;

☺ Sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului ;

☺ Sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing .

Din parcurgerea textului legii, se observa o preocupare a legiuitorului roman de a-l proteja pe
locator, vorbind aproape tot timpul de obligatii ale locatarului, nu si de drepturi care sa-l
protejeze, de pilda in cazul in care bunul achizitionat nu se ridica la standardele de calitate si
fiabilitate precizate prin contract. Avan in vedere ca reglementarea operatiunilor de leasing la
noi este relativ recenta, aceste neajunsuri sunt considerate perfectibile.
6.4.Consimtamantul partilor

Operatiunile triunghiulare de leasing reprezinta o forma des intalnita a leasingului. Initiativa


apartine, de regula utilizatorului, care are nevoie de un anumit bun sau grupuri de bunuri si
procedeaza la prospectarea pietei pentru identificarea unui eventual furnizor si a unui
finantator.

Dupa ce finantatorul si utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectarii unui contract de
vanzare-comparare cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa finantatorului
o cerere, cuprinzand date referitoare la caracteristicile tehnico-functionale ale bunului dorit,
la situatia sa materiala si financiara, la identificarea furnizorului si detaliile negociate in
privinta contractului de vanzare-cumparare .

Daca finantatorul accepta cererea, el va intra in afacere preluand din acel moment, in nume
propriu, negocierea cu furnizorul cu care incheie contractul de vanzare-cumparare. Vanzarea
lucrului, desi se perfecteaza la momentul in care finantatorul intervine, intra in vigoare la data
incheierii procesului varbal de predare-receptie, intervenit intre furnizor si utilizator .

In esenta, locatorul apare ca finantator al utilizatorului, datorita faptului ca este foarte


probabil inca de la inceputul contractului ca utilizatorul se opteze pentru achizitionarea
definitiva a obiectului de leasing. In aceasta situatie, locatorul nu are interesul ca la sfarsitul
contractului sa ramana in posesia bunului, iar ratele de leasing pot reflecta acest lucru .

Locatorul isi va acoperi in timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de


operatiune, iar valoarea reziduala va fi mult mai mica decat valoarea de piata a bunului la
sfarsitul contractului. Sunt si situatii in care existenta unei piete second-hand, sau faptul ca
locatorul este specializat pe leasingul anumitor categorii de bunuri va putea determina o
diminuare a ratelor de leasing si o crestere a valorii reziduale, deci un risc suplimentar asumat
de locator. Cu toate acestea, in oricare dintre situatii, locatorul va trebui sa analizeze foarte
bine afacerea si clientul cu care opereaza .

Din punctul de vedere al locatorului, este esential faptul ca prin contractul de leasing i se
protejeaza dreptul de proprietate si deci poate actiona direct asupra bunului in cazul in care
utilizatorul nu se achita de obligatiile contractuale .

Pentru efectuarea unei operatiuni de leasing, orice persoana fizica sau juridica trebuie sa
trimita unei societati de leasing o oferta ferma insotita de lista bunurilor ce vor constitui
obiectul contractului de leasing si de acte din care sa rezulte situatia financiara a solicitantului
finantarii .

Societate de leasing, analizand oferta, va putea fie sa accepte finantarea, fie sa o respinga .

Exista posibilitatea ca utilizatorul sa cumpere bunul si inainte de expirarea termenului de


leasing, cu conditia indeplinirii tuturor obligatiilor contractuale si a incheierii unui acord in
acest sens cu locatorul .
6.5.Riscurile contractului de leasing

Problema delicata a riscului prezinta o importanta deosebita, avand in vedere ca prin


clarificarea acestui aspect se stabileste cine suporta riscul pierderii fortuite a bunului care
constituie obiect al contractului de leasing. Cazul fortuit are in vedere o serie de imprejurari
care presupun lipsa vinovatiei, in lioterarura juridica aratandu-se ca in materie contractuala,
cazul fortuit si forta majora sunt expresii sinonime, ambele desemnand un fapt care face
imposibila executarea obligatiei, fara ca acest fapt sa fie imputabil debitorului .

Regula generala in materie arata ca riscul unui contract este suportat de debitorul obligatiei
imposibil de executat, regula care se aplica corespunzator si in cazul locatiunii .

In acceptiunea OG nr.51/1997, utilizatorul va suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii


bunului utilizat din cauze fortuite, continuand efectuarea platilor cu titlu de rata de leasing,
pana la achitarea integrala a valorii contractului, in l ipsa unei stipulari contrare. Din textul
legii reiese faptul ca utilizatorul poate fi exonerat de pierderea fortuita a bunului, numai in
situatia in care acest lucru s-a stipulat in mod expres in contractul de leasing. Daca o astfel de
clauza a fost inserata in contract, riscul va fi suportat de finantator, ca debitor al obligatiei
imposibil de executat. In lipsa unei astfel de clauze, riscul va fi suportat de utilizator.

6.6.Incetarea contractului de leasing

Contractul de leasing poate inceta in urmatoarele situatii :

* expirarea termenului pentru care a fost prevazut contractul de leasing, cu exceptia reinoirii
contractului ;

* rezilierea .

Ordonanta de Guvern nr.51/1997, prevede incetarea contractului de leasing, in situatia in care


bunul care formeaza obiectul contractului este restituit de utilizator finantatorului, la sfarsitul
contractului .

Asadar, exercitarea dreptului de optiune al utilizatorului in sensul restituirii bunului luat in


leasing la data stipulata in contract, duce la incetarea efectelor contractului de leasing, cu alte
cuvinte, contractul de leasing inceteaza prin ajungerea la termen. Daca utilizatorul opteaza
pentru cumpararea bunului, contractul de leasing inceteaza, de asemenea sa-si mai produca
efectele, din momenrul transferarii dreptului de proprietate de la finantator la utilizator, prin
achitarea ratei reziduale. Manifestarea dreptului de optiune acordat de lege utilizatorului, in
sensul folosirii in continuare a bunului luat in leasing, nu duce la incetarea efectelor
contractului de leasing, acesta continuandu-si efectele in conditiile stipulate in contract sau in
noile conditii stabilite de parti .

Contractul de leasing isi poate inceta efectele si prin consimtamantul partilor, in conditiile
art.969 din Codul Civil.

Rezilierea este o sanctiune specifica ce apare in contractele sinalgmatice cu executare


succesiva, in cazul neexecutarii culpabile de catre una din parti, a obligatiilor stipulate in
contract. Rezilierea isi produce efectele pentru viitor si are ca efect desfacerea contractului.
Contractul de leasing este reziliat in urmatoarele situatii :

a) Cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termanul stipulat in contractul de


leasing .

Contractul de leasing va prevedea si obligatia utilizatorului de a primi bunul care constituie


obiect al contractului, la un moment determinat si intr-un anumit loc. Daca bunul respectiv nu
a fost ridicat de utilizator la termenul stipulat, finantatorul poate cere rezilierea contractului
pentru neexecutare, cu daune interese, insa va trebui sa faca dovada refuzului utilizatorului de
a-l ridica. Daca neexecutarea obligatiei de primire a bunului de catre utilizator se datoreaza
unei cauze care exclude culpa, el poate primi de la finantator un alt termen in cadrul caruia
poate proceda la primirea bunului. Refuzul utilizatorului poate fi explicit sau tacit, insa
intrucat este un fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

b) Cazul in care utilizatorul se afla in stare de reorganizare juridica si/sau faliment. Instituirea
procedurii de reorganizare juridica sauf aliment la societatea utilizatoare se face in
conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995, cu modificarile ulterioare, si da posibilitatea
utilizatorului de a solicita rezilierea contractului de leasing, cu daune-interese. Legea nu
prevede insa momentul in care utilizatorul trebuie sa se afle in procedura de reorganizare
judiciara sau faliment, pentru ca finantatorul sa poata cere rezilierea. Astfel, daca
utilizatorului i se instituie déjà procedura, pana la momentul incheierii contractului si
finantatorul cunostea acest lucru, el nu mai poate cere rezilierea, intrucat si-a asumat acest
risc.

Prin urmare, legea ar fi trebuit sa prevada in mod expres posibilitatea finantatorului de a cere
rezilierea contractului in situatia in care utilizatorul intra in reorganizare judiciara sauf
aliment pe parcursul derularii contracrului, sau in situatia in care utilizatorului i se instituie
déjà procedura la momentul incheierii contractului, dar a ascuns cu rea credinta acest lucru
finantatorului .

6.7.Indemnizatii si despagubirile datorate incetarii


contractului

Societatea de leasing nu raspunde pentru cazul in care bunul ce face obiectul contractului de
leasing nu este livrat utilizatorului. Cu exceptia unei prevederi contrare, in cazul in care
utilizatorul nu isia, cu obligatia utilizatorului la restituirea bunului si la plata ratelor scadente
si nerambursate, cu daune-interese. Daunele-interese cuprind cuantumul valoric al redeventei
ce a ramas de platit pana la expirarea contractului de leasing.

Nerespectarea dreptului de optiune al utilizatorului obliga societatea de leasing la plata de


daune, ce vor fi egale cu valoarea reziduala a bunului, daca a fost amortizat integral, sau cu
valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing

In cazul vanzarii bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, pana la expirarea


termenului contractual, cumparatorul este legat de aceleasi obligatii ca si vanzatorul, care
ramane garant al indepliniri acestor obligatii fata de utilizator.

Din momentul incheierii contractului de leasing si pana la expirarea acestuia si reintrarea in


posesie, societatea de leasing in calitate de locator, este exonerata de orice raspundere fata de
terti, pentru prejudiciile provocate de bunurile ce fac obiectul folosintei si posesiei la
utilizator.

Contractul de leasing trebuie sa cuprinda descrierea exacta a bunului ce face obiectul


contractului de leasing ; valoarea totala a contractului de leasing ; valoarea ratelor de leasing
si termenul de plata a acestora ; perioada de utilizare in sistem leasing a bunului ; clauza
privind obligatia asigurarii bunului. Contractul de leasing nu se poate incheia pe un termen
mai mic de un an. Acesta constituie titlu executoriu, daca utilizatorul nu preda bunul in
urmatoarele situatii : la sfarsitul perioadei de leasing, daca utilizatorul nu a formulat optiunea
cumpararii bunului sau a prelungirii contractului ; in cazul rezilierii contractului din vina
exclusiva a utilizatorului.

6.8. Leasing financiar sau operational ?

Constatam ca devine din ce in ce mai dificil de caracterizat un contract de leasing prin prisma
stabilirii caracterului financiar sau operational.

Daca prin aparitia Codului Fiscal (ianuarie 2004) care a modificat Ordonanta de Guvern
nr.51/1997 privind operatiunile si societatile de leasing, apreciam ca vina apartine exclusiv
legiuitorului, in prezent constatam ca vorbim doar de o incetatenire a caracterizarii
contractului de leasing operational ca fiind unul de inchiriere, regula fiind aceea a
contractului de leasing financiar.

O asemenea concluzie, la unison in peisajul mioritic, nu este sustinuta decat de doua


argumente legale, din care cel putin unul este exclus de legiuitor.

In acceptiunea art.2 din OG 51/1997, definitiile erau urmatoarele :

a) leasingul financiar, este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe dintre
urmatoarele conditii :

1 – riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din


momentul incheierii contractului de leasing;

2 – partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing, se transfera


utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

3 – utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta
cel mult 50% din valoarea de intrare (piata), pe care acesta o are la data la care optiunea poate
fi exprimata ;

4 – perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata
normala de utilizare a bunului, chiard aca in final dreptul de proprietate nu este transferat.

b) leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre
conditiile prevazute la lit.a).

In modificarea adusa de Cocul Fiscal-art.7- definitiile in vigoare sunt urmatoarele:


A) contract de leasing financiar – orice contract de leasing care indeplineste cel putin una
dintre urmatoarele conditii:

- riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului
sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

- contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce


face obiectulu contractului de leasing catre utilizator la momentul expirarii contractului ;

- perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul
leasingului, in intelesul acelei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care
contractul de leasing poate fi prelungit.

B) contract de leasing operational – orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar,
care nu indeplineste conditiile de leasing financiar.

Dupa cum se constata déjà in acceptiunea Codului Fiscal, discutam de contractul de leasing si
nu de operatiunea in sine. Putem constata, ca cel putin numeric, pentru a defini un contract de
leasing operational trebuie ca acesta sa indeplineasca doar una din cele trei conditii expres si
limitativ enumerate de legiuitor in Coduk Fiscal (anterior existau 4 conditii). Sa intelegem ca
o prima concluzie, ca regula este contractul de leasing operational, iar exceptia este cel
financiar, in sensul in care contractul de leasing operational care indeplineste una din
conditiile expres prevazute de Codul Fiscal, devine financiar.

In atare conditii, un contract de nenumit daca prezinta toate elementele prevazute de OG


51/1997 devine contract de leasing, iar daca indeplineste cel putin una din conditiile expres
prevazute de lege, devine leasing financiar.

Revenind la cele 2 argumente, in opinia sustinatorilor echivalentei contractului de leasing


operational cu unul de inchiriere, apreciem ca unul porneste de la definitia ratei de leasing
operational, care reprezinta cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative
in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

Acest argument este neintemeiat in opinia noastra.

Cel de-al doilea argument, are natura fiscala, in sensul in care rata de leasing in situatia
leasingului operational este integral deductibila – situatie izbitor de asemanatoare cu cea a
contractului de inchiriere. In ambele cazuri, rata de chirie, respectiv de leasing, este integral
deductibila.

In aceste conditii se cuantifica interesul din ce in ce mai pronuntat pentru leasingul


operational – ratiune strict contabila care are si un avantaj juridic. Avantajul juridic este
extrem de important si se refera la dreptul de optiune al utilizatorului de la finalul
contractului de leasing (atentie, dreptul de optiune pentru achizitie trebuie exercitat ulterior
semnarii contractului de leasing – de regula la finalul contractului, important fiind ca
optiunea sa nu se exercite odata cu semnarea contractului, acesta devenund prin efectul legii
contract de leasing financiar).

Optiunea utilizatorului consta inclusiv in aceea de a deveni proprietar al bunului obiect al


contractului de leasing.
In situatia contractului de inchiriere, aceasta optiune nu exista. In situatia in care un contract
de inchiriere ar prevedea posibilitatea optarii pentru a deveni proprietarul bunului in sistem
de inchiriere, el ar deveni contract de leasing. Revenind la primul argument – acela al
definitiei ratei de leasing operational, apreciem ca aceasta precizeaza expres, ca reprezinta
cota de amortizare de principiu la care se adauga un beneficiu stabilit de parti. Dar acest
beneficiu de regula este cuantificat pana la o dobanda pe care partile o stabilesc si care nu
difera (de regula), de cea de la leasingul financiar.

Prin urmare, chiar in conditiile in care am admite ca reprezentarea ratei de leasing operational
are alte baze de calcul fata de cea a leasingului financiar, in realitate ele reprezinta aceeasi
solutie.

Totusi, ne intrebam ce rol mai are asigurarea FULL CASCO pe care proprietarul bunului este
obligat sa o incheie. In aceste conditii, transferul riscurilor este preluat de societatea de
asigurari.

Pentru a evita o astfel de interpretare, societatile de leasing evita afisarea primei de asigurare
– incluzand-o in cuantumul ratei de leasing marind astfel beneficiul societatii de leasing si cu
acest cost.

Pentru a fi leasing financiar, un contract de leasing trebuie sa indeplineasca cel putin una din
conditiile expres prevazute in art.7 din Codul Fiscal.

De precizat ca raportat la legea autorizarii – un bun mobil de genul autoturismelor, se poate


amortiza pe o perioada ce poate fi cuprinsa intre 4 si 6 ani, motiv pentru care perioada de
75% din durata normala de amortizare poate fi de la 3 ani pana la 48 de luni. Acest aspect
necesita o atentie sporita in situatia contractelor pe termene mai mari.

In interpretarea contractelor ca fiind financiare sau operationale, cele mai interesate autoritati
publice sunt cele vamale, precum si cele ale administratiilor financiare. Daca in cazul
administratiilor financiare interesul este acela al deductibilitatii, in cazul autoritatilor vamale,
caracterizarea era extrem de importanta pana la aparitia Codului Fiscal, prin prisma achitarii
taxelor vamale la un cuantum al valorii reziduale care trebuia sa reprezinte cel putin 50%+1
din pretul de furnizor in cazul leasingului operational fata de cel financiar care trebuia sa se
materializeze la 20% din pretul de furnizor. In prezent la toate contractele de leasing se poate
realiza transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduala, care in opinia noastra poate fi
si 1 leu, drepturile de import in schimb fiind raportate la cel putin 20% din pretul de furnizor
al bunului obiect al contractului.

Concluzionam pe scurt si apreciem ca operatiunea de leasing si implicit contractul de leasing


si-a dobandit o personalitate aparte, admitand totusi ca exista asemanari cu contractul de
vanzare-cumparare cu plata in rate, cu contractul de inchiriere sau cu contractul de credit.

In schimb, incetatenirea echivalentei contractului de leasing operational cu cel de inchiriere


este fortata si neintemeiata.
Bibliografie:

1. Ordinul nr. 84/2007 pentru aprobarea masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in


domeniul taxelor vamale, TVA si accizelor datorate in vama in cazul operatiunilor de leasing
aflate in derulare la data aderarii ;

2. Legea nr. 90/1998 pentru aprobarea O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si
societatile de leasing ;

3. Ziarul Gardianul, 7.01.2004 – Ce sunt operatiunile de leasing ?;

4. Legea 287/2006 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile
de leasing si societatile de leasing ;

5. www.avocat.ro;

6. www.avocatnet.ro;

7. www.pwc.com;

8. www.biblioteca.ase.ro;

9. www.internationalleasing.ro;

10. www.constructiv.ro;

11. www.kinecto.ro;

12. www.expertus.ro;

13. www.bloombiz.ro;

14. www.reno.ro;

15. www.amosnews.ro;

16. www.monitorulab.ro;

17. www.oradea.net.

http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=61&rev=2