Sunteți pe pagina 1din 4

Deca Andrei

Aplicațiile laserilor in medicină


Interacțiunea laser-țesut

Interactiunea laser-tesut reprezinta un fenomen complex, influentat de


parametrii diferitelor lasere si de proprietatile tesuturilor.
Daca un fascicul laser ajunge pe un tesut se pot produce patru procese:
1. reflexia (intoarcerea undei laser la sursa sau la alta suprafata);
2. absorbtia (fenomenul principal care afecteaza tesutul);
3. dispersia (energia fasciculului laser ce se disipeaza in tesut spre locuri
nedorite);
4. transmisia (lumina trece, este transmisa prin tesut si doar o mica parte este
absorbita).
In tesuturile biologice radiatia absorbita este transformata in alte forme
de energie (calorica, chimica), actionand in interiorul tesutului care a absorbit-o
si imprastiindu-si efectele in zonele inconjuratoare.
Mecanismul interactiei este foarte complex si trebuie studiat in corelatie directa
cu timpul de reactie din partea tesutului, dar si cu nivelul de organizare
biologica (fig.2)
Procesele cunoscute de interactiune a laserului cu tesutul pot fi grupate
in trei mari categorii: fotochimice, termice si neliniare.

I. Efectele fotochimice (in speta biostimularea) au loc la densitati foarte


mici de putere, intre 10-3 si 1 W/cm2, dar necesita timpi lungi de iradiere de
ordinul 10-1000 secunde.
Suita de astfel de efecte se include in terapia fotodinamica cu laser si
consta intr-un efect imediat la nivel molecular si structural organic, tinta
principala fiind mitocondriile sau lizozomii.
Efectele fotochimice sunt specifice indeosebi laserelor pentru
biostimulare, a caror putere este sub 1 W. Efectele produse de aceste lasere pot
fi impartite teoretic in primare (directe) si indirecte.

Efectele directe pot fi:


1) Biochimice, manifestate prin:
* stimularea eliberarii substantelor preformate: histamina, bradichinina,
serotonina;
1
Deca Andrei

* modificarea reactiilor normale ale enzimelor, fie inhibandu-le, fie


stimulandu-le;
* stimularea producerii ATP;
* accelerarea mitozelor.
2) Bioelectrice, constau in normalizarea potentialului de membrana al celulei,
intervenind in reglarea pompei de Na.
3) Bioenergetice.
Radiatia laser confera celulelor tesuturilor si organelor o energie solida,
stimulandu-le tropismul si fiziologia celulara, normalizand deficientele si
rectificand dezechilibrele celulare.

Efectele indirecte sunt reprezentate prin:


1) Stimularea microcirculatiei. Actiunea laserului are efect asupra sfincterului
precapilar pe care il mentine deschis si astfel stimuleaza microcirculatia. Acesta
are ca efect imbunatatirea troficitatii in zona datorita cresterii procentului de
oxigen si substantelor nutritive cu scaderea catabolitilor.
2) Cresterea troficitatii locale se realizeaza prin cresterea ATP-ului mitocondrial
si accelerarea mitozelor celulare.
Terapeutic, efectele directe si indirecte se materializeaza prin: efect
analgetic, antiinflamator, antiedematos, normalizarea circulatiei locale si efect
de biostimulare.

II. Efectele termice (in speta evaporarea, taierea si coagularea tesuturilor)


apar la densitati, puteri foarte mari de pana la 1010 W/cm2 si la timp de
expunere foarte scurt, intre 1 ms si 100 s.
Diferitele efecte termice ale laserului se pot descrie pe baza temperaturii
atinse si a duratei expunerii, dar si pe baza particularitatilor optice ale tesutului
si lungimii de unda utilizate.
Efectele fototermice ale radiatiei laser se bazeaza pe conversia energiei
electromagnetice a laserilor in energie termica si sunt utilizate in terapie
(fototermoterapie) sau chirurgie (efecte termice locale distructive). Efectele
fototermice asupra tesuturilor se manifesta prin trei categorii de aplicatii:
* hipertermia, in care afectarea lenta si la temperatura coborata a tesutului
cauzeaza distrugerea structurilor labile, cum ar fi proteinele enzimatice si
conduce la disfunctii celulare, eventual la necroza tesutului. In general,
hipertermia implica o expunere lunga la o temperatura moderat ridicata, efectele
nefiind vizibile imediat. Energia termica cauzeaza denaturarea si agregarea
ireversibila a macromoleculelor din interiorul celulelor, ceea ce afecteaza
procesele metabolice. Aceasta duce in final la moartea celulei. Esential este
faptul ca acest proces cauzeaza efecte minore in tesuturile normale, dar celor
cancerigene le confera un grad mare de susceptibilitate, facandu-le astfel
sensibile la radiatii;
* coagularea tesuturilor la temperaturi mai ridicate cauzeaza nu numai
agregarea proteinelor labile, dar si distruge molecule structurate ca hemoglobina
2
Deca Andrei

si colagenul, determinand modificari evidente imediate in tesut. Practic, datorita


continutului proteic crescut al colagenului, la o temperatura mai mare de 60°C,
proteinele incep un proces de denaturare cu deformarea structurii si modificarea
lanturilor proteice. Micsorarea cantitatii de colagen explica proprietatile
hemostatice ale radiatiei laser. Explicatia deriva din continutul crescut in
colagen al peretilor vasculari. Astfel, prin cresterea temperaturii, lumenul
vascular se micsoreaza pana la obliterare totala;
* indepartarea tesuturilor prin ablatie implica evaporarea rapida si vaporizarea
exploziva. Cand temperatura tesutului iradiat creste mai mult de 100°C, apa in
celule incepe sa fiarba. Transformarea apei in vapori reprezinta o expansiune
iminenta si, pentru celule, la o putere normala a unui laser chirurgical, aceasta
este aproape instantanee, peretii celulei fiind distrusi rapid.
Distrugerea fototermica se poate obtine prin localizarea transmiterii
energiei laser, utilizand fascicule inguste sau fibre optice si prin localizarea
absorbtiei prin folosirea unei lungimi de unda care este absorbita preferential de
o anumita structura din tesut fata de tesutul inconjurator.
Odata ce temperatura tesutului se apropie de temperatura de prag pentru
vaporizarea apei (100°C), efectele fototermice ale interactiilor laser-tesut se
inscriu sub influenta:
* energiei necesare pentru schimbarea de faza a apei;
* deshidratarii tesutului;
* formarii vacuolelor cu vapori in tesut;
* efectelor mecanice datorita expansiunii rapida a vacuolelor cu vapori in
tesut.
Sub influenta iradierii laser se formeaza bule in tesutul incalzit, sub
suprafata sa. Daca iradierea continua, bulele se maresc si se sparg exploziv.
Aceasta serie de evenimente formeaza efectul de microexplozie (popcorn).
Vacuolele ce se sparg la suprafata tesutului determina eliberarea vaporilor
de apa si, prin disiparea gazului fierbinte, suprafata se raceste momentan.
Caldura mare de vaporizare a apei este avantajoasa, deoarece vaporii generati
indeparteaza excesul de caldura, prevenind astfel cresterea in continuare a
temperaturii in tesutul adiacent. Studii histologice ale craterelor realizate cu
incalzire relativ lenta arata ca acestea nu se formeaza datorita pierderii de masa
in tesut, ci sunt rezultatul fuzionarii, expansiunii si ruperii grupurilor de
vacuole.
Efectul termic al radiatiei laser in tesut se bazeaza pe absorbtia radiatiei
si transformarea energiei laser in caldura. In functie de intensitatea absorbtiei se
inmagazineaza in tesut o anumita putere/volum si in functie de durata iradierii
se depune o anumita energie/volum.
In profunzimea tesutului, cantitatea de radiatie absorbita scade (legea
Lambert-Beer), ceea ce inseamna ca si energia termica si, implicit, temperatura
scad in adancimea tesutului.
In functie de temperatura, efectele termice asupra tesuturilor pot fi
clasificate astfel:
3
Deca Andrei

* pana la 37°C nu se produc leziuni tisulare ireversibile; intre 40-45°C apar


inductie enzimatica, edem, membrana celulara devine laxa si, in functie de
temperatura, se poate produce moartea celulara;
* la o temperatura de 60°C denaturarea ireversibila a proteinelor, coagulare si
necroza incipienta;
* la 80°C denaturarea colagenului, defecte de membrana;
* la 100°C uscarea, vaporizarea apei tisulare, sectionare, ablatie;
* la peste 150°C carbonizare, ardere;
* la peste 300°C vaporizare, gazificare, leziuni termomecanice, unde de soc.
Diferitele efecte termice ale razei laser nu se observa niciodata separat,
ci intotdeauna concomitent.

III. Efecte fotomecanice


Efectul mecanic rezulta din vibratia mediului parcurs de radiatia laser si
este generat de energia eliberata mediului prin absorbtia unui foton incident.
Efectul mecanic s-ar traduce prin presiunile exercitate la nivelul tesuturilor. Sub
presiune, un tesut poate fi deformat reversibil sau ireversibil. Leziunile ce pot
apare sunt fie macroscopice (ruperea tesuturilor moi, fracturarea tesuturilor
dure) fie microscopice (leziuni celulare sau microfisuri la nivelul tesuturilor
dure).
Exista doua tipuri de interactiune fotomecanica:
* prin unde de presiune tranzitorie ce pot fi generate prin urmatoarele
mecanisme:
* expansiune termoelastica brusca, prin incalzire rapida (laser pulsat);
* reculul ablatiei, cand o masa de tesut este eliminata rapid prin ablatie,
reculul trimite un impuls de miscare la nivelul tesuturilor, iar acesta se va
propaga ca o unda de presiune;
* expansiune brusca, secundara schimbarii unei faze, cum ar fi vaporizarea
apei in tesuturi sau formarea de plasma;