Ghid de Creatie

Cuprins
CADRU GENERAL PRIVIND DESFĂŞURAREA STAGIILOR DE

PRACTICĂ 5
1.1.Semnificaţia termenilor şi noţiunilor folosite.....................................5
1.2.Elemente generale privind desfăşurarea stagiilor de practică.........6
1.3.Organizarea şi desfăşurarea stagiului de practică...........................8
1.4.Recunoaşterea şi evaluarea stagiului de practică.........................10
1.5.Obiective generale şi specifice ale stagiului de practică................11
1.6.Competenţe dobândite prin stagiile de practica.............................14
1.7.Dispoziţii finale...............................................................................17
LUCRARI DE PRACTICĂ 19
MEDIA 19
LPM-1. Prezentarea tuturor departamentelor din cadrul televiziunii....19
LPM-2. Structura de bază a resurselor umane a unui post de
televiziune............................................................................................24
LPM-3. Obiective strategice ale unui post de televiziune....................30
LPM -4. Tehnici de filmări TV...............................................................37
LPM -5. Post producţia........................................................................41
LPM-6. Înregistrarea unui spectacol de teatru, a unui eveniment
cultural-artistic, a unui eveniment sportiv, etc cu carul de Televiziune. 49
LPM-7. Particularităţi ale scenografiei de televiziune..........................73
LPM-8. Synopsis emisiune..................................................................83
LPM-9. Formate de emisiuni................................................................85
LPM-10. Tehnica vorbirii la microfon, pentru crainicul de radio............95
Anexa 1.............................................................................................97
Anexa 2...........................................................................................100
LPM-11. Tehnica actorului de teatru radiofonic..................................116
Anexa 1...........................................................................................120
Ghid Creatie | 2
LPM-12. Tehnica actorului de divertisment radio...............................144

Anexa 1...........................................................................................147
LPM-13. Tehnica actorului de teatru radiofonic pentru copii..............160
Anexa 1...........................................................................................163
LPM-14. Tehnica actorului de Film TV...............................................215
Anexa 1..........................................................................................220
LPM-15. Tehnica actorului de Teatru TV...........................................247
Anexa 1...........................................................................................251
LPM-16. Tehnica actorului de divertisment TV...................................270
Anexa 1...........................................................................................274
LPM-17. Tehnica actorului de sitcom TV............................................291
Anexa 1...........................................................................................295
LPM-18. Alcătuirea unor scenarii și decupaje specifice pentru Teatru
Tv, Serial TV și Film TV......................................................................330
STIINTELE COMUNICARII 368
LPSC-1. Prezentarea generală a televiziunii partenere TVT 89–
“SIMTE LIBERTATEA!”......................................................................368
LPSC-2. Prezentarea fluxului de producţie al unei emisiuni TV.........376
LPSC-3. Şedinţa de redacţie - ştiri TV...............................................384
LPSC-4. Filmarea pe teren si configurarea stirii finale TV.................392
LPSC-5. Selecţia imaginilor, redactarea, montarea ştirii şi înregistrarea
vocii....................................................................................................410
LPSC-6. Activitatea editorului de ştiri TV...........................................416
LPSC-7. Pregătirea şi desfăşurarea ”Jurnalului de ştiri”....................423
LPSC-8. Activitatea realizatorului/producătorului/moderatorului TV. .429
LPSC-9. Filmarea pe teren si configurarea reportajului TV...............437
LPSC-10. Pregatirea si realizarea unui interviu TV............................448
LPSC-11. Filmarea pe teren şi configurarea unui vox tv....................472
LPSC-12. Reporter/Redactor – presă scrisă.....................................474
LPSC-13. Fotoreporter – presa scrisă...............................................483
Titlu2 | 3
LPSC-14. Secretar general de redacţie – presa scrisă......................490

LPSC-15. Redactor şef – presa scrisă...............................................496
LPSC-16. Prezentarea generală a radioului partener........................505
LPSC-17. Prezentarea fluxului de productie radio.............................518
LPSC-18. Participarea la sedinta de redactie....................................540
LPSC-19. Înregistrarea pe teren si configurarea stirii finale la radio..547
LPSC-20. Înregistrarea pe teren si configurarea reportajului radio....571
LPSC-21. Filmarea pe teren și configurarea vox-pop-ului pentru radio
...........................................................................................................583
LPSC-22. Redactarea, selectarea inserturilor și montarea știrii radio
...........................................................................................................588
LPSC-23. Activitatea editorului de știri radio......................................611
LPSC-24. Pregătirea și realizarea unui interviu radio........................618
LPSC-25. Pregătirea și desfășurarea ”Jurnalului de știri”..................650
LPSC-26. Caracteristicile mediului online..........................................676
LPSC-27. Documentarea si selectarea informatiilor in mediul online:
particularitati si metode......................................................................683
LPSC-28. Sedinta de sumar in institutiile de presa online.................700
LPSC-29. Tehnici de documentare si redactare a stirii online............705
LPSC-30. Documentarea, selectarea informatiilor si redactarea
reportajului online...............................................................................713
LPSC-31. Tehnici si particularitati ale interactivitatii online................723
LPSC-32. Redactarea, selectia imaginilor, montarea stirii si
inregistrarea vocii tv...........................................................................734
LPSC-33. Prezentarea activitatilor si a responsabilitatilor jurnalistului
online.................................................................................................735
LPSC-34. Pregatirea si realizarea unui interviu online......................740
LPSC-35. Modul de functionare si particularitatile unei publicatii online
...........................................................................................................746
LPSC-36. Principii si practici eficiente in optimizarea Web (SEO).....753
ANEXE 767
Ghid Creatie | 4
Anexa 1. Conventie cadru..................................................................767

Anexa 2. Contract individual de practica............................................774
Anexa 3. Calendarul activitatilor........................................................776
Anexa 4. Adresa catre partenerul de practica....................................777
Anexa 5. Fisa de evaluare a activitatii studentului.............................778
Anexa 6. Lista cu tematici generale pentru proiectul in audio-vizual. 780
BIBLIOGRAFIE 782
Titlu2 | 5
CADRU GENERAL PRIVIND DESFĂŞURAREA
STAGIILOR DE PRACTICĂ
Stagiul de practică este o parte integrantă a pregătirii academice şi

pune în comun concepte teoretice cu situaţii reale de muncă. Practica
are ca scop continuarea cursurilor academice prin aplicarea
cunoştinţelor învăţate în programa universitară.Studenţii au oportunitatea
de a caştiga experienţă de teren, încredere şi contacte, de a avea o
viziune din interior a viitoarei cariere, ceea ce îi va ajuta să intre pe o
piaţă a muncii competitivă şi le va creşte şansele de angajare prin
adaugarea la CV a orelor de practică şi a cunoştinţelor aferente. Prin
intermediul stagiilor de practică, într-o organizaţie profesională, studenţii
ajung să cunoască mai bine implicaţiile carierei pe care şi-au ales-o şi
sunt pregătiţi să răspundă provocărilor reale din viitoarea profesie.
Practica trebuie să fie una dintre cele mai importante experienţe în

educaţia studentului prin cooperarea studentului cu coordonatorul de
practică şi cu organizaţia profesională, unde se desfăşoară stagiul.
1.1.Semnificaţia termenilor şi noţiunilor folosite
Stagiu de practică - activitatea desfăşurată de studenţi, în

conformitate cu planul de învăţământ, care are drept scop verificarea
aplicabilităţii cunoştinţelor teoretice însuşite de aceştia în cadrul
programului de instruire.
Practicant - studentul care desfăşoară activităţi practice pentru

consolidarea cunoştinţelor teoretice şi pentru formarea abilităţilor, spre a
le aplica în concordanţă cu specializarea pentru care se instruieşte.
Organizator de practică – facultăţile partenere din proiect.
Partener de practică – instituţia centrală (Sigma TV) ori locală

(studiouri locale TV) sau unitate de profil din România, ce desfăşoară o
activitate în corelaţie cu specializările cuprinse în nomenclatorul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi care poate
participa la procesul de instruire practică a studenţilor.
Ghid Creatie | 6
Cadru didactic supervizor - persoana desemnată de organizatorul

de practică, care va asigura planificarea, organizarea si supravegherea
desfăşurării stagiului de practică pe formaţie de studiu.
Tutore de practică - persoana desemnată de partenerul de

practică, care va asigura respectarea condiţiilor de pregătire şi dobândire
de către
practicant a competenţelor profesionale planificate pentru perioada

stagiului de practică.
Credit transferabil este înţeles potrivit Legii nr. 288/2004 privind

organizarea studiilor universitare, cu modificările si completările
ulterioare.
Convenţie - cadru privind efectuarea stagiului de practică –

acordul încheiat între organizatorul de practică, partenerul de practică şi
practicant; modelul convenţiei – cadru este prezentat în Anexa 1.
Contractul individual de practică - documentul ataşat Convenţiei-

cadru privind efectuarea stagiului de practică, care cuprinde obiectivele
educaţionale ce urmează a fi atinse, competenţele ce urmează a fi
obţinute prin stagiul de practică, precum si modalităţile de derulare a
stagiului de practică (Anexa 2).
1.2.Elemente generale privind desfăşurarea stagiilor de

practică
1. Prezentul ghid de practică stabileşte cadrul general de

organizare şi desfăşurare a stagiilor de practica a studenţilor
facultăţilor tehnice la un studio TV.
2. Prevederile ghidului de practică respectă cerinţele impuse

de:
- Legea educatiei nr. 1/2011
- Legea nr. 288 din 2004 privind organizarea studiilor universitare;
- Legea 258 din 2007 privind practica elevilor şi studenţilor;

Titlu2 | 7
- Ordinul nr.3955/ 2009 privind Cadrul general de organizare a

stagiilor de practică în cadrul programelor de studii universitare de
licenţă şi de masterat şi a Convenţiei – cadru privind efectuarea stagiului
de practică în cadrul programelor de studii universitare de licenţă şi de
masterat;
- Regulamentul de organizare şi desfăşurare a practicii la

Universitatea Bucureşti, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi
Cinematografică (UNATC) „I. L. Caragiale”, Bucureşti şi Universitatea de
Vest din Timişoara;
- Carta Universităţii Bucureşti, a Universităţii Naţionale de Artă

Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti şi a Universităţii
de Vest din Timişoara;
3. Practica este o disciplină obligatorie, a cărei durată minimă

este reglementată prin planul de învăţământ, cu respectarea normelor
în vigoare. Durata unui stagiu de practică în domeniul Ştiinţelor
Comunicării este de minimum 60 ore, în anii 1, 2 sau 3 ai ciclului de
studii de licenţă, în conformitate cu programele fiecărei universităţi.
Numărul de punctele de credit alocate sunt reglementate prin planul de
învăţământ pentru fiecare program de studiu.
4. Practica se organizează în baza Convenţiei cadru privind

efectuarea stagiului de practică, sub forma unui acord încheiat între
organizatorul de practică, partenerul de practică şi studentul practicant
(conform modelului din Anexa 1).
5. În baza Convenţiei cadru, partenerul de practică asigură, pe

toată durata stagiului de practică, îndrumarea studenţilor prin
desemnarea unui tutore, care asigură respectarea condiţiilor de
pregătire şi dobândire de către practicant a competenţelor
profesionale planificate pentru perioada stagiului de practică.
6. Obiectivele educaţionale ce urmează a fi atinse, competenţele ce

urmează a fi obţinute prin stagiul de practică, precum şi modalităţile de
derulare a stagiului de practică sunt prevăzute în cadrul
Contractului individual de practică (conform modelului din Anexa 2),
document anexat Convenţiei cadru.
Ghid Creatie | 8
1.3.Organizarea şi desfăşurarea stagiului de practică
1. Calendarul activităţilor pentru organizarea şi desfăşurarea

practicii se întocmeşte anual, de către organizatorul de practică şi de
facultăţile partenere (conform modelului din Anexa 3).
2. Activitatea de practică se desfăşoară în baza unor teme

cadru, propuse de către cadrele didactice implicate în proiect. Lista
temelor cadru si a documentatiei aferente este prezentată în ghid.
3. Cerinţele generale cu privire la activitatea de practică sunt

următoarele:
a) Activitatea desfăşurată trebuie să asigure aplicarea în

practică a cunoştinţelor teoretice dobândite în cadrul activităţilor
didactice academice. Activităţile desfăşurate trebuie să fie relevante
specializării de electronică şi calculatoare.
b) Nu este neapărat necesar ca un student care termină anul II sau
anul III să facă practică doar la disciplinele studiate anterior, practica în
studioul TV fiind o modalitate de a dobândi competenţe cognitive şi
practice referitoare la echipamentele şi activităţile din studio.
c) Alegerea unei teme pentru practica anului II în cadrul unui studio
TV poate fi continuată cu alegerea unei tematici similare/complementare
şi pentru practica anului III. Totuşi se recomandă atat o diversificare a
tematicilor alese, cât şi a locului de desfăşurare, astfel încât cunoştinţele
acumulate în activitatea de practică să fie cât mai diverse.
d) În cadrul stagiului de practică, studenţii sunt obligaţi să
îndeplinească obiectivele generale prevăzute în ghid şi să rezolve o
temă propusă, prevăzută în Contractul individual de practică.
4. Perioada de realizare a practicii
Stagiile de practică prevăzute în planurile de învăţământ ale

anului II şi anului III se vor realiza în perioadele de practică precizate
în structura anului universitar.
5. Selectarea studenţilor pentru practică într-un studio TV se

realizează de către o comisie desemnată de conducerea facultăţii si,
evetual partenerul de practica pe bază de interviu. Se au în vedere:
a) rezultatele profesionale;
b) nivelul de cunoştinţe de specialitate adaptat exigenţelor de la
compania gazdă;
Titlu2 | 9
c) capacitatea de integrare într-o echipă de lucru;

d) abilităţi de comunicare.
Metodologia şi criteriile de selecţie se anunţă studenţilor prin
mijloace specifice facultăţii cu 6 săptămâni inainte.
6. Contractul individual de practică se stabileşte de către cadrele

didactice supervizoare ale facultăţilor tehnice implicate în proiect,
studentul practicant şi tutorele desemnat de partenerul de practică.
Contractul individual de practică va urmări detalierea activităţilor în
funcţie de domeniul de activitate şi particularităţile locului în care se va
desfăşura stagiul de practică.
7. Reglementarea activităţii de practică între facultate, studentul

practicant şi partenerul de practică se va realiza prin semnarea
convenţiei cadru.
8. Prezentarea studenţilor la locul de practică se face în baza

unei adrese eliberate de Decanatul Facultăţii, către instituţia parteneră
(conform modelului din Anexa 4), împreună cu cadrul didactic
supervizor.
9. În prima zi de practică studentul va prezenta tutorelui

desemnat de partenerul de practică următoarele documente:
contractul individual de practică şi fişa de evaluare ce urmează să fie
completată la finalul stagiului de practică (conform modelului din Anexa
5).
10. Studenţii au obligaţia de a se prezenta la locul de practică

în perioada stabilită, să respecte regulamentul de ordine interioară
impus de conducerea instituţiei gazdă, să-şi însuşească cunoştinţele
cerute prin contractul individual de practică şi să elaboreze o prezentare
a activităţii de practică (caiet de practică/portofoliu de practica).
11. Studentul îşi asumă întreaga răspundere pentru respectarea

normelor de organizare şi de protecţie a muncii specifice unităţii
gazdă, pe toată durata desfăşurării practicii.
12. Studentul care absentează două zile nemotivat de la practică va

fi considerat retras din activitatea de practică desfăşurată în cadrul
Proeictului POSDRU/90/2.1/S/62591 şi nu i se vor deconta cheltuielile de
călătorie şi nu va primi nici bursa în bani.
G h i d C r e a t i e | 10
13. Absenţele de pînă la o zi se recuperează.
14. Prezenţa la practică este obligatorie. În caz de boală sau alte

cauze obiective, profesorul coordinator va decide soluţia optimă în
funcţie de condiţiile existente.
15. În cazul nerespectării de către practicant a acestui regulament,

profesorul coordinator şi tutorele au dreptul de a anula convenţia-cadru,
după ce, în prealabil, au ascultat punctul de vedere al practicantului şi au
înştiinţat conducătorul facultăţii unde practicantul este înscris.
16. Subiectul de Proiect în audio-vizual – conceput/elaborat de

către echipe multidisciplinare de practicanţi, va fi stabilit de comun acord
cu tutorii şi cadrele didactice supervizoare (Anexa 6) . Aceste proiecte
vor conta în evaluarea finală a parcticanţilor. Cele mai bune materiale vor
fi transmise online pe site-ul proiectului şi pe postul de televiziune al
solicitantului, cu respectarea prevederilor Legii drepturilor de autor.
1.4.Recunoaşterea şi evaluarea stagiului de practică
1. Recunoaşterea stagiului de practică se realizează prin acordarea

punctelor de credit prevăzute în planul de învăţământ.
2. Evaluarea competenţelor dobândite de student în stagiul de

practică se face continuu de către tutore şi prin colocviu, de către cadrele
didactice supervizoare desemnate de facultăţile implicate în proiect.
Colocviu de practică se desfăşoară la sfârsitul perioadei de practică.
3. Evaluarea activităţii de practică:
a. La finalul stagiului de practică, tutorele completează fişa de

evaluare a activitatii studentului (conform modelului din Anexa 5).
Rezultatul acestei evaluări va sta la baza notării practicantului de către

cadrul didactic responsabil cu derularea stagiului de practică.
b. În cadrul colocviului, studentul va prezenta rezultatele

activităţii practice (caiet de practică/portofoliu de practica).
T i t l u 2 | 11
4. Activitatea de practică va fi evaluata în cadrul colocviului de

practică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) partenerul de practică a eliberat o fişă de evaluare a

activităţii de practică conform modelului prevăzut în acest ghid.
b) Studentul a prezentat caietul de practică/portofoliu de
practica şi a dovedit cunoaşterea aspectelor prevăzute în contractul
individual de practică.
1.5.Obiective generale şi specifice ale stagiului de practică
A. Obiectivele stagiului de practica – ştiinţele comunicării
Obiective generale şi specifice ale practicii într-un studio TV
Practica în cadrul unui studio TV a studenţilor de la profilul Ştiinţele

Comunicării urmăreşte realizarea unor obiective generale şi a unor
obiective specifice.
1. Obiective generale urmărite prin activitatea de practică într-

un studio TV
a) Cunoaşterea organizării şi a modului de derulare a activităţii în

instituţia (studioul TV) unde se efectuează practica.
b) Cunoaşterea modului de organizare şi a activităţilor derulate în
compartimentele funcţionale în care se desfăşoară practica.
c) Cunoaşterea modului concret în care se aplică legislaţia şi
reglementările în vigoare referiroare la producţia programelor de
televiziune.
d) Fixarea terminologiei de specialitate utilizată în comunicarea
profesională din televiziune.
e) Înţelegerea modului de lucru în echipă, repartizarea sarcinilor şi a
responsabilităţilor, deprinderea unor abilităţi specifice.
f) Executarea unor lucrări de specialitate încredinţate de
reprezentanţii unităţii unde se efectuează practica.
g) Întocmirea caietului de practică, prin descrierea cronologică
succintă a activităţii desfăşurate în fiecare zi şi consemnarea unor
comentarii personale despre sarcinile îndeplinite.
2. Obiectivele specifice urmărite prin activitatea de practică

într-un studio TV
Cunoaşterea activităţilor desfăşurate de următoarele funcţii specifice

producţiei şi difuzării de programe tv:
- Reporter stiri
- Redactor externe
- Editor-prezentator
- Editor
- Editor-coordonator
- Corespondent
- Realizator-moderator dezbatere
- Redactor- documentarist
- Realizator de reportaje şi anchete
- Asistent producător-realizator
B. Obiectivele stagiului de practică - media
Obiective generale şi specifice ale practicii intr-un studio de

Radio sau TV
1. Obiective generale urmărite prin activitatea de practică

într-un studio de Radio sau TV
h) Cunoaşterea organizării activităţii în studioul de Radio sau TV,
unde se efectuează practica.
i) Cunoaşterea modului de derulare a activităţilor specifice în
compartimentele funcţionale în care se desfăşoară practica. În acest
sens, se realizează o diagramă de relaţii între posturile din interiorul
compartimentului respectiv (în care să fie cuprinse posturile tehnice,
artistice şi de organizare) precum şi relaţiile cu celelalte compartimente
ale studioului.
j) Cunoaşterea legislaţiei şi a normelor în vigoare care vizează
activitatea unui studio de Radio sau TV şi pe baza cărora se desfăşoară
operaţiunile specifice . În acest context, studenţii trebuie să-şi
însuşească atât reglementările emise de autorităţile centrale, cât şi
prevederile interne ale instituţiei respective (norme interne, circulare
etc.).
T i t l u 2 | 13
k) Însuşirea unui limbaj specific, înţelegerea unor concepte de bază

ale domeniului şi utilizarea lor adecvată în comunicarea profesională.
l) Executarea lucrărilor curente încredinţate de reprezentanţii
unităţii unde efectuează practica.
m)Întocmirea caietului de practică, prin descrierea cronologică
succintă a activităţii desfăşurate în fiecare zi şi consemnarea aspectelor
legate de modul de cooperare dintre compartimentele tehnice, artistice şi
organizatorice ale unui studio TV.
n) Deprinderea de abilităţi legate de lucrul în echipă.
2. Obiectivele specifice urmărite prin activitatea de practică

într-un studio de radio sau TV
Practica studenţilor facultăţii de Film şi Tv din UNATC urmareste

cunoașterea şi exploatarea blocurilor functionale ale echipamentelor si
folosirea principalelor comenzi care sunt necesare pentru obținerea unui
produs finit cu parametri corecti din punct de vedere tehnic, intelegand
prin aceasta un semnal video şi audio complex cu parametrii in
tolerantele admise, verificati pe vectorscop precum şi cadre cu un
aspect tehnic corect: cu un nivel de iluminare suficient si cu un sunet de
calitate. La calitatea imaginii se evalueaza intrepatrunderea factorilor
tehinci cu cei artistici: ponderea diverselor tipuri de lumina în cadru si
oportunitatea folosirii lor iar la sunet ponderarea canalelor în functie de
tipul sistemului de inregistrare: stereo, Dolby 3.1, Dolby 5.1, etc. Astfel,
practica tehnica va acoperi aspectele de baza ale inregistrarii /
transmisiei principalelor tipuri de programe pe baza infrastructurii
specifice unei statii de radio sau televiziune: stiri generale, emisiuni de
tip talk-show, emisiuni de divertisment, teatru radiofonic sau TV si
transmisii sportive. La lucrarile practice sunt prezentate echipamentele
tehnice dintr-o regie tehnica sau car de televiziune care concura la
realizarea transmisiilor profesionale precum si modul de lucru efectiv al
echipelor de lucru complete.
Practica studenţilor Facultăţii de Teatru din UNATC se va centra pe

adaptarea mijloacelor de expresie teatrale dobândite în ciclul de licenţă
la cerinţele specifice actului artistic sau de comunicare din domeniul
Media. Se vor exersa prestaţiile artistice dintr-un studio de radio sau TV.
Activitatea de practică va permite dobândirea unor competenţe

necesare desfăşurării activităţilor din domeniul Media pentru formarea
studenţilor ca: actor radiofonic sau TV, crainic radio sau TV, regizor
artistic radio sau TV, regizor de emisie live (studio), scenograf TV,
regizori de platou, editori audio/video, editor sunet teren/studio, operator
imagine, cameramani, maistru de lumini.
Activităţile de practică trebuie să se desfăşoare conform etapelor

de producţie prin care se realizează o emisiune de radio sau televiziune:
a. Preproductia – perioada de pregatire, organizare a

proiectului
b. Productia - perioada de înregistrare sau filmare
c. Post productia - editare, grafica, sunet
1.6.Competenţe dobândite prin stagiile de practica
Stagiile de practică permit valorificarea şi aplicarea cunoştinţelor

obţinute la cursurile de specialitate din primii ani de studii, vizând
acumularea de competenţe cognitive şi practice, după cum urmează:
1. Actor
Actorul are ca sarcina adaptarea mijloacelor de expresie la conditiile

specifice lucrului in televiziune ( radio ) ,deprinderea conlucrarii atat cu
regizorul artistic, cat si cu echipa tehnica.
a) Actor TV
- prezentator
- actor teatru TV
- actor divertisment TV
b) Actor radio
- crainic
- actor teatru radio
- actor divertisment radio

T i t l u 2 | 15
2. Regizor :
Regizorul este responsabil pentru realizarea conceptului

(scenariului) sau a evenimentului. El trebuie sa fie deschis pentru a
comunica echipei viziunea sa.
Totodata trebuie sa coordoneze echipa (actori, electrica, costume,

scenografie)
a) Regizor artistic TV
- regizor teatru TV
- regizor serial si film TV
- regizor divertisment TV
b) Regizor artistic Radio
- regizor teatru radiofonic
- regizor divertisment radiofonic
Asistentul de regie este responsabil atat in partea de pregatire cat si

la filmare ca lucrurile sa se intample (sa verifice racorduri, grafica,
camera, chroma si in partea de postproductie)
3. Scenograf TV
Scenograful TV organizează conceptul şi cadrul vizual în care se

desfăşoară un program TV. De asemenea, scenograful realizează şi
costumele sau vestimentaţia actorilor, crainicilor, moderatorilor TV.
4. Monteur imagine TV
Monteur-ul de imagine TV selecteaza materialul, asambleaza

(monteaza) materialul, elimina greselile tehnice care pot exista din timpul
filmarii.
- montaj off-line (editor)
Montajul offline este o faza preliminara in postproductia de film si tv

in care materialul brut este editat la o rezolutie mica intr-un sistem non-
linear din motive de timp si financiare.
Odata montajul realizat, pe baza EDL-urilor (Editing Decision List)

se trece la faza montajului online, in care din brut se recapteaza doar
partile utile de aceasta data la rezolutia finala.
- regizor montaj live car/studio
Directorul tehnic / regizor se afla in camera de control si este

responsabil cu inceperea transimisiei tv si sa aiba abilitatea de a
schimba foarte repede imaginea de pe un monitor pe altul (cateodata si
pentru efecte grafice)
5. Operator sunet TV
Inginerul de sunet este responsabil cu calitatea sunetului atat din

punct de vedere tehnic cat si artistic. Inginerul de sunet este acela care
decide numarul de microfoane folosite si plasamentul acestora. Tot el
verifica daca cablurile audio sunt performante din punct de vedere
tehnic, asigura sistemul de intercomunicare intre membrii echipei,
precum si mixajul final.
Asistentul de sunet raspunde de pastrarea pozitiei corecte a

microfoanelor, aduce cablurile necesare, tine boom-ul.
- editor sunet
- sunet car/studio
- sunet de teren
6. Operator imagine TV
Operatorul video verifica calitatea imaginii. Acesta are multiple

posibilitati de a corecta calitatea imaginii (expunere, nivelul de negru,
balansul culorii) cu ajutorul unor echipamente video dedicate. Operatorul
video lucreaza in stransa legatura cu Directorul de imagine.
- cameraman
Operatorul de camera se ocupa cu setarea camerelor (este in

permanenta pregatit sa reactioneze pentru diverse situatii (aprobarea
imaginii este data de catre regizor).
- maistru de lumini
T i t l u 2 | 17
Maistru de lumini este responsabil cu aranjarea surselor de

iluminare, controleaza factura imaginii atat din punct de vedere tehnic cat
si artistic, in situatii in care filmarea are loc in exterior sau interior.
- Asistent de camera
Asistentul de camera asigura setarea camerei, este responsabil cu
functionarea camerei in siguranta (pastreaza incadratura propusa, se
asigura ca in cadru nu apar cabluri sau alte obiecte care nu isi au locul in
cadrul respectiv) in timpul miscarii camerei.
- VTR operator
VTR Operator este responsabil cu inregistrarea programului si
redarea acestuia de pe un hard disk card sau hard drive.
1.7.Dispoziţii finale
1. Anexele 1, 2, 3, 4, 5 si 6 fac parte integrantă din prezentul
regulament.
2. Prezentul ghid de organizare a stagiilor de practică intr-un studio

TV este aprobat în Consiliul Facultăţilor din care fac parte studenţii
practicanţi.
3. Prezentul ghid de practică poate fi modificat şi completat de

echipele de experţi şi avizat ulterior de Consiliul Facultăţii.
T i t l u 2 | 19
LUCRARI DE PRACTICĂ
MEDIA
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 1
LPM-1. Prezentarea tuturor departamentelor din cadrul
televiziunii
1. Tema lucrării
Prezentarea tuturor departamentelor din cadrul televiziunii
2. Obiectivul lucrării
Înţelegerea de către student a unui cadru organizaţional instituţional
3. Descrierea lucrării de practică
 Însuşirea de către studentul practicant a unui vocabular profesional

instituţional
 Rezultate aşteptate: dobândirea competenţelor studentului de a

cunoaşte şi a prezenta departamentele din cadrul unui post de
televiziune
Prezentarea va pune mai puţin accent pe aspectele tehnologice şi va

oferi harta organizaţională a unei instituţii TV în general. Abilităţile
tehnice se dezvoltă în orice mediu de producţie TV prin practică şi
exerciţii. Singura cale către performanţă pentru orice membru al unei
echipe de televiziune este munca într-un mediu profesionist. În funcţie de
amploarea producţiilor unei televiziuni, numărul persoanelor implicate în
producţie şi descrierea sarcinilor fiecăruia pot varia mult. De exemplu la
un post mai mic de televiziune, producătorul poate fi şi regizor în acelaşi
timp sau chiar regizor de montaj. Variantele de organizare a unui studio
sunt puternic influenţate de genul programului, de tipul producţiei
specifice a unei anume televiziuni.
Exemplul următor este des întâlnit, fiind similar aproape în întregime

organizării multor televiziuni cu producţii de studio realizate în direct sau
înregistrate.
Numărul şi denumirea departamentelor unei televiziuni pot varia, dar

aproape peste tot întâlnim:
a) Departamentul de management, administrare, financiar, resurse

umane
b) Departamentul de comunicare şi reprezentare
c) Departamentul de programe
d) Departamentul de ştiri
e) Departamentul de producţie
f) Departamentul de marketing şi vânzări
g) Departamentul tehnic
h) Departamentul IT&C
i) posibilitate de clasificare mai generală ar fi:
j) Departament administrativ
k) Departament tehnic
l) Departament de creaţie
m) Departament de producţie
Realizarea propriu-zisă a unei emisiuni anume presupune

colaborarea între toate departamentele organizaţiei, dar mediul concret
de desfăşurare a producţiei propriu-zise de televiziune poate fi cel mai
bine înţeles împărţind spaţiul de activităţi în 3 categorii:
a.Studioul/Platoul
b.Regia de montaj (Control room)
c.Spaţiile auxiliare
T i t l u 2 | 21
Studioul: Platoul – locul în care se desfăşoară filmarea
Tehnic şi artistic vorbind studioul este creat pentru a putea controla

lumina şi sunetul. Spaţiul este construit în acest sens şi toate studiourile
au caracteristici asemănătoare. Podeaua este netedă pentru a permite
deplasarea lină a camerelor în jurul decorului. Pereţii sunt construiţi şi
acoperiţi cu materiale speciale concepute pentru a absorbi sunetul.
Tavanul unui studio este înalt pentru a face loc echipamentelor folosite
pentru iluminat. Cel mai vizibil element de sub tavan este schela de
lumini de care sunt prinse aparatele de lumini. Un dispozitiv prezent în
anexele adiacente oricărui studio este consola de lumini care
coordonează computerizat fiecare dintre aparatele de lumini.
Regia (Control room)
Regia coordonează toate activităţile din studio. Cu toate că o gamă

vastă de echipamente audio şi video poate fi instalată în Regie şi chiar
dacă în anumită măsură diferă de la o televiziune la alta, majoritatea vor
include următoarele: un perete de monitorizare video (monitor wall),
boxe pentru monitorizare audio, o consolă audio, un mixer video, un
computer teleprompter, un computer pentru grafică, un spaţiu pentru
tehnicieni unde se află aparatele de control al camerelor, diverse aparate
de măsură, de calibraj şi de monitorizare a calităţii semnalului, o secţie
pentru control VTR (video tape recorder), intercom.
În Regie de cele mai multe ori segmentată îşi desfăşoară activitatea:
1. Producătorul
2. Regizorul
3. Producătorul executive (asociat)
4. Regizorul secund
5. Asistenţi de producţie
6. Regizorul de montaj
7. Tehnicianul video
8. Inginerul de sunet
9. Regizorul musical – pentru anumite emisiuni cu component

pregnant muzicală
10. Operatorul computerului de grafică
11. Operatorul teleprompterului
12. Operatorul VTR
În Regie se află echipamentele video de redare şi de înregistrare,

alteori mai multe încăperi adiacente sunt folosite pentru a separa
echipamentele şi oamenii. Spaţiul izolat cel mai frecvent este cel de
monitorizare a sunetului.
Spaţiile auxiliare
Spaţiile auxiliare sunt extrem de imprtante în procesul de producţie.

Celelalte departamente trebuie să aibă un loc în care să îşi desfăşoare
activitatea. Trebuie să existe spaţii pentru machiaj, pentru schimbat
costume ori pentru luat masa. Actorii sau prezentatorii au nevoie de un
spaţiu unde să revadă scenariul sau desfăşurătorul emisiunii. Recuzita şi
costumele au nevoie de spaţii de depozitare adecvate.
Editarea materialelor înregistrate se face în alte spaţii, în grupurile de

montaj.
Exemple de spaţii auxiliare:
1. Birouri administrative
2. Birouri de redacţie
3. Vestiare
4. Cabine de machiaj
5. Depozite de recuzită şi costume
6. Ateliere pentru realizarea decorului şi a costumelor
7. Spaţiu pentru public
8. Încăperile destinate serverelor sau arhiva video
9. Grupurile de montaj şi post-procesare

T i t l u 2 | 23
10. Cabine de sunet
11. Grupurile de grafică
12. Regia de emisie / MCR (Master control room) pentru

transmisiuni în direct sau emisiuni înregistrate.

LPM-2. Structura de bază a resurselor umane a unui post de
televiziune
1. Tema lucrării
Structura de bază a resurselor umane a unui post de televiziune
Dobândirea unor termeni specifici domeniului
 Referinţe despre competenţele resurselor umane ale unui post de

televiziune
 Rezultate aşteptate: identificarea şi cunoaşterea atribuţiilor echipei

de realizatori TV
Organigramele posturilor de televiziune variază, dar structura

principală care stă la baza realizării programelor de televiziune este
foarte asemănătoare. Toate instituţiile tv au un Director General şef al
postului, un director de programe, o împărţire pe departamente, redacţii
şi secţii. Producţia propriu-zisă se realizează de la nivelul producătorilor
în jos. Poziţiile producătorilor sau ale “executivilor” reprezintă legătura
între partea de afacere pe care o reprezintă producţia şi difuzarea de
programe tv şi partea creativă, jurnalistică şi publicistică.
Producătorul este în general responsabil de o anumită producţie cu

resurse şi durată clar definite, cu obiective şi criteria cât mai clar
prescrise. De obicei producătorul se ocupă de organizare, de bugete, de
alegerea echipei, de coordonarea între departamente; aprobă scenariul
şi face programările producţiei. Producătorul poate selecta sau iniţia
concepte şi formate de emisiuni şi poate lucra cu scenarişti.
Deasemenea poate alege regizorul şi este responsabil de respectarea
termenelor limită, de planificare, repetiţii etc. Producătorul mai poate fi
implicat în coordonarea postproducţiei şi poate avea ultimul cuvânt legat
de formă finală a programului.
T i t l u 2 | 25
Producatorul Executiv
Acesta este subordonat Producătorului şi este responsabil să

supervizeze economic şi organizatoric o anumită emisiune sau serial. El
stabileşte limitele pentru cheltuirea banilor, poate avea ultimul cuvânt
legat de cine este sau nu angajat în proiect, Deasemenea poate
recomanda anumiţi furnizori, parteneri sau personal.
Directorul de producţie
Acesta are cea mai mare implicare legată de partea financiară a

producţiei concrete. În anumite privinţe această poziţie presupune
abilităţi de avocat, contabil, manager etc. El are sarcina de a negocia
închirierea de echipamente sau locaţii şi întocmeşte contracte. În general
Directorul de producţie are responsabilitatea execuţiei eficiente a
numeroase contacte şi poate oferi soluţii creative la probleme legate de
producţie.
Producătorul de segment
Acesta este subordonat producătorului, producătorului executiv şi

directorului de producţie. El se ocupă de problemele operaţionale zilnice
şi face legătura cu producătorul executiv. Dacă emisiunea se difuzează
zilnic, un producător de segment poate superviza programul de Lunea
până în faza de postproducţie Joia, în timp ce alt producător de segment
preia producţia de Marţi. La o emisiune săptămânală, doi producători de
segment pot face cu schimbul; alternativ, unul poate coordona tot ce se
întâmplă în studio, în timp ce al doilea poate îndeplini sarcini
administrative
Producătorul asociat sau Producătorul asistent
De cele mai multe ori acesta lucrează împreună cu producătorul la

anumite părţi din program. Sarcina lui este de a implementa iniţiativele
producătorului. Alte responsabilităţi pot fi să coordoneze întâlnirile şi
programul de producţie, să verifice întocmirea şi semnarea la timp a
contractelor, să contacteze invitaţii la emisiune, să supervizeze
postproducţia.
Asistenţii de producţie
Aceştia sunt alături de producător şi regizor îndeplinind o mulţime

de sarcini care le sunt atribuite în funcţie de experienţă.
Asistenţii începători fac comisioane, fac copii după scenarii, bugete

sau programe. Uneori fac documentare pentru producţie şi în timp învaţă
cum funcţionează sistemul din televiziunea respectivă.
Asistenţii care au dobândit experienţă completează fişele de

filmare, organizează locaţiile de filmare şi participă la şedinţele de
producţie unde iau notă de deciziile legate de ce s-a planificat/realizat.
Regizorul
Regizorul este persoana responsabilă de transpunerea vizuală într-

o manieră creativă a unui scenariu sau a unui eveniment. Asta înseamnă
că regizorul le cere operatorilor anumite încadraturi şi le alege pe cele
potrivite pentru producţia finală. Regizorii sunt persoane care pot
comunica echipei viziunea proprie. Deasemenea trebuie să adune
echipa în jurul acestei viziuni. Asta presupune să îi sfătuiască şi să îi
îndrume pe ceilalţi membri ai echipei (scenă, lumini, sunet, camere,
costume etc) şi să aprobe alegerile acestora. Regizorul poate alege să
distribuie actori, să stabilească stilul de filmare (încadraturi şi mişcări de
aparat) sau de montaj şi să regizeze momente în repetiţii prealabile cu
artiştii. Tot regizorul evaluează contribuţia restului echipei (decoruri,
lumini, sunet, machiaj, costume, grafică etc). Atribuţiile regizorului pot
varia de la a fi singurul care coordonează întreaga producţie până la a
da doar indicaţii echipei de la cameră şi de la sunet cu material organizat
de alţii.
Asistentul de regie
Atribuţiile acestuia includ supervizarea repetiţiilor sau orgnizarea

locaţiei. Deasemenea poate verifica storyboard-ul şi poate implementa
programul de filmare. Uneori e responsabil şi de actorii din distribuţie.
Asistentul de regie poate lua notiţe pentru regizor legate de schimbări
sau duble. În cazul unor filmări speciale (ex. chroma key) sau în post
producţie îl ajută pe regizor. Uneori funcţia de asistent de regie poate fi
comasată cu cea de producător asistent sau cu cea de regizor de platou.
T i t l u 2 | 27
Regizorul de platou este reprezentantul regizorului în studio. El

poate fi folosit pentru a sincroniza intrările actorilor sau invitaţilor şi
pentru a coordona echipa din studio. În timpul filmării, regizorul de platou
este responsabil de îndeplinirea conform planificării a sarcinilor de
producţie/filmare.
Regizorul de montaj stă lângă regizor în Regia de montaj (control

room) şi este responsabil de operarea mixerului video şi a efectelor
electronice. De obicei regizorul de montaj este şi şeful echipei tehnice.
Acesta este subordonat regizorului
Tehnicianul video
Atribuţiile acestuia sunt legate de calitatea imaginii. El poate ajusta

anumiţi parametri prin utilizarea unor console de comandă. Aici poate
creşte sau coborî valorile unei anumite culori la surse – camera, film,
semnale video de la distanţă – pe care le trimite apoi către mixer-ul
video. Tehnicianul video poate regla irisul camerei, care creşte sau scade
cantitatea de lumină care ajunge să creeze imaginea. În parte, sarcina
lui este de a încerca să potrivească semnalele video din mai multe
surse.
Makeup artist
Acesta concepe, pregăteşte şi aplică machiajul pe actori sau

prezentatori, cu ajutorul unor asistenţi şi al hair stylist-ilor.
Graficianul / operator de grafică
Graficianul concepe pachetul grafic al unei emisiuni şi este

responsabil de implementarea acestuia. El crează imagini, logo-uri, font-
uri etc. El trebuie să aranjeze şi să creeze textele care apar pe ecran, fie
pentru filmarea propriu-zisă, fie pentru a fi stocate şi folosite ulterior.
Lighting designer-ul
Acesta este responsabil de conceperea, aranjarea şi controlul

situaţiilor de lumină, atât tehnic cât şi artistic. Această responsabilitate
poate include situaţii de lumină atât în interior cât şi în exterior. El îi
supervizează pe electricieni, care instalează şi montează echipamentele
de lumini. Se subordoneză Directorului de imagine, dacă există sau

Regizorului de montaj.
Cameramanul este responsabil de instalarea camerei de filmat (în

situaţia în care acest lucru nu a fost făcut deja, ca în cazul unei filmări în
studio) şi apoi să folosească aparatul pentru a capta imaginile video
cerute de regizor.
Asistentul de cameră este responsabil în a-l ajuta pe cameraman

să instaleze aparatul. Tot el trebuie să se asigure că operatorul e în
siguranţă (având grijă ca operatorul să nu se împiedice de cabluri sau să
cadă), să aibă grijă ca nimeni să nu treacă prin faţa camerei când
aceasta este pornită şi să îl ghideze pe cameraman în timpul cadrelor
care presupun mişcări de aparat.
Inginerul de sunet / operatorul de sunet
Sunetistul este responsabil de calitatea tehnică, dar şi de cea

artistică a sunetului programului. Asta presupune să determine numărul
şi amplasarea microfoanelor necesare producţiei. Tot el trebuie să
asigure cablarea corespunzătoare la mixerul de sunet şi este reponsabil
pentru mixul final (nivelurile audio, balansul şi calitatea tonală) a
producţiei. Inginerul de sunet supravegheză personalul care operează
microfoanele şi echipamentul audio.
Operator boom
Subordonat inginerului de sunet, acesta este responsabil de

poziţionarea microfoanelor, aşezarea cablurior audio, operarea
microfonului pe girafă sau prăjină, rezolvarea problemelor tehnice legate
de sunet pe platou şi operarea aparaturii audio.
Tehnicienii sunt responsabili de instalarea, ajustarea pentru

performate optime şi pentru întreţinerea echipamentelor folosite în
producţe.
Scenaristul
El este responsabil de realizarea scenariului sau a

desfăşurătoarelor. Ocazional producătorul sau regizorul scriu şi ei o
T i t l u 2 | 29
parte din material. Uneori scenaristul este asistat de un documentarist,

care obţine date, informaţii şi referinţe pentru scenaristul producţiei.
Editorul selectează, aranjează şi taie clipuri audio şi video pentru

a produce emisiuni. El poate realiza programe complete din segmente
de clipuri, sau poate doar să corecteze greşeli apărute în timpul
procesului de producţie.
Scenograful / Designerul decorului
Acesta este responsabil de conceptul artistic, realizarea planurilor

de construcţie şi de organizare a elementelor de scenă ale producţiei. El
coordonează echipa de scenă în realizarea şi montarea decorului.
Scenograful se consultă cu ceilalţi designeri ai producţiei, cum ar fi cel
care se ocupă de costume sau grafică cu privire la opţiunile cromatice şi
stilistice.
Art Director / Decorator
În anumite locuri Art director este persoana care se ocupă de

partea grafică şi nu are nicio implicare pe platou. Uneori
responsabilitatea unui art director este de a decora platoul. Alteori
decoratorii lucrează pentru art director sau pentru scenograf. De obicei
decoratorii sunt şi designeri şi mai au în responsabilitate obiectele de
recuzită.

LPM-3. Obiective strategice ale unui post de televiziune
1. Tema lucrării
Obiective strategice ale unui post de televiziune
Misiunea unui post de televiziune. Etapele realizării unei producţii TV
3. Descrierea lucrării
 Particularităţi de filmare ale producţiilor TV
 Rezultate aşteptate: Insuşirea de către student a unor informaţii

referitoare la procesul de producţie TV
Modul în care se dezvoltă o producţie TV depinde de un număr de

factori:
a) Cui i se adresează formatele emisiunii
b) Dacă e o emisiune în direct sau dacă se înregistrează pentru a fi

editată şi finistată în postproducţie.
c) Dacă se va filma continu sau selectiv, respectiv secvenţele vor fi

filmate în ordine cronologică sau într-o ordine care să convină
tehnicienilor producţiei.
d) Dacă poţi avea control şi poţi regiza cadrul sau eşti obligat să
filmezi oricând se iveşte ocazia.
Anumite producţii urmăresc un plan prestabilit, iar altele se bazează

masiv pe decizii spontane. De exemplu:
Interviurile şi talk show-urile. Abordarea este aici inevitabil

standardizată, cadrele urmărind ce au participanţii de spus şi felul în care
reacţionează.
T i t l u 2 | 31
Buletinele de ştiri.
Majoritatea programelor urmează un format similar. Prezentatorii în

studio “în direct” citesc ştirile de pe prompter şi introduc diverse subiecte
din diverse surse – reportaje premontate, reporteri “live – la faţa locului”,
grafică etc. Mai pot apărea scurte interviuri fie în studio fie via display.
Deoarece oricând pot apărea informaţii de ultimă oră echipa editează în
continuu materiale noi, pregătesc comentarii şi ilustraţii grafice.
Transmisiunile sportive.
Fiecare gen de sport ridică anumite dificultăţi specifice. Condiţiile

de filmare pot varia considerabil. În unele locuri trebuie surprinse mai
multe evenimente simultan. Camera trebuie mereu să fie pregătită să
înregistreze ceva neaşteptat, echipa trebuie să poată da reluări etc.
Comediile
Majoritatea show-urilor de comedie urmează un format familiar

“realist” de sitcom. Dacă filmarea are şi public prezent, reacţiile acestuia
trebuie sincronizate cu acţiunea, iar dacă nu, în postproducţie pot fi
adăugate reacţii de aplauze sau râsete.
Muzică şi dans
Producţiile pot varia de la o interpretare simplă până la prezentări

vizuale elaborate, în care imaginile şi sunetul implică ore de
postproducţie.
Producţiile dramatice
În general urmează un proces elaborat în care dialogurile,

acţiunea, mişcările de cameră şi situaţiile de lumină sau sunet sunt
complet acoperite de scenariu şi desfăşurător. Majoritatea producţiilor de
acest tip se bazează mult pe post producţie, adăugându-li-se muzica,
efecte sonore etc.
Cele trei etape ale Producţiei
Majoritatea producţiilor de televiziune trec prin trei stadii principale:
1. Planificarea şi pregătirea. Demersurile preliminare, pregătirea,

organizarea, repetiţiile premergătoare producţiei. Nouăzeci la sută
din munca de producţie intră de obicei în etapa de planificare şi

pregătire.
2. Producţia. Filmarea programului.
3. Postproducţia. Editarea, finisarea şi multiplicarea.
Volumul de muncă necesar fiecărei etape e influenţat de natura

subiectului. Un format care presupune o serie de interviuri cu
“personalităţi” e în general mult mai uşor de realizat decât o expediţie
arctică sau o dramă istorică. În cele din urmă foarte mult depinde de cum
optează regizorul să abordeze subiectul.
T i t l u 2 | 33
1. Planificarea şi pregătirea / Preproducţia
a) Idee / Concept
b) Ţinte şi obiective
Programul se doreşte a fi unul educaţional, de divertisment sau unul

inspiraţional? Este important să fie stabilit încă de la început ce anume
ar trebui să înţeleagp spectatorii.
c) Public ţintă
Trebuie stabilit încă de la început cărui tip de public i se adresează

producţia. Cine va urmări programul?
 Este destinat publicului larg, unui grup de specialisti dintr-un

domeniu sau unei comunităţi locale?
 La ce nivel cultural sau academic trebuie să fie producţia?
 Există anumite stiluri de programe pe care le preferă publicul

respectiv?
 Unde urmează să fie vizionată productia: acasă la televizor, pe un

ecran mare, pe internet?
Răspunzând la acest tip de întrebări se poate stabili publicul ţintă, iar

asta determină tipul de abordare şi stilul producţiei.
d) Buget
Este esenţial să poate fi făcută o estimare precisă a costurilor proiectului.
e) Limitări şi restricţii
f) Documentarea
Pentru anumite tipuri de programe ca documentarele, ştirile sau

interviurile, echipa de producţie trebuie să se documenteze în legătură
cu conţinutul programului şi să se asigure că informaţiile prezentate sunt
precise.
g) Scenariul / desfasuratorul
În funcţie de tipul producţiei poate fi necesară întocmirea unui

desfăşurător mai mult sau mai putin detaliat. În general un desfăşurător
complet conţine dialoguri, ordinea secvenţelor, diverse durate, indicaţii
privind tipurile de cadre şi mişcările de aparat, situaţiile de lumină,
indicaţii legate de sunet (microfoane, surse auxiliare, parametri de
redare) şi în general orice informaţie considerată relevantă şi care poate
oferi membrilor echipei atât o viziune de ansamblu cât şi posibilitatea de
a putea urmari şi anticipa în detaliu ce urmează să se întâmple, respectiv
rolul fiecăruia în desfăşurarea programului.
h) Storyboard-ul
Regizorul face un decupaj mental al cadrelor pentru fiecare

secvenţă. Acestea desenate în schiţă devin storyboard. Storyboard-ul
este o serie de imagini schiţate care îl ajută pe regizor să comunice
echipei viziunea sa şi să organizeze filmarea. Storyboard-ul poate fi
realizat în mai multe feluri. Există soft-uri care pot ajuta regizorul în a
vizualiza ideile sale. Se poate face o simplă schiţă nefinisată sau un
artist grafic să contribuie la forma finală a storyboard-ului realizând
desene detaliate care pot fi chiar animate şi folosite în perioada de
strângere a banilor necesari producţiei.
i) Planul de producţie
Fiecare producţie are nevoie de un plan. Chiar dacă pentru evenimentele

live nu se poate face un scenariu foarte precis, un plan de producţie e
necesar.
Odată ce există scenariul şi planul de producţie, poate chiar şi

storyboard-urile, o întreagă serie de pregătiri şi planificări trebuie să se
subordoneze proiectului.
Aspecte legate de producţie.
Sunt numeroase aspecte care trebuie luate în calcul în timpul etapei de

planificare:
 Alegerea şi contractarea locaţiilor
 Stabilirea poziţiilor camerelor.

T i t l u 2 | 35
 Casting. Toţi cei care apar în program: Actori, prezentatori, naratori

trebuie selectaţi şi contractaţi interpreţi sau prezentatori
 Selectarea şi angajarea echipei. Trebuie alese echipe de producţie

şi echipe tehnice adecvate, fiecare trebuind să ştie precis care îi
sunt atribuţiile.
 Odată facute alegerile legate de cine va apărea în program pot

intra în discuţie costumele, machiajul şi alte detalii similare
 Stabilirea specificaţiilor audio
 Conceperea şi implementarea planului grafic. Alături de designeri

şi decoratori grafică va trebui concepută pentru a da producţiei o
“înfăţişare”. Este esenţial ca graficienii să fie consecvenţi unui
concept coloristic.
 Trebuie stabilit un necesar de echipamente. Acestea pot exista

deja la televiziune sau trebuie închiriate.
Şedinţele de (pre)producţie
Acestea sunt esenţiale în procesul de pregătire. Ele cnstituie baza unei

comunicări eficiente şi a lucrului în echipă. La ele trebuie să ia parte
reprezentanţi din toate departamentele de producţie, uneori şi din partea
tehnicienilor.
Prospecţiile
Există două tipuri de condiţii de filmare: în baza proprie şi în locaţie.

Baza este locul de filmare obişnuit. Poate fi un studio, un teatru, o
încăpere sau chiar un stadion. O locaţie este orice alt loc de filmare în
afara bazei. Poate fi în faţa clădirii sau într-o zonă izolată. Poate fi într-un
vehicul, într-o mină sau la cineva acasă. Principalul aspect al unei locaţii
este că trebuie aflate în avans toate detaliile posibile despre acel loc
care pot avea relevanţă pentru filmare. Locaţiile sunt prospectate şi se
face o documentare amănunţită pentru a putea fi pregătit în momentul în
care filmarea are loc acolo.
Instalarea
Tot echipamentul de producţie – asta poate include camerele, luminile,

microfoanele, generatoarele, cablurile - trebuie instalat cu suficient de
mult timp înaintea începerii filmării pentru a putea remedia eventuale
probleme tehnice, neprevăzute (alimentări energetice, incendii, evacuări,
etc). Odată finalizată instalarea, pot începe repetiţiile.
Repetiţiile
În funcţie de tipul producţiei pot fi necesare una sau mai multe repetiţii.
Acestea dau posibilitatea regizorului, echipei tehnice şi interpreţilor
şansa de a vedea dacă funcţionează totul sau dacă sunt necesare
schimbări. Odată încheiate repetiţiile poate începe producţia.
2. Producţia
Munca depusă în faza precedentă de planificare şi pregătiri ar
trebui să diminueze numărul problemelor care apar în timpul producţiei.
Asta nu înseamnă că probleme nu vor exista, dar cel puţin numărul şi
amploarea acestora va fi redusă.
Regizorul în timpul producţiei ajunge în sfârşit să conducă echipa

pentru a capta imaginile şi sunetul necesare pentru a comunica mesajul.
Regizorul dă o interpretare vizuală proprie scenariului sau evenimentului
şi motivează interpreţii pentru performanţa maximă în faţa camerei.
Producătorul în timpul producţiei
Responsabilităţile acestuia variază în funcţie de tipul producţiei.

Totuşi, întotdeauna va fi atent să nu se depăşească bugetul, să se
respecte programul de filmare şi se va asigura că producţia işi atinge
scopurile stabilite iniţial.
3. Postproducţia
Tot ce sa filmat mai devreme este acum “asamblat” în ordine

secvenţială. Pot fi corectate greşeli, pot fi adăugate efecte vizuale, efecte
sonore şi muzică. Scopul este acela de a obţine un program finisat fără
probleme de producţie vizibile.
T i t l u 2 | 37

LPM -4. Tehnici de filmări TV
1. Tema lucrării
Tehnici de filmări TV
Prezentarea tehnicilor de filmare TV
 Studentul trebuie să cunoască echipamentele de filmare necesare

funcţie de conceptul fiecărui proiect
 Rezultate aşteptate: dobândirea unor competenţe specifice

diverselor tipuri/genuri de filmări
Există mai multe moduri de abordare a unei filmări, de la cel

spontan până la planificarea totală.
În cazul filmării spontane, camera surprinde evenimentul în

desfăşurare, plecând uneori de la un plan schiţat prestabilit. Materialul
filmat este apoi ales şi montat în post producţie, eventual adăugându-se
şi un comentariu. Această tehnică este folosită adesea în cazul
documentarelor sau al reportajelor.
Producţiile planificate, pe de altă parte, sunt în prealabil decupate

în secvenţe şi cadre, iar apoi sunt evaluate tehnicile implicate.
Acţiunea de pe platou este apoi filmată progresiv (conform unui

ordin de filmare planificate) în vederea unei maxime eficiente şi
economii.
De exemplu dacă scenariul presupune o serie de planuri juxtapuse
între eroina ajunsă în vârful unei stânci şi eroul aflat dedesupt, iar
filmarea implică o singură cameră, se vor filma mai intâi toate planurile
din primul unghi, pentru ca apoi camera să fie mutată în cel de-al doilea.
Acest mod de filmare într-o ordine diferită de cea a decupajului, elimină

necesitatea mutării permanente a camerei dintr-o parte în alta. Asta
înseamnă economie de timp (deci de bani) şi elimină necesitatea folosirii
mai multor camere, lumini sau echipamente de sunet, folosind în acelaşi
timp actorii într-un mod mai economic.
Tehnicile de folosire a unei singure camere.
Folosirea unei singure camere de filmat este metoda tradiţională

cinematografică, am spune. Două sau mai multe camere se folosesc
doar în situaţiile în care repetarea acţiunii este imposibilă sau foarte
costisitoare, sau atunci când mai multe unghiuri de filmare simultane
sunt necesare, cum ar fi cazul deraierii unui tren, situaţii speciale,
incendieri de decor, cascadorii.
Planificarea ordinii de filmare pe unghiuri presupune ca actorii să

îşi repete replicile ţinând cont de schimbările cadrelor şi de lungimea
acestora, ceea ce poate duce la probleme ale continuităţii. Acţiunea,
gesturile, expresiile, costumele, lumina ş.a.m.d. trebuie să îşi păstreze
racordul de la un cadru la altul şi să fie în concordanţă cu evoluţa
poveştii. În caz contrar ar putea părea filmate în momente diferite.
Filmarea cu o singură cameră
Dacă o secvenţă este montată cu mare atenţie, continuitatea poate

să fie atât de naturală, încât spectatorul nici nu îşi va pune problema că
a fost filmată pe bucăţi individuale. Într-o secvenţă obişnuită putem să ne
aflăm lângă un om care merge, iar ceva mai târziu să îl vedem de la
depărtare. Adesea camera este "lăsată în urmă" pe măsură ce
personajul iese din cadru şi totuşi o regăsim la locul destinaţiei când
acesta ajunge acolo. Efectul general este cursivitatea mişcării şi o
varietate a unghiurilor. Pentru a filma contiuu acţiunea acestei secvenţe
ar fi nevoie de mai multe camere răspândite pe o suprafaţă relativ mare,
ceea ce ar fi cel mai probabil foarte nepractic. În cele mai multe cazuri
nici nu ar avea acelaşi efect.
Filmarea necontrolată a acţiunii
Atunci când ai de filmat o acţiune majoră asupra căreia nu deţii

deloc controlul, poţi alege:
T i t l u 2 | 39
- să rămâi pe loc şi să te bazezi pe zoom-ul obiectivului pentru a capta o

varietate cât mai mare de imagini;
- sa te muti cu camera intre mai multe puncte ofertante, schimband
unghiul şi încadratura pentru a surprinde momentele importante ale
acţiunii.
În mod evident, dacă trebuie să filmezi un eveniment public cum ar

fi o paradă, prima opţiune te-ar limita foarte mult. În acelaşi timp, dacă te
mişti sau opreşti camera, probabil că vei pierde o bună parte a
evenimentelor dacă nu îţi calculezi foarte bine mişcările.
Pentru a simplifica procesul de editare, este important să filmezi

cât mai multe ilustraţii, ce vor putea fi intercalate. Aceste ilustraţii sunt de
două feluri: active şi pasive. Cele active conţin subiecte ce pot fi folosite
numai în anumite momente ale acţiunii, cum ar fi un detaliu al ceasului
oraşului ce arată că parada este pe cale să înceapă, sau răspunsul
mulţimii la un anumit eveniment. Ilustraţiile pasive pot fi folosite în orice
moment şi pot conţine elemente de decor, steaguri, soarele văzut prin
ramuri etc.
În cazul evenimentelor pentru ştiri, trebuie să profiţi de orice

oportunitate. S-ar putea să poţi să îţi planifici exact ceea ce vei face,
verificând traseul şi unghiurile în prealabil. S-ar putea chiar să poţi
influenţa într-o oarecare măsură evenimentele, făcând o înţelegere cu
regina frumuseţii să întoarcă privirea în direcţia camerei şi să zâmbească
atunci când trece prin dreptul ei. Dar de cele mai multe ori trebuie să iei
lucrurile aşa cum sunt. De cele mai multe ori nu se pot trage duble.
Filmarea controlată a acţiunii
Atunci când filmezi situaţii controlabile, cum ar fi interviurile sau

secvenţele de film, totul este foarte diferit de filmarea necontrolată. Acum
poţi să organizezi acţiunea, poţi pregăti camera şi uneori chiar luminile şi
decorul pentru fiecare cadru în parte.
Filmarea cu o singură cameră: ca să obţii o continuitate a acţiunii

cu o singură cameră, este necesară filmarea acţiunii din mai multe
unghiuri.
Atunci când filmează cu o singură cameră la un eveniment public,

cum ar fi o paradă, operatorul trebuie să hotărască dacă să stea pe loc şi
să filmeze orice îi apare în vizor, sau să se deplaseze în puncte diferite

pentru a obţine imagini mai bune cu riscul de a rata momente
importante.
T i t l u 2 | 41

LPM -5. Post producţia
1. Tema lucrării
Post producţia
Detalii despre procesul de post producţie TV ( softuri, montaj on-

line şi offline)
 Identificarea şi cunoaşterea variantei optime din punct de vedere al

utilizării unui soft pentru realizarea unui proiect TV
 Rezultate aşteptate: utilizarea softurilor dedicate (edit, imagine,

sunet, grafica) conform standardelor europene
Activităţile implicate în postproducţie variază de la un format la

altul: programele dramatice (comedii sau drame) sunt tratate diferit faţă
de documentare, filmările cu o singură cameră prespun o altă abordare
decât editarea unei filmări cu mai multe camere etc.
Editarea este procesul prin care materialele filmate sunt organizate

şi aranjate în aşa fel încât să creeze un tot unitar, care să transmită un
mesaj convingător şi coerent. Editarea are totuşi un rol mult mai subtil
decât simplul proces de a pune laolaltă mai multe piese. Este tehnica de
a selecta şi de a aranja cadrele; alegând ordinea şi duratele lor şi
modalitatea în care se îmbină. În procesul de editare se adaugă părţii
filmate anterior elemente de grafică, muzică, efecte sonore şi efecte
speciale. Asta are un impact important asupra reacţiilor spectatorului faţă
de ceea ce vede şi aude. O editare bine facută are o contribuţie majoră
la eficacitatea oricărei producţii şi poate fi chiar una din etapele cele mai
creative ale procesului, dar un program prost editat devine plicticos sau
poate crea confuzii. Mecanismul editării e relativ simplu, dar efectele
subtile ale deciziilor editorului sunt cele care fac diferenţa între
performanţă şi eşec. Practic, montajul exprimă latura tehnică dar şi
creativă a unui produs finit.
Tăierea
Tehnica iniţială de editare video era preluată din cinematografie şi

presupunea tăierea şi lipirea fizică a segmentelor de bandă video. Totuşi
tăieturile erau prea brutale pentru capetele de redare delicate ale
echipamentelor de redare, dar mai ales, rezultatul văzut la televizor nu
arată bine. Această metodă a fost abandonată destul de repede imediat
ce electronica s-a pus în serviciul simplificării operațiunilor de rutină.
Editarea lineară
Ulterior, editarea a trecut la procesul de “dubbing”, de copiere a

diverselor segmente din program pe o altă bandă în ordine secvenţială.
Sistemul funcţiona până în momentul în care regizorul sau clientul hotăra
că vrea să fie făcută o schimbare semnificativă la mijlocul programului. În
sistem linear asta presupunea că tot proiectul să fie refăcut, lucru care
consuma extrem de mult timp. O altă limitare importantă a sistemului de
editare lineară era legat de calitatea şi numărul copiilor succesive (copii
ale copiilor) posibile, deoarece fiecare nouă copie mai pierdea din
calitate. În general, sistemul linear era compus din două dispozitive de
redare/înregistreare, unul având funcţia de “redare”, iar celălalt funcţia de
“înregistrare”, împreună cu o consolă de comandă. Cu toate că încă mai
există izolat sisteme de editare lineară, majoritatea programelor de
televiziune sunt editate în sistem nonlinear.
Editarea nonlineară
Editarea nonlineară este procesul în care materialul video este

digitizat (copiat, transpus în format digital) într-un computer. Ulterior,
imaginile pot fi aranjate şi rearanjate, pot fi adăugate efecte speciale, iar
sunetul şi elementele grafice pot fi ajutate folosind programe de editare.
Sistemele nonlineare fac posibile şi uşor de realizat schimbări şi mutări
de clipuri până când regizorul este mulţumit. Camerele care stochează
media pe hard disc sau pe carduri de memorie au permis o editare mult
T i t l u 2 | 43
mai rapidă, deoarece digitizarea nu mai este necesară. Costul unor

sisteme de editare nonlineară este mult redus faţă de sistemele
profesionale de editare lineară. Proiectul editat odată finalizat poate fi
scos pe orice suport: casetă, internet, iPod, CD, DVD etc.
Editarea online şi editare offline
Fazele de editare online şi offline sunt legate istoric de caseta

video. Chiar dacă aceasta a fost în mare parte înlocuită de înregistrarea
pe hard disk sau pe card de memorie, în multe cazuri sistemul dual
online/offline prezintă avantaje semnificative.
Editarea offline
Scopul editării offline este de a crea o listă cu deciziile de editare

EDL (edit decision list) care urmează a fi utilizată în realizarea versiunii
finale online a producţiei. Aceasta poate fi făcută cu echipamente care
nu costă mult, folosind copii la o rezoluţie joasă a materialului original
(zise proxi).
În faza offline se realizează un premontaj, o versiune nefinisată

(rough cut) care poate fi prezentată regizorului, producătorului sau
sponsorului pentru aprobare. De obicei în acest moment se va face un
număr de modificări. O parte foarte importantă a procesului de creaţie a
editorului este să încerce cât mai multe posibilităţi. Multe ore pot fi
necesare pentru doar câteva minute sau secunde dintr-o producţie. Asta
poate deveni prohibitiv de scump dacă sunt folosite echipamente şi
personal pentru a lucra la calitatea maximă a materialului. De aceea se
lucrează offline, la rezoluții mult mai mici, pe echipamente mai ieftine.
După ce deciziile majore sunt luate offline, lista EDL care e creată
poate fi dusă echipei de editare specializată în a face corecţii de culoare
pentru a balansa secvenţele, în a retuşa tranziţiile, efecte vizuale etc.
pentru a realiza versiunea finală (online) a producţiei. Materialul original
e de obicei folosit în această fază finală pentru a asigură calitatea
maximă obținută la filmarea de bază.
Programele, soft-urile de editare evoluează foarte rapid, marile

companii aducând pe piaţă în fiecare an versiuni îmbunătăţite. Cele mai
folosite soft-uri profesionale de editare în prezent sunt Final Cut Pro 7 şi
Avid Media Composer 4. Fiecare oferă instrumente puternice pentru o

editare eficientă şi rapidă. Şi pentru că postproducţia nu presupune doar
editare video, atât Final Cut cât şi Avid pot fi găsite şi împreună cu alte
soft-uri în suite de editare. Suitele conţin atât programul de bază pentru
editarea video nonlineară, dar şi soft-uri de grafică şi animaţie (Motion4,
Avid FX), de postprocesare de sunet (Soundtrack Pro, SmartSound
Sonicfire Pro) sau chiar compoziţie muzicală (Pro Tools 9), soft-uri care
permit modificarea parametrilor programului finit (Sorenson Squeeze,
Compressor).
Avid
Final Cut
Postproducţia audio
Pe lângă sunetul natural al acţiunii, producţiile pot include muzica,

efecte sonore şi naraţiune venite dintr-o varietate de surse. Uneori
T i t l u 2 | 45
sunetul captat în timpul filmării este alterat de diverse zgomote care nu

se potrivesc cu desfăşurarea programului. Într-un astfel de caz sunetul
de la filmare este folosit doar ca referinţă, reconstituindu-se într-un
mediu controlat toate elementele care constituie lumea sonoră a
producţiei, fiind apoi adăugate şi mixate pentru a obţine varianta finală în
parametrii de calitate tehnică şi artistică propuşi.
La fel ca în cazul editării video şi sunetul poate fi ales şi mixat în

direct în timpul filmării. Alternativ, coloana sonoră finală poate fi
construită în timpul postproducţiei.
Prima lege fundamentală care guvernează percepția umană a sunetului

poate fi formulată așa: un singur mecanism psihosomatic nu acoperă
explicațiile pentru înțelegerea senzațiilor sonore în întreg spectrul de
frecvențe, din moment ce lucrurile stau atât de diferit într-o plajă atât de
largă de frecvențe.
La frecvențe joase, diferențele de nivel sonor dintre cele două urechi

sunt slabe, datorită lungimii de undă atât de mari și a difracției din jurul
capului. Din această cauză abilitatea de a le localiza sursa este foarte
mică sau aproape inexistentă, pentru sunete cu formantii principali sub
700Hz. Totuși, datorita diferențelor de fază, urechile sunt capabile să dea
un răspuns cu privire la direcție, din ce în ce mai puțin precis odată cu
scăderea frecvenței. La frecvențe înalte capul acționează ca o barieră, și
deci diferența de amplitudine între semnalul sosit la cele 2 urechi diferă
în funcție de unghiul sub care sunetul ajunge la cap, în schimb
diferențele de timp la impact devin mai puțin importante.
Aceste două mecanisme, reprezentând diferențele de timp (sau de

fază) și cele de amplitudine, sunt răspunzătoare în mare parte pentru
abilitatea noastră de a percepe direcția sursei de sunet. Totuși, problema
nu se reduce doar la identificarea unei direcții în planul orizontal al
urechilor, pentru că putem percepe diferența de direcție pentru sunete ce
crează semnale identice la cele două urechi, dar care se află exact în
fața noastră, mai sus, mai jos, exact deasupra capului sau în spatele lui.
Cum putem face această distincție? Aici intervin pavilionul auricular și
canalele urechii externe.
Semnalele audio care pătrund în ambele urechi sunt supuse unui

proces complex de filtrare provocat de interacțiunea acustică cu
trunchiul, capul și în particular pavilionul urechii. Diversele curbe ale

pavilionului modifică conținutul spectral al semnalelor, amplificând
anumite frecvențe și atenuându-le pe altele, într-o manieră care depinde
de direcția sunetului incident. Se poate spune că urechea externă
acționează ca un control tonal complicat, dependent de direcție. Noi
folosim în mod inconștient informațiile de întârzieri de timp, diferența de
amplitudine și informație tonală a fiecărei urechi pentru a determina
locația sursei sonore.
Există 2 componente care descriu sunetul spațial: învăluire și

spațialitate. Acești termeni sunt deseori folosiți eronat ca sinonime, însă
există o diferență între ei.
Spațialitatea se referă la întinderea spațiului înfățișat și poate fi

sesizată atât pe un sistem cu 5 canale cât și pe unul cu 2. Componenta
principală a câmpului sonor este dată de raportul dintre sunetul direct și
reflexiile și reverberația sa. Pe un sistem cu 2 canale câmpul sonor este
în mod normal constrâns la spațiul dintre cele 2 boxe. Adâncimea se
limitează și ea la spațiul aflat între ele. Învăluirea, pe de altă parte, se
referă la senzația de a fi înconjurat de sunet, fiind integrat în spațiul
sonor. Pentru reproducerea acesteia este nevoie de un sistem
multicanal. Stereofonia poate doar produce senzația “privirii” într-un
spațiu aflat dincolo de boxe.
Şi pentru postproducţia audio se folosesc soft-uri profesionale,

dintre cele mai bine cotate fiind Steinberg Nuendo5, Cubase5 sau
semiprofesionale ca Adobe Audition, Vegas, etc.
Grafica
Grafica joacă un rol important în post producţie, multe elemente

cum ar fi bumper-ele, logo-urile, diverse animaţii şi efecte speciale fiind
adăugate în acest moment al procesului de producţie.
Anumite producţii includ grafica în filmarea iniţială. Într-o regie de

emisie se găsesc de obicei generatoare electronice de caractere şi
dispozitive grafice digitale. Asta însă nu înseamnă că posiblilităţile nu ar
fi limitate. Un generator de caractere produce de obicei text de diferite
fonturi, dimensiuni, culori, în timp ce un generator grafic e cel mai
adesea folosit pentru a crea diverse forme de “art” pe întreaga suprafaţă
T i t l u 2 | 47
a ecranului. De obicei staţiile şi instalaţiile complexe de grafică sunt în

general localizate în departamentul Graphic Art. Acestea pot include
echipamente şi soft-uri de la Sillicon Graphics, Discrete Logic sau
Quantel şi poartă nume gen “Henry”, “Flame” sau “Inferno”.
Pentru Efecte speciale însă sau pentru programe care sunt

înregistrate în prealabil, grafica de postproducţie e esenţială. Multe
efecte presupun o îmbinare între filmare reală, animaţie sau compoziţii
tridimensionale (3D). Două dintre Soft-urile cele mai folosite pentru
grafica 3D sunt Maya şi 3D Max. Un soft special este Adobe After Effects
care permite utilizarea materialului filmat peste care se adaugă efecte şi
compoziţii spectaculoase.
TEHNICI DE ANIMAŢIE
Animaţia dă ochiului iluzia de mişcare, astfel parcă prind viaţă

desene, obiecte sau persoane surprinse (de peliculă) în diferite momente
ale mişcării. Această iluzie este posibilă datorită caracteristicii de
persistenţă retiniană a ochiului uman.
Principiul de bază care trebuie respectat în animaţie, indiferent

dacă aceasta se face cu materiale bidimensionale (desene, picturi,
decupaje din hârtie) sau tridimensionale (plastilină, păpuşi, obiecte
casnice sau chiar personaje umane), este acela al numărului necesar de
imagini pentru producerea unei secunde de film - numărul de fotograme
pe secunda - şi cum filmele sonore rulează cu 24 fotograme pe secundă,
acesta este tot 24 şi pentru animaţie.
Animatorul, după ce a găsit ideea filmului, trebuie să o conceapă în

acţiuni individuale, care să prezinte schimbările progresive ale mişcării,
deci să gândească incremental mişcarea.
Munca de preproducţie a animatorului îl obligă la o perfectă

planificare înaintea filmării, aceasta presupunând:
- dezvoltarea conceptului;
- crearea de storyboard (dupa concept) - schiţarea scenă cu scenă a

evenimentelor principale ale povestirii /scenariului într-un fel de panou cu
desene, asemănător benzilor desenate;
- crearea şi înregistrarea dialogului;
- cronometrarea dialogului şi înregistrarea într-un desfăşurător/ grafic de

timp (time-sheet) care măsoară în secunde lungimea fiecărei părţi din
dialog;
- temporizarea acţiunii pentru a se sincroniza cu dialogul;
- realizarea cadrelor-cheie de animaţie;
- realizarea cadrelor intermediare scenelor cheie;
- adăugarea culorii.
T i t l u 2 | 49

LPM-6. Înregistrarea unui spectacol de teatru, a unui eveniment
cultural-artistic, a unui eveniment sportiv, etc cu carul de
Televiziune
1. Tema lucrării
Înregistrarea unui spectacol de teatru, a unui eveniment cultural-artistic ,
a unui eveniment sportiv, etc cu carul de Televiziune
Însuşirea tehnicilor de lucru cu ajutorul carului de televiziune
 Însuşirea cunoştinţelor tuturor componentelor unui car de

televiziune
 Rezultate aşteptate: dobândirea cunoştinţelor utilizării carului tv

pentru transmisii în direct/platou
Înregistrarea unui eveniment presupune realizarea unui program care

trece prin toate fazele de producţie.
Pentru înregistrarea unui spectacol de teatru trebuie stabilit dacă

va fi o filmare în regim de eveniment “live” sau dacă se doreşte o filmare
mai elaborată ca a unei producţii în studio. Alternativa la prima variantă
este de a filma fără public, dar cu posibilitatea de a relua scene , de a
filma din diverse unghiuri, în funcţie şi de numărul actorilor de pe scenă.
În faza de preproducţie este foarte important să se facă o

prospecţie atentă la câteva detalii. Pentru a stabili anumiţi parametri
tehnici, respectiv numărul de camere cu care se va face filmarea,
condiţiile de captare a sunetului, suplimentarea luminilor pe scenă,
adecvarea/compromisul între ”lumina spectacolului” și artistic compusă
pentru o captare TV de calitate.
În general în captarea audio şi video a unui spectacol de scenă

într-un program de televiziune apar anumite obstacole tehnice care
trebuie rezolvate înainte de faza de producţie.
a. Diferenţa dintre lumina de spectacol şi lumina necesară pentru

filmare
Lumina gândită pentru spectacol nu este suficientă pentru a capta
şi camera, ceea ce percepe ochiul uman în sală. Dacă se filmează doar
cu lumina din spectacol există riscul ca scene întregi care în sală au o
lumina mai slabă, de atmosferă, să rămână foarte întunecate în
înregistrare. Soluţia este suplimentarea instrumentelor folosite la iluminat
în spectacol şi crearea unor situaţii de lumină noi, special gândite pentru
filmarea tv, adecvate artistic și tehnic.
b. Diferenţe mari pe sunet între vocile actorilor.

În general microfoanele tip shotgun sau boom care se folosesc
pentru a capta sunetul nu pot fi poziţionate foarte aproape de actori,
pentru că ar fi în câmpul vizual atât al spectatorilor, cât şi al camerelor
care dau cadre largi. Astfel că de obicei acestea sunt atârnate deasupra
scenei. Însă de câte ori actorii spun textul şi se mişcă în scenă există
riscul ca îndepărtându-se de microfon să scadă intensitatea vocii sau
dacă vocea actorului se suprapune cu alte zgomote din scenă sau cu
muzica din spectacol,ceea ce captează microfoanele devine neinteligibil.
Alteori un actor vorbeşte mai încet în scenă, iar altul mai tare şi dacă cel
care vorbeşte mai încet nu este în apropierea unui microfon, există din
nou riscul ca înregistrarea să fie ineficientă. Există soluţii care pot atenua
această problemă şi ele pot varia de la un tip de spectacol la altul (mai
ales în funcţie de numărul de actori), dar problema nu poate fi eliminată
complet decât dacă se schimbă regimul de filmare.
Mişcarea de scenă a actorilor poate fi greu de urmărit şi decupat.

Este foarte important ca regizorul care coordonează filmarea să aibă
desfăşurătorul şi scenariul spectacolului pentru a putea elabora un
scenariu de filmare care să permită folosirea cadrelor strânse şi a putea
surprinde reacţiile personajelor, fără însă a a avea surprize neplăcute de
genul unor mişcări neprevăzute în scenă, respectiv să dispară actorul din
cadru şi să nu fie o altă cameră pregătită să preia mişcarea. O bună
soluţie în acest caz o reprezintă repetiţia cu camerele de filmat şi /sau un
decupaj riguros şi un desfăşurător detaliat cu suficiente informaţii pentru
T i t l u 2 | 51
cameramani ca să poată anticipa diverse momente din spectacol. Este

de dorit ca la captare regizorul spectacolului sau asistentul acestuia să
fie în imediata apropiere a Regizorului de montaj.
Tot în faza de preproducţie trebuie stabilită compatibilitatea tehnică

între echipamentele aferente carului TV şi echipamentele de sunet şi
lumini ale teatrului. Canale directe de sunet trebuie să intre în mixerul
audio al carului. O comunicaţie directă între car şi regizorul tehnic (sunet
şi lumini) al spectacolului trebuie realizată.
Carul TV se confruntă cu numeroase dificultăţi, cum ar fi

schimbările de vreme, relaţia cu oamenii din locaţiii care nu cunosc
activitatea de producţie şi care de cele mai multe ori nu înţeleg
operaţiunile pe care le desfăşoară carul, probleme legate de electricitate
sau sunete şi zgomote nedorite. Cu toate astea, carul TV este nu doar o
regie de montaj (control room) complet funcţională, ci poate avea şi
spaţii de depozitare pentru camere, microfoane, cabluri şi alte
echipamente conexe. Carul TV conţine toate elementele pe care le-ar
avea o regie de montaj într-un studio, doar că sunt dispuse într-o formă
mult mai compactă.
Pentru înregistrarea unui eveniment sunt implicate aceleaşi

persoane care iau parte la filmările din studio. Şi în Car, fiecare are un
loc bine stabilit şi atribuţii precise.
E indicat ca pentru orice înregistrare să existe membrii ai echipei

implicaţi în toate stadiile de producţie. Spectacolul are propria echipă
tehnică formată din maşinişti, recuziteri, electricieni, sunetişti, maistru de
lumini, regizor tehnic etc. E esenţială colaborarea şi comunicarea
reprezentanţilor echipei de producţie cu regizorul tehnic, cu maşinistul
şef şi cu maistrul de lumini, iar acest lucru îl face regizorul de platou. Tot
echipa tehnică aferentă carului TV trebuie să verifice cablurile trase din
sala de spectacol către car.
În orice moment de pe durata producţiei, comunicarea prin intercom

poate face legătura între:
1. Regizor
2. Operatori
3. Inginerul de sunet (care poate avea o linie suplimentară separată

pentru comunicarea directă cu operatorii de boom şi alt personal
audio)
4. Tehnician video
5. Operatorul consolei de lumini a spectacolului (dacă e necesar, un

asistent de producţie sau de regie poate sta cu un terminal
intercom în cabina de lumini a teatrului facilitând comunicarea cu
regizorul; acelaşi lucru se poate face şi în cazul sunetistului
spectacolului)
6. Regizorul de platou (poate sta alături de regizorul tehnic al

spectacolului şi poate înlesni comunicarea cu regia de montaj)
Echipa tehnică necesară pentru înregistrarea cu carul TV îi poate

cuprinde pe următorii:
1. Regizor de montaj
2. Doi, trei sau patru cameramani
3. Inginer de sunet car/ asistenți sunet
4. Tehnician video
5. Unul sau doi tehnicieni de car
6. Operator TV
7. Operator grafică (dacă e cazul)
8. Operatori boom / asistenţi sunet
Înregistrarea se poate face cu un premontaj (materialul editat în

timpul filmării de către regizorul de montaj la mixerul video), iar dacă
dotarea carului TV o permite, şi cu înregistrarea separată a semnalului
anumitor camere ca rezervă pentru corecturi ce pot fi făcute ulterior în
postproducţie.
E indicat ca sunetul să fie captat pe canale separate dacă există

posibilitatea de a folosi microfoane tip lavalieră la fiecare actor, head set-
T i t l u 2 | 53
uri sau pur şi simplu există mai multe microfoane în diverse zone ale
spaţiului de joc.
Car TV Digital UNATC
Carul de televiziune UNATC este o unitate de producție TV mobilă,

realizată în Standard Definition, modernă și flexibilă .
Echipamentele video sunt digitale, în timp ce echipamentele audio

sunt analogice.
În Carul TV UNATC sunt întâlnite absolut toate compartimentele tehnice

necesare producției TV:
- Camere TV digitale împreună cu adaptoare de cameră și canale

de cameră triax;
- Trepiede, capete fluide și cărucioare dolly pentru camerele de luat

vederi;
- Sincrogeneratoare master, slave și changeover;
- Hard-disk recordere și magnetoscoape DVCAM;
- Echipamente modulare de distribuție, prelucrare și monitorizare a

semnalelor audio și video;
- TBC-uri (Time Base Correctors);
- Mixer video de producție 1,5 ME;
- Echipamente de captare a sunetului: microfoane, microfoane

shot-gun, microfoane de scenă, stative, suspensii elastice;
- Echipamente de prelucrare a sunetului: compresor pe patru

canale, linie de întârziere stereo, hybrid telefonic dublu;
- Mixer audio analogic de 32 de canale și 4 grupe;
- Echipamente pentru engineering: waveform monitor, router de

măsură, panouri de remote pentru camere;
- Monitorizare audio și video;
- Intercomunicații profesionale;
- Cutii de interconectare audio, video, cabluri multicord, triax și

coaxiale;
- Cablu de conectare la rețeaua de alimentare trifazată, panouri

electrice și stabilizator de tensiune.
Trebuie amintit că există numai trei camere și că lipsește stația

grafică. Proiectul original al carului prevede șase camere și generator de
caractere, conexiunile fiind deja realizate.
Schema bloc a carului TV este clasică și este prezentată în figura

1.
Partea de video este în întregime digitală, toate semnalele fiind SDI.

Pentru compatibilitate, interconectare sau pentru achiziție, există și
semnale video complex de tip analogic.
Partea de audio este în întregime de tip analogic. Ieșirile audio de

program sunt stereo și mono.
T i t l u 2 | 55
fig.1
Interconectarea echipamentelor din car cu echipamentele din
platou se face foarte ușor, numărul de cabluri ce trebuiesc desfășurate
fiind foarte mic. Practic trebuiesc desfășurate trei cabluri triax și unul sau
două cabluri audio multicord. Acestea din urmă permit conectarea a 16

surse audio (microfoane, shot-gun-uri sau semnale de line) și a 8
receptori audio (boxe de platou, în ear monitors, beltpack-uri). Rezultă
un număr total de 24 de canale audio între platou și car. Dacă genul de
producție impune monitorizarea video a programului (posturi de
comentator de exemplu), se pot desfășura și cabluri coaxiale.
Sincrogeneratoare și Changeover
Toate echipamentele video din car funcționează sincron și sinfazic

fiind aservite la un semnal de sincronizare de tip black-burst unic, de
mare precizie și stabilitate.
Acesta este generat de două sincrogeneratoare Courtyard CY490,

master și slave, care funcționează în paralel. Semnalele generate de
cele două sincrogeneratoare sunt în permanență monitorizate de către o
unitate changeover de tip Courtyard CY435. Defectarea unui
sincrogenerator sau degradarea semnalelor generate, conduce la
conectarea automată la sincrogeneratorul care funcționează corect.
Astfel se asigură continuitatea semnalului de referință, esențială pentru
buna funcționare a întregului car TV. Sincrogeneratoarele generează și o
serie de semnale de test de mare precizie, multe fiind destul de
complexe (mira de test cu cerc).
Camere de Luat Vederi, Canale de Cameră
Carul TV este echipat cu camere de luat vederi Sony de tip DXC-

D55P și adaptoare de cameră CA-TX50P pentru canale de camera triax.
Unitățile de control al camerelor sunt de tip CCU-TX50P, iar panourile de
control al camerelor sunt de tip RCP-D50U. Viewfinder-ele de tip DXF-51
sunt alb negru, cu diagonala de 5”.
Camerele sunt echipate cu obiective Fujinon A20x8.6BERM (2 buc)

sau A13x6.3BERM (wide angle – 2 buc) și kituri de remote pe brațe de
tip MS-01, cu reglaj manual al focalizării și servo pentru transfocare.
Cablurile triax au 100 de metri lungime. Una din camere se poate

depărta la 200 de metri de car, prin înserierea unui al doilea cablu de
100 de metri.
T i t l u 2 | 57
Performanțele mai importante ale camerelor sunt:
- Raport de aspect 4:3;
- 3 CCD 2/3” ;
- Senzori de un megapixel (1138x1188);
- Raport semnal zgomot 63dB;
- Sensibilitate F11 la 2000 lucsi;
- Rezoluție orizontală 920 linii;
- Rezoluție verticală 530 linii;
- Canale de return: trei;
- Ieșiri simultane SDI, componente sau composite;
- Tally: roșu și verde.
Schemele de conectare a camerelor și panourile terminale sunt

prezentate în figurile 2,3 si 5. Monitorizarea se face pe semnal
composite.
Trepiedele și dolly-urile sunt Sachtler iar capetele fluide sunt

Oconnor 1030HDS, cu semisfera de 100mm, asigurând o foarte bună
stabilitate mecanică a camerelor.
Frame Synchronizere
Pentru conectarea la surse video externe, există trei frame

synchronizer-e Snell&Wilcox de tip Kudos Plus TBS150D. Deși ele pot
funcționa în orice sistem, în car ele sunt utilizate numai în PAL sau SDI
625 linii. Se pot conecta camere suplimentare, magnetoscoape (VHS, S-
VHS, Betacam SP, DVD playere, etc…) . Schemele de conectare ale
celor trei TBC-uri se regăsesc în figura 4, iar în figura 14 este prezentat
panoul terminal de interconectare al acestora.
Mixer Video de Producție

Mixerul video este “inima” carului. Acesta este de tip Echolab

Nova1716. Este un mixer broadcast cu 1,5 ME. Conectarea acestuia cu
restul echipamentelor este prezentată în figura 2.
În figura 15 este prezentat panoul de interconectare video, unde

sunt prezente multe din ieșirile mixerului, SDI sau analogice. Câteva
performanțe principale:
- Număr intrări SDI – 16;
- Număr ieșiri SDI – 16 (2 PGM, CleanFeed, PVW,12 AUX);
- 1,5 ME;
- Tranziții mix/wipe;
- 2 generatoare de modele, cu posibilitate de bordurare;
- 2 DVE-Border generatoare de culori;
- 2 DVE-uri asignabile oricărei ME ;
- 4 chromkeyere;
- Frame Buffer.
Mixerul video este foarte potrivit ca mixer-școală. Operarea sa este

extrem de intuitivă și exactă, fiind ușor de reținut. Oricum, fără practică,
chiar și acesta este aproape imposibil de “convins” să facă ceva “util” și
desirabil!
Recordere DVCAM
În car există patru recordere DVCAM. Ele pot fi folosite pentru

înregistrarea programului, a unor surse de program, sau pentru redarea
unor inserturi pregătite anterior.
Recorderele DVCAM sunt Sony DSR-1500AP, iar Hard Disk Recorderele

sunt Sony DSR-DR1000AP. HDR-urile au posibilitatea de a reda în
timpul înregistrării, lucru foarte util pentru reluări. Redarea se poate face
cu viteze mai mari, sau mai ales, mai mici decât viteza normală.
Comanda acestora se face cu un Action Replay Controller AVM-4a/2d

produs de Ash Vale.
T i t l u 2 | 59
Intrările și ieșirile video sunt SDI, iar conectarea semnalelor audio este
analogică.
Monitorizarea se face pe semnale composite analogice. Conectarea și

asignarea recorderelor la mixerul video se poate urmări în figura 2.
Monitorizare video
Monitorizarea surselor video se face cu ajutorul a șapte module de

câte trei monitoare de 5”. Trei module sunt alocate engineering-ului,
restul find folosite în regia video.
Patru monitoare profesionale de 14” sunt alocate astfel:
- Engineering – 1;
- Sunet – 1;
- Regie video – 2 (unu PGM si unu PVW).
Figura 9 prezintă modul de conectare a acestora. Semnalele

monitorizate se regăsec în figurile 2, 3 si 4.
Audio
Partea de audio este foarte puternic reprezentată, fiind compusă

din:
- 10 lavaliere wireless Sony UVP-X7;
- 4 microfoane wireless Sony UVP-X8;
- 4 microfoane shot-gun Sanken CS-1;
- 2 Tuner Base Unit Sony MB-X6;
- 2 In Ear Monitors Sennheiser ew 300 IEM G2;
- Mixer audio Soundcraft LX7/32;
- Hybrid telefonic dublu Dateq TH-2;
- Monitor audio stereo Fostex RM-2;
- Compresor pe patru canale Drawmer DL441;

- Linie de intarziere stereo TC Electronic D-Two;
- Boxe audio active Genelec 8020A.
Mixerul audio Soundcraft LX7/32 are 32 de intrări audio (mic sau

line) , 4 grupe, 6 ieșiri auxiliare, ieșire stereo și mono. Intrările 1-12 sunt
alocate microfoanelor wirelesss. Intrările 13-22 sunt alocate pentru
microfoane shot-gun sau surse auxiliare. Intrările 23 și 24 sunt conectate
la linia de intercom alocată platoului și la hybridul telefonic. Intrările 25-
32 sunt conectate la recorderele DVCAM și Hard Disk Recordere. Ieșirile
auxiliare sunt rutate la panourile terminale audio.
Schema de interconectare a mixerului este prezentată în figura 6.

Patch Pannelul audio este prezentat în figura 7. Figurile 10, 11 și 12
arată panourile de interconectare audio.
Între panourile de interconectare și platou se desfășoară două cabluri

multicord de 12 canale.
Opt canale sunt pentru captare și patru pentru semnale audio spre
platou. În total se pot conecta în car 16 microfoane și 8 receptori audio
(boxe de platou, IEM, intercom, etc…). Cablurile multicord se termină în
platou cu Stage Box-uri cu mufe XLR Neutrik. Receptoarele
microfoanelor wireless sunt montate în două Tuner Base Unit-uri, câte
șase în fiecare. Împreună cu acestea sunt montate și emițătoarele de la
IEM-uri.
Ieșirea audio de program este stereo și este rutată spre toate

recorderele și panourile terminale de interconectare.
Linia de întârziere nu este folosită așa cum s-ar credea, pentru

resincronizarea programului audio față de programul video. Mixerul de
producție video folosit are întârziere de numai o linie și nu impune
resincronizarea programului audio. Linia de întârziere este utilizată doar
ocazional, pentru surse externe care utilizează frame synchronizere pe
calea video.
Intecomunicațiile
Carul de reportaj are un sistem de intercomunicații profesional,

realizat în jurul unei centrale de intercom pe 4 fire Trilogy Orator cu 18
T i t l u 2 | 61
porturi. Schema intercomunicațiilor este prezentată în figura 8. În

centrala de intercom sunt conectate:
- 2 panouri cu 16 butoane si keypad, unul în regia video și unul

pentru engineering;
- un panou mobil cu 8 butoane pentru producție;
- 2 beltpack-uri pentru platou;
- 2 ieșiri moderator care se conectează în platou la IEM-uri;
- o ieșire pe 4 fire pentru comentator;
- 2 ieșiri de rezervă pe 4 fire;
- o ieșire pe 4 fire pentru hybridul telefonic (altul decât cel de la

mixerul audio).
Engineering-ul
Postul de engineering se ocupă cu comandă și reglarea camerelor

de luat vederi în timpul transmisiunii și verificarea sau reglarea diverselor
surse video. Echipamentele acestuia sunt:
- Remote Control Pannel-urile camerelor de luat vederi, de tip Sony

RCP-D50U;
- Matrice de comutare SDI de tip Evertz Q-1601S cu panou CP-

1601A-LP;
- Waveform Monitor / Vectoroscop de tip Electronic Visuals EV416-

D;
- Trei module de câte 3 monitoare de 5” Data Video TLM-433;
- Monitor profesional de 14” Sony LMD-1420.
Remote Control Pannel-urile sunt folosite pentru reglarea

camerelor de luat vederi. Se pot regla: temperatura de culoare; curba de
gamma; culoarea feței; irisul; timpul de expunere al CCD-urilor și câștigul
amplificatoarelor video. În situații de urgență se poate comunica direct cu
un operator, prin intermediul canalului de cameră, ocolind
intercomunicațiile.
Routerul SDI este utilizat pentru selectarea unei anumite surse de

semnal pentru vizualizarea separată a acesteia și verificarea semnalului
video pe Waveform Monitor /Vectoroscop. Osciloscopul permite reglarea
foarte exactă a nivelului de negru, a irisului sau a câștigului canalelor de
cameră.
T i t l u 2 | 63
T i t l u 2 | 65
T i t l u 2 | 67
T i t l u 2 | 69
T i t l u 2 | 71
T i t l u 2 | 73

LPM-7. Particularităţi ale scenografiei de televiziune
1. Tema lucrării
Particularităţi ale scenografiei de televiziune.
Tema îşi propune să prezinte specificul scenografiei pentru

televiziune. În prezentarea ei, studenţii vor putea să descifreze procesele
specifice producţiei scenografiei de televiziune.
1. Familiarizarea cu specificul scenografiei TV.
2. Etapele realizării scenografiei TV.
4. Echipamente utilizate
Materiale pentru realizarea de schiţe, machete, decoruri şi costume

pentru televiziune.
5. Rezultate aşteptate
Studenţii trebuie să înţeleagă, să cunoască şi să realizeze decoruri

pentru televiziune.
Elemente de bază aplicate în scenografia de film se aplică şi în

scenografia de televiziune, existând însă şi câteva diferenţe importante.
5.1. Câteva noţiuni despre decorul de TV
Mise en scene în televiziune se referă la amplasarea camerei de

filmat a prezentatorilor şi invitaţilor, a obiectelor şi mobilierului.
Este important să se facă distincţia între decorul de studio – care

trebuie construit în totalitate şi locaţie, unde decorul este ales din ceva
deja existent şi suferă puţine modificări. În alegerea decorului potrivit

pentru un program dintre aceste două tipuri de decoruri , se ţine cont de
3 criterii : economic, tehnic şi estetic.
Decorul construit în studio se foloseşte cel mai mult pentru

emisunile de genul: sitcoms, programe de divertisment, game shows şi
talkshow-uri.
În cele mai multe cazuri, decorul de TV arată cam în felul

următor: cei 3 pereţi (sau 3 laturi , una nu există ) nu există tavan
deoarece în partea de sus se prinde grila de lumini. Cea de-a patra
latură este folosită pentru amplasarea camerelor de filmat (lasă libertate
de mişcare camerei de filmat ). Studiourile de cele mai multe ori nu au o
adâncime mare, sunt mai mult lungi decât adânci în amplasare, pereţii
laterali pot fi deformaţi pentru a crea perspectivă şi adâncime.
Există cazuri când unghiul de filmare este aproape de 360 de

grade şi camerele de filmat sunt poziţionate în aşa fel încât decorul
trebuie să fie construit având toţi cei patru pereţi.
Este important de ştiut dacă emisiunea este înregistrată sau va fi

difuzată live, cu sau fără public în studio. În acest caz apar probleme
legate de anumite modificări ale decorului şi momentul în care trebuie
făcute.
5.2.Decorul construit în studio
5.2.1. Cum arată în general un studio TV
5.2.2. Decorurile fixe
În majoritatea cazurilor sunt decoruri de dimensiuni mari, construite

pentru studiouri cu deschideri mari, cu degajamente generoase de
acces. Sunt versatil concepute, în aşa fel încât să ofere posibilitatea
realizării a mai multe emisiuni TV în acelaşi decor. Dar pot fi şi create
special pentru emisiuni de divertisment cu o audienţă foarte mare şi cu
public. ( de ex: “Surprize, Surprize”). Sunt multifuncţionale. Spaţiul este
folosit în multe feluri (uşi glisante, platforme care se mişcă pe înălţime
sau lăţime, pereţii mobili , culorile şi lumina se poate modifica cât mai
uşor creând o nouă atmosferă, se folosesc ecrane mari, proiecţii
complexe ). Sunt cele mai impresionante dar şi cele mai costisitoare
T i t l u 2 | 75
decoruri. Aceste spaţii sunt construcţii complexe şi structuri foarte grele

şi tocmai din acest motiv nu pot fi demontabile.
5.2.3 Decorurile mobile
Decoruri simple dar extrem de funcţionale, uşor de amplasat şi

folosit, sunt decoruri de dimensiuni mici pentru emisiuni ca talk showrile
de diferite tipuri cu invitaţi puţini sau pentru emisiuni de ştiri. În
conceperea acestor decoruri sunt foarte importante materialele folosite
în construcţia lor pentru că decorul nu trebuie să fie greu şi trebuie să fie
uşor de montat şi demontat. De obicei sunt decoruri modulare uşor de
manevrat (panouri uşor de agăţat sau puse pe spraituri, cu roţi , panouri
cu faţă dublă).
Un alt spect ce trebuie menţionat legat de scenografia de

televiziune este faptul că de multe ori eşti pus în situaţia de a face
decoruri foarte rapid. Decoruri care trebuie realizate din elemente deja
existente în magazii care nu se mai folosesc. Pare simplu la prima
vedere dar de fapt necesită o minte ageră ce poate lua decizii rapide şi o
mare abilitate de adaptare pentru a crea în final un decor atractiv care
să nu pară încropit, ci total nou şi ingenios. Tipul ăsta de decor nu e
neapărat unul sofisticat dar solicită imaginaţia şi ingeniozitatea
scenografului.
5.2.4 Locaţia şi decorul în locaţie
Se foloseşte când se doreşte ca decorul să arate cât mai real (mai

ales pentru reconstituiri) sau dacă este foarte dificil sau prea costisitor
pentru a fi creat într-un studio. Poate aduce un grad mai mare de
credibilitate şi acurateţe producţiei. Decorul în locaţie se face pe o
perioadă determinată de timp şi poate însemna şi o semnificativă
reducere a costurilor.
5.3. Realizarea unui proiect de scenografie: Etapele
 Discuţiile cu producătorii, regizorul, realizatorul emisiunii şi

directorul de imagine
 Conceptul decorului
 Realizarea de propuneri (schite de idee)

 Schiţe de atmosferă, schiţele tehnice şi de detalii
 Schiţele 3D sau realizarea unei machete
 Este foarte bine să se facă câteva schiţe în care să se poată

observa unghiul de filmare, încadratura (de ex: un storyboard
pentru o filmare)
 Devizul şi estimarea costurilor
 Timpul estimativ al construcţiei şi ridicării decorului
 Testele pentru camera de filmat.
5.4. De ce trebuie să ţinem cont atunci când concepem decorul

pentru o emisiune TV
Indiferent că este construit în totalitate sau parţial sau trebuie

făcută doar o reconfigurare a unui decor existent trebuie avute în vedere
următoarele:
1. Dimensiunile studioului
2 .Tipul de emisune pentru care este conceput.
Prin decor putem stabili un loc specific al acțiunii şi oferim

producţiei o ambianţă. Decorul poate direcţiona atenţia publicului spre
tematicile importante abordate în emisiune.
Decorul şi atmosfera trebuie întotdeauna să ţină cont de

tematica emsiunii şi de publicul căruia i se adresează. Stilul decorului
trebuie să meargă mână în mână cu stilul emisiunii.De exemplu pentru o
emisiune, un talkshow destinat unei audienţe feminine (emisiuni de
lifestyle) se va merge pe un anumit stil, o anumită ambianţă, culori şi
iluminat special (culori mai vesele, mai calde, poate fi chiar un decor mai
baroc ca stil) pe când pentru un talk- show cu tematică politico –socială
se va ţine cont de alte elemente : culori reci, se poate aborda un stil mai
grafic, geometric, nu foarte încărcat, un iluminat simplu în aşa fel încât
să nu distragă atenţia publicului de la subiectul abordat.
O emisiune ce presupune o discuţie simplă între două persoane

va fi tratată din punct de vedere al decorului total diferit faţă de decorul
unei emisiuni interviu cu o celebritate în faţa unei audienţe.
T i t l u 2 | 77
3. Funcţionalitea
Un decor poate arăta extrem de bine dar poate fi unul prost dacă
nu ţine cont de necesităţile tehnice ale producţiei. Un decor bun trebuie
să ofere posibilităţi optime pentru filmare, pentru punerea luminilor,pentru
mişcarea camerelor de film şi captarea sunetului.
Acest lucru obligă scenograful să fie foarte atent la amplasarea

acestor elemente în relaţie cu decorul. Să fie atent la suprafețele
reflectante, la dușumele, la proporții în raport cu unghiurile posibile de
filmare.
4. Cadrele folosite
Ar trebui ca un scenograf TV să înveţe şi să cunoască câteva

elemente legate de realizarea imaginii în televizune: cum se poate pune
lumina, ce cadre sunt folosite cel mai frecvent şi ce presupune fiecare.
Contează foarte mult cât de strânse sau de largi vor fi cadrele

folosite pentru o anumită emisiune. Dacă regizorul va folosi numai cadre
strânse pentru a se concentra pe expresiile prezentatorului şi invitaţilor
(cazul emisiunilor de ştiri) atunci decorul nu ar trebui să conţină
elemente foarte înalte (arcade, stâlpi) care oricum nu se vor vedea în
întregime.
Nu se construieşte mai mult decât este necesar şi nu se umple

decorul cu elemente inutile.
5. Relaţia cu lumina (culorile şi texturile decorului)
În televizune ca şi în film, lumina este vitală iar scenograful trebuie

să ţină cont de acest aspect în conceperea decorului. Light designul şi
decorul fiind realizate, de cele mai multe ori, de persoane diferite
acestea sunt nevoite să colaboreze în aşa fel încât rezultatul să fie cel
mai bun pentru amândoi.
Lumina poate ajuta decorul şi îl poate pune în valoare, dar pot să

apară şi probleme cum ar fi :
 Dacă se folosesc materiale cu suprafeţe lucioase, metalizate

puternic, suprafeţe de sticlă sau în culori foarte deschise, atunci
lumina va fi reflectată sau imaginea poate să “ardă”.
 Contrastul închis /deschis este prea mare.
 În relaţie cu lumina, detaliile decorului pot deveni mult prea

proeminente şi pot distrage atenţia. Din aceste motive este nevoie
de teste de cameră pentru materiale pentru a le folosi cât mai
eficient.
Pe lângă un studiul legat de încadraturile și mișcările de cameră

propuse scenograful de televiziune trebuie să înveţe câteva noţiuni
despre comportamentul culorilor tv, al nuanţelor şi tonurilor pe camera de
filmat. Este important de ştiut cum vor fi modificate anumite culori folosite
în decor în contact cu lumina studioului, ce probleme pot să apară când
folosim anumite culori şi când/ unde ar trebui folosite.
5.5. Materialele şi elementele folosite în decorul de televiziune
Constucţia decorului :
Materialele folosite sunt clasice cum este lemnul şi pânza, până la

cele mai noi, moderne şi mai speciale: poliplan, policarbonat, comatex,
plexiglas, aluminiu, PVC. Unele dintre ele sunt mai bune decât celelalte
şi în funcţie de acest lucru trebuie tot timpul avut în vedere ce probleme
pot să apară în momentul în care vor folosi în construcţia unui decor
TV.
 Panourile
 Practicabilele şi platformele
 Fundalurile (pânza,hârtie,poliplan)
 Elemente de iluminat decorativ
 Ciclorama
 Led screenurile
 Monitoarele
 Croma key
T i t l u 2 | 79
Schita 3D pentru un decor conceput pentru o emisiune de ştiri

Decor Tv pentru o emisiune sportivă
Decor Tv pentru o emisiune de lifestyle

T i t l u 2 | 81
Decor TV pentru o emisiune de ştiri
Decor TV pentru o emisiune de divertisment cu public luată din

programul “The X-Factor”
Studioul TV
T i t l u 2 | 83

LPM-8. Synopsis emisiune
1. Tema lucrării
Synopsis emisiune
Prezentarea scenariului pe scurt a unei emisiuni
 Lucrarea conţine conceptul unei emisiuni într-o fază restrânsă a

dezvoltării acesteia
 Rezultate aşteptate: dobândirea abilităţilor studentului de a

comunica rezumatul unui proiect tv
“Minienciclopedia” îşi propune a fi un program educativ TV pentru

copii.
SYNOPSIS 1
POVESTEA CURCUBEULUI
An-Împărat şi Soare Împărat sunt prieteni. Amândoi vor să se

însoare. Soare-Împărat îşi doreşte să aibă o fată. Se însoară cu
Prinţesa-Luna, dar capătă un băiat pe care îl botează cu numele
Curcubeu. De ruşine că nu i-a oferit o fată, Luna fuge şi se ascunde
mereu în umbra Soarelui.
An-Împărat se însoară pe rând cu patru neveste: care au o viaţă

ciclică. Împaratul îşi doreşte băieţi, dar din păcate nu va avea decât... 12
fete. Fetele sunt câte trei gemene. Fetele Primăverii se numesc: Martie,
Aprilie, Mai. Vara dă naştere fetelor Iunie, Iulie, August. Toamna
zămisleşte pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, iar Iarna îi oferă lui
An-Împărat pe mezinele: Decembrie, Ianuarie, Februarie. Deşi câte trei
gemene, fetele sunt totuşi diferite, capricioase şi-i ridica împăratului o
gramadă de probleme. An-Împărat se vede nevoit să le separe.
Construieşte 12 palate cu mai multe camere: câte 30-31 de camere de

fiecare palat. Doar palatul fetei Februarie are mai puţine camere.
Când fetele cresc şi ajung la vârsta măritişului, Prinţul Curcubeu le

peţeşte pe rând. Dar fiecare fată speră să obţină de la Curcubeu câte
puţin din culorile lui. De aceea, Prinţul Curcubeu se va însura cu Ploaia,
o fată simplă, care-l face întotdeauna să strălucească.
SYNOPSIS 2
POVESTEA ANIMALELOR HOINARE
Codruţ, un băieţel obrăznicuţ nu vrea să meargă la şcoală şi atunci

fuge de acasă. Întâlneşte nişte animale hoinare care se ceartă pe un
ABECEDAR. Codruţ este luat ca meditator între animale. Fiecare îşi
revendică Abecedarul ca fiind cartea care-l reprezintă pe el şi familia lui.
De pildă: Ariciul mai pitic deschide cartea înaintea tuturor, descoperă
imaginea lui pe prima pagină şi crede că Abecedarul este o carte despre
arici. Vulturul zboară-n picaj, îl sperie. Ariciul se ascunde, dar pierde
abecedarul, pe care-l culege de pe jos o gâscă. Gâsca se laudă că
abecedarul este o carte cu poveşti despre gâşte, dar vulturul descoperă
ca şi el este reprezentat în carte... Şi tot aşa fiecare dintre vieţuitoare se
decosperă a fi un personaj cu o poveste definită în paginile
ABECEDARULUI. Împrietenindu-se cu animalele, Codruţ descoperă fără
să vrea că a învăţat tot alfabetul. Împacă animalele între ele şi porneşte
cu toate spre şcoală.
T i t l u 2 | 85

LPM-9. Formate de emisiuni
1. Tema lucrării
Formate de emisiuni
Prezentarea unor formate de emisiuni din care studenţii să înveţe

conceptul de realizare a acestora.

 Lucrarea parcurge etapele de realizare a diferite formate de
emisiuni
 Rezultate aşteptate: insuşirea studentului a unor etape clar stabilite

pentru desfaşurarea unei emisiuni
Emisiune de divertisment
Se vorbeşte despre imensul potenţial turistic al României, dar nu

se arată nicăieri.
Dorinţa de a cunoaşte locuri noi, de a călători, de a face turism
animă pe foarte mulţi oameni.
Emisiunea se adresează clasei mijlocii .
Este prima emisiune care îşi propune să facă din turism show de
televiziune.
Motivaţia vizionării de către telespectatori va fi una din următoarele:
- vor vedea locuri noi,
- vor revedea locuri unde au fost şi, cel mai important, va fi primul pas
al călătoriei pe care o vor face.
Telespectatorul va fi pus, prin intermediul prezentatorului în situaţii
concrete, asigurând emisiunii atractivitate, caracter informativ şi uşurinţă
în transmiterea mesajului.
Aceasta este o emisiune care va fi o coproducţie între un post de
televiziune și o revistă de specialitate.
SCOP
Emisiunea are drept scop atragerea unui segment de audienţă
potent financiar printr-o emisiune care să aducă în casă savoarea
călătoriilor şi atmosfera de vacanţă. Telespectatorii vor face cunoştinţă
cu noi şi diverse locuri de turism şi agrement, vor primi informaţii utile
despre locurile în care îşi pot petrece vacanţa, altele decât clasicele:
Mamaia, Costineşti, Sinaia, Poiana Braşov, Predeal sau Băile Felix.
PUBLICUL ŢINTÅ
Este o emisiune de familie, care se adresează clasei mijlocii.

Telespectatorii vor fi, cu predilecţie, din rândul celor cu venituri de peste
1000 USD pe lună, cei care îşi vor permite să călătorească atât în ţară,
cât şi peste hotare. Este cel mai atractiv segment din punct de vedere
publicitar. Cu atât mai mult cu cât emisiunea poate fi urmărită de către
oricare membru al familiei, decizia de a pleca în concediu luându-se tot
în familie. Estimăm un rating de 4-8% de telespectatori financiar potenţi.
EMISIA
Emisiunea, cu o durată de 30 de minute, se va difuza lunar (pentru
început), sâmbătă sau duminică, în intervalul orar 11.00 - 14.00 (fiind o
emisiune de familie). Emisiunea TV va preceda apariţia revistei.
AVANTAJE
Atragerea către postul de televiziune a unui public potent din punct
de vedere financiar, căruia i se adresează o anumită publicitate (obiecte
de utilizare îndelungată, asigurări, turism etc.). Revista respectivă, în
postura de coproducător, îşi va promova cu maximă eficienţă produsul.
Sponsorii emisiunii găsesc un teritoriu de media propice, publicitatea
având eficienţă maximă, prin îngustarea publicului ţintă.
DESFĂŞURĂTOR
Nr. Eveniment Durata
1 Generic 15sec.
T i t l u 2 | 87
2 Introducere 2 minute
3 Publicitate 2 minute
4 Cuprins 21 minute
5 Sumarul următorului număr VOIAJ 1 minut

MAGAZIN
6 Publicitate 2 minute
7 Final + Roll echipa 1 minut
Total: 30 minute
CONŢINUT
Telespectatorii vor călători împreunã cu prezentatorul prin cele mai

pitoreşti locuri. Vor vede (sau vor revedea) cele mai spectaculoase
peisaje. Vor cunoaşte cele mai interesante detalii despre diferite zone din
România, sau din străinătate.
Atmosfera de vacanţă va fi dată de prezenţa unui prezentator care

va avea rolul de turist (şi nu de ghid imparţial), ne va da detalii despre
cum putem şi noi să vizităm acele locuri.
Telespectatorul va privi călătoria prin prisma personajului nostru:

apreciază calitatea serviciilor, frumuseţea peisajelor, eventualele
inconveniente sau mici neplăceri ale excursiei, mici avantaje împărtăşite
din experienţa proprie, ca şi când telespectatorul este tovarăşul sãu de
drum.
PREZENTATORUL
În comunicaţia emisiunii este importantă credibilitatea mesajului.

Pentru aceasta este indicat ca prezentatorul să fie un bărbat de 25 - 35
de ani, cu un aer de seriozitate, de om aşezat, familist.
Telespectatorii se vor identifica cu personajul. Acesta se va

comporta ca şi când ar face parte din publicul nostru ţintă: îi place
confortul, este puţin comod, îi place să se bucure de atenţie, nu-şi refuză
micile plăceri ale vieţii, dar cu chibzuinţă, este puţin snob etc. Acest
personaj foloseşte telefonul celular, posedă un automobil bun, utilizează
cărţile de credit, filmează cu propria cameră video, care de multe ori

devine unghi subiectiv etc.
TEMA EMISIUNII
Fiecare emisiune va avea o anumită temă. De exemplu personajul

nostru se duce să viziteze Nordul Moldovei unde găseşte diferite
obiective cum ar fi: Putna, Ceahlăul, Herghelia de cai Huţul, o să
mănânce un bulţ de mămăligă la stână, asistă la prepararea mâncării, în
general vede şi face lucruri inedite, pe care oricine şi le-ar dori să le
trăiască în vacanţă. Prezentatorul poate întâlni în timpul plimbării şi
diverse evenimente locale cum ar fi: Târgul de fete de pe muntele Găina
( tema - Munţii Apuseni), merge în Oaş şi dă peste o nuntă, face o vizită
la Cimitirul Vesel de la Săpânţa etc. Mijloacele de agrement întâlnite sunt
foarte diverse plecând de la călărie, tenis, ski-jet, pescuit mergând până
la cumpărături, aviaţie, parapantă sau chiar sărituri cu coarda elastică.
PRODUCŢIA
NECESAR TEHNIC
1. Cameră digitală şi accesorii.
2. Grup de montaj digital.
3. Lumini.
4. Microfoane lavalieră wireless.
5. Monitor de control.
6. Echipament specializat pentru conceperea şi executarea genericului şi

graficii emisiunii.
7. Handy-cam pentru filmări speciale.
8. Diverse formate media.
9. Microbuz pentru transportul echipei. (sponsorizare)
NECESAR UMAN
1. Producător
T i t l u 2 | 89
2. Prezentator
3. Şef de producţie
4. Cameraman
5. Editor imagine
6. Editor revistă
7. Documentarist revistă
Din punctul de vedere al producţiei sarcinile şi atribuţiile fiecărei părţi

sunt:
REVISTA
Menţinerea legăturii cu agenţiile de turism.
Asigură documentarea pentru fiecare subiect ce va deveni emisiune TV.
Suplimentarea echipei deplasate cu echipa TV, căreia îi asigură masă şi

casă.
Deplina colaborare a editorului pentru redactarea scenariului TV.
Asigură necesarul tehnic şi artistic pentru realizarea emisiunii TV.
Casting pentru alegerea- prezentatorului.
Asigură spaţiu de emisie şi promovare prin spoturi video a emisiunii pe

parcursul întregii
Săptămâni, la ore de maximă audienţă.
REVISTA ÎN COLABORARE CU POSTUL DE TELEVIZIUNE
Unul dintre subiectele următorului număr al revistei va deveni

emisiune TV.
Echipele revistei şi ale postului de televiziune stabilesc de comun

acord tema emisiunii şi scenariul, plecând împreunã, în deplasare, la
realizarea documentarului.
Caută sponsori pentru producerea emisiunii din rândul agenţiilor de

turism sau al firmelor interesate de publicul ţintă.
Editorul revistei şi producătorul postului de televiziune lucrează

împreună la elaborarea scenariului emisiunii.
Emisiune educativă
Prezentare generală
După 1989, comunicarea de masă şi, în general, comunicarea s-a

schimbat radical. Informaţiile au început să circule, căile de comunicare
s-au înmulţit şi, conform cererii, subiectele tabu au început să fie
dezbătute.
Cu toate acestea, problema educaţiei sexuale a tinerilor şi

problemele cu care aceştia au început să se confrunte (droguri,
prostituţie, boli venerice) au rămas undeva, într-un plan secund al
dezbaterilor. Fie comunicatorii le-au ocolit, fie au făcut un adevărat tam-
tam, dar într-un mod mult prea rigid, mult prea…educativ.
Ţinând cont de acest context, de faptul că tinerii nu au la dispoziţie

alte modalitătţi de a se informa, sau cele existente nu sunt suficiente,
credem că este necesară apariţia unei emisiuni TV axată strict pe
problemele tinerilor (în special pe cele legate de viaţa sexuală). Această
emisiune ar umple un gol informaţional şi ar face-o într-un mod serios,
însă optimist. Tonul optimist, comunicarea caldă, familiară nu va face din
această emisiune un panou “Aşa da ! Aşa nu! “, ci un “sfat al prietenilor ”.
Emisiunea se numeşte EDUCAŢIE SEXUALĂ. Este un talk show

social, care însa nu e rigid, ci prietenos, cald, cu nuanţe de divertisment.
Faţă de alte emisiuni talk-show, aceasta este un fel de…reuniune
familială şi nu un dialog moderator-invitaţi; fiecare emisiune este nu o
şedinţă, ci o întâlnire între prieteni (unii cu mai multă experienţă).
Emisiunea nu dă sfaturi, nu concluzionează, ci oferă INFORMAŢIA

necesară tinerilor; ei sunt cei care trag concluziile, în urma discuţiilor, a
cazurilor prezentate, a informaţiilor oferite.
Emisiunea va fi înregistrată (cel puţin primele două luni) şi va fi

difuzată de luni până vineri (inclusiv), între 17.00-17.30. Ea se va plasa
în grila postului fie între două seriale de tineret (unul de divertisment, iar
celălalt cu tentă educativă), fie după cel de-al doilea serial, înainte de
Telenovelă. (Cred ca prima variantă e mai bună). EDUCAŢIE SEXUALĂ
T i t l u 2 | 91
va avea 30 de minute (din care 3’ sunt rezervate publicităţii şi promoţiei

postului). Cele 3 minute vor fi plasate în emisiune….(?)
Publicul ţintă îl reprezintă tinerii între 14-20 de ani. Lor le este

oferită informaţia. Dar bătaia este mult mai mare, deoarece, dat fiind
faptul că scopul este de a oferi informaţie, educaţie prin informare, este
clar că publicul va fi mai larg: părinţi, profesori etc.
Subiectele abordate vor cuprinde în principal viaţa sexuală, dar şi

droguri, prostituţie, cazuri excepţionale în diferite probleme ale tinerilor,
homosexualii etc. (a se vedea Anexa 1).
Dacă un subiect căruia îi fusese rezervată o singură ediţie se

dovedeşte a fi “fierbinte”, el poate fi reluat şi în ediţia următoare sau,
dacă planificarea nu pemite, într-una din ediţiile viitoare.
Prin urmare, depinde de fiecare subiect în parte rezervarea unui anumit

număr de ediţii în care să fie dezbătut şi exemplificat.
Am spus “exemplificat”, deoarece această emisiune nu reprezintă

un talk-show 100%, ci este “rupt” de reportaje scurte (maxim 5 minute în
cazuri excepţionale) şi de sondaje.
Aceste materiale filmate vin să pună o anumită problematică (la

începutul emisiunii) şi să completeze, să exemplifice subiectul emisiunii
(spre final). Ele dau dinamica emisiunii.
Personaje
Talk-show-ul se desfaşoară cu 15-20, reprezentanţi ai publicului

ţintă (14-20 ani).
Aceştia sunt figuranţi, dar e o figuraţie activă: câţiva dintre ei,

stabiliţi dinainte, vorbesc, povestesc, întreabă, sunt întrebaţi. Ei sunt
îmbrăcaţi specific vârstei, modei, cât mai sport, în jeans şi cu ce poartă
de obicei.
Aceşti tineri se rulează emisiune de emisiune, astfel încât să nu

apară aceleaşi feţe două emisiuni la rând, să creadă lumea că e un grup
instruit. Trebuie să lăsăm senzaţia că oricine poate avea acces la
această emisiune. În primele ediţii, tinerii vor fi aduşi de moderator, care
îi va alege pe cei mai dezgheţaţi şi mai buni comunicatori, urmând ca la

celelalte, accesul să fie cât de cât mai liber.
Moderatorul
Moderatorul emisiunii este un personaj charismatic, absolventă de

filologie, care poate fi numit gazda talk-show-ului. Moderatorul lansează
subiectul, ţine în mână frâiele discuţiei, duce discuţia în punctual în care
ne convine, în care serveşte scopului nostru, conform unui synopsis care
face legătura dintre discuţii şi materiale filmate; facilitează comunicarea,
dialogul dintre tineri şi specialişti, îi face pe tineri să se simtă în largul lor
discutând subiecte mai puţin mediatizate până acum (şi, în orice caz, nu
la modul acesta).
Esenţial este ca moderatorul să nu arate ca un profesor, dar să aibă

autoritate în faţa celor prezenţi (şi a telespectatorilor).
Specialistul
Este cel care dă credibilitate maximă emisiunii. Prin intervenţia sa,

el oferă informaţia de bază, de la care pleacă discuţia sau care clarifică
părerile neavizate exprimate în sondaje sau în discuţiile de platou.
El poate rezolva unele controverse care pot apărea în emisiune,

dar intervenţia lui de bază este una singură. În rest, el asistă la discuţii,
priveşte sondajele sau reportajele, fiind însă gata oricând să intervină, să
răspundă unor apeluri. După intervenţia iniţială el se amestecă cu ceilalţi,
intră în acel context familial, pentru a nu menţine subiectul într-o
atmosferă rigidă, oficială, strict de specialitate.
Acest personaj diferă de la o emisiune la alta, în funcţie de subiect.

Dacă două-trei ediţii merg pe acelaşi subiect, se poate apela la acelaşi
specialist (şi la acelaşi public), pentru a crea continuitate.
Având în vedere mania specialiştilor de a vorbi mult şi încâlcit,

există o a doua variantă a intervenţiei acestora: ei pot fi filmaţi, materialul
poate fi montat cu ritm, introducând şi elemente exemplificatoare, ca
interviul să nu plictisească.
Vedeta
T i t l u 2 | 93
Vedeta are rol de a crea dinamica şi de a da o notă de divertisment

acestui talk-show. Ea apare în final; este “clou-ul” emisiunii;
telespectatorilor le va intra în reflex să… moară de nerăbdare să vadă
“cine e starul azi?”
Rolul vedetei este în primul rând comercial; atrage audienţa, talk-

show-ul devine mai atractiv şi, prin urmare, mai dorit, mai uşor “de
vândut” publicului.
Vedeta, invitat de onoare al emisiunii, va participa efectiv la discuţii:

intervenţia ei va fi legată de subiect, va răspunde la 1-2 întrebări ale
moderatorului şi chiar ale tinerilor (întrebări strict legate de subiectul
zilei). Prin intervenţia sa (povestind din propria-i experienţă), vedeta va
da o notă de divertisment, dar va influenţa opinii: părerea sa va avea
greutate în rândul multor telespectatori, având în vedere cultul pe care îl
au mulţi faţă de o “vedetă”.
Vedeta va “agăţa” telespectatori. Ea trebuie să fie o personalitate din

lumea muzicală, teatrală, cinematografică, politică, sportivă, un om cu
priză la tineri şi cu un grad ridicat de dezinvoltură şi sociabilitate (ex. Dan
Bitman).
Cum se desfăşoară emisiunea:
 Generic de inceput – 15”
 Platou – moderatorul anunţă subiectul emisiunii – 30”
 Jingle sondaj – 5”
 Beta – Sondaj de testare a opiniei publice – 1’

(Ştiu ce înseamnă …… Ce părere au despre……)
 Jingle de dinamizare – 2”
 Platou – moderatorul prezintă participanţii şi specialistul specialistul

spune, pe scurt, despre ce este vorba - 3”
 Jingle sondaj – 5”
 Beta – exemplificarea, ilustrarea a ceea ce a spus specialistul; în

funcţie de subiect, acest material poate fi tot un sondaj, care să
ridice anumite problematici sau un material informativ, care vine să

completeze ceea ce a spus. 2’
 Platou – încep discuţiile; moderatorul deschide dezbaterea,

lansând 1-2 întrebări; tinerii răspund; specialistul intervine numai la
nevoie (controverse, neclarităţi etc.); dezbaterea este controlată de
moderator, nu este lăsată la voia întâmplării (se ştie dinainte cine şi
cam ce întreabă, dar, bineînţeles, nu sunt oprite alte intervenţii care
pot apărea)
- moderatorul duce discuţia în punctul în care poate introduce

materialul filmat (reportajul).
5’
 Jingle reportaj – 5”
 Beta – reportaj: cazuri care ilustrează, concretizează discuţiile 3’ –

5’ ( în funcţie de cât de interesant este subiectul)
 Platou – comentarii pe marginea a ceea ce s-a urmărit:

moderatorul cere părerea celor din platou – 4’
 Jingle invitat – 3”-5”
 Platou – moderatorul prezintă VEDETA şi îi cere părerea în

legătură cu tema emisiunii; apoi îl intreabă (tot legat de temă) ceva
din experienţa proprie; urmează 1-2 întrebări ale tinerilor;
- moderatorul îi mulţumeşte pentru prezenţă
3’-4’
 Jingle de dinamizare – 2”
 Platou – moderatorul anunţă tema de a doua zi (o lansează) – 30”
 Beta – un promo scurt, un fragment din sondajul sau reportajul de

a doua zi, ceva incitant, care să “agaţe” telespectatorul, să-l facă
să se uite şi la următoarea ediţie – 15”
 Platou – moderatorul îşi ia “La revedere!” într-o frază – 10”
 Generice de final – 1’
T i t l u 2 | 95
LUCRARE PRACTICĂ NR.10

LPM-10. Tehnica vorbirii la microfon, pentru crainicul de radio
1. Tema lucrării
Tehnica vorbirii la microfon, pentru crainicul de radio
2. Obiectivul lucrării de practică
Deprinderea studenților cu specificul mijloacelor tehnice și de

expresie ale crainicului radio. Acumularea de cunoștințe privind mijlocele
de expresie necesare pentru a deveni un transmiţător audio şi, de
asemenea, însuşirea de cunoşinţe tehnice minimum necesare pentru
aceasta.
Lucrarea de laborator se va desfăşura într-un studio audio dotat cu

toată aparutura şi asistenţa tehnică necesară. Într-o primă fază studenţii
vor susţine probe audio, pe texte standard, pentru a conştientiza
diferențele dintre sonoritatea vocii lor reale şi a celei înregistrate. Sub
îndrumarea unui profesor de specialitate, studenţii vor face corecturile
necesare (timbru vocal, pozarea vocii, respiraţie, pronunţarea
consoanelor şuierătoare, etc). Se vor face exerciţii de citire logică, pe
studii de caz, a diferitelor tipuri de ştiri. Toate aceste exerciţii vor fi
imprimate, pentru ca studenţii să le audieze şi să-şi poată da seama de
greşeli şi să le poată corecta. Exerciţiul de redactare va consta în
strângere unui număr de ştiri din surse diferite (agenții de presă, ziare,
etc.) şi redactarea lor într-o formă proprie transmiterii radio. Într-o ultimă
etapă, studenții vor trebui să facă un studiu de caz, citirea unui buletin de
ştiri, cu simularea condiţiilor reale (intervenții telefonice preînregistrate,
jingle-uri, generice, intervenţii muzicale, etc). Fiecare exercițiu va fi
înregistrat, iar la sfârşitul laboratorului studenţii vor primi feedback de la
îndrumătorul de practică.
Studio de imprimare radio, cu toate dotările necesare
5. Rezultate așteptate
Acumularea de cunoştinţe necesare pentru ca studenţii să fie
familiarizaţi cu specificul muncii de crainic şi să poată accesa, eventual,
un post în această direcţie profesională.
6. Exemplu de rezultat așteptat (studiu de caz/aplicație)
Înregistrarea unei emisiuni de știri. Studii de caz vezi Anexa 1 și Anexa 2.
OBIECTIVE ŞI TEMATICI DIN PROGRAMA ANALITICĂ, AFERENTE ÎN

MOD NECESAR, ACESTEI LUCRĂRI PRACTICE.
Educaţia și Expresia Vorbirii scenice
1. Conştientizarea aparatului fonator şi dezvoltarea de abilităţi şi

capacităţi în legătură cu aceasta.
2. Dezvoltarea abilităţilor în emisia vocalelor.
3. Antrenarea mecanismelor de articulaţie.
4. Conştientizarea regulilor vorbirii literare şi a rostirii definitorii

(abaterile de la normele literare în vorbirea scenică)
Tenica Vocală
1. Depistarea caracteristicilor verbo – vocale ale fiecărui student şi

eventualele defecte de emisie şi de pronunţie.
2. Exerciţii pentru susţinerea respiraţiei
3. Psalmodieri prin silabaţie balistică folosind procedeul tensionării

vocalelor concomitent cu detensionarea consoanelor şi cu
încastrarea lor pe fazele tranzitorii ale vocalelor.
4. Exerciţii pentru susţinerea respiraţiei în efort fizic combinate cu

vocalize în efort fizic.
5. Exerciţii pentru păstrarea liniei vocale omogene pe toate registrele

vocii.
T i t l u 2 | 97
6. Tehnica emisiei vocalelor la microfon
7. Tehnica emisiei consoanelor la microfon
Vorbire Scenică
1. Tehnica vorbirii de performanţă (impostaţie, dicţie, expresie

artistică, vorbire pe efort, elemente de afectivitate în vorbire) ;
2. Tehnica vorbirii la microfon ;
3. Înregistrarea studiului pe suport magnetic.
Anexa 1
GENERIC
Jurnal de dimineaţă.
Breviarul dimineţii
Data:..........
Doamnelor şi domnilor, bună dimineaţa. La microfon T. R.
Să începem cu titlurile ediţiei:
Prima zi de referendum pentru aprobarea noii Constituţii a României.
Scandal cu trafic de armament în Bulgaria.
O rachetă Soiuz a fost lansată în spaţiu de la Baikonur.
Gemenii siamezi egipteni s-au trezit din coma artificială.
Referendumul pentru aprobarea noii constituţii a României a început în

urmă cu trei ore, în 15.726 secţii de votare. Sunt aşteptaţi la urne
aproape 18.000 de cetăţeni, fiind nevoie de prezenţa a cel puţin jumătate
pentru validarea scrutinului.
Referendumul este organizat pe parcursul a două zile – astăzi şi mîine.

În prima zi, secţiile de votare vor fi deschise pînă la ora 22, urmînd a fi
apoi sigilate şi predate forţelor de ordine pentru paza pe timpul nopţii.
Votul se reia mâine dimineaţă, la ora 8, până la închiderea consultării
publice, la ora 20 a zilei de 19 octombrie.
Ultimul interval a fost agitat de excesele de campanie în favoarea

Constituţiei. La acest capitol, s-a remarcat în mod deosebit preşedintele
Consiliului Judeţean Gorj, Nicolae Mischie, care şi-a ameninţat
concetăţenii că nu-i mai primeşte în audienţă dacă nu vin la referendum.
Analistul politic Mircea Mihăieş consideră că această idee

demonstrează:
INSERT: Mihăieş
Mircea Mihăieş.
Nu a fost, însă singura stridenţă în acest final de campanie. Regia

Naţională a Pădurilor a promis lemne de foc pentru comunele cu
prezență bună la urne. Pentru aceeaşi performanță, acelaşi Nicolae
Mischie a oferit câte 20 de milioane de lei, în timp ce la Bacău, liderii
PSD s-au gîndit la o tombolă, de la care orice votant să se aleagă cu
ceva. Ministerul delegat pentru administraţia publică a încercat să pună
lucrurile la punct: el a precizat vineri că dreptul cetăţenilor de a solicita
audienţă unui funcţionar sau autorităţilor locale este protejat prin lege.
JINGLE
Ieri s-au aflat la Braşov Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ioan

Rus, şi ministrul pentru relaţia cu partenerii sociali, Marian Sîrbu. Motivul
– cele 3000 de disponibilizări anunţate de proaspătul patron al uzinei
Roman Braşov, o firmă din Malaezia. Despre decizii şi reacţia
sindicatelor, Anca Lăutaru:
INSERT: Înregistrare corespondentă A.Lăutaru………………
JINGLE
O companie bulgară producătoare de armament greu este

implicată într-un scandal internaţional. Traficul de armament a fost
deconspirat chiar de Ministerul bulgar de interne, ca reacţie la un semnal
american, Petio Petkov:
INSERT: Petkov…………………..
JINGLE
T i t l u 2 | 99
Conferinţa “Forumul 2000” – o iniţiativă a fostului preşedinte ceh

Vaclav Havel – s-a reunit la Praga, prilej cu care au fost abordate
posibile soluţii de reducere a decalajelor dintre state. Între ele a revenit
cu insistenţă problema corupţiei. Victor Eskenazy-Moroşan a participat la
cele două zile ale lucrărilor. Victor, în ce termeni s-a discutat pe această
temă?
INSERT: înregistrare răspuns V. Eskenazy

Victor Eskenazy - Moroşan.
JINGLE
O rachetă Soiuz a fost lansată cu succes în această dimineaţă de

pe cosmodromul Baikonur, din Kazahstan. La bordul ei se află echipajul
ruso-american care va ajunge luni la Staţia orbitală internaţională, pentru
a-i înlocui pe cei doi astronauţi care au petrecut deja acolo 6 luni. Noul
echipaj este format din rusul Alexandr Kaleri şi americanul Michael
Foale. La bord se mai află şi cosmonautul spaniol Pedro Duque, care se
va întoarce pe pămînt după 10 zile, împreună cu Iuri Malcenko şi Edward
Lu, locatarii navetei spaţiale.
După explozia navetei americane Columbia, în februarie,

programul spaţial american a fost suspendat, astfel încît cooperarea cu
ruşii este, pentru moment, singura modalitate de a putea întreţine
echipamentele americane spaţiale aflate pe orbită.
JINGLE
Ahmed şi Mohamed, cei doi gemeni siamezi născuţi în Egipt în

2001, au supravieţuit în bune condiţii operaţiei de separare care a avut
loc la sfîrşitul săptămânii trecute. Începând de aseară, ei au ieşit din
comă artificială, îşi mişcă membrele, reacţionează când li se vorbeşte,
dar sunt încă slăbiţi. Gemenii aveau craniile unite, dar au putut fi separaţi
având creiere distincte. Operaţia a durat 34 de ore şi a fost realizată la
Children’s Medical Center din Dallas, statul american Texas.
JINGLE
Doamnelor şi domnilor, încheiem aici Breviarul din această

dimineaţă. Nu uitaţi de referendum! Sunt T. R. O zi bună în continuare,
alături de Radio X.
GENERIC FINAL EMISIUNE
Anexa 2
MOZAIC DE PRÂNZ
GENERIC
ȘTIRI DE INTERES SOCIAL
1. Protest artistic pentru hala Matache
În zona Buzeşti - Berzei a avut loc un protest inedit pentru a salva hala
Matache de la demolare. Sâmbătă a avut loc un protest artistic, care are
ca scop salvarea halei Matache de la demolare. Protestul este inedit
deoarece protestatarii au purtat panglici verzi şi au organizat un curs de
desen pentru începători, în faţa halei Matache. Proiectul bulevardului
Uranus, care va pleca din Piaţa Victoriei şi va continua până în Şoseaua
de Centură este contestat de unii arhitecţi şi reprezentanţi ai
organizaţiilor civice.
Viitorul bulevard va afecta, printre altele şi Hala Matache, un

monument istoric situat într-un perimetru considerat de referinţă pentru
identitatea Capitalei. Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a anunţat că
hala Matache va fi demolată şi apoi reconstruită după planurile iniţiale.
2.Un puternic seism cu magnitudinea de 7 grade a fost resimțit,

vineri, în Chile
Nu există informații despre distrugeri sau victime și nu a fost emisă

o alertă de tsunami. În februarie 2010, un cutremur de 8,8 grade produs
la 115 km nord-est de Concepcion a provocat moartea a peste 700 de
persoane. Potrivit Institutului American de Geologie, cutremurul s-a
produs la 45 de kilometri nord de orașul Conception, la o adâncime de
18,4 km.
Biroul pentru situații de urgență din Chile, Onemi, a anunțat că nu

există informații privind eventuale daune sau victime. Seismul cu
magnitudinea 8,8 pe scara Richter, produs la 27 februarie 2010 în Chile,
a deplasat orașul Conception cu trei metri spre vest, potrivit unui studiu
dat ulterior publicității.
T i t l u 2 | 101
Concepcion este al doilea oraș ca mărime din Chile. Seismul din

2010 a generat un tsunami, care a afectat zeci de țări din bazinul
Pacificului. Autoritățile chiliene au declarat atunci "stare de calamitate".
3. Fondatorul site-ului Wikileaks, Julian Assange, va fi eliberat pe

cauțiune
Curtea de apel britanică a respins recursul înaintat de procurori

împotriva fondatorului site-ului WikiLeaks, Julian Assange, și a decis
eliberarea acestuia pe cauțiune. Judecătorii au anunțat că vor menține
condițiile de eliberare impuse la precedenta audiere. Judecătorii au
stabilit că suma totală, pe care susținătorii lui Julian Assange trebuie să o
ofere ca garanție, este de 200.000 de lire sterline, bani gheață, căreia i
se mai adaugă alte două fonduri de asigurări în valoare de 40.000 de lire
sterline. Avocații fondatorului site-ului WikiLeaks speră ca, în decursul
zilei de astăzi, să strângă această sumă, iar clientul lor să fie eliberat. De
asemenea, judecătorii au hotărât să mențină și celelalte condiții impuse
la precedenta audiere. Potrivit sentinței date de prima Curte, Julian
Assange trebuie să poarte un dispozitiv electronic de urmărire, să se
prezinte zilnic la o secție de poliție și să lase pașaportul în custodia
autorităților. Deși inițial s-a crezut că procurorii suedezi au cerut
înaintarea unui recurs pentru a împiedica eliberarea lui Julian Assange
din închisoare, în cele din urmă s-a dovedit că procurorii britanici au luat
această decizie. Un purtător de cuvânt al Ministerului Justiției a precizat
că aceasta este practica obișnuită și că, în cazurile internaționale,
procurorii trebuie să acționeze în interesul colegilor lor din alte țări care
nu cunosc practica juridică din Marea Britanie. Împotriva lui Julian
Assange există două plângeri de molestare sexuală și una de viol și
coerciție, formulate de două femei din Suedia. ( Radio România
Actualități )
JINGLE
POLITICĂ
1. Știri Interne
Uniunea Social-Liberală ameninţă Guvernul cu o nouă moţiune de

cenzură
Uniunea Social-Liberală va depune o nouă moţiune de cenzură a

anunţat, sâmbătă, la Ploieşti, preşedintele PSD, Victor Ponta. Liderul
PSD a precizat că moţiunea de cenzură împotriva Executivului, va fi
depusă pînă la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare. "O moţiune de
cenzură în mod sigur, sută la sută vom depune în această sesiune. Avem
dreptul la o singură moţiune de cenzură pe sesiune, şi atunci, împreună
cu domnul Antonescu, vom stabili momentul cel mai bun, momentul în
care avem cele mai mari şanse ca această moţiune să treacă", a spus
Ponta, la Ploieşti. El a specificat că ziua depunerii moţiunii va fi stabilită
de comun acord cu preşedintele PNL, Crin Antonescu. "Decizia, ziua şi
momentul depunerii moţiunii de cenzură, va fi stabilită de Uniunea
Social-Liberală şi va fi anunţată de cei doi copreşedinţi: domnul
Antonescu şi cu mine", a precizat şeful social democraţilor, citat de
corespondentul RRA. Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, marţi,
pentru Mediafax, că Dan Voiculescu "este singura vulnerabilitate" a
Uniunii Social-Liberale, formate din PSD, PNL şi PC. "Domnul Dan
Voiculescu, din păcate, este singura vulnerabilitate a Uniunii Social-
Liberale, iar nimic nu îi face mai bine lui Traian Băsescu decât orice
ieşire publică a lui", a afirmat Ponta. Ponta a mai spus că PSD îl va
suspenda pe Traian Băsescu din funcţie nu când doreşte Dan
Voiculescu, ci când şeful statului încalcă legea fundamentală.
Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, a avansat data de 25
martie ca posibilă pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian
Băsescu.
JINGLE
2.Ştiri Externe
Protestele din Egipt: Manifestanţii se îndreaptă spre palatul

prezidenţial
Mii de manifestanţi se îndreptau vineri după-amiază spre palatul
prezidenţial din Cairo şi spre sediul televiziunii de stat, în condiţiile în
care peste un milion de persoane manifestează în Egipt pentru a cere
plecarea preşedintelui. Potrivit unei surse apropiate Guvernului,
preşedintele Hosni Mubarak, care i-a delegat joi prerogativele sale
vicepreşedintelui Omar Suleiman, sub presiunea protestatarilor, a părăsit
Cairo împreună cu familia sa. Cel puţin 3.000 de persoane se îndreptau
spre principala reşedinţă a preşedintelui Hosni Mubarak, din cartierul
T i t l u 2 | 103
Heliopolis, iar numărul lor continuă să crească. Aproape 2.000 de

manifestanţi se aflau de asemenea în afara clădirii televiziunii de stat, pe
malul Nilului, în apropiere de piaţa Tahrir, unde sute de mii de persoane
erau reunite în cea de-a 18-a zi a unei revolte populare fără precedent
împotriva lui Mubarak, aflat la putere de aproape 30 de ani. "Mubarak a
părăsit Cairo cu toata familia sa", a declarat o sursă apropiată
Guvernului, sub acoperirea anonimatului, refuzând să precizeze dacă
aceştia au părăsit Egiptul sau au mers în staţiunea balneară Sharm el-
Sheikh, din Sinai, unde preşedintele deţine o locuinţă.
JINGLE
INFO TRAFIC:
1. Circulaţia rutieră pe DN1, pe Valea Prahovei, se desfăşoară în

condiţii de lapoviţă şi vânt puternic
Traficul rutier pe DN1, pe Valea Prahovei, se desfăşoară sâmbătă

în condiţii de lapoviţă şi vânt puternic, iar la Predeal ninge viscolit, a
anunţat Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Potrivit sursei citate, cu toate că vineri dispeceratele de monitorizare a
traficului au înregistrat pe sensul de mers Bucureşti - Braşov 7.565 de
autovehicule la Sinaia şi 12.415 la Bărcăneşti (faţă de 9.267 la Sinaia şi
15.407 la Bărcăneşti vinerea trecută), numeroşi turişti au ales să plece
sâmbătă la munte. Se circulă în coloană la Comarnic şi pe raza
staţiunilor montane. Chiar şi pe sensul de mers către Bucureşti a început
să se formeze o coloană de maşini, pentru că, din cauza vremii şi a
faptului că puţine pârtii mai permit practicarea sporturilor de iarnă, unii
turişti au început deja să pornească spre casă, mai informează Centrul
Infotrafic. Poliţiştii le recomandă conducătorilor auto să reducă viteza de
deplasare, să ţină ambele mâini pe volan şi să se aştepte la schimbări
bruşte de traiectorie, mai ales când trec prin dreptul autovehiculelor de
dimensiuni mari. Totodată, conducătorii auto trebuie să ţină cont şi de
faptul că vântul poate rupe crengi sau chiar copaci, iar orice călătorie în
asemenea condiţii implică un risc.
JINGLE
DIN ECONOMIE:
1.Știri Interne
Guvernul s-a angajat să restrângă cheltuielile cu salariile în

sectorul public și în 2011
Guvernul s-a angajat în scrisoarea de intenţie către Fondul

Monetar Internaţional să restrângă cheltuielile şi în 2012, pentru a ţine
deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB, atât calculat pe cash, cât şi
după metodologia europeană. Sunt vizate inclusiv cheltuielile cu salariile
şi bonusurile, iar sistemul alocaţiilor pentru încălzire va fi modificat până
la sfârşitul lunii iulie 2011, acestea urmând să fie acordate doar
persoanelor cu venituri reduse.
Prin revizuirea modului de acordare a alocaţiilor de încălzire,

economiile la buget vor creşte semnificativ, estimează Guvernul în
scrisoarea de intenţie. ”Până la sfârşitul lunii iulie, vom îmbunătăţi
legislaţia pentru ca alocaţiile de încălzire să fie direcţionate către membrii
vulnerabili societăţii, generând în acelaşi timp economii semnificative la
buget”, se arată în document.
Autorităţile menţionează intenţia de a reduce contribuţiile sociale,

dar şi faptul că o creştere nominală a salariilor va fi echilibrată de
eliminarea salariului 13.
Guvernul a menţinut îngheţarea pensiilor şi în 2011, iar reducerile

de personal în sectorul bugetar vor continua prin menţinerea politicii de a
angaja doar o persoană la şapte plecări din sistem, se mai spune în
document.
2.Știri Externe
Prețurile alimentelor, pe plan mondial, au atins un vârf istoric luna

trecută
Prețurile alimentelor, pe plan mondial, au atins un vârf istoric luna

trecută, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și
Agricultură. Creșterea pe luna ianuarie este de 3,4% față de decembrie
anul trecut. Acesta este nivelul cel mai înalt comparativ cu situația din
2008, când scumpirea a provocat revolte în mai multe țări. Organizația
Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că prețurile
vor crește tot mai mult și în următoarele luni. Instabilitatea piețelor
produselor agricole și consecvența fluctuației prețurilor au un impact
foarte grav asupra siguranței alimentare. Opinia aparține directorului
T i t l u 2 | 105
Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură - FAO -

Jacques Diuof. Situația de acum nu este ca cea din 2007-2008, chiar
dacă există riscul concret ca anul viitor să se resimtă o scădere a
producției agricole, a precizat directorul FAO, alături de ministrul francez
pentru alimentație și agricultură, Bruno Le Maire. Totuși - a mai adăugat
Jacques Diouf - este necesar să privim dincolo de situațiile de criză și să
luăm în considerare efectele pe termen lung. Este evident că rata
creșterii prețurilor la nivel mondial continuă scumpirea și este posibil ca,
în lunile următoare, prețurile să rămână ridicate. Acesta este un motiv de
mare îngrijorare, mai ales pentru țările cu venituri reduse și cu deficit
alimentar, care ar putea avea probleme serioase la plata importurilor de
alimente și, de asemenea, pentru familiile care astăzi cheltuie 60% din
venituri pentru alimente. (Radio România Actualități)
SĂNĂTATE
1.Procesul de comasare a spitalelor "va continua"
Ministrului sănătăţii, Cseke Attila, a declarat că sunt posibile

modificări în procesul de comasare a spitalelor la nivel naţional, însă a
subliniat că acesta va continua. Procesul de comasare a spitalelor va
continua la nivel naţional, potrivit ministrului sănătăţii, Cseke Attila, care
a declarat că sunt posibile şi modificări. Ministerul a elaborat două liste
cu propuneri în acest sens. Din cele peste patru sute de spitale ale ţării,
aproape două sute se vor comasa sau transforma în centre pentru
vârstici, conform planului anunţat de ministrul sănătăţii. Decizia a
provocat un val de nemulţumiri ale celor vizaţi.
"Este mult mai corect să concentrezi resurse umane în spitale

puternice, decât să fie bolnavii ţinuţi în spitale mici. Analiza merge
înainte, n-am spus că nu vor putea fi eventuale modificări în funcţie de
reanalizarea fiecărui judeţ şi a fiecărei situaţii de la spitale, dar, din
punctul meu de vedere, acest proces trebuie făcut chiar dacă este
extrem de dureros, extrem de nepopular", a declarat Attila Cseke.
Ministrul sănătăţii s-a aflat vineri la Târgu Mureş, unde a inaugurat
investiţiile ministerului în localitate. Este vorba de lucrări de 14,4
milioane de lei, finanţate de minister la Spitalul Judeţean de Urgenţă şi la
Spitalul Clinic Judeţean din Târgu Mureş.
JINGLE
2. Ştiri diverse
Chipsurile scad IQ-ul copiilor
Copiii care consumă chipsuri și alte alimente nesănătoase au o

activitate a creierului redusă. Consumul unor alimente precum chipsurile,
pizza sau biscuiți de către copiii de până la trei ani riscă să le afecteze
serios IQ-ul după vârsta de cinci ani. Interesant este faptul că nici măcar
modificarea radicală a dietei nu pare să ajute, deoarece afectarea
creierului este ireversibilă. Acesta este primul studiu științific care
descoperă o legatură între alimentația nesănătoasă și capacitatea
ulterioară a creierului. Oamenii de știință susțin că alimentația corectă a
copiilor este foarte importantă în primii trei ani de viață, deoarece
aceasta este perioada în care se dezvoltă cel mai rapid creierul celor
mici. La studiu au participat 14.000 de copii născuți în anii '90. Părinții
acestora au fost rugați să completeze un chestionar privind dieta copiilor
lor în primii trei ani de viață. Specialiștii au ținut cont de statutul social,
vârsta, perioada de alăptare. Experții au descoperit trei strategii de
alimentație: grăsimi saturate și zahăr, mâncăruri tradiționale cu carne și
legume și mâncare sănătoasă, ceea ce înseamnă o dietă echilibrată,
fructe și legume. S-a demonstrat că alimentele consumate în fragedă
copilărie au o influență directă asupra capacităților intelectuale ulterioare.
20% dintre copiii care au mâncat nesănătos în primii trei ani din viață au
înregistrat o scădere a IQ-ului.
GENERIC RUBRICĂ SPORT
SPORT
1. Liga Campionilor la handbal: Oltchim - Budcnost 21-20

Campioana României la handbal feminin speră să-şi împlinească în
sfârşit visul de a câştiga Liga Campionilor, iar în primul meci din grupele
principale a învins cea mai puternică oponentă, echipa muntenegreană
Buducinost Podgoriţa. În doar trei zile, Anja Andersen n-a avut timp să
facă minuni la Râmnicu Vâlcea, dar a reuşit să transforme grupul într-o
echipă unită. Handbalistele Oltchimului au dat semne clare că o acceptă
fără rezerve pe noua lor antrenoare şi s-au comportat exemplar în primul
meci din grupele principale ale Ligii Campionilor. Au avut-o ca adversară
T i t l u 2 | 107
pe cea mai bună echipă a grupei, campioana Muntenegrului, Buducnost

Podgorica. Meciul a fost dramatic, iar vâlcencele au câştigat la limită, cu
21 la 20. Antrenoarea daneză a imprimat Oltchimului un stil agresiv şi a
schimbat în permanenţă echipa. În minutul 35 însăşi Andersen a fost
protagonista unei faze inedite, când a intrat pe teren în timpul jocului,
după ce turcoaica Yeliz Özel a fost lovită în faţă. Un minus pentru
vâlcence este faptul că timp de 16 minute, în repriza secundă, ele nu au
reuşit să înscrie. Chiar au fost conduse la un moment dat cu 15 la 17,
dar în final şi-au revenit, graţie şi unei evoluţii de excepţie a portarului
Talida Tolnai, care a salvat victoria, în ultimele secunde.
2.Pilotul Robert Kubica, grav rănit într-un accident la un raliu
Pilotul polonez de Formula 1 Robert Kubica (Renault) a fost grav

rănit la raliul Ronde di Andora (Italia), iar "pronosticul vital este rezervat",
au anunţat medicii de la spitalul din Genova.Kubica, în vârstă de 26 de
ani, conducea o Skoda Fabia când a ieşit de pe carosabil în plină viteză
şi s-a izbit de zidul unei mici biserici.El a fost transportat cu elicopterul la
spitalul Santa Corona din Genova, fiind victima a unor "traumatisme
multiple", iar "pronosticul vital este rezervat", conform medicilor. Agenţia
italiană Ansa a anunţat că Robert Kubica este grav rănit la o mână, care
i-ar putea fi amputată.Pilotul nu va participa, mai mult ca sigur, la debutul
Campionatului Mondial de Formula 1, din Bahrain, la 13 martie.Primul
buletin medical în cazul Kubica este aşteptat la ora 13.00 GMT (15.00 -
ora României). Accidentul lui Kubica, care conducea o Skoda Fabia
S2000 pentru echipa DP Motorsport, a avut loc la 4,6 kilometri de la
plecarea în cursă, în localitatea San Lorenzo. Copilotul Jakub Gerber a
puutut ieşi din maşină, însă Kubica a fost scos de echipajele de
intervenţie. În iunie 2007, Robert Kubica, pe atunci la BMW-Sauber, a
fost implicat într-un accident grav, în timpul Marelui Premiu de Formula 1
al Canadei, de la Montreal. În turul 27, după un acroşaj cu maşina Toyota
a lui Jarno Trulli, monopostul lui Kubica s-a ridicat în aer şi a fost
proiectat violent într-un parapet de protecţie al circuitului, apoi s-a
rostogolit de mai multe ori şi s-a izbit de zidul de pe partea cealaltă a
pistei. Kubica a suferit atunci o comoţie cerebrală şi o entorsă la glezna
dreaptă.
JINGLE
ȘTIRI CULTURALE
1. Actriţa franceză Carole Bouquet, în februarie, la Teatrul Odeon

din Capitală
Actriţa franceză Carole Bouquet va susţine o lectură din Antonin

Artaud pe 11 şi 12 februarie, de la ora 19.00, la Teatrul Odeon din
Bucureşti, informează Institutul Francez din Capitală. Aflată la prima
vizită în România, Carole Bouquet va citi din "Scrisorile către Genica", de
Antonin Artaud, personaj-cheie al culturii secolului al XX-lea, care
exprimă, în aceste scrieri, viziunea lui tulburătoare asupra teatrului şi
iubirea nestăvilită pentru o actriţă pariziană a anilor '20, Genica Atanasiu,
născută la Bucureşti. Carole Bouquet este una dintre cele mai mari
frumuseţi ale cinematografiei franceze. Actriţă de mare talent și femeie
de afaceri, Carole Bouquet nu a ezitat să se alăture, anul acesta,
protestului de stradă al oamenilor fără domiciliu din Paris.
2. Reprezentanţii festivalurilor europene au lansat o petiţie online în

favoarea lui Jafar Panahi
Reprezentanţi ai marilor festivaluri europene şi ai mai multor

asociaţii cinematografice au lansat o petiţie online prin care solicită
eliberarea imediată a cineastului iranian, Jafar Panahi, informează
variety.com. Thierry Fremaux, directorul Festivalului de la Cannes, este
unul dintre primii reprezentanţi din industria cinematografică care au
semnat această petiţie online, după apariţia informaţiei potrivit căreia
regizorul Jafar Panahi, în vârstă de 50 de ani, a fost condamnat la şase
ani de închisoare de un tribunal iranian, fiind acuzat de propagandă
împotriva sistemului. Autorităţile iraniene i-au interzis, totodată,
regizorului Jafar Panahi să călătorească în străinătate, să regizeze filme,
să scrie scenarii de film şi să acorde interviuri timp de 20 de ani.
3.O expoziţie de desene, grafică, fotografie, land art şi instalaţii

despre situl arheologic de la Porolissum la Sibiu
O expoziţie de desene, grafică, fotografie, land art şi instalaţii

despre situl arheologic de la Porolissum, judeţul Sălaj, este găzduită de
Teatrul pentru Copii şi Tineret "Gong" din Sibiu. Manifestarea se
defășoară în cadrul proiectului "ReMemoria". Expoziția are loc în
organizarea Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, Muzeului
T i t l u 2 | 109
Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău şi Muzeului de Artă "Ioan Sima" din
Zalău şi poate fi vizitată pană la finalul lunii februarie, intrarea fiind liberă.
Imaginile expuse publicului larg sunt un bogat material vizual sub formă
de desene, grafică, fotografie directă şi trans-fotografie, land art şi
instalaţii, care reamintesc de cercetările istorice şi arheologice privind sit-
ul de la Porolissum, Moigrad, judeţul Sălaj. Expoziţia face parte din
proiectul "ReMemoria", care işi propune "parteneriatul dintre cercetarea
istorică, arheologică a unui loc şi a memoriei acestuia şi imaginarea
vizuală interpretativă de către artişti a datelor şi reperelor ştiinţifice".
EVENIMENT
Astăzi se sărbătorește Ziua Europeană a Numărului Unic de

Urgență 112
Astăzi, 11 februarie, între orele 11.00 și 13.00. Dispeceratul 112 din

Capitală organizează o serie de manifestări pentru a marca Ziua
Europeană a Numărului Unic de Urgență 112. Invitații au ocazia să vadă
modul de lucru al operatorilor, se vor oferi informații publice și date
statistice referitoare la apeluri și funcționarea sistemului. Data de 11
februarie 2011 marchează împlinirea a 20 de ani de la decizia de a crea
numărul european de urgență 112. Acest număr este comun pentru toate
țările membre ale Uniunii Europene și este utilizat pentru a contacta
gratuit serviciile de urgență. Cu ocazia Zilei Europene 112, țările
europene organizează diferite acțiuni cu scopul de a promova acest
număr. În unele orașe se vor forma „lanțuri umane 112“, în timp ce în
altele se vor decora monumente. În România, darea în folosință a
centrelor de preluare a apelurilor de urgență a început în București, în
iunie 2004, ultimul județ inclus în sistem fiind Tulcea, în martie 2005. În
luna aprilie din același an Sistemul Național Unic pentru Apeluri de
Urgență 112 a devenit operațional la nivelul întregii țării.
JINGLE
DIVERSE
1. Comisia Europeană, preocupată de protecţia mediului din Delta

Dunării
Comisia Europeană solicită României să îmbunătăţească protecţia

mediului din zona Sulinei şi a Deltei Dunării. Comisia Europeană este
preocupată de procedurile deficitare de evaluare a impactului potenţial al

dezvoltării turismului în zona Sulinei şi a Deltei Dunării, relevă un
comunicat de presă difuzat azi. Solicitarea Comisiei, la recomandarea
comisarului pentru mediu, ia forma unui aviz motivat, în conformitate cu
procedurile de încălcare a dreptului Uniunii Europene. Dacă în termen de
două luni autorităţile nu informează Comisia cu privire la măsurile luate
pentru respectarea legislaţiei Blocului comunitar în domeniu, Comisia
poate transmite cauza Curţii Europene de Justiţie. Autorităţile române au
autorizat un proiect de dezvoltare a unor obiective turistice în Delta
Dunării, pe coasta română a Mării Negre. Proiectul are ca scop
construirea unor spaţii recreative, a unui punct de prim ajutor şi a unei
infrastructuri de comunicaţii într-o zonă protejată, care face parte din
reţeaua Natura 2000. Potrivit Agerpres, Comisia a constatat existenţa
unor deficienţe ale studiului de impact asupra mediului, studiu efectuat
cu scopul de a evalua potenţialele efecte negative ale proiectului asupra
habitatelor şi speciilor locale de păsări. Membrii Comisiei sunt de părere
că evaluarea realizată de autorităţi nu spulberă îndoielile privind efectele
negative majore ale lucrărilor propuse. Din datele aflate la dispoziţia lor
reiese că proiectul a avut deja un impact negativ asupra unei specii
protejate.
MAGAZIN
1.O regiune din Rusia interzice sărbătoarea de Sfântul Valentin
Guvernul regiunii Belgorod din vestul Rusiei a anunțat, luni, că se

opune celebrării în spații publice a Sfântului Valentin, "o sărbătoare care
contravine culturii ruse". "Suntem contra implantării sărbătorilor catolice
în regiunea noastră", unde 97% din populația locală este ortodoxă, a
declarat Nikolai Bezlutski, membru în administrația regiunii Belgorod.
"Însă cei care vor dori să sărbătorească Sfântul Valentin în intimitate, o
vor putea face. Nicio pedeapsă nu a fost instituită", a adăugat
responsabilul rus.
Nicio petrecere nu este prevăzută la Universitatea Belgorod, care

va celebra pe 15 februarie "ziua tinerilor ortodocși", a declarat Alexandre
Pyj, purtătorul de cuvânt al universității. "Dacă studenții vor dori să
petreacă între ei de Sfântul Valentin, nu există nicio obiecție", a adăugat
aceeași sursă.
T i t l u 2 | 111
Printr-un document intitulat "Măsuri pentru asigurarea securității

spirituale a regiunii Belgorod", autoritățile din această zonă au decis "să
nu autorizeze petrecerile de Sfântul Valentin și de Holloween în
stabilimentele culturale, educative și alte administrații orășenești și
departamentale din această regiune". Aceeași directivă vorbește despre
necesitatea organizării "unei prezentări explicative în mass-media din
regiune care să prezinte particularitățile acestei sărbători ce contravine
culturii ruse".
Acest document a fost aprobat în martie 2010 de către guvernul

regional și de arhiepiscopul Bisericii ortodoxe ruse din Belgorod.
Puțin cunoscută până în urmă cu 10 ani, sărbătoarea de Sfântul Valentin
reprezintă în prezent o adevărată mană cerească pentru comerțul din
Rusia. Magazinele vând numeroase cărți poștale și obiecte în formă de
inimă, iar restaurantele le propun clienților meniuri speciale cu ocazia
acestei sărbători.
În 2008, Svetlana Medvedeva, soția președintelui rus Dmitri

Medvedev, a lansat o ofensivă împotriva acestei sărbători importate din
Occident, lansând o versiune alternativă și "100% rusească", denumită
"ziua familiei, a dragostei și a fidelității", care este celebrată pe 8 iulie.
2.Spectacol de teatru difuzat în premieră la Radio România

Actualități.
Teatrul Național Radiofonic și Radio România Actualități va oferi

sâmbătă, 29 ianuarie 2011, de la ora 23:00, în premieră, spectacolul de
teatru „Canapeaua” de Olga Delia Mateescu. Un cuplu de îndrăgostiți
care trebuie să supravegheze, în ajunul nunții, urcarea unei canapele la
etajul casei lor, un meșter indolent și ucenicul său isteț, un tată antrenor
de halterofili, de o bonomie dezarmantă sunt personajele care populează
universul acestei piese plină de gaguri, absurdități și răsturnări de
situație. Din distribuție fac parte Mircea Albulescu, Eugen Cristea,
Cristina Deleanu, Corina Dragomir, Nicolae Călugărița. Audiția cu public
a spectacolului va avea loc luni, 31 ianuarie 2011, de la ora 11:00, la
clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din București, informează
un comunicat Radio România. ( Radio România Actualități )
HOROSCOP (exemplu)
Berbec
Cauți modalități de a avansa la locul de muncă astăzi. Ai putea

primi niște sugestii de la un șef. Este momentul perfect pentru idei noi
sau o nouă abordare. Dreptul, politica, educația sau călătoria, religia
printre altele, ar putea lua parte în aceste căutări. Acum te atrag lecturile
și literatura pentru a te ajuta pe tine însuți. Îți face plăcere să lucrezi
folosindu-ți mintea și datorită felului tău realist de a percepe lumea
înconjurătoare, găsești noi soluții cu ușurință. Îi înveți pe alții cum să fie
mai originali, în ceea ce privește felul în care vorbesc și ideile pe care le
vehiculează. Mintea ta rapidă face conversațiile să fie simple,
convingătoare și revelatorii.
Taur
Marea ta dorință și chemare este să fii singurul responsabil într-un

proiect, până la cele mai mici detalii. Puterea de concentrare este mai
mare, iar asta îți va aduce multe realizări astăzi. Știi întotdeauna ce este
absolut necesar și ce nu. Iubești rutina. Nu obișnuiești să te plângi de
trecutul tău și nici să-ți faci probleme pentru un eventual viitor nesigur. Îți
place să trăiești fiecare clipă. Obținerea sau schimbul unor informații
capătă astăzi o mare importanță pentru tine. Fiind mai apropiat de vecini
sau rude îți satisfaci nevoia adâncă de a fi de folos și de a fi inclus în
societate. Îți face plăcere să-ți ajuți semenii, mai ales că poți să le
înțelegi ușor firea. În această seară vizitezi niște persoane mai apropiate.
Gemeni
Ajungând să cunoști o persoană reușești să te dezvolți; devii mai

puternic și mai înțelept. Încearcă să înțelegi că timpul nu este pierdut
dacă faci ceva care într-adevăr îți place, în loc să faci ceva pentru care
ești plătit! Activitățile creative te pot ajuta să scapi de energiile negative.
Încurajarea venită din partea celorlalți și schimbul de idei te ajută să te
simți mai bine și îți revigorează starea de spirit.
Rac
S-ar putea ca în viitor să devii președintele unui club sau al unei

organizații. După-amiază vei avea dispoziția pentru niște conversații sau
T i t l u 2 | 113
gânduri profunde. Treci printr-o perioadă în care îți apreciezi mai bine
calitățile și te prețuiești mai mult. S-ar putea să respecți sau să îndrăgești
o persoană mai în vârstă sau care deține autoritate. Educația, reclamele
și călătoriile vor juca un rol mai important în planificarea viitorului
apropiat.
Leu
Ziua de azi este una norocoasă. Orice îți planifici să faci va

decurge bine. Dacă însă te simți cam tensionat, poți încerca să faci niște
activități distractive. Citește cu atenție paginile financiare din ziar pentru
a ști la ce să te aștepți privind perioada care urmează. Ai șansa să
călătorești și vei discuta pe acest subiect cu niște prieteni sau cu niște
vecini.
Fecioara
Există multă energie disponibilă pentru ca tu să realizezi multe

dintre lucrurile pe care ți le propui în viața profesională. Oamenii
consideră spusele tale înțelepte și sincere. Ai încredere în abilitățile tale
de rezolvare a problemelor, iar azi vei fi destul de ocupat. Gândirea
intuitivă te-ar putea ajuta să rezolvi o relație dificilă din casă sau din
apropierea casei tale. În final vei fi mulțumit de răbdarea cu care te
descurci în anumite situații.
Scorpion
Azi și mâine sunt zile potrivite pentru a începe o vacanță. S-ar

putea să fii grăbit și să nu mai ții minte unde ai pus card-ul. S-ar putea să
simti că ți-ai pierdut ziua mergând în mai multe direcții fără să obții vreun
rezultat concret. Acest lucru se va schimba totuși, pe parcursul zilei.
Dacă vei merge la shopping mai târziu, s-ar putea să iți fie testată
răbdarea. Ideile și gândurile tale te-ar putea ajuta să găsești niște
modalități prin care să ajuți comunitatea. Nu ține aceste idei numai
pentru tine! Fă schimbarea pe care știi că o poți face!
Săgetator
Până la ora amiezii vei fi surprins de cât de multe ai realizat. Ai o

dispoziție bună. Eviți întârzierile, lucrând cu sârg la proiectele rămase
neterminate în această după-amiază. Ai grijă să verifici totul de două ori,
pentru a evita greșelile accidentale, cum ar fi lipsa unei semnături.

Reziști tentației de a socializa și rămâi concentrat pe ceea ce ți-ai propus
să obții. În această seară participi la un eveniment de o importanță
politică, moment în care poți descoperi noi oportunități.
Capricorn
Pe măsură ce astăzi îți petreci timpul ajutându-i și sfătuindu-i pe

alții, simți că te ajuți pe tine. Activitățile caritabile îți aduc recompense
monetare și oportunități romantice. Astăzi primești vești bune în legătură
cu sănătatea unei persoane dragi. Relațiile pot fi foarte pasionale. Astăzi
te simți bine alături de copii și de persoane tinere. Această perioadă
poate fi petrecută împreună cu o persoană tânără, cu nevoile și dorințele
acesteia: un hobby, un proiect pentru școală sau doar să vă petreceți
timpul împreună.Seara îți va fi ocupată de un film sau de o carte nouă.
Vărsător
Astăzi îți va fi mai greu să te exprimi, pentru că o să ai capul plin de

alte lucruri. Poți trece peste dificultăți dacă îți faci o listă care să te
ghideze pe tot parcursul zilei. Posezi un simț al valorii puternic și ar fi
bine să ții cont de reducerile de după sărbători și să achiziționezi niște
accesorii pentru casă. Dacă iei un membru al familiei sau un prieten cu
tine la shopping în această după-amiază, vei putea să cumperi lucruri
care să le placă tuturor membrilor familiei. Cele mai fericite momente din
această lună se datorează dorinței tale de a-i ajuta pe alții.
Pești
Ziua de azi decurge bine. Simți nevoia unei schimbări, dorința să

scapi de tiparele depășite din trecut. Planurile de călătorie sunt, de
asemenea, posibile. După-amiază va trebui să revizuiești câteva
contracte sau propuneri. Ziua de azi este una plină și cu un final pozitiv.
Seara este plină de oportunități sociale. Vei merge la shopping pentru
puțin vin, brânză, etc. Dragostea plutește în aer!
Balanța
Nu-ți subestima talentele! Dacă azi îți cere cineva să participi la un

concurs de talente ar trebui să te gândești mai bine înainte de a refuza!
Îți va face plăcere să te testezi și să faci ceva mai neobișnuit. După-
T i t l u 2 | 115
amiază îți vei ajuta niște prieteni. Seara ți-o vei petrece verificându-ți
mail-ul și navigând pe net.
GENERIC METEO
METEO (31 ian. 2011)
În această noapte, vremea va fi geroasă în centrul şi sudul ţării,

unde minimele termice vor fi de minus 13, minus 16 grade. Şi la Bălţi va
fi ger, minus 15 grade, iar la Briceni şi Soroca vor fi minus 7, minus 8
grade Celsius. Mâine cerul va fi mai mult noros. Mercurul din termometre
va indica minus 5 grade la Briceni şi la Bălţi. 4 grade cu minus vor fi la
Orhei şi la Tiraspol. În sud, la Comrat şi Cahul, dar şi în Capitală, la
amiază se vor înregistra minus 2 grade, iar la Leova va fi un grad cu
minus. Vremea va fi frumoasă şi în următoarele zile. Dacă marţi va fi mai
rece, 5 grade cu minus în Capitală, şi ger pe timp de noapte, atunci spre
sfârşitul săptămânii vremea se încălzeşte. Şi în România, la primele ore
vremea va fi geroasă. În zonele joase se va semnala ceaţă. La Iaşi şi
Constanţa regimul termic rămâne neschimbat, zero grade Celsius. La
Galaţi şi la Sibiu vor fi minus 3 grade, cu un grad mai frig va fi la
Bucureşti. În vestul ţării vecine, la Cluj vor fi 5 grade cu minus, minus 3 la
Craiova, 2 grade cu minus vor fi la Timişoara. La Oradea vor fi zero
grade în condiţiile unui cer variabil. Pe continentul european, precipitaţii
vor cădea la Moskova, sub formă de ninsoare, unde vor fi minus 5 grade,
şi la Istanbul, lapoviţă, şi vor fi 6 grade cu plus. La Praga vor fi 2 grade
cu minus, iar la Oslo, minus 1, în condiţiile unui cer variabil. La Londra şi
Paris, soarele va străluci din plin, în condiţiile în care în termometre vor fi
3, şi respectiv 2 grade Celsius. În sud, 6 grade vor fi la Madrid, iar la
Roma va fi de două ori mai cald, 12 grade în condiţiile unui cer noros.
GENERIC FINAL
LUCRARE PRACTICĂ Nr. 11
LPM-11. Tehnica actorului de teatru radiofonic

1. Tema lucrării
Tehnica actorului de teatru radiofonic
Deprinderea studenților cu specificul mijloacelor tehnice și
exersarea mijloacelor de expresie specifice teatrului radiofonic.
Lucrarea practică urmărește ca studenții să poată descoperi,

înțelege și exersa acele mijloace de creație și de expresie, studiate și
dobândite la arta actorului de teatru, care le pot folosi și pot avea
aplicabilitatea actorului de teatru radiofonic. De asemenea vor lua
cunoștință nemijlocit și vor trebui să-și însușească abilități și tehnici
specifice teatrului radiofonic. În intervalul de timp afectat acestei lucrări
studenții vor avea de parcurs un traseu cu sarcini de îndeplinit.
1. Lectura textului piesei care stă la baza adaptării pentru teatru

radiofonic. (individual)
2. Participarea la întâlnirea cu regizorul pentru distribuirea rolurilor.
3. Lucrul, împreună cu scenaristul și regizorul, la adaptarea

scenariului în vederea realizării variantei radio. (colectiv, distribuție)
4. Participarea la repetițiile de lectură a decupajului regizoral.
5. Descoperirea, sub îndrumarea regizorului, a conceptului

personajului interpretat și modalitățile prin care acesta poate
căpăta pregnanța, unicitate și, mai ales cum poate căpăta
„întruchipare” sonoră.
6. Descoperirea situațiilor dramatice și relațiilor dintre personaje și

cum se pot ele căpăta materialitate în condițiile specifice teatrului
radiofonic.
7. Cunoașterea elementelor tehnice elementare ale unui studio de

înregistrare audio și a specificului lucrului cu acestea în vederea
T i t l u 2 | 117
obținerii unei valori cât mai ridicate a transpunerii actului de creație

artistică individuală și de echipă, în varianta audio.
8. Participare la repetițiile finale, și adaptarea la sarcinile de creație și

producție stabilite de regizor (îndrumător).
9. Participarea la înregistrarea propriuzisă a materialului dramatic sub

conducerea regizorului.
10. Ascultarea înregistrării finale și feedback din partea

îndrumătorului de practică, cu privire la modul de îndeplinire a
obiectivelor stabilite de lucrarea de laborator.
Studio de înregistrări audio, cu dotările necesare.
Aplicarea performantă a cunoștințelor dobândite de-a lungul anilor

de studiu, aplicarea și adaptarea lor creativă la specificul actoriei de
teatru radiofonic și însușirea cunoștințelor noi, căpătate în timpul lucrului
la lucrarea de laborator.
Piesa NUNTA. Adaptare radiofonică de Gavril Pinte. ( vezi Anexa 1)
SPECIFICITATEA MIJLOACELOR DE EXPRESIE ALE ACTORULUI DE

TEATRU RADIOFONIC. CONSIDERAȚII GENERALE.
În contextul complexităţii profesiei de actor, a fi actor de teatru

radiofonic poate fi, preluând un termen propriu mai degrabă profesiunilor
tehnice, o specializare. În sensul că deprinderile dobândite şi exerciţiul
aplicat din sfera teatrului realist psihologic sunt indispensabile, iar
specificitatea provine din necesitatea amplificării unor alte mijloace decât
cele din teatrul de scenă.
Teatrul radiofonic își poate demonstra inventivitatea creatoare doar

prin redescoperirea textului şi a calităţilor lui dramatice intrinsece. De
aceea, nu-şi permite eliminarea sau minimalizarea cuvintelor prin invenții
paratextuale ce nu sunt cerute şi nici justificate de ideatică. De aceea
actorul de teatru radiofonic nu se poate bizui decât pe şansa de a pune
în valoare textul, conflictul dramatic ca atare, pe strădania de a-i sesiza
filonul de valori şi de a-l potenţa prin valoarea cuvântului, pe forţa
dinamică a acestuia de a crea imagini. Actorul de tetru radiofonic este
obligat, dacă are în vedere obţinerea performanţei profesionale, să îşi
reamintească supremaţia textului, accentuând rolul cuvântului şi al
expresivităţii rostirii în complexul de semne al limbajului teatral. Pentru
studentul actor este o ocazie de a evolua în arta rostirii de a da
frumuseţe limbii, de a înnobila cuvântul de cele mai profunde semnificaţii
ale sale. Reducţia mijloacelor de comunicare intensifică, paradoxal,
comunicarea. Înlăturând transmiterea vizuală a jocului actoricesc şi
rămânând expresia concentrata, concentrată în reducţia imaginii la cea
sonoră, textuală, se câştigă în concentrare asupra prezenţei sonore a
vocii umane.
În teatrul radiofonic, cea de a treia dimensiune este ascultătorul,

care, dacă în teatrul vizual participă la acţiune, aici reconstituie faptele şi
întâmplările.
Datoria actorului este de a-i pune în mişcare imaginaţia prin forţa

sugestiei interpretative. Pe cale de consecinţă este necesară atât
adaptarea radiofonică a textului dramatic cât și adaptarea mijloacelor
actorului.
OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE DIN PROGRAMA ANALITICĂ,

AFERENTE ÎN MOD NECESAR, ACESTEI LUCRĂRI PRACTICE.
Arta Actorului
 Dobândirea de către student a capacităţii de a produce evenimente

fenomenologice psihologice şi intelectuale (ale personajelor).
 Dezvoltarea capacităţii de a răspunde unor cerinţe regizorale

diverse.
 Recăpătarea componentei naturale şi obţinerea adevărului

comportamental.
T i t l u 2 | 119
 Implicarea, disponibilitatea, creativitatea individului în cadrul

grupului.
 Funcţionarea organică în situaţia convenţională. Procesualitate

continuă.
 Construirea unui parcurs psihologic pe un subiect dat şi atent

respectat.
 Construirea unui parcurs personal, ca rezultat al analizei

structurale a unui text dramatic clasic, de tip realist-psihologic.
 Dezvoltarea capacităţii de transpunere a unei idei autoritale în

parcurs actoricesc organic şi procesual.
Vorbire Scenică
1. Conştientizarea aparatului fonator şi dezvoltarea de abilităţi şi

2. Dezvoltarea abilităţilor în emisia vocalelor.
3. Antrenarea mecanimelor de articulaţie.
4. Tehnica vorbirii de performanţă (impostaţie, dicţie, expresie

artistică, vorbire pe efort, elemente de afectivitate în vorbire) ;
5. Tehnica vorbirii la microfon ;
6. Înregistrarea recitalului-studiu pe suport magnetic.
APTITUDINI ȘI CUNOȘTINȚE NECESARE CU PRECĂDERE
Studentul participant la acest laborator va trebui să facă dovada, cu

precădere, unei prestaţii superioare de tehnica vorbirii, dar şi a unor
calităţi în zona construcţiei de personaje credibile şi sugestive, pentru a
putea transforma simplele date tehnice ale rostirii (dicţie, frazare, ritm,
intensitate, impostaţie,etc.) într-o forţă expresivă generatoare de impact
emoţional.
Anexa 1
N U N T A de Cornel Teulea
Personaje
MIRELE, MIREASA, NUNTAŞUL, RESPONSABILA LOCALULUI,

ŞEFUL DE SALĂ, CHELNERII A 1, 2 şi 3, CHELNERII B 1, 2 şi 3,
TRECĂTORI
EXTERIOR. CLOPOTE DE BISERICĂ şi TRAFIC URBAN, apoi CIORI,

multe CIORI care croncăne şi zboară… fâlfâit. TRECERE în INTERIOR.
ŞEFUL DE SALĂ Muzica! (ACORDURI MUZICALE) Chelnerii! Atenţie!
CHELNERII A şi B Da, şefu!
ŞEFUL DE SALĂ Vesela s-a pus?
CHELNERII A şi B Da, şefu!
ŞEFUL DE SALĂ Pentru 250 de persoane?
CHELNERII A şi B Da, şefu…
ŞEFUL DE SALĂ Aprindeţi lumânările! (ACORDURI MUZICALE)

Alinierea la intrare.
(PAŞI DE ALINIERE stânga – dreapta)
Muzica – atenţie! Se apropie de local Mirele, Mireasa şi… un nuntaş.

Când intră în local daţi drumul la melodie.
(SCÂRŢÂIT DE UŞĂ DESCHISĂ, apoi MUZICA, instrumentală şi vocală

- chelnerii – Mulţi ani trăiască)
Stimate mire, dragă mireasă, iubite nuntaş! Bine aţi venit la PANĂ DE
VULPE, localul nostru. Însăşi responsabila localului are plăcerea să vă
întâmpine personal.
RESPONSABILA Da… Da…
(HOHOT DE RÂS. MUZICA încetează.)
ŞEF Să înceapă nunta! Muzica!
(O ALTĂ MELODIE)
Stimate mire, dragă mireasă, iubiți nuntaşi, poftiţi! Progresaţi! Luaţi loc,
vă rog, luaţi loc! Progresaţi!
T i t l u 2 | 121
CHELNERII A Doamnă, domnule, domnule!
CHELNERII B Doamnă, domnule, domnule!
CHELNERUL A1 Gustările dumneavoastră!
(ZGOMOTE SPECIFICE)
CHELNERUL B2 Şi aperitivele dumneavoastră!
(ZGOMOT DE LICHID TURNAT ÎN PAHARE)
CHELNERII A şi B Doamnă, domnule, domnule! Poftă bună.
(MUZICA acompaniind textul care urmează.)
MIREASA Dragul meu.
MIRELE Iubito! … Asta e deocamdată.
NUNTAŞUL Deocamdată avem de toate pe masă.
MIREASA Da… măsline din Grecia, brânză din Olanda şi salam tocmai
de la Sibiu.
CHELNERII A Doamnă, domnule, domnule! Noi vă dorim noroc şi fericire

la toţi.
CHELNERII B Şi noi vă dorim – vă dorim poftă bună. (ÎNCHEIERE

MUZICALĂ)
NUNTAŞUL Deocamdată asta e.
MIRELE ŞI MIREASA Da, asta e deocamdată.
NUNTAŞUL Orchestra mi se pare – orchestra mi se pare bună. Nu?

Orchestra!
MIELE Dimpotrivă, mie mi se pare proastă.
MIREASA Adunătură de ţigani.
NUNTAŞUL Sunt totuşi talentaţi.
MIRELE Ei, şi?
MIREASA Chelnerii, mi se pare că ei sunt talentaţi. Foarte talentaţi !

MIRELE Mi se par chiar zeloşi.
NUNTAŞUL Un pic ciudaţi – nu credeţi?
MIRELE Nu ştiu ce să mai spun.
MIREASA Sunt multe de spus. Nici în biserică n-am intrat. Şi mi-am

dorit asta dintotdeauna. Să intru mireasă în biserică… (MUZICĂ
“adecvată” ironic - tremolo) Mi-am dorit să mă unesc cu cel iubit în faţa
altarului… Şi doar biserica e la doi paşi de aici… (MUZICA se termină)
NUNTAŞUL Nu erau naşi, nu puteam intra în biserică.
MIRELE Ai fi putut fi tu naşul, nu?
NUNTAŞUL Nu cred.
MIREASA De ce?
NUNTAŞUL N-am parteneră. SUNT SINGUR, NU!?
MIREASA Linişte!
MIRELE Ce-i?
NUNTAŞUL Ce este?
MIREASA Se aude ceva pe stradă.
MIRELE Se aude ceva?
NUNTAŞUL Ce?
MIREASA Lume, am auzit lume pe stradă.
MIRELE Nu se poate, aş fi auzit şi eu ceva.
NUNTAŞUL Şi eu la fel.
MIREASA Uită-te, dragul meu, uită-te pe fereastră. Sunt sigură că am

auzit voci. Şi nişte paşi am auzit.
NUNTAŞUL Eu n-am auzit nimic. Cred că te-ai înşelat. Erai cu gîndul la

naşi… şi cine ştie ce ţi s-a părut.
MIREASA Nu mi s-a părut nimic! Am auzit pur şi simplu CEVA pe stradă!

T i t l u 2 | 123
MIRELE Bine, o să mă uit pe geam.
TRECERE. MUZICĂ în surdină pe scena următoare
MIREASA Ei, ce este?
MIRELE Nimic.
MIREASA Cum nimic?
MIRELE Nimic!
MIREASA Nu se poate. Trebuie să fie ceva. Am auzit bine. Trebuie să

fie ceva.
MIRELE E.. Era o cioară, poftim.
MIREASA Cioară?
MIRELE Da, a căzut probabil din vreun copac. Sau de pe acoperiş. Asta
e tot… deocamdată.
MIREASA Dar cum să cadă cioara?
MIRELE Moartă.
NUNTAŞUL N-am auzit nici o împuşcătură, nimic.
MIRELE Dar ciorile mor doar împuşcate?
MIREASA Nu!… Dar trăiesc mai mult decât omul.
MIRELE Şi ce-i cu asta?
MIREASA Nu ştiu… Nu mi se pare firesc.
MIRELE Dracu mai ştie ce-i firesc şi ce nu-i.
MIREASA Şi… înafară de cioară n-ai mai văzut nimic?
MIRELE Absolut nimic.
NUNTAŞUL Fir-ar să fie.
TRECERE
ŞEFUL DE SALĂ Chelnerii!

CHELNERII A şi B Da, şefu, da!
ŞEFUL DE SALĂ Responsabila! Să nu uităm de iubita noastră

Responsabilă. Să fie servită!
CHELNERII A şi B Da, şefu, da, da!…
RESPONSABILA (HOHOT DE RÎS) Mulţumesc, drăguţă, mulţumesc.
CHELNERUL B1 Sărut mîinile, doamnă, sărut mîinile… (alt HOHOT DE

RÎS al Responsabilei)
ŞEFUL DE SALĂ Luaţi-le băutura şi gustările.
CHELNERUL A2 Bine, dar nici nu s-au atins de ele..
CHELNERUL B2 N-au consumat.
CHELNERIŢA A3 N-au avut timp. Nici de băuturi, nici de gustări.
ŞEFUL DE SALĂ Ridicaţi-le!
CHELNERII A şi B Da, şefule, bine, şefule. (MIŞCARE brauniană,

ZGOMOT DE PAŞI, VESELĂ, inclusiv PAHARE şi STICLE SPARTE)
Doamnă, domnule, domnule, doamnă, domnule, domnule!…
ŞEFUL DE SALĂ Supa! Aduceţi supa, berea şi vinul. Berea şi vinul.

Supa, berea şi vinul. (MUZICĂ – o altă melodie! MIŞCARE
brauniană, ZGOMOT DE PAŞI, VESELĂ, inclusiv STICLE deschise şi
golite şi PAHARE umplute)
CHELNERUL A1 Doamnă!
CHELNERUL A2 Domnule!
CHELNERUL A3 Domnule, supa!
CHELNERUL A1 Supa dumneavoastră, domnule!
CHELNERUL A2 Domnule! doamnă, domnule, domnule, doamnă…

(simultan cu ceilalţi chelneri…)
CHELNERUL B1 Vinul!
CHELNERUL B2 Berea!
T i t l u 2 | 125
CHELNERUL B3 Berea şi vinul!
CHELNERUL B1 Şi berea!
CHELNERUL B2 Şi vinul!
CHELNERUL B3 Doamnă, domnule, domnule! Consumaţi!
CHELNERII A Poftă bună! Mîncaţi!
CHELNERII B Progresaţi! Beţi!
CHELNERII A Mîncaţi! Consumaţi!
CHELNERII B Progresaţi!
TRECERE MUZICALĂ
MIREASA Voi cum vă explicaţi toate astea?
MIRELE Personal nu-mi explic nimic – deocamdată.
NUNTAŞUL Nici eu nu pot spune mare lucru
MIREASA Dar de ce, iubitule, de ce?
MIRELE Nu-s capabil, pesemne.
MIREASA E totuşi nunta noastră. Nu?
MIRELE Aşa cred, iubito.
MIREASA Cum… crezi? MIRELE Aşa!… MIREASA Nu eşti sigur?
MIRELE Dacă mă uit la noi – sunt. Sunt foarte sigur. Dar cînd mă
gîndesc la cei pe care I-am invitat şi n-au venit – nu ştiu ce să mai cred.
MIREASA Precis i-am invitat?
MIRELE Am făcut invitaţiile împreună, după cîte ştiu.
MIREASA Da… Dar le-ai trimis sigur?
MIRELE De asta sînt sigur! N-am lăsat nici una netrimisă!
MIREASA Cu toate astea n-a venit decît… un invitat. El.
NUNTAŞUL Da, eu…

MIRELE Situaţia mă depăşeşte!
NUNTAŞUL Pe mine la fel.
MIREASA Şi pe mine la fel, numai că ăştia ne-au adus deja supa…
NUNTAŞUL Şi berea… şi vinul.
(din PLANUL 2) MUZICĂ
CHELNERII B Doamnă, domnule, domnule!
CHELNERII A Poftă bună! Mîncaţi! Consumaţi!
CHELNERII A Consumaţi!
CHELNERII B Beţi!
CHELNERII A Mîncaţi!
(din PLANUL 1)
MIREASA Îngrozitor, timpul trece!
MIRELE Trece, da…
MIREASA O să treacă şi nunta noastră.
MIRELE Da, trece şi ea, odată cu supa, cu berea, cu vinul şi cu ce-o

mai veni.
MIREASA Taci, te rog. Taci!…
MIRELE Iar ai auzit ceva afară?
MIREASA Da, dragul meu. Am auzit, poţi să fii sigur.
MIRELE Vrei să mă uit pe fereastră?
MIREASA Da, vreau, dragul meu, vreau.
MIRELE S-a făcut.

T i t l u 2 | 127
TRECERE MUZICĂ mixată cu SUNETUL CLOPOTELOR de la

BISERICĂ şi cu un HOHOT DE RÎS al Responsabilei
MIRELE Iubito!
MIREASA Ce-i, dragul meu, ce-i?
MIRELE Nimic. A dispărut cioara.
NUNTAŞUL Cum a dispărut?
MIRELE Cred c-a mîncat-o vulpea. (un alt HOHOT DE RÎS al

Responsabilei)
MIREASA Ce vulpe?
MIRELE Sau a înghiţit-o… întunericul. Una sau alta – nu mai are nici o
importanţă.
MIREASA şi NUNTAŞUL Ce întuneric?
MIRELE Întunericul nopţii.
MIREASA şi NUNTAŞUL Al nopţii?
MIRELE Sau al lui Dumnezeu. Sau al diavolului.
MIREASA Asta e prea de tot. Nu poate fi întuneric.
MIRELE Aici nu, dar afară este.
MIREASA Ce facem cu nunta?
MIRELE Nimic O petrecem.
MIREASA O petrecem?
MIRELE Sau ne petrece ea pe noi.
CHELNERII A şi B Doamnă, domnule, domnule!…
CHELNERUL A1 Vin.
CHELNERUL B1 Supă.
CHELNERUL A2 Bere.
CHELNERUL B2 Supă.
CHELNERUL A3 Mai doreşte cineva?
CHELNERUL B3 Vin.
CHELNERUL A1 Supă.
CHELNERUL B1 Bere.
CHELNERUL A2 Supă.
CHELNERUL B2 Nu?
CHELNERUL A3 Nu consumă nimeni?
CHELNERII A şi B Bine, doamnă, domnule, domnule. Bine.
EFECT SONOR
NUNTAŞUL Ei sînt foarte amabili.
MIREASA Cine?
NUNTAŞUL Chelnerii.
MIREASA Prea amabili.
MIRELE De ce-s ei atît de amabili?
MIREASA Pentru că nu ne întreabă de invitaţi, de ceilalţi.
NUNTAŞUL Nu-i treaba lor.
MIRELE E treaba noastră, adevărat, numai că ei s-au pregătit pentru

250 de persoane. Nu?
NUNTAŞUL Ar fi făcut mai greu faţă la 250 de persoane. Cu noi se

descurcă uşor.
MIRELE Desigur. Una-i 250 şi alta-s 3.
TRECERE EFECT SONOR
MIREASA La ce te gîndeşti, dragul meu?
MIRELE La Kafka.
MIREASA Tocmai acum?

T i t l u 2 | 129
MIRELE M-ai întrebat la ce mă gîndesc.
MIREASA Tocmai astăzi?
Mirele Nu prea am de ales.
MIREASA Ar trebui să dansăm.
MIRELE Adevărat. N-am dansat încă nici un dans şi doar e nunta

noastră, iubito.
MIREASA Da, iubitule!
ORCHESTRA ACORDURI DE DANS
MIRELE Dacă vrei să dansăm, dansăm, poftim!
MIREASA Aş vrea mai întîi la toaletă
MIRELE Desigur. Te conduc.
ORCHESTRA ÎŞI ÎNCHEIE ACORDURILE DE DANS
ŞEFUL DE SALĂ Iubita noastră Responsabilă a consumat supa! Să fie

servită cu friptură!
CHELNERII A şi B Da, şefu, da, da!… Doamnă!…
RESPONSABILA (HOHOT DE RÎS) Mulţumesc, drăguţă, mulţumesc.

ŞEFUL DE SALĂ Luaţi-le supa.
CHELNERUL A2 Bine, dar nici nu s-au atins de ea..
CHELNERUL B2 N-au apucat. N-au consumat!
CELNERIŢA A3 N-au prea avut timp..
ŞEFUL DE SALĂ Luaţi-le supa!

Domnule, domnule, domnule, domnule!…
ŞEFUL DE SALĂ Friptura! Aduceţi friptura, friptura!... (MUZICĂ – o altă

melodie! MIŞCARE brauniană, ZGOMOT DE PAŞI, VESELĂ)
CHELNERUL B1 Domnule, friptura!
CHELNERUL A2 Fripturile dumneavoastră, domnule!
CHELNERUL B2 Domnule! Domnule, domnule…
CHELNERUL A3 Berea, vinul şi fripturile dumneavoastră!
CHELNERUL B3 Domnule, domnule, domnule!
CHELNERUL A1 Poftă bună! Mîncaţi!
CHELNERUL B1 Progresaţi!
CHELNERII A Beţi! Consumaţi!
CHELNERII B Mîncaţi!
TRECERE mixată cu APA DE WC
MIREASA Ai uitat să mă inviţi la dans, iubitule.
MIRELE N-am uitat, dar uite că-ntre timp ne-au adus friptura.
MIREASA Adevărat. S-ar fi răcit pînă am fi dansat noi.
MIRELE Mai cu seamă că melodiile sînt lungi.
NUNTAŞUL Le lungesc ei intenţionat.
MIRELE Trag de timp.
MIREASA Cu toate acestea timpul trece prea repede, iubitule. Ne-au

adus deja friptura şi asta înseamnă că nu mai e mult şi se termină nunta.
NUNTAŞUL Mai sînt sarmalele probabil.
MIRELE Da, am comandat sarmale.

T i t l u 2 | 131
MIREASA Cu toate astea sînt disperată, iubitule.
NUNTAŞUL Eu trebuie să mă mişc puţin. Mă duc pînă la fereastră.
TRECERE
EFECT SONOR
MIRELE Ce faci, plîngi, dragostea mea?
MIREASA Nu plîng prea tare, iubitule.
MIRELE Plîngi la propria ta nuntă, iubito.
MIREASA Ştiu că nu-i bine.
MIRELE E chiar rău. Un semn rău de tot.
MIREASA Ştiu, n-am să mai plîng. Uite, nu mă mai gîndesc la ei.
MIRELE La care ei?
MIREASA La părinţi, la fraţi, la naşi şi la nuntaşii care ne lipsesc de şa

nuntă.
MIRELE Bine. Nu te mai gîndi.
MIREASA Cum de-a putut mama?
MIRELE Ai spus că nu te mai gîndeşti.
MIREASA Tu poţi să nu te gîndeşti de ce nu sînt aici tatăl tău şi mama

ta, şi invitaţii tăi?
MIRELE Nu mă-ntreba, vrei să plîng şi eu?
MIREASA Ar fi un semn cum nu se poate mai rău.
MIRELE Te iubesc.
MIREASA Şi eu te iubesc.
NUNTAŞUL Scuzaţi-mă.
MIREASA Unde-ai fost?
NUNTAŞUL M-am uitat pe fereastră.

MIREASA Şi?
NUNTAŞUL Apar primele stele.
MIREASA E clar. Nu mai vine nimeni!
NUNTAŞUL Nu vă pierdeţi speranţa.
MIRELE ŞI MIREASA Cum adică?
NUNTAŞUL Poate că sînt pe drum. Iar drumul e lung…
MIRELE Exclus. Nici un drum nu poate fi atît de lung.
MIREASA Toate drumurile ar fi trebuit să se termine demult în faţa

bisericii.
MIRELE Nu poate fi vorba de asta, desigur.
NUNTAŞUL La nunţi sînt obiceiuri şi obiceiuri. Prin unele locuri se închid

drumurile, prin altele se fură mireasa…
MIRELE Pe-aici se pare că se fură nuntaşii.
MIREASA Se fură nunta întreagă.
MIRELE Ni se fură nunta într-adevăr.
MIREASA Linişte, se aude ceva pe stradă. Nu auziţi nimic?
NUNTAŞUL Parcă aud ceva.
MIRELE Da…
NUNTAŞUL Ei trebuie să fie. Da…
MIREASA Sînt ai noştri, nu-i aşa, iubitule?
MIRELE Mă duc să mă uit.
MIREASA Du-te, iubitul, du-te.
SCURTĂ TRECERE. EXTERIOR. TRAFIC. RUMOARE.
a) Intră în localul ăsta?
b) În ăsta? Nici nu mă gîndesc.

T i t l u 2 | 133
c) De ce mă?
d) Pentru că aici e PANĂ DE VULPE. Nu vedeţi firma?
e) Ce, mă?
f) Citeşte şi tu firma de sus.
g) PANĂ DE… VULPE.
h) Ptui, fir-ar mama ei a dracului.
i) Aşa ceva nu există.
j) Sigur că nu există.
k) E lucrul dracului.
l) Nu mai intrăm.
m) Haideţi să fugim cît mai repede de aici!
n) Doamne fereşte!
o) Doamne apără-ne şi ne păzeşte.
SCURTĂ TRECERE în INTERIOR
MIREASA Cine au fost?
MIRELE Nu ştiu.
MIREASA De ce nu te-ai dus să te uiţi?
MIRELE Nu ştiu:
MIREASA Ai spus că te duci să te uiţi şi nu te-ai dus.
MIRELE Am spus-o, recunosc.
MIREASA Poate au fost ai mei. Sau ai tăi.
MIRELE Poate că da, poate că nu.
MIREASA Şi dacă au fost ei?
MIRELE Dacă au fost au plecat. Nu mai sînt.
MIREASA De ce, de ce au plecat?

MIRELE Pentru că n-au putut accepta PANĂ DE VULPE mai înainte ca

însăşi natura s-o fi creat. Le-a fost chiar teamă şi au fugit.
MIREASA Ştii că ai dreptate?
NUNTAŞUL Sută la sută. Aşa ceva nu se poate accepta.
MIREASA Dar noi cum am acceptat-o?
MIRELE Noi am fost nişte proşti.
MIREASA Nu-i adevărat, iubitule.
MIRELE Ce nu-i adevărat, iubito?
MIREASA Că nu există… localul ăsta.
MIRELE Există PANĂ DE VULPE?
MIREASA Desigur. Sîntem înăuntru, uite…
MIRELE Văd. E totuşi o eroare.
MIREASA Ce anume?
MIRELE Tot ce-i aici, probabil.
NUNTAŞUL În cazul acesta cum rămîne cu adevărul?
MIRELE Aşa cum a spus Unamuno.
NUNTAŞUL Nu-mi aduc aminte acum de Unamuno.
MIREASA Nici eu. Pentru că o am în cap doar pe mama, pe tata şi pe

ai mei.
MIRELE Unamuno spunea că eroarea în care se crede e mai preţioasă

decît adevărul în care nu se crede.
MIREASA ŞI NUNTAŞUL Asta-I tragedie curată.
MIRELE Ba, e viaţa aceasta a noastră pur şi simplu..
MIREASA ŞI NUNTAŞUL Nuuu! (ORCHESTRA)
CHELNERII A Beţi şi vă simţiţi bine la noi.
MIREASA, MIRELE ŞI NUNTAŞUL Nuuu!

T i t l u 2 | 135
CHELNERII B Lumea a progresat.
MIREASA ŞI NUNTAŞUL Nuuu!
CHELNERII A Beţi şi vă simţiţi bine.
CHELNERII B Mîncaţi, porcul se sleieşte!
CHELNERII A Consumaţi şi progresaţi.
CHELNERII B Avansaţi şi consumaţi.
CHELNERII A Noi am consumat şi-am progresat.
CHELNERII B Am avansat.
CHELNERII A Am consumat şi-am progresat.
CHELNERII B Am avansat şi-am consumat.
CHELNERII A Am consumat şi-am progresat.
CHELNERII B Am avansat.
CHELNERUL A1 Am trecut de la PANĂşi VULPE la PANĂ DE VULPE.
CHELNERUL B1 Şiinţific.
CHELNERUL A2 Dialectic.
CHELNERUL B2 Materialist.
CHELNERUL A3 Istoric.
CHELNERUL B3 Şi semiotic.
CHELNERII A ŞI B Noi credem în SEMN.
MIREASA, MIRELE ŞI NUNTAŞUL Şi noi!
CHELNERII A ŞI B Ne pare bine.
MIRELE Aiurea!
CHELNERII A ŞI B Poftiiim?
MIREASA Noi credem în alte semne.
CHELNERII A ŞI B Ce semne?
MIREASA Creştineşti, tradiţionale… (MIŞCARE brauniană)
CHELNERII A ŞI B Aiurea! Aiurea! Aiurea!!!
CHELNERII A Luaţi şi mîncaţi! Poftiţi! Serviţi! Luaţi şi mîncaţi!

Consumaţi!
CHELNERII B Luaţi şi beţi. Poftiţi! Luaţi şi beţi. Consumaţi!
CHELNERII A ŞI B Şi credeţi ca noi – în noi! Consumaţi şi credeţi ca noi

– în noi! Şi credeţi ca noi – în noi! Consumaţi şi credeţi ca noi – în noi!
TRECERE
MIREASA Iubitule, mi-e frică de ei. Ăştia nu mai seamănă a chelneri.
MIRELE Dă-I dracului!
MIREASA Tare mi-e frică.
MIRELE Iubito!
MIREASA Taci, te rog, taci!
MIRELE Să tac cînd nu văd nici o diferenţă între semiotica lor şi retorica
medievală?
NUNTAŞUL Taci. Şi mie mi se par periculoşi, taci.
MIRELE Între PANA lor DE VULPE şi primejdioasele hanuri întunecate

de acum 500 de ani – LEUL DE AUR,
LA PODUL ROTUND, LA CIOARA VOPSITĂ şi multe altele

asemănătoare – nu-i nici o difeerenşă. Diferenţă.
Nu pot, prin urmare, să tac. Sînt fiinţă raţională, ce dracu. Şi apoi mai
este şi nunta mea – pentru care am cheltuit o groază de bani, de timp şi
de speranţă. Unde-s rezultatele?
MIREASA Taci, iubitule, ăştia or să ne bată.

T i t l u 2 | 137
MIRELE Bătaie ar trebui să le dăm noi lor – pentru că au creat

premeditat o confuzie impardonabilă.
MIREASA Adevărat, invitaţii noştri or fi crezut că noi glumim, că nu

putem face nunta într-un asemenea loc – şi n-au mişcat un deget.
NUNTAŞUL Cu excepţia mea.
RESPUNSABILA (HOHOT DE RÎS grotesc)
NUNTAŞUL Doamne, responsabila asta îmi face rău.
MIRELE Greaţă. Pur şi simplu mi-e greaţă.
MIREASA Iertaţi-mă, îmi vine să vomit.
NUNTAŞUL Am tot urmărit-o pe neruşinata de Responsabilă. Se

îndoapă încontinuu ca o nesimţită şi bea cu aceeaşi măsură a nesimţirii.
MIREASA Se întîmplă lucruri ciudate aici. Hai să plecăm, iubitule.
MIRELE N-am ajuns la sarmale, iubito.
MIREASA Oricum nici unul din noi nu s-a atins de nimic. Hai să plecăm.
NUNTAŞUL Eu sînt de aceeaşi părere
MIRELE Să plecăm atunci.
EFECT SONOR
ŞEFUL DE SALĂ Doamnelor şI domnilor!
CHELNERII A şi B Da, şefu, da, da!…
ŞEFUL DE SALĂ Responsabila - a terminat fripturile! Sarmalele! Să fie

servită cu sarmale!
CHELNERII A şi B Da, şefu, sarmalele, da, da!… Doamnă!…
RESPONSABILA (HOHOT DE RÎS) Mulţumesc, mulţumesc.

ŞEFUL DE SALĂ Luaţi-le friptura.

CHELNERUL A3 Nu s-au atins nici de friptură..
ŞEFUL DE SALĂ Luaţi-le fripturile, am spus!

Domnule, domnule, domnule, domnule!…
ŞEFUL DE SALĂ Sarmalele! Serviţi sarmalele!... (MUZICĂ – o altă

melodie! MIŞCARE brauniană, ZGOMOT DE PAŞI, VESELĂ)
CHELNERUL B1 Domnule, sarmalele!
CHELNERUL A2 Sarmalele dumneavoastră, domnule!
CHELNERUL B2 Domnule! Domnule, domnule…
CHELNERUL A3 Berea, vinul şi sarmalele dumneavoastră!
CHELNERUL B3 Domnule, domnule, domnule!
CHELNERUL A1 Poftă bună! Mîncaţi!
CHELNERUL B1 Progresaţi!
CHELNERII A Beţi! Consumaţi!
CHELNERII B Mîncaţi!
MIRELE Vrei să mănînci, iubito?
MIREASA O, nu.
MIRELE Atunci de ce te-ai mai aşezat.
MIREASA Pentru că noi doi ne-am cunoscut la o vărzărie, mai ţii minte?
MIRELE Eram în anul trei.
MIREASA Eu eram în doi. Eram studenţi buni. Nu?

T i t l u 2 | 139
MIRELE În seara aceea ploua cu găleata şi am intrat în vărzărie să mă

adăpostesc.
MIREASA Eu eram la prima masă de lîngă uşă şi înfulecam două

sarmale. Mi-era o foame îngrozitoare.
MIRELE Cum ploaia refuza să înceteze – m-am aşezat, ea tot avea un

loc liber.
NUNTAŞUL Şi?
MIREASA Asta a fost tot.
NUNTAŞUL Cum tot?
MIRELE Ne-am îndrăgostit pe loc.
MIREASA M-a scos afară – în ploaie! – şi m-a plimbat prin tot oraşul
pînă noaptea tîrziu. Ţi-aminteşti?
MIRELE Da… Da… Atît de tîrziu încît ne-am rătăcit. Nu?
MIREASA Da… Şi la un moment dat… am nimerit într-o grădină plină cu

varză.
NUNTAŞUL Asta-i bună.
MIRELE Da.. Şi ne-am ascuns de ploaie sub varză. Doamne ce varză

era!
MIREASA Da… Şi spre dimineaţă… spre dimineaţă am fost prinşi de

nişte organe de ordine. (rîsete)
NUNTAŞUL Precis v-au amendat.
MIREASA Unul dintre miliţieni chiar asta a vrut să facă, dar eu am

început să tuşesc şi… şi celălalt miliţian a spus că sîntem liberi, că
putem pleca… dar să nu ne mai prindă prin varză că ne arde. (alte
rîsete)
MIREASA Ce faci, iubitule, unde te duci?
MIRELE Să închei socotelile cu cei de-aici şi să putem pleca.
MIREASA Foarte bine, rezolvă repede.

NUNTAŞUL Găsim noi un alt loc, nu porcăria asta. Dar pînă una alta,
luaţi plicul ăsta din partea mea. (ORCHESTRA – ACORDURI DE
ÎNCEPUT…) Hai, domnule, ia-l şi… casă de piatră.
MIRELE Mulţumim, mulţumim… Mă duc la Responsabilă să terminăm

odată.
(MUZICĂ – DANSUL MIRESEI)
CHELNERII Şi acum – dansul miresei! ( MUZICĂ – DANSUL MIRESEI)
Doamnă, dansul miresei!
MIREASA Nici nu mă gîndesc, domnilor.
CHELNERII Dansul miresei!
NUNTAŞUL Mireasa a spus că nu dansează.
CHELNERII Tu să taci, n-ai nici un drept. Nu tu eşti mireasa. Nici măcar

mirele nu eşti.
MIREASA Nu dansez, să vă intre asta în cap pentru totdeauna.
CHELNERII Dansul miresei! (HOHOTUL DE RÎS al RESPONSABILEI)
MIRELE ( din planul 2) Nu e corect, doamnă Responsabilă, n-am nimic

de plată! (HOHOTUL DE RÎS al RESPONSABILEI) Nu plătesc nimic.
RESPONSABILA Nu?!
MIRELE Nu, dimpotrivă, cei care trebuie să plătească sunteţi

dumneavoastră.
RESPONSABILA Noi?!
MIRELE Să plătiţi pentru diversiunea creată în rândul lumii. Nimeni nu

crede că existaţi!..
RESPONSABILA Nu existăm?! Ei, lasă că-ţi arăt eu că existăm!
MIRELE Au! Vai! Încetaţi! Au…
MIREASA (în prim plan)
Mireasa Ce faceţi? Lăsaţi-mă!

T i t l u 2 | 141
CHELNERII Hai, dansează, mireasă. Dansează cu noi.
MIERASA şi NUNTAŞUL Nu!...
CHELNERII Trebuie, mireasă, trebuie.
NUNTAŞUL Lăsaţi-o în pace. Lăsaţi-ne naibii în pace. Nu vă potoliţi? Ei,

bine, am să mă duc direct la Responsabilă să-i spun că vă ţineţi de
lucruri urâte.
MIREASA Du-te… Te rog, mai repede, grăbeşte-te.
MIREASA Domnilor!... Domnule chelner, te rog… Te rog ţi pe d-ta să mă

laşi în pace…Lasă-mă… Pentru numele lui Iisus Hristos, ce v-am
făcut? Cu ce v-am greşit? Spuneţi, vă rog. Nu are nimeni inimă? Nu aveţi
suflet? Lăsaţi-mă, nu aveţi dreptul…
ŞEFUL DE SALĂ Să n-o lăsaţi să scape!
CHELNERII Da, şefu! Bine, şefu!
MIREASA Vă rog, nu înţeleg ce se petrece aici, vă rog, vă rog în

genunchi, nu-mi faceţi rău… Nu, nu, nu…
TRECERE
CHELNERUL A1 Fir-ar a dracului de mireasă, a vomat pe noi.
CHELNERUL B1 Din sperietură.
CHELNERUL A2 O vacă nu vomită din sperietură.
CHELNERUL B2 Noi nu vomităm nici măcar din băutură.
CHELNERUL A3 Pentru că suntem fiinţe umane şi nu vomităm.
CHELNERUL B3 A şi urinat pe ea.
CHELNERUL B 1 Nu i-a fost uşor.
CHELNERUL A1 Nu e niciodată uşor să ajungi pe un acoperiş şi de

acolo… mai departe.
ŞEFUL DE SALĂ Voi n-aveţi nici o vină.
CHELNERII Vină, noi? Glumiţi.

CHELNERUL B3 Ea nu avea voie să intre acolo.
CHELNERUL A3 Trebuia să înveţe să citească la şcoală: Intrarea

persoanelor străine strict interzis.
ŞEFUL DE SALĂ Strict interzis1
CHELNERII Strict interzis!
CHELNERUL B1 Trebuia să înveţe să citească la şcoală.
ŞEFUL DE SALĂ E regretabil că mai sunt analfabeţi în ziua de astăzi.
MIRELE Domnilor… Domnilor…
ŞEFUL DE SALĂ Uitaţi-vă şi la ăsta.
CHELNERUL A1 Abia mai respiră.
CHELNERUL B2 Dacă n-a fost în stare să facă o nuntă, de ce s-a mai

însurat?
CHELNERUL A2 Să se fi însurat fără nuntă.
CHELNERUL B3 E amărât rău.
MIRELE Domnilor, Unde-i ea?... Unde-i mireasa mea?... Am lăsat-o

aici. N-aţi văzuto, domnilor? Domnilor… domnilor… N-aţi văzut-o pe
mireasa mea?
CHELNERUL A3 Nu mai e.
MIRELE Cum nu mai e?
CHELNERUL B1 A plecat de pe aici.
MIRELE Unde?
ŞEFUL DE SALĂ Pe dincolo… cum spuneţi voi.
MIRELE Nu înţeleg.
CHELNERUL A1 Eşti prea obosit.
MIRELE A fost furată cumva?
CHELNERII Poftim?
T i t l u 2 | 143
MIRELE E un obicei de nuntă să se fure mireasa. Nu ştiţi, a fost furată?
CHELNERII Da, domnule, asta s-a întâmplat.
ŞEFUL DE SALĂ A luat-o dracul.
MIRELE Poftim?
ŞEFUL DE SALĂ Ce? Te faci că nu pricepi?
MIREALE Acum înţeleg. A furat-o nuntaşul nostru. Nu trebuia s-o las cu

el. Acum trebuie să plătesc ca s-o iau înapoi. Mă descurc eu cu el,
suntem prieteni.
CHELNERII Minunat.
TRECERE MUZICALĂ. MARŞ FUNEBRU.
MIRELE De n-or fi umblat mai delicat cu ea? Mireasa mea…
RESPONSABILA Gata! S-a terminat!
CHELNERII S-a terminat.
MUZICĂ DE PETRECERE
ŞEFUL DE SALĂ Să vină justiţia să vadă.
Ne îndepărtăm de MUZICA DE PETRECERE şi ne apropiem de

CLOPOTE DE BISERICĂ.
FINAL

LPM-12. Tehnica actorului de divertisment radio
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de divertisment radio
Deprinderea și exersarea tehnicilor și mijloacelor specifice de expresie

ale actorului de divertisment radio, familiarizarea cu modul de realizare al
unei asfel de emisiuni şi modul de lucru în acest domeniu.
3. Descrierea lucrării de practică (paşii de parcurs de către

student)
Prima etapă, de la constituirea echipei care va lua parte la
realizarea unei emisiuni de divertisment radio în cadrul orelor de practică
va fi o întâlnire de lucru în care se vor stabili tipurile de literatură
umoristică şi genurile de comedie din care va fi alcatuită emisiunea
(fabule, poezii comice, schiţe umoristice, monoloage comice, stand-up
comedy, sketch-uri, adaptări din literatura umoristică clasică sau creaţii
originale, etc.). Studenții se vor documenta şi vor selecta materiale
pentru a le propune să facă parte din desfăşurătorul emisiunii, la
următoarea etapă când, sub îndrumarea regizorului (îndrumătorului de
practică) se va face selecţia materialelor pentru forma finală a
decupajului. Tot în perioada de documentare, studenţii vor audia emisiuni
similare, devenite clasice, cu titlu de exemplificări din diferite perioade
ale istoriei divertimentului radio. Se trece la lucrul efectiv pentru
realizarea emisiunii, după cum urmează:
1. Întâlnire pentru distribuirea rolurilor şi a programului de repetiţii.
2. Repetiţii de lectură la masă pentru stabilirea sarcinilor,

descoperirea modului de abordare a fiecărei bucăţi, creionarea
personajelor, înțelegerea exactă a situaţiilor comice sau a tipului de
joc necesar, funcţie de genurile de comedie propuse.
3. În următoarea etapă, studenţii vor face cunoştinţă cu mijloacele

tehnice existente într-un studio de înregistrări radio, cu modul
T i t l u 2 | 145
specific de lucru (crearea ambianţei sonore, cum se realizează

jingle-urile, intro-urile muzicale, zgomotele, efectele speciale, etc.)
cum se realizează colaborarea cu regizorul aflat în cabina tehnică,
sistemul de semne pentru realizarea acestei comunicări. De
asemenea se vor imprima, experimental câteva scurte fragmente
din scenariul în lucru
4. Repetiţie generală şi stabilirea ultimilor detalii artistice şi tehnice în

vederea înregistrării.
5. Înregistrarea propriuzisă a emisiunii, împreună cu echipa tehnică şi

sub îndrumarea regizorului (îndrumatorului de practică)
6. După terminarea înregistrărilor, studenţii vor asista la fazele de

postproducţie, mai precis la editarea materialului înregistrat. În
cazul în care se constată necesitatea refacerii unor secvenţe cu
probleme tehnice, studenții vor participa la reînregistrarea lor.
7. În ultima etapă, studenţii vor audia produsul finit şi vor primi

feedback individual din partea îndrumătorului de practică.
Studio imprimări radio, cu toate dotările necesare
Însuşirea de către studenţi a modului în care își pot adapta aptitudinile și

mijloacele de expresie la cerințele specifice ale acestui gen artistic şi
însuşirea unor cunoştințe elementare despre modul în care se produce o
emisiune de divertisment radiofonic.

Studiu de caz
Emisiune de divertisment radio, pe baza textului din ANEXA 1.


DIVERTISMENT RADIOFONIC.
În primul rând, studentul trebuie să manifeste aptitudini pentru

interpretarea personajelor comice, să aiba un simţ al umorului dezvoltat
şi o intuiţie a situaţiei comice care să-i permită tratarea şi interpretarea ei
corectă. Apoi, dată fiind speciozitatea lucrului în audio, studentul trebuie
sa aibă o excelentă pregătire de tehnică vocală, să stapânească
pronunţia corectă, să dovedească aptitudini muzicale. Întegrarea cu
uşurinţă în echipă, concesia şi cooperarea, să aibă calităţi de
improvizator dar şi precizie şi disciplină în îndeplinirea sarcinilor artistice.
OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE DIN PROGRAMA ANALITICĂ

AFERENTE ACESTEI LUCRĂRI DE LABORATOR
Arta Actorului
 Crearea deprinderii studenţilor de a studia, analiza şi asuma cu

mijloace profesioniste trasăturile dominante, modul de a gândi şi
acţiona ale unui personaj de comedie, pentru ca el să poata fi
întruchipat viu şi convingător într-un spectacol teatral.

grupului.

continuă.

respectat.


 Educaţia şi expresia vorbirii scenice
 Conştientizarea aparatului fonator şi dezvoltarea de abilităţi şi

T i t l u 2 | 147
 Dezvoltarea abilităţilor în emisia vocalelor.
 Antrenarea mecanismelor de articulaţie.
 Conştientizarea regulilor vorbirii literare şi a rostirii definitorii

Tehnica Vocală
 Transformarea vocii şi vorbirii curente, respectiv a vocii vorbite

curent şi a vocii cântate în voce vorbită şi cânt de performanţă.
 Tehnica emisiei vocalelor la microfon
 Tehnica emisiei consoanelor la microfon
 Tehnica vorbirii şi cântului la microfon
 Abordarea repertoriului de music-hall
Anexa 1
CLUBUL DE COMEDIE – Radio
FABULA EMISIUNII
MOARTEA LEULUI – V. SIVETIDIS
V- Leul puternic, într-o bună zi,
Deschise gura şi muri.
Această aprigă nenorocire
Produse în primul rând nedumerire.
Toti întrebară:
Cor - Cum de-a fost posibil
Să moară acest tiran incorigibil!
Această crâncenă vietuitoare
Făcută să împrăştie mânie si teroare.

V- După un timp, au început agale
S-apară şi regretele formale
Iscate de sloganul ştiut de orişicine
Că despre morti vorbim numai de bine!
Dar întrebarea pusă de-un curtean:
G - Unde-l înmormântăm pe suveran?
V- Prilejui discutii violente
Bazate pe diverse argumente.
Gabi - Să-l înmormântăm în junglă –
V - spuse lupul-
Gabi Ca veşnic să-i avem în prejmă trupul.
Gigi - Eu zic să-i facem un mausoleu
În vârf de munte, suveranul meu
E pentru noi un fel de faraon
Ca Keops, Ramses sau Tutancamon
Rămaşi în amintire după moarte
Prin marile morminte văzute de departe.
V Aşa vorbi un tânăr elefant
Gândind la tronul devenit vacant.
M.T. - De ce doriti să-l îngropati pe leu?
Vreti să-l mănânce viermii?
Mai bine-l mănânc eu!
V Fu de părere hiena adusă de spinare.
Curtenii o priviră cu oroare
C -Am de făcut un mic amendament

T i t l u 2 | 149
La ce-a spus elefantul –
V - se inscrie la cuvânt măgarul.
C Leul nostru a fost un rege sfânt
Aşa că eu propun să-i construim mausoleul
La Ierusalim , în semn de venerare şi respect.
Cor - E minunat! E straşnic! E perfect!
Suntem cu totii de acord!
V Urlară curtenii intruniti.
M.B. O clipă –
V. zise vulpea.
M.B. Sunteti cu totii nişte tâmpiti!
Uitati că în acea localitate
A fost înmormântat pe înserate
Un tânăr mag plin de idei subtile
Si care a înviat după trei zile?
FOCUL CREAŢIEI
adaptare de Radu Gabriel
după Dumitru Solomon
A. Bună ziua.
Bună ziua…
In legătură cu anunţul…
Care anunţ?
Nu sunteţi agenţia de scenarii?
Ba da…
Şi n-aţi dat anunţ că se caută scenarişti?

Nu…
Păi sigur, să nu daţi…că ce vă interesează…
Sunteţi scenarist ?
Nu se vede?
Nu…
N-aveţi ochiul format…de cînd vă ocupaţi cu asta?
De trei ani…
Ei, de-aia…domnule eu scriu scenarii de 20 de ani…aşa că nu mă-nveţi

dta pe mine…
Nu vă-nvăţ…aţi scris multe scenarii?
Unul şi bun… ce bun…genial…îmi pare rău dar aşa le scriu eu…

geniale…şi ştii de ce? Fiindcă sunt meticulos…şi ştii de ce sunt
meticulos ? pentru că sunt inginer…nu mi-a plăcut niciodată…m-a
obligat familia…
Să revenim la scenariu…
Am lucrat 8 ani la el…de fapt 14, că l-am început înainte de Revoluţie

dar a survenit schimbarea asta şi mi-a dat totul peste cap…s-a bulversat
totul…n-am mai putut…s-au schimbat psihologii…mentalităţi…relaţii…de
fapt nu s-au schimbat, dar eu, ca artist nu puteam să nu le schimb…
adică măcar denumirile…nu puteam să las acţiunea tot la CAP…
Deci acţiunea se petrece la un CAP…
N-ai fost atent…ţi-am spus că am schimbat….se petrece la o fermă

zootehnică…iar personajul principal este…aici e cloo-ul…o femeie, bă
da ce femeie !…îţi spun…spargeţi piaţa…numai dacă îţi spun cum o
cheamă…
Cum o cheamă ?
Lucreţia…
Frumos nume…
T i t l u 2 | 151
Măi băiatule, acesta nu e nume de femeie…e direct nume de film! Vă

spun, vă umpleţi de bani…eu nu vreau decît 60%…ţi-am spus, sunt
inginer, deci un visător…
Da…atunci, lăsaţi scenariul…
Stai măi că nu-i aşa…te grăbeşti…se vede că eşti tînăr…nu-i aşa

simplu…să nu te iei după ce zic ăia la tv…nu viaţa bate filmul…filmul îi
dă ture vieţii…pentru fii atent ce se întîmplă acestei femei minunate,
prototipul femeii active, energice, cu idei…bă, femeia biznismen…
Ce i se întîmplă?
Măi…acestei femei minunate,Lucreţia, care dă numele filmului şi care

este şefa sectorului zootehnic, îi moare o vacă…
Îi moare o vacă?
Da măi băiatule…îţi dai seama ? Ei, pot eu să-mi permit pentru ca

Lucreţia, personajul principal, să-i moară vaca-n sector? Nu pot…
Păi…să nu-i moară…lăsaţi-o numai să bolească niţel…
Nu se poate…e după reţetă holiudiană…trebuie să fie musai un cadavru

la început şi un happy-end la sfîrşit…mai ales că de aici porneşte tot
conflictul…pentru că unii susţin că ferma trebuie să se profileze pe
bovine iar alţii dimpotrivă…
Cum dimpotrivă?
Adică pe ovine, mai precis pe oi…
Şi ce-i cu asta?
Păi, dacă moare o vacă în sectorul Lucreţiei, asta dă apă la moară

preşedintelui consiliului de administraţie,Gheorghe, care susţine oile…mi
se duce firul filmului în altă direcţie….nu pot să mai ţin frîiele conflictelor
dramatice…nu pot s-o pun pe Lucreţia într-o asemenea situaţie delicată,
chiar la începutul filmului…
Aşa…
Aşa că m-am gîndit ca sectorul zootehnic să fie condus de Gheorghe iar

Lucreţia să fie însuşi preşedinta consiliului de administraţie…
Însăşi…
Aşa e…însuşi mi-a rămas de pe vremea cînd era Gheorghe

preşedinte…
Bun…deci, rămîne aşa…Lucreţia este preşedintele…E bine…
Nu e bine…pentru că preşedintele abuzează de mijloace abuzive pentru

a înclina balanţa în favoarea ovinelor…Şi nu pot s-o pun pe Lucreţia într-
o asemenea postură…aşa că m-am gîndit să schimb…îl pun preşedinte
pe Ion…îl las şef sector zootehnic pe Gheorghe…
Şi Lucreţia?
O fac primar!
Foarte bine…
Nu e bine, pentru că la sfîrşit, preşedintele Consiliului de administraţie,

primarul şi şeful sectorului zootehnic, stau în saună şi scrutează, printre
aburi, viitorul…ei pot eu s-o arăt în scena finală pe Lucreţia făcînd saună
cu Gheorghe şi Ion? Nu pot! Şi atunci am schimbat…l-am făcut primar
pe Vasile….
Şi Lucreţia ?
Am băgat-o-n Parlament…Senator de Măgurele, ceva….şi la sfîrşit, dă

un telefon şi îi felicită pe toţi….
Nu e prea puţin?…adică, totuşi, filmul se numeşte Lucreţia….
Îl schimb…Îi zic Lucreţiu…
Bun, da-ţi-mi scenariul…
Ce scenariu ?
Despre care am vorbit…
Păi nu l-aţi reţinut?
Nu…îmi trebuie scenariul scris…
A. Păi nu îl am scris…la mine e doar o fulgurare…ia uite mă băiete, chiar

nu l-ai reţinut?…gata..s-a dus…ai ratat clipa de geniu…vă umpleam de
T i t l u 2 | 153
bani…dacă sunteţi fraieri!…asta e!…mă duc să lucrez la altul…ne

vedem peste 8 ani….
SIDONIA
Text Radu Gabriel
ILIE: Unde te duci măi Pompilică de te-ai aranjat aşa…te-ai dat şi

cu parfum...ce mă, ai întâlnire?
POMPI: Da, bre.
ILIE: Cu o fată, măi?
POMPI:: Doar nu cu un băiat.
ILIE: Şi cum o cheamă?
POMPI: Nu spun bre, că e secretă! Are-un nume special
ILIE: Bravo, măi,da’ e de la voi de la şcoală?
POMPI: Păi da!
ILIE: Bravo, măi...
(intră Mirel)
MIREL: Salut măi Pompilică
ILIE: Bine că eu nu sunt aici, că te pomeneşti că-mi ziceai

sărumâna.
MIREL: Sărumâna...
ILIE : Să trăieşti…Auzi mai Mirele...stii ce vroiam eu sa te intreb ?

tu cum mai stai cu fetele?
MIREL: Da' ce te-a gasit ?
ILIE: Pai ziceam si eu, ca sa mai discutam asa…ca de la barbat la

barbat…
MIREL: Daca vrei sa ma tragi de limba nu ti-ai gasit omul !
ILIE: Uite, cu Pompilică am vorbit, el are o fată…bun în regulă…

mi-a plăcut de el.
MIREL: Da, mă? Şi mie de ce nu mi-ai spus?
POMPI: E secretă, măi.
ILIE: Tu cum mai eşti… ca parca nu te-am mai auzit vorbind de

Luiza…
MIREL: Care Luiza ?
ILIE: Aia creata !
MIREL: A, pai ne-am despartit….
ILIE: Asa repede ?
MIREL: Care, c-am fost trei saptamîni împreuna ! Ajunge !
ILIE: Asa e ?....auzi, da' Carmen ?
MIREL: Care Carmen ?
ILIE: Aia care a venit sa te ia la ziua lu' Florinel !
MIREL: Carmen o chema ? Am si uitat...
ILIE: Cum mai, sa uiti numele fetei ?
MIREL: Pai n-am stat cu ea decît în seara aia…
ILIE: Adica, te-ai dus cu fata la petrecere si ai lasat-o de izbeliste ?
MIREL: Ce, eu ? Ea m-a lasat pe mine ?
ILIE: De ce ?
MIREL: Ca dansam numa' cu Nicoleta !
ILIE: Care Nicoleta ?
MIREL: Aia cu care-am fost înainte de Luiza…
ILIE: Mai, da' macar cu asta ai ramas ?
MIREL: Am ramas tot week-end-ul !
ILIE: Si luni ?
MIREL: Luni vorbisem cu Mirela sa ne ducem la discoteca...

T i t l u 2 | 155
ILIE: Alta, mai ?…
MIREL: Asta nu se pune, am iesit cu ea ca sa-i fac în necaz lu'

Simona…
ILIE: Care Simona ?
MIREL: Care-am fost cu ea la mare !…Simona lu' Boghila !
ILIE: Pai la mare n-ai fost cu sora-sa, cu Violeta ?
MIREL: Cu Violeta am fost la munte…
POMPI: Aoleo, pe mine m-apucă ameţeala
ILIE: Doamne fereste !...Mai Mirele…eu zic ca nu e bine….
MIREL: Hai măi tată, lasă-mă-n pace…
ILIE: Ia uite-l măi Pompilică…zi şi tu, eu îl învăţ de rău?
POMPI: Are dreptate taică-tu…nu te supăra, da nu eşti serios…
MIREL: Ia uite-l mă şi pe-ăsta!
ILIE: Degeaba sari, că Pompilică e mai tare ca tine! Ştie să

ţină o fată lângă el!
POMPI: Dac-am zis că sunt cu una stabilă, io nu mă sucesc!
ILIE: Uite, băiat cu caracter! Îţi ture la fete!
Pompi: E, nu-mi place mie să mă desfăşor că…daca-mi pun mintea…

dau cu niste gel in par, ies pe ulita si se face card dupa mine… da nu le
bag eu in seama…
ILIE: Măcar acu ai vreo prietenă?
MIREL: Da, măi tată, am!
ILIE: Ai, da’ cât timp!
MIREL: Cu asta rămân, că mi place.
ILIE: E treaba serioasa?
MIREL: Da bre acum vin de la intalnire

ILIE: Bravo ma. Şi e de la voi de la şcoală?
MIREL: Da.
ILIE: Cum o cheamă?
MIREL: Sidonia.
POMPI: Care Sidonia?!!
LORICA: Ia uite nea Ilie, a venit soră-mea pe la mine şi-am zis să-ţi
arăt şi matale nişte poze cu fi-su ăla mare !
ILIE: Ia, măi…
LORICA: Uite-l aici, cînd era mic….
ILIE: Ia uite, ce cîrlionţi !
LORICA: Uite-l aici la şcoala generală…
ILIE: A, bravo, premiant, cu coroniţă!
LORICA: Ia uite-l la liceu…
ILIE: Frumuşel foc !
LORICA: Aici e la facultate !
ILIE: Bravo !
LORICA: Aici e la doctorat…
ILIE: Şi-a dat şi doctoratu’ ?
LORICA: Păi da…şi ia uite-l acu !
ILIE: Aici unde e ?
LORICA: La căpşuni în Spania !
ILIE: Să trăieşti măi Valerică !
VAL: Să trăieşti, nea Ilie….
ILIE: Ce faci măi Valerică ?

T i t l u 2 | 157
VAL: Ce să fac nea Ilie, bine…mata?
ILIE: Mulţumesc, bine…tu ai venit cu vreo treabă sau numa’ aşa în

vizită?
VAL: Ei ce vizită…mie-mi arde de vizite?...
ILI: Păi zi-i măi !
VAL: Ţi-aş zice, da’ să mă trăznească dacă mai ştiu !
ILIE: Păi cum măi, Valerică ai uitat de ce-ai venit ?
VAL: Nu bre că mă duceam în vale la magazin şi zic ia să intru şi la

mata…cu treaba aia., da’ uite că mi- a zburat !M-a oprit aci la poartă
ăsta a lu’ Bălănuţă…am vorbit cu el şi-am uitat ce-aveam să-ţi zic
matale. Parcă mi-a luat Dumnezeu minţile !
ILIE: Măi Valerică adevărul este că şi eu mă ţineam să te-ntreb

ceva da’ acuma să mă baţi dacă-mi mai aduc aminte
VAL: Ia uite mă, da-mi stă pe limbă!
ILIE: Da mă dar-ar boala că şi mie îmi umblă prin cap ! Mă da’ mă ţin de
vreo două zile, cînd te-oi vedea să-ţi zic !
VAL: Păi, şi eu nu tot de-aia venisem, special ?
ILIE: Ia uite mă, drăcie !
VAL: Ei, uite, ca să vezi ! Ia uite bre, ce rău îmi pare !
VAL: Ia uite bre, da-mi stă pe limbă.
ILIE: Da mă dar-ar boala că şi mie îmi umblă prin cap ! Mă da’ mă

ţin de vreo două zile, cînd te-oi vedea să-ţi zic !
VAL: Păi, şi eu nu tot de-aia venisem, special ?
ILIE: Ia uite mă, drăcie !
VAL: Ei, uite, ca să vezi ! Ia uite bre, ce rău îmi pare !
ILIE: Lasă măi, că n-au intrat zilele-n sac…ce, nu mai vorbim?
VAL: Ei, mai vorbim, da’….

ILIE Ia zi, tu ce-ai făcut? aicules porumbu’ ?
VAL: L-am cules de-o săptămână…
ILIE: Şi eu la fel…al tău s-a făcut ?
VAL: S-a făcut ceva-ceva…
ILIE: Ei vezi, al meu e cam sfoiegit.
VAL: Nici al meu nu e cine ştie ce..
ILIE: Oricum, nu se compară cu ăla de anu trecut.
VAL: Clar nu se compară….
ILIE: Mă, un an aşa, un an aşa…
VAL: Ce să-i faci…
ILIE: Asta e, ce, e după noi?
VAL: Ei, dac-ar fi după noi…
ILIE: Ce faci, măi, tu tot la chestia aia te gândeşti?
VAL: Da, bre, nu-mi iese din cap…uite-te şi matale cum am uitat…
ILIE: Da’ eu nu la fel…
VAL: Ia uite, mă, şi era ceva important…
ILIE: Asta e, lasă că doar nu stăm peste pământ.
VAL: Hai că mă duc şi eu că mi-e să nu-nchidă la magazin…
ILIE: Du-te măi, lasă că mai vorbim…
VAL: Sănătate, nea Ilie…
ILIE: Să trăieşti măi Valerică…
ILIE Aoleu…stai aşa că mi-am adus aminte!
VAL: Ei, ce ? ( zi-I bre, ce)
ILIE: Mă Valerirică, ţi-am împrumutat bicicleta acu’ o lună ! tu nu-mi

mai aduci înapoi ?!
T i t l u 2 | 159
VAL: Aoleu…şi eu tot de bicicletă venisem să-ţi spun bre !
Mi-a furat-o alaltăieri!


LPM-13. Tehnica actorului de teatru radiofonic pentru copii
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de teatru radiofonic pentru copii
Deprinderea studenţilor cu tehnicile specifice şi exersarea

mijloacelor de expresie proprii teatrului radiofonic pentru copii.
3. Descrierea lucrării de laborator (paşii de parcurs de către

student)
În cadrul acestei lucrări de laborator se propune studenţilor de la

secţia Păpuşi-Marionete a Facultăţii de teatru, dar şi a celor de la secţia
de Arta Actorului, să participe la realizarea unei piese de teatru radiofonic
pentru copii, participând la toate etapele, începând cu elaborarea textului
dramatic,până la realizarea propriuzisă a înregistrării. Astfel, primul pas,
făcut de echipa de studenţi va fi alegerea unei poveşti sau basm pentru
copii şi lucrul la elaborarea în colectiv a unei dramatizări.De asemenea,
există şi varianta alegerii unei piese pentru copii şi lucrul la adaptarea ei
radiofonică. Tot în această etapă de acumulare, studenţii vor audia
câteva înregistrări din fonoteca Teatrului Radiofonic, ale unor piese de
teatru radiofonic pentru copii devenite clasice şi care au beneficiat de
aportul creator al unor mari actori.
După elaborarea scenariului radiofonic, studenţii vor trece la

repetiţiile de lectură la masă,în timpul cărora vor începe să creioneze
personajele, să descifreze relaţiile şi să înţeleagă corect situaţiile
dramatice propuse de text. De asemenea,tot în această etapă, regizorul
(îndrumatorul de practică) va avea grijă ca personajele realizate de
studenţi să aibă încărcătura emoţională şi expresivitatea specifică
limbajului nonvizual.
În următoarea etapă, studenţii vor face cunoştinţă cu mijloacele

tehnice existente într-un studio de înregistrări radio, cu modul specific de
lucru (crearea ambianţei sonore, cum se realizează jingle-urile, intro-
urile muzicale, zgomotele, efectele speciale, etc.) cum se realizează
colaborarea cu regizorul aflat în cabina tehnică, sistemul de semne
T i t l u 2 | 161
pentru realizarea acestei comunicări. De asemenea se vor imprima,

experimental câteva scurte fragmente din scenariul în lucru, pentru ca
studenţii să poată realiza care este diferenţa dintre vocea lor naturală şi
cum se aude înt-o înregistrare audio (cutia craniană fiind o cutie de
rezonanţă, cei care îşi aud prima dată vocea într-o imprimare
profesionistă vor sesiza diferenţe majore).
Dacă scenariul ales presupune şi momente muzicale se va trece la

învăţarea melodiilor şi repetarea lor sub îndrumarea unui profesor de
specialitate. În acest caz repetiţiile de text vor alterna cu cele de
pregătire a părţilor muzicale.
După repetiţia generală, se va trece la imprimarea propriuzisă

împreună cu echipa tehnică şi sub conducerea regizorului
(îndrumatorului). Momentele muzicale se înregistrează separat şi se
mixează ulterior.
În etapa de după terminarea înregistrărilor, studenţii vor asista la

fazele de postproducţie, mai precis la editarea materialului înregistrat. În
probleme tehnice, studenţii vor participa la reînregistrarea lor. În ultima
etapă, studenţii vor audia produsul finit şi vor primi feedback individual
din partea îndrumătorului de practică.
Studio de înregistrări radio, cu toate dotările tehnice necesare.
Însuşirea de către studenţi a modului în care îşi pot adapta aptitudinile şi
mijloacele de expresie la cerinţele specifice ale acestui gen de teatru şi
însuşirea unor cunoştinşe elementare despre modul în care se produce
o piesă de teatru radiofonic pentru copii.
6. Exemplu de rezultat aşteptat (studiu de caz/aplicaţie)

STUDIU DE CAZ - Piesa COANA CHIRIŢA. Adaptare radiofonică de G.
Pinte (vezi Anexa 1)

TEATRU RADIOFONIC PENTRU COPII.
Actorului care lucrează în acest gen de teatru i se cer aptidudini şi

cunoştinţe complexe. Capacitatea de a crea personaje tonice, colorate,
într-o paletă largă, organice dar construite cu detaşare controlată, să
aibă bucuria jocului, uşurinţa de a face din improvizaţie un mijloc de
creaţie artistică, o tehnică vocală impecabilă. Pregătirea muzicală este
indispensabilă, susţinută fiind de calităţi vocale apreciabile, energie,
precizie, acurateţe şi prospeţime în jocul actoricesc. Stăpânirea tehnicilor
de vorbire la microfon este, de asemenea, necesară, ca şi o paletă
variată a registrelor vocale. Actorul trebuie să se antreneze continuu
pentru a-şi păstra forma vocală, vioiciunea şi spiritul inventiv, deoarece
targetul său este publicul cel mai sensibil şi pretenţios dintre toate: copiii.

Arta Actorului

acţiona ale unui personaj dintr-o lucrare dramatică, pentru ca el să
poata fi întruchipat viu şi convingător într-un spectacol teatral.

grupului.

continuă.

respectat.


T i t l u 2 | 163
Tehnica Vocală
1. Transformarea vocii şi vorbirii curente, respectiv a vocii vorbite

curent şi a vocii cântate în voce vorbită şi cânt de performanţă.
2. Tehnica emisiei vocalelor la microfon
3. Tehnica emisiei consoanelor la microfon
4. Tehnica vorbirii şi cântului la microfon
5. Abordarea repertoriului de music-hall
Anexa 1
CUCOANA CHIRIŢA LA CARANTINĂ
ÎN VAGOANELE DE LA VÎRCIOROVA
adaptare muzical-radiofonică după MATEI MILLO de I. G. Pascu şi G.

Pinte
PERSONAGIILE
CUCOANA CHIRIŢA, la întoarcerea din străinătate…
VĂDUVA AFIN, amica ei…
LULUŢA, fiica adoptivă a acesteia…
DOCTORUL ACID-FENIC…
MIŢĂ FIRFIRICĂ supranumit MICROB, inspector sanitar…
GULIŢĂ DINAMITESCU, anarhist…
UN SOLDAT…
UN BUCĂTAR…
CRAINIC 2
CRAINIC 1
REGIZORUL
INGINERUL DE SUNET ş. a.
Cortină muzicală.
(Atmosferă de studio. Rumoare.)
REGIZORUL (din STUDIO) Trenul. Aţi pregătit trenul?
INGINERUL DE SUNET (din CABINĂ) E pregătit.
REGIZORUL Dă-mi, te rog, trenul.
(Se aude un tren.)
REGIZORUL Nu. Îl cunosc, nu-l vreau pe ăsta. Prea e

nicicum … Altul. Vreau un tren mai vechi, un tren obosit şi pitoresc. Tren
tras de locomotivă cu aburi... Un regat pentru un tren. (Se aude un alt
tren.)
INGINERUL DE SUNET E bun ?
REGIZORUL Foarte bun, îl cumpăr…
(Apoi regizorul cere alte efecte/sonorizări care urmează să fie folosite.)
REGIZORUL Ambulanţa…(Se aude o ambulanţă.) E foarte

bună.
INGINERUL DE SUNET Nu e prea obosită?
REGIZORUL Nu. E foarte bună. Altceva…
INGINERUL DE SUNET Alarma… (…)
REGIZORUL Nu…(…) Nu…(…) Da…(…) Da…Reţine-le pe

ultimele două.
(ANUNŢ radiofonic de ORĂ EXACTĂ – întrerupt înainte de a fi spusă o

oră anume. Rumoare de studio din nou. Apoi se aude o muzică.)
ACTRITA 1 Ce-i asta ?
I. G. PASCU Negativul meu…
INGINERUL DE SUNET Atenţie… Anunţul.

T i t l u 2 | 165
REGIZORUL Înregistrăm.
INGINERUL DE SUNET Linişte.
CRAINIC 1 Cucoana Chiriţa la carantină în vagoanele

de la Vîrciorova
CRAINIC 2 O prostie mare în trei acte mici, cu cântece

răguşite şi coruri zbierate. Asta o păstrăm?
REGIZORUL Decidem mai târziu. Reia, te rog.
CRAINIC 2 O prostie mare în trei acte mici, cu cântece

răguşite şi coruri zbierate.
CRAINIC 1 Personajele – în ordinea indicată de autor.
(Fiecare actor citeşte propriul personaj apoi îşi spune numele. Cineva
trebuie să greşească, se întrerupe, se reia şi, apoi, se continuă.)
- CUCOANA CHIRIŢA, la întoarcerea din străinătate… (numele actriţei)
- VĂDUVA AFIN, amica ei…
- LULUŢA, fiica adoptivă a Văduvei …
- DOCTORUL ACID-FENIC…
- MIŢĂ FIRFIRICĂ supranumit MICROB, inspector sanitar…
- GULIŢĂ DINAMITESCU, anarhist…
- UN SOLDAT…
- UN BUCĂTAR…
CRAINIC 2 Soldaţi, grăniceri, locuitori din Vîrciorova
CRAINIC 1 Acţiunea se petrece la carantina din

Vârciorova
(Fiecare act şi scenă este anunţat cu semnale sonore ca de tren, cu tren

care vine şi pleacă/trece prin gară cu sau fără oprire. TRENUL – LEIT-
MOTIVUL piesei. Trenul va fi alternat, după câteva scene, cu elemente
similare – o ambulanţă, un clopot de alarmă etc.)
ACTUL I, SCENA I
(Semnal muzical specific, de exemplu Glasul roţilor de tren…, apoi

anunţul – textul următor se aude de la DIFUZORUL GĂRII.)
CRAINIC 2 Atenţiune! Trenul Orient Expres, din direcţia Paris, via

Hamburg, soseşte în staţie la linia una şi va pleca în direcţia Bucureşti,
Istambul. Atenţie la linia una.
(Se apropie un tren vechi, dotat cu locomotivă cu aburi… şi opreşte.)
CRAINIC 2 (DIFUZOR) Atenţie la linia unu. Trenul Orient Expres, din

direcţia Paris, via Hamburg, a sosit în staţie la linia unu şi va pleca, în
curând, în direcţia Bucureşti, Istambul. Atenţie! Persoanele care au
însoţit pe călători la tren sunt poftite să coboare din vagoane.
INGINERUL DE SUNET (CABINĂ) Atenţie! Atenţie la SCENA unu.-

CHIRIŢA, SOLDAŢI, LUME multă.
(Trenul porneşte şi pleacă din gară.)
CHIRIŢA Chiriţa intră în scenă furioasă, urmată de patru impiegaţi de

la carantină, care o stropeşte…
INGINERULDE SUNET (din CABINĂ) O stropeşte?
CHIRIŢA Da, o stropeşte.
INGINERUL DE SUNET Dar e un dezacord.
REGIZORUL Aşa e textul lui Millo. Cu dezacord. Şi e mai parfumat cu

dezacord decât fără. Reluaţi!
INGINERUL DE SUNET Bine… Chiriţa…
CRAINIC 1 (Rosteşte numele actriţei care o joacă pe Chiriţa)
REGIZORUL Linişte!!! Poftim!
CHIRIŢA Linişte… - intră în scenă furioasă, urmată de patru impiegaţi

de la carantină, care o stropeşte!… cu tulumbe mici pline cu acid-fenic.
Lumea vine după ea, cu soldaţii care ţin puştile întinse, oprind-o de a se
apropia de Chiriţa, pe care o cred molepsită.
T i t l u 2 | 167
INGINERUL DE SUNET Aţi spus – molepsită?
CHIRIŢA Aşa e textul lui Millo. Pentru mai mult

parfum.
INGINERUL DE SUNET O să creadă lumea că e greşeală.
REGIZORUL N-o să creadă lumea nimic, că nu-i atât de tâmpită

lumea cum cred unii, să nu-nţeleagă.
COR
Aria No. 1
SOLDATUL, DOCTORUL, BUCĂTARUL, MICROB, ETC
S-o stropim, dezinfectăm,
Cu-acid fenic s-o scăldăm

bis 3
De microbi otrăvitori
De bacili omorâtori
CHIRIŢA (solo)
Dar ce faceţi? Aţi turbat?
Hainele mi le-aţi pătat
Cu-aste ape puturoase
Ce te frig până la oase.
(Repriza corului)
CHIRIŢA: Da sfârşiţi acum! Ce-aţi înnebunit?... Chirie Eleison!
ACTUL I, SCENA II
CRAINIC 2 (DIFUZOR – semnal muzical, eventual Glasul roţilor de tren)

Atenţiune! Atenţiune la linia unu. Trenul Orient Expres, sosit în gara
Vârciorova din direcţia Paris, via Hamburg, pleacă de la linia unu în
direcţia Bucureşti, Istambul, la sfârşitul scenui întâi din actul întâi. Atenţie
la linia unu. Persoanele care au însoţit pe călători la tren sunt poftiţi să
coboare din vagoane.
(Trenul se pune în mişcare şi iese din gară.)
INGINERUL DE SUNET (CABINA DE SUNET) Atenţie! Atenţie la

SCENA II din ACTUL ÎNTÂI
(Semnal sonor gen sirenă/alarmă şi motor de ambulanţă – plan depărtat,

mişcare, panoramare.)
SOLDATUL (prim-plan) Iacă doctorul! Iacă doctorul! Doctoruuu…

Doctoru-uuu…
CHIRIŢA (prim-plan) Ce doctor?... Care doctor?
SOLDATUL Doctorul Acid-Fenic. (Semnal sonor gen alarmă şi

motor de ambulanţă – plan apropiat.)
DOCTORU (folosind o PORTAVOCE) Cucoană Chiriţă, în zadar te

împotriveşti, trebuie să faci carantină.
CHIRIŢA Ce face?... Eu carantină?... Eu, marea

spătăreasă Chiriţa?...
CRAINIC 1 (EXPLICAŢIE. Se explică sensul cuvântului SPĂTĂREASĂ –

ca la dicţionar.)
CHIRIŢA Carantină?... Eu, marea spătăreasă Chiriţa?... Eu, coşcogea

cucoană protipendas, să fac carantină?...
CRAINIC 1 (EXPLICAŢIE - protipendas)
SOLDATUL: Da, da, carantină!
CHIRIŢA: Dar ce vă socotiţi moţpanilor?... Moţpanilor! Carantina e

făcută pentru voi, proştilor, dar nu pentru noi, boierii. Boierii trec şi merg
pe unde vor.
CHIRIŢA
Aria No. 2
Noi, boierii din născare,
Poruncim la fiecare.
Trecem, mergem p-unde vrem

T i t l u 2 | 169
Şi mai toţi de noi se tem.
Când avem averi, putere,
Proştii ne cad la picere
Şi calici chiar când suntem
Nasul tot sus îl ţinem.
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Legea e pentru toţi, cucoană. D-ta, care

vii din ţări străine contaminate…
CHIRIŢA: Ei da, viu de la PARIS.
(Muzică şi versuri – tema franţuzească.)
SOLDATUL: (Încet, mirat-disperat.) De la Paris? (Tare.) La carantină!
CHIRIŢA: Şi trecând prin HAMBURG…
(Muzică şi versuri – tema nemţească.)
SOLDATUL: (Încet.) Hamburg?... (Tare.) La carantină!
CHIRIRŢA: Da, acolo am făcut cunoştinţă cu INGLEZUL acela… i-am

uitat numele, de la gazeta cea INGLEZEASCĂ… Ce băiat frumos, cu
părul galben ca aurul şi cu nişte ochi albaştri ca două peruzele!... Mi-a
făcut curte.
SOLDATUL: Curte? La carantină!
CHIRIŢA: Ce carantină, neghiobilor? Ce mai flecăriţi! Inglezul mi-a dat

de băut doftoria cea a doctorului RUS Havkin. (Muzică şi versuri – tema
rusă.) Sunt hultuită, oameni buni, sunt hultuită! Inglezul m-a hultuit,
ticălosul!
DOCTORU: (cu PORTAVOCE.) Cucoană, toate astea sunt bune, dar

trebuie să ne asigurăm dacă vaccinul Havkin…
SCENA III
(Un clopoţel/clopot de alarmă se apropie din plan depărtat şi...)
SOLDATUL Ce e?
MICROB Scena a treia. Urmează scena a treia.
CRAINIC 2 (Filtru - DIFUZORUL GĂRII combinat cu CABINA DE

SUNET) Atenţie la SCENA III din ACTUL ÎNTÂI. Atenţie! Urmează scena
a treia din actul întâi.
(Clopoţelul/clopotul de alarmă pune iar în funcţiune – acum e în plan

apropiat.)
MICROB (Se apropie din plan depărtat, se acompaniază cu un clopoţel,

ca să se facă remarcat): Domnule doctor Acid-Fenic… domnule doctor…
domnule doctor Acid-Fenic… domnule doctor, sunt Inspector Sanitar
Microb…
DOCTORUL: Ce s-a întâmplat, domnule Microb?
MICROB: Domnule doctor…
DOCTORUL: Ce s-a întâmplat?
MICROB: … Mai multe persoane au sosit şi cer a fi examinate.
DOCTORU: Prea bine, Domnule Inspector Sanitar, mă duc. Soldaţi!
SOLDATUL: Ordonaţi, domnule Acid-Fenic!
DOCTORUL: Luaţi seama să nu plece d-aici cucoana Chiriţa; (cu

PORTAVOCE) şi nimeni să nu se apropie de dumneaei, căci va fi pus şi
el la carantină. (Se îndepărtează cu sunet de sirenă.)
CHIRIŢA: Ei, dar pe mine cum mă laşi?
DOCTORU: (cu PORTAVOCE) V-am spus, la carantină.
SOLDATUL: La carantină! Scena a patra.
CHIRIŢA Poftim?
SOLDATUL Urmează scena a patra.
SCENA IV
T i t l u 2 | 171
(Porneşte motorul ambulanţei, se ambalează, ambulanţa rămâne,

deocamdată, pe loc.)
CRAINIC 2 Atenţie la SCENA A PATRA din ACTUL ÎNTÂI.
Atenţie! Urmează scena a patra din actul întâi. CHIRIŢA şi MICROB

singuri.
(Acum ambulanţa se pune în mişcare şi pleacă.)
MICROB: Negreşit, doamnă, binevoieşte a veni ca să te instalăm în

vagoanele carantinei.
CHIRIŢA: Eşti nebun!
MICROB: Apropiindu-se puţin de Chiriţa.
MICROB: Vă voi alege un vagon mai confortabil până se vor pregăti

baratcele. Microb, recunoscând-o. Dar ce văd!
CHIRIŢA Recunoscându-l. Firfirică!
MICROB: Cucoana Chiriţa!
CHIRIŢA: Curtezanul meu de la Paris!
MICROB: Şi vecinicul d-tale adorator!
UN SOLDAT (traversând prin plan depărtat, eventual în pas-cadenţat):

Domnule inspector, mai departe, nu te apropia mult de cucoana! Ştii, am
ordin.
MICROB: Bine, bine, fii pe pace!
SOLDATUL Soldatul iese.
CHIRIŢA: (Prudentă.) Eşti inspector! D-ta, domnule Firfirică!
MICROB: Aici nu mai sunt Firfirică, sunt supranumit Microb, inspector

sanitar, fiindcă sunt omorâtorul microbilor.
CHIRIŢA: Ia lasă la pustie microbul acela, eu te ştiu Firfirică, Firfiricul

meu de la Paris! Ţi-aduci aminte?...
MICROB: Ce mai viaţă!... Boa de Buloni, Şanz-Elize, şampanie,

petreceri mii!... Dar cancanul, cum mi-l jucai, de ai speriat franţujii!...
CHIRIŢA: Ridicam şi eu piciorul sus, ca baletistele alea… uite aşa…

(Moment de muzică franţuzească - french-cancan, eventual cu
text/versuri) Ha, ha, ha! Dar acum ne-am venit în fire, sunt matoră…
Sunt matoră, sunt coaptă.
MICROB (aparte): Aoleu!... şi răscoaptă de mult!
CHIRIŢA: Mă duc la Bucureşti să mai iau parale, că am rămas numai cu

500 de napoleoni în săculeţu acesta. - Arătând săculeţu care îl poartă la
braţ.
MICROB (aparte): Ei, ce mai chilipir ar fi când aş putea pune mâna!

(tare) Cucoană Chiriţo, dă-mi mie săculeţu, să vi-l ţin eu!
CHIRIŢA: Fugi d-aici, pungaşule!
MICROB Repezindu-se asupra Chiriţei, cu dragoste - A! Cucoană

Chiriţo!... M-ai fermecat!...
CHIRIŢA: Nu mă nebuni!...
MICROB: Te iubesc! Te slăvesc! Te ador!
CHIRIŢA: Taci că mor!
MICROB: Îţi jur!... - O îmbrăţişează şi pune mâna pe săculeţ.
Aria No. 3
CHIRIŢA şi MICROB (împreună)
Ce întâlnire, bis
Ce fericire,
De-odată tronc
Cu-amor şi foc!
MICROB (în parte, solo)
Cam bătrânică,
Cam copticică,
Dar la bani, stup!

T i t l u 2 | 173
Hai dar s-o pup!
CHIRIŢA (în parte, solo)
Cu-a mea amoare,
Cu-a mea ardoare,
Inima i-o rup!
Hai dar să-l pup!
(Repriza ansamblului)
MICROB Microb - vrând să pună mâna pe săculeţ.
CHIRIŢA Chiriţa - dându-i peste mână. - Jos laba de pe săculeţ, hâtrule!
MICROB Microb ţiind pe Chiriţa în braţe. - De acum eşti a mea!
SCENA V
(Un tren se apropie.)
CRAINIC 2 Atenţie la scena a cincea. Urmează scena a cincea din actul

întâi.
(Trenul trece prin gară şi se depărtează.)
SOLDATU: (Se apropie cu pas cadenţa.) Atenţie, D-le Microb, te-am

prins.
MICROB: Iaca păcatul!
SOLDATUL: Stai! (Ultimii doi paşi ai Soldatului.)
CHIRIŢA (râzând cu hohot): Aşa ţi se cade!
SOLDATU: D-le inspector sanitar Microb, ai violat regulele carantinei!
CHIRIŢA: Ce reguli?
MICROB: Ce viol?...
CHIRIŢA Care viol? M-a luat în braţe, şi ce-a ieşit d-acolo?

SOLDATU: D-nul inspector ştie ce are să păţească!
CHIRIŢA: Dacă e aşa, tot una e, iaca îl ţin eu acum în braţe.
(Alarmă sonoră –ambulanţă.)
SCENA VI
(Se apropie, cu sunet de alarmă, o ambulanţă. În plan apropiat

ambulanţa se opreşte. Ambulanţa, motorul nu, motorul mai merge. Şi
alarma.)
DOCTORU Dar ce este, Soldat?... Ce este? Ce s-a întâmplat?
SOLDATUL Am terminat scena a cincea.
DOCTORUL Şi?
SOLDATUL Şi urmează scena a sasea.
DOCTORUL Bine…
SOLDATUL Atenţie! Atenţie! Urmează scena a şasea din actul întâi.
Atenţie la scena a şasea! (Acum se opreşte motorul. Şi alarma.)
DOCTORU Ce este, Soldat?... Ce este? Ce s-a întâmplat?
SOLDATU: D-nul doctor Acid-Fenic, priviţi, iată ce s-a întâmplat.
DOCTORU Doctorul - văzând pe Chiriţia ţiind pe Inspector Sanitar

Microb în braţe.
(cu PORTAVOCE) Ce va să zică asta, d-le inspector sanitar Microb?
COR: DOCTORUL, SOLDATUL, BUCĂTARUL ETC
Aria No. 4
Iată-l prins cu-ocaua mică,
Inspectorul Firfirică;
Acum iată-l molepsit, bis
De microbi acoperit;
Singur el este de vină

T i t l u 2 | 175
De-o fi pus la carantină;
La zebrele-o suspina,
Amorul ş-o alina.
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Ce va să zică asta, d-le Microb? Astfel

respectezi d-ta prescripţiile sanitare?... Ştii la ce eşti espus!
MICROB: Ştiu, şi mă supun.
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Cucoană Chiriţo, împotrivirea d-tale nu

mai poate fi suferită, am fost destul de răbdător şi de indulgent;
nesupunerea d-voastră e un scandal şi o pildă rea, care ar răzvrăti pe
toate persoanele care sunt închise aici în carantină. S-a sfârşit!...
CHIRIŢA: Da, s-a sfârşit! Nu mai stau un minut aicea, plec la Bucureşti.
DOCTORU (cu PORTAVOCE) : După ce vei face opt zile carantină!
CHIRIŢA: Ba nici opt ceasuri… Ce, să mă puneţi să dorm pe paie ude?

…
DOCTORUL Soldat!
SOLDATU: Le-om usca, cucoană, n-ai grijă.
CHIRIŢA: Şi să plătesc cinci lei pentru un picior de găină?… şi să-mi dea

să beau apă fiartă şi nerăcită?…
DOCTORUL Soldat!
SOLDATU: Om răci-o, cucoană, om răci-o bine, fii pe pace.
CHIRIŢA: Şi să dau 50 de bani pe o felie de pâine?... Nu voi! Plec!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) : Soldaţi, luaţi cu sila pe cucoana,

dimpreună cu d-nul inspector Microb, şi închideţi-i în vagoanele
carantinei!
SOLDATUL Soldaţii înaintează spre Chiriţa în pas cadenţat.
CHIRIŢA: Să nu vă apropiaţi că vă prăpădesc pe toţi! Priviţi! Chiriţa

scoate din buzunar un borcănel de sticlă. Aicea, în borcănelul aista am
bacilul Koh, grozavul bacil al vestitului doctor Koh!
SOLDATUL (cu spaimă): Bacilul Koh!... Bacilul Koh!
CHIRIŢA: Un pas să nu faceţi spre mine că arunc pe voi toţi bacilii de

aicea şi sunt mai mulţi de o sută!
SOLDATUL (cu spaimă): Aoleu! Aoleu! Aoleu! Aoleu!
CHIRIŢA: Şi pe loc v-apucă toate nebădăile!
SOLDATUL: Nu-ţi face păcat, cucoană!
CHIRIŢA: Îndărăt!... Căci vai de voi!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) : Luaţi molepsiţiii!!!
SOLDATUL (dând îndărăt): Bine, domnule doctor, dar bacilul, d-le doctor,
bacilul, bacilul, d-le doctor, bacilul!?!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) : Vă poruncesc!
SOLDATUL (dând îndărăt): Bacilu! Bacilu! Bacilu! Bacilu!
CHIRIŢA (râzând cu hohot): Ai păţit-o, doctore!
DOCTORU: Prea bine, vom vedea. (Către lume, cu PORTAVOCE) Ieşiţi!

Luaţi-l pe Microb.Vreau mai întâi să mă înţeleg eu singur cu cucoana.
SOLDATUL D-le inspector sanitar Microb, poftiţi la carantină. Soldaţii

ies ducând cu ei pe inspectorul Microb. (Paşi cadenţaţi.)
SCENA VII
(Acum motorul ambulanţei e pornit şi ambalat/ambreiat.)
SOLDATUL Atenţie la scena a şaptea. Urmează scena a şaptea din

actul întâi.
(Alarmă de ambulanţă. Ambulanţa iese cu sunet de sirenă.)
CHIRIŢA: Iată-te părăsit, domn doctor, fără un ajutor!... Ei!... Ridică-mă

acum cu sila dacă poţi, daci ai cu cine!... D-ta singur nu mă poţi lua, mai
curând te suflu eu pe sus.
DOCTORU: Cucoană Chiriţo, să lăsăm astă glumă, că a ţinut prea mult.

Să vorbim serios. D-ta ştii prea bine că bacilii nu se văd decât cu
microscopul şi nu se pot ţine şi vedea într-o sticluţă.
T i t l u 2 | 177
CHIRIŢA: Ştiu prea bine.
DOCTORU: Şi ce ai d-ta în borcănelu ăsta este o farsă.
CHIRIŢA: Ba sunt lipitori. Ha! ha! ha!
DOCTORU: Ai speriat pe proştii aceia, care sunt înfricoşaţi de numele de

bacili fără să ştie ce e.
CHIRIŢA: Ce-mi pasă! Am nimerit, iată-mă slobodă şi plec!
DOCTORU: Cucoană, gândeşte-te că mă compromiţi, aici am

răspundere mare! 'Mi pierd cariera, poziţia…
CHIRIŢA: Te despăgubesc eu, poftim! Chiriţa vrea să-i dea săculeţu cu

bani. Aice sunt 500 napoleoni, ţi-i dau, lasă-mă să plec.
DOCTORU: A! Cucoană, d-ta mă insulţi! Nu sunt din acei care-şi vând

conştiinţa şi onoarea! D-ta crezi că totul se cumpără cu bani!
CHIRIŢA: Totul, doctore, totul, mai ales la noi.
Aria No. 5
CHIRIŢA
Azi la noi e tot vânzare,
De la mic şi pân’ la mare, bis

Vând şi cumpăr orice vor,
Până şi credinţa lor.
Şi se jură pe dreptate,
Pe onoarea, libertate,
Că la noi trebile-n stat
Merg ca la Sultan mezat.
DOCTORU: Din nenorocire… Dar nu sunt toţi la felul ăsta! Hai să

sfârşim!
CHIRIŢA: Da, să sfârşim! Vorbă lungă, sărăcie în pungă! Eu plec!

DOCTORU: Să-ţi iasă din minte.
CHIRIŢA: N-ai cu cine să mă opreşti, că nimeni n-o să te asculte.
DOCTORU: Te înşeli, am amploiaţii mei care ştiu ce va să zică bacil!
CHIRIŢA: Încearcă, că le scot ochii cu unghiile.
DOCTORU: Vrei scandal, cucoană Chiriţo, apoi scandal vei avea! Toţi m-
or asculta când le voi spune că i-ai înşelat, că n-ai nici un bacil, că i-ai
speriat cu lipitori, că ţi-ai bătut joc de ei!
CHIRIŢA: A! Vrei să mă trădezi!
DOCTORU: Da, ca să-ţi viu de hac!
CHIRIŢA: Aşa? Să nu dea dracu să mă dai de gol, domnule doctor Acid-

Fenic, că-ţi fac o festă de mă pomeneşti câte zilişoare îi avea.
DOCTORU: Puţin îmi pasă!
SCENA VIII
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Soldaţi!
SOLDATUL Ordonaţi!
DOCTORUL (cu PORTAVOCE) Scena a opta.
SOLDATUL Am înţeles, să trăiţi! Scena a opta din actul întâi!
DOCTORUL (cu PORTAVOCE) Să vie toţi!
CHIRIŢA: Da, să vie, şi om vedea râsul dracului.
(Se apropie ambulanţa, cu sunet de alarmă, apoi se opreşte în plan

apropiat.)
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Oameni buni, cucoana Chiriţa, vrând să

scape de carantină şi să fugă, v-a înşelat; ea n-are nici un bacil, v-a
speriat cu o sticluţă plină de lipitori.
SOLDATUL: Lipitori!?!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) : Şi a vrut să-şi bată joc de voi! Luaţi-o şi

închideţi-o în vagoanele carantinei!
T i t l u 2 | 179
SOLDATUL: La carantină!
CHIRIŢA: Fie! La carantină! Haide! Primesc, hai la carantină! Da încalea

nu voi merge singură, voi să-mi iau un tovarăş. Doctore, vino, eşti al
meu! Chiriţa se repede, ia pe doctorul în braţe, care nu poate scăpa din
mâinile ei. Iată doctorul molepsit!
SOLDATUL: Doctorul molepsit!? Acid-Fenic molepsit!?!
CHIRIŢA: La carantină, doctore! La carantină!
SOLDATUL: La carantină!
CHIRIŢA: Un vals, doctore, un vals nemţesc. O, tu liber Augustin!
SOLDATUL (râzând): Un vals!?! Un vals cu Acid-Fenic?!? Chiriţa sileşte

pe doctoru să joace valsu, care face silit câteva tururi cu ea.
COR
Aria No. 6
DOCTORUL şi SOLDATUL, BUCĂTARUL ETC
Hai, Chiriţo, la-nvârtit,
La sucit, la răsucit,
Să-mi duci valţul ibrişin –
A, tu liber Augustin!
(Următoarele informaţii, textul subliniat, trebuie să fie comunicate de

textul muzicii/muzicilor care leagă finalul actului întâi de actul doi)
CRAINIC 1 - Finele actului I
ACTUL II
CRAINIC 2 - ACTUL II. Vagoanele carantinei cu ferestrele grilate.
SCENA I
CRAINIC 1 - SCENA I. Atenţie la scena I.
COR
Aria No. 7
DOCTORUL, SOLDATUL, BUCĂTARUL ETC
Iat-o pusă la răceală,
La coteţe, la dubeală,
Pe Chiriţa cea ţâfnoasă,

bis
Cea fudulă, boieroasă.
Marea noastră spătăreasă
Uite-o, parcă-i o mireasă,
I s-a încheiat cărarea,
I s-a înfundat ocara!
CHIRIŢA: Blestemaţilor! Mi-ţi plăti-o voi asta! Auzi, să mă închiză la

colivie cu gratii de fier, ca pe fiarele sălbatice!
DOCTORU: Am poruncit să aranjeze vagonul cu toate comodităţile.
CHIRIŢA: Nelegiuiţilor! Las’ că vă pun eu la cale cum voi ajunge în

Bucureşti!
SOLDATU: Nu mai înjura, cucoană, că ţi-am căptuşit vagonul ca p-un

salon de Bucureşti, ţ-am pus un mindir de paie, şi o saltea de ţară, şi
două perne mari de cele ovreieşti.
CHIRIŢA (speriată): Vai de mine! O fi murit pe ele vreun molepsit!
DOCTORU: N-aveţi grijă, cucoană, la noi n-a murit nimeni. Doctoru iese.
SOLDATU: Numai doi bolnavi au dormit pe ele, unul de oftică şi celălalt

de lingoare.
CHIRIŢA: Auleo! În ce primejdie am căzut!

T i t l u 2 | 181
SOLDATU: Nu te tulbura, cucoană, că-i fi silită să-ţi pui lipitorile d-tale cu

care ai cercat să ne sperii.
CHIRIŢA: A! Mişeilor! Am să mă jelesc miniştrilor, că toţi îmi sunt rude,

unul mi-e unchi, doi îmi sunt veri şi ceilalţi nepoţi! În temniţă am să vă
bag pe toţi!
SOLDATU: Cucoană, linişteşte-te, şi dacă vreţi să mâncaţi ceva, să

poruncesc să vă dea tot ce-i mai bun. (Toţi ies.)
SCENA II
(Ambulanţa porneşte, iese cu sunet de alarmă.)
CHIRIŢA: Toţi ies şi pe mine, cucoana Chiriţa, mă lasă singură cu scena

a doua din actul al doilea. (Un claxon al ambulanţei – din plan depărtat.)
Nu, nu vreau nimic, că sunteţi în stare să mă otrăviţi ca pe gâţcani.

(Către public). Ei, ce ziceţi?... Vă place? După ce am scăpat, din Paris,
de anarhiştii ăia, care era să mă facă să sai în nori cu boambele lor de
dinamită, dacă n-aş fi avut norocul să ies din cafeneaua lui Very înaintea
exploziei!
CRAINIC 1 Chiriţa spune că a fost în Cafeneaua Very cu puţin timp

înaintea exploziei. Or detaliul acesta poate fi stabilit cu cea mai mare
exactitate. În Cafeneaua Very a avut loc, într-adevăr, un atentat la 26
aprilie 1892, exact în ajunul zilei în care anarhistul Ravachol, implicat în
mai multe acţiuni teroriste, ce aveau de altfel să-l ducă la ghilotină,
compărea în faţa Curţii cu juri. Matei Millo şi-a scris deci piesa în a doua
jumătate a anului 1892 sau în 1893.
CHIRIŢA După ce am avut inspiraţiunea de a ieşi tocmai la apropont

din Cafenea, pe bulevard, dau de altă belea, un sergent care m-a luat
drept o dinamitoarcă de alea, a pus mâna pe săculeţu meu, gândind că
am boambe ascunse, şi abia m-a lăsat după ce i-am arătat că în săculeţ
nu aveam decât paşportu şi napoleonii mei! Atunci am vrut să-i dau
bacşiş câţiva napoleoni, După obiceiul nostru de aicea, dar era s-o
păţesc rău, că franţuzu s-a mâniat foc zicând că l-am insultat şi era cât
pe aici să mă ducă la secţia lui, dar i-am cerut pardon şi i-am spus că la
noi aşa e obiceiu. Vezi ce proşti sunt franţujii ăştia! Auzi, să refuze bani!
De eram în Bucureşti, să ducea napoleonii mei dracului! A! Nu ştiu ce

simţ, am un leşin la inimă… O fi, poate, unde n-am mâncat de ieri
dimineaţă.
SCENA III
(Un auto-vehicul rudimentar se apropie, cu viteză rudimentară şi cu o

bogată activitate de eşapament. E oprit undeva în plan apropiat.)
CRAINIC 2 Scena a treia din actul al doilea.
COR
Aria No. 8
Aducem de mâncare,
Aducem d-ospătare,
Tot ce-i mai delicat,
Mai dulce mai gustat,

bis
La marea spătăreasă,
Cucoana cea aleasă,
Tot ce-i mai rafinat,
Mai proaspăt, mai curat.
BUCĂTARU: Cucoană, vă aducem câteva feluri de bucate gata, şi iată şi

o listă de alte feluri din cele mai gustoase şi mai proaspete de acum o
săptămână, dar le ţinem la beci ca să fie fragede şi să nu supere
stomahul molepsiţilor.
CHIRIŢA: Ce aveţi?... Citeşte!
BUCĂTARU (cântând):
„Supă de tărâţe.
Ghiveci După moda lui Oprescu.
Spanac cu boabe de muştar.
Pui în frigare abia ieşit din găoace.

T i t l u 2 | 183
Găină bătrână care face zeama bună.
Ostropel de labe de gâscă.
Ciulama de ridichi negre.
Tuslama turcească.
Anghimaht de pupăză.
Cioci fripte la cuptor.
Papricaş de vrăbii cu unt de reţină.
Muşchi de cocori la grătar.
Capama de iepuri de mosc.
Bucincă de ciuperci cu ardei.
Omletă de dovleac”.
(Textul Bucătarului, însoţit de muzică, poate fi dezvoltat.)
CHIRIŢA: Destul, stai că m-ai prăpădit!
BUCĂTARU: Mai sunt încă 50 de feluri.
CHIRIŢA: Tot ca astea?
BUCĂTARU: Tot aşa de gustoase şi de delicate!
CHIRIŢA: Îţi foarte mulţumesc, dar nu primesc. Poţi să-mi dai un pui
fript?... sau o fleică la grătar?...
BUCĂTARU: Păsările sunt scumpe… că i-au omorât microbii şi carnea e

plină de bacili, dar am o puiculiţă tânără de acum doi ani, e friptă gata.
CHIRIŢA De acum doi ani?
BUCĂTARUL Friptă gata.
CHIRIŢA De acum doi ani!?!
BUCĂTARUL Friptă gata!!!
CHIRIŢA Dă-mi-o!
BUCĂTARU: Bucuros! Zece lei.
CHIRIŢA: Ce face? Zece lei?
BUCĂTARU: Aşa sunt preţurile pe aici.
CHIRIŢA: Du-te dracului, pungaşule! Mai bine oi muri de foame. Să

înceapă scena a patra.
BUCĂTARU Poftim?
CHIRIŢA De urgenţă - scena a patra din actul al doilea. Mai repede, că

n-am timp.
(Auto-vehiculul porneşte - totul funcţionează acum foarte repede, cu o

viteză de câteva ori mărită, ca şi textul care urmează.)
SCENA IV
CHIRIŢA Scena a patra, actul al doilea…
(Auto-vehiculul se îndepărtează cu o viteză nebună pentru un rudiment

ca el.)
MICROB (arătându-se în vagonul de alăturea cu Chiriţa): Cucoană

Chiriţo, fii pe pace, am îngrijit eu de d-ta.
CHIRIŢA: Ce văd! Firfirică al meu? Da de unde ai ieşit?
MICROB: Apoi ai uitat că m-a pus şi pe mine la carantină?... Sunt închis

aicea, în vagonul de alături.
CHIRIŢA: Ce-mi pare bine că te am tovarăş! Treci din partea mea.
MICROB: Nu pot! Suntem despărţiţi şi închişi cu zăvoare. Dar iată cu ce

să ne consulăm!
CHIRIŢA: Să ne consulăm? Cu ce, cu ce?
MICROB: Cu nişte mezeluri bune ce le am aicea în coşuleţu ăsta.
CHIRIŢA: Ce spui, Firfirică?

T i t l u 2 | 185
MICROB: Uite icre, şuncă, brânză şi două sticle de vin.
CHIRIŢA: Să trăiască Firfirică! Te-aş pupa cu dulce dacă n-ar fi ostreţele

astea!
CRAINIC 1 Adică printre gratii.
MICROB: Până să ne pupăm, poftim să păpăm.
CHIRIŢA (întinzând mâinile printre ostreţe): Adă, Firfirică dragă!... Adă,

printre ostreţe, că am o foame de lup.
MICROB: Iată icre.
CHIRIŢA: Bogdaprosti!
MICROB Şuncă.
CHIRIŢA: Bogdaprosti!!
MICROB Şi brânză. (Îi dă printre ostreţe).
CHIRIŢA: Bogdaprosti!!! - povestea românului. (Mănâncă lacom şi

se îneacă.)
MICROB: Încet, încet, că te-ai îneca. Na, ţine un pahar cu vin să treacă!
Îi întinde un pahar cu vin şi-şi toarnă şi lui altul. Cucoană Chiriţo, în
sănătatea d-tale!
CHIRIŢA: Şi într-a ta, puiule! (Ciocneşte paharele.)
(Replicile se reiau de două ori, de fiecare dată cu o viteză mărită, ca o

gafă tehnică)
MICROB Na, ţine un pahar cu vin să treacă! Îi întinde un pahar cu vin

şi-şi toarnă şi lui altul. Cucoană Chiriţo, în sănătatea d-tale!
CHIRIŢA: Şi într-a ta, puiule! (Ciocneşte paharele.)
MICROB Na, ţine un pahar cu vin să treacă! Îi întinde un pahar cu vin

şi-şi toarnă şi lui altul. Cucoană Chiriţo, în sănătatea d-tale!
CHIRIŢA: Şi într-a ta, puiule! (Ciocneşte paharele.) (Efect sonor.)

CHIRIŢA (după ce a băut): A! 'Mi vine sufletul la loc!
Aria No. 9
CHIRIŢA, MICROB
(ansamblu)
Să trăiască vinul,
El goneşte chinul
Şi orice necaz,
De ieri sau de azi.
Chiar la închisoare
El este un soare
Ce ne veseleşte,
Ce ne încălzeşte!
(Atmosferă nocturnă – greieri, eventual orăcăit de broaşte.)
CHIRIŢA: Firfirică! Firfirică, cum scăpăm de aci?
MICROB: Răbdare! Răbdare!
CHIRIŢA: Ştii că ai haz cu răbdarea ta, dar de-oi şedea noaptea asta
aicea, până mâine mă găseşti moartă… uite, am îngheţat, tremur ca de
friguri… (Tremură)
MICROB: Înveleşte-te! N-ai ceva acolo?
CHIRIŢA: Ba iaca o plapomă puturoasă! Să mă învelesc cu ea, că n-am

ce face! (Se înveleşte c-o plapumă veche şi ruptă.) A! Am cutreierat
lumea întreagă ş-am păţit o mie şi una de şotii, dar şotie ca asta nu mi s-
a întâmplat să văd. A, -mi vine să leşin!
MICROB se caută prin buzunare. Nu leşina, cucoană Chiriţo, că-mi pare

c-am scăpat!
T i t l u 2 | 187
CHIRIŢA (strigând): Scăpat! Ce spui! Scăpat!
MICROB: Nu striga aşa tare, să nu ne auză cineva.
CHIRIŢA: Scăpat! Cum?... În ce fel?...
MICROB (arătând nişte chei pe care le scoate din buzunar): Iată

scăparea noastră! Vezi?
CHIRIŢA: Ce sunt astea?
MICROB: Aste sunt cheile vagoanelor noastre.
CHIRIŢA: Ce spui?...
MICROB: Uitasem că le aveam în buzunar. Ca inspector sanitar aveam

dreptul să le am asupra mea!
CHIRIŢA (cu o mare bucurie): Suntem scăpaţi!!!...
MICROB: Nu zbiera că ne dai de gol!
CHIRIŢA: Bine, bine, iaca tac! Nici şoaptă!
MICROB (căutând să deschidă uşile vagoanelor din fundul scenei):

Doamne ajută!
CHIRIŢA: Abia răsuflu!
MICROB (cu bucurie): Le-am deschis, acum la picior!...
CHIRIŢA: A!
MICROB: Încet!... Încet!... Tăcere!
CHIRIŢA: Tăcere! (Ies amândoi cântând cu glas încet aria care

urmează..)
Aria No. 10
CHIRIŢA, MICROB
(ansamblu)
Să păşim,
Să ieşim, de două ori

Binişor,
Încetişor.
SCENA V
(Trece şi trenul nostru de serviciu.)
CRAINIC 2 - Atenţiune! Trenul Orient Expres, din direcţia Istambu,

Bucureşti, soseşte în staţia Vârciorova, la linia una şi va pleca în direcţia
Paris, via Hamburg. Atenţie la linia una.
(Se apropie un tren vechi, locomotivă cu aburi… şi opreşte.)
Atenţie la linia unu. Trenul Orient Expres, din direcţia

Istambul, via Bucureşti, a sosit în staţie la linia unu şi va pleca, în curând,
în direcţiaParis, via Hamburg. Atenţie! Persoanele care au însoţit pe
călători la tren sunt poftiţi să coboare din vagoane.
Atenţie! Atenţie la SCENA V din actul doi.
(Trenul porneşte şi pleacă din gară.)
GULIŢĂ: Domnule doctor, zilele aste am primit la Bucureşti o

TELEGRAMĂ de la maica mea, care-mi anunţa că ( - în stilul
telegramelor -) se-întoarce-din-străinătate-PUNCT-şi-ca-să-vin-să-o-
primesc-PUNCT-aicea-PUNCT-la-Vârciorova-PUNCT.
DOCTORU: Cu cine am onoarea a vorbi?
GULIŢĂ: Eu sunt Guliţă-Dinamit-escu,-fiul-cucoanei-Chiriţa-Bârzoi,

spătăreasă-PUNCT.
CRAINIC (se reia EXPLICAŢIA spătăresei)
DOCTORU: Prea bine, d-le Guliţă…
GULIŢĂ: Dinamitescu,-vă-rog.
DOCTORU: Dinamitescu. Cucoana Chiriţa, maica d-tale, a

sosit şi este aci la Vârciorova.
T i t l u 2 | 189
GULIŢĂ: A-sosit! Este-aci! Şi-unde-e,-vă-rog?
DOCTORU: Cucoana Chiriţa-a-intrat-chiar-astăzi-în-carantină.
GULIŢĂ: În-carantină, maica-mea?
DOCTORU: Da, d-le Dinamitescu, cucoana-Chiriţa-vine-din-oraşe-

contaminate-şi-trebuie-să-o-punem-la-carantină.
GULIŢĂ: Domnule doctor, maica mea mă încredinţează prin

scrisoarea/TELEGRAMA d-ei că la-Paris,-făcând-cunoştinţă-la-Institutul-
Pasteur-cu-doctorul-rus care a descoperit vaccinul contra bacilului Koh,
i-au-dat-şi-d-ei-să-bea-acel-vaccin şi precum şi d-rul rus a stat în
Hamburg prin spitale cu molepsiţii fără să simţă decât puţin efectele
epidemiei, asemenea şi dumneaei se află îndemnă, neatinsă şi chiar
asigurată de orice lovitură a epidemiei şi prin urmare…
DOCTORU: Vaccinul d-rului rus nu este încă probat să ne

asigure despre eficacitatea lui.
GULIŢĂ: O lună de zile! Eşti nebun, d-nule, să stea maică-mea închisă

o lună de zile în carantina d-tale! Dar o ieşi moartă d-aci!... Şi unde ai
pus-o, d-le, în ce local?
DOCTORU: Acum, deocamdată, fiindcă baratcele nu sunt gata, am

închis pe toţi bănuiţii în vagoanele neîntrebuinţate ale drumului de fier,
unde se află şi dumneaei.
GULIŢĂ: Maică-mea în vagon! Unde o să-i lipsească toate

comodităţile! O damă, învăţată cu luxul, trăită bine, să fie martirizată mai
rău decât într-o temniţă, asta e infamie! Da, bine, d-le, dumneata vrei să
omori pe maica mea?... Eşti un asasin!...
DOCTORU: Domnule, nu exagera, aici nu putem avea lux, dar am

îngrijit cu deosebire ca d-ei să aibă toate înlesnirile putincioase şi…
GULIŢĂ: În vagon, biata mama, asta e grozav! Şi unde ai pus-o, d-

nule, unde ai închis-o? Vreau s-o văd numaidecât, unde e?
DOCTORU: Acolo, domnule, în vagoanele alea.
GULIŢĂ (din plan depărtat): Aci!... Eu nu văd pe nimeni… Unde e?

DOCTORU: (din plan apropiat) Acolo trebuie să fie!... Eu singur am

închis-o cu mâna mea.
GULIŢĂ: Încă o dată îţi spun că aici nu e nimeni, vagonul e

gol. Vino să vezi!
DOCTORU (plan depărtat): Cu neputinţă! După ce s-a încredinţat că nu

e nimeni în vagon. Ce însemnează asta?... (Strigă – cu PORTAVOCE.)
Soldaţi!
SOLDATUL (din plan depărtat) Ordonaţi!
DOCTORUL Scena a şasea din actul al doilea. Executarea!
SOLDATUL Am înţeles, domnule doctor Acid-Fenic, am înţeles…

(Motorul ambulanţei e pornit şi încălzit, în acelaşi plan depărtat.) Scena a
şasea…
DOCTORUL Actul?
SOLDATUL Al doilea, să trăiţi!
SCENA VI
(Ambulanţa se apropie şi opreşte în plan apropiat.)
SOLDATUL Domnule doctor!...
DOCTORU (cu PORTAVOCE): Unde e cucoana Chiriţa care a intrat în

carantină astăzi?
SOLDATU: Aceea care ne-a înjurat? Care ne-a înjurat şi ne-a

blestemat? Care ne-a înjurat şi ne-a blestemat şi pe care am vârât-o cu
sila în vagon?
GULIŢĂ: A! Ticăloşilor, aţi silnicit o biată femeie!
SOLDATU: Apoi, d-le, mi-a cârpit două palme de mi-a scânteiat

ochii şi dacă nu era femeie vedea pe dracu…
DOCTORU: Ei, unde-i?
SOLDATU: Cine?
DOCTORU: Cucoana care te-a pălmuit.

T i t l u 2 | 191
SOLDATU: Şi care a jucat valsul cu d-ta. (Soldaţii râd.)
DOCTORU: Ei, da, unde-i?...
SOLDATU: Uite acolo, în vagon!
DOCTORU: În vagon nu-i nimeni! Vagonul e gol!
SOLDATU: Că doar n-o fi farmazonie!... (Mergând şi uitându-se în

vagon.) Iaca mă!... Pustiu!... Ce-o fi minunea asta!
GULIŢĂ: D-le doctor, ce aţi făcut cu maica mea? Unde e maica mea?
Vă fac răspunzător! A! Băgaţi de seamă, aveţi a face cu un anarhist! 'Mi
sunt buzunarele pline cu boambe de dinamită, n-am decât să le arunc şi
să vă fac praf pe voi şi pe toată carantina voastră!
DOCTORU: D-le Dinamitescu, linişteşte-te! Vă jur c-aici a fost. Nu

înţeleg nimic! Se vede că a sărit poate prin ostreţele din fund.
SOLDATU Nu e nicăierea!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Aţi cercetat bine vagoanele, nu sunt

sparte gratiile, nu sunt stricate uşile?
SOLDATU: Nu, d-le! Toate zdravene şi ţepene.
DOCTORU: Asta-i o minune! (cu PORTAVOCE) Veniţi cu toţii

să o căutăm!
GULIŢĂ: Da, da, s-o căutăm!
BUCĂTARUL Dar ce este?... Ce este?...
SOLDATU: A perit Chiriţa! S-a făcut nevăzută! S-o căutăm!
BUCĂTARUL Să o căutăm!
COR
Aria No. 11
Haideţi, haideţi s-o căutăm,
Peste tot să cercetăm,
Că doar în cer n-a zburat,

Nici în pământ n-a intrat!
SCENA VII
(Trenul vine, se apropie, opreşte şi… va pleca.)
CRAINIC Scena a şaptea, actul al doilea. Începe a înnopta.
CHIRIŢA: Tot încet, să nu ne auză, să nu ne vază cineva.

Noroc că începe a înnopta.
MICROB: N-ai grijă! Am avut eu bun cap de te-am luat acasă la mine, la
marginea satului, şi ţi-am dat hainele mele de vară. Cine o să te
cunoască îmbrăcată ca băiat!...
CHIRIŢA: Dar pe d-ta, Firfirică, cine o să te cunoască în hainele astea

de boier bătrân! Sămeni cu bărbatul meu, cu Bârzoi.
MICROB: Le-am împrumutat de la popa Bucluc.
CHIRIŢA Altul n-ai găsit, decât pe Bucluc!
MICROB I-am spus că avem bal masché în astă seară.
CHIRIŢA: Miroşi a tămâie, nici dracu nu se atinge de noi.

(Râzând kosmik) Ha! ha! ha!
MICROB: Tist!... Mai încet! N-auzi cum aleargă în toate

părţile?
(Se reia ultima arie, No 11.)
CHIRIŢA: Mă caută pe mine! Ei, apoi ce facem?... Carantina e păzită

de soldaţi, de jur-împrejur.
MICROB: Am eu planul meu, dacă o înnopta bine, mergem

la gară.
CHIRIŢA: Bagajele cu tualetele mele sunt acolo.
MICROB: Intrăm în sala de aşteptare şi, când o fi să plece trenul, luăm

două bilete la clasa I şi o tulim la Bucureşti.
T i t l u 2 | 193
CHIRIŢA: Bravo, Firfirică, tu ai fi bun de actor, iar nu de

inspector.
MICROB: Sunt carabin din cartieru latin!
CHIRIŢA: Ba eşti un năzdrăvan!
MICROB: Al d-tale curtezan! Se aude întorcându-se soldaţii cu doctorul

Acid-Fenic, Guliţă etc.
CHIRIŢA: E! auzi-i, se întorc!
MICROB: Vino să ne tupilăm pe aci primprejur, până o înnopta bine, şi

d-aci, fuga la gară!
CHIRIŢA: Haide! Ei ies cu precauţiune dinăuntrul

vagoanelor fiindcă…
REGIZORUL Fiindcă se apropie un tren, trenul opreşte în gara de la

Vârciorova. În gară se anunţă scena a opta din actul al doilea, scenă cu
cântec, doctor, Guliţă-anarhist şi soldaţi.
CRAINIC 2 E înnoptat, intră cu toţii ţinând în mâini torţe şi

felinare.
REGIZORUL Intră cu toţii şi cântă. Mai repede! Doctorul, Anarhistul

de Guliţă zis Dinamitescu, Soldatul nostru cel de toate zilele… Intră şi…
Unde sunt? Unde sunt!?
I. G. PASCU Eu sunt aici.
REGIZORUL - Şi ceilalţi?
INGINERUL DE SUNET - Sunt şi ei la o parolă.
REGIZORUL - Unde?
I. G. PASCU - În locuri special amenajate pentru fumat.
CRAINIC 2 - (cu PORTAVOCE) Domnii… (numele actorilor care îi joacă

pe Doctor, Guliţă.)
I. G. PASCU Eu sunt aici.

CRAINIC 2 - … Ceilalţi… (numele actorilor care joacă Soldatul,

Bucătarul) – sunt rugaţi să revină în Studio, urmează scena a opta.
REGIZORUL - Se apropie un tren, opreşte în gară, cineva anunţă

scena a opta din actul doi, trenul se pune imediat în mişcare şi se
îndepărtează…
INGINERUL DE SUNET - Se întoarce de unde a venit?
REGIZORUL - Cine să se întoarcă?
INGINERUL DE SUET - Trenul, se întoarce de unde a venit?
REGIZORUL - Nu, că Vârciorova n-a fost, nu este şi nu va fi capăt de

linie până-n veacul veacurilor. Trenul pleacă mai departe, îşi continuă
drumul…
INGINERUL DE SUNET - Unde, în ce direcţie?
REGIZORUL - În ce direcţie vreţi voi, spre Istambul sau spre Paris.

Unde vă trage pe voi aţa!
CRAINIC 2 - Trenul Orient-Expres, care face legătura între Istambul şi

Europa de vest, Hamburg, Paris, a sosit şi a oprit în Vârciorova- gară, la
linia unu şi va pleca în ce direcţie vrem noi.
REGIZORUL - Trenul pleacă în ce direcţie vrea el. Noi rămânem pe loc.

Pauză!
CRAINIC 2 - Până la ce oră.
REGIZORUL - Până la fix.
CRAINIC 2 - La fix cel târziu, continuăm.
(Cortină muzical-instrumentală)
(ANUNŢ radiofonic de ORĂ EXACTĂ :
CRAINIC - …Cincizeci şi nouă de minute şi cincizeci şi cinci de

secunde. La semnal următor va fi ora… (Anunţul e întrerupt înainte de a
fi spusă o oră anume.)
SCENA VIII
T i t l u 2 | 195
CRAINIC 2 - Scena a opta, actul doi.
(Se aude un tren care se pune în mişcare şi pleacă în ce direcţie vreţi

voi.)
COR
Aria No. 12
În sfârşit, e nevăzută!
Vai! Chiriţa a pierit!

bis
De-acum, biata, e pierdută,
Mai ştii, poate a murit.
GULIŢĂ - Izbind pachetul cu plesnitori. (În stilul telegramelor…) Unde-i

cucoana Chiriţa, unde-i?... Daţi-mi-o, vie sau moartă, daţi-mi-o! PUNCT!
Că, pre legea mea, fac o nenorocire! PUNCT!
DOCTORU: (cu PORTAVOCE) Domnule, linişteşte-te!
GULIŢĂ: Unde e? Răspundeţi, că arunc boambele mele cu dinamită –

PUNCT! - şi vă fărâm pe toţi!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Domnule, - PUNCT! - în zadar toate

aceste violenţe. Ai văzut că noi am căutat-o peste tot şi d-ta
împreună cu noi, şi n-am dat de mama d-tale.
GULIŢĂ: Aţi ascuns-o, mizerabililor, cine ştie unde… Dar unde e? Unde-
i?
DOCTORU: (cu PORTAVOCE) Mâine, d-le, vom face o anchetă.
SOLDATU: Două anchete!
BUCĂTARUL Trei anchete!
SOLDATUL Patru anchete.
BUCĂTARUL Cinci anchete. (Etc.)
GULIŢĂ: N-am confienţă în anchetele voastre. Aici se aud două lovituri

de puşcă una după alta.
GULIŢĂ A! Aţi omorât-o! Aţi omorât-o! Mizerabililor!
(se reiau, combinate, ariile No. 11 şi No 12.)
CRAINIC 2 - Cortina cade încet.
REGIZORUL - Nici o cortină, aici suntem la radio… Eventual cortină

muzicală.
CRAINIC 2 - Cortina muzicală cade încet. - SFÂRŞITUL ACTULUI II –

începutul actului III.
ACTUL III
CRAINIC 1 - Atenţiune! Trenul Orient Expres, din direcţia Istambu,

Bucureşti, soseşte în staţie la linia una şi va pleca în direcţia Paris, via
Hamburg. Atenţie la linia una.
- Atenţie la linia unu. Trenul Orient Expres, din direcţia Istambul, via
Bucureşti, a sosit în staţie la linia unu şi va pleca, în curând, în
direcţiaParis, via Hamburg. Atenţie! Persoanele care au însoţit pe
călători la tren sunt poftite să coboare din vagoane. (Trenul porneşte şi
pleacă din gară.)
- Atenţie! Atenţie la actul trei, scena unu. Trenul Orient Expres, din
direcţia Istambul, via Bucureşti, a sosit în staţie la linia unu şi a plecat, de
curând, în direcţiaParis, via Hamburg. Atenţie! Decorul actului I. Guliţă,
Luluţa, Văduva AFIN intră în scenă vorbind.
SCENA I
GULIŢĂ: Sunt foarte fericit că vă întâlnesc, cucoana mea. Dar prin ce

întâmplare aţi venit aci la Vârciorova, şi încă împreună cu d-şoara Luluţa,
fiica d-voastră?
AFIN: Am primit o telegramă în Bucureşti de la vechea mea amică,

cucoana Chiriţa, care se-întoarce-din-străinătate şi care mă roagă să viu
s-o primesc la Vârciorova, şi Luluţa, fiica noastră a voit numaidecât să
mă întovărăşească ca să îmbrăţişeze mai curând pe tuşa ei, cum o
numeşte ea.
T i t l u 2 | 197
LULUŢA: Doresc-foarte-mult-să-văd pe tuşa mea, cum o numesc eu, că

e mai mult de un an de când a plecat.
GULIŢĂ: Maica mea de câtva timp a lovit-o mania de a cutreiera lumea,

a fost în Eghipet, în Constantinopol, în Atena ş-acum în urmă era la Paris
de unde mi-a scris ca-să-viu să o primesc la frontieră, dar mi-e frică că i
s-au încheiat cărările tocmai aci la Vârciorova.
AFIN: Cum? În ce fel? O!...
LULUŢA: E bolnavă?
GULIŢĂ: Nu ştiu ce să spun, dar sunt foarte îngrijorat! Aseară, venind de

la Bucureşti, aflu că maica mea a sosit – PUNCT - şi că, împotrivindu-se
ca o dizesperată de a fi pusă la carantină, soldaţii au ridicat-o cu sila şi
au închis-o ca pe o criminală în vagoanele carantinei! PUNCT!
AFIN: În vagoane!?
LULUŢA În vagoane?
GULIŢĂ: Da, în nişte vagoane părăsite, din timpul muscalilor.
AFIN: Ce grozăvie!
LULUŢA: Biata tuşica! Ce grozăvie! 'Mi vine să plâng!...
GULIŢĂ: Alerg indignat la vagonul unde închisese pe maica mea, mă uit,

caut, cercetez, dar rămâi uimit, încremenit: în vagon nu era nimeni,
vagonul era gol, pustiu şi cucoana Chiriţa s-a făcut nevăzută!
AFIN: Cum se poate? Ce grozăvie!
LULUŢA: A fugit!
AFIN: Desigur a spart uşile, ferestrele şi a scăpat!
LULUŢA Ce grozăvie!
GULIŢĂ: Aşa am crezut şi eu, dar nu! Gratiile de la fereastră, broaştele şi

zăvoarele de la uşe erau întărite, zdravene, neatinse!...
AFIN: Ce minune!
LULUŢA: Dar unde, cum?

GULIŢĂ: Atunci, speriat, nebun, am luat cu mine pe toţi care erau aci,
soldaţi, grăniceri, impegaţi şi cu doctorul Acid-Fenic în frunte am căutat
în toate părţile, fără să-i dăm de urmă!
LULUŢA Doctorul Acid-Fenic?
AFIN: Ce s-o fi făcut, pentru D-zeu!?
GULIŢĂ: Înţelegeţi acum disperaţia mea. PUNCT! Dar pe când făceam

doctorului cele mai aspre imputări, pe când îi arătam gravitatea
răspunderii lui, în momentul acela deodată se aud două lovituri de
puşcă!... A! am strigat, a omorât-o! A omorât-o! Mizerabili!
AFIN : A omorât-o! A! Ce grozăvie!
LULUŢA
SCENA II
(Un tren se apropie. Din mersul trenului se aud următoarele anunţuri.)
CRAINIC 1 Atenţie! Scena a doua. Actul al treilea. Atenţie!
(Trenul trece, se îndepărtează…)
MICROB: Nu vă îngrijiţi! Cucoana Chiriţa e vie, sănătoasă, zdravănă şi

voinică, precum o ştiţi!
GULIŢĂ: Ce spui?
AFIN: Ce auz?
GULIŢĂ: Dar, vă rog, cine sunteţi dv.?
MICROB: Pentru moment, în hainele astea, reprezint pe boierul Bârzoi,

tatăl d-tale.
GULIŢĂ: Pe tatăl meu!
MICROB: Dar eu sunt Miţu Firfirică, supranumit Microb, inspector sanitar.
AFIN: D-l Firfirică, amicul nostru!
LULUŢA: (cu bucurie) Domnule Firfirică, domnule firfirică, îmi pare bine
să vă văd, d-le Firfirică!
T i t l u 2 | 199
MICROB Şi mie, duduiţă Luluţă.
GULIŢĂ (lui Firfirică): Binevoieşte a ne esplica, domnule Microb…
FIRFIRICĂ: Întâi trebuie să ştiţi că eu am avut norocirea să scap pe

cucoana din vagoanele carantinei!
GULIŢĂ: D-ta?... Dar cum?
AFIN: Prin ce mijloc?
FIRFIRICĂ: Să vedeţi. (în stilul telegramelor -) Când a sosit aicea

cucoana Chiriţa, văzându-se în mijlocul acelora care o ameninţau s-o
închiză în vagoanele carantinei, cum a dat cu ochii de mine, m-a
cunoscut, s-a repezit asupra mea şi m-a luat în braţe!
FIRFIRICĂ Dar fiindcă pe dumneaei o bănuiau toţi de molipsită, m-a

condamnat să fiu şi eu pus la carantină împreună cu dumneaei.
FIRFIRICĂ Când ne-am văzut închişi am încercat totul ca să sfărâmăm

uşa sau ferestrele de jos, dar a fost cu neputinţă. Atunci, căutând prin
buzunare ca să găsesc vreun briceag sau altceva, deodată dau peste
cheile vagoanelor, pe care, ca inspector, aveam dreptul a le purta asupra
mea, şi astfel, deşchizând uşa din dos, am scăpat pe cucoana Chiriţa şi
m-am liberat şi eu.
AFIN: A! Eşti nepreţuit!
LULUŢA: Ce grozăvie! Biata tuşica! Ce bine-mi pare!
GULIŢĂ: În sfârşit, maica mea a scăpat?
FIRFIRICĂ: Încă nu! De acum începe greutăţile!
GULIŢĂ: Ce fel de greutăţi?
FIRFIRICĂ: Cum am ieşit din vagoanele pe care le-am închis cum au

fost, am dus-o pe cucoana Chiriţa la locuinţa mea, în marginea satului, la
popa Bocluc, i-am împrumutat un rând de haine de vară de ale mele şi
eu am luat astă giubea a popei şi şapca ş-am pus şi barba asta, care o
aveam de an iarnă de la bal mascat. Astfel deghizaţi am plănuit, cum o
înnopta, s-alergăm la gară, să luăm două bilete de clasa I şi s-o tulim la
Bucureşti.
AFIN: Bravo, Firfirică! Bună idee!
FIRFIRICĂ: Ideea era bună, dar fapta imposibilă.
GULIŢĂ: De ce?
FIRFIRICĂ: Pentru că de când cucoana Chiriţa a dispărut, s-a făcut

nevăzută, garda carantinei e îndoită, soldaţii înconjoară tot coprinsul
carantinei şi era cât p-aci să fim prinşi!... Ai auzit acele două lovituri de
puşcă?
GULIŢĂ Pam! Pam!
FIRFIRICĂ Asupra noastră le-a tras.
AFIN: V-a lovit?
FIRFIRICĂ: N-a lipsit mult şi comedia era să se sfârşească în tragedie!
LULUŢA Ce tragedie?
FIRFIRICĂ Noroc că ne-am tupilat după nişte locomotive şi am zbughit-

o cu fuga acasă la mine.
GULIŢĂ: A! Mizerabilii! Sunt în stare să omoare oameni! Dar de acum cu

mine au de lucru, lasă-i pe mâna mea, unde e mama să vie s-o iau la
braţul meu şi să vedem dacă vor cuteza să mi-o răpească, că pe-viaţa-
mea-vă-jur că voi arunca asupra lor boambele mele de dinamită şi îi
azvârl pe toţi în aer cu toată carantina lor!
LULUŢA Ce tragedie!
FIRFIRICĂ: Şi în loc să ne scăpaţi, ne vei pierde pe noi şi pe o mulţime

de lume nevinovată!
AFIN: D-nule Guliţă, nu face astă nenorocire!... Fie-ţi milă!
LULUŢA: D-le Guliţă!... A! Tremur!... Ce tragedie!

T i t l u 2 | 201
GULIŢĂ: Iertaţi-mă, mă rog, dar în disperaţia mea…
FIRFIRICĂ: Când ai şti că doctorul Acid-Fenic, care comandă aci, este

un om activ, energic, cu curaj, nu-l sperie nici o ameninţare, eu îl cunosc
bine, sunt elevul lui, e fanatic pentru împlinirea datoriei lui şi, ca soldatul
care puţin îi pasă de gloanţele inamicului, el merge brav înainte!...
AFIN: Atunci ce este de făcut?
LULUŢA: Spune-ne d-ta, te rog, dragă Miţule!
AFIN Da, domnule Miţu Firfirică, spune-ne d-ta.
FIRFIRICĂ: Cucoana Chiriţa, care şade ascunsă acasă la mine, ştie că

sunteţi aci şi vă roagă să nu faceţi nici o mişcare, să staţi liniştiţi, că are
dumneaei un plan sigur care să o scape de aci.
GULIŢĂ
AFIN : Ce plan?
LULUŢA
FIRFIRICĂ: Asta-i secretul dumneaei. (S-aude zgomot.) Dar ce zgomot

s-aude?
SCENA III
CRAINIC 1 Atenţie! Scena a doua. Actul al treilea. Atenţie! Soldaţii intră

urmaţi de lume, intră speriaţi, uitându-se în toate părţile cu precauţiune.
(Trenul trece prin gară…)
COR
Aria No. 13
Iat-o, vine speriată
Nebuna cu ochi holbaţi,

bis
Nebuna înfuriată!
Iat-o, vine,-n lături daţi!

BUCĂTARUL În lături, în lături, că dă peste noi!
SOLDATUL: Feriţi-vă!
GULIŢĂ: Dar ce este, oameni buni, ce însemnează astă tulburare? Cine

vine?
SOLDATU: Nebuna, domnule, nebuna!
BUCĂTARUL Da, e nebuna, nebuna!
GULIŢĂ: Dar ce nebună, care nebună?
SOLDATU: Chiriţa! Nebuna! Chiriţa!
GULIŢĂ: Ce spuneţi, mama a înnebunit?
BUCĂTARUL Da, d-nule, cucoana Chiriţa a înnebunit! Ascultă!
AFIN
: Ce grozăvie!Ce nenorocire! Ce tragedie!
LULUŢA
CHIRIŢA (s-aude râzând nebuneşte, kosmik): Ha! ha! ha!
FIRFIRICĂ (încet lui Guliţă, AFIN şi Luluţei): Asta e planul pe care l-am
pus la cale spre a scăpa de Doctorul Acid-Fenic!
GULIŢĂ (încet): Înţeleg!
LULUŢA Ce comedie!
BUCĂTARUL S-o vedeţi, vă face milă! Cu ochii rătăciţi, cu părul

despletit!
AFIN Ce grozăvie!
SOLDATU: Sărind, cântând, jucând, te face să râzi fără să vrei!
LULUŢA Ce comedie!
SCENA IV
T i t l u 2 | 203
(Semnal sonor gen sirenă/alarmă şi motor de ambulanţă – plan depărtat,

mişcare,
panoramare.)
SOLDATUL (prim-plan) Iacă doctorul! Iacă doctorul!
AFIN (prim-plan) Ce doctor?...
LULUŢA Care doctor?
SOLDATUL: Doctorul Acid-Fenic.
DOCTORUL (Strigă din plan depărtat – cu PORTAVOCE.) Soldaţi!
SOLDATUL (din plan apropiat) Ordonaţi!
DOCTORUL Scena a patra din actul al treilea. Executarea!
SOLDATUL Am înţeles, domnule doctor Acid-Fenic, am înţeles…

(Motorul ambulanţei e în acelaşi plan depărtat.) Scena a patra…
DOCTORUL Actul?
SOLDATUL Al treilea, să trăiţi! (Ambulanţa se apropie şi se opreşte.)
DOCTORU (cu PORTAVOCE): Ce este?... Ce însemnează astă emoţie,

ce s-a întâmplat?
BUCĂTARUL D-nule doctor, a înnebunit cucoana Chiriţa!
DOCTORU: Ce spuneţi! Cucoana Chiriţa a înnebunit! Aţi găsit-o, în

sfârşit!
SOLDATU: N-am găsit-o, domnule doctor, a venit singură cutreierând

carantina, râzând şi cântând!...
BUCĂTARUL Într-o stare de plâns!
DOCTORU: Nebună!... Dar cum, ce fel?
GULIŢĂ: Te miri, d-nule, după martiru care a suferit aci, biata femeie! (S-
aude Chiriţa râzând kosmik.) O auziţi?
DOCTORU: Ce însemnează?!
SCENA V
CRAINIC 2 Atenţie! Scena a cincea. Actul al treilea. Atenţie! Aceiaşi,

CHIRIŢA.
(Trenul trece prin gară… Chiriţa intră râzând kosmik, un râs contaminant.
Încep să râdă şi ceilalţi.)
GULIŢĂ: Oameni buni, respectaţi nenorocirea ei!
AFIN Ce nenorocire!
LULUŢA Ce tragedie!
DOCTORU (către lume): Tăceţi!
CHIRIŢA (Râzând nebuneşte.) Ha! ha! ha! (Oprindu-se deodată din râs
şi zicând serios.) Trist! Trist!
DOCTORU. Cucoană Chiriţo, dă-mi mâna, vă rog!... (Aparte.) Să-i pipăi

pulsul!
CHIRIŢA (privindu-l cu spaimă): A! Iată-l! El e Ravaşol asasinul!... Vedeţi!

Foc, cadavre, sânge… A! a! (Plânge cu spazmuri şi hohot.)
DOCTORU (lui Guliţă): Dar ce spune, domnule Guliţă?
GULIŢĂ Dinamitescu.
DOCTORUL Dinamitescu.
GULIŢĂ Anarhist!
BUCĂTARUL şi SOLDATUL Ce spune cucoana, domnule anarhist?
GULIŢĂ Era la Paris când s-a întâmplat explozia la cafeneaua Veri şi i-a
rămas impresia…
CRAINIC 1 (EXPLICAŢIE)
GULIŢĂ Guliţă, apropiindu-se de Chiriţa. Mama, eu sunt!
CHIRIŢA (cu bucurie, luându-l în braţe): Iacă amorezul meu! Amorezul

meu! Vino! Vino! (Respingându-l) Nu, fugi, tu eşti prea rece, fugi!
FIRFIRICĂ: Cucoană Chiriţo!...

T i t l u 2 | 205
CHIRIŢA (apucându-l şi smulgându-i barba şi părul): A! Ista e amorul

meu! Ăsta! O polcă, amoraşule, o polcă!
SOLDATUL: E nebună, nebună de tot!
FIRFIRICĂ Să-i fac pe plac! Apoi Firfirică, supranumit Microb – inspector

sanitar, joacă polcă cu Chiriţa. Chiriţa iese jucând cu Firfirică.
COR
Aria No. 14
Vedeţi, baba străchiată
Joacă polca-ntr-un picior! bis

Vedeţi, dacă-i deocheată,
Cum s-aruncă de uşor!
SCENA VI
(Un tren se apropie şi...)
CRAINIC 2 Atenţie! Scena a şasea. Actul al treilea. Atenţie!
(Trenul trece prin gară…- mixaj cu râsul kosmik al Chiriţei.)
DOCTORU: Sărmana femeie, ce nenorocire!
GULIŢĂ: Vedeţi, d-le doctor…
DOCTORUL Acid-Fenic.
GULIŢĂ Domnule Acid-Fenic,vedeţi urmările nechibzuitei d-tale îngrijiri!...

şi a unei severităţi neproporţionată cu educaţia şi poziţia persoanelor!
DOCTORU: Când am stabilit aci carantina nu aveam gata instalaţiele

trebuincioase. Trebuia, cu orice preţ, să opresc flagelul să nu intre în
ţară.
GULIŢĂ: Şi pentru asta aţi făcut pe maica mea victima d-voastră

expiatorie. (EXPLICAŢIE) Dar astăzi o iau cu mine şi plec la Bucureşti.
DOCTORU: Cu neputinţă, cucoana Chiriţa nu ş-a împlinit încă termenul

carantinei.
GULIŢĂ: Vreţi s-o închideţi iar în vagoane?
DOCTORU: Nu, d-nule, baratcele noastre sunt acum gata, voi alege una,
cea mai confortabilă, şi…
GULIŢĂ: Nu, domnule doctor…
DOCTORUL Acid-Fenic!
GULIŢĂ Nu voi suferi asta. Apoi nu vedeţi d-voastră, ca doctor, că

starea anormală a cucoanei Chiriţa cere o grabnică şi specială căutare?
D-le doctor…
SOLDATUL şi BUCĂTARUL Acid-Fenic!!!
GULIŢĂ Nu m-aduce la disperare, sunt Guliţă Dinamitescu, anarhist, nu

mă sili să întrebuinţez boambele mele esplozibile!
DOCTORU (cu PORTAVOCE) D-nule, nu ameninţa! Eu dispreţuiesc

orice pericol şi chiar moartea, când e vorba de a-mi îndeplini datoria mea
de onoare şi de salut public! (fără PORTAVOCE) Faceţi mai bine apel la
simtimentele mele de umanitate şi voi înţelege, cu toate că sunt doctor!
GULIŢĂ (luând de mână pe doctorul): Bine, doctore, bine, la inima d-tale

mă adresez, pentru că ştiu că pe cât eşti de savant pe atât eşti de
compătimitor pentru cei suferinzi.
DOCTORU: Fie, dar, primesc să liberez pe cucoana Chiriţa, în curând vă

aduc certificatul de liberă ieşire.
SCENA VII
(Motorul ambulanei e pornit, se aude în plan apropiat.)
CRAINICI
1 Atenţie!
2 Atenţie la scena a şaptea.
3 Actul III.
T i t l u 2 | 207
4 Atenţie!
(Sunet de alarmă/sirenă de ambulanţă. Ambulanţa se îndepărtează şi

iese panoramat.)
CHIRIŢA (cu părul în regulă şi cu pieptene mare în coc): Ei?...
AFIN Chiriţo!
CHIRIŢA AFIN!
LULUŢA Tuşă Chiriţa!
CHIRIŢA Luluţă!
AFIN : Ai reuşit! Ce grozăvie!
LULUŢA
GULIŢĂ: Pe deplin!
AFIN :Ce grozăvie! Ce comedie!
LULUŢA
FIRFIRICĂ: Eram sigur!
CHIRIŢA (îmbrăţişându-i pe toţi): A! Dragii mei! Vin’ să vă sărut!
GULIŢĂ: Acum, mamă, cunoaşteţi ardenta mea iubire pentru doamna

AFIN şi hotărârea care am luat împreună cu dumneaei ca să facem
căsătoria noastră cum te vei întoarce din străinătate!
AFIN: Ştii că mi-aţi promis, scumpa mea amică, că îmi vei permite să fiu
nora d-tale şi te rog…
MICROB Firfirică, care în vremea asta a stat de vorbă cu Luluţa, ţiind-o

de mână.
Dar pe noi ne-aţi uitat?
LULUŢA: Tuşico, fii şi pentru noi, pentru mine, Luluţa, şi pentru domnul
Firfirică, fii mumă bună!
CHIRIŢA: Iaca, frate, asta-i chiar vorba ceea: tronc Mărico că ţi-am dres-
o!
GULIŢĂ: Mamă!
AFIN: Amica mea!
LULUŢA: Tuşa mea, cum vă numesc eu!
FIRFIRICĂ: Cucoană Chiriţo!
CRAINIC 1 După tradiţia vasilealecsandrină, Guliţă se căsătoreşte

aproape din oficiu cu Luluţa, cea ce nu pare să se mai întâmple acum.
Dimpotrivă, Guliţă vrea acum să se căsătorească tocmai cu mama
Luluţei. Cum e posibil? Numai dacă mama Luluţei, Văduva Afin e foarte
tânără. Ceea ce - de ce ar fi imposibil? Dar atunci fiica ei – cum e fiica ei,
Luluţa, fată de măritat? Numai dacă e de-o vârstă cu mama ei. Şi poate
fi de-o vârstă cu mama ei numai dacă e o fiică… adoptivă. Şi, la o adică,
Luluţa poate fi o fiică adoptivă? Poate! Este! Luluţa este fiica adoptivă a
tinerei văduve Afin.
CHIRIŢA: Ei, fie draga mea!
CHIRIŢA Dar stai, ginerii la genunchii cucoanelor! Guliţă cade la

picioarele doamnei Afin şi Firfirică la picioarele Luluţei. Uite aşa! Vă
blagoslovesc, dragii mei, n-am să vă dau altceva decât tifla mea. A! Ba
stai! Firfirică!
Unde e săculeţu meu cu parale?
Unde e săculeţu meu?
Unde e săculeţu?
Unde?
Unde e săculeţu?
Unde e săculeţu meu?
Firfirică! Unde e săculeţu meu cu firfirici?
FIRFIRICĂ: Acasă la mine!
CHIRIŢA: Le dau de zestre Luluţei.
LULUŢA cu FIRFIRICĂ : A! Cucoană Chiriţo!

T i t l u 2 | 209
GULIŢĂ: Tăcere! Vine doctorul!
CHIRIŢA: Eu mă dau la o parte.
SCENA VIII
(Din plan depărtat se aude, se apropie ambulanţa. Sunet de alarmă.)
CRAINICI
- 1 Atenţie!
- 2 Atenţie! Atenţie! Urmează penultima scenă…
- Scena a opta.
- Din actul III.
- Ultimul. Atenţie!
(Ambulanţa opreşte în plan apropiat.)
DOCTORU (cu PORTAVOCE) Iată certificatu prin care liberez pe

cucoana Chiriţa din carantină!
TOŢI (cu bucurie): O!...
CHIRIŢA (înaintând şi luând certificatu): Mulţumesc, domnule doctor!
DOCTORU: Cucoana Chiriţa! Nebuna!
CHIRIŢA Domnul Acid-Fenic! Doctorul. Hârtia asta a d-tale e cea mai

bună reţetă care ai scris de când eşti doctor, că m-ai vindecat pe loc.
DOCTORU: Va să zică m-aţi înşelat!
GULIŢĂ: Domnule doctor, să nu vă pară rău de binele ce aţi făcut, căci

dacă ai fi ţinut pe maica mea închisă până acum…
CHIRIŢA: Desigur înnebuneam adevărat sau chiar eram moartă!

Mulţumeşte domnului Miţă Firfirică, supranumit Microb, mare inspector
sanitar - care mi-a deschis vagonu şi te scapă pe d-ta de o mustrare de
cuget care te-ar fi muncit toată viaţa!
DOCTORU: A! Dumneata, d-le Microb, ai deschis vagonu?... Ai?... (cu

PORTAVOCE) Vei fi dat în judecată pentru această violare a legilor
sanitare!
FIRFIRICĂ: D-le doctor, eu de ieri chiar am depus pe biroul d-tale

demisiunea mea. Astăzi nu mai sunt inspectorul Microb, sunt Miţă
Firfirică, însărcinat cu fericirea d-şoarei Luluţa, nevasta mea!
SOLDATUL: Iartă-l, d-le doctor, iartă-l!
LULUŢA (căzând la picioarele doctorului): Domnule doctor, fie-ţi milă de

mine şi iartă pe bărbatul meu!
DOCTORU (necăjit): Ei, duceţi-vă în plata domnului şi mă lăsaţi în pace!
SCENA IX
CRAINICI
- Atenţiune! Trenul Orient Expres, din direcţia Paris, via Hamburg,

soseşte în staţie la linia una şi va pleca în direcţia Bucureşti,
Istambul. Atenţie la linia una.
- Atenţie! Atenţie! Urmează ultima scenă…
- A noua.
- Din actul III.
- 1 Ultimul. Atenţie!
CRAINICI
- 2 Atenţie la linia unu. Trenul Orient Expres, din direcţia Paris, via
Hamburg, a sosit în staţie la linia unu şi va pleca, în curând, în direcţia
Bucureşti, Istambul. Atenţie la linia unu.
- 1 Atenţie! Atenţie la SCENA a opta.
- 2 (ca o transmisie radiofonică de la locul faptei) CHIRIŢA, GULIŢĂ,

DOCTORUL ACID-FENIC, MIŢĂ FIRFIRICĂ – SUPRANUMIT MICROB,
INSPECTOR SANITAR, AFIN, LULUŢA, SOLDAŢI, ZIARIŞTI, LUME
multă.
T i t l u 2 | 211
(S-aude zgomotul trenului apropiindu-se şi oprind în gară.)
SOLDATUL Ura! Ura! Ura! Trăiască doctorul Acid-Fenic!
COR
Aria No. 15
Să trăiască-n fericire
Bunul nostru salvator,
Ne-a scăpat cu îngrijire
De microb omorâtor!
Bunul doctor Acid-Fenic
De flagel ne-a apărat.
A lui nume fie vecinic
De români glorificat!
(Transmisie radiofonică mixată cu muzica. Transmisia radiofonică

explică ce se întâmplă – cât se poate de tautologic!)
CRAINIC 2 - În timpul acesta damele prezintă buchete doctorului Acid-

Fenic, doctorul ţine în mână arcuri de verdeaţă de care atârnă felinare
colorate.
DOCTORU (cu mirare): Ce este, ce însemnează toate astea?
FIRFIRICĂ (AMPLIFICAT prin difuzor, în cadrul ceremoniei dedicată

doctorului Acid-Fenic) D-nule doctor, înainte ca ţara întreagă să vă aducă
espresiunea recunoştinţei ei, primiţi ca mica noastră manifestaţie să
sărbătorească astăzi marele d-voastră devotament pentru salutul public.
(Aplauze – urale!)
GULIŢĂ (AMPLIFICAT) D-nule doctor, cu toată asprimea ce ai

întrebuinţat în contra mamei mele, şi poate chiar pentru acea asprime,
nu pot decât s-admir şi să laud curajul, stăruinţa, îngrijirea neadormită ce
aţi întrebuinţat ca să scăpaţi ţara noastră de flagelul cel mai teribil! Mii
de oameni vă sunt astăzi datori cu viaţa lor! - Aplauze – urale! (Aplauze
– urale!)
TOŢI Ura! Trăiască doctorul Acid-Fenic, salvatorul nostru!
CHIRIŢA (AMPLIFICAT) D-le doctor, dacă aş fi o regină v-aş da cea mai

mare decoraţie a regatului meu, dar nu pot să vă ofer decât buchetul
ăsta!
DOCTORU (AMPLIFICAT) Dragii mei, cea mai mare răsplată a

sârguinţei mele este împăcarea şi mulţumirea conştiinţei mele.
TOŢI Trăiască doctorul Acid-Fenic!
CRAINIC 2 - Aplauze – urale! (Aplauze – urale!)
TOŢI Ura! Ura! Ura!
CHIRIŢA Muzica!
(Versurile muzicii finale vorbesc despre celebrarea Doctorului şi despre

cele două nunţi: Guliţă-AFIN şi Firfirică-Luluţa. Marş militar, foclor,
nuntă…)
CHIRIŢA Staţi, vă rog, să spun şi eu două vorbe la d-lor! - arătând spre

public.
Aria No. 16
Cuconiţelor drăguţe,
Vă sărut cele mânuţe bis
Şi la dragii cuconaşi
Le pup ochii cei gingaşi!
Aţi văzut prostie mare,
Mare, mare, ba chiar fleac,
Apoi ştiţi, că din născare
Prostia nu are leac!
Dacă astăzi din neştire
V-am făcut nemulţumire,
Uite, doctoru-i de vină,

T i t l u 2 | 213
Puneţi-l la carantină!
COR
Uite, doctoru-i de vină,

bis
Puneţi-l la carantină!
CRAINIC 1 (anunţ) Atenţie la linia unu. Trenul Orient Expres, din direcţia
Paris, via Hamburg, se află garat în staţie la linia unu şi va pleca în
direcţia Bucureşti, Istambul. Persoanele care au însoţit pe călători la tren
sunt rugate să coboare din vagoane. Atenţie la linia unu.
CRAINIC 2 (transmisie radiofonică)Trenul Orient Expres, din direcţia

Paris, via Hamburg, se află garat în staţie la linia unu şi va pleca, în
curând. Cu această cursă vor pleca şi…(Fiecare actor citeşte propriul
personaj şi îşi spune numele.)
- CUCOANA CHIRIŢA, …(numele actriţei)
- VĂDUVA AFIN viitoarea soţie a lui Guliţă Dinamitescu, …
- LULUŢA, fiica ei adoptivă, viitoarea soţie a lui Miţă Firfirică, …
- DOCTORUL ACID-FENIC, …
- MIŢĂ FIRFIRICĂ, supranumit MICROB, inspector sanitar, viitorul soţ al

Luluţei, …
- GULIŢĂ DINAMITESCU, anarhist, vitorul soţ al doamnei Afin, …
- UN SOLDAT, …
- UN BUCĂTAR, …
(Trenul se pune în mişcare cu zgomotul şi semnalele specifice.)
CRAINIC 2 - (transmisie radiofonică) Trenul tocmai s-a pus în mişcare şi

va pleca…(interviu) În ce direcţie?
REGIZORUL - În ce direcţie vrem noi.

CRAINIC 2 - Trenul Orient-Expres, care face legătura între Istambul şi

Europa de vest, Hamburg, Paris, a sosit în Vârciorova- gară, la linia unu
şi va pleca… În ce direcţie vrem noi!!!
TOŢI: ÎN CE DIRECŢIE VREM NOI?
(Trenul de epocă pleacă – mixaj cu râsul kosmik al Chiriţei şi al celorlalţi

şi cu muzică.)
Cortină muzicală
SFÂRŞITUL PIESEI
T i t l u 2 | 215
LUCRAREA PRACTICĂ NR 14
LPM-14. Tehnica actorului de Film TV
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de Film TV
Deprinderea şi exersarea tehnicilor şi mijloacelor de expresie

specifice pentru lucrul în televiziune. Acumularea de cunoştinţe despre
lucrul într-un platou de televiziune şi a filmărilor exterioare. Cunoaşterea
necesităţii şi specificităţii lucrului în colaborare între partea de creaţie
artistică şi cea de mijloace şi echipamente tehnice. Diferenţele dintre
modul de lucru în teatru şi cel din televiziune, din punctul de vedere al
actorului.

student)
Filmul TV ( Teleplay) este o combinaţie între filmul de cinema şi teatrul

TV. El are la bază un script original, ca şi filmul de cinema, spre
deosebire de cazul teatrului tv, care adaptează piese de teatru. Filmările
se fac, în cea mai mare parte în locaţii reale, interioare şi exterioare, un
procent mai mic de secvenţe filmându-se în studio. Nu în ultimul rând
( unul dintre motivele pentru care a luat naştere acest gen hibrid) bugetul
unui teleplay este mai mare decât al unui spectacol de teatru tv, însă cu
mult mai mic decât al unui film de cinema.
Studenţii participanţi la acest laborator vor parcurge următoarele etape:
1. Vor participa la o probă de casting (studiu de caz) unde vor primi

textul unei secvenţe. Sudenţii se vor pregăti individual pentru
această probă.
2. Efectuarea probei de casting, care va fi filmată, sub conducerea

îndrumătorului de practică.
3. Analiza probei de casting.

4. Studenţilor le va fi pus la dispoziţie scriptul filmului.
5. Vizionarea unui teleplay deja existent, realizat de actori

profesionişti, într-o televiziune profesionistă. Comentariile şi
observaţiile îndrumătorului de practică, pentru a da posibilitatea
studenţilor să ia un prim contact cu specificitatea acestui gen.
6. Întâlnire pentru o primă lectură integrală a scriptului (cu toată

distribuţia)
7. Întâlnire cu scenograful pentru şedinţa de măsurători costume (în

cazul în care acestea se confecţionează)
8. Repetiţii succesive de lectură şi stabilirea traseelor actoriceşti şi

construcţie a secvenţelor, funcţie de viziunea regizorală, pe scene,
conform programului stabilit de îndrumătorul de practică.
9. Repetiţii secvenţe într-o sală cu decor marcat.
10. Prima probă de costume.
11. Aducerea la cunoştinţă a programului zilelor de filmare,

structurate pe secvenţe, interval orar, numele actorilor, specificarea
locaţiei, ora de prezentare la locul filmării ( o zi de filmare standard
durează 12 ore, actorul este obligat să fie prezent la locaţie şi la
dispoziţia echipei în tot acest interval)
12. Filmarea propriuzisă a teleplay-ului în zile succesive. Dacă se

filmează exterioare, în cazul ratării filmării unor secvenţe din cauza
vremii nefavorabile, acestea se reprogramează, studentul-actor
fiind obligat să respecte reprogramarea.
13. Vizionarea produsului final cu feedback din partea

îndrumătorului de practică şi comentarii ale studenţilor participanţi
la laborator.
Echipament tehnic standard al unei echipe de filmare. Echipa de

productie standard. Echipa costume, echipa recuzită, echipa machiaj.
T i t l u 2 | 217
Însuşirea de către studenţi a modului în care îşi pot adapta

aptitudinile şi mijloacele de expresie la cerinţele specifice ale acestui gen
artistic şi însuşirea unor cunoştinţe despre modul în care se lucrează la
un film de televiziune.
Realizarea unei producţii de Film TV. Studiu de caz, conform script

(fragment) ANEXA 1.
CÂTEVA NOŢIUNI ELEMENTARE ŞI NECESARE STUDENŢILOR

ACESTUI LABORATOR .
Film versus Teatru. Diferenţe în abordarea actoricească.
Actoria de teatru şi actoria de film sunt foarte diferite; suntem

obişnuiţi să credem că actorul (în general pregătit pentru teatru) trebuie
să fie capabil să se adapteze în orice situaţie. Oricât ar fi de adevărat
acest lucru, există diferenţe destul de mari între cele două, fiecare are
particularităţile ei şi trebuie studiată separat.
Este superficial să spunem că actorul se adaptează din mers şi

învaţă din experienţă sau că pregătirea pentru teatru e valabilă în
ambele situaţii. Teatrul şi filmul sunt moduri de comunicare diferite atât
prin felul în care sunt receptate (materialul final) cât şi prin felul în care
sunt create. Michael Caine spune că:”Piesele (teatrul) se joacă, filmele
se fac”.
La teatru actorul trebuie să fie văzut şi auzit până în ultimul rând,

de aceea trebuie să amplifice sentimentele, să comunice cu tot corpul şi
să vorbească mult mai tare decât în realitate. La film, microfonul te aude
indiferent cât de încet vorbeşti sau indiferent de locul în care se petrece
acţiunea.
Scara unei performanţe în film e mai mică decât cea a unei

performanţe în teatru, dar intensitatea este aceeaşi, poate chiar mai
mare; camera vede tot, iar când vine vorba de close-up, ea va scoate în
evidenţă şi cea mai mică incertitudine şi o va mări, va trăda şi cea mai
mică ezitare neplănuită, care pe scena ar putea trece neobservată.
“O performanţă mică poate fi foarte mare în film, datorită apropierii

de cameră. Asta nu înseamnă că nu trebuie să faci nimic! Trebuie să
gândeşti fiecare moment, deoarece camera se uită în mintea ta, iar
publicul vede ceea ce vede camera. Cheia este transmisia mentală.
Dacă mintea conduce, atunci corpul este îndreptat în direcţia corectă. În
ceea ce priveşte vocea şi corpul (acţiunea) less is more (mai puţin este
mai mult). Nu folosi vocea şi corpul în locul minţii” 1.
Filmul redă, reconstruieşte realitatea foarte exact. Îţi arată exact ce

trebuie să vezi (imagine cu imagine), teatrul e mai deschis interpretărilor.
La teatru vedem tot ce se întâmplă pe scenă în permanenţă şi putem
alege la ce anume să ne uităm (un actor, un element de recuzită etc),
deasemenea vedem actorul în întregime; la film nu putem alege la ce
vrem să ne uităm pentru că această alegere a fost făcută de regizor,
care ne arată doar ce vrea el să vedem, urmărind un anumit scop
important pentru povestea pe care vrea s-o spună. As putea spune ca la
teatru vezi doar dintr-un anume punct al sălii şi prin urmare ai un singur
punct de vedere, pe cand la film vezi prin intermediul camerei, care
poate pătrunde oriunde (mai departe, mai aproape, unghiuri diferite ale
aceleaşi scene etc).
La teatru există simţul întregului, o piesa cuge în secvente

permiţând fiecărui actor să simtă construcţia emoţională creată.
Momentele se construiesc şi se dezvoltă unul din altul.
La film rezultatul poate părea “mai realist”, dar procesul este mai
artificial, din considerente tehnice. Nu se filmeaza în succesiune, în
funcţie de povestea scenariului, ci în funcţie de factori externi care ţin de
producţie (locaţii), vreme, programul actorilor.
Actorul de film trebuie să dispună de mijloace specifice,

necesitatea cunoaşterii elementelor tehnice care ţin de arta filmului:
imagine, cadre (adaptarea interpretării în funcţie de mărimea acestora,
poziţia faţă de cameră), sunet etc..
La film camera şi microfonul sunt spectatorii, La film nu trebuie să

proiectezi nici vocea şi nici intenţiile, ca sa poata fi receptate şi în ultimul
1
Michael Caine - Acting for Film, Applause Theatre Book, NY, 1990
T i t l u 2 | 219
rând de scaune, deoarece spectatorii sunt aproape. Spectatorii sunt

microfonul şi camera.

AFERENTE ACESTE LUCRĂRI DE LABORATOR
Arta Actorului de film şi televiziune
1. Cadre şi planuri. Dimensiunea spaţială şi temporală a filmării.
2. Sunet în direct, sunet înregistrat, postsincron.
3. Deplasare în cadru. Traveling versus stadycam.
4. Modalităţi de montare a materialului filmat. CUT versus anseneu.
5. Noţiuni generale despre tehnica vorbirii în film.
6. Noţiuni generale despre limbajul corporal.
7. Gesturi şi posturi deschise versus gesturi şi posturi închise.
8. Gesturi parazite şi mincinoase.
9. Noţiuni generale despre tehnica dialogului : cine conduce, de ce,

cine manipulează, pe cine, în ce scop.
Arta Actorului de Teatru


grupului.

continuă.

respectat.


Anexa 1
ULTIMUL STINGE LUMINA
Film TV
Scenariu :Nic Mateescu, Gelu Colceag şi Radu Gabriel
Prolog.
PRIMARUL, în halat de spital, la usa unui cabinet de analize medicale,

vorbeşte cu un alt pacient, care-l ascultă cu consideraţie...
Ei vezi, dumneata, cum e omul?
Zice că se pricepe la toate, da nu ştie nimic....
Uite eu: Dacă ştiam eu în ce mă bag … nu mă băgam....nu mă băgam...
da’ de unde ştiu .. de unde să ştiu…
SECVENŢA 1
PRIMARUL .... şi nu în ultimul rând, preocuparea de a repara

drumul comunal, care cu aceastǎ echipǎ cu care ne aflǎm la conducerea
primǎriei din comuna noastrǎ, de aproape 12 ani, rǎmâne principala
noastrǎ preocupare pe plan local. De aceea, suntem cu toţii aici, ca sǎ
facem un anunţ important pentru comuna noastrǎ… De mulţi ani
încoace, d-voastrǎ, ansamblul nostru de dansuri bǎtraneşti, aţi avut
succes la diferite faze şi concursuri…dansul a fost pentru noi o activitate
permanentǎ, o preocupare care, iată acum, îşi aratǎ roadele… Datoritǎ
ajutorului pe care l-aţi primit de la primǎrie...
NIŢĂ SNAE: Da, da....
PRIMARUL : Da, da, să știți că l-ați primit....aţi avut aşadar mari

succese ....și acum atenţie … sperǎm sǎ aveţi aceleaşi succese, ba
chiar şi mai mari, dincolo de hotarele ţǎrii, pentru cǎ iatǎ, care este
vestea pe care vreau sǎ v-o dau…
Intră Iancu Ionel

T i t l u 2 | 221
IANCU: Ce faceţi, dom’ primar? Nu mai terminaţi odată?

Aşteaptă lumea să intre la discotecă!
PRIMARUL: Să aştepte!
IANCU: Au dat banii pe bilete şi acum stau pe uliţă?
PRIMARUL: Să aştepte! Avem lucruri importante de discutat...

Iancule, tu de ce nu eşti aici, la adunare?
IANCU: (intrǎ în salǎ şi închide uşa întâmpinând rezistenţǎ de la

tinerii de afarǎ)Şi bilete la discotecă cine vinde?... Mama? Îi bag?
IANCU: Treaba dumneavoastră! Să nu ziceţi că nu v-am

spus! Iese Iancu Ionel trântind uşa.
Camera mobilǎ. Un ţǎran trece peste bǎnci înaintând din ultimul rând
pânǎ în primul rând. Unghiul lui subiectiv.
PRIMARUL: ... deci, iatǎ care este vestea pe care vreau sǎ v-o
comunic: ansamblul de dansuri bătrâneşti al comunei noastre, a fost
invitat să dea spectacole, timp de zece zile, în China...
Toatǎ asistenţa tace, mutǎ de uimire..
NIŢĂ SNAE: În China!
PRIMARUL: Da, nea Niţă, a venit momentul să arătăm lumii că locul

nostru este nu numai în Europa... ci în întreaga lume, pe tot globul
pământesc...Astǎzi dimineaţǎ am primit invitaţia... m-am grăbit să v-o
aduc la cunoştiinţă...aveţi trei săptămâni până la plecare.. timp suficient,
dom’ profesor... să vă pregătiţi cum se cuvine, nu care cumva să ne
facem de râs pe-acolo
INSTRUCTORUL: Domn’ primar , sǎ aranjǎm cu sala pentru repetiţii...
PRIMARUL: O sǎ vorbim sǎ facem un program de repetiţii. Deci…
NIŢĂ SNAE: Acuma, dacă ne-a chemat in China, poate că n-o să

mai ţinem repetiţiile pe terenul de fotbal…
PRIMARUL: Numai la mata’ te gândeşti! Ştiţi foarte bine, oameni buni,

că în sală au avut loc, simpozioane, conferinţe…
NIŢĂ SNAE: Mese…
PRIMARUL: … mese rotunde pentru educarea tineretului.
NIŢĂ SNAE: De-aia i-aţi băgat pe tineri să se înghesuie în beciul

căminului, la discotecă.... să se educe pe întuneric!
MELANIA: În primul rând că nu e beci, e subsol!...Şi dacă nu

făceam discoteca să fim eficienţi la veniturile proprii , de mult îţi cădea
coşmelia în cap... !
În planul ultim, intrǎ, pe uşa dinspre primǎrie, nevasta primarului. Îi face

semn soţului.
NEVASTA: Te aşteaptă, dragă, oamenii! Ce-ai de gând? De azi-

dimineaţǎ, i-ai mai trimis de douǎ ori acasă! Vrei să-i apuce miezul nopţii!
PRIMARUL: Care oameni?
NEVASTA: Cununia, dragă!
PRIMARUL: Aoleu! Primarul şi nevasta-sa ies.
SECVENŢA 2
NEVASTA: Tu ai impresia că se doreşte cu adevărat să meargă

ansamblul nostru în China?
PRIMARUL: Pǎi, ne-a trimis domnu’ senator invitaţie? !
NEVASTA: De ce crezi cǎ te-a ales tocmai pe tine? Dacǎ urmǎreşte

ceva?
PRIMARUL: Ce?
NEVASTA: Sǎ te schimbe!
PRIMARUL: Pe mine? De ce sǎ mǎ schimbe?
NEVASTA: Nu-ţi dai seama că tu răspunzi?...(intră Laurenţiu, în

planul ultim al cadrului, pe uşa dinspre afarǎ)
LAURENŢIU : Intrăm, dom’ primar?

T i t l u 2 | 223
PRIMARUL: Aşteptaţi, măi!
LAURENŢIU : (ieşind) Îmi pleacă acordeonistul, dom’ primar!
NEVASTA : Cine mai dansează în ziua de azi aşa ceva? N-ai văzut la
televizor?...Ăştia, oameni bătrâni, ce-nţeleg ei? Dansează de-ale lor, că
aşa au apucat...
PRIMARUL: Păi, ne-au trimis invitaţie, dragă!
NEVASTA: Ca să te faci tu de râs, de-aia!...Să te compromiţi...
Ce-o să creadă China când o să vadă boşorogii ăştia? Că aşa arată

poporul român?...
GENICA (intră) Haideţi, dom’ primar, odată! Ce dracu’! ( O vede pe

nevasta primarului) Săru’ mâna, doamna primar! Aşteptăm, aşteptăm..
(iese)
NEVASTA : Dacă faci o greşeală? Câţi duşmani ai tu...Gândeşte-te! Vin

alegerile...
LAURENŢIU : (intrǎ)Dom’ primar…
PRIMARUL: Ce e mă?
LAURENŢIU : Eu sunt…
PRIMARUL : Hai, măi, intraţi!
LAURENŢIU : Nu, că …am aranjat cu acordeonistul..
PRIMARUL: Intraţi, măi!
LAURENŢIU : Nu, faceţi-vă treaba că noi aşteptăm!
PRIMARUL: Intraţi, măi, odatǎ!
LAURENŢIU : Pǎi n-auziţi c-am aranjat cu acordeonistul..
NEVASTA : N-auziţi ,măi, să intraţi! Vreţi să se roage primarul de voi?
LAURENŢIU: Haideţi, mǎi! Vreţi să se roage primarul de noi?
(Nuntaşii intrǎ.)
NEVASTA: N-aveţi voie cu pişcoturi de-acasă! Avem noi la

primărie tot ce trebuie contra-cost!
GENICA: Nici cu fundantele?
NEVASTA: Nici cu fundantele!
LAURENŢIU: Haideţi, doamna primar, măcar cu fundantele!
NEVASTA: Cu nimic!
LAURENŢIU: Haideţi, domn’ primar!
PRIMARUL: Lasă-i dragă, măcar cu fundantele lor! Bă, Laurenţiule,

tu ai impresia că nunta ta e lucrul cel mai important din comuna asta?
LAURENŢIU:Da!
PRIMARUL: Ei, bravo, îmi place că recunoşti!...
Oamenii râd, acordeonistul începe să cânte, hărmălaie.
NEVASTA: Mă, ia termină cu acordeonul! Unde te trezeşti aici? La

cârciumă? Eşti în biroul primarului ales cu 4734 de voturi, cu un procent
de 73,2%, nesimţitule! Ia, toată lumea drepţi! Alinierea! Domnu’ primar,
poftiţi,!
PRIMARUL: ( Spre unul din bătrânii din ansamblu- cel care nu auzea
bine,- care este şi el de faţă la cununie) Dumneata nu eşti din ansamblu?
BĂTRÂNUL:(nu aude): Ăăă?
PRIMARUL: Nu eşti din ansamblu?
BĂTRÂNUL: Da!
PRIMARUL :(strigă): Ce cauţi aici la cununie? De ce nu eşti în sală la

adunare? Ce cauţi aici?!
BĂTRÂNUL: Păi, eu sunt ta’c’so...Turtoi!
LAURENŢIU: Dânsu’ e tăticu, dom’ primar...
NEVASTA: Ce ţi-am spus eu? Trimiţi surzii să danseze de nebuni,

pân’ China! (Intră Iancu Ionel, pe uşa dinspre afarǎ)
T i t l u 2 | 225
IANCU : Ce facem, dom’ primar? Nu pot să-i mai ţin pe ăştia cu

discoteca!
PRIMARUL : S-aştepte, măi, s-aştepte! !
IANCU : Ne dărâmă primăria!
NEVASTA: S-aştepte, măi, s-aştepte!
IANCU : Pǎi eu ce-am spus? S-aştepte, măi, s-aştepte!
SECVENŢA 3
NIŢĂ SNAE : Ce să zic despre femei ?/ Parcă-s pupăza din tei/ În loc de
fustă... pantalon/ Se spală doar cu şampon/ Vor tigaie de teflon/ Şi la
prispă-i zic salon!/Mai rău ca fiarele şi peştii/ Am ajuns extratereştri...
Ansamblul aplaudǎ frenetic.
MELANIA: Ia mai lasă-ne Niţǎ Snae, cu poeziile tale! De poezii avem

noi timp, acum? N-auzi că trebuie să intre oamenii la discotecă?
NIŢĂ SNAE: Poezia, dansurile şi muzica, nu sunt date oricui, Melania!
MELANIA: Foarte bine! Dacă ţi le-a dat cineva, ţine-le pentru tine...
NIŢĂ SNAE: Pe voi, dacă vă-ntreabă cineva cum vă cheamă,

scoateţi buletinul, dar eu, este de-ajuns să arăt poezia mea, care mi-a
fost publicată în ziar, cu poză... (Flutură bucata de ziar)Uite ce scrie
aici...(Citeşte) Niţă Snae, rapsodul popular... „făuritor de poezii”...
MELANIA : Puţină modestie n-ar strica! Eu în locul tău aş tace din gură!
NIŢĂ SNAE: (urcǎ la prezidiu)Foaie verde, foaie lată, / Cine a tăcut o

dată/ O să tacă viaţa toată!... Ai tăcut între străini, / Ai tăcut între vecini, /
Şi la tine-n bătătură, / Toţi vorbesc, tu taci din gură!.... Foaie verde de
arin/ Şi de vorbim, ce folosim?/ Că, noi vorbim, noi auzim!...(Aplauze):
Foaie verde, foi de ceapă, /Am intrat cu toţi la apă, /Cine dracu ne mai
scapă?
Ansamblul aplaudǎ frenetic. Melania se ridicǎ de pe scaun.
SECVENŢA 4
P.P.PRIMARUL : (marşul nupţial) Cetăţene Laurenţiu Turtoi!

P.M.BĂTRÂNUL:Da!
P.P.PRIMARUL : Nu, matale, bre! Ce mata eşti Turtoi?
P.M. BĂTRÂNUL: Da! Sunt însurat!
P.P.PRIMARUL : Pǎi tocmai d-aia! (marşul nupţial)Cetǎţene Laurenţiu

Turtoi!
P.M. BĂTRÂNUL: Da!
P.P.PRIMARUL : Taci, bre, cǎ mata eşti însurat!
P.M. BĂTRÂNUL: Da, sunt tut-su’!
P.P.PRIMARUL : Pǎi lasǎ-l sǎ se însoare şi el! Cetǎţene Laurenţiu

Turtoi!
P.M. BĂTRÂNUL: Da!
P.P.PRIMARUL : Luaţi-l şi duceţi-l d-aici! (marşul nupţial)Cetǎţene

Laurenţiu Turtoi, de bună voie şi nesilit de nimeni iei in căsătorie pe
cetăţeana Vârlan Genica?
P.M.LAURENŢIU :Da!
PRIMARUL : Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.I.MELANIA : (intrǎ, pe uşa dinspre salǎ)George!
PRIMARUL : (îi face semn)Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.I.MELANIA : George!
PRIMARUL : Ce e , mamă soacră?
MELANIA: Vino repede că a înnebunit Niţă Snae!
PRIMARUL : Lasǎ-mǎ, mamǎ soacrǎ, cǎ am o cununie de terminat!

Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.P.MELANIA: Niţǎ Snae, instigǎ oamenii împotriva regimului!
P.P.PRIMARUL :Eee, ce sǎ spun! Cetǎţeanǎ Vârlan Genica... Ia stai, mǎ!

(Primarul dă să iasă)
P.M.GENICA : Dom’ primar?

T i t l u 2 | 227
P.M.PRIMARUL :Ce e?
P.P.GENICA : Ce faceţi? Mă lăsaţi aşa....neîntrebată?
P.P.PRIMARUL : Serviţi nişte fundante, daţi drumu’ la marşul nupţial şi tu

gândeşte-te bine la ce-o sǎ rǎspunzi , că statul ocroteşte familia, da’...
nici chiar aşa!
SECVENŢA 5
P.M.NIŢĂ SNAE: Cui să spui?/ Lu’ dom’ primar?/ Îi spui tu, da’ e-n zadar/
Tu îi spui, el nu te-aude!/ Mai bine spui la....
INSTRUCTORUL:....babe surde!
P.G.PRIMARUL:Ce se-ntâmplă aici, domnule?(Instructorului) Emiliane,

de-aia te-a ţinut statul în facultate? Patru ani...
INSTRUCTORUL:.... cinci!
P.M.PRIMARUL: Ca să asmuţi câinii din sat cu strigături? Eu v-am lăsat

ca să discutaţi, să vă organizaţi, să vedem ce probleme sunt...
P.M.NIŢĂ SNAE:Ce să mai discutăm, dom’ primar? Nu mai avem ce

discuta!
P.M.PRIMARUL : De ce, bre, eu ce-am făcut?
P.M.NIŢĂ SNAE : Aia e! Că n-ai facut şi nu faci nimic! De câte ori vin la
primărie să-mi dai pământul, care-i al meu, ori n-ai timp, ori îmi zici să te
caut peste o săptămână! Acum o să discutăm altfel!
P.G.PRIMARUL : Adică?
NIŢĂ SNAE : Dacă nu ne daţi pământul nostru, nu mai vine nimeni să

danseze în China!
SECVENȚA 6
P.P.NEVASTA: Tu chiar ai de gând să le dai pământ...?
P.P.PRIMARUL:Cui să dau pământ?
P.P.NEVASTA: La ǎştia din ansamblu...
P.P.PRIMARUL:De unde ştii c-o sǎ le dau?

P.P.NEVASTA: Vorbeşte lumea prin sat!
P.P.PRIMARUL:Ce să fac, dragă? Dacă nu le dau pamânt, nu mai vrea

nici unu’ să danseze…
P.M.MELANIA: Şi dacă le dai, sare tot satul să ceară.
PRIMARUL: Vreau sǎ fie linişte, mamǎ soacrǎ! Sǎ se ducǎ în China!
MELANIA: Da, da.. Sǎ râdǎ chinezi de ei.
PRIMARUL: Şi ce dacǎ râd chinezi de ei. ş-aşa Ǎia râd tot timpul cǎ
nici nu ştii dacǎ se bucurǎ sau te înjurǎ.
P.P.MELANIA: George, şi mai e ceva ... Cred cǎ trebuie sǎ ne gândim

foarte serios la componenţa ansamblului.
PRIMARUL: Adicǎ?
MELANIA: Ǎsta e poporul român?
NEVASTA: Aşa ne prezentǎm noi în China?
MELANIA: Şi dacǎ ne întreabǎ cineva în ce partide politice sunt

oamenii şi dacǎ se respectǎ spectrul politic…
P.P.PRIMARUL: Eu unguri nu bag în ansamblu..
P.M.MELANIA: Şi China?
P.P.NEVASTA: E o capcanǎ, George!
P.M.MELANIA: Vor sǎ te compromitǎ politic!
P.M.PRIMARUL: Nu cred, domnule!
P.M.NEVASTA: Bine! Treaba ta, George!
MELANIA: Noi ne-am fǎcut datoria. Sǎ nu zici cǎ nu ţi-am spus!
PRIMARUL: Ce se-ntâmplǎ aicea, Emilian ? Ce am ajuns la mâna

voastrǎ! Care vrea sǎ danseze fǎrǎ pǎmânt, e bine venit , care nu, nu!
Aţi umplut satul cǎ vǎ da primarul pǎmânt şi de azi dimineaţǎ au venit toţi
pe capul meu, sǎ cearǎ cǎ a trebuit sǎ mǎ închid în primǎrie!… (Lui Niţǎ
Snae.) Bre, ţi-am spus eu cǎ-ţi dau pǎmânt ?
T i t l u 2 | 229
NITA SNAE: Dacǎ ai nevoie de mine, îmi dai.
PRIMARUL: Bine. Du-te acasǎ şi, când o sǎ am nevoie, te chem

eu…
INSTRUCTORUL:(Ingrijorat) Domnu’ primar…
NITA SNAE: Dom’ profesor, nu te mai obosi degeaba…! Din clipa
asta eu mǎ retrag din ansamblu…
PRIMARUL: Foarte bine!
INSTRUCTORUL:(Disperat.) Nea’ Niţǎ …! Stai puţin, sǎ discutǎm…
NITA SNAE: Discutaţi liniştiţi, aveţi timp destul…! Când vǎ hotǎrâţi,

puteţi sǎ mǎ chemaţi şi pe mine…
INSTRUCTORUL: Mǎi, nea’ Niţǎ…! Nea’ Niţǎ !… (Niţǎ Snae iese bǎţos,
fǎrǎ sǎ-l ia in seamǎ şi le spune oamenilor : Haideţi, fraţilor!Acasǎ!
NITA SNAE: Haideţi , fraţilor, sǎ mergem.Floricele sǎ culegem!
(Ansamblu pleacǎ vociferând.)
PRIMARUL: Uite în ce era sǎ intru! Noroc cǎ mi-a dat Dumnezeu

gândul ǎl bun! Putea sǎ fie o capcanǎ? Putea! Mǎ termina politic? Mǎ
termina! La câtǎ treabǎ avem, de excursii ne arde nouǎ? În loc sǎ stǎm
pe câmp şi sǎ adunǎm recolta.. mǎ rog, aia câtǎ s-a fǎcut , cǎ a fost
secetǎ... noi facem turism cultural? Şi ce dacǎ e de la Bucureşti ? Am sǎ-
i spun foarte ferm: Domnu’ senator, ne pare rǎu, dar.... (Intrǎ Pamela în
fugǎ)
P.A.PAMELA : Dom’ primar, domnu’ senator!
PRIMARUL: La telefon?
PAMELA : Nu! În maşinǎ!
P.M.PRIMARUL: În care maşinǎ?
PAMELA : De la Bucureşti!
PRIMARUL: Sǎ plec eu la Bucureşti cu maşina?
PAMELA : Nu! Sǎ ieşiţi din primǎrie!( Pamela iese)

PRIMARUL: Sǎ ies din primǎrie? De ce sǎ ies din primǎrie?
NEVASTA: Ti-am spus eu cǎ te dǎ afarǎ!
P.I. Primarul se îndreaptǎ cǎtre ieşire.
PAMELA : (intrǎ) Unde vǎ duceţi, domn’ primar?
PRIMARUL: Afarǎ! Nu-i afarǎ?
PAMELA: Nu-i afarǎ!
PRIMARUL: Da’ unde-i?
PAMELA: Înǎuntru!(iese Primarul. Reintrǎ)
PRIMARUL: Unde înǎuntru? Pamela face semn cǎtre W.C.
Primarul se îndreaptǎ în vârful picioarelor cǎtre uşǎ. Le face semn

femeilor sǎ intre în salǎ şi sǎ închidǎ uşa. Ciocǎneşte discret în uşa
W.C.-ului.
SENATORUL : Ocupat!
PRIMARUL: Pardon!
SENATORUL : (din W.C.) Tu eşti, primare?
PRIMARUL: Eu sunt, domnu’ senator! Sǎ trǎiţi! Ce se întâmplǎ aici,

primare?
PRIMARUL: Unde, acolo?
SENATORUL: Nu, mǎ, aici în comunǎ!
PRIMARUL: Nimic.
SENATORUL: Cum nimic?
PRIMARUL: Atât cǎ ieri s-a spart panoul cu Rambo!
SENATORUL: Care Rambo?
PRIMARUL: Un artist.
SENATORUL: Mǎ rog...Cum merge?
PRIMARUL: Cum sǎ meargǎ? La anu’ toate voturile la noi!

T i t l u 2 | 231
SENATORUL : Nu, primare! Cum merge cu plecarea în China?
PRIMARUL: Cu plecarea? Repetǎm..repetǎm... repetǎm!(fuge la

uşa dinspre salǎ, intrǎ , face câţiva paşi de dans, femeile îl înţeleg şi
încep sǎ tropoteascǎ, primarul fuge înapoi) Dupǎ cum se aude!
SENATORUL : (iese şi înainteazǎ pe coridor) Fii atent, cǎ a fost bǎtaie

mare pe plecarea asta. Era un ansamblu din Maramureş, unul din
Nǎsǎud, vreo douǎ din Moldova, da’ eu m-am luptat pentru voi, cǎ doar
sunteţi din circumscripţia mea. Sǎ nu mǎ faceţi de râs! Acest turneu are
importanţǎ strategicǎ.
PRIMARUL: Cum sǎ vǎ facem de râs? Nu existǎ!
SENATORUL : Sunt cu ochii pe voi!
PRIMARUL: Am înţeles, sǎ trǎiţi ! ( îl invitǎ în birou) Serviţi ceva?
P.D. Scoate o sticlǎ de whisky.
SENATORUL: Nu, George! Sunt în trecere! Am venit doar sǎ..
PRIMARUL: Sǎ vǎ fie de bine!
SENATORUL : Vezi cǎ în curând o sǎ ai o surprizǎ!
PRIMARUL: Aoleo! E de bine, domn’ senator?
SENATORUL: E de bine.. e de bine! Încǎ o datǎ: sunt cu ochii pe voi!
PRIMARUL: Am înţeles, sǎ trǎiţi !
Melania intrǎ pe uşa cealaltǎ.
P.M.MELANIA : Ce s-a-ntâmplat, George?
PRIMARUL: Parlamentul e cu ochii pe noi! Ce v-am spus eu vouǎ?

Aţi vǎzut c-am avut dreptate? Se pleacǎ în China! Se dǎ pǎmânt la
ansamblu!
P.M.NEVASTA: Bravo, George!
P.M.PRIMARUL: Iancule, mâine dimineaţǎ chemi înapoi oamenii! Mamǎ

soacrǎ, faci lista cu ansamblu! Angelica, iei bicicleta şi mi-l gǎseşti pe
Aristide. Pamela, fǎ şi mie o cafeluţǎ!
SECVENȚA 7.
Aristide şi Pamela cocheteazǎ pretextând cǎ se uitǎ pe un plan al

comunei.
PRIMARUL : Domnişoarǎ, ia de-aici! Du-te şi bea nişte suc!(Îi întinde

cinci sute de mii)
PAMELA: Vai! Mulţumesc, domnu’ George!(iese)
P.P PRIMARUL : Aristide, situaţia e gravǎ! Musai se pleacǎ în China,

musai le dǎm pǎmânt!
P.P.ARISTIDE : De unde?
P.P.PRIMARUL :Din pǎmânt, din iarbǎ verde! (CUT)
P.P.PRIMARUL : Cu ǎsta ce-i ?
P.P.ARISTIDE : E-n litigiu de 10 ani!
P.P.PRIMARUL : Cine?
P.P.ARISTIDE : Ai lui Toderiţǎ cu ai lui Cireaşǎ.
P.P.PRIMARUL : Au acte?
P.P.ARISTIDE : Şi ǎia ... şi ǎia.
P.P.PRIMARUL : Şi pânǎ la urmǎ al cui e?
P.P.ARISTIDE : La proces al lui Toderiţǎ, la recurs al lui Cireaşǎ.
P.P.PRIMARUL : Aşa zice justiţia?
P.P.ARISTIDE : Normal. Dacǎ-i oarbǎ!
P.P.PRIMARUL : Ǎstǎlalt?
P.P.ARISTIDE: Revendicat.
P.P.PRIMARUL : Cine?
P.P.ARISTIDE : Colonelul Neacşu.
P.P.PRIMARUL : Are acte?

T i t l u 2 | 233
P.P.ARISTIDE : N-are. Şi nici nu-i trebuie.
P.P.PRIMARUL : Aicea ce avem ?
P.P.ARISTIDE : 16 hectare, pǎmânt bun, cu iaz, cu pǎşune...
G.P.PRIMARUL : Putem ceva? Aristide îl priveşte semnificativ. Da. Nu

putem!
P.A.Cadru cu Aristide şi primar
ARISTIDE: Georgicǎ, eu ţi-am spus!
PRIMARUL : Ce facem, Aristide? Cum îi conving eu p-ǎştia sǎ

meargǎ în China?
ARISTIDE: Le promiţi cǎ le bagi gaze!
PRIMARUL : Cum sǎ le bag eu gaze?
P.P.ARISTIDE: Cum şi-a bǎgat moş Grigore…
PRIMARUL : Şi-a bǎgat gaze moş Grigore?
P.P.ARISTIDE: Da…
PRIMARUL : Cum?
P.M.ARISTIDE: Şi-a tras un rând de fasole de la poartǎ pânǎ-n casǎ, ş-

acuma stǎ pe şanţ şi spune la toatǎ lumea: ” Pe mine sǎ nu vǎ bazaţi
când o fii sǎ se tragǎ gaze, cǎ eu am destule!” Pârţ!
P.I. PRIMARUL : Mǎ, Aristide, terminǎ cu prostiile!
ARISTIDE: (dǎ sǎ plece)George, deci, merg şi eu în China! Da?

Hai, mǎ, cǎ eu nu cer pǎmânt… De ce nu iei tu în China pe ǎştia care nu
cer nimic?
PRIMARUL : Ştii, c-ar fi o idee... ţi-a ieşit un porumbel din gură!
P.A. Intrǎ Pamela, cu o sacoşǎ cu sucuri în mânǎ..
PAMELA: Domnu’ George, vreau sǎ vǎ spun ceva, dar nu vǎ supǎraţi!
PRIMARUL: (pe gânduri)Ce e, mǎi?

P.P.PAMELA: Mi-aţi dat cinci sute de mii sǎ beau suc. Am bǎut, ce-am
bǎut, da’ nu mai pot! Cu restul ce fac?
PRIMARUL: Lasǎ-l pe masǎ!
PAMELA: (pune sticlele pe birou) Serviţi, sǎ nu se rǎceascǎ!
SECVENȚA 8. A treia zi.
NITA SNAE: Oameni buni, cine zice „Capul plecat sabia nu-l taie!”
greşeşte!
„Capul, noi, nu l-am plecat.”
„Demnitatea ne-am pǎstrat.”
„Spinarea ne-am îndreptat.”
„Vrǎjmaşul l-am înfruntat.”
„Iarǎ ca drept rezultat.”
„Pǎmântul azi ni s-a dat.” ... o sǎ ni se dea!
Cum zice românul: „Decât sǎ mǎnânc pâine cu unt şi sǎ mǎ

uit în pǎmânt, mai bine mǎnânc pâine cu sare şi mǎ uit la soare.”
Iancule, cheamǎ primarul…
P.M.Travling pe mişcarea lui Iancu.
PRIMARUL: Ce e, mǎ?
IANCU IONEL: A venit ansamblul!
PRIMARUL: Da! Asta e ideea!
PRIMARUL: Gata ? Bine…! Ce vreau eu sǎ vǎ comunic, sunt

urmǎtoarele.... foarte mulţi dintre d-voastrǎ au fǎcut cerere la
primǎrie...sǎ le dǎm înapoi pǎmântul care l-au avut… Ca sǎ nu mai fie
discuţii, v-am chemat pe toţi sǎ vǎ spun: ...n-am! N-avem de unde! Tot
ce-a fost, s-a terminat! Sǎ fie clar pentru toţi! Degeaba faceţi scandal…
Şi dacǎ nu mai vreţi sǎ veniţi la ansamblul de dansuri, eu nu am cum sǎ
vǎ opresc…
P.P.NEVASTA: Bravo, George!

T i t l u 2 | 235
P.P.NITA SNAE: Bǎ! Şi pe lumea ailalta, când o sǎ mǎ duc, tot peste voi
o sǎ dau? Şi acolo tot voi o sǎ împǎrţiţi dreptatea ?! (CUT)
IANCU: Cum era , bre, vorba aia? Cǎ mǎnânci pâine cu sare şi rǎmâi
cu ochi-n soare?
INSTRUCTORUL(Intrǎ în fugǎ disperat.) Vǎ rog sǎ mǎ iertaţi c-am

întârziat! Mǎi, oameni buni…! Nea’ Niţǎ!… (Se întoarce spre primar.)
Spuneţi-le sǎ stea! Unde pleacǎ?… Stai, Nea Niţă! Unde plecaţi aşa?
Se aude zgomot de geamuri sparte;
PRIMARUL : (se îndreaptǎ spre ieşire)Ce-au spart?
IANCU : Daca au spart iar panoul cu Rambo, eu altul nu mai

pictez la loc! Sǎ nu ziceţi cǎ nu v-am spus!
INSTRUCTORUL:Domn’ primar, ce s-a-ntâmplat?
PRIMARUL : Nimic! Nu dau nimic! ( intrǎ şeful de post)
IFRIM : Domn’ primar, vǎ raportez : iar au spart panoul cu

Rambo!
PRIMARUL : Iei afişul electoral cu domnu’ senator şi îl pui pe panou.

Ai înţeles? Sǎ vedem, pe ǎsta cine mai are curaj sǎ-l spargǎ!
IFRIM : Corect! Cu Rambo e civil, cu domnu’ senator intrǎ la

penal!
INSTRUCTORUL: Domn’ primar, vǎ rog eu: daţi-le!
PRIMARUL : Nu discut !
INSTRUCTORUL: Dar ieri aţi zis cǎ le daţi!
PRIMARUL Şi ce dacǎ-am zis ! Dacǎ le dau la aştia, mâine vine tot

satul sǎ-mi cearǎ! Pe urmǎ o sǎ vinǎ toate comisiile sǎ mǎsoare, sǎ
batǎ ţǎruşi şi eu sǎ-i ţin pe mâncare şi pe bǎuturǎ şi pe urmǎ sǎ mǎ
târascǎ ţǎranii ǎştia prin tribunale. Sǎ mǎ sune cu pile de la partide, de la
parlament, cǎ sǎ-i dau pǎmântul lui, care avea el un prun lângǎ un
pârǎu, cǎ lu’ tat-su mare, a lu’ tat-su mare, a lu’ tat-su mare i-a dat o
movilǎ Ştefan cel Mare şi el pe-aia o vrea! N-am! N-am! N-am! Tai
telefonul cu toporul şi nu mai ştiu nimic!
P.P.IANCU IONEL: Mie nu-mi trebuie pǎmânt… Eu pot sǎ rǎmân ?
P.G.Primarul şi Emilian îl dau afarǎ admonestându-l verbal
P.P.NEVASTA: Bravo, George! Foarte bine ai procedat!
P.M.MELANIA: Ai vǎzut pe cine vroiai tu sǎ trimiţi în China!
PRIMARUL: Nu, dom-le, ǎştia nu au ce sǎ caute în China! Nu pupǎ

ǎştia pǎmânt chinezesc! N-au pupat pǎmânt românesc, nu pupǎ nici
pǎmânt chinezesc!
ARISTIDE: (intrǎ)George, hodorogii au spart panoul cu Rambo!
P.M.PRIMARUL:Ştiu, Aristide, ştiu! Popor neguvernabil! Cum a zis... cine

a zis?
PAMELA: Dumneavoastrǎ aţi zis-o!
PRIMARUL: Eu am zis-o? Eu am zis-o!
P.M.INSTRUCTORUL: Domnu’ primar… Bǎtrânii ǎştia au fost la repetiţii,

la concursuri. Toţi au zis cǎ noi suntem cei mai buni…
P.P.PRIMARUL: Emiliane, cu ansamblul ǎsta, aşa cum e… el aşa cum

e… e.. cum e… poţi? … nu poţi?… dacǎ e cum e… ! Ce te uiţi la mine?
Nu vorbesc româneşte?
P.A.INSTRUCTORUL: Nu se poate! Mǎ duc dupǎ ei, sǎ-i chem înapoi…!
PRIMARUL: Tu n-auzi ? Îi schimbi pe toţi ! Faci alt ansamblu. Ai

destul timp la dispoziţie… Alegi pe cine vrei…
NEVASTA: Bravo, George!
MELANIA : Excentǎ idee!
P.M.INSTRUCTORUL: Pe cine ?
P.M. Apoi travling pe cei numiţi.
PRIMARUL: Cine? Sunt atâţia oameni serioşi din comuna asta care
meritǎ..
INSTRUCTORUL: Cine?
T i t l u 2 | 237
PRIMARUL: Uite, domnul Aristide!
ARISTIDE: Uite, doamna Melania!
MELANIA: Uite, domnul Ifrim!
IFRIM : Uite, doamna primar!
NEVASTA: Eu farǎ George nu merg!
PRIMARUL: Pe mine nu mǎ bǎgaţi… Eu şi-aşa multe probleme…
Stop camera mobilǎ.
P.M. MELANIA: Dragǎ George, cineva trebuie sǎ ne conducǎ şi pe-

acolo prin China! Nu-i aşa, domnule profesor?
INSTRUCTORUL: (intrǎ în cadru) Dar… d-voastrǎ ştiţi sǎ dansaţi ?
MELANIA: Domnule profesor, cine nu ştie sǎ danseze ? Ce aşa mare

lucru ?
INSTRUCTORUL: (Primarului) Hai sǎ zicem douǎ perechi. Da’ ceilalţi?
P.M.PRIMARUL:Vrei sǎ ţi-i aleg eu pe toţi ? Nici de atâta lucru nu eşti în

stare? De azi înainte ai sala cǎminului la dispoziţie, faci repetiţii de
dimineaţa pânǎ seara… Ai toate condiţiile!
INSTRUCTORUL: Am fǎcut şi noi un lucru bun, domn’ primar, şi pe ǎla îl

stricǎm…!
PRIMARUL: Decât sǎ te vǎicǎreşti, mai bine te apuci de treabǎ,

serios…! Iţi alegi oamenii şi mǎ ţii la curent.
P.I. Laurenţiu intrǎ împreunǎ cu Genica.
LAURENTIU: Dom’ primar…
MELANIA: Ziceai cǎ n-ai oameni pentru ansamblu. Pe ei de ce nu-i iei ?
NEVASTA: Mai ales el!
G.P. Laurenţiu. Uitaţi-vǎ ce frumos e…!
P.P. ARISTIDE: Eu aş lua-o pe ea!
G.P. Genica.
P.P. PRIMARUL:De ce sǎ polenizǎm inutil!? Îi luǎm pe amândoi!
P.P.INSTRUCTORUL: Dom’primar?! E ansamblul de dansuri

bǎtrâneşti…
P.P.PRIMARUL: Ia mai terminǎ mǎ, cu prostiile! Îl schimbi! Îl faci de

dansuri tinereşti!
P.M. Laurenţiu şi Genica zâmbind tâmp.Al cui eşti, mǎ ?
LAURENȚIU:Eu sunt Turtoi Laurenţiu, mǎ cunoaşteţi d-voastrǎ… (Aratǎ

spre Genica.) Noi avem o problemǎ…
P.P PRIMARUL: Ce problemǎ ?
P.M.LAURENȚIU:Noi avem nunta mâine…
P.P PRIMARUL: Sǎ fiţi sǎnǎtoşi !
P.M.LAURENȚIU:Da, da’ nu putem…
P.P PRIMARUL: Ce nu puteţi, mǎ ?!
P.M.LAURENȚIU:Vreau sǎ-mi fac şi eu nunta aici, în salǎ…
P.P.INSTRUCTORUL: Sala nu se mai dǎ pentru nunţi ! Sala este datǎ

pentru China!Pânǎ pleacǎ ansamblul, se fac repetiţii…
P.I.LAURENȚIU:Toţi fac nunta în Cǎmin, numai eu nu ? De ce ? Am şi eu

o ambiţie…
INSTRUCTORUL: Degeaba insişti !(între timp, în planul îndepǎrtat,

Genica i-a dat coşul cu cocoşul nevestei primarului, care înainte de a
pleca îi face un semn discret Primarului)
P.P.PRIMARUL: Mǎi, Emiliane, tu dacǎ o ţii aşa, nu mai apuci anul nou!
De ce sǎ nu-i dǎm bǎiatului sala ? Lasǎ-l sǎ se nenoroceascǎ şi el, dacǎ
asta urmǎreşte…
P.A.INSTRUCTORUL: Adineauri mi-aţi spus cǎ pot sǎ încep repetiţiile…
PRIMARUL: (Lui Laurenţiu.) Bine, mǎi, suntem de acord !
LAURENȚIU: Sǎ trǎiţi ! Vǎ multumesc !
PRIMARUL: Sǎ veniţi la ansamblu…

T i t l u 2 | 239
P.P.GENICA: Eu sunt prima care vin, sǎ ştiţi…! Atâta cǎ mâine am

nunta şi abia dupǎ aia o sǎ pot…
P.P.PRIMARUL: Ce-o sǎ poţi, mǎ ?
SECVENȚA 9 După o vreme.
PRIMARUL : De ce eşti tristǎ, domnişoarǎ?
PAMELA : O sǎ se goleascǎ satul.
PRIMARUL : De ce?
PAMELA : Pǎi nu pleacǎ toţi in China?
P.P.PRIMARUL :Ei, nici chiar aşa! Nu pleacǎ oricine!
P.P.PAMELA : Ştiu, cǎ d-aia eu rǎmân.
P.M.PRIMARUL:La ce te gândeşti?
PAMELA: La Zidul Chinezesc. Ştiţi cǎ e singurul lucru de pe pǎmânt

care se vede de pe Lunǎ?
PRIMARUL: Ei, ce sǎ-i faci! Asta e! Ia mai ia un pix în mânǎ!
P.P.PAMELA : De ce?
P.P.PRIMARUL :Fǎ cum îţi spun!
P.M.PAMELA : ( ia douǎ pixuri ) Aşa?
PRIMARUL : Foarte bine! Acuma apucǎ guma aia cu pixurile şi

încearcǎ s-o duci la gurǎ. ( Pamela nu reuşeşte) Vezi, trebuie sǎ mai
exersezi, cǎ în China o sǎ cam mǎnânci cu beţişoare!
P.P.PAMELA : Mǎ luaţi şi pe mine?
P.M.PRIMARUL:Dacǎ-o sǎ fi cuminte, dac-o sǎ dansezi frumos şi o sǎ

înveţi cu beţişoarele, ne mai gândim!
SECVENȚA 10. În seara aceleaşi zile. Sau târziu în noapte.
PRIMARUL: Angelico, China e o ţară foarte mare.
NEVASTA: Da, Georgicǎ?

PRIMARUL: Imensă... O sǎ avem probleme..
NEVASTA : Aoleo! Ce probleme?
P.P.PRIMARUL: O sǎ trebuiascǎ să mâncăm cu beţişoare.
P.P.NEVASTA: Pe cuvânt?
P.P.PRIMARUL:Păi, dacă aşa mănâncă ei!...
P.P.NEVASTA: Eu o să mor de foame.Nu sunt în stare să mănânc cu

beţişoarele lor! Şi nu bag mâna în farfurie, nici moartă!
P.M.PRIMARUL:E obligaţia noastră, ca invitaţi...
NEVASTA: Ce? Să bag mâna în farfurie? Să zică pe urmă că-s

neam prost?
PRIMARUL: Nu,dragă,cu beţişoarele...!
NEVASTA: Nici nu mă gândesc! Eu o să iau nişte zacuscă...
PRIMARUL : Bǎi, mai înnebunit cu zacusca ta! Mie de zacuscǎ îmi

arde acum! Trebuie sǎ dezvoltǎm sectorul piscicol cǎ altfel am încurcat-
o! Mi-a trasat sarcinǎ domnul senator când a venit şi musai trebuie sǎ
facem ceva.
NEVASTA: Pǎi eu ce-ţi spun! Luǎm zacuscǎ cu noi , mâncǎm zacusca şi

în borcanele goale aducem puiet.
PRIMARUL: Ce fel de puiet?
NEVASTA: Pǎi nu mergem în China? Puiet de crap chinezesc!
SECVENȚA 11
P.P.ARISTIDE: Iancule! Ioneleeee!…(Zbiară) Scoalǎ-te,mă, c-a venit

lăptăreasa!
P.A..Iancu sare ca ars, bolborosind ceva neinteligibil.
IANCU: Hai,dom’ inginer,dă-o dracului! Era să mor de inimă…

T i t l u 2 | 241
ARISTIDE (râzând): Ce faci, mă? De ce dormi?… Nu s-a adunat

noul ansamblu? Hai, bǎ, sǎ vinǎ fetele sǎ-nceapǎ sǎ se-nvârtǎ.. sǎ ne
clǎtim şi noi ochii puţin, de dimineaţa…Ce-i cu repetiţia?(se aşeazǎ la
masǎ)
IANCU: Ştiu eu dac-o mai facem? Încǎ n-a venit nimeni... Eu i-

am spus lu’ dom’ profesor că s-o lăsăm pe mâine... Am cântat toata
noaptea la nuntă, n-am închis un ochi şi acum să cânt la repetiţie?... Şi
ăştia, cu nunta, au lǎsat toate baltă şi au plecat...
P.M. (se aşeazǎ lângǎ Aristide)Aţi auzit c-a fugit mirele?
ARISTIDE: A fugit cu banii!
IANCU: Noo! Nici n-am apucat să strigăm darul...
ARISTIDE: Şi-atunci? De ce?
IANCU: Ştiu eu? A fugit. S-a spart nunta...
P.P.ARISTIDE: Un tâmpit!
P.P.IANCU: Poţi să ştii?
MELANIA : Bunǎ dimineaţaCe mizerie au lǎsat ǎştia!
IANCU IONEL:Pai dacǎ s-a spart nunta! !
MELANIA : Ce-ai fǎcut, Iancule, de ce n-ai fǎcut curat? Cum mai

repetǎm noi acuma? Ia zi, s-a întors mirele?
INSTRUCTORUL: Bunǎ dimineaţa!
ARISTIDE: Uite c-a venit şi ăsta! Hai, mǎ urâtule, cheamǎ fetele,

sǎ-ncepem repetiţia!
INSTRUCTORUL: Am o comunicare de fǎcut: ansamblul rămâne ăla

care-a fost! Cu Niţă Snae! Fără el, nu încep repetiţiile. Nu schimb nimic!
Iancule, te duci la Niţă Snae şi-l chemi încoace!
P.A.IANCU : Tocmai din capu’ satului? Dom’ profesor, eu abia mă ţin

pe picioare!
INSTRUCTORUL:Ieşi la aer si te trezesti!

IANCU: Degeaba, că tot n-o să vină...
INSTRUCTORUL: Fără el nu te mai întorci nici tu !
P.M.Travling pe plecarea lui Iancu.
IANCU: (Pleacă bombanind) Păi, da, dom-le! Cǎ eu sunt de

vină de toate! Că lipseşte ăla, eu sunt de vină! Că doarme ălalalt, tot din
cauza mea!... Eu la aia sunt bun, să-şi verse toţi nervii pe mine... cǎ eu
sunt...Sǎ ziceţi mersi, cǎ nu v-am cerut universitate şi plǎcuţe bilincve, ca
ceilalţi...
P.P.INSTRUCTORUL: Noi avem ansamblul nostru! Cu el plecăm!
ARISTIDE: (după o pauză): Mă tot uit la tine, profesore, şi nu te

recunosc.. Nu-ţi place că vreau să merg şi eu în China... Nici nevasta
primarului nu-ţi place... te pomeneşti cǎ nici doamna soacrǎ aici de
faţǎ…
INSTRUCTORUL (înmuiat): N-am zis asta... N-am vrut să vă jignesc...

Dar vă rog să mă credeţi, au şi nervii mei nervii lor... N-am fǎcut pânǎ
acum nici măcar o repetiţie... Numai scandal şi ceartă... S-a spart panoul
cu Rambo de trei ori pânǎ acuma! Şi acum să-mi schimbe tot
ansamblul?… Nu ştiu ce sǎ mai fac!
MELANIA : O sǎ faci ! De fapt, tu ştii care e problema ta : că nu eşti

căsătorit...!
IANCU: A murit! (Ceilalţi îl privesc nedumeriţi)
P.M. A murit!
RaffARISTIDE: Cine-a murit, mă?
RaffIANCU: Niţă Snae! Moşu’! A murit!
RaffINSTRUCTORUL:Nu se poate!
RaffARISTIDE: Fugi, mă, de-aici!
RaffINSTRUCTORUL: Cum să moară?
RaffIANCU: Dacă vǎ spui c-a murit!...
P.P.INSTRUCTORUL: Nu se poate!
T i t l u 2 | 243
P.P.IANCU: A murit! N-am mai apucat sǎ ajung la el. Acu’m-am

întâlnit cu nişte babe şi plângeau că a murit...
P.M. cu transfocator înapoi la P.I.
INSTRUCTORUL:Cum să moară aşa, din senin?... Ne-am nenorocit!
Melaniei i se face rău, este gata sa cadă,dar Aristide o prinde în braţe;

instructorul şi Iancu sar şi ei s-o sprijine.
INSTRUCTORUL:Doamna Melania!
ARISTIDE: Doamna Melania, ce-i cu dumneavoastră?
MELANIA: (îşi mai revine): Lăsaţi-mă!
INSTRUCTORUL:Vă e rău? Să vă ducem la dispensar...?
P.P.MELANIA: Nu... N-am nimic... Să ies puţin la aer... Nu-i nevoie să

mergeţi cu mine...
ARISTIDE: Ce-i cu ea, domnule?...
IANCU: Păi, nu ştiţi...?
INSTRUCTORUL: Ce?
IANCU: Ea, cu moşu’... Nu ştiţi?
ARISTIDE: Ea? Cu Niţă Snae?... Nu se poate!
IANCU: Nu acum... S-a ţinut unul cu altul când au fost tineri...

Dragoste mare!
INSTRUCTORUL:Ce ne facem noi, acum? Ne-am nenorocit! Ne-am

nenorocit!
ARISTIDE: Ce-i, domnule?
INSTRUCTORUL:S-a terminat cu ansamblul!... Dacă a murit Niţă Snae,

cine mai vine să danseze?( iese)
Transfocator înainte pânǎ la prim plan.

ARISTIDE: Ce să-ţi fac, tată? Cine te-a pus să te-ncurci cu

boşorogii? Să zici mersi că n-ai apucat să pleci, să-ţi mai moară careva
pe-acolo...! Îţi dai seama? Să stai cu mortul în vamă … sicriu de plumb...
INSTRUCTORUL: (Iancu rade) Taci, băi, că bate careva...
ARISTIDE: Bate... Si eu voiam sǎ zic...
IANCU IONEL: De jos... O fi la subsol ?... Reparǎ ceva...
INSTRUCTORUL: Ce sǎ repare azi, duminica ?...Parca şi striga

careva ?...
ARISTIDE: Da, mǎ strigǎ... Si eu voiam sǎ zic... (Lui Iancu Ionel.)Ia du-te

tu si vezi...
IANCU IONEL: Tot eu ?
INSTRUCTORUL: Cine vrei, mai, sa ma duc eu, ori domnul director ?

Hai, da-i drumul, nu te mai holba asa la mine ! Du-te!
IANCU IONEL: Nici sa ma holbez n-am voie ?... Si daca stateam cu

ochii inchisi, ziceai ca de ce dorm !... (Iancu Ionel iese bombanind.)
Unghiul subiectiv al Laurenţiu Turtoi care intrǎ în salǎ, în costum de

mire - boţit, cu ochii cârpiţi; succesiune de cadre deformate: prim planuri
ale lui Iancu şi Aristide, planuri detalii ale mesei rǎmase dupǎ nuntǎ, etc.
LAURENŢIU (off): Unde-i nunta?
IANCU (abia vorbind, printre hohote): Iaca...
LAURENŢIU (off): Unde-i Genica?!
IANCU : (râde): Iaca, ginerica… S-a ascuns în beci.
LAURENŢIU: (imaginea lui Laurenţiu într-o oglindǎ în care se

priveşte)Eu? Nu m-am ascuns !... Adineauri m-am dus să număr câte
sticle cu vin mai sunt... şi…..
IANCU : (apare în spatele lui în oglindǎ) … şi te-a furat somnul!
LAURENTIU : Niţel!
IANCU : Ce niţel, bǎ ce niţel?

T i t l u 2 | 245
ARISTIDE : (apare în spatele lui, în oglindǎ, alǎturi de Iancu) Tu ştii

ce zi e azi?
LAURENTIU : (se întoarce spre Aristide)Ce zi?
ARISTIDE : E marţi!
LAURENTIU : Marţi?
IANCU : Da, bǎ, marţi! Trei zile si trei nopţi ai dormit!
LAURENŢIU: Mi-a pus ceva în băutură! M-a otrăvit! (lui Iancu) Tu m-

ai otrǎvit! Şi nici n am luat darul! (Aleargǎ dupǎ Iancu Ionel) Stop camera
mobilǎ.
P.G. Ies din salǎ; se-aude un zgomot de geamuri sparte; reintrǎ Iancu
Ionel)
P.P.IANCU : L-a spart pe domnu’ senator!
SECVENȚA 12
IFRIM: Din cercetările efectuate, s-a constatat cǎ numitul

Laurenţiu Turtoi - în calitate de ginere - s-a dus la subsol sǎ numere
sticlele cu vin şi a adormit acolo cu furtunul în gurǎ.
LAURENTIU : Nu-i adevǎrat! M-a otrǎvit!
PRIMARUL : Cine?
LAURENTIU : Iancu Ionel. D-aia am aruncat cu piatra dupǎ el...
IFRIM: Uitaţi, corpul delict… Din cercetările efectuate bolovanul

a poposit la baza craniului care puteau duce la spargerea capului . E caz
penal.
PRIMARUL : . Măi Laurenţiule, ai încurcat-o…
LAURENTIU : Ştiu…
PRIMARUL : Unde ţi-e capul ?
LAURENTIU : Nu ştiu…
IFRIM: Dom primar, eu încep să lucrez la dosar…

LAURENTIU : Aoleu, dacă intru la-nchisoare mă omoară Genica…
De afarǎ se aude Genica strigând:
GENICA: Unde e? Unde e? (intrǎ)A! Uite-l! Bine, mǎ, Laurenţiule? Ce

mi-ai fǎcut, Laurenţiule? M-ai fǎcut de râs în tot satul! Unde ai fost, mǎ?
Cu cine-ai fugit, mǎ? Cǎ dacǎ o prind şi p-aia , îi scot ochii! Ai cǎtuşe la
mânǎ? Foarte bine, domn’ plutonier! Toţi obsedaţii ǎştia sexuali trebuie
bǎgaţi în puşcǎrii! Domnule primar, vǎ rog sǎ mǎ divorţaţi , acum , pe loc,
întrucât eu nu mai pot convieţui cu acest taur comunal!(sare sǎ îl batǎ)
LAURENTIU : Genico, iartǎ-mǎ!
PRIMARUL : Ia, terminaţi, mǎi! De divorţ îmi arde mie acum! Ifrime,
dǎ-i drumul! Scoate-l pe domnul senator şi bagǎ-l la loc pe Rambo!
Genico, împacǎ-te cu Laurenţiu!
GENICA: Nici nu mǎ gândesc! Pǎi, ştiţi cǎ nici n-am luat darul?
PRIMARUL : Lasǎ, mǎ, cǎ mai faceţi încǎ o datǎ nunta şi îl iei atunci!
GENICA: Bine, domn’ primar, dacǎ ziceţi dumneavoastrǎ!
LAURENTIU : Acuma nu mai vreau eu! Mai bine mǎ duc la închisoare!
PRIMARUL : De ce, mǎi Laurenţiule?
LAURENTIU : N-aţi vǎzut ce caracter violent are!
PRIMARUL : Cetǎţene Laurenţiu Turtoi, de bunǎ voie şi nesilit de

nimeni, te împaci cu cetǎţeana Turtoi Genica! Ai înţeles?
LAURENTIU : Am înţeles!
PRIMARUL : (cǎtre Genica) Ai vǎzut, mǎi, cǎ statul ocroteşte în

continuare familia?
LUCRAREA PRACTICĂ NR 15
T i t l u 2 | 247
LPM-15. Tehnica actorului de Teatru TV
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de Teatru TV
3. Descrierea lucrării de practică (paşii de parcurs de către student)
Deprinderea și exersarea tehnicilor și mijloacelor de expresie

specifice pentru lucrul în televiziune. Acumularea de cunoştinţe despre
lucrul într-un platou de televiziune, a colaborării şi strânsa legătură între
partea de creaţie artistică şi cea de mijloace şi echipamente tehnice.
Diferenţele dintre modul de lucru în teatru şi cel din televiziune, din
punctul de vedere al actorului.
Piesa de teatru care va fi suportul spectacolului tv, va fi aleasă de

către îndrumătorul de practică, deoarece ea trebuie să îndeplinească
cerinţele necesare pentru fi adaptată pentru televiziune şi a fi filmată
exclusiv în platou. Studenţilor le va fi pus la dispoziţie textul cu adaptarea
pentru televiziune. De asemenea, ei vor avea ca sarcină să lectureze
iniţial varianta originală a lucrării dramatice. Lucrarea de laborator se va
desfăşura apoi, după cum urmează:
1. Vizionarea câtorva înregistrări cu spectacole de teatru tv devenite

clasice (eventual, cu variante filmate ale piesei respective, dacă
acestea există) cu comentariile şi observaţiile îndrumătorului de
practică, pentru a da posibilitatea studenţilor să ia un prim contact
cu specificitatea acestui gen.
2. Întâlnire pentru o primă lectura integrală a scenariului (cu toată

distribuția)
3. Întâlnire cu scenograful pentru şedinţa de măsurători costume (în

cazul în care acestea se confecţionează)
4. Repetiţii succesive de lectură pe scene, conform programului

stabilit de îndrumătorul de practică.
5. Repetiţii pe scenă într-o sală cu decor marcat.
6. Prima probă de costume.

7. Repetiţii pe acte într-o sală cu decor marcat.
8. Repetiţia tehnică în platou, pentru sunet şi lumini. Studenţii vor

repeta în plantaţia de decor momente din scenariu, trasee de
mizanscenă sub îndrumarea regizorului, directorului de imagine şi
inginerului de sunet, pentru stabilirea zonelor de lumină şi pentru
probe de sunet.
9. Repetiţie generală în decorul din platou, cu costume şi recuzită,

sub îndrumarea regizorului ( îndrumatorului de practică)
10. Repetiţie generală cu camerele de luat vederi, în decor, cu

costume şi recuzită pentru a pune la punct ultimile detalii artistice şi
tehnice.
11. Înregistrarea propriu zisă a spectacolului de teatru tv.
12. Vizionarea spectacolului filmat şi feedback din partea

îndrumătorului de practică.
Platou de filmare TV cu toate dotările necesare. Plantaţie decor,

costume, recuzită.
Însuşirea de către studenţi a modului în care iși pot adapta
aptitudinile și mijloacele de expresie la cerințele specifice ale acestui gen
artistic şi însuşirea unor cunoştinţe despre modul în care se lucrează la
un spectacol de teatru tv.

Înregistrarea unui spectacol de Teatru TV. ( vezi ANEXA 1)
CÂTEVA NOŢIUNI ELEMENTARE ŞI NECESARE STUDENŢILOR

ACESTUI LABORATOR
T i t l u 2 | 249
Există două componente ale acestei meserii: creativă şi tehnică.

Partea creativă se referă la ceea ce vedem pe ecran. Actoria este
interpretarea emoţională în funcţie de intenţiile scriitorului/scenaristului şi
viziunea regizorală. O parte foarte importantă este, în acest domeniu,
nevăzută: partea tehnică.
În mod obişnuit pe un platou de televiziune sunt câteva camere de

filmat îndreptate spre decor. Pentru un actor de scenă, care lucrează
pentru prima dată într-un platou de filmare este, la început derutant. În
scurt timp vor afla că lumina roşie îl atenţionează care cameră îl
filmează.
Actorii vor fi nevoiți în diverse situații să poarte lavaliera. Dacă

trebuie să porți ar fi bine să o faci într-un mod profesionist. Să faci tot
posibilul să nu fie văzut şi în acelaşi timp să nu fie în contact cu
elemente care ar putea bruia înregistrarea.
Actorul de televiziune trebuie să fie capabil să dea viaţă unei

poveşti. Ei sunt personaje şi trebuie să fie capabili să joace convingător,
să aibă prospeţime, să aibă o mare putere de concentrare. Pare de la
sine înţeles dar, uneori datorită situaţiei neobişnuite în care se află
actorul cu minimă practică în teatru, lipsa publicului, comenzile care se
aud în platou, desele întreruperi şi reluări, uneori din motive tehnice,
supun actorul unui stres puternic şi unei presiuni cu care nu este
obişnuit.
De aceea experienţa lucrului la un spectacol de teatru tv are ca

scop explorarea şi întelegerea relaţiei dintre actor şi mediu; condiţii de
lucru; relaţia dintre elementele tehnice şi artistice; dezvoltarea unei
atitudini profesionale şi o mai bună înţelegere a practicii.
Scopul este ca actorul să înţeleagă mecanismele de bază pentru a

putea juca liber şi cu adevăr, să descopere obiectivele personajului sau
să realizeze conexiunea cu partenerii.
Este necesară o analiză activă a textului, actorul să facă alegeri

actoriceşti puternice, să asculte şi să răspundă în moment, să fie implicat
în relaţia cu partenerul în timp ce respectă obiectivele scenei.

Arta Actorului de film şi televiziune
1. Cadre şi planuri. Dimensiunea spaţială şi temporală a filmării.
2. Sunet în direct, sunet înregistrat, postsincron.
3. Deplasare în cadru. Traveling versus stadycam.
4. Modalităţi de montare a materialului filmat. CUT versus anseneu.
5. Noţiuni generale despre tehnica vorbirii în film.
6. Noţiuni generale despre limbajul corporal.
7. Gesturi şi posturi deschise versus gesturi şi posturi închise.
8. Gesturi parazite şi mincinoase.
9. Noţiuni generale despre tehnica dialogului : cine conduce, de ce,

cine manipulează, pe cine, în ce scop.
Arta Actorului de teatru

acţiona ale unui personaj, pentru ca el să poată fi întruchipat viu şi
convingător într-un spectacol teatral.

grupului.

continuă.

respectat.


parcurs actoricesc organic şi procesual
Anexa 1
BOABE DE ROUĂ PE FRUNZE DE LOTUS......de NIC MATEESCU
T i t l u 2 | 251
SECVENȚA 1 – Primarul, Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Iancu,

Nevasta, membrii ansamblului de dansuri bǎtrâneşti.
Interior. Sala căminului cultural.
P.D. Camera mobilǎ. O firmǎ pe care scrie: SALĂ DE FESTIVITĂȚI.
Transfocator înapoi. Camera descoperǎ o bǎtrânǎ, care ascultǎ la uşǎ.

Apoi coboarǎ pe mâna care deschide încet clanţa. Dincolo de uşǎ se
aude glasul primarului.
P.D. Clanţa se roteşte încet.
Transfocator înapoi. Bǎtrâna intrǎ încet în salǎ şi în timp ce îşi cautǎ un

loc, descoperim aşezaţi pe bănci pe membrii ansamblului de dansuri
bătrâneşti al comunei, între care se află bătrânul Niţă Snae; Camera se
retrage descoperind prezidiul unde stau: primarul (care îşi continuǎ
discursul), Melania Chircu (învăţătoare, consilier la primărie şi soacra
primarului) şi profesorul Emilian Sava, instructorul ansamblului. Mişcarea
camerei trebuie sincronizatǎ cu textul discursului ţinut de primar pânǎ
ajunge la P.P.
PRIMARUL Mǎ bucur cǎ suntem cu toţii aici, împreunǎ, ca sǎ facem

un anunţ important pentru comuna noastrǎ… De mulţi ani încoace, d-
voastrǎ, ansamblul nostru de dansuri bătrănești, ati avut succes la
diferite faze și concursuri…Dansurile au fost pentru noi o preocupare
permanentǎ, o activitate care, acum, îşi aratǎ roadele… Dar, înainte de
orice, vreau sǎ felicit încǎ o datǎ pe cei care şi-au adus aportul la
aceastǎ realizare: doamna Chircu Melania, învǎţǎtoarea noastrǎ la toate
generaţiile care au trecut prin şcoalǎ, acum pensionarǎ, dar care nici un
moment nu renunţǎ, participând activ la viaţa comunei. De asemenea,
Sava Emilian, instructorul acestui ansamblu, profesor de educaţie fizicǎ
în aceastǎ comunǎ care, nefiind cǎsǎtorit, putem sǎ spunem cǎ, în loc sǎ
se însoare, şi-a gǎsit în felul acesta adevărata lui Familie...şi bineînţeles,
rapsodul nostru popular, sufletul aş zice chiar, al ansamblului nostru, Niţǎ
Snae!
P.P. Datoritǎ ajutorului pe care l-aţi primit de la primǎrie, aţi avut aşadar
mari succese în ţarǎ, iar acum sperǎm sǎ aveţi aceleaşi succese, ba
chiar şi mai mari, dincolo de hotarele ţǎrii…
P.G. Intră Iancu Ionel.
IANCU: Ce faceţi, dom’ primar? Nu mai terminaţi odată? Aşteaptă

lumea să intre la discotecă!
P.P. Iancule, tu de ce nu eşti aici, la adunare?
P.P.IANCU: Şi bilete la discotecă cine vinde?... Mama? Îi bag?
P.P.PRIMARUL: Să aştepte!
P.P.IANCU: Treaba dumneavoastră! Să nu ziceţi că nu v-am spus!

P.G. Iese Iancu Ionel trântind uşa. Travling lent pe chipurile oamenilor.
PRIMARUL ... Deci, iatǎ care este vestea pe care vreau sǎ v-o dau,
ţara noastră şi chiar comuna noastră, este timpul să arătăm lumii că noi
suntem în Europa chiar mai demult decât alţii care au venit călare de
cine ştie de unde şi s-au făcut stăpâni pe continent zicând că e numai al
lor, iară pe noi care e dreptul nostru , să ne ţină legaţi in lanţ, nu cumva
să le murdărim străzile si să cerşim pe la colţuri.. Noi, care am stat aici la
poarta Europei cu sabia în mână, am ajuns să ne milogim să ne dea voie
in casa noastră, pe care am apărat-o? Eee!
VOCE DIN SALĂ Haideţi domn’ primar odată, că trebuie să dăm şi noi
de mâncare la păsări!
VOCE DIN SALĂ Eu n-am muls vaca!
VOCE DIN SALĂ Porcu’ meu o fi ros troaca!
P.P. PRIMARUL: Tocmai de aceea, uite ce vreau eu să vă comunic:

dumneavoastră, adică ansamblul de dansuri bătrâneşti al comunei
noastre, a fost invitat să dea spectacole, timp de zece zile, în China...
P.P. NIŢĂ SNAE: În China! Tocmai în China!
P.P. PRIMARUL: Da, nea Niţă, a venit momentul să arătăm lumii că locul
T i t l u 2 | 253
pământesc...Astǎzi am primit invitaţia... m-am grăbit să v-o aduc la

cunoştiinţă... aveţi trei săptămâni până la plecare.. timp suficient, dom’
profesor...
P.P. Emilian Sava dǎ indecis din cap. Camera se deschide pânǎ la

general cu Niţǎ Snae în amorsǎ ...să vă pregătiţi cum se cuvine, nu care
cumva să ne facem de râs pe-acolo...
P.G.NIŢĂ SNAE: Dom’ primar, am auzit la aparat cǎ în China e

”pneumonia sinucigaşǎ”! Dacǎ ne îmbolnǎvim şi noi p-acolo?
PRIMARUL: Bre, nea’ Niţǎ, de ce vrei dumneata să strici bucuria

oamenilor ? Pânǎ o sǎ plecǎm noi, o sǎ le treacǎ.
NIŢĂ SNAE: Sǎ te-audǎ Dumnezeu!
PRIMARUL: Deci…
NIŢĂ SNAE: Acuma, dacă ne-a chemat în China, poate că n-o să

PRIMARUL: Numai la mata’ te gândeşti! Ştiţi foarte bine, oameni

buni, că în sală au avut loc mese rotunde, simpozioane şi alte acţiuni
pentru tineret,cu scop educaţional.

făceam discoteca să fim eficienţi la veniturile proprii, de mult îţi cădea
P.D. Clanţa se roteşte încet. Camera se deschide pânǎ la plan mediu. În

cadru, nevasta primarului, îi face semn soţului să iasă din sală. Primarul
intrǎ în cadru. În tot acest timp se iscǎ o controversǎ între Melania şi Niţǎ
Snae, cu participarea celor prezenţi în salǎ.
NEVASTA: Te aşteaptă, dragă, oamenii! Ce-ai de gând? I-ai mai trimis

de doua ori acasă! Vrei să-i apuce miezul nopţii!
PRIMARUL: Ăştia ce mai vor?

PRIMARUL: Aoleu! Primarul şi nevastă-sa ies.
P.P.NIŢĂ SNAE: Foaie verde măr domnesc/ Dansul nostru strămoşesc/

Nimenea nu-l mai dansează/ Şi asta mă întristează!/ Tinerii la discoteci/
Dansează numai prin beci!/ Portul nostru din vechime/ Să-l îmbrace: E
ruşine!/ Cola, ginul și bodega, e-al lor Alfa și Omega!/ Nu mai au drag de
pământ!/ Nu mai au nimica sfânt! /
P.G. Ansamblul aplaudǎ frenetic.
SECVENȚA 2 –Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Nuntaşi-Taraf.
Interior. Biroul primarului. Camera mobilǎ. Succesiune de planuri cu cele

douǎ personaje şi plan general cu intrarea principalǎ în biroul primarului,
în fundul cadrului prin care vedem intrarea nuntaşilor. Ca să oficieze o
cununie, ajutat de nevastǎ-sa, primarul îmbracă haina de la costum (e în
adidaşi), îşi pune cravata, diagonala tricoloră, îşi dă cu deodorant, îşi
aprinde o ţigară; toate acestea le face în faţa hărţii României pe care o
priveşte cu ochii mijiţi, într-o admiraţie totală: nu poate să-şi dezlipească
ochii de pe hartă în tot acest timp, nevasta îi şopteşte la ureche:

NEVASTA: O să te faci de râs! Că, tu te faci de râs, dragă, nu ei, cu

moşii şi babele lor! Nu-ţi dai seama că tu răspunzi?...(intră Laurenţiu)
aşa au apucat...

T i t l u 2 | 255
NEVASTA: Ca să te faci tu de râs, de-aia!...Să te compromiţi...Ce-o

să creadă China când o să vadă boşorogii ăştia? Că aşa arată poporul
român?...
GENICA : (intră) Haideţi, dom’ primar, odată! Ce dracu’! (o vede pe

nevasta primarului) Săru’ mâna, doamna primar! Aşteptăm, aşteptăm...
(iese)
NEVASTA : Dacă faci o greşeală? Câţi duşmani ai tu...Gândeşte-te

la alegeri...
PRIMARUL: Ce e mă?

(Nuntaşii intrǎ..)
SECVENŢA 3 –Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Ansamblul
Interior. Sala de festivitǎţi.
P.P.NIŢĂ SNAE : Iar bărbaţii ce-mi făceau?/ Toată ziua leneveau!/ N-au
în buzunar un şfanţ/ Fac tocşouri lângă şanţ/
SECVENŢA 4 - Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Iancu, Nuntaşi-

Taraf.Interior. Biroul primarului.
Camera mobilǎ. Succesiune de planuri în care camera se mişcǎ printre

nuntaşi. Cei doi miri, Laurenţiu şi Genica Turtoi sunt transpiraţi, năuciţi
deja; câteva femei cu sticle de ţuică în mâini, chiuie; printre cei care sunt
în birou, recunoaştem şi câţiva din bătrânii ansamblului care, cu puţin
timp în urmă, erau în sală.
NEVASTA: N-aveţi voie cu pişcoturi de-acasă! Avem noi la primărie

tot ce trebuie contra-cost!
LAURENŢIU: Nici cu fundantele?
LAURENŢIU: Haideţi, doamnă primar, măcar cu fundantele!
NEVASTA: Cu nimic!
PRIMARUL: Lasă-i dragă, măcar cu fundantele lor! Bă, Laurenţiule,

tu ai impresia că nunta ta e lucrul cel mai important din comuna asta?
LAURENŢIU: Da!
P.G. Eventual din tavan. Eventual obiectiv care deformeazǎ imaginea

P.P.NEVASTA: Mă, ia termină cu acordeonul! Unde te trezeşti aici? La

de 73,2%, nesimţitule! Ia, toată lumea drepţi! Alinierea! Poftiţi, domnu’
primar!
P.P.PRIMARUL: (Spre unul din bătrânii din ansamblu - cel care nu

auzea bine - care este şi el de faţă la cununie) Dumneata nu eşti din
ansamblu?
P.P.BĂTRÂNUL:(nu aude): Ăăă?
P.P.PRIMARUL: Nu eşti din ansamblu?
P.P.BĂTRÂNUL: Da!
P.P.PRIMARUL :(strigă): Ce cauţi aici la cununie? De ce nu eşti în sală la

P.P.BĂTRÂNUL: Păi, eu sunt ta’c’so...Turtoi!
P.P.LAURENŢIU:Dânsu’ e tăticu, dom’ primar...

T i t l u 2 | 257
P.P.NEVASTA: Ce ţi-am spus eu? Trimiţi surzii să danseze de nebuni, în

China! Vai de capul lor! ( Intră Iancu Ionel)
P.G.IANCU : Ce facem, dom’ primar? Nu pot să-i mai ţin pe ăştia cu

discoteca!
NEVASTA: S-aştepte, mă!
SECVENŢA 5 - Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Ansamblul
P.P.NIŢĂ SNAE : Ce să zic despre femei ?/ Parcă-s pupăza din tei/ În loc
de fustă... pantalon/ Se spală doar cu şampon/ Vor tigaie de teflon/ Şi la
P.P. MELANIA: Ia mai lasă-ne Niţa Snae, cu poeziile tale! De poezii

avem noi timp, acum? N-auzi că trebuie să intre oamenii la discotecă?
P.P. NIŢĂ SNAE: Poezia, dansurile şi muzica, nu sunt date oricui,

Melania!
P.P. MELANIA: Foarte bine! Dacă ţi le-a dat cineva, ţine-le pentru
tine...
P.P. NIŢĂ SNAE: Pe voi, dacă vă-ntreabă cineva cum vă cheamă,

fost publicată în ziar, cu poză... (Flutură bucata de ziar) Uite ce scrie
P.P. MELANIA: Puţină modestie n-ar strica! Eu în locul tău aş tace din
gură!
P.G. Travling NIŢĂ SNAE: (urcǎ la prezidiu în locul primarului) Foaie

verde, foaie lată, / Cine a tăcut o dată/ O să tacă viaţa toată!... Ai tăcut
între străini, / Ai tăcut între vecini, / Şi la tine-n bătătură, / Toţi vorbesc, tu
taci din gură!....Foaie verde de arin/ Şi de vorbim, ce folosim?/ Că, noi
vorbim, noi auzim!...(Aplauze): Foaie verde, foi de ceapă, /Am intrat cu

toţi la apă, /Cine dracu ne mai scapă?
Asistenţa e în culmea fericirii; Melania se ridicǎ de pe scaun.
SECVENŢA 6 - Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Melania, Nuntaşi-

Taraf. Interior. Biroul primăriei. Camera mobilǎ. Succesiune de planuri.
Primarul a început ceremonia.
PRIMARUL : Cetăţene Laurenţiu Turtoi!
BĂTRÂNUL: Da!
PRIMARUL : De bună voie şi nesilit de nimeni iei in căsătorie pe

cetăţeana Varlan Genica?
LAURENŢIU : Da!
MELANIA : (intrǎ) George!
PRIMARUL : Ce e, mamă soacră?
MELANIA: George, vino repede că Niţă Snae a luat-o razna!

GENICA : Ce faceţi, dom’ primar, mă lăsaţi aşa....neîntrebată?
PRIMARUL : Daţi drumu’ la marşul nupţial şi tu mai bine gândeşte-te

că statul ocroteşte familia! (Se cântă marşul nupţial la ţambal; primarul
se îndreaptǎ spre ieşire.)
SECVENŢA 7 Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Primarul, Nevasta,

Laurenţiu, Genica, Iancu, Nuntaşii-Taraf, Ansamblul.Interior. Sala de
festivitǎţi.
P.M.NIŢĂ SNAE: Cui să spui?/ Lu’ dom’ primar?/ Îi spui tu, da’ e-n
zadar/ Tu îi spui, el nu te-aude!/ Mai bine spui la babe surde!
PRIMARUL: (care a intrat pe ultimile versuri spuse de bătrân) Ce

se-ntâmplă aici, domnule? (Instructorului) Emiliane, de-aia te-a ţinut
statul în facultate? Ca să asmuţi câinii din sat cu strigături? Eu v-am
lăsat ca să discutaţi, să vă organizaţi, să vedem ce probleme sunt...
T i t l u 2 | 259
NIŢĂ SNAE: Ce să mai discutăm, dom’ primar? Nu mai avem ce

discuta!
PRIMARUL : De ce, bre, eu ce-am făcut?
NIŢĂ SNAE : Aia e! Că n-ai facut şi nu faci nimic! De câte ori vin la
primărie să-mi dai pământul, care-i al meu, ori n-ai timp, ori imi zici să te
P.G.MELANIA : Adică ce vrei să spui?
NIŢĂ SNAE : Dacă nu ne daţi pământul nostru, nu mai vine nimeni

să danseze!
PRIMARUL: Care pământ?
NIŢĂ SNAE: Pământul nostru, la oamenii din ansamblu, care are de

luat...(Membrii ansamblului aplaudă zgomotos.)
P.M.IANCU: (apare în cadrul ferestrei) Ce facem, dom’ primar? Le

dăm drumul să intre? (iese)
PRIMARUL: De unde să vă dau eu pământ, bre? De la mama? Tot

ce-a fost s-a împărţit...Cu calculatorul s-a împărţit...
P.P.NIŢĂ SNAE: Cum se face că, pământul ăsta care ne-a încăput pe
toţi, acuma nu ne mai încape?
P.P.MELANIA : De lăcomie, de-aia nu vă mai încape!
P.P.NIŢĂ SNAE: Tu îmi zici mie de lǎcomie ?!…
P.P.MELANIA: La colectivizare, ai fost ultimul care ai dat pǎmântul, cel

mai rǎu dintre toţi ! Acuma ai fost primul care l-ai cerut înapoi… La
oameni care n-au nici o palmǎ de pǎmânt, sau la tineri, nu te gândeşti ?
P.M.NIŢĂ SNAE: Ascultǎ Melania: nu faci tu dreptate pe lumea asta ! Aţi

fǎcut, tu şi bǎrbat-tu - Dumnezeu sǎ-l ierte! - dreptate atâta vreme şi ce
s-a ales ?… Pǎmântul care l-am avut, l-a primit tǎticu’ dupǎ primul
rǎzboi, când s-a întors invalid şi nici un an n-a mai trǎit dupǎ aia… Tu
eşti de pǎrere cǎ asta e lǎcomie ?… Parcǎ şi vǎd ziua când am venit,
atunci: douǎ sute de familii de munteni, un convoi de cǎruţe de nu-i
vedeai capǎtul, cu cǎţel, cu purcel… Aici era câmp liber cât vedeai cu
ochii… Şi, cum am ajuns, ştii ce-au fǎcut ǎi bǎtrâni?…
INSTRUCTORUL: (Intrǎ în cadru; aparte) Nea’ Niţǎ, domnul primar a

înţeles ce vrei… Cel mai bine ar fi sǎ te duci acasǎ. Se întunecǎ, te
apucǎ noaptea pe drum…
P.P.NIŢĂ SNAE: Am ajuns, va sǎ zicǎ… Au fǎcut un foc, cǎ era spre

searǎ şi a ieşit un fluieraş, s-a apucat sǎ cânte şi oamenii sǎ danseze,
de bucurie, în jurul focului… De-acum înainte ǎsta e pǎmântul lor, locul
lor pe lume… Eram copil, mǎ uitam la ei… N-aveam nici de unele, nici o
canǎ cu apǎ n-avea cine sǎ-ţi dea şi ei dansau… Acum ne-am ajuns, da’
copiii se bagǎ sǎ danseze in beci…
P.G.LAURENŢIU: (Intră cu nuntaşi după el)Dom primar, n-o întrebaţi şi

pe ea dacă de bună voie si nesilită...? Că s-a gândit!
PRIMARUL : Dumneata cauţi cearta cu tot dinadinsul? Ce să faceţi

cu pământul, dacă n-aveţi cu ce să-l lucraţi?
P.P.NIŢĂ SNAE: Pârloagă-l las, da-i pământul meu!
P.M.LAURENŢIU şi GENICA : Haideţi, dom’ primar, rezolvaţi-ne şi pe noi!
P.G.INSTRUCTORUL: Dom’ primar, rezolvaţi-ne întâi pe noi cu

ansamblul!
IANCU (Intră) Eu nu mai răspund de nimica, să ştiţi!
P.P.PRIMARUL: Şi până acuma, de ce-ai răspuns, mă? Că toţi aveţi

numai pretenţii, da’ nu răspunde nimeni...!
P.P.IANCU: Dom’ primar, e adevărat că se pleacă în China?
P.P.PRIMARUL: Ce?
P.P.IANCU: Am întrebat dacă-i adevărat că se pleacă în China.
P.P.PRIMARUL: E adevărat.
P.P.IANCU: Şi mie de ce nu mi-aţi spus?
P.P.PRIMARUL: Pentru că am impresia că dumneata n-o să mergi,

domnul Iancu Ionel!
P.P.IANCU: De ce să nu merg? Eu m-am ţinut de treabă la ansamblu,

am muncit...Am cântat, n-am cerut nici un ban...
T i t l u 2 | 261
P.P.PRIMARUL: Asta-i muncă? Să cânţi?
P.P.IANCU: Şi dacă nu cânt eu, pe cine pui în loc?
P.P.PRIMARUL: Pun pe unu’ serios, mă... Pun un magnetofon, şi tu tot

nu pleci!
P.P.IANCU: Şi la magnetofon, cine cântă?
P.P.PRIMARUL: Tu, Iancu Ionel, cine altcineva? Că, ştii ce fac? Te

imprim pe tine, pe magnetofon îl iau şi pe tine te las acasă! Ce crezi tu?
Că pleacă care cum vrea din comuna asta? Că vă duceţi pe acolo şi le
mănânci lebedele la amărâţii ăia...
P.P.IANCU: Ce vorbeşti, dom-le? Frati-miu e în Germania de un an

şi mănâncă numa’ icre negre şi somon afume! Neam de neamu’ lu’
matale n-a halit aşa ceva! (Iancu iese)
P.G.PRIMARUL: Bă, ţie nu ţi-e ruşine? Ia vino, mă, încoace...Nu ţi-e

ruşine? Mă, n-auzi?
NIŢĂ SNAE : Şi, dom’ primar, eu îţi spun că, dacă nu ne dai pământul
nostru, n-o să vină nimeni să-ţi danseze! O să te duci să dansezi singur
la chinezi! Ascultă-mă ce-ţi spun! (Se aud de afară chiuituri, pocnituri şi
în final, un zgomot asurzitor de geamuri sparte; intră Nevasta)
NEVASTA : George, au spart panoul cu Rambo!
P.P.PRIMARUL: De bună voie şi nesilită de nimeni iei în căsătorie pe

Turtoi Laurenţiu?
P.P.GENICA : Da!
P.P.PRIMARUL : O să chemăm poliţia!
SECVENȚA 8 – Ifrim, Pamela, Primarul
Interior. Biroul primarului. A doua zi. P.G. Pamela bate la maşină;

Poliţistul ii dicteazǎ.
IFRIM : S-a spart una bucatǎ panou cu Rambo...(Intrǎ Primarul

pe uşa care dǎ afarǎ) Sǎ trǎiţi!
P.P.PRIMARUL : Sstt! Pamelo, a venit ansamblu’ la repetiţie?

P.P.PAMELA : A venit...
P.P.PRIMARUL : Şi repetǎ?
P.P.PAMELA : Nu! Zice cǎ vǎ aşteaptǎ pe dumneavoastrǎ...
P.P.PRIMARUL : Mda... Şi voi ce faceţi aici?
P.M. IFRIM : Sǎ traiţi, scriu raportul cu stricǎciunile.. Am rugat-o pe

domnişoara secretarǎ.... c-a mea e stricatǎ
P.P.PRIMARUL : Foarte bine! Sǎ mi-i gǎseşti şi sǎ plǎteascǎ!
P.M. IFRIM : Am inţeles! Permiteţi sǎ scrie raportul în continuare?
P.P.PRIMARUL : Scrieţi! Si dupǎ ce terminaţi, bǎgaţi şi foaie în maşinǎ!
SECVENȚA 9 – Instructorul, Niţǎ Snae, Iancu, Ansamblul
Interior. Sala de festivitǎţi. P.G.Travling lent. Ansamblul stă tăcut pe

bănci. Intrǎ Instructorul.
INSTRUCTORUL: Nea Niţǎ! De ce nu începem repetiţia?
P.M. NIȚĂ SNAE: Nu începem repetiţia pânǎ nu vine primarul sǎ ne

spunǎ cum e cu pǎmântul…!
INSTRUCTORUL Mǎi, nea Niţa, de ce eşti d-ta încǎpǎţânat ?

Primarul are şi el treburile lui… Noi sǎ ne vedem de-ale noastre…
NIȚĂ SNAE: Dom’ profesor, ei ţin acuma şedinţǎ cum sǎ scape. E

încuiat, ascultǎ-mǎ pe mine! Iancule, te duci spargi uşa şi spui primarului
sǎ vinǎ, cǎ altfel nu începem nici o repetiţie !
P.P.IANCU IONEL: Eu ? Sǎ mǎ duc eu ?… Fugi, dom-le d-aici!
P.M. INSTRUCTORUL: Ai stat atâţia ani fǎrǎ pǎmânt şi nu mai poţi sǎ

aştepţi câteva zile ?… O sǎ vǎ dea…
SECVENȚA 10 - Primarul, Nevasta, Melania, Pamela, Ifrim.
Interior. Biroul Primarului. P.G. Intrǎ Nevasta şi Melania.
MELANIA: Pamelo, Ifrime, ia duceţi-vǎ voi şi faceţi rost de nişte

hârtie de scris! (Pamela şi Ifrim ies.)
T i t l u 2 | 263
NEVASTA: George...
PRIMARUL: (în şoaptǎ) Da, dragǎ...
P.P.NEVASTA: Ai de gând să le dai pământ...?
P.P.PRIMARUL: Cui să dau pământ?
P.P.NEVASTA: La ǎştia din ansamblu...
P.P.PRIMARUL: De unde ştii c-o sǎ le dau?
P.P.NEVASTA: Vorbeşte lumea prin sat!
P.P.PRIMARUL: Ce să fac, dragă? Dacă nu le dau pamânt, nu mai vrea

nici unu’ să danseze…
P.M.MELANIA: Şi dacă le dai, sare tot satul să ceară.
PRIMARUL: Vreau sǎ fie linişte mamǎ soacrǎ! Sǎ se ducǎ în China!
MELANIA: Da, da.. Sǎ râdǎ chinezi de ei.
PRIMARUL: Şi ce dacǎ râd chinezi de ei. ş-aşa ăia râd tot timpul cǎ
nici nu ştii dacǎ se bucurǎ sau te înjurǎ.
P.P.MELANIA: George, şi mai e ceva ... Cred cǎ trebuie sǎ ne gândim

foarte serios la componenţa ansamblului.
PRIMARUL: Adicǎ?
MELANIA: Pe cine trimiţi tu în China? Pe Niţǎ Snae, sǎ ne facǎ ţara

de râs. Dacǎ se apucǎ şi strigǎ pânǎ în China: “Foaie verde, foi de
ceapǎ, Am intrat cu toţi la apǎ…”
P.P.NEVASTA: “Cine dracu ne mai scapǎ?”
P.G.PRIMARUL: Ei, parcǎ ia cineva seama la ce dondǎne el. Şi ǎia nici

nu ştiu româneşte.
MELANIA: Da’ restul ansamblului? Moşi şi babe, fǎrǎ dinţi în gurǎ..
NEVASTA: Ce ţi-am zis eu..
PRIMARUL: Da’ mai sunt şi oameni tineri, mamǎ soacrǎ.. E Emilian.

P.M.MELANIA: Da…(citeşte) Emilian Sava, instructor, profesor de

educaţie fizicǎ şi desen, necǎsǎtorit… …
NEVASTA: La vârsta lui..
MELANIA: Iancu Ionel, instrumentist, rrom, serviciul militar

nesatisfǎcut….
NEVASTA: La vârsta lui…
MELANIA: Ǎsta e poporul român?
NEVASTA: Aşa ne prezentǎm noi în China?
MELANIA: Şi dacǎ ne întreabǎ cineva în ce partide politice sunt

oamenii şi dacǎ se respectǎ spectrul politic…
P.P.PRIMARUL: Eu unguri nu bag în ansamblu..
P.M.MELANIA: Şi China?
PRIMARUL: Ce mai e şi cu China?
MELANIA: China e comunistǎ..
NEVASTA: De ce sǎ meargǎ comuna nostrǎ la comunişti?
MELANIA: Tocmai acum când vrem sǎ intrǎm în comunitate…
P.G. Ca urmare a presiunilor celor douǎ femei, primarul se ridicǎ brusc şi

pleacǎ spre sala de festivitǎţi. La ieşire se ciocneşte de Pamela şi Ifrim
care au în mânǎ un teanc de coli de hârtie de scris. Hârtia se
rǎspândeşte pe jos.
SECVENȚA 11. – Primarul, Instructorul, Niţǎ Snae, Melania, Nevasta,

Ifrim, Pamela, Ansamblul.
Interior. Sala de festivitǎţi. P.G.Camera mobilǎ. Succesiune de prim

planuri alternate cu rafuri şi planuri medii.
PRIMARUL: Ce se-ntâmplǎ aicea, Emilian? Vrei sǎ-ţi fac eu

repetiţia?… Aţi umplut satul cǎ vǎ da primarul pǎmânt şi de azi dimineaţǎ
au venit toţi pe capul meu, sǎ cearǎ cǎ a trebuit sǎ mǎ închid în primǎrie!
… (Lui Niţǎ Snae.)
T i t l u 2 | 265
Ţi-am spus eu cǎ-ţi dau pǎmânt ?
NIȚĂ SNAE: Dacǎ ai nevoie de mine, îmi dai.
PRIMARUL: Bine. Du-te acasǎ şi, când o sǎ am nevoie, te chem

eu… !
INSTRUCTORUL:(Ingrijorat) Domnu’ primar…
NIȚĂ SNAE: Dom’ profesor, nu te mai obosi degeaba…! Din clipa

asta eu mǎ retrag din ansamblu…
INSTRUCTORUL:(Disperat.) Nea’ Niţǎ …! Stai puţin, sǎ discutǎm…
NIȚĂ SNAE: Discutaţi liniştiţi, aveţi timp destul…! Când vǎ hotǎrâti,

puteţi sǎ mǎ chemaţi şi pe mine…
INSTRUCTORUL: Mǎi, nea’ Niţǎ…! Nea’ Niţǎ !… (Niţǎ Snae iese bǎţos,
fǎrǎ sǎ-l ia in seamǎ şi le spune oamenilor : Acasă!) Dom’ primar, sǎ ştiţi
cǎ Niţǎ Snae nu glumeşte! Dacǎ a zis cǎ se retrage, se retrage!
PRIMARUL: Uite în ce m-ai băgat, Emiliane! Că vă apucaţi voi să

dansaţi: de nebuni! De nebuni!...Că, la noi, care vrea, dansează, care
vrea, vorbeşte ce-i trece lui prin minte, fără să se gândească: o fi bine?
N-o fi bine...?
INSTRUCTORUL: Dom’ primar, d-voastrǎ vreţi sǎ plecǎm cu ansamblul,

sau nu? Mie, asta sǎ-mi spuneţi!
PRIMARUL: Ce nevoie am eu de ansamblul vostru ? Crezi cǎ nu

mai poate comuna asta fǎrǎ voi ?… În orice caz, pe nebunul de Niţǎ
Snae îl schimbi. Pui pe altcineva în loc.
INSTRUCTORUL: Cum sǎ-l scot tocmai pe Niţǎ Snae?… Nu vǎ daţi

seama?… Omul ǎsta s-a zbǎtut, a alergat… Din iniţiativa lui s-a format
ansamblul. E cel mai sufletist, cel mai bun… Dacǎ nu era el, mai veneau
oamenii la dansuri? El i-a convins, el a umblat din casǎ în casǎ, ne-a
învǎţat şi pe noi cum erau dansurile înainte…
MELANIA: Era mai bine dacǎ ne lǎsa în pace…
INSTRUCTORUL: Şi China?
PRIMARUL: Dinspre partea mea, n-aveţi decât să staţi acasă şi să

daţi la găini!...(Instructorul iese)
NEVASTA :Bravo, George!
PRIMARUL: Ifrime! Stai cu ochii pe Niţă Snae! El e cel mai periculos.
P.P.IFRIM: A spart panoul?
P.P.PRIMARUL: Ce panou?
P.P.IFRIM: Cu Rambo?
P.P.PRIMARUL: N-a spart nimic! Stai cu ochii pe el!
P.P.IFRIM: Stau.Vrea să spargă ceva?
P.P.PRIMARUL: Nu.
P.P.IFRIM: Şi-atunci, de ce să stau?.
P.P.PRIMARUL: Că îţi zic eu!
P.P.IFRIM: Bine, stau!
P.P.PRIMARUL: Ai înţeles?
P.P.IFRIM: Am inteles!(iese în fugǎ; intrǎ Pamela în fugǎ)
P.G. Camera mobilǎ. Planuri rapide de pe unul pe celǎlalt în timp ce

primarul se deplaseazǎ spre intrarea în biroul sǎu.
PAMELA : Dom’ primar, domnu’ senator!
PRIMARUL: La telefon?
PAMELA : Nu! În maşinǎ!
PRIMARUL: În care maşinǎ?
PAMELA : De la Bucureşti!
PRIMARUL: Sǎ plec eu la Bucureşti?
PAMELA : Nu! Sǎ ieşiţi din primǎrie!
PRIMARUL: Sǎ ies din primǎrie? De ce sǎ ies din primǎrie?

T i t l u 2 | 267
PAMELA : Cǎ v-aşteaptǎ domnul senator! (Primarul aleargǎ afarǎ)
P.P. În maşina de la Bucureşti!
SECVENȚA 12 – Primarul, Senatorul, un şofer.
Exterior. În faţa primǎriei din Betelia.Camera mobilǎ. Se apropie odatǎ cu

primarul de geamul unei maşini, unde se aflǎ Senatorul. P.P – Senatorul,
primarul în amorsǎ.
PRIMARUL: Sǎ trǎiţi! Haideţi! Nu poftiţi?
SENATORUL : Nu. Sunt în trecere. Pregǎtim campania electoralǎ.

Cum merge?
PRIMARUL: Cum sǎ meargǎ? Toate voturile pentru dumneavoastrǎ.
SENATORUL : Nu, primare! Cum merge cu plecarea în China?
PRIMARUL: Cu plecarea? Cum sǎ meargǎ? Repetǎm..repetǎm...

repetǎm!
SENATORUL : Bǎtrânii ǎia, care tocmai au ieşit, nu sunt din ansamblu?
PRIMARUL: Nu, domn’ senator! Ǎia sunt rezervele. Ansamblul

munceşte pe brânci!
SENATORUL : Fii atent, cǎ a fost bǎtaie mare pe plecarea asta. Era un

ansamblu din Maramureş, unul din Nǎsǎud, vreo douǎ din Moldova, da’
eu m-am luptat pentru voi, cǎ doar sunteţi din circumscripţia mea. Sǎ nu
mǎ faceţi de râs!
PRIMARUL: Cum sǎ vǎ facem de râs? Nu existǎ!
SENATORUL : Sunt cu ochii pe voi!
SENATORUL : Şi fii atent, cǎ în curând o sǎ-ţi fac o surprizǎ!
PRIMARUL: E de bine, domn’ senator?
SENATORUL: E de bine.. e de bine! Încǎ o datǎ: sunt cu ochii pe voi!

(Maşina demareazǎ; camera se mutǎ pe privirea admirativǎ a primarului,

apoi pe maşina care se depǎrteazǎ în trombǎ. )
SECVENȚA 13 – Primarul, Melania, Nevasta, Ifrim, Iancu.Interior. Sala

de festivitǎţi.Camera mobilǎ. Îl urmǎreşte pe primar care intrǎ în trombǎ
şi traverseazǎ sala de festivitǎţi îndreptându-se spre biroul sǎu.
PRIMARUL: Parlamentul e cu ochii pe noi! (formeazǎ un numǎr la

telefonul mobil) Iancule, du-te şi cheamă-i înapoi!
IANCU: Tot eu, dom-le? (Iancu iese)
MELANIA : Şi ce ne facem, George?
PRIMARUL: Nu ştiu! Sǎ ne gândim!
MELANIA : Uite la ce m-am gândit: de la Niţǎ Snae a pornit totul,
lui sǎ-i dǎm pǎmânt, numai lui, lui Niţǎ Snae!
PRIMARUL: Nu, mamǎ soacrǎ, nu se poate! Ori dǎm la toţi, ori la nici
unul! (Iese din cadru; intrǎ la P.P. Melania)
P.P.MELANIA : Dacǎ vreţi sǎ scǎpǎm de Niţǎ Snae, îi dǎm pǎmânt

numai lui, cǎ tot n-are ce face cu el. Şi toatǎ viaţa o sǎ se certe cu ǎştia
din sat, nu cu noi.
P.P.PRIMARUL:Mamǎ soacrǎ, faci lista cu ansamblu! (Melania iese.)

Angelica, iei maşina şi mi-l gǎseşti, din pǎmânt din iarbǎ verde, pe
Aristide. Sǎ pofteascǎ urgent la serviciu! N-a mai dat pe la birou de trei
zile!
NEVASTA: Mai bine îl suni pe mobil!
PRIMARUL: Pǎi tu ce crezi c-am fǎcut pânǎ acum! Îl are închis!
NEVASTA: Eu dupǎ curvarul ǎla nu mǎ duc! Cine ştie pe unde o fi!
PRIMARUL: Graţiela!
NEVASTA: Trimite-o pe Pamela!
PRIMARUL: Pamela are altǎ treabǎ!

T i t l u 2 | 269
NEVASTA: (ieşind) Ia, fii atent, cǎ ţi-o schimb şi pe-asta! Sǎ nu dea

dracu’ sǎ calci strâmb!
PRIMARUL: Mǎi femeie, cine e primar în comuna asta? Eu sau tu?
NEVASTA: (reîntorcându-se) Eu! (Intră Iancu; iese Graţiela)
PRIMARUL: S-au întors, mă?
P.P.IANCU: Nu! A zis Niţă Snae că dacă s-a retras, retras rămâne!
P.P PRIMARUL: Trimite-l pe Emilian sǎ-i convingǎ sǎ vinǎ înapoi, cǎ le

dau pǎmânt!
P.P IANCU: Tot eu dom-le? (Iese)
IFRIM: Domn’ primar, permiteţi sǎ raportez: aţi avut dreptate, a spart

panoul cu Rambo!

LPM-16. Tehnica actorului de divertisment TV
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de divertisment TV

Deprinderea și exersarea tehnicilor și mijloacelor de expresie
specifice pentru lucrul în televiziune. Acumularea de conoştinţe despre
modul în care se concepe şi realizează o emisiune de gen. Parcurgerea
pas cu pas a etapelor de producere a unei emisiuni de divertisment şi
familiarizarea cu mijloacele tehnice proprii televiziunii.
3. Descrierea lucrării de practică (paşii de parcurs de către

student)
Producerea unei emisiuni de divertisment tv presupune existenţa a
doua componente care concură la realizarea produsului finit:
componenta artistică şi componenta tehnică. Lucrarea de laborator
încearcă să obişnuiască studentul să-şi adapteze mijloacele de expresie
artistică la constrângerile de natură tehnică ale acestui gen. Desigur,
componenta de creativitate este cea mai importantă dimensiune, de
aceea lucrarea este structurată după cum urmează:
Faza de documentare:
1. Întâlnire de lucru în care se vor stabili autorii de literatură

umoristică (fabule, schiţe umoristice, scenete, etc.) sau creatorii
originali ai unor momente de gen (monoloage comice, stand-up
comedy, sketch-uri, pantomimă, dans comic etc.)
2. Studenții se vor documenta şi vor selecta materiale pentru a le

propune să facă parte din desfăşurătorul emisiunii. De asemenea,
se vor viziona producții de televiziune similare devenite clasice, din
diferite perioade ale istoriei divertismentului de televiziune.
3. Sub îndrumarea regizorului (îndrumătorului de practică) se va face

selecţia materialelor pentru forma finală a scenariului tv.
T i t l u 2 | 271
Faza de repetiţii
1. Repetiţii de lectură la masă pentru stabilirea sarcinilor,

descoperirea modului de abordare a fiecărei bucăţi, creionarea
personajelor, înțelegerea exactă a situaţiilor comice sau a tipului
de joc necesar, funcţie de genurile de comedie propuse.
2. Repetiţii succesive, cu fiecare moment al emisiunii, într-o sală cu

marcaj de décor.
3. Repetiţie generală cu decupajul regizoral şi stabilirea ultimilor

detalii artistice şi tehnice în vederea înregistrării.
4. Proba de costume. Ajustări şi schimbări necesare.
5. Repetiţii tehnice, pentru sunet şi lumini. Studenţii vor repeta scurte

momente din scenariu, sub îndrumarea regizorului, directorului de
imagine şi inginerului de sunet, pentru stabilirea zonelor de lumină
şi pentru probe de sunet, funcţie de mizanscenă.
6. Înregistrarea propriuzisă a emisiunii, împreună cu echipa tehnică şi

sub îndrumarea regizorului (îndrumătorului de practică)
7. După terminarea înregistrărilor, studenţii vor asista la fazele de

postproducţie, mai precis la editarea materialului înregistrat. În
probleme tehnice, studenții vor participa la reînregistrarea lor.
8. Vizionarea materialului filmat şi feedback din partea îndrumătorului

de practică.
Platou de filmare TV cu toate dotările necesare. Plantaţie decor.

Costume, recuzită.
Însuşirea de către studenţi a modului în care își pot adapta
aptitudinile și mijloacele de expresie la cerințele specifice ale acestui gen
artistic şi însuşirea unor cunoştinţe elementare despre modul în care se
concepe şi produce o emisiune de divertisment de televiziune.
Înregistrarea unei emisiuni de divertisment de televiziune. Studiu de caz,

pe baza decupajului din ANEXA 1.

DIVERTISMENT DE TELEVIZIUNE.
Lucrul în divertismentul de televiziune presupune calităţi speciale

pentru abordarea cu succes a genului. Actorul trebuie să manifeste
aptitudini pentru interpretarea personajelor comice, să aibă un simţ al
umorului dezvoltat şi o bună intuiţie a situaţiei comice. Trebuie să poată
interpreta cu uşurinţă personaje comice diferite, să le poată asimila cu
uşurinţă. O caracteristică a lucrului în televiziune este faptul că, spre
deosebire de teatru, nu există faza de acumulare cu atât mai puţin de
fixare, timpul afectat pentru repetiţii fiind extrem de scurt. De aceea ,
viteza şi eficienţa cu care se lucrează presupune memorarea rapidă a
textului, învăţarea în timp record a mizanscenei (minimale, de altfel), etc.
De asemenea, în cazul emisiunilor înregistrate se trag mai multe duble,
astfel încât actorul trebuie să aibă prospeţime în joc de fiecare dată, să-
şi poată asuma rapid indicaţiile de modificări de la o dublă la alta, să-şi
poată adapta tipul de joc, expresia, gesturile în funcţie de tipul de
încadratură a camerei de luat vederi. El trebuie să aibă calităţi muzicale,
o plastică corporală expresivă, un exerciţiu serios în toate zonele
comediei, de la commedia dell’arte, până la monolog sau stand-up
comedy.

AFERENTE ACESTE LUCRĂRI DE LABORATOR
Arta Actorului

mijloace profesioniste trăsăturile dominante, modul de a gândi şi

grupului.
T i t l u 2 | 273

continuă.

respectat.


 Educaţia şi expresia vorbirii scenice
 Conştientizarea aparatului fonator şi dezvoltarea de abilităţi şi

 Dezvoltarea abilităţilor în emisia vocalelor.
 Antrenarea mecanimelor de articulaţie.
 Conştientizarea regulilor vorbirii literare şi a rostirii definitorii

Antrenamentul expresiei corporale
 Dezvoltarea expresivităţii corporale şi faciale, pentru ca mişcarea

actorului pe scenă să devină plastică şi armonioasă.
 Dezvoltarea fizică armonioasă prin exerciţii la bară şi exerciţii libere

adresate diferitelor segmente ale corpului.
 Creşterea rezistenţei organismului la efort.
 Dezvoltarea unui control continuu.
 Elemente de commedia dell’arte
 Noţiunea de “acţiune”
 Comicii dell'arte şi publicul
 Reprezentaţia ca acţiune
 Intermezzo-uri şi lazzi-uri
 Acţiunea scenică
 Punctele culminante ale acţiunii
 Structura acţiunii
 Spaţiul
 Corporalitatea
Arta actorului de comedie
Crearea deprinderii studenţilor de a studia, analiza şi asuma cu

mijloace profesioniste trasăturile dominante, modul de a gândi şi acţiona
ale unui personaj comic dintr-o lucrare dramatică de gen, pentru ca el să
poata fi întruchipat viu şi convingător într-un spectacol teatral.
Anexa 1
CLUBUL DE COMEDIE
Decupaj regizoral : Gelu Colceag
1. Generic de început.
P. I Cadru plonjat din grila de lumini. O masă de joc cu postav verde.

Trei jucători aşteaptă tensionaţi începutul partidei de cărţi. Din sertarul
mesei, unul dintre ei scoate o scrumieră cu o ţigară aprinsă. O întinde
către cel de-al doilea.
P. A. Al doilea ia ţigara din scrumieră.
P. P. Trage adânc un fum din ţigară.
P. M Al treilea duce mâna dreaptă către buzunarul de la piept. Ceilaţi

jucători se retrag tensionaţi.
G. P. Privire speriată a primului individ.
G. P. Privire dură a celui de-al doilea.
P. A. Al treilea scoate din buzunarul de la piept. . .
P. I . Cadru plonjat din grila de lumini. . . . un pachet de cărţi de joc.

T i t l u 2 | 275
P. M. Primul individ bea dintr-un pahar ce se află pe masă. Al treilea

întinde către al doilea pachetul de cărţi de joc.
P. D. Al doilea taie pachetul. Al treilea îl ia şi. . .
P. A. . . începe să împartă cărţile de joc.
P. P. Al treilea îşi priveşte partenerii, după ce îşi evaluează cărţile din

mână.
P. P. Al doilea face aceaşi acţiune.
P. M. Primul priveşte partenerii tensionat. Începe jocul. Fiecare individ

pune câte o carte în centrul mesei de joc.
P. D. Cărţile reprezintă de fapt, actori de comedie din distributie. În final,

unul din jucători pune o carte peste celelalte: cartea câştigătoare. . .
P. M. Suspans . . Priviri iscoditoare. . . tensiune maximă. . .
P. D. Al doilea jucător întoarce cartea. Ea este . . . asul de cupă: Clubul

de Comedie. Gong.
2. Monolog - ARISTOCRATA de Zoşcenko
P. M. Interpretul unui instalator, se află într-o baie, lângă o chiuvetă care

picură din când în când:
Mie, măi fraţilor, nu-mi plac femeile care poartă pălărie. Când femeia
umblă cu pălărie şi cu ciorapi de fildecos, ori ţine în braţe un căţeluş, ori
are un dinte de aur, pentru mine o aristocrată din astea nici nu mai e
femeie, nu face două parale.
P.P. Cu toate astea, într-o vreme mi s-au aprins călcâiele după o

aristocrată. Mă plimbam cu ea, am dus-o şi la teatru. La teatru am dat şi
de bucluc. Acolo, la teatru, şi-a dat ea ideologia pe faţă.
P.M. Am cunoscut-o în curte. La o şedinţă. Mă uit şi văd o fîţă. Cu

ciorapi în picioare, cu un dinte de aur în gură.
Unde stai cetăţeană? zic. La ce număr?
La şapte, zice.
Să fii sănătoasă, zic eu.

P. M. Şi nu ştiu cum, mi-a şi căzut cu tronc la inimă. Am îndesat-o cu

vizitele. La apartamentul şapte. Mă duceam ca persoană oficială,
chipurile ca s-o întreb : cum stai cetăţeană – aveţi ceva defecţiuni la
robinet, la toaletă ? Funcţionează ?
Da, zice, funcţionează.
Şi trage peste umeri şalul de molton, şi nu mai scoate o vorbă. Numai

ochii îi sticlesc. Şi dintele din gură străluceşte.
P. P. Am tot dat pe la ea vreo lună de zile, până s-a obişnuit cu mine. A

început să îmi răspundă mai în amănunt : robinetul funcţionează,
mulţumesc, Grigori Ivanovici.
Pe urmă am mers şi mai departe – am început să ieşim împreună la

plimbare pe străzi. Cum ieşim pe stradă, îmi cere s-o iau de braţ şi mă
las târât de ea. Ce să-i spun nu ştiu, şi mi-e şi ruşine de oameni.
P. M. Odată îmi zice :
Ce mă tot duci aşa pe străzi ? Am ameţit. Cum eşti cavaler şi la putere,

zice, ai putea să mă duci, parexamplu, la teatru.
Se poate, zic.
Taman bine a doua zi s-au primit de la celulă nişte bilete pentru operă.
Am căpătat şi eu unul. Altul mi l-a cedat Vasea lăcătuşul. Nu m-am uitat
la bilete, dar vezi că nu erau la fel. Al meu era la parter, al lui Vasea la
galerie.
P. P. Ne-am dus la teatru. Ne-am aşezat pe locurile noastre. Ea pe biletul

meu, eu pe-al lui Vasea. Stau la cucurigu şi nu văd nici pe dracu. Dacă
mă aplec peste balustradă, o văd pe ea. Dar nu prea bine. Am căscat eu
ce-am căscat, pe urmă am coborât. Când mă uit, eram taman în antract.
Dânsa ieşise şi ea în antract.
- Bună seara, zic.
- Bună seara.
- Oare, zic, aici funcţionează robinetul ?
- Nu ştiu, zice.
T i t l u 2 | 277
- Şi o ia spre bufet. Eu – după ea. Se învârte prin bufet şi se uită la

tejghea. Pe tejghea – o tavă, şi pe tavă- nişte prăjituri.
- Eu mă foiesc ţanţoş pe lângă dânsa, uite-aşa ca un burjui, şi o

invit:
- Dacă, zic, ai poftă să mănânci o prăjitură, nu te jena. Plătesc eu.
- Mersi, zice.
- Şi se apropie de tavă, cu un mers destrăbălat, şi haţ una cu cremă.

Şi dă-i, înfulec-o !
P. M. Banii mei – număraţi. Cel mult pentru trei prăjituri. Ea mănâncă, eu

mă scotocesc prin buzunare, mă uit furiş cîte parale am. Parale – mai
nimica.
După ce a mâncat-o pe aia cu cremă, haţ alta. Am icnit, dar am tăcut. M-

a luat aşa, cu o ruşine burgheză. Halal cavaler fără bani !
Mă învârt în jurul ei ca un cocoş. Ea râde şi aşteaptă să-i fac

complimente.
- N-ar fi timpul să intrăm ? zic eu. Poate a sunat.
- Nu, zice ea
- Şi mai ia o prăjitură.
- Nu-i cam mult pe stomacul gol ? zic eu.
- Nu, zice, suntem obişnuiţi.
- Şi o ia şi pe-a patra.
P. P. Atunci mi s-a suit sângele la cap.
- Pune-o la loc ! zic.
S-a speriat. A rămas cu gura căscată. Eu – parcă m-a muşcat

strechea. Acuma tot s-a zis cu plimbările noastre !
- Pune-o dracului la loc ! zic.
A pus-o la loc. Eu îl întreb pe bufetier :

- Cât am de plată pentru trei prăjituri ?
Bugetierul face pe nisnaiul.
- Aveţi de plătit patru bucăţi, zice. Atâta şi atâta.
- Care patru ?! zic eu. Când a patra e pe tavă ?
- Nix, zice el. Măcar că e pe tavă, dar a fost muşcată şi turtită cu

degetul.
- Da de unde ! zic. De unde-ai mai scos-o şi pe asta ?
Bufetierul face pe nisnaiul, dă din mâini.
P. M. S-a strâns lumea, vezi bine. Experţi.
Unii zic că a fost muşcată, alţii zic că nu.
Eu mi-am întors buzunarele pe dos : ce de-a nimicuri au mai căzut din

ele! Lumea râde. Mie nu-mi arde de râs. Eu număr banii. I-am numărat :
taman bine mi-ajung pentru patru bucăţi.
Degeaba am mai făcut tărăboi, pe cinstea mea ! Am plătit. După aia îi zic
doamnei :
-Mănânc-o cetăţeană. S-a plătit.
Doamna nu se clinteşte. Se jenează să mănânce prăjitura.
-Dă c-o mănânc eu – se bagă unul.
Şi a mâncat-o. Pe banii mei.
P. P. Am intrat în sală. Am văzut opera până la sfârşit. După aia, ne-am

întors acasă. În faţa casei, ea îmi zice cu tonul ei burghez :
-Destul de urât din partea dumitale. Ăi care n-au bani nu se plimbă cu

doamnele.
Eu îi zic :
-Nu banii, cetăţeană, fac fericirea omului.
Iartă-mă că-ţi dau poveţe.
Şi uite-aşa ne-am despărţit. Nu-mi plac aristocratele.
Generic intermediar: Clubul de Comedie

T i t l u 2 | 279
P. D. Mâini care aranjează cărţile de joc şi aleg o carte. O întorc. . . ea

este asul de cupă: Clubul de Comedie.
3. La Bar- gag nonverbal.
P.I. Un tip aşteaptă pe cineva pe stradă. Se decide sa intre într-un bar.
P.A. Barul la care un barman sterge pahare cu privirea in gol. Apare tipul
de pe stradă, pe care barmanul nu-l observă continuând să şteargă
pahare. La un moment dat, din greseală, chelnerul ii apuca mana
clientului pe care o sterge ca pe un pahar. Barmanul isi da seama, se
opreste precipitat intinzându-i meniul.
P.M.Clientul alege o băutură pe care barmanul se pregăteşte să o

prepare. P.A. Vrea să ia o sticlă, dar clientul îl atenţionează că nu e ceea
ce a cerut el. Barmanul îşi cere scuze şi vrea să ia altă sticlă. Asta se
întâmplă de mai multe ori până când clientul se hotărăşte s-şi prepare
singur băutura. Ii cere chelnerului pe rând mai multe sticle din care
toarnă câte puţin într-un shaker. P.P. Acesta bea…
P.M…. timp în care clientul îi face nota..
P.A. … chelnerul plăteşte, clientul pleacă în timp ce chelnerul îşi

savurează în continuare băutura..
P.M…. apoi se opreşte şi se apucă din nou de şters pahare.

4. Generic moment Anton Pavlovici Cehov.
P. P. Un tablou reprezentînd pe marele umorist: Anton Pavlovici Cehov.
Transfocator înapoi până la P.A. Un individ priveşte tabloul. Vrea să

plece către următorul tablou. Ceva îi scârţîie sub picioare. Se apleacă.
Iese din cadru. Sesizăm că marele umorist este reprezentat în tablou,
fără celebrul său pince-nez. Individul reintră în cadru având în mână
pince-nezul lui Cehov, care căzuse din tablou. Individul îi potriveşte
ochelarii pe nas,
Transfocator înainte pâmă la P.P. Pe nasul lui Cehov se află un pince-

nez, prin ale cărui lentile sparte, Cehov priveşte zâmbitor către noi.
5. Moment umoristic din proza lui Cehov - CORISTA
P.I. Un bǎrbat între douǎ vârste şi o femeie tânǎrǎ (coristǎ) stau întinşi
comod pe o canapea.
P.M.CORISTA Îngrozitor de cald azi…
KOLPACOV (căscând) – Foarte cald …
CORISTA (căscând) – M-am molipsit de la tine cu căscatul …
P.P.KOLPACOV Nu ştiu ce am la stomac… Vinul ăla nu prea mi-a

plăcut…
P.P.CORISTA E totuşi Porto …
P.P.KOLPACOV Ei, Porto, de aici de la ţară …
P.M. (cască amândoi)
KOLPACOV Ce plictiseală! (cască; ea începe sǎ-l giugiuleascǎ; el o

respinge ) Şi nu se mişcă o frunză! S-au lăsat toate în jos din cauza
căldurii …
CORISTA Poate mai pe seară o să se mai răcorească…
KOLPACOV Acum aş vrea sǎ aţipesc puţin….(cascǎ)Cântǎ-mi…
P.P.CORISTA Ce sǎ-ţi cânt?
P.P.KOLPACOV Una din ariile care la cântaţi acolo, la voi, la teatru…
Transfocator înapoi până la P.I. Corista începe sǎ-i cânte o arie dintr-o
operǎ. Kolpacov începe sǎ sforǎie. Sună soneria prelung.
KOLPACOV (se trezeşte brusc) Cine să fie?
CORISTA Nu te speria! Sau factorul sau vreo colegă care vine să-mi
ceară ceva împrumut…
P.M.KOLPACOV Dupǎ cum sunǎ, pare o persoană nervoasă. Eu, în

orice caz, îmi iau pantofii şi haina şi trec dincolo …
T i t l u 2 | 281
CORISTA Cum vrei, dar …
P.I. Kolpacov iese. Corista deschide uşa. În prag, spre uimirea ei, o
adevărată doamnă, tânără, frumoasă, bine îmbrăcată) Ce doriţi?
Necunoscuta fără să răspundă, trece pe lângă Coristǎ, face câţva paşi,

aruncă, fără grabă, o privire circulară.
P.M.CORISTA Cine cunteţi? Ce doriţi? Ce tupeu, să intri aşa, în casa

oamenilor…
P.M.NECUNOSCUTA Soţul meu e la dumneata?
P.I.CORISTA Care soţ? (Mică pauză, apoi cu o voce speriată) Care

soţ?
NECUNOSCUTA Soţul meu … Nicolai Petrovici Kolpakov.
CORISTA (şi mai speriată) Nu .. nu, doamnă… Eu… eu… nu cunosc

nici un soţ.
NECUNOSCUTA (ironică) Zici că nu e aici?
CORISTA (bâlbâindu-se) Nu … eu…nu ştiu de cine vorbiţi …
P.M.NECUNOSCUTA (cu ură şi dezgust) Eşti rea, ticǎloasǎ, mârşavǎ…

şi laşă! Da, da ! Şi sunt foarte mulţumită că ţi-o spun în faţă! Demult
voiam să ţi-o spun. Sunt trei luni de când vine la dumneata! Un bărbat
însurat, cu copii. Şi unde? La cine? Nu eşti nici frumoasă… Poate ai
fost… Dar acum … Mi-e silă… O coristă…
P.P. Reacţie de stupoare a coristei.
P.M. Ce sunt bărbaţii!… Mi-e silă! (cu alt ton) Unde e soţul meu?… Nu
răspunzi? De altfel ori e aici, ori aiurea, n-are nici o importanţă… Trebuie
să-ţi spun însă că s-a descoperit o fraudǎ. O mare fraudǎ! A intrat în
banii Statului… (Cu silă) Pentru dumneata!
P.A.CORISTA Doamnă!… Eu…
P.P.NECUNOSCUTA Chiar astǎzi or sǎ-l gǎseascǎ şi or sǎ-l aresteze!

Iată ce ai făcut, femeie rea, fără suflet! O să-l găsească şi o să-l aresteze
chiar azi. Ştiu eu ştiu cine l-a tras în această mârşăvie! Femeie mârşavǎ
care te vinzi pe bani! Dezgustătoare, venală creatură! Eu n-am nici-o
putere! Sunt mai slabă ca dumneata, de vreme ce bărbatul meu te

preferă…
P.M. Dar nu te bucura! E cineva care mă va apăra pe mine şi pe copii

mei. Dumnezeu vede totul! El e drept! El o să te facă să plăteşti toate
nopţile mele fără somn! Va veni un timp când o să-ţi aminteşti de mine!…
P.M.CORISTA Dar eu nu ştiu nimic, doamnă… (Plânge)
P.P.NECUNOSCUTA Minţi! Ştiu totul! Te cunosc de mult. Ştiu că în

ultima lună, bărbatul meu îşi petrece aici aproape tot timpul…
P.M.CORISTA (revoltatǎ)Ei şi? Ce dovedeşte asta? La mine vin mulţi

bărbaţi, dar nu silesc pe nimeni să vină, fiecare e liber… Eu sunt o doar
o coristă …
P.P.NECUNOSCUTA- (fermă) Îţi spun că s-a descoperit o fraudǎ!

Bǎrbatul meu a delapidat bani strǎini! Banii Statului! Pentru o femeie ca
dumneata…! Ascultǎ, dumneata n-ai principii, dumneata nu trăieşti decât
ca să faci rău; ăsta e scopul dumitale! dar nu pot să cred că ai decăzut
aşa de jos încât să fi pierit orice urmă de simţământ omenesc! Soţul meu
are nevastă, trei copii… Dacă-l condamnă, dacă-l închide, copiii mei şi
cu mine, vom muri de foame… Înţelegi? De foame! Şi totuşi există un
mijloc de a-l salva pe el şi pe noi de sărăcie şi de ruşine. Dacă eu depun
azi nouă sute de ruble, îl lasă în pace! Nimic altceva decât nouă sute de
ruble!
P.P.CORISTA (foarte blândă) De care nouă sute de ruble vorbiţi? Eu

… nu ştiu.. Eu nu le-am luat… Mie nu mi le-a dat …nu mi-a dat nici o
copeică…
P.M.NECUNOSCUTA Nu-ţi cer nouă sute de ruble… N-ai bani… ştiu şi

nu am nevoie de banii dumitale, Altceva îţi cer… Bărbaţii, de obicei,
oferă femeilor de teapa dumitale bijuterii. Dă-mi-le pe acelea pe care ţi
le-a dat soţul meu!
P.M.CORISTA (fermă) Doamnă, soţul dumneavoastră nu mi-a dat

niciodată nici o bijuterie!
P.M.NECUNOSCUTA Atunci, ce-a fǎcut cu banii? Unde sunt banii? I-a

cheltuit pe ai săi, pe ai mei, şi pe ai Statului… Unde au dispărut aceşti
bani?… Ascultă-mă, te rog! M-am lăsat târâtă de durere şi ţi-am spus
T i t l u 2 | 283
lucruri neplăcute, te rog sǎ mă scuzi! Trebuie să mă urăşti, ştiu, te-

nţeleg, dar dacă eşti capabilă de milă, pune-te în locul meu! Te rog, dǎ-
mi înapoi ce-ai luat de la el! Dǎ-mi bijuteriile!
P.A.CORISTA Aş face-o cu plăcere, dacă soţul dumneavoastră mi-ar fi

dat vreodată ceva. Uite, îmi fac cruce! Să nu-mi ajute Maica Domnului,
dacă mint! Credeţi-mă! Vă spun numai adevărul! (Foarte mică pauză)
Ah! Staţi! Mi-am adus aminte. La început, când a venit la mine, mi-a
făcut cadou două fleacuri. Vi le dau .. numai un moment. Le am aici, în
sertarul scrinului (Trage sertarul) Poftim! Astea sunt! Un lănţişor şi inelul
ăsta cât un fir de aţă. Nu le-am purtat niciodată. Mi-era ruşine să port
sărăciile astea! Poftim, vi le dau! Luaţi-le!
P.M.NECUNOSCUTA (revoltată, furioasă)Ce-mi dai dumneata? N-am

nevoie de mila dumitale! Mie să-mi dai ce nu e al dumitale… ceea ce i-ai
stors bărbatului meu, profitând de patima lui…acest om slab şi nenorocit,
lipsit de voinţǎ…. Joi v-am urmǎrit şi v-am văzut la plimbare, în parc…
Purtai o broşă şi o brăţară de preţ! Nu face, cu mine, pe mielul nevinovat!
Pentru ultima oară: dă-mi bijuteriile!
P.P.CORISTA (ofensată, cu nodul în gât) Care bijuterii? Nu înţelegi?

Nu mi-a dat decât fleacurile alea! Ia-le! La mine nu venea decât cu
pateuri…
P.P.NECUNOSCUTA Pateuri! Poftim! Pateuri! Acasă copii nu au ce

mânca şi domnul aducea pateuri amantei… (Plânge; după un timp)
Aşadar, refuzi să-mi dai bijuteriile? Ce să mă fac? Dacă nu găsesc nouă
sute de ruble, el e pierdut! Îl închide! Şi eu şi copiii rămânem pe drumuri.
Ce mă fac? S-o omor pe această mizerabilă? Să cad în genunchi în faţa
ei ? (plânge în hohote, printre lacrimi)
P.M. Te rog! Dumneata, care l-ai ruinat şi l-ai pierdut pe soţul meu,
salvează-l acum!… Dacă n-ai milă de el, gândeşte-te mǎcar la copii …
Copiii! Ce vină au ei?
P.P.CORISTA Ce pot sǎ fac eu, doamnǎ? Spuneţi că sunt o

mizerabilă şi că l-am ruinat pe soţul dumneavoastră şi eu vă spun, ca la
spovedanie, că n-am tras nici un profit de pe urma lui. Din tot corul
nostru, numai Motia are un amant bogat. Noi, celelalte, îl tragem pe
dracu’ de coadǎ! Îl primeam pe soţul dumneavoastrǎ, pentrucă e bine
crescut, delicat… Pe lângă atâţia mojici.. şi eu sunt om.. aşa coristă cum
sunt… şi am şi eu nevoie de o vorbă blândă, prietenoasă de la un
bărbat…
P.A.NECUNOSCUTA Bijuteriile! Dă-mi bijuteriile! Plâng… Mă umilesc …

Vrei să cad în genunchi? Vrei? Uite, îngenunchez…
P.M.CORISTA Nu! Nu îngenunchia! Nu trebuie! Bine, am să ţi le dau.

Sunt aici în noptieră. Poftim! Luaţi-le! O broşă cu diamante,un colier de
corali, inele cu pietre, o brăţară. Luaţi-le, îmbogăţiţi-vă, dar să ştiţi
doamnă, că nu sunt de la soţul dumneavoastră. Alţi bărbaţi mi le-au dat.
Şi să mai ştiţi doamnă, că degeaba sunteţi nobilă, dacă nu ştiţi să vă
păstraţi bărbatul lângă fusta dumneavoastră. Nu eu l-am chemat, el a
venit!
P.P.NECUNOSCUTA Astea nu fac nici cinci sute de ruble… Mie-mi

trebuie nouă sute…
P.A.CORISTA (trăgând un sertar) Poftim, ia-le şi pe-astea: un ceas de

aur, un portţigaret de argint, butoni de aur. Altceva nu mi-a mai rǎmas!
Poţi sǎ faci şi percheziţie! Ia-le pe toate, femeie hrăpăreaţă şi cară-te, să
nu te mai văd!
NECUNOSCUTA L-am salvat! (iese ca o furtună)
P.I.KOLPACOV (intrând, îmbrăcat) Oh, Dumnezeule, ce femeie !
P.M.CORISTA (furioasă) Ce femeie? Sǎ mǎ laşi în pace! Ce bijuterii

mi-ai adus tu mine în doi ani de când vii la mine?
P.M.KOLPACOV Nu tu! Ea, ce femeie! A plans în faţa ta…. S-a umilit…

nevasta mea… mama copiilor mei, o femeie onestă, mândrǎ, pură, să
îngenuncheze înaintea acestei… nu găsesc cuvântul… şi eu am obligat-
o! eu am îngăduit… Ce ruşine! Ce ruşine! N-o să-mi iert niciodată
aceasta!
P.M.CORISTA Te întreb: ce bijuterii mi-ai adus tu?
P.A.KOLPACOV Lasă-mă nenorocito! Nu mă atinge! Să cadă în

genunchi. Înaintea cui? Înaintea ta? Coristo!
P.I.Iese trântind uşa. În faţa uşii îl aşteaptǎ nevastǎ-sa…

T i t l u 2 | 285
P.A.KOLPACOV Bravo!
NECUNOSCUTA Data viitoare, schimbǎm rolurile.. cu asta a mers

destul de greu..
KOLPACOV (cântǎrind bijuteriile)A mers greu, da’ a meritat. Ne-a

ieşit de-o ciorbǎ! (Izbucnesc în hohote de râs)

Pe bancă- gag nonverbal
P.A. El pe bancă, singur, vorbeşte cu o persoană imaginară aflată lângă

el, careia ii reproseaza ceva. Intoarce capul timp in care o tanara
asteptand pe cineva se aseaza si ea pe banca. El continua sa
vorbeasca intorcandu-se catre ea. Tanara mirata se uita la el. El
gesticuleaza din ce in ce mai mult si nervos ii da o palma tinerei plecand
nervos. Ea ramane mirata pe banca si apoi incepe sa vorbeasca cu un
personaj imaginar de pe locul celui care tocmai a iesit. Suparata intoarce
capul timp in care pe banca apare un alt tanar. Ea se intoarce catre el
continuand sa vorbeasca si in final ii trage o palma plecand nervoasa. El
ramane mirat pe banca. Incepe sa vorbeasca nervos. Intre timp apare o
alta tanara care se aseaza pe banca. El se intoarce nervos catre ea si o
plesneste plecand nervos. Ea ramane speriata pe banca. Apare tanarul
trei care ii cere voie sa se aseze pe banca. Ea fuge speriata. Tanarul trei
se aseaza mirat pe banca, citind ziarul. Pare ca aude ceva, se uita
stanga dreapta, sub banca. Brusc primeste o palma, si apoi inca una.
Incepe sa se lupte cu un personaj imaginar…

7. Generic umor cotemporan.
P.I. Călăul si condamnatul in fata ghilotinei. Un personaj anunta sentinta.

Condamnatul, impins de calau isi pune capul pe ghilotina. Calaul ridicî
securea şi o înfige în buturuga ce serveşte drept eşafod. Pe secure

scrie: Umor contemporan. Se aud râsete.
8. URNA de Adrian Lustig
P.I.Două femei, între 40 si 50 de ani, intrǎ în camera. Sunt îmbrǎcate în

mare doliu, cu pălării cu voaletă. Vin de la crematoriu. Văduva are în
mână un “obiect” frumos împachetat, legat la mijloc cu o fundă roșie.
PIA : Vai, tu, ce zăpuşeală. Mor de cald.
MIA : Da’ lui, sǎracu’… cum i-o fi fost ...
P.M.PIA : Lui i-a fost mult mai ușor….Dar pentru noi… putea să mai
aştepte pânǎ se rǎcoreşte vremea!
P.M.MIA :Ce sǎ fac cu el? (arată spre pachet) Unde sǎ-l pun?(se uită
prin camera)
P.P.PIA :Pe frigider, că tot i-a plăcut lui berea rece. Apropo, dupǎ ce
l-ai ars, merge precis un vin ars!
P.M.MIA :(îi dă pachetul) Ţie îţi arde de glume într-un asemenea

moment? Ține-l puţin, pânǎ torn.
P.M.PIA : Aşa uşor e?
P.P.MIA : Dacă atât a mai rǎmas din el.
P.P.PIA : Și când te gândești c-a fost un om cu greutate...
P.M.MIA : Nu i-a reușit nici o cură de slăbire și acum dacă mai

cântărește câteva sute de grame. Din cenușă s-a-ntrupat, în cenușǎ s-a
întors.
PIA : Vechiul Testament?
P.P.MIA : În vechiul testament nu mǎ pusese. Da’ în ala nou..., am
exclusivitate.
P.M.PIA : Ce-o să faci cu banii?
MIA : Mă gândesc să intru în politică. Eu întotdeauna am fost

deschisǎ…la 360 de grade.
T i t l u 2 | 287
P.P.PIA : Și el la șliţ! (râde)
P.M.MIA : (râde şi ea) Tu chiar nu ai nimic sfânt!
P.I.PIA : Stai să mă uit mai bine la tine! Ptiu, să nu te deochi: bine-ți

mai stă în negru!
MIA : Nu?
PIA : Te și slăbește. Și cu voaleta asta, nici nu ți se mai văd

ridurile...
P.M.MIA : Da’ și tu, cu pălăria asta..., ai fost mortală: nimeni nu și-a dat
seama că ești blondă. Mai ales c-ai şi tǎcut din gurǎ... Sper cǎ nu ţi-ai
pus meşa sub pǎlǎrie?
P.M.PIA : Ce meşǎ, eu nu port meşǎ! Una… cǎ tot nu se vedea, şi

douǎ..vroiai sǎ par mai proastǎ ca-n realitate?(râde)
P.M.MIA : Mai proastǎ? (râd amândouǎ; pauză)
P.P. Auzi, fata, de când suntem noi prietene?
P.P.PIA : De cel puțin treizeci de ani.
P.P.MIA : Fugi de-aici! Eu nici nu eram nǎscutǎ acum treizeci de ani.
P.P.PIA : Vrei sa zici cǎ nu erai nascutǎ a doua oară...
P.P.MIA : A doua oarǎ?
P.P.PIA : Când te-a cules Marin de pe stradă...
P.M.MIA : Pardon: de pe drum… (cu accent moldovenesc) La noi, la

Dolhasca, erau drumuri, că încă nu se asfaltase. (râd amândouă; ia
pachetul de pe frigider). Nu-mi place pe frigider: îmi taie pofta de
mâncare. Mai bine în bibliotecă.
P.M.PIA : Acolo ai loc destul. Si nici n-o să-l vezi cu anii.
P.I.MIA : Îl pun lângă Codul Penal, cartea lui de căpătâi.
PIA : Vezi că l-ai pus cu capul în jos.
MIA : Niciodată n-a știut unde îi i-e capul.

PIA : Pǎi dacă știa, nu te lua pe tine...
MIA : Da’ pe cine?
P.M.PIA : Pe mine. Mă rog, era rândul tău. Eu eram încă în doliu.

(suspină) Pentru a șasea oară.
P.P.MIA : Ți-amintești cum am împărțit noi bărbații?
P.P.PIA : Cum să nu-mi amintesc: unu’ tu, unu’ eu.
P.P.MIA : Nu la asta m-am referit. În ce categorii i-am împărțit noi pe

bărbați?
P.M.PIA : (ca la școală) Bărbații se împart în două categorii: cu bani și

cu foarte mulți bani.
P.M.MIA : Și ăia fără bani?
P.P.PIA : Păi ce, ăia sunt bărbați?
P.P.MIA : Da’ ce sunt?
P.P.PIA : Pasageri. Pasageri prin viață.
P.P.MIA : Prin viața noastra?
P.P.PIA : Prin viața lor! De unde să aibă ăia bani de bilet să treacă
pasageri prin viața noastră?
P.M.MIA : Care a fost, dragă, al șaselea, cǎ am început să-i încurc?
PIA : Rǎducu, fie-i ţǎrâna uşoarǎ!
MIA : Raducu, sigur că da! Cum sǎ nu-l ţin minte! Era un tinerel
când l-ai luat: n-avea 72.
PIA : 71 împliniţi, mititelul! Știi unde l-am cunoscut pe Răducu?
P.P.MIA : Într-o parcare, ca de obicei.
P.P.PIA : Acolo se vede cine e dotat.
P.M.MIA : Da’ ce, dragă, era exhibiționist?
P.M.PIA : Da... Când și-a dat jos... husa... de pe 4 X 4…

T i t l u 2 | 289
P.P.MIA : 16!
P.P.PIA : 16, cam atât, am făcut un coup de poudre. Aveam 21 de

ani...
P.P.MIA : De când te știu ai 21 de ani.
P.M.PIA : E o vârstă așa frumoasă, că nu-ți vine să te desparți de ea.

Apropo, tu câți ani mai ai?
P.M.MIA : 21, câți sǎ am? Ce, îi arǎt?
P.P.PIA : Şi încǎ cum!
P.M.MIA : Cu Rǎducu, cum s-a terminat?
P.M.PIA : Cum l-am terminat, vrei sa zici? A clacat.
P.M.MIA : L-a călcat garda financiară?
P.M.PIA : Mai rău: l-a călcat trenul.
P.P.MIA : N-a fost atent?
P.P.PIA : Ba da: s-a așezat perfect pe sine.
P.P.MIA : Avea motive?
P.P.PIA : Nu cred. I-am spus doar că vreau să ne mutăm. Era a patra

oară în șase luni. S-a îmbrăcat lejer și-a plecat spre triaj.
P.M.MIA : Îl înțeleg. Da’ nu m-ai chemat la înmormântare. Eu te-am

chemat la toate înmormântările...
P.P.PIA : Ce aia a fost înmormântare? Cǎ mi l-au adus tranșat pe

sortimente: două mâini, două...
P.M.MIA : Vai, tu, nebunǎ eşti! Nu-mi place nici în bibliotecă. Mai bine-
l pun pe șemineu: măcar acum o să știu de unde să-l iau. Înainte, nu-l
găseam niciodată.
PIA : De ce nu-l desfaci, dragǎ, la gât, să nu se sufoce?
MIA : (desface funda pachetului și vedem că cenușa e pusă într-o
clepsidră; o întoarce) Aşa , băiatule, ia-o de la capǎt!

P.P.PIA : În asta l-ai pus?
P.P.MIA : Pǎi dacǎ toata viata n-a avut astâmpǎr! Lasǎ-l sǎ se agite
şi-acum!
P.M.PIA : (arată spre clepsidră) Se scurge fix în două minute: exact cât
durează să fierbi un ou moale.
MIA :Tu! Ţi-a ieşit un porumbel din gurǎ! În bucǎtǎrie îl pun! Acum n-o
sǎ-mi mai reproşeze cǎ nu sunt în stare nici sǎ fierb un ou moale. Sǎ fie
şi el bun o dată în viaţǎ la ceva! Doamne, iartǎ-mǎ!(îşi fac cruce)

9. Generic final.
P.D. Apare pe masa de postav verde, supraimpresionat : au interpretat:
Apoi apar chipurile actorilor din distribuţie, pe cărţile de joc.
P.I . Cadrul este împărţit în două: pe o parte curge genericul cu numele

realizatorilor şi al echipei, iar pe cealaltă…Cărţile sunt strânse de către
cei trei jucători, sunt băgate într-o cutie, scaunele sunt puse pe masă,
doi dintre jucători ies din cadru după ce îşi iau : la revedere. Ultimul dă
cu mătura , apoi stinge lampa de deasupra mesei. Gong final.
T i t l u 2 | 291

LPM-17. Tehnica actorului de sitcom TV
1. Tema lucrării
Tehnica actorului de sitcom TV
Deprinderea şi exersarea tehnicilor actoriceşti şi a mijloacelor de

expresie specifice pentru lucrul la sitcom tv.

student)
Conform standardului profesionist de producere a unui episod de sitcom

clasic, 24 minute.
a) Participarea la întâlnirea de distribuire a rolurilor
b) Participarea la proba de costume.
c) Lecturarea scenariului ( individual). Adnotări pe text.
d) Prima lectură în prezenţa echipei de scenarişti. Actorul face

sugestii de modificări (exclusiv pentru coerenţa, veridicitatea sau
comicul replicilor, fără referiri la structură, care rămâne în sarcina
scenariştilor)
e) A doua lectură cu text modificat,conform concluziilor zilei

anterioare.
f) Repetiţia într-un spaţiu cu decor marcat, altul decât studioul.
g) Repetiţia tehnică în platou, pentru lumini şi sunet.Repetiţie cu

camerele.
h) Înregistrarea episodului ( o zi de filmare).
Platou de filmare cu toate dotările şi echipamentele necesare. Car de

televiziune. Plantaţie decoruri. Costume, recuzită, recuzită consumabilă,
conform scenariului.
Studenţii trebuie să se deprindă să respecte sarcinile artistice cerute şi

ritmul de lucru impus de producerea unui episod de sitcom.
STUDIU DE CAZ
Înregistrarea unui episod de sitcom TV ( vezi ANEXA 1)

SITCOM TV. CONSIDERAȚII GENERALE.
NOŢIUNI ELEMENTARE DESPRE SITCOM
Sitcom-ul este genul de comedie de televiziune, bazat pe umorul

de situaţie, de unde şi numele (comedie de situaţii).
Acest lucru presupune ca obiectivul actorului să fie de a înţelege şi

juca situaţia fără a avea conştiinţa comicului acelei situaţii. Sau, mai rău,
de a încerca el însuşi să fie comic.
MOD DE FILMARE
Un sitcom se filmează (îndeobşte) exclusiv în decoruri construite în

studioul de televiziune, în locaţii dispuse în aliniament.De obicei, există o
locaţie principală în care se desfăşoară cea mai mare parte a scenelor
(ex. Cheer’s – Barul, Seinfeld – Apartament Jerry, Bundy – Sufrageria
familiei, etc.) şi locaţiile secundare. Camerele de luat vederi ( de obicei,
în număr de 3 ) sunt dispuse în faţa frontul decorului pe un arc de cerc.
SPECIFICITATEA TIPULUI DE JOC ACTORICESC
Tehnică şi mijloace
Pentru actor, funcţionează regula celui de-al patrulea perete, din

teatru, acesta fiind reprezentat de linia camerelor. Din punct de vedere al
mişcării scenice, actorul trebuie să ţină seama de limita de cadru.
Desigur, există o mizanscenă care se stabileşte la repetiţii şi care va fi
respectată cu stricteţe de către actor. În rest, energia, expresivitatea,
siguranţa, decizia, forţa opţiunilor, în general, mijloacele de exprimare
T i t l u 2 | 293
artistică trebuie să aibă pregnanţa mijloacelor folosite de actorul de

teatru care trebuie să fie receptat la fel de puternic şi de spectatorul din
ultimul rând. Dar această energie (spre deosebire de sarcina actorului de
teatru) trebuie temperată şi corelată în raport cu apropierea camerei şi
tipul de încadratură.
Personajele de sitcom acţionează. Îndeobşte mai intens, mai

energic decât personajele din piesele de teatru, deoarece presiunea
timp-eveniment este mai mare.
Obiectiv: Ceea ce vrea personajul.
Obstacol: Ceea ce îl împiedică să-şi îndeplinească obiectivul.
Acţiunea: Modalitatea prin care personajul încearcă să depăşească

obstacolele.
OBIECTIV + OBSTACOL = ACŢIUNE
SPECIFICITĂŢI DE SCENARIU
Structură
Funcţia STRUCTURII este să ofere presiuni crescătoare în progresie

care să forţeze personajele să intre în dileme din ce în ce mai dificile în
care trebuie să facă alegeri din ce în ce mai dificile şi riscante, relevând
gradual natura lor adevărată, chiar până la eul inconştient.
Personaje
Personajele de sitcom au o construcţie arhetipală.
Funcţia PERSONAJULUI este să aducă poveştii calităţile de

caracterizare necesare pentru a acţiona conform alegerilor respective.
Un personaj trebuie să fie credibil. Fiecare personaj trebuie să aducă
poveştii combinaţia de calităţi care permite publicului să creadă că
personajul poate şi ar face ceea ce face. Să fie, nu adevarat,ci verosimil.
SPECIFICITATEA DIALOGULUI
Caracteristica dialogului în sitcom este aceea că replicile sunt scurte.

Extrem de rar se vor întâlni replici întinse pe mai mult de 3 rânduri de
scenariu. Un schimb de replici se încheie obligatoriu cu o replica-punch
line. Sincronizarea momentelor comice şi decizia schimbului de replici
sunt alte repere obligatorii ale scenariului şi, implicit, ale jocului
actoricesc.
OBIECTIVE ŞI TEMATICI DIN PROGRAMA ANALITICĂ, AFERENTE

ÎN MOD NECESAR, ACESTEI LUCRĂRI PRACTICE.
a) Rezolvarea organică a sarcinilor scenice (prin dezvoltarea

aptitudinilor, asumarea şi exersarea instrumentelor specifice de
lucru) şi obţinerea procesualităţii.
b) Dezvoltarea capacităţii de a răspunde unor cerinţe regizorale

diverse.
c) Capacitatea de fixare şi folosirea mijloacelor de expresie

corespunzătoare unei creaţii artistice adecvate.
 Dezvoltarea capacitătii de improvizaţie.
 Studiul personajului comic.
 Studiul situaţiei comice.
 Studiul caracterelor şi dezvoltarea mijloacelor de expresie proprii

comediei dell’arte.Mijloace artistice de descoperire a unui personaj
( intuiţia, imaginaţia, identificarea) şi exerciţii pentru stimularea lor.
 Studiul unor personaje celebre din dramaturgia clasică, cu

mijloacele şi abilităţile profesionale căpătate în timpul lucrului prin
studiu individual şi exerciţii colective în laboratorul de creaţie.
APTITUDINI ŞI CUNOŞTINŢE NECESARE CU PRECĂDERE
Studenţii participanţi la acest laborator vor trebui să manifeste

disponibilităţi pentru construirea personajelor comice, simţul situaţiei
comice, capacităţi de improvizaţie şi o paletă largă de mijloace de
expresie.
T i t l u 2 | 295
Anexa 1
AI LUI GOROBETE
Personaje
Ilie Gorobete
Mirel - fiul cel mic
Vergil - fiul mijlociu
Maria - fiica cea mare
Hans - soţul ei,nemţ
Lorica - vecina lor
Benone - vecin
Pompi - coleg cu Mirel
INT.SUFRAGERIE HANS.
(MIREL, MARIA, POMPI)
MARIA SE PREGĂTEŞTE SĂ PLECE.
MIREL Hai, măi Maria...îmi dai şi mie nişte bani ?
MARIA N-am de unde măi, nu ţi-am zis ? Cere-i lui Hans...
MIREL Nu ne dă neamţu’...că e zgârcit !
MARIA Da voi ce faceţi cu banii ?
POMPI Vrem să ne ducem deseară la concert...
MARIA Ce concert ?
MIREL O trupă tare de la Bucureşti ! Shaorma Girls !
POMPI Şi-n deschidere cântă Salamandrele Reci !
MARIA Da’ cine-s astea...Shaorma Girls ?
MIREL Alea de la Salamandrele reci după ce s-au făcut blonde !
MARIA Pai şi-atunci Salamandrele astea cine mai sunt ?

POMPI Alea două din Shaorma, care s-au certat cu astelalte când
erau brunete !
MARIA Cum adică ?
MIREL Hai măi sor-mi-o...dacă nu-nţelegi muzica lasă-ne-n pace!

Asta a lui Piţigoi a făcut rost de bilete da’ le dă la suprapreţ.
POMPI Şi vrea banii azi...banii sau posteru cu Mărgelatu...
MIREL Că el le colecţionează...
MARIA Mi-a părut bine de conversaţie.
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE GOROBETE
(BENONE, ILIE)
INTRĂ BENONE.
BENONE Hai să trăieşti nea Ilie !
ILIE Să trăieşti măi Benone...ce e cu tine?
BENONE Uite am mai venit şi eu pe la matale...
ILIE Dacă ai venit să-mi ceri bani să ştii că n-am...
BENONE Ei,na...
ILIE Sau îmi ceri cazmaua, mistria...
BENONE Nu, bre...
ILIE Atunci, ce ?
BENONE Am venit să-ţi cer un sfat...
ILIE Ei, vezi, tot să nu pleci tu cu mâna goală ! Ce-ai păţit ?
BENONE Nu ştiu ce să mă mai fac cu ăsta marele..că m-a înnebunit !
ILIE Cu Pompilică ?
BENONE Da..Nu mă mai înţeleg cu el de loc...

T i t l u 2 | 297
ILIE Da’ ce-a mai făcut ?
BENONE Pai aia e, că nu face nimic...e toată ziua plecat !
ILIE Unde ?
BENONE Eu ştiu ? Că parcă spune ?
ILIE Măi, asta nu e bine...
BENONE Păi ce , eu nu ştiu ? Vine acasă numa’ la masă !

Vine,mănâncă, pleacă....vine,mănâncă,pleacă !
ILIE Da’ tu nu-l întrebi unde se duce ?
BENONE Ei, nu! Zice că are treabă !
ILIE Pai tu eşti de vină mai Benone !
BENONE Eu ? De ce ?
ILIE Pentru că tu trebuie să-i spui : Ai treabă ? E, atunci să te duci să-ţi

dea de mâncare ăia la care ai treabă ! Eu aşa aş face !
BENONE Cum...să nu-i mai dau să mănânce ?
ILIE Trebuie să fii dur mai Benone, altfel te-ncalecă !
BENONE Ştii că ai dreptate !...e lasă ca îl aranjez eu...!
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE HANS.
(HANS, MIREL, POMPI)
HANS Ia zi cumnatul, ce problem ?
MIREL Mai Hans...uite ce e...eu am un coleg...care...e sărac, ce

mai...n-are nici bani de caiete...l-am mai ajutat aşa...am făcut un fond...şi
cine vrea să participe...adică am pus şi noi care cât a avut...
HANS Ăsta frumos gest...umanitar...
MIREL De-aia am zis...pentru rechizite...
HANS Ser gut...eu participation, poftim un euro...la fondul...

MIREL De-aia, că n-are nici haine...
HANS Eu dai încă un euro...
MIREL Şi...părinţii lui s-au despărţit...
HANS Asta ser trist...asta nu bine la el...
MAI DA UN EURO.
MIREL Şi nici casă...
HANS N-are casul ?
MIREL Are, da’ cum stă el aşa, mai în vale...când o veni viitura...îi ia
casa..vai de capul lui...măcar 50 de euro...îţi dai seama ? Fără casă...
HANS Abe asta ceva nu mirosit la mine bine...tu vrut la mine

păcăleală
MIREL Hai măi Hans, se poate ?
HANS Nu...nu eu nu dat ban până nu văzut la băiatul sărac !
MIREL Păi...uite-l !
POMPI Eu ?
MIREL ÎI DĂ UN GHIONT.
HANS El săracul ? Asta Pompilicul...vecin, eu ştiut la el nu săracul !
MIREL Aşa zice, da’ ce-o fi în sufletu’ lui! Nu măi Pompilică ?
POMPILICĂ OFTEAZĂ.
HANS Dar el avut haine...
MIREL Is de la second hand...
HANS Părinţi la el nu despărţit !
MIREL Asta până când ? Că se ceartă toată ziua !
HANS Abe avut casul mare, frumos !
MIREL Asta pe dinafară, pe dinăuntru e mult mai mică !

T i t l u 2 | 299
HANS Cum posibil ? văzut pereţi solid drepţi, înaltul !
MIREL Asta dacă te uiţi din afară...( încet, lui Pompi ) zi mă şi tu

ceva...
POMPI(luat prin surprindere) Dacă te uiţi dinăuntru nici n-are pereţi !
MIREL ÎI TRAGE UNA PESTE SCĂFÂRLIE.
HANS Eu înţeles...tu vrut primit bani şi crezut că păcălit Hans...asta

nu bun metod...dacă avut nevoie bani voi trebui muncit...
MIREL Ei am munci noi...am face orice, am săpa şanţuri, am căra,

am culege am încărca am descărca...orice, numa că...ce poţi ?
HANS De ce nu putut ?
MIREL Eu am scutire medicală...şi el...zi,măi !
POMPI Şi eu la fel !
HANS Eu avut un job pentru voi...asta nu trebuie muncit cu fizic...
MIREL Zi-i..
HANS Este un colegul neamtul, care asociaţie vegetarieni...vrut

convins oameni nu mai mâncat carne viaţa lor...rugat ajutat la mine...voi
vorbit cu oamenii din satul, convins ca asta nu sanatosul....citi
convins...atâţia bani plătit...
MIREL Şi când ne da banii ?
HANS Poate şi azi dacă voi începeţi vorbit oameni şi convins se

făcut vegetarian...asta pot ajutat la voi...acum scuzaţi se arde mâncarea
IESE.
POMPI Gata tata, ne-am scos ! bate cuba !
MIREL S-a dus concertu’ !
POMPI De ce ?
MIREL Eşti bolnav ? Cine crezi că se face vegetarian aici ?

POMPI Stai măi...că dacă o luăm aşa...ar fi...uite de exemplu...

asta..si...sau...cred ca nimeni !
MIREL Vezi ?
POMPI Şi ce facem ?
MIREL Încercăm planul B.
CUT TO:
INT.DORMITOR FRAŢI
(VERGIL, MIREL)
MIREL SCOTOCEŞTE PRIN DULAP DUPĂ NIŞTE POSTERE. VERGIL,

CARE ÎNCĂ DOARME SE TREZEŞTE NERVOS
VERGIL Mai Mirele, ce tot scotoceşti acolo? N-ai somn? Ce te-ai

sculat cu noaptea-n cap ?
MIREL Care noapte, că e zece !
VERGIL Zece? Ia uite mă, dar-ar boala...că m-am uitat la televizor

până la patru dimineaţa!
MIREL De ce ?
VERGIL Măi, n-am văzut…fură ăştia cu filmele unii de la alţii ceva de

speriat !
MIREL Cine, măi ?
VERGIL Americanii ăştia cu holiudu' lor….
MIREL Ei, fură...
VERGIL Dacă-ţi spun ! Nişte nesimţiţi ! Fii atent: am văzut joi seara un
film pe nu ştiu ce canal…cu unu' era el poliţist şi se nimereşte să fie într-
o bancă, unii vin, sparg banca, el se preface rănit…salvează pe una care
era acolo, da-l salvează şi pe unu din hoţi şi ăla îl face frate de cruce...
MIREL Mişto…
VERGIL …pleacă cu banii, trec un râu, aruncă podu în aer….pleacă

pe mare…îi prinde furtuna, poliţistul cade din barcă, fratele lui, ăsta…
T i t l u 2 | 301
hotu' sare după el, se luptă cu un rechin , îl căsăpeşte, leşină…îi

salvează-un pescador îi duce la spital, şi acolo se-namorează de
doctoriţa care era KGB-istă… se bat ca chiorii şi doctoriţa fuge cu banii…
MIREL Naşpa…Şi care-o treaba ?
VERGIL Păi, azi noapte...fii atent, nu puteam să dorm, dau drumu' la

televizor….şi unii, tot aşa, spărgeau o bancă, poliţistu' se dă cu ei,
aruncă podu' în aer… se fac fraţi de cruce …îi prinde furtuna… unu'
cade-n mare, alalalt îl salvează, ajung la spital şi doctoriţa fuge cu banii !!
Am mai şi stat până la 4 dimineaţa, să văd, chiar s-o potrivi până la
sfârşit ? La fel, la fel….Furăciune pe faţă !
MIREL Ei mai seamănă subiectele…
VERGIL Da măi, da' cu-aceeaşi actori ?
MIREL Mă, da' nu cumva era tot filmu' ăla-n reluare ?
VERGIL Iote că la asta nu m-am gândit !
CUT TO:
INT. SUFRAGERIE GOROBETE
(POMPI, ILIE)
INTRĂ POMPILICĂ, BĂIATUL LUI BENONE.
POMPI Buna ziua nea Ilie...
ILIE Să trăieşti măi Pompilică ! ce faci măi, ce puneţi la cale ?
POMPI Nimic, ce să punem ? Am venit şi eu pe la Mirel...
ILIE E pe la el prin cameră...nu ştiu ce face pe-acolo...
POMPI Ei, lasă atuncea că-l aştept !
INTRĂ ÎN BUCĂTĂRIE.
ILIE Auzi măi Pompilica, ce-a făcut măi vară-ta aia de la Bucureşti, a
luat la facultate sau a băgat-o tat-su-n servici ?
NICI UN RĂSPUNS.
ILIE (CONT’D) Că parcă vroia să dea la medicină sau aşa ceva...da’ o

duce capu’ pe ea să facă facultatea aia ?
NICI UN RĂSPUNS.
ILIE (CONT’D) Mai bine s-o bage la servici, să intre pe salariu, decât s-
o ţină alde tat’su pe spezele lui...
NICI UN RĂSPUNS.
ILIE (CONT’D) Ori te pomeneşti că vrea să se mărite...o fi găsit pe

vreunu cu bani şi s-a aranjat pe toată viaţa...aşa e măi Pompilica ?
Pompilica...
NICI UN RĂSPUNS.ILIE APARE ÎN UŞA BUCĂTĂRIEI.POMPI E CU

CAPU-N FRIGIDER, MĂNÂNCĂ CEVA.
ILIE (CONT’D) Măi Pompilica, ce faci tu acolo ?
POMPI(cu gura plină, candid) Îl aştept pe Mirel.
ILIE Ei, aşa da, credeam că mănânci ceva din frigider !
INT.DORMITOR FRAŢI
VERGIL Aia e, măi...Tot filmele româneşti au fost cele mai bune !

barem alea cu Mărgelatu au fost cele mai tari ! Mă tu nu cumva mi-ai luat
şi posteru meu cu Mărgelatu ?
MIREL Ce poster ? Habar n-am...
VERGIL Aoleo, te mănânc dacă l-ai luat !
MIREL Nu umblu măi eu în lucrurile tale !
VERGIL Mă, să nu mă dau eu jos din pat să verific !
MIREL Poţi să verifici da’ eu nu pun mâna pe lucrurile tale, că eşti

mai mare şi...
VERGIL Şi ce ?
MIREL Păi ce, eu nu-ţi ştiu de frică ?
VERGIL Aşa şi trebuie...

T i t l u 2 | 303
MIREL Păi ce, eu nu ştiu ce palmă grea ai ?
VERGIL Aşa...nu te juca, că dacă-mi scapă mâna şi-ţi trag vreo

palmă, îţi sare capu-n tavan!
MIREL Hai măi, nu mă mai speria !
VERGIL Eu mă controlez destul de bine, da’ cu atâta forţă nu te joci !

E forţă nene aici ! Ca doar nu trag de fiare degeaba ! ia uite ce biceps !
MIREL PIPAIE.
MIREL Mamă !
VERGIL Ia uite ce triceps !
MIREL Aoleu...
VERGIL Ia uite ce sterno-cleimo...do-masto-

nodotoro..nomodomni...asta din capu pieptului!
MIREL Beton !
VERGIL Aşa caă..atenţie mare..clar ?
SE CULCA.
MIREL Clar.
INTRĂ POMPILICĂ.
POMPI Hai mă, i-ai luat posteru lu’ fraieru ăla ?
VERGIL SARE ARS. INTRĂ ILIE.
ILIE (CONT’D) Haideţi măi voi nu veniţi la masă ?
VERGIL Eu nu vin.
MIREL Nici eu...
POMPI (care şi-a dat seama că a făcut o gafă)Ei, hai, atunci lasă că
vin eu...
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE GOROBETE
(MIREL, VERGIL, ILIE, POMPI)
POMPI MĂNÂNCĂ CIORBĂ.INTRĂ VERGIL ŞI MIREL.
MIREL Hai măi, dă-mi-l, că-ţi dau pe el doi van Dame si-n Bruce
Lee...
VERGIL Nu-l dau nici mort !
MIREL Plus un Matrix
VERGIL N-auzi mă că nu se compară Mărgelatu cu amărâţii ăştia !
ILIE Mă da ce minte aveţi să vă certaţi pentru un afiş !
VERGIL Poate nu ştii că e singurul care a rămas în toată ţara. Ia uite-

l!
ILIE Ăsta, cu Margelatu ?
VERGIL Ăsta...nu-l are nici Mărgelatu !
ILIE De unde ştii ?
VERGIL Ştiu eu...aşa că nu-l dau la nimeni !
ILIE Adică, dacă vine Florin Piersic şi ţi-l cere, nu i-l dai ?
VERGIL Nu.
ILIE Măi, da tu de unde-l ai ?
VERGIL Mi l-a făcut cadou Ildiko, de ziua mea !
ILIE Care Ildiko ?
VERGIL Prietena mea, care e la Bucureşti, la facultate...
ILIE Păi ce, tu mai eşti cu ea ?
VERGIL(prudent)Păi de ce să nu fiu ?
ILIE Nu ştiu măi...că dacă n-am mai văzut-o pe aici...
VERGIL(îngrijorat)Da de unde să-ţi vină ideea asta ?
ILIE Nu mai, am zis şi eu...că dacă nu te-am mai văzut cu ea...

T i t l u 2 | 305
VERGIL E la şcoala...învaţă...
ILIE Da, măi...am zis că poate...de’, cum sunt fetele...
VERGIL Adică, cum sunt ?...
ILIE Ca...dacă e singură pe-acolo...
VERGIL Nu e singură...e cu colegi...
ILIE Tocmai de-aia...tu pe-acolo, ea pe-aici...na, şi de-aia m-am gândit...
VERGIL Ce să te gândeşti, bre ?...ia uite, că am vorbit de ea şi mi s-a

făcut dor...lasă-mă-n pace că-mi vine să plâng !
CĂTRE MIREL, CARE ÎN TOT ACEST TIMP A ÎNCERCAT SĂ

SUBTILIZEZE POSTERUL PE CARE VERGIL IL LĂSASE PE MASĂ.
VERGIL (CONT’D) Şi tu ia mâna...că nu ţine...n-auzi că nu-l dau la

nimeni? Bine...lasă că...mă duc eu acuma să mă culc ! Vedeţi voi !
IESE.
MIREL Mă, ce capos !
ILIE Măi Mirele, tu ai mâncat ceva azi ?
MIREL Lasă-mă domnule, că nu-mi arde de mâncare !
ILIE Ia mă de-aci nişte măsline...
MIREL Nu-mi trebuie...
ILIE Ia măi, că e pâinea caldă !
MIREL N-auzi măi, că nu mi-e foame ?!
POMPI Lasă, nea Ilie că iau eu, dacă el nu vrea...
ILIE Măi Pompilica...da’ tu n-ai mâncare acasă ?
POMPI Ba da...
ILIE Şi de ce nu manânci la tine acasă ?
POMPI Nu vrea tata să-mi dea...
ILIE De ce ?
POMPI Cică dacă tot sunt plecat toată ziua de acasă, să-mi dea ăia
pe la care am treabă ! Cred ca l-a-nvăţat cineva, că asta nu-i din capul
lui...
ILIE Păi şi de ce manânci la noi ?
POMPI Dacă aici am treabă...
ILIE Ce treabă ai ?
POMPI Mă duc cu Mirel la concert !
INTRĂ MIREL CARE PÂNĂ ATUNCI A SCOTOCIT PRIN BUCĂTĂRIE.

ARE ÎN MÂNĂ O PUŞCULIŢĂ.
MIREL Măi tată, cine mi-a cheltuit banii din puşculiţă ?
ILIE Eu ştiu, măi băiatule ? Erau banii tăi...eu zic că tu i-ai cheltuit
MIREL Cum, că eu n-am umblat la ea...
ILIE N-ai umblat, da’ nevoie de bani ai avut...
MIREL Am avut...
ILIE Şi când ai avut nevoie de bani, ce-ai făcut ?
MIREL Ţi-am cerut ţie !
ILIE Şi eu de unde crezi c-am luat ca să-ţi dau ?
POMPI RIDE.
MIREL Uite că s-a găsit un fraier să râdă la glumele tale. Hai măi
Pompilica !
CUT TO:
INT.DORMITOR FRAŢI. MAI TÂRZIU
(ILIE, VERGIL)
ILIE INTRĂ ÎNCET PE UŞĂ.VERGIL E ÎN CAPUL OASELOR, SE UITĂ

ÎN GOL. STRÂNGE LA PIEPT POSTERUL CU MĂRGELATU.
ILIE Măi Vergile...ce faci te-ai trezit ?

T i t l u 2 | 307
VERGIL Mmmmm....?
ILIE Uite, ţi-am adus ceva să mănânci...
VERGIL Ihi....
ILIE Ce-i cu tine, măi, Vergile?
VERGIL Nimic.
ILIE Cum nimic, măi, ce eu nu te văd ? Ai tu ceva…
VERGIL Sunt supărat…
ILIE Da' ce-ai păţit ?…
VERGIL Am visat-o pe prietena mea, Ildiko.
ILIE Păi şi ce, asta-i rău ? Dacă nu v-aţi mai văzut de mult, măcar s-o
visezi, şi tot e bine !
VERGIL Da, da' nu sunt eu prea lămurit cu o chestie…Nu prea-mi

place cum am visat-o…
ILIE Da' ce făcea ?
VERGIL Fugea colo sus în deal...
ILIE Bravo ei…se zbenguia…
VERGIL Păi da, da' eu alergam în urma ei şi vroiam s-o strig, da' nu
puteam…
ILIE Aşa e în vis…vrei să strigi, da' nu poţi…Şi ?
VERGIL Şi după aia, a ajuns la o gară şi s-a urcat în tren.
ILIE Şi tu nu te-ai urcat?
VERGIL Nu, că n-aveam bani la mine. Am apucat numai să văd că şi-

a luat bilet de Medgidia.
ILIE Ce să caute ea la Medgidia ?
VERGIL Asta nu ştiu nici eu. D'aia sunt supărat că m-am trezit. Că
vream să mă duc după ea, să văd eu ce face acolo. Ia uite măi, ce fac
eu acu' ?
ILIE Măi Vergile, eu ştiu ce să zic…Tu acuma eşti treaz-treaz ?
VERGIL Pe jumătate…
ILIE Eu zic să te duci repede să te culci la loc…poate-o visezi iar şi vezi

ce gânduri are…
VERGIL Să ştii c-aşa fac…
SE CULCA
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE GOROBETE.MAI TÂRZIU
(VERGIL, ILIE)
VERGIL Gata, bre, m-am trezit.
ILIE Aşa repede, măi?
VERGIL Păi dacă m-am culcat cu treabă?
ILIE Cum, cu treabă ?
VERGIL Păi ce, eu m-am culcat să dorm? M-am culcat să visez.
ILIE Şi-ai visat-o pe Ildiko ?
VERGIL Cum să nu?
ILIE Tot în gară?
VERGIL Tot în gară ! Se urcase deja în tren…
ILIE Era-n tren ?
VERGIL Da…stătea la geam şi flutura o batistă la mine….
ILIE Şi tu?
VERGIL Eu îi făceam cu mâna, că n-aveam batistă.
ILIE Măi Vergile, nu te-am învăţat eu să ai tot timpu' batista la

tine ?…Că uite, nu ştii când îţi trebuie….
VERGIL A, eram mai mulţi fără batiste, bre. Toată lumea de pe peron
făcea cu mâna. Numai Ildiko făcea cu batista.
T i t l u 2 | 309
ILIE E, vezi ce-nseamnă facultatea? N-o lăsa ăia să umble fără batista,
nici în vis.
VERGIL Atât. După care m-am trezit.
ILIE A…asta nu e bine.
VERGIL Ce era să fac dacă a lătrat câinele chiar la geamul meu.
ILIE Nu, asta cu trenu'.
VERGIL Ce?
ILIE Nu e bine să visezi tren.
VERGIL Ce-are, bre?
ILIE Zici că-i făceai cu mâna de pe peron?
VERGIL Da.
ILIE Vergile, asta înseamnă despărţire.
VERGIL Aoleu, nu mai zice aşa, bre…că mă faci să plâng.
ILIE Dacă-ţi spun. Ăsta e un semn… trebuie să vorbeşti cu ea. Să vezi

ce face, că nu-i de bine.
VERGIL Cum să vorbesc cu ea, dacă e la Bucureşti, la şcoală.
ILIE Dă-i un telefon.
VERGIL N-are telefon, că stă la cămin.
ILIE Trimite-i o scrisoare, fă ceva, nu sta aşa.
VERGIL Îi trimit, bre…da' nu ştiu unde e căminu'!
ILIE Atunci culcă-te la loc.
VERGIL Cum să mă culc, bre, dacă de-abia m-am trezit?
ILIE Mă tu ţii la fata asta?
VERGIL Ca la ochii din cap…
ILIE Atunci du-te şi te culcă, altă soluţie nu există.

CUT TO:
INT.SUFRAGERIE.HANS
(POMPI, MIREL, HANS)
POMPI Măi Mirele, ce mai căutăm noi aici, dacă neamţu’ tot nu vrea
să ne dea bani ?
MIREL Nu ştiu..săpăm, cărăm, descărcăm...orice...numa’ să nu ratez

pe Shaorma Girls...
POMPI Eu aş face orice pentru Salamandrele Reci...să le văd pe viu,

să pun mâna pe ele !
MIREL Ce-oi fi găsind tu la schiloadele alea nu ştiu !
POMPI Care schiloade ? Tu ai văzut cum arată?
MIREL Sunt slăbanoage rău...
POMPI Dac-aşa-i trendu’ ! Piele şi os !
MIREL Ce trend ? N-ai văzut cum arată Shaormele ? sunt bestiale !
POMPI Or fi, da’ cum cântă ? n-au nici un pic de voce!
MIREL Nici nu le trebuie, că fac play-back !
POMPI Da, treaba e, ce play-back fac ?
MIREL Meserie ! N-ai auzit cum sună ?
POMPI Groaznic ! Sunetistu’ lor e varză !
MIREL Ce contează ? Sunt pe locu-ntâi în top Treizecişitrei ?
POMPI Şi Salamandrele sunt tot pe primul loc în Top Şaizecişinouă !
MIREL Adică vrei să spui că Şandramalele Reci fac playback mai

bine ca Shaorma?
POMPI Să nu le zici şandramale că asmut fan clubu’ pe tine !
MIREL Bine că nu ne ducem la concert, dădeam banii s-aud cum

zbiară ratatele alea !
T i t l u 2 | 311
HANS Băieţi...vrut venit la voi...ser gut job aţi făcutul...mein koleg

deutchland...vegetarian...e forte bucuros la el !
INTRĂ JOHAN. VORBEŞTE NEMŢEŞTE, E FOARTE EXPANSIV.
BĂIEŢII NU ÎNŢELEG NIMIC.
MIREL Ce zice măi Hans ?
HANS Zice că umblat tot satul...incredibile, găsit foarte mulţi

vegetarian...multumeşte la voi că voi convins oameni...
JOHAN VORBEŞTE ÎN CONTINUARE, EXPANSIV, BUCUROS LE

STRÂNGE MÂiNILE BĂIEŢILOR.
POMPI Păi noi n-am...
MIREL ÎI DĂ UN GHIONT.
MIREL Păi noi n-am stat degeaba ! Ce-am stat vreun minut ? Am
umblat am alergat am vorbit cu oamenii... i-am convins că nu e
sănătos...la noi..ştii cum e...dacă ne-ai dat o treabă de făcut, e ca şi
rezolvată...
HANS Johan spus că aşa ceva nu mai văzut ieri nimeni nu vrut auzit
de vegetarian...azi nimini nu mâncat carne...văzut cu ochii lui...
MIREL Şi noi ne bucurăm...şi ne-am bucura şi mai mult dacă am

trece şi pe la caserie...să facem socotelile...
JOHAN LE DĂ BANII.
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE GOROBETE. SEARA.
(HANS, LORICA, ILIE)
FAMILIA ESTE LA MASĂ.HANS POVESTEŞTE ENTUZIASMAT

ISPRAVA BĂIEŢILOR ŞI FORŢA LOR DE CONVINGERE.
HANS Asta incredibile ! Johan plecat foarte fericitul...
INTRĂ LORICA, CU O CRATIŢĂ.

LORICA Bună seara la toată lumea...nea Ilie pot să stau şi eu la alde

matale la masă...că uite am făcut o tocăniţă de legume şi din obişnuinţă
am scăpat şi o bucată de carne...acu...trebuie s-o arunc...
ILIE Da măi Lorico, se poate...
LORICA Mersi...
HANS Bravo Lorica...şi tu intrat le vegetarieni ! Asta forte

sanatosul...
LORICA Eu ? doamne fereşte...A venit neamţul ăla cu fondaţia lui...da

nu mă bag la aşa ceva...auzi...la vegetarieni !
HANS Abe...de ce ?
LORICA Să mă lase-n pace cu yoga lor...asta-mi trebuie mie !
HANS Vegetarieni...abe asta nu yoga...
LORICA Sau o fi vreo sectă ceva...
HANS Nu sectă...asta oameni car mununc numai vegetale....
LORICA Să fie sănătoşi...la ei acolo...da ce treabă avem cu asta ?
HANS Mirel und Pompilicul convins oamenii din satul....Johan văzut

azi cu ochii de la el. Tot satul vegetarieni
ILIE Măi Hans ce tot zici tu acolo...vegetarieni ? Adică cum...vegetarieni

?
HANS Adică nimeni nu mâncatul carne !
ILIE Păi cum să mănânce dacă azi e post !
CUT TO:
INT.SUFRAGERIE GOROBETE. MAI TÂRZIU.
(ILIE, VERGIL, PERSONAJUL)
ILIE Te-ai sculat măi Vergile ?
VERGIL M-am sculat…
ILIE Şi, cum e ? ai visat-o ?

T i t l u 2 | 313
VERGIL Da, da' stai să vezi că e belea mare….
ILIE Aoleo…plecase trenu' din gară ?
VERGIL Ce tren ?
ILIE Ăla, cu Ildiko…
VERGIL Nu că n-am mai visat-o la gară…
ILIE Da' unde ?
VERGIL Aci în curte…
ILIE Şi cum ai visat-o, măi? Ce făcea?
VERGIL Se plimba cu bicicleta .
ILIE Pe unde prin curte? Să nu zici ca tăvălea roşiile alea?
VERGIL Nu , pe-aici prin faţă. Şi cum mă uitam eu la ea, o dată a

tâşnit pe poartă, şi dusă a fost !
ILIE Hai, mă, Vergile, ne-a furat bicicleta?
VERGIL Stai să-ţi spun, bre. M-am repezit să ies pe stradă după ea, şi
la poartă pe cine văd?
ILIE Pe cine?
VERGIL Pe Lorica. Stătea călare pe-un cal alb şi mânca seminţe.
ILIE Lorica?
VERGIL Şi eu m-am mirat. Da' n-am stat de vorbă cu ea. Am fugit la

colţ, s-o prind pe Ildiko. Ia-o de unde nu-i. Am rupt-o la fugă spre
magazin. Când ajung acolo, pe cine crezi că văd cocoţată pe magazin?
ILIE Pe Ildiko?
VERGIL Nu, pe Lorica. Stătea călare pe cal şi mânca seminţe !
ILIE Măi, Vergile, era Lorica sau Florin Piersic?
VERGIL Lorica, era …da' stai, c-apare şi Florin Piersic !
ILIE De-abia aştept !

VERGIL Aşa…trec de şcoală, trec de primărie….ajung prin faţă pe la

nea Ion Cioroneanu…
ILIE Ce mai făcea, mă, nea Ion?
VERGIL Nu ştiu, ce eu aveam timp să stau de vorbă cu nea Ion ? Era

prin curte pe-acolo, se certa cu nevastă-sa ! Şi când am ajuns la
biserică, iar mă-ntâlnesc cu Lorica !
ILIE Măi Vergile, tu ai visat-o pe Ildiko sau pe Lorica?
Eu pe Ildiko vroiam, da' se tot băga asta, Lorica…Aşa…şi-am fugit, am

fugit, pân-am ieşit din sat. Când am ajuns la porumb m-am oprit.
ILIE (CONT’D) Aşa, măi, Vergile, că tocmai vroiam să-ţi spun, să te

mai odihneşti şi tu
VERGIL Păi eram transpirat fleaşcă, bre!
ILIE Auzi, măi Vergile, dacă tot ai ajuns până acolo, cum era porumbu,
că n-am apucat să-l văd?
VERGIL Din ce-am văzut eu, aşa…cam uscat…. Şi cum stam eu să-
mi trag sufletu' pe cine crezi că văd ieşind din porumbu nostru ?
ILIE Măi Vergile, nu ştiu ce să mai zic. Ori pe Ildiko ori pe Lorica!
VERGIL Nu, pe asta… nea Sandu Gurau.
ILIE Păi, ce căuta acolo?
VERGIL Era-ntr-o căruţă cu încă doi şi ieşea din porumbu nostru…

Bre, umpluse căruţa uite aşa cu vârf!
ILIE Cu porumbu' nostru ?
VERGIL Bre, când i-am văzut mi s-a urcat sângele-n cap, şi dacă n-
am început strig la ei. Da tot ei arţăgoşi. Eh, când am văzut aşa, m-am
enervat, mi-am scos cămaşa că eram cu pijamaua aia bună şi dacă nu i-
am zăpăcit. Şi-am început să dau în ei. Dă-i lu ăla, dă-i lu' ăla, dă-i lu'
ăla… dacă nu i-am dat un pumn şi la cal !
ILIE Cu calu' ce-ai avut, măi?

T i t l u 2 | 315
VERGIL Dacă rânjea la mine, aşa, bre, cu dinţii-ăia mari ! I-am tras un
pumn de s-a aşezat cu capu' pe genunchi şi a-nceput să plângă.
ILIE Calu', măi ?
VERGIL Nu, bre, nea Sandu Gurău, că era calu' lui!Ei şi-atunci să te
ţii, că au început să iasă din porumb, rânduri- rânduri… cu căruţele pline
cu porumb… cu sacoşele, care cu ce-avea… unii numai cu câte doi
ştuleţi în mână…Cum să-ţi explic eu…Matale ai văzut filmele-alea a lu
Sergiu Nicolaescu? Uite aşa veneau, bre, câtă frunză câtă iarbă, călăreţi
cu armuri, cu suliţe, luceau în soare de-ţi luau ochii. Bre, şi-am pus
mâna pe oişte şi-am smuls-o, am împins căruţa în prăpastie şi-am
început să dau în ei…uite-aşa mă-nvârteam….Şi ei tot mai mulţi, tot
veneau. Şi io odată am început să mă înalţ aşa, de-au rămas toţi mici.
Că io mă făceam mare şi ei rămâneau mici. Cum să-ţi zic io matale, ca
Gulliver în ţara piticilor eram, bre. Şi-am început să calc pe ei. Na, na…
iote-aşa ! Nu zici, bre, că era să calc pe Mărgeletu !
ILIE Venise şi el să fure porumb de la noi?
VERGIL Nu, bre, el venise să m-ajute. Se uita săracu' la mine cu nişte

ochi !. Noroc că m-am oprit la timp. Şi dacă am văzut aşa, am început
să-i iau la palme. Ieniceri, spahii, tătari… nu mai conta. Dădeam palme
în stânga şi-n dreapta. Că-ncepuse să mă doară şi spatele.
ILIE Păi de ce?
VERGIL Stăteam aplecat… Nu ţi-am zis că ei erau mici !…Pe ultimii i-

am lăsat să fugă, că nu mai puteam de şale. Nici n-am avut timp să-mi
trag sufletu, bre, că odată s-a întunecat ceru'….
ILIE A-nceput să plouă ?
VERGIL Nu, bre, de la elicoptere. Şi-au început să apară vietnamezii.

Ieşeau ca furnicile…Chinezii, japonezii, coreenii….Nu mai puteam să-i
dovedesc
ILIE Mă, ce-mi spui tu mie !
VERGIL Ei, aici intervine Florin Piersic !
ILIE Mărgelatu !
VERGIL Da…Atât a făcut : a luat o sămânţă , a spart-o-ntre dinţi…s-a

uitat la pistol, îl aruncă jos şi zice : Dă-mi aruncătoru' de flăcări !
ILIE Hai, mă !
VERGIL În două minute i-a terminat !
ILIE Auzi, măi, Vergile, ştii ce mă gândesc eu? Da porumbu ăla al

nostru, a mai rămas ceva din el?
VERGIL Ce să mai rămână, bre, c-am pârjolit toată tarlaua aia. Am

intrat şi-n floarea soarelui. Aşa la război, mai sunt şi pierderi.
ILIE Aşa e măi Vergile…
VERGIL Ai, ce zici de visul ăsta ?
ILIE Mă eu zic să te duci să te culci…
VERGIL Mă duc, că-s obosit rău…
ILIE Te cred şi eu, dup-atâta bătălie…Măi, Vergile da' vezi, dormi aşa,
mai iepureşte, că lu Mihai Viteazu aşa i-a tăiat capu, l-a luat din somn…
VERGIL Lasă bre, că am eu grijă…
ILIE Aşa, ai grijă de capu' tău, măi Vergile…Deşi, şi stai cu greutatea

aia pe umeri degeaba nu e bine…
VERGIL Hai că mă duc şi eu să mă odihnesc, că nu mai pot...
ILIE Du-te măi Vergile că ţi-o fi şi ţie...Auzi măi, da, ce vroiam să te

întreb Mărgelatu ăsta, nu ţi-a cerut nimic că te-ajutat să scapi de
puhoaiele alea ?
VERGIL Ba da...mi-a cerut afişu cu el...da i-am zis că i-l dau şi nu i l-

am mai dat...M-am făcut ca plouă...
ILIE Măi Vergile...n-ai făcut bine...te-a ajutat omu’ şi tu...
VERGIL Nu-l dau bre...
ILIE Măi...treaba ta...mi-e să nu vină la noapte să-i dai datoria...te

trezeşti cu Mărgelatu-n bătătură...
T i t l u 2 | 317
TOŢI CEI CARE AU ASISTAT LA POVESTIREA LUI HANS SE

TĂVĂLESC DE RÂS DUPĂ IEŞIREA LUI.
BUTTON:
NOAPTE. TOŢI DORM. VERGIL STRÂNGE LA PIEPT AFIŞUL CU

MĂRGELATU'. DEODATĂ ÎN LINIŞTEA CASEI SE AUDE O VOCE
GUTURALĂ DINSPRE LIVING, STRĂBĂTÂND CA UN ECOU TOATAĂ
CASA: "VERGILEE... BĂI VERGILE, SCOALĂ-TE"
TOŢI SAR DIN SOMN ŞI BUIMACI SE BULUCESC CĂTRE UŞA DE LA

SUFRAGERIE. INTRĂ ŞI ÎNCREMENESC. ÎNVĂLUIT ÎNTR-UN NOR
DE ABUR, ÎMBRĂCAT EXACT CA ÎN FILM, CU PĂLĂRIA TRASĂ PE
OCHI, SE AFLA ÎNSUŞI MĂRGELATU'. ÎNTR-UN TÂRZIU ILIE
ÎNDRĂZNEŞTE SĂ ARTICULEZE:
ILIE (CONT’D) Domnul Florin Piersic ?
PERSONAJUL(ridică pălăria cu un deget )Nu, sunt Florinel. M-a trimis

tata după afiş!
( actorul trebuie să fie chiar Florinel Piersic )
N.A. În cazul în care se consideră necesar am tradus şi un episod de

sitcom american clasic.
HOME IMPROVEMENT,“Nothing More Than Feelings”.Varianta

prescurtată.
ACTUL UNU
Scena Unu, Int.Bucătărie/Sufragerie-Dimineaţa
(Ziua 1)
(Tim, Jill, Randy, Brad, Mark)
Dimineaţă obişnuită, băieţii îşi iau micul dejun, Jill mişcă farfuriile şi
mâncarea de colo colo. Brad şi Mark sunt implicaţi într-o dispută verbală,
Jill observă că Randy este cam tăcut. Îl întreabă dacă se simte bine, el
spune că e ok. Tim intră şi încearcă să-şi dea seama ce-o să mănânce la
micul dejun. O întreabă pe Jill ce va face azi. Ea turuie o întreagă listă de
sarcini, printre care şi o vizită la service-ul lui Lloyd. Tim o întreabă ce nu
e în regulă la maşină şi ea spune că nu e nimic important, doar o
luminiţă de bord care se tot stinge. Tim se enervează şi îi spune lui Jill că
luminiţele de pe bord se sting de obicei dintr-un motiv. El încearcă să
obţină mai multe informaţii, supărându-se din ce în ce mai tare pe
măsură ce Jill, complet dezinteresată, îi răspunde la întrebări. Iese la
iveală că lumina pentru ulei a fost aprinsă vreme de două săptămâni.
Tim explodează.
TIM: Nu se conduce cu lumina pentru ulei aprinsă!
JILL: Ai dreptate. Este foarte neglijent.
TIM: Putea să ţi se gripeze motorul şi să se strice. De ce crezi că a fost

pusă acolo lumina aia? E un avertisment.
JILL: Ei, am crezut că dacă ar fi fost ceva grav, lumina ar fi devenit mai
strălucitoare. Sau ar fi apărut vreun ţiuit.
TIM: Un ţiuit? Este o maşină, Jill, nu un joc pe computer. Trebuia să iasă

Bob Barker din bord şi să-ţi spună să înlocuieşti uleiul?
Jill continua să ia chestia cu uleiul în uşor, ceea ce nu face decât să-l

enerveze pe Tim. Gata, micul dejun şi l-a stricat, acum se duce în garaj
să vadă cât de stricată e maşina. Brad şi Mark se duc să se spele pe
dinţi şi să se pregătească pentru şcoală, Randy întârzie la masă. Jill
simte că îl preocupă ceva şi se aşează şi ea la masă. După ce spune că
nu e nimic important, Randy îi spune lui Jill că a văzut un film la şcoală
despre protecţia mediului şi că este îngrijorat pentru viitor. O să fie
suficientă apa curată, o să fie aer proaspăt? După ce îl ascultă, Jill îi
spune că îi împărtăşeşte grija. îl asigură că întrebările astea sunt primul
pas pe drumul bun şi îi spune că e mândră de el pentru că se
îngrijorează în legătură cu altceva decăt unde şi-a pus ciorapii sau dacă
au peşte la cină. Jill îi reaminteşte că poate să stea oricând de vorbă cu
părinţii săi dacă are ceva pe suflet. Randy spune că nu a vrut să
vorbească cu Tim despre asta pentru că i-a fost frică să nu-l creadă
ciudat. Jill îi spune că tatăl lui este de fapt omul potrivit cu care să
vorbeşti despre lucruri serioase.
JILL: Tatăl tău poate fi foarte înţelegător uneori.
Tim vine din garaj plin de ulei. Are un filtru de ulei în mână. Este atât de
nervos, că nici nu poate vorbi. Face câţiva paşi şi scutură filtrul de ulei
T i t l u 2 | 319
înspre Jill, bâlbâind mai multe cuvinte deodată, într-o stare de nervi
paroxistică. Iese.
JILL: Bineînţeles, trebuie să ştii să-ţi alegi momentul când stai de vorbă
cu el.
Scena Doi,Int. ‘Timpul Uneltelor’-câteva ore mai târziu
(ziua 1)
(Tim, Al, Jim, Kyle, Vance)
Tim şi Al sunt pe cale să sudeze o lipitură pe o conductă. Tim închide

aparatul de sudură şi îşi ridică geamul de protecţie.
TIM: Nu e bine deloc, Al.
AL: Arată bine, Tim. Lipitura e aproape gata. . .
TIM: Nu vorbesc despre conductă, Al. Nu e bine. Nu pot să sudez dacă

mă frământă ceva.
Tim le spune tuturor că se întorc imediat la sudură, dar că mai întâi

trebuie să-şi scoată ceva din sân. Învârte aparatul de sudură în mâini,
admirandu-i puterea şi frumuseţea rudimentară. O cugetare cu privire la
respectul pe care trebuie să-l aibă omul pentru uneltele sale îi aduce
aminte de povestea cu Jill şi cu lumina de ulei. Total scos din uz, se
întoarce către ceilalţi şi îl întreabă dacă ştiu despre ce vorbeşte. Un tip
din mulţime îi răspunde şi Tim îl cheamă pe scenă.
TIM: Cum te cheamă?
JIM: Jim. Prietenii îmi spun Jimbo.
TIM: Eu sunt Tim. Poţi să-mi spui Timbo. Ai ceva de spus, Jimbo?
JIM: Eu sunt tâmplar. Cioplesc mult şi tocmai mi-am cumpărat o

trusă de dalte.
TIM: Marca Binford?
JIM: Bineînţeles.
TIM: Eşti minunat. Zi mai departe.

JIM: Am cumpărat aceste dalte... erau magice. Şi într-o zi, ieri, vin
acasă şi o găsesc pe nevastă-mea în garaj...
TIM: Fii tare, Jimbo.
JIM: scoţând capacul de la o cutie cu vopsea cu dăltiţa mea oblică

de trei optimi de inch.
(un oftat din mulţime)
TIM: De necrezut.
JIM: Şi apoi, şi mai rău, după ce m-am supărat pe ea, s-a uitat la
mine şi mi-a spus: “Ei şi? Nu e decât o amărâtă de şurubelniţă.”
TIM: Şi se mai miră că noi murim primii.
Se formează o adunare spontană a bărbaţilor. Un tip mai solid pe nume

Kyle se ridică şi se plânge că soţia lui îi foloseşte uneltele de grădinărit şi
apoi le lasă în curte să ruginească. Alt tip pe nume Vance se plânge de
toate sticlele şi sticluţele din baie.
VANCE: Are balsamuri şi şampoane şi tot felul de poţiuni magice. Eu

am o singură sticlă şi cu asta basta. Şi părul îmi arată chiar foarte bine,
nu?
Mulţimea aprobă în cor. Prins de evenimente, Tim aproape se sufocă

pentru că îşi aduce aminte de un amănunt minor legat de Jill.
TIM: De fapt e chiar drăguţ. Nevasta mea salivează în somn. Şi nu

vorbesc de un pic de salivă la colţul gurii. Ci de ceva gen “aduceţi bărcile
de salvare”. Adică puneţi furtunul, vom uda iarba.
Mulţimea savurează. Al, care în acest timp a făcut tot posibilul să-l aducă
pe Tim înapoi la sudură, în sfârşit îi captează atenţia. Tim se întreabă de
ce nu participă Al la discuţie şi se întreabă dacă există vreo femeie în
viaţa lui. Al răspunde că nu (o mică pregătire aici) şi Tim îl ia la mişto
(uşor). Ceva de genul ‘Când o să-ţi găseşti şi tu o fată, o să ştii despre
ce vorbim noi aici.’ Tim şi Al se întorc la sudură.
Scena Trei, Int. Sufragerie- dupa-amiaza aceleiaşi zile
(Ziua 1)
T i t l u 2 | 321
(Jill, Brad, Randy, Mark, Tim)
Băieţii se aleargă jucând un joc violent şi ciudat. Jill şterge praful şi le

spune să se potolească. Le sugerează să se uite şi ei la spectacolul lui
Tim...şi ei o fac. Când aprind televizorul, îl văd pe Vance vorbind despre
şampoane. Confuzie, nu ştiu cine e, dar apoi îl văd pe Tim. Jill dă din cap
cu uimire.
JILL: Cred ca tatăl vostru a devenit un Phil Donahue al televiziunii.
Jill continuă să şteargă praful, apoi încremeneşte când Tim începe să

vorbească despre lucrul ‘drăguţ’ pe care îl face nevasta lui când doarme.
Şocul se transformă în oroare când Tim detaliază situaţia cu saliva. Jill
închide televizorul. Băieţii vor să se uite în continuare, dar Jill le spune
că mai bine s-ar duce afară să se joace. Brad continuă să protesteze
până când Randy îl apucă de braţ.
RANDY: Mai bine fă ce-ţi spune, altfel s-ar putea să saliveze pe tine.
Jill îi fugăreşte pe băieţi afară. Mark se opreşte la uşă cu o sugestie.
MARK: Ar trebui să dormi pe burtă, mami. Nu aş vrea sa te îneci.
Jill îi mulţumeşte şi el pleacă. Sună telefonul şi Jill răspunde.
JILL: Bună, Linda. Ce mai faci? A... ai văzut spectacolul. Mda, da ...dar
nu e aşa de grav cum a spus el. A exagerat, Linda. Nu e chiar atât de
nostim.
Tim intră şi Jill închide telefonul. Ea îşi păstrează cumpătul. Tim îi dă un

pupic pe obraz şi se uită prin corespondenţă. Jill îl întreabă cum i-a fost
ziua. El spune că a fost ok. Ea insistă uşor, cu o furtună crescând în ea.
El simte că ceva nu e în regulă. Ştie că a făcut ceva. Oare ce?
TIM: Am lăsat colacul la WC ridicat din nou?
JILL: Nu.
TIM: Am pus un prosop ud în coşul cu rufe murdare?
JILL: Nu.
TIM: Mă dau bătut.

JILL: (explodând) Salivez, Tim! Salivez! Cum ai putut? Cum ai putut să

spui tuturor oamenilor din America asta, că eu salivez în somn?
TIM: Toata lumea din America? Iubito, nu se dă decât pe patru

reţele tv. Probabil că nimeni n-a văzut.
JILL: Eu l-am văzut. Băieţii l-au văzut. Linda Weller de la farmacie

l-a văzut. Tocmai a sunat şi m-a întrebat dacă nu am nevoie de o
galeată.
TIM: Nu am spus că e un lucru drăguţ?
JILL: Nu mai contează. Cum ţi-ar place dacă le-aş spune tuturor
din oraş despre unghiile tale de la picioare?
TIM: Asta e ceva total diferit faţă de a saliva.
JILL: Îţi mesteci unghiile tăiate de la picioare, Tim. E dezgustător.
TIM: De ce? Toată lumea îşi roade unghiile de la mâini, de ce să

nu treci şi la unghiile de la picioare? Întâmplător, sunt cele mai aromate,
să ştii.
JILL: E grotesc. Tai, clic, clic, clic, şi apoi mesteci, mesteci, mesteci
şi le scuipi pe jos în baie. Mă face să vomit. Dar bineînţeles, nu pot să
vomit. Gura mea este prea ocupată să saliveze! Cel puţin am o scuză.
Eu dorm când fac chestia asta dezgustătoare.
Jill începe să plângă. Tim reacţionează ca un bărbat tipic, făcând tot ce

poate ca să oprească lacrimile. Pâna la urmă o ia pe Jill în braţe şi ea îi
plânge pe umăr. Intră băieţii. Tim le explică că mama este un pic
supărată. Când Jill se desprinde, ei văd cămaşa udă a lui Tim.
BRAD: Tati, a salivat pe tine!
Asta o porneşte pe Jill din nou şi fuge pe scări. Tim se uită la băieţi.
TIM: Mmm, se pare ca eu voi pregăti masa... până la sfârşitul

zilelor noastre.
SFÂRŞITUL ACTULUI UNU
ACTUL DOI
T i t l u 2 | 323
Scena Unu, Int. bucătărie- după-amiaza zilei următoare
(Ziua 2)
(Tim, Jill)
Jill vorbeşte la telefon cu o prietenă. Tim spală piese auto în chiuveta de

la bucătărie. Ori de câte ori se întoarce din garaj, conversaţia lui Jill
devine misterios de tăcută. El observă asta şi încearcă să o surprindă de
câteva ori, intrând şi ieşind pe neaşteptate. Jill în sfârşit închide,
spunându-i prietenei sale că “nu poate să vorbeasca acum”. Tim o
întreabă dacă vorbea despre el. Jill nu îl bagă în seama şi îl întreabă ce
tot face la maşină. Îi spune să o ducă la service-ul lui Lloyd, dar Tim
refuză. Poate să economisească şi timp şi bani dacă o repară chiar el. Şi
pe lângă asta, îi repară maşina ca un fel de ofertă de armistiţiu. Tim o
întreabă dacă tot mai e supărată. Ea îi spune că a fost supărată, a plâns,
dar că acum i-a trecut. Ea e foarte curioasă să ştie cum au ajuns toţi
bărbaţii aceia să vorbească la “Timpul Uneltelor”. Tim îi explică că a fost
un forum spontan şi că a fost foarte important. A fost o şansă pentru
bărbaţi să comunice.
JILL: Tot ce am auzit eu a fost şampon şi salivă. Asta numeşti tu

important?
TIM: Am împărtăşit nişte lucruri. Gânduri. Sentimente.
JILL: Scuteşte-mă, Tim. Asta nu a fost nici-o împărtăşire. A fost

numai un schimb de poveşti despre neveste. N-au fost sentimente acolo.
TIM: N-ai fost acolo.
JILL: Crede-mă, mă simt ca şi cum aş fi fost acolo. Nu poţi să spui

că aţi vorbit despre ce simţiţi. Bărbaţii nu vorbesc despre sentimente. Ei
fac schimb de informaţii. Sentimentele sunt chestiile alea pe care le
ascunzi şi se transformă într-o tumoare.
TIM: Nu ştii ce vorbeşti.
Jill începe să-şi susţină afirmaţiile spunându-i lui Tim că tocmai a vorbit
la telefon cu Meg Harris. Ea îi consideră pe Meg şi pe soţul ei, Jack,
prieteni buni. Tim aprobă. Jill vorbeşte cu Meg o dată la două săptămâni
Cât de des vorbeşte Tim cu Jack? După ce protestează că vorbesc la fel
de des ca şi femeile, Tim răspunde: “odată pe anotimp”. Jill ştie ce face

Meg, dar Tim are doar o vagă idee despre ce face Jack. Jill ştie cum se
simte Meg, Tim presupune că Jack probabil se simte “ca un bărbat”. Jill îi
spune lui Tim că Jack tocmai s-a întors de la un centru de dezintoxicare
din Minnesota. Este un fost alcoolic. Tim rămâne uluit că Meg a spus
asta.
TIM: Cum poate să-ţi spună asta? Să fii beţiv este un lucru foarte
intim.
Jill îi spune lui Tim să o lase baltă. Bărbaţii nu-şi fac asemenea
confesiuni. Ea îi spune despre preocuparea lui Randy în legătură cu
poluarea. Tim vrea să ştie de ce nu i-a spus lui. Ea îi spune că lui Randy
i-a fost teamă că o să-l considere ciudat. Tim promite că o să vorbească
cu fiul său, spunându-i lui Jill că şi el poate să-şi împărtăşească
sentimentele cu cineva. Jill arată înspre chiuvetă.
JILL: Tim, de ce nu duci maşina la Lloyd până nu o strici de tot?
TIM: Iubito, ştiu foarte bine ce fac.
JILL: Ştii foarte bine ce faci?
TIM: Da.
Jill ridică marginile câtorva caserole de plastic din chiuvetă.
JILL: Nu se pune kerosen în caserole de plastic.
TIM: Ok, acum ştiu foarte bine ce fac.
Tim ia rămăşiţele caserolelor şi se îndreaptă spre fundul curţii să le

arunce la gunoi.
Scena Doi, Ext. În fundul curţii – în continuare
(Tim, Wilson, Randy)
Tim aruncă la gunoi caserolele şi îl aude pe Wilson de partea cealaltă a

gardului. Wilson este pe cale să repare o tobă enormă (de importanţă
istorică). Tim vrea să ştie dacă el şi Wilson comunică. Atunci când
Wilson întreabă de ce, Tim îi spune despre acuzaţia lui Jill cum că
bărbaţii nu-şi împărtăşesc sentimentele. Wilson o apără (chiar din #)şi îi
spune că ceea ce vorbesc femeile se bazează pe intimitate şi empatie,
T i t l u 2 | 325
pe când la bărbaţi totul se bazează pe statut şi putere. Tim nu înţelege.

Wilson îi spune că, de exemplu, dându-i nişte informaţii pe care nu le
cunoştea, el (Wilson) are o poziţie mai puternică, în vreme ce Tim este
pe o poziţie mai slabă.
TIM: Mde, nu ştiu dacă-i adevărat...
WILSON: Vezi? Spunând asta, încerci să-mi negi autoritatea, adică să

restabileşti echilibrul relaţiei noastre.
Această conversaţie continuă. Tot ce spune Tim este interpretat de către

Wilson în funcţie de balanţa puterii. În sfârşit, Tim îi spune lui Wilson că
toată chestia asta cu puterea nu trebuie să stea între ei. Tim recunoaşte
că el vine de multe ori la Wilson cu probleme, dar dacă Wilson vrea
vreodată să vorbească despre ceva, să o facă. De fapt, pe Wilson îl
frământă ceva. Wilson se deschide şi îşi mărturiseşte îngrijorarea despre
care este locul lui pe lume. Nu e o preocupare majoră, doar un gând
care-l nelinişteşte. Wilson îl întreabă pe Tim dacă el se simte vreodată
aşa. Buimăcit, Tim îi promite lui Wilson că o să-i dea cât de curând un
răspuns. Wilson îi mulţumeşte, între timp Randy intră în curte. Tim îl ia
deoparte şi cât poate de blând, îi spune că dacă are vreodată vreo
problemă, să vină la bătrânul lui tată să ceară ajutor. Randy spune ok şi
se îndreaptă spre casă. Tim îl trage înapoi şi îl întreabă dacă îl preocupă
ceva. Randy îi spune că nu. Tim îl întreabă despre grijile în legatură cu
poluarea. Randy este dezamăgit că mama lui l-a dat de gol.
TIM: Totul e bine, fiule. Mama ta şi cu mine vorbeam şi a venit

vorba întâmplător. Nu e nimic deplasat în asta. Totul ar trebui să se poată
spune deschis. Numai nu-i spune mamei că ţi-am spus că mi-a spus. Să
fie secretul nostru.
Tim face totul să-i spulbere grijile lui Randy, dar o face ca un bărbat. În
loc să empatizeze cu Randy, îi spune să nu-şi facă griji.
TIM: Toată chestia asta cu mediul...nu trebuie să-ţi baţi capul cu

asta. Cineva undeva se ocupă de asta chiar în timp ce vorbim.
RANDY: Eu doar mă gândeam...
TIM: Nu te mai gândi, ok?
RANDY: Ok.
TIM: Foarte bine. Las-o baltă, uriaşule.
Randy intră în casă.
TIM: Ce bine mă simt.
Scena Trei, Int. “Timpul Uneltelor” – Ziua următoare
(Ziua 3)
(Tim, Al, John, William, Chet)
Tim urează publicului bun venit din nou la Timpul Uneltelor, şi vedem trei
sau patru bărbaţi stând în fotolii într-un semicerc. Tim include ceea ce a
auzit de la Wilson şi ce a simţit când a vorbit cu Randy, creând un
subiect plin de entuziasm despre faptul că bărbaţii ar trebui să
împărtăşească mai mult decât doar informaţii. Este vremea să le arătăm
scepticilor că se înşeală. Şi bărbaţii pot împărtăşi sentimente...dacă vor.
Tim a ales câţiva oameni obişnuiţi din public. Se întoarce către John, un
bărbat mai în vârstă, şi îl întreabă cum se simte.
JOHN: Mi-e foame.
TIM: OK...Ăsta e un sentiment.Continuă.
JOHN: Mi-e foarte foame. Şi sete. Reflectoarele astea mă fac

să-mi fie cald. N-aveţi nimic de băut?
Tim se întoarce către William, un tip solid în pulover.
TIM: Dar tu, William? Cum te simţi?
WILLIAM: Păi, mă simţeam bine până când tipul ăsta a spus că îi e

foame. Acum mi-e şi mie foame. Şi asta mă face nervos.
TIM: De ce?
WILLIAM: Mi-e foame şi nu pot să mănânc. Doctorul mi-a spus că nu

pot să mănânc carne de porc că e prea grasă. Obişnuiam să prăjesc
câte un muşchi file.
JOHN: Sună fantastic.
WILLIAM: Acum nu pot să mănânc porc. Ce prostie mai e şi asta? Am

făcut operaţie pe cord, acum de ce nu pot să mănânc porc?
T i t l u 2 | 327
TIM: Ok, să încercăm să nu pomenim produse din carne. Ştiţi,

femeile spun mereu că bărbaţii nu plâng. Femeile plâng tot timpul.
Nevasta mea e un adevărat robinet.
WILLIAM: Da, am văzut spectacolul de ieri. (Către Chet) Nevasta lui

salivează.
TIM: Dar voi? Când ai plâns ultima dată, Chet?
CHET: Cum adică? Adică să plâng de durere? Păi odată mi s-a

răsturnat frigiderul pe piciorul stâng...
TIM: Când ai plâns pentru că te-a afectat ceva? Când s-a

întâmplat ultima oară?
CHET: Pas.
TIM: William?
WILLIAM: Mamă, asta e grea. Stai un pic.
TIM: John?
JOHN: Eu am să plâng cât de curând dacă nu mănânc ceva.
TIM: Băieţi, haideţi...nu mă dezamăgiţi. Caut o întâmplare

emoţionantă.
WILLIAM: Ok. Ce zici de atunci când cei de la Mets au câştigat

fanionul? Aia întâmplare, nu-i aşa?
Bărbaţii încep să vorbească toţi deodată, schimbând impresii. Tim îi

potoleşte şi Al începe să vorbească despre cum e să nu ai pe cineva;
spune că s-a gândit la asta de când Tim a deschis subiectul cu o zi
înainte. Este singur...şi îşi face griji că ceilalţi bărbaţi îl privesc ca pe un
ratat...şi începe să plângă încetişor, întorcând spatele mulţimii. Ceilalţi
bărbaţi încremenesc stânjeniţi.
CHET: Eu mă duc înapoi la scaunul meu.
Ceilalţi bărbaţi îl urmează. Tim face tot ce poate să îl liniştească pe Al,

dar toate încercările lui sunt mult departe de ce ar trebui să facă. Tim se
întoarce către audienţă şi le spune că se vor întoarce la proiectul zilei.
Tim îl întreabă pe Al dacă o să mai poată continua. Al îşi trage curajos

nasul şi face din cap semn că da.
Scena Patru, Int. bucătărie- seara devreme(Ziua 3)
(Tim, Jill, Randy, Brad, Mark)
Dupa masă, Tim îi scoate pe toţi în oraş la îngheţată la cornet. Se

îndreaptă spre garaj. Tim îl opreşte pe Randy şi îi dă o pungă de hârtie
cu o cărticică în ea, mormăind că e ceva ce ar trebui să citească
împreună. Randy se uită în pungă şi zâmbeşte, un pic jenat dar
recunoscător. Jill îl întreabă pe Tim ce e. Eee, nimic, o carte...100 de
lucruri pe care poţi să le faci ca s-o ajuţi pe mama Planeta. Jill înţelege
că bărbaţii şi femeile comunică diferit, dar că mai sunt speranţe...Se
îndreaptă spre garaj. Se aud uşile de la maşină. Motorul porneşte...apoi
auzim un pocnet...şi apoi linişte. Jill şi Tim se întorc. Ea vrea să ştie ce e
chestia aia mare de pe podeaua garajului. El îi spune că e motorul. Tim
spune ca s-ar putea să nu fi strâns suficient câteva şuruburi...esenţiale.
Jill îl bate la cap că de ce nu a dus maşina la Lloyd, şi el, după ce vine
cu o polologhie de scuze care mai de care, recunoaşte că nu a vrut ca
Lloyd să creadă că nu poate să-şi repare singur maşina. Recunoaşte că
e un motiv prostesc...şi că o să-l coste o grămadă de bani...dar că nu a
vrut să pară slab în faţa lui Lloyd. Lloyd o să vorbească şi în curând Tim
va fi ţinta glumelor tuturor. (Habar-n-am cum va fi în continuare.)
SFÂRŞITUL ACTULUI DOI
EPILOG
Int. garaj- ziua următoare (Ziua 4)
(Tim, Jill, Lloyd)
Lloyd examinează pagubele în timp ce Tim explică. Lloyd vrea să ştie ce

nu a mers. Jill se bagă şi îşi apără bărbatul, spunând că a ignorat lumina
de ulei şi că e numai vina ei. Nu, Tim vrea ca adevărul să iasă la iveală.
Îi spune lui Lloyd că i-a fost frică să nu râdă de el pentru că nu-şi poate
repara singur maşina. Tim îi spune că n-are decât să râdă, dar ăsta e
adevărul. Lloyd este înţelegător şi-i spune lui Tim că numai un bărbat
adevărat recunoaşte că a făcut ce nu trebuie. Tim este uşurat şi Lloyd se
duce să stea de vorbă cu şoferul camionului de intervenţie auto.
T i t l u 2 | 329
LLOYD: Taylor şi-a scos motorul şi când l-a pus înapoi a uitat să-l
fixeze la loc.
În timp ce cei doi bărbaţi râd, se sting luminile.
SFÂRŞITUL EPISODULUI
LUCRAREA PRACTICĂ NR.18

LPM-18. Alcătuirea unor scenarii și decupaje specifice pentru
Teatru Tv, Serial TV și Film TV
1. Tema lucrării
Alcătuirea unor scenarii și decupaje specifice pentru Teatru Tv, Serial TV

și Film TV.
Deprinderea şi exersarea regulilor de alcătuire a unui scenariu pentru

înregistrarea unei piese de teatru într-un platou de televiziune, a unui
scenariu pentru înregistrarea unui serial de televiziune și a unui scenariu
pentru filmarea unui film de televiziune în spații specifice producției de
film: interior (real sau platou), exterior (real). Exersarea unor formule de
decupaj specifice fiecărui format în parte.

student)
Alegerea unui text din literatura dramatică sau epică, națională și

internațională, potrivit pentru a fi înregistrat sau filmat pentru cele trei
formate propuse.
Transformarea textului dramatic într-un scenariu pentru Teatru TV,

adăugându-se și decupajul adecvat formatului.
Transformarea scenariului pentru Teatru TV într-un scenariu pentru

Serial TV, modificându-se decupajul pentru noul format.
Transformarea scenariului pentru Serial TV într-un scenariu pentru

Film TV, adăugându-se decupajul specific.
Nu sunt necesare echipamente speciale.
Studenții trebuie să se familiarizeze cu specificul scenariilor și

decupajelor specifice formatelor propuse pentru studiu.
T i t l u 2 | 331
Realizarea a trei scenarii diferite, însoțite de trei decupaje

adecvate pentru formatele propuse.
Se pornește de la textul unei piese de teatru și se structurează trei

forme de scenariu pentru trei formate specifice producțiilor de
televiziune. Apoi se suprapun trei modalități de decupaj specifice
formatelor respective. În procesul de desfășurare a lucrărilor practice, se
va face permanent comparație între structura scenariului și decupajului
respectiv cu sursa inițială de inspirație. În faza finală, se vor compara
scenariile și decupajelor respective între ele, pentru a se putea identifica
mai clar diferențele care trebuiesc operate în funcție de caracteristicile
formatelor supuse exercițiului. Ideal ar fi ca scenariile și decupajele
respective să constituie baza unor lucrări practice ulterioare, prin care să
se realizeze și concretizarea lor în producții de televiziune. Lucrările
practice prin intermediul cărora vor fi înregistrate scenariile rezultate pot
fi teme de practică interdisciplinare, iar rezultatele se pot cuantifica în ore
de emisie difuzate de partenerii de practică.
Exemplificarea care urmează a fi prezentată, are la bază tabloul I, al

piesei de teatru “Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii” de
Nicolae Mateescu. Piesa a fost reprezentată pe scena mare a Teatrului
Național “I.L.Caragiale” în anul 1999. Pentru înregistrarea ei pe platoul
televiziunii române s-au produs în textul inițial puține modificări. S-au
operat, mai degrabă, operații de scurtare a materialului dramatic pentru
beneficiul imaginii. Decorul a urmărit într-un mod cât mai fidel posibil, pe
cel realizat pentru spectacolul de teatru. Decupajul s-a produs în timpul
repetițiilor din platou, când , datorită încercării de a păstra miza în scenă
realizată de actori în spectacolul de pe scenă, prin intermediul a patru
camere de luat vederi și a unei macarele cu dispozitiv video s-au
respectat unghiurile frontale, dinspre cel de al patrulea perete inexistent.
Iată prima variantă :
VARIANTA TEATRU TV – BOABE DE ROUĂ

TABLOUL I În sală sunt ansamblul de dansuri bătrâneşti, instructorul,

primarul, Niţă Snae, Petre Chircu şi Melania Chircu.
PRIMARUL Mă bucur că suntem cu toţii aici, împreună, ca să facem

un anunţ important pentru comuna noastră…De mulţi ani încoace, d-
voastră, ansamblul nostru de dansuri bătrâneşti, aţi avut succes la
diferite faze şi concursuri…Dansurile au fost pentru noi o preocupare
permanentă, o activitate care, acum, îşi arată roadele… Dar, înainte de
orice, vreau să felicit încă o dată pe cei care şi-au adus aportul la
această realizare: doamna Chircu Melania, învăţătoarea noastră la toate
generaţiile care au trecut prin şcoală, acum pensionară, dar care nici un
moment nu renunţă, participând activ la viaţa comunei şi domnul Petre
Chircu, un factor important în comuna noastră, secretar la noi la
primarie, care dă şi film cu S.R.L.-ul dansului…..De asemeni, Sava
Emilian, instructorul acestui ansamblu, profesor de educaţie fizică în
această comună care, nefiind căsătorit, putem să spunem că, în loc să
se însoare, şi-a găsit în felul acesta adevărata lui familie……şi
bineînţeles, rapsodul nostru popular, sufletul aş zice chiar, al ansamblului
nostru, Niţă Snae! Datorită ajutorului pe care l-aţi primit de la primărie, aţi
avut aşadar mari succese în ţară, iar acum speram să aveţi aceleaşi
succese, ba chiar şi mai mari, dincolo de hotarele ţării… Deci, iată care
este vestea pe care vreau să v-o dau: ţara noastră şi chiar comuna
noastră, este timpul să arătăm lumii că noi suntem în Europa chiar mai
demult decât alţii care au venit călare de cine ştie unde şi s-au făcut
stăpâni pe continent zicând că e numai al lor, iară pe noi, care e dreptul
nostru, să ne ţină legaţi în lanţ, nu cumva să le murdărim străzile şi să
cerşim pe la colţuri… Noi, care am stat aici la poarta Europei cu sabia în
mână, am ajuns să nu ne mai dea voie în casă, pe care am apărat-o…?
În sfârşit, nu este vorba numai de Europa, ci de întreaga lume! Cu alte
cuvinte, ansamblul de dansuri bătrâneşti al comunei noastre a fost invitat
să dea spectacole, timp de zece zile, în China…
NIŢĂ SNAE În China ! Tocmai în China !
PRIMARUL Trebuie să arătăm că locul nostru este în Europa…si

chiar în întreaga lume, pe tot globul pământesc… Iar d-voastră vă revine
sarcina să duceţi mesajul dansului nostru popular, să-l comunicaţi
poporului chinez prieten… Chiar astăzi am primit invitaţia şi v-am chemat
imediat ca să aflaţi vestea… Până la plecare mai sunt trei săptămâni în
T i t l u 2 | 333
care o să vă pregătiţi serios, nu care-cumva să ne facem de râs pe-

acolo…
NIŢĂ SNAE Cum să ne facem de râs ? Nu există !…
PRIMARUL E foarte bine că aveţi încredere în d-voastră, ne

bucurăm, dar nu uitaţi că n-o să mai fiţi aici, între noi, ci într-o ţară
străină…
NIŢĂ SNAE Tocmai că, acuma, dacă ne-a chemat în China, poate
că o să vină şi oamenii din comuna noastră să ne vadă dansurile… Şi n-
o să mai ţinem repetiţiile pe terenul de fotbal…
PRIMARUL Nea’ Niţă, de ce strici d-ta bucuria oamenilor? Stiţi

foarte bine că în privinţa sălii au fost greutăţi, pentru că trebuie să dăm
film în fiecare zi…Şi acum, cred că a venit momentul să încheiem, pentru
că afară aşteaptă lumea să intre la film…
INSTRUCTORULDomnule primar, dacă tot s-a adunat ansamblul, ar fi

bine să avem o discuţie între noi, să ne organizăm…
PRIMARUL Ai destul timp, dom’ profesor, trei săptămâni…! Vă

întâlniţi şi discutaţi în linişte, vă organizaţi cum vreţi…Şi mai întâi trebuie
să vedem cum facem cu sala şi cu celelalte… (Sălii) Gata, puteti să
plecaţi pe la casele d-voastră, asta a fost tot…Vă mulţumesc că aţi venit,
la revedere…! Şi încă o dată, felicitări !…
NIŢĂ SNAE Dom’ primar…
PRIMARUL Da…?
NIŢĂ SNAE Aș avea ceva să vă întreb pe toți, poate mă lămurește

careva…? Păi uite ce mă găndeam eu: oare ne dă și la televizor acolo, în
China?
PRIMARUL Cred că da!
NIŢĂ SNAE Dacă ne dă la televizor în China, se vede până aici ?…
MELANIA CHIRCU Ce griji ai d-ta ! N-o să mai poți să trăiești, dacă nu

te vede lumea la televizor !… La vârsta pe care o ai, mai multă modestie
nu ți-ar strica…
NIŢĂ SNAE Poate că vrei să-mi fie şi ruşine cu dansurile noastre?

De-aia i-aţi băgat pe ăştia tinerii să se înghesuie în beciul căminului, la
discotecă, de le cântă aia, pe limba lor, la casetofon ?… Aţi făcut aici
SRL…tarabă cu sucuri, floricele, apă colorată…. Ce dans e ăla, să te
bagi la întuneric, în beci…?
MELANIA CHIRCU În primul rând, că nu e beci ! E subsol…! Şi pe

urmă, dacă nu dădeam noi film şi nu făceam discotecă, îţi cădea căminul
în cap şi nu dansai decât pe terenul de fotbal!
NIŢĂ SNAE Mai bine dansam pe uliţa satului, da’ dansam dansurile
noastre! Dansul trebuie să fie de faţă cu toată lumea, cu tot satul… De-
aia zic, dacă ne dă la televizor în China, poate ne văd şi ăştia, ai noştri…
Dacă veneau nişte negri din Africa să danseze, se strângea tot satul să
se uite la ei, da’ aşa zice că “ce mă interesează pe mine ăştia, cu moşii
şi cu babele lor?”…
PETRE CHIRCUŞi n-au dreptate ?
NIŢĂ SNAE Tu cine eşti ? Nu te cunosc…!
INSTRUCTORULNea’ Niţă, te rog, de ce să ne certăm tocmai acum…?
PRIMARUL Haideţi acasă… Aşteaptă lumea să intre la film…

(Bătrânii ies)
PETRE CHIRCUIa, lăsaţi-l să vorbească ? Avem timp! Aflăm şi noi, cu

ocazia asta, cine e Niţă Snae…
NIŢĂ SNAE Măi, tu n-ai voie să zici că nu mă cunoşti pe mine!…

(Caută nervos în buzunare, scoate un portofel.) Nu m-aţi făcut voi, la
colectivizare, duşmanul poporului ?
PRIMARUL Măi, nea’ Niţă…!
NIŢĂ SNAE (Despătureşte cu religiozitate o tăietură din ziar şi o

flutura în ochii celorlalţi.)Uite că aici scrie altceva… (Citeşte.) Niţă Snae,
rapsodul popular… Şi se dă o poezie a mea, cu poza, despre cum aţi
vrut voi să dărâmaţi satul… pe voi, dacă vă-ntreabă cineva cum vă
cheamă, scoateţi buletinul, dar eu, este de-ajuns să arăt poezia mea…
Ia ascultaţi aici: (Recită.) Foaie verde deditel/ Satul nostru frumuşel/ Voi
aţi vrut să-l strămutaţi/ Cu căţel şi cu purcel/ Că mai fericiţi eraţi/ Să
T i t l u 2 | 335
rămâneţi numai voi/ Pe pământ stăpâni, iar noi,/ Să n-avem nici de

mormânt/ Să zburăm ca frunza-n vânt/ Mai rău ca fiarele şi peştii/ Am
ajuns extratereştrii/ … Poezia, dansul şi muzica nu sunt date oricui,
domnule primar…
PRIMARUL Şi cu mine ce ai ? Eu ce rău ţi-am facut ?
NIŢĂ SNAE Aia e, că n-ai făcut nimic ! Pe ei măcar știu de unde să-i
iau, dar când vin la primărie să-mi dai pământul care-i al meu, ori n-ai
timp, ori îmi zici sa te caut peste o săptămână… Și câte cereri ți-am
trimis, n-ai răspuns la nici una… Acuma, poate că o să discutăm altfel…
PETRE CHIRCUIa spune tu, Niță Snae, cum trebuie să meargă comuna
noastră? Că noi nu știm…!
NIŢĂ SNAE Mă, eu cu unu’ care a vrut să mă scoată din casa mea
și să mă mute la bloc, nu discut, înțelegi ?… Si adineauri, cand ati
inceput sa va laudati unii pe altii ca faceti si dregeti, era sa spun eu cum
ati ajutat dansurile, dar am tacut… Oamenii stiu si fara sa le aduc eu
aminte…
PRIMARUL Dumneata vrei cearta cu tot dinadinsul…
NIŢĂ SNAE Nu,nu, d-le primar, vreau sa-mi dai pamantul, care-i al
meu. Si la toti oamenii din ansamblu, care au de luat…
PRIMARUL De unde sa-ti dau eu pamant, bre ?! De la mama?…

Tot ce-a fost s-a impartit…
NIŢĂ SNAE Cum se face ca pamantul asta, care ne-a incaput pe

toti, acuma nu ne mai incape ?…
MELANIA CHIRCU De lacomie, de-aia nu va mai incape…
NIŢĂ SNAE Tu imi zici mie de lacomie ?!…
MELANIA CHIRCU La colectivizare, ai fost ultimul care ai dat pamantul,

cel mai rau dintre toti ! Acuma ai fost primul care l-ai cerut inapoi… La
oameni care n-au nici o palma de pamant, sau la tineri, nu te gandesti ?
NIŢĂ SNAE Asculta Melania: nu faci tu dreptate pe lumea asta! Ati

facut voi dreptate atata vreme si ce s-a ales ?… Pamantul care l-am avut
l-a primit taticu’ dupa primul razboi, cand s-a intors invalid si nici un an n-
a mai trait dupa aia… Eu am ajuns orfan aicea, pe pamantul care I se

cuvenea lui… Tu esti de parere ca asta e lacomie ?… Parca si vad ziua
cand am venit, atunci: doua sute de familii de munteni, un convoi de
carute de nu-i vedeai capatul, cu catel, cu purcel… Era camp liber cat
vedeai cu ochii… Si, cum am ajuns, stii ce-au facut ai batrani?…
INSTRUCTORUL Nea’ Nita, domnul primar a inteles ce vrei… Cel

mai bine ar fi sa te duci acasa. Se intuneca, te apuca noaptea pe drum…
NIŢĂ SNAE Am ajuns, va sa zica… Au facut un foc, ca era spre

seara si a iesit un fluieras, s-a apucat sa cante si oamenii sa danseze,
de bucurie, in jurul focului… De-acum inainte asta e pamantul lor, locul
lor pe lume… Eram copil, ma uitam la ei… N-aveam nici de unele, nici o
cana cu apa n-avea cine sa-ti dea si ei dansau… Acum ne-am ajuns, da’
copiii se baga sa danseze in beci… (Primarului) Asta am vrut sa-ti
spun… Si daca nu ne dai pamantul nostru, n-o sa vina nimeni sa-ti
danseze, nici aici si nici in alta parte… O sa te duci sa dansezi singur, la
chinezi…
PRIMARUL Mai Emiliane, pentru mine dansati voi ?… Crezi ca-mi

trebuie mie bataie de cap? Dinspre partea mea, n-aveti decat sa stati
acasa, sa stati la gaini… Si zici ca nu v-am ajutat? Pai ce vroiai ? Sa fii
multumit ca v-am lasat in pace, nu v-a deranjat nimeni… Daca
urmaream sa va fac greutati nu puteam ? Nici terenul de fotbal nu vi-l
dadeam!
FUNCŢIONARA (intra) Domnule primar, repede… va cheama judetul la

telefon!
Ies Functionara si Primarul.
NIŢĂ SNAE Si cu tine, Melania, de mult vroiam eu sa stau de

vorba…
MELANIA CHIRCU Nu acum ! (ies Melania si Petre Chircu)
NIŢĂ SNAE Bine, nu acum…
INSTRUCTORUL E tarziu, nea’ Nita, s-a facut noapte…
NIŢĂ SNAE O sa ma duc… Si daca-i noapte, ce ? In satul asta eu iti

merg si cu ochii inchisi. Cunosc toate potecutele… Bine…. (Niță Snae
T i t l u 2 | 337
iese strigand niste versuri compuse de el.) Foaie verde, foaie lata,/ Cine
a tacut o data/ O sa taca viata toata.Ai tacut intre straini,/ Ai tacut intre
vecini / Si la tine-n batatura Toti vorbesc, tu taci din gura! Foaie verde de
arin / Si cand vorbim, ce folosim? Ca noi vorbim, noi auzim! Foaie
verde, foi de ceapa, / Am intrat cu toti la apa!
PETRE CHIRCUE de groaza !…
MELANIA CHIRCU Si chiar mai mult decat atat…
PRIMARUL De ce nu le dam, domnule, odata, pamantul dupa care

tot plang ei? Cand o sa se termine cu discutia asta ?…
PETRE CHIRCUDe unde?
PRIMARUL Ne-om descurca noi!
PETRE CHIRCUCum credeti…! Dar aveti impresia ca pamant ii trebuie

lui? Ce-o sa faca cu el, cand abia isi duce zilele…?
PRIMARUL Atunci sa-I punem poza la panou!
PETRE CHIRCUAr fi o idee!
INSTRUCTORUL Dom’ primar, eu il cunosc pe Nita Snae… Sa stiti

ca a vorbit serios… Daca se supara, o sa avem necazuri cu el…
PETRE CHIRCUSi ce ? In trei saptamani faci alt ansamblu…
INSTRUCTORUL Asta credeti d-voastra…!
PETRE CHIRCUEh, toti mosii si toate babele…
INSTRUCTORUL Pai…e ansamblu de dansuri batranesti !
MELANIA CHIRCU Problema e pe cine trimiteti d-voastra in strainatate,

domnule primar… Oameni ca el? Sa ne faca tara de ras? Daca se apuca
si striga cine stie ce si pe-acolo, pe strada ?
PRIMARUL Ei, na ! Parca ia cineva seama la cele striga el Aia nici

nu stiu romaneste…!
MELANIA CHIRCU Eu ma intreb: oare se doreste cu adevarat sa

mearga ansamblul nostru in China ?
PRIMARUL Ce vreti sa spuneti ?
INSTRUCTORUL Ne-a trimis invitatie !
MELANIA CHIRCU Ca sa ne facem de ras ?… Cine mai danseaza, in

ziua de azi asa ceva? Nu va uitati la televizor !… Astia ai nostri, oameni
batrani, ce stiu ei ?
INSTRUCTORUL Vorbiti asa pentru ca nu ne-ati vazut…
MELANIA CHIRCU (Primarului) Ce-o sa creada China ? Ca asta e

poporul roman ? Daca facem o greseala ? Se apropie alegerile. Merita
sa avem greutati pentru niste dansuri ?
PETRE CHIRCUSi de ce tocmai in China ?… China! (ies amandoi)
PRIMARUL Asta imi trebuie mie acuma ?… Uite in ce m-ai bagat,

Emiliane ! Va apucati voi sa dansati, de nebuni…? Ca asa e: care vrea,
danseaza, care vrea, vorbeste tot ce-i trece lui prin minte, fara sa se
gandeasca: e bine ? Nu e bine ? Din toata comuna asta, doar eu trebuie
sa am grija sa nu supar pe careva ? (Apare Iancu Ionel)
IANCU IONEL Dom’ primar, pot sa le dau drumul la film ? Asteapta

lumea…
PRIMARUL Uite-l si p-asta !…
IANCU IONEL E adevarat ca se pleaca in China ? Asa am auzit…
PRIMARUL Se pleaca, da’ am impresia ca tu n-o sa mergi. De ce n-

ai ramas la adunare ?
IANCU IONEL Am stat sa vand bilete la film… De ce sa nu merg? Eu

m-am tinut de treaba la ansamblu, am muncit… Am cantat, n-am cerut
nici un ban…
PRIMARUL Asta-i munca ? Sa canti la acordeon ?
IANCU IONEL Si daca nu cant eu, pe cine pui in loc ?
PRIMARUL Pun pe unu’ serios, ma, care se tine de treaba si nu

vorbeste degeaba… (Furios) Pun un magnetofon, ma, si tu tot nu pleci!
…
T i t l u 2 | 339
IANCU IONEL Si, pe magnetofon, cine canta ?
PRIMARUL Tu, Iancule, cine altul ?… stii ce fac? Te imprim pe tine

si iau magnetofonul in China si pe tine te las acasa! Adica, fiecare se
duce unde vrea, de capul lui? Ajungeti p-acolosi v-apucati sa mancati
lebede… Unde va treziti voi, ma ? Ce suntem noi ? Sat fara caini ? S-a
terminat ! O sa vedem noi cine canta in satul asta si cine danseaza !
(Primarul iese; in sala patrund imbulzindu-se zgomotos spectatorii

pentru film.)
Din rațiuni de programare a piesei de teatru înregistrată pe platou, s-au

operat ulterior schimbări în scenariu și în decupaj, pentru a se obține un
nou produs sub forma unui serial TV în 13 episoade. S-au adăugat
secvențe care să dinamizeze şi să fractureze acțiune pentru a oferi
telespectatorului satisfacții pe un timp de emisie mult mai scurt decât
varianta inițială de Teatru TV. Episoadele serialului nu trebuiau să dureze
mai mult de 22-25 de minute. Trebuia găsită o legătură între secvențele
diferite ca spațiu și timp (s-au introdus secvențe scurte care se petrec la
un spital de boli nervoase, unde personajul principal – Primarul –
așteaptă, ca pacient, consultul medicului de specialitate și povestește
unei alte paciente ,odiseea aventurii sale cultural-artistice. S-a introdus
un spațiu nou (biroul Primarului), unde simultan se produce cununia
programată. Iată rezultatul:
VARIANTA SERIAL TV – ULTIMUL STINGE LUMINA
SECVENȚA 1 – Primarul, Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Iancu,

Nevasta, membrii ansamblului de dansuri bǎtrâneşti. Interior. Sala
căminului cultural.
P.D.Camera mobilǎ. O firmǎ pe care scrie: SALA DE FESTIVITĂȚI.
Transfocator înapoi. Camera descoperǎ o bǎtrânǎ, care ascultǎ la uşǎ.

Apoi coboarǎ pe mâna care deschide încet clanţa. Dincolo de uşǎ se
aude glasul primarului.
P.D. Clanţa se roteşte încet.

Transfocator înapoi. Bǎtrâna intrǎ încet în salǎ şi în timp ce îşi cautǎ un

loc, descoperim aşezaţi pe bănci pe membrii ansamblului de dansuri
bătrâneşti al comunei, între care se află bătrânul Niţă Snae; Camera se
retrage descoperind prezidiul unde stau: primarul (care îşi continuǎ
discursul), Melania Chircu (învăţătoare, consilier la primărie şi soacra
primarului) şi profesorul Emilian Sava, instructorul ansamblului. Mişcarea
camerei trebuie sincronizatǎ cu textul discursului ţinut de primar pânǎ
ajunge la P.P.
PRIMARUL Mǎ bucur cǎ suntem cu toţii aici, împreunǎ, ca sǎ facem

un anunţ important pentru comuna noastrǎ… De mulţi ani încoace, d-
voastrǎ, ansamblul nostru de dansuri bătrănești, ati avut succes la
diferite faze și concursuri…Dansurile au fost pentru noi o preocupare
se însoare, şi-a gǎsit în felul acesta adevărata lui Familie...şi bineînţeles,
Snae!
P.P. Datoritǎ ajutorului pe care l-aţi primit de la primǎrie, aţi avut aşadar
mari succese în ţarǎ, iar acum sperǎm sǎ aveţi aceleaşi succese, ba
chiar şi mai mari, dincolo de hotarele ţǎrii…
P.G. Intră Iancu Ionel.

P.P. Iancule, tu de ce nu eşti aici, la adunare?

T i t l u 2 | 341
P.P.IANCU: Şi bilete la discotecă cine vinde?... Mama? Îi bag?
P.P.PRIMARUL: Să aştepte!
P.P.IANCU: Treaba dumneavoastră! Să nu ziceţi că nu v-am spus!
P.G. Iese Iancu Ionel trântind uşa. Travling lent pe chipurile oamenilor.
PRIMARUL ... Deci, iatǎ care este vestea pe care vreau sǎ v-o dau,
lor, iară pe noi care e dreptul nostru , să ne ţină legaţi in lanţ, nu cumva
să le murdărim străzile si să cerşim pe la colţuri.. Noi, care am stat aici la
poarta Europei cu sabia în mână, am ajuns să ne milogim să ne dea voie
in casa noastră, pe care am apărat-o? Eee!
VOCE DIN SALĂ Haideţi domn’ primar odată ,că trebuie să dăm şi noi
de mâncare la păsări!
VOCE DIN SALĂ Eu n-am muls vaca!
VOCE DIN SALĂ Porcu’ meu o fi ros troaca!
P.P. PRIMARUL: Tocmai de aceea, uite ce vreau eu să vă comunic:

P.P. NIŢĂ SNAE: În China! Tocmai în China!
P.P. PRIMARUL: Da, nea Niţă, a venit momentul să arătăm lumii că locul
pământesc...Astǎzi am primit invitaţia... m-am grăbit să v-o aduc la
cunoştiinţă... aveţi trei săptămâni până la plecare.. timp suficient, dom’
profesor...
P.P. Emilian Sava dǎ indecis din cap. Camera se deschide pânǎ la

general cu Niţǎ Snae în amorsǎ ...să vă pregătiţi cum se cuvine, nu care
cumva să ne facem de râs pe-acolo...
P.G. NIŢĂ SNAE: Dom’ primar, am auzit la aparat cǎ în China e

”pneumonia sinucigaşǎ”! Dacǎ ne îmbolnǎvim şi noi p-acolo?
PRIMARUL: Bre, nea’ Niţǎ, de ce vrei dumneata să strici bucuria

oamenilor ? Pânǎ o sǎ plecǎm noi, o sǎ le treacǎ.
NIŢĂ SNAE: Sǎ te-audǎ Dumnezeu!
PRIMARUL: Deci…
NIŢĂ SNAE: Acuma, dacă ne-a chemat în China, poate că n-o să

PRIMARUL: Numai la mata’ te gândeşti! Ştiţi foarte bine, oameni buni,

că în sală au avut loc mese rotunde, simpozioane şi alte acţiuni pentru
tineret,cu scop educaţional.

MELANIA: În primul rând că nu e beci, e subsol!...Şi dacă nu făceam

discoteca să fim eficienţi la veniturile proprii, de mult îţi cădea coşmelia
în cap... !
P.D. Clanţa se roteşte încet. Camera se deschide pânǎ la plan mediu. În

cadru, nevasta primarului, îi face semn soţului să iasă din sală. Primarul
intrǎ în cadru. În tot acest timp se iscǎ o controversǎ între Melania şi Niţǎ
Snae, cu participarea celor prezenţi în salǎ.
NEVASTA: Te aşteaptă, dragă, oamenii! Ce-ai de gând? I-ai mai trimis

de doua ori acasă! Vrei să-i apuce miezul nopţii!
PRIMARUL: Ăştia ce mai vor?
PRIMARUL: Aoleu! Primarul şi nevastă-sa ies.

Nimenea nu-l mai dansează/ Şi asta mă întristează!/ Tinerii la discoteci/
ruşine!/ Cola, ginul și bodega, e-al lor Alfa și Omega!/ Nu mai au drag de

T i t l u 2 | 343
SECVENȚA 2 –Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Nuntaşi-

Taraf.Interior. Biroul primarului. Camera mobilǎ. Succesiune de planuri
cu cele douǎ personaje şi plan general cu intrarea principalǎ în biroul
primarului, în fundul cadrului prin care vedem intrarea nuntaşilor. Ca să
oficieze o cununie, ajutat de nevastǎ-sa, primarul îmbracă haina de la
costum (e în adidaşi), îşi pune cravata, diagonala tricoloră, îşi dă cu
deodorant, îşi aprinde o ţigară; toate acestea le face în faţa hărţii
României pe care o priveşte cu ochii mijiţi, într-o admiraţie totală: nu
poate să-şi dezlipească ochii de pe hartă în tot acest timp, nevasta îi
şopteşte la ureche:

NEVASTA: O să te faci de râs! Că, tu te faci de râs, dragă, nu ei, cu

moşii şi babele lor! Nu-ţi dai seama că tu răspunzi?...(intră Laurenţiu)
aşa au apucat...
NEVASTA: Ca să te faci tu de râs, de-aia!...Să te compromiţi...Ce-o să

creadă China când o să vadă boşorogii ăştia? Că aşa arată poporul
român?...
GENICA (intră) Haideţi, dom’ primar, odată! Ce dracu’! (o vede pe

nevasta primarului) Săru’ mâna, doamna primar! Aşteptăm, aşteptăm...
(iese)
NEVASTA : Dacă faci o greşeală? Câţi duşmani ai tu...Gândeşte-te la

alegeri...

PRIMARUL: Ce e mă?

(Nuntaşii intrǎ..)
SECVENTA 3 – Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Ansamblul. Interior.

Sala de festivitǎţi.
P.P.NIŢĂ SNAE : Iar bărbaţii ce-mi făceau?/ Toată ziua leneveau!/ N-au
în buzunar un şfanţ/ Fac tocşouri lângă şanţ/
SECVENŢA 4 - Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Iancu, Nuntaşi-

Taraf.Interior. Biroul primarului.
Camera mobilǎ. Succesiune de planuri în care camera se mişcǎ printre

nuntaşi. Cei doi miri, Laurenţiu şi Genica Turtoi sunt transpiraţi, năuciţi
deja; câteva femei cu sticle de ţuică în mâini, chiuie; printre cei care sunt
în birou, recunoaştem şi câţiva din bătrânii ansamblului care, cu puţin
timp în urmă, erau în sală.
NEVASTA: N-aveţi voie cu pişcoturi de-acasă! Avem noi la primărie

tot ce trebuie contra-cost!
LAURENŢIU: Nici cu fundantele?
LAURENŢIU: Haideţi, doamnă primar, măcar cu fundantele!
NEVASTA: Cu nimic!

T i t l u 2 | 345
PRIMARUL: Lasă-i dragă, măcar cu fundantele lor! Bă, Laurenţiule, tu

ai impresia că nunta ta e lucrul cel mai important din comuna asta?
LAURENŢIU: Da!
P.G. Unghiul din tavan. Obiectiv care deformeazǎ imaginea

P.PNEVASTA: Mă, ia termină cu acordeonul! Unde te trezeşti aici? La

de 73,2%, nesimţitule! Ia, toată lumea drepţi! Alinierea! Poftiţi, domnu’
primar!
P.P.PRIMARUL: (Spre unul din bătrânii din ansamblu - cel care nu

auzea bine - care este şi el de faţă la cununie) Dumneata nu eşti din
ansamblu?
P.P.BĂTRÂNUL: Da!
P.P.PRIMARUL :(strigă): Ce cauţi aici la cununie? De ce nu eşti în sală la

P.P.BĂTRÂNUL: Păi, eu sunt ta’c’so...Turtoi!
P.P.LAURENŢIU:Dânsu’ e tăticu, dom’ primar...
P.P.NEVASTA: Ce ţi-am spus eu? Trimiţi surzii să danseze de nebuni, în

China! Vai de capul lor! ( Intră Iancu Ionel)
P.G.IANCU : Ce facem, dom’ primar? Nu pot să-i mai ţin pe ăştia cu

discoteca!
NEVASTA: S-aştepte, mă!
SECVENŢA 5 - Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Ansamblul

P.P. NIŢĂ SNAE : Ce să zic despre femei ?/ Parcă-s pupăza din tei/ În
loc de fustă... pantalon/ Se spală doar cu şampon/ Vor tigaie de teflon/ Şi
la prispă-i zic salon!/Mai rău ca fiarele şi peştii/ Am ajuns extratereştri...
P.P. MELANIA: Ia mai lasă-ne Niţa Snae, cu poeziile tale! De poezii

P.P. NIŢĂ SNAE: Poezia, dansurile şi muzica, nu sunt date oricui,

Melania!
P.P. MELANIA: Foarte bine! Dacă ţi le-a dat cineva, ţine-le pentru
tine...
P.P. NIŢĂ SNAE: Pe voi, dacă vă-ntreabă cineva cum vă cheamă,

fost publicată în ziar, cu poză... (Flutură bucata de ziar) Uite ce scrie
P.P. MELANIA: Puţină modestie n-ar strica! Eu în locul tău aş tace din
gură!
P.G. Travling NIŢĂ SNAE: (urcǎ la prezidiu în locul primarului) Foaie

verde, foaie lată, / Cine a tăcut o dată/ O să tacă viaţa toată!... Ai tăcut
între străini, / Ai tăcut între vecini, / Şi la tine-n bătătură, / Toţi vorbesc, tu
taci din gură!....Foaie verde de arin/ Şi de vorbim, ce folosim?/ Că, noi
vorbim, noi auzim! ... (Aplauze): Foaie verde, foi de ceapă, /Am intrat cu
toţi la apă, / Cine dracu ne mai scapă?
Asistenţa e în culmea fericirii; Melania se ridicǎ de pe scaun.
SECVENŢA 6 - Primarul, Nevasta, Laurenţiu, Genica, Melania, Nuntaşi-

Taraf.
Interior. Biroul primăriei. Camera mobilǎ. Succesiune de planuri. Primarul

a început ceremonia.
PRIMARUL : Cetăţene Laurenţiu Turtoi!

T i t l u 2 | 347
BĂTRÂNUL: Da!
PRIMARUL : De bună voie şi nesilit de nimeni iei in căsătorie pe

cetăţeana Varlan Genica?
LAURENŢIU : Da!
MELANIA : (intrǎ) George!
PRIMARUL : Ce e, mamă soacră?
MELANIA: George, vino repede că Niţă Snae a luat-o razna!

GENICA : Ce faceţi, dom’ primar, mă lăsaţi aşa....neîntrebată?
PRIMARUL : Daţi drumu’ la marşul nupţial şi tu mai bine gândeşte-te că

statul ocroteşte familia! (Se cântă marşul nupţial la ţambal; primarul se
îndreaptǎ spre ieşire.)
SECVENŢA 7 Niţǎ Snae, Melania, Instructorul, Primarul, Nevasta,

Laurenţiu, Genica, Iancu, Nuntaşii-Taraf, Ansamblul
P.M. NIŢĂ SNAE: Cui să spui?/ Lu’ dom’ primar?/ Îi spui tu, da’ e-n
zadar/ Tu îi spui, el nu te-aude!/ Mai bine spui la babe surde!
PRIMARUL: (care a intrat pe ultimile versuri spuse de bătrân) Ce se-

ntâmplă aici, domnule? (Instructorului) Emiliane, de-aia te-a ţinut statul în
facultate? Ca să asmuţi câinii din sat cu strigături? Eu v-am lăsat ca să
discutaţi, să vă organizaţi, să vedem ce probleme sunt...
NIŢĂ SNAE: Ce să mai discutăm, dom’ primar? Nu mai avem ce

discuta!
PRIMARUL : De ce, bre, eu ce-am făcut?
NIŢĂ SNAE : Aia e! Că n-ai facut şi nu faci nimic! De câte ori vin la
primărie să-mi dai pământul, care-i al meu, ori n-ai timp, ori imi zici să te

NIŢĂ SNAE : Dacă nu ne daţi pământul nostru, nu mai vine nimeni

să danseze!

P.M.IANCU: (apare în cadrul ferestrei) Ce facem, dom’ primar? Le

dăm drumul să intre? (iese)
PRIMARUL: De unde să vă dau eu pământ, bre? De la mama? Tot

P.P.NIŢĂ SNAE: Cum se face că, pământul ăsta care ne-a încăput pe
toţi, acuma nu ne mai încape?
P.P.MELANIA : De lăcomie, de-aia nu vă mai încape!
P.P. NIŢĂ SNAE: Tu îmi zici mie de lǎcomie ?!…
P.P.MELANIA: La colectivizare, ai fost ultimul care ai dat pǎmântul, cel

mai rǎu dintre toţi ! Acuma ai fost primul care l-ai cerut înapoi… La
oameni care n-au nici o palmǎ de pǎmânt, sau la tineri, nu te gândeşti ?
P.M. NIŢĂ SNAE: Ascultǎ Melania: nu faci tu dreptate pe lumea asta

! Aţi fǎcut, tu şi bǎrbat-tu - Dumnezeu sǎ-l ierte! - dreptate atâta vreme şi
ce s-a ales ?… Pǎmântul care l-am avut, l-a primit tǎticu’ dupǎ primul
rǎzboi, când s-a întors invalid şi nici un an n-a mai trǎit dupǎ aia… Tu
eşti de pǎrere cǎ asta e lǎcomie ?… Parcǎ şi vǎd ziua când am venit,
atunci: douǎ sute de familii de munteni, un convoi de cǎruţe de nu-i
vedeai capǎtul, cu cǎţel, cu purcel… Aici era câmp liber cât vedeai cu
ochii… Şi, cum am ajuns, ştii ce-au fǎcut ǎi bǎtrâni?…
INSTRUCTORUL: (Intrǎ în cadru; aparte) Nea’ Niţǎ, domnul primar a

înţeles ce vrei… Cel mai bine ar fi sǎ te duci acasǎ. Se întunecǎ, te
apucǎ noaptea pe drum…
P.P. NIŢĂ SNAE: Am ajuns, va sǎ zicǎ… Au fǎcut un foc, cǎ era spre

searǎ şi a ieşit un fluieraş, s-a apucat sǎ cânte şi oamenii sǎ danseze,
de bucurie, în jurul focului… De-acum înainte ǎsta e pǎmântul lor, locul
lor pe lume… Eram copil, mǎ uitam la ei… N-aveam nici de unele, nici o
T i t l u 2 | 349
canǎ cu apǎ n-avea cine sǎ-ţi dea şi ei dansau… Acum ne-am ajuns, da’
copiii se bagǎ sǎ danseze in beci…
P.G.LAURENŢIU: (Intră cu nuntaşi după el)Dom primar, n-o întrebaţi şi

pe ea dacă de bună voie si nesilită...? Că s-a gândit!
PRIMARUL : Dumneata cauţi cearta cu tot dinadinsul? Ce să faceţi cu

pământul, dacă n-aveţi cu ce să-l lucraţi?
P.M.LAURENŢIU şi GENICA : Haideţi, dom’ primar, rezolvaţi-ne şi pe noi!
P.G.INSTRUCTORUL: Dom’ primar, rezolvaţi-ne întâi pe noi cu

ansamblul!
IANCU (Intră) Eu nu mai răspund de nimica, să ştiţi!
P.P.PRIMARUL: Şi până acuma, de ce-ai răspuns, mă? Că toţi aveţi

numai pretenţii, da’ nu răspunde nimeni...!
P.P.IANCU: Dom’ primar, e adevărat că se pleacă în China?
P.P.PRIMARUL: Ce?
P.P.IANCU: Am întrebat dacă-i adevărat că se pleacă în China.
P.P.PRIMARUL: E adevărat.
P.P.IANCU: Şi mie de ce nu mi-aţi spus?
P.P.PRIMARUL: Pentru că am impresia că dumneata n-o să mergi,

domnul Iancu Ionel!
P.P.IANCU: De ce să nu merg? Eu m-am ţinut de treabă la ansamblu,

am muncit...Am cântat, n-am cerut nici un ban...
P.P.PRIMARUL: Asta-i muncă? Să cânţi?
P.P.IANCU: Şi dacă nu cânt eu, pe cine pui în loc?
P.P.PRIMARUL: Pun pe unu’ serios, mă... Pun un magnetofon, şi tu tot

nu pleci!
P.P.IANCU: Şi la magnetofon, cine cântă?

P.P.PRIMARUL: Tu, Iancu Ionel, cine altcineva? Că, ştii ce fac? Te

imprim pe tine, pe magnetofon îl iau şi pe tine te las acasă! Ce crezi tu?
Că pleacă care cum vrea din comuna asta? Că vă duceţi pe acolo şi le
mănânci lebedele la amărâţii ăia...
P.P.IANCU: Ce vorbeşti, dom-le? Frati-miu e în Germania de un an

matale n-a halit aşa ceva! (Iancu iese)
P.G.PRIMARUL: Bă, ţie nu ţi-e ruşine? Ia vino, mă, încoace...Nu ţi-e

ruşine? Mă, n-auzi?
NIŢĂ SNAE : Şi, dom’ primar, eu îţi spun că, dacă nu ne dai pământul
nostru, n-o să vină nimeni să-ţi danseze! O să te duci să dansezi singur
la chinezi! Ascultă-mă ce-ţi spun! (Se aud de afară chiuituri, pocnituri şi
în final, un zgomot asurzitor de geamuri sparte; intră Nevasta)
NEVASTA : George, au spart panoul cu Rambo!
P.P.PRIMARUL: De bună voie şi nesilită de nimeni iei în căsătorie pe

Turtoi Laurenţiu?
P.P.GENICA : Da!
Propunerea de a comprima serialul într-un film de televiziune a

produs modificări importante în scenariu și în decupaj. Au fost
diversificate spațiile de filmare, folosindu-se spațiile reale (interior și
exterior) și spațiile construite ( décor pentru interior în platou). S-a
dezvoltat un alt plan al acțiunii, cel al Senatorului și Cântăreței, creindu-
se secvențe speciale. Camera de filmare a urmărit îndeaproape acțiunea
și personajele, iar miza în scenă a fost radical modificată, ținându-se
cont de necesitățile apărute în urma decupajului specific. Rezultatul final
s-a concretizat într-un film de televiziune de 80 de minute, ale cărui
prime secvențe le atașăm în continuare:
VARIANTA FILM TV - ULTIMUL STINGE LUMINA
SECVENŢA 1
Exterior. O bancǎ în curtea unui spital.

T i t l u 2 | 351
P.P. Transfocator înapoi pânǎ la P.A. Primarul, în halat şi papuci, stǎ de

vorbǎ cu o pacientǎ. Amândoi mǎnâncǎ stixuri.
PRIMARUL : Asta e, doamnǎ dragǎ! Senatorul are imunitate, nevastǎ

şi amantǎ! Toate trei cer sacrificii! Totul a început în timpul unei deplasǎri
în teritoriu a domnului senator Bebe.....
SECVENŢA 2
Interior. O camerǎ de hotel.
P.G. Cadru plonjat. Senatorul şi cântǎreaţa , în pat, dupǎ ...
P.M. Senatorul în prim plan – profil. cântǎreaţa în planul doi.
CÂNTĂREAŢA : Bebe, tu nu mǎ mai iubeşti!
SENATORUL : Ei, asta-i..
CÂNTĂREAŢA : Nu mǎ mai iubeşti ca la început!
SENATORUL : Când, ca la început?
CÂNTĂREAŢA :Ca la începutul mandatului..
Contra plan. P. M. Cântǎreaţa în prim plan profil, senatorul în planul doi.
SENATORUL : Adicǎ cum te iubeam la începutul mandatului?
CÂNTĂREAŢA :Îmi ofereai tot.
SENATORUL : Eu?
CÂNTĂREAŢA :... Sau mǎcar erai dispus sǎ-mi promiţi totul.
P.P.SENATORUL :Dragǎ, nu ai dreptate! Ce-am promis şi nu ţi-am oferit?

La mine promisiunea e sfântǎ! Se poate?
P.P. CÂNTĂREAŢA :Bebe, ştii ceva? Pe mine nu mǎ duci. Am eu faţǎ de

electorat?
P.M. Cântǎreaţa în prim plan profil, senatorul în planul doi.
SENATORUL : Ce vrei sǎ spui?

CÂNTĂREAŢA :Ştii bine... a trecut vara şi pe mine nu m-ai dus nicǎieri.
SENATORUL : N-am avut posibilitatea.
CÂNTĂREAŢA :Da’, Sergiu, de la comisia de agriculturǎ, unde a trimis-o

pe a lui?
SENATORUL : În Grecia..
CÂNTĂREAŢA :Vezi...
SENATORUL : La un amârât de summit despre îngrǎşǎminte.
CÂNTĂREAŢA :Si Bogdan?.. De la Integrare?
SENATORUL : În insulele Baleare ...
CÂNTĂREAŢA :Aha...
SENATORUL : E o masǎ rotundǎ despre gǎurile negre ... o sǎ se facǎ

de râs!
P.P. CÂNTĂREAŢA :Nu, o sǎ se facǎ neagrǎ ... o sǎ se bronzeze pe

banii contribuabililor.. Şi unde? În Baleare! Aştia da parlamentari!
Transfocator înapoi pânǎ la P.M.
SENATORUL : Bine, dragǎ, dar ele sunt nevestele lor...
CÂNTĂREAŢA :Poftim?
SENATORUL : Sunt nevestele lor... E oarecum legal.
Transfocator înainte pânǎ la P.P.
CÂNTĂREAŢA :Nu mǎ aşteptam sǎ spui asta! (plânge)La câte sacrificii

am fǎcut pentru tine! Mi-am ratat cariera la Rapsodia... te-am sprijinit în
campanie cu cântece populare ... chiuia electoratul când te vedea cǎ erai
cu taraful în spate... şi mǎ prezentai Floarea din Grǎdina partidului
T i t l u 2 | 353
nostru. Da’ ce? Partidul vostru mi-a dat bani sǎ fac şcoala popularǎ de
artǎ? Şi acum, dupǎ ce v-am sponsorizat cultural, uite unde am ajuns ...
sǎ-mi reproşezi cǎ nu sunt nevasta ta!
SENATORUL : Dragǎ, tu nu eşti sǎnǎtoasǎ?
CÂNTĂREAŢA :De ce?
SENATORUL : De ce strigi aşa? Vrei sǎ ne trezim cu paparazzi peste

noi?
CÂNTĂREAŢA :Sǎ vinǎ paparazzi! Sǎ vedem atunci!
SENATORUL : Mary, Mary, fii cuminte! Ce Dumnezeu! Şi eu care

aveam o surprizǎ pentru tine!
CÂNTĂREAŢA :Ce surprizǎ?
SENATORUL : Nu spun...
CÂNTĂREAŢA :Un turneu!
SENATORUL : S-ar putea...
CÂNTĂREAŢA :Unde?
SENATORUL : Pe colo, pe dincolo...
CÂNTĂREAŢA :Dacǎ nu-mi spui imediat, ţip!
SENATORUL : Îţi spun cu o condiţie...
CÂNTĂREAŢA :Care?
SENATORUL : Cântǎ-mi-o p-aia care-mi place mie!
P.P. Transfocator înapoi pânǎ la P.A.
CÂNTĂREAŢA: (cântǎ) Hai mândruţo sǎ treci dealu’.... Şi vino la noi cu

calu’...( Senatorul cântǎ cu ea , apoi se dǎ jos din pat şi intrǎ în baie)
Unde te duci?
SENATORUL : La baie...
CÂNTĂREAŢA: Eu mai cânt?
SENATORUL : Cântǎ, cântǎ....
P.M. Senatorul în baie, vorbeşte la telefon: Alo, Petre?
PETRE: (din off) Da, şefu’! Unde sunteţi?
SENATORUL : În teritoriu..
PETRE: (din off) Spor la treabǎ, şefu’!
SENATORUL : Mersi! Ascultǎ! Mǎi Petre, am intrat într-o încurcǎturǎ..

Numai tu poţi sǎ mǎ ajuţi!
PETRE: (din off) Apropo, şefu’, m-a sunat unchiu-meu, Vasile de la

Vaslui .. a întrebat de ... dumneavoastrǎ ... de sǎnǎtate..
SENATORUL : Da, mǎi, sǎ intre la licitaţie c-o câştigǎ ... e vorbitǎ!
PETRE: (din off) O sǎ vǎ dea Dumnezeu sǎnǎtate! Aşa ziceţi ...
Transfocator înainte. Imagine fǎrǎ şarf.
SENATORUL : Uite despre ce este vorba.....
SECVENŢA 2 – Interior. Sala căminului cultural.
Camera mobilǎ. P.D. - O uşǎ pe care scrie: W.C. Transfocator înapoi.

P.M. Un bǎtrân iese din W.C. şi se îndreaptǎ cǎtre o uşǎ pe care scrie:
SALA DE FESTIVITATI. Bǎtrânul intrǎ încet în salǎ şi se aşeazǎ la locul
lui. în timp ce îşi cautǎ un loc, descoperim aşezaţi pe bănci pe membrii
ansamblului de dansuri bătrâneşti al comunei, între care se află bătrânul
Niţă Snae ; Camera se retrage pânǎ la P.G. descoperind prezidiul unde
stau : primarul (care îşi continuǎ discursul), Melania Chircu
(învăţătoare, consilier la primărie şi soacra primarului) şi profesorul
Emilian Sava, instructorul ansamblului. Mişcarea camerei trebuie
sincronizatǎ cu textul discursului ţinut de primar pânǎ la P.P.
PRIMARUL .... şi nu în ultimul rând, preocuparea de a repara

drumul comunal, care cu aceastǎ echipǎ cu care ne aflǎm la conducerea
primǎriei din comuna noastrǎ, de aproape 12 ani, rǎmâne principala
T i t l u 2 | 355
noastrǎ preocupare pe plan local. De aceea, suntem cu toţii aici, ca sǎ

facem un anunţ important pentru comuna noastrǎ…De mulţi ani încoace,
d-voastrǎ, ansamblul nostru de dansuri bǎtraneşti, aţi avut succes la
diferite faze şi concursuri…Dansurile au fost pentru noi o preocupare
se însoare, şi-a gǎsit în felul acesta adevarata lui familie...şi bineînţeles,
Snae!
P.P. Datoritǎ ajutorului pe care l-aţi primit de la primǎrie...
P.P.NIŢĂ SNAE: Da, da....
PRIMARUL : ....aţi avut aşadar mari succese în ţarǎ, iar acum

sperǎm sǎ aveţi aceleaşi succese, ba chiar şi mai mari, dincolo de
hotarele ţǎrii, pentru cǎ iatǎ, care este vestea pe care vreau sǎ v-o dau…
Stop camera mobilǎ.
P.I. Se deschide uşa de intrare în sala de festivitǎţi.Bagǎ capul Iancu

Ionel. În spatele lui se vǎd capetele câtorva tineri care se înghesuie sǎ
intre. Iancu se luptǎ cu ei în timp ce vorbeşte cu primarul.

P.M. Iancule, tu de ce nu eşti aici, la adunare?
P.M.IANCU: (intrǎ în salǎ şi închide uşa întâmpinând rezistenţǎ de la

tinerii de afarǎ)Şi bilete la discotecă cine vinde?... Mama? Îi bag?
IANCU: Treaba dumneavoastră! Să nu ziceţi că nu v-am

spus! Iese Iancu Ionel trântind uşa.
Camera mobilǎ. P.M. Un ţǎran trece peste bǎnci înaintând din ultimul
rând pânǎ în primul rând. Unghiul lui subiectiv.
PRIMARUL: ... Deci, iatǎ care este vestea pe care vreau sǎ v-o dau,
lor... ce e, bre?
ŢǍRANUL(din off) Am venit şi eu mai în faţǎ, cǎ nu prea mai aud!
P.M.NIŢĂ SNAE :Ce?
BĂTRÂNUL : Nu ştiu!
PRIMARUL:Transfocator pânǎ la P.P. Bine!....iară pe noi care e dreptul

nostru , să ne ţină legaţi în lanţ, nu cumva să le murdărim străzile si să
cerşim pe la colţuri.. Noi, care am stat aici la poarta Europei cu sabia în
mână, am ajuns să ne milogim să ne dea voie in casa noastră, pe care
am apărat-o? Eee!
O VOCE DIN SALĂ: Domn’ primar, trebuie să dăm şi noi de mâncare la

păsări!
P.P.NIŢĂ SNAE: Eu n-am muls astǎzi vaca şi porcu’ a ros troaca!
PRIMARUL: Tocmai de aceea, uite ce vreau eu să vă comunic:

Stop - camera mobilǎ.
P.G. Toatǎ asistenţa tace, mutǎ de uimire..
P.M. NIŢĂ SNAE: În China!
P.M. PRIMARUL: Da, nea Niţă, a venit momentul să arătăm lumii că locul
pământesc...Astǎzi dimineaţǎ am primit invitaţia... m-am grăbit să v-o
aduc la cunoştiinţă...aveţi trei săptămâni până la plecare.. timp suficient,
dom’ profesor...
T i t l u 2 | 357
P.P. Emilian Sava dǎ indecis din cap....să vă pregătiţi cum se cuvine, nu

care cumva să ne facem de râs pe-acolo...
INSTRUCTORUL: Domn’ primar , sǎ aranjǎm cu sala pentru repetiţii...
Transfocator înapoi pânǎ la P.I. cu primarul în amorsǎ.
PRIMARUL: O sǎ vorbim sǎ facem un program de repetiţii. Deci…
P.M.NIŢĂ SNAE: Acuma, dacă ne-a chemat in China, poate că n-o să

P.M.PRIMARUL: Numai la mata’ te gândeşti! Ştiţi foarte bine, oameni

buni, că în sală au avut loc, simpozioane, conferinţe…
P.P.NIŢĂ SNAE: Mese…
P.M.PRIMARUL: … mese rotunde pentru educarea tineretului.
P.M.NIŢĂ SNAE: De-aia i-aţi băgat pe tineri să se înghesuie în

beciul căminului, la discotecă.... să se educe pe întuneric!
P.I.Travling lent.

făceam discoteca să fim eficienţi la veniturile proprii , de mult îţi cădea
P.G.În planul ultim, intrǎ, pe uşa dinspre primǎrie, nevasta primarului. Îi

face semn soţului. Primarul se ridicǎ , coboarǎ de la prezidiu şi se
apropie de nevasta-sa. În tot acest timp se iscǎ o controversǎ între
Melania şi Niţǎ Snae, cu participarea celor prezenţi în salǎ.
P.M.NEVASTA: Te aşteaptă, dragă, oamenii! Ce-ai de gând? De azi-

dimineaţǎ, i-ai mai trimis de douǎ ori acasă! Vrei să-i apuce miezul nopţii!
PRIMARUL: Care oameni?
PRIMARUL: Aoleu! Primarul şi nevasta-sa ies.

Nimenea nu-l mai dansează / Şi asta mă întristează!/ Tinerii la discoteci/
ruşine!/ Cola, ginul si bodega, e-al lor Alfa si Omega!/ Nu mai au drag de
SECVENŢA 3 – Înterior. Biroul primarului.
P.A. Ca să oficieze o cununie, ajutat de nevastǎ-sa, primarul îmbracă

haina de la costum (e în adidaşi), îşi pune cravata, diagonala tricoloră, îşi
dă cu deodorant, îşi aprinde o ţigară; toate acestea le face în faţa hărţii
României pe care o priveşte cu ochii mijiţi, într-o admiraţie totală

NEVASTA: De ce crezi cǎ te-a ales tocmai pe tine? Dacǎ urmǎreşte

ceva?
PRIMARUL: Ce?
NEVASTA: Sǎ te schimbe!
PRIMARUL: Pe mine? De ce sǎ mǎ schimbe?
NEVASTA: Nu-ţi dai seama că tu răspunzi?...(intră Laurenţiu, în

planul ultim al cadrului, pe uşa dinspre afarǎ)
P.P.LAURENŢIU : (ieşind) Îmi pleacă acordeonistul, dom’ primar!
P.M.PRIMARUL: Aşteptaţi, măi!
P.P.NEVASTA : Cine mai dansează în ziua de azi aşa ceva? N-ai văzut
la televizor?...Ăştia, oameni bătrâni, ce-nţeleg ei? Dansează de-ale lor,
că aşa au apucat...
P.P.PRIMARUL: Păi, ne-au trimis invitaţie, dragă!

T i t l u 2 | 359
P.P.NEVASTA: Ca să te faci tu de râs, de-aia!...Să te compromiţi...Ce-o

să creadă China când o să vadă boşorogii ăştia? Că aşa arată poporul
român?...
P.A. GENICA (intră în planul ultim al cadrului, pe uşa dinspre afarǎ)

Haideţi, dom’ primar, odată! Ce dracu’! (O vede pe nevasta primarului)
P.P. Săru’ mâna, doamna primar! Aşteptăm, aşteptăm.. (iese)
P.A.NEVASTA : Dacă faci o greşeală? Câţi duşmani ai tu...Gândeşte-te!

Vin alegerile...
LAURENŢIU : (intrǎ în planul ultim al cadrului, pe uşa dinspre

afarǎ)Dom’ primar…
PRIMARUL: Ce e mă?
PRIMARUL: Intraţi, măi, odatǎ!
LAURENŢIU : Pǎi n-auziţi c-am aranjat cu acordeonistul..
LAURENŢIU: Haideţi, mǎi! Vreţi să se roage primarul de noi?
(Nuntaşii intrǎ.)
P.A.Cei doi miri, Laurenţiu şi Genica Turtoi sunt transpiraţi, năuciţi deja;
câteva femei cu sticle de ţuică în mâini, chiuie; printre cei care sunt în
birou, recunoaştem şi câţiva din bătrânii ansamblului care, cu puţin timp
în urmă, erau în sală. Nevasta intrǎ în cadru.
NEVASTA: N-aveţi voie cu pişcoturi de-acasă! Avem noi la

primărie tot ce trebuie contra-cost!
GENICA: Nici cu fundantele?

LAURENŢIU: Haideţi, doamna primar, măcar cu fundantele!
NEVASTA: Cu nimic!
PRIMARUL: Lasă-i dragă, măcar cu fundantele lor!
P.M. Bă, Laurenţiule, tu ai impresia că nunta ta e lucrul cel mai important

din comuna asta?
P.P.LAURENŢIU:Da!
P.P.PRIMARUL: Ei, bravo, îmi place că recunoşti!...
P.I.Oamenii râd, acordeonistul începe să cânte, hărmălaie.
P.M. NEVASTA: Mă, ia termină cu acordeonul! Unde te trezeşti aici? La

de 73,2%, nesimţitule! Ia, toată lumea drepţi! Alinierea! Domnu’ primar,
poftiţi,!
P.M.PRIMARUL: ( Spre unul din bătrânii din ansamblu- cel care nu

auzea bine,- care este şi el de faţă la cununie) Dumneata nu eşti din
ansamblu?
P.P.BĂTRÂNUL: Da!
P.P.PRIMARUL :(strigă): Ce cauţi aici la cununie? De ce nu eşti în

sală la adunare? Ce cauţi aici?!
P.A.BĂTRÂNUL: Păi, eu sunt ta’c’so...Turtoi!
LAURENŢIU: Dânsu’ e tăticu, dom’ primar...
P.M.NEVASTA: Ce ţi-am spus eu? Trimiţi surzii să danseze de nebuni,

pân’ China! (Intră Iancu Ionel, pe uşa dinspre afarǎ)
P.M.IANCU : Ce facem, dom’ primar? Nu pot să-i mai ţin pe ăştia cu

discoteca!
T i t l u 2 | 361
P.P.PRIMARUL : S-aştepte, măi, s-aştepte! !
P.P.NEVASTA: S-aştepte, măi, s-aştepte!
P.M.IANCU : Pǎi eu ce-am spus? S-aştepte, măi, s-aştepte!
SECVENŢA 4 - Interior. Sala de festivitǎţi.
P.P.NIŢĂ SNAE : Iar bărbaţii ce-mi făceau?/ Toată ziua leneveau!/
N-au în buzunar un şfanţ/ Fac tocşouri lângă şanţ/
P.P.NIŢĂ SNAE : Ce să zic despre femei ?/ Parcă-s pupăza din tei/ În loc
de fustă... pantalon/ Se spală doar cu şampon/ Vor tigaie de teflon/ Şi la
P.M. MELANIA: Ia mai lasă-ne Niţǎ Snae, cu poeziile tale! De poezii

P.A. NIŢĂ SNAE: Poezia, dansurile şi muzica, nu sunt date oricui,

Melania!
P.M. MELANIA: Foarte bine! Dacă ţi le-a dat cineva, ţine-le pentru
tine...
P.A. NIŢĂ SNAE: Pe voi, dacă vă-ntreabă cineva cum vă cheamă,
scoateţi buletinul, dar eu, este de-ajuns să arăt poezia mea, care mi-
a fost publicată în ziar, cu poză... (Flutură bucata de ziar)Uite ce scrie
P.P. MELANIA : Puţină modestie n-ar strica! Eu în locul tău aş tace din
gură!
P.I. Travling NIŢĂ SNAE: (urcǎ la prezidiu)Foaie verde, foaie lată, / Cine
a tăcut o dată/ O să tacă viaţa toată!... Ai tăcut între străini, / Ai tăcut între
vecini, / Şi la tine-n bătătură, / Toţi vorbesc, tu taci din gură!.... Foaie
verde de arin/ Şi de vorbim, ce folosim?/ Că, noi vorbim, noi auzim!...
(Aplauze): Foaie verde, foi de ceapă, /Am intrat cu toţi la apă, /Cine
dracu ne mai scapă?
P.G. Ansamblul aplaudǎ frenetic. Melania se ridicǎ de pe scaun.
SECVENŢA 5 - Interior.Biroul primăriei.
P.P.PRIMARUL : (marşul nupţial)Cetăţene Laurenţiu Turtoi!
P.M.BĂTRÂNUL:Da!
P.P.PRIMARUL : Nu, matale, bre! Ce mata eşti Turtoi?
P.M.BĂTRÂNUL:Da! Sunt însurat!
P.P.PRIMARUL : Pǎi tocmai d-aia! (marşul nupţial)Cetǎţene Laurenţiu

Turtoi!
P.M.BĂTRÂNUL:Da!
P.P.PRIMARUL : Taci, bre, cǎ mata eşti însurat!
P.M.BĂTRÂNUL:Da, sunt tut-su’!
P.P.PRIMARUL : Pǎi lasǎ-l sǎ se însoare şi el! Cetǎţene Laurenţiu

Turtoi!
P.M.BĂTRÂNUL:Da!
P.P.PRIMARUL : Luaţi-l şi duceţi-l d-aici! (marşul nupţial) Cetǎţene

Laurenţiu Turtoi, de bună voie şi nesilit de nimeni iei in căsătorie pe
cetăţeana Vârlan Genica?
P.M.LAURENŢIU :Da!
PRIMARUL : Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.I.MELANIA : (intrǎ, pe uşa dinspre salǎ)George!
PRIMARUL : (îi face semn)Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.I.MELANIA : George!
PRIMARUL : Ce e , mamă soacră?

T i t l u 2 | 363
MELANIA: Vino repede că a înnebunit Niţă Snae!
PRIMARUL : Lasǎ-mǎ, mamǎ soacrǎ, cǎ am o cununie de terminat!

Cetǎţeanǎ Vârlan Genica...
P.P.MELANIA: Niţǎ Snae, instigǎ oamenii împotriva regimului!
P.P.PRIMARUL :Eee, ce sǎ spun! Cetǎţeanǎ Vârlan Genica... Ia stai, mǎ!

P.M.GENICA : Dom’ primar?
P.M.PRIMARUL :Ce e?
P.P.GENICA : Ce faceţi? Mă lăsaţi aşa....neîntrebată?
P.P.PRIMARUL : Serviţi nişte fundante, daţi drumu’ la marşul nupţial şi tu

gândeşte-te bine la ce-o sǎ rǎspunzi, că statul ocroteşte familia, da’...
nici chiar aşa!
SECVENŢA 6 - Interior. Sala de festivitǎţi.
P.M.NIŢĂ SNAE:Cui să spui?/ Lu’ dom’ primar?/ Îi spui tu, da’ e-n zadar/
Tu îi spui, el nu te-aude!/ Mai bine spui la....
INSTRUCTORUL:....babe surde!
P.G.PRIMARUL:Ce se-ntâmplă aici, domnule?(Instructorului) Emiliane,

de-aia te-a ţinut statul în facultate? Patru ani...
INSTRUCTORUL:.... cinci!
P.M.PRIMARUL:Ca să asmuţi câinii din sat cu strigături? Eu v-am lăsat

ca să discutaţi, să vă organizaţi, să vedem ce probleme sunt...
P.M.NIŢĂ SNAE:Ce să mai discutăm, dom’ primar? Nu mai avem ce

discuta!
P.M.PRIMARUL : De ce, bre, eu ce-am făcut?
P.M.NIŢĂ SNAE : Aia e! Că n-ai facut şi nu faci nimic! De câte ori vin la
primărie să-mi dai pământul, care-i al meu, ori n-ai timp, ori îmi zici să te
NIŢĂ SNAE : Dacă nu ne daţi pământul nostru, nu mai vine nimeni să

danseze!

P.M.IANCU: (apare în uşǎ, luptându-se cu grupul de tinerii care vrea

sǎ pǎtrundǎ în salǎ) Ce facem, dom’ primar? Le dăm drumul să intre?
(iese luat de val)
P.I.PRIMARUL: De unde să vă dau eu pământ, bre? De la mama? Tot

NIŢĂ SNAE: Da? Da’ cum se face că, pământul ăsta care ne-a
încăput pe toţi, acuma nu ne mai încape?
MELANIA : De lăcomie, de-aia nu vă mai încape!
P.P.NIŢĂ SNAE:Tu îmi zici mie de lǎcomie ?!…
P.P.MELANIA: Ştie toatǎ cǎ la colectivizare, ai fost ultimul care ai dat

pǎmântul, cel mai rǎu dintre toţi ! Acuma ai fost primul care l-ai cerut
înapoi…
P.P.NIŢĂ SNAE: Ascultǎ, Melania...
P.P.MELANIA: La oamenii care n-au nici o palmǎ de pǎmânt, sau la

tineri, nu te gândeşti ?
P.M.NIŢĂ SNAE: Ascultǎ Melania: nu faci tu dreptate pe lumea asta ! Aţi

fǎcut, tu şi bǎrbat-tu - Dumnezeu sǎ-l ierte! –
P.G.TOŢI Dumnezeu sǎ-l ierte!
P.M.NIŢĂ SNAE: Alege- se-ar prafu’! pe unde o fi acum...
INSTRUCTORUL: Bre, nea Niţǎ...
NIŢĂ SNAE: ....aţi fǎcut, zic, dreptate atâta vreme şi ce s-a ales ?…
Pǎmântul care l-am avut, l-a primit tǎticu’ dupǎ primul rǎzboi, când s-a
T i t l u 2 | 365
întors invalid şi nici un an n-a mai trǎit dupǎ aia… Tu eşti de pǎrere cǎ
asta e lǎcomie ?…
P.P. Parcǎ şi vǎd ziua când am venit, atunci: douǎ sute de familii de ...
români, un convoi de cǎruţe de nu-i vedeai capǎtul, cu cǎţel, cu purcel…
Aici era câmp liber cât vedeai cu ochii…
P.M.Primarul face semn instructorului.Şi, cum am ajuns, ştii ce-au fǎcut

ǎi bǎtrâni?…
INSTRUCTORUL: (Intrǎ în cadru care se lǎrgeşte pânǎ la P.M; aparte)

Nea’ Niţǎ, domnul primar a înţeles ce vrei… Cel mai bine ar fi sǎ te duci
acasǎ. Se întunecǎ, te apucǎ noaptea pe drum…
P.M.NIŢĂ SNAE: Am ajuns, va sǎ zicǎ…
P.M. Instructorul şi primarul comenteazǎ.
P.M.NIŢĂ SNAE: (cadrul se strânge lent pânǎ la P.P.)Au fǎcut un foc, cǎ

era spre searǎ şi a ieşit un fluieraş, s-a apucat sǎ cânte şi oamenii sǎ
danseze, de bucurie, în jurul focului… De-acum înainte ǎsta e pǎmântul
lor, locul lor pe lume… Eram copil, mǎ uitam la ei… N-aveam nici de
unele. Nici o canǎ cu apǎ n-aveau - cine sǎ-ţi dea ? – da’ fluierasu’
cânta şi ei dansau… Acuma copiii se bagǎ sǎ danseze in beci…
P.A.LAURENŢIU :(Intră cu nuntaşi după el, pe uşa dinspre biroul

primarului) Dom primar, n-o întrebaţi şi pe ea dacă de bună voie si
nesilită...? Că s-a gândit!
P.M.PRIMARUL:Dumneata cauţi cearta cu tot dinadinsul? Ce să faceţi cu

pământul, dacă n-aveţi cu ce să-l lucraţi?
P.M.GENICA : Haideţi, dom’ primar , rezolvaţi-ne şi pe noi!
P.A.INSTRUCTORUL:Dom’ primar, rezolvaţi-ne întâi pe noi cu

ansamblul!
P.M.IANCU ( Bagǎ capul pe uşa dinspre afarǎ, disperat) Eu nu mai

răspund de nimica, să ştiţi!
P.P.PRIMARUL: Ce vreţi, mǎ?

P.G. (Toţi vorbesc deodatǎ.)
P.P. Şi până acuma, de ce-ai răspuns, mă? Că toţi aveţi numai

pretenţii, da’ nu răspunde nimeni...!
P.M.IANCU: (inchide uşa şi intrǎ în sala de festivitǎţi)Apropo, dom’

primar, e adevărat că se pleacă în China?
PRIMARUL: Ce?
P.M.IANCU: Am întrebat dacă-i adevărat că se pleacă în China.
P.M.PRIMARUL: E adevărat.
(off)IANCU: Şi mie de ce nu mi-aţi spus?
PRIMARUL: Pentru că am impresia că dumneata n-o să mergi,

domnul Iancu Ionel!
P.P.Travling pe deplasarea lui Iancu cǎtre primar.
IANCU: De ce să nu merg? Eu m-am ţinut de treabă la
ansamblu, am muncit...Am cântat, n-am cerut nici un

ban...
P.M.PRIMARUL: Asta-i muncă? Să cânţi?
IANCU: Şi dacă nu cânt eu, pe cine pui în loc?
PRIMARUL: Pun pe unu’ serios, mă... Pun un casetofon, şi tu tot nu

pleci!
IANCU: Şi la magnetofon, cine cântă?
PRIMARUL: Tu, Iancu Ionel, cine altcineva? Că, ştii ce fac? Te

imprim pe tine, pe casetofon îl iau şi pe tine te las acasă!
IANCU: Atunci sǎ-mi plǎteşti drepturi de autor!
PRIMARUL: Ce crezi tu? Că pleacă care cum vrea din comuna

asta? Că vă duceţi pe acolo şi le măncaţi lebedele la amăraţii ăia...
IANCU: Ce vorbeşti, dom-le? Frati-miu e in Germania de un an

T i t l u 2 | 367
matale n-a halit aşa ceva! ( Iancu iese. Este întâmpinat cu strigǎte,
fluierǎturi, proteste)
P.I.PRIMARUL: Bă, ţie nu ţi-e ruşine? Ia vino, mă, încoace...Nu ţi-e

rușine? Mă, n-auzi?
NIŢĂ SNAE : Şi, dom’ primar, îţi mai spun şi eu ceva că, dacă nu ne
dai pământul nostru, n-o să vină nimeni să-ţi danseze! O să te duci să
dansezi singur la chinezi! Ascultă-mă ce-ţi spun! Haideţi, fraţilor! ( Se
aud de afară chiuituri, pocnituri şi în final, un zgomot asurzitor de
geamuri sparte; intră Iancu)
IANCU : Eu v-am spus! Au spart panoul cu Rambo!
P.P.PRIMARUL: De bună voie şi nesilită de nimeni iei in căsătorie pe

Turtoi Laurenţiu?
P.P.GENICA : Da!
În tentativa de a oferi studenților un material cât mai concludent

pentru lucrarea practică pe care urmează să o realizeze, am folosit
același material dramaturgic, modificat în funcție de formatele respective.
Considerăm că un astfel de exercițiu îi va deprinde pe viitori profesioniști
de televiziune cu rigorile de creație specifice televiziunii. De asemenea
avem convingerea că rezultatele obținute în urma parcuregrii acestei
teme de practică vor constitui baza viitoarelor teme, prin care studenții
vor face pasul către realizarea propriuzisă a formatelor respective. În
munca ulterioară, care va constiuti obiectul unei alte teme de practică, o
echipă formată din scenariști, redactori, actori, regizori, scenografi,
operatori, maeștrii de sunet și lumină, tehnicieni, editori de montaj vor
produce opere viabile pentru un produs de televiziune de calitate.
STIINTELE COMUNICARII
LUCRARE PRACTICĂ NR. 1
LPSC-1. Prezentarea generală a televiziunii partenere TVT
89– “SIMTE LIBERTATEA!”
1. Tema lucrării
Prezentarea generală a televiziunii partenere TVT 89 – “SIMTE
LIBERTATEA!”

Cunoaşterea potenţialului loc de muncă, cu tot ceea ce presupune o
televiziune, cunoaşterea echipei de jurnalişti, a publicului căruia i se
adresează, precum şi a situaţiei economice a televiziunii respective.
3. Descrierea lucrării de laborator

SCURT ISTORIC
TVT’89 a fost prima staţie de televiziune privată din România şi a rămas

în constiinţa publicului din vestul ţării, drept primul canal tv prin care
cetăţenii Banatului s-au manifestat liber în primele zile ale revoluţiei
române. Managementul defectuos, care a făcut ca resursele materiale
să scadă dramatic, au dus în anul 1997 la dispariţia postului din peisajul
mass-media timişorene.
PREZENTARE
După 10 ani de pauză, TVT’89 a revenit în anul 2008 în inimile

publicului din vestul ţării, cu o nouă echipă, un nou acţionariat şi, cum
era firesc, cu o nouă ofertă de programe.
Planificarea investiţiei a pornit de la analizarea concurenţei de pe

piaţa audiovizuală regională. Rezultatele au arătat că oferta celorlalte
posturi de televiziune din regiune nu răspunde tuturor cerinţelor şi
intereselor publicului, lăsând loc pentru inserţia cu succes a unei noi
oferte. Astfel, s-a purces la drum, timp de un an pregătindu-se revenirea
pe piaţă a televiziunii TVT 89.
T i t l u 2 | 369
Departe de a minimaliza importanţa şi valoarea competitorilor

direcţi, TVT’89 a reuşit să ocupe nişa lăsată liberă de aceştia, realizând
un program care să satisfacă pretenţiile şi nevoile comunităţii din
regiunea de vest.
Ca viziune editorială, TVT’89 este un post de televiziune echilibrat,

puternic şi modern, orientat cu precădere pe producţia de ştiri, reportaje,
talk show-uri în direct, emisiuni culturale, economice, sportive, de
divertisment şi filme documentare.
TVT’89 se adresează cu precădere publicului tânăr şi adult, dinamic

şi adaptabil la o realitate în permanentă schimbare.
Staţia emite prin satelit şi prezintă evenimente din viaţa comunităţii

din judeţele Timiş, Arad, Caraş Severin, Mehedinţi , Hunedoara, Bihor, şi
nu numai.
TVT’89 este o investiţie privată, care realizează un serviciu public,

în spiritul libertăţii de exprimare, după cele mai exigente reguli
jurnalistice şi ale bunului simţ. Politica editorială a postului se pliază pe
nevoile cetăţeanului. Ea poate fi definită ca fiind echilibrată şi
echidistantă.
ECHIPA
TVT’89 se bazează în acest moment pe un colectiv cu o experienţă

de peste 10 ani în audiovizual. Acestei echipe i s-au alăturat jurnalişti
tineri, în general studenţi din cadrul universităţilor timişorene.
Echipa TVT’89 respectă întodeauna nevoia de informare nealterată

şi cunoaştere a publicului telespectator.
TVT’89 a atras în echipa sa profesioniştii din regiune.

Corespondenţii nostri regionali transmit zilnic ştiri şi informaţii din vestul
şi sud-vestul ţării. Cu toţii au pregătire universitară (cu excepţia celor
care sunt în perioada studiilor superioare), Toţi jurnaliştii de astăzi ai TVT
89 au participat la diferite stagii de pregătire, în vederea completării
cunoştinţelor în domeniul audiovizual.
PUBLICUL ŢINTĂ
TVT’89 se adresează cu predilecţie tinerilor şi adulţilor, dar nu sunt

neglijate nici persoanele de vârsta a treia. Prin programele realizate şi
prezentate, TVT 89 se îndreaptă către publicul cu un nivel de pregătire
mediu şi superior, un public larg, cu gusturi variate, activ şi dornic să fie
cât mai bine informat.
SITUAŢIA ECONOMICĂ
Deschiderea postului TVT’89 a înseamnat o investiţie de peste

1.500.000 de euro, din care peste 500.000 de euro au fost alocaţi
construirii unei clădiri moderne, destinată exclusiv pentru activităţi
specfice unui post de televiziune. Echipamentele HD şi dotările necesare
unui post de televiziune modern depăşesc 1.000.000 de euro.
PREZENTAREA ECHIPEI REDACTIONALE
Pentru a putea crea o ştire, un reportaj, o emisiune este nevoie de

cunoaşterea departamentelor dintr-o televiziune, caracteristicile fiecărui
departament, precum şi fiecare meserie în parte. După însuşirea
cunoştinţelor teoretice, se trece la realizarea propriu-zisă a materialului
jurnalistic, trecând , pas cu pas, prin unul din următoarele departamente:
Departamentul de ŞTIRI
Departamentul de ştiri este format din 10 echipe mobile, formate

din reporteri şi cameramani. Pe lângă staţia din Timişoara, TVT’89 are
birouri de presă în Arad, Reşiţa, Deva şi Drobeta Turnu Severin,
asigurând astfel, acoperirea regională a celor mai importante evenimente
ale zilei.
La TVT’89 realitatea este exprimată riguros, asigurând

telespectatorilor o informare corectă, imparţială şi echidistantă.
Departamentul de ştiri realizează în fiecare zi patru ediţii de ştiri

regionale, abordând subiecte de interes pentru comunităţile din cele
şase judeţe ale ţării: Timiş, Arad, Caraş Severin, Mehedinţi, Bihor şi
Hunedoara.
Tot în cadrul departamentului „Ştiri”, activează şi un mini

departament „Sport”, care asigură, zilnic, informaţii sportive privind toate
T i t l u 2 | 371
disciplinele active în partea de vest a României. Evenimentele cu un

mare impact la public sunt transmise în direct, oferind astfel
consumatorilor de televiziune, cu predilecţie iubitorilor de sport,
posibilitatea de a urmări toate evenimentele majore din zonă.
Departamentul de PRODUCŢIE – PUBLICITATE
Departamentul producţie - publicitate se ocupă de concepţia şi

realizarea videoclipurilor şi a filmelor de prezentare. Echipa lucrează
împreună de zece ani şi a realizat până în acest moment producţii pentru
Coca Cola, Linde Gaz, Mondo Plast, Retim Ecologic Service,
Continental, BCS, Uzina de Vagoane Arad, AUTO-CLUB, PRO-CAR,
Camille Internaţional Canada, Schuring-Germania, Mondo Style, AEM,
Casa Auto Mercedes etc.
Departamentul de PROGRAME
TVT’89 a creat o strategie de programe, care se bazează pe

necesităţile şi nevoia de informare a publicului din regiunea de Vest.
Grila de programe este realizată în jurul celor patru ediţii de ştiri
regionale, transmise în direct de luni până sâmbătă de la orele 8:00,
18:00, 20:00 şi 22:00.
Publicul din regiunea de vest a ţării, poate viziona la TVT’89, talk

show-uri în direct, cu caracter cultural, economic, sportiv, emisiuni de
divertisment, programe pentru minorităţi, filme documentare, filme
seriale, reportaje şi transmisiuni sportive din mijlocul evenimentelor, care
au loc în regiune. Grila de programe este acoperită în proporţie de 60%
cu producţii proprii şi 40% cu producţii contractate de la distribuitori
externi.
În afara unui procent rezervat parteneriatelor, producţia se

desfăşoară în cea mai mare parte in-house, iar politica de achiziţii de
programe este limitată.
Principalele emisiuni:
Cronica zilei - de luni până vineri, ora 21,00. Este o emisiune

informativă, desfăşurată într-un cadru elegant, cu politeţuri măsurabile,
dar şi cu incisivitate obiectivă. De luni până vineri, de la ora 21:00
încercăm să aducem în căminele tuturor celor care aleg să ne

urmărească, cel mai important eveniment al zilei respective.
Cronica zilei nu urmăreşte, cu orice preţ senzaţionalul şi nici nu şi-a

propus să “demoleze” oameni şi instituţii, ci pur şi simplu intenţionează
să reliefeze viaţa noastră de zi cu zi, cu bune şi rele şi, de ce nu, să-i şi
“urecheze”, atunci când situaţia o impune, pe cei care prin ceea ce fac
sau prin ceea ce nu fac, ne creează greutăţi, deservicii, disconfort.
Lucrurile rele şi, deopotrivă, cele bune sunt dezbătute în studiourile

TVT 89 cu “actorii” principali ai evenimentelor cu pricina şi ajung la
dumneavoastră nealterate, nedirecţionate şi neretuşate. Tocmai de
aceea, mai ales în vremurile pe care le trăim, “Cronica zilei” vine înspre
dumneavoastră nu doar cu subiecte incendiare (care în general au o
tentă negativă), ci şi cu excelenţe profesionale şi morale locale. Cronica
zilei spune NU subiectelor care duc la tâmpirea colectivă şi la
propagarea cu neruşinare a prostului gust.
Bună dimineaţa – De luni până vineri, în intervalul orar 07,00 –

10,00. Fiecare dintre noi îşi doreşte să înceapă ziua cât mai bine posibil.
Vrem să prevenim orice incident nefericit care ne-ar putea strica ziua.
Înainte de a merge la servici, primim informaţii utile din vestul ţării, direct
de la surse. TVT 89 prezintă la prima oră ştiri calde din regiune, revista
presei, informaţii despre vreme, info-utile, trafic regional şi horoscop şi
are zilnic invitaţi care îi ăcarcă pozitiv pe telespectatori.
Audienţă regională - marţi, de la ora 23,00. TVT 89 te pune faţă

în faţă cu primarul comunităţii în care trăeşti. Vei înţelege mai bine ce se
întâmplă în primării şi, mai ales, ce decid aleşii pentru tine. Petronela
Axinte vă propune o serie de subiecte care ne frămâtă pe toţi, în fiecare
zi: drumuri, deşeuri menajere, servicii sociale, birocraţie, proiecte,
licitaţii... mascate, management... defectuos. Audiţienţă regională este
mai mult decât un talk show de televiziune. Este o punte de legătură
între cetăţeni şi cei pe care i-au ales.
Masa presei - luni, de la ora 23,00 - Competiţie, performanţă,

talent, dedicaţie, viteză, acţiune, degringoladă, contradicţie. La Masa
presei se dezbat subiecte actuale din lumea sportului. TVT 89
promovează în această emisiune toate ramurile sportive, promovează
performanţa şi elitele din acest minunat domeniu.
T i t l u 2 | 373
Sănătate curată - miercuri, de la ora 17,00. Sănătate curată este o

emisiune săptămânală, în care se dezbat teme de actualitate din lumea
medicală şi sunt prezentate noutăţi în domeniu, metode moderne de
tratament şi diagnosticare. În fiecare ediţie, telespectatorii pot adresa
întrebări în direct invitaţilor din emisiune.
Portret – duminica, ora 20,00. Scriitori, actori, artişti plastici,

politicieni, sportivi, muzicieni… şi nu numai. Personalităţi şi oameni
remarcabili care au ceva de spus sau care şi-au lăsat amprenta asupra
societăţii. Emisiunea Portret aduce aceşti oameni mai aproape de noi, ca
să îi cunoaştem mai bine. Vom afla poveştile lor de viaţă, cu realizări şi
eşecuri, bucurii şi regrete, familie şi carieră. Îi vom surprinde în mediul
lor, acasă sau la birou, pe scenă, în atelier, în fotografiile din copilărie...
O poveste şi un cântec - vineri, ora 23,00. O poveste şi un

cântec este o împletire de cântece minunate, cu poveşti interesante din
viaţa interpreţilor de muzică populară.
Poveşti de dragoste, poveşti triste, întâmplări inedite, secrete bine

ascunse, vor dezvălui interpretul atât ca om, cât şi ca artist. Îl puteţi
vedea şi într-o altă postură, diferită de cea cu care eraţi obişnuiţi până
acum. Puteţi dialoga cu invitatul în direct prin intermediul telefonului.
Izvor de cântec - sâmbătă, ora 21,00. Un izvor de cântec, joc şi

veselie vă bucură sufletele în fiecare sâmbătă seara începând cu ora
21.00. Luminiţa Istodor vă oferă cântece minunate, din toate zonele ţării,
care pătrund în casele dumneavoastră, aducându-vă un strop de
bucurie.
Prin intermediul nostru puteţi oferi dedicaţii muzicale persoanelor

iubite, în direct prin telefon sau prin scrisorile trimise pe adresa redacţiei
noastre.
Cronica săptămânii – duminică, ora 18,00. TVT 89 prezintă

telespectatorilor o retrospectivă a săptămânii, a celor mai importante
evenimente petrecute în vest.
Armonii simfonice – sâmbătă, ora 15,00. Se adresează iubitorilor

muzicii culte. Armonii simfonice prezintă cele mai reprezentative
momente din concertele susţinute de artiştii Filarmonicii Banatul din
Timişoara, dar şi a invitaţilor din străinătate.
Regia de emisie:
- se realizează regia de producţie şi cea de emisie (MCR) – se transmit

emisiunile în direct sau cele înregistrate, plus ştirile
- se stochează, paţial, materialele difuzate – materialele montate în linia

de montaj, materialele înregistrate, materialele transmisiilor în direct,
materialele ce urmeză a fi difuzate în reluare
Editare imagine
TVT 89 are 5 linii de montaj:
- se descarcă materialele filmate pe teren
- se înregistrează sunetul (vocea), se realizează comentariul
- se editează materilalele video şi audio
- se exportă materialele în regia de emisie
- se aleg şi se arhivează materialele care prezintă interes
TVT’89 a investit de la început în echipamente de ultimă generaţie.
Dotarea tehnică se bazează pe noul sistem HD. În acest moment, toate
departamentele sunt dotate cu aparatură performantă, în pas cu noile
cerinţe din domeniu.
Echipamentele pentru producţie şi post producţie sunt non lineare,

iar emisia este parţial automatizată.
La finalul stagiului de practică, studentul să cunoască temeinic tot
ceea ce înseamnă şi presupune o televiziune.

Proiectul TVT 89 a continuat şi în acest an (2011) cu achiziţionarea
pachetului majoritar al Radio Televiziunii Arad şi semnarea unui contract
de afiliere cu staţia UNU TV din Deva. Acest lucru ne va da posibilitatea
să reconfigurăm atât structura postului TVT 89, cât şi formatele
T i t l u 2 | 375
producţiilor. La TVT 89 telespectatorii nostri vor avea posibilitatea să

urmărească duplex-uri pe axa Timişoara , Arad, Hunedoara din mijlocul
comunităţilor din regiune. Telespectatorii TVT 89 vor putea urmări
producţii inedite cu locuri şi oameni din Vest. În dezbaterile publice
realizatorii emisiunilor vor aborda subiecte care îi privesc pe
telespectatori în mod direct. Cu alte cuvinte TVT 89 se va transforma
într-un post regional divers, cu specific regional 100%.
Dat fiind acest proiect de anvergură, este foarte posibil ca unii

dintre practicanţi să-şi găsească un loc de muncă tocmai la televiziunea
unde au făcut stagiul de practică, în cadrul acestui proiect.

LPSC-2. Prezentarea fluxului de producţie al unei emisiuni TV
1. Tema lucrării:
Prezentarea fluxului de producţie al unei emisiuni tv, de la idee la

imaginea montată.
2. Obiectivul lucrării de practică:
Însuşirea eficientă şi rapidă a etapelor şi a regulilor de redactare şi

realizare a unei emisiuni tv; câştigarea abilităţilor practice de orientare şi
de desfăşurare în teren a reporterului şi a echipei de filmare.
3. Descrierea lucrării de laborator:
Prezentarea principalelor concepte şi etape de lucru din fluxul de

producţie; depalsarea echipei de filmare la locul evenimentului;
întoarcerea la redacţie; redactarea şi montarea materilului fimat.
4. Echipamente utilizate:
Resurse umane: reporter, cameraman, electrician, sunetist, şofer.

Resurse tehnice: cameră video digitală, echipament electric şi de
captare a sunetului.
Fie că este vorba despre o ştire de 50 de secunde , care va fi

integrată într-un jurnal zilnic sau de o emisiune autonomă, de 26
deminute, fluxul de producţie, de la idee la imaginea procesată şi
difuzată este, în mare, acelaşi, dar cu diferenţe de durată de
documentare şi de elaborare şi, bineînţeles cu diferenţe semnificative în
privinţa resurselor umane, tehnice şi bugetare.
În mod evident, o emisiune de televiziune care se difuzează cu

frecvenţă determinată în grila curentă de programe va beneficia de un
buget de producţie autonom şi de o echipă proprie de producţie, din care
fac parte mai mulţi profesionişti de televiziune decât în cazul unei ştiri.
Etapele fluxului de producţie sunt însă următoarele, în ambele cazuri:
idee sau eveniment din actualitate – documentare – deplasarea echipei
în teren – captarea de imagini – întoarcerea în redacţie şi
T i t l u 2 | 377
postprocesarea materialului (editare de imagine, comentariu, ilustraţie

muzicală)
Excepţie de la acest flux fac emisiunile de dezbare sau talk-show,

realizate în platoul de telviziune şi, în unele situaţii, documentarul amplu
pentru televiziune, a cărui elaborare include obligatoriu o etapă de
prospecţie a incintelor în care urmează să se desfăşoare filmările,
consultarea mai multor experţi, în funcţie de subiectul abordat şi o
anumită prospectare a protagoniştilor care urmează să interacţioneze în
filmul ce va fi realizat.
Vom discuta succint etapele de elaborare ale unei emisiuni de

televiziune, cu precizarea că mai multe detalii despre desfăşurarea
acestui flux se găsesc în capitolele consacrate în particular interviului şi
reportajului pentru televiziune.
Documentarea asupra subiectului
Primul pas în producţia oricărui material de televiziune, de la cele

mai elaborate la cele mai simple materiale, este documentarea asupra
subiectului. Documentarea are rostul de a familiariza reporterul cu istoria
temei sau a personajelor, ce intenţii sau interese au generat subiectul
respectiv, cine contează în desfăşurarea sa, ce perspective de
dezvoltare are subiectul respectiv etc.
Există o regulă a documentării în jurnalism: se spune că, atunci

când abordează un subiect, oricare ar fi el, ziaristul trebuie să ştie cel
puţin 50% din cât ştie interlocutorul său, care este specialist în domeniul
respectiv.
Dacă reporterul este suficient de bine informat despre subiectul pe

care îl acoperă, atunci când merge la locul faptei, sesizează ceea ce
este relevant în subiectul în cauză, ştie cui să se adreseze, înţelege care
este logica subiectului. Fără documentarea „de acasă”, te trezeşti la
filmare într-o stare de agitaţie a actorilor evenimentului, care nu au
dispoziţia necesară pentru a explica ziariştilor despre ce este vorba, fiind
preocupaţi de derularea evenimentului şi nu de mediatizarea sa
(evenimentul are cel mai adesea propria lui logică, străină nevoilor
reporterului).
Dacă reporterul este bine documentat, poate sesiza care este mesajul
cel mai important, intenţia materialului său.
Concret, sursele de documentare sunt:
 „sfântul” Google – este cea mai accesibilă şi complexă sursă de

documentare despre persoane, instituţii, teme în dezbatere etc.;
 agenţiile de presă disponibile pe site-ul intern al TVR;
 site-urile periodicelor din România (facilitatea Arhivă);
 biblioteca SRTv şi secţia de documentare a Direcţiei Ştiri, alte

biblioteci mari din Bucureşti;
 „Calendarul zilei” disponibil pe site-ul TVR;
 filmoteca SRTv, Arhiva de Imagini a Direcţiei Ştiri, banca de imagini

şi stocajele Jurnalului Cultural;
 parteneri externi implicaţi – personalităţi, instituţii, agenţii, ONG-uri

alte organizaţii – care vor fi contactaţi special pentru obţinerea de
informaţii inside sau material video (fotografii, înregistrări de arhivă
s.a. din zestrea proprie);
Participarea la evenimentul propriu-zis reprezintă ultima etapă –

foarte importantă – a documentării. Acolo se află informaţiile cele mai
proaspete şi consistente, elemente de culoare, de culise şi alte informaţii
„fierbinţi”;
Definirea intenţiei de comunicare
Atunci când editează un material (text, sunet, montaj de imagine)

reporterul trebuie să îşi pună o întrebare esenţială:
Cu ce rămâne telespectatorul după vizionarea materialului ?
Echipei trebuie să îi fie clar că, dincolo de informaţiile comunicate

de un material de televiziune, telespectatorul rămâne, la final, cu o
impresie subiectivă – o senzaţie de identificare sau de respingere, de
mulţumire sau revoltă, de dorinţă de a afla mai multe, de satisfacţie
morală, intelectuală, estetică sau, dimpotrivă, de insatisfacţie etc.
T i t l u 2 | 379
Dacă, după vizionarea reportajului, telespectatorul rămâne cu o

informaţie, cu o impresie, cu o senzaţie, dacă materialul îl pune pe
gânduri, atunci v-aţi atins scopul ! Vă apreciază pe voi ca reporteri,
apreciază programul pe care îl semnaţi şi este tentat să revină pe postul
de televiziune care l-a difuzat.
De aceea, este esenţial să vă gândiţi care este intenţia de

comunicare a materialului vostru şi, de aici, care ar putea fi mesajul pe
care doriţi să îl transmiteţi telespectatorilor. Odată definite intenţia şi
mesajul, încercaţi să le construiţi cu mijloacele care vă stau la îndemână.
Mixul de ingrediente pe care se construieşte acest mesaj cuprinde:

calitatea informaţiei pe care o livraţi şi logica în care o ordonaţi,
corectitudinea textului, imaginile ofertante, logica succesiunii de imagini,
acurateţea montajului, durata cadrelor şi ritmul tăieturilor la montaj,
calitatea vocii şi lecturii, ilustraţia muzicală.
Dincolo de aceste ingrediente, este talentul !
Deci, nu uitaţi: trebuie să îl prindeţi pe telespectator în mrejele voastre!
Lucrul cu echipa de filmare
Afirmaţia „televiziunea este o muncă de echipă”, chiar dacă este

evident banală, are efecte asupra calităţii materialelor difuzate.
Televiziunea fiind în principal „imagine”, reporterul, oricât de deştept şi
informat, este neputincios, dacă imaginile sunt de proastă calitate sau
neadecvate. Relaţia cu operatorul de imagine, electricianul, sunetistul şi
chiar şoferul este vitală pentru calitatea produsului finit.
Înaintea plecării sau măcar pe drumul spre locul de filmare,

reporterul trebuie să explice cât mai precis cameramanului în ce constă
evenimentul, ce anume trebuie să scoată în evidenţă imaginile, care este
intenţia materialului, ce durată va avea, cine sunt personajele pe care
trebuie să le urmărească sau să le intervieveze etc. Un asemenea dialog
cu operatorul de imagine ridică „statutul” reporterului în ochii membrilor
echipei!
Un reporter cu experienţă îi cere cameramanului ce tipuri de planuri

să înregistreze, ce tip de cadratură sau mişcare a obiectivului, ce durată
să aibă cadrele, ce racorduri să tragă etc.
În general, reporterii fără experienţă au dificultăţi în a stabili o

relaţie firească cu echipa. Se jenează să îi ceară cameramanului
anumite lucruri specifice sau, pur şi simplu, nu ştiu ce să-i ceară.
Rezultatul: cameramanul face ce îl taie capul sau nu îşi dă interesul. Şi
dacă materialul iese prost, nu operatorul este de vină, ci reporterul!
Insist asupra acestui aspect hotărâtor! Nici nu ştiţi câte surprize

plăcute vă poate face un cameraman căruia i-aţi stârnit interesul pentru
subiectul vostru !
Vizionarea materialului filmat
Imediat după întoarcerea de la filmare, cât încă vă mai sunt

proaspete în memorie impresiile şi informaţiile de la filmare, vizionaţi
materialul filmat în două rânduri:
 la prima vizionare, urmăriţi imaginile cele mai ofertante, pentru a şti

ce cadre merită să fie introduse în materialul final. Notaţi aceste
cadre unul sub altul, cu o scurtă descriere. Ascultaţi de asemenea
sincroanele înregistrate, pentru a vedea care sunt cele mai
consistente şi care sunt corespunzătoare şi din punctul de vedere
al imaginii (adeseori, un interlocutor care spune lucruri inteligente,
nu va putea fi utilizat dacă imaginea este proastă, fără lumină, cu o
încadratură nepotrivită, cu o captare de sunet proastă). Listaţi, de
asemenea, aceste sincroane, cu o scurtă descriere. Alegeţi apoi
care sunt cadrele şi sincroanele pe care doriţi să le folosiţi în
montaj.
 La a doua vizionare, cronometraţi cu precizie durata cadrelor şi a

sincroanelor şi notaţi pentru fiecare minutele de început şi de
sfârşit pe lista alcătuită la prima vizionare. Scoateţi textul exact de
la începutul şi de la sfârşitul sincroanelor. Această operaţiune este
necesară pentru redactarea textului de comentariu (racordurile
comentariu-sincron).
Vizionarea materialului filmat vă asigură un material de bună

calitate şi vă scuteşte de alergatul pe casetă în căutarea unui plan care
să se potrivească cu ceea ce aveţi nevoie.
Însumaţi apoi minutajul pentru fiecare cadru şi sincron, pentru a

avea o idee despre durata materialului. Dacă suma este mai mare,
T i t l u 2 | 381
eliminaţi cadrele şi sincroanele la care puteţi renunţa, fără a afecta

informaţiile utile şi mesajul (intenţia) materialului.
Redactarea textului
Redactarea textului se face respectând două principii:
 să fie congruent cu imaginea pe care se pune sunetul. Regula

generală a redactării textului pentru televiziune este aceea că
textul se subordonează imaginii. Adică, în funcţie de imaginile
alese, se redactează un text care „susţine” sau pune în valoare
imaginea („textul pe sub imagine”). Sunt situaţii, nu rare, în care
informaţiile şi ideile textului sunt cele mai importante şi atunci
trebuie căutate acele imagini care „susţin” textul („imagine peste
text”). Cele două tipuri de relaţie între text şi imagine pot fi
identificate pe Discovery Channel.
 să redea toate informaţiile şi ideile selectate ca fiind relevante

conform sinopsisului şi intenţiei materialului
 Spre deosebire de presa scrisă, telespectatorul nu are posibilitatea

de a reveni pe text şi a înţelege ce a vrut să spună autorul.
De aici decurg câteva reguli:
 limbajul din audiovizual trebuie să fie intens „oralizat”. Scrieţi textul

exact cum aţi descrie subiectul respectiv unui prieten. În
televiziune, nu este loc pentru limbajul de tip „simpozion”, preţios,
perifrastic. Evitaţi cuvintele care nu fac parte din cele 1500 de
cuvinte ale limbajului comun, sau, dacă le folosiţi, explicaţi-le.
 Frazele trebuie să fie scurte, max. 12-14 cuvinte, cu subiect şi

predicat. Sunt total interzise frazele cu circumstanţieri care decurg
una din alta. O reţetă simplă: evitaţi cuvintele „acesta”, „aceasta”…,
„acela”, asta etc. şi mai ales cuvântul „care”. Evitaţi de asemenea
gerunziile. Propoziţiile din care aceste cuvinte lipsesc sunt
inevitabil simple şi clare.
 Trebuie eliminate toate cuvintele „parazite”, adică acele cuvinte

care doar încarcă textul şi care pot lipsi fără să afecteze înţelesul.
Recitiţi textul după ce l-aţi scris şi eliminaţi toate cuvintele care pot
fi eliminate fără a altera informaţia.
Montajul
Reguli de racord al imaginii:
Regula nr.1 – nu se folosesc două planuri de acelaşi tip, unul după altul.
Cu foarte rare excepţii (şi acelea determinate de motive precise)
succesiunea de cadre ar trebui să fie: Plan Larg - Plan Apropiat, sau
Plan Mediu – Plan Detaliu etc. Din acelaşi motiv, nu se pun doi vorbitori
unul după altul, mai ales când amândoi sunt în Prim Plan.
Regula nr. 2 – sunt interzise două planuri în mişcare unul după altul
(excepţie: în anumite situaţii, se pot folosi două planuri în mişcare pe
aceeaşi direcţie, dar numai prin disolve)
Regula nr. 3 – toate cadrele în mişcare încep şi se termină printr-un plan

fix de 1-2 sec.
Regula nr. 4 – este interzisă „săritura peste ax” – adică o succesiune de

cadre în care subiectul imaginii – persoană sau obiect – este în primul
plan în partea stângă a imaginii, iar în planul următor în partea dreaptă a
imaginii (sau invers, evident !).
Regula nr. 5 – materialul începe şi se sfârşeşte cu un plan fix, de cel

puţin 3 secunde (astfel încât să se anuleze efectele greşelilor regizorului
de montaj, care adesea nu taie la secundă).
Regula nr. 6 – dacă este posibil, un cadru trebuie să aibă o dominantă

cromatică asemănătoare sau complementară cu cea a cadrului anterior
(„racord de culoare”).
Nu se termină niciodată pe un vorbitor în sicron, în prim plan.

Eventual, se acoperă ultimele 3 secunde cu o imagine congruentă cu
vorbele acestuia sau se adaugă încă un text de off.
Un reportaj de la un eveniment începe totdeauna cu un plan de

exterior („localizarea în spaţiu”) al locaţiei unde se desfăşoară.
Ultimul cadrul al unui material trebuie astfel ales încât să fie

echivalentul unei „concluzii” vizuale a materialului respectiv. Planul de
T i t l u 2 | 383
final se discută cu operatorul de imagine, explicându-i care trebuie să fie

intenţia materialului.
Când în text se face prima referire la o entitate care se poate

desemna prin iniţiale, nu se folosesc iniţialele acesteia, ci se dă întâi
numele întreg, urmat de iniţiale. Ex. Uniunea Artiştilor Plastici, UAP, a
făcut şi a dres… După această definire a entităţii, în restul textului se pot
utiliza doar iniţialele.
Nu se folosesc cuvinte în limbi străine, decât dacă fac deja parte

din limbajul comun (ex. expresia „best of”, utilizată tale quale într-un
reportaj despre o expoziţie fotografică, a creat confuzie). Se pot folosi
asemenea cuvinte, dar numai însoţite de echivalentul/traducerea lor în
româneşte. Interdicţia nu este valabilă pentru numele proprii de
organizaţii sau festivaluri (de exemplu).
Se evită sincroanele prea multe; îneacă materialul şi îi alterează

fluenţa. Nu se dă sincron după sincron (decât în situaţia în care cei doi
vorbitori exprimă opinii contradictorii şi se doreşte reliefarea divergenţei
de opinie; în această situaţie, cele două sincroane sunt separate de un
efect de montaj.
Evitaţi glumele facile, asocierile stângace, apelul la locuri comune

sau la banalităţi, trimiteri rupte din contextul general.

LPSC-3. Şedinţa de redacţie - ştiri TV
1. Tema lucrǎrii
Şedinţa de redacţie - ştiri TV
2. Obiectivul lucrǎrii
Studentul va participa la o şedinţă de redacţie pentru a înţelege
cum se defăşoară alegerea subiectelor pentru un jurnal, care sunt
criteriile folosite şi cum se organizează activitatea dintr-o zi pentru
producerea ştirilor tv.
3. Descrierea lucrării de practicǎ:
Şedinţa de redacţie (şedinţa de sumar) este întâlnirea celor care

sunt implicaţi în realizarea jurnalului de ştiri dintr-o zi. Se discută despre
subiectele momentului şi importanţa lor. În funcţie de imaginile şi
informaţiile ce urmează să fie obţinute, se stabileşte un desfăşurător
provizoriu şi se decide o primă variantă a succesiunii în care vor intra
ştirile pe post.
La şedinţa de sumar, jurnalistul trebuie să ştie să îşi convingă şeful

că subiectul lui este important şi interesant, că merită să fie acceptat.
Totodată se stabilesc şi unghiurile de abordare. Există şi subiecte care
nu sunt de o actualitate strictă, dar prezintă interes şi, pentru a avea
diversitate în jurnal, sunt acceptate pentru a fi realizate şi difuzate.
Subiectele sunt aranjate în ordinea importanţei şi trebuie să

respecte politica editorială a postului; în funcţie de aceste elemente sunt
alocate resursele de producţie.
Editorul jurnalului are în vedere şi faptul pe parcursul zilei pot să

intervină o serie de modificări: să apară noi subiecte sau unele subiecte
să nu se confirme. O situaţie specială este cea numită breaking news,
când, în urma apariţiei unui eveniment deosebit de important, emisia
postului tv este întreruptă pentru ca să se transmită în direct informaţii
despre ceea ce s-a petrecut sau este în curs de desfăşurare.
T i t l u 2 | 385
Pe lângă ştirile sportive, informaţiile despre vreme, invitaţi în jurnal

stabiliţi în funcţie de tematica zilei, trebuie să există subiecte din toate
domeniile.
Capacitatea de a organiza eficient activitatea este esenţială pentru

cei care lucrează la redacţia/departamentul de ştiri al unei televiziuni. Ei
au gestionat o serie de resurse limitate şi trebuie să facă faţă în
permanenţă unor evenimente neaşteptate.
Practicantul trebuie să se adapteze să lucreze şi în situaţii de stres,

contracronometru, atmosferă ce se întâlneşte adesea într-o redacţie de
ştiri.
Jurnaliştii sunt împărţiţi pe domenii, astfel:
EVENIMENT: un domeniu cu un profil variat: orice eveniment,

incident, accident grav poate deveni o ştire de prime time.
SOCIAL: cele mai multe subiectele care se referă la sentimentele

oamenilor pot fi transformate în ştiri de succes, dacă jurnalistul care
realizează materialul ştie să aleagă unghiul adecvat. Orice problemă a
unei persoane în care telespectatorul se regăseşte sau îi stârneşte un
sentiment, o reacţie, poate deveni o ştire de televiziune.
Poate deveni o ştire un lucru senzaţional care i se întâmplă unei

persoane comune, ca de exemplu descoperirea unor obiecte preţioase
vechi în curte, un premiu câştigat la loterie sau încercarea de a merge pe
sârmă, la o înălţime foarte mare, pentru a intra în Cartea Recordurilor.
SĂNĂTATE: epidemiile, urmările consumului de droguri, inovaţiile

în medicină, descoperirile specialiştilor etc. Să nu uităm de intervenţiile
de urgenţă sau cele care salvează vieţi.
ÎNVĂŢĂMÂNT: educaţia este un lucru foarte important, asta

înseamnă că şi ştirile legate de şcoli sunt de interes pentru
telespectatori.
JUSTIŢIE: jurnalistul are nevoie de cunoştinţe în domeniu pentru a

înţelege limbajul şi procedurile specifice. Mai mult decât atât, reporterul
trebuie să se înarmeze cu multă răbdare pentru că are adesea de
aşteptat destul de mult pentru a obţine informaţiile necesare.
ECONOMIC ŞI ADMINISTRATIV: autorităţi centrale, locale, decizii

importante, bugete şi bani care se adaugă sau se împart. Un domeniu
foarte important în care reporterul trebuie să aibă cunoştinţe serioase de
economie şi administraţie, pentru a putea face faţă declaraţilor.
Subiectele de interes sunt despre angajări şi şomeri, pensii, economii,
investiţii, prosperitate. Orice afectează publicul este o ştire, aşa se
întâmplă şi cu cele mai multe decizii luate la nivel administrativ, atât la
nivel naţional cât şi local.
POLITIC: în România, politica se face la televizor. Politica

înseamnă spectacol şi telespectatorilor le place show-ul. Este totuşi un
domeniu dificil, unde jurnalistul trebuie să fie echilibrat şi echidistant
pentru a putea decide la rece ce informaţii foloseşte şi la ce renunţă.
Reporterul trebuie să fie foarte atent pentru a evita să fie acuzat că este
părtinitor.
CULTURAL: un domeniu frumos, în care jurnalistul trebuie să fie

familiarizat cu lumea artei, să înţeleagă diversele contexte şi să ştie să
comenteze evenimentele culturale.
DIVERTISMENT: ştirile de divertisment dau culoare jurnalelor tv.

Acest domeniu ar trebui să se refere la lumea mondenă şi la informaţii
picante de la diverse evenimente.
EXTERNE: după ce am aflat ce se întâmplă în jurul nostru, cu

ajutorul agenţiilor de presă sau a studiourilor în zonă, se poate face o
trecere în revistă a celor mai importante evenimente la nivel
internaţional. Orice subiect din toate domeniile poate să ajungă pe
primele poziţii în desfăşurător, dacă informaţia este de interes foarte larg.
SPORT: informaţiile din sport sunt aşezate la sfârşit de jurnal, nu

pentru că nu este important sportul, ci pentru că, după un amalgam de
informaţii utile, telespectatorul se poate destinde privind rubrica de ştiri
sportive. O ştire din sport capătă o importanţă şi mai mare, de exemplu,
când în România se joacă un meci care strânge pe stadion un număr
impresionant de oameni şi miza jocului este foarte mare. Atunci,
coordonatorul jurnalului poate decide că acest subiect să urce în primele
poziţii. Reporterul va transmite de la faţa locului sau vor fi folosite imagini
sugestive, luate cu puţin timp în urmă. Ştirile sportive sunt la final şi
T i t l u 2 | 387
pentru că îi ţine pe telespectatorii care vor să vadă ultimele rezultate de

la meciuri în faţa televizoarelor pe durata întregului jurnal de ştiri.
METEO: informaţiile despre vreme trebuie să fie prezentate plăcut

şi prompt, fiecare modificare sau avertizare trebuie să apară în jurnalele
de ştiri. Oamenii au fost mereu interesaţi de vreme, pentru că în funcţie
de prognozele meteorologice îşi fac planuri pentru diverse activităţi.
Ştirile despre vreme pot urca şi ele în desfăşurător, mai ales când avem
de a face cu fenomene neobişnuite.
Ştirile mai pot fi şi de sezon, adică iarna avem perioada

sărbătorilor în care vorbim despre Moş Crăciun, cadouri, cumpărături,
brazi şi turism. Vara, despre ştranduri, bronzat, soare, caniculă.
Subiectele despre animale aduc mereu rating. Fie că este vorba

despre un căţel care latră pe ritmul muzicii sau despre cineva care a
chinuit o pisică, oamenii sunt sensibili când vine vorba despre animale.
Staţiile locale sau cele regionale au ca zonă de interes ştirile

locale, adică problemele specifice zonei. De exemplu, dacă o televiziune
locală se află în zona de munte, acoperă subiectele din acea parte,
telespectatorii dorind să afle ce se întâmplă lângă ei. Astfel, subiecte de
genul: turişti rătăciţi sau salvarea căţărătorilor pierduţi sunt ştiri de interes
maxim.
O altă zonă de interes pentru telespectatorii unui jurnal matinal, o

reprezintă informaţiile despre trafic. Oamenii vor să ştie înainte de a
pleca de acasă, la ce să se aştepte.
Ştirile sunt discutate în cadrul şedinţei de redacţie şi din punctul de

vedere al audienţei.
Diversitatea este foarte importantă. Publicul a devenit mult mai

pretenţios: de multe ori confruntă ce a auzit la radio, cu ce a văzut la tv şi
ce apare în ziare. La fel face şi cu jurnalele de ştiri pe care le compară
între o televiziune cu alta şi trage singur concluziile.
Calculatoare.
Participând la şedinţa de redacţie, practicantul va face cunoştinţă

pe viu cu procesul de selectare a ştirilor în funcţie de o serie de criterii
profesionale, va urmări cum se stabileşte ordinea ştirilor şi modul cum
este organizată activitatea de producţie a ştirilor într-o anumită zi.
Studentul va învăţa cum să propună un subiect de ştire şi cum să îl

susţină cu argumente profesionale.
6. Exemplu de rezultat aşteptat – studiu de caz/aplicaţie

Pentru ca studentul să înţeleagă care este rezultatul unei şedinţe
de redacţie, vă prezentăm zece subiecte care s-au conturat în primă
fază, în urma discuţiilor. Lista cu subiecte pentru un jurnal de ştiri (sursa:
www.analogtv.ro):
1. Două facturi la încălzire
Din luna martie, timişorenii vor primi facturi speciale pentru

încălzire şi apă caldă, pe lângă cele obişnuite. Societatea de termoficare
vrea să recupereze banii pierduţi în timpul procesului cu Prefectura
Timiş. În 2009, Consiliul Local Timişoara a decis majorarea preţului
gigacaloriei de la 162 la 187 de lei, dar hotărârea a fost atacată în
contencios. Banii pierduţi prin neaplicarea majorării vor fi achitaţi acum
de populaţie timp de 10 luni. Adică timişorenii vor plăti mai mult pentru
energia termică.
Subiectul este unul complex, sunt implicate de la persoanele

afectate până la autorităţi. Un astfel de material de interes larg poate
dura mai mult decât o ştire obişnuită şi poate ajunge până la 2 minute.
Fiind un subiect prezentat pe un post de televiziune regional, este posibil
ca această ştire să ocupe prima poziţie în jurnal.
2. La mica înţelegere
Achiziţii fără licitaţii şi firme fără concurenţă. Asta putem spune

despre planul inspectorilor şcolari din Timiş de a muta Liceul de Arte
Plastice din Timişoara, din centrul oraşului pe bulevardul Liviu Rebreanu.
Reprezentanţii şcolii şi cei ai inspectoratului negociază deja cu o firmă
pentru închirierea unor module unde să înveţe elevii, dar totul se face
fără un caiet de sarcini, fără licitaţie şi fără anunţ public. Nici o problemă,
spun edilii, pentru că ultimul cuvânt îl au consilierii locali.
T i t l u 2 | 389
3. Poli şi-a recuperat palmaresul!
Poli suntem noi! Sloganul fanilor viola e mai actual ca oricând. Asta
pentru că echipa fanion a Banatului şi-a recuperat palmaresul, culorile şi
numele.
Cu toate că rubrica de ştiri sportive se află la sfârşitul jurnalului,

acest subiect urcă printre primele poziţii, pentru că timişorenii sunt foarte
ataşaţi de echipa lor de fotbal. Ştirea se va încadra într-un minut.
4. Dădacă ideală
Profilul bonei din România nu corespunde deloc cu cel al dădacei

din străinătate. De la criteriile de selecţie până la cerinţele slujbei,
femeile care au grijă de copii se pare că au calificări diferite. Mai precis,
familiile de români angajează de cele mai multe ori o bonă cu o vârstă
respectabilă, din cercul persoanelor cunoscute.
Fiind vorba de un jurnal local, se va accentua situaţia din vestul

ţării. Ştirea poate să ajungă la 1:30.
5. Călăreţul singuratic
Călăreţul singuratic a ajuns în mijlocul oraşului. Timişoreanul a

găsit cea mai ecologică modalitate de deplasare: călare, şi asta printre
autoturisme şi pietoni. În Timişoara, circulaţia atelajelor trase de cai este
strict interzisă, dar ce mai contează când animalul este obişnuit cu
regulile de circulaţie.
Pentru am mai destinde atmosfera şi a da culoare jurnalului de ştiri,

editorul a decis să introducă un no comment, adică un material video în
care imaginile vorbesc de la sine. Durata: 30 de secunde.
6. Testează-ţi auzul gratuit
Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara, împreună cu

reprezentanţii Fundaţiei „Europa Ţara Mea” îi aşteaptă pe timişorenii
care vor să îşi testeze gratuit auzul, până în ultima zi a lui februarie.
Este firesc ca într-un jurnal de ştiri, indiferent de postul de

televiziune, telespectatorul să obţină în primul rând informaţii utile.
Acestea par mai mult nişte anunţuri care trebuie redate exact. Durata:
până la 30 de secunde.
7. Alocaţia şi trusoul pentru nou născuţi
Persoanele care au depus cereri, dar nu au ridicat în termenul legal

alocaţia şi trusoul pentru nou-născuţi, sunt aşteptate pe strada Platanilor
nr.2, pentru reprogramare. Durata: până la 30 de secunde.
8. Întreruperi de curent
Enel anunţă pentru 10 februarie sistarea curentului electric în mai

multe zone din Timişoara. Vor fi afectaţi locuitorii de pe străzile Mureş,
Berzei, Calea Aradului. Întreruperile sunt programate în intervalul orar
9.00-16.00.
Mai ales la televiziunile locale, telespectatorii aşteaptă astfel de

informaţii. Durata: până la 30 de secunde.
9. La grămadă
În Timiş au apărut alte două cazuri de gripa nouă. Primul pacient a

scăpat repede, însă un alt bărbat, de 50 de ani, este internat în stare
gravă la Spitalul de Boli Infecţioase "Victor Babeş" din Timişoara.
Pacientul ar trebui să fie izolat în compartimentul de gripă, dar saloanele
de aici sunt încuiate cu cheia. 2 milioane de lei a investit Banca Mondială
în aparatura acestui compartiment, însă nu există medici pregătiţi care
să lucreze aici.
Într-un jurnal de ştiri trebuie atinse cât mai multe domenii, pentru a
atrage un public cât mai larg. Sănătatea este un domeniu important, care
interesează pe toţi telespectatorii. Durata: 1:30.
10. Dăm în gropi
Canalizare nu au. Strada pe care circulă este neasfaltată. Trec

zilnic prin noroi şi îşi distrug maşinile în zecile de gropi de pe drum. Nu
vorbim despre locuitorii unui sat, ci despre cei ai oraşului de 5 stele de
pe malul râului Bega. Acestea sunt condiţiile în care trăiesc timişorenii de
pe strada Romaniţei, din cartierul Freidorf. Iar coşmarul lor nu se va
încheia prea curând, recunosc autorităţile.
Reporterul reprezintă cetăţeanul şi are obligaţia să semnaleze

problemele comunităţii în care trăieşte.
T i t l u 2 | 391
11. Povestea spiriduşilor verzi
Dragi copii, vi se pregăteşte ceva! Este vorba despre un spectacol

special pentru voi. Actorii păpuşari de la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”
din Timişoara se pregătesc să vă spună o poveste cu două fiinţe magice.
Partea cea mai interesantă este că întreaga întâmplare se desfăşoară
în… limba spiriduşilor.
Spre sfârşit de jurnal, se vor transmite informaţii din lumea culturii

şi de divertisment.
12. Alo, sunt la muzeu!
Timişoreni, de acum înainte puteţi ignora inscripţia care vă interzice

utilizarea telefoanelor mobile în expoziţiile Muzeului de Artă. Ba mai mult,
sunteţi încurajaţi să le folosiţi. Specialişti de la instituţii muzeale din toată
ţara au pus la punct o expoziţie specială. O manifestare ce are ca temă
istoria comunicaţiilor. Ea poate fi vizitată tocmai cu ajutorul telefonului
mobil. Durata: 1 minut.
13. Aşa tată, aşa fiu!
Alexandru Cazacu, pe urmele tatălui său! La doar 13 ani, e deja de

trei ori campion naţional de powerlifting şi are şanse mari să îl întreacă în
performanţe pe tatăl său. Alexandru Cazacu, fiul halterofilului Sorin
Cazacu, a început în forţă anul 2011, câştigând două medalii, de aur şi
de bronz, la campionatele naţionale de powerlifiting de la Alba-Iulia.
Durata: 1 minut.

LPSC-4. Filmarea pe teren si configurarea stirii finale TV
1. Tema lucrării:
Știrea de televiziune
2. Obiectivul lucrării:
Însuşirea eficientă şi rapidă a principalelor concepte şi reguli de

redactare şi realizare a ştirii tv; câştigarea abilităţilor practice de orientare
şi de desfăşurare ale reporterului şi ale echipei de filmare.
3. Descrierea lucrării de practică:
Pregătirea ştirii; depalsarea echipei de filmare la locul evenimentului;

întoarcerea la redacţie; redactarea ştirii; montarea ştirii.

Consideraţii generale
O opinie precum aceea exprimată de Fiske şi Hartley, conform

căreia „ştirile televizate şi serialele poliţiste au multe lucruri în comun” ar
putea ca, în primul moment, să-i deruteze pe neavizaţi. Cei doi
teoreticieni îşi continuă pledoaria, adăugând: „Dacă serialele poliţiste
sunt o dislocare metaforică a evenimentelor vieţii reale, ştirile televizate
sunt o metonimie a acestor evenimente. Ambele tind să stabilească
structuri sintagmatice, care permit telespectatorilor să recunoască şi să
deosebească programul pe care îl urmăresc săptămânal sau zilnic. În
emisiunile de ştiri apare un număr limitat de oameni de elită, în special
din lumea politicii, care revin în multe episoade. Modul în care sunt
prezentaţi depinde nu de ceea ce fac, ci de funcţia lor culturală” (John
Fiske, John Hartley, 2002: 188).
Pe lângă aspectele clasice, sesizabile în structura unui jurnal

televizat – cum ar fi serializarea ştirilor, capacitatea lor de a crea
T i t l u 2 | 393
stereotipii de consum şi de a impune un ritm şi un stil prin modul cum

sunt ierarhizate şi prezentate, opinia lui Fiske şi Hartley, ca şi a multor
altor exegeţi ai jurnalului televizat – atrage atenţia o dată în plus asupra
caracterului spectacular al oricărui buletin informativ difuzat în ultimul
deceniu de aşa-zisa televiziune postmodernă.
E foarte posibil ca şi în România, o mare parte a publicului

telespectator să îşi amintească, încă, de apariţia, în ianuarie 2004, la
jurnalul din prime time al canalului comercial-generalist PROTV, a
reporterului de ştiri Septimiu Sărăţeanu, călare pe un bidiviu pur-sânge şi
uzând de o întreagă recuzită medievală (costum, sabie, coif) pentru a
anunţa debutul anului Ştefan cel Mare în România.
Respectiva informaţie, reductibilă la un flash de 30 de secunde –

aniversarea a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare – a fost
elaborată ca o ştire amplă, de 2 minute, după toate rigorile reprezentaţiei
teatrale: reporterul-interpret a citat un fragment celebru din cronica lui
Grigore Ureche şi s-a rotit călare, în piruete atent exersate, prin locaţia
Palatului Mogoşoaia.
Deşi modul de punere în pagină al informaţiei în discuţie a suscitat,

în perioada imediat următoare, suficiente opinii pro şi contra în rândul
profesioniştilor, cel puţin două aspecte ale chestiunii merită subliniate
aici. Pe de o parte, faptul că o televiziune actuală şi dinamică, lider pe
piaţa media din România, s-a aliniat prompt tendinţei generale a
televiziunilor dominante din lume, fabricând mediatic un întreg spectacol
şi, în al doilea rând, în ordine inversă-caracterul sută la sută provocat şi
spectacular al ştirii cu pricina, inserate într-un jurnal de la ora 19,00,
devine marcă editorială a postului care a difuzat-o, explicitând pentru
orice observator relaţiile respectivei televiziuni cu publicul său, cu
societatea civilă şi cu staff-ul politic.
Cu alte cuvinte, jurnalul de ştiri dă tonul în concertul distinct

susţinut de fiecare televiziune şi funcţionează ca un veritabil sistem
nervos central al acesteia din urmă, însă lucrurile devin, brusc,
complicate deîndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea
cărora informaţia brută e susceptibilă de a deveni o informaţie
audiovizuală, integrată în genul ştirii de televiziune.
În mare, principala calitate a unei informaţii, care atrage atenţia

ştiriştilor de televiziune, este ca aceasta să facă referire la „evenimente,
fapte şi opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni.”
(Garvey şi Rivers, 1987, 12).
Între criteriile de selecţie a ştirii de televiziune, aceeaşi specialişti

americani enumeră: proximitatea, importanţa evenimentului,
personalităţile implicate, conflictul, senzaţionalul, consecinţele şi
interesul uman.
Acestor coordonate li se adaugă, obligatoriu, alte câteva elemente

care influenţează realizarea produsului final: coeziunea şi rapiditatea
echipei, resursele tehnice disponibile, indicaţiile editoriale, restricţiile de
timp şi de spaţiu (durata jurnalului şi poziţia respectivei ştiri în jurnal).
Totodată, e un lucru ştiut că receptarea mesajului audiovizual este

prin excelenţă instabilă, selectivă şi subiectivă, fapt care determină o
structurare distinctă şi precisă a informaţiei ce urmează să devină ştire
de televiziune.
Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator,

căruia i se face oferta mediatică, precum şi inerţia ori cantonarea
profesioniştilor de televiziune în rutina câtorva practici de selecţie şi de
redactare a ştirilor, pot influenţa decisiv calitatea, credibilitatea şi ritmul
unui jurnal televizat.
Să nu uităm că, vorbind despre câmpul jurnalisticii de televiziune

ca despre „un teren de manifestare a unei logici specifice”, Pierre
Bourdieu avertizează inclusiv asupra „concurenţei pentru prioritate, care
îi atrage şi îi favorizează, mai ales, pe agenţii dotaţi cu acele dispoziţii
profesionale care îi obligă să aşeze întreaga practică jurnalistică sub
semnul vitezei (sau al grabei) şi al noului permanent.” (Bourdieu, 1996 :
85).
În acest context al goanei după senzaţional şi după întâietate,

există riscul ca reporterii de ştiri să opereze selecţii superficiale ale
informaţiei, înclinându-şi tot mai mult preferinţele spre caracterul
comercial al ştirii pe care urmează să o elaboreze.
T i t l u 2 | 395
Ştirea de televiziune – definiţie, tipologie, structură.
Consideraţiile generale enunţate mai sus conduc la concluzia că o

definiţie a ştirii de televiziune, care invocă pretenţia de a fi exhaustivă, nu
face decât să închidă acest gen al jurnalisticii audiovizuale între limite
rigide, contrazise, în fapt, de complexitatea noţiunii.
Relatare audiovizuală succintă, despre un fapt din actualitate, care

interesează un număr cât mai mare de persoane, ştirea de televiziune
este, în acelaşi timp, un cumul de informaţii considerate esenţiale de
către jurnalişti, selectate conform unor criterii determinate şi difuzate în
formatul consacrat al unui gen publicistic.
Cele şase întrebări la care trebuie să răspundă o ştire completă

sunt arhicunoscute şi fac parte din ceea ce s-ar putea numi prima
alfabetizare în jurnalism. Aceste întrebări sunt: cine? ce? când? unde?
cum? de ce? şi reprezintă totalitatea elementelor semnificative care
relevă caracterul subiectului despre care se vorbeşte (Garvey şi Rivers,
1987, 12-13).
Câteva criterii distincte de clasificare impun departajarea

următoarelor categorii de ştiri:
 după criteriul conţinutului, ştirile de televiziune se pot delimita,

conform domeniului căruia îi circumscriu, în: politice, medicale,
culturale, sociale, sportive,ecologice, etc.
 după gradul lor de interes în timp, ştirile unui jurnal televizat aparţin
categoriei de actualitate imediată (hard news), fiind ştiri cu impact
puternic, dar de scurtă durată şi cu un grad înalt de spectaculozitate,
sau categoriei de largă actualitate (soft news), (Norris, 2002….) ca
relatări care nu privesc decizii ori schimbări majore, ci fac referire la
fapte diverse, fără dependenţă faţă de momente precise şi a căror
difuzare nu reclamă o urgenţă maximă.
 după criteriul duratei lor, ştirile de televiziune pot fi:
- flash-uri (evenimentul este doar enunţat în maximum 30 de

secunde);
- ştirile cu durată medie (cuprinsă între 30 de secunde şi două

minute);
- ştiri ample (care depăşesc două minute, dar se înscriu în limita a

patru minute);
 conform raportului dintre momentul difuzării unei ştiri de televiziune şi

momentul producerii evenimentului despre care se relatează, se disting:
- ştiri în curs (focalizate pe evenimente aflate în desfăşurare);
- ştiri anticipatoare (prognozează evenimente din perspectiva

imediată);
- ştiri post-factum (fac referire la evenimente încheiate);
 în funcţie de relaţia dintre imagine şi comentariu, o ştire de televiziune

poate să se instituie ca:
- imagine comentată: mesajul vizual este prioritar şi este favorizat

procedeul descrierii (prin planuri generale, de localizare, dar şi prin
plan-detaliu sunt indicate personaje sau martori, locuri ale
evenimentului, circumstanţe speciale);
- comentariu ilustrat cu imagini generice: deşi mesajul vizual face

parte din familia tematică a ştirii, respectivele imagini ar putea
ilustra orice altă informaţie;
- comentariu cu imagini aleatorii: este o formulă repudiată de

jurnalele de ştiri moderne: în situaţia dificilă în care nu poate
beneficia de un suport vizual adecvat, este preferată, mai nou,
animaţia realizată cu ajutorul computerului.
Structura ştirii de televiziune
Indiferent de modul de structurare a informaţiei, ştirea de

televiziune, spre deosebire de genul similar al presei scrise, este o
arhitectură cu trei nivele: „atacul” sau „lansarea” (engl. lead, lead-in, fr.
lancement), corpusul ştirii şi finalul (engl. lead-out, fr. pied).
Lead-ul
Jurnalismul de televiziune desemnează prin lead textul de

prezentare, de anunţ al ştirii, citit de pe prompter de prezentatorul
jurnalului televizat. Durata acestui text e cuprinsă între 5 şi 15 secunde
şi, fiind emisă totdeauna în direct, din studioul de ştiri, e recunoscută în
T i t l u 2 | 397
desfăşurătorul de emisie sub notaţia „video” sau „intro”, în alternanţă cu

MGS sau Beta – acestea din urmă fiind „semnalmentele” din
desfăşurător ale casetei înregistrate, ale acelei părţi din structura ştirii
care a fost filmată şi postprocesată.
Funcţii ale lead-ului:
 captează atenţia telespectatorului şi îi suscită interesul pentru

subiectul care urmează a fi relatat;
 instaurează registrul de abordare şi perspectiva din care va fi tratat

subiectul ştirii;
 oferă o minimă localizare în context a evenimentului;
 completează ştirea cu informaţii de ultimă oră, apărute după

finalizarea materialului.
De precizat că, între cele patru funcţii ale lead-ului, prima este
esenţială şi obligatorie, următoarele trei putând să rămână facultative.
În funcţie de durata ştirii, a subiectului acesteia, ca şi de profilul

jurnalului în care ştirea se încadrează, există mai multe formule de
redactare a lead-ului. Acesta din urmă devine superfluu în cazul
jurnalelor-sinteză, care sunt de obicei înregistrate şi montate „în calup”,
fără prezentator, iar trecerea de la un material filmat la altul se face
printr-un scurt semnal vizual şi sonor.
Aşadar, pentru jurnalul de ştiri clasic, transmisia în direct, cu

prezentator, se pot concepe şi difuza:
 lead-uri narative (care în manieră incitantă dau tonul unei povestiri

ce urmează a fi dezvoltate în corpusul ştirii). Este o formulă de lead
în care redactorul trebuie să stăpânească deplin ştiinţa dozajului şi
a proporţiilor, pentru a nu divulga prea mult de la început;
Exemplu: Sute de mii de musulmani din întreaga lume iau parte în

aceste zile la marele pelerinaj de la Mecca; continuare în corpus: Orice
musulman trebuie să parcurgă acest drum cel puţin o dată în viaţă.
Astăzi, credincioşii se îndreaptă către muntele lui Arafat, locul cel mai
important al pelerinajului, unde se vor ruga pentru iertarea păcatelor.
 lead-uri prin contrast (acestea subliniază de la primele cuvinte

caracterul ştirii care urmează, situându-se în opoziţie cu conţinutul
ei printr-un element iniţial);
Exemplu: Câteva mii de suporteri ai echipei Steaua au scandat azi, pe

terenul din Ghencea, deşi a plouat torenţial.
 lead-uri explorative (sunt formulele de deschidere a ştirii care

facilitează accesul la semnificaţia relatării printr-o suplimentare);
Exemplu: lupta anticorupţie, mai ales la nivel înalt, este o prioritate

absolută pentru România.
Continuare în corpus: Aceasta a fost opinia preşedintelui tării, a

premierului, dar şi a ministrului Justiţiei – prezenţi astăzi la şedinţa de
bilanţ a Parchetului Naţional Anticorupţie. Cei trei oficiali au atras atenţia
că trebuie înăbuşită orice imixtiune a politicului în Justiţie şi trebuie luate
măsuri pentru ca România să aplice criteriile Uniunii Europene în acest
domeniu.
 lead-uri rezumative (cormpusul ştirii devine continuarea unei

formule abreviate);
Exemplu: violenţele iau din nou amploare în Irak
Continuare în corpus: Patru atentate cu maşină-capcană au fost comise,

în această dimineaţă, în capitala Bagdad. Bilanţul: 26 de morţi şi zeci de
răniţi. Autorităţile irakiene şi oficiali din cadrul coaliţiei se tem că acesta
este doar începutul unui val de violenţe care va lovi ţara în prejma
alegerilor generale din 30 ianuarie.
Televiziunea dinamică şi interactivă a ultimului deceniu a scos

treptat din uz câteva formule de lead considerate utile până la sfârşitul
anilor ’80. Astfel, din motive de ambiguizare a mesajului, a fost anulată,
de pildă, formula aşa-zisului lead enigmatic, care conţinea un enunţ
confuz şi uneori, chiar paradoxal, conceput cu intenţia de a provoca un
mister ce trebuie lămurit.
De asemenea, formula lead-ului cu adresare directă a fost

marginalizată deşi, aparent, aceasta oferea iluzia unei implicări directe a
telespectatorului. Repudierea formulei a fost provocată de faptul că s-a
dovedit mai eficientă în timp reverenţa afectuoasă faţă de telespectator,
T i t l u 2 | 399
decât interpelarea nemenajată, transmisă uneori la persoana a doua

singular.
S-a dovedit că noua dinamică a televiziunii a început să evite în

conceperea lead-ului şi formulele interogative, care lansau o întrebare
încă din primele cuvinte ale ştirii, ca şi formula lead-ului prin citat,
considerând că deschiderea ştirii televizate direct prin declaraţia unui
martor sau a unei personalităţi, constituie o informaţie care se pierde
atunci când e poziţionată în deschidere.
Erori de evitat în conceperea lead-ului
 Reluarea, cu aceleaşi cuvinte, a informaţiei din lead în cuprinsul

ştirii de televiziune constituie o eroare ce poate fi evitată de către
reporterul începător, recurgând la următorul truc: să se redacteze
doar comentariul, în cadrul căruia primele propoziţii vor funcţiona
ca lead, iar restul va însoţi materialul filmat.
 Lead-ul, ca element de intensitate, reprezintă o componentă tipică

a ştirii de televiziune, de aceea el nu poate lipsi din structura ştirii,
iar jurnalistul trebuie să aibă permanent în vedere că prin acest
mod de organizare a informaţiei, practica audiovizuală se desparte
complet de modelul piramidei inversate, din presa scrisă.
 Nu este recomandabil ca răspunsul la întrebarea „cine?” să

figureze în lansarea ştirii de televiziune decât atunci când se face
referire la celebrităţi, preşedinţi, staruri ale cinematografiei, etc. –
singurele care pot să capteze atenţia încă de din primele secunde
ale relatării.
 De asemenea, în audiovizual, spre deosebire de presa scrisă,

funcţia unei persoane precedă numele, iar în situaţia în care se
citează o sursă, aceasta din urmă precede informaţia care îi este
atribuită.
 Cifrele sau alte aproximări cantitative se plasează întotdeauna la

finalul lansării şi vor fi exprimate astfel încât să ofere o evaluare în
manieră cât mai concisă. Se va transmite corect: „Pagubele
depăşesc 900 de miliarde de lei” în loc de: „Pagubele au fost
estimate la 903,7 miliarde de lei”.
 Lead-ul trebuie să conţină foarte rar precizarea datei. De obicei, se

presupune că răspunsul la întrebarea „când?” e oferit prin folosirea
verbelor la timpul prezent şi a fost acceptat ca o convenţie general
valabilă faptul că un jurnal de ştiri televizat se referă la fapte
petrecute în aceeaşi zi. În situaţia în care oferă continuări ale unor
evenimente relatate anterior, acestea vor fi însoţite de mărci
temporale adecvate.
 Cauza unui eveniment nu trebuie să apară niciodată în lansarea

unei ştiri de televiziune. Răspunsul la întrebarea „de ce?” ar face
ca lead-ul să devină prea lung şi să se abată astfel de la funcţia sa
de a introduce, rapid şi în manieră incitantă, un subiect.
Patru modele de structurare a informaţiei în ştirea de televiziune
1. Modelul linear (sau narativ) e reprezentat de structura clasică, în

cadrul căreia ştirea de televiziune respectă organizarea cunoscută:
introducere, cuprins, încheiere.
Introducerea continuă şi completează lead-ul, încercând să

menţină atenţia telespectatorului. Totodată, introducerea edifică asupra
unghiului de abordare a informaţiei şi pregăteşte trecerea la partea
mediană a ştirii.
Cuprinsul (partea mediană) constituie echivalentul „desfăşurării

acţiunii” dintre cele cinci momente ale subiectului, aşa cum le enumeră
naratologia clasică. Deosebirea e însă aceea că, în ştirea de televiziune,
sunt lăsate deoparte toate detaliile nesemnificative.
Finalul încheie, în mod concluziv, subiectul abordat, fără a neglija

relaţia cauză-efect şi consecinţele imediate ale evenimentului despre
care s-a relatat.
2. Modelul situaţiei conflictuale
Este modul de structurare a informaţiei adecvat în special

subiectelor care fac referire la un conflict de amploare. Organizarea
internă a informaţiei în cadrul acestui model parcurge succesiv
următoarele etape:
 captarea interesului telespectatorului prin intermediul primei

imagini din materialul filmat şi al primei propoziţii din comentariu;
T i t l u 2 | 401
 descrierea naturii conflictului;
 prezentarea poziţiei fiecărei părţi aflate în conflict;
 punctul culminant: accentuarea celui mai dramatic aspect al

relatării (ca o continuare a anticipării lui din lead);
 finalul: expunerea consecinţelor pe termen mediu sau lung şi a

soluţiilor previzibile.
3. Modelul unităţii dramatice
Elaborat de teoreticianul american James Glen Stovall, în urmă cu

aproape cincisprezece ani (1992:143-144), această modalitate de
structurare a informaţiei audiovizuale include tratarea evenimentului în
funcţie de abordarea a trei momente:
Punctul culminant care expune chestiunea actuală a evenimentului,

determinată pentru ceea ce a urmat.
Cauza care prezintă circumstanţele evenimentului, insistând în mod logic

asupra răspunsului la întrebarea de ce?
Efectul conţine prezentarea contextului şi a consecinţelor imediate ale

evenimentului relatat.
What formula
Acest model de organizare a informaţiei, denumită „what formula”

de Andrew Boyd (1988: 56), la sfârşitul anilor ’90 – este o structură care
lansează interogativ fiecare iniţială a pronumelui, după cum urmează:
„W” (What has happened?) Ce s-a întâmplat? Sunt trecute în revistă

principalele secvenţe ale evenimentului.
„H” (How did it happen?) Cum s-a întâmplat? E prezentat contextul

evenimentului.
„A” (Amplify the introduction) se detaliază ceea ce s-a prezentat.
„T” (Tie up loose ends) Enunţarea consecinţelor evenimentului e

coroborată cu detalii referitoare la context.
Lead-out-ul
Este un text post-ştire, citit de pe prompter de către prezentatorul din

studiou, la încheierea difuzării imaginilor filmate. Prin acest text succint,
prezentatorul face trecerea către subiectul următor din cadrul jurnalului
de ştiri. Alteori, lead-out-ul este formulat şi transmis de către reporterul în
stand-up, care adaugă astfel informaţii suplimentare, apărute în ultimul
moment sau anticipează posibile consecinţe imediate ale evenimentului
despre care s-a relatat.
Reporterul în stand-up
Reporterul de ştiri aflat pe teren şi relatând, în picioare, în faţa camerei

de luat vederi, este un jurnalist de televiziune care realizează un stand-
up.
Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsă în direct, în cadrul

jurnalului de ştiri, iar punerea ei în fapt se poate realiza:
 ca relatate exclusiv verbală, cu prezenţa reporterului în cadru;
 ca relatare verbală a reporterului, exemplificată parţial cu imagini.
Majoritatea producătorilor de jurnale televizate consideră că

relatarea, în direct, a reporterului aflat la faţa locului, conferă un plus de
credibilitate respectivei emisiuni de ştiri (Walters, 1994 : 381).
În acelaşi timp, nu se poate contesta faptul că transmisia de la

locul evenimentului este prin sine un spectacol, aşa încât simplul fundal
sau ambianţa sonoră folosite de reporter ca background pentru relatarea
sa, reconstituire pentru telespectator tensiunea momentului,
determinându-l să împărtăşească, împreună cu jurnalistul, privilegiul de
martor la eveniment.
Nu în ultimul rând, realizatorii buletinelor de ştiri, care au o minimă

experienţă în domeniu, ştiu că un stand-up „salvează” adesea absenţa
imaginilor, în unele situaţii de forţă majoră, şi permite totodată
consemnarea promptă a evoluţiei ulterioare a evenimentelor şi
prezentarea implicaţiilor care au intervenit după încheierea filmărilor.
În funcţie de amploarea evenimentului, intervenţia, în direct, a

reporterului în stand-up este scurtă (acoperă maximum două minute) şi
T i t l u 2 | 403
este frecvent concepută ca un dialog al reporterului cu prezentatorul din

platou al jurnalului de ştiri. În mod obişnuit, stand-up-ul se încheie cu o
formulă ce cuprinde numele jurnalistului care a relatat, numele postului
de televiziune şi al emisiunii – gazdă, precum şi locul de unde s-a
transmis.
Situarea reporterului în cadru se face în plan mediu, sau, mai rar,

în prim-plan. Încadrarea în centrul imaginii îi atribuie reporterului
autoritate, dar în acelaşi timp, valorificarea ambianţei printr-un cadraj
lateral (stânga/dreapta) îl integrează pe jurnalist în context, ajutându-l să
devină, în mod natural, parte a scenei (Yorke, 1990 : 72). O condiţie
esenţială în acest caz este ca background-ul ales să se înscrie în aria
tematică a subiectului despre care se relatează şi nu să îl contrazică
vizual sau să conţină prea multe elemente „în mişcare”, susceptibile să
distragă atenţia telespectatorului.
Un stand-up bine realizat presupune capacitatea reporterului de a

vorbi liber şi în ritm constant, în timp ce priveşte în vizorul camerei de
luat vederi, pentru a da senzaţia unui contact neîntrerupt cu
telespectatorul.
Din punct de vedere vizual, intrarea în cadru a reporterului care

realizează stand-up-ul se face direct, prin tăietură de montaj, prin
panoramare (imaginea porneşte de la un detaliu al locaţiei din care se
transmite şi îl „descoperă” pe jurnalist printr-o mişcare de descriere,
efectuată de camera video) sau prin încadrarea într-o „fereastră”
decupată alături de imaginea prezentatorului aflat în studioul de ştiri
(aceasta din urmă fiind cea mai modernă şi interactivă modalitate de
punere în imagine a stand-up-lui).
Elaborarea ştirii de televiziune
Asumarea subiectului
Din păcate, foarte multe afirmaţii ambigue şi comentarii simpliste

lasă impresia, după difuzarea unor ştiri de televiziune, că reporterul care
a abordat informaţia despre evenimentul respectiv nu şi-a asumat în
totalitate subiectul.
Dificultăţile provin, în general, din câteva erori frecvente ale

jurnaliştilor începători:
 absenţa documentării pentru subiectul în cauză şi supraestimarea

flerului jurnalistic şi a orientării în teren;
 insuficienta observare şi interpretate a contextului ştirii (reţeaua de

circumstanţe – satelit ale evenimentului principal, care îi
influenţează semnificaţia);
 legea falselor coincidenţe (multe evenimente situate pe aceeaşi

axă temporală şi de interes cu evenimentul abordat au numai o
legătură aparentă cu acesta. Doar o studiere riguroasă a
„vecinătăţilor” poate îndepărta senzaţia falselor alianţe);
 incapacitatea de a selecta unghiul unic de abordare a informaţiei.
Sursele de informaţii
Jurnalistul de ştiri, care are deja o minimă experienţă, poate

„accesa” relativ repede mai multe surse pentru elaborarea unui subiect:
 Prima şi cea mai frecventată sursă a devenit, în ultimii ani,

Internetul;
 Căutarea pe Internet a referinţelor asupra unui eveniment despre

care urmează să se relateze e obligatoriu să fie dublată şi de alte
surse mass-media: presa scrisă ( de la cotidiane la hebdomadare
şi publicaţii profilate); posturi de radio; alte câteva posturi de
televiziune în afara aceluia care va difuza ştirea;
 Informarea prin proprii reporteri prezenţi la eveniment;
 Agenţii de presă;
 Surse „satelit” ale redacţiei de ştiri (colaboratori permanenţi,

corespondenţă din teritoriu, persoane particulare care semnalează
evenimente);
 Cronica aşa-ziselor evenimente anunţate (invitaţii la colocvii,

vernisaje, lansări de carte şi reuniuni, care se află în portofoliul
oricărei redacţii).
T i t l u 2 | 405
Verificarea, prin cel puţin trei surse, a informaţiilor îl va proteja pe

jurnalistul de ştiri în faţa inexactităţilor sau a unor omisiuni, la un moment
dat, inerente într-un regim de lucru „la foc continuu”.
În afara subiectelor „puternice” (calamităţi naturale, atacuri

teroriste, conflicte armate, etc.) despre care se spune că ajung singure în
flux, restul informaţiilor corect şi eficient valorificate reprezintă rezultatul
atitudinii active a reporterului: curiozitate vie, implicare şi fler, viteză de
reacţie, cultivarea propriei reţele de relaţii personale, capabile sa
furnizeze, în cazuri de urgenţă, informaţii importante.
Sursele vizuale
Orice redacţie de ştiri a unei televiziuni ar trebui să aibă permanent

la îndemână următoarele surse de imagini:
 Materiale filmate de propriile echipe distribuite în teritoriu;
 Memoria instituţionalizată (arhiva studiourilor);
 Imagini din portofoliul diferitelor foruri şi instituţii publice;
 Surse particulare (neprofesionişti aflaţi la faţa locului, care au avut

şansa să devină martori şi au surprins pe suport video
evenimentul);
 Imagini furnizate de agenţiile de presă.
În situaţii extreme, un jurnal televizat poate să includă ştiri fără

suport vizual numai dacă informaţia astfel difuzată este una de maxim
interes, dar şi în acest caz, o televiziune care îşi respectă prestigiul caută
soluţii de ilustrare a comentariului: imagini generice, reprezentări grafice
realizate pe computer, hărţi, fotografii.
Câteva „trucuri” în abordarea subiectului de ştire (pentru jurnalistul

începător)
 Ai maximum două minute la dispoziţie, deci nu poţi fi exhaustiv:

dintre toate aspectele subiectului, oricât ar părea de ofertant, alege
o singură perspectivă, ca să rămâi clar şi concis;
 Două unghiuri de abordare într-o singură ştire creează confuzie, iar

reporterul apare astfel indecis şi insuficient informat; perspectiva
multiplă de tratare a unui subiect se justifică doar în rare situaţii de

polemică declarată sau de conflict care nu s-a elucidat până în
momentul transmiterii respectivei ştiri de televiziune.
 E bine să ai în vedere că o ştire de televiziune beneficiază de o

receptare în flux – deci nu poate fi reluată şi, în plus,
telespectatorul o uită rapid, de aceea: încheie relatarea cu o
imagine puternică (Boyd, 1988 : 57) şi nu finaliza subiectul în mod
abrupt (Walters, 1994 : 363);
 Nu contrazice imaginile ştirii printr-un comentariu inadecvat – şi nici

invers – dar nici nu povesti în text ceea ce banda ar trebui să arate;
la televiziune, imaginile „vorbesc” mai mult, aşa că acordă-le
prioritate;
 Preferă ambianţa originală, înregistrată în momentul filmării – e

mult mai convingătoare pentru telespectator atunci când e vorba,
de pildă, de arestarea spectaculoasă a unui spărgător de bănci,
dar oferă-i puţină muzică bine aleasă, ca fundal sonor, atunci când
îi vorbeşti despre vedete, despre modă, despre expoziţia anuală a
felinelor de rasă, ori despre alte subiecte … soft!
Echipa de ştiri pe teren
Echipa completă care se deplasează pe tren în vederea abordării

unui eveniment este formată din: şofer, electrician (responsabil cu
amplasarea şi funcţionarea optimă a surselor de lumină necesare
filmării), sunetist, operator şi reporter.
Componenţa echipei are legătură directă cu bugetul postului de

televiziune, dar şi cu amploarea evenimentului. În funcţie de aceasta din
urmă, se poate recurge la varianta extinsă a echipei de filmare, formată
din mai mulţi reporteri şi cameramani, dar numai în situaţii excepţionale.
Ritmul de lucru susţinut, ca şi nevoia de maximă operativitate, determină
adesea deplasarea pe teren a unei echipe restrânse, formate din
reporter şi cameraman, în timp ce varianta minimă de alocare a
resurselor umane presupune deplasarea la locul evenimentului a unui
singur operator-reporter.
Deşi componenţa echipei de filmare fluctuează în funcţie de

circumstanţele menţionate, jurnalistul din audiovizual trebuie să-şi
T i t l u 2 | 407
exerseze permanent abilităţile de lucru în echipă fiindcă, spre deosebire

de presa scrisă, ştirea de televiziune este rezultatul unui efort comun, în
care sunt implicate mai multe persoane. Reporterul este întotdeauna
coordonatorul acestui grup restrâns de specialişti, faţă de care trebuie să
se impună atât ca o competenţă editorială (cunoscător al subiectului şi
decis în privinţa abordării şi a tratării acestuia), cât şi ca organizator al
producţiei: menţinerea unui climat de colaborare în echipă, flexibilitate
faţă de schimbările de ultimă oră care pot interveni şi, în acelaşi timp,
coerenţă în propriul proiect.
Pentru a-şi dovedi însă toate aceste calităţi, jurnalistul de ştiri

trebuie să nu piardă din vedere câteva exigenţe ale profesiei sale, care
rămân utile chiar şi după o experienţă îndelungată:
 Să parcurgă zilnic principalele informaţii ale presei scrise, ale

principalelor posturi de radio şi ale subiectelor difuzate de
televiziunile concurente;
 Să rămână în contact cu personalităţi din aria sa de interes, la care

să poată apela oricând ca la surse competente;
 Să fie racordat la context, prin aceasta înţelegând să fie la curent

cu evoluţia socială, politică, şi culturală din proximitatea sa, dar şi
de la nivel global;
 Să verifice riguros, înainte de deplasarea echipei pe tren, datele

referitoare la locul, ora şi durata evenimentului care urmează a fi
relatat, să fie edificat asupra participanţilor la eveniment şi asupra
posibilelor condiţii speciale de desfăşurare (sunt necesare surse
suplimentare de lumină? accesul echipei de filmare presupune o
acreditare prealabilă? există interlocutori a căror abordare în
exclusivitate ar aduce un plus de prestigiu televiziunii care
difuzează ştirea şi, implicit, reporterului?);
 Să colaboreze îndeaproape cu operatorul căruia trebuie să îi

clarifice de fiecare dată modul ulterior de elaborare a materialului
brut, conform unei intenţii precise, cu care realizatorul de imagine
este preferabil să fie solidar;
 Să se asigure, la fiecare filmare, că raportul optim de 1 la 3 a fost

respectat, de exemplu: pentru o ştire finită de 1 minut, echipa de
filmare s-a întors în redacţie cu o înregistrare pe bandă de 3
minute (aproximativ 30 de planuri, diverse ca unghiulaţie şi
conţinut);
 Este recomandabil ca planurile de ascultare şi captarea ambianţei

naturale a evenimentului să nu lipsească din elaborarea nici unei
ştiri de televiziune, de aceea trebuie luate în calcul încă din primele
momente ale prezenţei la locul de desfăşurare al evenimentului.
5. Exemplu de rezultat aşteptat:
Câteva exerciţii practice pentru ştiristul începător
 Dacă postura de reporter care transmite în direct de la locul

evenimentului, vă atrage mai mult decât vă ţine în corzi propria
timiditate, exersaţi-vă răbdarea în următorul exerciţiu: înregistraţi
pe bandă audio, direct de la televizor, discursul a trei reporteri
diferiţi, care atacă specia stand-up-lui şi transcrieţi apoi, cuvânt cu
cuvânt, relatarea fiecăruia. Prin comparaţie, transcrierea vă va
lămuri care dintre ei este mai dinamic, graţie frazelor scurte pe
care le foloseşte şi în care primează verbele şi nu adjectivele sau
pronumele; care dintre ei este mai coerent pentru că ştie să îşi
controleze repetiţiile, bâlbele şi are proprietatea limbii; care dintre
ei posedă mai mult discernământ şi spirit de observaţie,
relatând simplu şi convingător ceea ce pare că a înţeles şi care
dintre ei încearcă să speculeze, apelând la redundanţe, ori
insistând asupra unor detalii nesemnificative.
 Nu subestimaţi utilitatea următorului exerciţiu, aparent destinat

actorilor: în faţa oglinzii, vorbind la un microfon improvizat, încercaţi
să intonaţi energic şi cu o expresivitate a vocii şi a chipului –
capabile să capteze interesul – o relatare de maximum două
minute. În timp ce vorbiţi, controlaţi-vă în oglindă: mimica,
posibilele ticuri, poziţia umerilor şi a bărbiei, eventual – ţineţi în
mână un clipboard, pentru a avea control asupra propriilor gesturi.
 Din ediţia de dimineaţă a unui cotidian important, selectaţi trei ştiri

de prima pagină şi adaptaţi-le regulilor de redactare specifice
T i t l u 2 | 409
audiovizualului. Verificaţi-vă apoi urmărind trei jurnale de seară, din

prime time-ul a trei televiziuni diferite. Dacă aţi ales ca un adevărat
editor de ştiri, veţi regăsi informaţiile pe care le-aţi „adaptat” pentru
televiziune în cel puţin unul dintre jurnalele televizate.
 Înregistraţi pe o casetă VHS principala ediţie a jurnalului, difuzată

de postul de televiziune pe care îl urmăriţi cel mai des. La finalul
ediţiei, revedeţi înregistrarea şi încercaţi să vă daţi seama dacă aţi
fi paginat jurnalul în aceeaşi manieră, folosind aceleaşi criterii de
ierarhizare a ştirilor sau aţi fi avut o altă opţiune şi de ce.
 Monitorizaţi cu atenţie, timp de o săptămână, apariţiile actorilor

politici cei mai mediatizaţi, din două jurnale de ştiri difuzate în
prime time-ul a două televiziuni diferite şi încercaţi să formulaţi
opinii despre politica editorială a fiecărui canal, pornind de la
evaluarea modurilor de producţie (direct/înregistrat, sunet, video,
editare), a timpului alocat fiecărei structuri care conţine informaţii
despre actorul mediatic respectiv, a poziţiei ocupate de relatarea în
cauză în cadrul ediţiei urmărite.

LPSC-5. Selecţia imaginilor, redactarea, montarea ştirii şi
înregistrarea vocii
1. Tema lucrǎrii
Selecţia imaginilor, redactarea, montarea ştirii şi înregistrarea vocii
Un subiect, pentru a ajunge o ştire de televiziune trece prin mai

multe etape: filmare pe teren, vizionarea, redactarea şi înregistrarea
comentariului, apoi montarea imaginilor şi adăugarea graficii. Studentul
va urmări fiecare dintre aceste etape, pentru a cunoaşte partea de
postproducţie a ştirii de televiziune.
3. Descrierea lucrării de practicǎ
Paşii pe care studentul trebuie să îi parcurgă
1. Studentul va viziona materialul brut, pe care l-a descărcat

operatorul după ce s-au întors în redacţie. Îşi va nota tot ce i se pare
interesant. Va decide cum se vor folosi interviurile, ce fragmente se aleg
şi în ce ordine vor fi montate. Studentul trebuie să îşi facă deja o primă
imagine despre forma finală a materialului video, să îşi imagineze cum
va arăta ştirea.
2. Se structurează informaţiile obţinute. Textul va fi redactat în

funcţie de imaginile şi fragmentele de interviu selecţionate. Se va aplica
principiul: mai multă informaţie, dar în cuvinte mai puţine. Editorul va
stabili forma finală a comentariului. Redactarea textului fiind încheiată,
vocea autorizată va înregistra textul respectiv.
3. Studentul va asista la montarea materialului, unde se ordonează

imaginile şi sunetul, realizându-se ştirea ce va fi difuzată. Jurnalistul se
asigură că imaginea şi sunetul se îmbină corect cu textul, interviurile se
află în ordinea stabilită iniţial, ştirea are titlu, persoanele intervievate au
numele şi funcţia/calitatea scrise corect, iar echipa reporter-operator este
menţionată.
4. Materialul final ajunge în regia de emisie, după ce este verificat

de către producătorul jurnalului.
T i t l u 2 | 411
3.1 Selecţia imaginilor pentru a finaliza o ştire
După ce reporterul s-a întors în redacţie, vizionează materialul

filmat şi alege imaginile cele mai sugestive, apoi va trece la redactarea
comentariului.
Studentul va observa criteriile de selecţie utilizate de reporter

atunci când stabileşte care sunt imaginile utile. Astfel, la o ştire despre
un protest în stradă, se va începe materialul cu o ambianţă, care redă
atmosfera de la locul evenimentului respectiv. Un astfel de moment îl
face pe telespectator să îşi dorească să vadă întreaga ştire. Fără o
imagine de calitate, un subiect bun poate părea neinteresant. Ştirea de
televiziune înseamnă îndeosebi imagine.
Urmează contorizarea sincroanelor. Interviurile realizate pe teren

sunt mult mai lungi decât durata unei ştiri, de aceea reporterul trebuie să
aleagă partea cea mai sugestivă din brut şi să încerce să nu repete
informaţiile din interviu şi în text.
Un material poate deveni mai interesant dacă reporterul cere şi

părerea oamenilor obişnuiţi despre subiectul prezentat. Ştirile sunt cu şi
despre oameni, iar dacă ignorăm ceea ce au ei de spus, riscăm să fim
ignoraţi la rândul nostru. În 90 la sută dintre subiectele care devin ştiri
este posibil să se recurgă la vox populi.
3.2 Redactarea ştirii
După ce materialul video este contorizat şi interviurile sunt tăiate,

redactorul va trece la redactarea comentariului, într-un stil oral, cât mai
clar cu putinţă.
Trebuie evitată descrierea a ceea ce se vede şi se înţelege foarte

bine şi din urmărirea înregistrării video.
Sunetul natural, de ambianţă, înregistrat la faţa locului este folosit

pentru a separa sau a da senzaţia de pauză între două informaţii diferite.
Uneori se foloseşte cu funcţia de “cadru de rupere”, îndeosebi atunci
când textul este prea lung sau când se trece la o altă etapă a
materialului.
Redactorul trebuie să fie foarte atent atunci când scrie numele

celor care vor apărea în materialele video: pot apărea cu uşurinţă erori
foarte neplăcute.
3.3 Înregistrarea vocii
Textul comentariului este citit şi înregistrat. Se va folosi o voce

adecvată pentru ştiri, o voce autorizară. Se vor urmări:
 calitatea vocii şi a lecturii;
 calitatea tehnică a înregistrării.
 Ulterior, înregistrarea audio este folosită la montarea ştirii.
3.4 Montarea ştirii
La montaj, reporterul şi editorul de imagine colaborează, folosind

imaginile înregistrate pe teren, fragmentele de interviuri şi comentariul
înregistrat. Toate acestea vor fi structurate împreună armonios, clar ca
sens şi într-un mod atractiv. Uneori, afirmaţiile din comentariu pot primi
înţelesuri diferite, în funcţie de imaginile care le însoţesc. Studentul va
urmări posibile asemenea influenţe.
Se pot folosi şi imagini de arhivă: sunt situaţii în care se face

referire la evenimente mai vechi sau la o declaraţie anterioară, care
divine actuală când, de exemplu, acelaşi personaj spune altceva. În
asemenea cazuri se apelează la arhiva televiziunii, precizându-se că
sunt imagini de arhivă, arătând data când a avut loc evenimentul sau
declaraţia.
Calculator cu softul necesar pentru redarea înregistrărilor video şi

redactare text. Echipamente de montaj neliniar, echipamente de grafică
electronică. Cabină de sunet, tratată fonic şi echipamente de
înregistrare: microfon, mixer, calculator, soft de înregistrare şi prelucrare
a sunetului.
După ce a participat şi a observat fiecare pas pe care îl face o

echipă de televiziune, de la redactarea ştirii, selecţia imaginilor,
T i t l u 2 | 413
înregistrarea vocii şi montarea materialului video, practicantul va fi

familiarizat cu modul de lucru al fiecărei etape în parte. După o astfel de
experienţă, studentul va înţelege mai bine modul în care este elaborată o
ştire de televiziune.
Exemplul nr. 1
Inspectorii primăriei au descoperit mai multe nereguli la lucrările

făcute la drumuri în Timişoara. Şoferii trebuie să fie atenţi pentru că
gropile în asfalt sunt multe şi nesemnalizate. Sunt unele lucrări terminate
recent unde s-au şi s-au format gropi în asfalt.
Ştirea va fi ilustrată cu situaţia din oraş, cu maşinile care dau în

gropile din asfalt, mai ales pe drumul despre care timişorenii ştiu că este
proaspăt reparat.
Sursa: www.analogtv.ro
Denumire în desfăşurător: 05_GROAPĂ
Locaţia: Timişoara
Titlul: Drumuri asfaltate... cu gropi
LEAD: Peste 100 de lucrări lăsate neterminate şi mai bine de 50 de

străzi pline de gropi. Asta au descoperit reprezentaţii municipalităţii pe
străzile reparate în toamna anului trecut. Curios este că problemele au
apărut în cazul tuturor constructorilor care au lucrat la străzile din
Timişoara. Autorităţile vor să vadă acum dacă nu cumva materialele
folosite sunt de prostă calitate.
COMENTARIU: Inspectorii Direcţie Tehnice de la Primăria din

Timişoara au descoperit nereguli la cele mai multe lucrări pe care firmele
de construcţii le-au realizat în toamna anului trecut la carosabil. Sunt 109
lucrări edilitare nereparate sau refăcute prost, ale căror beneficiari sunt
E-on Gaz, Enel Distribuţie, Coltem, şi Aquatim. În plus, 52 de străzi pe
care asfaltul a fost înlocuit în urmă cu doar câteva luni, sunt deja pline de
gropi. Firmele de construcţii sunt obligate să refacă străzile pe cheltuiala
lor, întrucât lucrările au o garanţie de minimum doi ani. Tot constructorii
ar putea să răspundă penal, dacă din cauza gropilor sau a lucrărilor
nesemnalizate, şoferii ar produce accidente. Reprezentanţii

municipalităţii se întreabă însă cum de problemele au apărut la toţi
constructorii.
Există suspiciuni că bitumul utilizat la asfalt ar fi fost de proastă

calitate, aşa că se cere o expertiză a materialelor folosite. În cazul în
care condiţiile meteo sunt favorabile, lucrările de refacere a carosabilului
încep de săptămâna viitoare, promit autorităţile.
Exemplul nr.2
Anul 2011 este anul nunţilor ieftine. Cuplurile încearcă să îşi

găsesc cele mai ieftine meniuri, accesorii, decoraţiuni sau rochii.
Extravaganţele nu se mai poartă din cauza bugetelor reduse.
Denumirea în desfăşurător: 24_NUNTĂ
Locaţia: Timişoara
Titul ştirii: Nuntă cu buget redus
LEAD: O nuntă cu buget redus. Acesta este intenţia celor mai

multe cupluri care în 2011 vor să-şi unească destinele. Veniturile mici nu
le mai lasă pe mirese să spere la rochii ca-n poveşti, ci la ţinute care se
încadrează într-un preţ cât mai mic. Şi chiar dacă tendinţele s-au
schimbat şi anul acesta, foarte puţini îşi mai permit extravaganţe. Simplu,
cu bani puţini, şi „noi să fim fericiţi”, îşi spun mai toţi însurăţeii.
Ambianţă cu o viitoare mireasă care probează o rochie
COMENTARIU: Anul acesta viitoarele mirese nu mai fac ture în

faţa oglinzii în căutarea celei mai frumoase rochii, ci în speranţa că vor
găsi ceva mai ieftin. Preţurile se învârt între 300 şi 3000 de euro, însă
miresele încearcă să negocieze cât mai mult.
Vox populi cu viitoarele mirese care îşi spun părerea despre

cheltuielile pe care urmează să le facă.
COMENTARIU: Fiecare accesoriu costă, iar când trebuie să scoţi

bani din portofel pentru invitaţii, meniu, decorarea sălii, tortul miresei,
rochie şi costum, socoteala din târg nu se mai potriveşte cu cea de
T i t l u 2 | 415
acasă. La capitolul decoraţiuni preţurile pornesc de la 10 lei bucata, însă

cresc în funcţie de cerinţe.
INTERVIU: Diana Ioţcov, administrator - firmă decoraţiuni care

povesteşte despre tendinţele în materie de decoraţiuni din acest an.
COMENTARIU: Cel puţin 800 de lei costă tortul miresei. De la cele

decorate cu marţipan la sculpturile în ciocolată, fiecare model ia ochii.
INTERVIU: Ramona Toma, administrator - cofetărie, care spune

preţurile şi oferta de dulciuri pentru acest an.

LPSC-6. Activitatea editorului de ştiri TV
1. Tema lucrǎrii
Activitatea editorului de ştiri TV
Urmarind activitatea editorului de ştiri, studentul va înţelege

complexitatea unei astfel de funcţii şi va afla de ce editorul cere mereu
mai multe informaţii decât îi oferă reporterul şi de ce este atât de
pretenţios. Practicantul va vedea cum este transformat textul într-o ştire
interesantă şi frumos „ambalată”.
3. Descrierea lucrării de practicǎ
Pentru a scrie un text de televiziune sau pentru a-l edita trebuie să

ţinem cont de un principiu: textul de ştire trebuie să fie simplu, iar
limbajul folosit să fie clar şi direct, pentru a fi înţeles imediat atât de
persoanele educate, cât şi de cele cu mai puţină şcoală.
Editorul trebuie să cunoască informaţii din toate domeniile şi să

poată sesiza greşelile care, eventual, le scapă redactorilor la redactarea
textului ştirii. Pe lângă aceasta, este bine ca editorul să fie un fost
reporter foarte bun, care a făcut teren.
Editorul trebuie să fie atent ca durata ştirilor să fie cea stabilită, să

asigure o continuitate firească şi să obţină un ritmul necesar. În presa
scrisă, mărimea unui articol se măsoară în semne grafice. În televiziune
se lucrează cu minute şi secunde. Regula este simplă: într-o secundă
sunt citite trei cuvinte.
Materialele video trebuie să aibă titluri sugestive şi atractive.
Subiectele care au nevoie de mai multă atenţie pentru ca

telespectatorul să le înţeleagă vor fi împărţite în mai multe ştiri, de care
se pot ocupa mai mulţi redactori, pentru obţinerea cât mai rapidă a
informaţiilor.
Toţi reporterii sunt pregătiţi pentru a intra în direct, prin telefon sau
să facă stand up, în ediţiile stabilite de editorul coordonator.
T i t l u 2 | 417
Adesea, ştirile economice au nevoie de grafică, prezentată cu

ajutorul plasmei sau ajutorul procedeului numit chroma-key. Prea multe
cifre pot deruta telespectatorul. Editorul coordonator decide cum va arăta
subiectul economic, în funcţie de textul pe care îl primeşte de la redactor.
Calitatea comentariului este la fel de importantă pentru ştirea de

televiziune ca şi imaginea.
Ştirea este formată din două părţi: LEAD şi CORPUL ŞTIRII.
LEAD, INTRO, (capul ştirii)
Intro-ul este textul rostit de prezentator, prin care acesta anunţă

ştirea care urmează. Lead-ul trebuie să atragă atenţia că urmează ceva
interesant, important. Textul nu trebuie să fie prea lung, ci scurt şi la
obiect.
Intro-ul este cheia unui material video în care redactorul, apoi

editorul ambalează informaţiile în aşa fel încât publicul să fie atras să
urmărescă jurnalul mai departe. Telespectatorul are telecomanda în
mână aşa că este foarte simplu pentru el să schimbe canalul dacă
prezentarea ştirii (capul ştirii), nu îi place sau îl plictiseşte.
Lead-ul poate să prezinte din start subiectul sau poate doar stârni
curiozitatea telespectatorului, pentru a-l face să urmărească materialul
video anunţat. Studentul poate învăţa aceste tehnici urmărind activitatea
redactorilor şi a editorului, observând cum se transformă o informaţie
într-o ştire de televiziune.
Studentul va observa felul în care este abordat subiectul şi cum

este redat în câteva cuvinte. Cea mai nouă şi interesantă informaţie
trebuie redată în prima parte a lead-ului.
Este de evitat ca la sfârşitul lead-ului să fie prezentat reporterul

care a realizat materialul, mai ales în cazul în care materialul video
începe cu un interviu cu o alt persoană. Astfel, privitorul va fi derutat
pentru că aude un nume şi în imagine va apare altcineva.
Editorul are o responsabilitate foarte mare. Asta pentru că trebuie

să răspundă din punct de vedere editorial, alături de reporter de felul în
care este prezentat textul unei ştiri. ”Cine, ce, unde, când, de ce ?” –
acestea sunt întrebările care trebuie să îşi găsească răspunsul în prima

parte a ştirii. După ce ai aceste informaţii, textul merge de la sine.
TITLUL ŞTIRII: trebuie să fie sugestiv, interensant, adevărat.
Un joc de cuvinte, o reacţie sau ceea ce s-a întâmplat trebuie să fie

redate în cel mult trei cuvinte. Titlurile ştirilor sunt mereu o provocare.
Pentru a găsi un titlu bun, sclipitor, ai la dispoziţie foarte puţin timp. Un
titlu slab îl face pe telespectator să îşi piardă interesulul faţă de ştire.
În televiziune, titlurile sunt diferite faţă de presă scrisă, unde

redactorul poate folosi mai multe cuvinte. Cititorul, dacă nu este atent,
poate reveni oricând să reia textul şi să înţeleagă ce a vrut jurnalistul să
spună, la televiziune nu.
Dacă telespectatorul schimbă canalul şi ajunge pe postul unde este

difuzată ştirea, chiar la mijlocul materilului, titlul ştirii trebuie să îi
stârneacă interesul şi să îl atragă.
Ca exerciţiu, studentul poate sugera mai multe variante pentru titlul

unei ştiri.
COMENTARIUL ŞTIRII
Editorul trebuie să înlăture toate informaţiile inutile şi detaliile care

nu fac decât să încarce şi să plictisească telespectatorul.
Titlurile, enumerarea de locuri sau zone geografice pot fi ilustrate

foarte simplu printr-o grafică, o schemă care îl vor ajuta pe telespectator
să înţeleagă mai repede ce este important.
Textul ştirii nu trebuie să repete ceea ce se vede evident în imagini,

dar poate clarifica, poate introduce în contextul evenimentului sau poate
explica ceea ce se întâmplă pe ecran.
Folosirea timpul prezent îl face pe telespectator să trăiască ştirea

ca şi cum s-ar întâmpla exact atunci, când o vizionează.
Comentariul trebuie scris la diateza activă. Este de evitat diateza

pasivă, la fel şi modul gerunziu. Astfel, în loc de „Alin a început să
mănânce, încetând greva foamei”, o exprimare mai potrivită ar fi: „Alin
mănâncă pentru prima oară după trei zile de grevă a foamei. El a încetat
astfel protestul împotriva justiţiei.”
T i t l u 2 | 419
Pe lângă editarea textului, editorul de ştiri organizează şedinţele de

redacţie, stabileşte subiectele, face o primă schemă a jurnalelor, împarte
echipele pe teren, face desfăşurătorul şi se asigură că jurnalul va avea
subiectele şi calitatea necesară.
Fişa de post – editor coordonator
Nivel de instruire - Studii superioare
- Calităţi speciale de relaţionare şi comunicare socio-profesională.
Obligaţii şi sarcini
- Coordonează, răspunde şi urmăreşte integral desfăşurarea activităţii

din departamentul redacţional de ştiri, la următoarele nivele:
- Organizatoric;
- Administrativ;
Editorul coordonator al ştirilor are următoarele obligaţii din punct de

vedere organizatoric:
- să instaureze în redacţie un climat de ordine, disciplină şi

colegialitate;
- să stimuleze spiritul de echipă;
- să elaboreze un set de proceduri redacţionale şi să vegheze la

punerea lor în practică;
- să organizeze şi să conducă şedinţa zilnică de redacţie;
- să elaboreze şi să urmărească îndeplinirea de către personalul din

subordine a sarcinilor de serviciu, care să se finalizeze zilnic cu
programele de ştiri;
- să stabilească linia editorială a jurnalelor de ştiri
- să editeze (împreună cu redactorii şi eventual cu producătorul

asistent) titlurile ediţiei, prezentările de platou şi textele materialelor care
vor alcătui buletinul de ştiri;
- să gestioneze cu maximum de eficienţă resursele umane şi

materiale aflate la dispoziţie, în aşa fel încât pachetul de materiale să fie
complet finalizat până la ora de începere a buletinelor de ştiri;
- să se asigure că subordonaţii nu încalcă condiţiile de neconcurenţă

şi confidenţialitate şi să transmită conducerii în cel mai scurt timp orice
încălcare a acestor norme.
Editorul coordonator al ştirilor are următoarele obligaţii din punct de

vedere administrativ:
- să coordoneze activitatea operatorilor, editorilor TV şi şoferilor şi să

asigure încărcarea echilibrată şi judicioasă a acestora cu sarcini de
serviciu;
- să urmărească respectarea normelor deontologice şi a legilor în

vigoare, răspunzând în solidar cu autorul oricărui material care ar atrage
după sine sancţiuni civile sau penale, inclusiv în ceea ce priveşte
drepturile de autor;
- să propună salarizarea, sancţionarea sau premierea subordonaţilor

exclusiv pe criterii profesionale, în vederea motivării acestora;
Un calculator cu soft pentru redactarea text, cu acces la internet şi
un telefon mobil.
Studentul va înţelege care sunt atribuţiile editorului de ştiri, modul

în care acesta abordează subiectele, precum şi relaţia sa cu reporterii.
Studentul se va obişnui cu exigenţele muncii pe text în cadrul redacţiei
de ştiri.
Exemplu de ştire editată, o ştire de eveniment, un subiect delicat,

în care şi imaginile, dar şi textul trebuie să fie echilibrat şi să se
încadreze în normele CNA. Editorul a preferat să exprime, prin cuvinte şi
nu prin imagini, cruzimea cu care a fost tratat un copil. Folosind
T i t l u 2 | 421
informaţiile din lead, telespectatorul îşi poate imagina tragedia prin care
a trecut fetiţa fără să vadă sângele filmat.
19 ianuarie 2011
Locaţie: Timiş
Categoria: Eveniment
Denumire subiect: 19_ian_maltratat
Titlul ştirii: Pedepsită pentru cruzimea ei
LEAD: A lovit-o până la sânge, a stropit-o cu acid clorhidric, a ars-o

cu ţigara şi a înfometat-o. Nu este un film de groază, ci asta a făcut în
urmă cu trei ani o bunică, iar acum a venit vremea să plătească pentru
fapta sa. Fetiţa şi-a revenit, iar bunica sa a fost condamnată la ani grei
de închisoare.
CORPUL ŞTIRII
AMBIANTA în care bunica este adusă de poliţişti în faţa

judecătorilor, iar jurnaliştii încearcă să vorbească cu ea, dar nu spune
nimic.
COMENTARIU: Femeia a fost condamnata la 22 de ani de

închisoare pentru că şi-a chinuit nepoata. A făcut recurs, iar magistraţii
Tribunalului Timiş au decis ca bunica să petreacă 8 ani după gratii pentru
maltratare. Ea a fost prezentată Tribunalui Timiş şi urmează să fie dusă
la penitenciarul din Arad pentru a-si executa pedeapsa.
STAND UP – reporterul spune că bunica a refuzat să facă orice

comentariu cu privire la modul în care şi-a chinuit nepoata.
INTERVIU cu avocatul fetei care spune că suferinţa fetei a luat

sfârşit şi că justiţia şi-a făcut datoria.
COMETARIU: Kassandra avea doar patru ani atunci când a rămas

în grija bunicii din Lugoj, după ce a fost părăsită de părinţi. Felul în care
a fost tratată micuţa este greu de imaginat. Într-un final, fetiţa a ajuns la
spital mai mult moartă decât vie. Medicii au reuşit cu greu să o salveze şi
totul s-a schimbat. Iosif Rotariu, vedetă a fotbalului românesc, a decis să

o înfieze pe Kassandra şi lucrurile au intrat uşor pe un făgaş normal.
Un alt exemplu de text editat, ajuns în forma finală: o ştire culturală.

Reporterul încearcă să îl convingă pe telespectator că în curând are loc
un eveniment important la care trebuie să participe.
28 ianuarie 2011
sursa: www.analogtv.ro
Subiectul: 28_teatru
Titlul ştirii: Premieră pe ţară
LEAD: Un nou gong de premieră bate pe scena Teatrului German

de Stat din Timişoara. Noua producţie poartă semnătura a doi oameni de
teatru importanţi. Este vorba despre regizorul Radu Alexandru Nica şi
scenograful Dragoş Buhagiar. Spectacolul realizat de ei ajunge în faţa
publicului, în premieră pe ţară, sâmbătă, 29 ianuarie, de la ora 19.
Ambianţă - actorii repetă o scenă, imagini de la repetiţia generală.
COMENTARIU: Echipa de proiect care a pus la punct la mijlocul

anului trecut spectacolul Shaking Shakespeare, semnează şi cea mai
recentă producţie a Teatrului German de Stat din Timişoara. Este vorba
despre Mountainbikerii, de Volker Schmit. Textul piesei, câştigător al
Premiului de Dramaturgie şi al Premiului Publicului la Festivalul de
Dramaturgie de la Heidelberg, aduce în atenţia privitorului teme
importante şi de multe ori incomode, cu care se confruntă omul
contemporan.
INTERVIU: Radu Alexandru Nica, regizor: vorbeşte despre

spectacol şi modul în care a lucrat la el.
COMENTARIU: Noua montare timişoreană îi aduce în faţa

publicului pe Ioana Iacob, Rareş Hontzu, Daniela Török, Radu Vulpe,
Olga Török şi Horia Săvescu. Muzica este semnată de Vlaicu Golcea, iar
coregrafia de Florin Fieroiu. Următoarele reprezentaţii, din luna ianuarie,
au loc în 30 şi 31 ianuarie, tot de la 7 seara.
T i t l u 2 | 423

LPSC-7. Pregătirea şi desfăşurarea ”Jurnalului de ştiri”
1. Tema lucrǎrii
Pregătirea şi desfăşurarea ”Jurnalului de ştiri”.
Studentul are ocazia să vadă finalitatea muncii unui reporter tv într-

o zi de lucru. Va vedea modul de organizare şi desfăşurarea a unui jurnal
de televiziune.
3. Descrierea lucrării de practicǎ::
Pregătirea jurnalului de ştiri începe cu şedinţa de redacţie, unde se

hotărăşte sumarul din ziua respectiva. În jurnalul de ştiri trebuie să se
regăsească subiecte diversificate. Ele trebuie să fie relevante,
proaspete, interesante, controversate, tragice, amuzante, speciale etc.
În funcţie de postul de televiziune, de oră, de evenimente, ordinea

ştirilor într-un jurnal diferă. Totuşi anumite elemente sunt regăsite în toate
jurnalele, indiferent de zonă. Domenile de interes sunt: economic, politic,
învăţământ, social, sănătate, cultural, divertisment, sport. Informaţiile
despre vreme sunt nelipsite.
Echipele de reporteri pleacă pe teren şi astfel pun în practică

deciziile luate în cadrul şedinţei de sumar.
Jurnaliştii se întorc la redacţie cu materialul filmat şi încep să

vizioneze şi să contorizeze brutul. Apoi alcătuiesc structura ştirii şi
redactează comentariul. Astfel, subiectul devine ştire de televiziune.
Editorul are grijă ca textul să fie accesibil şi coerent pentru

telespectatori. Ştirile finalizate ajung în regia de emisie.
Tease-urile (aritificile de imagine prin care telespectatorii sunt atraşi

să urmărească mai departe jurnalul de ştiri) sunt gândite ca promo la o
anumită ştire în jurnal, pentru a-l face pe telespectator să aştepte cu
interes materialul respectiv. Ştirile la care se face tease sunt decise de
cel care realizează desfăşurătorul pentru jurnalul respectiv.
La începutul jurnalului, crainica prezintă pe scurt cele mai

importante ştiri ale ediţiei. Acelaşi lucru se întâmplă şi la sfârşitul
jurnalului, când prezentatoarea reaminteşte pe scurt cele mai importante
titluri ale zilei.
Trendul în această perioadă pentru jurnalele de ştiri este să conţină

multe live-uri. Cel mai important subiect al zilei este dezbătut cu un un
specialist sau o persoană implicată în subiectul respectiv.
Unele subiecte au devenit ştiri, dar, din cauza evenimentelor aflate

în desfăşurare, s-a renunţat la ele, în favoarea altora. Ştirile sunt
perisabile. O ştire bună acum, peste o oră poate deveni o informaţie
veche sau nesemnificativă şi nu va mai fi inclusă în jurnal.
Denumirea dată iniţial unui subiect trebuie să se păstreze ca atare

pe întregul parcurs al producţiei, să se regăsească peste tot cu acelaşi
titlu, pentru a nu apărea confuzii. De exemplu, dacă denumim un subiect
„Carte”, atunci când scriem textul, trebui salvat cu denumirea „Carte”,
apoi pe tot traseul său, ştirea trebuie să poarte numele de „Carte”. Dacă
editorul ar trimite în regie materialul cu denumirea „O carte”, s-ar crea un
moment de nesiguranţă, care poate genera mai multe probleme. Prin
urmare, în desfăşurătorul de ştiri, materialul respectiv va trebui să apară
cu denumirea iniţială: „Carte”.
Desfăşurătorul de ştiri este un instrument esenţial în producţia un

jurnal de televiziune. Toate acţiunile care trebuiesc îndeplinite de către
echipa de emisie, de la regizor, la crainic, se află trecute în acest
document.
Editorul coordonator realizează o primă structură a ştirilor în jurnal

după care se ghidează toată lumea. În desfăşurător trebuie menţionaţi
responsabilii de jurnal (editorul, producătorul de ştiri), regizorul, echipa
care a lucrat la subiect (reporteri, cameramani), crainicul care prezintă
acel jurnal, cum se numeşte jurnalul de ştiri şi la ce oră este. Apoi, sunt
consemnate toate momentele jurnalului, de la genericul de început, până
la genericul final. Un exemplar al desfăşurătorului trebuie să fie la
regizor, unul la producătorul jurnalului, altul la crainicul (prezentatorul)
jurnalului şi la operatorul prompter-ului.
T i t l u 2 | 425
Crainicul trebuie să fie bine pregătit pentru a se putea descurca în

situaţii tensionate şi să facă faţă modificărilor pe ultima sută de metri.
Prezentatorul jurnalului trebuie să fie pregătit şi să cunoască textele pe
care le prezintă. Cu ajutorul prompter-ului, crainicul încearcă să creeze o
legătură cu telespectatorul şi să privească spre obiectiv, ca şi cum
publicul ar fi în locul camerei de luat vederi.
Ştirile dintr-un jurnal sunt promovate şi pe site-ul televiziunii. Pe

internet, în România regulile sunt mult mai permisive. Aşa că de multe
ori, oamenii de decizie aleg ca materialul video să intre sub o altă formă
pe internet, drept urmare atrage şi un alt fel de public. La noi în ţară,
regulile Consiliului Naţional al Audiovizualului trebuie respectate de toate
posturile de televiziune. Pe internet însă, nu există o autoritate care să ia
astfel de măsuri. Pe site, unele materiale pot primi o abordare mai
amplă, nu trebuie să fie atât de scurte, plus că subiectele pot fi
comentate de cei care accesează pagina.
Resursele tehnice cuprind echipament de birou, telefonie mobilă,

autoturism, echipament complet de filmare pe teren (cameră, accesorii,
trepied, microfoane, lumini), platou de filmare dotat cu 3 camere, lumini,
accesorii, trepiede, microfoane, masa de mixaj, sunet, linie de editare
digitală şi echipamente de postprocesare sunet.
Participând la şedinţa de redacţie şi apoi la celelalte activităţi ale

redacţiei de ştiri, studentul va înţelege modul concret în care se
pregăteşte, plenifică, realizează şi difuzează un jurnal de ştiri de
televiziune. În acest fel, va putea mult mai uşor să se integreze ca
jurnalist într-o redacţie de ştiri.
Emisiunea informativă se adresează unui public larg cu vârste

diferite, de la adolescenţi şi până la pensionari, indiferent de ocupaţie şi
de pregătire. Există un public fidel al ştirilor, dar mereu trebuie câştigaţi
noi telespectatori.
DESFASURATOR- EMISIUNI INFORMATIVE

DATA Echipa de
2 feb 11
serviciu
ORA 16.00
COORDONATOR
CRAINIC
PRODUCATOR
NR.CRT. TITLU TIP RED DURATA
1 INTRO+HL D 00:00:36
2 lead 00:00:30
EVENIMENT ima.
3 EXPLOZIE unedit 00:00:50
4 LIVE EXPLOZIE AI 00:01:00
5 TEL. EXPLOZIE 00:00:57
6 lead 00:00:18
POLITIC
7 CONFLICT D+I AM 00:01:00
8 lead 00:00:25
POLITIC
9 DECLARATIE D+I AM 00:00:53
10 lead 00:00:26
INVATAMANT
11 SCOALA CL 00:00:56
INVITAT
12 INVATAMANT INT 00:03:00
13 PUBLICITATE 00:06:00
14 lead 00:00:22
15 SANATATE LEAC D+I IC 00:00:50
T i t l u 2 | 427
TEASE
DIVERISMENT
16 CLUB 00:00:08
17 lead 00:00:24
JUSTITIE
18 SUSPECTI D+I SC 00:01:00
19 lead 00:00:20
20 JUSTITIE CSM D+I SB 00:01:00
21 lead 00:00:24
DIVERTISMENT
22 MODA D+I AM 00:01:03
23 TEASE EXTERNE 00:00:10
24 lead 00:00:30
25 CULTURA EXPO D+I AI 00:00:46
26 lead 00:00:25
EXTERNE
27 UNGARIA D+I CV 00:01:01
28 lead 00:00:20
29 EXTERNE SUA D CB 00:01:06
30 lead 00:00:15
31 SPORT FOTBAL D+I AC 00:00:58
32 lead 00:00:20
33 SPORT TENIS D AC 00:00:30
34 lead 00:00:15
35 SPORT BASCHET D+I IS 00:00:56
36 OUT-HL 00:00:36
37 METEO 00:03:00
Abrevieri folosite în desfăşurătorul de ştiri:
TITLU - denumirea şi domeniul ştirilor.
TIP – ce conţine materialul, text, interviu, text şi interviu sau numai

interviu.
D – comentariul.
I – interviu.
INTRO+HL - introducerea citită de crainică în care îi salută pe

telespectatori şi titlurile ediţiei, formate din principalele subiecte al zilei.
De obicei se aleg trei ştiri.
LEAD - textul pe care îl citeşte prezentatoarea, urmat de materialul

video.
RED - iniţialele redactorilor care au realizat materialul.
TIME - durata fiecărei intervenţii, textul citit de crainică sau orice alt
material care face apare din jurnal.
PUBLICITATE - calupul de publicitate din cadrul jurnalului de ştiri.
Coordonator - numele celui care răspunde de buna desfăşurare a

jurnalului.
Producător - numele celui care produce jurnalul de ştiri.
Crainic - numele prezentatorului.
Ora - ora de începere a jurnalului.
Data - în care are loc jurnalul.

LPSC-8. Activitatea realizatorului/producătorului/moderatorului
TV
1.Tema lucrării
Activitatea realizatorului/producătorului/moderatorului TV
T i t l u 2 | 429
Obiectivul lucrării de practică este cunoaşterea atribuţiilor unui

realizator, producător sau moderator de televiziune. Se urmăreşte ca
studentul practicant să vadă, să înveţe, să participe şi, eventual, să
realizeze în timpul practicii o ediţie a unei emisiuni de tip dezbatere (fie
singur, fie în tandem cu moderatorul dezbaterii).
A. PRODUCĂTOR EMISIUNI TV
E omul din televiziune care vede global o temă, transformată ulterior

într-o emisiune. El caută şi găseşte subiectul, îl detaliază şi îl “trateaza”
până se ajunge la realizarea producţiei respective. Se ocupă de costurile
de producţie, calculează bugetul etc.
B. REALIZATOR EMISIUNI TV
Pune în practică ideile producătorului
C. MODERATOR EMISIUNI TV
Moderatorul unei emisiuni de tip dezbatere este cea de-a treia „piesă”
din triada „producător-realizator-moderator”, care „descoperă”,
structurează şi realizează o asemenea producţie.
În practica televiziunilor locale şi/sau regionale, în majoritatea

covârşitoare a cazurilor, cel puţin realizatorul şi moderatorul reprezintă
una şi aceeaşi persoană, dar nu de puţine ori cel care moderează o
dezbatere este şi realizator, şi producător.
Moderatorul este persoana care conduce o dezbatere, de obicei

publică, o masă rotundă sau o emisiune cu unul sau mai mulţi
participanţi, fiind foarte atent la toate aspectele care pot da o încărcătură
pozitivă ediţiei respective sau o pot duce în derizoriu.
Se va ţine cont de următoarele aspecte:
- limbajul folosit pentru moderarea discuţiilor va fi politicos;
- atitudinea adoptată va fi cordială, dar fermă;

- intervenţiile în discuţie sunt făcute cu tact, pentru a acomoda

interlocutorul/interlocutorii la tema propusă şi a le induce starea psihică
necesară exprimării ideilor;
- conflictele apărute sunt mediate cu calm şi pertinenţă, păstrând în
permanenţă o atitudine obiectivă;
- conflictele sunt aplanate cu diplomaţie, urmărind crearea unei

atmosfere destinse în rândul celor prezenţi;
- orice abatere a interlocutorilor de la tonul sau vocabularul potrivit este

sancţionată cu promptitudine, pentru dezamorsarea rapidă a momentelor
tensionate.
Studentul practicant trebuie să se obişnuiască, să lucreze în

echipă. Ea face totul. Munca în echipă este indispensabilă, în vederea
obţinerii succesului:
- identifică sarcinile ce îi revin în cadrul echipei;
- îşi desfăşoara activitatea împreună cu membrii echipei;
-membrii echipei: redactor/redactori, asistent/a, operator/i, regizor de

emisie, realizator, producător.
Pentru a putea ajunge producător, realizator sau moderator,

studentul preacticant va cunoaşte, pentru început, paşii care conduc
spre cele trei meserii, apoi se va familiariza cu atribuţiile lor:
- stabilirea temei dezbătute în cadrul emisiunii;
- documentarea profesionistă despre tema aleasă;
- posibilii interlocutori sunt selectaţi (atunci când există această

oportunitate) în funcţie de expertiza lor de a oferi informaţii pertinente
(aici conlucrarea dintre producător - realizator – moderator este
indispensabilă, deşi în manualele de jurnalism producătorul este cel care
decide cine este invitat în emisiune şi face invitaţiile);
- cunoaşterea dinainte a interlocutorului este un avantaj atât pentru

acesta, cât mai ales pentru moderator: declaraţii anterioare, detalii
biografice, detalii despre om (temperament, puncte sensibile care trebuie
evitate sau, dimpotrivă, exploatate);
T i t l u 2 | 431
- condiţiile de desfăşurare sunt asigurate cu mare atenţie, pentru a se

evita eventuale disfuncţionalităţi pe parcursul emisiunii;
- se stabileşte conţinutul discuţiilor (interviului);
- în timpul emisiunii, transmise în direct, pot apărea teme noi care, dacă
sunt de interes public, pot fi abordate, în detrimentul a ceea ce s-a
stabilit iniţial. Acest lucru îl poate decide producătorul (care se află în
regia de emisie), dar şi moderatorul, dacă are o experienţă vastă în
domeniu şi cunoştinţe ample despre subiect.
Studioul de televiziune, dotat cu tot ceea ce presupune o emisie de

calitate.
Se aşteaptă de la sudentul practicant ca, la finalul practicii, să poată

realiza o emisiune precum cea prezentată în continuare.
Pe parcursul practicii se va urmări:
- să se integreze rapid în echipă;
- să cunoască evenimentele naţionale şi internaţionale la zi;
- să aibă capacitatea de a “extrage” cel mai important subiect ( atenţie!!!

- aici nu este important ceea ce i se pare lui, ci ceea ce interesează
publicul căruia i se adresează);
- să înveţe (teroretic şi practic) rapid care sunt paşii de urmat, în vederea

realizării producţiei respective;
- să aibă capacitatea de a selecta informaţiile legate de subiectul

emisiunii care urmează să se realizeze;
- să aibă capacitatea de a stimula conversaţia;
- să aibă capacitatea de a adopta tactica potrivită pentru conducerea

eficientă a interviului;
- să aibă capacitatea de a elimina timpii morţi;

- să aibă capacitatea de a analiza şi de a sintetiza informaţiile

disponibile;
- să aibă capacitatea de a identifica corect punctele cheie ale unui

material video;
- să aibă capacitatea de a structura şi de a sintetiza informaţiile pentru a

redacta un material publicistic concis şi coerent;
- să aibă viteză de reacţie în situaţii neprevăzute apărute în timpul

desfăşurării dezbaterii;
- să cunoască şi să folosească întrebările care vizează mesajul esenţial:

Cine ? Ce ? Unde ? Cum ? Când ? De ce ? Prin ce mijloace ?
- Să-i intre în obişnuinţă să folosească întrebările de control pentru a

testa sinceritatea interlocutorului (atunci când moderatorul are impresia
că invitatul evită răspunsul la o întrebare);
- să discearnă adevărul de minciună, mai ales atunci când sunt

intervievaţi martori oculari la un anume eveniment, care pot furniza
informaţii eronate, chiar dacă sunt de bună-credinţă;
- să se obişnuiască să adreseze, atunci când este cazul, întrebări de

urmărire, întrebări filtru, întrebări indirecte, întrebări ipotetice, întrebări
directe, întrebări de relansare;
- Pierre Ganz şi Jean-Pierre Chaupirat propun clasificarea interviului

audiovizual: interviul mărturie (care are drept scop obţinerea mesajului
esenţial), interviul declaraţie, interviul explicaţie (atunci când
interlocutorul este un expert în domeniul discutat), interviul document (fie
interviul portret, fie interlocutorul face cunoscute lucruri cu valoare de
document);
- să aibă spontaneitate şi abilitate în dezamorsarea stărilor conflictuale;
- să înveţe cum anume se pregătesc interviurile sau dezbaterile (tehnici

care îi vor uşura munca);
- să cunoască totul despre locul unde se va desfăşura emisiunea, despre

interlocutori, despre echipa care lucrează în ziua respectivă, despre
echipamentele necesare etc.;
T i t l u 2 | 433
- să poată, etapizat, să se achite de sarcinile producătorului,

realizatorului sau moderatorului – funcţie de ceea ce doreşte studentul
practicant să urmeze-, iar la finalul stagiului să poată realiza o ediţie a
emisiunii la care a contribuit pe parcrsul practicii, în condiţiile existente la
televiziunea respectivă;
- să se poată integra în colectiv şi să poată îndeplini corect atribuţiile din

fişa postului.
Progresul profesional - mai ales în acest domeniu se dobâdeşte prin

două căi: exersarea şi învăţarea din propriile greşeli şi din ale altora (de
preferat, varianta a doua !).
În fişa postului, studentul practicant găseşte, în general, ceea ce se

solicită de la el. În acelaşi timp, cunoaşterea şi însuşirea fişei postului
poate reprezenta un început, fără sincope majore, al activităţii sale
viitoare. Se aşteaptă de la cei care vor participa la acest proiect să poată
ajunge la rezultatele pe care şi le doresc profesioniştii din televiziune.
Practic, respectarea, in integrum, a unei fişe de post, întocmite în
conformitate cu „realitatea din teren”, face din studentul de astăzi
jurnalistul de mâine.
FIŞA POSTULUI - PRODUCĂTOR - REALIZATOR- MODERATOR
Numele şi prenumele:
Subordonat: se subordonează producătorului, producătorului general,

directorului general
Responsabilităţile postului:
- respectă cu stricteţe regulamentul de ordine interioară şi politica

editorială a televiziunii
- întreţine echipamentele tehnice din dotare;
- anunţă producătorul sau producătorul general în cazul în care constată

cea mai mică defecţiune la echipamentele din televizune;
- completează fişa de producţie şi o dă spre aprobare producătorului

general cu cel puţin trei zile înainte de realizarea emisiunii;
- culege informaţii şi redactează materiale de televiziune ce urmează a fi

expuse în emisiune;
- propune subiecte/invitaţi pentru emisiunile pe care le realizează;
- va fi în permanenţă informat în timp real despre evenimentele de orice

natură din regiune;
- realizează emisiunea după formatele impuse de politica televiziunii

respective;
- realizează stand-up-uri şi transmisiuni în direct;
- menţine o relaţie permanentă cu reprezentanţii companiilor şi cu cei ai

instituţiilor din domeniul în care lucrează, identifică noi surse de
informare;
- participă la conferinţe de presă, seminarii, prezentări etc., atunci când

situaţia o impune;
- colaborează cu toţi colegii de departament, angajaţii celorlalte

departamente şi dă curs solicitărilor formulate de către producător şi
director general;
- propune producătorului general subiecte care pot face obiectul unor

emisiuni cu audienţă ridicată;
- contribuie la completarea bazei ce conţine datele de contact ale

surselor de informaţii şi ale arhivelor audio– video
- monitorizează constant diverse surse de informaţii: pagini web

(companii de profil, asociatii, presă scrisă, audio-vizuală, concurenţă,
burse etc.), documente oficiale (Monitorul Oficial si altele);
- redactează textele emisiunii şi ale reportajelor pe care le difuzează în

emisiune;
- participă şi asistă la operaţiunile de filmare şi montaj;
- verifică şi vizionează calitatea filmărilor brute, precum şi calitatea

reportajelor realizate;
- asistă şi se implică în operaţiunile de montaj;

T i t l u 2 | 435
- respectă cu stricteţe normele şi deciziile C.N.A.;
- realizează monitorizarea pentru C.N.A.;
- respectă cu stricteţe durata emisiunii pe care o realizează;
- îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul emisiunilor realizate;
- răspunde la orice oră solicitărilor şefilor ierarhici;
- comunică şi colaborează cu ceilalţi membri din echipă (producător,

cameramani, editori audio-video, conducători auto);
- se preocupă permanent de îmbunătăţirea cunoştinţelor sale

profesionale;
- execută operativ şi corect sarcinile trasate de producător
- se comportă civilizat în relaţiile cu colegii de serviciu, superiorii ierarhici

şi persoanele din exteriorul televiziunii cu care intră în contact;
- comunică imediat şefului direct – telefonic sau prin orice alte mijloace,
orice eveniment la care este martor.
STUDIU DE CAZ
Emisiunea “Cronica zilei”, talk-show, durată 50 de minute, difuzare: luni-

vineri, interval orar 21,00 – 22,00
Cronica zilei este o emisiune informativă, desfăşurată într-un cadru

elegant, cu politeţuri măsurabile, dar şi cu incisivitate obiectivă. .
Lucrurile rele şi, deopotrivă, cele bune vor fi dezbătute în studiourile

Tvt89 cu “actorii” principali ai evenimentelor cu pricina şi vor ajunge la
dumneavoastră nealterate, nedirecţionate şi neretuşate. Tocmai de
aceea, mai ales în vremurile pe care le trăim, “Cronica zilei” vine înspre
dumneavoastră nu doar cu subiecte incendiare (care în general au o
tentă negativă), ci şi cu excelenţe profesionale şi morale locale. Cronica
zilei spune NU subiectelor care duc la tâmpirea colectivă şi la
propagarea cu neruşinare a prostului gust.
Emisiunea din 23.06.2010, invitat Nicu Covaci – liderul trupei

Phoenix
Nicu Covaci, un tip dur, dar corect,greu de ţinut în frâie şi-n tiparele
a ceea ce presupune un dialog jurnalistic, nonconformist şi, la data
respectivă, foarte supărat pe autorităţile municipale, naţionale, planetare
etc., pentru că era mereu neglijat de către acestea.
Moderatorul cunoştea exact situaţia contextuală, îl cunoştea destul

de bine şi pe invitat şi, cu toate acestea (aici apare dorinţa de noutate a
moderatorului, de siguranţa de sine a moderatorului, încrederea în el
însuşi, în metodele sale, care i-au mai dat satisfacţie şi cu alte prilejuri),
şi-a propus să “scoată” de la Nicu Covaci nu doar sudalmele (care,
oricum, veneau de la sine) la adresa autorităţilor locale, centrale şi
planetare, ci şi lacrimi. Adică, să arate oamenilor că în spatele imaginii
create lui Nicu Covaci există şi “sentimentalul” Nicu Covaci, cel care
chiar şi la o emisiune televizată în direct poate fi făcut să lăcrimeze.
Emisiunea a debutat cu explicitarea nemulţumirilor invitatului, a

curs aşa cum toată lumea se aştepta, iar cînd discuţia a permis (s-a găsit
o “curea de transmisie”) moderatorul, în continuarea celor afirmate de
Nicu Covaci, i-a adresat o întrebare, legată de un moment anume din
adolescenţa sa (pe care l-a aflat de la una dintre mătuşile sale, pe care o
iubea nemăsurabil), moment în care vocea lui s-a înmuiat, ochii i s-au
împăienjenit, iar glasul, aidoma clopotelor unei biserici aflate în vârful
muntelui, “cânta” de dor, de jale, de iertare, de bunătate.
Un cu totul alt om a reuşit moderatorul să le arate telespectatorilor.

În spatele imaginii create de şi lui Nicu Covaci, timişorenii, arădenii,
cărăşenii, bihorenii, hunedorenii şi mehedinţenii au avut prilejul să-l vadă
pe liderul trupei Phoenix în plenitudinea sa: un om ca toţi oamenii,
talentat şi mândru, dar, în acelaşi timp, modest şi obişnuit, puternic, dar
şi sentimental, curajos, dar şi copil. Punct ochit, punct lovit. Producătorul,
realizatorul şi moderatorul, dar mai ales invitatul şi telespectatorii au
primit ceea ce meritau: satisfacţia lucrului bine făcut.
T i t l u 2 | 437

LPSC-9. Filmarea pe teren si configurarea reportajului TV
1. Tema lucrării: Reportajul
„Reportajul de televiziune trebuie să prezinte, prin materialul său,

ceva din puzzle-ul destinat să recontruiască realitatea cotidiană. De
aceea, din ce în ce mai des, realitatea devine obiectul referenţial al
discursului mediatic.” (Garvey & Rivers, 1987 : 177)
Însuşirea eficientă şi rapidă a principalelor concepte şi reguli de

redactare şi realizare a reportajului tv; câştigarea abilităţilor practice de
orientare şi de desfăşurare în teren a reporterului şi a echipei de filmare.
Pregătirea reportajului; depalsarea echipei de filmare la locul

evenimentului; întoarcerea la redacţie; redactarea reportajului; montarea
reportajului.

5. Rezultate estimate:
Conceperea şi realizarea integrală a unui repotaj de televiziune

actual şi performant.
Televiziunea modernă şi, mai ales, interactivă a anilor `90

recomandă reportajul ca pe o relatare captivantă despre un aspect din
realitate. Cu alte cuvinte, decuparea mai mult sau mai puţin subiectivă a
unui eveniment din fluxul cotidian recent ori mai îndepărtat – bine
temperat într-o naraţiune care să conţină mai multe elemente vizuale
adecvate mesajului verbal – constituie ingredientele unui reportaj reuşit.
Judecând după filiaţia etimologică, un reportaj este un raport (din

franţuzescul rapporter). Diferenţa, însă, dintre un raport clasic, care
instituie o comunicare instituţională şi reportajul televizat este aceea că
genul audiovizual se adresează unui public foarte numeros, încercând să
răspundă nu doar curiozităţii informative a acestuia, ci şi apetitului său
pentru spectacol, pentru pitoresc şi detaliu.
În ultimă instanţă, toate aceste noi valenţe ale reportajului modern

de televiziune recomandă acest gen al audiovizualului drept o relatare
precisă, detaliată şi argumentată, aşa încât devine clar că miza unui
reportaj convingător este una dublă: informativă şi expresivă. Altfel
spus, un stimul dublu acţionează permanent în interiorul reportajului de
televiziune: a constata asupra realităţii şi a persuada. Spre deosebire
de interviu şi de ştirea audiovizuală (aceasta din urmă putând fi o
îmbinare de elemente vizuale şi sonore în redacţie, fără să reclame
neapărat prezenţa reporterului la faţa locului), reportajul impune aşa-zisa
„clauză a participării directe”, faţă de care jurnalistul are dreptul să
uzeze de un atu invincibil al profesiei sale – „am fost acolo, am văzut, am
dreptul să vorbesc”.
Odată stabilit că prezenţa jurnalistului la locul evenimentului este

obligatorie pentru realizarea reportajului, reporterul, în calitate de
coordonator al întregii echipe de filmare, trebuie să facă faţă unor
exigenţe specifice muncii de teren: să se poată orienta în context-adică
să poată observa cu justeţe şi cu simţ al detaliului elementele
semnificative ale unui eveniment sau pseudoeveniment; să se
documenteze atent, înainte de deplasarea la locul faptei, indiferent de
natura situaţiei cu care urmează să se confrunte şi despre care urmează
să relateze; să fie o sursă credibilă şi avizată de informaţii şi să verifice
totodată, riguros şi rapid, sursele informaţiilor pe care le primeşte; să fie
obiectiv în limitele posibilului, dar şi suficient de personal pentru a da o
valoare expresivă evenimentului; să se poată adapta condiţiilor de stres
şi lucrului în echipă, deoarece e un fapt demonstrat acela că precizia,
coerenţa şi atractivitatea unui reportaj depind de calitatea, dar şi de
solidaritatea echipei (editori de imagine, prezentatori, electrician,
sunetist, regizor, etc,).
În realizarea şi structurarea reportajului, prerogativele reporterului

nu trebuie puse în umbră. Atât el, cât şi membrii echipei trebuie să fie
T i t l u 2 | 439
conştienţi de faptul că, un bun ziarist ajuns la locul faptei, are calitatea de
martor privilegiat al evenimentului, dar reprezintă în acelaşi timp ochii şi
urechile publicului (deci este un emisar al telespectatorului), fără a uita
că el reprezintă totodată o „marcă” a postului de televiziune care l-a
delegat să relateze (şi ale cărui rigori editoriale trebuie să le respecte).
Nu în ultimul rând, aceste „roluri” ale reporterului care observă şi
relatează despre eveniment vor fi marcate de personalitatea proprie, de
propria manieră stilistică, fiindcă, în egală măsură, reporterul transmite,
simultan cu informaţiile despre o stare de fapt, propria sa viziune şi,
implicit se autoreprezintă.
Toate argumentele enunţate până acum conduc la concluzia că

reporterul trebuie să aducă în faţa telespectatorilor, pentru a le câştiga şi
a le menţine atenţia, imagini cât mai puţin ambigue, textele care însoţesc
secvenţele video să fie cât mai simple, iar montajul – logic şi coerent. Un
alt element care contribuie la eficienţa unui reportaj este dozarea optimă
a aşa-ziselor efecte de postprocesare (realizate prin montaj non-linear) –
efecte care „sufocă” de multe ori mesajul principal al unui reportaj.
Seduşi adesea de efectele vizuale ale montajului digital reporterii
începători uită că informaţia cea mai percutantă şi deopotrivă
emoţionantă, care „vorbeşte de la sine”, este imaginea cât mai veridică şi
mai apropiată de limbajul direct al realităţii.
Un bun reportaj este, în primul rând, o naraţiune coerentă, în care

toate momentele subiectului sunt respectate. Convenţii dramatice şi
stilistice bine motivate permit începerea unui reportaj cu punctul
culminant (pentru a crea o zonă de impact şi a câştiga din primele
momente atenţia telespectatorului) sau cu finalul (pentru a provoca şi a
susţine curiozitatea asupra protagoniştilor şi a cauzelor) ceea ce nu
înseamnă însă că un reportaj care urmează, în unitatea sa dramatică,
evoluţia cronologică a evenimentului este mai puţin izbutit. Însă indiferent
care ar fi forma de comunicare, reporterul trebuie să-şi adapteze
„instrumentarul” jurnalistic la tipul de eveniment pe care îl transmite şi
tocmai focalizarea mai accentuată pe unul sau altul din componentele
relatării determină o clasificare a tipurilor de reportaje pentru televiziune,
o tipologie general recunoscută, dar asupra căreia specialiştii
avertizează că nu este nici pe departe exhaustivă. Astfel Garvey şi
Rivers (1987, 195-215) fac distincţia între următoarele categorii de

reportaje:
Reportajul de ştiri – este tipul clasic de reportaj, de mică întindere

(maximum 3 minute), regăsit frecvent în jurnalele de ştiri ale majoritătii
televiziunilor. Important şi specific este faptul că informaţia transmisă se
referă la un eveniment actual, care are loc într-un interval de timp precis
delimitat (o singură zi), aşa încât mărcile temporale ale unui asemenea
tip de reportaj vor fi formulate la modul: „astăzi”, „în urmă cu câteva ore”,
„în această dimineaţă”, subliniind în acest fel informaţia de strictă
actualitate.
Obiectivitatea, o altă calitate a reportajului de ştiri, este o

caracteristică obţinută în special prin verificarea surselor şi a datelor şi
prin raportarea „la rece” a detaliilor semnificative ale unui eveniment.
Prin definiţie, un reportaj obiectiv este „un reportaj care prezintă
informaţia astfel încât participanţii la evenimentul respectiv sunt gata să
declare că aceasta nu a fost denaturată.” (Garvey şi Rivers, 1987 : 196)
Mai amplu ca dimensiuni, reportajul de profunzime este şi mai

dificil de realizat faţă de reportajul de ştiri. O dimensiune specifică a
acestei specii de reportaj este plasarea evenimentului în context,
caracteristică ce presupune o documentare minuţioasă a reporterului şi
un bun control al detaliilor. Acestea din urmă trebuie să fie amplasate
gradual, pentru a crea o perspectivă subiectului şi pentru a răspunde
treptat la patru dintre întrebările esenţiale ale ştirii: cine? ce? când?
unde?
Reportajul analitic (de interpretare) îşi centrează atenţia pe

revelarea contradicţiilor din interiorul unui eveniment şi se străduieşte să
răspundă întrebării „de ce?”. Este un tip de reportaj dificil, care necesită
experienţă jurnalistică, spirit polemic şi exerciţiu al interpretării. La finalul
unui bun reportaj analitic, telespectatorii ar trebui să fie incapabili să
declare de partea cui s-a aflat jurnalistul pe parcursul relatării, deşi
acesta este de departe, tipul cel mai personalizat de reportaj. În
reportajul analitic, jurnalistul este foarte implicat în colectarea,
ierarhizarea şi explicarea informaţiei, aşa încât poziţia echidistanţei în
analiză este foarte greu de menţinut.
T i t l u 2 | 441
Reportajul-anchetă (de investigaţie) este un reportaj al probelor şi

al argumentelor imbatabile (documente vizuale şi sonore, depoziţii ale
martorilor), de aceea este considerat şi sursă a gloriei rapide pentru
reporter. Un jurnalist de investigaţie se bucură de o reputaţie dublă,
câştigate în timp relativ scurt, faţă de un coleg al său de breaslă care va
relata despre rocile de origine vulcanică.
Etapele realizării reportajului
Pregătirea reportajului
Coordonate spaţio-temporale
Fiind un gen factual, ca şi documentarul (adică un gen al

audiovizualului aflat în relaţie directă cu desfăşurarea unui eveniment din
realitate) – reportajul de televiziune porneşte de la o idee pe care autorul
reportajului şi-a formulat-o pornind de la câteva date preliminare,
referitoare la un eveniment considerat important.
Intenţia reporterului, datele esenţiale pe care le deţine şi o primă

schiţă a subiectului propus vor fi expuse într-un sinopsis (rezumat în
scris al viitorului reportaj), pentru a fi supuse aprobării editorului. Odată
avizat şi aprobat sinopsisul urmează seria preparativelor specifice
oricărui reportaj de televiziune:
 cine, ce , unde, când Reperarea exactă a locului de desfăşurare

a evenimentului este utilă nu doar pentru orientarea echipei (în
situaţia transmisiunii directe), ci şi pentru construirea scenariului,
care precede întotdeauna filmarea propriu-zisă. Când bugetul
alocat realizării reportajului permite efectuarea unei prospecţii,
atmosfera şi coordonatele spaţiale ale evenimentului sunt
„vizionate” anticipat, aşa încât dispunerea camerelor video şi
asumarea elementelor de ambianţă vor fi optime.
Contactul cu actorii principali ai evenimentului e asigurat tot cu

ocazia prospecţiei sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin schimb de
mesaje scrise şi prin convorbiri telefonice care vor perfecta momentele
din desfăşurarea filmării.
Practica jurnalistică a demonstrat că actorii evenimentului trebuie

„puşi în temă” faţă de intenţia reportajului şi de subiectul acestuia, fără a
li se expune în amănunt zonele de interes şi priorităţile reportajului în

abordarea temei. Contactarea persoanelor oficiale implicate oferă, într-
adevăr, un plus de operativitate, dublat însă de dezavantajul „camuflării”
aspectelor acute ale subiectului, fiindcă, de foarte puţine ori, „un oficial”
va fi dispus să se refere la chestiuni incomode şi să le pună la dispoziţie
presei.
Până la deplasarea la locul de desfăşurare al evenimentului,

reporterul trebuie să verifice, în repetate rânduri, dacă ziua, locul şi ora
nu s-au modificat şi dacă în „distribuţia” participanţilor nu au intervenit
schimbări.
 Documentarea este un moment din pregătirea reportajului care nu

poate fi eludat. Timpul alocat acestei etape este foarte limitat, de
aceea reporterul are nevoie de o accesare rapidă şi eficientă a
surselor şi de o capacitate maximă de selecţie a informaţiei.
În mod obligatoriu, o documentare adecvată va completa datele

iniţiale deţinute asupra evenimentului şi a actorilor acestuia prin:
 Utilizarea informaţiilor din presa scrisă;
 Consultarea unor surse academice (tratate de specialitate,

enciclopedii);
 Internetul;
 Arhiva video a redacţiei (care va funcţiona ca un glosar al

abordărilor anterioare ale subiectului (şi va furniza imagini
complementare);
 Propria investigaţie a reporterului (accesul la dosare personale ale

actanţilor; reactualizarea unor stocuri de informaţii deţinute);
 Studierea atentă a contextului mediatic (plasarea evenimentului

abordat într-un cadru şi observarea unor evenimente-afluent vor
determina o înţelegere completă a subiectului);
 „Rezolvarea” mediatică a unor evenimente comparabile îi va oferi

reporterului modele de acţiune şi descoperirea unor „unghiuri”
inedite de abordare.
T i t l u 2 | 443
Deplasarea echipei de filmare la locul evenimentului
Ieşirea pe „teren” a echipei de filmare influenţează vizibil

comportamentul participanţilor şi, uneori, chiar agenda evenimentului. De
aceea, ajuns la locul faptei, reporterul trebuie să se orienteze rapid şi să
observe coordonatele „juste” ale evenimentului, ca şi punctele sale de
real interes. Pentru o bună prognoză asupra situaţiei de comunicare,
devin utile următoarele elemente:
 Selectarea unor martori credibili. Nu orice participant la un

eveniment este dispus să vorbească şi, invers, nu orice vorbitor
care crede că deţine calitatea de martor poate oferi mărturia cea
mai relevantă. Identificarea exactă a martorului (nume, prenume,
funcţie, grad de implicare în desfăşurarea evenimetului) este
obligatorie şi conferă credibilitate sursei. Reportajul nu trebuie să
accepte anonimatul sursei decât în situaţii extreme, când depoziţia
în nume propriu periclitează viaţa celui care oferă informaţiile.
Difuzarea interviului acordat „neoficial”, de către persoane care nu
doresc să fie citate este contrară deontologiei jurnalistului.
 Apelul la surse oficiale oferă girul de competenţă al unor foruri

tutelare şi instituţii, dar nu este suficient de credibil pentru
telespectatori. E ştiut faptul că, un purtător de cuvânt, va fi
partizanul intereselor şi al imaginii instituţiei pe care o reprezintă.
 Interacţiunea cu alţi jurnalişti poate fi profitabilă în măsura în

care are loc schimbul de informaţii, ca între profesionişti ai mass-
media sau poate fi derutantă dacă, în virtutea legilor concurenţei,
fiecare îşi apără dreptul de a avea întâietate asupra subiectului.
 Experţii prezenţi la faţa locului pot fi surse utile pentru reporter, cu

condiţia ca ei să se conformeze regulilor de redactare a
audiovizualului: informaţie concisă, în limbaj nespecializat, la care
să aibă acces categorii diverse ale publicului.
 Presa regională constituie o sursă de informaţii specifice, la care,

în multe cazuri, presa centrală nu are acces. O bună coroborare a
datelor, utilizând inclusiv informaţii „locale”, va conferi reportajului
coloratură şi originalitate.
 Observaţia directă, a reporterului aflat pe teren, nu este deloc

neglijabilă. Mai ales în cazul unor reportaje care privilegiază
descrierea şi nu logica asertivă, o sursă de elemente expresive e
datorată abilităţii personale a autorului de reportaj de a-şi „asuma”
ambianţa. Nu este nevoie de excese stilistice şi nici de efuziuni
sentimentale care să exteriorizeze participarea, în ordine
subiectivă, a celui care relatează. Pentru televiziune, comentariile
minime şi pertinent, care însoţesc o bună naraţiune a imaginii,
reprezintă reţeta ideală.
Înapoi, în redacţie
Când nu este vorba de un reportaj în direct (care nu presupune

intervenţii de postprocesare), ci de un reportaj înregistrat – materialul
brut stocat pe bandă magnetică, va traversa câteva etape de elaborare
până la faza finită, când caseta poate fi predată spre difuzare:
Vizionarea materialului brut poate fi făcută, iniţial, de către reporter

pentru a stabili:
 dacă la întoarcerea de la locul evenimentului, imaginile filmate

servesc unghiului de abordare stabilit la sfârşitul documentării;
 dacă viziunea editorială nu s-a diversificat, graţie imaginilor filmate,

completându-se cu elemente neaşteptate, mai interesante şi mai
dinamice, aşa încât tratarea subiectului să suporte modificări;
 ierarhizarea informaţiei este complementară cu imaginile captate şi

în măsură să creeze o naraţiune în progresie, cu mai multe
momente de tensiune şi, pe cât posibil, cu un punct culminant, să
ţină cont de unghiul unic de abordare a subiectului, asimilând
detaliile semnificative, elementele de culoare, emoţia şi interesul
uman;
 stilul în care va fi redactat reportajul, cu o premeditare precisă a

tuturor elementelor care vor fi incluse.
Redactarea reportajului
Este etapa de personalizare a reportajului, deoarece atunci când

se vorbeşte de stil într-un reportaj pentru televiziune este vorba, în fapt,
T i t l u 2 | 445
de o combinare izbutită a unor precepte standard cu elemente de

originalitate. Astfel, un reportaj reuşit trebuie să ţină seama de:
 regula conciziei (conform căreia frazele sunt scurte şi alerte, iar

termenii utilizaţi aparţin lexicului comun, fără abuz de metafore şi
de abstracţiuni);
 intro-ul reportajului trebuie să reţină atenţia şi să provoace interesul

faţă de continuarea subiectului: regula primului cadru şocant
creează adesea un impact util în menţinerea audienţei;
 unghiul de abordare a subiectului trebuie enunţat în primele două

minute ale reportajului, pentru a asigura coerenţa formatului;
 finalul reportajului nu trebuie să lase loc unor aşteptări neonorate,

ci să închidă complet subiectul şi, pe cât posibil, într-o manieră
memorabilă; ultimele secvenţe rămân, de obicei, în atenţia
telespectatorului, ca şi ultimele cuvinte ale comentariului;
 finalurile elaborate în formulă moralizatoare sunt desuete şi dau

impresia că îl abuzează pe telespectator.
Câteva sugestii utile pentru montarea reportajului
 cea de-a doua vizionare a materialului filmat e bine să fie făcută de

către reporter, asistat de operatorul de imagine şi de editorul de
montaj. Colaborarea celor trei specialişti să determine selectarea,
în materialul finit, a cadrelor celor mai elocvente;
 pentru a obţine „harta” completă a elementelor de sunet şi imagine,

notează separat: reperele de timp de pe bandă, planurile,
elementele de ambianţă, sincroanele pe care urmează să le
încorporezi în produsul final;
 lasă imaginea să exprime şi să povestească fără să o „sufoci”,

mixând-o cu un comentariu redundant. Imaginea şi sunetul trebuie
să fie complementare, iar într-un reportaj de televiziune e indicat să
faci economie de cuvinte;
 câteva secunde de imagine fără comentariu, înainte de „intrarea în

subiect” vor provoca un suspans binevenit pentru debutul
reportajului.
6. Exemplu de rezultat aşteptat: studiu de caz/aplicaţie:
 Trebuie să realizaţi trei reportaje într-un oraş din Ardeal. Temele:

investiţiile străine pentru conservarea şi refacerea unor obiective
istorice, apropiatul festival internaţional de teatru şi problemele ivite
într-unul din liceele oraşului ca urmare a descoperirii unor elevi
care consumă droguri. Pentru filmari aveţi trei zile la dispoziţie,
inclusiv drumul. În ce constă pregătirea, în Bucureşti, a celor trei
reportaje, având în vedere timpul foarte scurt de şedere la „locul
faptei”.
 Aţi filmat un reportaj despre starea deplorabilă a grădinii zoologice

dintr-o localitate din nordul ţării. În redacţie, la vizionarea casetelor
înregistrate constataţi că mărturia directorului respectivei instituţii
este compromisă din punct de vedere al sunetului. Ce faceţi în
această situaţie, ţinând cont că nu mai aveţi timp să vă deplasaţi
din nou în oraşul respectiv?
 Aveţi ca sarcină realizarea unui reportaj la Institutul Roman de

Seismologie Aplicată. Unul dintre cercetători va face dezvăluiri, în
exclusivitate, în privinţa apropierii unui cutremur de mare
magnitudine în România, furnizându-vă date foarte precise. Cum
„gestionaţi” aceste informaţii şi în ce fel le introduceţi în reportaj?
 În cazul unui reportaj despre dificultăile traficului în Bucureşti, ce

credeţi că este mai potrivit să utilizaţi ca fond sonor: ambianţa
naturală sau ilustraţie muzicală? Explicaţi.
 Care consideraţi că trebuie să fie proporţia dintre comentariul

autorului şi sincroanele personajelor într-un reportaj analitic de
calitate?
 Ce loc, ce rol şi ce durată poate avea „no comment”-ul în cazurile

următoare: - reportaj de 5 minute realizat la faţa locului la un an de
la moartea a 14 persoane într-o explozie a unei cisterne pe o
şosea naţională; - reportaj de 3 minute despre mutarea tuturor
dosarelor din arhiva Securităţii în depozitele Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii; - reportaj de 4 minute la
întoarcerea în ţară a unor supravieţuitori ai cutremurului din Asia
din 26 decembrie 2004.
T i t l u 2 | 447
 Ce modalităţi de montaj sunt preferate în cazul reportajelor de

actualitate? Care sunt avantajele unui montaj simplu faţă de unul
complex (cu efecte)? În ce cazuri se poate recurge la efecte
vizuale?

LPSC-10. Pregatirea si realizarea unui interviu TV
1. Tema lucrării: Interviul
”Interviul este un fel de joc în care un om este împins într-o

încăpere cu patru uşi. Ca intervievator, îţi imaginezi prin ce uşă ar vrea
să treacă interlocutorul tău şi încerci să închizi toate uşile prin care nu
vrei să pătrundă, prin felul în care îţi formulezi întrebarea. Apoi îl împingi
într-o cameră cu trei uşi, apoi cu două şi, în cele din urmă, în încăperea
cu o singură uşă, cu condiţia să ştii despre ce e vorba.”
(Peter McLaughlin, How to intervew. The art of the media interview,

1990, International Self-Consel Press, Ltd, p. 126)
2. Obiectivul lucrării de practică: însuşirea eficientă şi rapidă a

principalelor concepte şi reguli de redactare şi realizare a interviului tv;
câştigarea abilităţilor practice de orientare şi de desfăşurare în teren sau
în studio a reporterului şi a echipei de filmare.
3. Descrierea lucrării de practică: 1. pregătirea interviului;

depalsarea echipei de filmare la locul evenimentului; întoarcerea la
redacţie; redactarea interviului; montarea reportajului. 2. Realizarea
interviului în platou.
4. Echipamente utilizate: resurse umane: redactor, cameraman,

electrician, sunetist, şofer. Resurse tehnice: cameră video digitală,
echipament electric şi de captare a sunetului. După caz, studio de
televiziune cu echipament complet.
Dezinvoltura cu care profesioniştii interviului lansează întrebările

către interlocutor îi determină adesea, pe cei care se uită la televizor, să
creadă că este vorba de un gen al audiovizualului facil şi la îndemâna
oricui.
În fapt, interviul pentru televiziune este un veritabil pas de deux al

genurilor presei, care necesită o coregrafie atentă, în care sunt
cântărite, aproape farmaceutic, replicile şi fiecare gest.
T i t l u 2 | 449
Etimologic vorbind, franţuzescul entretien al secolului al XIX-lea şi,

ceva mai târziu, substantivul interview din engleza contemporană,
acoperă ceea ce, între genurile presei de televiziune, este considerat
produsul cel mai îndrăzneţ şi spectaculos - între altele şi mai rapid
aducător de glorie pentru jurnalist – fiindcă într-o anchetă sau într-un
reportaj sunt reţinute, pe termen lung, finalitatea şi câteva detalii, în timp
ce dintr-un interviu bine realizat devin notorii o atitudine şi un punct de
vedere inedit al celui care formulează întrebările.
Fie că sunt metaforice, ori se menţin în parametrii rigorilor

teoretice, definiţiile care s-au dat interviului nu sunt lipsite de
ambiguitate.
Pentru un teoretician din şcoala franceză, ca Larue Langlois

(1989,: 133), „interviul este o conversaţie organizată, care are scopul de
a transmite informaţii”, iar Yvan Charon, într-un studiu consacrat în mod
expres interviului, crede că acesta din urmă seamănă cu un joc din Evul
Mediu, „... este ca şi cum te-ai afla în faţa unui turn bine păzit, în care
trebuie să pătrunzi; pentru a reuşi, ai nevoie de multă perseverenţă: mai
întâi trebuie să încerci să intri pe uşă, apoi pe fereastră (dacă nu ai reuşit
prima oară) şi, de ce nu, chiar şi prin creneluri, dacă ai eşuat şi a două
oară.” (Charon, 1989 : 9)
Interviul s-a impus, ca formulă, la sfârşitul deceniului şapte al

secolului al XIX-lea, odată cu voga modelor din presa audiovizuală
americană, când declaraţiile starurilor atrag atenţia şi favoarea publicului
şi garantează o creştere nesperată a audienţei.
S-a spus adesea că, în vocabularul profesional, interviul ca gen

precede reportajul şi ştirea de agenţie, dar că apare mai târziu decât
relatarea sub formă de cronică sau decât editorialul din presa scrisă.
În orice caz, indiferent de vârstă, este cert că interviul din

audiovizual, în mai mare măsură decât acela tipărit, stă încă de la
început sub zodia sezanţionalului, fiindcă impune o comunicare directă şi
lasă să fie „văzută” o sumă de informaţii non-verbale, atât ale
intervievatorului, cât şi ale interlocutorului (reacţii instantanee, gesturi, un
mesaj al vestimentaţiei şi al accesoriilor, etc.) – amănunte care, în
ansamblu, creează spectacolul.
Şi din punct de vedere al eficienţei sale, interviul pentru televiziune

este un gen util, ieftin sub aspectul resurselor implicate şi avantajos
pentru ambele părţi implicate, pentru că interlocutorul îşi transmite direct
opiniile, evitând eventualul efect de distorsionare pe care l-ar aduce fie
postprocesările mai elaborate (ca în cazul reportofonului), fie ceea ce
numim de obicei interpretarea jurnalistică. Aşa se face că televiziunea şi-
a dovedit foarte repede preferinţele pentru interviurile în direct, obţinute
frecvent „la faţa locului” sau în platou şi, în funcţie de această
„organizare” preliminară a situaţiei de comunicare, dar şi a chestionarului
jurnalistic s-a vorbit, pe parcursul evoluţiei genului, de interviul – mărturie
sau de interviul – portret, concomitent cu o serie de tactici de
intervievare: tactica arbitrului, a exploratorului în tunel sau a meciului de
box. Însă toate aceste variaţii pe temă dată nu fac decât să
personalizeze o funcţie perenă a genului: aceea de a revela pentru
public informaţiile cele mai importante ale unui eveniment sau datele
esenţiale despre identitatea unui actor mediatic, livrate simultan cu alte
detalii pitoreşti sau semnificative.
Adepţii entuziaşti ai interviului televizat – atât teoreticieni, cât şi

jurnalişti direct implicaţi – atunci când susţin că acestea ar fi un gen
privilegiat, intuiesc şi susţin, de fapt, în acest elogiu, evidenţa următoare:
mai mult decât oricare gen al audiovizualului, dar şi al presei în general,
interviul scurtează distanţele, stimulează jocul de rol – valabil în orice
situaţie de negociere şi de influenţare – stimulează dinamica ideilor (prin
interacţiune, confruntare şi schimb) şi, nu în ultimul rând, circumscrie, la
modul ideal, la ceea ce interpretările media moderne numesc
„teatralizarea informaţiei”, fabricând în manieră instant senzaţionalul,
originalitatea şi spectacolul.
Jurnalistul intervievator
De obicei, acesta trebuie să fie un reporter cu experienţă. Dacă

într-un stand-up pentru ştiri o dicţie bună, o bună documentare, un strop
de fler şi o bună stăpânire de sine pot „camufla” ezitările unui debutant,
ori ale unui începător, în interviul „clasic” de televiziune se demască
rapid lipsa de exerciţiu sau insuficienta stăpânire a genului. Aceasta din
urmă se traduce printr-o adecvată ştiinţă a proporţiilor, adică în ce ritm să
adresezi întrebările, cum să-ţi conduci interlocutorul, care sunt zonele
T i t l u 2 | 451
mai puţin „apărate” ale acestuia, în care o abordare inteligentă ar putea

insista, în ce măsură răspunsurile ar putea fi anticipate, etc.
Conform celor mai noi teorii postmoderne, aplicate celor mai

recente practici de mediatizare (între care interviul ocupă un loc special),
interlocutorii se situează într-o permanentă relaţie de negociere (Patrick
Charaudeau, 1998, 104), în interiorul căreia jurnalistul insistă să îşi
menţină intervievatul în situaţia de a aborda aspectele inedite sau
controversate ale „temei”, în timp ce actorul mediatic exploatează
întrebările lansate de jurnalist pentru a-şi avansa propriul mesaj.
În cele din urmă, calitatea interviului de orice tip depinde de

abilitatea jurnalistului de a menţine relaţia de dialog, ritmul acesteia şi
curiozitatea telespectatorului.
Aşa-zisele riscuri posibile pe care le poate aduce, în cadrul

interviului televizat, lipsa de experienţă a intervievatorului sau o
insuficientă documentare ar fi:
 Transformarea interviului într-un moment de curtoazie (a se vedea,

mai ales, interviurile politice în care ziaristul, fie din prudenţă, fie
pentru că este timorat ori, şi mai grav, complet aservit politicii
canalului de televiziune, converteşte dialogul într-un exerciţiu de
adulare a interlocutorului, elogiindu-l fără argumente şi renunţând
să îi adreseze inclusiv întrebări incomode.
 Tranformarea interviului într-o conversaţie previzibilă (când ziaristul

nu s-a străduit să descopere aspecte şi evenimente mai puţin
cunoscute, legate de tema în cauză şi apelează la chestiuni deja
puse în circulaţie de mediatizări anterioare), iar dialogul aşteptat ia
forma unui monolog al invitatului-interlocutor.
 Transformarea interviului într-un moment de agresiune verbală

(când ziaristul, uzând în exces pe dimensiunea spectaculară a
comunicării televizate şi accentuând în mod exagerat caracterul
polemic al chestionarului său, dezechilibrează relaţia de dialog, în
favoarea unui atac continuu asupra interlocutorului.
Jurnalistul-intervievator trebuie să fie conştient de faptul că, odată

instalat în faţa camerei de luat vederi şi faţă în faţă cu interlocutorul, îşi
asumă o identitate mediatică prin care îi sunt atribuite câteva roluri
predeterminate:
 jurnalistul-intervievator „se face văzut” ca reprezentant al opiniei

publice, al publicului telespectator, care are dreptul la informaţii şi
explicaţii şi, concomitent, la spectacol mediatic.
 jurnalistul-intervievator îşi asumă un rol de „delegat” al canalului de

televiziune care difuzează interviul, preluând implicit proiectul de
comunicare al instituţiei mediatice respective. În mod frecvent,
jurnaliştii care intervievează pot fi realizatorii unor emisiuni
consacrate sau prezentatori-vedetă ai jurnalului televizat, transmis
de canalul-gazdă sau, nu în ultimul rând, canalul de televiziune
poate să includă în rolul de intervievator un jurnalist-comentator din
presa scrisă. Dacă jurnalistul desemnat să realizeze interviul nu
face parte din ierarhia redacţională a postului de televiziune, ci este
o figură inedită pentru practica interviului televizat, aceasta
reprezintă o strategie mediatică de a transforma interviul respectiv
într-un eveniment (făcând astfel apel la faptul că întreg capitalul de
imagine al ziaristului desemnat creează anumite aşteptări pentru
publicul telespectator). Totodată, poate fi vorba doar de o tentativă
de a întrerupe rutina mediatică a canalului de televiziune, mai ales
în momente determinate, când se pune problema lansării unei grile
noi de programe sau a unei politici editoriale.
 în cadrul unui interviu (indiferent dacă acesta din urmă este

televizat sau aparţine presei scrise ori radio-ului) jurnalistul îşi
atribuie rolul de evaluator, plasându-şi permanent interlocutorul în
faţa unui chestionar care, bine condus, pune sub semnul dubitaţiei
luările de poziţie anterioare ale intervievatului.
10 reguli de aur pentru un interviu reuşit
Fie că este vorba despre interviul de televiziune, ori despre inteviu

în general, trebuie pornit de la premisa că, „pentru a fi reuşit, un interviu
„trebuie să transmită, într-o formă atractivă, un mesaj clar.” (Charon,
1989, 15-25)
T i t l u 2 | 453
Acelaşi teoretician francez pe care l-am citat, stabileşte pentru

bunul uz al jurnalistului de televiziune, 10 reguli de eficienţă, care ar
putea să-l conducă la realizarea unui interviu memorabil pentru
telespectator.
Le transcriem, adaptate, mai jos, ca un posibil ghid pentru

aspiranţii la gloria acestui gen.
 Jurnalistul trebuie să-şi cunoască foarte bine subiectul.
Sub conotaţia „subiect” se ascund atât datele referitoare la situaţia

ori evenimentul la care se face referire, cât şi personajul intervievat
(care, în mod special pentru televiziune, e bine să fie cunoscut atât ca
temperament – dacă este coleric, introvertit, expansiv, etc. – cât şi ca
personalitate). Foarte importantă rămâne selecţia operată de jurnalist
într-o sumă de amănunte şi informaţii deţinute, deoarece s-a demonstrat
că, atât o cantitate mare de documentare, cât şi insuficienţa acesteia pot
fi la fel de nocive: cea dintâi creează confuzie prin abundenţă şi
aglomerare de detalii, cealaltă - nu produce efectul de credibilitate.
 Jurnalistul trebuie să aibă permanent în vedere scopul interviului

său.
Întrebările „de ce realizez acest interviu şi ce aduc nou şi în plus

datorită lui?” sunt bine venite, indiferent de vârsta şi de experienţa celui
care intervievează. Jurnalistul trebuie să înţeleagă foarte clar că nu îşi
propune interviul cu pricina pentru a epuiza subiectul abordat, pe de o
parte, iar pe de altă parte, atunci când are în faţă un caz „la modă” sau
un interlocutor notoriu, trebuie să ştie cu exactitate care au fost
abordările anterioare ale subiectului. Iată de ce o relaţie definită cu
actualitatea care a generat interviul este nu doar utilă, ci poate chiar
garanta căile de acces către o nouă abordare jurnalistică.
 Jurnalistul trebuie să „simtă” informaţia esenţială.
Foarte mulţi practicieni ai interviului televizat au susţinut, adesea,

în pofida teoriei, că un bun interviu se realizează cu mult fler şi cu un nas
de detectiv (cu alte cuvinte, să poţi depista, să miroşi într-o sumă de
informaţii statistice sau complementare chestiunii abordate acele date în
stare să conducă demersul jurnalistic pe un drum neschimbat, care să-i
ofere telespectatorului un conţinut informaţional, nu doar util şi concis, ci

şi să ofere demonstraţia că intervievatorul este credibil şi avizat).
În fapt, este vorba de un exerciţiu de contragere şi de transformare

a unei documentări cantitative într-una calitativă, originală şi bine
organizată, care să îi dea publicului certitudinea că jurnalistul pe care îl
priveşte la televizor este profesionist.
 Regula „mesajului limpede”.
Numai ceea ce intervievatorului îi este clar şi perfect formulat

devine clar şi pentru cel căruia i se adresează întrebarea şi cu atât mai
lipsit de ambiguitate celui care se află în faţa ecranului. Această situaţie
optimă implică o bună cunoaştere a publicului-ţintă (este format din
experţi? e vorba de un public mediu? se are în vedere un scop de
popularizare sau dezbaterea şi clarificarea, în limbaj specializat, a unei
chestiuni care îi vizează, în primul rând, pe initiaţii în domeniu?)
Dacă interlocutorul este o autoritate în domeniu şi, din prudenţa de

a nu vulgariza concepte şi noţiuni, rămâne prizonierul unui lexic savant,
ţine de abilitatea şi experienţa jurnalistului să definească termenii şi să
lărgească aria de adresabilitate a interlocutorului.
 Jurnalistul – un mediator neutru, dar exigent.
Neutralitatea jurnalistului apare, mai nou, ca un mit depăşit de

televiziunea anilor `90. Personalizarea ori chiar teatralizarea informaţiei
televizate sunt imperative care par să anuleze echidistanţa presupusă.
Cu toate acestea, o atitudine neutră, care s-ar traduce, mai recent, printr-
o implicare lipsită de prejudecăţi sau în mod excesiv afectivă (ostilitate
sau compasiune afişată) se poate obţine prin formularea unor întrebări
punctuale, directe şi concise, mai ales când interlocutorul are calitatea
de martor, observator sau participant la un eveniment important, iar
interviul are ca scop reconstituirea unor situaţii ori obţinerea de date
suplimentare.
În privinţa exigenţei jurnalistului, aceasta rămâne în speţă o

chestiune de deontologie: poţi fi perseverent şi riguros ca un chestor de
poliţie, dar conştient în acelaşi timp că întrebările pe care le lansezi sunt
T i t l u 2 | 455
formulate ca să dezvăluie şi în nici un caz să dea sentinţe sau să-l pună

pe interlocutor sub acuzare.
 Mai bine obraznic decât plin de milă.
Aceasta reprezintă o regulă a practicii interviului conform căreia,

după teoriile lui Charon, e mai indicat ca atitudinea jurnalistului să fie
ofensivă decât clementă şi gata să se impresioneze la orice declaraţie a
interlocutorului. Poziţia jurnalistului faţă de interlocutor diferenţiază
interviul televizat, din categoria interviului interfaţă (când tema şi
chestionarul sunt prestabilite, iar ziaristul nu depăşeşte zona de interes
decisă de comun acord cu interlocutorul) – de categoria interviului critic,
în care dialogul capătă accentele unei confruntări pugilistice: inervievator
şi intervievat „joacă” de pe poziţii egale şi „rivalizează” în competenţă şi
argumente. Acesta este tipul de interviu dificil, dar care îl consacră pe
intervievator, obligându-l să devină o vedetă atunci când, sub supremaţia
audienţei, profesionalismul şi carisma sa personală se impun atenţiei
publicului şi devin o marcă.
 Interlocutorul trebuie să răspundă întotdeauna.
Cele mai reuşite interviuri de televiziune sunt cele ale căror

chestionare conduc repede partida către momentele de şah-mat:
interlocutorul se află, brusc, într-o situaţie dificilă, în care un răspuns
tranşant nu serveşte capitalului său de imagine şi atunci încearcă glisări
către o altă temă ori pur şi simplu, camera de filmat vizualizează un
moment de suspans, în care, în limbaj non-verbal, interlocutorul refuză
să răspundă, neutralizând întrebarea incomodă a jurnalistului prin gesturi
contrariate, ridicări din sprânceană sau o tăcere obstinată. Un ziarist
exigent nu va trece simplu peste o situaţie de acest fel, ci va accentua
refuzul interlocutorului de a da o replică şi va reveni în scurt timp cu alte
întrebări punctuale, altfel formulate şi care să îi aducă răspunsul
aşteptat.
 „Vorbăreţii” trebuie temperaţi, iar „muţii” – incitaţi să vorbească.
Un profesionist autentic al practicii interviului televizat e capabil să

schimbe registrele cu uşurinţă, alternând tehnicile de comunicare în
funcţie de profilul social şi profesional al intervievatului. Acesta din urmă

poate fi anonimul reprezentant al publicului - şi care devine actor
mediatic prin calitatea sa de martor sau de participant la un eveniment –
iar în această situaţie de comunicare intervievatorul exercită rolul unui
reporter care trebuie să obţină şi să furnizeze informaţia – sau poate fi
vorba de un interlocutor instituţional, ori de o personalitate familiarizată
cu dispozitivul mediatic al televiziunii şi atunci intervievatorul îşi asumă
rolul mai dificil al animatorului/moderatorului care interacţionează cu un
partener de dialog faţă de care încearcă să menţină o poziţie de
egalitate.
 Jurnalistul trebuie să ţină ritmul şi să posede calităţi de dirijor şi de

regizor.
Pentru ca schimbul de replici dintre jurnalist şi intervievat să fie

„natural” şi să menţină atenţia telespectatorului, el trebuie bine jucat (a
se citi condus şi premeditat), ca o reprezentaţie la scenă deschisă,
anticipând „efectele”, loviturile de teatru, ca şi tăcerile posibile.
În aşa-zisul interviu ilustrat, (realizat mai ales pe bandă şi nu în

direct) se obţine un plus de ritm al dialogului prin înregistrarea post
festum a unor detalii de imagine care să susţină vizual replicile verbale
ale interlocutorului. Dar într-un sistem concurenţial al televiziunilor, tot
mai avid de senzaţional, e preferat interviul transmis în direct, când
dificila misiune a menţinerii ritmului şi a calculării efectelor-surpriză îi
revine jurnalistului. S-a spus adesea despre intervievatorii vedetă „că au
un ceasornic în cap”, ştiind exact când să-şi întrerupă interlocutorul şi
cum să nu depăşească timpul pe care ei înşişi l-au alocat declaraţiior
celui cu care discută.
 A nu face dintr-un mantou o pălărie.
Această regulă pe care am formulat-o aparent amuzant are în

vedere interviurile înregistrate, care trebuie ţinute sub control până la
finalul postprocesării.
Montajul poate deturna sensul ideilor exprimate în materialul brut,

după cum intercalarea mai mult sau mai puţin tendenţioasă a replicilor
interlocutorului, într-o altă ordine decât au fost emise, poate conduce la
T i t l u 2 | 457
cu totul alte construcţii de sens. Nu în ultimul rând, constrângerile

timpului de emisie determină produsul final să fie, în medie, cam de trei
ori mai scurt decât înregistrarea brută şi atunci devine esenţial ca
mesajul transmis să îşi păstreze, după „scurtare”, semnificaţia iniţială.
Sensul original, aşa cum a fost înregistrat în materialul brut, poate să nu
fie afectat de postprocesarea interviului dacă banda înregistrată este
supusă unei previzionări atente şi profesioniste. Vizionând materialul
filmat, înainte de montaj şi consultând permanent time cod-ul afişat de
casetă, intervievatorul va premedita cu discernământ care vor fi replicile
care vor cădea la montaj, ce repetiţii vor fi eliminate, ce „bâlbe”, care
detalii nesemnificative pentru mesaj vor rămâne doar în banda-martor.
Intervievatul
După ce, metaforic vorbind, am susţinut că interviul e un veritabil

pas de deux în suita genurilor consacrate, devine clar că, cel puţin
jumătate din reuşita unui interviu pentru televiziune, i se datorează
interlocutorului.
Totodată, pentru ca interviul să fie ireproşabil din punct de vedere

editorial, calitatea intervievatului trebuie să respecte câteva condiţii
minime:
 cantitatea şi calitatea informaţiei pe care o deţine, dublate de

prestigiul şi de carisma personală sunt trăsăturile care îl
recomandă pe intervievat pentru ipostaza sa de interlocutor.
 valoarea editorială a interviului creşte exponenţial cu notorietatea

intervievatului şi a propriului său capital de imagine; un interlocutor
care se bucură de audienţă proprie va determina să crească
semnificativ audienţa interviului.
 persoanele timide sau introvertite şi lipsite de experienţă în faţa

camerei de luat vederi nu trebuie evitate, mai ales dacă informaţia
pe care o deţin, ori calitatea de martori la un eveniment le
recomandă ca interlocutori.
Etapele realizării interviului
Indiferent că este vorba de un interviu înregistrat sau de un interviu

în transmisiune directă, e necesar să fie parcurse două etape: pregătirea
interviului şi realizarea lui efectivă.
De obicei, când televiziunea apelează la interviu ca gen autonom şi

nu integrat într-o emisiune (buletin de ştiri, magazin, documentar sau
anchetă) gestul semnalează fie urgenţa de a reacţiona prompt la un
eveniment care nu poate „aştepta” alt format, fie marcarea unui
eveniment special, care iese din rutina redacţională (un premiat Nobel,
un preşedinte de stat sosit într-o vizită).
Din faza pregătirii interviului fac parte: un bun control al subiectului

care urmează a fi abordat, stabilirea interlocutorului (şi dacă acesta este
o persoană mai puţin cunoscută – stabilirea cel puţin a unui contact
telefonic), pregătirea şi gruparea tematică a întrebărilor.
Chestionarul
În elaborarea întrebărilor, jurnalistul trebuie să-şi refuze tentaţia de

a se lansa într-un discurs prea analitic, evitând formulări de tipul: Eu nu
cred că... Nu-i aşa că... în favoarea unor interogaţii mult mai aplicate,
care fac referire la subiect sau la agentul unei acţiuni sau al unui
eveniment: „Ce credeţi că... sau: De cine depinde...? sau: Cine a făcut
posibilă...”
Interviurile ample sau cele referitoare la subiecte controversate şi

care au o arie extinsă de desfăşurare, reclamă gruparea tematică a
chestionarului, pe zone de interes, dar şi pe intensităţi de ritm –
jurnalistul fiind cel care va decide dacă „atacă” prin întrebări generale şi
mai temperate sau frontal, prin aşa-zisele întrebări acute.
Trebuie ţinut seama, la fiecare interviu, de timiditatea sau,

dimpotrivă, de temperamentul extrovertit al interlocutorului, ştiut fiind
faptul că intervievatul, crispat la un moment dat de o anumită formulare,
e posibil să răspundă ceva mai târziu unei chestionări propuse pe alt ton.
Este recomandabil ca întrebările să fie scurte şi directe, cu alte

cuvinte e bine ca jurnalistul să îşi elaboreze un chestionar punctual şi
niciodată grupuri de două sau trei întrebări adresate una după cealaltă.
T i t l u 2 | 459
Momentele de tăcere obstinată ale interlocutorului reclamă

întrebări mai agresive sau întrebări repetate, referitoare la aceeaşi temă.
Pentru a obţine şi a menţine în faţa telespectatorului o reacţie sau un

răspuns aşteptat din partea interlocutorului, jurnalistul trebuie să mizeze
mai degrabă pe o interogaţie insistentă şi câteodată agresivă decât pe
una „politicoasă”ori empatică.
Nu trebuie uitat că interviul considerat perfect este acela care

reuşeşte să răspundă la cele şase întrebări fundamentale ale
jurnalismului (întrebări care se regăsesc şi în structura ştirii). De
asemenea, nu trebuie neglijat un principiu esenţial de elaborare a
chestionarului unui interviu, principiu care face recomandarea de
arespecta succesiunea următoare: „o idee, o întrebare” (Larue Langlois,
1989, : 140).
Vorbind despre atitudinea jurnalistului în momentul lansării

întrebărilor, ca şi despre maniera de a alcătui un bun chestionar pentru
interviul de televiziune, Peter McLaughlin face câteva recomandări, pe
care le-am sintetizat în precepte utile: (McLaughlin, 1990 : 122-143)
 Dacă ai întrebările pe care le-ai pregătit, într-un caiet, în faţa ta,

eşti legat de ele din punct de vedere psihologic şi devine mai greu
să asculţi răspunsurile. Mai bine urmăreşte succesiunea logică a
răspunsurilor interlocutorului, după ce ai reflectat îndelung asupra
întrebărilor pe care vrei să le adresezi, înainte de începerea
interviului.
 Nu te teme să lansezi întrebări simple; adesea, ele funcţionează ca

nişte reguli de eficienţă în ochii telespectatorului.
 Nu pune întrebări cu răspuns închis şi nici nu te folosi de pretextul

interogaţiei pentru a-ţi exprima propriile opinii, ci încearcă să afli,
pur şi simplu.
 Nu aproba răspunsurile interlocutorului. Replici de genul „O.K.!”,

„Am înţeles!”, „În regulă!” sunt ticuri enervante.
 Nu te scuza când adresezi o întrebare şi nici nu o lansa folosind

optativul: „Aş vrea să vă întreb dacă...”
 Dacă interlocutorul te avertizează că există restricţii legate de ceea

ce se poate declara, este productiv să negociezi ceea ce se
precizează, decât să încerci, mai degrabă, să extragi informaţia.
 Dacă, pe parcursul interviului, interlocutorul lansează o informaţie

importantă şi neaşteptată, schimbă-ţi planul „din mers”, adaptându-
l noii situaţii.
 Nu subestima niciodată rolul atât de important al întrebării „De ce?”

De foarte multe ori se dezvăluie astfel cauze şi efecte care ar
rămâne, altfel, secrete.
 Când interviul trenează, ori s-a îndepărtat de la subiect, încearcă

să centrezi din nou interesul, printr-o întrebare de relansare.
 Mai mult decât am putea bănui, telespectatorul ştie să facă

diferenţa între politeţe şi persistenţa pozitivă, aşa că întrerupe-ţi
interlocutorul ori de câte ori răspunsul e prea lung.
 Întrebările ipotetice, de tipul: „Ce s-ar fi întâmplat dacă...?” nu fac

parte din repertoriul unui profesionist de televiziune.
 Pusă cu discernământ şi măsură, câte o interogaţie provocatoare,

care să ducă, pentru scurt timp, interlocutorul spre o falsă
problemă, poate aduce informaţii şi mărturisiri neaşteptate.
Funcţii ale interviului. Tipologie
Luând conţinutul informativ şi rolul deţinut de interlocutor drept

criterii de clasificare şi selecţie, Yvan Charon stabileşte următoarele
categorii de interviu, corespunzând câte unei funcţii specifice a genului:
 funcţia relatării este vizibilă în cunoscuta formulă de interview-

recit, care are la bază o ordine subiectivă a evenimentelor,
structurate într-o „poveste” spusă de un actor al relatării. Această
categorie de interviu îşi distribuie astfel indicii de intensitate:
obiectivitate minimă; minimum factual; plus de coloratură.
 funcţia depoziţie valorifică rolul de martor al interlocutorului, într-

un interviu-mărturie, despre un eveniment faţă de care, cel care
răspunde la întrebările jurnalistului, deţine o oarecare distanţă de
spectator care poate furniza informaţii inedite. Ca indici de
T i t l u 2 | 461
intensitate, această categorie se defineşte prin: plus de factual;

subiectivitate variabilă; obiectivitate parţială.
 funcţia explicativă este sesizabilă în interviurile cu un expert sau

cu specialistul unui domeniu în care publicul are acces graţie
demersului jurnalistic. Acest tip de interviu este precedat de o
pregătire mai riguroasă şi presupune un efort de adaptare a
limbajului „codat” al iniţiatului în domeniu la nivelul formaţiei
generaliste. Ca indici de intensitate, această formă de interviu se
caracterizează prin: plus de credibilitate acordat jurnalistului, plus
de obiectivitate.
 funcţia de evaluare e specifică interviului de opinie şi îl are în

vedere pe interlocutorul-analist, care nu relatează, ci lansează
comentarii şi estimări asupra unor evenimente. Pentru că, între
indicii de intensitate, subiectivitatea să nu depăşească un nivel de
pertinenţă, jurnalistul are în vedere experţi sau observatori
specializaţi care emit opinii asupra unui caz. În situaţia unei
dispute, trebuie să se acorde o atenţie sporită echidistanţei şi
obiectivităţii, acordând, totodată, drept egal la replică fiecărei părţi
implicate.
 funcţia de descriere este atributul interviului-portret. Intenţia

demersului jurnalistic este aceea de a revela profilul unei
personalităţi, care devine subiect al chestionarului. Această
categorie de interviu reprezintă o manieră frecventă de a pune în
discuţie aspecte semnificative din actualitatea imediată,
interpretându-le prin raportare la performanţe dintr-un anumit
domeniu a interlocutorului. Acest model de interviu se defineşte
printr-un minimum de factual şi printr-o importantă încărcătură
subiectivă.
Între numeroasele tipologii în care a fost încadrat interviul de

televiziune, ni s-a părut lămuritoare şi utilă clasificarea operată de
Larue Langlois (1989 : 134-138) în funcţie de conţinutul genului:
 interviul de promovare are în obiectiv atragerea interesului

asupra unui eveniment din actualitatea socială, politică,
economică, sportivă sau culturală;
 interviul informativ este o categorie de interes „uzual”, cu mare

frecvenţă, care furnizează date suplimentare asupra unui subiect
deja lansat, în urma unui dialog cu actorul/actorii principali ai
evenimentului;
 interviul de analiză: plasează evenimentul la care se face referire

într-un context riguros determinat, încercând să răspundă la
întrebarea „De ce?”;
 interviul de opinie este exclusiv politic şi focalizează pe un

eveniment aflat în dezbaterea publică;
 interviul – comentariu face cunoscută opinia unui expert,

referitoare la un eveniment determinat;
 interviul de celebritate are în centrul atenţiei staruri sau

personalităţi notorii din diverse domenii;
 interviul de amploare se referă la evenimente de maxim interes şi

de actualitate, importante, la un moment dat, pentru întreaga
societate civilă.
În platou sau „la locul faptei”
Orice jurnalist de televiziune ştie că un interviu realizat în studio (fie

că e vorba de o înregistrare sau de o transmisiune directă) are un
caracter artificial. Deşi întreg dispozotivul televizat e pregătit şi stă la
dispoziţia intervievatorului şi a interlocutorului său, toate elementele
ambianţei – camere de luat vederi, sunet, lumini de platou, prompter,
personal tehnic şi regizori – îl predispun pe invitat la un comportament
afectat, prudent sau, uneori, de-a dreptul reţinut.
„Mă simt expus... mă simt ca la fotograf” i-am auzit deseori

declarând chiar şi pe cei familiarizaţi cu rigorile „afişării pe sticlă”.
De aceea, un procent semnificativ din vocaţia unui jurnalist de

televiziune îi revine abilităţii de a-l determina pe partenerul de dialog să
se simtă şi să se comporte în timpul filmării după propria măsură.
Bineînţeles că aici intervine, în mod previzibil, întrebarea: în fapt,

ce caută televiziunea? Firescul sau excepţia? Într-un interviu, atrag
atenţia spiritele extrovertite sau erudiţii care nu au talent de actori? În ce
T i t l u 2 | 463
măsură e valabilă şi se verifică ideea că fiecare jurnalist are

interlocutorul pe care îl merită?
Nu întâmplător, mai mulţi teoreticieni invocă, atunci când e vorba

de un interviu de televiziune desfăşurat în platou sau „la locul faptei”,
aşa-zisa regulă a cadrului natural. Deşi sună ca un precept ecologic,
aceasta nu se referă decât la abodarea intervievatului în mediul pe care
îl reprezintă sau, cel puţin, într-o ambianţă care îl reconfortează.
Astfel, un medic intervievat la o clinică e mai convingător decât

dacă e filmat în faţa unui pupitru dintr-un studio de televiziune, desigur,
cu unele excepţii.
Intervievatul şi camera video
Pentru coerenţa vizuală a interviului, e recomandat ca direcţia

privirii intervievatului să fie spre reporter.
Captarea sunetului
Aproape douăzeci de ani, la începuturile sale, televiziunea

europeană a folosit microfoane suspendate, străduindu-se să nu le facă
vizibile în alternanţa de planuri din timpul filmării.
Astăzi, interlocutorii nu mai stau, în studioul de televiziune, cu

microfoanele suspendate deasupra capului. Microfonul de tip lavalieră a
devenit instrumentul discret şi performant de captare a sunetului,
indiferent că este vorba de platou sau de filmările de pe teren. Totuşi, în
condiţiile în care pe teren zgomotul ambiental este puternic, sunt
preferate microfoanele unidirecţionale, care reduc foarte mult din
„bruiajul” sonor. Dacă reporterul şi/sau intervievatul nu vor sta în acelaşi
loc pe parcursul interviului, sunt recomandate microfoanele cu emiţător,
pentru a nu afecta mobilitatea acestora.
Montarea interviului
Montajul poate deveni problematic atunci când încadratura

intervievatului nu are continuitate, în sensul că replicile sale au fost
extrase din momente diferite de pe parcursul interviului. Deoarece
subiectul îşi poate modifica poziţia corpului, sau unghiul aparatului e
schimbat de la o secvenţă care interesează la alta, în lipitura dintre cadre
poate apărea o săritură, pe care editorul de imagine o va „rezolva” cu o

altă încadratură din acelaşi sau alt unghi, sau cu un cadru de legătură.
Imaginile „de ilustraţie” sau de legătură sunt cadre riguros motivate

stilistic care completează informaţia verbală adusă de cei doi actori
mediatici aflaţi în dialog, cu detalii de atmosferă: aspecte din locaţia
filmării, alte materiale iconografice, înscrisuri realizate prin efecte ale
montajului digital.
5. Exemplu de rezultat aşteptat: conceperea şi realizarea

integrală a unui interviu de televiziune actual şi performant.
Urmăriţi în scriptul interviului transcris mai jos dacă, cei trei studenţi
din anul al III-lea – Jurnalism, au stabilit corect: obiectivul interviului,
chestionarul şi strategiile de a obţine răspunsurile scontate de la
interlocutor.
Autori:Andrei Bogdan Ionuţ
Andrei Paul Gabriel
Alex Cocea
Titlu interviu: Adrian Năstase, confesiuni
Genul: Interviu informativ
Durata: 26 minute
Obiective:
1. Conturarea unei stări de spirit a intervievatului, în contextul în

care acesta vine după o infrângere la alegerile prezidenţiale din 2004;
2. Realizări şi eşecuri ca prim ministru al României;
3. Răspunsul la unele intrebări delicate, din viaţa personală şi

politică a lui Adrian Nastase.
Descrierea interviului:
Locaţia aleasă pentru realizare interviului este un studio simplu de

televiziune. Atât intervievatorul, cât şi intervievatul se vor afla în faţă în
faţă, în spatele unor pupitre transparente, fără posibilitatea de a se
T i t l u 2 | 465
aşeza. Am ales acest decor, în urma vizionării confruntării dintre Traian

Băsescu şi Adrian Nastase, de la TVR1. Transparenţa şi poziţia verticală
obligatorie a celor doi a fost preferată tocmai pentru starea pe care,
această dispunere, o creează intervievatului. Ţinand cont că această
emisiune a fost cea care l-a găsit pe Adrian Năstase într-o stare de
continuu disconfort, am decis să mergem, în mare, pe aceeaşi idee:
transparenţă şi luminozitate. Distanţa dintre cei doi va fi de aproximativ 5
metri. Sperăm ca platoul folosit de noi să fie asociat de Adrian Năstase
cu cel folosit în confruntarea finală de la TVR1, platou care i-a adus,
potrivit experţilor, pierderea unui număr considerabil de electori.
Vom folosi un număr de 3 camere pentru acest interviu. Ţinând

cont de distanţa dintre cei doi, o cameră se va axa pe cadrele largi, cu
ambii participanţi la interviu, pentru momentul adresării întrebărilor. Cea
de-a doua cameră va fi folosită pentru prim-plan cu Adrian Năstase, în
momentul în care acesta va răspunde la întrebări. Aceasta va rămâne
constant pe cadrul de prim plan cu Adrian Năstase, pentru a surprinde
reacţiile la întrebările incomode. Cea de-a treia cameră va fi mobilă şi va
fi utilizată pentru cadrele medii cu cei doi.
Desfăşurător:
Interviul nu va avea ca punct de plecare o prezentare a lui Adrian

Năstase, date fiind mediatizările precedente care au stabilit profilul
intervievatului în nenumărate ocazii. Aşa că vom trece direct la întrebări.
Aţi eliberat biroul pentru viitorul prim ministru?
Efect scontat: Este o întrebare ironică, care urmăreste să-i amintească

actualului prim ministru că a pierdut alegerile şi că trebuie să se retragă.
În acelaşi timp, această primă întrebare dă tonul emisiunii.
Răspuns urmărit: Un zâmbet uşor, urmat de un răspuns evaziv şi

răutăcios.
În momentul în care au fost date primele rezultate parţiale, de la exit

poll,
aţi ştiut că veţi pierde alegerile?
Efect scontat: Vrem să aflăm sentimentul pe care l-a avut în ziua

alegerilor
Răspuns urmărit: Orice tip de răspuns
A avut Traian Băsescu o echipă mai bună decât cea a PSD-ului?

Efect scontat: Recunoaşterea infrângerii
Răspuns urmărit: Nu.
Unde aţi greşit în campania electorală?
Efect scontat: Recunoaşterea înfrângerii
Răspuns urmărit: Îl lăsam să se justifice, dacă este cazul.
Aveţi ceva de reproşat echipei dumneavoastră?
Efect scontat: Recunoaşterea înfrângerii
Răspuns urmărit: Vrem să vedem dacă au existat disensiuni în partid, pe

durata alegerilor
Acum, că este clar ca Băsescu a câştigat, nu vă mai rămâne decât

să
incercaţi să formaţi majoritatea în parlament. Dar v-aţi gândit ce

veţi
face dacă nu veţi întruni majoritatea parlamentară?
Efect scontat: Infomaţii privind organizarea parlamentului şi a alianţelor

posibile.
Răspuns urmărit: Năstase, chiar dacă nu este sigur că va face

majoritatea parlamentară, este obligat să contrazică întrebarea şi să
răspundă că este sigur că va face o majoritate. Dacă răspunsul este că
„nu s-a gândit ce va face” vom continua cu o întrebare: „Vă gândiţi să
părăsiţi pentru o vreme scena politică?”. În cazul în care răspunsul este
afirmativ va urma o discuţie despre posibile alianţe (chiar şi cu PRM) şi
presupusa plecare a PUR.
Ce sentimente v-au încercat în momentul în care aţi văzut că

oamenii
strânşi la Universitate se bucurau ca nu aţi câştigat?
Efect scontat: Pur şi simplu sentimente

T i t l u 2 | 467
Răspuns urmărit: Un răspuns evaziv, prin care spune că va respecta

decizia poporului român.
Totuşi, nu sunteţi supărat pe cei care strigau, citez:”Ce bine-mi

pare ca ai luat ţeapă?”
(este legată de întrebarea de mai sus)
Comentariu:
Domule Năstase, eu nu sunt aici să vă judec sau vă trag la

răspundere pentru ce aţi făcut sau nu aţi făcut şi aţi fi putut face, ci
pentru a vă da şansa să vă justificaţi alegerile făcute. Şi pornind pe firul
acestor alegeri făcute de dumneavoastră, prima care îmi vine în minte se
leagă de medicamentele compensate.
Aţi avut patru ani la dispoziţie să compensaţi medicamentele. De ce

aţi făcut-o tocmai acum, în pragul alegerilor?
Efect scontat: Demonstrarea unei idei pe care o vom vedea mai târziu, în
următoarele întrebări
Răspuns urmărit: Răspuns evaziv
Din câte ştiu, bugetul era stabilit de mult timp, iar suma alocată
ministerului sănătaţii era fixă. Din bugetul cărui minster aţi luat
banii pentru a-l putea suplimenta pe cel al sănătăţii?
Efect scontat: Demonstrarea faptului că s-a folosit de compensarea

medicamentelor pentru atragerea electoratului.
Răspuns urmărit: Năstase va încerca să explice că banii nu au fost luaţi

de la alt minister. În acest caz, următoarea întrebarea va fi: „Atunci de
unde sunt?”. Dacă Năstase va menţiona un anume minister, căruia i s-a
micşorat bugetul: „Credeţi că ministerul respectiv nu are aceeaşi
importanţa?”
Comentariu:
Potrivit unui proverb latin „mens sana in corpore sana”, un om nu

ar avea nevoie de medicamente, daca ar avea un trup sănătos. Şi văd
că v-aţi gândit şi la asta. Aţi făcut peste 400 de săli de sport.
V-a motivat pariul făcut cu Ion Ţiriac?

Efect scontat: Încercăm să-i câştigăm încerederea d-lui Năstase prin a

scoate în evidenţă ce a făcut pentru tineri.
Răspuns urmărit: nu contează
Le-aţi dat posibilitatea tinerilor să facă mişcare în condiţii

occidentale. Dar ce se întâmplă cu acele şcoli din mediul rural şi
chiar urban, care nu numai că nu au o sală de sport sau toaletă, dar
nu au nici săli de curs care să permită începerea anului şcolar la
timp?
Efect scontat: Semnal de alarmă asupra condiţiilor jalnice în care elevii

învaţă.
Răspuns urmărit: Răspuns probabil: „Acesta ar fi fost următorul pas.”
Comentariu:
După ce vi s-au plâns, studenţii au avut parte de o întrevedere. Şi

părea că lucrurile se rezolvaseră. Conform unei conferinţe de presă
organizate de PSD, s-a discutat problema căminelor. Pe atunci, dl Mitrea
declara că problema căminelor este rezolvată. Cu toate acestea, peste
500 de studenţi nu au avut unde să doarmă timp de câteva zile.
Dumneavoastră, când eraţi student, dormeaţi sub cerul liber?
Efect scontat: Continuare
Răspuns urmărit: nu contează...va spune că el era din Bucureşti.
Şi cu toate aceste probleme pe care le are învăţământul,

dumneavoastră aţi ales să suplimentaţi ministerul sănătăţii. Vă pare
rău acum?
Efect scontat: Continuare
Răspuns urmărit: Este o întrebare de da sau nu peste care nu-l vom lăsa
să treacă uşor.Vom încerca să obţinem un răspuns monosilabic, oricare
ar fi acela.
Comentariu:
Domnule Năstase, şi dumneavoastră aţi fost student şi ştiţi cum e.

Dar nu toţi studeţii au ocazia ca, după terminarea facultăţii, să aibă
T i t l u 2 | 469
şansa să fie angajaţi. Dumneavoastră aţi fost repartizat la Preşedinţia

Consiliului de Miniştri.
De către cine aţi fost repartizat acolo domnule Năstase?
Efect scontat: Demonstrarea relaţiilor cu sistemul comunist
Răspuns urmărit: Ceaşusescu
Pe ce criterii se făcea această repartizare?
Efect scontat: idem
Răspuns urmărit: Trecutul
Imediat dupa aceasta aţi fost cooptat ca membru al Asociaţiei de

Strângere a Relaţiilor cu Strãinãtatea.
Ce făceaţi, mai exact, acolo?
Efect scontat: Demonstrarea relaţiilor cu securiatatea
Răspuns probabil: mă întâlneam cu oameni politici din afara.

Cât de bine ii cunoşteaţi pe oamenii cu care vă întâlneaţi?
Efect scontat: Demonstrarea ideii anterioare
Răspuns scontat: „Destul de bine”
Destul de bine încât aceste informaţii să fi fost importante pentru

Serviciile Secrete Române sau mai bine zis pentru Securitate?
Apropos de Securitate, domnule Năstase, de ce v-aţi opus

publicării dosarului domnului Priboi?
Efect scontat: Demascarea relaţiilor pe care Năstase le are cu Priboi

Răspuns urmărit: nu contează
Cine v-a botezat primul copil, domnule Năstase?
Răspuns sigur 100%: Priboi
La a câta căsătorie sunteţi domnule Năstase?
R1: La prima. - Într-un articol publicat pe situl Evenimentului, trimis de un

anume domn din Statele Unite, mai precis redactorul unui ziar românesc,
New York Magazin, se spune ca aţi mai fi fost căsătorit. Sunt minciuni,
nu este asa?
R2: La a doua.- De ce nu a mers prima căsătorie?
Îi place vânătoarea, îi place să colecţioneze lucruri, este atras de

frumos şi este un bărbat impozant şi puternic...
Ştiţi despre cine este vorba, domnule Adrian Năstase?(râzând)

R1: Despre mine; - Nu! Despre Ceauşescu. Dar este interesant că vă
regăsiţi în caracterizarea făcută. Este o coincidenţă că aveţi atâtea
lucruri în comun cu fostul dictator?
R2: Nu stiu.: -Poate fi vorba despre dumneavoastră? (R:Da) Dar

despre Ceauşescu? (R:Poate)
Comentariu de final:
Vă mulţumim pentru cele 30 de minute pe care ni le-aţi acordat. Suntem

onoraţi că aţi venit la emisiunea noastră, cu atât mai mult cu cât ştim că
aţi refuzat deja mai multe oferte.
Exerciţii
a) Aveţi o exclusivitate cu Fidel Castro, dar interviul este limitat la

cinci minute. Cum conduceţi discuţia astfel încât să reuşiţi
maximum de interes şi informaţie? Enunţaţi primele două intrebări
pe care le-aţi adresa liderului cubanez.
b) Intervievaţi un personaj controversat, despre care aveţi o

informaţie vitală, dar pe care interlocutorul dumneavoastră nu ştie
c-o deţineţi. Pentru a-l determina să se dea în vileag, veţi plasa
întrebarea cheie la un moment dat. Când este mai potrivit să o
adresaţi? Explicaţi.
c) Sunteţi cu echipa de filmare pe o stradă şi o întâlniţi pe Angela

Gheorghiu. Presupunem că renumita soprană este dispusă să vă
acorde un interviu, dar dumneavoastră nu cunoaşteţi decât
generalităţi despre cariera ei. Improvizaţi cinci întrebări care să nu
reducă interviul la banalităţi gen „ce proiecte aveţi?” sau „cum vă
simţiţi în România?”.
T i t l u 2 | 471
d) Trebuie să realizaţi trei interviuri cu trei personalităţi aparţinând

unor medii şi culturi diferite: acasă la o vedetă de showbiz, la sediul
guvernului – cu un ministru şi cu un academician în Biblioteca
Academiei Române. Scopul interviurilor este revelarea „omului”
ascuns în spatele imaginii publice a fiecăruia dintre cele trei
personaje. Enunţaţi câte patru întrebări pentru interlocutorii
respectivi.
e) Interviu cu Cristian Tudor Popescu despre situaţia tensionată

creată de o serie de măsuri antipopulare luate de guvern în
vederea aderării la Uniunea Europeană. Ce loc de filmare veţi
alege: la redacţia ziarului, pe stradă, pe un teren de tenis, într-o
cafenea? Explicaţi.
LUCRARE PRACTICĂ Nr.11

LPSC-11. Filmarea pe teren şi configurarea unui vox tv
1. Tema lucrării: Filmarea pe teren şi configurarea unui vox tv
2. Obiectivul lucrării de practică: însuşirea eficientă şi rapidă a

realizării unui vox tv; câştigarea abilităţilor practice de orientare şi de
desfăşurare în teren a reporterului şi a echipei de filmare.
3. Descrierea lucrării de laborator: când şi în ce scop se

realizează un vox tv şi care sunt eventualele „riscuri” ale insertării lui într-
un context.
4. Echipamente utilizate: resurse umane: reporter, cameraman,

electrician, sunetist, şofer. Resurse tehnice: cameră video digitală,
echipament electric şi de captare a sunetului.
5. Rezultate estimate: conceperea şi realizarea unui vox tv.
Fără a se defini ca un gen autonom al jurnalismului contemporan

de televiziune, vox-ul este mai degrabă o procedură curentă de susţinere
sau de intensificare a unui argument prezentat într-o dezbatere sau într-
o anchetă, făcând apel la opinia publicului dintr-un anumit moment şi
context istoric asupra unui subiect acut din actualitatea politică, socială
sau economică.
Este necesară precizarea că această procedură de inserţie, într-un

material-cadru, a unor eşantioane filmate, conţinând părerile
telespectatorilor despre un subiect sau altul nu are relevanţă sociologică,
nu se realizează pe un eşantion reprezentativ de populaţie, dar asigură
impresia de autenticitate, de spontaneitate şi de interactivitate în cadrul
unui format de telviziune care pune în discuţie un subiect stringent din
agenda zilei sau a săptămânii.
Durata maximă optimă a unui vox tv, în forma editată, este de 5

minute, durată în care reporterul trebuie să aibă în vedere calitatea şi
echilibrul opţiunilor pro şi contra, dar este dificil de estimat care ar trebui
să fie proporţia ideală. Cu alte cuvinte, vox-ul are un pronunţat caracter
aleatoriu, pur şi simplu reporterul poate fi pus în situaţia de a preleva un
T i t l u 2 | 473
eşantion de intervievaţi a căror opinie variază în funcţie de ora şi de locul

de realizare a filmării, de condiţiile atmosferice sau de anotimp.
De aceea, un vox credibil se difuzează numai împreună cu citarea

unor statistici recente şi avizate, realizate de institute de profil, pe
eşantioane de public relevante.
Filmat de obicei în locuri publice cu trafic mare (pe stradă, într-o

gară, într-un tribunal, etc.), vox-ul se realizează urmând tehnica
interviului de televiziune, cu un chestionar alert şi restrâns (de maximum
2 întrebări), urmărind ca repondenţii să aparţină unor categorii sociale
diverse şi unor vârste diferite.
Reporterul va formula întrebări deschise, lipsite de echivoc şi nu va

încerca să influenţeze în niciun fel calitatea răspunsului. Păstrarea
anonimatului intervievaţilor este facultativă, în unele situaţii numele şi
profesia repondentului asigurând o mai mare impresie de autenticitate.
Dat fiind însă caracterul subiectiv şi aleatoriu al acestei proceduri, vox-ul
tv este adesea incriminat drept o manieră de influenţare a unei opinii sau
alteia a majorităţii, iar citarea unor surse cu credibilitate sociologică îl
poate sustrage de sub incidenţa acestei posibile acuzaţii.
LUCRARE PRACTICĂ NR.12

LPSC-12. Reporter/Redactor – presă scrisă
1. Tema lucrării
Reporter/Redactor – presă scrisă
A. Se urmăreşte ca studentul practicant să realizeze una sau mai multe

ştiri, la început, în tandem cu un reporter/redactor din colectivul
redacţional al publicaţiei respective, iar, mai apoi, singur.
B. Studentul practicant trebuie să se obişnuiască, să lucreze în echipă.

Pe ea se bazează totul, este indispensabilă, în vederea obţinerii
succesului:
- membrii echipei: redactor/redactori, fotograf, SGR, redactor şef.
Reporterul/redactorul este „piatra filosofală” a jurnalismului, fiind

începutul unui drum, cu adevărat anevoios, într-ale formării ca om de
presă. Este prima treaptă a meseriei de jurnalist, dar şi cea mai
importantă şi laborioasă, care presupune o activitate minuţioasă şi,
uneori, tipicară.
Orice anunţ de angajare în presă începe cu solicitarea „căutăm

redactori”, orice prim pas, fie că e în presa scrisă, audio sau video,
înseamnă ani întregi de muncă de reporter/redactor...
Toţi cei care ne numim, încă, jurnalişti, de aici am început. De la

funcţia, trecută negru pe alb, în cartea de muncă, drept redactor.
În presa timişoreană, redactorul merge, mână în mână cu reporterul,

adică cele două competenţe sunt asimilate în practică. Deşi există
diferenţe – dacă e să citim literatura de specialitate, Timişoara „uneşte”
cele două funcţii într-una singură, de vreo 20 şi ceva de ani. Şi acest
lucru nu întâmplă doar Timişoara.
T i t l u 2 | 475
Pentru a putea ajunge reporter-redactor, studentul preacticant este

nevoit să cunoască, pentru început, ce este şi ce presupune această
meserie. Prin urmare, trebuie să înceapă cu abordarea şi urcarea primei
treapte a unei scări infinite, scară pe care o putem denumi PRESĂ sau
MASS MEDIA.
Redactorul este acela care adună date din teren, despre o acţiune
care, ulterior, va fi transformată în ştire, reportaj, anchetă, documentar
etc. despre persoanele implicate în acţiune, despre locul, ora şi data
acesteia. Redactorul radiografiază tot, cel puţin aşa ar trebui, fără
scăpări, şi redă, ulterior, imaginea completă şi complexă a acţiunii
respective.
Precum un medic, care înregistrează simptomele, pas cu pas, sau

precum un criminalist, care adună dovadă cu dovadă, nescăpând nici cel
mai mic fir de păr, redactorul este omul cel mai bine informat, cel mai
bine documentat. De redactor depinde forma finală a unei ştiri, de
redactor atârnă cursul anevoios al unei anchete, redactorul reprezintă
piesa de puzzle cea mai importantă!
În prima etapă, cea iniţiatică, redactorul este atent monitorizat de

superiori, dacă stăpâneşte, perfect, limba română, dacă are înclinaţii
spre un domeniu anume – pentru a i se putea decide „soarta” pe un
segment precis, dacă este sau nu emotiv, dacă rezistă tensiunilor, dacă
poate lucra în condiţii de stres.
Redactorului i se încredinţează un subiect, i se dau reperele iniţiale,

loc, oră, personaje implicate – şi i se cere să compună o ştire, din toate
aceste ingrediente. Prima spaimă e consumată...în funcţie de
gestionarea ei, se vede şi înclinaţia spre jurnalism (sau lipsa ei !). Toate
aceste semne contează, pentru că nu toţi reacţionează identic, în condiţii
identice.
Poţi pierde sau câştiga un om, într-o fracţiune de secundă, dintr-o

greşeală involuntară. În marile trusturi de presă se lucrează cu atenţie la
„naşterea” unui viitor redactor de succes, urmărindu-se şi latura
psihologică, tipul de personalitatea al jurnalistului. De ce e nevoie de un
astfel de purgatoriu? Simplu: există tipologii diferite, dar, deopotrivă, de-o
calitate profesională ireproşabilă. Sunt redactori care se tem, veşnic, de
interviuri, de contactul direct cu partea adversă, dar care scriu foarte
bine, care prelucrează informaţia rapid şi complet, fără erori sau sincope,
după cum există şi redactori dezinvolţi într-o discuţie, chiar şi cu
personalităţi de top, şefi de state, guverne etc., dar care, ulterior, au
dificultăţi în a-şi sintetiza opera, care se pierd în faţa informaţiei
numeroase.
Rolul redactorului şef este acela de a-şi repartiza jurnaliştii în funcţie

de... talentul ascuns al fiecăruia. „Am un om nemaipomenit, are condei,
talent, creează rapid, frumos, curat, dar se teme de confruntări, se teme
de oamenii din ştirea lui, se teme de interviuri directe!”, este o replică des
întâlnită între şefii de ziare. Aceeaşi replică se finalizează, de cele mai
multe ori, cu o alta: „O să-i treacă în vreo cinci ani!”. Relativ, pentru că,
deşi pare un neînfricat, redactorul este om, până la urmă, cu temeri,
spaime, coşmaruri sau slăbiciuni.
Da, e adevărat că şi timpul rezolvă multe dintre necunoscute, dar

nu întotdeauna şi nu definitiv. Până la urmă, nici nu trebuie. Unde-ar mai
fi farmecul, dacă toţi am fi la fel?
O simplă plimbare prin canalele de ştiri autohtone ne dă imaginea

concretă a celor scrise mai sus. Şi cu ochii închişi, îl recunoşti „stilistic”
pe Adelin Petrişor, cum n-o să-l confunzi, niciodată, pe Ovidiu Oanţă cu
Cristian Sabach...
Prin urmare, redactorul trebuie să fie acel om care este îndeajuns de

înţelept, pentru a face distincţie între adevăr şi minciună, între bine şi
rău, între informare şi dezinformare. Pentru toate acestea, formarea lui
trebuie să fie profesionistă!
Ce face jurnalistul?
Răspunsul este, pe cât de simplu, pe atât de complicat. Ceea ce

este esenţial, însă, ţine şi de... mama natură, de talentul pe care îl ai sau
nu-l ai, pe care îl poţi „fura” în timp sau deloc. Ziariştii sunt, asemeni altor
bresle, supuşi legilor nescrise ale firii: unii au acel ceva, alţii sunt fazi, gri,
monotoni. Şi unii şi alţii pot face, însă, carieră, dar ea se va scrie, diferit,
în analele scriitoriceşti.
Redactorul va începe lucrul, pe teren. La o manifestaţie, într-o

ceartă de stradă, la o conferinţă de presă, la un concert. Va asculta şi va
T i t l u 2 | 477
nota. Tot! Numele protagoniştilor, locul desfăşurării acţiunii, contextul

întâlnirii. Apoi, începe aventura... şi literatura!
Să scrii o ştire nu-i chiar uşor, dar, dacă respecţi „Biblia”

jurnalistică, o poţi scoate la capăt onorabil. Cine ? Ce ? Unde ? Când ?
De ce ? şi Cum ? De aici pornim şi scriem: cine a organizat întâlnirea, în
ce moment, unde, cu ce scop ? Pe măsură ce aşterni cuvintele în
pagină, ştirea se naşte de la sine.
Liderul Cartel Alfa a organizat o conferinţă de presă, ad-hoc, pentru

că a fost informat despre un nou proiect de lege, care ar îngrădi multe
din drepturile sindicaliştilor pe care îi reprezintă”, de exemplu. Continuă
cu „proiectul de lege prevede că primele de vacanţă au fost anulate” şi
vine şi precizarea „de peste o lună”, iar ştirea culminează cu...ştirea în
sine: „Cartel Alfa va întrerupe activitatea, în toată ţara, de mâine!”.
Pentru că, în fond, asta e informaţia cheie: blocarea activităţii unui sector
important al României, în câteva ore.
De aici, ştirea se poate dezvolta, în multiple direcţii şi poate deveni,

facil, un reportaj, o anchetă, un interviu. Luând, pe rând, implicaţiile unui
astfel de demers, poţi construi un material amplu, complex, inedit, în
care sunt implicate personaje numeroase, opinii, verdicte.
Teoria e simplă, anii de jurnalism te pot determina să spui „e un

fleac să scrii o ştire!”, însă practica e cea care-ţi arată că te poţi
împiedica în detalii, care să-ţi distrugă creaţia, fără ca măcar să-ţi dai
seama. De aceea şedinţele de redacţie sunt capitale, în vederea
„construirii” unei ştiri care să şi poată vedea lumina tiparului, dar să-l şi
poată capacita pe consumatorul de presă scrisă. Redactorul şef ascultă,
discută, explică şi decide: asta e/asta nu e o ştire.
Tipuri de materiale publicistice:
– ştire
– anchetă
– articol
– interviu
– reportaj
– suită de reportaje
În munca de redactor/reporter, importante sunt şi echipamentele

utilizate, deseori sunt chiar vitale!
Reportofonul, cel mai uzitat, este cel care înmagazinează

informaţia, pentru ca, ulterior, s-o poată reda, perfect, în compoziţia
viitoarei ştiri. Un interviu nu poate fi realizat fără reportofon, pentru că ar
fi ridicol ca persoana intervievată să aştepte ca redactorul să scrie pagini
întregi de răspunsuri, pe hârtie…
Reportofonul devine vital, atunci când apar situaţiile neplăcute,

critice, de acţionare în instanţă. Atunci, banda înregistrată îl poate salva,
sau nu, pe redactor, în ciuda dilemei, încă actuale, a prezentării probelor
audio sau video, în Justiţie.
Reportofonul este vital şi în cazuri banale… dacă banda este

ştearsă, din greşeală, interviul, reportajul, ştirea, toate sunt pierdute, pe
veci! În veşnica luptă contra cronometru, în viteza realizării unui produs
persuasiv, acel ceva şters dă peste cap întregul schelet redacţional, mai
ales atunci când ştirea este cea principală.
Reportofonul este, în zilele noastre, înlocuit cu telefoane ultra

performante, ce înregistrează, cu mare fineţe, sunetul, însă “menirea” lui,
indiferent cum s-ar numi, este aceeaşi: redarea fidelă a informaţiei.
Odată respectate aceste reguli, de bun simţ până la urmă,

formarea redactorului pentru viaţa de presă devine mai facilă. Cheia este
atenţia sporită, în străbaterea paşilor impuşi.
Verificarea informaţiei este capitală: regula este, într-adevăr, cea a

celor trei surse, pentru că doar două pot fi subiective… şi aşa se pot
strecura dezinformări, dar mai rar. Apoi, structurarea scheletului ştirii, pas
de care depinde totul: odată inserate coordonatele cheie – unde, cine,
ce, de ce – scrisul vine de la sine.
Un şef bun de ştiri şi o echipă sufletistă vin să întregească tabloul

ideal de desfăşurare a muncii de redactor. Odată îndeplinite aceste
minime condiţii, startul este unul bun. Experienţa se câştigă,practicant. În
fişa postului, studentul practicant găseşte, în general, ceea ce se cere de
T i t l u 2 | 479
la el. În acelaşi timp, cunoaşterea şi însuşirea fişei postului poate

reprezenta un început, fără sincope majore, al activităţii sale viitoare. Se
aşteaptă de la cei care vor participa la acest proiect să poată ajunge la
rezultatele pe care şi le doresc profesioniştii din televiziune.
Practic, respectarea, in integrum, a unei fişe de post, întocmite în

conformitate cu „realitatea din teren”, face din studentul de astăzi
jurnalistul de mâine.
FIŞA POSTULUI - REDACTOR, REPORTER, CORESPONDENŢI

REGIONALI
Subordonat: se subordonează producătorului de ştiri, editorului,

producător general.
- respectă cu stricteţe regulamentul de ordine interioară;
- întreţine echipamentele tehnice din dotare;
- anunţă producătorul ştirilor în cazul în care constată cea mai mică

defecţiune la echipamentele din dotare;
- înainte de a pleca pe teren are obligaţia să verifice starea tehnică a

echipamentelor;
- culege informatii şi redactează reportaje;
- propune subiecte, fiind în permanenţă informat în timp real despre

evenimentele de orice natură din zona de responsabilitate;
- realizează ştiri, reportaje, interviuri, relatări de la manifestarile care au

loc în regiune;
- menţine o relatie permanentă cu reprezentanţii companiilor şi cu cei ai

instituţiilor din domeniul în care lucrează şi identifică noi surse de
informare;
- participă la conferinţe de presă, seminarii, prezentări etc.;

- colaborează cu colegii de departament, angajaţii celorlalte

departamente şi dă curs solicitărilor formulate de către producători;
- propune producătorului subiecte care pot face obiectul unor reportaje

sau emisiuni;
- contribuie la completarea bazei care conţine datele de contact ale

surselor de informaţii şi ale arhivelor ziarelor
- monitorizează constant diverse surse de informaţii: pagini web

(companii de profil, asociaţii, burse etc.), presă şi documente oficiale
(Monitorul Oficial şi altele);
- redactează textele scrise de colaboratori sau corespondenţi;
- îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul ştirilor/reportajelor

realizate;
- realizează şi transmite de urgenţă redacţiei materialele brute de la

evenimentele care apar şi sunt de natură să afecteze bunul mers al vieţii
cotidiene;
- participă la şedinţele de redacţie;
- răspunde la orice oră, solicitărilor şefilor ierarhici;
- comunică şi colaborează cu ceilalţi membri din echipă (fotografi, editori,

conducători auto);

profesionale;
- execută operativ şi corect sarcinile trasate de producătorul ştirilor;
- se comportă civilizat în relatiile cu colegii de serviciu, superiorii ierarhici

şi persoanele din exteriorul redacţiei, cu care intră în contact;
- comunică imediat şefului direct – telefonic sau prin orice alte mijloace –
orice eveniment la care este martor.
T i t l u 2 | 481
STUDIU DE CAZ
Se dă tema: “Zilele Mihai Eminescu, la Poşta Timişoara”. Scrieţi o ştire

despre acţiune, de 1500 de caractere, cu titlu şi subtitlu.
Varianta 1 (seacă)
Poşta Timişoara a marcat "Zilele Mihai Eminescu" (titlu)
Copiii de la Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu i-au încântat pe clienţi

(subtitlu)
Ieri, 15.01.2011, la Poşta Mare din Timişoara s-a desfăşurat o

acţiune culturală, în cadrul Zilelor Mihai Eminescu. Pentru a marca
momentul, directorul Centrului Regional Reţea Poştală Timişoara, Nelu
Balaş, a invitat elevi ai Colegiului Naţional de Artă Ion Vidu, artişti în
devenire, care au susţinut un mini recital de poezie şi chitară, chiar în
incinta holului principal al instituţiei, din Bv. Revoluţiei nr. 2.
Clienţii prezenţi în Poşta Mare au putut, astfel, asculta

“Somnoroase păsărele” şi “Luceafărul”, pe fundalul a două chitări şi a
unei viori.
La eveniment au fost prezenţi numeroşi ziarişti, invitaţi din

Regionala Poştei (Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara), copii şi
profesori.
Directorul Nelu Balaş a declarat că acţiunile de acest gen vor

continua, pe parcursul întregului an, graţie protocolului încheiat, între
Centrul Regional Reţea Poştală Timişoara şi Colegiul Naţional de Artă
Ion Vidu, protocol care prevede, în linii mari, bifarea momentelor
importante ale lui 2011, prin artă.
De altfel, Poşta Timişoara este angrenată în numeroase acţiuni de

acest gen, după concertul lui Costel Busuioc, de anul trecut, sau după
ineditele Ore de dirigenţie, ce se desfăşoară, lunar, în cadrul Regionalei.
Următorul concert al elevilor de la Ion Vidu va avea loc pe 14 februarie.
Varianta 2 (interesantă)
Corzi şi violine printre scrisori

Odă în metru… poştal
V-aţi fi gândit, vreodată, că, în trecerea rapidă, printr-un spaţiu de

poştă, în goana după un timbru, sau un colet, vă poate distrage atenţia
un moment artistic, de-o rară sensibilitate?
Acest fapt chiar s-a petrecut, recent, la Poşta Mare din Timişoara,
unde marele Mihai Eminescu, s-a făcut auzit, într-un mod inedit, prin
glasurile micilor artişti, de la Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu Timişoara.
Instituţia poştală a încercat să iasă din tipicul spectacolelor din faţa

draperiilor prăfuite, sau al cântărilor României, de odinioară, printr-un
Eminescu nou, modern, incitant.
“Am intrat în Poştă, să-mi iau plicuri şi am avut o surpriză: elevi

cântând, lume fascinată, seninătate. Interesant şi lăudabil, îmi place”,
sună opinia unei cliente. “Ii ştiu pe copiii aceştia, sunt de la Vidu, aşa da!
Uite că se poate să mai faci şi lucruri interesante, într-un loc în care, la
prima privire, zici că n-au ce căuta artiştii”, sună şi o altă părere.
Centrul Regional Reţea Poştală Timişoara, căci aşa se numeşte

Poşta Mare, nu este la primul “incident” cultural. În dorinţa de-a încerca
să câştige pariul cu arta, şefii instituţiei au riscat şi au câştigat: l-au adus
pe Costel Busuioc şi i-au invitat pe timişoreni să-l asculte, tot în holul
Poştei Mari, într-o atmosferă de Scala… au chemat marile edituri, să-şi
expună, gratuit, cărţile şi să-i cheme pe oameni să se înţelepţească… au
creat un muzeu al produselor de poştă tradiţionale, pentru că nimeni nu
mai ştie ce-s alea începuturi…
Într-o lume a şmecherilor, arta a mai primit un colac de salvare,

pentru a vâsli spre frumos.
T i t l u 2 | 483
LUCRARE PRACTICĂ nr. 13

LPSC-13. Fotoreporter – presa scrisă
1. Tema lucrării
Fotoreporter – presa scrisă
A. Creşterea valorii articolului şi a calităţii ziarului, prin folosirea

imaginilor foto în paginile publicaţiei respective .
- să realizeze fotografii alb-negru şi color cu scopul de a ilustra un articol

pe o temă dată;
- să realizeze fotografii în care să fie surprinse momente importante din

domeniile politic, sportiv, cultural şi altele pentru a fi incluse în ziare şi
periodice;
- să lucreze la partea de imagine a publicaţiilor - să proceseze fotografiile

pentru reportaje şi să le aşeze alături de texte;
- să retuşeze imagini fotografice digitale;
- să asigure arhivarea fotografiilor şi a documentelor conexe.
B. Studentul practicant trebuie să se obişnuiască, să lucreze în echipă.

Echipa face totul. Munca în echipă este indispensabilă, în vederea
obţinerii succesului.
- membrii echipei: redactori, SGR, redactor şef.
Activitatea fotoreporterului se desfăşoară în redacţie, dar mai ales

pe teren: săli de şedinţe, stadioane, în natură şi în aer liber, în mediu
urban sau rural, dar şi în locuri periculoase, cum sunt cele unde au loc
demonstraţii, revolte de stradă sau chiar conflicte militare. Munca peste
program este la ordinea zilei.
Fotoreporterul are nevoie de o pregatire teoretică solidă. Trebuie

să cunoască în detaliu tot ceea ce presupune aparatul de fotografiat,
tehnicile de folosire a acestuia, precum şi elementele de limbaj vizual ce
permit obţinerea unor fotografii expresive.
De asemenea, trebuie să dea dovadă de un anumit simt al

situatiilor, să aibă ochi bun pentru aprecierea aspectelor estetice ce
urmează a fi fotografiate, concentrare, răbdare şi reacţii rapide.
Arthur Rothstein, americanul care a rămas celebru nu doar prin

cărţile pe care le-a scris despre fotojurnalism, ci şi ca autor al fotografiei
realizată în anul 1936, intitulată “Fugind de o furtună de praf”, enumeră
zece calităţi ale fotoreporterului pe care le consideră cele mai
importante:
1. O cultură generală largă, furnizând cunoştinţe despre fizică,

chimie, sociologie, limbi străine, istorie şi geografie.
2. O conştiinţă socială prin care se subînţelege dragostea pentru

oameni şi înţelegerea felului în care trăiesc ei.
3. Un simţ pentru aventură în care dorinţa de a călători se combină

cu entuziasmul pentru sarcini mai mărunte.
4. Un interes permanent pentru cărţi şi reviste cu subiecte

fotografice şi generale.
5. O înţelegere a procedeelor fotografice.
6. Dezvoltarea unui stil personal
7. Priceperea de a descrie atât prin cuvinte, cât şi prin imagini.
8. O cunoaştere a artelor, a compoziţiei, picturii şi graficii.
9. Abilitatea de a simţi emoţii, rămânând totuşi obiectiv.
10. Menţinerea unei sănătăţi robuste, a unei minţi şi a unui corp

alert, care reacţionează repede la neaşteptat.
Aceste calităţi au rămas în “viaţă” şi astăzi, iar cei care le posedă şi

le pun în valoare se bucură, fără tăgadă, de succes în arta foto.
T i t l u 2 | 485
Vizualizarea accentuată a comunicării mediatice conferă fotografiei

o anumită prioritate în structurarea informaţională a unei publicaţii.
Cotidianele de mare tiraj, de obicei mai sobre, mai puţin “ţipătoare”, în
comparaţie cu tabloidele sau revistele ilustrate de tip magazin, nu pot
ocoli resursele informaţionale şi financiare pe care le conţine/provoacă
fotografia.
Aparate fotografice cu accesoriile lor (trepiede, blitzuri, obiective),

precum si echipamente de laborator fotografic - azi, de factură digitală.
Pe parcursul practicii, studentul trebuie să acumuleze cunoştinţele

necesare, prezentate în obiectivele urmărite, şi să dobândească cele
zece calităţi pe care le enumeră Arthur Rothstein. Totodată, studentul
practicant trebuie să probeze că îşi poate îndeplini sarcinile de serviciu,
enumerate în “Fişa postului”.
FIŞA POSTULUI – FOTOREPORTER
Subordonat: se subordonează şefului de departament, redactorului şef
- respectă cu stricteţe regulamentul de ordine interioară;
- întreţine aparatele foto din dotare;
- anunţă şeful de department, în momentul în care constată cea mai

mică defecţiune la echipamentele din dotare, personale sau cu care
lucrează;
- înainte de a pleca pe teren are obligaţia să verifice starea tehnică a

aparatului foto;
- colaborează cu persoana desemnată pentru realizarea ştirii, dacă e

cazul;
- fotografiază tot ce i s-a solicitat, în şedinţa de redacţie;
- transmite pozele, atunci când i se solicită;
- verifică de fiecare dată calitatea fotografiilor realizate;
- participă la şedinţele de lucru realizate de şefii de departamente;
- răspunde de calitatea fotografiilor realizate;
- menţine o relaţie permanentă cu reprezentanţii companiilor şi ai

instituţiilor din domeniul în care lucrează şi identifică noi surse de
informare;
- participă la conferinţe de presă, seminarii, prezentări, etc;
- colaborează cu colegii de departament, angajaţii celorlalte

departamente şi dă curs solicitărilor formulate de către şefii de la ştiri
- propune şefului de la ştiri subiecte care pot face obiectul unor

materiale;
- contribuie la completarea arhivei foto a redacţiei;
- verifică şi vizionează calitatea fotografiilor şi a foto-reportajelor

realizate;
- îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul fotografiilor realizate;
- participă la şedinţele de redacţie;
- răspunde la orice oră, solicitărilor şefilor ierarhici;
- comunică şi colaborează cu ceilalţi membri din echipă;

profesionale;
- execută operativ şi corect sarcinile trasate de şeful ştirilor, reporteri,

redactori, şefi de departament;
- se comportă civilizat în relatiile cu colegii de serviciu, superiorii ierarhici

şi persoanele din exteriorul redacţiei, cu care intră în contact;
- comunică imediat şefului direct – telefonic sau prin orice alte mijloace –
orice eveniment important sau interesant la care este martor.
T i t l u 2 | 487
Redactorul este, de cele mai multe ori, însoţit de

fotograf/fotoreporter, pentru că o ştire nu e ştire, până nu este şi ilustrată
sugestiv. Practica ne-a demonstrat că, uneori, o ştire este tocmai
imaginea faptului petrecut, imaginea şi atât!
Plăcerea de-a capta atenţia cu imagini, cu fotografii inedite, devine

pasiune, chiar şi pentru cei care n-au ţinut, în viaţa lor, un aparat foto în
mână. Ei pot decide, ulterior, şi chiar o fac, să devină fotoreporteri, adică
fotograf şi reporter, în acelaşi timp, „dualism” ideal pentru redacţiile
respective.
Meseria de reporter fotograf/fotoreporter este aceea de a fotografia

situaţii şi obiecte care pot fi reproduse apoi în publicaţii, ziare, reviste ori
alte mijloace de comunicare vizuala; fotografiile sunt în strânsă legătură
cu articolele din media scrisă, cu ştirile şi reportajele din ziare şi reviste.
Fotojurnalismul poate fi definit drept o realitate vizuală a

informaţiei. În acest fel, textul informaţional, însoţit de o imagine, devine
mai credibil şi mai atractiv, un lucru extrem de important în economia
unui ziar. Fotografia, în cele mai multe cazuri, completează o ştire, şi nu
o înlocuieşte. Imaginea alăturată textului îl lasă pe cititor să-şi imagineze
că este la faţa locului.
Fotografia din mass-media reflectă realitatea imediată, dar ea

poate fi realizată în aşa fel încât să atragă atenţia consumatorului de
presă cel puţin în egală măsură cu titlul ştirii sau de textul propriu-zis.
Spunem despre o fotografie din ziar că este de calitate, atunci când

are centrul/centre de interes bine conturat/e, când este echilibrată şi
când ne indică o perspectivă reală, corectă.
STUDIU DE CAZ - Ziarul „Libertatea” – 10.01.2009
Gabriel Miron, primul fotoreporter român în Fâşia Gaza
“Colegul nostru a fost în teritoriile palestiniene la câteva luni după

revoluţia din 1989. Libertatea vă prezintă impresii culese acum 18 ani de
Gabriel Miron în zona de conflict.
O experienţă unică, pe care ai ocazia, poate, s-o trăieşti doar o

singură dată în viaţă. O altă cultură, un alt mod, uneori brutal, de a vedea
lucrurile. O lume în care, parcă, totul se limita la eternele conflicte între
copiii de-o şchioapă ai palestinienilor şi armata israeliană ce riposta cu

gloanţe de cauciuc. Sunt momentele trăite de colegul nostru,
fotoreporterul Gabriel Miron, şi de ziaristul Răzvan Mitroi, care în iunie
1990 au fost primii jurnalişti români care au ajuns în Fâşia Gaza.
Prin iunie 1990, fotoreporterul Gabriel Miron şi ziaristul Răzvan

Mitroi băteau la uşa Ministerului de Externe. Voiau cu orice preţ să-şi
facă meseria, să arate celor de acasă că există români care şi-au căutat
norocul printre străini, pe alte meleaguri. Jurnaliştii nu s-au înghesuit
spre cursele de Occident, doar un vis la acea vreme pentru români, şi au
cerut să fie ajutaţi să ajungă în Orientul Mijlociu. Au supralicitat chiar şi
au obţinut nu numai biletul pentru Israel, ci şi acela pentru un teritoriu
mult disputat în războaie istorice: Fâşia Gaza. Jurnaliştii au luat pulsul
vieţii orientale în chiar inima Israelului, capitala Tel Aviv.
Şi acum, după aproape două decenii, Gabi, primul fotoreporter

român care a pus piciorul în Fâşia Gaza, se hrăneşte cu amintirile zilelor
fierbinţi, trăite sub soarele dogorâtor, şi ale nopţilor răcoroase înecate în
aerul umed, sărat, precum Marea Moartă, ce scaldă malurile ţinutului.
Camera de la Hotelul Victoria din Ierusalimul Vechi, în care s-au odihnit
după drumurile istovitoare făcute în căutare de subiecte jurnalistice,
centrul de presă, în care erau în contact permanent cu lumea, locul unde
li s-au eliberat preţioasele legitimaţii de acces în Gaza şi figura şoferului
palestinian de taxi care i-a dus cu rabla sa în “Fâşie”, toate sunt
secvenţe de neşters ce i-au rămas, după atâta amar de vreme, atât de
bine întipărite în memorie.
«Cei mici aruncau cu pietre în soldaţi»
Între două chifteluţe cu susan gustate în fugă la colţul străzilor

aglomerate, înţesate de buticuri şi vânzători ambulanţi, Gabriel s-a simţit
ţintuit de privirile aspre, tăioase ale palestinienilor, care se uitau la el ca
la un intrus. “Nu ştiam ce se întâmplă. Ne uitam în stânga, în dreapta.
Am intrat într-un spital şi am sunat un jurnalist palestinian. Nu-l voi uita
niciodată, mi-aduc mereu aminte de uimirea lui atunci când ne-a văzut.
Nu-i venea să creadă că ajunsesem acolo. Împreună, am mers pe la
câteva familii de palestinieni, care îşi pierduseră copiii în luptele cu
armata israeliană. Era un obicei la ei: cei mici aruncau cu pietre în
T i t l u 2 | 489
soldaţi. Aceştia ripostau cu gloanţe de cauciuc şi, de multe ori, copiii

cădeau victime.”
«Ne-au ameninţat cu puştile»
Un episod care i-a dat fiori a fost acela în care militarii israelieni l-
au legitimat. “Au venit cu un jeep militar lângă noi, ne-au ameninţat cu
puştile şi ne-au cerut documentele. Le-am dat paşapoartele, dar s-au
uitat cruciş la ele. Ne-au lăsat în pace abia când am arătat legitimaţiile
de la centrul de presă. Apoi, copiii au început să arunce cu pietre între ei
şi a început nebunia. Am făcut câteva poze de după o maşină, după care
ne-am ascuns”, îşi aminteşte Gabriel.
Bombele israeliene au ucis două femei cu cetăţenie străină, în oraşul

palestinian Gaza
Bombardamentele şi tirurile cu rachete ale Israelului continuă în

Fâşia Gaza, iar numărul morţilor creşte de la o zi la alta. Sunt ucişi, fără
discriminare, copii, femei şi bătrâni. Tirurile de artilerie ale armatei
israeliene au făcut joi seară şi primele victime în rândul cetăţenilor
străini. Rokaya Abu Naja, de 55 de ani, originară din Maroc, a fost
spulberată de bombe, alături de doi membri ai familiei sale, iar
ucraineana Albina al-Jaru, de 36 de ani, şi fiul ei de un an şi jumătate şi-
au găsit moartea în timpul raidurilor asupra oraşului Gaza. Săptămâna
trecută, o româncă de 42 de ani, Ana Mitrea, a fost rănită în timpul
bombardamentelor din Gaza. Numărul persoanelor care şi-au pierdut
viaţa în Fâşia Gaza a ajuns la 780, de la începutul conflictului, la 27
decembrie, potrivit unor surse medicale palestiniene. Criza devine cu
atât mai acută cu cât eforturile ONU de încetare a focului, concretizate
recent într- o rezoluţie în acest sens, sunt ignorate atât de tabăra
israeliană, cât şi de Hamas.”

LPSC-14. Secretar general de redacţie – presa scrisă
1. Tema lucrării
Secretar general de redacţie – presa scrisă

 Însuşirea de către studentul practicant a conceptelor fundamentale
necesare conceperii şi realizării unui ziar.
 Însuşirea regulilor impuse în paginarea şi machetarea publicaţiei.
 Exersarea practică-aplicativă a activităţii de concepere şi elaborare

a ziarului.
Accentul demersului formativ se va pune pe înţelegerea, însuşirea

şi exersarea principiilor de realizare a publicaţiilor tipărite, astfel încât
aspectele tehnice ale distribuirii elementelor materialelor jurnalistice în
pagina publicaţiilor să contribuie la punerea în valoare a informaţiilor. În
acest scop, vor fi analizate publicaţii care se manifestă în procesul de
comunicare mediatică
Mai mult decât la oricare altă funcţie (din cadrul unei redacţii de
ziar) se va acorda o atenţie sporită activităţilor practice şi aplicative,
astfel încât studentul practicant să fie implicat prin activitatea lui în
înţelegerea mecanismelor de facilitare a lecturii şi a distribuirii
materialelor jurnalistice în paginile ziarului. De asemenea, se analizează
aspectele estetice, simbolice şi pragmatice ale specificaţiilor conceptului
grafic.
În “Conceperea şi elaborarea ziarului”, profesorul Mihai Cernat

arată modul în care secretarul de redacţie îşi organizează întreagă
activitate a zilei în funcţie de câţiva parametri:
a. periodicitatea publicaţiei;
b. numărul de pagini al acesteia;

T i t l u 2 | 491
c. dinamică personală de lucru; sunt secretari de redacţie care în

funcţie de experienţă profesională pe care o au, ca şi de structură lor
temperamentală, au capacitatea de a desfăşura activităţi de secretariat
într-un ritm mult mai susţinut decât alţii;
d. nivelul de calificare şi capacitatea de efort a personalului din

subordine (dactilografe, operatori calculatoare, graficieni, tehnoredactori,
corectori; în cazul tipografiilor clasice mai sunt luate în discuţie şi alte
categorii: linotipiştii, paginatorii, zincografii etc.);
e. performanţă tehnică a utilajului tipografic;
f. programul agenţiilor de presă; ele au o oră limită când închid

emisiunea de ştiri; în funcţie de această oră şi de ultimele informaţii pe
care ziarele le aşteaptă, se finalizează şi numerele la zi; în cazul unui
cotidian, rămân deschise prima şi ultima pagină care, de regulă, sunt
dedicate „actualităţii”.
g. clauzele pe care le conţine contractul încheiat cu tipografia, în

cazul în care ziarul nu are propria lui tipografie; în prima situaţie se
fixează de obicei o anumită oră la care ziarul trebuie livrat pentru tipărire,
depăşirea ei produce perturbări care pot să conducă la întârzierea
apariţiei publicaţiei „vinovate”.
Diagrama lui Arnold – construită pe baza rezultatelor obţinute în

urma observării “traseului” urmat de cititori pe pagina de ziar, ne arată
care sunt cele mai tari “poziţii” ale ziarului:
- locul din stânga sus, cel mai tare (important) din ziar;
- dreapta sus, al doilea ca importanţă;
- centrul optic (puţin mai sus de centrul geometric), al treilea ca

importanţă;
- ultima oră (sau “la închiderea ediţiei” etc.; unde se pot publica,
printr-o atentă prelucrare grafică şi tipografică – chenar, literă mare şi
pregnantă – informaţii de interes, imediate.
Calculator cu soft-ul necesar pentru paginarea publicaţiei.

Pe parcurs, dar cu predilecţie la sfârşitul practicii, studentul să

poată realiza singur:
 tehnoredactarea şapoului, a ştirii, a relatării (rubricii permanente), a

reportajului;
 tehnoredactarea anchetei, interviului, declaraţiei, portretului,

sumarului;
 tehnoredactarea comentariului şi a editorialului;
 machetarea primei pagini, a paginilor de interior şi a ultimei pagini;
 prelucrarea imaginilor jurnalistice;
 machetarea şi paginarea unui ziar;
 tipărirea publicaţiilor
6. Exemplu de rezultat asteptat (studiu de caz/aplicatie)
Pentru a avea rezultate pe măsura aşteptărilor, trebuie cunoscută

fişa postului. În fişa postului, studentul practicant găseşte, în general,
ceea ce se cere de la el. În acelaşi timp, cunoaşterea şi însuşirea fişei
postului poate reprezenta un început, fără sincope majore, al activităţii
sale viitoare. Practic, respectarea, in integrum, a unei fişe de post,
întocmite în conformitate cu „realitatea din teren”, face din studentul de
astăzi jurnalistul de mâine.
FIŞA POSTULUI - SECRETAR (GENERAL) DE REDACŢIE
Subordonat : direct redactorului şef
- secretarul de redacţie deţine statutul de organ executiv în cadrul

structurii organizatorice a oricărei instituţii de presă;
T i t l u 2 | 493
- el coordonează, în primul rând, departamentul secretariatului de

redacţie în cadrul căruia se înfăptuieşte, atât din perspectivă concepţiei
publicistice, cât şi a celei grafice fiecare ediţie a ziarului;
- este “dispecerul” redacţiei, centru al creativităţii jurnalistice;
- el adună întreaga producţie realizată de membrii echipei

redacţionale;
- armonizează elementelor tehnice şi grafice, ce contribuie la

„vizualizarea” textelor, titlurilor, ilustraţiilor (fotografiilor) şi care determină,
în final, personalitatea, originalitatea şi impactul publicaţiei asupra
propriilor cititori;
- conduce şi organizează „la zi” procesul de producţie redacţional;
- are responsabilitatea de a converti mesajului redactat în mesaj

imprimat;
- gestionează întregul proces de „fabricare” a ziarului;
- are obligaţia să nu ignore aspectul tehnic al activităţii desfăşurate
aici, dar să îl subordoneze ideilor publicistice pe care le au articolele;
- are obligaţia să respecte politicile editoriale ale publicaţiei, în

calitate de colaborator apropiat, de „mâna dreaptă” a redactorului şef;
- trebuie să fie un liant redacţional;
- trebuie să faciliteze relaţia dintre conducerea redacţiei şi membrii

colectivului, transmiţându-le observaţiile, sugestiile, mulţumirile sau
îngrijorările factorilor de decizie, dar, întorcând conducerii şi opiniile
jurnaliştilor;
- secretarul general de redacţie realizează legătură cotidiană (în

cazul ziarelor), în calitatea lui de factor activ şi determinant al procesului
de concepere şi elaborare a publicaţiilor, cu instituţiile tipografice;
- fiecare secretar de redacţie va dispune de autonomie

profesională, specifică, pusă în evidenţă prin apelarea la tehnici bine
individualizate, care-i obligă pe componenţii secretariatelor de redacţie
să-şi asume un set de mari răspunderi, conferindu-le în schimb şi o
autoritate pe măsură;
- recepţionează întreaga producţie jurnalistică a redacţiei, care

supusă ulterior procesului de prelucrare specific de secretariat, e trimisă,
apoi, pentru finalizarea „operei ziaristice” sub o anumită formă grafică,
tipografiei;
- are obligaţia de a supraveghea şi de a monitoriza activitatea

publicistică a membrilor colectivului redacţional, de a acoperi
întotdeauna aria geografică în care e răspândit, de obicei, ziarul, precum
şi structurarea publicistică şi grafica pentru fiecare noua ediţie;
- secretarul de redacţie trebuie să ţină seamă de actualitatea,

semnificaţia şi interesul dovedite de fiecare mesaj publicistic în parte şi,
în limită posibilului, chiar şi de impactul (virtual) acestuia asupra
cititorului;
- are obligaţia să asigure unitatea de conţinut a ziarului, să

păstreze trăsăturile specifice structurii grafice a publicaţiei, ce s-a stabilit,
de regulă, odată cu machetă primului număr, structură care asigură ceea
ce se numeşte „marca proprie” sau „stilul casei”.
STUDIU DE CAZ
Rolul comunicaţional al secretarului de redacţie, în presa de azi,
este mai bine “înţeles” şi acceptat dacă-i urmărim evoluţia în istoria
presei:
- până la mijlocul secolului al XIX-lea, când tirajele erau

nesemnificative, echipă de secretariat era redusă numeric şi îndeplinea o
funcţie redacţională: “Nu pretindea niciun fel de tehnicitate deosebită, ci
doar o foarte bună cultură şi sensurile raporturilor umane”;
- la jumătatea sec. al XIX-lea, odată cu apariţia presei de informaţie

şi cu apariţia publicităţii, ziarul viza o arie mare de răspândire şi un public
tot mai numeros; în acest cadru, “redacţiile (…) au început să se
organizeze în servicii specializate care trebuiau coordonate”.
Secretariatul devine astfel serviciu specializat. “La vechea sa funcţie
redacţională(…) s-a adăugat o funcţie de coordonare”;
- a treia etapă se situează între cele două războaie mondiale. “Deja

ilustrate, mai întâi desenul apoi fotografia, au apărut (…) Prima pagină în
mod special devine un veritabil afiş abundent ilustrat.
T i t l u 2 | 495
Secretarul (general) de redacţie, împreună cu redactorul şef şi

echipa de tehnoredactori, concep şi elaborează împreună ziarul.
O descriere complexă, dar nu neapărat completă a calităţilor pe

care trebuie să le aibă un secretar de redacţie este făcută de englezul J.
F. Mansfield, care spune că „pentru a fi competent în această meserie se
cere o minte ordonată, un simţ al proporţiilor, îndemânare de a lucra
repede şi exact, o cultură generală solidă, dar şi capacitate de a apela la
decizii rapide; disponibilităţi pentru travaliul desfăşurat într-o atmosferă
de grabă şi agitaţie fără a fi perturbat sau hărţuit; să ai darul concentrării,
o memorie bună, condiţie fizică şi spirit de echipa”.
Secretarul de redacţie percepe realitatea doar prin prisma colegilor

săi, a celor care sunt autorii articolelor, şi pentru că lucrează doar în
redacţie, nu şi pe teren, i se spune “omul din umbră”.

LPSC-15. Redactor şef – presa scrisă
1. Tema lucrării
Redactor şef – presa scrisă
Studentul practicant trebuie să se obişnuiască, într-o perioadă cât

mai scurtă, cu ceea ce presupune funcţia de redactor şef, iar aceasta nu
neapărat pentru a “arde” etapele care duc în general la această poziţie,
ci pentru a şti ce face redactorul şef, ce solicită de la colegii subalterni,
cum gândeşte, cum acţioneaza etc..
Redactorul şef este, după cum îi spune clar şi numele, şeful

întregului colectiv redacţional.
Studentul practicant trebuie să se obişnuiască, să lucreze în

echipă. Pe ea se bazează totul, este indispensabilă, în vederea obţinerii
succesului:
 identifică sarcinile ce îi revin în cadrul echipei;
 îşi desfăşoara activitatea împreună cu membrii echipei;
 membrii echipei: redactor/redactori, fotograf, SGR, redactor şef.
Pentru a putea ajunge redactor şef, studentul practicant este nevoit

să cunoască, pentru început, paşii care conduc spre obţinerea celei mai
importante meserii din presă. Pentru aceasta, practicantul trebuie să
„intre în pielea redactorului şef”.
Redactorul şef este cel care organizează şi conduce şedinţele de

redacţie, cel care analizează subiectele propuse spre a deveni ştire, cel
care propune subiecte, cel care decide ce rămâne şi ce nu în sumarul
ziarului. El este cel care răspunde pentru succesul sau insuccesul
publicaţiei pe care o conduce.
T i t l u 2 | 497
Un redactor şef model şi modern împarte succesul cu toţi

“echipierii” şi suportă insuccesul de unul singur (cel mult împreună cu
cel/cei care au contribuit direct la insucces).
Evident, redactorul şef este într-o interdependenţă totală, în relaţia

cu oamenii cu care lucrează. Dacă redactorii sunt buni, redactorul şef
are misiunea mai uşoară, dacă nu, nu! Aici se face diferenţa.
Un redactor şef capabil, bun se înconjoară de valori, de excelenţe,

pentru că nu îi este teamă că îşi va pierde “tronul”. Un redactor şef slab
se înconjoară de oameni aidoma lui, iar rezultatele muncii lor sunt egale
cu priceperea lor. Valorile umane creează produse pe măsura lor, iar
nonvalorile aşijderea.
Redactorul şef este un om experimentat, în general un fost

redactor, la rându-i, un ins “uns cu toate alifiile”, o persoană care face
distincţia, uşor şi instantaneu, între adevăr şi minciună.
Sau, aşa ar trebui să fie! De ce? Simplu: gestionarea unui întreg

ziar, cap-coadă, stabilirea titlurilor, a compoziţiilor, a aşezării în pagină, a
fotografiilor, necesită multă experienţă, multe pagini scrise la activ, mulţi
ani de presă în spate. Conflictul tradiţional între generaţii este actual şi în
presă, dar, în mod justificat, câştigul de cauză îl au persoanele trecute de
30-40 de ani.
Într-o lume dură, precum cea cu care lucrează ziariştii, redactorul

şef devine un fel de mamă/tată pentru ei. Chiar şi în aceste condiţii, cu
avantajul experienţei în buzunar, un tânăr mai poate, totuşi, cădea
victima unei dezinformări sau intoxicări, darmite cu lipsa acesteia!
Redactorul şef trebuie să ştie că până să “taie” o dată, trebuie să

“măsoare” de mai multe ori.
Redactorul şef are cea mai dificilă muncă, fără doar şi poate. Are şi
o fişă a postului de respectat, pentru că e, la rându-i, subordonat
patronatului.
Redactorul şef trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre

jurnalism şi despre oameni. El stabileşte şi aplică strategia publicaţiei şi
politica ei editorială.
Îşi formează o echipă după “chipul şi asemănarea sa”, lucru care îi

creează, pe de o parte, un confort, iar, pe de altă parte, un disconfort
(mai ales atunci când lucrurile merg prost).
Inspiră colegilor respectul pentru adevăr. Faptele sunt prezentate

astfel încât cititorii, luând cunoştinţă de informaţiile şi punctele de vedere
diverse, să-şi poată forma propriile convingeri.
Nu le permite ziariştilor să se substituie instituţiilor şi puterilor

publice.
Calculatoare, printere, reportofoane.
Studentul practicant trebuie şă ştie, la finalul stagiului, ce anume

presupune funcţia de redactor şef într-o redacţie de ziar, care este rolul
său în toate fazele realizării unei publicaţii.
Practicantul va ştii că redactorul şef răspunde de absolut tot ceea

ce se întâmplă cu/la publicaţia pe care o conduce şi este responsabil de
fiecare subordonat în parte. El este “ultimul filtru” prin care trebuie să
treacă orice produs publicistic, înainte de a ajunge în tipografie. Pentru a
înţelege acest lucru, practicantul trebuie să cunoască fişa postului:
FIŞA POSTULUI – REDACTOR ŞEF
Numele şi prenumele
Subordonat: Comitetului director
COORDONEAZĂ ACTIVITĂŢILE REDACŢIEI:
 alege subiecte de actualitate şi le adaptează la formatul şi structura

publicaţiei;
 planifică zilnic editorialul;

T i t l u 2 | 499
 verifică articolele, integritatea materialelor şi a fotografiilor propuse

de către redactori;
 scrie editoriale;
 alege structura apariţiei subiectelor negociate;
 răspunde de editarea subiectelor în publicaţie;
 colaborează şi menţine legătură cu toate departamentele;
 iniţiază şi menţine relaţiile cu persoane şi instituţii, cu scopul de a

obţine informaţii utile pentru consumatorul de presă.
COORDONEAZĂ ŞEDINŢELE DE REDACŢIE:
 organizează şi conduce zilnic şedinţele de redacţie (una pe zi cu

participarea întregii echipe – dimineaţa; a doua pe la jumătatea
zilei, cu şefii de secţie; a treia, spre seară, cu secretarul general de
redacţie şi, dacă e nevoie, cu şefii de secţie);
 după prima şedinţă de redacţie, se cunosc subiectele care vor

apărea a doua zi în ziar, cu excepţia celor care ar putea apărea
inopinat în cursul zilei;
 după a doua şedinţă de redacţie, se configurează ziarul de a doua

zi;
 după cea de-a treia şedinţă de redacţie, se definitivează ziarul;
 se consultă permanent cu şefii de secţie şi cu secretarul general de

redacţie şi ia decizii în cunoştinţă de cauză;
 participă la evenimente care-i oferă posibilitatea să prezinte

publicaţia pe care o conduce sau pur şi simplu să dialogheze cu
cei prezenţi acolo.
COORDONEAZĂ (DIRECT SAU PRIN ŞEFII DE SECŢIE) ECHIPA DE

REDACTORI
 organizează, coordonează şi împarte sarcinile pe echipe;
 coordonare subiecte propuse de redactori;

 stabileşte şi discută împreună cu redactorii: articolele, subiectele şi

fotografiile ziarului;
 recrutează/selectează juniori şi senior redactori pentru redacţie;
 asigură integrarea redactorilor pe linie editorială: organizare

internă, flux activităţi, proceduri, standarde, flux
informaţional/procedural, modalităţi de lucru şi comunicare internă
cu celelalte departamente;
 se implică direct în dezvoltarea profesională a redactorilor din

echipă;
 evaluează zilnic performanţele echipei pe care o conduce, iar o

dată pe lună analizează în prezenţa întregului colectiv redacţional
activitatea fiecărui membru în parte. Acolo unde sunt lucruri de
retuşat, se primesc sarcini precise, iar cei care au avut o activitate
bună primesc, de cele mai multe ori, “sincere felicitări!!!!”
Totodată, practicantul trebuie să aibă competenţele asociate acestui

post (acestei meserii), cum ar fi:
 abilităţi de comunicare şi cultivare a relaţiilor interpersonale;
 capacitate de observare şi distributivitate;
 creativitate şi spontaneitate;
 capacitatea de a luă decizii şi de a lucra sub presiunea timpului;
 abilităţi de coordonare şi motivare a echipei;
 etică şi valori personale ridicate;
 capacitate de a învăţa şi asimila rapid;
 flexibilitate şi mobilitate;
 adaptabilitate la schimbări;
 persuasiune;
 orientare către rezultate.

T i t l u 2 | 501
STUDIU DE CAZ: AŞA NU
SCANDAL: Ultimul interviu cu Mădălina Manole - INVENTAT de

Agerpres!
Autoarea materialului cu Mădălina Manole, redactorul-şef Marina

Bădulescu, va apărea în faţa Comisiei de disciplină şi ar putea să-şi
piardă poziţia şi chiar să fie concediată din Agerpres. Argentina Traicu,
director general adjunct al Agerpres, a declarat, pentru
Paginademedia.ro, că a demarat o anchetă legată de incidentul falsului
interviu.
Ultimul interviu al Mădălinei Manole este o făcătură a agenţiei

Agerpres. Ceea ce Agerpres a prezentat drept citate din „ultimul interviu
acordat Agerpres, cu doar o zi înaintea morţii sale” este o înşiruire de
texte compilate din extrase de pe blogul Mădălinei Manole şi din
declaraţii mai vechi, date agenţiei Agerpres. Paginademedia.ro vă
prezintă mecanismul prin care normele elementare de deontologie au
fost călcate în picioare de o agenţie de presă plătită din bani publici.
Oficialii Agerpres au recunoscunt greşeala. Iată filmul:
„Sunt o artistă implinită, o mamă şi o femeie fericită”. Declaraţiile

au fost preluate de toate posturile de televiziune şi de către ziare drept
ultimele cuvinte pentru presă. Sursa: Agenţia Naţională de Presă
Agerpres. Semnatarul ştirii, Petronius Craiu, a fost asaltat de posturile
TV dar… avea telefonul închis. De ce? Explicaţiile în continuare.
Declaraţia este extrem de importantă, întrucât a fost publicată de toată
presa cu câteva ore înainte de decesul artistei. Fals !
Marţi, 13 iulie.
Mădălina Manole împlineşte, miercuri, 43 de ani. Agerpres se

pregăteşte. „Facem un interviu cu Mădălina Manole”, se decide în
redacţie. Sarcina cade pe ziaristul Petronius Craiu. O zi întreagă
reporterul încearcă să dea de artistă. Eşec. „Nu mi-a răspuns la telefon”,
se justifică Toni în faţa şefilor. Şi ajunge ciuca ironiilor: „Cum, mă, nu-ţi
răspunde ţie fata cu părul de foc?”
Redactorul-şef Marina Bădulescu găseşte o soluţie salvatoare

uluitoare! Băgăm articole de pe blogul ei, declaraţii mai vechi şi-i dăm
drumul! Chiar ea este cea care face operaţia. Textul apare pe Agerpres.
Mădălina Manole declară tot felul de lucruri. Niciuna dintre declaraţii nu
fusese luată marţi!
Miercuri, 14 iulie.
Mădălina Manole se stinge la locuinţa ei din Otopeni. Agerpres se

laudă că „Mădălina Manole a acordat Agerpres ultimul interviu, cu doar o
zi înaintea morţii sale.
Redacţia Agerpres e în fierbere şi încearcă să acopere gafa

monumentală. După-amiază, se găseşte soluţia: materialul cu declaraţii
este modificat. Dispare referirea la „ultimul interviu“, iar Mădălina Manole
„a declarat”, pur şi simplu, fără să ştim când. Oficialii: A fost o scăpare.
Poate trebuia să spunem că am luat fragmente de pe blog.
Oficiali ai Agerpres care au dorit să-şi păstreze anonimatul au

confirmat, pentru Paginademedia.ro, că „ultimul interviu” a fost o
compilaţie de citate de pe blogul Mădălinei Manole, alături de declaraţii
mai vechi, acordate agenţiei Agerpres. „Este o greşeală, o scăpare,
faptul că nu am publicat că acele citate sunt de pe blogul ei”, a spus un
oficial Agerpres. „Trebuia să spunem ce citate au fost luate de pe blog şi
ce declaraţii au fost date pentru Agerpres”, a continuat el.
Surse din interiorul Agerpres au declarat, pentru

Paginademedia.ro, că exemplul cu Mădălina Manole nu este singular. Şi
în alte situaţii, citate de pe bloguri sau declaraţii mai vechi ale unor
personalităţi au fost folosite in materiale Agerpres în acelaşi mod.
Ştirea Agerpres
Mădălina declara în ultimul interviu acordat AGERPRES că era fericită
Bucureşti, 14 iulie /Agerpres/ – În ultimul său interviu acordat

AGERPRES, cu doar o zi înaintea morţii sale, cântăreaţa Mădălina
Manole mărturisea că este o persoană fericită. Câteva ore mai târziu
avea să apară însă informaţii privind dispariţia sa, cel mai probabil în
urma unei sinucideri. ”Sunt o artistă împlinită, o mamă şi o femeie
T i t l u 2 | 503
fericită. Am fost cea mai fericită mămică de pe pământ în clipa în care

mi-am strâns puiul în braţe”, a declarat artista.
Anul acesta, Mădălina Manole a adus pe piaţa muzicală un nou

album – ’09 Mădălina Manole’ – care conţine 12 piese şi pe care l-a
terminat de înregistrat la sfârşitul lunii ianuarie, după o perioadă în care
şi-a dedicat în totalitate timpul băieţelului ei. ‘Sunt melodii noi, câteva
cântate în limba engleză, în care se vor regăsi îndrăgostiţii. ‘Viaţa e
frumoasă lângă tine’, ‘Marea dragoste’, ‘Sunt îndrăgostită’, ‘Cineva chiar
te iubeşte’ sau ‘Without You’ sunt câteva dintre melodiile pentru
îndrăgostiţi. Am şi o baladă, pentru că n-am cum să-i uit pe cei care sunt
mai puţin norocoşi în iubire. Balada se numeşte ‘Suflet gol’ şi cred că am
să-i cam răscolesc pe cei mai nenorocoşi în iubire, nu am ce să fac’, a
declarat pentru AGERPRES Mădălina Manole.
Ea a precizat că, deşi materialul era gata de ceva vreme, a amânat

lansarea lui pentru că pe ‘lista sufletului său’ erau trecute câteva vise,
neîmplinite până anul trecut: ‘o căsuţă, un copil şi omul care să-i stea
alături la bine şi la greu’. Mădălina descrie relaţia sa cu fanii printr-o
strofă a unei melodii: ”Sunt şi eu tot aşa cum sunteţi voi/ Şi mă simt de
parc-aş fi o mică stea/ Trec mereu printre secete şi ploi/ Dar mi-e bine
când vă ştiu în faţa mea!”.
Argentina Traicu, director general Rompres: Am demarat o anchetă. E

inadmisibil !
Autoarea materialului cu Mădălina Manole, redactorul-şef Marina

Bădulescu, va apărea în faţa Comisiei de disciplină şi ar putea să-şi
piardă poziţia şi chiar să fie concediată din Agerpres. Argentina Traicu,
director general adjunct al Agerpres, a declarat pentru Paginademedia.ro
că a demarat o anchetă încă de ieri.
Abia după articolul publicat de Paginademedia.ro, Agerpres vine cu

o precizare, în care spune că articolul „prin omisiune, a lăsat să se
înţeleagă că ele ar fi fost date în ziua respectivă”. De ce abia acum? De
ce au modificat ştirea, dar nu au anunţat presa.
Argentina Traicu, pentru Paginademedia.ro:

„Am retras ştirea de pe flux imediat ce mi-am dat seama de ceea

ce s-a întâmplat. Am demarat o anchetă încă de ieri, când am sesizat
greşeala”.
De ce nu au fost sesizaţi abonaţii încă de ieri?
Argentina Traicu: „Nu aveam ieri toate elementele legate de

această problemă. Ieri au fost făcute sesizările către directorul general,
mai ales că este vorba de un redactor-şef, Marina Bădulescu. Este
inadmisibil ca un redactor-şef să facă aşa ceva, mai ales că ea nu s-a
consultat cu nimeni când a scris materialul. Urmează să se întrunească
şi Comisia de Disciplină, pentru a analiza cazul”.
T i t l u 2 | 505

LPSC-16. Prezentarea generală a radioului partener
1. Tema lucrării:
Prezentarea generală a radioului partener
Tema își propune să prezinte modul de funcționare al unui post de

radio, cu funcțiile și formatele sale, cu aplicație pentru postul partener,
Societatea Română de Radiodifuziune.
a. Familiarizarea cu funcțiile radioului ca mediu de comunicare
b. Descoperirea tipurilor de formate de programe pentru radio
c. Cunoașterea structurii și organizării Societății Române de

Radiodifuziune
5. Rezultate așteptate:
Studenții trebuie să înțeleagă și să cunoască modul cum

funcționează o redacție a unui post de radio și care sunt atribuțiile
fiecărui membru al acesteia, de la reporter la managerul instituției.
6. Exemplu de rezultat așteptat - studiu de caz/aplicatie:
Studenții trebuie să aducă exemple pentru fiecare funcție și fiecare

tip de format. Ei vor arăta că au înțeles organizarea unui post de radio
după vizita la Societatea Română de Radiodifuziune.
Principalele funcții ale radioului
Cei trei piloni pe care se sprijină programul radioului public-național

sunt: informația, cultura și divertismentul. Caietul de sarcini (referitor la
programe) pentru instituțiile publice naționale este stabilit prin intermediul
legilor naționale ale audiovizualului, sau prin contracte se stat. Ele au
însă asigurată libertatea în alcătuirea conținutului programelor în virtutea
libertății presei garantată prin Constituție. Distanța față de stat și de piață

ar trebui să asigure respectarea de către radioul public a funcțiilor sale
democratice esențiale. Așadar, grila de program trebuie percepută ca o
sinteză complexă a celor trei componente – informație, cultură și
divertisment -, altfel existând pericolul unor simple programe adresate
publicului țintă vizat, fără a fi garantată și funcția de integrare.
Respectarea cerințelor de bază legitimează finanțarea radioului public
prin taxe. Din acest motiv radioul public își poate permite o alcătuire a
programului cu mult mai elaborată și mai sofisticată, corespunzătoare
necesităților de bază.
Conform teoreticienilor din câmpul cercetării sociologice și culturale

referitoare la rolul mediilor de informare contemporane, funcțiile mass-
media în general se împart în:
1. Observarea mediului înconjurător. În societatea actuală,

mijloacele de comunicare sunt singurele capabile să ofere repede un
raport complet asupra evenimentelor care se produc în jurul nostru. Rolul
lor este să obțină informația, să o trieze și să o interpreteze, apoi să o
facă să circule. În particular, ele trebuie să supravegheze cele trei puteri
(executivă, legislativă și judecătorească).
2. Asigurarea comunicării sociale. Într-o lume democratică este

indispensabil ca, prin discuții, să se elaboreze compromisuri, un consens
minimal fără de care nu se poate coexista pașnic. În epoca noastră,
forumul în care au loc dezbaterile este oferit de mijloacele de
comunicare. Ele leagă indivizii care formează un grup, reunesc grupurile
într-o națiune, contribuie la cooperarea internațională. Pe de altă parte,
mijloacele de comunicare de mică anvergură asigură comunicarea pe
orizontală între oameni care au aceeași origine etnică, profesie sau
pasiune și care, în societatea de masă, sunt adesea dispersați.
3. Oferirea unei imagini a lumii. Dincolo de experiența sa

personală, ceea ce cunoaște fiecare om provine din școală, din
conversații, dar mai ales de la mijloacele de comunicare. Pentru omul
obișnuit, cea mai mare parte a regiunilor, a oamenilor, a subiectelor
despre care acestea din urmă nu vorbesc, nu există.
4. Transmiterea culturii. De la o generație la alta trebuie ca

moștenirea unui grup să fie transmisă: o viziune asupra trecutului,
T i t l u 2 | 507
asupra prezentului și a viitorului lumii, un amalgam de tradiții și de valori

care dau individului o identitate etnică. Este nevoie să i se inculce ceea
ce se face și ceea ce nu se face, ceea ce se gândește și ceea ce nu se
gândește.
5. Oferirea de bucurie: distracția. În societatea de masă,

divertismentul este mai necesar ca altădată pentru a reduce tensiunile
care riscă să ducă la boală sau nebunie. Divertismentul este oferit în
primul rând de mijloacele de comunicare. Utilizatorul cere în special
divertisment, iar această funcție se îmbină foarte eficient cu toate
celelalte.
6. Determinarea cumpărării. Mijloacele de comunicare sunt

principalii vectori ai publicității. Principalul lor scop este, adesea, de a
seduce un public pentru a-l vinde ofertanților de publicitate. Ele se
străduiesc să creeze un context favorabil publicității. Totuși, publicitatea
are și un rol benefic: ea informează și, stimulând consumul și
concurența, permite prețuri mai mici.
O tipologie mai didactică sintetizează tipologiile mai complexe în

funcția de informare, funcția de interpretare, funcția de legătură, funcția
de educare și funcția de divertisment.
Informarea. Principalul rol al radioului este acela de a transmite

date despre lumea înconjurătoare și reușește acest lucru cu rapiditate și
eficiență, în comparație cu alte mijloace de informare care nu au această
posibilitate. Emisiunile informative au un public numeros și pondere
destul de mare în programele radio. Oamenii au mai multă încredere în
informațiile transmise la radio, datorită elementelor specifice ale
canalului: prioritatea difuzării și caracterul de instantaneitate al mesajului
transmis. Transmisia în direct de la un eveniment în desfășurare,
declarațiile martorilor sau intervențiile făcute de la locul desfășurării
evenimentului ridică mult gradul de credibilitate.
Interpretarea. Munca jurnalistului presupune prezentarea faptelor

după o selectare atentă și o ierarhizare coerentă, după care acestea pot
fi explicate. Evenimente majore ale momentului sunt prezentate în
buletinele de știri, fiind plasate la începutul acestora. Postul public are în
vedere statutul pe care îl conferă această titulatură și plasează pe primul
loc informația care prezintă un interes major pentru toată zona de
acoperire, pe când un post local poate plasa în vârf informația care

prezintă interes numai pentru locuitorii zonei respective. Selectarea și
ierarhizarea adecvată a informației dă posibilitatea publicului să
interpreteze corect evenimentele.
Legătura. Este o funcție mai pregnantă pentru radio, deoarece

este canalul cu cel mai numeros public și nu poate fi redus la zone
convenționale. În acest sens, cea mai importantă funcție a mass-media
este tocmai aceea de a crea un public, adică o ”comunitate imaginară”,
un ansamblu de oameni delocalizați, nelegați prin mecanisme sociale
sau prin dependențe economice, dar care împărtășesc aceeași
preocupare de a fi în contact cu presa și, prin presă, cu alte milioane de
oameni. Radioul este mijlocul cu cele mai mari posibilități în îndeplinirea
acestui deziderat. Oamenii ascultă în același timp mesajul și se simt
emoționați sau rămân pe gânduri când descoperă că au receptat aceeași
informație, astfel încât se creează pe această bază o relație de
sociabilitate. Un post de radio poate crea prin transmiterea unor
informații, dar și prin vocea prezentatorului, o anumită stare sufletească
sau chiar o solidaritate a ascultătorilor.
Educarea. Numeroasele micoanchete, anchete sau reportaje care

au ca temă nerespectarea normelor civice, sau cele care se ocupă de
problemele tinerilor, cum ar fi consumul de droguri, au același scop:
educarea. Majoritatea emisiunilor radio deschid publicului, prin cultură,
drumul către educație. Radioul joacă un rol important în evoluția
noțiunilor de frumos și bun gust. Prezentând publicului valorile spirituale
naționale și internaționale, capodoperele marilor clasici și ale
contemporanilor, radioul reușește să-și îndeplinească funcția de
educare. De asemenea, posibilitățile pe care le are radioul de a
înregistra și păstra vocea face din această instituție una la fel de
importantă ca o bibliotecă sau o videotecă. Fonoteca ajută la păstrarea
legăturii dintre trecut și actualitate, devenind un depozit de cultură.
Divertismentul. Publicul are disponibilități de timp liber diferite și

simte mereu nevoia de destindere și relaxare. Radioul oferă în grilele de
programe spații corespunzătoare, în special la sfârșit de săptămână,
pentru difuzarea unor emisiuni de divertisment. Emisiunile concepute de
redacții specializate, cu muzică, jocuri și concursuri sunt în general
înregistrate și difuzate ulterior.
T i t l u 2 | 509
Formate de programe
Printr-un program de radio nu se înțelege nimic altceva decât

selectarea cu bună știință a structurii, conținutului și prezentării, în
conformitate cu cerințele unei piețe specifice.
Radioul = Structură + Conținut + Prezentare
Formatul = Structură + Conținut + Prezentare
Astfel, fiecare program are un format. Fiecare post de radio

optează pentru o anumită structură de programe, o anumită orientare a
conținutului și un anume fel de prezentare. Succesul sau insuccesul unui
program nu depinde la modul ”da sau nu” de format, ci, mai degrabă, de
dibăcia manifestată în alegerea formatului adecvat specificului pieței.
Deoarece alegerea formatului poate fi influențată de condiții-cadru

extrem de variate de la o piață la alta, ca de pildă:
 mediul concurențial
 structura publicului
 deprinderile de viață
 istoria și cultura
 structura clienților de publicitate
 condițiile legale și de licență,
și pentru că realizarea unui format este influențată de particularități care

diferă de la un post la altul, cum ar fi:
 situația de personal
 dotarea tehnică
 posibilitățile financiare,
copia absolut fidelă a unui format care s-a bucurat de succes pe o piață
A aplicată pieței B este aproape imposibilă. Iar o copie parțială are sens
doar dacă pe cele două piețe există o serie de condiții-cadru
asemănătoare.
Selectarea unui format influențează toate sectoarele unui post de

radio. Atât pe cele on-air, cât și pe cele off-air.
Printre elementele care determină un format se numără:
- muzica
- prezentarea (comperajul)
- știrile
- materialele vorbite
- acțiunile promoționale, jocurile și concursurile
- spoturile publicitare
- elementele de producție, efecte sonore, etc.
- imaginea/prezentarea în afară
- mediatizarea postului
- dotarea tehnică a postului
- procesarea sunetului (prelucrarea acustică).
Principalele formate de program sunt:
Adult Contemporary (AC) – cu două tipuri principale în funcție de

muzica difuzată: oldies și curent based. Principalul grup țintă se situează
în limitele de vârstă 25-49 de ani.
Cantitatea de informație variază sensibil de la un post la altul.

Unele posturi difuzează știrile și celelalte conținuturi redacționale doar în
orele de maximă audiență (dimineața, la prânz și în pragul serii). Altele
își urmează pe tot parcursul zilei datoria de a informa și își reduc, din
acest punct de vedere, oferta doar în programele de seară. Mai există și
categoria celor care difuzează știri din oră în oră, fără excepție.
Contemporary Hit Radio (CHR) – se adresează în primul rând

adolescenților și adulților tineri.
Cele mai multe posturi CHR consideră că blocurile mai mari de

materiale determină ascultătorii să caute alte programe. Deși volumul
T i t l u 2 | 511
materialului vorbit este destul de ridicat, mai ales în orele dimineții, se

renunță de obicei la știri și documentare în favoarea unor secvențe
muzicale mai lungi. Doar în orele de vârf de după prânz se mai presară
câteva știri, secodate de un buletin meteo și informații rutiere.
Easy Listening (EZ) – grupul-țintă îl formează adulții în preajma

vârstei de 50 de ani.
Pe de o parte, scopul formatului este de a oferi un program muzical

aproape continuu, pe de altă parte ascultărorii așteaptă totuși să
primească și câteva informații. Difuzarea unor buletine scurte de știri din
oră în oră, completate cu buletine mai ample și câteva informații despre
starea vremii, circulație, sport, etc. sunt tipice pentru orele de vârf.
Album-Oriented Rock (AOR) – are succes la bărbații între 18-34

de ani.
Știrile și celelalte elemente redacționale joacă un rol total

neimportant. Multe posturi nu difuzează nici un fel de știri, altele se
rezumă la știri pe scurt sau flash-uri la fiecare jumătate de oră sau doar
din oră în oră. Foarte puține posturi au relatări mai ample în orele de
vârf.
News/Talk – cu variantele exclusiv știri (News), știri/dezbateri

(News/Talk) și exclusiv dezbateri (Talk). Se adresează unui public larg,
cu șanse mai mari de a atrage un auditoriu mai tânăr. Nucleul grupului
țintă este de peste 30 de ani.
Posturile de radio de știri emit mai ales calupuri informaționale de

câte 20 de minute. Structura tipică a unui asemenea grupaj este:
 știri interne/internaționale
 știri locale/regionale
 rezultate sportive
 informații rutiere
 meteo
Știrile sunt urmate de comentarii, reportaje și rubrici, care se

difuzează fie ca elemente de program de sine stătătoare, fie ca elemente
integrate în jurnale. Un alt element tipic de program sunt transmisiunile

în direct de la manifestările sportive pentru care aceste posturi obțin
exclusivitate.
Programul unui post de radio de tipul ”Dezbateri” constă, de regulă,

în următoarele elemente:
 talk-show-uri cu participarea ascultătorilor, prin telefon
 emisiuni cu invitați la microfon
 emisiuni cu experți-consultanți pe diverse teme
Includerea ascultătorilor în programe este un element integrant al

acestui format. Aportul realizatorului este mult mai conștient și mai
intens. Cele mai multe posturi se concentrează pe teme locale/regionale,
deoarece ascultătorii sunt solicitați emoțional mai puternic și mai dispuși
să participe la un dialog telefonic. Punctul esențial al acestui format este
existența unui animator pe măsură.
Un alt element important în program îl constituie rubricile. Ele se

întâlnesc la posturile de dezbateri mai frecvent decât la radiourile
profilate pe știri. Pentru că posturile cu acest profil sunt ascultate mai
ales de reprezentanții categoriilor sociale cu venituri medii și mici, temele
predilecte sunt economice sau din domeniul sănătății.
Hibridul dintre știri și dezbateri difuzează în momentele de vârf ale

zilei un program exclusiv de știri, în restul zilei structura semănând mai
mult cu cea a formatului exclusiv dezbateri. Nu toate posturile fac o
distincție atât de clară între cele două tipuri de program, aceasta având
nevoie să se plieze cel mai bine pe așteptările ascultătorilor.
Muzica clasică – se adresează în principal populației cu venituri

solide, interesante pentru industria publicitară.
Știrile și celelalte conținuturi redacționale sunt un element esențial.

Deși grupul țintă este foarte interesat de informații, posturile clasice sunt
căutate în primul rând pentru muzica lor. O ofertă informativă
substanțială în orele de vârf și buletine de știri din oră în oră în restul zilei
reprezintă formula cel mai des întâlnită.
T i t l u 2 | 513
Middle-of-the-road (MOR) – au un grup țintă situat peste vârsta

de 40 de ani
Conținuturile redacționale joacă un rol esențial. Mai ales în orele de

vârf multe posturi difuzează buletine ample de știri, completate cu
informații meteo/rutiere și sport. Destul de des stațiile MOR transmit
meciuri în direct.
Posturi existente:
Director de programe
Șeful departamentului muzical
Redactorul șef
Șeful compartimentului Divertisment
Șeful compartimentului Producție
Șeful sectorului de promovare on-air
Șeful departamentului de relații publice
Șeful compartimentului tehnic
Societatea Română de Radiodifuziune
Asociată deseori cu denumirea de Radio România, este un serviciu

public autonom de radiodifuziune de interes național, cu atribuții de
informare, educație și divertisment, independent editorial, care își
desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr.
41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu
convențiile internaționale la care România este parte.
Obiectul de activitate este stabilit prin lege, și constă în:
 Realizarea programelor de radiodifuziune în limba română, în

limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ,
cultural, educativ și de divertisment
 Difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru

transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea
rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, inclusiv

prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice
 Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu

alți parteneri interni sau externi, de programe radiofonice,
înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, necesare programelor
proprii și pentru schimb cu organizatii similare din țară și din
străinatate sau pentru valorificare
 Desfășurarea activității de impresariat pentru propriile formații

artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu
public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în
colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență
sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români
sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le
organizează, plătind onorarii și efectuând încasări în condițiile legii
 Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile

proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate
 Organizarea activității de documentare în problemele specifice,

editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor
publicitare și a altor publicații legate de activitatea radiofonică
 Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a

tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic,
în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane
juridice de drept privat și persoane fizice
 Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări

specifice tehnicii audio, pentru nevoile proprii sau ale altor
beneficiari din țară sau din străinătate, urmarirea rezultatelor
cercetării științifice și valorificarea acestora în condițiile legii,
promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății
 Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de

operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei și în valută
 Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor

programe radiofonice și realizarea producției, prelucrării,
T i t l u 2 | 515
schimbului, exportului și importului de programe pentru programele

de radiodifuziune
 Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la

care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea
relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de
televiziune din alte țări
 Realizarea și trimiterea în străinatate, în vederea difuzarii, potrivit

acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor
radiofonice
 Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de

corespondenți cu organizații de radiodifuziune din alte țări, oferind
posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din
România și din țările respective
 Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a

documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național
 Orice alte activități stabilite potrivit legii.
România Actualități este principalul post de radio al Societății

Române de Radiodifuziune. Sondajele de audiență îl plasează în prezent
pe primul loc la nivel național și în mediul urban, cu o ofertă variată de
informații și muzică. În cadrul programelor Radio România Actualități se
găsesc dezbaterile, reportajele și documentarele, transmisiunile sportive,
teatrul radiofonic și emisiunile de tip magazin. Ascultătorii RRA apreciază
mai cu seamă acuratețea, promptitudinea și obiectivitatea informațiilor,
dar și calitatea și varietatea programelor de educație și destindere
difuzate. Sub diferite denumiri, Radio România Actualități emite din 1928.
Posturile publice regionale de radio alcătuiesc o rețea care acoperă

cu programe întreg teritoriul țării. Ca parte integranta a Societății
Române de Radiodifuziune - Posturile Regionale, unități media cu
tradiție și prestigiu, lideri de audiență și aflate în topul credibilității se
regăsesc, potrivit legii, într-o structură organizatorică proprie, suplă care
asigură o coordonare unitară, operativă, specifică.
Politica editorială a studiourilor regionale este definită de statutul

posturilor publice, grilele de program fiind instrumente practice de
proiectare și realizare a întregii strategii editoriale. Prin programele lor,

studiourile regionale sunt deschise spre actualitatea din zonele acoperite
cu emisiuni, fiind personalizate prin sunet propriu, prin grile de program
specifice inspirate din realitățile comunităților urbane și rurale în slujba
cărora se află.
Reteaua include studiourile teritoriale: Bucuresti, Cluj, Constanta,

Craiova, Iasi, Resita, Târgu Mures si Timisoara.
Aceste posturi nu sunt simple redacții, ci unități media complexe,

cu departamente editoriale (actualități, cultural, divertisment etc), dar și
cu compartimente tehnice, economice, administrative. Putem aprecia că
fiecare studio regional este o miniradiodifuziune organizată funcțional în
vederea realizării obiectului specific de activitate.
Deși nu au personalitate juridică, studiourilor regionale li se acordă,

prin lege, împuterniciri de reprezentare în domeniile tehnic, economic,
comercial, administrativ, financiar și juridic.
Unități media cu tradiție și prestigiu, lideri de audiență în zona lor

de acoperire, posturile regionale de radio s-au impus în conștiința
ascultătorilor prin politica lor editorială, inspirată din realitățile locale, din
viața comunităților urbane și rurale, din actualitatea zonelor pe care le
acoperă cu programe.
T i t l u 2 | 517
Fig. 1. Schema de organizare a Societății Române de Radiodifuziune


LPSC-17. Prezentarea fluxului de productie radio
1. Tema lucrării:
Prezentarea fluxului de producție radio
Tema își propune să explice modul cum este organizată munca

într-un post de radio, cum funcționează o redacție și care sunt atribuțiile
a. Descrierea sectoarelor de activitate din cadrul fluxului de producție
b. Explicarea Scării Info
c. Inventarierea tipurilor de conținut folosite într-un post de radio
În vizita efectuată la redacția postului partener, studenții se

familiarizează cu echipamentele utilizate pe parcursul fluxului de
producție a materialelor. Acestea sunt prezentate de către membrii
sectoarelor postului, fără ca studenții să le folosească efectiv.
Studenții trebuie să înțeleagă și să cunoască modul cum

funcționează o redacție a unui post de radio și care sunt atribuțiile
Se vor efectua air-check-uri pe câteva posturi de radio diferite și se

vor schița elementele de program pentru un post de radio pe care
studenții și l-ar dori.
Organizarea
În orice post de radio, fie că este vorba despre cele organizate

după modelul celor comerciale, fie despre cele publice, pot fi identificate
T i t l u 2 | 519
patru sectoare pe care le regăsim în cele mai diverse forme de

organizare. Aceste patru sectoare sunt:
 sectorul administrativ
 sectorul programe
 sectorul tehnic
 sectorul vânzări/marketing
Forma de organizare a unui post de radio depinde de următorii

factori:
 concurență = situația comercială
 dimensiunile pieței (aria tehnică de acoperire)
 volumul potențial al comenzilor de publicitate
 formatul programului
Toți acești factori trebuie evaluați din punct de vedere cantitativ și

calitativ înainte de stabilirea structurii organizatorice. Analizele ample
referitoare la concurență, piața auditoriului și piața publicitară trebuie să
preceadă stabilirea unei anumite forme organizatorice.
Dimensiunile pieței se diferențiază, de regulă, în felul următor:
a) Piață mică x < 500.000
b) Piață medie 500.000 < x < 1.000.000
c) Piață mare x > 1.000.000,
unde x reprezintă aria tehnică de acoperire = numărul maxim de

ascultători care pot capta emisiunea, din punct de vedere tehnic.
Prin analogie cu factorul de identificare a dimensiunii pieței, rezultă

trei posibile organigrame pentru posturile de diferite dimensiuni. Fiecare
secor are, la rândul lui – în funcție de forma de organizare a postului de
radio – mai multe secții și sarcini diferențiate. Pentru acestea pot fi
elaborate organigrame pe sectoare.
În funcție de orientarea comercială a postului, de tipul de format

ales și de mărimea postului de radio se poate întâmpla ca unul și același
angajat să aibă mai multe atribuții în cadrul unui sector.
Comunicarea
Mai ales la posturile mari de radio, diversele sectoare de activitate

dezvoltă, la un moment dat, un fel de dinamică proprie, și prin aceasta, o
tendință de ase izola de celelalte sectoare. Astfel își pot face apariția
etichetări de genul ”... la ce să te aștepți de la contabilitate...” sau ”... e
tipic pentru cei de la tehnic...”. O ieșire dintr-un asemena impas poate fi
oferită de continua comunicare ce trebuie instituționalizată între diversele
sectoare. Aceasta se poate produce prin mai multe puncte de contact,
dintre care cele mai importante sunt ședințele interdepartamentale.
Întâlniri săptămânale ale reprezentanților sectoarelor de

vânzări/marketing și programe pentru coordonarea activităților de
marketing și promoționale: briefinguri, întâlniri fulger, comunicate
interne/panou de afișaj.
Managementul
Cunoștințe administrative, elemente de bază ale jurnalismului,

creativitate, dexterități tehnice, preferințe muzicale, cunoștințe privind
mass-media, climatul în rândul salariaților și motivarea acestora... un
manager al radioului modern este, fără îndoială, un om complex. El
trebuie să demonstreze că deține cunoștințe solide în diverse specialități
și că are tactul și flerul necesar pentru a le transpune perfect în munca
sa. Stilurile de conducere sunt la fel de diferite ca și managerii înșiși.
Felul concret în care funcționează activitatea într-o anumită instituție
poate fi inadecvat pentru o alta. Și totuși, există și calități manageriale
care sunt general valabile.
Air-check
a) air-check asupra unei emisiuni sau a unui comperaj
Prin intermediul discului înregistrat pentru air-check se analizează

o singură emisiune. Pe disc au fost imprimate, direct din emisie,
automat, toate porțiunile relvante (comperaj, treceri, utilizarea efectelor,
etc.). Lipsesc doar elementele irelevante, muzica difuzată. Când se
T i t l u 2 | 521
efectuează un air-check pentru o anumită emisiune, lucru care trebuie

realizat cu o anumită ritmicitate, se analizează toți factorii ce au fost
influențați de către prezentator în cadrul emisiunii (de exemplu maniera
de prezentare, selecția cuvintelor, rapiditatea și succesiunea, efectele
utilizate, conținutul comperajului, etc.). Un asemenea air-check poate fi
efectuat atât de către șeful ierarhic, cât și de către colegi. Recomandabil
este ca un asemenea air-check să nu se efectueze doar în atmosfera
”sterilă” de studio, ci și în situații cât mai apropiate de cele ale ascultării
reale (de exemplu air-checking pentru o emisiune matinală efectuat în
mașină în timpul mersului).
b) air-checking asupra anumitor materiale de știri
Așa cum se efectuează controlul unor emisiuni întregi printr-un air-

check, se pot analiza și discuta și anumite elemente componente ale
emisiunilor, anumite materiale sau știri. Air-checks care se fereră la
anumite materiale cuprind atât analiza conținutului jurnalistic, cât și a
manierei de prelucrare și prezentare. Asemenea tipuri de air-checks se
pot derula, de pildă, zilnic, în cadrul obișnuitelor ședințe redacționale. Ele
sunt stimulative pentru întreținerea unei atitudini critice și a atenției
maxime acordate prorpiilor programe.
Air-checks efectuate asupra buletinelor de știri ar trebui să se

desfășoare periodic (săptămânal) și să cuprindă analiza selecției,
evaluării, modului de prelucrare și prezentare a buletinelor de știri. Este
utilă, în acest sens, compararea cu buletinele de știri ale posturilor
concurente.
c) Efectuarea de air-checks asupra concurenței
Unul dintre angajați înregistrează unele fragmente din programul

pistului concurent și prezintă această înregistrare spre analiză și
evaluare în propriul post de radio. Prin această formă de air-check se
stimulează observarea critică a concurenței. Asemenea air-check-uri
asupra concurenței ar trebui efectuate cu regularitate pentru a putea
percepe în timp util modificările operate de concurenți în formulele de
program și pentru a putea reacționa operativ.
Postul de radio este subîmpărțit în diverse sectoare, cu

douăsprezece domenii de activitate. Toate funcțiile importante ale unui
post de radio se regăsesc în acestea. Ele sunt următoarele:
 Format-Teme/Difuzare/Programare
 Reclamă
 Anunțuri de interes public
 Autopromovare
 Prezentare/Programe
 Magazin/Rubrici
 Inserturi
 Actualități (informațional)
 Producție
 Sectorul tehnic
 Muzical
 Relații publice
Cel de-al treisprezecelea domeniu de activitate, interdisciplinar,

care influențează echipa, este direcția / directorul general / directorul de
programe / șeful de producție / redactorul-șef, etc.
Într-un post de radio mare există, desigur, mai multe servicii, cu un

număr mai mare de angajați. Într-un post de radio mic, un număr mai mic
de angajați trebuie să-și asume un număr mai mare de sarcini. Toate
serviciile și domeniile de activitate depind unele de altele și conlucrează
într-un întreg.
Secția Format-Teme/Difuzare/Programare are cea mai mare

influență asupra comenzilor de spoturi publicitare, de spoturi
promoționale și de autopromovare, asupra amplasării temelor și preluării
subiectelor din actualitatea la zi în interiorul programelor tip magazin.
Sarcina sa este să alcătuiască rotunjimea orelor de program, adică să
stabilească raporturi bine proporționate între fluxurile muzicale și fluxurile
T i t l u 2 | 523
verbale în emisiuni. Un rol important îl are secția Producție care, prin

elementele de program exercită o influență asupra învelișului sonor al
programului ca întreg. Ea este firul roșu al întregului program. Prin
intermediul secției Producție, postul de radio este poziționat în contextul
pieței.
Tehnicul este subordonat programului. Întregul departament tehnic

din interiorul unui post de radio trebuie să fie perfect pliat pe necesitățile
programului. Departamentul tehnic este cel care creează premisele
pentru ca redacțiile să își poată îndeplini sarcinile.
Responsabilii cu activitățile ce conducere – directorul general, cel

executiv, directorul de programe sau canal, seful de emisie sau șefii de
secție – trebuie să mențină totul sub control. Dacă o singură secție, un
singur domeniu de activitate nu funcționează, acest lucru trebuie să fie
sesizat imediat de către unul dintre responsabili și luate măsurile de
rigoare.
Scara-Info
Scara-Info este o parte a unei scheme de management și

organizare, schema RADIOFORMATICS. Ea descrie un sistem logic de
structuri, constituie baza definiției centrale pentru diverse concepte și
pentru organizarea elementelor vorbite cu ajutorul combinațiilor de cifre
și litere.
Prin tradiție posturile de radio au delimitări și segmentări puternice

în interiorul procesului de producție, mai ales în sectorul redacțional.
Acestea servesc, ce-i drept, prelucrării minuțioase și sistemeatice a
conținuturilor vorbite, dar nu stimulează armonia necesară programului
ca întreg.
În partea superioară se situează conducerea, cea care creează

structura. Ea este urmată de sectorul Format-
Teme/Difuzare/Programare, care exercită o influență nemijlocită,
structurală și de conținut asupra celor șapte categorii de ”vorbire” din
interiorul Scării-Info. Alături de acestea se situează producția, cea care
ambalează elementele de conținut și structură. Muzica, departam,entul
tehnic și cel de relații publice vin să completeze produsul radiofonic final.
Difuzarea are, în concepția clasică, în principal o funcție auxiliară

pentru sectorul Vânzare/Marketing. Ea organizează inventarierea
spoturilor publicitare în cadrul programului fiecărei zile. Difuzarea
publicității este un sector de sine stătător în interiorul unui post de radio
și el dispune adesea de un spațiu și de personal distinct față de sectorul
programe.
Cei de la Programare reglează introducerea elementelor vorbite în

program (de exemplu: magazine, rubrici, AIP, promo, etc. ). Difuzarea
acționează după reguli asemănătoare ca în cazul dispunerii publicității.
Atăt doar că, în acest caz, nu este vorba despre difuzarea spoturilor
publicitare, ci de repartizarea conținuturilor vorbite. O serie din aceste
elemente necesită o repetare, la anumite intervale pe parcursul zilei,
pentru a ajunge la un număr cât mai mare de ascultători. Plasarea
eficientă și poziționarea diverselor elemente vorbite sunt principala
sarcină a acestui sector.
Cel de-al treilea sector care este responsabil de introducerea

strategică a elementelor vorbite în programe este secția Format-Teme.
Pentru a o delimita de Programare, secția Format-Teme se ocupă de
amplasarea și poziționarea elementelor din actualitatea la zi. Cele trei
componente: Difuzarea, Format-Teme și Programarea ocupă un loc
central în interiorul unui post de radio, de aici se programează și se
poziționează strategic materialele vorbite pentru ca postul să poată
funcționa perfect.
Nu are importanță dacă respectiva sarcină este îndeplinită în trei

secții diferite, de către trei persoane diferite sau chiar de una singură.
Important este să funcționeze o corelare logică a activităților. Decisivă
pentru întregul program este coordonarea calupurilor publicitare cu
conținuturile vorbite și elementele muzicale. Toate acestea se introduc
într-un plan de emisie pe care ulterior prezentatorul sau realizatorul îl
transformă în emisiune.
Angajații de la Format-Teme/Difuzare/Programare exercită o

puternică influență asupra emisiunilor. Ei sunt responsabili de: formarea
elementelor vorbite după criterii de conținut; repartizarea sarcinilor,
inventarierea și rotația elementelor vorbite; stabilirea modeliatăților de
T i t l u 2 | 525
tratare (genurilor) și controlul elementelor vorbite. Cu alte cuvinte, ei

realizează fundamentul programului înainte de a începe înălțarea zidului.
Producția ambalează cuvântul în funcție de profilul fiecărui post de

radio. Diferența dintre un element vorbit ”nud” și unul ”înveșmântat”, în
ceea ce privește efectul, este notorie și esențială. Sectorul Producție are
trei sarcini importante: să trezească atenția ascultătorului; să-l
călăuzească pe ascultător, care trebuie să se lase ”prins și ținut” de
program; să poziționeze produsul, adică să transmită o imagine pe baza
căreia ascultătorul să poată evalua și clasifica postul de radio.
Modalitățile de ambalare a elementelor redacționale pot fi grupate

în trei categorii:
Partea 1 trezește atenția
Un prezentator ar putea, de pildă, fără să apeleze la muzică sau la

alte efecte sonore, să anunțe sec, prin cuvintele ”Actualitatea
economică”, faptul că în program urmează un material economic. Acest
anunț încheie elementul anterior din program (de exemplu muzică) și îl
introduce pe următorul.
Partea a 2-a însoțește conținutul materialului anunțat
Acest comentariu poate fi difuzat fără elemente însoțitoare, deci

”sec”, sau să fie ilustrat cu muzică și efecte sonore. Opiniile în legătură
cu efectele elementelor însoțitoare sunt împărțite. Efectul diferă și nu se
poate trage o concluzie general valabilă. Esențială este impresia de
comunicare ce se transmite ascultătorului.
Partea a 3-a este un element de încheiere.
El încheie materialul și pregătește intrarea următorului momnet din

program. Aici există opțiunea de a introduce un enunț informativ. Un
prezentator ar putea, de pildă, să anunțe: ”Radio XY vă prezintă în
fiecare zi, între orele 10.00 și 14.00, informații din economie!”.
Un material vorbit se integrează în program prin asemenea tipuri

de ambalaj. Primul element de ambalaj deschide sfera tematică, apoi
urmează un element purtător care însoțește și potențează efectul și un al
treilea element de ambalaj închide materialul și asigură o trecere fără
fisură spre următorul element din program.
Sectorul redacțional
Radioul privat, bazat pe principiile economiei de piață, este obligat

să se ghideze după cotele de audiență și să tindă, prin alcătuirea
programelor, spre o audiență cât mai mare. Altfel riscă să intre într-un
cerc vicios: programele tentante din punct de vedere jurnalistic, cu
elemente vorbite substanțiale (formatele de tip news, teatrul radiofonic,
programe tip feature cu o durată de mai multe ore, etc.) nu atrag decât
un public restrâns. Radioul nu este pentru acești ascultători doar un
element de companie, ci un mijloc de informare care trebuie urmărit cu
atenție. Informația se află pentru acest tip de ascultători pe primul loc în
ceea ce privește motivația lor de a urmări postul respectiv. Și totuși,
acești ascultători alcătuiesc un grup prea restrâns ca să prezinte interes
pentru sectorul publicitar.
Ar fi greșit să tragem însă concluzia că la radio ”cuvântul” este doar

un element auxiliar, care nu face decât să producă cheltuieli și fără să
sporească numărul de ascultători. Dimpotrivă, tocmai la un post de radio
cu orientare muzicală informația poate aduce un efect benefic
suplimentar, care determină ascultătorii să urmărească acel program,
sau dimpotrivă, să caute alte posturi. Cea mai importantă provocare
pentru managementul oricărei redacții este să exploateze cu abilitate
elementul ”info”, transformându-l într-un factor suplimentar de captare a
atenției ascultătorului și de ”fixare” a lui în legătura care se naște cu
postul de radio.
Info-management înseamnă specularea cu dibăcie a cantității și

plasarea informației în program. Scopul este de a-i crea ascultătorului
senzația că este bine informat. Una dintre cele mai dificile sarcini este de
a cultiva acest sentiment, deoarece orice ascultător are nevoie de o
informație individual-variabilă și are un sistem de valori prorpriu.
Amatorul de sport nu se va sătura niciodată să obțină informații despre
sportivii preferați, evenimentele sportive și contextul în care se produc.
Pentru alți ascultători în schimb, deznodământul meciurilor de fotbal din
campionat poate fi exterm de plictisitor.
Pentru că ascultătorul unui post de radio nu poate să manevreze

informația selectiv, așa cum procedează cu un ziar în care citește sau nu
pagina sportivă, intră în sarcina managementului informațional să
T i t l u 2 | 527
planifice structura și conținutul acestei părți din programe, pentru a nu

oferi informații neimportante unui ascultător neinteresat, într-un moment
nepotrivit.
1. Știrile
Știrile parcurg alături de întregul program al unui post de radio

diverse etape de dezvoltare. Acestea sunt:
 faza urechii
 faza minții
 faza ”stomacului”
În faza urechii, care începe în etapa în care programul prinde viață,

ascultătoruil apreciază în primul rând sonoritatea știrilor. Vocile stridente,
bâlbe repetate sau un ambalaj al știrilor care te calcă pe nervi produc în
această fază o percepție deosebit de negativă. Pe baza unor impresii de
formă și nu de conținut, în mintea ascultătorului prinde astfel contur
prima imagine informațională despre acel post de radio.
În faza de început a contactului cu un program, știrile sunt

percepute ca o componentă firească a unui post de radio. Existența lor
nu este realizată ca un fapt neapărat pozitiv. Ele nu constituie un factor
stimulator al audienței. Însă absența lor sau o prezentare neprofesionistă
vor atrage cu siguranță critici.
Durata fazei urechii este alta pentru fiecare program. Ea îi

determină în mare măsură reușita. Dacă după primul contact cu postul
de radio, în mintea ascultătorului s-a format o imagine negativă a
elementelor informative, va fi extrem de greu de transformat această
imagine într-una pozitivă. Dacă însă primul contact a fost pozitiv, atunci
începe cea de-a doua fază, cea a minții.
În faza minții șirile nu mai sunt apreciate emoțional, ci rațional. Este

momentul decisiv al conținuturilor informaționale. Știrile aduc o
contribuție decisivă de utilitate, pe lângă muzică și comperaj, și constituie
un factor important de selectare și ascultare a unui post. Pe lângă nevoia
de a fi bine informat din punct de vedere subiectiv, acum este momentul
ca ascultătorul să efectueze comparații cu alte programe radiofonice. El
exploatează aceste programe fie selectiv (posturile locale pentru
informațiile despre mediul său imediat de viață și posturile regionale

pentru temele naționale și internaționale) sau manifestă preferințe pentru
un program care îi satisface așteptările specifice.
Faza rațională, a minții, este urmată de faza de natură emoțională,

a intuiției ”stomacale”. Intrat în această fază, postul de radio și-a făcut un
număr de ascultători devptați pe care trebuie să-i păstreze. Această
legătură emoțională cu ”postul meu de radio” este foarte puternică.
Postului i se atribuie o mare competență informațională, care nu mai
trebuie pusă în joc. Acum i se cere continuitate. Acum trebuie să se țină
seama de sfera deprindderilor formate (nu se mai modifică forma
buletinelor, se mențin constante fluxul șitirlor și amplasarea lor). Pe de
altă parte, în această fază se marchează anumite accente (prin
personalitățile prezentatorilor, comentarii, etc.), pentru a fixa și mai mult
legătura emoțională existentă între ascultător și postul de radio.
2. Magazin/Rubrici
Pe lângă știri, redacțiile în care se realizează emisiuni de tip

magazin și rubricile radiofonice sunt alți doi piloni ai sectorului
redacțional.
În cadrul unui magazin, prin intermediul mai multor fațete și

unghiuri de abordare, se pun în evidență profunzimile și importanța
diferită pe care un subiect le poate avea pentru ascultător. Pentru a
atinge aceste fațete, emisiunile magazin dispun de toată gama de forme
jurnalistice practicate în radio. Sarcina magazinului este astfel ca, printr-
o perspectivă interesantă, aptă să trezească interesul ascultătorilor față
de un eveniment, aceștia să poată descoperi o serie de amănumte
diverse, care să-i informeze și să constituie în același timp și un
divertisment. În practica jurnalistică, transpunerea specifică a unei teme
în cadrul unui magazin trebuie să fie făcută cu multă atenție. Este
sarcina redactorului unei emisiuni tip magazin să reușească să
descopere acel ”ceva” care să permită abordarea unei teme dintr-un
unghi interesant, neașteptat, nou, palpitant și dintr-o perspectivă
antrenantă.
Periodicitatea este o trăsătură caracteristică rubricilor la radio. Ele

de deosebesc de magazine prin faptul că sunt elemente vorbite dedicate
unor teme bine definite (de exemplu, rubrica dedicată consumatorilor,
T i t l u 2 | 529
horoscopul, calendarul zilei, etc.) și care sunt difuzate cu o periodicitate

bine stabilită. În practica radiofonică sunt considerate materiale care au
repartizate spații fixe de emisie, în timp ce materialelor din magazine,
care se orientează după actualitatea zilei, le revin spațiile libere.
Rubricile pot fi redactate pe baza unor planuri tematice sau de sezon, iar
subiectele lor pot fi menționate în programele tipărite. Rubricile nu se
orientează strict după un anumit eveniment, ci tratează, în cadrul unui
domeniu tematic mai amplu subiecte actuale sau de actualitate latentă.
În plus, multe rubrici au caracter utilitar. Ca și materialele incluse în
magazine, rubricile pot valorifica întreaga paletă a genurilor jurnalistice
practicate în radio, ele dispun însă foarte adesea, suplimentar, de un
anumit ambalaj (bumper, stinger, etc.), care permite identificarea lor în
programe.
Deoarece atât magazinele, cât și rubricile duc o luptă pentru

cucerirea de spații în programe, este necesară stabilirea unei proporții
între spațiile care vor fi rezervate magazinelor și cele care vor fi
distribuite rubricilor. Această proporție depinde de:
1) Numărul personalului și baza tehnică a postului de radio
2) Formatul postului
Un post de radio care va difuza preponderent magazine, care va

face rapid și competent referiri la evenimentele de maximă actualitate din
cele mai diferite domenii (politică, economie, cultură, sport, divertisment,
etc.) necesită un personal numeros. Pentru prelucrarea jurnalistică a
temelor și evenimentelor trebuie să existe suficiente resurse umane. În
cadrul redacției ”Magazine” sarcinile vor fi preluate de redactorii
(realizatorii) responsabili pentru magazine și de reporteri.
Realizatorii de magazine se aseamănă, în ceea ce privește

atribuțiile lor cu șefii de serviciu sau de tură. Ei răspund de selectarea și
evaluarea temelor, de tratarea și amplasarea lor în planul de emisie. În
atribuțiile realizatorilor de magazine poate intra fie coordonarea unei
singure emisiuni, fie a unui întreg tronson de program, cuprinzând mai
multe emisiuni.
Tratarea temelor (documentarea, prelucrarea, realizarea) este

asigurată adesea de reporteri sau colaboratori. Ei sunt, în acest caz,
furnizorii de materiale pentru realizatorul magazinului. Din punct de

vedere tehnic, realizatorii și reporterii trebuie să dispună atât de
posibilități de înregistrare a reportajelor, cât și de modalități de prelucrare
ulterioară în studio. Aceste două condiții – personalul și tehnica – fac ca
redacțiile de magazine să fie foarte costisitoare pentru postul de radio.
Cel de-al doilea factor care influențează raportul dintre magazine și

rubrici este formatul vorbit al postului. Acele posturi ale căror elemente
vorbite sunt orientate mai mult spre informații utilitare vor acorda
prioritate rubricilor, în defavoarea magazinelor. Posturile care pun mai
mult preț pe o relatare rapidă, din mai multe unghiuri de abordare, și pe
analiza evenimentelor la zi, vor păstra un număr mai mic de rubrici,
pentru a putea crea suficient spațiu la dispoziția evenimentelor
imprevizibile.
În general, este valabilă regula că relatările de actualitate pot

înlocui, la nevoie, rubricile din programe, atunci când relevanța
evenimentului o cere. În același timp însă, planificarea rubricilor,
realizarea unei grile de program cu toate spațiile fixe destinate rubricilor,
constituie baza oricărui plan de emisie. Pentru început, la dispoziția
magazinelor stă doar un număr restrâns de spații libere, numărul
acestora însă poate fi mărit, la nevoie, prin eliminarea unor rubrici.
Rubricile, prin faptul că pot fi planificate pe termen mai lung și realizate
cu anticipație, ușurează munca redacției de actualități.
Din acest motiv, mai ales posturile de radio mici, care dispun de
resurse umane mai modeste, vor opta în favoarea rubricilor, pentru a
menține solicitarea realizatorilor de magazine, care cel mai adesea,
lucrează în ture, la un nivel suportabil.
Elaborarea rubricilor se face în sectoare redacționale diferite. Pe

lângă profilurile redacționale clasice – redacția politică, redacția
economică, sport, informații locale (interne), redacția socială/divetisment
– se poate imagina orice altă împărțire în echipe redacționale de profil.
Unele pot fi de sezon (de exemplu echipa care urmează să realizeze
emisiunile de Crăciun). O posibilă structură redacțională profilată pe
anumite tipuri de sarcini redacționale ar putea arăta astfel:
Redacțiile mari de profil:

T i t l u 2 | 531
 politică
 economică
 sport
 informații locale/interne
 socială/divertisment
Subdiviziunile redacționale:
 religie
 cinema
 timp liber
 regnul animal
 superstiții/horoscop
 meteo
 automobilism/circulație
 alimentație
 sănătate, etc.
Însărcinări speciale:
 programul de Crăciun
 retrospectiva anuală
 Jocurile Olimpice
 transmisie în direct de la Târg
 campanie pentru securitatea rutieră
Posibilitățile de a subîmpărți activitatea redacțională pe echipe

profilate sunt, practic, nelimitate.
Mai ales la posturile de radio mici se obișnuiește ca un singur

redactor să răspundă de mai multe profiluri. Sarcina sa este să aibă o
imagine de ansamblu asupra rubricilor care se încadrează în profilurile
respective, să urmărească furnizarea conținuturilor pentru respectivele
rubrici și să propună rubrici noi. În afara acestor rubrici redactorul are
sarcina de a încerca să impună spre difuzare în programul general cât
mai multe subiecte având specificul tematic de care răspunde el. Ca
atare, la ședințele redacționale va face cât mai multe propuneri în acest
sens, chiar dacă, în mod firesc, nu toate vor putea fi transpuse în
practică.
Redactorul se transformă treptat într-un expert pentru specificul

tematic de care răspunde. În ciuda acestui fapt, el va trebui să se ocupe
și de alte sarcini redacționale (de pildă ture de știri, ture ca prezentator,
activități în redacția de magazine, etc.). În funcția sa de redactor
responsabil cu un anumit profil tematic, redactorul este și partener de
dialog pentru sectorul vânzări/marketing. Dacă există un interes, de
exemplu, din partea clienților de publicitate pentru comenzi publicitare în
anumite domenii tematice, este normal să fie solicitat și redactorul
responsabil.
3. Anunțuri/Promo
Cel de-al treilea și ultimul pilon al elementelor redacționale vorbite

dintr-un post de radio îl constituie formele de transpunere radiofonică a
anunțurilor utilitare și promoționale.
Anunțuri/Promo se asemănă în privința structurii și evidenței cu

spoturile publicitare convenționale. În ciuda înrudirii structurale cu
reclamele, ele sunt însă elemente de program strict redacționale.
Delimitarea și definirea celor trei concepte se face în felul irmător:
Publicitate = enunț în interesul clientului
Anunțuri = enunț în interesul comunității (scopul este social)
Promo = enunț în interes propriu (scopul este prestația postului)
Atât anunțurile cât și promo-urile sunt tratate redacțional la fel ca

publicitatea și iau adesea forma unor spoturi ce se difuzează pe baza
unei grile de rotație anterior stabilite și sunt marcate corespunzător în
T i t l u 2 | 533
grila de programe. Scopul urmărit este, la fel ca în cazul publicității, de a

acorda conținuturilor respective o șansă cât mai mare de a-și atinge
ținta, printr-un număr sporit de contacte cu ascultătorii.
Este sarcina redacției să selecteze temele relavante pentru

anunțurile de interes public. Cel mai adesea, un redactor al postului este
însărcinat cu acest domeniu. Acestui redactor îi revin următoarele
sarcini:
 identificarea instituțiilor care se ocupă cu temele relevante pentru

activitatea AIP sau care le reprezintă ( ex.: Crucea Roșie,
Automobil Clubul Român, Protecția Consumatorului, etc.)
 cuprinderea instituțiilor selectate, de la care se vor solicita periodic

subiecte relavante
 documentarea, depistarea acțiunilor de interes public și prelucrarea

lor în structuri specifice Scării-Info
 punerea anunțurilor la dispoziția secției Programare (traffic-

manager), pentru a fi luate în evidență și trecute în grila de
programe
 elaborarea proprie de anunțuri sezoniere sau legate de anumite

evenimente
Prelucrarea și luarea în evidență spre difuzare a anunțurilor de tip

promo respectă aceleași reguli ca și anunțurile. Și în acest caz, în mod
normal, un redactor răspunde de sectorul promovare. El va avea de
îndeplinit sarcini similare cu cele descrise anterior:
 cuprinderea în program a unor acțiuni care pot fi susținute prin

includerea unui promo (ex.: acțiuni speciale destinate ascultătorilor,
jocuri, concursuri, transmisii live), sau prezentarea unor slogane
 prelucrarea anunțurilor promo pe baza structurilor din Scara-Info
 prezentarea anunțului promo finit serviciului Programare pentru

introducerea lui în emisiuni.
4. Teme/Format/Progamare
Servește organizării conținuturilor din domeniul cuvântului. În

interiorul unui post de radio în sarcina sectorului Format/Teme cad
următoarele decizii legate de un eveniment vorbit:
1) Ce temă să fie aleasă?
2) Cine va trata tema respectivă?
3) Sub ce formă va fi tratată tema aleasă?
4) Sub ce formă va fi integrată tema în contextul programului?
Una și aceeași temă poate să apară în forme diverse de

organizare, de tratare jurnalistică și de punere în undă, în cadrul
programului. Decizia se ia în sectorul Format/Teme, ținându-se cont de
formatul postului. Similar cu layout-ul la un ziar sau o revistă, acest factor
este, la un post de radio, răspunzător de modalitatea de prezentare, de
amplasare, și prin acestea de efectul pe care tema respectivă îl va avea.
Funcția de execuție pentru Format/Teme nu se întâlnește, ca atare,

în orice post de radio, ci este îndeplinită deseori de către redactorii care
au diverse alte atribuții. Astfel, de exemplu, șeful de serviciu (de tură),
redactorii de magazine, editorul unei emisiuni sau redactorul din tura de
noapte pot desfășura și această activitate.
Funcția de Format/Teme cuprinde nu numai tratarea temelor și

evenimentelor de actualitate. În funcție de formatul vorbit al postului sunt
planificate și subiectele pe care le propune respectivul post de radio (de
exemplu, o acțiune comună cu cluburile automobilistice pentru sporirea
securității rutiere) sau subiectele de sezon (ca reportajele legate de
perioada concediilor). Acest domeniu al sarcinilor celor de la
Format/Teme mai este numit și planificarea redacțională a
evenimentelor. În acest scop se face o planificare a evenimentelor pe
zile, săptămâni, luni și o evidență a aniversărilor anuale. Termenele sunt
discutate apoi și coordonate prin ședințele cotidiene de redacție.
Pentru clarificare iată un caz concret:

T i t l u 2 | 535
Întreaga echip redacțională este de părere că discuțiile iscate în

legătură cu introducerea taxelor pentru folosirea autostrăzilor constituie
un subiect fierbinte, care trebuie tratat pe măsura relevanței sale pentru
ascultători. Cei de la Format/Teme ar putea amplasa acest subiect în
cele mai diverse locuri din program:
Tab. 1. Exemplu de folosire a informațiilor în emisiuni
Organizare Tratare Punere în undă

Redacția economică interviu magazin
Redacția politică relatare magazin
Știri știre cu insert
Redacția ”anunțuri” anunț produs anunț/promo
Redacția informații fișă cuvinte-cheie magazin
rutiere
Redacția informații comperaj magazin
rutiere
etc. etc. etc.
Scopul urmărit de cei de la Format/Teme este ca diversele

evenimente/teme să nu fie tratate o singură dată în program, ci să fie
prelucrate, conform relevanței lor, în modalități jurnalistice cât mai
variate, care să permită mai multe abordări. În cazul în speță, subiectul
taxelor de autostradă ar fi abordat atât în buletinul de știri, cât și în
magazine, în rubrici sau sub formă de anunțuri. Această manieră de
lucru are două avantaje:
 pot fi tratate mai multe fațete ale subiectului
 poate fi atins un număr mai mare de ascultărori.
Spre deosebire de cei care se ocupă de Format/Teme, cei de la

Programare se ocupă de planificarea structurală a conținuturilor
redacționale. Activitatea din redacție a celor de la Programare se
aseamănă cu cea de amplasare a publicității contractate de
departamentul vânzări/marketing. Și în domeniul Programare plasarea
se face, ca și în cazul difuzării, pe baza unor regului stabilite anterior. În

primul rând sunt plasate anunțurile, anunțurile promoționale, rubricile
pentru spațiile fixe ca și pentru demersurile redacționale speciale, de
sezon (de exemplu programele de Crăciun).
Anunțurile de interes public și cele promoționale sunt dispuse în

emisiune pe baza unei rotații standardizate, pentru a putea garanta
difuzarea lor ritmică în programe.
Plasarea rubricilor pe spații fixe se face pe baza unei matrice care

cuprinde, ca o grilă de programe, toate emisiunile relevante din fiecare zi
a săptămânii. În timp ce Programarea se ocupă de plasarea anunțurilor
utilitare și a anunțurilor promo în programe, în cazul stabilirii spațiilor
pentru rubricile fixe este necesară o punere de acord cu cei de la
Format/Teme.
În paralel cu activitățile curente Programarea este și sectorul

răspunzător pentrtu plasarea acțiunilor speciale ( ex.: emisiuni speciale,
zile de sărbătoare), pentru că în acest caz sunt necesare deviații de la
grila normală de programe. Mai ales acțiunile speciale de sezon, cum
sunt programele de Crăciun sau de vacanță, sunt însoțite frecvent de
rubrici suplimentare, de anunțuri de interes public sau promoționale
suplimentare. Și în cazul plasării acestor materiale speciale este
necesară punerea de acord cu cei de la Format/Teme.
5. Producția
Producția este pentru multe posturi de radio mai curând un

compartiment care însoțește programele, în paralel. Acest sector poate fi
sau inexistent, sau cu prea puțin personal și este rareori luat în calcul
când se eleborează proiectele redacționale.
Sectorul de producție are responsabilități în trei mari domenii:
1. Producție
2. Organizare
3. Control
1. Producătorii sunt răspunzători pentru ”ambalarea” și

poziționarea elementelor de program.
T i t l u 2 | 537
Aici se întâlnesc principalele diferențieri între sarcinile sectorului de

producție de la diferite posturi de radio. Posturile publice consideră că
fonotecarea materialelor redacționale intră în atribuția operatorilor de
sunet sau a producătorilor, fără ca aceștia să poată influența ambalarea
sau poziționarea materialelor în program. În sectorul privat, producția
este solicitată mai mult pentru realizarea de spoturi publicitare. Acest
lucru este valabil în special pentru posturile locale și regionale. Dacă s-ar
stabili însă o listă de priorități în ceea ce privește atributele sectorului de
producție, spoturile publicitare ar trebui să se situeze pe ultimul loc.
Odată cu creșterea concurenței a devenit necesar ca materialele

să nu fie prelucrate doar în privința conținutului lor, ci și în sensul unei
poziționări corespunzătoare. Prea des se întâmplă ca diverse elemente
din program să își rateze efectul pentru că nu au fost corect amplasate.
2. Prin organizare se înțelege categorisirea și formatarea corectă a

tuturor elementelor de ”ambalaj”, producție și program. Scopul urmărit
este alcătuirea unui catalog de definiții clare, care să îi ghideze pe
prezentatori și redactori în activitatea cotidiană.
Astfel, un element se poate numi jingle, bumper, stinger, sau pur și

simplu element de ambalaj, în funcție de forma și funcția lui. Din punctul
de vedere al structurii, multe dintre aceste semnale sonore se
aseamănă. Ele au un element de deschidere, unul de însoțire și unul de
final. Prin efect și utilitate se deosebesc însă foarte mult.
Cu cât studiourile de emisie sau arhiva producției dispun de mai

multe lemente de acest gen, cu atât mai complicată devine găsirea
elementelor celor mai adecvate sub presiunea momentului. Pentru că cel
mai adesea ele sunt selectate în criză de timp. Tocmai de aceea trebuie
să existe o evidență clară a acestor elemente.
3. Cea de-a treia atribuție a producției o constituie controlul referitor

la utilizarea elementelor produse. Producătorii trebuie să se considere un
fel de ”poliție a calității”. Ei trebuie să urmărească dacă elementele,
produse adesea cu multă migală, sunt valorificate la timp și corect și apoi
sunt recuperate din programe.
Adesea, nu numărul elementelor de producție, ci durata și

frecvența lor de utilizare creează unele probleme. Multe elemente rămân
prea mult timp în studiouri, sunt utilizate prea des de către animatori și
sunt practic ”frecate până se tocesc”. Tocmai de aceea este nevoie de un
sistem care să garanteze și exercitarea unui control.
Producătorii mai sunt răspunzători și de calitatea tehnică a

elementelor. Dacă un disc a fost folosit prea des, se alterează simțitor și
calitatea sunetului.
În funcție de mărimea posturilor de radio pot fi întâlnite diverse

forme de organizare a producției care repartizează, de pildă, producția
sectorului ”divertisment”. Mai pot fi întâlnite și corelări cu tehnicul,
serviciul de vânzare/marketing, relații publice sau diversele redacții. În
acest caz producția constituie un element important de legătură cu
celelalte sectoare.
Ca pentru multe alte domenii specifice activității radiofonice, nu

există posibilitatea unei calificări profesionale prealabile în afara
instituției. Este sarcina posturilor de radio să descopere oameni talentați
și interesați de acest tip de activitate și sa-i califice.
Un viitor producător poate fi racolat din rândul foștilor operatori de

sunet din studiourile de înregistrări sau de emisie, producătorilor
muzicali, etc. și redactorii și prezentatorii, textierii inventivi sau membrii
echipei din redacția de divertisment pot fi calificați și formați ca buni
producători dacă reușesc să-și învingă reținerea față de pupitrul de
mixaj.
Orice post de radio are nevoie de cel puțin un producător care, pe

lângă stăpânirea componentei tehnice, să fie un bun cunoscător al
meseriei și din punctul de vedere al programului.
Înainte de a trece la treabă, producătorul trebuie să cumpănească

asupra modalităților de care dispune pentru ambalarea vorbelor. Va
trebui să aleagă între posibilitatea ”ambalării pe viu” sau a producerii
întregului element în studioul de înregistrări. Un text preînregistrat se
deosebește simțitor, prin impresia pe care o produce, de un text
prezentat în direct. Avantajul unui text prezentat live constă în dinamica
sa. Avantajul unui text înregistrat constă în faptul că este mult mai ușor
de manevrat în cadrul programului.
T i t l u 2 | 539
Producătorul nu poate decide, la întâmplare, la care dintre formele

de ambalare să de oprească.
 sensul și scopul decid în legătură cu utilizarea, utilizarea determină

funcția
 funcția determină forma
 conținutul determină structura
 conținutul și structura determină efectul.
Elementele de ambalare bine realizate riscă totuși adesea să-și

rateze ținta pentru că sunt greșit utilizate/plasate. Poziționarea trebuie să
fie chibzuită și să servească scopul. Cu alte cuvinte
redactorii/prezentatorii trebuie să cunoască modul de utilizare a
elementelor cu ambalaj și, în același timp, să-și pună mintea la
contribuție pentru a alege varianta optimă.

LPSC-18. Participarea la sedinta de redactie
1. Tema lucrării:
Participarea la ședința de redacție
Tema își propune să prezinte modul în care membrii unei redacții

colaborează pentru realizarea emisiunilor radio și conținutul discuțiilor
periodice dintre toți cei implicați în construirea programelor.
3. Descrierea lucrării de laborator:
a. Explicarea felului de a lucra în echipă
b. Descrierea desfășurării unei ședințe de redacție
Studenții trebuie să înțeleagă natura muncii într-o echipă

redacțională, care sunt condițiile pentru un rezultat foarte bun al muncii
în redacție și cum să se integreze într-un colectiv, indiferent de mărimea
acestuia.
Se va simula o ședință de redacție în care fiecare student trebuie

să își aducă o contribuție din punctul de vedere al postului ales.
Munca în echipă
Se poate considera că principala caracateristică a activității la un

post de radio este aceea a muncii în echipă, iar această trăsătură se
evidențiază concret în cinci paliere distincte:
 la nivelul managerial
 la nivelul echipelor de producție

T i t l u 2 | 541
 la nivelul redacției
 între redactori sau echipe de producție și redacția muzicală
 colaborarea redacție-tehnic
La nivel managerial munca în echipă este deosebit de importantă

datorită în primul rând complexității obiectivelor pe care un post de radio
le are de îndeplinit. Oricât ar fi de experimentat sau de inteligent
managerul general, el nu poate, singur, să realizeze o cuprindere
suficient de aprofundată a întregii problematici și, ca atare, nu poate
avea suficiente elemente pentru adoptarea celor mai potrivite decizii.
Sigur, el poartă întreaga răspundere și decizia finală îi aparține. Dar,
cunoștințele celorlalți membri ai echipei (director de programe, inginer
șef responsabil tehnic și contabil șef) și opiniile acestora îi sunt
totdeauna de mare folos.
În al doilea rând, spiritul de echipă la nivel managerial este benefic

pentru tonusul colectivului. Lăsând la o parte persoanele (puține, de
regulă, dar nelipsind din nici un colectiv) care se simt bine atunci când
există haos managerial, majoritatea oamenilor au nevoie de liniște și
siguranță. Ei se simt mult mai ocrotiți și lucrează mult mai bine și mai
eficient atunci când știu că instituția are stabilitate, iar această stabilitate
este dată de calitatea managerului. La rândul lor, chiar membrii echipei
manageriale lucrează mai eficient când fiecare știe de fiecare și când pot
răspunde în cunoștință de cauză la orice problemă apărută.
La nivelul echipelor de creație și producție spiritul de colaborare

este dat chiar de faptul că aceste echipe se constituie pe baza afinităților
reciproce. Una dintre componentele programului de reproiectare a
radioului public românesc în anii 2002-2004 a vizat introducerea regulilor
de competiție în sectorul redacțional, aspect care a cuprins și radiourile
regionale. În esența ei, această componentă cuprinde alcătuirea liberă a
echipelor de creație și creșterea calității muncii în interiorul fiecărei
echipe, precum și, în prelungirea acestei idei, creșterea generală a
calității programelor prin apariția competiției între echipe. Dacă în ceea
ce privește numărul de echipe concurente pe aceleași spații de emisie,
la posturile regionale nu s-a putut ajunge la prea mare aglomerare,
alcătuirea liberă a fiecărei echipe este un lucru benefic. Alegându-se și
acceptându-se reciproc, oamenii dintr-o echipă își cunosc bine
posibilitățile și minusurile și își împart atribuțiile în funcție de ce știu ei să

facă cel mai bine. Licitând împreună un proiect de emisiune, la alcătuirea
căruia toți au contribuit, își simt răspunderea solidară față de punerea lui
în practică. Ideile de a obține rezultate bune în raport cu propriile
obiective stabilite prin proiect, de a demonstra managementului valoarea
și oportunitatea soluțiilor adoptate și de a se afla pe podium în competiția
cu celelate echipe – constituie stimulente pentru socializarea mai
puternică în interiorul fiecărei echipe. Toate acestea, prin interpretare
pozitivă și valorificare atentă de către management, pot conduce la
rezultate generale benefice.
La nivelul redacției spiritul de echipă se poate manifesta cel mai

puternic și cu cele mai spectaculoase rezultate. Este vorba, pe de o
parte, de faptul că sunt multe situațiile când este nevoie de conjugarea
mai multor forțe, uneori ale întregii redacții (mai ales dacă aceasta este
alcătuită din mai puțin de 30 de oameni), precum în cazul alegerilor, la
programele speciale ale sărbătorilor sau ale diferitelor evenimente, la
acțiunile și activitățile organizate de studio etc. În asemenea cazuri
oamenii participă cu bucurie, dar pentru asta este nevoie ca fiecăruia să i
se ceară cel mai potrivit lucru, să-i fie respectată munca și personalitatea
și, pe cât posibil, să-i fie răsplătite eforturile suplimentare.
Între redactori sau echipele de producție și secția muzicală

colaborarea se concretizează în solicitarea și, respectiv, elaborarea play-
list-urilor pentru emisiuni. Este necesar ca secția muzicală să nu fie
percepută sau autopercepută ca o anexă a redacției, ci să i se
recunoască rolul și contribuția efectivă la realizarea tuturor programelor.
Redactorii-realizatori ar trebui să lucreze numai pe baza

programelor primite de la secția muzicală și pentru orice modificare să-i
solicite pe oamenii de specialitate, iar cei de la muzical să aibă răbdarea
de a li se prezenta subiectele din sumarul fiecărei emisiuni și să aleagă
pentru acestea piesele cele mai potrivite.
Colaborarea redacție-tehnic este și ea o caracteristică a presei

radio și se manifestă în mai multe situații, observându-se un dinamism
interesant și benefic al acestei colaborări.
Pe măsură ce radioul iese din starea de ”martor” al evenimentelor

și se implică tot mai mult ca factor activ în arena vieții sociale și culturale,
T i t l u 2 | 543
au devenit o obișnuință transmisiunile de la diferite categorii de

manifestări sau înregistrarea lor. În asemenea situații este nevoie de o
amplă desfășurare de forțe redacționale și tehnice, iar colaborarea lor
perfectă este imperios necesară. Același lucru se poate spune despre
transmisiunile sportive, tot mai numeroase și de mai mare amploare la
radio.
Colaborarea redactorilor și regizorilor de producție ori de emisie

este una dintre cele mai vechi, dar și cea care la multe radiouri începe
să-și piardă din importanță, pe măsură ce realizatorii își lucrează singuri
emisiunile pe calculator și se așază ei înșiși la pupitrele de emisie. Atâta
vreme cât mai există însă, această colaborare cere atenție deosebită și
de o parte și de alta, pentru că o greșeală săvârșită, mai ales la emisie,
nu mai poate fi îndreptată.
O colaborare necesară și în dezvoltare continuă apare însă între

redactori și informaticieni, unii dintre ei proveniți din tehnicieni prin
reconversie profesională, sau între redacții și administratorul de rețea, pe
măsură ce latura tehnică s-a schimbat radical, de la analogic la digital.
Ședința de sumar
Cel mai bine însă spiritul de echipă al redacție se manifestă în

activitatea cotidiană a alcătuirii programelor, prin preocupările pentru
realizarea unor sumare cât mai complexe și prin modificarea și
adaptarea lor atunci când este nevoie.
Întâlnirile de sumar sunt deosebit de importante la un post de radio

regional sau local, pentru că acesta este cadrul în care se anunță
evenimentele previzibile, se discută tratarea lor jurnalistică și difuzarea.
În maximum un sfert de oră se face, pe lângă cele menționate mai sus
(de fapt cu asta se începe, de regulă) o succintă analiză a modului cum
au fost tratate ultimele evenimente.
Pentru planificarea activității la posturile mari de radio există

compartimente speciale Format/Teme care, pe evenimente previzibile,
se ocupă de organizarea conținuturilor (stabilind ce și cum va fi tratat) și
Programare care, știind ce materiale s-au realizat sau se vor realiza le
programează, conducând astfel la organizarea structurală a programelor.
Analizând necesitatea rigurozității programării și posibilitățile de

resurse umane ale posturilor, întâlnirea de sumar de dimineață rămâne
cea mai importantă și eficientă metodă de lucru. În cadrul acesteia se
petrec următoarele:
 redactorii responsabili de anumite zone din program vin cu

propunerile de subiecte. Acestea pot fi chiar pentru zsiua
respectivă sau pentru o zi mult mai îndepărtată. Responsabilul de
redacție sau directorul de programe o notează pe fiecare la locul
său
 se elimină suprapunerile de teme și subiecte și se analizează dacă

există acoperirea rezonabilă a domeniilor
 se verifică acoperirea geografică a ariei de activitate
 se aleg temele care vor fi tratate și se stabilește cine se va ocupa

de fiecare în parte
 se discută, dacă este posibil, și cu cel care a fost desemnat să

realizeze subiectul, în ce manieră va fi tratat acesta. La sârșitul
etapei se aruncă o privire asupra manierelor jurnalistice propuse,
pentru a exista o paletă cât mai largă
 se stabilesc programele în care integrarea fiecărui subiect este cea

mai potrivită.
Astfel:
 se vor acoperi în primul rând subiectele aferente rubricilor cu spații

fixe din cadrul programelor. Multe dintre acestea și-au format un
public al lor și nu este permis să lipsească niciodată
 anunțurile sau materialele de interes public, la acestea prioritățile

stabilindu-se după urgența problemei, arealul geografic și numărul
perosanelor asupra cărora are impact.
 materialele pe tema urmărită de post într-o anumită perioadă. Este

bine ca din când în când, de recomandat o săptămână pe lună,
postul de radio să ia ”în vizor” o anumită temă, de importanță
majoră pentru populație, și să trateze sistematic pe toate fațetele.
Angrenarea socială de acest fel sporește considerabil prestigiul
T i t l u 2 | 545
postului și stabilirea subiectelor și modalităților de tratare din sumar

se impune ca foarte importantă. Dup câteva zile se integrează deja
tratării și efectele demersului
 subiectele reieșite din faxurile primite la redacție de la diferite

structuri administrative, organisme de îndrumare și control, partide
politice, diverse organizații, privind acțiuni ce se desfășoară în ziua
respectivă. La acestea se impune o selecție riguroasă și o decelare
clară a zonelor de interes public de acelea care reprezintă mascat
diferite categorii de interese
 răspunsuri datorate ascultătorilor din emisiuni anterioare și

prezentarea ecourilor sau efectelor pe care le-au avut intervențiile
radioului în diferite emisiuni
 evenimente sau probleme reieșite din relatările agențiilor de presă

sau ale ziarelor. În ceea ce privește prima categorie subiectele vor
fi tratate numai dacă radioul se încadrează în timp util cu
prezentarea lor. Subiectele din ziare pot fi luate ca puncte de
pornire pentru anchete, emisiuni de dezbatere sau talk-show-uri,
programate destul de repede, și în nici un caz difuzate ca atare în
diverse programe sau, mai rău, extrase știri pentru buletinele
informative
 diverse alte subiecte, propuse de redactori, din zone

divertismentului, care pot da adesea programelor un plus de
picanterie și atractivitate.
Pe lângă discuțiile zilnice dintre redactori care, în echipele mici, au

loc mai curând pe fugă decât într-un cadru formal organizat, o dată pe
săptămână ar trebui să se desfășoare o ședință de redacție și planificare
la care să participe și toți colaboratorii permanenți. La aceasta se vor
discuta:
 programările din săptămâna următoare (conferințe de presă,

înfățișări la tribunal, ședințe ale consiliilor locale, etc.)
 planificarea temelor fără dată fixată
 trecere în revistă a situației subiectelor de sezon

 dezvoltarea ulterioară a temelor curente
 ce acțiuni cu participarea ascultătorilor și concursuri trebuie

pregătite
 planificarea serialelor și a rubricilor
 ce activități ale departamentului de marketing influențează

programul
 planificarea organizatorică și a personalului (concedii, ore

suplimentare, colaboratori)
 feed-back și critică
Pe lângă ședința săptămânală de întocmire a programelor este

posibil să se țină suplimentar, la anumite intervale, o întrunire de
tematică proprie (teme de vară ori iarnă, de concediu, etc.).
Studiourile regionale își pot planifica temele și intervențiile doar

prinr-o permanentă înțelegere cu redacția centrală, astfel încât să rezulte
un profil unitar al programului, anumite teme să nu fie realizate de două
ori, iar redacția centrală să fie la curent cu toate programările și
evenimentele importante din regiune. Cel mai indicat este în acest caz
schimbul de informații, atât săptămânal, cât și zilnic prin fax (programări
și teme). Eventual, o teleconferință zilnică poate fi o soluție suplimentară
foarte potrivită.
T i t l u 2 | 547

LPSC-19. Înregistrarea pe teren si configurarea stirii finale la
radio
1. Tema lucrării:
Înregistrarea pe teren și configurarea știrii finale la radio
Tema îşi propune să ofere studenţilor cadrul necesar pentru

însuşirea elementelor de compoziţie din jurnalismul de radio, dar și
însuşirea de deprinderi pentru organizarea mesajului informativ radio.
Practica are scopul de a asigura familiarizarea studenţilor cu principalele
practici profesionale de colectare, evaluare şi valorificare a informaţiilor,
provenite din surse directe şi indirecte, în cadrele impuse de specificul
jurrnalismului radio. De asemenea, studenţii vor efectua aplicaţii pentru a
pune în practică regulile de organizare ale mesajului știrii de radio şi vor
dobândi abilitatea de a face faţă unor situaţii neprevăzute, care pot
interveni în timpul colectării și evaluării informaţiilor, dar și al prezentării
acestora. Scopul principal este iniţierea studenţilor în tehnicile de lucru
specifice radioului, prin elaborarea de ştiri.
a. Explicarea caracteristicilor știrii de radio
b. Exemplificarea tipurilor de știri
c. Descrierea organizării și structurii știrii
Microfoane unidirecționale, pupitru de mixaj, echipament de

înregistrare audio în studio.
Studenții trebuie să cunoască modul de organizare și structurare a

știrii de radio și să poată prezenta în fața microfonului știrea pe care au
realizat-o.
f) Exemplu de rezultat așteptat - studiu de caz/aplicatie:

Studenții vor scrie diferite tipuri de știri din informații oferite de

mass-media și le vor prezenta la microfon.
Definiţie
Deseori cele mai evidente lucruri sunt cel mai greu de definit. Trăim
înconjuraţi de ştiri electronice. Ne trezim dimineaţa, deschidem radioul, şi
ascultăm ştiri. Dăm drumul televizorului la micul dejun, mai multe ştiri.
Ascultăm radioul în timp ce conducem maşina, din nou ştiri. Sunt ştiri la
ora cinei şi înainte de culcare. Există posturi de radio care nu transmit
altceva decât ştiri, 24 de ore pe zi, iar sateliţii sunt acum folosiţi pentru a
oferi 24 de ore de ştiri de televiziune. Fiind permanent înconjuraţi de ştiri
transmise prin toate mijloacele de comunicare, ar trebui să putem spune
cu precizie ce sunt ele. Totuşi, ştirile sfidează definiţia simplă cu care
toată lumea ar fi de acord. Copacii sunt atât de deşi încât este într-
adevăr imposibil să vedem pădurea.
Ca rezultat al rutinei, consumatorii de ştiri se aşteaptă la existenţa

unor elemente standardizate în prezentarea ştirilor. Tehnica tratării
aceleiaşi ştiri este asemănătoare în toate posturile din ţară. Reporterul
pune întrebări tipice care oglindesc ceea ce reporterul crede că
ascultătorul vrea să ştie.
De exemplu, dacă trecem pe lângă un incendiu şi observăm

situaţia în desfăşurare, este probabil că vom vrea să ştim: (1) dacă a
murit cineva, dacă sunt răniţi sau sunt oameni încă în pericol? Dacă da,
cine?; (2) cât s-a extins focul şi dacă a fost izolat?; (3) care a fost cauza?
În plus, este probabil că vom lua în considerare ceea ce se poate vedea
şi auzi la faţa locului, acest lucru reprezentând un plus de informaţie.
Ceea ce tocmai am descris - succesiunea întrebărilor - este situaţia

prin care trece un jurnalist radio când adună informaţia pe care o va oferi
apoi audienţei. El nu va pune doar, din rutină, cele trei întrebări de bază
de mai sus, ci va utiliza şi înregistrări audio pentru a completa relatarea
evenimentelor.
Alegerea întrebărilor nu este întotdeauna atât de evidentă. În

situaţiile mai puţin intuitive este necesară o gândire mai aprofundată a
ştirii.
T i t l u 2 | 549
Literatura de specialitate conţine o gamă vastă de definiţii. În

cartea lor "Understanding Mass Communication", Melvin DeFleur şi
Everette Dennis definesc informal ştirea ca "o imagine a realităţii obţinută
repede în circumstanţe dificile". Acesta este un punct de vedere
rezonabil: ştirile nu sunt o înregistrare uşor de înţeles a tuturor
evenimentelor ce se întâmplă într-o zi, ci o versiune selectivă şi uneori
imprecisă a evenimentelor importante, versiune pregătită sub presiunea
nemiloasă a timpului.
Profesorul de jurnalism de la Universitatea din Oregon, Ken

Metzler, oferă o altă definiţie. Ştirea, consideră el, este "relatarea
promptă, succintă a informaţiei factuale despre evenimente, situaţii şi
idei (inclusiv opinii şi interpretări) calculată să intereseze o audienţă şi
să-i ajute pe oameni să facă faţă mediului înconjurător".
De asemenea, jurnalistul şi cercetătorul Thomas Franklin oferea o

definiţie mai extinsă: "orice expunere de întâmplări actuale,
nepărtinitoare, corecte, afectând interesele, viaţa şi bunăstarea
persoanelor care citesc, ascultă sau privesc acea prezentare". Acest
lucru include în egală măsură politica, sportul, ştiinţa, infracţiunile,
educaţia, economia, religia, etc. Prin urmare, orice întâmplare ce poate
interesa sau afecta oamenii este ştire. Orice, de la faptul că o pisică se
află într-un copac, la declararea unui război, poate merita să fie transmis
audienţei mass-media. Este responsabilitatea jurnalistului de a
determina care sunt întâmplările cu o mai mare valoare de ştire şi de a
selecta conţinutul unui anumit buletin.
Caracteristicile ştirii
Având o definiţie a ceea ce jurnaliştii recunosc ca fiind ştire, putem

evalua valoarea de ştire, calitatea ce ne permite să măsurăm importanţa
unui subiect. La origini, valoarea de ştire este o problemă de
recunoaştere a ştirilor ca ştiri; la un nivel mai avansat, ea determină
echilibrarea importanţei relative a subiectelor.
Suntem confruntaţi cu nenumărate posibilităţi de ştiri în fiecare zi.

Unele situaţii sunt în mod clar ştiri; altele nu. Multe se găsesc într-o arie
nebuloasă, exasperant de largă. Deoarece avem doar o cantitate limitată
de timp în care să ne prezentăm materialele, sumarul va fi restrâns la
subiectele de o anume importanţă pentru public, sau cel puţin sunt
calculate să atragă atenţia audienţei. Dar natura acestei selecţii

presupune ca anumite subiecte să fie excluse. Ce subiecte rămân?
Mulţi cercetători şi jurnalişti au realizat clasificări care se referă la

reprezentarea aspectelor fundamentale ale aprecierii ştirilor. Totuşi, nu
există un acord general şi o clasificare este probabil la fel de bună ca şi
o alta.
În primul rând, ştirile sunt factuale. Aceasta înseamnă, după cât

ştiu cei care le pregătesc, că ştirile conţin fapte adevărate.
Totuşi, sunt multe feluri de fapte. Există realitatea simplă: "Este ora
8 şi temperatura atinge 12 grade". Există fapte importante, adică
evenimente: "Preşedintele a cerut Parlamentului să introducă Legea
învăţământului în procedură de urgenţă". Şi există opinii: "Primarul
Clujului consideră că guvernul sprijină mişcările separatiste ale minorităţii
maghiare". Asemenea declaraţii pot să nu fie factuale în sine (primarul
Clujului se poate înşela), dar este un fapt că primarul a făcut această
declaraţie. În concluzie, prezentarea unei opinii cu impact social poate fi
considerată o altă formă de prezentare a evenimentelor, evenimentele
rezultând din exprimarea opiniilor. Evident, opiniile nu sunt fapte. Chiar şi
evenimentele pot da impresia că sunt, şi pot fi ceea ce Daniel Boorstin,
bibliotecarul Congresului S.U.A., a numit "pseudoevenimente" -
evenimente care sunt înscenate şi pot să nu se afle niciodată dacă nu se
află acolo jurnalişti care să le transmită. Elementul "factual" în
prezentarea evenimentelor şi opiniilor este că evenimentele s-au
întâmplat şi că opiniile au fost exprimate. Reporterul nu răspunde pentru
veridicitatea opiniilor prezentate şi nici nu este în mod necesar obligat să
explice de ce s-a petrecut un eveniment, deşi din ce în ce mai mulţi
reporteri recunosc importanţa faptului de a ajuta publicul să distingă între
evenimentele reale şi pseudoevenimente. Dar trebuie să existe un fapt
de prezentat. Atribuirea unei opinii cuiva care n-a exprimat-o sau
descrierea unui eveniment care nu s-a întâmplat nu reprezintă ştiri.
În al doilea rând, ştirile sunt noutăţi. Mulţi dintre noi sunt interesaţi
de întâmplările recente; de unde şi expresia comună, uşor pleonastică:
"Aţi auzit ultimele noutăţi?". Uneori acest interes în ştirile noi este o
funcţie a curiozităţii, în timp ce alteori este o necesitate directă de a
cunoaşte informaţia de ultimă oră.
T i t l u 2 | 551
Uneori studenţii îşi recapătă lucrările cu ştiri altfel bine scrise,

returnate de profesorii lor cu menţiunea: "Unde este ideea ştirii?".
Profesorul explică studentului că trebuie să existe un motiv pentru a
transmite ştirea respectivă astăzi. Avem întotdeauna de-a face cu ştiri de
astăzi. Un eveniment prezentat nu s-a petrecut în mod necesar astăzi,
dar trebuie să fie cumva legat de evenimentele de astăzi; altfel nu e ştire.
De exemplu: "Patinajul pe rotile devine rapid unul din cele mai populare
sporturi în România. Reporterul nostru X a încercat să pătrundă în
interiorul fenomenului şi iată ce a constatat". Fraza lead stabileşte faptul
că subiectul are ceva în comun cu ştirile zilei. A spune simplu:
"Reporterul nostru a încercat să pătrundă în lumea patinajului pe rotile"
nu este relevant. Ne vom întreba de ce face o ştire despre patinajul pe
rotile. Răspunsul este că se întâmplă un lucru nou: popularitatea acestui
sport creşte rapid - acum.
Noutatea în ştiri este rareori o problemă de viaţă şi de moarte

pentru consumatorii de ştiri. Iată ce povesteşte Carl Hausman, în
"Crafting the News for Electronic Media": "Pe 17 octombrie 1989
locuitorii din San Francisco şi-au deschis aparatele de radio pentru a
obţine informaţii despre ce trebuie să facă sau să nu facă în urma acelui
cutremur distrugător de oraşe. Radioul, sistemul de comunicaţii de
urgenţă încă cel mai bun pe care îl avem, a salvat - la figurat şi poate
literalmente - vieţi omeneşti. Postul KQED a folosit putere şi energie
auxiliare şi un aranjament de reţea nou pentru a informa ascultătorii
despre incendiul nestins din cartierul Marina, prăbuşirea diferitelor
structuri ale autostrăzilor şi procedurile importante de urgenţă. Locţiitorul
guvernatorului, Leo McCarthy, a vizitat studioul de urgenţă pentru a
discuta procedeele de ajutor instituite de stat pentru victimele
cutremurului".
A treia caracteristică a ştirilor este că ele sunt interesante pentru

un număr semnificativ de persoane - deşi "număr semnificativ" este o
cantitate foarte incertă. Dacă tocmai v-aţi operat de amigdalită, acest
lucru nu va fi o ştire. Dar dacă fotbalistul Gică Popescu a trebuit să se
opereze de amigdalită înainte de ultima etapă a campionatului, aceasta
este probabil o ştire. Iar dacă preşedintele ţării sau preşedintele Statelor
Unite şi-au extras amigdalele, acest lucru este cu siguranţă ştire.
Milioane de oameni sunt interesaţi de ce li se întâmplă acestor persoane.
Dar sunt puţini cei cărora le pasă de dumneavoastră şi de amigdalele

dumneavoastră pentru ca operaţia pe care aţi suportat-o să devină ştire.
Avem astfel o definiţie a ceea ce constituie în general o ştire: ştirea

este prezentarea unor evenimente, fapte şi opinii recente, care
interesează un număr semnificativ de persoane.
Amploarea şi anvergura unui eveniment au un impact direct asupra

valorii sale de ştire. Dacă sunt afectaţi mulţi oameni, o mare întindere de
teritoriu este distrusă sau o mare sumă de bani este cheltuită, avem o
ştire. Dacă într-un incendiu au murit patru oameni, în matematica
impersonală a economiei ştirilor, patru vieţi pot să nu garanteze valoarea
de ştire a evenimentului, dar sunt fără îndoială un factor în favoarea ei.
Dacă au murit 40 de persoane, evenimentul devine ştire naţională. Dacă
au murit 400, ar putea fi una din cele mai importante ştiri ale globului.
Aspectele neobişnuite ale unui eveniment reprezintă o altă

caracteristică pentru mărirea valorii de ştire. Stereotipul "omului care
muşcă un câine" se menţine adevărat în ştiri. Ştirea este generată când
se întâmplă ceva ieşit din comun. Evenimentul nu trebuie să fie neapărat
cutremurător; el poate fi de-a dreptul stupid. Un exemplu poate fi o ştire
despre idila nefericită de câţiva ani dintre un cerb sălbatic şi o vacă de
lapte.
Aspectele neobişnuite sporesc şi mai mult importanţa unei ştiri

când sunt combinate cu o latură foarte sensibilă precum moartea a trei
pompieri într-un incendiu. Deşi lupta cu focul este o meserie periculoasă,
este un lucru rar ca trei pompieri să fie ucişi în acelaşi incendiu. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru prăbuşirile de avioane; aspectul atipic al
accidentului - şi nu neapărat amploarea sa - este acela care face ştirea.
Trei persoane ucise într-un accident aviatic vor căpăta o mai mare
atenţie din partea presei decât trei persoane ucise într-un accident rutier,
fiindcă este un plus de neobişnuit asociat vehiculelor care cad din cer.
Ştirile sunt pline de excepţii - prima persoană care a zburat

deasupra Canalului Mânecii într-un avion acţionat de forţa umană, primul
copil născut "în eprubetă", primul om care a pus piciorul pe Lună. Sunt
de asemenea pline de recorduri - persoana care a depăşit recordul
olimpic la patinaj-viteză, prima persoană care a sărit peste 6 metri cu
prăjina, sau primul om care a împlinit 120 de ani.
T i t l u 2 | 553
Dar nu trebuie să deţinem un record olimpic pentru a fi subiect de

ştire. Pur şi simplu a face ceva ieşit din comun poate însemna un
subiect. O mulţime de oameni au traversat înot Canalul Mânecii, dar
fiecare nouă încercare a atras atenţia pentru că este încă o întâmplare
neobişnuită.
Desigur, undeva trebuie trasă o linie. Unele lucruri pot fi

neobişnuite şi totuşi nu sunt foarte interesante. Să presupunem că
cineva din oraş are cea mai mare colecţie de şireturi de pantofi din lume.
Un bun reporter poate scoate un scurt material de fapt divers de aici, dar,
să recunoaştem, o colecţie de şireturi nu este un subiect prea interesant.
Trebuie de asemenea să decidem unde este graniţa dintre

evenimente şi pseudoevenimente. Să spunem că un grup a anunţat că
membrii săi vor mărşălui dezbrăcaţi prin faţa Primăriei din Constanţa
pentru a protesta împotriva închiderii unei plaje pentru nudişti.
Evenimentul este destul de neobişnuit pentru a-l avea în vedere. Totuşi,
este doar un truc publicitar. Manifestanţii ar putea protesta la fel de bine
cu hainele pe ei, dar nu s-ar bucura de atenţia mass-media. Jurnaliştii
încep să se sature de acest fel de subiecte. Probabil şi publicul. Astfel,
redactorii de rubrică vor fi capabili să răspundă politicos unui telefon
anunţând un marş nudist cu sugestia: "Folosiţi multă soluţie de bronzat",
şi să se întoarcă la ştirile reale.
Conflictul. Orice luptă între oameni, grupuri sau naţiuni poate fi

interesantă. Ne place să presupunem că o condiţie naturală a vieţii este
calmul, liniştea. Presupunerea este probabil greşită. Vedem conflictul ca
pe o ameninţare a status quo-ului, dar dată fiind istoria lumii, status quo-
ul este probabil conflictul. Astfel, conflictul este cel care ne atrage
atenţia. Conflictul poate duce la schimbare, iar schimbarea ne poate
afecta viaţa. Este de asemenea posibil ca instinctele animalice îngropate
nu prea adânc sub căptuşeala civilizaţiei să ne facă să apreciem o luptă
frumoasă. Popularitatea sportului certifică acest lucru, din moment ce
multe sporturi sunt în esenţă conflicte ritualizate.
Care sunt caracteristicile unice ale ştirilor difuzate? Există desigur

limitări în ceea ce prezentatorul de ştiri poate spune. Totuşi, multe din
aceste limitări nu sunt impuse de lege, ci de timp şi de capacitatea
audienţei de a absorbi informaţia difuzată.
Să observăm câteva comparaţii. Un cotidian, o emisiune de ştiri de

televiziune la ora cinei şi un buletin de 5 minute de ştiri radio, toate au
aceleaşi ştiri ale zilei de tratat. Un cotidian conţine cam 10.000 de
cuvinte pe ediţie. O jumătate de oră de program de ştiri televizat conţine
cam 24 de minute de ştiri. Viteza cu care citesc prezentatorii este diferită.
Teoria dă în medie cam 150 de cuvinte pe minut. Pentru multe posturi
180 de cuvinte pe minut sunt un lucru obişnuit. În aceste condiţii, 24 de
minute înseamnă 4320 de cuvinte, cam 17 pagini de carte. Un buletin
radio de 5 minute conţine aproximativ trei minute şi jumătate de ştiri. La
180 de cuvinte pe minut, buletinul are cam 630 de cuvinte. Aceasta
înseamnă două pagini şi jumătate dactilografiate, la două rânduri. Totuşi,
în toate cele trei situaţii sunt aceleaşi ştiri de transmis. Începeţi să vedeţi
diferenţa?
Limitările de timp obligă la două restricţii importante. În primul rând

ştirile radio sunt mult mai selective. Folosesc mai puţine din temele zilei
decât o face un ziar. În al doilea rând, ştirile radio sunt mai puţin detaliate
decât cele tipărite. Ele trebuie să fie mai scurte, iar această reducere
este realizată în primul rând prin eliminarea detaliilor.
Se poate argumenta că se pot oferi mai multe detalii în

comunicarea radio utilizând scrierea "mai concentrată", scăzând mai
degrabă numărul de cuvinte, decât cel de amănunte. Nu există nici o
îndoială că o mare parte a scriiturii radio este concentrată, dar tot aşa
este şi scriitura bună de presă. Astfel, economiile care pot fi făcute prin
scriitura concentrată sunt relativ mici.
Dar există un motiv mai important pentru care economiile sunt greu
de obţinut prin scriere concentrată: audienţa nu poate absorbi atâta
informaţie dintr-o ştire difuzată, cât poate absorbi dintr-o ştire tipărită de
aceeaşi lungime. Materialul scris poate fi parcurs în timpul liber. Poate fi
recitit la dorinţă. Ambiguităţile privitoare la ce s-a spus pot fi rezolvate
prin examinarea mai atentă a textului. Acest lux nu este permis audienţei
radioului. Totul trebuie înţeles în momentul în care este auzit. Aceasta
înseamnă că amănuntele adăugate pot să nu fie receptate de audienţă şi
că va trebui realizat un material suplimentar pe tema respectivă pentru a
ajuta audienţa să absoarbă detaliile mai uşor.
T i t l u 2 | 555
Deci abordarea fundamentală a unei ştiri radio o reprezintă

menţinerea numărului de fapte şi detalii la nivelul minim. Desigur, trebuie
să tăiem cuvintele inutile, cum am face-o în orice tip de scriitură de
presă. Principala noastră sarcină este să înţelegem şi să redăm fiecare
subiect în amănuntele sale esenţiale.
Tipuri de ştiri
Jurnaliştii occidentali utilizează termenii de ştiri "hard" şi ştiri "soft"

pentru a descrie materialele pe care le produc. În realitate nu există
graniţe precise între aceste categorii şi alte clasificări pot fi la fel de
potrivite. Dar familiarizarea cu aceste două concepte oferă cel puţin un
teren comun de înţelegere a categoriilor şi subcategoriilor de ştiri.
Cei mai mulţi jurnalişti sunt de acord cu principiile care fac o ştire
să fie "hard". Ea este un text conţinând o idee puternică, dramatică, ce
va stârni instantaneu interesul publicului. Ştiri despre dezastre, crime şi
război; ştiri despre evenimente politice majore; ştiri despre personalităţi.
Cu cât este mai proeminentă o personalitate, cu atât este mai importantă
ştirea. Un eveniment care afectează o mie de persoane înseamnă o ştire
mai puternică decât un eveniment care afectează numai zece.
Unghiul de abordare este de obicei evident în asemenea ştiri.

Bazate pe întrebarea "Ce s-a întâmplat?", ştirile curg într-un tipar
previzibil pentru jurnaliştii cu experienţă, dar şi pentru audienţă. Aceasta
nu înseamnă că toate versiunile unei anumite ştiri vor fi la fel - există loc
pentru diferenţe de accentuare - dar, în general, cei mai mulţi jurnalişti
puşi în faţa unui set de fapte vor aborda un tipar similar în scriitură.
Ştirile de tip hard sunt gândite în general ca ştiri capitale - ceea ce

înseamnă noutăţi de mare importanţă. Un incendiu este o ştire hard. La
fel o reuniune politică extraordinară, demisia unui parlamentar, arestarea
unui preot.
Ştirile hard sunt noutăţi, deşi nu este necesar ca ele să se petreacă

exact în momentul în care sunt prezentate pentru a fi calificate ca atare.
Dar, în mod curent, întâmplările importante sunt mereu ştiri hard şi, în
unele cazuri, când factorul timp este foarte important (şi întâmplarea se
desfăşoară sub ochii noştri), jurnaliştii numesc aceste situaţii ştiri on the
spot, sau relatare spot.
Disponibilitatea tehnologiilor de transmitere "live" (în direct) a sporit

capacitatea jurnaliştilor de a transmite ştiri spot. Ei concurează pentru a
fi primii care transmit ştirea şi acest lucru se dovedeşte uneori a fi o
aventură, deoarece unele întâmplări pot să nu devină un subiect, şi
eforturile multor oameni să fie deturnate de la alte evenimente cu
adevărat importante.
Termenul de ştire soft poate induce în eroare. El dă impresia că

ştirea nu e bine focalizată, că este mai puţin importantă decât una hard.
Este desigur adevărat că asemenea ştiri nu depind de o prezentare
imediată pentru a exista, dar acesta poate să nu fie cel mai bun test al
importanţei. Iar realitatea este că unele ştiri care nu intră în categoria
convenţională a celor hard tratează subiecte de mare importanţă. "Soft"
nu înseamnă neimportant. Ştirile pot fi umoristice şi sarcastice; dar acest
lucru nu înseamnă că nu ating subiecte serioase. Ştirile soft bine făcute
pot oferi imagini semnificative ale societăţii şi ale noastre înşine.
O ştire soft există sub multe aspecte. În unele cazuri "soft" este
sinonim cu "interes uman", însemnând o ştire care apelează la emoţiile
umane fundamentale, chiar dacă nu este un subiect nou, de impact.
Cercetătorii au arătat că publicul preferă să afle informaţii despre
oameni, mai degrabă decât despre lucruri. Dar pentru ca aceasta să se
întâmple, oamenii trebuie să pară vii, iar ştirile interesante. Astfel, ştirile
soft sunt deseori latura umanizată a ştirilor hard.
Putem observa deci că înţelegerea ştirilor este importantă pentru a

decide abordarea unei întâmplări. Putem privi ştirea dintr-o perspectivă
"evenimenţială" - ştirea hard convenţională - sau să ne concentrăm
asupra subiecţilor - ştirile soft. Sau, le putem face pe amândouă.
Organizarea şi structura ştirilor
Valoarea de ştire şi prelucrarea informaţiei
Pentru jurnalistul începător, misterul scriiturii se reduce deseori la o

listă de reguli despre conţinut şi valoarea de ştire. Regulile despre
conţinutul unor ştiri bune sunt exprimate în mod universal prin cele şase
întrebări: cine, ce, unde, când, cum, de ce. Mai multe probleme pune
conceptul de valoare de ştire. Multe liste cu ceea ce constituie valoarea
de ştire menţionează termeni ca impact, anvergură, proeminenţă, inedit,
T i t l u 2 | 557
proximitate temporală şi spaţială. Astfel, pentru a merita să devină ştire,

un eveniment trebuie să fie caracterizat în superlative: cel mai important
sau cel mai apropiat în timp, implicând cele mai necunoscute sau cele
mai neobişnuite lucruri, apărut cel mai recent sau fiind cel mai apropiat
de spaţiul în care trăieşte audienţa (fizic sau psihic). Există, desigur,
întotdeauna, excepţii în regulile care definesc ştirile. În aceste cazuri,
jurnaliştii se bazează pe experienţă, răspunzând la întrebarea "Ce sunt
ştirile?" cu replica pe care un exasperat judecător al Curţii Supreme
americane a folosit-o odată pentru pornografie: "N-o putem defini, dar o
recunoaştem când o vedem".
Un motiv pentru care nu putem defini ştirile (dar le recunoaştem

când le auzim/vedem) este că abilitatea noastră de a recunoaşte
semnificaţia unei ştiri este intim legată de capacitatea noastră de a
distinge detaliile neaşteptate ale întâmplării. Jurnaliştii cu experienţă
înţeleg procesul intuitiv, folosind trucuri stilistice pentru a fi siguri că
audienţa dă atenţie informaţiilor pe care ei le cred importante şi
interesante.
Un exemplu bun pentru explicarea noţiunii valorii de ştire este dat

de Roger Schank, în "Reading and Understanding", în care descrie un
computer din New Haven, Conneticut, ce a petrecut un deceniu învăţând
să citească ştirile transmise de Associated Press.
Experimentele în programarea acestui computer de citit ştiri

conduse de doi psihologi de la Universitatea Yale, Roger Schank şi
Robert Abelson, au oferit o viziune remarcabilă asupra complexelor
procese implicate în citirea şi înţelegerea ştirilor. S-a descoperit că
programarea unui computer pentru a extrage semnificaţiile corecte din
succesiuni de cuvinte cu punctuaţie - ceea ce numim în mod obişnuit
propoziţii - este o sarcină formidabil de grea. Ne gândim că putem învăţa
un computer puţină gramatică şi o mulţime de definiţii şi să-l lăsăm pe el
să combine sensurile cuvintelor pentru a ajunge la semnificaţia unui text.
Problema cu această abordare este că un calculator este deseori prea
înclinat spre exactitate. Odată, de pildă, computerul a fost pus în
încurcătură de o ştire care spunea că San Francisco "a fost zguduit"
după asasinarea primarului George Moscone. Computerul a crezut că se
produsese un cutremur.
Calculatorul pare să se descurce mai bine totuşi când are o

imagine de ansamblu a ştirii. De exemplu, Schank şi Abelson şi-au
programat computerul cu scenarii stereotipe pentru anumite tipuri de ştiri
şi l-au direcţionat să arate că înţelege ce citeşte prin rezumarea detaliilor
relevante. Încărcat cu un scenariu generic pentru accidente feroviare,
computerul a rezumat o ştire de şapte paragrafe despre ciocnirea a două
trenuri în trei propoziţii: UN TREN A LOVIT UN TREN ÎN MEXICO. 17
PERSOANE AU MURIT. 45 DE PERSOANE AU FOST RĂNITE. Prima
frază ciudată - "un tren a lovit un tren" reflectă modul literal al
computerului de prezentare a unei coliziuni frontale.
Psihologii care studiază modul în care oamenii prelucrează limbajul

îşi dau seama că şi ei sunt dependenţi de un fel de instrument mental
care dă o structură informaţiei senzoriale primite. Denumite deseori
"scheme", cel mai dezvoltat din aceste tipare mentale este cel pe care
Schank şi Abelson îl numesc "scenariu": o secvenţă stereotipă de
evenimente extrasă frecvent din memorie pentru a specifica rolurile
participanţilor şi acţiunile lor aşteptate. Nimeni nu a văzut vreodată astfel
de scenarii, dar cel puţin ipotetic se crede că oamenii le folosesc pentru
a descoperi sensul unei întâmplări, sau chiar ca să decidă ce urmează
să facă. Exemplul celor doi este că la lovitura cu o bâtă de baseball, un
suporter ştie să privească mingea, nu pe acela care o loveşte. Aceasta
pentru că se aşteaptă ca acela să fugă spre prima bază, dar traseul
mingii şi implicaţiile sale pentru joc sunt de neprevăzut.
Un alt exemplu, foarte popular, este scenariul pentru mersul la

restaurant. Secvenţa evenimentelor majore include (1) găsirea unui loc,
(2) citirea meniului, (3) comanda, (4) mâncatul, (5) plata consumaţiei şi
(6) părăsirea localului. Tema scenariului specifică faptul că cei mai mulţi
oameni vor evoca acest tipar mental când cuvântul "restaurant" apare
într-un text. Astfel, cititorul stabileşte un context pentru detaliile ce vor
veni. Succesiunea evenimentelor este atât de bine cunoscută, de fapt,
încât un cititor va crede că este ceva greşit dacă personajele din text s-ar
aşeza, ar citi meniul şi ar pleca.
O altă indicaţie a faptului că puterea scenariilor influenţează

percepţiile noastre este ceea ce se întâmplă când recunoaştem
intenţionat succesiunea de evenimente. Dacă de exemplu, personajele
(2) citesc meniul, (3) comandă, (5) plătesc, (1) se aşază, (4) mănâncă şi
T i t l u 2 | 559
(6) pleacă, omul poate evoca scenariul unui fast food pentru a da sens
textului. Scenariile permit ceea ce informaticienii numesc "procesare de
sus în jos": capacitatea de a potrivi diverse piese de informaţie într-un
tipar sau model fix ce are sens la început. Reversul este numit
"procesare de jos în sus". Aici nu trebuie doar să identificăm piesele
puzzle-lui, ci să le şi aranjăm într-un tipar cu semnificaţie. Aceasta
necesită efort mental conştient precum aranjarea relaţiilor dintre variabile
într-o problemă de matematică.
Ideea-cheie pentru scriitura audio este că scenariile stau la baza

înţelegerii ştirilor de către audienţă. Dar acesta nu este singurul lucru
important. Gradul de anormalitate într-un scenariu altfel obişnuit pare să
se plaseze în inima definirii ştirilor. Orice student în jurnalism este
antrenat să descopere "cine, ce, unde, când, cum şi de ce". Primele
patru întrebări denotă rutina informaţiei adunate pentru toate ştirile. Dar
răspunsurile nu pot fi rutină. Cel puţin unul trebuie să fie atipic pentru a
atrage atenţia publicului.
Să ne gândim la scenariile care au încadrat ştirile internaţionale

majore în deceniul '80. Începând cu fricţiunile dintre Uniunea Sovietică şi
democraţiile occidentale după al doilea război mondial, scenariul
Războiului Rece a anticipat continua domnie marxistă din Polonia până
în Bulgaria, tensiunea din Berlinul divizat, alegerile controlate de Partid
în Uniunea Sovietică şi situaţia Germaniei de Est care a rămas un stat
comunist separat. Totuşi, începând cu anul 1989 am fost martorii unei
succesiuni de evenimente în Europa de Est care au reprezentat o
provocare pentru scenariul nostru de 40 de ani de Război Rece.
Cine este noul preşedinte al Cehoslovaciei? Un fost dramaturg

închis.
Ce face Zidul Berlinului? Se sfărâmă.
Unde au loc alegeri libere? În Uniunea Sovietică.
Când se vor uni cele două Germanii? Pe 3 octombrie 1990.
Cum s-a încheiat Revoluţia în România? Cu împuşcarea

dictatorului.
O cascadă de evenimente imprevizibile au obligat la o reevaluare a

scenariului Războiului Rece. Jurnaliştii în căutarea lui "de ce?" au
dezvăluit constant fapte ce ne-au forţat să amendăm scenariile sau să
adoptăm unele noi. În schimb, aceste scenarii revăzute ne îndeamnă să
reevaluăm faptele vechi într-o nouă lumină ce oferă surprize. În sfârşit,
aceste devieri de la normalitate sunt cele care deosebesc ştirile de
faptele simple şi informaţie, o distincţie pe care oamenii, dar nu şi
computerele, o pot înţelege sau evalua.
Astfel, scrierea ştirilor necesită o cantitate considerabilă de

judecată profesionistă. Dacă audienţa reacţionează inconştient la
situaţiile anormale din scenariile obişnuite, atunci orice deviere
neaşteptată într-un scenariu bine cunoscut poate oferi noutatea pe care
o căutăm. Astfel, mass-media - preocupată mereu să atragă atenţia unor
audienţe largi - pot exploata nevoia psihologică a oamenilor de stimulare
ca o problemă de obişnuinţă, chiar când vor să-i informeze. Provocarea
scriiturii audio este de a selecta evenimentele şi întâmplările zilnice
notabile şi a le prezenta în conformitate cu un cadru mental ce face ca
semnificaţia lor să fie evidentă pentru audienţă. Aşa cum scria odată
jurnalistul şi poetul Erza Pound, "Literatura este o ştire care rămâne
ştire". Pusă în astfel de termeni, scriitura ştirilor radio poate fi o
provocare pentru întreaga arie de resurse intelectuale pe care este
destinată să o ofere o educaţie liberală.
Recunoaşterea funcţiei de povestire
Nevoia de sensibilizare faţă de personajele implicate în dramele

umane ce umplu buletinele de ştiri subliniază ceea ce reprezintă
transmiterea ştirilor: povestire. Multe din ştirile difuzate şi tipărite sunt
negative: expunerea întâmplărilor senzaţionale, accidente şi cutremure,
ucideri şi alte crime, războaie şi nenorociri de mii de feluri. Poveştile au
eroi şi eroine, victime şi supravieţuitori. Jurnalistul este la înălţime când
recunoaşte responsabilitatea sa de a povesti corect, concis şi exact, şi
într-un mod în care audienţa să înţeleagă şi să se asocieze la povestire
din propriul simţ de umanitate.
Cercetările arată că, ceea ce radioul realizează cel mai bine, este
povestirea dramatică. El este un canal relativ slab purtător de informaţie
instituţională şi abstractă. Prea des efortul de a transmite cunoştinţe
T i t l u 2 | 561
standardizate produce expresii fără viaţă, încărcate cu date impersonale

şi jargon. Nu e de mirare că ascultătorul obişnuit reţine doar aproximativ
10% dintr-un jurnal. Reporterii de succes ştiu că informează audienţa
mai bine când povestesc despre alţi oameni. Programele de ştiri sunt şi
ele legate de funcţia de divertisment a radioului. Ideea că reporterii sunt
angajaţi exclusiv în obiectivitatea jurnalistică reprezintă eronat realitatea.
Amintiţi-vă diferenţele de bază dintre tipărire şi difuzare. Cititorul

unei ştiri de ziar se poate opri în orice punct în care a obţinut o cantitate
suficientă de detalii, poate citi mai târziu de la mijlocul ştirii, poate reciti
orice idee, poate parcurge textul cu orice viteză şi, în general, are
controlul modului în care receptează şi prelucrează ştirea.
Prin contrast, ştirea difuzată pe calea undelor este structurată total

de sursa sa. Un membru al audienţei trebuie să fie capabil să prelucreze
ştirea prin ureche şi creier aşa cum este prezentată de buletin. Nu există
posibilitatea de a cere o repetare sau o clarificare. Ştirea trebuie
înţeleasă de prima oară, iar succesiunea şi viteza cu care sunt
prezentate faptele şi ideile în ştire trebuie să fie astfel încât audienţa să
le poată prelucra aşa cum vin. Prea multe fapte, nume sau cifre
prezentate prea repede, sau o schimbare bruscă de idei fără avertisment
va face audienţa să renunţe, şi odată ce acest lucru s-a întâmplat, este
imposibil să fie făcută să asculte ştirea mai departe.
În mod tradiţional ştirea de ziar este scrisă folosind ceea ce este

cunoscut ca organizare în piramidă inversată. Lead-ul este urmat de
faptele rămase neamintite, în ordinea descrescătoare a importanţei lor,
aşa cum este ea determinată de reporter sau editor. Succesiunea
permite cititorului să se oprească în orice punct al ştirii oricând simte că
a acumulat destulă informaţie. Ea permite de asemenea secretarului de
redacţie să şteargă paragrafele în ordine inversă, de la sfârşitul ştirii,
dacă este necesar, pentru a se potrivi în spaţiul disponibil.
Acest principiu de organizare a prezentării faptelor în ordinea

descrescătoare a importanţei creează de asemenea o tendinţă de a sări
înainte şi înapoi printre diferitele elemente ale ştirii.
Un cititor poate vedea punctele de tranziţie marcate prin paragrafe,

dar ascultătorul va avea necazuri cu această structură în punctele în
care se schimbă subiectul. Din acest motiv, stilul tipărit nu este de obicei
cea mai bună abordare pentru ştirea radio. În radio structura ştirii nu
poate fi văzută; audienţa trebuie să fie ghidată prin succesiunea ideilor.
De asemenea se presupune că în radio audienţa va asculta ştirea de la
început până la sfârşit (dacă are un lead bun şi e bine scrisă), aşa încât
autorul poate plasa faptele importante în locurile potrivite de-a lungul
întregii ştiri, pentru a da textului curgerea firească a unei povestiri.
Tipuri de structură a ştirii
Indiferent de tipul de lead, cele mai multe din elementele de bază -

cine, ce, când, unde, cum, de ce, ce dacă - trebuie incluse în ştire. Dar
nu le putem include pe toate într-o singură frază simplă, coerentă, pentru
lead. Le alegem deci pe acelea care sunt cele mai importante pentru
acea ştire.
În scriitura pentru radio accentuarea acestor elemente diferă

deseori de cea din jurnalismul tipărit. Elementele subliniate în mod
obişnuit în lead-ul difuzat sunt ce, unde, cine; de ce şi cum iau deseori
prea mult timp de explicat într-o construcţie simplă, iar când este de
multe ori inutil, având în vedere rapiditatea cu care radioul poate
transmite ştirile.
Unde: Fiindcă posturile de radio au o atât de mare audienţă, localizarea

unui eveniment este mai importantă în radio decât în presa scrisă.
Cine: Identificaţi un vorbitor prin funcţie înainte de a-i da numele. Evitaţi

folosirea unor nume nefamiliare în lead şi a prea multor nume în ştire.
Când: Aproape toate ştirile radio se petrec "astăzi". Evitaţi folosirea a.m.
şi p.m. Dacă elementul timp este important, daţi ora exactă. Dar în cele
mai multe cazuri, o referire generală ca "azi dimineaţă" sau "acum două
ore" este suficientă, sau chiar poate lipsi.
Nu toate ştirile afectează direct viaţa ascultătorilor. Dar atunci când

este posibil, încercaţi să accentuaţi impactul în primele câteva propoziţii.
Folosiţi un element care îi va face pe oameni să le pese sau să înţeleagă
de ce acea ştire este importantă, neobişnuită sau de interes uman.
Există patru tipuri de structuri obişnuite pentru construirea unei ştiri

radio: structura problemă/soluţie, succesiunea temporală, structura tip
clepsidră şi formatul circular.
T i t l u 2 | 563
a) Problemă/soluţie.
Cea mai obişnuită structură începe cu prezentarea problemei,

oferă sprijin prin inserturi sonore şi fapte, dă contextul şi discută soluţiile,
dacă ele există. Deseori se sfârşeşte cu pasul care urmează în acţiune.
Afirmarea problemei: Patruzeci de comercianţi au demonstrat

pentru a şasea zi consecutiv în Reghin. Ei cer să fie despăgubiţi pentru
pierderile suferite în urma incidentelor etnice din oraş.
Context: Comercianţii purtau pancarde şi strigau sloganuri în faţa

Primăriei din Reghin. Ei sunt supăraţi în special din cauza unei
ordonanţe a Primăriei, care le întârzie procesul de reamenajare. Legea
permite magazinelor distruse în revolte să sară peste perioada de 75 de
zile pentru a obţine avizul de reconstrucţie.
Pasul următor: Comercianţii iau în considerare şi o viitoare grevă a

foamei.
Următorul exemplu începe cu un lead de impact, oferind soluţia la

o problemă ce a fost rezolvată. Apoi oferă sprijin pentru lead, urmat de
context.
Impact, soluţie la o problemă: Dacă v-aţi dus maşina la reparat la

Balcorom în ultimii doi ani, puteţi căpăta o despăgubire.
Sprijin pentru lead: Compania a căzut de acord să limpezească

acuzaţiile de înşelare a clienţilor prin reparaţii de proastă calitate sau
inutile. 500 de cetăţeni vor fi aleşi să primească 500.000 de lei
despăgubire pentru orice serviciu al Balcorom.
Context: Problemele în discuţie au avut loc între august 1996 şi

ianuarie anul acesta.
b) Succesiunea temporală.
O ştire poate duce ea însăşi la o ordonare a ideilor în funcţie de

timp. Cum ştirile radio trebuie să fie cât mai actuale, secvenţa de timp
este de obicei o cronologie inversă care începe cu acţiunea prezentă,
merge spre trecut (context) şi sfârşeşte cu un element viitor.
Prezent: Apărătorii drepturilor animalelor protestează în această

dimineaţă în faţa unui spital din Pittsburg, unde medicii au transplantat
un ficat de la un babuin pentru a salva viaţa unui om.
Trecut: Aproximativ 15 protestanţi au manifestat la intrarea

Centrului medical al Universităţii Pittsburg. Un membru al Asociaţiei
pentru Apărarea Animalelor spune că ei nu cred că o specie ar trebui
sacrificată pentru o alta. Pichetele au pancarde afirmând "Nu există
creaturi inferioare" şi "Animalele nu sunt consumabile".
Viitor. Medicii spun că dacă pacientul lor continuă să se simtă bine,

în luna următoare vor mai face încă trei astfel de transplanturi.
c) Clepsidra.
Această structură este tot un fel de succesiune temporală. Totuşi,

începeţi cu un lead rezumativ (nu de tipul celui din presa scrisă) şi apoi
construiţi ştirea cronologic:
Lead rezumativ: O deversare de deşeuri chimice toxice lângă

Cîmpina a obligat sute de locuitori din două sate să-şi părăsească
locuinţele. Cel puţin doi copii au necesitat tratament în spital. Unul din
medici spune că mai multe persoane vor avea nevoie de un tratament în
viitorul apropiat.
Începutul cronologiei: Problemele au început în această dimineaţă,

când 13 vagoane de marfă s-au răsturnat chiar lângă Cîmpina. Un vagon
a căzut în râul Prahova, risipind încărcătura de benzen. Benzenul este
un solvent inflamabil şi fumul produs poate cauza halucinaţii, ameţeli şi
tuse.
În Cîmpina şi în vecinătate edilii au ordonat evacuarea a zeci de

locuinţe până la 2 kilometri de râu. Echipele de intervenţie spun că au
blocat cursul într-un lac de acumulare pentru a preveni împrăştierea
benzenului.
d) Circular.
Imaginaţi-vă ştirea ca un cerc. Punctul principal este lead-ul. Toate

punctele de sprijin ar trebui să fie legate de ideea din lead. Spre
deosebire de piramida inversată unde ideile sunt plasate în ordinea
T i t l u 2 | 565
descrescătoare a importanţei, într-o construcţie circulară fiecare parte a

ştirii este egal importantă. Sfârşitul se poate referi la ideea din lead.
Lead: Dacă locuiţi în sectorul 3, s-ar putea să doriţi să nu beţi apă

diseară.
Idei de sprijin: Ministerul Sănătăţii avertizează locuitorii conectaţi la

staţia de pompare din zonă despre calitatea apei. Specialiştii au
descoperit în ea bacterii ce pot fi periculoase.
Insert (Andrei Blaga, cercetător în Ministerul Sănătăţii): Acestea

sunt bacterii indicatoare, care pot arăta prezenţa unora mai serioase.
Bacteriile pot crea probleme gastro-intestinale. Şi dorim ca oamenii să
poată preveni aceste probleme prin fierberea apei, folosirea apei
minerale îmbuteliate sau tratând apa cu un dezinfectant lichid.
Final referitor la lead: Blaga spune că bacteriile provin de la

animalele moarte. Până ce specialiştii vor rezolva problemele, oamenii
din zonă ar trebui să fie precauţi.
Inserturile
Indiferent că scriem o ştire sau un documentar, este esenţial să

ştim despre ce vorbim. Poate că acest lucru pare un loc comun. Dar veţi
fi surprinşi cât de des reporterii fără experienţă, după ce citesc ceva
trimis de o agenţie de presă, fără să se gândească, trec informaţia ca
atare în textele lor. Termeni, concepte, chiar evenimente se strecoară în
texte în moduri ce demonstrează că autorul nu le-a înţeles.
Faceţi o regulă din a afla despre subiect mai mult decât veţi folosi
vreodată. Chiar şi când timpul de emisie este numai de câteva zeci de
secunde, aceste secunde trebuie să reflecte o înţelegere totală a
subiectului. Aşa că documentaţi-vă bine. Citiţi extrase din ziare şi reviste,
rapoartele agenţiilor de presă, cărţi - orice vă cade în mână sau puteţi
găsi la timp, ca să studiaţi şi să digeraţi. Căutaţi-vă sursele pentru
informaţii de context. Căutaţi-vă şefii pentru detalii. Discutaţi subiectul cu
editorul pentru a obţine cât mai multe idei şi întrebări de urmărit.
Nu puteţi şti niciodată prea mult despre un subiect, deşi nu veţi

avea niciodată timp să ştiţi totul. Deseori, constrângerea orei-limită de
intrare în emisie (deadline) vă va restrânge cantitatea de muncă pe care
o puteţi depune. Trebuie să vă lăsaţi destul timp să scrieţi şi să produceţi

materialul. Reporterii cu experienţă învaţă să recunoască când au dat
suficient, chiar dacă nu sunt presaţi de un termen de predare. Editorii vă
pot ajuta să vă hotărâţi dacă nu ştiţi când să vă opriţi.
Când aveţi singuri întrebări despre material, ascultătorul va fi nevoit

să-şi pună şi el întrebări. Deci dacă nu ştiţi ceva important, aflaţi înainte
de a începe să scrieţi.
Alegeţi inserturile sonore în timp ce vă subliniaţi ideile.
După ce aţi terminat de adunat datele şi aţi încheiat interviurile este

timpul să asamblaţi ştirea. Discutaţi cu redactorul coordonator, care
probabil vă va cere o linie - un sinopsis al ştirii în una-două fraze.
Aceasta vă va ajuta să vă concentraţi asupra ceea ce doriţi să spuneţi.
Fiţi siguri că aveţi o idee clară despre scopul ştirii înainte de a începe să
scrieţi, fiindcă dacă nu aveţi, ştirea probabil va pierde din claritate şi va
avea o organizare defectuoasă. Aşa că gândiţi-vă cu grijă la linia
directoare, şi asiguraţi-vă că este directă şi completă, dar nu complicată.
Gândiţi-vă apoi la detaliile informaţiei, dar nu încercaţi să obţineţi

curgerea logică a ştirii într-o ordine perfectă. Mai întâi alegeţi inserturile.
Dacă prezentarea este numai citită, evident că veţi sări peste acest pas.
Dar cele mai multe prezentări conţin inserturi şi, în radio, acestea sunt
motorul care conduce prezentarea.
Insertul, sau tăietura, cum mai este numit în terminologia radio,

este, la modul brut, echivalentul utilizării citatelor în presa scrisă. Dar
există o diferenţă. În jurnalismul tipărit, citatele întăresc ideile principale
ale ştirii. În radio, insertul duce ştirea mai departe. Aceasta nu afectează
numai modul cum scrieţi în jurul inserturilor, ci şi modul cum vă structuraţi
ştirea. De multe ori în timp ce scrieţi, vi se va părea că scrieţi numai
fraze conectate la insert. Totuşi, aceste cuvinte de conexiune, legând
idiele din inserturi, sunt foarte importante. Dacă insertul este motorul
care conduce prezentarea, atunci scriptul este cel care dă un sens
întregului. O ştire de radio bună va combina inserturile şi scriptul pentru
a da un material complet de la început până la sfârşit.
Alegeţi întâi inserturile. Lăsaţi-le să ghideze organizarea ştirii. Este

mult mai uşor să faceţi scriptul să se potrivească înregistrărilor, decât
T i t l u 2 | 567
înregistrarea scriptului. Nu construiţi scriptul ca să vă chinuiţi apoi să

strecuraţi inserturile printre rânduri.
Alegerea tăieturilor de bandă este prin ea însăşi o artă. Unii

reporteri fac câte o diagramă a fiecărui minut de bandă pentru a le utiliza
ca ghid. Alţii îşi amintesc părţile esenţiale ale celor mai interesante
interviuri, şi le re-ascultă doar pe acelea. Alţii combină cele două tehnici,
în funcţie de mărimea materialului, numărul de interviuri şi cât de
apropiat este termenul intrării în emisie. Dezvoltaţi un sistem care să
funcţioneze pentru dumneavoastră în selectarea celor mai importante
inserturi pentru ştire.
Pe când vă alegeţi tăieturile, ar trebui să vă gândiţi la detaliile a

ceea ce doriţi să spuneţi. Care sunt faptele importante de transmis?
Care sunt evenimentele importante care au avut loc? Care sunt ideile
principale? Un mod simplu de a face acest lucru este să vă construiţi o
listă cu aceste detalii, punându-le la început într-o ordine oarecare. Apoi
vă puteţi privi lista gândindu-vă la înregistrări în acelaşi timp şi punându-
le împreună într-o succesiune logică.
Când faceţi acest lucru veţi constata că aveţi de-a face cu un

puzzle din care va trebui să tăiaţi anumite porţiuni de bandă şi anumite
idei de pe listă. Nu-i nimic rău în asta. Uneori acele inserturi mari pur şi
simplu nu se potrivesc şi deseori veţi observa că unele dintre acele idei
"importante" nu sunt în fapt atât de importante. Dar asiguraţi-vă că
produsul final este unul desăvârşit. Nu sacrificaţi niciodată conţinutul
pentru formă. Există întotdeauna un mod de a face să se potrivească o
idee cu adevărat importantă.
Scriitura de ziar este structurată într-o "piramidă inversată" - ceea

ce înseamnă că informaţia cea mai importantă este inclusă în lead,
urmată de cele mai importante detalii şi că cele mai puţin importante
date intră în final. Această structură este probabil motivul pentru care o
ştire de ziar citită în direct este cel mai adesea greu de urmărit.
Scriitura de radio este liniară. Are un început, un cuprins şi o

încheiere. Jurnalistul poartă ascultătorul prin ştire în mod logic din
punctul A în punctul B spre punctul C, până când, în final, există o
concluzie. Uneori, cea mai importantă parte a ştirii vine la sfârşit, nu la
început. Dar începutul este crucial, căci fixează ştirea şi pregăteşte

ascultătorul pentru ce va urma.
Cele mai obişnuite finaluri pot fi încadrate în patru tipuri mari:
Sumar: Un fapt care întăreşte ideea principală, fără a repeta

punctele precedente.
Viitor: Următorul pas într-o acţiune.
Factual: O afirmaţie de context sau un alt fapt.
De consumator: Subiecte ajutătoare, precum unde se poate suna

sau merge pentru informaţii suplimentare. Dacă această informaţie este
importantă pentru ascultător, evitaţi să o daţi o singură dată. Anunţaţi-l că
veţi repeta numerele de telefon sau adresele mai târziu în timpul
programului.
Lansările şi anunţurile
Când scrieţi ştiri pentru jurnale de actualităţi complexe, începutul

unei ştiri nu înseamnă primele cuvinte ale reporterului. Sunt primele
cuvinte ale gazdei, prezentatorul. Punctul de plecare este numit lansare,
sau introducere gazdă. Nu trebuie să o consideraţi ca fiind un element
nefolositor, sau unul pe care îl va fixa editorul mai târziu. Este o parte
integrantă a ştirii şi ar trebui să fie prima pe care o scrieţi. Dacă n-o
faceţi, riscaţi să structuraţi un material într-un aşa fel încât prezentatorul
să nu aibă nimic de spus.
Lansarea ar trebui să dea faptele de bază ale ştirii şi să spună

ascultătorului de ce ştirea este importantă. Ar trebui scrisă astfel încât să
conducă direct la partea de text a reporterului, indiferent dacă începeţi
făcând un pas înapoi pentru a oferi informaţia de context, sau continuaţi
să vă mişcaţi înainte. Iată un exemplu de lansare care permite
reporterului să înceapă ştirea cu contextul:
Prezentator: Într-un anunţ dramatic la conferinţa de presă

săptămânală, primarul Voinea a spus că va cere Parlamentului o
creştere cu 14 procente a taxei Băsescu. Dacă Parlamentul aprobă, ar fi
cea mai mare creştere de taxe din ultimii ani. Reporterul nostru Dan
Costea povesteşte:
T i t l u 2 | 569
Reporter: Când primarul Voinea a candidat pentru acest post acum

şase ani, şi-a făcut din expresia "nici o taxă nouă" sloganul campaniei
sale. A funcţionat. A fost ales cu uşurinţă. Şi a folosit aceeaşi metodă
pentru realegerea sa patru ani mai târziu…
Aici este un exemplu de lansare ce permite reporterului să preia

ştirea şi să o ducă mai departe, fără să explice informaţia de context:
Prezentator: Primarul Voinea a încălcat azi ani de promisiuni

electorale spunând că va cere Parlamentului o creştere cu 14 procente a
taxei Băsescu. Dacă Parlamentul acceptă, ar fi cea mai mare creştere de
taxe din ultimii ani. La Primărie, Dan Costea are amănunte:
Reporter: Anunţul surpriză a venit în timpul conferinţei de presă

săptămânale a primarului. El a spus presei că, deşi decizia a fost dificilă
pentru el, nu a văzut altă alternativă, fiindcă administraţia oraşului este
falimentară…
Ambele construcţii funcţionează. Ele dau partea de ştire a

prezentatorului şi lasă reporterul să continue de acolo. Dar dacă
reporterul şi-ar fi început partea sa de ştire astfel:
Reporter: Primarul Voinea a anunţat astăzi că va cere Parlamentului o

creştere cu 14 procente a taxei Băsescu, şi dacă Parlamentul acceptă,
va fi cea mai mare creştere a taxelor din ultimii ani. Anunţul a contrazis
ani de sloganuri electorale ca "nici o taxă nouă".
N-ar mai fi nimic de spus de către prezentator, cu excepţia a ceva

ca: "Primarul Voinea a surprins jurnaliştii astăzi la conferinţa de presă".
Iar acest lucru nu este chiar ceva cu care să atragem atenţia
ascultătorilor.
Lansările pot preceda şi pachetul de ştiri al unui reporter. Acestea

sunt scrise mai mult ca un lead, dar ele nu trebuie să repete lead-ul
reporterului. Lansările dau esenţa ştirii, ca o linie directoare, şi sfârşesc
cu afirmaţia că reporterul, de obicei citat pe nume, are mai mult de spus
despre subiect:
Multe femei se antrenează din greu pentru a fi în formă. Dar un

studiu nou spune că exerciţiul în exces poate duce deseori la probleme
serioase de sănătate pentru femei. Ileana Popa ne arată cum unele

atlete pot suferi de tulburări digestive ca rezultat…
Un anunţ înseamnă câteva propoziţii care au rostul de a ispiti

ascultătorul să rămână pe post pentru ştirea ce va veni după publicitate
sau în următorul buletin.
Dincolo de aceste scurte texte promoţionale se află ideea:

"Rămâneţi cu noi, veţi dori să auziţi asta". Utilizaţi tehnica "spune unui
prieten", ca şi cum aţi spune "Ştii ceva?" sau "N-o să-ţi vină să crezi ce
s-a întâmplat". Scrieţi 1-3 propoziţii scurte, destul de atrăgătoare pentru
a capta curiozitatea.
Iată un anunţ pentru jurnalul de la ora 22.00:
Urmează ştirile Radio Contact de la ora 10…
Ileana Popa ne va povesti despre un grup de edili luptând

împreună împotriva crimei organizate…
Şi…
Nu sunteţi niciodată prea tineri pentru a descoperi riscurile

fumatului…
Vom arăta cum un program învaţă preşcolarii cum să se ferească

de fumat…
Acestea şi multe altele vor urma în ştirile Radio Contact de la ora

10…
Un anunţ înainte de o pauză publicitară poate fi precedat de

expresii ca imediat, urmează, când vom reveni, rămâneţi cu noi. Sau îl
puteţi încheia cu fraza "Vă vom oferi această ştire când revenim". Uneori
posturile dau un anunţ şi încheie cu "Dar mai întâi o scurtă pauză". Iată
două exemple:
Replici ale cutremurului au zdruncinat regiunea Vrancea. Vom avea

amănunte asupra pagubelor şi operaţiunilor de salvare când revenim.
O bătălie pentru avortul femeilor franceze ajunge în Curtea

Supremă americană. Rămâneţi cu noi.
T i t l u 2 | 571
Uneori fragmente de propoziţie pot face să treacă ideea mai bine

decât frazele complete. În special anunţurile conduc ele însele la fraze
fără verb:
În cîteva clipe… sexul după gratii. Un scandal fierbând în Sibiu…


LPSC-20. Înregistrarea pe teren si configurarea reportajului
radio
1. Tema lucrării:
Înregistrarea pe teren și configurarea reportajului radio
Tema îşi propune introducerea studenţilor în universul reportajelor

din presa radio, prin prezentarea, explicarea şi exersarea acestora.
Punerea în evidenţă a evoluţiei genului de la idee la materialul finit
intenţionează să aducă studenţii în situaţia de a putea realiza ei înşişi un
astfel de material.
a. Descrierea caracteristicilor reportajului radio
b. Explicarea și exemplificarea tipurilor de reportaj
c. Identificarea pașilor de urmat în realizarea unui reportaj
Echipament de înregistrare în afara studioului (reportofoane).
Pentru faza de concepere a reportajului nu este nevoie de echipament

special.
Studenții trebuie să cunoască modul de organizare și structurare a unui

reportaj radio și să poată crea un script pentru un reportaj viitor.
Studenții vor trebui să realizeze câte un reportaj, de tipul ales, pe teme

discutate mai întâi cu profesorul coordonator.
T i t l u 2 | 573
Caracteristicile reportajului
În reportaj se întâlnesc toate formele radiofonice posibile - artă,

muzică, voci, sunete – firescul şi extraordinarul. Ele sunt combinate în
încercarea de a informa, a mişca, a oferi divertisment sau a inspira
ascultătorul. Elementele componente pot fi interviuri sau sondaje de
opinie, descrieri sau discuţii, iar suma lor poate fi un fapt sau imaginea
unui fapt. Un fost şef al departamentului de reportaj al BBC, Laurence
Gilliam, descria reportajul ca "o combinaţie de autenticitate a discuţiei cu
forţa dramatică a unei piese de teatru, dar, spre deosebire de piesă, al
cărei scop este să creeze iluzia dramatică de dragul ei, scopul
reportajului este de a convinge ascultătorul de adevărul a ceea ce se
spune, chiar dacă se spune într-o formă dramatică".
În cadrul genurilor jurnalistice de informare, reportajul ocupă un loc

aparte: de fapt, deşi intrând în sfera activităţilor jurnalistice ce vizează
informarea, reportajul este o sinteză între informaţia pură şi construcţia
artistică, combinând munca jurnalistică şi arta povestitorului,
neutralitatea persoanei a III-a şi implicarea autorului în eveniment.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul reportaj provine din verbul

francez rapporter, însemnând a raporta, a face o expunere, a povesti.
Reportajul este deci un mod de comunicare descriind spectacolul unui
eveniment pentru un public larg. El trebuie să relateze faptele într-o
manieră precisă, detaliată, argumentată. În general, reportajul este o
prezentare directă asupra unui eveniment, unor situaţii, persoane, idei.
Reportajul se bazează în primul rând pe munca jurnalistului de

teren. Acesta se deplasează în exteriorul postului de radio şi povesteşte
ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat. Sarcina reporterului este să descrie
ceea ce vede şi aude, aşa cum simţurile sale percep realitatea
înconjurătoare.
Acoperirea unui fapt divers, un incendiu de pildă, constituie un

reportaj tipic; la fel ca acela la o conferinţă de presă, de unde sunt
relatate declaraţiile purtătorului de cuvânt oficial, încadrate în ambianţa
evenimentului. Descrierea unui eveniment sportiv este de asemenea un
reportaj, la locul de desfăşurare, de unde se povesteşte ce se petrece,
se explică momentele principale, se transmite atmosfera în care are loc
evenimentul.
Aria posibilelor subiecte este aproape infinită, din moment ce

îmbrăţişează chiar şi abstractul. Un reportaj poate trata dezvoltarea
limbajului, sărbătorirea Zilei Îndrăgostiţilor, personajele lui Caragiale.
Chiar şi când tot materialul brut este autentic şi corect din punct de
vedere factual, puterea reportajului stă mai mult în impactul său asupra
imaginaţiei, decât în adevărul său raţional. Interviurile inserate, cu
oameni implicaţi în situaţia relatată, combinate cu sunetele potrivite, pot
oferi o imagine vie a evenimentului. Acest lucru este adevărat atât pentru
un material tratând deschiderea unui spital modern, cât şi pentru
descrierea vieţii la ţară vara, sau prezentarea isprăvilor pe timp de război
ale unei escadrile de bombardiere. Reportajele nu tratează atât de mult
teme, cât evenimente, şi în centrul lor se află arta povestirii.
Reportajul radio nu diferă de cel tipărit, decât în ceea ce priveşte

tehnologia utilizată. Totuşi, reporterul nu este o prelungire a aparaturii
sale, ci dimpotrivă, microfonul este prelungirea vocii şi auzului său.
Misiunea sa nu este de a transmite sunetul în totalitate, ci de a oferi
informaţii vehiculate prin sunet. Pentru reporter, conţinutul informativ are
întâietate asupra tentaţiilor esteticului: sunete, zgomote expresive,
muzică, etc. El trebuie să-şi transporte ascultătorii prin sunet la locul
evenimentului, deci este necesar ca reportajul să fie complet, concis,
uşor de înţeles.
Mesajul transmis prin radio este un mesaj în timp real. Perceperea

acestui mesaj este instantanee, nefiind posibilă decât în momentul
difuzării sale. Pe de altă parte, mesajul ajunge la receptor în formă
liniară: ascultătorul ia cunoştinţă de fapte în ordinea fixată de jurnalist. El
nu poate alege, ca în presa tipărită, să privească doar fotografiile sau să
citească doar textul, să se întoarcă la un articol, să sară altul. Conţinutul
este impus publicului, singura opţiune a acestuia din urmă putând fi de a
închide aparatul sau de a schimba postul. Este important deci ca mesajul
să aibă un conţinut fără ambiguităţi, pentru că o informaţie pe care
ascultătorul o înţelege greşit sau nu o înţelege, se pierde şi nu există
posibilitatea revenirii asupra ei.
Atenţia publicului posturilor de radio este de cele mai multe ori

împărţită între ascultare şi alte activităţi. De aceea, mesajul esenţial,
dens şi scurt, nu trebuie alterat de mesaje parazite precum brumul unui
microfon sau suprapunerile de sunete.
T i t l u 2 | 575
Cum nu există limite pentru tipurile de subiecte abordate în

reportaje, alegerea acestora se face în funcţie de emisiunile în cadrul
cărora sunt difuzate materialele. Chiar şi reporterul care lucrează pentru
buletinele informative poate să realizeze uneori reportaje pe teme care
nu sunt strict legate de actualitatea imediată şi presantă, pentru a
încheia emisiunea într-o notă mai lejeră sau pentru a completa jurnalele
de la sfârşit de săptămână, când informaţiile sunt mai puţine şi mai lipsite
de importanţă. Cu toate acestea, reporterul radio va acoperi, în general,
actualitatea imediată şi, în consecinţă, va fi continuu presat de timp,
pentru a-şi duce materialul la bun sfârşit (montaj, text, lectură), pentru a
permite radioului să-şi joace corect rolul său de cel mai rapid mijloc de
informare în masă.
Tipuri de reportaj
Conform bibliografiei de specialitate, există trei tipuri de reportaj:
1. Reportajul în direct. În acest caz, evenimentul este accesibil

publicului chiar în timpul în care el se produce. Adunarea, tratarea
şi difuzarea informaţiei sunt simultane. Reporterul mai mult
potriveşte, decât pune în formă. Partea cea mai importantă a
muncii sale are loc înainte ca el să iasă pe teren: pregătirea atentă
a temelor este cea care direcţionează întreaga desfăşurare a
transmisiei.
2. Reportajul de radiojurnal. Un eveniment trebuie adus foarte repede

la cunoştinţa publicului. Colectarea şi tratarea informaţiei sunt
cvasi-simultane, iar difuzarea are loc cât mai curând posibil.
Reporterul e nevoit să selecţioneze, pornind de la un anumit unghi
de abordare, punctele importante ale subiectului. Activitatea sa
esenţială se desfăşoară în timp ce reporterul se află în exteriorul
postului.
3. Reportajul emisiune. Evenimentul sau situaţia sunt communicate

publicului după încheierea lor. Colectarea, tratarea şi difuzarea
informaţiei sunt distincte. Coerenţa reportajului este cea pe care i-o
conferă reporterul prin tratare şi editare şi nu neapărat aceea a
evenimentului. Punerea în formă este la fel de importantă ca şi
pregătirea şi înregistrarea, dar este ulterioară acestora.
Reportajul în direct
Prima condiţie a reuşitei unui reportaj este o cât mai bună pregătire
a materialului. Pentru aceasta, primul imperativ îl constituie intrarea în
contact cu evenimentul care va avea loc şi cu actorii ce vor lua parte la
el. Acest lucru înseamnă să studiaţi, mai întâi de toate, informaţiile care
au alertat postul cu privire la eveniment, pentru că punctele lor de
convergenţă vor reprezenta o bază de pornire în lucrul pe teren, iar
divergenţele dintre ele vor constitui priorităţile pentru verificări şi ajustări.
Apoi, înainte de părăsirea redacţiei, daţi câteva telefoane, fiindcă ele pot
ajuta la precizarea unor detalii importante, precum locul şi momentul
exact de desfăşurare a evenimentului, sau posibilităţile de acces ale
reporterilor. În radio, acest dialog telefonic facilitează deseori obţinerea
primelor informaţii despre eveniment, dar el nu poate înlocui deplasarea
reporterului. Aceste apeluri verifică realitatea şi importanţa informaţiei
primite de post. Agenţiile de ştiri greşesc rareori, dar redactarea unui
lead poate exagera involuntar informaţia. De aceea, este bine să vă
faceţi singuri o idee despre situaţia pe care o veţi relata.
De fiecare dată când este posibil - ceea ce înseamnă în nouă

cazuri din zece - trebuie să anunţaţi viitorii actori ai reportajului înainte de
a merge să realizaţi materialul. Trebuie să spuneţi cine sunteţi şi pentru
ce post şi emisiune lucraţi. Subiectul reportajului, informaţiile căutate,
centrele dumneavoastră de interes trebuie de asemenea explicate.
Odată hotărât subiectul, începe căutarea unui maxim de informaţii

despre evenimentul, situaţia, actorii implicaţi, despre cadrul şi contextul
în care sunt înscrişi aceştia. Cu alte cuvinte, vă documentaţi.
Primul pas în documentare este în acelaşi timp cel mai uşor şi cel
mai dificil: conceperea. Orice proiect de obţinere a informaţiilor, indiferent
că este bogat în interviuri şi observaţie personală sau necesită muncă în
arhive, începe cu organizarea unei abordări sistematice. Înainte de a
porni la lucru, trebuie să ştiţi unde veţi găsi materialul necesar şi cum veţi
ajunge la el. Etapele de bază în documentarea jurnalistică sunt:
obţinerea unei imagini de ansamblu a subiectului, aprofundarea
punctelor de interes, apoi găsirea persoanelor potrivite ca interlocutori.
T i t l u 2 | 577
Documentarea asupra contextului evenimentului este întotdeauna

bogată. O bună bază o constituie aici presa scrisă, în acest fel putându-
vă asigura că nu aţi pornit să realizaţi ceva despre care s-a mai vorbit.
Pe parcursul documentării, este bine ca să vă construiţi un dosar

cu fişe personale, sintetice şi accesibile. Astfel, informaţia poate fi găsită,
la momentul oportun, repede şi uşor. Aceste fişe trebuie însă păstrate la
zi, curăţate de elementele învechite sau redundante şi completate cu
sursele de unde s-a obţinut informaţia.
Înainte de a pleca pe teren pentru reportaj, vă puteţi face nişte

însemnări referitoare la locul unde se va desfăşura acesta. Atunci când
se culeg informaţii despre condiţiile de la faţa locului, primul instrument
folosit este telefonul. Întrebări ca "Există prize electrice?" sau "Ce fel de
ambianţă sonoră este disponibilă?" facilitează alegerea materialului
tehnic. Ele permit construirea unui plan de înregistrare înainte să
ajungeţi la faţa locului.
Însemnările sunt indispensabile în timpul unui reportaj în direct.

Timpul petrecut pentru a vizita şi revizita locurile de transmisie viitoare
este esenţial pentru uşurarea muncii şi pentru a asigura claritatea
spuselor. Amplasarea microfoanelor pentru o cât mai bună sonorizare şi
alegerea perspectivei dumneavoastră vizuale depind de cunoaşterea în
detaliu a locului acţiunii.
Documentarea şi însemnările trebuie să vă urmeze pe teren. Fişele

sunt detaliate, împărţite în informaţii esenţiale şi informaţii suplimentare.
Listele de întrebări vor fixa temele de abordare cu fiecare interlocutor,
dar este necesar să se păstreze o marjă de improvizaţie.
A transmite în direct înseamnă a lucra fără ajutor. Pe teren nu

există un şef de secţie sau un redactor-şef care să recitească şi să
corecteze scriptul, sau să analizeze elementele înregistrate. Fiecare
cuvânt trebuie bine cântărit; o aproximaţie, o exagerare devin
instantaneu, pentru public, "o informaţie"; o "gafă" este de asemenea
ireparabilă.
Tensiunea şi excitaţia relatării în direct sunt reale. Timbrul vocal

este mai accentuat, ritmul prezentării mai rapid. Orice incident poate
antrena o catastrofă. De aceea, trebuie eliminate cât mai multe capcane:
mâzgăleli care fac textul indescifrabil, abundenţa amănuntelor, repetiţii,

informaţii neverificate.
Un reportaj în direct este perceput de audienţă cu aceeaşi tensiune

cu care se confruntă jurnalistul. Ascultătorul se simte "la locul faptei"
graţie dumneavoastră. El se înveseleşte sau se întristează, îşi manifestă
entuziasmul sau se indignează, îşi ţine respiraţia sau răsuflă uşurat,
participă deci afectiv la eveniment. Trebuie să fiţi conştienţi de acest
lucru, să descrieţi corect entuziasmul, indignarea, bucuria, durerea,
suspansul. Trebuie să rămâneţi calmi, stăpâni pe reacţiile
dumneavoastră, pentru a nu provoca reacţiile publicului.
Un reporter nu este o maşină de înregistrat sunete. Propriul

dumneavoastră punct de vedere este subiectiv. Dacă trebuie să povestiţi
ce vedeţi, ce vi se spune, trebuie de asemenea să vă utilizaţi şi celelalte
simţuri: mirosurile, sunetele, gustul unui aliment sau netezimea unei
suprafeţe sunt informaţii ce ajută ascultătorul să se simtă în centrul
evenimentului. De aceea, impresiile nu trebuie înăbuşite: şi ele fac parte
din informaţiile adunate la faţa locului.
Reporterul are dreptul la o părere. Spre deosebire de ascultători

dumneavoastră vă aflaţi acolo unde se întâmplă ceva, aveţi o viziune
mai bună asupra lucrurilor decât cea pe care o receptează ascultătorul,
aşa cum este ea mediatizată prin sunet. Judecata dumneavostră poate
completa informaţia oferită publicului. Regula este însă de a păstra o
judecată echilibrată, corectă în raport cu faptele observate şi analizate, şi
nu a priori părtinitoare, orientată către o singură latură a situaţiei.
În direct, vă exprimaţi simplu, în fraze scurte. Debitul este viu,

natural, dar păstrând un ton serios. Descrieţi mai întâi evenimentul,
faptele şi gesturile actorilor principali, apoi vă puteţi lărgi comentariul
spre scenele conexe, spre informaţii de context sau către actorii
secundari. De asemenea, trebuie să exploataţi toate ocaziile în care se
poate să tăceţi: inserturi muzicale, un discurs, ambianţa sonoră
semnificativă. În multe cazuri, o pauză muzicală rupe monotonia unei
descrieri, sau subliniază un tip de atmosferă. Zgomotul făcut de o
mulţime înfuriată este mai convingător decât comentariul unui observator
neutru, la fel cum cântecul galeriei echipei învingătoare nu poate fi
reprodus de comentator.
T i t l u 2 | 579
Reportajul de radiojurnal
Reportajul realizat pentru un jurnal poate fi un material de sine-

stătător - unul din subiectele abordate de emisiune - sau poate fi folosit
ca insert în cadrul unei ştiri. Acesta este utilizat pentru a da ascultătorilor
impresia de relatare în direct, de prezenţă la evenimentul relatat. El
conferă ştirii un aspect diferit, reprezentând transmiterea unei ambianţe
sonore vii, filtrate însă prin studio. El realizează o pauză în discursul
prezentatorului şi reprezintă un element de atracţie şi de seducţie pentru
audienţă. Datorită insertului, ascultătorul iese din monotonia buletinului
de ştiri citit, căpătând senzaţia că i se vorbeşte, că este implicat într-o
realitate.
Indiferent de tipul de reportaj ce va fi inclus într-un jurnal, materialul

este scurt, de aceea el va trebui să fie mai degrabă factual,
informaţional, decât subiect de interpretare nepărtinitoare. El trebuie să
constituie o reprezentare cât mai fidelă a unei situaţii reale. Reporterul,
martor la faţa locului, trebuie să introducă ascultătorul în atmosfera reală,
comunicându-i ce se petrece şi cum se petrece acel eveniment.
Orice reportaj începe cu o documentare. Vă petreceţi o mare parte

a timpului disponibil pentru a vă pregăti materialul. Nu trebuie uitat că
acest gen jurnalistic se dezvoltă din interviuri, se bazează pe ele.
Interviurile, desigur, iau naştere în urma documentării iniţiale. Există,
însă, posibilitatea ca interviurile să sugereze noi linii de cercetare, pe
care le veţi exploata, dacă timpul o permite. De asemenea, este posibil
ca un reportaj să se bazeze pe un singur interviu, dacă interlocutorul
este singura sursă de informaţie disponibilă pentru acel subiect.
Cea mai grea muncă a reporterului începe abia după ce

înregistrarea informaţiilor pe teren s-a terminat. Va trebui să utilizaţi cât
mai judicios timpul rămas până la difuzare pentru a aduce materialul în
forma finală. Mai întâi, întreaga înregistrare trebuie revăzută pentru a fi
însemnate segmentele ce vor fi folosite şi pentru identificarea ideii-cheie.
Apoi, începutul şi sfârşitul fiecărui segment trebuie precizate cu grijă, iar
durata lui cronometrată. Interviurile trebuie organizate astfel încât
materialul să ofere o structură logică relatării. Abia acum puteţi începe să
construiţi scriptul. În reportaj, acesta include un enunţ al subiectului, o
prezentare a faptelor şi opiniilor, chiar şi un scurt sumar al materialului.
Pentru a ajunge la un produs final de calitate, pe lângă stabilirea

clară a planului de reportaj, trebuie să efectuaţi şi o activitate tehnică,
manuală: montajul. Utilizarea raţională a timpului de antenă este cea
care solicită, în primul rând, montajul în radio. Nu se pot risipi secunde
preţioase, nu se poate risipi timpul ascultătorilor consacrându-l clişeelor,
repetiţiilor, non-informaţiei. Punerile în context sau pasajele de încălzire
la care recurgeţi pentru a vă face interlocutorul să se simtă în largul său
vor fi eliminate de pe bandă.
De asemenea, montajul ajută la operarea unei alegeri judicioase

între diferitele elemente sonore. O mărturie poate fi redată în esenţa ei
suprimând parantezele şi devierile de la subiect, logica anumitor analize
poate fi subliniată curăţând meandrele în care se pierd deseori analiştii.
Decupajul şi organizarea discursului reprezintă şi ele un motiv

pentru efectuarea unui montaj. Declaraţiile diferiţilor interlocutori pot fi
rearanjate într-o ordine, care nu e în mod necesar cea înregistrată. În
acest caz, trebuie să fiţi atenţi la conservarea ritmului original al
interlocutorilor, a pulsului frazelor lor sau a pauzelor de limbaj.
Asamblarea puzzle-lui sonor, adică înlănţuirea într-o ordine anterior

aleasă a diferitelor elemente din care se compune reportajul (interviuri,
analize, sunet de ambianţă, intervenţii ale reporterului), duce în final la
realizarea unui material unitar, complet şi clar.
Pentru reportajele de la evenimente importante, care trebuie

difuzate urgent, vă puteţi trimite relatarea de la faţa locului prin telefon.
Această tehnică dă o mai mare credibilitate materialului, chiar dacă
reportajul nu este transmis în direct, deoarece convorbirea telefonică
este înregistrată în studio, montată şi difuzată ulterior.
În acest caz, a scrie pentru reportaj înseamnă a pregăti materialul

ce va intra alături de segmentele înregistrate. În general, acest material
va fi constituit din notele dumneavoastră, deoarece rareori există timp
sau facilităţi pentru construirea unui script. Acestea vor conţine, pe lângă
informaţiile necesare, şi instrucţiuni despre cum doriţi să arate
asamblarea acestora în reportaj. Trebuie să fiţi capabili să transmiteţi
redacţiei suficient material pentru câteva variante ale aceluiaşi reportaj,
astfel încât diferitele versiuni să poată fi utilizate în programe diferite pe
timpul zilei.
T i t l u 2 | 581
Reportajul - emisiune
Reportajul - emisiune este un material de sine-stătător, cu o

lungime mai mare decât a unui reportaj pentru un jurnal. Timpul
disponibil pentru pregătirea lui este mai îndelungat, iar montajul mai
meticulos.
Orice reportaj porneşte de la o idee, indiferent că aceasta vine de

la reporter, editor sau producător. Cheia realizării unui material bun este
înzestrarea acestei idei iniţiale cu elemente de interes uman. Chiar dacă
doriţi să prezentaţi doar nişte fapte, iar faptele par aride şi lipsite de
încărcătură afectivă, ele pot fi transformate într-un reportaj plin de
dramatism.Este suficient ca faptele să fie îmbogăţite cu trăsături ale
oamenilor pe care îi implică. Când subiectul este static, ca de pildă
evacuarea unor deşeuri toxice, o pană de curent, un nou tip de rachetă
nucleară, el trebuie animat cu atribute vii, de culoare, legate de interesul
uman.
Un reportaj are un început, un corp şi un final. Materialul este

organizat pe verticală. Înainte de a începe să scrieţi şi să montaţi, ştiţi
cum trebuie să înceapă, cum să termine şi ce cale trebuie să urmaţi
pentru a vă atinge scopul. În general reportajele se încadrează într-un
format standard:
 Lead-ul, care deschide materialul cu un fapt, descrierea unei

scene, un citat sau o anecdotă;
 Tranziţia, deseori numită pod, frază-capsulă sau paragraf-bucşă

("nut-graf"), care spune ascultătorului de ce v-aţi oprit la acest
subiect;
 Dezvoltarea temei, într-o serie de segmente ordonate logic,

corelate;
 Un final puternic, "o comoară" lăsată pentru ultimele fraze.
Modul în care dezvoltaţi aceste elemente depinde de scopul

materialului. O prezentare eficientă este modelată astfel încât să se
potrivească substanţei evenimenţiale şi obiectivelor fixate.
Odată ce documentarea şi înregistrarea materialului s-a încheiat,

vă veţi descoperi în redacţie, în faţa unui birou plin cu note scrise şi
materiale înregistrate în dezordine. Ascultătorul nu aşteaptă de la
dumneavoastră o prezentare enciclopedică a subiectului, ci o informare
din perspectiva care îl interesează, îl atinge, face apel la emoţiile sale.
Numai difuzarea în direct permite transmiterea materialului brut

adunat. Elementele culese pot fi indigeste pentru public fără punerea lor
într-o formă. Aceasta înseamnă muncă de selectare, de scriere şi
montaj. Este important deci să fie mai întâi determinat unghiul de
abordare al reportajului.
Unghiul de abordare este punctul de vedere ales de jurnalist pentru

a trata un subiect. Tema este abordată dintr-o singură perspectivă, dar
este abordată în profunzime. Unghiul este ales în aşa fel încât să ofere o
idee globală asupra ansamblului, în funcţie de noutatea şi importanţa
informaţiei, de faptele observate şi de elementele colectate, de publicul
căruia îi este destinat reportajul.
Pregătirea planului de reportaj este extrem de importantă: acesta

este acea structurare a elementelor ce vor fi comunicate, structurare de
care depinde claritatea informaţiei şi, în consecinţă, nivelul de înţelegere
al ascultătorului. Prima condiţie a unui reportaj clar este ca însuşi
reporterul să fi înţeles ce se petrece.
Primul lucru pe care îl veţi face va fi să revedeţi tot materialul

adunat, să subliniaţi ce vi se pare important şi să faceţi o primă
cronometrare a elementelor înlănţuite. Informaţia este ordonată în funcţie
de importanţa, prospeţimea şi forţa ei, dar şi de legăturile existente între
segmente. Atenţia ascultătorului nu poate fi menţinută activă mai mult de
un minut şi jumătate - două minute. Reportajul - sau fiecare din
elementele care îl compun - trebuie deci calibrat cât mai aproape de
această durată.
Spre deosebire de scriitura ficţională, în reportaj nu puteţi conta pe

oferirea unui maxim dramatic în fiecare segment. Trebuie să încercaţi să
construiţi reportajul astfel încât să conducă spre un fel de punct
culminant. Veţi păstra cel mai bun material pentru final, începând cu
elementele cele mai puţin interesante, şi crescând în interes pe parcursul
reportajului, pentru ca audienţa să fie menţinută în tensiunea relatării.
T i t l u 2 | 583
Materialul trebuie folosit pentru a da ascultătorului sentimentul implicării

personale în povestire. Într-un reportaj despre sărăcie, de exemplu, el
trebuie să simtă ce înseamnă să fii sărac, să se identifice cu situaţia
acelor oameni. Ascultătorul trebuie implicat emoţional în material. O
punctare rece a faptelor, figurilor sau opiniilor rareori păstrează atenţia
audienţei.
Orice reportaj necesită un script, un text redactat de jurnalist care

leagă segmentele înregistrate pe teren şi care rezumă informaţia ce n-a
putut fi înregistrată. Este povestea sau explicaţia pe care reporterul o va
citi el însuşi în microfon.
Atacul reprezintă primele cuvinte din script. El trebuie să atragă

atenţia ascultătorului, să-l surprindă şi să-i dea dorinţa de a afla mai
mult. Această primă frază indică unghiul de abordare tratat; ea dă o
imagine a ambianţei, a analizei sau descrierii dezvoltate pe parcursul
scriptului.
Stilul scriptului se bazează pe frazele scurte. Acest lucru facilitează

înţelegerea lor de către ascultător şi dă ritmul scriiturii, menajând
capacitatea respiratorie a celui ce citeşte. Două propoziţii principale
valorează mai mult decât o subordonată. Vocabularul este concret, viu.
Trebuie să utilizaţi cuvinte obişnuite, simple, care atrag ascultătorul;
cuvinte concrete care desemnează un obiect, o persoană, un sentiment,
o imagine aparţinând cotidianului.
Pentru final trebuie să căutaţi o frază care să se păstreze ca un

ecou în urechea ascultătorului. Finalul este punctul culminant al
scriptului, el închide unghiul de abordare. Dar această concluzie nu
trebuie să ia forma unei morale. Uneori, ea poate deschide o perspectivă
către un alt subiect, un punct rămas neclarificat în stadiul actual al
informaţiilor disponibile.
Un element sonor foarte scurt se inserează într-un script ca un

citat. Zece sau douăzeci de secunde sunt suficiente: fraza-cheie a unei
declaraţii, cuvintele şocante ale unei mărturii. Scriptul poziţionează şi
anunţă acest element.

LPSC-21. Filmarea pe teren și configurarea vox-pop-ului pentru
radio
1. Tema lucrării:
Filmarea pe teren și configurarea vox-pop-ului pentru radio
Tema își propune să descrie modul cum este realizat un vox-pop și cum
poate fi el folosit în emisiunile de radio.
a. Explicarea modului de realizare a unei anchete de stradă
b. Identificarea tipurilor de emisiuni cu participarea ascultătorilor
Echipament de înregistrare în afara studioului (reportofoane), computere

legate în rețea cu program de montaj.
Studenții trebuie să știe să interacționeze cu oamenii de pe stradă pentru

a obține răspunsuri și poată realiza o anchetă de stradă difuzabilă.
Studenții vor trebui să realizeze câte un sondaj de opinie pe teme

discutate mai întâi cu profesorul coordonator.
Ancheta de stradă
De foarte multe ori apar în viața publică probleme asupra cărora

părerile sunt împărțite și este foarte important, pentru decidenți, să afle
ce gândesc oamenii obișnuiți despre aceste probleme. Desigur, nu toată
ziua se pot face sondaje de opinie sau referendumuri. Dar „anchete de
stradă”, denumite în ultima vreme în limbajul jurnaliștilor din presa
electronică vox-pop-uri, sunt mai ușor și necesare de realizat.
Anchetele de stradă își regăsesc efectele pe cel puțin trei paliere:

T i t l u 2 | 585
 decidenții, presupunând că ascultă (sau, fie vorba între noi, de cele

mai multe ori au chiar oameni însărcinați să „monitorizeze”) postul
de radio, iau la cunoștință despre părerile oamenilor în legătură cu
ceea ce ei și-au propus să întreprindă
 redacția postului de radio, care își face o părere mai obiectivă

asupra unei probleme în curs de tranșare și care are, în acest fel,
posibilitatea de a contribui prin mijloacele specifice presei, la
amendarea unor proiecte de hotărâri
 cetățenii înșiși, neparticipanți la ancheta de stradă, care pot să afle

și părerile altor oameni, clarificându-și adesea idei care pe care nu
le au chiar limpezi sau asupra cărora se aflau în dilemă.
Ancheta este realizată de regulă de unul dintre reporterii de

serviciu din ziua respectivă și, spre deosebire de opiniile care pot fi
exprimate direct la emisiunile interactive, se adresează nu ascultătorilor
postului de radio, ci unor persoane care se află la un moment dat pe
stradă, selectate întâmplător sau după un anumit algoritm.
Acest gen jurnalistic este unul cu înalt grad de prelucrare, la care

reporterul trebuie să monteze destul de mult, de aceea cere efort și
atenție. În ceea ce privește atenția, aceasta trabuie concentrată asupra
ideii de a nu vicia în nici-un fel rezultatele anchetei. Redactorul nu are
voie nici să aleagă dintre înregistrări pe acelea care îi convin din punct
de vedere al conținutului și nici să intervină prin fonotecare în conținutul
vreunora dintre opinii.
În general, într-o anchetă de stradă numărul interlocutorilor nu

poate fi prestabilit, dar nu se recomandă mai puțin de cinci, și nu este
bine să treacă de 10-15. Nici redacția și nici altcineva, dintre factorii citați
mai devreme, nu trebuie să considere opiniile dintr-o anchetă de stradă
drept reprezentative, ci orientative. Numărul mult prea mic al oamenilor
chestionați nu permite concluzii valabile din punct de vedere științific, în
ceea ce privește reprezentativitatea curentelor de opinie și acest lucru
trebuie pus în evidență prin precizări redacționale, ori de cîte ori se
recurge la folosirea respectivului gen jurnalistic.
Sondajele și acțiunile cu participarea ascultătorilor
Legătura permanentă cu ascultătorii este un cuvânt de ordine ori

de cîte ori un post vrea să se distingă în mod concret de concurenții săi.
„Legătura cu ascultătorii” este echivalentul paginii cititorului, devenită
obligatorie de ani de zile pentru presa bulevardieră. Forma cea mai
veche a „Legăturii cu cititorul” este coloana scrisorilor primite de la cititori
prin care aceștia pot intra în contact direct cu ziarul „lor”. Formele mai
moderne sunt paginile care, pe lângă informațiile cu caracter utilitar,
cuprind și acțiuni intenționate (ilustrațiile pot fi de mare ajutor) în care
ziarul susține direct interesele cititorilor lui (și propriile interese totodată).
În radio, nu există nici o posibilitate de participare asemănătoare

scrisorilor primite de la cititori, la care să poată recurge ascultătorii
(apelurile telefonice de la ascultători pot fi considerate uneori drept
indicații privind subiectele ce ar putea fi abordate, dar rareori ele pot fi
date pe post). Deci, angajații postului sunt cei care trebuie să devină
activi pentru ascultători, să le ofere ascultătorilor în mod regulat o
posibilitate practică de a-și exprima opiniile.
Astfel de acțiuni cu participarea ascultătorilor, incluse în program,

le creează un sentiment de apropiere față de post. Oamenii de radio nu
trebuie să se mulțumească doar să pătrundă în fiecare locuință, ci și să
aducă ascultătorul pe post – cel mai bine printr-o intervenție înregistrată.
Astfel, el se va putea regăsi în program în adevăratul sens al cuvântului.
Sondajul
Sondajele efectuate pe stradă constituie o formă de participare a

ascultătorilor ușor de realizat. O duzină de scurte declarații culese de pe
stradă înseamnă o formă rapidă de a reacționa la o temă de actualitate.
Introdus într-o intervenție, un sondaj poate contura mai bine o anumită
temă.
Un bun sondaj efectuat pe stradă – mai ales atunci când el trebuie

transmis separat – este, în caz ideal, un colaj reușit de inserturi. Cu cât
înregistrările sunt mai scurte, mai deosebite, mai variate, cu atît mai
dinamic și mai amuzant va părea sondajul. De aceea, fiecare declarație
în parte nu trebuie să depășească 15-20 de secunde. Efectul unui
T i t l u 2 | 587
sondaj constă în lungimea sa și nu în profunzimea conținutului fiecărui

comentariu.
Țineți seama că veți obține răspunsuri expresive doar la temele

cotidiene („Ce faceți dvs. pentru ocrotirea mediului?”) sau la cele
suficient de cunoscute de către opinia publică („Este necesară limita de
viteză pe autostrăzi?”). Dacă trebuie mai întâi să explicați starea de fapt
pentru care doriți să obțineți o opinie, atunci sondajul nu va fi prea bun.
Nimeni nu își creează atât de repede o opinie, în plus mulți dintre cei
abordați se vor simți oarecum constrânși să vorbească. Iar dacă
interlocutorii vor fi obligați să recunoască în fața microfonului că încă nu
au auzit de recentele intenții de creștere a impozitului despre care îi
întrebați, veți auzi doar răspunsuri indecise și plicticoase.
La decupajul înregistrărilor trebuie să aveți grijă că vocile

masculine și feminine diferă unele de altele. Același lucru este valabil și
pentru conținut. Un sondaj nu trebuie să creeze o imagine unitară a
uneia și aceleiași păreri, în mod corect nici nu are voie, deoarece astfel
nu poate fi nicioadată într-adevăr reprezentativ. Dacă totuși transmiteți
un sondaj cu o tendință clară, pentru că ați putut culege doar
răspunsurile unei singure orientări, trebuie să fiți foarte siguri că această
tendință redă o imagine corespunzătoare realității.
Întrucât mulți cetățeni de pe stradă o iau la goană atunci când un

reporter înarmat cu un microfon se năpustește asupra lor, iar alții încep
să vorbească prea mult, numărul încercărilor trebuie să fie cu mult mai
mare decât al înregistrărilor valorificabile. Regula este simplă: dacă vreți
să transmiteți zece declarații, probabil că trebuie să întrebați 20 de femei
(„Ah, întrebați-l mai bine pe soțul meu...”) și 15 bărbați. Așadar,
planificați-vă un timp adecvat pentru realizarea sondajelor.
Gândiți-vă bine, de la început, unde vreți să vă realizați sondajul.

Probabil că în zona pietonală din centrul orașului veți găsi în scurt timp
cele mai multe „victime”, dar nu-i întrebați neapărat doar pe acei cetățeni
care au ceva de spus la întrebarea voastră. În plus, mulți oameni se
grăbesc pentru că vor să mai cumpere câte ceva în pauza de masă sau
înainte de ora de închidere. Dacă aveți nevoie de un comentariu scurt,
făcut în viteză, cel mai bun loc este o parcare de pe autostradă. Iar pe
cea mai mare parte dintre ascultători nu-i veți găsi oricum în oraș, la
prânz, ci la schimbarea turelor, în fața fabricii.
Important: la sondajele efectuate pe stradă nu puneți niciodată

întrebări închise (Da/Nu), căci altfel va trebui să întrebați mereu. Dacă
doriți anumite alternative („Ar trebui legalizat hașișul?”) atunci trebuie să
întrebați neutru („Ce credeți despre aceasta?”) pentru a primi răspunsuri
concrete.
Call-in
Folosirea telefonului redacțional („Call-in”) este binevenită atunci

când vreți să reacționați rapid la o temă. La anumite teme, respectiv în
anumite momente ale zilei, folosirea telefonului poate fi mai înțeleaptă
decât un sondaj; cum ar fi, de exemplu, la temele legate de munca
zilnică de birou. Același lucru este valabil și pentru subiectele ce
afectează în primul rând persoanele casnice. Momentul potrivit pentru
aceste acțiuni este înainte de amiază. Dimineața, cei mai mulți oameni
sunt într-o anumită măsură prea leneși ca să vorbească și nu prea au
chef să ridice receptorul. Nici după-amiaza nu este mai favorabilă,
deoarece o parte dintre ascultători se află în drum spre casă, iar alții sunt
deja acasă și nu mai scultă radioul.
Acțiunile telefonice prezintă avantajul că pot fi realizate live,

moderatorul având deci posibilitatea să intre în discuție cu ascultătorii.
Dar atenție: pentru temele mai delicate și foarte controversate vă
asumați riscul de a nu putea da pe post neapărat cele mai interesante
păreri. Iar a refuza un ascultător ce dă telefon – chiar dacă vorbește fără
sens – este un gest lipsit de politețe (și este, totodată, o sarcină complet
neplăcută pentru prezentatori).
Dacă vreți să mergeți la sigur, înregistrați apelurile și transmiteți

câteva minute mai târziu un fragment. Dacă îi rugați pe cei ce
telefonează să se prezinte înainte de a lua cuvântul, puteți tăia apelurile
neinteresante. Conținutul informațional poate deveni astfel eventual mai
bogat, iar timpul de emisie mai bine folosit, decât la un call-in live.
T i t l u 2 | 589

LPSC-22. Redactarea, selectarea inserturilor și montarea știrii
radio
1. Tema lucrării:
Redactarea, selectarea inserturilor și montarea știrii radio
Tema are ca scop punerea în practică a elementelor de scriitură și

producție a știrilor radio, de la găsirea evenimentului și colectarea
informațiilor la compunere și montaj.
a. Identificarea tipurilor de lead folosite în scrierea unei știri radio
b. Explicarea modurilor de organizare a corpului știrii
c. Descrierea felului de folosirea a inserturilor sonore în știre
Echipamente de înregistrare în afara studioului (reportofoane),

computere legate în rețea cu program de montaj, pupitru de mixaj.
Studenții trebuie să fie capabili să construiască o știre radio de la

început la sfârșit, trecând prin toate etapele, de la colectarea informației
la asamblarea acestora prin montaj.
Studenții vor trebui să realizeze diferite știri folosind inserturi

sonore înregistrate.
Scrierea ştirilor
Lead-ul
Când porniţi într-o excursie trebuie să faceţi un prim pas. Acelaşi

lucru se aplică şi în cazul ştirilor. Primul lucru pe care trebuie să-l scrieţi
este lead-ul. Dacă nu obţineţi interesul audienţei cu primele două fraze,

aţi pierdut-o pentru întreaga ştire.
Lead-ul este semnalul ca audienţa să înceapă să asculte, de aceea

nu trebuie să conţină detalii importante. Nu este lead-ul "Cine - ce - când
- unde - cum - de ce?" din presa scrisă. La una sau două din aceste
întrebări tradiţionale se poate răspunde, dar nu la toate. Orice detalii
includem într-un lead difuzat pe calea undelor, ele ar trebui plasate spre
finalul acestuia. Trebuie să presupunem că audienţa nu va da atenţie
primelor câteva cuvinte ale lead-ului. Pe aceste cuvinte de început nu
trebuie să contăm când transmitem o informaţie importantă.
De fapt, utilizarea termenului lead în jurnalismul radio este

înşelătoare. Termenul provine din presa scrisă. A fost dezvoltat să se
potrivescă mecanicii acestui suport. A fost o metodă specializată şi
cumva artificială de a introduce în primul paragraf al ştirii de ziar toate
informaţiile esenţiale despre eveniment. Acest lucru a avut ca scop
atragerea atenţiei cititorului şi posibilitatea ca editorii să taie ştirea la
sfârşitul primului paragraf păstrând totuşi "miezul" subiectului.
Filosofia lead-ului pentru radio este simplă. Capacitatea creierului

uman de a recepţiona şi înţelege informaţia audio este limitată în
termenii unei cantităţi de informaţie ce poate fi asimilată într-o perioadă
dată de timp. Şi, mai important, creierul trebuie atenţionat şi pregătit să
"audă" această informaţie.
Este funcţia lead-ului de a atenţiona ascultătorul că se va spune

ceva important. Dar această atenţionare trebuie menţinută simplă şi
făcută să stârnească şi să păstreze interesul.
Există şi un alt motiv important pentru utilizarea acestui tip de lead.

Ascultarea radioului, spre deosebire de citirea unui ziar, este deseori
făcută într-un mod subconştient. Oamenii ascultă în timp ce sunt ocupaţi
cu o altă activitate. Ascultătorii pot visa, conduce o maşină, mânca sau
chiar citi un ziar. Ei ascultă doar pe jumătate până când este spus ceva
care le stârneşte interesul şi îi face să dorească să-şi dedice întreaga
atenţie acelui lucru.
Consumatorii de mass-media - tipărite şi difuzate - aleg ceea ce

vor să citească sau să audă pe baza propriilor nevoi sau interese.
T i t l u 2 | 591
Indiferent cât de importantă vi s-ar părea o ştire, dacă ascultătorul nu

aude în ea nimic care să îl implice într-un fel, nu-i va da atenţie.
Ştirile radio concurează pentru atenţia ascultătorilor. Dar, pentru a

obţine această atenţie, ştirile trebuie să fie interesante, colorate, uşor de
înţeles şi, mai presus de toate, puse în termeni ce vor face subiectul
important şi semnificativ pentru ascultători, din punctul de vedere al
nevoilor proprii.
Singurul mod de a determina aceste nevoi este de a cunoaşte

audienţa pentru care scrieţi. Dacă audienţa este în principal rurală, veţi
selecta şi edita textul în termenii intereselor agricultorilor. Pe de altă
parte, audienţa poate fi compusă mai ales din funcţionari locuind într-o
zonă urbană. Aceasta necesită o abordare diferită a ştirilor faţă de cea
pentru audienţa rurală. Fiecare audienţă este diferită şi pentru ca o
emisiune de ştiri să aibă succes ea trebuie pregătită cu gândul la
audienţa ei.
În timp ce scrieţi o ştire amintiţi-vă de ascultători şi întrebaţi-vă: "Ce

există în acest eveniment care să-i intereseze?", "Ce consideră
ascultătorii important, ce au nevoie să ştie despre evenimentul acesta?"
Din moment ce oamenii, în cea mai mare parte, ascultă radioul fără
prea mult entuziasm, este esenţial să obţineţi atenţia nedivizată a
ascultătorilor, fără să le daţi fapte de care vor avea nevoie mai târziu
pentru a înţelege ştirea.
Autorul de ştiri de ziar poate înghesui toată informaţia în lead şi să

se bazeze pe titlu pentru atragerea privirii cititorului; şi dacă n-a înţeles
ceva, cititorul se poate întoarce şi reciti ştirea. Jurnalistul radio trebuie
să-şi amintească însă mereu că ascultătorii pot să nu audă acele câteva
prime cuvinte, fiindcă nu sunt atenţi. De aceea este esenţial să vă
"încălziţi" audienţa spunându-le ce va urma.
Dar nu trebuie doar să atrageţi atenţia ascultătorilor, ci trebuie şi să

faceţi ştirea suficient de interesantă pentru a-i face să vrea să fie atenţi.
Dacă nu reuşiţi acest lucru, v-aţi pierdut publicul pentru ştirea respectivă
şi poate pentru întreaga emisiune.
Fraza de început într-o ştire radio este asemănătoare unui titlu de

ziar. Ea cere atenţie şi pregăteşte pentru ce urmează.
Gândiţi-vă la lead ca iniţiind o conversaţie între prezentator (sau

reporter) şi audienţă. Imaginaţi-vă că este un apel telefonic către un
prieten. Nu spuneţi: "Auzi, un incendiu a măturat centrul oraşului azi
dimineaţă devastând trei magazine şi cauzând pagube estimate la 30 de
milioane de lei". Spuneţi "Hei, ai auzit despre incendiul care a fost azi în
oraş?". Revenind, putem converti întrebarea într-o afirmaţie de genul
"Un puternic incendiu a avut loc azi în centrul oraşului". Şi acesta este
lead-ul radiofonic.
Din cele şase întrebări, cele două la care este cel mai probabil să
răspundem în lead sunt "Ce?" şi "Unde?". Un lead radio ne dă o idee
generală despre ce s-a întâmplat (a fost un incendiu) şi destul de des
spune unde s-a întâmplat (în centrul oraşului). Există un motiv serios
pentru aceasta. Programele celor mai multe posturi ajung în mai multe
localităţi. Ascultătorul are întotdeauna nevoie să i se spună unde se
petrece acţiunea. A pune această informaţie în lead - de preferinţă spre
sfârşit - ajută ascultătorul să hotărască dacă să se conecteze la ştire sau
s-o ignore. Presupunerea logică, dacă localizarea nu este specificată,
este că acţiunea avut loc "chiar aici", ceea ce înseamnă în localitatea
unde trăieşte ascultătorul, sau într-una apropiată, unde se află cea mai
mare parte a posturilor locale. Reporterii fără experienţă omit uneori
această presupunere şi vin cu lead-uri de acest tip:
Un bolnav psihic furios, înarmat cu un pistol, a evadat astăzi din

spital. Bărbatul a ucis trei persoane şi a rănit alte şase înainte de a fi
calmat.
Poliţia italiană l-a împins într-o stradă îngustă din Milano şi…
Audienţa trebuie să aştepte aproape 10 secunde pentru a afla că

ucigaşul se găseşte în Milano, Italia, şi nu în oraşul lor. "Unde" al ştirii
trebuia să se găsească în lead.
În ştirile de ziar sau de agenţie, "unde" apare în dateline. Ştirea de

mai sus poate apărea astfel:
MILANO, ITALIA - Un bolnav psihic furios, înarmat cu un pistol,…
Puţine posturi de radio utilizează dateline-uri în ştiri. Pentru cele

care o fac este doar o problemă de stil. Cele mai multe posturi omit
dateline-ul. Aceasta înseamnă că lead-ul trebuie deseori rescris.
T i t l u 2 | 593
[TIMIŞOARA] Senatorul X a declarat în faţa unui grup de ziarişti

adunaţi aici…
Dacă eliminăm dateline-ul şi citim ştirea aşa cum am primit-o,

audienţa are tot dreptul să presupună că senatorul s-a adresat ziariştilor
în oraşul lor, pentru că acest lucru este sugerat de cuvântul "aici" din
ştire. Lead-ul trebuie transformat pentru a fi citit, astfel:
În Timişoara, astăzi, senatorul X a declarat unui grup de ziarişti…
Acesta nu este încă un lead bun. Exemplul arată numai care este
schimbarea minimă ce trebuie făcută în textul primit de la agenţia de
presă pentru a-l face uşor de înţeles pentru audienţă.
O problemă poate apărea în referirea la persoane sau locuri care

urmează după dateline. De exemplu:
<Hîrlău, jud. Iaşi> Prefectul a ţinut astăzi aici un discurs la

inaugurarea celei mai mari ferme de porcine din ţară.
Dacă înlăturăm pur şi simplu dateline-ul, ascultătorii pot presupune

că prefectul este din oraşul lor şi că cea mai mare fermă de porcine se
construieşte în apropiere. Ascultătorilor nu le va plăcea. Nici prefectului.
Deci, în schimb, ştirea va trebui să înceapă astfel:
Prefectul comunei Deleni a afirmat că doreşte să deţină recordul în

privinţa creşterii porcinelor. Prefectul a ţinut azi un discurs în Hîrlău,
judeţul Iaşi.
Pot exista mai multe comune Deleni în ţară, precum şi mai mulţi
prefecţi cu nume similare. De aceea, adăugarea câtorva cuvinte ne
poate ajuta să evităm ambiguitatea.
"Ce"-ul unui lead poate însemna mai multe lucruri. Deseori el este
o simplă precizare a principalului punct al ştirii.
Costul vieţii continuă să crească.
Prăbuşirea unui avion a pus capăt vieţii unui star al

cinematografului mut.
Va începe o anchetă pentru descoperirea vinovaţilor de la

Petroşani.
Un alt tip de lead "ce?" - unul bun - este cel care se concentrează
asupra efectelor pe care evenimentul prezentat le va avea asupra
membrilor audienţei. Această abordare implică ascultătorii în ştire şi are
mai multe şanse să atragă atenţia. De pildă, "Preţul benzinei creşte din
nou" este un lead foarte bun, dar "Posesorii de autoturisme vor plăti mai
mult pentru benzină luna viitoare" este şi mai bun. Sau, un lead care
poate fi chiar mai bun, este cel care îl include pe prezentator în audienţă:
"Luna viitoare vom plăti mai mult pentru benzină".
"Cine" al ştirii n-ar trebui dat în lead, cu excepţia cazului când este
vorba despre o persoană foarte cunoscută. Numele nefamiliare n-ar
trebui să apară în lead. Când un nume celebru face el însuşi ascultătorii
să se conecteze la ştire, orice alt tip de nume va crea confuzie. Totuşi,
aceasta nu înseamnă că oamenii-cheie ai ştirii nu trebuie menţionaţi în
lead. Ei pot fi identificaţi şi prin ceea ce fac, nu numai prin nume. Iată
unele exemple:
Papa va vizita Parisul…
Nu e nici o problemă cu acest lead. Cea mai mare parte a

audienţei ştie cine este Papa. Dar în acest lead:
"Gertrudl Schmuecker va sosi în România…
Audienţa se va întreba "Cine…?" - până vom adăuga:
Campioana naţională a Elveţiei la strigături va concura…
Este clar că începerea ştirii cu un nume necunoscut va încurca

audienţa. Dacă numele apare în lead, sau mai târziu în ştire, trebuie să
ştim ce face persoana înainte de a afla numele. Numele celebre sunt o
excepţie pentru că ştim deja ce fac. Lead-ul de mai sus ar trebui rescris:
Campioana Elveţiei la strigături va sosi azi în România. Gertrudl

Schmuecker a învins peste 500 de bărbaţi şi femei în competiţia annuală
a ţării sale şi acum va concura…
Jurnaliştii tineri supraestimează deseori faima persoanelor

importante. Există destul de puţini oameni în lume ale căror nume pot fi
utilizate în siguranţă fără a se indica ceea ce fac. Putem presupune că
oamenii cunosc numele preşedintelui ţării, probabil al primarului oraşului
unde locuiesc, poate şi numele câtorva parlamentari mai mediatizaţi.
T i t l u 2 | 595
Dincolo de aceştia, puţini sunt cunoscuţi. Preşedintele Camerunului,

primarul unei comune din vecinătate, un deputat local - aceştia, din
nefericire, nu sunt nume pe care să ne putem aştepta să le cunoască toţi
membrii audienţei. La fel se întâmplă cu personalităţile considerate
staruri de fanii lor. Întotdeauna e bine să fim prevăzători.
Nu începeţi deci niciodată o ştire cu un nume nefamiliar. În multe

cazuri, titlul sau rolul unui individ este mai important decât numele său în
stabilirea cadrului de bază ce face ştirea uşor de înţeles şi valoroasă.
În toate cazurile este mai bine ca un nume să fie precedat -

indiferent că este cunoscut sau nu - de o formulă de identificare.
În loc de: Octav Teodorescu cântă astăzi la Sala Palatului.
Vom spune: Solistul rock Octav Teodorescu cântă azi la Sala

Palatului.
În multe cazuri putem reuşi şi fără a folosi un nume nefamiliar.

Descrierea a ceea ce face persoana este suficientă. De exemplu:
Un inventator englez a realizat o farfurie care se spală singură.

Inventatorul a spus…
Numele inventatorului nu adaugă nimic ştirii. Este ceva în plus

pentru audienţă să-şi amintească, şi vrem să menţinem aceste lucruri la
nivelul minim.
Recomandăm de asemenea să nu începeţi ştirea cu statistici. Din

moment ce ascultătorii nu sunt gata pentru informaţie, o vor pierde
complet şi vor petrece restul ştirii întrebându-se despre ce vorbiţi.
SLAB: 12 persoane au murit şi alte 30 au fost grav rănite în urma

ultimei izbucniri de violenţă din regiunea sârbă Kosovo.
MAI BINE: Ultima izbucnire de violenţă din regiunea sârbă Kosovo a

provocat 12 morţi şi 30 de răniţi.
SLAB: 1000 de voluntari liceeni au sunat la 10.000 de uşi aseară şi

au colectat peste 35 de milioane de lei pentru UNICEF.
MAI BINE: Elevii liceelor bucureştene şi-au făcut aseară datoria. Cei
1000 de voluntari au sunat la 10.000 de uşi şi au adunat peste 35 de
milioane de lei pentru UNICEF.
"Când"-ul unei ştiri nu apare des în lead-urile difuzate şi, într-

adevăr, jurnaliştii tind să-l omită şi din restul ştirii. Aşa cum audienţa va
presupune, dacă nu i se spune altceva, că o întâmplare a avut loc "aici",
tot astfel ea va presupune că evenimentul s-a petrecut "astăzi".
Ziariştii din presa scrisă trebuie să se descurce cu decalajul

inevitabil dintre apariţia unui eveniment şi momentul când publicul lor va
citi despre eveniment. Este deci esenţial ca momentele sau datele
specifice să fie incluse în ştire. Ceea ce ziarele pierd în rapiditate
compensează prin oferirea de detalii, care deseori trebuie ignorate în
ştirile de radio. Astfel, jurnaliştii radio accentuează ceea ce pot oferi cel
mai bine: ştirile de astăzi.
Cum spuneam, referinţele la timp sunt de multe ori omise din ştirile
difuzate, sau cel puţin păstrate în afara lead-ului. Nu ne supraîncărcăm
materialele menţionând că fiecare eveniment a avut loc "astăzi". De fapt,
pentru a evita excesul de amănunte, ignorăm de obicei şi momentele
exacte. În loc să scriem: "Focul s-a declanşat la ora 4.58 a.m.", vom
spune "Focul s-a declanşat în zori".
Totuşi, cuvântul "astăzi" nu este atât de rău. Sunt momente când

este necesar. Dar e bine să încercăm să-l folosim doar când este
necesar. De multe ori el poate fi amânat şi ţinut în afara lead-ului.
În loc de: Primarul a anunţat astăzi o campanie antifumat.
Scriem: Primarul lansează o campanie antifumat. La ceremonia de la

Primărie…
Dacă ar fi vreun motiv ca membrii audienţei să presupună că

acţiunea nu a avut loc astăzi, putem insera "astăzi" după "Primărie" în a
doua frază. Dar ştirea este clară şi fără referire la un anumit moment.
Una din principalele tehnici folosite de jurnaliştii radio pentru a evita

referirea în lead la timp este scrierea la prezent.
În loc de: Directorul general al RENEL a declarat astăzi reporterilor că

îşi va lua două săptămâni de concediu.
T i t l u 2 | 597
Scriem: Directorul RENEL îşi ia concediu.
Prezentul elimină necesitatea de a spune "astăzi".
Există desigur situaţii când prezentul nu poate fi folosit şi este

necesar trecutul. Dacă un dig s-a spart şi jumătate din ascultători stau
deja cu picioarele în apă, nu mai are sens folosirea prezentului. Ei ştiu că
digul a cedat şi putem să spunem când. Când un eveniment s-a încheiat
în mod evident nu mai are rost evitarea menţionării timpului.
"De ce" este o întrebare la care nu se răspunde aproape niciodată

într-un lead radio. Motivul este simplu. Înainte de a ajunge la "de ce"
trebuie de obicei să spunem audienţei "ce" şi odată ce am spus "ce", am
încheiat, în general, lead-ul. Dorim să păstrăm lead-ul cât mai simplu şi
mai ordonat posibil şi "de ce" poate fi amânat aproape întotdeauna
pentru corpul ştirii. De exemplu, acest lead este bun pentru presa scrisă:
Senatorul X l-a atacat într-un discurs în Parlament pe deputatul

opoziţiei, Y, deoarece acesta nu a fost de acord cu proiectele senatorului
privind Legea Învăţământului.
Totuşi, deşi tolerabil în radio, acest lead este mult prea lung şi
supraîncărcat de amănunte. Ar fi mult mai bine să prezentăm "de ce"
într-o frază ulterioară:
Senatorul X l-a atacat într-un discurs în Parlament pe deputatul Y.

Senatorul a declarat că a pornit atacul deoarece Y nu a fost de acord cu
planurile sale privind Legea Învăţământului.
În general, cu cât este mai semnificativă o ştire, cu atât este mai

uşor de scris un lead satisfăcător. Cele mai semnificative ştiri sunt
deseori bazate pe instituţii, persoane şi situaţii cu care audienţa este
familiarizată. Astfel, contextul poate fi stabilit apoape fără efort:
"Preşedinţia anunţă…". Dar uneori, întrebările cine, ce, unde sau când
nu au o anvergură prea mare. În acest caz putem selecta lead-ul mai
degrabă pe baza interesului, decât după semnificaţie. Dacă ambasadorul
Austriei în România ţine o nouă conferinţă, care este cel mai interesant
lucru pe care l-a spus? Acesta va fi lead-ul.
Pentru ştirile foarte complexe sau pe teme specializate, lead-ul

poate necesita cel puţin două propoziţii. Prima stabileşte contextul, a
doua dă informaţia nouă. Astfel, pentru ştiri care tratează, de exemplu,

evenimente economice, ştiinţifice sau internaţionale în care România nu
este direct implicată, lead-ul poate fi:
Economia continuă să se relaxeze. Bursa de Valori Bucureşti a

înregistrat o creştere a tranzacţiilor cu peste 15%.
Cercetătorii raportează o realizare în tratamentul maladiei

Alzheimer. Noul vaccin este testat pe subiecţi umani voluntari.
Sau Guvernul rus se clatină astă seară. Preşedintele Boris Elţîn a

anunţat că primul ministru va fi înlocuit.
În sfârşit, deci, căutăm să obţinem cea mai economică utilizare a

limbajului. Cu un minim de cuvinte trebuie dezvoltat un text potrivit, care
pune în lumină noua informaţie transmisă. Lead-ul nu trebuie să fie
reţinut de ascultători, dar trebuie să-şi atingă scopul.
Aveţi o anumită libertate în crearea unui lead difuzat - mai multă

decât aţi avea în presa scrisă. Aceasta pentru că stilul audio este o
reprezentare a limbajului vorbit şi nu sunteţi limitaţi de stricteţea limbii
scrise.
Există multe tipuri diferite de lead şi din moment ce nu există cu

adevărat categorii definitive, cele mai multe lead-uri pot fi grupate în
patru tipuri fundamentale: lead-ul standard sau direct, lead-ul de fapt
divers, lead-ul întârziat şi lead-ul umbrelă. Există de asemenea şi lead-
uri pe care vrem să le evităm şi le vom examina pe scurt puţin mai târziu.
a) Lead-ul standard (direct)

Este o expunere explicită a faptelor, utilizându-le pe acelea care
vor fi mai sigure pentru atragerea atenţiei ascultătorului. Este forma cea
mai obişnuită de lead.
Amintiţi-vă că nu aveţi obligaţia de a prezenta cât mai multe fapte

posibile în lead, aşa cum face un reporter de presă scrisă. Există mai
multe opţiuni, din care vom descrie câteva.
Uneori nu aveţi de ales şi trebuie să daţi imediat esenţa ştirii:
Senatorul X a murit în urma unui infarct azi dimineaţă. Atacul s-a

produs în timp ce alerga în apropierea locuinţei sale.
T i t l u 2 | 599
Ar fi nepotrivit şi insensibil să alcătuiţi un lead amuzant ca:
După ce a alergat într-o campanie dură, senatorul X a forţat cam

tare în final…
Lead-urile pentru subiectele importante se scriu de la sine. Puneţi-

le pe hârtie ca şi când aţi povesti cuiva despre o situaţie de urgenţă: fără
podoabe, fără ocolişuri, doar o simplă expunere a faptelor, urmată de
detaliile necesare. Nu scrieţi un lead de ziar:
Senatorul X, de 56 de ani, a încetat din viaţă la ora 7.15 azi

dimineaţă din cauza a ceea ce personalul Salvării a numit "aparent
infarct", în timp ce alerga pe bulevardul Primăverii, la două străzi
distanţă de locuinţa sa.
Nu aveţi nevoie de atâtea amănunte într-un lead radio. În ştirile

foarte importante mergeţi la esenţă, dar nu înghesuiţi informaţia în prima
frază.
b) Lead-ul de fapt divers (soft)

Pentru ştirile cu impact mai puţin serios şi imediat pot fi mai multe
posibilităţi de alegere în scrierea lead-ului. De pildă, puteţi alege să
folosiţi un lead ce prezintă un unghi de interes uman al ştirii, un unghi de
prevedere a viitorului, sau un lead ce leagă ştirea de alte subiecte. Iată
câteva lead-uri ce utilizează aceste abordări. Toate sunt acceptabile; ele
au doar un punct de vedere diferit.
Interes uman general:
Firma Roborom din Bucureşti pretinde că vă poate reduce

cheltuielile pentru căldură şi electricitate la jumătate. Un nou computer,
poreclit Menajera, monitorizează şi controlează folosirea energiei
casnice. Puteţi programa Menajera să deschidă şi să închidă aparatele,
să scadă nivelul temperaturii interioare noaptea şi să ţină o evidenţă
completă a consumului de energie şi combustibil casnic.
Prezicerea viitorului:
Casa viitorului ar putea fi condusă printr-un microcip. O firmă

producătoare de computere, Roborom, pretinde că produsul său cel mai
nou - numit Menajera - poate controla consumul de electricitate şi
combustibil casnic, reducând costurile cu 50%.
Legătura cu alte subiecte din jurnal:
Fiindcă preţul benzinei creşte vertiginos prin dezvoltarea ţărilor din

Orientul Mijlociu, o firmă din Bucureşti pretinde că are o soluţie de înaltă
tehnologie. Roborom vă va vinde un computer ce controlează consumul
de energie şi combustibil al casei… Directorul firmei spune că Menajera
electronică poate reduce la jumătate sumele de pe notele de plată.
c) Lead-ul întârziat
Numită uneori şi lead aruncat sau structural, această formă
reprezintă un adevărat anunţ pentru audienţă. El spune puţin despre
faptele din ştire, dar introduce o afirmaţie sau o întrebare provocatoare,
la care audienţa răspunde "Oare despre ce e vorba" şi rămâne pe
recepţie.
Lead-ul întârziat este eficient dacă ştirea este complexă şi un lead

standard poate fi confuz, sau poate reprezenta deformat faptele ştirii,
sau ar trebui să fie prea lung pentru a introduce ştirea corect.
Situaţia continuă să fie trepidantă în zona Vrancei. (Lead pentru un

cutremur minor, care nu a provocat nici un fel de pagube).
Avem o veste rea şi una bună de la Palatul Copiilor astă seară.

(Lead pentru o ştire despre o grevă a angajaţilor, dar care nu a
împiedicat desfăşurarea unui spectacol internaţional).
În lunga grevă a profesorilor din licee, părţile au căzut de acord să

nu fie de acord. (Ştirea despre un impas în care s-a intrat şi a fost
declarat oficial, şi despre aducerea unui mediator neutru - totul mult prea
complicat pentru a fi inclus într-un lead direct).
d) Lead-ul umbrelă
Uneori două sau mai multe ştiri pot fi strâns legate între ele, sau
pot fi de o asemenea importanţă încât fraza lead a jurnalului trebuie să
acopere mai mult decât o singură ştire. În acest caz va fi necesar să
scrieţi un lead umbrelă, numit uneori şi trecere în revistă.
Furtunile s-au extins în trei judeţe din centrul ţării în această după-
amiază. Pagubele au fost mari, dar nu s-au raportat răniţi.
Economia a transmis o serie de semnale derutante ieri despre

direcţia în care se îndreaptă. Bursa a avut cel mai mare progres în
T i t l u 2 | 601
ultimele trei luni. Preţurile aurului şi argintului au crescut. Iar peste

ocean, dolarul a scăzut faţă de cele mai multe monede.
Acest tip de lead poate fi utilizat de asemenea pentru a lega

împreună mai multe aspecte ale unei ştiri, să spunem două reacţii - pro
şi contra - la o decizie a Curţii Supreme de Justiţie, sau o ştire naţională
urmată de o continuare locală. Din punctul de vedere al audienţei, lead-
ul umbrelă face din mai multe ştiri una singură.
Tipuri de organizare a corpului ştirii
Lead-ul va fi urmat de corpul ştirii. Va trebui să studiaţi întreaga

colecţie de fapte şi opinii care fac ştirea, să decideţi ce va fi utilizat şi
apoi să găsiţi un model secvenţial în care să prezentaţi aceste informaţii.
Orice aranjament logic ce va prezenta ştirea clar şi corect, în timpul
alocat, este bun. Există câteva abordări folosite în mod obişnuit, şi vă
vom oferi trei exemple, dar multe ştiri nu pot fi încadrate într-un tipar
prestabilit.
a) Succesiunea cronologică
Acestă structură este cea mai uşoară şi mai bună pentru ştirile în
care există o succesiune a evenimentelor. Este în special comună pentru
ştirile despre crime, dezastre, accidente şi alte situaţii similare.
Audienţa va fi ajutată să parcurgă seria complicată de evenimente

prin folosirea frecventă a unor cuvinte de tranziţie temporale: apoi, după
aceea, azi, ieri, după mai puţin de, în timp ce, în primul rând, în sfârşit,
acum, între timp, etc.
ii) Succesiunea efect-cauză
Suntem obişnuiţi să auzim această expresie invers - cauză şi efect

- dar ştirile sunt mai degrabă un efect, o întâmplare, orice conferă
evenimentului valoare de informare, şi acest lucru este primul în
secvenţă. Apoi ne putem întoarce să explicăm cauza ce a dus la acţiune
şi să dăm semnificaţie efectului. Cuvintele de tranziţie frecvent folosite
sunt pentru că, pentru a, din moment ce.
iii) Succesiunea acţiune-reacţiune
Această abordare este similară cu cea efect-cauză. Este deseori

folosită în ştirile în care există mai mult de un singur punct de vedere. O
persoană sau o instituţie efectuează o acţiune, care este prezentată în

ştire, urmată de reacţii - ale altor persoane sau instituţii.
Când utilizaţi o abordare acţiune-reacţiune puteţi ajuta la

conducerea audienţei prin tranziţii cu cuvinte şi expresii ca totuşi, pe de
altă parte, prin contrast, dar. Însă fiţi atenţi să nu oscilaţi înainte şi înapoi
printre diferitele părţi ale conflictului, aşa cum fac ziarele când folosesc
piramida inversată. În loc de aceasta, acoperiţi declaraţiile, argumentele,
poziţia unei părţi, cu cât de multe amănunte necesită ştirea (sau permite
timpul) şi apoi folosiţi o tranziţie pentru trece la poziţia celeilalte părţi.
Nume de persoane
"Numele fac ştiri" este o axiomă banală pentru jurnalişti, dar

adevărată pentru toate tipurile de ştiri - fie ele pentru ziare, reviste, radio
sau televiziune.
Toată lumea este interesată de ceea ce fac alţi oameni. Şi dacă

acea altă persoană este cunoscută de cititor sau ascultător, interesul
este şi mai mare. Data viitoare când veţi citi ziarul, remarcaţi cum ochii şi
atenţia vor fi atrase de titlurile ce afişează numele cuiva, de un lucru sau
un loc cu care sunteţi obişnuiţi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru radio,
doar că regulile utilizării sunt puţin diferite.
În textul de ziar numele din lead este cel care atrage atenţia. Dar în
ştirile radio, dacă începeţi cu un nume, ascultătorul nu este "gata" să-l
audă şi probabil nu-l va auzi, petrecând restul timpului ştirii întrebându-
se despre cine vorbiţi.
De aceea este esenţial să "indicaţi" ascultătorului că va apărea un

nume în ştire. Faceţi acest lucru folosind o expresie (frază) descriptivă
înaintea numelui. Să luăm următorul subiect de ziar despre o descindere
a poliţiei narcoticelor care a dus la arestarea fiului primarului:
Ionuţ Toduţă, 23 de ani, fiul primarului Leontin Toduţă din Şercaia,

judeţul Braşov, a fost printre cei 25 de studenţi arestaţi aseară de poliţia
locală într-o serie de raiduri în câteva campusuri universitare. Ionuţ a fost
trimis azi dimineaţă înaintea judecătorului Adrian Vlaicu de la Tribunalul
Judeţean Braşov şi acuzat de deţinerea a trei pachete de marijuana.
Ceilalţi studenţi…
T i t l u 2 | 603
Nu este nimic în neregulă cu acest subiect, aşa cum este prezentat

în ziar, dar dacă ar trebui să-l citiţi într-un buletin de ştiri radio, mulţi
ascultători vor pierde numele fiului primarului, din moment ce n-au fost
"pregătiţi" să-l audă. Această problemă poate fi rezolvată prin rescrierea
textului, care include de asemenea o schimbare de evenimente pentru
"înnoirea" ştirii.
Fiul primarului Leontin Toduţă din Şercaia a fost acuzat de

deţinerea a trei pachete cu marijuana. Tânărul de 23 de ani Ionuţ Toduţă
a apărut în faţa judecătorului Adrian Vlaicu de la Tribunalul Judeţean
Teleorman pentru audiere, după ce a fost arestat aseară în timpul unui
raid în numeroase campusuri universitare. Ionuţ a fost printre cei 25 de
studenţi arestaţi pentru violarea legii narcoticelor… nici unul dintre ceilalţi
nu a fost încă acuzat formal.
Observaţi că am amânat oferirea numelui după fraza de

identificare, apoi l-am repetat ca măsură de siguranţă.
Regula generală este deci amânarea celor mai multe nume sau
denumiri (de oameni, locuri sau lucruri) până în a doua sau a treia frază.
Desigur, dacă numele este larg cunoscut şi este un instrument de
atragere a atenţiei prin el însuşi, atunci este posibil ca el să înceapă
ştirea. De exemplu ar fi absurd să amânăm numele în subiectul următor:
Preşedintele Emil Constantinescu va discuta astă seară cu

membrii Guvernului pentru a decide noul sistem de privatizare a
întreprinderilor mari.
Rescrierea pentru amânarea numelui ar da:
Preşedintele României va discuta astă seară cu membrii

Guvernului. Emil Constantinescu va decide noul sistem de privatizare a
întreprinderilor mari.
Dar, dacă începeţi cu un nume, asiguraţi-vă că el este cunoscut

bine de toţi ascultătorii. Acei care cunosc numele nu se vor simţi frustraţi
de întârzierea sa, dar cei care nu-l cunosc se vor supăra dacă îl pierd.
Uneori este mai bine să nu utilizaţi nume deloc, mai ales când
ştirea nu include persoane locale. De pildă, prezentarea unui accident
aviatic în Florenţa, care a ucis 125 de pasageri este importantă, dar
numele lor nu are nici o semnificaţie pentru ascultătorii care nu sunt din
Florenţa. Este suficient să daţi numărul lor. Desigur, trebuie să verificaţi
lista de pasageri pentru a fi siguri că nu este nici o persoană din
vecinătate implicată. Dacă întâmplător este vorba de o cursă Tarom,
acest lucru este probabil. Dacă unul sau mai mulţi români apar pe listă,
numele lor va fi dat, fiindcă reprezintă o informaţie importantă.
Ziarele, în dorinţa lor de a fi corecte, dau numele şi chiar adresele

întregi ale tuturor persoanelor implicate în ştire, mai ales în ştirile locale.
Pe de altă parte, radioul utilizează numele complete şi titulaturile diferit.
Folosiţi termenii pentru ceea ce sunt, adică pentru identificarea corectă a
persoanelor. Evitaţi să vă rătăciţi într-un labirint de titulaturi şi nume
confuze. Ştirile de radio omit numele multiple, cum sunt Decebal Traian
Remeş sau Alina Mungiu-Pippidi, ele fiind folosite numai când persoana
este identificată în mod normal în această manieră.
Totuşi, folosirea numelor multiple în direct învălmăşeşte textul şi

încurcă ascultătorul, şi nu este deloc necesară pentru o bună
identificare. Dimpotrivă, ea cere ascultătorului să dea mai multă atenţie
detaliilor.
Citatele directe
În scriitura radio, citatele care apar în script - nu cele înregistrate -

sunt în general parafrazate. Aceasta înseamnă că ele sunt rescrise, dar
reflectă cu acurateţe ceea ce a spus persoana implicată în eveniment.
Există două motive principale pentru a face acest lucru:
În primul rând este dificil de citit un text care conţine citate exacte.
Citiţi cu voce tare în stilul de a vorbi al altcuiva. Pe lângă aceasta,
citatele sunt de obicei prea lungi pentru a fi încorporate cuvânt cu
cuvânt.
În al doilea rând nu există un mod convenabil de a indica un citat.

Ghilimelele nu servesc la nimic în textul difuzat. Nu spuneţi "citez" şi "am
încheiat citatul" sau alte astfel de indicaţii pe post, cu excepţia cazului
când citatul este atât de important, sau atât de bizar încât vreţi să vă
asiguraţi că ascultătorii înţeleg perfect că acestea sunt cuvintele
interlocutorului şi nu ale prezentatorului.
T i t l u 2 | 605
Să presupunem că aţi luat un interviu unui funcţionar public despre

începerea unei lucrări pe o arteră principală. L-aţi vizitat la serviciu, aţi
înregistrat interviul şi plănuiţi să-l folosiţi ca bază pentru o ştire.
Funcţionarul v-a spus, cuvânt cu cuvânt:
Ne aşteptăm să începem montarea conductei de apă în iunie. Ştiţi,

chiar trebuie s-o facem Nu avem de ales. Această conductă pierde zeci
de mii de litri pe zi, şi unde nu pierde, ştrangularea internă a compromis
fluxul apei într-atât încât încercăm să împingem fluxul unui rezervor
principal printr-o conductă cu diametrul inern al unui furtun de grădină.
Aşa că bulevardul Carol va fi închis pe două benzi, una în fiecare
direcţie, începând cu 15 iunie şi până probabil spre începutul lui august.
Ce faceţi cu un citat ca acesta? Puteţi folosi o porţiune înregistrată

ca parte a ştirii. Aceasta este cunoscută sub numele de element de
realitate, sau insert sonor.
Dar puteţi alege să construiţi o ştire "povestită", parafrazând citatul,

în loc să-l difuzaţi exact. Un lead anunţ ar merge bine. Iată un mod în
care puteţi scrie ştirea şi parafraza citatul.
Alte dureri de cap pentru conducătorii auto din Bucureşti…

Bulevardul Carol va fi îngustat la numai două benzi din 15 iunie până la
1 august. Echipe ale RGAB sunt pe cale să repare o conductă spartă de
apă. Un funcţionar al Primăriei, Ion Lungu, spune că problema nu mai
poate fi amânată - conducta bătrână pierde zeci de mii de litri pe zi, iar
partea care nu curge este atât de îngustată, încât este mai mică în
interior decât un furtun de grădină.
Ceea ce am făcut a fost să luăm un citat lung şi implicat şi să-l

simplificăm, astfel încât să se potrivească bine într-un text scurt.
Remarcaţi ce greu ar fi de citit ştirea dacă aţi încerca să utilizaţi un citat
direct, în stilul presei scrise:
Alte dureri de cap pentru conducătorii auto din Bucureşti…

Bulevardul Carol va fi îngustat la numai două benzi din 15 iunie până la
1 august. Echpe ale RGAB sunt pe cale să repare o conductă spartă de
apă. Un funcţionar al Primăriei, Ion Lungu, spune că problema nu mai
poate fi amânată. "Această conductă pierde zeci de mii de litri pe zi",
spune el, "şi unde nu pierde, ştrangularea internă a compromis fluxul
apei într-atât încât încercăm să împingem fluxul unui rezervor principal

printr-o conductă cu diametrul interior al unui furtun de grădină".
Citiţi acest text cu voce tare. Veţi descoperi că sună ciudat. Dacă
veţi încerca să utilizaţi stilul conversaţional folosind cuvintele
funcţionarului, acest lucru nu va merge.
Cum nu putem descrie modul de tratare al fiecărei situaţii în parte,

există totuşi unele linii de orientare generale, care vă vor ajuta în
manevrarea citatelor directe cu minimum de efort:
1. Nu folosiţi citate directe lungi. Este imposibil pentru un ascultător

să urmărească o afirmaţie lungă, complexă. Este mult mai eficient
să le rupeţi în citate indirecte prin parafrazarea sursei.
2. Dacă este necesar să folosiţi un citat lung, rupeţi-l prin numirea

sursei de mai multe ori în timpul citatului.
3. Indicaţi întotdeauna exact audienţei când începe şi când se

termină citatul. Dar evitaţi, dacă este posibil, utilizarea lui "citez…
am încheiat citatul".
Să ne uităm la fiecare dintre aceste direcţionări în detaliu.
Utilizarea citatelor directe lungi este mai potrivită pentru presa

scrisă. În scriitura pentru radio, această practică poate duce la
construirea de texte complicate şi derutante. Următorul exemplu ar
provoca un dezastru în mintea ascultătorilor:
ZIAR: Marian Strungaru, rectorul Politehnicii din Arad, a spus:

"Principala problemă cu care ne confruntăm în cazarea studenţilor noştri
este lipsa de garanţii pentru a-i asigura că spaţiile şi căminele pe care le
închiriază pe parcursul anului şcolar vor corespunde cel puţin
standardului minim de igienă şi siguranţă, aşa cum a fost stabilit de
Ministerul Sănătăţii anul trecut".
RADIO: Rectorul Politehnicii din Arad Marian Strungaru a spus că

principala problemă cu care se confruntă instituţia este lipsa de garanţii
în ceea ce priveşte asigurarea standardului minim de igienă pentru
spaţiile de cazare închiriate de studenţi. El a arătat că acest standard a
fost stabilit anul trecut de Ministerul Sănătăţii.
T i t l u 2 | 607
Observaţi cum am parafrazat citatul lung (regula 1) şi l-am rupt în

două fraze legate de o a doua identificare a sursei (regula 2).
Dar, dacă nu puteţi utiliza "citez…am încheiat citatul", cum puteţi

spune audienţei că citiţi un citat direct dintr-o a doua sursă? O faceţi la
fel pentru radio cum o faceţi în conversaţie. Când vorbiţi cu cineva nu
spuneţi "citez…" când treceţi la o afirmaţie a unei alte părţi. Folosiţi
expresii precum "cuvintele lui au fost", "aşa cum spunea" sau "ceea ce
numea". Lista este foarte lungă, dar aceste expresii, plus inflexiunea
vocii, indică unde începe şi unde se termină citatul. Un exemplu poate
face această tehnică mai clară:
SLAB: Directorul întreprinderii Dacia Piteşti a spus, cităm -

compania noastră cheltuie miliarde încercând să rezolve problema
poluării aerului cauzată de motoarele cu benzină - am încheiat citatul.
MAI BINE: Directorul întreprinderii Dacia Piteşti a spus, acestea fiind

cuvintele lui: Compania noastră cheltuie miliarde încercând să rezolve
problema poluării aerului cauzată de motoarele cu benzină.
Este chiar mai bine să evitaţi folosirea citatelor directe. În

exemplele de mai sus nu există un motiv real pentru a-l cita direct pe
directorul Dacia Piteşti - deci este mai simplu să-i parafrazaţi afirmaţia.
Citatele directe ar trebui utilizate numai când este esenţial să redaţi
audienţei limbajul exact al afirmaţiei.
ŞI MAI BINE: Directorul întreprinderii Dacia Piteşti a afirmat că

această companie cheltuie miliarde încercând să rezolve problema
poluării cauzată de motoarele cu benzină.
Ocazional puteţi introduce un citat direct ce pune o etichetă cuiva

sau unui lucru. De pildă, un senator poate numi mesajul preşedintelui de
Ziua Naţională un "document istoric", pe când altul îl poate eticheta ca "o
declaraţie evazivă ce evită confruntarea cu problemele naţiunii". În loc de
utilizarea citatelor directe este posibil să scrieţi ştirea astfel încât
ascultătorii vor înţelege că citaţi o sursă, nu exprimaţi o opinie personală.
Senatorul X a numit mesajul preşedintelui "un document istoric".

De cealaltă parte a culoarului, totuşi, un alt senator a descris discursul
ca "o declaraţie evazivă", declaraţie care - în cuvintele senatorului -
"evită confruntarea cu problemele naţiunii".
Când sunteţi obligaţi să folosiţi un citat lung care este imposibil de

parafrazat, este esenţial să inseraţi o expresie care identifică sursa la
fiecare trei sau patru fraze pentru a aminti audienţei că citiţi un citat
direct. De exemplu:
Senatorul a continuat spunând…
Senatorul a mai arătat…
Trecând la un alt subiect, senatorul a spus…
Senatorul a adăugat…
Mai există un lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi când lucraţi cu

citate. Fiţi atenţi unde le plasaţi. Utilizaţi-le în fraze complete sau nu le
utilizaţi deloc. Dacă sunteţi neatenţi, puteţi crea fraze confuze ca
aceasta:
Senatorul a spus ziariştilor "Voi face exact ce am făcut - nimic mai

mult, nimic mai puţin".
Citiţi fraza cu voce tare şi veţi auzi imediat confuzia care poate
apărea. Audienţa, incapabilă să "vadă" ghilimele, se poate gândi că "voi
face" se referă la jurnalist, nu la senator. Utilizarea de jumătăţi de citate
de acest fel este numai scriitură leneşă. De ce să nu scrieţi astfel, şi să
clarificaţi orice confuzie posibilă:
Senatorul a spus ziariştilor că va face exact ceea ce a făcut - nimic

mai mult, nimic mai puţin.
Uneori folosirea jumătăţilor de citate atinge ridicolul. A existat un

jurnalist, care a citit o ştire despre mărturisirea unui criminal. Scriptul citit:
El a spus "Eu am făcut-o".
Inserturile sonore
Aşa cum am menţionat mai sus, o mare parte a scriptului va consta

în a scrie în jurul inserturilor, aşa încât inserturile să spună ştirea. Un
mod bun de a face acest lucru este de a începe cu inserturile care sunt
prea lungi şi a le tăia în timp ce scrieţi - punând o idee în script şi lăsând
alta pentru insert. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să reduceţi banda la
un minimum deformat. Din contră, este foarte important să nu întrerupeţi
vorbitorii în mijlocul ideilor. Inserturile trebuie să exprime idei complete,
T i t l u 2 | 609
nu fragmente trunchiate. Din acest motiv, inserturile utilizate într-un post

de radio naţional sunt mai lungi decât cele ale unui post comercial. Dar
lungimea nu este atât de importantă pe cât conţinutul. Unele vor fi lungi,
altele scurte. Asiguraţi-vă doar că inserturile se potrivesc cu scriptul,
astfel încât împreună să dea o ştire completă şi captivantă.
Este mai bine să utilizăm inserturi sonore când:
- Interviul înregistrat exprimă mai mult opinie decât fapte concrete.

Jurnaliştii pot transmite faptele de obicei mai bine decât persoana
intervievată. Dar nu pot surprinde savoarea vorbelor cuiva oferind
o opinie sau o observaţie umoristică într-o situaţie, mai bine decât
acela însuşi. Cea mai mare parte a discursului funcţionarului
Primăriei, de exemplu, este factuală.
- Există altceva în segmentul de interviu care dă autoritate sau

interes suplimentar tăieturii. Sirene în fundal sau zgomotul unei
zone în construcţie sunt asemenea exemple. În interviul
funcţionarului nu există nimic de acest gen. Dacă l-aţi fi intervievat
pe stradă, cu sunetele apei ţâşnind din pavaj, aceasta ar fi fost
altceva - şi insertul ar fi fost unul bun.
- Segmentul de interviu reprezintă drama umană. Banda unui

interviu cu un pompier gâfâind, care tocmai a salvat un copil dintr-o
clădire în flăcări are mai mult impact decât un script care îi
parafrazează cuvintele. Nu este multă dramă într-o ştire despre
conductele de apă. <Sugestie: încercaţi să mergeţi înapoi în
bulevardul Carol când traficul este sugrumat pe o lungă porţiune şi
intervievaţi şoferii blocaţi în aglomeraţie. Poate nu veţi reuşi să
folosiţi toate interviurile într-un buletin, dar veţi reuşi să
"dramatizaţi" ştirea>.
Să revenim totuşi la citatul funcţionarului Primăriei. Este marginal şi

poate fi folosit într-o zi când nu se întâmplă mare lucru. Iată cum ar
putea arăta o ştire, transpusă într-o formă care să ilustreze conceptul de
integrare a insertului sonor:
PREZENTATOR: Alte dureri de cap pentru conducătorii auto din

Bucureşti… Un funcţionar al Primăriei Capitalei spune că bulevardul
Carol va fi întors pe dos în a doua jumătate a lunii şi în luna viitoare,
pentru repararea unei conducte de apă. El regretă faptul că va încurca

traficul, dar spune că nu are de ales.
FUNCŢIONARUL: Această conductă pierde zeci de mii de litri pe zi,

şi unde nu pierde, ştrangularea internă a compromis fluxul apei într-atât
încât încercăm să împingem fluxul unui rezervor principal printr-o
conductă cu diametrul intern al unui furtun de grădină.
PREZENTATOR: Funcţionarul spune că bulevardul Carol va fi

îngustat la numai două benzi din 15 iunie până la 1 august.
Observaţi că, după vocea înregistrată a funcţionarului, el este din

nou identificat. Amintiţi-vă, este vorba despre radio. Oamenii nu pot
reveni în ştire pentru a verifica identitatea vorbitorului, şi, dată fiind
natura ascultării, ei pot să nu fi prins această identificare când a fost
făcută prima dată. Observaţi de asemenea că am avut grijă să nu
repetăm în script ceea ce a spus funcţionarul, sau să nu scriem textul
astfel încât funcţionarul să repete informaţia din script.
Inserturile nu trebuie să fie cutremurătoare pentru a fi eficiente.

Orice oferă comentariu, un plus de claritate, sau un unghi interesant
merită folosit. Aşa cum am spus, inserturile sunt în special eficiente când
conţin sunetele evenimentului. Jurnaliştii radio exploatează inserturile la
maximum atunci când lasă sunetul - sunetul singur, cunoscut şi ca sunet
brut - şi vocile să spună ştirea. Sunetul brut şi inserturile de voce fac
situaţia reală şi actuală - iar acest lucru reprezintă cheia oricărei ştiri
bune de radio.
Încă o sugestie referitoare la înregistrările folosite: nu începeţi şi nu

sfârşiţi ştirea cu un insert. A începe cu un insert înseamnă de obicei doar
a o lua pe scurtătură. Există aproape întotdeauna o cale mai bună.
Începeţi cu propria voce şi mutaţi insertul ceva mai jos în material. A
termina o ştire cu un insert este de asemenea o abordare defectuoasă.
În scriitura pentru tipar, în special cea de revistă, un citat în final poate fi
concluzia perfectă. El poate rezuma întreaga idee a materialului într-un
mod foarte succint. Dar această tehnică nu funcţionează la fel de bine în
radio. Motivul este că, tipărite, citatele dau mai multă credibilitate decât
reporterul; reporterul este practic invizibil. În radio se pune problema
apropierii; reporterul are vocea cea mai credibilă din ştire. Deci chiar
dacă insertul este însumarea perfectă pentru material, ar trebui să mai
T i t l u 2 | 611
spuneţi ceva după el. Sau, în unele cazuri rare, puteţi utiliza citatul
perfect, dar parafrazat. "Aşa cum a spus X..." poate fi un final mai
puternic pentru o ştire, decât un insert cu X spunând acelaşi lucru.
LPSC-23. Activitatea editorului de știri radio

1. Tema lucrării:
Activitatea editorului de știri radio
Tema își propune să explice cum se desfășoară activitatea unui

editor de știri în cadrul redacției și care sunt relațiile dintre acesta și
reporteri.
a. Explicarea rolului editorului în cadrul unei redacții
b. Descrierea procesului de alocare a subiectelor
c. Explicarea activității de editare
Studenții trebuie să înțeleagă și să cunoască modul cum un editor

își coordonează reporterii, cum alege subiectele pentru știri și cum ia
decizii referitoare la forma și conținutul acestora.
Se vor face simulări ale muncii de alocare de subiecte și editare,

având ca suport materialele realizate de studenți anterior.
Rolul editorului
Toată lumea are nevoie de un editor. Reporterii buni doresc un

editor bun; ei știu că editorii buni sunt aliații reporterilor. Editorii buni îi vor
ajuta să-și concentreze știrea, îi vor proteja împotriva greșelilor stupide, îi
vor salva de încurcăturile gramaticale și îi vor ajuta să-și spună povestea
în modul cel mai eficient.
T i t l u 2 | 613
Editorii au responsabilitatea finală față de orice conținut ajunge să

fie difuzat. Sarcina lor este să se asigure că sunt acoperite subiectele
corecte, că acestea sunt tratate corespunzător și că sunt difuzate într-un
mod responsabil și cu acuratețe. Cu alte cuvinte, ei dau sarcinile,
supervizează acoperirea și ghidează subiectele către producție.
Editorii joacă mereu două roluri diferite simultan: ca surogat de

ascultători, ei pun ”întrebările stupide” și se asigură că subiectele sunt
ușor de înțeles de la prima auzire; ca supervizori ai reporterului, ei pun
”întrebările istețe”, asigurându-se că știrile sunt complete, clare și
corecte.
Editorii și reporterii au instincte diferite. Reporterii accentuează

urmărirea subiectului – dezvoltarea surselor, telefoanele, interviurile
dificile, supravegherile lungi. Pe de altă parte, editorii sunt mai interesați
de ansamblul ideii subiectului și de detaliile modului cum va suna știrea
finită la difuzare. Acest lucru nu înseamnă că reporterii și editorii nu
vorbesc niciodată între ei în timpul unei misiuni; dimpotrivă, ei lucrează
împreună pe tot parcursul realizării știrii. Dar în cea mai mare parte,
editorii se concentrează pe început și sfârșit – alocarea subiectului și
producția.
Alocarea subiectelor
În rolul lor de alocare a subiectelor, editorii vor primi zeci de

comunicate de presă în fiecare zi. De asemenea vor ști de multe alte
evenimente importante care au loc. Și nu vor avea la dispoziție suficienți
oameni pentru a acoperi totul – sau suficient timp de emisie pentru toate
subiectele. Deci prima responsabilitate a editorului este să utilizeze
eficient puținele resurse.
Acest lucru îl fac prin cea ce se numește judecarea știrilor – o

decizie legată de care subiecte trebuie să fie acoperite și care pot fi
trecute cu vederea; care trebuie să fie difuzate acum și care pot fi
amânate; dacă să acopere un eveniment sau să dedice resursele unei
investigații aprofundate.
O judecare bună a știrilor este dificil de învățat. Mare parte din ea

vine din experiență – a învăța ce a funcționat și ce nu din deciziile bune
sau rele pe care le-ai luat și ascultarea celorlalți, după cum își justifică
editorii mai vechi deciziile. O judecată bună a știrilor necesită răspunsuri

la întrebări ca acestea: Ce este nou la acest subiect? Ce-l face
interesant? Voi învăța ceva din el? Care sunt întrebările rămase fără
răspuns? Există vreun mod de a acoperi subiectul care merge dincolo de
ceea ce este evident?
Pentru a fi capabili să răspundă la acest fel de întrebări editorul

trebuie să cunoască foarte bine lumea din jurul său, să fie la curent cu
evenimentele și înaintea evenimentelor care vor veni. Nu există un
singur mod de a face acest lucru. Dar există câteva trucuri ale meseriei:
 Citesc pe cât de mult pot. Subiectele serioase nu vin de obicei

singure, iar când vin trebuie să fie capabili să le recunoască ei ca
atare. Agendele, comunicatele de presă și alte texte de relații
publice anunță despre evenimente, dar editorii sunt cei care decid
dacă să transforme aceste evenimente în știri.
 Își ascultă reporterii. Pentru că petrec mai mult timp în contact

direct cu publicul, reporterii pot veni cu multe idei bune. De
asemenea pot fi surse bune pentru a-i ajuta pe editori să se
concentreze asupra propriilor idei.
 Urmăresc agențiile de presă și agendele lor. Agențiile sunt un

instrument excelent de planificare pe termen scurt și lung.
Informațiile pe termen scurt vin de obicei în forma anunțurilor sau
agendelor. Agențiile vor trimite un anunț când află despre o
conferință de presă importantă, de exemplu. Agendele lor listează
evenimentele pentru ziua următoare (sau săptămâna, sau luna
următoare). Uneori organizațiile locale își publică propriile
calendare de evenimente și vor fi bucuroase să se afle pe lista de
mail a editorilor.
 Stabilesc un dosar pentru viitor. Informațiile pe termen lung de

la agenții sau din ziare și reviste vin de obicei îngropate într-un
articol. De exemplu, un articol despre arestarea unui bancher
poate include un rând în care se spune că procesul său a fost
programat pentru o anumită dată. Editorii trebuie să extragă ideea
și să o treacă în dosar.
T i t l u 2 | 615
 Au încredere în instinctele proprii. Înainte de a fi jurnalist,

editorul este și el om. Dacă este derutat de motivul pentru care
primarul a spus ce a spus, există o mare șansă ca și alți oameni să
fie derutați. Poate că este nevoie de o explicație.
După ce hotărăște că un anumit subiect trebuie acoperit, următorul

pas este de a decide care este cel mai bun mod de acoperire: ar trebui
să fie un material de reporter, un interviu sau chiar un comentariu? Sunt
amănunte de logistică necesar de a fi luate în considerare: editorii
trebuie să lucreze cu resurse de timp și personal reduse. Dar sunt și
probleme editoriale de rezolvat: Unele subiecte sunt prea complexe
pentru un simplu interviu, alte vor fi mai grăitoare ca interviu decât ca
știre. Editorul este cel care trebuie să decidă.
Prima și cea mai importantă regulă în alocarea subiectelor este ca

editorul să fie cât mai explicit posibil. Un eveniment sau idee poate fi
baza pentru o știre, dar nu este știrea în sine. ”Du-te diseară la
ședința de la școală” nu este o însărcinare corectă. Editorul ar trebui să
spună în schimb: ”Am nevoie să fii diseară la ședința de la școală. Vor
discuta despre cum să reducă bugetul. Am anunțat deja de ce au nevoie
să facă asta, dar n-am spus suficient despre interesele contrare –
îngrijitori vs. profesori vs. administratori și așa mai departe... Vor
demonstra mulți profesori astă seară și am auzit că sindicatul îngrijitorilor
va ieși și el, deci, vom putea obține un sunet bun. Întreabă-i de ce cred ei
că bugetul lor n-ar trebui redus, desigur. Dar întreabă-i și bugetul cui ar
trebui redus. Apoi du-te cu răspunsurile lor la cei care ar putea fi afectați.
Încearcă să vorbești cu cineva din adminitrația centrală, să afli de ce
posturile lor nu sunt în pericol. Dacă nu găsești pe nimeni acolo să
vorbească întreabă membrii consiliului despre asta. Ți se pare o metodă
bună? Hai să înregistrăm pentru vreo patru minute”.
În acest exemplu editorul a dat detalii despre ceea ce urmează să

se întâmple, a explicat abordarea pe care reporterul ar trebui să o ia în
considerare, a dat unele idei despre cum ar trebui reporterul să lucreze
și a deschis ușa dialogului cu acesta pentru o revedere ulterioară și un
alt focus al știrii.
Indiferent care ar fi nivelul de experiență al reporterului, la sfârșitul

discuției amândoi trebuie să știe clar ce urmează să fie făcut – ce trebuie
să caute reporterul, ce întrebări vor fi puse și ce întrebări vor primi

răspuns.
În cele mai multe cazuri timpul nu permite un contact susținut între

reporteri și editor – și mulți reporteri nici nu-l doresc sau n-au nevoie de
el. Ei apreciază ideile din momentul alocării subiectului, dar mai departe
doresc să fie lăsați în pace. Vor fi totuși momente când povestea se
schimbă, sau când reporterul află ceva care face abordarea inițială
inoportună. În astfel de momente o discuție editor – reporter poate
menține subiectul pe linia de plutire.
Totuși un contact minim este necesar după ce reporterul s-a întors

de pe teren și înainte ca el să înceapă să scrie sau să-și producă
materialele. Este momentul când editorul cizelează subiectul. El cere un
sinopsis într-o frază sau două. Acestea îi vor ajuta pe amândoi să se
concentreze asupra ideii care este posibil de abordat.
După ce reporterii termină de scris și înainte să-și înregistreze

vocile, editorul face o cronometrare. Ceea ce contează nu este cum
arată textele pe hârtie, ci cum sună; nu câte pagini sunt, ci cât timp
ocupă. Aici abilitățile editorului sunt supuse celui mai greu test. Ca ultimă
persoană care aude materialul înainte de a fi difuzat, editorul trebuie să
se asigure că acesta are sens, este complet, se încadrează în timp și nu
conține greșeli. Dar un editor bun va face mai mult: el va colabora de
asemenea cu reporterul pentru ca materialul să fie spus în cel mai
eficient mod posibil.
Diferiți editori au diferite abordări, dar editorii buni au nevoie să

opreze la câteva niveluri diferite simultan în timpul editării. Ei trebuie să
fie atenți la problemele mari ca acuratețea și conținutul, dar în același
timp au de-a face și cu amănunte stresante ca gramatica și producția.
Ca surogate de ascultători ei trebuie să fie siguri că oamenii obișnuiți vor
înțelege știrea din primul moment în care o aud și că nu au mai rămas
întrebări fără răspuns. Ca reprezentanți ai postului lor de radio ei trebuie
să se asigure că materialul îndeplinește cele mai înalte standarde
jurnalistice. Este un echilibru instabil: editorii trebuie să știe destul despre
subiectul materialului pe care îl editează pentru a putea depista erorile,
dar nu atât de mult încât să nu-și dea seama când un ascultător obișnuit
nu i-ar înțelege complexitățile. Această muncă presupune:
T i t l u 2 | 617
 Ascultarea conținutului. Are sens știrea? A rămas ceva important

nespus? Este interesantă? Sunt fapte care trebuie verificate? A fost
leadul corect, sau a fost exagerat? Par să sublinieze faptele mai
mult decât a spus de fapt reporterul?
 Ascultarea echilibrului și a obiectivității. A fost știrea

dezechilibrată într-un sens sau în altul? Și-au spus toate părțile
părerea? Au fost folosite fără justificare cuvinte încărcate ca „a
pretinde” sau „a susține”, de exemplu, în loc de „a spune”? De
unde știe? Editorul trebuie să fie sigur că datele reporterului se
bazează pe informații de încredere – din surse de încredere
(atenție la plural!), texte de încredere etc.
 Ascultarea structurii. Curge știrea logic? Poate fi înțeleasă de la

prima ascultare? Se potrivește intro-ul? Există părți în text care să
repete intro-ul?
 Ascultarea ritmului. Este textul alert sau fragmentat? Unde se

fragmentează și ce poate fi făcut pentru a-l lega? A fost tot
interesant sau mintea zboară pe parcursul lui? Poate că acele părți
au nevoie de periaje. Banda a fost utilizată bine? A ajutat textul să
curgă sau doar l-a repetat?
 Ascultarea gramaticii. Editorul trebuie să se asigure că nu se

difuzează greșeli de gramatică sau sunt folosite eronat anumite
cuvinte. Asemenea greșeli pot distruge un material, pentru că
ascultătorii care le aud nu vor mai avea încredere în reporter.
 Ascultarea timpului. Prea lung? Unde trebuie întrerupt? Prea

scurt? Ar trebui ceva adugat? Cum?
Nu este ușor pentru editor să facă toate aceste lucruri în același

timp. Dar este necesar. Este nevoie de un antrenament foarte atent de
ascultare. De fapt, primele trei reguli ale editării sunt: concentrare,
concentrare, concentrare.
Există diferite tehnici pentru realizarea editării, dar cele mai

obișnuite sunt:
1. cronometrarea
2. luarea de notițe – reporterul nu trebuie întrerupt
3. feedback-ul inițial
4. feedback-ul detaliat – după comentariile inițiale editorul pune întrebări

de la începutul spre sfârșitul materialului. Acest lucru are două avantaje:
păstrează natura liniară a știrii și combină lucrurile importante și mai
puțin importante
5. ascultarea explicațiilor reporterului
6. a) dacă este timp editorul trece prin tot materialul, din nou
b) dacă timpul este scurt trebuie să selecteze ce se poate repara.
Un editor trebuie să aprobe conținutul a tot ceea ce se difuzează,

deci, în adevăratul sens al cuvântului, dacă apare vreo dispută, editorul
decide. Dar ca persoană de decizie el ar trebui să facă tot ceea ce poate
pentru a evita situațiile în care trebuie să se impună. De obicei, dacă își
explică obiecțiile cu grijă și ascultă ce are reporterul de spus, el poate
lucra în colaborare, pentru o soluție acceptabilă de către amândoi.
Există ocazii – apărute, de obicei, din cauza termenelor strânse –

când pur și simplu nu este timp pentru o discuție lungă sau nici măcar
pentru una scurtă. Desigur, în acele cazuri editorul nu discută;
acționează. Dar dacă abordarea generală de editare este una
colaborativă, elaborată, orientată spre discuție, editorul va căpăta
respectul reporterilor pe care îi editează. Ei vor înțelege circumstanțele și
vor avea încredere în el fără să mai pună întrebări.
T i t l u 2 | 619

LPSC-24. Pregătirea și realizarea unui interviu radio
1. Tema lucrării:
Pregătirea și realizarea unui interviu radio
Tema își propune familiarizarea studenților cu lucrul cu oamenii,

explicarea modurilor de compunere a întrebărilor pentru un interviu și
realizarea acestuia.

a. Identificarea tipurilor de interviu folosite în materialele pentru radio
b. Descrierea etapelor de realizare a unui interviu
c. Explicarea posibilităților de folosire a unui interviu în emisie
Echipamente de înregistrare în afara studioului (reportofoane),

computere legate în rețea cu program de montaj, pupitru de mixaj.
Studenții trebuie să cunoască tipurile de interviu care pot fi folosite în

emisdiunile radio și să fie capabili să construiască un interviu radio gata
de difuzat.
Studenții vor trebui să realizeze câte un interviu, de tipul ales, pe teme și

cu interlocutori hotărâți împreună cu profesorul coordonator.
Definire
Interviul este genul ce constituie fundamentul jurnalismului audio.

Succesiune de întrebări şi răspunsuri într-o întrevedere solicitată de
ziarist, el reprezintă o conversaţie mediatizată. Scopul interviului este de
a oferi, prin intermediul cuvintelor unui interlocutor, fapte, motive sau
opinii despre o anumită temă, astfel încât ascultătorul să poată trage o
concluzie asupra corectitudinii spuselor acestuia. Se evită astfel riscurile

de denaturare, inerente în cazul transmiterii informaţiei prin intermediarul
care este jurnalistul.
Un interviu pentru radio poate fi uşor confundat cu o conversaţie

spontană. După editare, el seamănă deseori cu aşa ceva. Cu toate
acestea, interviurile bune sunt evenimente studiate, calculate, care -
când reuşesc - dau impresia unei conversaţii. Datorită capacităţii
radioului de a pătrunde în casă şi, printre altele, a distra, interviurile
difuzate conţin un aspect de divertisment care nu se găseşte de obicei în
interviurile din presa scrisă. Desigur, interviurile radio sunt realizate tot
pentru a extrage informaţie sau a explora idei şi personalităţi, dar, în
acelaşi timp, ele păstrează o funcţie de divertisment prin gradul mare de
participare a audienţei: ascultătorii pot simţi cum este construită
tensiunea, pot să râdă în momentele sau la comentariile amuzante, pot
simţi disconfort când interlocutorul bâjbâie după un răspuns. De aceea
acest gen poartă o încărcătură emoţională pe care interviul de ziar nu o
poate transmite. Presa scrisă prezintă o mare cantitate de detalii, dar
radioul permite ascultătorilor să se simtă ei înşişi implicaţi.
În radio, o voce nouă pe unde înseamnă un element sonor nou,

mai multă culoare îmbunătăţind calitatea unei emisiuni. În plus, contactul
direct dintre cel care transmite informaţia şi cel care o primeşte permite
să se respecte mai fidel ideile şi tonul ales de cel care este, de fapt,
sursa informaţiei.
Astfel, interviul este genul jurnalistic cel mai utilizat, atât ca

modalitate de colectare a informaţiei, cât şi ca element de sine-stătător
în conţinutul unei emisiuni. Acesta este şi unul din motivele pentru care
există atât de multe tipuri de interviu, diferite în funcţie de modul lor de
realizare, de conţinutul sau de scopul lor, de circumstanţele realizării lor.
Tipuri de interviu
Bibliografia de specialitate clasifică interviurile în mai multe

categorii, având în vedere criterii diferite.
Astfel, din punctul de vedere al modului de realizare se pot deosebi

două tipuri de interviu:
T i t l u 2 | 621
1. Interviul instantaneu, folosit mai ales ca ilustraţie audio în

buletinele de ştiri, pentru că adaugă credibilitate prin introducerea
surselor în comunicare directă cu ascultătorii;
2. Interviul pregătit, care serveşte în general pentru obţinerea de

informaţii, opinii, explicaţii, etc. şi poate fi folosit atât ca bază pentru
realizarea altor tipuri de emisiuni (reportaje, jurnale de actualităţi,
anchete, emisiuni magazin), cât şi ca material de sine-stătător.
În funcţie de circumstanţele realizării, pot fi:
1. Interviuri prin întâlnire directă, reporterul şi interlocutorul aflându-

se faţă-n faţă, într-un loc ales de comun acord dinainte (în cazul unui
interviu pregătit) sau la locul evenimentului (în cazul întâlnirilor
neprevăzute).
2. Interviuri la faţa locului, realizate în timpul producerii

evenimentului sau imediat după eveniment şi difuzate imediat după
anunţarea evenimentului. În acest caz interlocutorii sunt de multe ori
martorii oculari, oameni de pe stradă care nu au mai avut de-a face cu
un reporter. De aceea aveţi nevoie de mai mult tact şi mai multă grijă în
formularea întrebărilor pentru obţinerea unor informaţii corecte şi clare,
nedeformate de emoţia sau nervozitatea interlocutorului.
3. Interviuri la o conferinţă de presă. Dacă doriţi să realizaţi un

interviu cu un purtător de cuvânt la o conferinţă de presă, este mai bine
să-l realizaţi separat, la sfârşitul întâlnirii. De cele mai multe ori, ritmul
cuiva care vorbeşte la o conferinţă se presă este lent şi poate fi iritant
pentru radio. Totuşi, în unele cazuri, cuvintele înregistrate în prima
variantă a rostirii lor fac ştirea mai interesantă.
4. Interviuri în direct. Inserturile de interviuri live dau senzaţia de

participare directă a ascultătorului la emisiune, dar au dezavantajul că
puteţi pierde un anumit control asupra situaţiei.
5. Interviuri prin telefon.
După conţinut, interviurile se încadrează în trei mari categorii:

informative, interpretative şi afective, care la rândul lor pot fi împărţite în
alte subdiviziuni, astfel:
Interviul informativ este cel care prezintă informaţia în forma

răspunsurilor directe, o mărturie a persoanei care aduce ştirea, care
trăieşte sau a trăit evenimentul - ministrul care a propus un proiect de
lege, poliţistul care a prins criminalul, fotbalistul care a înscris golul
câştigător. Este tipul de interviu cel mai obişnuit şi poate constitui
material factual pentru ştiri sau poate fi procesat pentru a deveni un
material de sine-stătător. Ordinea întrebărilor este importantă pentru ca
detaliile să fie clare. O discuţie preliminară este utilă, pentru a puncta
informaţia necesară şi pentru a da timp interlocutorului să-şi amintească
sau să consulte unele date. Temele pentru acest tip de interviu includ:
activitatea din jurul unei operaţiuni militare, deciziile luate la o intâlnire a
sindicatelor, propunerile dintr-un nou plan de dezvoltare a oraşului.
Programele de ştiri se bazează mult pe interviurile înregistrate

pentru a umple timpul alocat, fiindcă relatările incidentelor, făcute de
martori oculari, sunt mult mai credibile decât povestirea lor directă de
către prezentator. Dacă există o ierarhie a credibilităţii în ştirile difuzate,
ea ar fi: (1) un insert dintr-un interviu cu un participant sau un martor
ocular, (2) o prezentare a reporterului de la locul evenimentului, (3) o
prezentare din studio a unui reporter care a adunat informaţia sau a
vorbit cu martorii oculari şi (4) prezentatorul citind ştirea.
Fiindcă reporterii sunt rareori capabili să se afle pe scena unui

eveniment, interviurile ajută la reconstruirea evenimentului. Este destul
de obişnuit pentru un reporter să ajungă la locul evenimentului şi să
încerce să-i intervieveze pe martorii oculari sau pe oamenii implicaţi în
incident.
Posturile de radio încearcă de asemenea să obţină interviuri doar

pentru schimbarea sunetului în program. Un jurnal de 30 de minute ar fi
îngrozitor de monoton dacă nu ar exista şi alt sunet în afara vocii
prezentatorului citind ştirile. Interviurile difuzate au valoare de producţie,
indiferent dacă au sau nu valoare de ştire. Acest aspect al căutării de
schimbări sonore a reprezentat la un moment dat tema criticilor ştirilor
radio. Criticii au acuzat producătorii şi reporterii că tratează evenimentele
indiferent dacă sunt sau nu ştiri bune şi dacă merită sau nu să fie tratate.
Tot în această categorie informativă se înscrie interviul-descriere,

care este de asemenea o mărturie, dar nu din partea actorului însuşi, ci
T i t l u 2 | 623
din partea celui care asistă sau a asistat la eveniment şi care transmite
ştirea - un alt jurnalist, un observator, un simplu martor (un şofer corect
care a văzut un accident, un corespondent de război întors de pe front, o
gospodină care a văzut un vecin urcând într-un OZN).
Interviul interpretativ este cel în care reporterul furnizează faptele şi

cere interlocutorului să le comenteze sau să le explice. Scopul este de a
expune raţionamentul acestuia şi de a permite ascultătorului să judece
prin prisma valorilor sau priorităţilor sale. Exemple, în acest caz, pot fi
politica economică anunţată a guvernului, motivele pentru care consiliul
local a ales o anumită rută pentru un nou drum, sau punctul de vedere al
clerului cu privire la amendarea legii divorţului. Ideea esenţială este că
nu cautăm să oferim fapte în cadrul temei alese, acestea fiind în general
cunoscute; mai degrabă investigăm reacţia interlocutorului la aceste
fapte. Discuţia preliminară este mai scurtă, subliniind doar scopul
interviului şi limitele subiectului pe care îl avem în vedere. Deoarece
conţinutul se bazează pe reacţii, întrebările nu trebuie în nici un caz
repetate în detaliu, anterior înregistrării.
În această categorie intră trei tipuri de interviu:
a) interviul de analiză este interviul în care interlocutorul

încadrează evenimentul sau situaţia într-un context precis, într-o
perspectivă dată, şi răspunde la întrebarea-cheie "De ce?". În acest caz
apelăm la un expert în domeniul dat şi îi cerem să explice ascultătorilor
contextul şi sensul unui element al evenimentului;
b) interviul de comentariu se bazează pe întrebarea "care este

părerea dumneavoastră despre...?", în încercarea de a afla opinia celui
care interpretează situaţia, care trage concluzii, întrevede consecinţele
evenimentului; interlocutorul este şi în acest caz un specialist;
c) interviul de opinie poate fi numit şi interviu de controversă. Este

cazul politicianului care dă explicaţii sau care răspunde adversarului; al
omului de ştiinţă care susţine sau respinge o teorie, al omului de pe
stradă consultat cu privire la o situaţie care îl afectează. Scopul este de a
afla ce gândesc cei în cauză referitor la subiect.
Interviul afectiv are scopul de a oferi o viziune generală asupra

interlocutorului, astfel încât ascultătorul să înţeleagă mai bine situaţia în
care este implicat intervievatul, în termeni umani. Exemple specifice sunt

sentimentele rudelor minerilor îngropaţi într-un accident, euforia
momentului în care un atlet sau un actor de succes atinge apogeul
carierei, sau furia resimţită de oamenii implicaţi într-un conflict de muncă.
Puterea sentimentului prezent este mai importantă decât

raţionalitatea, deci trebuie să ne aflăm la nivelul maxim de sensibilitate
pentru a realiza un astfel de material. Vom fi aplaudaţi dacă am pus
întrebarea corectă la momentul potrivit pentru a scoate la iveală un
subiect de interes public, chiar şi când evenimentul este tragic. Dar vom
fi şi uşor de criticat şi condamnat dacă suntem prea incisivi cu durerea
persoanelor intervievate, cu sentimentele personale. De aceea felul în
care sunt puse întrebările este la fel de important ca şi conţinutul lor.
O altă dificultate căreia trebuie să-i facem faţă este necesitatea de

a rămâne observatori imparţiali, fără a părea indiferenţi. Durata
conversaţiei preliminare diferă considerabil în funcţie de circumstanţe; ea
poate fi un proces îndelungat, dar există un moment propice pentru a
începe înregistrarea şi este important să fiţi atenţi să nu pierdeţi acest
moment. O asemenea situaţie nu lasă posibilitatea de reluare.
Interviul de personalitate, în acest context, înseamnă întâlnirea cu

un individ remarcabil sau celebru, în măsură să-şi facă bilanţul carierei, o
vedetă a lumii artistice sau un sportiv devenit stea, care îşi povesteşte
drumul în viaţă.
Unele interviuri nu au însă ca obiectiv decât să atragă atenţia

publicului asupra unui fapt excepţional, asupra unei realizări originale, a
unui succes de senzaţie. În asemenea cazuri jurnaliştii sunt chemaţi să
joace un rol de promovare a acestor fapte, realizări, succese, mai ales
când sunt implicaţi banii publici, prin finanţare directă sau prin subvenţii.
La toate aceste tipuri se mai pot adauga două: interviul de

profunzime înregistrat şi interviul de profunzime în direct.
Interviul de profunzime înregistrat este foarte asemănător cu

interviul informativ, cu excepţia echipamentului de înregistrare. Acest tip
de interviu este de obicei mai bun când este realizat pe o perioadă de
câteva zile sau chiar săptămâni. În acest caz, el ne dă timp să ascultăm
banda înainte de fiecare etapă a înregistării, să verificăm faptele şi să
T i t l u 2 | 625
putem confrunta mai târziu interlocutorul cu deformările, minciunile sau

schimbările sale de poziţie.
Interviul de profunzime înregistrat este mult mai sigur decât

interviul în direct. Atât reporterul cât şi intervievatul sunt mai relaxaţi
fiindcă nu trebuie să-şi facă griji din cauza erorilor, a pauzelor lungi, a
cronometrării stricte sau a ritmului. Toate aceste elemente pot fi aranjate
la editare. Interviul înregistrat este structurat şi construit în cabina de
montaj. Procesul de editare este desemnat să dea formă şi să adauge
continuitate unui interviu care s-a învârtit în jurul unui subiect sau a atins
aceeaşi temă de câteva ori. Ritmul va fi îmbunătăţit prin editare şi
materialul va fi tăiat pentru a se potrivi în timpul alocat.
Interviul de profunzime în direct. Intervievarea în direct este

obositoare, riscantă şi intensă. De asemenea este plină de recompense
şi amuzantă când iese bine, când reporterul şi intervievatul uită de
tehnologie şi poartă o adevărată conversaţie.
Aspectul prestaţiei este prezent constant în interviurile în direct. Nu

trebuie să uităm niciodată că suntem în emisie ("la microfon"), sau că am
putea pierde controlul interviului şi astfel irosi timp important. Un interviu
în direct este o prestaţie artistică şi oamenii care realizează acest lucru
bine pot deveni staruri.
Aceste categorii de interviu pot apărea împreună în pregătirea unui

material pentru un reportaj, un documentar sau o anchetă. Mai întâi
faptele, informaţia de background, sau ordinea evenimentelor; apoi
interpretarea, semnificaţia sau implicaţiile faptelor; în sfârşit, efectul lor
asupra oamenilor, o reacţie personală la temă. Interviul documentar cu
un politician pensionat, de pildă, va cere timp, dar ar trebui să fie la fel de
captivant pentru jurnalist ca şi pentru ascultător. Procesul amintirii istoriei
poate surprinde, poate arunca o nouă lumină asupra evenimentelor şi
oamenilor şi poate revela caracterul persoanei.
Fiecare interviu este diferit, dar două principii rămân fundamentale

pentru reporter: să asculte atent şi să întrebe mereu "de ce?".
Etapele realizării interviului
Alegerea temei şi interlocutorului

Nu orice temă poate fi tratată printr-un interviu. Acesta poate

răspunde unei problematici la zi sau poate urmări un obiectiv de durată,
poate căuta o explicaţie sau o motivaţie, poate urmări evoluţia unui
personaj. Dar indiferent de scop, interviul presupune găsirea unui
interlocutor care să deţină informaţia corectă şi să fie dispus să o
divulge.
Trebuie să ştiţi mai întâi ce vreţi să aflaţi şi apoi să determinaţi de

la cine. Este esenţial să fiţi bine pregătiţi, ceea ce înseamnă muncă de
cercetare în tot intervalul pe care îl aveţi la dispoziţie, astfel încât să ştiţi
de unde să luaţi informaţia necesară cât mai repede.
Pentru alegerea interlocutorilor, reporterul are la îndemână câteva

criterii de ghidare:
 celebritatea, personalitatea individului
 autoritatea informaţiei deţinute
 realizările deosebite
 implicarea într-un eveniment inedit
 simţul umorului sau capacitatea de a crea atmosferă
Totuşi, interlocutorul poate fi oricine: martor, expert, analist, vedetă,

funcţionar public, omul de pe stradă implicat în eveniment. Important
este să-l cunoaşteţi, să aveţi idee despre stilul său de a vorbi, pentru a-l
putea ajuta dacă este timid, a-l face să spună ceea ce vrea să ascundă,
a-l scoate din dificultate când se opreşte şi nu-şi găseşte cuvintele, sau
pentru a extrage cea mai bună parte a informaţiei.
Documentarea
Trebuie să studiaţi totul în legătură cu personajul pe care-l veţi

intervieva, pentru că numai astfel vă puteţi formula corect întrebările.
Înainte de a merge la interviu, trebuie să deţineţi mereu următoarele
informaţii: numele întreg al interlocutorului, activitatea sa, titlul său oficial.
Siguranţa asupra numelor, datelor, actorilor sau faptelor utilizate în

întrebări este crucială. Este jenant pentru persoana intervievată să
T i t l u 2 | 627
corecteze chiar şi o eroare factuală măruntă într-o întrebare, acest lucru

însemnând pierderea controlului de către reporter. De exemplu:
Reporter: De ce aţi început să introduceţi acest sistem abia acum trei

ani?
Interlocutor: De fapt, a fost acum cinci ani...
Sau:
Reporter: Ca preşedinte al acestei bănci, cum vedeţi viitorul ei?
Interlocutor: Ştiţi, eu sunt doar directorul administrativ.
Aceste erori nu contează pentru substanţa întrebării, dar o lipsă a

cunoştinţelor de bază vă subminează credibilitatea în ochii
interlocutorului, şi mai important, în cei ai ascultătorilor.
Există o relaţie directă între cât de multe ştie reporterul înainte de

interviu şi cât va afla în timpul acestuia. Un reporter care nu ştie ce
politică face politicianul cu care discută, care n-a auzit de cărţile scrise
de autorul pe care îl intervievează, nu se găseşte în poziţia de a
persuada persoana respectivă pentru a-i da alte informaţii.
Astfel, e bine să cunoaşteţi dinainte:
 contextul istoric al temei, de la evenimentele anterioare importante

la situaţia actuală;
 argumentele aduse în mod obişnuit atât pentru, cât şi împotriva

unor aspecte ale temei;
 subtilităţile temei; trebuie să fiţi atenţi să nu simplificaţi în exces

lucrurile, în încercarea de a face subiectul mai uşor de înţeles;
 liderii sau avocaţii temei, precum şi oponenţii ei.
Înainte de a începe, hotărâţi ce căutaţi. Învăţaţi întâmplarea pe

dinafară. Verificaţi ziarele şi materialele de agenţie recente; dacă postul
unde lucraţi a realizat un material pe acelaşi subiect, luaţi banda şi
ascultaţi-o. Dacă sunt aspecte pe care nu le înţelegeţi (de exemplu, ce
este un titlu de credit? Xerofagia? Asociaţia Athaeneum?), consultaţi un
dicţionar sau întrebaţi un specialist.
Mai presus de toate, hotărâţi ce vreţi să evidenţiaţi prin interviu.

Care este întrebarea la care vreţi să fiţi siguri că veţi căpăta un răspuns
înregistrat? Apoi faceţi o listă cu lucrurile despre care doriţi să întrebaţi,
gândiţi-vă la câteva întrebări pe care intenţionaţi să le puneţi, şi repetaţi-
le cu dumneavoastră înşivă, dacă este posibil, cu voce tare.
Întrebările scrise în redacţie sau un întreg meniu de întrebări pot

sta în calea auzirii răspunsurilor şi urmăririi lor. Este de preferat să vă
notaţi mai degrabă idei decât întrebări, fiindcă întrebările pot deveni
uneori un indiciu prea restrâns.
Pe scurt, condiţiile pe care trebuie să le îndepliniţi înainte de a

porni la realizarea interviului sunt:
1. Să obţineţi suficientă informaţie asupra subiectului şi

interlocutorului astfel încât să puteţi deţine controlul interviului;
2. Să cunoaşteţi în detaliu ceea ce trebuie să scoată în evidenţă

interviul;
3. Să vă fixaţi întrebările-cheie.
Pregătirea întrebărilor
Baza interviului o constituie întrebarea. Calitatea întrebărilor

determină calitatea răspunsurilor. De aceea, exprimarea concisă a
ideilor, simplitatea, formularea la obiect sunt calităţi esenţiale pentru
construirea unor întrebări eficiente.
Pregătirea pentru interviu include şi conceperea unei liste de

întrebări posibile. Trebuie să vă propuneţi să puneţi anumite întrebări,
dar această listă este rareori folosită exact cum a fost concepută. Ea
serveşte numai ca linie de orientare şi pentru a ţine interviul alert în cazul
unei pauze în discuţie. De asemenea lista va constitui o posibilitate de
verificare, la final, pentru a vedea dacă au fost acoperite toate punctele
vizate.
Un interviu este o conversaţie cu un scop. De aceea întrebările pot

fi clasificate în diferite categorii, în funcţie de scopul urmărit şi rolul lor în
timpul interviului.
T i t l u 2 | 629
În funcţie de scop se pot deosebi: întrebările factuale sau de

informaţie, care oferă date concrete; de opinie, cerând punctul de vedere
al unui specialist; de mărturie, urmărind să obţină confirmarea unei
informaţii; de motivaţie, pentru a afla cauzele unei acţiuni sau decizii; de
urmărire, pentru a detalia sau clarifica un punct discutat anterior; de
completare, puse în special la sfârşitul interviului, de tipul: "Mai doriţi să
adăugaţi ceva?".
După rolul lor, întrebările pot fi:
- de atac - prima întrebare şi cea mai importantă, mai ales în cadrul

interviului folosit ca insert în ştire, care nu are decât una-două întrebări.
Ea trebuie să-i permită interlocutorului să transmită esenţialul din
informaţia sa. În cazul unui interviu mai lung se poate întâmpla ca prima
sau primele întrebări să nu fie decât de natură introductivă, pentru a-l
prezenta pe interlocutor audienţei sau pentru a-l ajuta pe interlocutor să
se familiarizeze cu situaţia, dacă interviul e transmis în direct;
- de sprijin - pentru a-l ajuta pe interlocutor să-şi precizeze

afirmaţiile, să fie clar, sau pentru a-l constrânge să răspundă, dacă simţiţi
că interlocutorul ascunde o informaţie esenţială pentru interviu;
- de relansare - dacă interlocutorul se abate de la linia prevăzută a

interviului, el trebuie readus la subiectul discuţiei;
- de punctare - pentru un interviu mai lung (peste 4-5 minute)

trebuie ca din când în când să punctaţi subiectul. Veţi sintetiza cele
spuse de interlocutor până atunci pentru ca ascultătorul să poată urmări
mai uşor interviul şi principalele idei vehiculate;
- de insistenţă - uneori apare necesitatea de a sprijini declaraţiile

interlocutorului, subliniindu-le importanţa. Acest lucru este făcut fie de
reporter - care repetă ideea de subliniat - fie de interlocutor, care este
nevoit să aprobe formal declaraţiile făcute anterior;
- de nominalizare - ascultătorul poate deschide radioul la mijlocul

interviului şi astfel ratează identificarea interlocutorului - nume, funcţie,
calitate. De aceea e bine ca din când în când să includeţi aceste date şi
în alte întrebări pe parcursul interviului, pentru a reîmprospăta memoria
ascultătorului;
- de obiecţie - dacă, intenţionat sau nu, interlocutorul devine evaziv

sau divaghează, nu aveţi voie să-i treceţi cu vederea greşelile, sau să
lăsaţi să se strecoare incertitudini sau enormităţi, ci trebuie să cereţi
explicaţii;
- de controversă - uneori (deşi rar), poate fi necesar ca

interlocutorul să fie contrazis. Întrebarea de controversă îl poate forţa pe
acesta să admită un element de la care ar fi dorit să se sustragă.
Dacă interlocutorul trebuie să-şi exprime punctul de vedere şi să

răspundă diferiţilor critici, va fi necesar să fie confruntat cu viziunile
opuse. Aceasta îi dă posibilitatea să demoleze argumentele contrare,
spre satisfacţia sau dezamăgirea ascultătorului. În exprimarea acestor
opinii trebuie să aveţi grijă să nu vă asociaţi cu ele, dar nici cu
argumentele opuse. Rolul dumneavoastră este de a prezenta propoziţii
despre care ştie că au fost exprimate în altă parte, sau îndoielile şi
argumentele care se aşteaptă să existe în mintea ascultătorului. În
adoptarea funcţiei de "avocat al diavolului" formele obişnuite de
intervenţie ale reporterului sunt:
Pe de altă parte s-a spus că...
Unii vor argumenta că...
Cum reacţionaţi la oamenii care spun că...?
Ce-aţi răspunde la argumentul că...?
Primele două exemple aşa cum apar nu sunt întrebări, ci afirmaţii,

şi dacă sunt lăsate aşa vor aduce interviul periculos de aproape de a se
transforma într-o simplă discuţie. Trebuie să vă asiguraţi că ideea este
pusă într-o întrebare clară.
Tipul de întrebare folosit conduce la răspunsuri corespunzătoare. În

forma lor cea mai simplă, întrebările sunt de următoarele tipuri:
1.Cine? - cere un fapt. Răspuns: o persoană.
2. Când? - cere un fapt. Răspuns; un moment.
3. Unde? - cere un fapt. Răspuns: un loc

T i t l u 2 | 631
4. Ce? - cere un fapt sau o interpretare a faptului.
Răspuns:o succesiune de evenimente.
4. Cum? - cere un fapt sau o interpretare a faptului.
Răspuns: o succesiune de evenimente.
6. Care? - cere o alegere dintr-o serie de opţiuni.
7. De ce? - cere o opinie sau un motiv pentru cursul unei acţiuni.
De la aceste tipuri de bază pot apărea variaţiuni. De pildă:
Ce simţiţi despre…?, sau
Până la ce punct credeţi că…?
Cea mai bună dintre toate întrebările - pusă totuşi cel mai rar - este
"De ce?". Desigur, nu este necesar ca după toate răspunsurile să se
întrebe "De ce e aşa?", dar această întrebare este cea mai revelatoare
pentru ascultător, din moment ce conduce la o explicaţie a acţiunilor,
raţionamentului şi valorilor interlocutorului - "De ce aţi decis să...?", "De
ce credeţi că e necesar să...?".
După forma răspunsului cerut, întrebările mai pot fi clasificate în

deschise şi închise. Întrebările deschise sunt cele care nu pot căpăta un
răspuns inteligent într-un singur cuvânt sau într-o propoziţie scurtă; ele
cer cel puţin o explicaţie de o frază. Întrebările închise pot căpăta un
răspuns într-un singur cuvânt: da/nu. Dacă reporterul pune o asemenea
întrebare, el caută o confirmare sau o negare; numai în acest caz
structura întrebării e potrivită. Dacă întrebarea este o încercare de a
introduce o nouă temă, în speranţa că interlocutorul va răspunde altceva
decît da sau nu, atunci întrebarea este greşit plasată. În acest caz ea va
duce la pierderea controlului interviului de către reporter, lăsând iniţiativa
interlocutorului. Întrebarea închisă este un înlocuitor prost pentru o
întrebare care e special desemnată să întoarcă interviul în direcţia dorită.
Întrebările de întindere introduc ideea lăsării răspunsului la

latitudinea interlocutorului, care alege dintr-o foarte mare gamă de
posibilităţi. Acolo unde e căutat un răspuns da/nu, interlocutorul este
direcţionat şi nu are loc pentru un răspuns complicat; întrebarea e foarte
strictă. Pe de altă parte însă, puteţi pune o întrebare atît de largă, încât
interlocutorul să fie derutat în ceea ce priveşte adevărata dumneavoastră

intenţie: "Tocmai v–aţi întors dintr-o călătorie de studii din Australia.
Vorbiţi-mi despre ea". De fapt, aceasta nu este deloc o întrebare, ci un
ordin. Afirmaţii de acest gen, cu care reporterii cred că vor ajuta un
interlocutor emoţionat, vor avea mai degrabă un efect invers, mai ales
cînd persoana nu ştie de unde să înceapă.
Un alt tip de întrebare, care de asemenea doar pare de ajutor, este

cea de tip "sau/sau": "Introduceţi acest tip de motor deoarece există o
nouă piaţă pentru el sau pentru că oricum aţi lucrat la el?". Problema
aici este că întrebarea de întindere este atât de strictă încât de cele mai
multe ori răspunsul este în afara ei, lăsând interlocutorului doar
posibilitatea de a spune "Nici una, este poate...". Lucrurile sunt rareori
atât de clare încât să cădeţi exact peste una din cele două posibilităţi. În
orice caz, nu trebuie să sugeraţi răspunsurile; de aceea întrebarea poate
fi reformulată imparţial: "De ce introduceţi acest tip de motor?".
Uneori, dorinţa reporterului de a fi în centrul atenţiei duce la

formularea unor întrebări mult prea lungi. Întrebarea poate fi atît de
complexă încât să împiedice interlocutorul să o înţeleagă şi implicit să
răspundă. O întrebare ca: "Având în vedere politica economică
promovată, şi cum sindicatele, deşi au fost la început de acord cu
aceasta, pregătesc acum acţiuni de protest care contravin acordurilor
încheiate iniţial, cum credeţi că poate fi rezolvată situaţia, astfel încât să
nu vă modifice programul, dar să şi preveniţi o criză socială majoră?"
derutează uşor un interlocutor, care nu poate intui scopul interogaţiei,
deci poate refuza să răspundă. De asemenea, o capcană pentru
reporterul obsedat de teama că interlocutorul nu-i va da un răspuns
suficient este de a pune două întrebări o dată: "De ce întâlnirea s-a
încheiat în dezordine şi cum veţi preveni ca acest lucru să nu se mai
întîmple în viitor?". Interlocutorul poate răspunde la prima întrebare şi
apoi să uite de a doua sau îşi poate exercita opţiunea de a răspunde la
cea pe care o preferă. În oricare din cazuri este o pierdere a controlului
din partea jurnalistului, iniţiativa fiind preluată de interlocutor.
Întrebările trebuie deci formulate scurt şi simplu. Întrebările lungi,

divagante, vor primi răspunsuri similare; aşa funcţionează conversaţia.
Răspunsul tinde să reflecte stimulul - ceea ce subliniază faptul că
abordarea iniţială a reporterului va da tonul pentru întregul interviu.
T i t l u 2 | 633
Trebuie să aveţi grijă ca întrebările să vă fie clare mai întâi

dumneavoastră înşivă. O întrebare de genul: "Cum de v-aţi înhămat la
acest curs al evenimentelor, vreau să spun ce v-a făcut să vă hotărîţi să
faceţi asta - în definitiv la acel moment nu era lucrul cel mai evident de
făcut, nu-i aşa?" creează confuzie peste confuzie. Dacă scopul întrebării
nu este clar în mintea jurnalistului, este puţin probabil ca el să fie înţeles
de interlocutor, iar confuzia ascultătorului va degenera în indiferenţă şi
apoi în dezinteres.
Întrebările agresive pot apărea pentru a pune interlocutorul într-o

anume poziţie înainte de a începe: "De ce aţi început afacerea cu
asemenea finanţe instabile?", "Cum justificaţi o asemenea acţiune
autoritară?".
Nu depinde de reporter să sugereze că finanţele sunt instabile sau

că acţiunea este autoritară, decât dacă este un citat din ceea ce
interlocutorul a spus deja. Faptele fiind date, ascultătorul trebuie să fie
capabil să determine singur din ceea ce spune interlocutorul dacă
finanţele sunt suficiente sau dacă acţiunea e inutil autocrată. Adjectivele
care implică judecăţi de valoare trebuie să fie un semnal de alarmă, atât
pentru intervievat, cât şi pentru ascultător. Întrebările pot fi puse într-o
formă acceptabilă:
Cu ce sumă aţi început afacerea? ( fapt )
La acel moment aţi considerat că atît e suficient? ( da/nu )
Cum priviţi acest lucru? ( opinie )
Ce-aţi spune persoanelor care ar putea privi această acţiune ca

autoritară? (abordarea "avocatul diavolului" ).
Este surprinzător cum unii ziarişti pot pune întrebări foarte directe,
de revelare a personalităţii sau întrebări "dure" într-un mod perfect
acceptabil prin păstrarea în acelaşi timp a unei stăpâniri de sine plăcute.
Când un ziarist este criticat că ar fi super-agresiv, este pusă sub semnul
întrebării mai degrabă maniera sa de a întreba decât conţinutul
întrebărilor. Chiar şi insistenţa poate fi politicoasă:
Nu vă supăraţi, întrebarea a fost de ce s-a întâmplat aşa ceva?

Întrebând "De ce?" s-a întâmplat ceva, puteţi primi răspunsul la

întrebarea "Cum?" s-a întâmplat, în special dacă interlocutorul doreşte
să fie evaziv. Dacă doreşte să fie evaziv şi a doua oară, acest fapt va fi
evident pentru ascultători şi nu este necesar să mai insistaţi, ideea fiind
deja punctată.
Unora dintre jurnalişti le place să facă afirmaţii, în loc să întrebe.

Pericolul este acum ca interviul să devină o discuţie, neinteresantă
pentru ascultător. De exemplu, un răspuns poate fi urmat de o afirmaţie:
Un asemenea lucru nu se întâmplă în mod normal.
În loc de întrebarea:
Este un asemenea lucru normal?
Sau:
Nu păreţi să fi luat acest fapt în considerare.
În loc de:
Cât de mult aţi luat în considerare acest fapt?
Încă o dată greşeala constă în faptul că o întrebare nu a fost pusă

într-un mod pozitiv; interlocutorul poate răspunde cum îi place, poate
chiar evada, punând el o întrebare, iar reporterul se va găsi în
dificultatea de a-şi exercita controlul atât asupra subiectului, cât şi
asupra timpului. În plus, spunând. "Desigur, nu credeţi că eu cred că
acesta este sfârşitul răspunsului la întrebarea mea", puteţi obţine de la
interlocutor doar o privire oarbă şi mută.
Ocazional, jurnaliştii întreabă dacă pot pune întrebări:
Pot să vă întreb dacă...?
Mă întreb dacă aţi putea spune...
Acest lucru este, desigur, inutil din moment ce acceptarea

interviului reprezintă acceptarea faptului de a răspunde la întrebări.
Există, ocazional, o justificare pentru o asemenea abordare, când
dialogul vizează o arie foarte sensibilă şi reporterul simte că e necesar
să procedeze cu grijă. Această frazeologie poate fi utilizată pentru a
indica faptul că reporterul recunoaşte dificultatea de a se da un răspuns
T i t l u 2 | 635
la acea întrebare.Totuşi, deseori ea este utilizată când reporterul este

nesigur, nu ştie în ce direcţie să conducă interviul şi tatonează pentru a-
şi oferi lui însuşi mai mult timp de gândire. Un asemenea instrument de
câştigare a timpului dă ascultătorului impresia că se iroseşte al său.
"Întrebarea cea mai grea". Nu uitaţi niciodată să puneţi întrebarea

la care doriţi ca interlocutorul să vă răspundă. Unii reporterii îşi încep
interviurile cu o astfel de întrebare. Să presupunem că scopul principal al
interviului este să aflaţi cum s-a apărat primarul împotriva observaţiei că
nu este mai puţin corupt decât oricare din predecesorii săi. Întrebaţi-l
deschis: "Sunteţi mai puţin corupt decât predecesorii dumneavoastră?".
Puteţi continua apoi cu întrebări mai detaliate: "Consilierul X aşteaptă
începerea procesului. Consilierul Y este în închisoare. Cum explicaţi
acest lucru?".
Punând întrebarea fundamentală a interviului, evitaţi o eroare

comună: să petreceţi 20 de minute cu cineva fără să-l înregistraţi
răspunzând la ceea ce poate fi lead-ul materialului.
Dar trebuie să fiţi conştienţi de dezavantajele potenţiale ale acestui

tip de întrebare. Mulţi oameni pe care îi intervievaţi pot dori să fie
deschişi şi să răspundă la întrebările cele mai dure. Dar alţii pot
reacţiona diferit: dacă vă arătaţi contra lui, interviul se poate sfârşi chiar
de la început. În cel mai rău caz vi se va cere să plecaţi. Şi dacă interviul
începe glacial, puteţi să nu mai obţineţi răspunsuri folositoare nici la
întrebări mai blânde, dar la fel de importante. Pentru a se apăra de
această posibilitate, mulţi reporteri încearcă să folosească întrebările
blânde la început, păstrând posibilele "incomode" pentru mai târziu.
De asemenea puteţi descoperi că raportul pe care îl stabiliţi cu

interlocutorul în întrebările mai puţin conflictuale va căpăta alte nuanţe
când le puneţi pe cele dure. Nu mergeţi să vă faceţi un prieten printr-un
interviu, dar sunteţi un personaj potenţial simpatic sau antipatic pentru
persoana pe care o intervievaţi. Dacă sunteţi perceput ca simpatic,
întrebarea "incomodă" poate primi un răspuns sincer.
Dacă vă stă pe limbă să puneţi primarului întrebarea "cea mai

grea", puteţi oricând inventa o "sperietoare". De exemplu, există
sperietoarea înalt situată: "Unii dintre criticii dumneavoastră spun că nu
sunteţi mai puţin corupt decât predecesorii din această funcţie. Ce le
răspundeţi?". Apoi, există omul obişnuit: "Acum câteva zile am spus unui
şofer de taxi că voi face un interviu cu dumneavoastră, şi iată ce mi-a
spus:<< Mă obişnuisem să cred că acest primar este altfel decât ceilalţi,
dar acum nu mai văd diferenţa. Este la fel de necinstit ca şi restul.>> Ce
i-aţi răspunde acelui om?". Există chiar şi cea mai odioasă sperietoare
din toate: "Directorul meu a spus că trebuie să vă întreb…". Dar cea mai
bună dintre toate este sperietoarea ca o altă persoană pe care aţi
intervievat-o pentru acest material: "Iată ce a scris X în editorialul său din
ziarul de marţi: <<Primarul era… dar acum…>>".
Invocarea unei sperietori sau altor actori reali în disputa pe care o

trataţi adaugă culoare interviului, dar vă fereşte de implicare directă.
Transformaţi conversaţia dintre primar şi dumneavoastră într-o
conversaţie între primar şi criticii săi cei mai aprigi. Rămâneţi neutru în
disputa lor şi puneţi întrebările unor persoane care nu se află acolo.
Desfăşurarea interviului
Scopurile reporterului radio nu sunt doar acelea de a conduce un

interviu şi a extrage informaţia. El trebuie să conducă un interviu care se
potriveşte cererilor tehnologice, jurnalistice şi artistice ale acestui tip de
canal. Reporterul trebuie să fie capabil să rupă barierele, să-şi relaxeze
interlocutorul, să uite de tehnica de înregistrare şi să se angajeze într-o
conversaţie ingenioasă, revelatoare, aflate la graniţa unei performanţe
actoriceşti. Dacă reporterul nu-şi poate stimula interlocutorul să ofere o
asemenea prestaţie revelatoare, atunci el trebuie să îndrepte interviul
către domenii în care informaţia să cântărească mai greu decât ceea ce
audienţa va percepe ca o personalitate cenuşie. Cu alte cuvinte,
reporterul trebuie să satisfacă nevoia audienţei pentru materiale
interesante şi atractive.
În imaginarul jurnaliştilor tineri s-a creat un stereotip al reporterului,

acela de cruciat al întrebărilor neplăcute: în general, aceasta este o
imagine falsă. Pentru fiecare reporter care se poartă agresiv pot fi găsiţi
alţi o sută care sunt calzi, personali şi, adeseori, mai eficienţi. Desigur,
există şi ocazii cînd jurnalistul trebuie să fie ferm. Deoarece principala
sursă de informaţii sunt oamenii, aceştia trebuie trataţi cu respect pentru
a afla ceva de la ei. Iar obligaţia reporterului faţă de public este să se
asigure că acesta primeşte informaţia suficient de detaliat şi corect.
T i t l u 2 | 637
De cele mai multe ori o abordare ostilă va face audienţa să vă

suspecteze de incorectitudine şi părtinire. Cea mai bună abordare a
interlocutorului este cea politicoasă, dar perseverentă. Dacă
interlocutorul încearcă să ocolească o întrebare, aceasta trebuie
repetată sau reformulată. Când interlocutorul se abate de la ideea
principală, el trebuie readus la linia de interes.
Dacă un răspuns e prea lung sau neinteresant, întreruperea lui e

necesară. De asemenea, interlocutorul poate fi întrerupt când se abate
de la subiect, când e nevoie de o clarificare, sau de mai multe explicaţii
pentru a face răspunsul inteligibil. Întreruperea se face într-o pauză de
vorbire, putând mima gestul de a spune ceva sau atrăgându-i atenţia
celuilalt cu un semn al mâinii.
Dacă interlocutorul răspunde la o întrebare cu o altă întrebare,

trebuie s-o ignoraţi şi să vă repetaţi interogaţia, sau să treceţi la altă
întrebare.
E bine să se traseze o linie între simpatie şi empatie. Nu trebuie să

vă implicaţi emoţional în problemele interlocutorului, dar trebuie să
înţelegeţi emoţiile pe care le simte acesta.
Nu este obligatoriu ca lista de întrebări stabilită iniţial să fie

respectată în detaliu. Interviul trebuie să decurgă logic, într-o direcţie
folositoare publicului. Dacă lucrurile spuse de interlocutor nu se potrivesc
cu intenţia dumneavoastră, dar interviul devine mai interesant prin
acestea, el nu trebuie tras înapoi către întrebările pregătite. Acestea sunt
păstrate pentru cazul în care apare o pauză în conversaţie. În principiu,
răspunsul trebuie să decidă în mod logic şi natural următoarea întrebare.
Este vital să nu fiţi atât de preocupaţi de următoarea întrebare încât

să nu mai ascultaţi ce spune interlocutorul. Capacitatea de a asculta şi a
gândi repede este un atribut esenţial al reporterului. Trebuie să fiţi
capabili să puneţi întrebarea de urmărire potrivită (întrebare
suplimentară), pentru a clarifica un termen tehnic sau de jargon, ori
pentru a afla motivul unui anumit răspuns. Când primiţi un răspuns
academic sau abstract, trebuie să cereţi ca interlocutorul să-l transforme
într-un exemplu factual, pentru a fi mai uşor înţeles de ascultători.
Reporterul trebuie să controleze patru aspecte separate ale

desfăşurării interviului:
Scopurile interviului trebuie avute permanent în vedere. Este tema

acoperită prin întrebările-cheie stabilite iniţial? Uneori este posibil să luaţi
o decizie rapidă şi să schimbaţi cursul interviului, dar în orice caz trebuie
să ştiţi unde vreţi să ajungeţi şi să controlaţi dialogul.
Aspectele tehnice trebuie avute mereu în vedere. Zgomotul de fond

alterează înregistrarea şi e nevoie de o schimbare a poziţiei
microfonului? Se schimbă poziţia interlocutorului faţă de microfon, sau
trebuie modificat nivelul vocii? Funcţionează magnetofonul?
Cronometrarea interviului trebuie să fie strictă. Aceasta indiferent

dacă interviul va fi de o jumătate de oră sau de un minut şi jumătate.
Dacă e nevoie de un interviu scurt, de informare, este inutil să se
înregistreze zece minute în perspectiva că va fi tăiat mai târziu. În timpul
înregistrării trebuie să aveţi în permanenţă în minte ideea trecerii
timpului, un ceas care se opreşte când aude un răspuns inutilizabil, dar
continuă când aude unul interesant. El controlează curgerea materialului
astfel încât subiectul să fie acoperit cât mai bine în timpul disponibil.
Acest simţ al timpului este nepreţuit în cazul unui interviu în direct, când
cronometrarea este crucială. Disciplinarea acestei îndemânări face parte
din "antrenamentul" jurnalistului radio.
Expresia "În sfârşit" ar trebui utilizată o singură dată. Ea poate

preceda ultima întrebare ca un semnal pentru interlocutor că timpul e pe
terminate şi că orice lucru important rămas nespus trebuie inclus acum.
Alte semnale de această natură sunt expresii precum "Pe scurt, de
ce...?" sau "Într-un cuvânt, cum...?". Acestea sunt de mare ajutor pentru
a-l face pe interlocutor să accepte constrângerea încadrării în timp, mai
ales dacă i-aţi precizat de la început durata interviului.
Ocazional, reporterul este tentat să tragă concluzii. El ar trebui însă

să reziste acestei tentaţii, fiindcă este extrem de dificil s-o facă fără să
includă unele evaluări subiective. Trebuie să vă amintiţi mereu că datoria
dumneavoastră este să oferiţi o abordare obiectivă a faptelor şi o
atitudine imparţială faţă de opinii. A merge mai departe înseamnă a uita
de ascultător sau, cel puţin, a subestima capacitatea acestuia de a-şi
forma propriile concluzii. Un interviu corect structurat nu are nevoie de
T i t l u 2 | 639
un rezumat; aceasta pentru că el nu trebuie să impună ascultătorului un

punct de vedere subiectiv asupra a ceea ce a fost spus.
Dacă interviul a fost structurat cronologic, o ultimă întrebare

orientată către viitor va oferi momentul propice încheierii. O convenţie
pozitivă pentru final este a mulţumi interlocutorului pentru participare.
Oricum, un reporter îşi poate dezvolta rapid un bun simţ al finalului şi
este deseori suficient să încheie cu cuvintele interlocutorului, în special
dacă acesta a folosit o frază amuzantă sau o afirmaţie hotărâtă.
Tehnici de intervievare
Intervievarea pentru radio este o combinaţie a ceea ce este cel mai

bun şi cel mai rău în intervievarea jurnalistică. Sunt utilizate aceleaşi
principii jurnalistice folosite de reporterii oricărui tip de canal, dar există
factori tehnologici şi artistici care afectează prestaţia radiofonică. Ca
reporteri radio, trebuie să fim actori ce fac ca prezentarea să pară
uşoară. Cei mai buni reporteri par să arate că interviurile sunt atât de line
şi de lipsite de efort, încât mulţi oameni se întreabă de ce sunt plătiţi atât
de mult pentru a nu face nimic.
Tehnologia şi necesităţile suportului cer alte lucruri de la reporterul

radio. El trebuie să păstreze controlul interviului, să se descurce cu
tehnologia şi în acelaşi timp să lase să se creadă că totul este simplu.
Pentru aceasta, sunt utilizate diferite tehnici, fiecare reporter având stilul
său propriu de a-şi realiza materialele.
Interviurile radio necesită o mare cantitate de concentrare. Pentru

un interviu de ziar sau de revistă puteţi permite interlocutorului să
rătăcească prin multe teme în câteva ore, pentru ca apoi să reveniţi la
redacţie şi să editaţi şi să structuraţi articolul. Prin contrast, interviul radio
este editat şi structurat în timp ce are loc, iar editorul sunteţi
dumneavoastră. Trebuie deci să aveţi grijă să menţineţi interviul pe linia
dorită şi în acelaşi timp să urmăriţi ideile oferite de interlocutor, trebuie să
vă asiguraţi că este menţinut un ritm constant şi nivelul de interes al
materialului, şi să faceţi să pară totul simplu şi spontan. Trebuie să fiţi
capabili să editaţi sau să comprimaţi interviul într-o perioadă scurtă de
timp, dar să nu lăsaţi impresia că vă grăbiţi interlocutorul. Toate acestea
înseamnă o mare concentrare şi abilităţi în conducerea interviului,
înseamnă să vă descurcaţi cu tehnologia şi limitările de timp şi să păreţi

obiectiv şi controlând complet situaţia.
Limbajul trupului este foarte important pentru stabilirea unei legături

de comunicare cu intervievatul. La fel şi contactul ocular. Când o
persoană este interesată de ce spune altcineva, ea tinde să-l privească
pe celălalt în ochi pentru a-l încuraja să continue să vorbească. Dacă vă
aplecaţi către intervievat şi în acelaşi timp îl priviţi în ochi, acest lucru
indică dorinţa de a afla o informaţie cu caracter mai intim. Momentul
aşteptat de toţi reporterii în timpul unui interviu este acela când privirile
se întrepătrund, microfonul este uitat, iar interlocutorul devine deschis şi
vorbeşte liber.
Timpul mort este modul în care puteţi puncta o idee, adăuga

dramatism sau stimula interlocutorul să vorbească despre ceva cu mai
multe amănunte. Timpul mort, sau eşecul deliberat de a pune o întrebare
imediat după încheierea unui răspuns, tinde să stimuleze interlocutorul
să umple spaţiul gol şi să continue să vorbească, uneori revelând
informaţii intime sau importante. Iată un exemplu:
INTERLOCUTOR: N-am avut cu adevărat contact cu el în ceea ce

priveşte proiectul de construcţii, cu excepţia problemelor de contabilitate.
Deci nu ştiam ce plănuise să facă sau ce-a făcut până ce a fost acuzat
de tribunal.
REPORTER: (Pauză 4-5 secunde. Dă din cap

încurajator.)
INTERLOCUTOR: Ei bine, (nervos) sunt sigur că iniţial n-a plănuit să

folosească beton sub standard în fundaţie…
REPORTER: (Pauză 3-4 secunde.)
INTERLOCUTOR: Vreau să spun… ei bine… mi-a spus că betonul

era bun şi va ţine. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea… Sunt contabil,
nu antreprenor.
REPORTER: Să revenim un moment. Mai întâi aţi spus că nici n-aţi

vorbit despre proiectul de construcţii. Acum tocmai aţi spus că el v-a
asigurat despre calitatea betonului. Nu poate fi în ambele feluri. Cum
este… aţi ştiut sau nu?
T i t l u 2 | 641
Mulţi reporteri radio vă vor spune să nu repetaţi interviul în totalitate

înainte de înregistrare sau transmisie, căci va suna artificial şi va avea o
calitate îndoielnică, sunând anost, mecanic. Totuşi, o discuţie generală
asupra temelor, întrebărilor şi răspunsurilor posibile ajută intervievatul să
determine cum să răspundă şi reporterul să-şi traseze linia de conducere
a interviului. Dacă repetiţia este mai mult o discuţie generală, ea poate fi
benefică, dar a repeta anumite întrebări şi răspunsuri în amănunt este o
tehnică periculoasă.
Tehnicile şi strategiile dezvoltate pentru interviurile radio trebuie să

se potrivească problemelor unice ale canalului şi au motive speciale
pentru a fi folosite. Există câteva strategii generale utile:
1. Aveţi întotdeauna gata întrebarea următoare. Ocazional, este

posibil ca intervievatul să scurteze un răspuns şi vă va prinde
nepregătit. Va interveni o lungă tăcere neproductivă. Pentru a evita
timpul mort şi o situaţie neplăcută, trebuie să aveţi mereu gata
următoarea întrebare, în timp ce vă concentraţi asupra răspunsului
interlocutorului.
2. Puneţi întrebările pe care le-ar pune cei mai mulţi oameni dacă l-ar
întâlni pe interlocutorul dumneavoastră, sau ar avea şansa să
realizeze interviul. Nemulţumirea celor mai mulţi ascultători este că
reporterul uită să pună întrebarea despre care ei ar vrea să ştie.
Amintiţi-vă că sunteţi delegaţii audienţei şi sarcina dumneavoastră
este să puneţi acele întrebări pe care ar vrea să le pună membrii
audienţei. Sunteţi de asemenea profesionişti, aşa că asiguraţi-vă
că, după ce puneţi acele întrebări de interes general, veţi sonda şi
dincolo de suprafaţa răspunsurilor la fel de generale primite.
3. Puneţi întrebările pe care şi le-ar dori interlocutorul. Acest lucru

reprezintă o consolidare a ego-ului intervievatului şi produce
dezvăluirea unor informaţii interesante. De exemplu, dacă
intervievaţi o femeie de afaceri, puneţi-i o întrebare care îi va
permite să vorbească despre ascensiunea ei şi despre barierele pe
care a trebuit să le treacă. Răspunsul va revela mult din caracterul
şi hotărârea femeii. Mulţi oameni care s-au ridicat în poziţii de
putere sunt mândri de realizările lor şi sunt încântaţi să vorbească
despre ele.
4. Nu vă referiţi la o întrebare sau un comentariu făcut înainte de

începerea interviului. Întrebarea este în afara cadrului de referinţă
al ascultătorilor şi ei se vor simţi lăsaţi la o parte dacă vă referiţi
constant la o altă conversaţie.
5. Nu spuneţi mereu "ascultătorii noştri ar vrea să ştie". Amintind

constant intervievatului de prezenţa audienţei îl puteţi inhiba şi face
să se poticnească în timpul răspunsurilor pentru a-şi formula ideile
pe gustul ascultătorilor.
6. Nu întrerupeţi interlocutorul cu expresii sau sunete fără sens

precum "Înţeleg" sau "Aha". Acestea nu prea încurajează pe cineva
să vorbească, sunt redundante, sună rău şi fac banda greu de
editat.
Locul participanţilor într-un interviu
În funcţie de locul de realizare, interviurile pun probleme tehnice

diferite. Omul de afaceri în biroul lui, starul în cabina de machiaj,
muncitorul în fabrică sau în afara ei; toate acestea sunt accesibile doar
cu un reportofon şi oferă credibilitate prin transmiterea atmosferei
specifice acelui loc. Totuşi, interviurile în afara studioului sunt în pericol
de a fi perturbate de zgomot şi de întreruperi neprevăzute.
În orice alt loc în afara studioului acustica e slabă, cu prea mult

sunet reflectat. Este posibil să se rezolve acest lucru într-un grad
acceptabil prin evitarea vecinătăţii cu suprafeţele tari şi netede precum
ferestrele, birourile lustruite, linoleumul sau pereţii văruiţi. O cameră cu
covoare, perdele şi alte ornamente este în general satisfăcătoare; în
condiţii nefavorabile cel mai bun sistem este de a lucra cu microfonul
aproape, reducând nivelul de înregistrare al magnetofonului.
Acelaşi lucru se aplică locurilor cu un nivel ridicat al zgomotului de

fond. Totuşi un atelier mecanic sau carlinga unui avion nu necesită
prezenţa unor dificultăţi tehnice de neînvins; din nou soluţia constă în
lucrul mai aproape de microfon. Acest procedeu este suficient pentru a
face să se deosebească pe bandă cuvintele interlocutorului de zgomotul
de fond. O problemă mai complicată apare acolo unde sunetele sunt
violente şi intermitente - un avion care trece pe deasupra, un telefon sau
un ceas care sună. În cel mai rău caz acestea pot fi atât de copleşitoare,
T i t l u 2 | 643
încât să împiedice realizarea interviului; dar chiar dacă nu se întâmplă

asta, zgomotele bruşte sunt o sursă de distragere a atenţiei
ascultătorului, ceea ce nu e cazul cu un nivel constant al zgomotului de
fond. Sunetele de fundal care variază ca volum şi calitate pot reprezenta
de asemenea o problemă considerabilă dacă banda trebuie montată
ulterior - un lucru despre care ar trebui să vă amintiţi înainte de a începe
înregistrarea. Cea mai mare dificultate în această situaţie apare când un
interviu a fost înregistrat pe un fond muzical; de obicei, acesta este
aproape imposibil de montat.
În general, este de dorit, la interviurile exterioare, să existe un efect

acustic sau zgomot de fond, dar numai experienţa va arăta cum să se
obţină echilibrul potrivit cu un anumit tip de microfon. Când există
îndoieli, prioritatea trebuie acordată clarităţii vorbirii.
Ca şi pentru interviul în studio, discuţia preliminară are scopul de a-

l face pe interlocutor să se relaxeze. Când vă aflaţi afară, cu un
reportofon, o parte a acestui proces este pentru a arăta ce puţin
echipament e implicat. Microfonul şi aparatul trebuie să fie asamblate şi
verificate în timpul acestei conversaţii. Este important ca aceste manevre
să se facă sub privirea interlocutorului, şi nu să i se pună în faţă
echipamentul în ultimul moment. Înainte de a începe este bine să testaţi
sistemul prin reglarea nivelului sunetului, de exemplu înregistrând o
porţiune scurtă de conversaţie pentru a auzi volumul celor două voci.
Dacă veţi ţine microfonul în mână, el va trebui să stea în afara liniei
vizuale, într-un loc unde să poată rămâne virtual staţionar pe tot
parcursul interviului. Doar în condiţii de zgomot de fond puternic este
necesar să mişcaţi microfonul alternativ de la dumneavoastră la
interlocutor. Un playback satisfăcător al acestui proces de înregistrare
oferă o verificare finală înaintea începerii interviului.
Cele mai multe interviuri pe teren sunt înregistrate printr-un

microfon. Va trebui să ţineţi microfonul astfel încât el să prindă atât vocea
intervievatului, cât şi pe dumneavoastră. Dacă interlocutorul stă în
spatele unui birou, rezemat pe un scaun, sau stă în picioare în spatele
unei case de marcat într-un supermarket, nu veţi putea să-i captaţi
glasul. Deci, înainte de a începe interviul, mutaţi-vă interlocutorul într-o
poziţie în care înregistrarea să fie optimă.
Amintiţi-vă că dumneavoastră sunteţi şefii. Trebuie să fiţi pregătiţi

să luaţi conducerea situaţiei, chiar dacă persoana intervievată este mai
în vârstă, are mai multă experienţă, este un oficial al guvernului, este mai
bine îmbrăcat, sau se află pe teren propriu. Spuneţi-i unde aţi dori să se
aşeze. Spuneţi-i că nu se poate muta din locul ales. Fiţi politicoşi, dar
fermi. Dacă vă argumentează că altcineva s-a descurcat să-l înregistreze
fără să-l forţeze să-şi schimbe scaunul preferat, spuneţi-i că aveţi
standarde tehnice mai ridicate (sau echipament mai slab) decât acela.
Câteva poziţionări încercate şi verificate pentru un interviu în afara

studioului includ:
 Peste colţul unui birou. Aceasta vă dă o suprafaţă pentru aşezarea

blocnotesului, ca să nu mai vorbim de sprijinirea cotului. Problema
aici vor fi scaunele rotative; când primarul se va răsuci pentru a
ajunge la pachetul de ţigări, el va ieşi din raza microfonului.
 Peste colţul unei măsuţe de cafea. Are aceleaşi avantaje de mai

sus, cu un risc mai mic de mişcări bruşte ale interlocutorului.
 În picioare faţă-n faţă. Această poziţie este mai bună decât

încercarea de a vă capta interlocutorul peste casa de marcat.
Ţineţi microfonul într-o mână şi blocnotesul în cealaltă.
Distanţa socială
Când intervievaţi oameni stând în picioare, anumite expresii pe

care le utilizăm figurativ recâştigă semnificaţii concrete, literale: lungimea
braţului, tete-a-tete, poziţie rezervată. În acest caz, distanţa socială nu
este doar un fel de a vorbi, nici o aluzie la deosebirea de clasă. Ea
descrie distanţa la care cineva se simte confortabil să converseze cu o
altă persoană. Micşoraţi această distanţă şi persoana pe care o
intervievaţi se va retrage, ca şi cum ar exista o respingere magnetică. O
conversaţie între doi oameni cu standarde de confort radical diferite
poate deveni un fel de rumba, una din persoane retrăgându-se în
căutarea unei distanţe confortabile, cealaltă apropiindu-se permanent.
Ceea ce complică problema distanţei sociale este faptul că ea este

diferită în funcţie de individ şi de cultură. Exemplul clasic este cel al nord-
europeanului care se retrage de lângă un vorbitor aflat la o distanţă de o
T i t l u 2 | 645
jumătate de metru, distanţă care unui latin i s-ar părea perfect

confortabilă.
Există totuşi anumite trucuri pentru a ocoli problema distanţei

sociale şi a păstra în acelaşi timp calitatea tehnică necesară înregistrării:
 Învăţaţi să descoperiţi şi să lucraţi la distanţa care îl favorizează pe

celălalt. Dacă nu este posibil, găsiţi moduri de a surmonta
problemele tehnice când distanţa este prea mare pentru o
înregistrare satisfăcătoare. Aşezaţi microfonul celeilalte persoane
pe un stativ sau un suport, şi folosiţi două microfoane dacă trebuie
să se audă pe bandă şi vocea dumneavoastră. Încercaţi să puneţi
colţul unui birou sau al unei mese între dumneavoastră şi
interlocutor; bariera fizică poate fi un adaos la distanţa psihologică.
 Într-un interviu înregistrat, să spunem în biroul primarului, explicaţi-i

acestuia că va trebui să stea mai aproape de dumneavoastră decât
la distanţa conversaţională normală. Orice lucru extraordinar pe
care îl cereţi oamenilor la un interviu merită o explicaţie. Spuneţi-i
că microfonul poate capta mai bine vocea sa numai la o anumită
distanţă. Explicaţi-i că, dacă va intra şi ieşi din raza de acţiune a
microfonului, efectul poate fi iritant pentru ascultători (sau
alegători). Pe scurt, fiţi sinceri, dar pentru orice inconvenient sau
disconfort îi cauzaţi, daţi vina pe tehnologie.
 Pe trotuar, nu abordaţi oamenii dintr-o dată. Încercaţi să-i angajaţi

de la câţiva paşi distanţă, cu o întrebare ca: "Scuzaţi-mă. Pot să vă
pun câteva întrebări despre primar, pentru radio?" Dacă obţineţi
consimţământul, continuaţi să vă apropiaţi până când sunteţi
suficient de aproape pentru a folosi microfonul. Ţineţi microfonul
sub nivelul ochilor. Dacă îl ţineţi în faţa dumneavoastră puteţi
reduce distanţa la care el se simte bine să vorbească.
Relaţiile dumneavoastră cu subiecţii unui sondaj sunt desigur

condiţionate de realităţile sociale. În cele mai multe oraşe astăzi, o
persoană care opreşte străini pe stradă este presupusă a fi cerşetor. De
asemenea, femeile pot găsi stăruinţele unui reporter bărbat mai
ameninţătoare decât sunt ele cu adevărat. Ajută să arătaţi prezentabil şi
binevoitor.
Dacă sunteţi faţă-n faţă cu interlocutorul, trebuie să menţineţi

contactul ocular. Este cel puţin un semn de curtoazie. Într-un interviu
radio, acest lucru este deseori o luptă. Între ochii dumneavoastră şi ai
celuilalt se află microfonul. Ţineţi microfonul sub linia de contact ocular,
în afara privirii, şi aveţi multe şanse, pe la a treia sau a patra întrebare,
să vi-l scoateţi şi din minte.
Stabilirea raportului cu interlocutorul este o problemă complicată.

Manualele pentru reporterii radio au arătat întotdeauna faptul că
interlocutorii pot fi intimidaţi de proces, sau suferă de "teama de
microfon" şi rămân muţi când se aprinde becul cu "on air". Poate că
acest lucru a fost adevărat în deceniile trecute, dar acum problema este
din ce în ce mai nesemnificativă. Oamenii s-au familiarizat cu
microfoanele într-un fel sau altul: cântând în grupuri improvizate, dând
interviuri pentru televiziune, sau utilizând camere video personale. Totuşi,
deseori ei vor adopta o atitudine formală, neautentică, imitând postura
"cuiva intervievat". Deseori, oamenii intervievaţi în afara studioului,
pentru radio, studiază zona din jurul reporterului în timp ce răspund la
întrebări, căutând camera video.
Interviul prin telefon
Reporterii radio au dezvoltat o specie de interviu deosebită, prin

telefon, acesta fiind cel mai rapid şi cel mai simplu mod de a lua un
interviu pentru acest canal. Telefonul furnizează o sursă inepuizabilă de
interviuri înregistrate şi inserturi sonore care, combinate cu o scriitură
eficientă, fac programele mai interesante şi mai pline de informaţie.
Interviurile luate prin telefon reprezintă probabil partea leului în multe
programe de ştiri zilnice. Telefonul permite unui personal restrâns să
intre în contact cu surse aflate la distanţă, care altfel ar fi greu de
contactat.
Există însă unele dezavantaje ale practicării acestei metode. În

primul rând, este cea mai uşor de ocolit de către cel vizat. Fără a lua în
considerare refuzul clar de a sta de vorbă, este posibil ca persoana
dorită ca interlocutor "să nu fie în birou" şi să "uite" să sune ea ulterior. Şi
desigur, persoana nu poate fi vazută în timpul interviului; pot exista o
mulţime de consilieri, avocaţi sau experţi în relaţii publice care să-i ofere
răspunsurile potrivite. De fapt, nici nu putem fi siguri că discutăm cu
T i t l u 2 | 647
persoana dorită, iar faptul că nu o putem vedea elimină un element

vizual important: limbajul gestual şi contactul ocular. De asemenea
calitatea sunetului nu este chiar cea mai bună pentru înregistrare.
Pregătirea întrebărilor este esenţială, convorbirea putând fi

întreruptă în orice moment. În plus, posibilitatea ca interlocutorul să
înţeleagă greşit întrebările este mai mare, deci formularea lor trebuie
făcută cu mai multă atenţie.
Odată cu acceptarea apelului, câteva scuze şi mulţumiri din partea

dumneavoastră sunt întotdeauna binevenite: oamenilor le place să li se
mulţumească pentru orice ar face. De asemenea, persoana căutată
trebuie neapărat informată că se înregistrează.
E bine ca la început să puneţi una-două întrebări neimportante

pentru ca interlocutorul să-şi intre în ritm, în timp ce se reglează
echipamentul în studio. Persoana de la celălalt capăt al firului nu trebuie
însă anunţată că aceste întrebări nu vor face parte din interviu. În caz
contrar, este posibil ca vocea acesteia să devină mai acută sau mai
joasă odată cu trecerea la răspunsurile întrebărilor importante.
Fiindcă este imposibil să oferim reguli fixe pentru realizarea unui

interviu prin telefon, există câteva "trucuri" ale meseriei care vă sunt
folositoare:
1. Trebuie să vă identificaţi: "Sunt … de la Radio…" şi să spuneţi

persoanei de ce sunaţi: "V-am căutat să aflu reacţia
dumneavoastră la hotărârea Senatului de a mări impozitul pe
profit."
2. De asemenea trebuie să-i spuneţi că înregistraţi interviul. Dacă se

împotriveşte, explicaţi-i că este mai bine pentru el din moment ce
nu va fi nici o şansă ca afirmaţiile sale să fie citate greşit sau
interpretate eronat. Dacă totuşi refuză, închideţi aparatul de
înregistrare şi continuaţi interviul luându-vă notiţe.
3. Dacă interlocutorul ezită să-şi expună punctul de vedere despre un

anumit subiect, puteţi arăta că încercaţi doar să expuneţi şi partea
lui din conflict. "Avem deja punctul de vedere al părţii adverse… şi
am dori să prezentăm o imagine echilibrată…".
4. Dacă refuză în continuare, îl puteţi întreba de ce nu doreşte să

comenteze. Răspunsul său poate reprezenta un subiect interesant.
5. Dacă cereţi cuiva detalii despre un incident şi el refuză să vă ajute,

puteţi spune că aveţi deja informaţiile dintr-o altă sursă, dar doriţi
versiunea lui pentru a clarifica orice confuzie posibilă.
6. Dacă interlocutorul acceptă să fie intervievat, urmează un alt

obstacol: ce întrebaţi? Cea mai bună tehnică este să puneţi acele
întrebări ce necesită mai mult decât un răspuns "da" sau "nu".
Întrebaţi "Ce credeţi despre…?", sau "De ce nu sunteţi de acord
cu…?", sau "Dacă legea trece de Parlament, care credeţi că va fi
efectul său?". Aceste tipuri de întrebări vor căpăta răspunsuri mult
mai interesante şi informative decât întrebările închise.
7. Dacă interlocutorul răspunde "da" sau "nu" la o întrebare directă,

trebuie să întrebaţi imediat "de ce?".
8. În timp ce interlocutorul vă răspunde la întrebări nu vă amestecaţi

în vorbă cu comentarii ca "Înţeleg" sau "Aveţi dreptate". Acest lucru
face dificilă editarea benzii după interviu. Odată ce intervievatul
începe să vorbească, este semnalul că trebuie să tăceţi.
9. Lăsaţi aparatul de înregistrare să funcţioneze pe parcursul

întregului interviu. Nu puteţi şti când interlocutorul poate spune
ceva valoros.
10. Dacă interlocutorul spune un lucru pe care îl consideraţi

uimitor sau neobişnuit, nu îi cereţi permisiunea să folosiţi
comentariul. Dacă i-aţi spus că înregistraţi interviul, aveţi deja
permisiunea sa. Întrebarea poate stârni dubii în mintea sa despre
oportunitatea de a face publică acea afirmaţie.
11. Nu promiteţi niciodată că veţi permite interlocutorului să

asculte materialul şi banda editată înainte de emisiune.
12. La sfârşitul interviului, trebuie să întrebaţi dacă puteţi reveni

pentru informaţii adiţionale. Puteţi indica momentul posibil de
difuzare a interviului, dar în nici un caz nu trebuie să promiteţi că
se va difuza la un moment anume, sau că va fi difuzat în întregime
vreodată.
T i t l u 2 | 649
Dacă există vreun principiu cardinal în conducerea unui interviu

prin telefon, acesta este să vă faceţi interlocutorul să vorbească. Dacă
sunteţi norocoşi, mai devreme sau mai târziu el va ceda şi vă va spune
ce vreţi să aflaţi. Desigur, există şi situaţii când acest sistem nu
funcţionează. Va trebui să învăţaţi când este momentul să renunţaţi la
insistenţe, să vă folosiţi acel al şaselea simţ care se formează prin
experienţă.
Posibilităţi de folosire a interviului în emisie
În radio interviurile au două utilizări principale: ca inserturi - părţi

din interviu sunt introduse într-o ştire sau un jurnal de actualităţi - şi ca
material întreg, direct sau înregistrat. Când vă pregătiţi pentru un interviu
aflaţi dinainte cum va fi folosit. Un interviu din care se intenţionează să
se extragă inserturi necesită o tactică diferită faţă de unul care va fi
difuzat ca atare.
Când alergaţi după material pentru inserturi, încercaţi să obţineţi

declaraţii care ţin 15-20 de secunde. Întrebările dumneavoastră vor
ajunge probabil la gunoi, deşi una poate va supravieţui ca legătură între
două răspunsuri scurte. În general nu vă faceţi probleme din cauza logicii
precare sau a repetiţiilor din întrebări, din moment ce oricum nu vor fi
difuzate. Ele sunt stimulul; de dorit sunt numai răspunsurile.
Puneţi mereu aceeaşi întrebare. Dacă intervievaţi oameni care au

scăpat dintr-o clădire în flăcări, singurele întrebări importante pot fi: "Ce-
aţi făcut atunci?", Ce-aţi văzut atunci?", "Ce s-a întâmplat apoi?". Nu vă
faceţi griji că repetaţi aceleaşi întrebări de fiecare dată. Chiar dacă
pronunţaţi cuvintele "Ce s-a întâmplat apoi?" de 50 de ori în patru
interviuri diferite, ele pot intra în emisie doar o dată, sau deloc. Audienţa
nu va suferi din pricina lipsei de originalitate a întrebărilor.
De asemenea, nu vă temeţi să cereţi cooperarea pentru a obţine

un răspuns scurt, la obiect. Oamenii de astăzi ştiu că interviurile sunt
editate pentru rezumare. După ce cineva vă dă un răspuns de două
minute descriind cum se simţea să se afle într-o casă în flăcări, puteţi
întreba: "Dacă ar trebui să explicaţi cuiva într-o singură frază cum era
acolo înăuntru, ce-aţi spune?". Întrebarea ar putea să nu funcţioneze,
dar merită întotdeauna încercat.
În interviul transmis ca material întreg întrebările contează la fel de

mult ca şi răspunsurile. Ele oferă legătura logică a curgerii interviului. De
obicei prima întrebare pe care o puneţi va fi înlocuită cu o introducere pe
care o veţi scrie după înregistrare. Dar celelalte întrebări vor fi transmise.
Una din problemele cele mai frustrante într-un interviu este să facem o
eroare factuală într-o întrebare. Acest lucru poate însemna eliminarea ei
prin editare şi, în consecinţă, şi a răspunsului pe care l-a provocat.
Asiguraţi-vă că afirmaţiile pe care le faceţi sunt corecte. Stăpâniţi

vocabularul situaţiei astfel încât atunci când sunteţi solicitaţi să folosiţi un
cuvânt complicat, să-l pronunţaţi fără ezitări. Dacă interviul este
înregistrat, faceţi un avantaj din editarea care va urma. De exemplu,
dacă interlocutorul răspunde greu, nu vă simţiţi obligaţi să lungiţi
întrebările pentru a umple timpii morţi dinaintea fiecărui răspuns. Lăsaţi-l
să facă o pauză: puteţi întotdeauna tăia pauza mai târziu.
T i t l u 2 | 651

LPSC-25. Pregătirea și desfășurarea ”Jurnalului de știri”
1. Tema lucrării:
Pregătirea și desfășurarea ”Jurnalului de știri”
Tema își propune să obișnuiască studenții cu modul cum sunt organizate

știrile într-un buletin de știri pentru radio, cu logica măsurării timpului și
cu munca de prezentator.
a. Descrierea felului cum este gândită introducerea știrlor într-un

program radio
b. Descrierea criteriilor de selectare a subiectelor de știri pentru jurnal
c. Explicarea modului de folosire a surselor
d. Explicarea modului de asamblare a unui jurnal de știri
Computere legate în rețea cu program de montaj, pupitru de mixaj,

microfoane unidirecționale.
Studenții trebuie să fie capabili să construiască un buletin de știri pentru

radio pornind de la selectarea și organizarea știrilor, până la difuzarea sa
on air.
Studenții vor trebui să realizeze un program de știri, în echipă și să-l

prezinte la microfon.
Un mod de a judeca ştirile
Trebuie să fie evident chiar şi pentru cel mai indiferent observator

că difuzarea ştirilor este o parte importantă a grilei de programe a celor
mai multe posturi de radio. Acest tip de emisiune cuprinde de fapt o largă
arie de subcategorii; multe stiluri de prezentare şi tipuri de conţinut sunt
implicate. În plus, concepţiile noastre despre ceea ce reprezintă ştirile se
schimbă în timp şi sunt diferite pentru diferite grupuri de audienţă.
Procesul pregătirii programelor de ştiri pentru radio necesită luarea

unor decizii înainte ca scrierea fiecărei ştiri să poată începe. Acestea
includ, mai întâi, decizia de a fi sau nu introduse ştiri în grila de programe
a postului. Apoi, determinarea calitativă şi cantitativă a “ce fel de” şi “cât”
de multe se vor prezenta. În sfârşit, personalul departamentului ştiri va fi
pus în faţa sarcinii zilnice de a selecta ştirile dintre toate acelea care pot
fi difuzate la o anumită oră.
De ce ştiri?
Cea mai importantă dintre aceste întrebări este dacă posturile ar

trebui să programeze emisiuni de ştiri. De ce ar face-o?
În primul rând, fiindcă audienţa ştirilor este mare şi doritorii de

publicitate sunt mulţi. În ciuda costurilor mari de menţinere a unui secţii
de ştiri şi a posibilităţilor de producţie a acestora, această formă de
program este uşor de vândut şi foarte profitabilă.
Un program de ştiri popular va contribui de asemenea la prestigiul

unui post. În plus, indivizii care deschid aparatele pentru a asculta ştiri
vor rămâne mai probabil pe acea frecvenţă şi pentru alte programe. În
consecinţă, aproape toate posturile de radio includ ştirile în grila lor de
programe. Unele posturi şi-au construit întregul format în jurul ştirilor şi
programelor informative.
Efectul ştirilor asupra audienţei este exprimat prin noţiunea de

recompense. Cele mai importante recompense în acest caz sunt cele de
informare (în special prin funcţia ei de supraveghere), importanţă şi
valoare. Dar pot fi prezente şi altele.
Deseori ştirile oferă unele dintre recompensele asociate în mod

normal cu programele de divertisment. De fapt unii critici au argumentat
că ştirile sunt doar o altă formă de divertisment. Ei au folosit ca argument
faptul că unele posturi: (1) aleg reporteri şi prezentatori atractivi în loc să
caute cei mai buni jurnalişti (recompensa unei voci plăcute); (2)
selectează ştirile cu un conţinut puternic evocator de imagini şi lărgesc
T i t l u 2 | 653
implicarea ascultătorului în fiecare ştire (recompensa acţiunii); (3) caută

ştirile cu elemente puternice de conflict (recompensa tensiunii); şi (4)
aleg ştirile cu teme senzaţionale, deseori sexuale (recompensa
atractivităţii). În măsura în care un post face aceste alegeri în mod
deliberat, el poate fi acuzat pe bună dreptate de alegerea unor
recompense orientate către divertisment în încercarea sa de a atrage
grupuri de audienţă diferite şi posibil mai largi pentru emisiunile de ştiri.
În mod similar, recompensele de personalizare, satisfacerea

curiozităţii (în special interesul uman) şi atractivitate pot fi găsite în aşa
numitele ştiri soft. De fapt, ceea ce distinge acest tip de ştiri de cele hard
tradiţionale este chiar prezenţa acestor atracţii.
Ce şi cât de multe ştiri?
Răspunsul evident la întrebarea ce fel de ştiri? este că jurnalul

radio, ca şi alte tipuri de programe, este structurat şi compus astfel încât
să atragă anumite grupuri de audienţă, sau să păstreze un grup deja
atras prin alte programe. Mulţi ani posturile s-au concentrat asupra
jurnalelor tradiţionale, atotcuprinzătoare, care includeau la un loc cu
ştirile hard şi câteva subiecte de "interes uman". Apoi, cu câţiva ani în
urmă, au început să apară şi programe care tratează în exclusivitate ştiri
soft.
De ce această schimbare? Fiindcă aceste ştiri, cu recompensele

lor variate, ajung şi la audienţele diferite ale programelor de ştiri mai
tradiţionale care accentuează evenimentele majore şi deseori, ştirile
negative. În plus, aceste programe atrag grupurile mai tinere şi mai puţin
educate şi mai multe femei casnice.
Răspunsul la întrebarea cât de multe ştiri? este în esenţă acelaşi.

Lungimea fiecărui jurnal şi numărul de jurnale sau buletine zilnice vor fi o
reflectare a consumului ştirilor de către audienţa postului.
Programarea ştirilor.
Cele mai multe posturi de radio îşi programează ştirile în cantităţi

determinate şi la momente determinate. Doar evenimentele extrem de
importante - izbucnirea unui război, asasinarea unui preşedinte, sau
altceva de o asemenea semnificaţie - vor întrerupe orarul fix al postului
sau vor schimba formatul stabilit al unui program de ştiri. Cazul cel mai
reprezentativ din acest punct de vedere a fost perioada imediat

următoare asasinării preşedintelui John F. Kennedy, în 1963. Singura
prioritate a reţelei naţionale americane pe timpul celor patru zile dintre
moartea sa şi funeralii a fost acoperirea acestei tragedii. La fel, în
România, timp de câteva zile după flagrantul din cazul “Ţigareta II”, acest
subiect a fost tratat pe larg de întreaga mass-media.
Trebuie să vă daţi seama că în cadrul acestor orare în general

inflexibile, chiar şi cele mai complexe evenimente pot fi tratate într-un
timp fix. În zilele cu multe ştiri, când apar evenimente importante,
complexe, unele subiecte majore pot fi omise sau tratate numai ca
headline-uri. Într-o zi mai puţin aglomerată, editorul va avea de ales între
a trata ştirile mari mai în profunzime, sau a adăuga subiecte mai puţin
importante, care în zilele pline nici nu ar fi fost luate în consideraţie. De
obicei ultima variantă este cea folosită.
Comparaţi această inflexibilitate cu editarea unui ziar. Cel puţin în

teorie, într-o zi plină de evenimente, ziarul poate adăuga pagini
suplimentare pentru a trata fiecare subiect cu detaliile pe care le merită,
iar în zilele slabe poate reveni la numărul de pagini normal, în loc să
umple paginile suplimentare cu banalităţi.
Ştiri create sau cumpărate?
Întrebarea nu are o legătură directă cu scriitura ştirilor, dar este cu

siguranţă o parte a procesului prin care se iau deciziile în privinţa lor.
Desigur, dacă un post programează ştiri locale, el va trebui să-şi facă o
obligaţie din realizarea lor, inclusiv un angajament financiar de a angaja
personal şi a cumpăra echipament pentru adunarea şi editarea ştirilor.
Dar un post poate decide de asemenea să achiziţioneze ştiri, într-o

formă sau alta, de la alte surse. Agenţiile de presă, care pot include şi
înregistrări pentru radio, transmise prin vocea unui angajat local, oferă
regulat informaţii pentru abonaţi. În plus, o mare varietate de ştiri pe
teme specializate sunt distribuite de instituţii de profil (institute de
cercetare, laboratoare, corporaţii multinaţionale,universităţi) prin satelit
sau alt tip de tehnologie, pentru orice post care le consideră potrivite
programelor sale şi care doreşte să plătească pentru ele.
T i t l u 2 | 655
Cele mai multe posturi însă utilizează toate formele de colectare a

ştirilor - crearea celor locale, agenţiile de presă şi temele specializate.
Încă o dată, decizia este făcută pe baza tipului de materiale care se vor
potrivi cel mai bine stategiei postului de a ajunge la audienţa sa.
Selectarea ştirilor
După ce toate hotărârile de management şi programe au fost luate,

hotărâri care stabilesc stilul şi cantitatea de ştiri pe care le va prezenta
un post, urmează deciziile zilnice despre care şi câte ştiri vor fi
prezentate în fiecare buletin sau jurnal, din cele existente la acel
moment. În oricare din zile vor fi probabil mai multe ştiri disponibile
decât poate cuprinde timpul afectat acestor programe. Aceasta este
funcţia de gatekeeping; nu toate ştirile vor trece prin poartă.
Nu putem folosi toate ştirile zilei într-un singur jurnal, la fel cum un
ziar nu poate folosi toate ştirile la care are acces. Avem un timp limitat şi
trebuie să alegem ştirile cele mai importante pentru a le utiliza. Aceasta
înseamnă cele mai importante ştiri pentru audienţa noastră. Ştirile din
Iaşi, importante acolo, nu sunt în mod necesar importante şi în Cluj. La
fel, ştirile importante pentru ascultătorii unui post de muzică clasică nu
sunt aceleaşi cu cele pentru audienţa unui post cu format pop-rock.
Redactorii-şefi şi editorii de rubrică pot utiliza următoarele criterii

pentru a alege dintre ştirile existente în fiecare moment:
Audienţa.
O ştire are nevoie să fie relevantă pentru audienţa sa. Una

implicând un star al muzicii rock va atrage o mai mare atenţie la un post
de radio care promovează acest tip de muzică, decât la un jurnal al unui
post care se adresează unei audienţe mai largi şi mai generale. O ştire
despre posibile reduceri în programele de asigurări sociale ar trebui să
fie importantă într-o localitate unde trăiesc mulţi pensionari, dar ar merita
mai puţină atenţie într-o zonă universitară, unde majoritatea populaţiei
este mai tânără.
Oportunitatea.
Cât de importantă este această ştire acum? O ştire nu este

niciodată la fel de importantă mai târziu, cum este când apare pentru
prima dată. Mâine alte evenimente vor atrage atenţia publicului şi

evenimentele de azi nu vor mai fi de actualitate.
Unele ştiri nu au un element timp evident. Acest lucru este

adevărat în special în materialele de investigare. Într-o anumită zi
povestea este gata şi editorul hotărăşte să o prezinte în programul de
ştiri. Ca jurnalişti, trebuie să găsim un unghi ce dă ştirii o anumită
oportunitate - o motivaţie în lead a interesului pe care această ştire ar
trebui să-l inspire audienţei în acel moment. Dacă nu poate fi găsit nici
un element temporal, este posibil ca ştirea să nu fi fost un material bun
de la început.
Pentru un eveniment major un post de radio va revedea şi înnoi

conţinutul pentru fiecare buletin, şi va plasa de fiecare dată în lead
informaţia cea mai nouă, pentru a accentua oportunitatea ştirii.
În alte situaţii, care se continuă pe o perioadă de câteva zile, putem

pregăti un material special, o secvenţă mai lungă, mai analitică, plasând
detaliile întâmplării în context şi explicând semnificaţia lor publicului-ţintă.
Impactul.
Impactul ştirii depinde de cât de multă audienţă este afectată, cât

de direct este efectul şi cât de imediat este acesta.
O schimbare a legii impozitului pe venit va avea un efect imediat

asupra multor oameni, dar o schimbare în subvenţiile pentru epuizarea
resurselor de petrol şi gaze naturale va avea efect direct numai asupra
câtorva investitori - adică, până se arată că rezultatul final al acelei
schimbări poate mări preţul pe care îl plătim cu toţii pentru benzină.
Pentru această ştire impactul poate fi îmbunătăţit accentuând aspectul
preţului.
În mod similar, o ştire despre o perioadă de vreme rece în

noiembrie nu va avea un impact mare pentru oamenii din zonele unde
această vreme este ceva obişnuit pentru această perioadă a anului, dar
o ştire descriind o vreme rece în iulie în aceleaşi zone va avea impact nu
numai asupra oamenilor de acolo, ci şi asupra celor care vin în locurile
respective pentru a-şi petrece vacanţa. Iar ştirea poate avea un impact
mult mai mare dacă vremea rece va distruge culturile de cereale şi va
duce astfel la creşterea preţului produselor agricole pe tot cuprinsul ţării.
T i t l u 2 | 657
Proeminenţa.
Numele sunt importante în ştiri. Bineînţeles că numele trebuie să

fie acelea care sunt uşor de recunoscut, proeminente sau importante
pentru audienţă. Activităţile şi numele unui star al muzicii rock sau
cinematografiei vor fi mult mai importante într-o ştire într-un post cu
format de muzică modernă dacât într-unul de muzică clasică (cu o
audienţă mai în vârstă), fiindcă persoana va fi mai cunoscută acolo.
În general putem spune că proeminenţa unui individ adaugă

valoare ştirii doar din cauza curiozităţii noastre relativ la alţi oameni, în
special figuri publice.
Proximitatea.
Oamenii sunt interesaţi de evenimente care se întâmplă cât mai

aproape de ei, sau în care poate fi dezvoltat un unghi local. Acest criteriu
este strâns legat de impact, fiindcă ştirile locale vor avea efect mai
degrabă asupra audienţei locale.
Un exemplu clasic sunt două accidente feroviare. Unul este un

accident local în care o singură maşină a fost lovită de un tren, ucigând
doi tineri. Al doilea accident este în India: un pod s-a prăbuşit şi mai
multe sute de persoane au fost ucise în dezastru. Dacă aveţi timp pentru
o singură ştire, pe care o veţi folosi? Nu există un răspuns perfect corect,
pentru că toate criteriile trebuie cântărite când faceţi alegerea. Erau
tinerii personalităţi locale cunoscute, de exemplu membri ai echipei de
fotbal? Aceasta ar oferi proeminenţă suplimentară ştirii locale.
Conflictul.
Nu dorim să spunem că oamenilor le plac formele de conflict ce

apar în cele mai multe ştiri, precum conflictele politice sau cele de război,
sau revoltele sociale. Dar publicul va rămâne atent la asemenea teme
atâta timp cât rezultatul este incert.
Conflictul este o componentă a celor mai multe ştiri. Poate fi un

conflict persoană contra persoană, naţiune contra naţiune, persoane
contra natură, persoane împotriva unui sistem politic, economic sau
social, sau multe alte confruntări.
Ineditul.
Manifestarea evidentă a acestui criteriu este clasicul clişeu "dacă

un câine muşcă un om aceasta nu este o ştire, dar dacă un om muşcă
un câine, aceasta este ştire": neobişnuitul, neprevăzutul sporesc
valoarea de ştire a unui eveniment. În ştirile soft, unele din celelalte
criterii pentru valoarea de ştire pot să lipsească sau să fie slabe, precum
lipsa de noutate. Criteriul de compensare în multe asemenea situaţii este
ineditul.
Personalizarea.
La drept vorbind, personalizarea ştirilor nu este un criteriu de

utilizat în selectare, ci mai degrabă o abordare pentru scrierea unei ştiri.
Unele ştiri sunt mai uşor de scris în termeni personali decât altele, şi la
limita la care o ştire poate fi personalizată pentru publicul-ţintă, ea va fi
mai interesantă pentru acea audienţă. Editorii caută ştirile cu acest lucru
în minte.
O ştire poate fi personalizată pentru audienţă descriind un loc bine

cunoscut de aceasta, sau punând în lumină persoanele locale care sunt
implicate în ştire (chiar dacă evenimentul are loc în altă parte), sau prin
legături emoţionale precum religia sau interesele economice. De
asemenea personalizarea înseamnă a povesti din perspectiva
persoanelor implicate, în loc de a o face într-un mod abstract.
De exemplu, o ştire despre subvenţiile pentru fermieri provenind de

la Ministerul Agriculurii din Bucureşti poate fi prezentată accentuând
efectul ei asupra comerţului cu lactate din oraş. La fel, o ştire despre
schimbările din bugetul statului pentru bătrâni şi handicapaţi poate
conţine scurte interviuri cu locatarii unui azil local.
În fiecare post, oricine ia deciziile asupra selectării ştirilor pentru un

jurnal sau buletin o va face prin accentuarea unuia din aceste criterii.
Importanţa lor relativă se schimbă în timp. În ultimii ani în lume s-a
produs creşterea ponderii ştirilor soft şi de stil de viaţă. Jurnaliştii au
descoperit că anumite grupuri de audienţă care nu erau atrase de
programele de ştiri organizate tradiţional pot fi atrase de aceste
programe mai relaxante. Pentru aceşti ascultători noutatea sau
oportunitatea nu sunt criterii importante, dar impactul şi personalizarea
sunt. Ei îşi doresc ştiri care să le fie folositoare imediat şi direct în viaţa
zilnică.
T i t l u 2 | 659
De asemenea, fiindcă am subliniat importanţa ştirilor locale, există

ştiri politice şi economice majore care trebuie transmise. Ele pot proveni
din Bucureşti sau din Washington, dar sunt importante pentru audienţa
locală. Accentuarea ştirilor locale nu este o scuză pentru trecerea cu
vederea a unor ştiri naţionale şi internaţionale importante. Utilizaţi
definiţiile şi criteriile de selectare a ştirilor pe care le-am oferit pentru a
determina care dintre ele sunt un potenţial material pentru program -
apoi încercaţi să analizaţi nevoile audienţei pentru a desemna priorităţile.
Puteţi clasifica ştirile punându-vă următoarele întrebări. Dacă

răspunsul este "da" la prima întrebare, ştirea este foarte importantă.
Dacă răspundeţi "da" la a doua, ştirea este ceva mai puţin importantă,
ş.a.m.d.
1. Este aceasta o ştire pe care audienţa mea trebuie s-o cunoască

imediat pentru a-şi proteja sănătatea şi siguranţa? (Dacă da, ştirea
va fi probabil prezentată ca un comunicat şi repetată în buletinele
regulate).
2. Trebuie audienţa mea să cunoască informaţia din această ştire

pentru a-şi desfăşura activitatea zilnică sau pentru a-şi duce la
îndeplinire îndatoririle de cetăţeni în societate? (Dacă da, ştirea ar
trebui inclusă în buletinele regulate).
3. Este aceasta o ştire pe care audienţa mea trebuie s-o cunoască,

dar nu este nevoie să fie prezentată imediat? (Ştirile despre
evenimente viitoare planificate ce vor afecta audienţa trebuie
prezentate, dar pot fi omise din unele buletine dacă timpul
disponibil este alocat ştirilor de mai mare prioritate şi dacă există
buletine următoare ce pot conţine aceste ştiri. Închiderea prevăzută
a unui mare bulevard sau schimbarea anuală a orei de vară sunt
exemple de acest tip).
4. Este ştirea importantă pentru o parte substanţială a audienţei

mele? (Ştirile despre subvenţiile acordate agricultorilor vor fi
importante într-o comunitate agricolă, dar de mai mic interes în
comunităţile fără agricultori. Alocaţiile pentru apărare vor fi de mai
mare interes în ariile cu mulţi lucrători în aeronautică, să spunem,
decât în zonele rurale. Trebuie să vă cunoaşteţi audienţa şi
subgrupurile din cadrul ei).
5. Este ştirea importantă pentru o parte substanţială a audienţei mele,

dar de o asemenea natură încât să poată fi amânată? (Cele mai
multe ştiri care sunt importante pentru părţi substanţiale din
audienţă nu pot fi amânate fiindcă încetează a mai fi oportune. Nici
unui jurnalist nu-i place să rişte să lase deoparte o ştire importantă
pe care concurenţa poate s-o folosească. Totuşi, ocazional, se
poate găsi o ştire care poate fi amânată într-un buletin ulterior dacă
nu este suficient timp pentru ea în unul din programele de mai
devreme. Acordarea unui mare contract unui important
întreprinzător local este un tip de ştire ce poate fi amânată).
6. Este această ştire nu esenţială, dar de interes pentru o mare parte

a audienţei mele? (Divorţul Prinţului de Wales nu are un mare
impact în Arad, de exemplu, dar interesează mulţi oameni de
acolo. Într-un sens strict, rezultatul Campionatului Mondial de
Fotbal nu are efect direct asupra majorităţii oamenilor, dar milioane
de oameni sunt interesaţi de el).
7. Este această ştire distractivă? (Deşi buletinul de ştiri este un

program restrâns, există timp, ocazional, pentru ştiri ce nu servesc
unui alt scop decât acela de divertisment).
Acest set de priorităţi este doar o schemă de orientare generală.

Judecarea valorii ştirilor se învaţă prin experienţă - lucrând cu profesori
buni şi/sau colegi experimentaţi. Cei mai mulţi jurnalişti profesionişti fac
selecţia ştirilor intuitiv, bazându-se pe lunga lor experienţă în lucrul cu
ştirile. Desigur, nici o listă nu poate acoperi toate întrebările de selecţie
cu care vă veţi confrunta în munca zilnică în acest domeniu.
Sursele
Tinerii care îşi încep activitatea în jurnalismul radio se simt deseori

supraîncărcaţi de volumul uriaş de informaţie ce apare în drumul lor.
Cum este posibil ca o mână de oameni să ţină socoteala activităţilor din
oraş, ţară sau lume?
Medicii simt la fel în prima lor noapte de gardă la urgenţe. Cum pot
câţiva doctori şi asistente să ţină pasul cu toate bolile, şi cum pot ei
identifica şi trata persoanele care au imediată nevoie de ajutor?
T i t l u 2 | 661
În timp ce antrenamentul şi experienţa joacă un rol în ambele

scenarii, un factor important în munca zilnică de ordonare a haosului
este rutina. Camerele de gardă au stabilit protocoale pentru rezolvarea
problemelor medicale şi de aceea pot (de obicei) să se descurce cu orice
situaţie care apare. Redacţia funcţionează în mod similar. Rutinele
stabilite permit jurnaliştilor să manevreze toate sursele de ştiri care îi
înconjoară.
Departamentele de ştiri fac planuri pentru ceea ce este aşteptat şi,

pe cât este posibil, pentru neprevăzut. Posturile din zone seismice, de
exemplu, au prevederi speciale pentru acoperirea cutremurelor. Cele din
zone des străbătute de furtuni puternice au proceduri standard pentru
tratarea acestora.
Evenimentele aşteptate stabilesc regulile lor de abordare. Consiliul

local se întruneşte regulat, la fel şi alte organisme guvernamentale şi
organizaţii. Poliţia nu arestează criminali după un orar fix, dar pune la
dispoziţie evidenţa arestărilor şi mulţi reporteri dedică un anumit timp
vizitării sau comunicării telefonice cu secţiile de poliţie pentru a afla cine
a mai fost acuzat şi de ce. Deşi vremea se schimbă de la zi la zi,
colectarea datelor meteo a devenit o rutină şi departamentul de ştiri
primeşte previziuni sau alte informaţii în mod regulat.
Poşta soseşte la postul de radio cu grămada şi coletele fiecărei zile

conţin un număr de subiecte ce se pot dovedi cu valoare de ştiri. Ştirile
vin de asemenea prin satelit, după un program determinat.
O altă resursă sunt ştirile de ieri şi ziarele de azi. Unele continuări

pot fi generate de o inspectare atentă a finalurilor deschise din materiale
mai vechi. Un exemplu poate fi o investigaţie despre cautele lipsei de
eficienţă a unei echipe de pompieri care a fost atât de neajutorată încât a
trebuit să ceară sprijinul unui civil pentru a ridica o scară în timpul
ultimului incendiu.
Deci, într-o anumită măsură, ştim ceea ce se va întâmpla într-o zi,

sau cel puţin ştim unde, când şi cum vom primi informaţii despre
evenimentele pentru care avem planificare.
Programările pot fi date peste cap însă, dacă apare un eveniment

major. În timp ce situaţia şomerilor locali merită atenţie, ea devine minoră
în cazul în care o bancă este jefuită în oraş, sau primarul suferă un atac
de cord.
Cu toate că ştirile sunt un produs ce se înnoieşte în fiecare zi, nici

o zi de lucru nu porneşte de la zero absolut. Să notăm de asemenea că
departamentele de ştiri nu trebuie să adune fiecare informaţie în
întregime prin eforturi proprii. De fapt, este imposibil pentru orice
instituţie sau organizaţie de profil să fie pretutindeni în acelaşi timp. Din
această cauză, departamentele de ştiri se bazează pe diferite servicii
care oferă ştiri şi informaţii.
Agenţiile de presă sunt sursa jurnalelor de actualităţi în toate

tipurile de posturi de radio - locale sau naţionale. Ele sunt surse bune şi
trebuie privite ca atare. Dar amintiţi-vă că şi ele pot greşi, deci nu ezitaţi
să puneţi sub semnul întrebării orice vi se pare în neregulă. Un mod de a
verifica un fapt este de a căuta şi în informaţia unei alte agenţii (acesta
este doar unul din motivele pentru care este bine să aveţi mai mult de un
singur abonament la agenţiile de presă; un altul este că o agenţie poate
avea detalii despre o ştire pe care cealaltă nu le are). Dacă informaţiile
trimise de agenţii sunt incomplete, sau dacă un fapt transmis de o
singură agenţie pare suspect, contactaţi agenţia sau încercaţi să
verificaţi faptele printr-un telefon la sursa acesteia.
Când utilizaţi informaţiile agenţiilor, fiţi atenţi la faptul că ştirile

acestora sunt scrise în stilul presei tipărite. Ele trebuie transcrise în stilul
oral specific presei radiofonice. Ştirile de la agenţiile de "difuzare" sunt
scrise pentru radio, dar, de cele mai multe ori, sunt superficiale.
Jurnaliştii buni rescriu întotdeauna materialele de agenţie.
Reţelele de radio şi televiziune oferă de asemenea celor afiliaţi ştiri

care altfel ar fi imposibil de cules în mod independent. Ele folosesc
tehnologia sateliţilor pentru cele mai multe din legăturile de reţea.
Unele din ştirile zilnice provin de la freelanceri, jurnalişti care

lucreza pe cont propriu şi vinde scripturi sau benzi, sau amândouă, unui
post cu care a încheiat un contract.
Un comunicat de presă este definit ca o ştire realizată de

comunicatori profesionişti din cadrul unei instituţii sau organizaţii, cu
scopul de a fi transmisă prin mass-media. Comunicatele de presă sunt
T i t l u 2 | 663
scrise în stilul presei tipărite (de multe ori de foşti jurnalişti), astfel încât
un ziar ar putea, dacă ar vrea, să introducă materialul exact aşa cum a
fost primit. Ceea ce multe ziare şi fac. Deşi această practică este o
abdicare de la rolul ziarelor de arbitri ai ştirilor, ea reflectă faptul că multe
publicaţii nu sunt capabile sau nu doresc să rescrie în mod independent
fiecare material, sau să verifice fiecare comunicat de presă care vine prin
poştă.
În general radioul nu foloseşte comunicatele de presă ca atare - nu

din cauza unui statut moral mai înalt decât al ziarelor, ci fiindcă stilul lor
nu se potriveşte cititului cu voce tare. Uneori ele sunt rescrise, alteori pot
fi folosite ca bază pentru obţinerea de materiale, mai degrabă ca punct
de plecare decât ca produs final.
Dar, de multe ori, comunicatele sunt pur şi simplu aruncate. Sunt

prea multe ca să intre într-un jurnal, sau pot avea o origine dubioasă,
sau pot să nu aibă nici un fel de valoare pentru o ştire sau un reportaj.
Altele totuşi constituie cu adevărat subiecte pentru ştiri.
Nu orice comunicat de presă este rezultatul încercării cuiva de a

obţine o reclamă gratuită pentru un nou produs, serviciu, sau organizaţie.
Oricum, nu e nimic rău în solicitarea unei reclame gratuite pentru ceva
care are valoare de ştire. Un comunicat de presă anunţând deschiderea
unei noi filiale a unei întreprinderi este o ştire; dar desigur, tot ştire este şi
comunicatul anunţând închiderea unei filiale. Un comunicat al unei
universităţi locale conţinând comentarii ale unui profesor de economie
despre actuala problemă a impozitelor pare doar a fi ştire, la fel şi
communicatele prea regulate anunţând programele de admitere pentru
anul următor.
Un anume scepticism poate fi exersat şi în abordarea

evenimentelor.
O conferinţă de presă serveşte unui număr de scopuri, unele mai

puţin evidente decât altele. În primul rând este un forum convenabil
pentru un creator de ştiri de a transmite informaţia unui număr de
jurnalişti. Acest scop este evident.
Nu la fel de evident este faptul că o conferinţă de presă este un

mijloc folosit de relaţiile publice pentru crearea, menţinerea sau
modificarea imaginii publice a cuiva. O persoană vorbind la o conferinţă

de presă poate părea să câştige în importanţă faţă de una care acordă
doar un interviu.
Merită de asemenea să menţionăm că o conferinţă de presă poate

fi utilizată pentru a controla fluxul ştirilor la fel de bine ca şi pentru a-l
porni. În definitiv, cel care convoacă o conferinţă începe şi încheie
afacerea şi - dacă este suficient de priceput - are capacitatea de a evita
anumite întrebări sau pe cei care le pun. Acest lucru dă impresia că face
faţă tuturor subiectelor când, de fapt, conferinţa de presă oferă mai mult
posibilitatea de a evita întrebările pătrunzătoare dintr-un interviu fără
limită de timp.
O conferinţă de presă este de asemenea o metodă de distribuire a

ştirilor într-o manieră corectă, una care nu îndepărtează reporterii în
competiţie. O persoană sau organizaţie aflate sub privirea publicului
trebuie să controleze ce informaţii sunt comunicate şi când sunt
comunicate. A oferi un material exclusiv unui reporter poate crea un
conflict între instituţiile de presă. O conferinţă de presă rezolvă problema
prin stabilirea unui cuantum de timp pentru comunicarea informaţiilor.
Conferinţele de presă formale sunt anunţate cu două săptămâni

înainte, şi invitaţiile sunt refăcute cu 3-4 zile înainte de eveniment. Dacă
este vorba de o situaţie extraordinară, timpul acordat jurnaliştilor pentru
pregătire se poate reduce la câteva ore. Uneori, conferinţele informale se
materializează oriunde reporterii şi creatorii de ştiri se întâmplă să se
întâlnească. Un exemplu este aglomerarea de întrebări şi răspunsuri de
pe treptele unui tribunal după ce s-a dat un verdict.
Conferinţele de presă pun probleme jurnaliştilor nu numai în ceea

ce priveşte limitările stricte de timp. O conferinţă organizată în pripă este
greu de introdus într-un orar încărcat şi, dacă ratăm evenimentul, nu
putem cere să fie reprogramat. În al doilea rând, conferinţele de presă
pot fi ineficiente fiindcă reporterii urmăresc obţinerea de timp de microfon
în exclusivitate; deseori reporterii sunt mai interesaţi să obţină răspunsuri
aşteptate la propriile întrebări, decât să primească răspuns la întrebările
potrivite momentului.
T i t l u 2 | 665
Conducătorilor posturilor de radio nu le place să folosească

secţiuni dintr-o conferinţă de presă prezentând un reporter de la o altă
instituţie punând întrebarea cea mare.
Lansările, inaugurările, reuniunile electorale şi alte ocazii formale

pot oferi materiale bune. Sau, pot fi o totală pierdere de timp. Din
nefericire, nu există nici un mod sigur de a evalua acest lucru, în afară
de propria experienţă cu organizaţia şi de estimarea interesului pe care
evenimentul îl va stârni ascultătorilor. De multe ori, evenimentele de
campanie electorală sunt fără importanţă - sunt repetate aceleaşi
discursuri ţinute la ultimele zece întâlniri. Mai mult, ele nu sunt deseori
decât un pretext pentru a atrage presa. În acest punct ele devin ceea ce
Daniel Boorstin numea "pseudoevenimente", întâmplări aranjate pentru
mass-media care au un suport instabil în realitate.
O mare parte din ştirile zilei sunt ca rezultatul rutinei. Jurnaliştii

care culeg ştirile o fac deseori ca parte a "patrulării" lor zilnice pe arii de
interes regulate şi specializate: guvern, Parlament, poliţie, tribunale.
Totuşi, în redacţiile mai mici reporterii se ocupă - total sau parţial – de
politică, medicină, afaceri, legislaţie, etc. De aceea, deşi specialiştii îşi
găsesc un loc în jurnalismul radio, cei mai mulţi reporteri sunt, prin
natură şi temperament, generalişti.
Influenţa momentului difuzării
Cele mai multe evenimente majore au loc în timpul zilei şi sunt

prezentate curând după ce s-au petrecut, în buletine programate între 10
dimineaţa şi 8 seara. Dacă realizăm buletinele pentru noapte sau pentru
dimineaţa devreme, trebuie să fim conştienţi că majoritatea ştirilor de pe
telex sau din computer prezintă evenimente care s-au întâmplat cu ore
înainte şi au apărut deja în buletine anterioare. În această situaţie, cum
putem evita ca buletinele noastre să sune ca o reluare plictisitoare? O
soluţie ar fi căutarea sârguincioasă a unei noi dezvoltări într-o ştire
majoră şi înnoirea ei. O alta este ignorarea existenţei buletinelor
anterioare sau presupunerea că ascultătorii nu le-au auzit şi prezentarea
ştirilor ca şi când abia s-ar fi petrecut. În sfârşit, există momente când
nici o ştire nu e nouă. Aceasta se aplică în particular unui eveniment în
desfăşurare care, la ultima prezentare, a fost neconcludent. Oamenii pe
care ultimul buletin al zilei i-a informat despre evadarea unui deţinut în
zonă, sau despre dispariţia unui copil din vecinătate, vor începe probabil
a doua zi să se întrebe despre destinul acestora. Dacă individul nu a fost
găsit, atunci acest eşec reprezintă ştirea principală şi trebuie prezentată
în buletinul de dimineaţă. Oferirea lui "încă nimic nou" satisface
necesitatea ascultătorului de a şti şi susţine interesul pentru o întâmplare
în desfăşurare.
Asamblarea programelor de ştiri
Enorma arie de conţinut şi stil a programelor de ştiri ne împiedică

să fim foarte precişi în ceea ce priveşte modul cel mai bun de organizare
a lor, dar pentru toate tipurile de jurnale se aplică necesităţile structurale
de bază. Daţi programului un început puternic, care să atragă atenţia şi
identificaţi-l ca atare în deschidere. Oferiţi unitate, diversitate, ritm şi
gradaţie în cadrul organizării globale. Ieşiţi din emisie la timp.
Atrageţi atenţia audienţei. Această cerinţă poate fi întâlnită mai

uşor în jurnalele de ştiri decât în alte tipuri de programe, fiindcă
ascultătorii deschid aparatele pentru ştiri ca să aibă altceva decât
divertisment - ei vor să ştie ce s-a întâmplat recent şi merită difuzat, vor
să fie informaţi. Realizatorul de ştiri răspunde acestei nevoi începând
programul cu ştirea cea mai importantă, care serveşte automat ca
atragere a atenţiei.
Oferiţi identificare. Titluri complexe de program şi mulţumiri pentru

reporteri şi prezentatori nu sunt necesare în buletinele de ştiri. Ele tind să
încetinească ritmul deschidereii şi să diminueze atenţia audienţei. În
radio, o identificare scurtă în forma unui efect sonor ce simulează un cod
de transmisie sau o semnătură muzicală sunt cele mai des folosite.
Aceste semnături dau timp audienţei să ajungă lângă aparat din altă
parte a casei, să se pregătească şi astfel să nu piardă ştirea cea mai
importantă de la început.
Deseori, pentru a servi ambelor funcţii - atragerea atenţiei şi

oferirea timpului necesar pentru ca ascultătorul să prindă ştirea de
deschidere - buletinul sau jurnalul vor începe cu titlurile, vor da semnalul
de început (şi eventual publicitate) şi abia pe urmă vor prezenta ştirea
lead.
T i t l u 2 | 667
Menţineţi unitatea. Această necesitate structurală este strâns

legată de scopul şi publicul-ţintă al programului, aşa cum au fost ele
determinate. Cum audienţele s-au fragmentat din ce în ce mai mult şi
producătorii au devenit mai sofisticaţi în construirea de programe
specifice pentru grupuri mai restrânse - emisiuni de ştiri financiare,
sportive, ştiri legate de menţinerea sănătăţii, ş.a.m.d. - mulţi jurnalişti au
devenit mai concentraţi în conţinut şi abordare. Oricum, tot conţinutul
trebuie să se lege într-un fel de scopul determinat al programului.
Oferiţi diversitate. În interiorul unităţii, diversitatea ar trebui să fie

oferită de la ştire la ştire. Pentru un program general, alegerea ştirilor nu
va fi complet sub controlul personalului redacţional. Unele evenimente
nu sunt planificate; altele, planificate, pot să nu merite deranjul. Totuşi, în
general această cerere este uşor îndeplinită, fiindcă fiecare ştire este
unică în felul ei.
Oferiţi ritm. Ritmul este legat de problema menţinerii atenţiei

audienţei. Desigur, intensitatea atenţiei unui individ pentru o anumită
ştire va depinde de importanţa ştirii pentru acea persoană. Totuşi, multe
ştiri nu sunt de interes direct pentru cei mai mulţi oameni şi realizatorii de
jurnale, care înţeleg problema menţinerii atenţiei, au dezvoltat un model
ce limitează de obicei ştirile la maximum 90 de secunde.
Oferiţi gradare. Jurnalul este un tip de program unde această

necesitate este mult ignorată. Audienţa va fi pe bună dreptate supărată
dacă un jurnal ar începe cu cea mai puţin importantă ştire şi ar păstra-o
pe cea mai importantă la sfârşit. Ştirile trebuie prezentate într-o manieră
cât mai imediată posibil; ştirea-bombă vine prima şi cu informaţie cât mai
recentă.
Totuşi, realizatorii doresc să-şi menţină audienţa până la sfârşitul

programului şi încearcă să facă acest lucru în două feluri: oferind
anunţuri frecvente pentru ştirile ce vor veni şi păstrând pentru sfârşit o
ştire care are o mare putere de atracţie asupra audienţei. Ştirile cu
valoare de interes uman sunt foarte eficiente în oferirea unui punct
culminant pentru ascultători.
Moduri de organizare
Un jurnal alcătuit din subiecte diferite nu poate fi organizat ca un

program ce gravitează în jurul unei singure teme, dar trebuie să aibă o
anumită ordine şi un aranjament. Prima decizie este să alegeţi ştirea de
deschidere. De obicei aceasta va fi cea mai importantă ştire a zilei,
importantă atât prin semnificaţia ei, cât şi datorită interesului audienţei.
Un alt criteriu pentru a face această alegere este a lua în considerare
ceea ce audienţa este mai nerăbdătoare să audă. O ştire importantă
poate fi un eveniment în desfăşurare - o criză internaţională, o răpire a
unei personalităţi locale. Oamenii care ascultă ştirile aşteaptă, în primul
rând, să audă ultimele noutăţi dintr-un eveniment important care
constituie subiectul unei ştiri difuzate deja.
De cele mai multe ori, una din ştiri se va detaşa clar ca fiind
subiectul principal, de începere a jurnalului. Alteori însă, se pot alege
două sau trei teme pentru această poziţie şi puteţi decide să le rotiţi de la
un buletin la altul.
După alegerea primei ştiri, trebuie să hotărâţi cum să aranjaţi

celelalte subiecte. Importanţa ştirilor afectează ordinea subiectelor nu
doar la început, ci pe toată durata programului. În general realizatorii
lucrează mai întâi cu cele mai importante ştiri. Totuşi există pericolul ca,
punând toate subiectele interesante la început, ei să-şi piardă audienţa
pentru restul programului şi să provoace supărarea unui sponsor care
este la fel de interesat ca ascultătorii să audă ultima reclamă, ca şi pe
prima. Fiindcă cei mai mulţi oameni sunt doritori să ştie cum va evolua
vremea, realizatorii îşi păstrează audienţa amânând buletinul
meteorologic la sfârşitul programului. Ca stimul pentru ascultători,
făcându-i să urmărească programul în întregime, ştirile de interes uman
şi cele sportive încheie de obicei emisiunea.
Natura ştirilor într-o zi oarecare poate decide ce plan de organizare

este cel mai potrivit. Un model obişnuit este divizarea ştirilor în locale,
naţionale şi internaţionale. Dacă subiectul de deschidere tratează un
eveniment local, pot fi luate în continuare alte evenimente locale înaintea
celor naţionale şi internaţionale. Unii jurnalişti folosesc un plan geografic,
mutându-se în ordine dintr-o capitală a lumii în alta. Unul din cele mai
bune procedee este prezentarea ştirilor în termenii unor teme majore, ce
T i t l u 2 | 669
se schimbă de la zi la zi în funcţie de ce se întâmplă în lume. Avantajul

acestui plan este flexibilitatea şi faptul că este cel mai bine adaptat
pentru a evidenţia relaţiile dintre diferitele subiecte. O organizare după
temă poate prezenta ştirile sub titluri ca: evoluţiile politice, situaţii de
muncă, probleme mondiale, vremea dezlănţuită. Un alt criteriu important
în ordonarea subiectelor într-un program este necesitatea de echilibru şi
diversitate.
Realizarea unei succesiuni ce permite tranziţii de la un subiect la

altul poate dicta plasarea anumitor ştiri. Două subiecte despre aceeaşi
persoană ar trebui puse împreună fiindcă există o legătură naturală între
ele şi o singură identificare a persoanei va fi suficientă pentru ambele
subiecte. Ştirile cu alte tipuri de elemente comune ar trebui prezentate
succesiv pentru a face posibilă tranziţia. Un realizator care a luat în
considerare conflictele internaţionale se poate muta la o dispută de
muncă prin propoziţia "Un alt tip de conflict se desfăşoară pe scena
muncii". Dar cel mai bun mod de a ajuta ascultătorul să facă tranziţiile
este prin aranjarea ştirilor în grupuri de subiecte înrudite.
Salturile de la guvern la China, apoi la Cluj şi Paris, la Parlamentul

român, Londra şi Petroşani n-au nici un sens dacă ştirile nu sunt legate
cumva între ele. Deci veţi dori probabil să aveţi o secţiune de ştiri din
Bucureşti (guvernul şi Parlamentul), una de ştiri externe (Paris, Londra,
China) şi una de ştiri naţionale (Cluj, Petroşani). Dar dacă ştirea din Cluj
este despre economie şi ştirile despre guvern şi Parlament au acelaşi
subiect, veţi avea evident ceva care să le lege: tema.
Ştirile internaţionale, economice sau sociale se leagă mai natural

când sunt transmise în cadrul aceloraşi blocuri. Există câteva motive
care arată de ce această organizare este eficientă. Mai întâi, atenţia
ascultătorilor este focalizată pe o singură temă generală. În al doilea
rând, pot fi realizate tranziţii logice între ştirile grupate tematic - "…un alt
semn de perioadă economică grea… indexul de preţuri…"; o asemenea
tranziţie oferă fluenţă programului şi ajută la păstrarea atenţiei
ascultătorilor.
Când treceţi de la o ştire la alta, lăsaţi audienţa să ştie că schimbaţi

subiectul. Puteţi întrerupe fluxul cu o modificare de ritm sau inflexiune,
sau schimbând viteza de citire.
Unii realizatori fac legăturile prin utilizarea tehnicii dateline-ului,

care cere precedarea fiecărui subiect de locul său de origine. Tehnica
poate funcţiona pentru buletinele scurte, dar în jurnalele lungi repetarea
numelor de locuri devine monotonă şi mecanică. Mai mult, acest sistem
duce la un program incoerent în care subiectele singulare par să nu aibă
nici o legătură unele cu altele. Printre altele, ar trebui să fiţi atenţi să nu
puneţi o ştire despre o tragedie alături de una comică, altfel tranziţia va
deveni dificilă. Ce ar putea fi şi mai rău este că o astfel de juxtapunere
poate indica o insensibilitate la suferinţa umană.
De asemenea ştirile pot fi grupate în funcţie de existenţa sau non-

existenţa unei înregistrări care să le completeze. Câteva ştiri cu inserturi
nu sunt în general plasate una după alta deoarece acest lucru lasă de
obicei un bloc prea mare de ştiri citite. Un program de ştiri va fi mai viu
dacă materialele cu inserturi vor fi împrăştiate prin întreaga emisiune.
Inima oricărui jurnal este sunetul. Spoturile reporterilor şi inserturile

plasează ascultătorul pe scena evenimentului. Ele rup textul, vă permit
să vă trageţi răsuflarea, şi dau credibilitate programului. Dar e bine ca
ele să fie folosite cum trebuie. Nu îngrămădiţi toate elementele sonore la
începutul jurnalului sau la sfârşit. Împrăştiaţi-l. Nu vă fie frică să folosiţi
două segmente de insert în prima ştire, dar salvaţi altele pentru a le
utiliza mai târziu în program.
Când ştirile sunt grupate în pachete, separate de publicitate, este

permis, şi în cele mai multe cazuri recomandat, să se încheie fiecare
pachet cu o ştire soft. Acestea sunt în general amuzante şi implică un
subiect de interes uman. Totuşi nu e bine de folosit o ştire extrem de
distractivă când revenirea (după reclame) este o ştire dramatică.
O ştire soft este potrivită şi la sfârşitul întregului program, doar

dacă acesta nu se concentrează pe un dezastru major sau o tragedie.
Dacă preşedintele ţării este împuşcat sau o catastrofă aeriană a ucis o
mulţime de oameni, a încheia cu o ştire amuzantă este o chestiune de
prost gust.
O regulă generală este să vă aranjaţi ştirile astfel încât fiecare să

conducă în mod logic la următoarea într-un model uşor de urmărit. Unele
programe de ştiri menţin un format rigid de ştiri locale, naţionale,
internaţionale, meteo şi sport. Totuşi, tendinţa modernă este de a porni
T i t l u 2 | 671
de la ştirile de top ale zilei într-un tipar ce grupează ştiri similare şi curge
logic de la o temă la următoarea. De exemplu, o ştire despre războiul din
Orientul Mijlociu ar putea fi urmată logic de o ştire despre creşterea
preţului la combustibil cauzată de întreruperea aprovizionării, care ar
conduce la o ştire despre o grevă locală, ş.a.m.d.
Alte reguli de organizare vă pot ajuta să structuraţi corect un

buletin:
1. Încercaţi să plasaţi o ştire cu inserturi sonore cât mai la început

posibil. Încercaţi să distribuiţi celelalte ştiri cu elemente sonore de-
a lungul programului, astfel încât să nu existe lungi perioade
anoste de texte citite doar de prezentator.
2. Nu plasaţi o ştire cu insert în ultimul minut al programului. Dacă

tehnicienii pornesc banda prea târziu, ei vor fi nevoiţi să taie ştirea
la mijloc pentru a termina programul la timp. Pot exista excepţii de
la această regulă, dacă ştirea e foarte scurtă şi nu este plasată
prea aproape de sfârşitul programului.
3. Nu aşezaţi o ştire lungă la sfârşitul programului. Ea poate face

dificilă încheierea la momentul oportun.
4. Ultima ştire cu insert ar trebui să fie una ce poate fi scoasă din

program în scopul de a vă menţine în timp.
Cheia către un jurnal bun este unitatea. El trebuie să fie complet,

fără să sune dezorganizat. Faceţi deci să difere lungimea ştirilor.
Împrăştiaţi sunetul. Şi organizaţi programul într-un mod în care
ascultătorul să-l înţeleagă uşor.
Închiderea unui program de ştiri este substanţial diferită de cele ale

altor tipuri de emisiuni. Identificarea este în general scurtă; ea poate fi
doar un anunţ al numelui postului şi al frecvenţei pe care emite.
Publicitatea este inserată frecvent înaintea ultimei ştiri "punct culminant";
existenţa unei asemenea ştiri ţine de audienţa pe recepţie în timpul
reclamelor. Promovarea programului ia deseori forma unui scurt anunţ al
prezentatorului, de tipul "rămâneţi cu… pentru buletinul care urmează".
Jurnalele sunt cel puţin parţial în direct. Ştirile pot fi înregistrate în

prealabil şi astfel cronometrate precis înainte de emisie, dar programul
ca întreg este prezentat fără înregistrare preliminară. Unele ajustări ale

timpului vor trebui făcute chiar pe parcursul programului. Frecvent aceste
ajustări sunt lăsate în seama prezentatorului - puţină conversaţie
improvizată dacă programul este prea scurt; sărirea peste una sau două
ştiri dacă este prea lung. Ajustările de timp trebuie controlate astfel încât
să se ofere o formă de încheiere, indiferent că este una verbală a
prezentatorului sau o semnătură muzicală.
"Ace de siguranţă"
Capacitatea de a lega ştirile împreună este unul din avantajele pe

care le are radioul asupra ziarelor. Acest întreg poate fi creat prin
utilizarea unor ace de siguranţă sau tranziţii, cum se numesc în limbajul
redacţional obişnuit.
O tranziţie este un simplu cuvânt sau o expresie ce poartă audienţa

de la o ştire la alta. Ea poate fi scrisă la sfârşitul unei ştiri sau la
începutul următoarei. Poate fi chiar introdusă în timpul procesului de
editare finală, după ce a fost hotărâtă ordinea ştirilor.
Acele de siguranţă sunt un material complementar. Ele pot fi omise

din program fără să se piardă ceva. Dar, dacă sunt utilizate cu
profesionalism, pot servi la o mai bună înţelegere a ştirilor, dând
ascultătorului impresia că întregul jurnal a fost gândit şi pregătit unitar.
Afirmaţiile de tranziţie eficiente dau o perspectivă, o referinţă

temporală, un punct de pornire din care să observăm "produsul complet"
al evenimentelor zilei.
Acele de siguranţă sunt destul de obişnuite în conversaţia zilnică.

Este ceva normal să ne presărăm vorbirea cu expresii ce leagă o idee de
următoarea sau cu cuvinte care-l atenţionează pe ascultător despre ce
va urma. Pentru aceasta utilizăm expresii ca apropos, între timp, aşa
cum îţi aminteşti, în acelaşi timp, totuşi, în timp ce se întâmpla acest
lucru, etc.
Desigur, multe din expresiile pe care le folosim în limbajul

conversaţional nu pot fi utilizate în scriitura radio. Nu folosiţi expresii de
tranziţie acolo unde nu se potrivesc logic. Dacă trebuie să vă încordaţi că
să introduceţi o tranziţie, n-o faceţi.
T i t l u 2 | 673
Când formulaţi ace de siguranţă, căutaţi un element comun ce

leagă subiectele diferite. El poate fi geografic, temporal, de activitate, o
referinţă istorică - orice ar indica ascultătorului că există un fir ce ţine
ştirile împreună. De exemplu, dacă scrieţi o ştire despre o grevă
naţională a muncitorilor din transporturi, puteţi lega diferite prezentări de
pe cuprinsul ţării în modul următor. Tranziţiile sunt scrise cu aldine-italice.
Greva generală a muncitorilor din transporturi este în a treia zi şi,

conform rapoartelor conducerii întreprinderilor, se extinde rapid. În Piteşti
constructorii de la Dacia au oprit toate operaţiunile. Între timp veştile din
Craiova sunt că linia de asamblare Oltcit a disponibilizat 75% din forţa de
muncă şi se aşteaptă să se închidă complet săptămâna viitoare. În timp
ce muncitorii din industria constructoare de automobile sunt eliberaţi din
funcţii, există şansa ca şi şoferii de camioane să intre în grevă.
Contractele cu firmele de transport expiră mâine la miezul nopţii şi
sesiunea de negocieri de 12 ore a fost calificată de ambele părţi ca
neproductivă. Greva constructorilor şi ameninţarea unei greve a
camionagiilor au avut efect asupra bursei, astăzi, tranzacţiile scăzând cu
mai mult de 15 procente faţă de volumul zilei de ieri. Experţii spun că
alunecarea este produsă de condiţiile economice instabile din ţară. Unul
dintre cei mai dur loviţi de piaţa în cădere este concernul Daewoo. El a
suferit pierderi ale acţiunilor sale de mai mult de 15 milioane de dolari. Ei
bine, bursa poate fi în cădere… dar fotbaliştii din Giuleşti nu sunt cu
siguranţă, fiindcă au câştigat al patrulea meci consecutiv astăzi
învingând Foresta Fălticeni cu 3 la 0.
Desigur nu veţi scrie textul în acest mod din exemplu. Fiecare ştire
trebuie să fie pe o pagină separată. Le-am combinat doar pentru a arăta
că este posibil ca printr-o organizare atentă să legaţi diferitele elemente
într-o singură temă (greva şi criza economică) şi să purtaţi acea temă
de-a lungul buletinului, chiar şi în rubrica sportivă.
Este imposibil să enumerăm toate acele de siguranţă pe care le

puteţi folosi. Există prea multe forme de tranziţie disponibile; singurele
limite sunt imaginaţia şi creativitatea. Dar înainte de a utiliza o tranziţie
asiguraţi-vă că nu forţaţi efectul. Dacă ea nu se potriveşte în mod
natural, veţi face mai mult rău decât bine.
Asamblarea buletinului de cinci minute

Deşi de dragul simplităţii vom construi doar un buletin de cinci

minute, principiile implicate se aplică la fel tuturor programelor de ştiri,
indiferent de lungime.
1. Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să citiţi toate textele
disponibile, locale sau de la agenţiile de presă şi să le clasificaţi în
funcţie de propria organizare. Un aranjament convenabil poate
include: regional, local, naţional, internaţional, meteo, sport,
afaceri, Bucureşti, politică, etc. Nu vă îngrijoraţi în privinţa
categoriilor formale şi suprapuse; lucrul important este să vă
familiarizaţi cu ceea ce este disponibil.
În timp ce treceţi prin acest proces de sortare, puteţi economisi

timp renunţând la rapoartele duplicate, subiectele prea vechi sau alte ştiri
despre care ştiţi că nu vor fi folosite.
Fiindcă agenţiile îşi înnoiesc constant relatările, este esenţial să

citiţi de la prima până la ultima versiune pentru fiecare ştire, astfel încât
să fiţi conştienţi de complexitatea evenimentului şi să descoperiţi detaliile
pe care primele relatări le pot conţine, dar care pot fi înlăturate mai
târziu.
2. Ştiţi câte rânduri de text înseamnă un minut de emisie şi ştiţi cât

timp trebuie să umpleţi, deci este doar o problemă de înmulţire a
timpului cu rândurile pe minut pentru a afla de cât text aveţi nevoie.
Odată ce acest lucru a fost determinat puteţi alege ce ştiri să
folosiţi şi să-i alocaţi fiecăreia un anumit timp, astfel încât buletinul
să intre exact în timpul disponibil. Nu uitaţi să includeţi aici
anunţurile sonore de început şi semnăturile muzicale, publicitatea,
acele de siguranţă şi orice alt material ce poate fi introdus în timpul
dedicat buletinului.
3. De acum ar trebui să aveţi o idee foarte clară despre ceea ce doriţi

să arătaţi în buletin şi cum veţi prezenta fiecare subiect. În acest
stadiu tot ce a mai rămas este sarcina scrierii şi editării ştirilor în
numărul de rânduri desemnat pentru fiecare. Aranjaţi ştirile în
ordinea stabilită, scrieţi tranziţiile necesare, lansările pentru
inserturi şi alte asemenea şi sunteţi gata să intraţi în emisie.
T i t l u 2 | 675
Acest procedeu ar fi ceva mai clar prin observarea unui anumit

buletin de cinci minute. Realizatorul, gata să pregătească buletinul, ştie
că are la dispoziţie mai mult de trei ore de text de agenţie şi alte treizeci
de minute de ştiri locale de condensat pentru a aranja emisiunea. Viteza
sa de citire este de 15 rânduri pe minut şi ştie că începutul şi încheierea,
plus publicitatea, îi iau un minut şi jumătate. Aceasta înseamnă că mai
are la dispoziţie trei minute şi jumătate de ştiri, ceea ce înseamnă că
poate scrie 52,5 rânduri de text.
Cu această limită în minte, realizatorul citeşte tot textul disponibil. Îl

separă în două categorii potrivite, separând ceea ce este mai puţin
important şi textul redundant. Aceasta este ce rămâne din subiectele pe
care le consideră importante.
Vacanţa parlamentară Naţional
Alegerea Consiliului orăşenesc Local
Vizita Preşedintelui Senatului Local
Începe vacanţa şcolară Local
Sport local Local
Meteo Local
Din experienţă, realizatorul ştie că buletinul meteo poate fi rezolvat

în cinci rânduri (20 de secunde) ceea ce îi lasă trei minute şi zece
secunde pentru alte subiecte. El ştie de asemenea că ştirea sportivă va
avea nevoie de alte cinci rânduri, deci rămân două minute şi 50 de
secunde.
Apoi urmează scrierea ştirilor şi introducerea acelor de siguranţă

care îi dau 45 de rânduri, sau zece secunde peste timpul acordat.
Decide să nu taie nici un text, considerând că va câştiga acest timp citind
puţin mai repede pe parcursul întregului buletin.
Veţi observa că primul lucru pe care îl face realizatorul este să

cronometreze ultimele două subiecte din emisiune. Această
cronometrare inversă înseamnă că jurnalistul citeşte aceste texte cu
ceasul în mână, marcând timpul necesar pentru fiecare. Astfel el ştie că
trebuie să aibă o anumită cantitate de timp pentru a termina buletinul "la
mare fix". Cronometrarea inversă evită lungirea ştirilor prin rărirea

ritmului sau grăbirea la sfârşitul programului fiindcă dacă ştiţi că ultimul
subiect durează 20 de secunde, iar cel de dinainte 30, trebuie să
începeţi să citiţi la patru minute şi zece secunde în buletin, pentru a
încheia la timp. Aceasta vă permite să scurtaţi o ştire dacă întârziaţi, sau
să citiţi un text "de umplutură" dacă vedeţi că terminaţi prea devreme. La
momentul potrivit treceţi la subiectul cronometrat, pe care l-aţi lăsat
deoparte, îl citiţi şi încheiaţi buletinul la timp.
T i t l u 2 | 677
LUCRAREA PRACTICA NR. 26

LPSC-26. Caracteristicile mediului online
1. Tema lucrarii
Caracteristicile mediului online
2. Obiectivul lucrarii de practica
Lucrarea are ca obiectiv principal familiarizarea studentilor cu notiunile

principale si cu modul de functionare a mediului online
3. Descrierea lucrarii de laborator (pasii de parcurs de catre

student)
1. Familiarizarea cu conceptul Web 1.0.
2. Intelegerea mecanismelor de publicare a informatiei online in era

Web 2.0
3. Dobandirea unor repere critice in aprecierea raportulor dintre presa

traditionala si jurnalismul online
Laptop/desktop, conexiune la internet
5. Rezultate asteptate
In urma familiarizarii cu notiunile si conceptele de baza ale jurnalismului

online, studentii vor avea abilitatile necesare pentru a pune in practica,
cele mai performante forme de exprimare proprii profesiei
Vor fi inventariate si selectate cele mai adecvate forme de ambalare a

mesajului pentru mediul online, in cadrul institutiei de presa unde se
desfasoara practica
1.Evolutia comunicarii prin internet – de la Web 1.0, la Web 2.0
Pentru a intelege functionarea site-urilor de stiri, trebuie sa facem,

mai intai, o scurta trecere in revista a doua concepte fundamentale, care
au schimbat radical principiile comunicarii online: Web 1.0 si Web 2.0.
1.1.Web 1.0
Web 1.0, specific anilor 1993 – 2001, denumeste perioada in care
internetul era accesibil doar persoanelor care aveau resursele sau
cunostintele necesare pentru a produce si publica continut online. Nu
oricine stia sa faca un site, nu oricine stia sa-l administreze, asadar
existau bariere care faceau din internet un loc accesibil numai pentru
companii, webmasters, geeks, oameni care se pricepeau la tehnologie.
Este momentul cand a avut loc primul val al jurnalismului online, între
1993 – 2001. Web 1.0 era internetul accesibil doar persoanelor care
aveau resursele sau cunostintele necesare pentru a produce si a publica
continut online. Nu oricine stia sa faca un site, nu oricine stia sa-l
administreze, asadar existau bariere care faceau din internet un loc
accesibil numai pentru companii, webmasters, geeks, oameni care se
pricepeau la tehnologie. In aceasta a fost dezvoltat codul HTML, Web-ul,
browser-ul cu o interfaţă care poate fi folosita mai usor, e-mail-ul. În 1994
– 1995, au apărut cele mai importante două browsere de pe piata,
Netscape şi Explorer. Jurnalistii comunicau online, numai cu ajutorul unui
webmaster, a unei persoane care poseda cunostinte tehnologice, dar nu
avea repere jurnalistice. De multe ori acest tip de colaborare era
anevoioasa, intrucat cerintele jurnalistice se izbeau de obstacole
tehnologice si invers. De exemplu, atunci cand am condus serviciul de
stiri rapide (Crawl), de la Realitatea TV, m-am confruntat cu urmatoarea
problema: pentru a introduce o stire in interfata de administrare, trebuia
sa performez 5 operatiuni, fapt care consuma timp pretios. Pentru a
scurta perioada scursa de la introducerea stirii pana la difuzarea ei, i-am
sugerat webmaster-ului sa reduca cele 5 operatiuni la una singura. Mai
intai m-am lovit de un refuz categoric, intrucat tehnicianul considera ca
scurtarea numarului de operatiuni ar creste riscul publicarii unor stiri cu
greseli de redactare. In opinia sa, copierea unei propozitii de 5 ori
garanta publicarea integra a textului. Dupa multiple negocieri, am reusit
sa conving webmaster-ul sa renunte la 4 dintre operatiuni, suplinind
numarul de operatiuni tehnice ramase printr-o dubla supervizare umana.
Webmaster-ul a ramas insa mereu suspicios ca vor fi publicate texte cu
greseli…. In alta situatie, cand lucram ca Project Manager la portalul
www.apropo.ro am primit de la compania care lucra la interfata de
T i t l u 2 | 679
administrare un sistem de avizare a textelor cu 3 logari cu usermane-uri

si parole diferite. Toate acestea, datorita faptului ca tehnicienii isi
imaginau ca actul jurnalistic este unul de natura oculta la care trebuie sa
aiba acces in secret, numai cei initiati. Astfel, daca unul din reporteri era
plecat din redactie, nu se mai puteau publica stiri pe domeniul respectiv.
Aceste cazuri ilustreaza faptul ca webmasteri au avut mereu tendinta sa
complice procedurile tehnice, in opozitie cu cerintele jurnalistice care
inseamna printre altele rapiditate, redactare si publicare. Astfel,
constrangerile tehnice au jucat de multe ori rolul gatekeeper-ului iar ca
raspuns, companii precum Yahoo au dezvoltat programe care să permită
cititorilor să fie propriii lor gatekeeper-i. Cu timpul, utilizatorii de internet
au inceput sa devina din ce in ce mai pretentiosi iar cerintele lor au
inceput sa fie mult mai bine conturate. Pentru a veni in intampinarea lor
companiile au inceput sa ofere continut gratuit in speranta ca veniturile
din publicitate le vor acoperi cheltuielile. In perioada in care lucram la
www.apropo.ro un furnizor de continut din interiorul trustului, Ziarul
Financiar refuza sa publice online informatie gratuita in timp ce agentia
de presa Mediafax era dispusa sa faca acest lucru. Cu toate acestea, in
martie 2002 veniturile din publicitate acopereau doar cheltuielile salariale
ale companiei. Asta in timp ce pe plan mondial, piaţa a cunoscut un
adevărat colaps în martie 2000. Multe firme ce activau pe Internet au fost
închise şi publicaţii online au dispărut. 50 000 de locuri de muncă au fost
distruse în acest sector între 2000 – 2002.
1.2.Aparitia Jurnalismului Online a fost prefatata de

trecerea de la Web 1.0 la Web 2.0.
Cu totul altfel stau lucrurile in Web 2.0. Numit Web 2.0 de Tim
O’Reilly de la O’Reilly Media in 2003, acest concept inseamna internetul
unde oricine stie sa foloseasca un browser isi poate publica gandurile
online. Web 2.0 inseamna accesibilitate si este internetul utilizatorilor, in
care oricine poate participa la comunicare, nu doar cei putini care aveau
cunostintele tehnice, cum era cazul in Web 1.0. Notiuni proprii Web 1.0
precum gazduire web, html sau fisier dispar. Acum sunt importante:
colaborare si comunicare intre oricine si orice, online, cu rezultate
imediate. Cuvintele-cheie sunt interactivitate – sa il faci pe celalat sa
reactioneze la mesajul tau, dispersia informatiei – trebuie sa ajunga la
cat mai multa lume, redistribuirea/redifuzarea ei – sa determini cititorul
sa dea mai departe informatia, sa devina “virala”, componenta sa

multimedia – mesajele sunt compuse din video/audio/text, specificitatea
scriiturii – concizia textelor si folosirea cuvintelor care fac “buzz” (din
limbajul yahoo messenger). Posibilitatea de exprimare multimedia se
numără printre calităţile jurnalismului online, un jurnalism determinat în
mare măsură de capacităţile tehnologice ale uneltelor folosite.
Dezvoltarea, in aceasta perioada a jurnalismului online este

sustinuta puternic de dezvoltarea si orientarea sectorului publicitatii spre
internet.Tendinta este de specializare a informatiei – dupa perioada
informatiilor generaliste, formulate independent de dorintele publicului –
va urma o perioada a informatiilor specializate, livrate conform cerintelor
particulare ale cititorilor.
Numarul competitorilor pe piata creste constant, oferta se

diversifica neincetat, este din ce in ce mai sofisticata si tinteste segmente
din ce in ce mai importante ale pietei. Tendinta este de orientare spre
continutul platit, deoarece asa cum spunea Cezar Ion, presedintele
Asociatiei Jurnalistilor din Romania, la o dezbatere organizata de
Asociatia Consumatorilor de Media, ”Ce este gratis, nu exista, ce este
ieftin nu rezista”. Informatia inseamna putere si, in epoca tehnologiilor
fara fir, in care stirile se citesc pe telefonul mobil, in timp real, nu mai
trebuie sa cautam informatia. Informatia ne gaseste pe noi.
2.Internet si jurnalism
Internetul a schimbat mult modul în care se practică astăzi
jurnalismul si este un jucător principal pe terenul pe care mai acţionează
o mulţime de publicaţii tradiţionale. Influenţa Internetului este observabilă
la nivelul individului, al profesionistului din jurnalismul tradiţional şi mai
ales al profesionistului din jurnalismul online. Noi ameninţări şi provocări
sunt de actualitate. Noi specialişti sunt în formare. Noi practici ale
jurnalismului sunt inventate şi multe dintre cele cunoscute de câteva zeci
de ani sunt schimbate. Nicio redacţie din lume nu mai are nicio scuză
pentru neadaptarea la acest nou mijloc de comunicare în masă. Procesul
de adaptare nu trebuie văzut ca o obligaţie, ci mai curând ca un gest
firesc de progres.
Este interesant de amintit aici “Manifestul internetului”, conceput de

jurnalisti si bloggeri germani, preocupati de modul in care functioneaza
T i t l u 2 | 681
noile forme de raspandire in masa a informatiei, publicat pe site-ul

www.internet-manifest.de:
1. Internetul e altfel.
El produce public nou, alte modalitati de schimb al informatiei si

alte tehnici culturale. Mass media traditionala trebuie sa-si adapteze
modul de lucru la noile realitati tehnologice, in loc sa le ignore sau sa le
combata.
2. Internetul e un imperiu mediatic in buzunarul de la haina.
Web-ul creeaza o noua ordine in sistemul mediatic, depasind

limitele si oligopolurile acestuia. Publicarea si difuzarea continutului
mediatic nu se mai face cu investitii mari. Doar calitatea jurnalistica mai
diferentiaza jurnalismul de simpla publicare de continut.
3. Internetul este societatea.
Retelele sociale, Wikipedia sau Youtube au ajuns prezente tot atat

de firesti, ca si telefonul sau televizorul. Daca vor sa existe mai departe,
concernele mass-media trebuie sa inteleaga lumea in care traiesc
consumatorii si sa isi adapteze la aceasta formele de comunicare, printre
care si dialogul.
4. Libertatea Internetului este inalienabila.
Arhitectura deschisa a Internetului nu poate fi schimbata in functie

de interese economice sau politice, care in spatele asa-numitului „interes
public“ incearca sa cenzureze accesul liber la informatie, pe web.
5. Internetul inseamna victoria informatiei
Un mediu prin care individul se poate informa mai bine ca

niciodata.
6. Internetul schimba si imbunatateste jurnalismul.
7. Reteaua inseamna relationare.

Cine nu foloseste link-urile se autoexclude din discursul social.
8. Agregatoarele si masinile de cautare stimuleaza jurnalismul

documentat, de calitate.
Marcand referintele prin linkuri sau citate, devine posibila „cultura

discursului social din retea“.
9. Internetul e noul cadru al discursului politic,
stimuland dezbaterea si participarea activa a opiniei publice.
10. Noua libertate a presei se numeste libertate de opinie.
Dispar granitele tehnologice intre amatori si profesionisti, diferenta

nu se mai face intre jurnalism platit si neplatit, ci intre jurnalism de buna
sau proasta calitate.
11. Candva, la inventarea tiparului, Biserica si alte institutii

avertizau impotriva valului de informatie necontrolata.
Jurnalistii, enciclopedistii si pamfletarii au dovedit atunci ca mai

multa informare duce la mai multa libertate, pentru cetatean si pentru
societate, lucru valabil si in ziua de azi.
12. Traditia nu e un model de lucru.
Internetul, ca mediu extrem de concurential, cere adaptarea

modelelor de afaceri la structura sa.
13. In Internet, dreptul de autor sau producator nu trebuie incalcat.
Mecanismele de difuzare depasite trebuie inlocuite cu noi modele

de distributie si acordare de licente. „Proprietatea obliga“.
T i t l u 2 | 683
14. Timpul unui cititor, ascultator sau spectator are valoare.
Oferta publicitara este transmisa prin retinerea atentiei asupra unor

continuturi jurnalistice transmise online. Acesta e principiul de baza al
finantarii jurnalismului, alte forme de refinantare urmeaza sa fie
descoperite si experimentate.
15. Textele, sunetele si imaginile nu mai trebuie sa fie efemere, in

retea.
Ele vor ramane la dispozitie, constituind o arhiva a istoriei

contemporane. Jurnalistii trebuie insa sa aiba in vedere eventuale
interpretari ale informatiei si greseli ce trebuie corectate.
16. Internetul scoate la iveala o mare cantitate de marfa amorfa.
Din aceasta, rezista doar cine ofera jurnalism credibil si deosebit,

deoarece pretentiile consumatorilor de informatie au crescut.
17. Toti pentru toti.
Web-ul e o infrastructura superioara de interactiune sociala.

„Generatia Wikipedia“ stie sa evalueze credibilitatea unei surse, sa
verifice si sa evalueze stirile. Jurnalistii trebuie sa respecte aceste calitati
si sa intre in comunicare cu „receptorii“, folosindu-le cunostintele. Nu mai
e momentul jurnalistului atotstiutor, ci al celui care comunica si intreaba.

LPSC-27. Documentarea si selectarea informatiilor in mediul
online: particularitati si metode
1. Tema lucrarii
Documentarea si selectarea informatiilor in mediul online: particularitati si

metode
Lucrarea are ca obiectiv transmiterea abilitatilor necesare cautarii si

selectarii informatiilor din mediul online

student)
a) Familiarizarea cu tipurile de surse prezente in online
b) Cunoasterea tehnicilor de eficientizare a cautarii prin intermediul

motoarelor Web
c) Familiarizarea cu problematica surselor online (credibilitate,

anonimat, manipulare)
5. Rezultate asteptate:
Aproprierea abilitatillor si a tehnicilor necesare cautarii pe internet a

informatiilor credibile, care pot fi publicate in paginile institutiilor de presa
online
6. Exemplu de rezultat asteptat (studiu de caz/aplicatie):
Studentii vor primi teme de documentare relevante in functie de

evenimentele de actualitate ale perioadei in care se desfasoara practica.
Exemple de teme: ce s-a intamplat la mina Uricani? Sau cine se
ascunde in spatele contului de Facebook al lui Sorin Ovidiu Vantu?
Rezultatele documentarii vor constitui subiectele articolelor publicate la
institutiile de presa online unde desfasoara stagiul de practica.
T i t l u 2 | 685
1.Documentarea online
1.1.Scopul cautarii
Primul pas in documentare este stabilirea scopului cautarii:
-vom naviga pentru cautarea unor informatii interesante?
-ne intereseaza cautarea unei informatii specifice?
-sau dorim sa cautam toate documentelor referitoare la un anumit

subiect?
In primul caz, cel mai indicat este un director web, unde putem
naviga cautand site-uri interesante. In al doilea caz, cea mai buna solutie
este un motor de cautare major ca Google sau Alltheweb. In ultimul caz,
documentarea trebuie extinsa pe cat mai multe motoare de cautare. Este
de asemenea, obligatorie consultarea uneia sau a mai multor surse din
cele prezentate in continuare:
1.2.Identificarea surselor:
1.2.1.Surse primare:
a) Motoarele de cautare. Am consacrat acestui subiect un spatiu special,
deoarece este principalul instrument de documentare online si, pentru ca
este extrem de folosit, a evoluat foarte mult si a ajuns sa cumuleze, in
timp, un ansamblu de caracteristici care poti fi folosite prin tehnici care
castiga in complexitate in fiecare zi. Motoarele de cautare au in baza lor
de date foarte multe pagini (de ordinul milioanelor) care sunt create in
mod automat de catre masini. Motoarele de cautare isi alcatuiesc baza
de date prin trimiterea unor roboti care indexeaza pagina dupa pagina,
Web-ul, urmarind linkuri.
Paginile care nu au linkuri pot fi sarite. De asemenea este

important de stiut ca atunci cand cautati ceva cu ajutorul motoarelor de
cautare nu cautati intregul internet ci de fapt cautati in portiunea de
pagini indexate de motorul respectiv. De asemenea, pot aparea
modificari in perioada de timp care a trecut de la indexare pana in
momentul in care cautati. Unele motoare de cautare va ofera un cache al
paginii, unde puteti gasi informatii care altfel ar pierdute (pagina nu mai
exista) sau greu de localizat (pagina a fost mutata).
Motoarele de cautare reprezinta cea mai buna solutie de cautare

pe internet deoarece cautati intr-o baza de date foarte mare.
Dar numarul foarte mare de rezultate returnate include si rezultate
irelevante (documente mari in care cuvintele cautate pot aparea doar o
data si cu o alta semnificatie decat cea cautata) sau site-uri care
folosesc SPAM (text ascuns) pentru a-si imbunatati locul in motoarele de
cautare.
Algoritmii folositi difera de la un motor de cautare la altul dar toti sunt
optimizati pentru a returna cele mai relevante rezultate in partea
superioara.
(sursa: http://www.roportal.ro/articole/cum-sa-cauti-pe-internet-2.htm).
Principalele motoare de cautare, la nivel international sunt Google,

Altavista, cu versiunea sa in franceza, Lycos, Inktomi, Hotbot, Excite.
Google s-a impus extrem de repede pe piata, iar modul sau de
expansiune a determinat adevarate revolutii in online. Desi la
inceputurile sale a fost un simplu motor de testare, lansat de doi studenti
de la Stanford, Larry Page si Sergey Brin (suna oarecum asemanator cu
istoria Facebook-ului), Google a ajuns foarte repede pe piata si dupa un
an de zile, depasise un milion de cereri. Principala inovatie adusa de cei
doi studenti de la Stanford este sistemul “page rank”. Astfel, paginile sunt
indexate in functie de popularitatea lor (ceea ce nu inseamna numai
numar de vizitatori, ci si numarul de linkuri primite, popularitatea site-urile
care au dat linkuri la itemul cautat, etc). In ultimii ani, insa, Google a
renuntat, din motive comerciale, la una dintre calitatile sale si anume
aceea ca nu aseza in capul listei de cautare linkuri sponsorizate. A
pastrat, insa si a dezvoltat o alta calitate a sa: aceea ca verisiunile
Google sunt disponibile in majoritatea limbilor de pe mapamond:
maghiara, sarba, ucraineana, turca, rusa, poloneza, olandeza, romana
etc.
Google introduce inovatii constant, una dintre ele fiind gasirea
paginilor in functie de zona geografica, iar ultima, cea mai populara, este
aceea ca Google afiseaza instantaneu paginile corespondente linkurilor
din paginile motorului de cautare. Noua tehnologie aduce schimbari
importante in optimizarea site-urilor pe web, reduce erorile si permite
T i t l u 2 | 687
conectarea cu acuratete a hyperlink-urilor atunci când site-ul tinta îsi

schimba locatia si imbunatateste cautarea informatiilor în fisiere
compresate.
b) baze de date generaliste sau pe specialitati care ofera informatia in

forma ei bruta ( statistici, legislatie, biblioteci online). Foarte
importante sunt anuarele internationale de tipul Yahoo!
(http://www.yahoo.com) – care este si portal, Dmoz
(http://www.dmoz.org) – o baza de data construita pe principiul
Wiki – din contributiile celor care navigheaza pe internet. Pentru cei
care cauta informatii in limba franceza, exista Nomade
(http://www.nomade.fr). Baza de date are o formula dinamica, fiind
intretinuta de o echipa de documentaristi sustinuta de un redactor-
sef. Datorita faptului ca administratorii nu sunt roboti, serviciile pe
care le ofera sunt variate si nuanteaza cautarea: pe langa clasicul
soft care functioneaza pe baza de cuvinte-cheie, Nomade ofera si
un tip de navigare arborescenta, pe categorii, in functie de tema
aleasa. Informatiile sunt actualizate dinamic, in ritmul a 500 de site-
uri pe zi. Alte baze de date in limba franceza sunt: Sharelook
(http://www.sharelook.fr); Ctrouvé (http://www.ctrouve.com);
Francité (www.francite.com). In Romania, sunt deosebit de
folositoare in cautarea informatiei pe site-uri, agregatoarele de
linkuri sub forma de clasamente, cum sunt www.trafic.ro si
www.zelist.ro. Trafic.ro, lansat la 11 septembrie 2000 are doua
sectiuni: Ranking (sau clasament), care listeaza site-urile in functie
de numarul de vizitatori si Tracking (sau counter) care face o
analiza a traficului, a profilului vizitatorilor si a promovarii site-urilor
respective. Acesta din urma se adreseaza, in special,
administratorilor de site-uri. Spre deosebire de motoarele de
cautare, directoarele sunt intretinute de editori umani. Ei verifica
fiecare site inainte de includere. Directoarele afiseaza de obicei
numai pagina principala a site-ului si pot include si un mic motor de
cautare in site-ul respectiv. Directoarele sunt organizate pe
categorii si subcategorii. Faptul ca trebuie sa vizualizati mai multe
pagini pentru a ajunge la un anumit site vi se poate parea
consumator de resurse. Dar acesta este punctul forte al
directoarelor. Datorita faptului ca un om este editorul rezultatele
oferite vor avea o mult mai mare relevanta si un continut de calitate
(de obicei nu toate site-urile sunt acceptate, ci doar cele care au un

continut de calitate). Pot aparea probleme cand o pagina isi
schimba continutul si editorii nu realizeaza acest lucru. Directorul
poate continua sa arate catre o pagina care nu mai exista sau care
a fost mutata. Directoarele sunt folositoare pentru cautari generale,
fiind o sursa de informare pentru subiecte populare, organizatii,
site-uri comerciale sau produse. Daca in schimb cautati ceva
specific motoarele de cautare sunt solutia.
c) robotii de cautare: Cel mai bun robot de cautare este Webcrawler.

Ca si majoritatea produselor de succes pe internet, a fost lansat de
un grup de studenti. In primul an dupa lansarea sa, in 1994,
indexase deja informatii din peste 6000 de servere web. Structura
sa este formata din 3 parti distincte: un soft care exploreaza
internetul, un program de indexare a informatilor culese si un soft
care cauta in baza de date a robotului (searcher).
d) metamotoarele – sunt scripturi pe internet sau programe pe

calculator care cauta in bazele de date ale motoarele de cautare.
Deci, un motor al motorului. Metamotorul functioneaza in stransa
legatura cu browserul, rezultatele fiind afisate intr-o pagina
speciala sau in bara acestuia. Este de preferat unui motor de
cautare simplu pentru ca ofera rezultate rafinate, obtinute in urma
unei cautari avansate care suprima dublurile (are criterii extrem de
variate, printre care, tara, limba, etc). El poate clasa rezultatele in
functie de dorintele voastre, ofera si posibilitatea de a face o
cautare avansata, tinandu-se seama de limba, tara etc.
Cel mai bun metamotor este Copernic, care consulta mai multe
motoare de cautare, in functie de tematica aleasa de utilizator.
Ofera marele avantaj ca nu ia in considerare site-urile care se afla
in constructie. Alte metamotoare cunoscute, sunt: Metacrawler,
Ixquick, Infozoid. Munca jurnalistilor poate fi suplinita partial de
aceste soft-uri care cauta automat informatii pe internet.
Cu toate acestea, asemenea practici sunt controversate in

interiorul redactilor. Unii jurnalisti prefera sa foloseasca astfel de
programe din comoditate sau pentru ca nu sunt familiarizati suficient cu
tehnicile de cautare pe Web. Avantajul pe care il ofera astfel de
programe este ca nu obosesc niciodata. Exista aplicatii care pot fi setate
T i t l u 2 | 689
sa lucreze o noapte intreaga. Ele pot cauta in directoare si fisiere toate

informatiile care au legatura cu anumite cuvinte cheie. Dezavantajul este
ca nu se poate rafina cautarea: chiar daca au fost gasite rezultate,
cautarea nu continua pe aceste noi piste decat daca programul este
setat de reporter din nou in acest scop. Astfel, jurnalistul trebuie sa faca
o cautare manuala printre datele gasite de aplicatie (ceea ce de multe ori
inseamna mii de date), pentru a identifica rezultatele si a lansa o noua
cautare mai aprofundata.
e) Portalurile: ofera posibilitatea de a cauta informatii pe web fie prin

intermediul unui webdirectory, fie printr-un motor de cautare.
Wedirectory-ul este o sectiune a portalului care gazduieste o
multitudine de linkuri din toate domeniile, structurate pe categorii.
In situatiile in care aceste webdirectory’s sunt updatate zilnic, pot
constitui o pre-sursa care sa ne conduca la site-urile care pot fi
surse bune de informatii. Portalurile, asa cum le arata si numele,
sunt „porti spre internet”, care ofera informatii pe scurt, cu linkuri la
sursa, despre toate informatiile cu potential de eveniment de pe
internet. De asemenea, ofera informatii utilitare, care pot fi foarte
folositoare jurnalistului, in procesul de documentare: ultimele cotatii
la Bursa, stiri externe, interne, economice, sport, sociale, vremea
in week-end din Bucuresti, etc. Cel mai cunoscut portal este
Yahoo, care a evoluat de la o baza de date, la un serviciu complex
de informatii. Cei doi dezvoltatori ai lui Yahoo, (care inseamna “Yet
Another Hierarchical Officious Oracle), David Filo si Jerry Yang, au
lansat ideea pe internet sub forma unui site web destinat hobby-
urilor zilnice. In timp, Yahoo a cunoscut un succes fulminant si este
folosit de milioane de oameni de pe tot cuprinsul globului: Yahoo!
France, Yahoo!Japon, Yahoo!Canada, Yahoo!Germany, Yahoo!
Irlande, Yahoo!Spany. In Romania, cele mai cunoscute portaluri
sunt Apropo, Kappa, Romania Online, Home.ro, Bumerang, ,
Startpage, Index 2000, Acasa, La Start, Onlinemedia, 123Start,
Portal, Idilis. Apropo.ro, care este proiectul meu, pe care l-am si
condus ulterior timp de doi ani, ca Project Manager, are o echipa
de 7 redactori care cauta zilnic pe internet cele mai relevante
informatii si le posteaza pe portal sub forma unor stiri pe scurt, cu
link la informatia initiala de pe web. De asemenea, portalul ofera
toate serviciile disponibile in online: de la rezervari bilete de avion,
pana la cumparaturi din magazinele virtuale. Home.ro a fost creat

in 1998 de firma IMA Infoconsult si preluat in 2000 de RDSNet.
Acesta asigura navigatorilor o gama larga de resurse online,
inclusiv serviciul de gazduire a paginilor personale ale acestora.
1.2.2.Surse institutionale:
a) informatii prelucrate in cadrul unei institutii guvernamentale sau
neguvernamentale pentru uz intern (rapoarte, circulare, etc).
Desi informatiile din surse de acest tip sunt redactate in limbaj

oficial si pot parea aride pentru jurnalist, site-urile guvernamentale sau
ale institutiilor publice pot fi surse extrem de valoroase in documentare.
Conform practicilor jurnalistice, stirile trebuie confirmate din trei surse.
Chiar si informatiile obtinute de pe site-urile institutiilor de stat, trebuie
confirmate printr-o declaratie a unui oficial care apartine institutiei
respective. Confirmarea informatiei se va face telefonic si va fi
inregistrata. Materialul obtinut astfel va fi postat pe site. Este bine de stiut
ca Google efectueaza cercetari documentare complexe pentru cine este
interesat, fie persoana fizica sau juridica, contra cost, bineinteles,.
b) informaţii prelucrate de catre departamentul de PR al unei

companii, al unui partid sau al unui om politic: aceste informatii sunt
destinate presei si de multe ori sunt deja redactate conform cerintelor
publicarii online. Exemple in acest sens sunt materialele de presa
concepute in momentul lansarii unui nou produs. Sau sunt lansate pe
internet sub forma unor opinii personale pe conturile de Blogging, Twitter
sau Facebook ale unor persoane publice. Intrucat documentarea din
aceste medii comporta multe valente si are o pondere importanta in
munca jurnalistului online, voi insista asupra acestui subiect.
Instrumentele specifice Social Media, cum ar fi blogurile, Facebook,
Twitter sunt surse extrem de pretioase de informatii. Blogul (prescurtare
de la expresia engleză weblog, jurnal pe Internet) este o pagina pe
internet, similara ca aspect cu un website (clasa proxima), construita pe
o platforma gratuita, cu un format standard (impartita in header, footer,
continut si unul sau doua sidebaruri in partea dreapta), pe care
informatiile (numite posturi) sunt afisate in ordine invers cronologica. In
general este intretinut si scris de o singura persoana, (pot fi si bloguri
colective sau ale companiilor) si contine o gama larga de informatii (de
T i t l u 2 | 691
la stiri de actualitate si de interes general, pana la pasiunile autorului sau

barfe si opinii pe marginea subiectelor actuale). Majoritatea blogurilor
sunt publice, iar vizitatorii pot interactiona cu autorul posturilor prin
comentarii. Multe companii au bloguri interne pe care le citeste, scrie,
creaza numai staff-ul. Blogurile, datorita structurii lor de jurnal personal,
sunt folosite adeseori de catre politicieni, persoane publice si nu numai,
pentru a lansa pe piata media idei, teme de discutie, opinii. De aceea,
punctele lor de vedere, publicate pe bloguri, constituie de multe ori,
puncte de plecare pentru stiri in media traditionala si cea online. În
România există 35,611 bloguri, dintre care 11.436 sunt active. 1,500,000
de persoane citesc bloguri în fiecare zi. 73,7% dintre acestea au vârste
cuprinse între 20 și 35 de ani, iar 18,6% între 31 si 45 de ani . 49,5%
dintre ei au studii universitare finalizate. 17% au venituri de 3.000 de ron,
iar 34% au venituri între 1000 si 3000 de ron. Cititorii de bloguri sunt
utilizatori de internet experimentați: peste 50% dintre ei au folosit
internetul în ultimii 7 ani, din care 34,9% l-au folosit in ultimii 4-7 ani, iar
12,4% l-au folosit în ultimii 1-3 ani. Navigarea pe bloguri presupune
interacțiune: 44,7% din utilizatorii de internet au comentat cel puțin o
dată pe un blog și 6,6% dintre cititori sunt foarte activi – ei comenteaza
pe bloguri foarte des (date octombrie 2009, blog.standout.ro, manafu.ro).
Facebook este o retea sociala unde fiecare individ are posibilitatea

de a-şi crea un profil (date personale şi de contact, preferinţe, hobby-uri),
de a publica fotografii si video-uri, de a primi si trimite mesaje cu scopul
de a cunoaşte alte persoane din aceleaşi domenii de interes şi de a
schimba informaţii cu ele. Rețeaua socială Facebook are la aceasta oră
peste 2.000.000 de utilizatori români. În noiembrie 2009, din cei 420,000
de utilizatori romani existenți la acea dată, 107,880 aveau peste 18 ani,
44% erau bărbați, iar 62 % femei. 83 % dintre ei erau vorbitori de limbă
engleză (Facebakers.com). De multe ori, contul de Facebook este folosit
pentru a lansa o informatie de pe blog sau pentru a crea un grup unde
respectiva informatie poate fi comentata.
LinkedIn, una din cele mai mari rețele sociale din lume și cea mai
mare rețea dedicată mediului business, are în jur de 40 de milioane de
utilizatori în întreaga lume. 80% din companiile multinationale folosesc
Linkedin ca sursa primara pentru angajari. Este relevant faptul ca, printre
cei peste 30 de milioane de utilizatori, exista si aproximativ 150.000 de
romani. Mai exact, LinkedIn avea în septembrie 2009, 149,956 de

utilizatori înregistrați în România. Ca profesii, aproximativ 9000 de
utilizatori provin din industria de IT, 8300 din industria de marketing și
publicitate, 8000 din telecomunicatii, 3700 sunt din resurse umane, iar
cei mai numeroși sunt cei din industria financiară - aproximativ 15.000 de
utilizatori. Varsta media a unui utilizator de Linkedin este de 31 ani.
Datele au fost obținute cu ajutorul filtrelor ”People Search” al contului de
LinkedIn Basic.
O alta sursa buna de informatii este lumea virtual Second Life, care
avea în noiembrie 2009, 70000 de conturi deschise în Bucureștiul Virtual.
Din datele prezentate pe blogul Aurei Tatu, specialist în lumi virtuale, în
luna martie 2009, circa 10.000 de români și-au petrecut timpul in Second
Life în cadrul proiectului “Bucureștiul Virtual” .
Nu trebuie sa neglijati, ca surse de informatii video, nici YouTube,

care atrage lunar aproximativ 2.000.000 de utilizatori unici din România
sau Trilulilu.ro, varianta românească a You Tube, care avea în octombrie
2009, 2,300,000 de vizitatori unici.
Twitter provine din termenul britanic "tweet" (ciripit, flecăreală) şi

este o platformă de micro-blogging care le permite utilizatorilor să
posteze mesaje de cel mult 140 de caractere. Iniţial, serviciul a fost creat
cu scopul de a răspunde unor întrebări simple, de genul "Ce faceţi în
acest moment?", dar, puţin câte puţin, Twitter a devenit mai mult decât
atât, transformându-se într-o comunitate virtuală, în care utilizatorii fac
schimb de informaţii, de fotografii sau leagă relaţii de prietenie. Principalii
sai competitor sunt Friendfeed, Jaiku si Vox. Multe retele sociale, printre
care Facebook si Myspace au inclus facilitati de micro-blogging sub
forma “status update”. Aceste servicii au multe aplicatii intrucat lumea le
poate urmari foarte usor si nu cer mult timp. Desi este o retea sociala,
Twitter este spatiu bun pentru a afla informatii, deoarece este un loc de
auto-publicare, oamenii vorbesc despre proiectele lor, transmit stiri.
Tehnologia este noua. In fiecare zi oamenii pot gasi noi utilizari. Twitter
are aproximativ 20.246 de utilizatori pe plan local (noiembrie 2009)
(sursa ionut oprea si zelist.ro). RoTwitter Survey 2009 : Cei mai multi
utilizatori de twitter sunt bucuresteni (58%), urmati la mare distanta de
ieseni si clujeni (aprox 6% fiecare). Majoritatea au varste intre 21 si 30
de ani (73%). O mica parte lucreaza in IT si media/marketing. (aprox 400
T i t l u 2 | 693
repondenti). Urmaresc persoane (dau follow), fie pentru ca ii cunosc

personal, fie ca le citesc blogul, sau ca lucreaza in domenii comune.
Timpul alocat pentru twitter este intre 10 si 30 de minute pe zi, in 40%
din cazuri.Interesant de remarcat estefaptul ca 67% si-au personalizat
fundalul contului fie cu o imagine proprie, fie cu una oferita gratuit pe
twitter.com. Twitter este folosit pentru fi la curent cu noutatile din
domeniul de activitate si pentru a comunica pe diverse teme. Companii
romanesti prezente pe twitter : LG, Orange, Rompetrol,Vodafone, BMW,
VinExpert, LibraBank, Microsoft, Bitdefender,Edipresse, Jurnalul
National, Adevarul, Realitatea TV, ProTV, Vola,Romtelecom, UPC,
CaroHotel, Teatrul Masca, Accent Travel, Playboy Romania.sursa:
blog.standout.ro
1.2.3.Surse jurnalistice online

a. informaţii publicate pe site-uri create special pentru a fi surse de
informare jurnalistica. Exista site-uri create de jurnalisti care, din diferite
motive, nu pot publica informatia respectiva la institutiile unde lucreaza si
o lanseaza pe internet. Asemenea site-uri pot provenii de asemenea din
zona cerurilor politice, a oamenilor de afacerilor, etc.
b. listele de discutii ale jurnaliştilor. De exemplu:

freeex@yahoogroups.com, care este o lista pe care se afla peste 2000
de jurnalisti. Este o lista pe care jurnalistii discuta si lanseaza diverse
subiecte. Printre abonati se afla si persoane care se pot constitui in
surse jurnalistice.
1.3.Tehnici de cautare
Intrucat motoarele de cautare raman, totusi principala optiune sau
primul pas in cautarea pe Web, voi detalia cateva tehnici eficiente de
folosire a acestui tip de documentare:
1.Folositi cele mai importante cuvinte la inceput. Rezultatele

cautarii difera si in functie de ordinea termenilor cautati.
2.Folositi caracterele speciale: +, -, "", *
+ pagini care contin termenul respectiv- pagini care nu contin termenul

respectiv
"" pagini care contin expresia din ghilimele * (ex director*) folositor pentru
returnarea paginilor care contin termeni asemanatori, exemplul va
returna pagini care contin termenii: director, directorul etc.
Expresii booleane: AND, OR, NOT

ex termen1 AND termen2 (pagini care contin ambii termeni)
ex termen1 AND NOT termen2 (pagini ce contin termenul termen1 si nu
contin termen2) ex termen1 OR termen2 (pagini care contin oricare
dintre cei doi termeni).
Operatori de proximitate: NEAR (termenii sa fie cat mai apropiati),

ADJ (asemanator cu ghilimelele doar ca ordinea poate sa difere).
Nu toate motoarele de cautare folosesc toti acesti operatori asa ca

verificati pe care din ei ii puteti folosi
1.3.1. Cautarea pe Google

Atentie, exista tehnici de rafinare a cautarii pe Google, pe care
putini jurnalisti le cunosc si au rezultate remarcabile. Iata-le:
1. Plasati formula Intitle la inceputul cuvintelor cautate. De exemplu:

intitle:cursuri facultate. In acest fel, Google restrictioneaza cautarea
doar la titluri de pagini web.
2. Formula Intext plasata la inceputul cuvantului are efect opus

folosirii lui Intitle. Google cauta continutul paginilor web si ignora
titluri, linkuri etc.
3. Daca plasezi cuvantul Link, la inceput, Google iti va permite sa

vezi ce pagini se leaga de siteul cautat. Exemplu
Link:http://www.studentpenet.ro
4. Folositi cuvantul site: (pentru top-level domains ) alaturi de intitle

pentru a cauta anumite tipuri de pagini. Exemplu: atunci cand cauti
pagini despre Mihai Eminescu, scrie intitle:”Mihai Eminescu”
site:edu.
Cuvantul site: este folositor pentru a cauta in anumite siteuri cu o
functie de cautare mediocra.
5. Poti efectua calcule pe Google pur si simplu scriind calculul. De

exemplu, scrii 3*4 si Google iti va da rezultatul.
T i t l u 2 | 695
6. Intr-un mod asemanator, poti sa faci conversie valutara: scrii, de

exemplu 100 euro pe Google.ro si iti va da conversia in ron sau
scrii 100 ron si iti va da rezultatul in euro
7. Cum sa gasesti crack-uri pentru diferite aplicatii crack: folosesti

numele aplicatiei crack: exemplu crack flashget
8. Daca vrei sa cauti un termen, cum este, de exemplu, “metal”, dar

te intereseaza sa cauti metal ca material nu ca gen muzical, este
indicat sa scrii metal –muzica pentru a elimina asocierile cu muzica
metal.
9. Foloseste ghilimele atunci cand vrei sa cauti exact fraza dorita.

Spre exemplu “Afara ninge linistit si in casa arde focul”
10. Atentie: Google nu este CASE Sensitive;
11. Google ignora cuvintele de genul: “cand” ,“cum” sau anumite

cifre sau litere pentru a nu ingreuna cautarea. Daca doriti totusi sa
luati in seama aceste cuvinte folositi operatorul +
Spre exemplu cautati Star Wars Episode I. Pentru a lua in seama
”I” folositi Star Wars Episode +I sau puteti folosi ghilimele: “Star
Wars Episode I”
12. Folositi doua semne de punctuatie ”..” pentru a exprima un

domeniu numeric De exemplu, atunci cand cautati un mp3 de vreo
150 roni, folositi formula ”mp3 player 0..150 ron”.
13. Grupuri de cuvinte sau fraze exacte: Daca sunteti in cautarea

unui continut despre yahoo messenger skins si tastati doar yahoo
messenger skins, in caseta de cautare Google, veti limita
rezultatele doar la cele care contin toate cele trei cuvinte legate.
Pentru a evita acest lucru acest lucru, veti pune cuvintele intre
ghilimele.De exemplu: "yahoo messenger skins"
14. Cuvinte excluse: Daca doriti sa faceti o cautare de continut,

dupa cuvintele internet marketing, dar doriti sa excludeti din
rezultatul cautarii, termenul publicitate, trebuie sa folositi semnul “-“
in fata cuvantului pe care doriti sa-l excludeti din rezultate.De
exemplu: “internet marketing” –publicitate”
Important: In acelasi mod, pot fi exluse din rezultatele cautarii si TLD-

urile (terminatiile domeniilor. ex: .ro, .com, ,net, etc). De exemplu, daca
dorim sa cautam internet marketing, dar din rezultatele afisate, sa fie
excluse paginile .ro, .com si .org, folosim : “internet marketing” –.ro
–.com –.org
15. Cum procedati atunci cand cautati termeni, intr-un anume

site: Daca un site nu are sistem propriu de cautare, puteti folosi
Google, pentru a cauta termeni din interiorul acelui site. Acest lucru
poate fi posibil, daca utilizati in cautare, adresa site-ului si termenii
cheie. De exemplu: “public hubs” site:www.stealthsettings.com
16. Cum procedati atunci cand cautati tipuri de documente

specifice: Daca doriti sa gasiti rezultate in fisiere de un anumit tip,
puteti folosi comanda "filetype:". De exemplu, doriti sa cautati,
cuvintele “yahoo messenger” in prezentari PowerPoint (.ppt).
Pentru a realiza acest lucru folositi urmatoarea expresie de
cautare: “yahoo messenger” filetype:.ppt
17. Pentru cautarea cuvintelor si a expresiilor alternative: In mod

implicit, atunci cand faceti o cautare, Google va include toate
conditiile specificate. Daca sunteti in cautarea cuvintelor “internet
marketing” dar doriti ca rezultate alternative si “publicitate online”,
folositi operatorul OR. De exemplu: “internet marketing” OR
“publicitate online”. Operatorul “OR” trebuie scris cu litere mari
(Caps), pentru a fi inteles de motorul de cautare.
18. Google va ofera si functia ”cautari intr-un anumit interval de

timp”: Aceasta functie va ajuta sa gasiti evenimente si diverse
lucruri care s-au petrecut intr-o anumita perioada de timp. De
exemplu, daca doriti
19. date despre activitatea seismica intre anii 1900 si 2008, dupa
cuvatul cheie, folositi ca operator pentru delimitare interval, formula
: 1900..2008. De exemplu: seisme 1900..2008 (surse:
http://www.studentpenet.ro si
http://www.stealthsettings.com/cateva-sfaturi-pentru-a-cauta-mai-
eficient-pe-google.html)
La toate acestea, as mai adauga trei reguli:

T i t l u 2 | 697
Dacă scrii o frază de căutare încearcă să te gândeşti la formula

cea mai scurta. Nu înşirui 10 cuvinte când de fapt pentru tine sunt
importante doar două dintre ele.
O căutare mai scurtă şi mai bine formulată este mai de succes

decât orice altă frază complexă (doar dacă nu cumva foloseşti căutarea
unui citat)
Trebuie să alegi din multitudinea de variante afişate de Google pe

cea care îţi oferă o categorie sau o arie în care se poate încadra ceea ce
cauţi.
De multe ori cauţi un element anume şi nu îl găseşti, dar treci cu

vederea lucruri care te-ar putea ajuta. Nu da clic repede pe rezultatul
care conţine exact ce cauţi tu, citeşte cu atenţie descrierea, titlul şi vezi
dacă nu cumva ceea ce dai la o parte nu face parte din aria ta de
căutare …
Cea mai importanta regulă este că tu, ca vizitator, odată intrat pe

un site, vei găsi ceea ce vrea cel care are site-ul, să gasesti. Dacă te
interesează de exemplu informatii politice de un anume tip şi intri pe un
site unde gasesti informatii politice, dar nu exact cele pe care le doresti,
nu pleca de pe site până nu cauţi pagina de contact şi îi dai un email
celui care are siteul. Cei care oferă orice pe internet de abia aşteaptă să
fie provocaţi în astfel de situaţii. Deci dacă tu cauţi ceva pe Google, ai
parcurs regulile anterioare si ai ajuns pe acest site, eşti exact unde
trebuie. Webmasterul, cel care deţine şi are grijă de informaţia de pe site,
te poate ajuta cu ce vrei tu să găseşti
(sursa:http://121416.co.cc/blog/plus/internet/cum-sa-cauti-trucuri-google-
sfaturi/)
2.Familiarizarea cu problematica surselor

2.1.Credibilitatea surselor
Desi internetul nu mai este in perioada primilor pasi, informatile pe
care le furnizeaza sunt inca puse sub semnul credibilitatii. Faptul ca de
multe ori este publicata informatie neasumata, pe site-uri anonime, ca
exista identitati false, ca exista in continuare posibilitatea tehnica de a
intercepta mesaje si de a fura ip-uri, face ca acest mediu sa fie unul
supus mereu suspiciunilor si incercarilor de manipulare. De aceea este

bine sa urmati un set de reguli precise pentru a identifica eventualele
incercari de falsificare a continutului sau a identitatii celui care posteaza
pe un site. In primul rand, trebuie sa aflati scopul urmarit de autor si
publicul caruia i se adreseaza:
 Autorul precizeaza scopul in care a fost scris articolul sau acest

fapt corespunde unor circumstante difuze?
 Putem detecta in text prejudecati de natura sa afecteze judecata si

alegerile autorului? Lucreaza cu stereotipuri? Are simpatii si
antipatii politice sau de alta natura?
 Scrie pentru un tip de public care cere abateri de la regulile

deontologice? Daca scrie pentru un public care prefera informatiile
de tip senzational sau povestile (cum este publicul postului de
televiziune OTV), informatiile prezentate nu sunt de incredere.
 Este important sa cautati pe un site elemente de identificare ale

autorului: nume, prenume, adresa, numar de telefon si mail.
Verificati daca adresa de mail corespunde site-ului sau este
gazduita de o platforma independenta de mail. Vom avea mai
multa incredere intr-o adresa de mail de tipul: nume@adresa site-
ului.ro , decat intr-una de tipul nume@yahoo.com. In acest fel vom
stii ca informatia publicata este asumata de un autor conform
legislatiei in vigoare si a Codului Penal.
 Sunt importante elementele de identificare ale documentului postat

pe site-ul respectiv: data creării şi publicării, cerintele de copywrite
(daca documentul poate fi copiat, publicat partial/intregime sau
este destinat doar uzului personal sau consultarii). Daca informatia
este protejata si nu poate fi publicata, o putem folosi ca o sursa de
informatii primare, pe care sa le validam ulterior dintr-o alta sursa.
In materialul final, vor fi citate toate sursele folosite pe parcurs,
inclusiv sursa initiala (chiar daca nu a permis reproducerea
materialului de la care s-a pornit documentarea).
 Imaginea conteaza. Este mai credibil un site care este o extensie a

unei institutii de presa cunoscute, cum este www.evz.ro (site-ul
T i t l u 2 | 699
ziarului Evenimentul Zilei), decat o adresa de tipul

www.alfanews.ro .
 Numele de domeniu conteaza. Este mai credibil un domeniu pentru

care s-a platit taxa, decat un domeniu gratuit, cum este .info. De
asemenea, putem sa avem mai multa incredere in domeniile
romanesti .ro pentru ca autorii pot fi identificati mai usor si trasi la
raspundere in situatiile in care se ajunge la proces. Domeniile
cumparate in strainatate se supun legislatiei tarilor respective, ceea
ce de multe ori incetineste sau face imposibila identificarea unui
autor si tragerea sa la raspundere, atunci cand este cazul. Exista
domenii care nu pot fi alocate decat site-urilor guvernamentale,
cum este domeniul .gov, de exemplu. Un astfel de domeniu poate fi
un indicator de necontestat al credibilitatii sursei.
 Atentie la duplicate. Exista o adevarata practica in crearea unor

site-uri cu nume asemanatoare unor branduri celebre, cu scopul de
a castiga trafic. De obicei, sunt directoare de linkuri platite si contin
adesea virusi. Dupa tiparul din industria electronica Pawasonic
pentru Panasonic, veti gasi si pe net Facebok pentru Facebook,
Gogle pentru Google si exemplele pot continua.
2.2. Cine este autorul informatiilor?

Cel mai important indicator in evaluarea credibilitatii unei surse
ramane autorul. De aceea este bine sa respectati urmatorul set de
intrebari atunci cand vreti sa aflati daca autorul informatiilor este de
incredere sau nu.
a) Autorul are expertiza in domeniul la care se refera? Lucreaza in

domeniul respectiv? Cine sunt sursele sale? Daca autorul are
expertiza sau lucreaza in domeniul respectiv este posibil sa aiba
informatii in urma unor cercetari stintifice sau de la surse primare
cum ar fi, colegii sai sau observatia participativa pe teren.
b) Cum prezinta faptele? Argumentele sunt logice sau contin

elemente fanteziste? Internetul este locul ideal pentru cei care vor
sa isi dea frau liber imaginatiei. Este bine sa nu ii consideram surse
de informatie.
c) Citarea surselor. Autorul atribuie informatia, citeaza sursele sau

foloseste formule neclare de tipul: „se spune ca”, „se pare ca”?
Informatia este credibila daca sursa este prezenta in text, cu date
de identificare cat mai precise: nume, prenume, profesie, un link la
un site sau un blog personal, etc.
Un alt factor extrem de important este momentul in care a fost

produsa informatia. In jurnalismul online, ca si in cel clasic, noutatea este
unul dintre criterile de baza ale selectiei si difuzarii informatiei. De aceea
este important sa stim:
- Cand a fost produsa informatia?
- Exista pe internet alte site-uri care contin informatii care contrazic

sursa noastra?
- Exista pe internet alte surse mai bune? De multe ori informatia de

pe un site este preluata de pe alte site-uri. De aceea este bine sa
cautam site-ul care a difuzat informatia in premiera.
O alta intrebare importanta la care trebuie sa raspundem este

valoarea informatiei. Cat de relevanta este informatia pe care am gasit-
o? Raspunde unor intrebari importante din domeniul la care face referire
articolul nostru? Informatiile pe care le-am gasit contrazic sau sustin
informatiile noastre initiale? Textul respectiv contine exemple si
ilustreaza puncte importante din articolul nostru?
T i t l u 2 | 701

LPSC-28. Sedinta de sumar in institutiile de presa online
1. Tema lucrarii
Sedinta de sumar in institutiile de presa online
Familiarizarea studentilor cu cerintele si provocarii unei zile de lucru in

online, pornind de la modul de organizare si desfasurare al unei sedinte
de sumar

student)
A. Cunoasterea modalitatilor de inventariere a evenimentelor in online
B. Familiarizarea cu modul in care se impart sarcinile intr-o redactie

online
C. Deprinderea tehnicilor necesare gestionarii evenimentelor

previzibile si a celor imprevizibile
D. Asimilarea tehnicilor de alcatuire a unui plan editorial in online
Desktop, laptop, conexiune la internet prin cablu
Dobandirea competentelor necesare pregatirii si punerii in practica a

strategiei corecte de abordare a unui eveniment
Studentii vor simula, grupati in mini-redactii, comportamentul

organizational si practicile editoriale de abordare a evenimentelor de
actualitate, in cadrul institutiilor de presa unde se desfasoara stagiul de
practica.
1. Cultura organizationala
Organizarea activitatii jurnalismului online in redactii nu difera prea
mult de organizarea care exista in media clasica. Scopul este
organizarea procesului de documentare si eficientizarea procesului de
culegere a informatiilor de pe teren. Desi in presa online, nu exista ora
de “inchidere a editiei”, redactia se afla sub presiunea competitiei, fata
de rivalii din presa online, dar si fata de institutiile de presa din media
traditionala: televiziuni de stiri, etc.
Exista institutii de presa care au normat activitatile care tin de

documentare si de culegerea informatiilor, in timp ce altele, inca nu.
Impunerea unor standarde isi dovedeste eficienta mai ales in

situatia in care redactia trebuie sa faca fata unor evenimente in
desfasurare, cum sunt: alegerile politice, in turul doi, accidentele grave,
etc
In aceste situatii, puterea de concentrare, viteza de reacţie,

organizarea, viziunea şi capacitatea de a evalua rapid informaţii
relevante, nu mai sunt calitati native, ci sunt rezultatul rutinei obtinute in
urma respectarii in timp a unor norme clar-definite pentru astfel de
situatii. ”Inima” acestor proceduri si norme este sedinta de sumar
2. Sedinta de sumar
2.1. Etapa 1: Inventarierea evenimentele importante ale zilei.
Se identifica evenimentele previzibile. De multe ori, jurnalistii din

online imprumuta din comportamentul jurnalistilor din presa traditionala si
au tendinta de se ”multumi” cu informatiile furnizate de agentiile de presa
si de sursele online. In anul 2002, cand lucram la televiziunea Realitatea
TV, am primit sarcina sa creez o sectie de news (crawl), pentru
dinamizarea redactiei, deoarece jurnalistii relatau numai evenimentele pe
care le primeau prin sumarul agentiei Mediafax. Astfel, sedinta de sumar
se compunea din consultarea agendei cu evenimentele de a doua zi,
oferita de agentie, dupa care se asteptau evenimentele de a doua zi, se
copiau stirile primite tot pe fluxul de agentie despre respectivele
evenimente si se ilustrau cu imagini de arhiva. Bineinteles, acesta este
un exemplu extrem, dar il puteti gasi, in forme moderate la unele institutii
T i t l u 2 | 703
de presa online. Identificarea acestei practici este destul de simpla: este

suficient sa va uitati daca articolele publicate sunt semnate sau nu. De
obicei articolele preluate de pe agentii de presa sau din comunicate (aici
ma refer strict la mediu online), nu sunt semnate sau sunt semnate cu
initiale.
In asemenea stuatii, initiativa jurnalistului dispare cu desavarsire –

el se transforma intr-un releu, un instrument de retransmitere a
informatiei de la producatorul informatiei la cititor.
Am facut aceasta paranteza pentru a sublinia faptul ca sedinta de

sumar trebuie sa fie locul in care jurnalistul sa aduca idei, propuneri de
articole. In acest caz, mediul online furnizeaza avantaje si dezavantaje,
deopotriva. Avantajele constau in multitudinea de informatii oferita de
internet, care se poate constitui in tot atatea subiecte pentru viitoare
articole. Dezavantajul este ca multitudinea de informatii oferita de
internet, il poate determina pe jurnalist sa renunte la culegerea
informatiei de pe teren, la contactul fata in fata cu sursele, la
documentarea facuta la fata locului.
Documentarea dubla – online si la fata locului il va ajuta pe jurnalist

sa raspunda prompt si eficient evenimentelor imprevizibile. Situatie in
care, redactia trebuie sa organizeze (subliniat, trebuie), o noua sedinta
de sumar.
2.2. Etapa a doua: Gestionarea evenimentelor previzibile si

imprevizibile
Mai trebuie sa facem o precizare importanta: redactia unei

publicatii online ar trebui sa aiba editori multimedia (care sa se ocupe cu
productia si editarea continutului multimedia).
Sarcinile pentru fiecare subiect in parte, trebuie atribuite unor

echipe formate dintr-un redactor si un editor multimedia. Alegerea
persoanelor care fac parte din fiecare echipa se face pe baza criteriilor
din presa traditionala (apartenenta la o sectie) Sarcinile lor ar trebui să
cuprinda:
- găsirea unor surse alternative de informare pentru subiectul

respectiv
- productia si editarea conţinutul multimedia;
- redactarea ştirii care anunţă evenimentul;
- urmărirea tuturor surselor de informare credibile, inclusiv cele ale

concurentei, nu numai pana la incheierea evenimentului, dar si dupa
terminarea lui
- actualizarea permanenta a stirii care anunţă evenimentul –

redactorul va actualiza partea de text in timp ce editorul de multimedia se
va ocupa de fotografii, grafice, harti
- conceperea unor articole si a unor serii de interviuri care susţin

ştirea iniţială.
2.3. Etapa a treia: Stabilirea unui plan editorial pe baza momentelor

cheie ale evenimentului şi încercarea de a identifica blocurile de
informaţii:
- In acest scop, echipa (impreuna cu membrii redactiei) va urmari

programul evenimentului (în cazul în care este un eveniment previzibil)
si va consulta toate sursele disponibile pentru a afla modul sau de
desfasurare;
- Stabilirea genurilor informative prin intermediul carora va fi relatat

evenimentul (ştiri, relatări, declaraţii/reacţii/mini-interviuri, opinii…);
- Evaluarea modalitatilor multimedia de completare a articolului sau

a articolelor: video, live streaming, foto, audio, infografice, linkuri);
- Redactorul-sef va decide numarul de articole care se va scrie

despre eveniment. Este o decizie dificila pentru ca prezinta avantaje si
dezavantaje deopotriva. Mai multe articole ar fi prima alegere din punctul
de vedere al redarii cantitative a informatiei. Aceasta varianta prezinta
avantajul acoperirii din punct de vedere editorial a evenimentului, cu
detalii si informatii de backround. Dezavantajul este ca informatia va
ajunge intr-o forma mai dificila la destinatari, intrucat mai multe articole,
inseamna mai multe clicuri din partea publicului, mai multe pagini
incarcate, care contin reclame si exista pericolul ca cititorul sa renunte la
informatie daca ”drumul” pe care il are de parcurs este prea greu. Solutia
este legarea respectivelor articole prin linkuri, gruparea lor intr-o singura
categorie (prin taguri si topicuri). In acest fel, publicul va gasi mult mai
T i t l u 2 | 705
usor informatia noua (update-urile). De asemenea, informatia va fi

indexata de motoarele de cautare, iar cititorul nu va fi aglomerat cu prea
mult text- va putea alege numai informatiile pe care le doreste.
2.4. Producerea informaţiilor.
Aici punem în practică sarcinile de la pasul 2.

2.5. Actualizarea informaţiilor
(Sursa: Bogdan Gheorghe, http://www.ghidjurnalism.ro/despre-autor)
Este important de precizat ca ziarul Adevarul este prima publicatie

din Romania care si-a transmis sedintele de redactie online (sursa:
http://www.adevarul.ro/actualitate/VIDEO_Premiera_in_Romania-
_Sedinta_de_sumar_a_ziarului_Adevarul_va_fi_transmisa_on-
line_0_392361097.html).

LPSC-29. Tehnici de documentare si redactare a stirii online
1. Tema lucrarii
Tehnici de documentare si redactare a stirii online
Dobandirea competentelor necesare documentarii si redactarii unei stiri

online

student)
A. Cunoasterea surselor si a tehnicilor de cautare si de selectare a

informatiilor pentru stirea online
B. Cunoasterea tehnicilor de redactare a stirii online
C. Familiarizarea cu particularitatile informatiei online de tip áudio,

vídeo si grafic
D. Cunoasterea tehnicilor de citare a surselor in online pentru a evita

incalcarea Dreptului de Autor
Studentii vor avea competentele necesare pentru a se documenta si a

redacta stirii proprii mediului online
Studentii vor cauta informatii relevante pe internet si vor scrie stiri pe

care le vor publica in paginile ziarului online unde isi desfasoara stagiul
de practica
Tehnici de documentare si de redactare a stirii online
1.Documentarea
T i t l u 2 | 707
Documentarea presupune consultarea zilnica a surselor credibile

de informatii din mediul online. In functie de viteza cu care actualizeaza
informatia si de nivelul de redistribuire a stirii, putem clasifica sursele de
documentare pentru stirile online, astfel:
1.1. Surse primare
-Site-urile institutiilor
-Blogurile personalitatilor si ale ziaristilor
1.2. Surse secundare:
-Site-urile agentiilor de stiri
-Site-urile televiziunilor de stiri ( Realitatea.net, Antena3.ro)
-Site-urile de stiri (Hotnews.ro, 9am.ro)
-Agregatoarele de stiri:
 Site-uri care preiau informatii din primele doua categorii de surse

(Ziare.com)
 Portaluri (care preiau informatii din toate categoriile de surse

existente pe internet )
Este recomandabil sa se preia informatie din prima categorie de

surse, cel mult din a doua. Sursele din categoria a 3-a contin informatii
care au pierdut una din componentele de baza ale stirii: noutatea.
Mai multe informatii despre acest subiect, gasiti la capitolul dedicat

„Documentarii si selectiei informatiilor”
1.3.Tehnici de redactare a stirii
Stirea online contine elemente din stirea clasica de presa scrisa

(piramida inversata, propozitii scurte, topica subiect+predicat)
convergente elementelor proprii comunicarii de tip mesaj instantaneu
(instant messaging): propozitii extrem de scurte, cuvinte care fac „valuri”
(fac buzz), adresare la persoana a 2-a, linkuri si documente atasate
(fotografii, video).
1.3.1.Titlul – cel mai important element al stirii online:

Este unul din lucrurile esentiale ale unui articol. Un titlul care sare
in ochi, mereu va fi peste unul care spune ceva si vorbeste despre
altceva. Anumite combinatii de cuvine vor avea mereu succes, cum ar fi
titlurile care au in componenta lor: „Cum sa”, „Nou..”, „Anunt”, „X Metode
de a …”, „Cea mai simpla…”.
1.3.2.Corpul stirii
Cum scriem stirea? Conform structurii piramidale din presa scrisa

leadul, corpul textului si finalul stirii sunt legate, astfel incat stirea finala
are o structura unitara care isi pierde sensul daca textul este rupt in
fragmente. In scriitura de tip internet este recomandabil sa se pastreze
leadul stirii, iar restul informatiei sa fie impartit in fragmente care sa
comunice prin linkuri (de preferat, in pagini secundare). Fiecare paragraf,
la randul lui, poate fi organizat sub forma piramidei inversate. Cand
paragrafele sunt prea lungi, articolul devine foarte greu de citit. Ideea
este sa nu pui cititorul intr-o postura in care trebuie sa depuna efort
pentru a gasi o anumita informatie.
Datorita noile medii de comunicare instant de tipul Twitter stirea

online ajunge sa preceada de multe ori stirile din mediile traditionale
(televiziune, radio, presa scrisa) si sa se constituie in sursa acestora. De
aceea cel mai important determinant al valorii de stire online devine
noutatea. Urmeaza imediat interesul uman (masura in care evenimentul
resprectiv ii poate afecta pe cei carora li se adreseaza), personalitatile si
conflictul. Spre deosebire de media clasica, conflictul este un element
marginal care da o valoare efemera stiri online. Stirile despre conflicte
genereaza trafic pe o perioada scurta de timp in timp ce stirile de interes
genereaza trafic stabil pe o perioada mare de timp (de exemplu
Bookblog.ro, un blog despre carti este pe primul loc in topul celor mai
recomandate site-uri de net).
2.Particularitati ale scriiturii in cazul stirii online
Utilizatorii de web cauta informaţie. Este important sa va feriti de

metafore sau epitete si sa formulati enunţurile simplu şi informativ. O
formula des-intalnita in online este „Da-le oamenilor ceea ce vor” (sursa:
doare.net, site de stiri). In traducere ar insemna: daca vrei sa tii un cititor
interesat, atunci vorbeste-i pe limbajul lui.
T i t l u 2 | 709
Asa cum am amintit si mai sus, este foarte important sa tii cititorul
interesat de la inceput, pana la sfarsit. Asadar, in scriitura online,
conteaza sa scrii ca si cum ai povesti evenimentul la care ai asistat, unui
prieten. Este bine sa te adresezi cititorului tau cu „Tu”. Nu
„Dumneavoastra”. ProTV-ul a creat o revolutie in televiziune, la lansare,
cu formula „Te uiti si castigi”. Era prima oara cand o televiziune se
adresa publicului la persoana a doua singular. A riscat si a castigat. In
online, unde interactivitatea este unul dintre criteriile de validare a valorii
unei stiri, adresarea la persoana a doua singular este o necesitate.
Utilizatorii pleaca repede de pe site daca nu inteleg rapid mesajul din
text. În plus, motoarele de căutare scanează după informaţie, nu după
epitete. Dacă vrei ca textul tău să fie găsit, redactează-l într-o manieră
informativă.
Evitaţi majusculele. Textul scris cu majuscule este greu de citit pe

web. El este perceput ca text publicitar. Cei mai mulţi dintre utilizatori îl
vor evita. Asta nu înseamnă că nu putem folosi deloc majuscule. De
exemplu, un singur cuvânt scris cu majuscule va atrage atenţia într-un
text mai mare.
Despre liste: atunci cand facem o enumerare e mai bine să folosim

marcatorii de tip listă. Este foarte important sa actualizaţi permanent
stirea. Spre deosebire de print, pe web avem posibilitatea să adăugăm
permanent informaţii noi şi să le înlocuim pe cele vechi. Trebuie să
folositi la maximum această posibilitate. Utilizatorii se aşteaptă să
găsească în permamenţă ultimele informaţii.
Atenţie la legăturile externe. Textul câştigă credibilitate dacă

adăugăm şi câteva link-uri către documente, fişiere audio, alte site-uri,
alte articole care să susţină articolul nostru. Nu trebuie să exagerăm însă
cu legăturile, le vom afişa doar pe cele mai importante. Prea multe vor
crea un efect de haos.
2.1. Fotografiile
Dau viaţă textului. Este o regulă valabilă atât in print cât şi in
online. De preferat ar fi ca articolul nostru să cuprindă cel puţin o
fotografie. Dar trebuie să ne străduim să-i sporim valoarea prin galerii
foto. Majoritatea CMS-urilor (interfaţa de administrare a unui site) permit
să introduci mai multe fotografii pentru un articol. Chiar şi pentru bloguri

există plugin-uri speciale de galerii foto.
2.2. Video-urile
Aici avem două opţiuni: fie oferim fişierul original de pe serverul

propriu, fie îl embed-uim. Sunt avantaje şi dezavantaje în ambele
variante, însă balanţa înclină înspre a oferi fişierul video direct de pe
serverul nostru.
- Video pe serverul nostru: avem avantajul că deţinem controlul total

asupra fişierului. Putem să punem fişierul pentru download sau putem
face streaming video (ceea ce presupune vizualizarea direct pe site a
clipului). Dezavantajul ar fi că vom consuma resurse de pe serverul şi
conexiunea proprii. În cazul unui trafic foarte mare s-ar putea ca
resursele să nu ne ajungă.
- Video EMBED: presupune să încărcăm un player video de pe un alt site

şi să rulăm fişierul video de pe serverul acelui site. Dezavantajele sunt
destul de multe. În primul rând, nu putem controla întotdeauna fişierul.
Dacă este şters de pe site-ul de pe care îl preluăm, automat se va şterge
şi de la noi. Nu putem să controlăm întotdeauna formatul playerului
video. Este posibil să nu se încadreze în peisajul site-ului nostru. Dincolo
de aceste mari dezavantaje, avem avantajul că nu folosim resursele site-
ului nostru.
După criteriul opţiunilor, avem două tipuri de site-uri care oferă de

embed:
a) platforme video de genul YouTube.com sau DailyMotion.com, unde

putem să ne facem un cont, să adăugăm un clip video, apoi să preluăm
embed-ul pe site-ul nostru (caz în care avem un oarecare control asupra
fişierului). Atenţie! Dacă adăugăm un video, suntem responsabili de
copyright; sau putem prelua codul unui clip adăugat de altcineva (nu
avem garanţia că acel cineva nu va ştere clipul);
b) alte site-uri, de exemplu cele ale televiziunilor, oferă embed pentru

conţinutul video, dar nu putem să ne facem un cont şi să adăugăm
propriile clipuri. Atenţie! Chiar şi clipurile oferite prin embed sunt protejate
T i t l u 2 | 711
de Legea Drepturilor de Autor, unele site-uri specificând foarte clar în ce

condiţii putem prelua conţinutul video.
2.3. Infograficele
Pot fi făcute atât foto cât şi video. De exemplu, avem de ilustrat un

accident feroviar, dar nu avem la dispoziţie decât declaraţiile martorilor.
Din spusele lor, putem să facem o schemă a accidentului. Putem, de
asemenea, să recompunem cu ajutorul unei grafici video pe computer
dinamica accidentului (pentru asta avem însă nevoie de oameni care să
se priceapă la grafica virtuală).
2.4. Hărţile
CNN ofera, pe lângă foto, video, audio, şi o hartă (ca în cazul

acestui articol). Este foarte utilă. De exemplu, la o ştire în care acţiunea
se petrece în Madrid (Spania) îi arăţi cititorului locul exact al faptelor. Şi
asta pentru că nu toţi ştiu unde se află Madrid (chiar dacă e greu de
crezut). Şi am luat un exemplu comun. Dar să ne gândim la oraşe cu
nume mai puţin cunoscute. Hărţile de la CNN sunt statice. Există totuşi şi
aplicaţii care permit inserarea unor puncte de interes, dar şi navigarea pe
hartă. Un serviciu de acest fel oferă Yahoo şi Navteq.
2.5. Elemente Audio (podcast)
Să ne gândim că avem la dispoziţie o înregistrare cu o discuţie

dintre nişte personaje importante care fac dezvăluiri senzaţionale. Avem
opţiunea să scoatem scriptul discuţiei. Dar nu înseamnă foarte mult. Aşa
nu speculăm potenţialul pe care-l oferă jurnalismul online. Proba audio
reprezintă o valoare de informaţie în sine. Oferind vocile personajelor,
dispunem de un potenţial enorm de credibilitate.
Avem, după cum am văzut, nişte opţiuni incredibile, de care niciun

canal mediatic nu dispune. Online-ul poate să îmbine toate aceste forme
într-o manieră destul de profesionistă. (sursa: Bogdan Gheorghe
http://www.ghidjurnalism.ro/seojurnalism-sau-cum-sa-scrii-si-pentru-
motoarele-de-cautare#more-337)
Validarea stirii se face pe baza componentei interactive – feed-back, a

traficului si a gradului de retransmitere/redistribuire a informatiei pe alte
site-uri.
2. Tehnici de citare a surselor
Chiar daca mai multi ani de zile internetul a fost considerat de catre
jurnalisti o sursa gratuita si facila de informatii, acest mediu de difuzare a
informatiei se supune legislatiei in vigoare. Un site care publica stiri
raspunde in fata Oficiului Roman al Drepturilor de Autor si in fata
Codului Penal, ca orice alta institutie din presa traditionala. Din acest
motiv, chiar daca nu exista cazuistica in justitia romaneasca, orice
preluare a unei informatii fara acordul autorului este considerata furt si se
pedepseste ca atare. De aceea informatiile vehiculate pe site-uri trebuie
publicate numai cu acordul autorului, sub forma de citat. Citarea surselor
online trebuie sa cuprinda numele autorului si adresa site-ului, la care se
adauga un link la site-ul respectiv. Jurnalistul trebuie sa posede, pentru a
pune la dispozitia cititorilor atunci cand este cazul, toate elementele
referitoare la citarea respectiva.
Protocolul citarii unei stiri preluate de pe un site web este

urmatorul: numele institutiei care a furnizat stirea (agentie de presa,
televiziune, etc, dupa caz), titlul institutiei de presa online care a publicat
respectiva informatie si data publicării. Exemplu de citare a unei ştiri:
Realitatea TV, “Romania, in pragul colapsului economic”, Ziare.com,
06.06.2010. Titlu publicatiei online, in acest caz ziare.com, va fi facut link
la site-ul respectiv.
Exista si cazul, din ce in ce mai des-intalnit, in care institutia de

presa online produce articolul, nu il preia. In acest caz se mentioneaza
doar publicatia, cu link la pagina din interiorul site-ului, care gazduieste
articolul. In cazul unei informatii de actualitate, este recomandabil sa
adaugati data la care a fost publicat articolul respectiv, pe care o gasiti
pe site, in pagina cu articolul mentionata la rubrica ”ultima actualizare”.
Aceleasi reguli sunt valabile in cazul citarii unei stire dintr-o arhiva.
In acest caz poate fi citata adresa din bara browser-ul. In cele mai multe
cazuri, insa, aceasta adresa nu este disponibila, deoarece motorul de
cautare selecteaza si indexeaza informatiile in interiorull site-ului, fara
recurs la o pagina externa. In acest caz, se vor preciza pur si simplu
pasii necesari pentru a ajunge la informatia respectiva, intr-o maniera
simpla, prin enumerare, astfel incat sa poata fi urmati si de cititor, daca
doreste sa consulte informatia primara.
T i t l u 2 | 713
3.1. Citarea informatiilor publicate pe un site care este gazduit de

alta institutie
Multi jurnalisti prefera solutii de administrare externa a site-ului

deoarece nu au suficiente cunostinte tehnice. De exemplu, site-ul
www.pesurse.ro, unde scriu mai multi jurnalisti din trustul Intact este
gazduit si administrat de o firma de profil din Germania: www.heloo.de.
Astfel de firme se ocupa si de administrarea comentariilor, de marketing
si publicitate, gazduirea site-ului, etc. Singura grija a jurnalistului este sa
posteze continut. Firma care se ocupa de administrarea site-ului
gestioneaza si situatia financiara si ii ofera jurnalistului o cota-parte din
bani. In aceasta situatie, in care site-ul nu apartine jurnalistului, se
citeaza institutia de presa respectiva si numele autorului articolului.
Exista si situatia intalnita din ce in ce mai rar in online-ul romanesc,

in care site-ul este pur si simplu un agregator de informatie si gazduieste
pur si simplu o compilatie de linkuri care duc la alte surse. In acest caz
se citeaza agregatorul de informatie si institutia de unde a fost preluata
informatia primara.
Cum procedam in cazul in care informatia ne este trimisa prin

email? Procedura standard presupune citarea numele expeditorului
(atentie, nu nickname-ul mailului – unele persoane au nick-uri de mail
fanteziste sau care nu inseamna nimic), subiectul mesajului (atentie la
CC – este important sa stiti daca a mai fost expediat si unei alte
persoane) si data trimiterii. Atentie aceste mailuri pot fi publicate, numai
daca au fost destinate acestui scop. Mailurile trimise in scopuri personale
nu se publica, deoarece asta inseamna o violare grava a intimitatii
persoanei care a trimis mailul.

LPSC-30. Documentarea, selectarea informatiilor si redactarea
reportajului online
1. Tema lucrarii
Documentarea, selectarea informatiilor si redactarea reportajului online
Dobandirea abilitatilor necesare realizarii unui reportaj in mediul online

student)
A. Cunoasterea rolului elementelor structurale ale reportajului, in

economia textului: titlul, sapoul, subtitlul, intertitlul, paragraful
B. Cunoasterea diferitelor tipuri de reportaj proprii mediului online:

narativ, argumentativ
C. Asimilarea tehnicilor si a stilurilor de redactare specifice reportajului

online
Laptop, dektop, conexiune prin cablu la internet
Studentul va avea competentele necesare documentarii si redactarii unui

reportaj in mediul online
Studentii vor cauta subiecte de reportaj si vor parcurge toate etapele

amintite in ghidul de fata, dupa care materialul va fi publicat pe site-ul
ziarului online unde isi desfasoara stagiul de practica
Documentarea, selectarea informatiilor si redactarea reportajului

online
1.Documentarea
T i t l u 2 | 715
Regulile de cautare si de selectare a informatiilor online, pentru

reportaj sunt identice celor prezentate la capitolul “Documentarea si
selectarea informatiilor online”
2.Tehnici de redactare
Regulile de redactare a reportajului online sunt identice celor din

presa scrisa, pentru textele publicate pe site-uri sau sunt identice celor
din radio si televiziune pentru reportajele publicate de radiouri sau
televiziuni online. Diferentele sunt date, in principal de modul de
aranjare a informatiei in paginile site-ului.
Astfel, textul trebuie impartit in mai multe paragrafe, care pot fi

ordonate pe doua pagini, legate printr-un link. De obicei, pe prima pagina
a site-ului este postat un paragraf de 4-6 randuri, care face apoi trimitere
printr-un link de tipul ”citeste mai mult”, la o pagina secundara, din
interiorul site-ului, unde cititorul poate gasi textul complet.
2.1. Titlul
In scriitura online este extrem de important titlul, deoarece este

indexat de motoarele de cautare si poate aduce trafic pe articolul
publicat pe site. Cristian Tudor Popescu spunea la o dezbatere
organizata de Asociatia Consumatorilor de Media, ca a modificat titlul
initial pe care il preconiza pentru un editorial despre moartea lui Adrian
Paunescu, pentru a introduce cuvinte-cheie folosite in motoarele de
cautare.
Utilizatorii cauta pe Google cuvinte-cheie, nu propozitii. De aceea,

o regula de baza este sa incepi titlul printr-un cuvant-cheie puternic, care
este cautat intensiv in motoarele de cautare. De obicei, pe primele locuri
in motoarele de cautare se afla cuvinte legate de evenimentele curente.
Acum, la ora cand scriu aceste randuri, pe strazile din Egipt se
desfasoara manifestatii si contra-manifestatii. Cele mai cautate
cuvinte pe Google sunt manifestatii, Egipt, Revolutie. Pe plan intern,
premierul Boc a anuntat cresterea salariilor cu 15% din luna februarie.
Cel mai cautat cuvant pe Google este ”salarii”. In asemenea conditii,
jurnalistii care lucreaza in online isi modifica titlurile pentru a face loc
acestor cuvinte-cheie. Cel mai important cuvant, indexat de motoarele de
cautare, este primul din titlu. Astfel, un titlu care incepe cu cuvantul
”Revolutie” va primi foarte multi vizitatori in aceasta perioada, chiar daca

se refera, sa zicem, la strangerea gunoaielor.
De retinut: un titlu prost este titlul care nu aduce utilizatori la articol.

Un titlu bun este titlul care este repetat si redifuzat.
De asemenea, titlul este acea parte a articolului care este data mai
departe, atunci cand cineva citeaza articolul sau cand il re-publica in
Social Media: Twitter, bloguri, Facebook. Un titlu bun, va fi dat mai
departe, de la un utilizator la altul si va deveni popular, pe tiparul
sloganurilor publicitare.
Pe langa aceasta functie ”externa”, titlul mai are o functie, ”interna”.

Multe pagini de deschidere ale site-urilor contin un conglomerat de texte
si titluri, de multe ori fará nicio noima. Titlul are si acest rol, de vizibilizare
a articolului, in homepage-ul siteului si de stimulare a cititorului sa dea
clic, sa deschida o pagina interioara, pentru a citi articolul complet.
2.2. Sapoul online
Dupa titlu, este util sa postam in debutul textului un fragment in

care sa explicam continutul articolului intr-un stil rezumativ – ar fi un
echivalent al leadului din stire. Este un spatiul unde putem include
elemente de backround, linkuri, etc. De asemenea, este un spatiu care
poate gazdui intrebari, sondaje, jocuri.
Urmeaza echivalentul sapoului din presa scrisa, care este

paragraful initial, cu link, care trimite la o pagina interioara, unde se
gaseste restul articolului. In online este recomandabil ca acest paragraf
sa fie redactat dupa regulile leadului incitativ din presa scrisa sau radio
pentru a determina cititorul sa dea clic pe linkul care il va conduce la
pagina unde va gasi articolul respectiv in forma sa completa.
2.3. Corpul textului
In pagina a doua, care de fapt este o subpagina, se posteaza restul

articolului care trebuie sa atinga punctele si ”promisiunile” din titlu si din
primul paragraf. Este obligatorie folosirea linkurilor in interiorul textului,
cu trimitere la surse, pentru dinamism si pentru respectarea Dreptului de
Autor in online. Un avantaj oferit de mediul online este acela ca ideile din
text pot fi subliniate prin tag-uirea unor cuvinte-cheie, care vor fi indexate
T i t l u 2 | 717
de motoarele de cautare, ceea ce va aduce pe articol public interesat

strict de problematica expusa de autor. De asemenea, ideile pot fi
structurate pe categorii, ceea ce va inlesni relationarea temei reportajului
cu alte teme, ale unor articole asemanatoare.
2.4. Intertitlurile
O alta regula de vizibilizare a textului este folosirea intertitlurilor.

Este recomandata folosirea unui intertitlu la fiecare 3 paragrafe, astfel
incat cititorul sa aiba la dispozitie cel putin 2 intertitluri, atunci cand
deruleaza un ecran al calculatorului.
2.5. Impartirea textului in paragrafe
Articolul poate fi segmentat in idei principale şi idei secundare. Este

indicat ca fiecare paragraf sa fie structurat dupa metoda piramidei
inversate.
Atunci cand exista fragmente de tip argumentativ, care urmaresc,

printr-o serie de conexiuni logice, sustinerea si dovedirea unei idei sau a
unei actiuni continuta in ipoteza, nu este indicata ruperea lor, deoarece
se poate pierde unitatea si coerenta argumentarii.
Acest tip de scriitura se bazeaza foarte mult pe o succesiune de

linkuri care duc, practic la sursele sau la dovezile gasite de jurnalist pe
net. Aceste fragmente de text sunt anuntate, de obicei, printr-un subtitlu
link, care conduce apoi cititorul la textul complet aflat intr-o pagina
secundara. Jurnalistul online trebuie sa decida daca linkurile vor duce
spre parti secundare aflate pe site-ul sau, ori vor trimite utilizatorul la
fragmente aflate pe site-uri externe. Altfel spus, vei invita cititorul sa
”deruleze” (ecrane de monitor) sau sa ”navigheze”?. Aici este important
de avut in vedere faptul ca cititorii de presa online se impart in doua
categorii: cei care considera internetul o experienta de navigare in primul
rand si prefera textele care contin linkuri, pentru o lectura activa a
informatiilor de pe site-uri si cei care asimileaza lectura pe internet
lecturii mediilor traditionale si prefera sa citeasca articole de la inceput
pana la sfarsit, fara sa dea mare atentie linkurilor care, i-ar putea duce
spre un alt subiect. Acestea sunt observatii de ordin practic. Nu exista, la
aceasta ora, studii fundamentate pe aceasta tema, privind ponderea si
obiceiurile de consum ale acestor categorii de cititori. De aceea,
jurnalistul online, trebuie sa tina cont de ambele categorii in aceeasi

masura, lucru care se poate realiza printr-o scriitura concisa si dinamica
si, in acelasi timp, plina de elemente vizuale. Cel mai lung text nu trebuie
sa depaseasca dimensiunea a trei ecrane.
2.6. Stiluri de scriitura
Stilul pe care il folositi in articol contribuie mult la originalitatea

textului si la fidelizarea cititorilor. In online, exista persoane care arata,
prin comentariile pe care le posteaza pe site-urile de stiri, ca pentru ele
conteaza stilul articolului intr-o proportie egala cu calitatea informatiei.
Scriitura se imbunatateste prin exersare continua si experienta. Exista
insa si niste exercitii simple, care pot fi de mare ajutor:
1.Foloseşte verbe aflate la diateza activă şi incerca sa eviti verbele

scrise la diateza pasivă sau reflexivă. Exemple de verbe la diateza
pasivă şi reflexivă: A fost atacat, A fost dus; s-a atacat, s-a dus. Verbe la
diateză activă: Atac, El merge. Vrei ca acţiunile pe care le propui să aibă
o persoană determinată şi un efect activ, imediat. În cazul verbelor de la
diateza pasivă şi reflexivă, ele nu au ca determinanti persoane certe.
Ca efectul activ să fie complet, foloseşte în scriere persoana I sau

aII-a singular, în principal pentru a simula o legătură directă, o
conversaţie.
Pentru a contura cât mai clar personalitatea ta în ceea ce scrii, toţi

autorii de texte de succes recomandă să scrii cum vorbeşti. Acest lucru
te determină să fii relaxat, să scrii mai repede şi mai lejer pentru cititor.
Iata, la finalul acestui articol, cateva sfaturi de scriitura, publicate

de Dragos Manac pe blogul sau ( http://www.manac.ro/2006/07/22/cum-
sa-scrii-citibil/). Cititi-le cu atentie si alegeti ce credeti ca se potriveste
textului pe care doriti sa-l scrieti:
“Ilustreaza-ti textul cu intamplari, povestiri, anecdote, expresii iesite

din comun. Altfel cititorii vor adormi dupa trei paragrafe tehnice sau
teziste. Cei care reusesc sa ramana treji nu vor putea acumula
informatia bruta pentru ca nu are o reprezentare. Va aduceti aminte de
manualele imbecile din care te chinuiai ore intregi sa inveti mecanic 2
pagini cu defintii? Ele sunt exemplul perfect de informatie nedigerabila.
T i t l u 2 | 719
2. Nu te afunda in descrieri personale (valabil cand nu scrii un

jurnal sau o biografie). Implicarea autorului in text tinde sa jeneze
publicul roman – observatie empirica.
3. Alege si pastreaza o pozitie fata de cititor. Te poti adresa cu “tu”

sau “dumneavoastra”, poti fi politicos, personal sau total separat, insa
trebuie sa eviti schimbarile de pozitie pe parcursul textului. O alta
observatie empirica este ca publicul roman de peste 35 de ani prefera
politetea distanta fata de apropiere. Eu sunt exemplul negativ – nu
respect niciodata aceasta regula, le incurc mereu.
4. Evita simplificarea totala. Un stil prea “american” face cititorii

europeni sa puna deseori eticheta de “idiot” pe autor. Poti folosi mici
dantelarii, mai multa filozofie, referinte externe, note de subsol – dau o
impresie de “lucrare profesionista”.
5. Evita exemplificarile multiple. Publicul romanesc se simte jignit

daca ii spui acelasi lucru de 5 ori. Am intalnit oameni care spuneau ca
unii autori pleaca de la premisa ca cititorii inteleg mai greu. Ca sa
extrapolez o idee a lui Torvalds: Daca iti tratezi cititorii ca pe niste idioti –
materialul va fi citit doar de idioti.
6. Scrie textul intr-un format simplu, standard, accesibil, usor de

folosit si modificat: text, html, latex. Evita cu orice pret formatele
greoaia: .doc, .ppt, .exe. Lucrarile in forma finala le poti distribui in format
PDF.
7. Strange si analizeaza feedbackul la ce ai scris. Unii cititori iti

atrag atentia asupra greselilor, altii ataca punctele slabe ale expunerii
tale, altii vin cu idei noi – toti iti ofera ajutorul gratuit, nu-l respinge!
8. Ignora idiotii. Stiu ca e trist, dar lumea e plina de idioti. Asa cum
posteaza necontenit ca raspuns la articolele ziarelor online, asa vor
comenta si pe marginea articolelor tale. Unii sunt pur si simplu redusi si
iau glumele de bune, altii sunt rau intentionati si-si cer drepturile de la
tine, altii vor doar sa te atace pentru a-si hrani orgoliul. Controleaza
feedbackul si curata-l, dar fii impartial. Nu fi demoralizat de reactiile
unora, sunt manifestari umane…
Una din reguli era “Sa fii concis”. Nu am amintit-o pentru ca o

incalc constant. Ca sa nu perseverez in greseala voi incheia articolul
aici… Sau NU! Mi-a reprosat Petre ca e bun articolul dar se termina
brusc, ca elefantul dintr-o gluma veche. Asa ca am un mic bis:
I. Nu folosi NU, caci nu ajuta la procesarea textului. Cam tras de

par, dar: Evitati negatiile pentru ca ingreuneaza priceperea textului –
suna mult mai bine, e usor de citit, e usor de INTELES pentru ca sare
peste procesarea negatiilor. Viteza cu care creierul proceseaza un text
cu multe negatii scade cu 40-60%, in functie de abilitatile cititorului.
Textul devine obositor, multi ii pierd sensul asociind gresit negatiile. E
greu sa te educi sa renunti la NU, dar o poti face cu joculetul acela
infiorator: “primul care spune NU intr-o propozitie pierde”.
II. Imparte textul in paragrafe si liste numerotate (unde se poate).

Impartirea gresita in paragrafe e obositoare pentru cititor. Regula simpla:
Un paragraf descrie o idee. O idee noua se elaboreaza intr-un nou
paragraf. Lasa spatii intre paragrafe. Fa enumerari, liste, pasi – sunt
foarte accesibile, usor de urmarit, usor de scos din text (ca insemnari,
referinte, reguli).
III. Foloseste propozitii cat mai simple si pune virgulele corect.

Virgulele puse aiurea distrug textul si dauneaza imaginii autorului.
Regula simpla: virgula denota o mica pauza in citirea unei propozitii.
Citeste propozitia cu voce tare si vezi unde e nevoie de pauze, planteaza
virgulele. Apozitiile, chiar daca utile, trebuie evitate pentru ca afecteaza
cursivitatea procesarii textului (poveste in poveste).
Mai sunt multe de spus, dar cred ca am rezumat binisor elementele

de baza. Mult succes!”
Finalul de obicei este o ”call to action” – o modalitate de a incita

cititorul sa interactioneze cu autorul sau cu alti cititori pe tema articolului.
De asemenea, finalul poate sa contina o revizuire sau o trecere in revista
a punctelor discutate si promisiunea unor viitoare articole pe aceeasi
tema care vor extinde aria de cunoastere a cititorului.
1.7..Multimedia
Mediul online ofera avantajul exprimarii mesajului prin mijloace
multimedia, fapt care trebuie avut in considerare in momentul in care
alegem unghiul de abordare al articolului. Sunt foarte urmarite, in mediul
online, fotoreportajele.
T i t l u 2 | 721
Pentru ca internetul este un mediu in continua schimbare, in care

tehnicile si practicile se schimba in ritmul modificarii instrumentelor si
programelor de lucru, va propun in cantinuare 7 pasi, in redactarea unui
articol. Parcurgerea lor va va permite sa explorati domeniul si chiar sa il
inovati:
3.Relatia cu cititorii
Pasul 1: Pentru cine scrii?
Cine sunt cititorii tai? Daca inca nu ii cunosti prea bine, din
comentariile postate la articole sau din sondaje, este bine sa iti propui o
categorie de public careia i te adresezi. Este important sa vizezi o
anumita categorie profesionala, care este mai usor de cuantificat in cazul
in care apartine unor grupuri sau asociatii.
O greseala frecvent intalnita pe net este articolul scris “pentru toata

lumea”. Este greu sa scrii un articol care sa raspunda interesului intregii
societati si, in plus, lectura pe internet tinde sa se specializeze din ce in
ce mai mult. Trebuie sa fii cel mai bun pe nisa ta.
Din practica, multi jurnalisti online isi imagineaza cititorul sub forma
unui interlocutor cu care stau de vorba. Cititorul poate fi creionat in
detaliu – varsta, ocupatie, imbracaminte, comportament in societate, iar
articolul este o istorisire pe care jurnalistul i-o spune la o cafea
interlocutorului sau. Bineinteles ca nu toti cititorii corespund acelui tipar,
dar el poate sa fie reprezentativ pentru o categorie de public, iar
exercitiul permite scrierea unui set de articole personalizate.
Pasul 2: De ce scrii articolul respectiv?
Nu trebuie sa uiti pe parcurs, scopul pentru care ai scris articolul.

Principala motivatie este interesul public, nu interesul publicului. Nu
trebuie neglijat aceasta nuanta.
Pasul 3: Cat de interesant este continutul articolului pentru tine?
Daca materialul pe care il scrii nu este interesant pentru tine, nu va

fi nici pentru cititori. Informatiile din articol, mai ales cele din categoria
“ütilitare”, trebuie sa adauge un plusvaloare cititorului. In scriitura si
lectura online, cele mai citite articole sunt cele din categoria “Tips&tricks”’
(ponturi). Informatia inseamna putere. Trebuie sa-i dai aceasta “putere”

cititorului tau.
Pasul 4: Ai scris articolul intuitiv sau pe baza unei scheme?
Structurarea articolului este obligatorie. Acest proces trebuie sa

aiba loc inainte de a incepe sa scrii. Ce schema vei alege? Piramida
inversata? Scriitura tip niveluri? Enumera ideile pe care vrei sa le
introduci in articol, ordinea si importanta lor. Este bine sa le introduci intr-
o schema inainte de a scrie articolul. De asemenea, trebuie inventariate
elementele multimedia de care avem nevoie pentru articol. In principiu
este vorba despre fotografii, filme sau alte elemente care tin de design.
Exista, in asemenea situatii, tentatia de a spraincarca articolul. De aceea
sunt de preferat doar acele elemente care simplifica intelegerea textului,
prin exemplificari.
Pasul 5: Titlul tau va atrage atentia?
Redactarea schemei de la punctul anterior, iti poate da idei pentru

articol. Ordonarea punctelor tari ale articolului, poate fi un punct de
plecare pentru gasirea unui titlu. In online, titlul este elementul
determinant al numarului de cititori care va lectura articolul.
Pasul 6: Cat de mult iti doresti sa se implice cititorul in material?
Acest pas este legat de pasul 1. Un articol scris intr-o maniera

colocviala, ca si cum jurnalistul i-ar povesti interlocutorului intamplarile la
o cafea, genereaza implicare din partea acestuia. Fie ca este vorba
despre comentarii sau despre articole-raspuns pe tema respectiva,
important este ca vei obtine o reactie. Scrie ca si cum ai scrie unui
prieten. Cititorul va fi alaturi de tine.
Pasul 7: Vrei sa determini o reactie la final?
Cititorul tau a fost atras de titlu si a citit tot articolul. A inceput sa

aiba incredere in tine pentru ca ai structurat logic subiectul ai abordat
toate elementele esentiale ale temei. De asemenea, ai reusit sa te
apropii de el printr-un stil personal. A inceput sa iti acorde incredere
datorita faptului ca ai un articol bine structurat si abordeaza toate
T i t l u 2 | 723
elementele esentiale ale subiectului. Ai reusit sa te apropii de el printr-un

stil personal. Vizezi o reactie la final? Inviti cititorul sa se exprime?
Finalul articolului, de obicei este locul potrivit pentru plasarea unui

sondaj, in cadrul caruia cititorul sa aiba posibilitatea de a-si exprima
opinia, pornind de la una dintre temele abordate de jurnalist. De
asemenea, finalul poate fi sub forma unei intrebari, pentru a genera
comentarii. Una dintre principalele caracteristici ale comunicarii online
este caracterul sau bidirectional. Un articol care nu invita cititorul la
dialog, este un articol care si-a ratat, partial, scopul.
Este important sai ti “vinzi” articolul. Întreabă-te cum îi vei face pe

cititori să apese pe titlul tău, pentru a citi întreg textul. Acest proces te va
ajuta să concepi paragraful introductiv.

LPSC-31. Tehnici si particularitati ale interactivitatii online
1. Tema lucrarii
Tehnici si particularitati ale interactivitatii online
Asimilarea cunostintelor necesare punerii in practica a unor tehnici de

succes pentru stimularea interactivitatii online

student)
A. Cunoasterea celor mai importante modalitati de adaugare a

interactivitatii online: linkurile, comentariile la articole, sondajele,
forumurile, chaturile, grafica interactiva
B. Deprinderea tehnicilor stimulare a interactivitatii online: joc,

alegere, conectare, colectare si comunicare reciproca
C. Familiarizarea cu tehnicile interactive din Social Media
Desktop/Laptop, conexiune la internet
Dobandirea abilitatilor necesare crearii si stimularii interactivitatii simultan

si dupa publicarea textelor online
Studentii vor genera si vor modera diverse forme de interactivitate, pe

platforma online unde efectueaza stagiul de practica, precum si pe alte
platforme pe care institutia respectiva si-a creat conturi (retele sociale,
microblogging,etc)
Tehnici si particularitati ale interactivitatii online
1.Introducere
T i t l u 2 | 725
Interactivitatea este definita ca o conditie a comunicarii in care

simultan si continuu apar schimburi care contin o forta sociala. “Una
dintre cele mai cunoscute caracteristici ale Web-ului este unicitatea
componentei sale interactive, in comparatie cu media traditionala.
Interactivitatea a fost recunoscuta ca o componenta de baza a
comunicarii mediate de computer” (Morris&Ogan, 1996, pp. 39-50;
Rafaeli & Sudweeks, 1997, p. 47) Interactivitatea mai poate fi inteleasa si
ca gradul in care participantii la procesul de comunicare pot sa schimbe
roluri si sa-si controleze discursul mutual.
Rogers defineste interactivitatea ca’’gradul in care participantii la

procesul de comunicare pot sa schimbe roluri si sa-si controleze
discursul mutual’’ (1999, p. 314).
In practica online, interactivitatea este un criteriu urmarit inca din

momentul alegerii subiectului si mai apoi in fazele de documentare si de
redactare. Astfel, subiectele sunt alese si in functie de potentialul lor
interactiv. Dupa publicarea materialului, succesul subiectului este
cuantificat, pe langa trafic si prin numarul si calitatea comentariilor,
acestea fiind, de asemenea, indicatoare importante urmarite de
publicitari. Astfel, stimularea interactivitatii devine un scop extrem de
pretios, cu conotatii financiare, care este urmarit de la alegerea
subiectului, pana la stabilirea titlului, a unghiului de abordare si a tipului
de scriitura.
2. Cele mai importante modalitati de adaugare a interactivitatii

subiectelor din presa online sunt:
 Linkurile
 Comentariile la articole
 Evaluarea (rank/rate) articolului
 Sondajele de opinie – Polls
 Calculatoarele (de impozite, pensie, curs valutar, etc.)
 Jocurile (tinta Basescu, ardeiul si gogosarul)
 Forumurile
 Chaturile (si evenimentele din camere de chat)
 Grafica interactiva (grafice create cu date introduse de cititori)
2.1. Linkurile
Dintre toate formele de interactivitate online, linkurile sunt cele mai

importante si nu trebuie sa lipseasca din articolele de presa online.
Textul-eticheta al linkului, (cel pe care dam clic) este de fapt o forma de
contract social pe Web, care se incheie intre producatorul/difuzorul de
informatii si cititor. Linkul trebuie intotdeauna sa conduca cititorul la
pagina afisata pe eticheta. Gestul de a da clic pe un link gresit este
similar celui de a te urca intr-un autobuz care, in loc sa te duca in
localitatea de destinatie afisata in loc vizibil, te transporta intr-un loc
necunoscut care, eventual este si extrem de neplacut. Nerespectarea
acestui tip de contract atrage dupa sine, de cele mai multe ori pierderea
cititorului, deci interactivitate zero. Aici insa, intervin niste nuantari, in
precizarea exacta a destinatiei linkului care apartin, asa cum era de
asteptat, zonelor de comert si afaceri. Astfel, desi un link ar trebui sa
conduca cititorul cu precizie la pagina dorita din interiorul unui site, de
multe ori site-urile care ofera produse comerciale cer linkuri care sa duca
numai la prima pagina. Ca sa revenim la exemplul anterior al discutiei,
este ca si cum autobuzul, in loc sa opreasca in statia pe care o vizezi, te-
ar lasa undeva la marginea orasului, urmand sa parcurgi restul traseului
pe jos. Motivele sunt bineinteles economice: publicitatea de pe prima
pagina este mai scumpa, deci interesul proprietarului site-ului este sa te
aduca in acea zona, iar pe de alta parte, linkul care te conduce pe
homepage, te obliga sa “explorezi” site-ul ca sa ajungi la destinatie, ceea
ce inseamna alte clicuri si alte reclame.
Daca ne referim la locul lor in articol, linkurile pot fi plasate in 2

categorii: cele care se afla in interiorul textului si cele aflate la final.
2.1.1. Linkurile din interiorul textului
Linkurile aflate in interiorul textului pot insa sa “fure”cititorul, care

poate pleca pe alt site, situatie in care, de multe ori nu se mai intoarce si
articolul ramane necitit. Din acest motiv, multe publicatii online accepta
sa plaseze linkuri in interiorul textului numai in cazuri de stricta
necesitate. Din punct de vedere deontologic, aceasta situatie nu este
T i t l u 2 | 727
una acceptabila, deoarece, linkurile din interiorul textului sunt de multe

ori, citari ale unor surse. Evitarea acestor linkuri ar insemna, de fapt
obliterarea sursei de informatii. De asemenea, evitarea linkurilor in text
aduce atingere unui principiu vital in online si anume navigarea.
Utilizatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a naviga nestingherit in zonele
sale de interes. Sa nu postezi anumite linkuri, de teama ca iti pierzi
cititori, este ca si cum ai interzice reclamele la alte masini, ca sa-ti vinzi
propria masina. In opinia mea, dreptul la libera circulatie pe Web este
similar dreptului la libera circulatie al persoanelor in spatiile din lumea
reala.
2.1.2. Linkurile din exteriorul textului
Linkurile exterioare textului (la final sau in coloana laterala) pot fi de 4

tipuri:
a. Documente oficiale.
“ Documentele trebuie prezentate ca in exemplul de mai jos:
Documente oficiale:
“LEGE nr.7 din 11 ianuarie 2006 privind statutul functionarului public

parlamentar(format Adobe PDF, 228Kb)”
Sau
“Citeste Legea privind statutul functionarului public parlamenta r pe site-ul
Camerei Deputatilor ”
In mod obisnuit linkurile spre site-uri exterioare ar trebui sa se

deschida intr-o noua fereastra de browser (folosind atributul
target=_blank in tagul).
b. Siteurile companiilor implicate in subiect (si alte site-uri legate de

subiect, ale unor produse sau persoane)
Nu va temeti de acuzatii de reclama. Daca articolul vostru nu e

reclama ci are justificarea interesului public, atunci linkurile catre siteurile
organizatiilor mentionate in articol este un serviciu jurnalistic adus
comunitatii cititorilor.
Exemplu:
Organizatii mentionate in articol:
Godiva - www.godiva.com
Leonidas – www.leonidas-chocolate.com
Thorntons – www.thorntons.co.uk
Parlamentul Romaniei – www.parlament.ro
c. Arhiva articolelor pe aceeasi tema sau teme similare
Daca organizatia/siteul vostru a mai publicat articole pe aceeasi

tema, atunci cele mai recente 3-5 articole trebuie prezentate la finalul
subiectului curent. De asemenea e bine sa oferim si linkul spre o
subsectiune din site-ul nostru care se ocupa de acest subiect (de
exemplu “Politica externa”)
Articolele trebuie prezentate ca mai jos:
Arhiva:
 “ Debates on the new constitution start today (23 April 2010) “
 “ Romanian President talks with Berlusconi (11 April 2010) “
 “No more negotiations in the Valley (15 March 2010) “
d. Articole pe aceeasi tema publicate de alte siteuri/organizatii media
Nu sariti la mine ca facem reclama altora. Oricum o sa sara

redactorul sef la voi cand o sa auda ca ati invatat asta la scoala. Insa
asta e esenta web-ului. Oferind linkuri catre alte site-uri (chiar si
concurente), iti imbunatatesti de fapt articolul, oferi publicului un produs
credibil si mai concret. Si audienta va creste in timp.
Este esential sa oferim titlul articolului, sursa si data pentru a oferi

suficiente informatii publicului despre ce e la capatul linkului.
Prezentare:
Acelasi subiect pe alte siteuri media:
“Obama flies in to disaster zone as currents drive slick around Gulf ”

(The Times Online, 02 May 2010)
T i t l u 2 | 729
Dupa cum am amintit si mai sus, exista multe variante pentru

interactivitate. Pentru unele poate ca veti avea resurse in organizatie
(comentariile la un articol pot face parte integranta din softul de publicare
a stirilor), pentru altele probabil ca nu (jocurile, grafica interactiva,
calculatoarele ncesita resurse externe redactiei). Ganditi-va insa tot
timpul la ce ati putea face (la modul ideal cel putin) pentru interactivitatea
subiectului vostru de presa.
Vizitati des siteul BBC (http://news.bbc.co.uk/), CNN si alte

asemenea pentru inspiratie” (sursa: Alexandru ‘Sandi’ Leonties,
http://leonties.com/).
Printre tehnicile folosite se numara folosirea propozitiilor

interogative in text si in titlu, a sondajelor postate la finalul textului sau
dupa o idee importanta. Interactivitatea depinde foarte mult de viteza
reactiilor. Este un principiu de baza, ca fiecare interlocutor sa primeasca
raspuns instantaneu sau cat mai rapid posibil.
2.2. Sondajele
Sondajele realizate online (polls) sunt echivalentul vox-urilor din

televiziune si pot oferi, in unele cazuri, date mult mai acurate culese de
la un public mult mai numeros. De exemplu, sondajele create de portalul
ziare.com reusesc sa stranga in unele cazuri si cate 8-10.000 de votanti
ceea ce apropie respectivul sondaj, de numarul de persoane folosit la
sondajele sociologice. Bineinteles ca exista o serie de probleme care pot
vicia acuratetea rezultatelor, cum ar fi posibilitatea votului multiplu, a
votului-robot, care incep sa fie rezolvate prin restrictionarea unui vot la
un singur IP, excluderea utilizatorilor care incearca sa voteze de mai
multe ori, etc. O alta problema este ca sondajele online care cer prea
multe date de identificare, cum ar fi (varsta, sex, localitate, etc) sunt
refuzate de utilizatori, care prefera votul anonim. In aceste conditii,
cuantificarea rezultatelor unui sondaj devine extrem de dificila, dupa
regulile unui sondaj sociologic.
Sondajele sunt de multe ori, puncte de pornire pentru scrierea unui

articol. Astfel, la finalul lui 2010, rezultatele sondajului “Cel mai bun
premier al Romaniei” au fost folosite de ziare.com pentru scrierea unui
articol despre performantele ministrilor pe care i-a avut Romania dupa
Revolutie. Acest portal lanseaza sondajele ca articole de sine-statatoare
sau le posteaza la finalul unor stiri, iar dupa o saptamana, in care cititorii
au posibilitatea sa-si exprime votul, foloseste rezultatele pentru a
redacta articole de opinie, comentarii, etc.
Odata cu aparitia retelelor sociale, interactivitatea a capatat noi

dimensiuni. Institutiile de presa au conturi pe Facebook, unde posteaza
lead-urile articolelor publicate pe site, cu link, si primesc comentarii,
dialogheaza cu cititorii prin intermediul chatului, le trimit invitatii la diverse
evenimente pe care le organizeaza, etc. Acest proces de desfasoara
aproape non-stop. Merita amintit aici, desi este putin off-topic, contul
Politiei Romane de pe Facebook, unde un ofiter de serviciu vegheaza
non-stop la stimularea interactivitatii cu utilizatorii. Un exemplu bun de
urmat si pentru institutiile de presa online.
Totusi, exista o reteta-magica pentru stimularea interactivitatii cu

utilizatorii? Ha si James (1998, pp. 457-474) propun 5 dimensiuni ale
interactivitatii: jocul, alegerea, conectare, colectarea de informatii si
comunicare reciproca.
3.Interactivitatea inseamna joc, alegere, conectare, colectare si

comunicare recíproca
3.1. Jocul
Se refera la partea de joc prin care userii pot sa navigheze si sa

aleaga prin mijloace ludice. Posibilitatea de a alege intr-un mod ludic ii
determina pe indivizi sa navigheze pe mai mult continut pe website-uri.
Programele specifice redacţiilor de Web au generat idei inovatoare şi
chiar controversate. Site-urile care permit parierea pe modul în care va
evolua un anumit eveniment câştigă tot mai mult teren. Este vorba
despre jocuri care implică o doză de noroc, dar care îi consideră pe
utilizatori parteneri ai reflectării evenimentului, nu doar receptori pasivi ai
informaţiei. Un astfel de site este NewsFutures. El pune întrebări legate
de evenimentele viitoare – sportive, financiare sau politice – şi înlesneşte
târgul cu puncte legate de rezultatele evenimentelor. Site-ul mai oferă
camere de chat şi forumuri, asemănătoare lui Yahoo Finance, unde
jucătorii pot discuta evenimentele fiecărei zile şi impactul lor asupra
preţurilor acţiunilor (punctelor). Practic, câştigi sau pierzi puncte în
funcţie de cum se comportă anumiţi protagonişti ai ştirilor. Punctele pot fi
transformate în bani.
T i t l u 2 | 731
3.2. Alegerea
Utilizatorii trebuie sa aiba mereu mai multe optiuni: fie ca este

vorba despre optiuni in interiorul unui sondaj, fie ca este vorba despre
intrebari deschise in interiorul unui articol, care permit mai multe variante
de raspuns. Intrebarile inchise sau cele care nu contin raspunsul au
sanse slabe de a stimula raspunsuri din partea utilizatorilor.
3.3. Conectivitatea
Le permite userilor sa sara repede de la un punct de interes la altul

(sa treaca repede de la un site la altul, de la o pagina la alta). Pentru a
realiza acest deziderat, jurnalistii trebuie sa utilizeze foarte mult linkuri,
pentru a trimite la surse sau la subiecte asemanatoare, care
completeaza informatia initiala.
3.4. Colectarea informatiei
Se refera la cantitatea de date stransa de catre vizitatori. Jurnalistul

trebuie sa comunice cu cititorii si dupa publicarea articolului, pentru a
intregi informatiile detinute de acestia sub raport calitativ si cantitativ.
4. 5. Comunicarea reciproca
Poate fi definita ca o comunicare bipolara, cu extensiile: viteza

interactiuniilor, raza de actiune si efectul de harta. Comunicarea bipolara
face referire la doua paliere de comunicare:
Jurnalist – cititor: prin care jurnalistul raspunde criticilor sau

doleantelor publicului
Cititor-cititor: De multe ori, la finalul articolelor, cititorii ajung sa

comunice intre ei, fara legatura cu continutul articolului sau cu mesajul
transmis de jurnalist. Astfel, spatiul de comentarii de la finalul articolului
se transforma intr-o ”cafenea virtuala”, unde oamenii interactioneaza,
schimba pareri, pe teme care pornesc de la articol sau de la jurnalist, dar
ajung, in timp, sa nu mai aiba legatura nici cu unul, nici cu celalalt.
Interactivitatea depinde de viteza reactiilor. Principiul de baza este

ca fiecare interlocutor trebuie sa primeasca raspuns instantaneu, daca
este posibil.
Raza de actiune defineste zonele de actiune ale interactivitatii

pentru o publicatie online. Ele pot fi clasificate pe gen (barbati-femei),
varsta, orientare politica, religioasa, profesii, etc.
Efectul de harta face referire la faptul ca utilizatorii adopta zona de

interactiune a publicatiei cu care intra in contact.
4.Interactivitate in Social Media
 Va supun atentiei cateva principii, vitale in acest nou si extrem de

eficient mediu de comunicare:
 Identifică cele mai influente persoane, relevante pentru tine, care

dispun de mijloace sau platforme care implică persoane în
conversaţii.
 Creşte numărul de reacţii organice (naturale) prin expunerea cu

ajutorul viralelor.
 Umanizează ziarul, stârning conversaţii cu publicul tău ţintă sau cu

audienţa deja creată.
 Creşte expunerea ziarului tau prin conversaţii organice constante.
 Întăreşte legătura emoţională dintre audienţa ţintă şi ziarul tau

construind o relaţie.
 Dezvoltă comunitatea existentă şi atrage noi membri în ea,

îmbunătăţind-o cu ajutorul unui conţinut nou, relevant care merită
să fie monedă de conversaţie.
Platformele de socializare ofera o modalitate directa si personala

de interactiune intre jurnalisti si cititorii lor. Interactivitatea ofera o buna
ocazie de a cunooaste cititorii si doleantele lor, dincolo, de traditionalele
cercetari de piata. Dar, pentru ca am amintit de cercetari, va propun in
finalul acestui capitol, un sondaj realizat in acest an de catre TradeAds
Interactive. Rezultatele sondajului arata ca 9% dintre utilizatorii de
internet acceseaza web-ul prin intermediul echipamentelor mobile, iar
acest segment are potential de crestere – ceea ce este un bun indiciu
despre evolutia interactivitatii online. Telefonul móbil este simbolul
comunicarii multidimensionale, “rupt” de perspectiva statica a desktopul
sau de cea greoaie, a laptopului. Iata datele complete ale sondajului,
T i t l u 2 | 733
realizat pe un esantion de 5.356 respondenti. Chestionarele au fost

trimise online.
"Romanii declara ca folosesc cu precadere calculatoarele de tip

desktop pentru navigarea pe Internet - 63,6%, in timp ce laptop-urile si
notebook-urile sunt utilizate de 39,3% dintre cei chestionati.
Echipamentele mobile (...) au o pondere de 9%, acest segment avand
potential de crestere, iar 9,6% dintre cei chestionati declara ca
realizeaza tranzactii bancare pe Internet", se arata intr-un comunicat al
TradeAds remis MEDIAFAX.
Cea mai populara activitate pe Internet este corespondenta prin

instant messaging.
Potrivit rezultatelor sandajului, Internetul este cea mai mare sursa

de acces la informatii, mai mult de jumatate dintre respondenti declarand
ca se documenteaza sau cauta informatii.
De asemenea, ziarele si revistele online sunt citite de peste 40%

dintre respondenti, in timp ce 30% dintre acestia utilizeaza retele sociale.
"In cazul femeilor, predomina cautarea informatiilor si

documentarea pentru locul de munca/scoala, in timp ce barbatii
descarca muzica si filme si cumpara/vand diferite produse", se mai
spune in comunicat.
Cele mai solicitate categorii de informatii pe care utilizatorii doresc

sa le regaseasca pe Internet sunt despre sanatate - 53,8%, educatie -
50,8%, divertisment - 46,6% si arta - 46,6%.
Utilizatorii romani de Internet formeaza grupuri cu preferinte relativ

omogene.
Astfel, femeile prefera informatiile despre arta, calatorii,

divertisment, educatie, familie, sanatate, shopping, iar barbatii
acceseaza informatii din domeniile auto, business, divertisment pentru
adulti, sport si tehnologie.
"Categoriile superioare de varsta, peste 50 de ani, cauta informatii

despre sanatate, calatorii, divertisment, in timp ce persoanele de varsta
medie, respectiv 30-50 de ani, cauta informatii despre educatie, familie,
imobiliare, business si tehnologie. Tinerii sub 30 de ani sunt receptivi la

informatiile despre shopping, sport si auto", se mai spune in comunicat.
T i t l u 2 | 735
LUCRAREA PRACTICA NR.32

LPSC-32. Redactarea, selectia imaginilor, montarea stirii si
inregistrarea vocii tv
1. Tema lucrarii
Redactarea, selectia imaginilor, montarea stirii si inregistrarea vocii tv
Familiarizarea studentului cu tehnicile áudio-video

student)
Redactarea, selectia imaginilor, montarea stirii si inregistrarea vocii tv, nu

prezinta diferente intre televiziune si mediul online. De aceea va
propunem sa consultati definitiile si caracteristicile acestor proceduri, la
capitolul rezervat televiziunii
Aceleasi ca la capitolul Practica in televiziune
Studentii vor dobandi abilitatile necesare pentru a redacta, selecta,

monta si inregistra voci in format vídeo
Studentii vor inregistra materiale si le vor posta pe platforme vídeo

(Youtube, Trilulilu)

LPSC-33. Prezentarea activitatilor si a responsabilitatilor
jurnalistului online
1. Tema lucrarii:
Prezentarea activitatilor si a responsabilitatilor jurnalistului online
Familiarizarea studentilor cu indatoririle specifice exercitarii profesiei de

jurnalist online

student)
A. Familiarizarea cu elemente ale culturii profesionale a jurnalistilor,

cu extensie pentru mediul online
B. Cunoasterea activitatilor si a responsabilitatilor jurnalistilor angajati

la institutii de presa online de tipul agregatoarelor de continut
C. Cunoasterea activitatilor si a responsabilitatilor jurnalistilor angajati

la institutii de presa online de tipul producatorilor de continut
D. Asimilarea unor proceduri si valori specifice jurnalistului online
Studentii vor avea capacitatea de a-si asuma sarcini specifice

jurnalistului online si de a le pune in practica folosind tehnici specifice
profesiei
Studentii vor realiza materiale de presa online intr-un context in

care abilitatile jurnalistului vor fi transformate in criterii de validare. Atfel,
simtul stirii, viteza de reactie, adaptarea scriiturii la segmentul de public
vizat, rezistenta la stres, capacitatea de adaptare la situatii diferite,
perseverenţa vor deveni criterii de validare a muncii studentilor pe durata
T i t l u 2 | 737
parcurgerii etapelor specifice exercitarii profesiei: documentare,

colectarea informatiilor si redactarea lor, pe doua paliere - ca producatori
si ca agregatori de continut.
Practic, vor trebui sa indeplineasca criteriile de mai sus, pe baza

unor punctaje, in timp ce vor lucra, ca jurnalisti online, la un site care se
ocupa de producerea informatiilor (cum este www.dcnews.ro) si la un
site, care se ocupa, in special, cu agregarea lor (cum este
www.ziare.com)
Prezentarea activitatilor si a responsabilitatilor jurnalistului online
1.Jurnalistul online – elemente definitorii
Ce inseamna a fi jurnalist online? O persoana care are abilitati

tehnice si stie sa tasteze? Bloggerii sunt jurnalisti?
Similar definitiilor jurnalistului din media clasica, jurnalistul online

este angajatul unui site (sau a mai multe) specializat pe difuzarea si/sau
producerea informatiilor. Foloseste internetul ca principal intrument
pentru aplicarea tehnicilor profesionale de presa. Nu are nevoie de
cunoştinţe tehnice avansate, deoarece asta este o profesie separata
(una dintre ”mostenirile” perioadei Web 1.0 este confuzia intre
webmaster si jurnalist), dar stie sa foloseasca instrumente de lucru
digitale, sa transfere fotografii si fisiere, etc. Ar avea multe avantaje daca
ar cunoaste, macar la nível introductiv, programe cum sunt Flash,
Photoshop, etc.
Este o persoane creativa care, in conditiile schimbarilor tehnologice

din domeniu care se petrec cu extrema repeziciune, incearca sa
introduca mereu noi posibilitati de imbunatatire a practicilor profesionale.
Jurnalistul online este profesionistul capabil să producă materiale

pentru toate tipurile de media, pentru că internetul ofera posibilitatea
exprimarii multiple, prin text, imagine si sunet. Jurnalistul trebuie sa aiba
abilitatea de a produce si prelucra un subiect in functie de tipul de canal
media online prin care il transmite: publicatie, radio sau televiziune
online. De asemenea, un bun profesionist trebuie sa stie sa se
folosească de Social Media atât pentru documentare, cât şi pentru
difuzarea informaţiei. Trebuie sa stapaneasca tehnicile digitale de
colectare a informatiei (aparat de fotografiat, de filmat).
2.Jurnalistii online - categorii
Din practica, putem forma urmatoarele categorii pentru jurnalistii care

activeaza in online:
2.1.Difuzorii de continut – cei care cauta si strang informatii de pe

alte site-uri si le difuzeaza apoi, sub forma de texte scurte, cu elemente
de titrare si linkuri spre textele initiale. In aceasta categorie intra jurnalistii
care lucreaza la portaluri sau la site-uri agregatoare de informatii (cum
este ziare.com, de exemplu). In online, jurnalistii din aceasta categorie
sunt majoritari si s-au impus ca profesie deoarece institutiile media de
acest tip, au cunoscut succes si apreciere pe internet, iar munca lor, ca
angajati a inceput sa fie remunerata, ia rei desfasoara aceasta activitate
in mod sistematic. Aceşti liber-profesionişti ai informaţiei au pus bazele
majoritatii practicilor din jurnalismul online de astăzi. Un bun exemplu
este Ioan Margarit, un jurnalist care a plecat din presa traditionala, de la
ziarul Libertatea pentru a pune bazele publicatiei online
www.revistapresei.ro. In primii ani, site-ul era un simplu agregator de
informatie. Persoanele angajate la site, cautau zilnic informatii pe site-
urile ziarelor si televiziunilor si le postau apoi, sub forma de rezumat plus
link, pe www.revistapresei.ro. Acest tip de preluare a informatiilor a
nascut controverse: mai multe ziare au reclamat faptul ca
www.revistapresei.ro, devenit apoi www.hotnews.ro castiga trafic si
implicit venituri, prin difuzarea unui continut produs de altii. Pentru a
stopa aceste controverse, Clubul Roman de Presa a emis o
recomandare, conform careia site-urile au dreptul sa preia continut din
ziare, numai in limita a 500 de caractere cu spatii si litere. Incet-incet,
www.hotnews.ro a evoluat de la statutul de difuzor de informatie, la cel
de producator, aceasta fiind o tendinta generala, in online, a
agregatorilor de continut. www.ziare.com urmeaza acelasi curs, la fel si
portalurile cum sunt www.apropo.ro sau www.rol.ro.
Zona site-urilor care nu difuzeaza informatie proprie a fost marcata

mereu de acuzatii si suspiciuni de furt, fapt care a condus la incercari de
normare a tehnicilor de culegere a informatiilor de pe internet, cea mai
cunoscuta fiind “netiquette”. Initiatorii sai, Centrul pentru Jurnalism
Independent si Agentia de Monitorizare a Presei au incercat, prin acest
demers, “sa promoveze un mod corect si responsabil de a face jurnalism
T i t l u 2 | 739
online, precum si practici de tip ”Netiquette” pentru tot ce inseamna

comunicarea pe Internet”. (sursa netiquette.ro)
In practica online, jurnalistii “imprumuta” de multe ori continut de pe

site-uri, iar acest fapt functioneaza si in sens invers: site-urile se “inspira”
din continutul publicat pe Web de televiziunile de stiri si de ziare. Aceste
fapte fac obiectul unor reclamatii publicate pe internet sau adresate
Clubului Roman de Presa. Desi in Romania exista o autoritate
functionala, in domeniu, Oficiul Roman al Drepturilor de Autor, acesta nu
a inregistrat nicio plangere in acest sens. De asemenea, reclamatiile de
furt intelectual nu ajung la tribunal, deoarece in online circula stereotipul
conform caruia aceste fapte nu sunt “interesate” pentru procurori si, ca
urmare, vor fi abandonate sau vor fi cercetate cu mare “incetineala”.
Asadar, valori precum “internetul inseamna exprimare libera” sunt

obliterate de absenta unui Cod Deontologic (lipseste asumarea
raspunderii) si de diverse practici care inseamna publicarea informatiilor
false, sub anonimat, lipsa credibilitatii si a autoritatii. De asemenea
accesibilitatea platformelor de difuzare a informatiei – respectiv faptul ca
orice poate sa cumpere un domeniu, sa faca un site si sa publice orice
fel de informatie, are drept rezultat, o avalansa a mesajelor publicate in
online pe criterii cantitative, nu calitative. Se poate publica orice, in lipsa
cvasi-totala a criteriilor de selectie a informatiei.
2.2.Producatorii de continut – jurnalistii care produc informatii,

prin tehnici profesionale specifice. Cea mai importanta ramane abilitatea
de documentare in mediul online. Cu toate acestea, jurnalistii
concureaza cu succes in fata colegilor lor de la institutiile de presa
traditionale (ziare, radiouri, televiziuni) si in documentarea pe teren,:
Spre deosebire, insa, de colegii lor din presa traditionala, jurnalistii online
folosesc intrumente tehnice multimédia pentru relatarea evenimentului:
realizeaza fotografii si mini-filme cu ajutorul telefonului móbil, scriu
textele la fata locului si le publica direct, de pe teren, pe site-ul la care
lucreaza. Intrucat cerintele tehnice nu sunt atat de riguroase ca in cazul
televiziunilor de exemplu, imaginile capturate cu un telefon mobil sunt
acceptate si pot fi postate pe site imediat dupa ce au fost luate. Cuvantul
de ordine, accesibilitate este specific perioadei de dezvoltare a
internetului, numita Web 2.0. sau internetul utilizatorilor, in care oricine
poate participa la comunicare, nu doar cei putini care aveau cunostintele
tehnice, cum era cazul in Web 1.0. Notiuni proprii Web 1.0 precum
gazduire web, html sau fisier dispar. Acum sunt importante: colaborare si
comunicare intre oricine si orice, online, cu rezultate imediate.
Astfel, desi jurnalistul online lucreaza intr-un mediu dependent de
tehnologie, datorita accesibilizarii tehnicilor de colectare a informatiilorsi
de prelucrare a lor in mediul online, profesionistul web cumuleaza mai
multe functii clasice in jurnalismul traditional: reporter, cameraman,
sunetist, etc.
3.Calitatile jurnalistului online
Accesul la profesie nu se bazeaza pe criterii tehnice, ci mai

degraba pe abilitati practice, pe care am incercat sa le grupez in
continuare:
Simtul stirii: Mediul online presupune o avalansa de informatii de

toate tipurile, din surse extrem de variate, care apar si dispar foarte
repede. Jurnalistul trebuie sa aiba capacitatea de a sesiza stirea in
noianul de informatii care il asalteaza.
Viteza de reactie: Una din caracteristicile mediului online este

rapiditatea publicarii informatiilor. Astfel, la orice ora, in orice context, o
stire importanta are termenul de publicare ”imediat”. De asemenea,
jurnalistul trebuie sa aiba capacitatea de a gestiona evenimentul rapid si
de a adauga informatii sau de a inlocui foarte rapid stirea initiala, atunci
cand situatia o cere.
Adaptarea scriiturii la segmentul de public vizat este o calitate

importanta avand in vedere ca pe un site web ”coexista” mai multa
publicuri diferite, iar identificarea lor se poate face usor.
Rezistenta la stres, capacitatea de adaptare la situatii diferite,

perseverenţa: sunt extrem de necesare intr-un mediu care se schimba
cu repeziciune, in care jurnalistul se confrunta cu surse anonime sau
ostile, precum si cu diferite situatii in care se folosesc tehnici variate de
intimidare, fie ca este vorba de amenintari de ordin tehnic, cum ar fi
virusarea calculatorului, sau de obstacole de tipul conexiunii la internet
care nu mai functioneaza sau limitele intrumentelor de lucru. Ca un
corolar, o alta calitate extrem de importanta in jurnalismul online este
cunoasterea uneltelor de lucru.
T i t l u 2 | 741

LPSC-34. Pregatirea si realizarea unui interviu online
1. Tema lucrarii:
Pregatirea si realizarea unui interviu online
Dobandirea cunostintelor necesare obtinerii si redactarii unui interviu

student)
A. Cunoasterea tehnicilor de documentare si de realizare a interviului

prin email
B. Cunoasterea tehnicilor de documentare si de realizare a interviului

de tip “instant messaging”
Studentii vor avea competentele necesare pentru a pregati si a realiza

un interviu online
Studentii vor pregati si vor realiza interviuri, prine mail, prin instant
messaging, conform tehnicilor descrise in ghid si le vor publica in
paginile ziarului online unde vor efectua stagiul de practica
Pregatirea si realizarea unui interviu online
1.Stabilirea oportunitatii interviului online
Interviul online este un gen jurnalistic folosit in situatiile in care

interlocutorul nu este disponibil pentru o intalnire fata-in-fata sau pentru o
discutie telefonica. Jurnalistul trebuie sa decida tipul de interviu pe care
il va alege in fuctie de urmatorii factori:
 Proximitatea spatiala a intervievatului .
 Termenul de predare al materialului.
 Notorietatea persoanei intervievate .
 Relatia dintre jurnalist si interlocutor.
 Gradul de ocupare al persoanei respective.
In functie de aceste criterii, jurnalistul poate alege intre interviul pe mail

sau interviul prin Yahoo Messenger, Twitter, Facebook.
2. Interviul prin mail
Este prima alegere in situatia in care interlocutorul este o persoana

ocupata, de notorietate, iar termenul de predare al materialului nu este
presant si ziaristul nu are o relatie amicala cu persoana respectiva.
Avantajele acestui tip de interviu constau in timpul redus pe care il
presupune precum si imposibilitatea realizarii mai multor interviuri in
acelasi timp: de obicei jurnalistii trimit interviurile mai multor persoane si
le publica pe cele la care primesc raspuns si sunt interesante.
Dezavantajul consta in faptul ca jurnalistul nu controleaza interviul, nu
poate pune intrebari de urmarire, nici nu stie daca raspunsurile au fost
date de persoana in cauza sau de catre altcineva. De asemenea,
intervievatul poate alege sa nu raspunda la anumite intrebari sau sa
raspunda cu intarziere. De aceea este necesara stabilirea unei date de
raspuns la intrebari atunci cand se trimite interviul. Interviul luat prin e-
mail poate fi la fel de credibil ca şi cel înregistrat pe reportofon. În fond,
modalitatea de înregistrare a celor declarate de interlocutor nu contează,
din moment ce spusele au fost transformate în text şi au fost transcrise
fără a se modifica sensul. Exista obligaţia de a cere permisiunea
autorului pentru a folosi cele declarate în interviu ca punct de plecare
pentru articole ulterioare. În cazul interviului prin e-mail, trebuie să aveţi
permisiunea interlocutorului de a salva schimbul de idei sub forma unui
fişier. Acelaşi lucru trebuie făcut şi dacă interviul este realizat cu ajutorul
unui program de chat şi cu atât mai mult dacă se înregistrează şi
imaginea intervievatului (în cazul unui video-chat).
T i t l u 2 | 743
2.1.Documentarea:
Documentarea in acest caz trebuie facuta pe doua cai:

- Prin cautarea prin motoare de cautare, baze de date, site-uri a
informatiilor despre persoana respectiva .
-Prin trimiterea prin email a unui set de intrebari preliminare persoanei

respective. Pe baza lor se va putea construi setul final de intrebari . De
asemenea, inainte de a se trimite intrebarile finale se mai realizeaza prin
email un set de preinterviuri cu persoanele care cunosc interlocutorul pe
care urmeaza sa il intervievati.
Interviul prin email se adreseaza mai ales persoanelor care

lucreaza in industria online sau a celor al caror program de lucru nu
permite stabilirea unei intalniri sau a unei discutii telefonice. Interviul
este util de asemenea in cursul unui eveniment in situatiile in care
interlocutorul nu poate fi contactat la telefon sau nu doreste sa aiba o
intalnire fata-in-fata sau se afla la mare distanta de locul in care se afla
reporterul.
2.2. Structura interviului
2.2.1. Interviul tip „palnie”:
Este cea mai utilizata forma de interviu online si presupune

trecerea gradata de la intrebari simple la intrebari complicate, de la
intrebari generale la cele care se afla in centrul atentiei jurnalistului.
Intrebarile trebuie sa aiba legatura intre ele, astfel incat evitarea
raspunsului la o intrebare sa se rasfranga si asupra raspunsurilor
ulterioare.
2.2.2. Interviul tip „nivele”
Intrebarile sunt structurate pe teme si paliere diferite in raport de

autonomie unele cu altele. De exemplu, unui interlocutor i se pot adresa
intrebari pe teme economice, sociale, politice, grupate ca atare in
interiorul interviului. Interlocutorul poate alege sa raspunda la o tema si
sa nu raspunda la alta. Prin intermediul acestui tip de interviu persoana
intervievata este mai dispusa sa raspunda tuturor intrebarilor pentru ca le
gaseste mai usor grupate in jurul centrelor sale de interes. Respectivele
teme vor fi grupate in interiorul interviului, delimitate prin subtitluri

atragatoare.
Interviul online nu trebuie sa contina o singura etapa: cea a

trimiterii intrebarilor si a primirii raspunsurilor. El trebuie repetat pana
cand jurnalistul primeste informatile de care are nevoie. Pentru aceasta
jurnalistul trebuie sa adauge o introducere care sa contina formule de
politete sau, dupa caz, argumente pentru continuarea interviului.
2.3. Scriitura
Pentru aceasta trebuie folosita NETicheta pentru email – un set de

reguli care este aproape la fel de important ca si continutul mesajului:
Mesajul este bine sa fie scris in propozitii scurte. Au o structura

logica si sunt mai usor de parcurs decat frazele lungi. In acest fel ideea
transmisa are mai multe sanse sa fie receptata in forma sa completa de
utilizator.
Mesajul trebuie corectat cu mare atentie. Greselile gramaticale sau

de tastare scad credibilitatea expeditorului.
Chiar daca aveti impresia ca toata lumea stie ce inseamna NATO

sau UE, s-ar putea sa aveti surprize atunci cand veti scrie ANRE sau
ANI. Ca sa nu transformati mesajul intr-o ghicitoare, evitati abrevierile.
Intr-o editie extrem de populara a emisiunii sale, Jay Leno a intrebat 20
de americani pe strada daca stiu ce inseamna NASA si KFC. Toti au stiut
ce inseamna KFC, insa nimeni nu a stiut ce inseamna NASA.
Nu uitati sa va semnati. Folositi functia specifica care este

disponibila in majoritatea conturilor de mail. In acest fel semnatura va
intra automat si va fi o grija in minus. Este foarte important ca semnatura
dumneavoastra sa contina numele, organizatia si elemente de contact:
numarul de telefon si eventual un al doilea mail, personal sau de
serviciu, dupa caz. Atunci cand concepeti mesajul folositi o formula prin
care sa intrati rapid in subiect. Mail-ul nu este o lectura de tip beletristic,
de aceea este bine sa poata fi parcurs rapid. Cu cat mesajul este mai
concis, cu atat mai bine.
T i t l u 2 | 745
Atentie la fisierele atasate. Este responsabilitatea dumneavoastra

sa va asigurati ca nu contin virusi. Sa trimiti un virus prin mail nu este o
buna modalitate de desfasurare a unei comunicari reusite.
Evitati folosirea majusculelor in interiorul textului, chiar daca vi se

pare ca dau lizibilitate textului sau subliniaza o idee. In realitate,
interlocutorul va intelege ca ati ridicat tonul, ceea ce poate declansa o
reactie negativa.
Nu intarziati cu raspunsul atunci cand primiti un mail. Conduita pe

care o adoptati este cea pe care o veti primi ca raspuns din partea
interlocutorului.
Atunci cand conversatia prin email este mai lunga, trebuie sa

stergeti conversatile anterioare pentru a nu obliga interlocutorul sa
reciteasca de fiecare data arhiva discutiei.
3.Interviul tip „Instant messaging”
Are avantajul ca permite controlul dialogului si diversificarea sa prin

folosirea mijloacelor multimedia (fotografii, filme, mesaje text). Acest tip
de interviu este indicat in situatia in care jurnalistul are o relatie
anterioara de comunicare cu interlocutorul. Totusi, poate fi folosit cu
succes si in situatiile in care jurnalistul abordeaza pentru interviu o
persoana necunoscuta. Un exemplu concludent in acest sens este cel al
lectorului de la Facultatea de Filozofie care a refuzat interviuri din partea
tuturor televiziunilor si ziarelor, dar a acceptat sa discute pe
YahooMessenger. In cazul realizarii unui astfel de interviu documentarea
mai include, pe langa cea clasica a interviului prin mail o discutie
pregatitoare tot prin Instant messaging pentru tatonarea si explorarea
temelor de discutie.
Interviul prin Instant messaging poate urma tiparele interviului

„palnie” sau a interviului pe mai multe niveluri in cazul unei discutii
structurate, alegerea facandu-se in functie de profilul interlocutorului si
de tema.
Alegerea limbajului pentru acest canal de comunicare: exista un

set specific de abrevieri (de exemplu: brb care inseama ” be right back”,
btw care inseamna „”by the way”), un set de figuri (emoticons), care
exprima diverse stari de spirit, diverse sunete asociate cu imagini

(audibles).
In cazul Twitter-ului trebuie sa se tina cont de constrangerile de

spatiu ale acestui tip de platforma: 148 de caractere pentru intrebari si
pentru raspunsuri. Din cauza acestor constrangeri care permit numai
intrebari si raspunsuri extrem de concise, interviul pe Twitter este
recomandat numai in cazuri de urgenta si numai pentru interviuri scurte.
Facebook-ul permite agregarea celor doua tipuri de interviuri, pe

mail si Instant Messaging, datorita conditiilor tehnice pe care le ofera:
mail, comunicare instant, chat si multe altele. Facebook-ul aduce pentru
prima oara schimbari in ceea ce priveste locul unde poate fi realizat
interviul: dincolo de traditionala comunicare prin intermediul web-ului,
Facebook ofera lumi virtuale unde oamenii se pot intalni si comunica intr-
un mediu diferit si de multe ori propice. Astfel, de multe ori poate fi mai
usor sa abordezi un interlocutor intr-un sat unde respectiva persoana iti
este vecin, cum este in Farmville, decat telefonic sau prin email, la sediul
unei institutii guvernamentale. Acest tip de comunicare in cadrul unei
lumi virtuale poate avea loc si in alte spatii la fel de populare, cum sunt:
Second Life, Word of Warcraft. Toate tehnicile jurnalistice capata noi
dimensiuni si trebuie adaptate acestor lumi virtuale.
T i t l u 2 | 747

LPSC-35. Modul de functionare si particularitatile unei publicatii
online
1. Tema lucrarii
Modul de functionare si particularitatile unei publicatii online
Asimilarea informatiile necesare organizarii unei redactii si capacitatea

de a organiza un nucleu de lucru in online

student)
A. Familizarizarea cu particularitatile de functionare ale editiilor

electronice corespondente institutiilor din media clasica
B. Cunoasterea specificului publicatiilor online de sine-statatoare
C. Dezvoltarea capacitatilor de evaluare a continuturilor online, prin

abordarea comparativa a institutiilor de presa traditionale si a celor
care activeaza pe web
Studentii vor avea capacitatea de a se organiza si de a functiona ca o

mini-redactie, in interiorul redactiei ziarului online unde vor realize stagiul
de practica
Organizarea si exersarea practicilor profesionale in cadrul unei mini-

redactii care isi va desfasura activitatea la sediul ziarului online unde
efectueaza studentii stagiul de practica
Modul de functionare si particularitatile unei publicatii online
1.Publicatiile online
In jurnalismul online exista doua categorii de publicatii:
1.1.Publicatiile online care sunt o extensie a editiilor tiparite ale ziarelor,

televiziunilor sau radiourilor (editii electronice)
2.2.Publicatiile online de sine-statatoare
1.1. Editiile electronice:
Redacţia ediţiei electronice, functioneaza dupa un program special

creat in functie de momentele de actualizare a site-ului. De exemplu,
daca pentru televiziune, prime time-ul este in intervalul 19-23, iar pentru
radio, perioada cu audienta maxima este intre 9-11 dimineata, pentru
site-ul unui ziar sau al unei televiziuni, perioada cu cea mai mare
audienta este seara, intre orele 21-24, cand se si actualizeaza
continuturile site-urilor omonime titlurilor din presa scrisa, iar numarul
cititorilor creste exponential din acest motiv.
Mare parte a stirilor publicate pe site-urile care deservesc publicatii

din media traditionala, provin din redactia obisnuita. Ele sunt modificate
si personalizate inainte de a fi puse pe site. Un avantaj al editiei online
este ca poate gazdui toate stirile primite sau produse in redactie, spre
deosebire de editia tiparita a ziarului, de exemplu, care trebuie sa faca
fata unor constrangeri legata de spatiul fizic al print-ului. De asemenea
poate difuza aceste stiri instantaneu, uneori chiar mai repede decat o
televiziune, pentru ca avantajul site-ului este ca nu trebuie sa intrerupa
programul pentru a difuza o informatie. Un alt avantaj este
interactivitatea, care nu este posibila, decat intr-o masura redusa si
mediata, in spatiul presei traditionale. Pe langa comentariile postate la
finalul articolelor, care se transforma in mini-forumuri si dezbat cele mai
variate subiecte (despre acest subiect, am mai scris la capitolul
interactivitate), editia electronica permite folosirea sondajelor de opinie
online şi diverse chestionare, precum si alte facilitati: de exemplu, CNN a
lansat un serviciu de ştiri personalizate, (MyCNN). Prin intermediul
acestui serviciu, utilizatorii înregistraţi pe site, primeau informaţii din mai
multe surse, in functie de domeniile lor de interes.
De asemenea, editia online permite folosirea informatiilor de tip

multimedia pentru a completa informatia cuprinsa in texte. Printre
T i t l u 2 | 749
pionierii acestui tip de comunicare, s-a numarat site-ul CNN-ului,

cnn.com, care a inceput sa introduca mici filme video pe site, in 1996.
O alta caracteristica a editiilor online ale institutiilor media

traditionale, este ca se transforma, practic intr-o “fabrica de stiri”, pentru
ca site-ul este actualizat in continuu, zi si noapte, in functie de
informatiile care apar. De aceea si organigrama este modificata, astfel
incat sa se lucreze in trei schimburi a cate 8-10 ore.
Publicatiile online incep sa ofere servicii de ştiri special concepute

pentru telefoanele mobile. Chiar si fará acest serviciu, editiile online ale
ziarelor ajung sa stranga audiente zilnice mai mari decat editiile tiparite.
Recordul este detinut de cnn.com care, in luna septembrie 2001, a

avut peste 2,25 miliarde de afişări, datorita unui eveniment care a
zguduit tot mapamondul: atacurile din 11 septembrie.
Organizarea activităţii de jurnalist online în redacţie, dar şi pe teren,

trebuie realizată cu scopul de a eficientiza procesul de documentare şi a
scurta cât mai mult drumul informaţiilor de la colectarea lor de la surse şi
până la publicare.
In acest moment, cele mai importante televiziuni online sunt:

www.happyfish.ro, www.nettv.ro
Cele mai importante radiouri online sunt: www.radiolynx.ro,

www.alternativ.ro, www.clandestino.ro
Cele mai importante institutii de presa online de sine-statatoare

sunt: www.ziare.com, www.hotnews.com
Site-urile ziarelor sau televiziunilor cu cea mai mare audienta sunt:

realitatea.net, evz.ro
1.2. Despre publicatiile online de sine-statatoare, puteti citi in

capitolul despre “Activitatea jurnalistului online”
2. Publicatiile online si publicatiile din media clasica – abordare

comparativa
Sunt de preferat publicatiile online sau cele din presa traditionala?

Va supunem atentiei, in continuare, un set de argumente pro si contra:
Argumente pro-jurnalism online
a) Prezinta avantaje economice si ecologice
Prin faptul ca jurnalismul online nu se tipareste, ci se pastreaza intr-un

format virtual, acesta devine mai ecologic fata de jurnalismul scris, unde
se foloseste hartie, care ulterior se pierde foarte usor. De asemenea, tot
prin faptul ca jurnalismul online nu este tiparit, sunt eliminate cheltuilelile
tiparirii, editarii si a publicitizarii, datorita faptului ca acestia platesc doar
hosting-ul, ce reprezinta o suma infima. De asemenea, „gazda” acelui
site trebuie sa dea o anumita suma de bani publicatiei in functie de
numarul vizitatorilor. De asemenea, cititorul nu va cheltui o anumita
suma pentru stirile pe care le va dori sa le consulte, ci pur si simplu va
intra pe internet, sa consulte un site si sa verifice si sursa acelor stiri,
fiind astfel la curent cu stirile si, mai ales, cu calitatea acestora.
Jurnalismul online este, astfel, mai eficient din punct de vedere
economic, atat pentru redactor, cat si pentru cititor, astfel incat redactorul
isi primeste banii de la cititor, banii unui singur click. Suma ceruta de
catre publicatiile scrise sunt oarecum mai mari (pe luna) fata de
abonamentul unui om la o retea de internet, dat fiind faptul ca pentru a
afla o anumite stire, un cititor se poate simti nevoit sa citeasca din mai
multe surse, sa cumpere mai multe ziare si, implicit, sa cheltuie o suma
destul de mare pe zi.
b) Informatia redata de catre publicatiile online este mai eficienta

decat cea din presa traditionala
Articolele online pot contine si fisiere audio sau video. De

asemenea, sursele sunt mai usor mentionate de catre redactor, astfel
incat se poate testa mai repede veridicitatea acelei informatii. De
asemenea se poate mentine un feedback mult mai eficient intre redactor
si cititor, prin sondaje de opinie sau prin comentarii. De altfel, redactorul
are optiunea de a edita articolul sau si de a modifica anumite detalii,
astfel incat acestea sa fie in conformitate cu realitatea, in cazul aparitiei
unor noi dovezi concrete. Site-uri de hosting precum Blogspot sau
Wordpress pun la dispozitia redactorului toate aceste mijloace de
exprimare a articolului. Acea stire are un impact mai mare asupra unui
cititor prin acele fisiere, avand acces la ele mult mai repede decat ar
avea acces la Stirile de la televizor. Astfel, creste eficianta acestui ziar,
T i t l u 2 | 751
creste influenta asupra cititorului si creste calitatea informatiei oferite

cititorului.
c) Informatiile online sunt arhivate si stocate mai bine intr-o biblioteca

virtuala
Din momentul in care redactorul a publicat respectivul articol,

acesta este salvat pe acea pagina Web si poate fi accesata oricand de
catre oricine, astfel incat informatiile mai vechi sunt pastrate, lucru ce nu
este valabil si la ziarele scrise. Ziarele online detin mai multe informatii
care pot fi accesate oricand, pe gratis, intr-un mod rapid, cititorul putand
sa se documenteze despre un anumit eveniment consultand si articolele
precedente, fara a fi nevoit sa pastreze sau sa cumpere numarul
precedent al ziarului, astfel incat se produce inca un avantaj economic.
Argumente pro-jurnalism clasic
a) Jurnalismul scris promoveaza articole calitativ superioare
In ziua de astazi oricine a ajuns sa isi creeze un blog in care sa-si

exprime propriile opini sau critici referioare la subiecte actuale sau la
diferite subiecte in general. Tocmai din aceste bloguri care sunt editate
de ziaristi neprofesionisti pot duce opinia publica in eroare sau pot
furniza informatii gresite catre cititori. Daca vorbim de jurnalismul scris,
nu oricine are resursele necesare sa publice un ziar, iar cei care au
aceste resurse au grija sa le gestioneze cum trebuie investind in oameni
profesionisti si incercand sa-si faca un renume pe piata pe care
activeaza. Acest renume se construieste prin multa munca si prin stiri cat
mai exacte si cat mai adevarate. Chiar daca un articol pe blog este mai
usor de accesat, pana reusim sa verificam credibilitatea lui dureaza mai
mult decat daca am apela la un ziar scris. Totodata, accesibilitatea
economica crescuta a jurnalismului online se traduce prin salarii mai mici
pentru jurnalisti, ceea ce inseamna ca se va apela la din ce in ce mai
putini jurnalisti profesionisti.
b) Jurnalismul online nu este accesat in aceiasi masura ca cel scris
Desi lumea s-a modernizat mult si tot mai multi folosesc

calculatorul, totusi exista si o buna parte din populatie care nu este
dispusa sa renunte deocamdata la ziarele scrise in defavoarea
jurnalismului online. Chiar daca pe internet avem televiziune, shopping
cu cardu si alte avantaje asta nu inseamna ca lumea va renunta curand

la televizor, la magazine si la banii cash. Spre exemplu in Romania o
buna parte din populatie este reprezentata de pensionari, care au o rata
scazuta de alfabetizare informationala, si care in continuare vor citi ziarul
pe hartie, ori pentru ca asa s-au obisnuit, ori pentru ca nu stiu sa apeleze
la alte resurse. Totodata, cei care nu au acces la calculator sau la
Internet vor apela in continuare la ziare si reviste pe suport tiparit. Chiar
daca nu le vor cumpara, le vor imprumuta de la altii sau le vor citi in
spatii publice.
c) Impactul ziarului scris este mai mare decat cel al jurnalismului online
Oriunde pe Internet oricine poate scrie pe gratis orice anunt, orice

informatie, deci nu tot ceea ce este pe Internet este luat in consideratie
de restul populatiei. Pe de alta parte, pentru publicarea unei informatii
intr-un ziar este necesar un efort mai mare, ceea ce inseamna ca
respectiva informatie este importanta si mai presus de toate este reala.
Populatia stie faptul ca publicarea unui articol nu este un lucru tocmai
usor pe care il face oricine de aceea tind sa acorde o imporatanta
deosebita pentru ceea ce este scris inntr-un ziar pe hartie fata de ceea
ce vad afisat pe o pagina de internet. (sursa debate-ului:
http://debatepedia.idebate.org/ro/index.php/Jurnalismul_online_este_de_
preferat_jurnalismului_din_presa_scrisa)
3.Utilizatorii de internet prefera site-urile cu continut informativ
Un studiu demografic realizat de trafic.ro arata ca cei mai multi

utilizatori de Internet acceseaza ziare si reviste online.
Astfel, datele furnizate de trafic.ro si citate de Daily Business arata

ca internautii romani au intrat online pentru informatii (89,72%),
comunicare sau socializare (58,27%), incarcat sau descarcat fisiere
(39,29%). De asemenea, utilizatorii de Internet citesc bloguri sau
forumuri (36,15%), urmaresc clipuri si filmulete online (35,35%) sau
acceseaza jocuri online. Cele mai vizitate categorii de site-uri sunt
ziarele si revistele online (63,93%), retelele sociale (Hi5, LinkedIn sau
Facebook - 49,92%) si site-urile cu locuri de munca (36,53%). Cele mai
cautate informatii online sunt cele legate de medicina, sanatate si
alimentatie (50,12%), evenimente/ stiri despre Romania (43,77%),
T i t l u 2 | 753
computere, software, IT & Internet (40,31%), dar si acelea vizand familia

si viata de cuplu (39,41%), stiinta si tehnica (35,39%), turismul, calatoriile
si vacantele (34,92%), copiii si educatia lor (32,80%) sau datele
referitoare la bucatarie / retete culinare (32,22%). Internetul mai este
folosit si pentru aflarea unor informatii despre evenimente culturale,
muzica, teatru sau cinema. La mare cautare sunt si testele, jocurile si
cuvintele incrucisate, precum si informatiile despre moda, curs valutar,
mediu, astrologie, religie, auto moto, monden, programe si recomandari
TV, evenimente sportive; sfaturi / idei pentru casa si gradina, mica
publicitate, politica sau reclame. 87,11% dintre utilizatori folosesc
Internetul zilnic, in timp ce aproape 12% il folosesc de cateva ori pe
saptamana. Un procent redus utilizeaza Internetul mai rar. Cea mai mare
parte a internautilor din Romania (68,66%) folosesc desktopuri pentru a
naviga pe Internet, 48,21% se conecteaza de pe laptopuri, in timp ce un
numar redus intra pe net folosind telefoanele mobile (12,68%) sau PDA-
urile (4,07%). 53,35% dintre internautii romani sunt femei, in timp ce, din
punctul de vedere al categoriilor profesionale, cei mai multi utilizatori de
Internet sunt studenti (17,89%), specialisti salariati cu studii superioare
(15,92%) sau cu munca de birou (13,94%).
Studiul arata ca cei mai multi dintre internautii romani care

navigheaza pe Internet nu au venituri (19,10%) si numai 3,5% au venituri
care depasesc 7.000 lei. Internautii care castiga bani au in principal
venituri de 1.000-1.500 lei (15,65%), 500-800 lei (12,57%) sau sub 500
lei (11,22%). Majoritatea internautilor care au participat la studiu au fie
40-49 de ani (17,14%), fie 20-24 de ani (16,83%), urmatoarele cele mai
active categorii de utilizatori de Internet fiind cele ale persoanelor de 30-
34 de ani (14,54%), 25-29 de ani (12,72%), 50-59 de ani (10,3%) si 34-
39 de ani (10%). Ca nivel al educatiei, majoritatea internautilor au
absolvit facultatea (33,78%), liceul (27,22%) sau studii postuniversitare
(15,27%). Chestionarul studiului a fost completat de 26.621 de utilizatori
de Internet, in perioada 15 noiembrie - 15 decembrie 2010.

LPSC-36. Principii si practici eficiente in optimizarea Web
(SEO)
1. Tema lucrarii
Principii si practici eficiente in optimizarea Web (SEO)
Asimilarea cunostintelor necesare redactarii unui material de presa, care

sa fie indexat pe pozitii fruntase in ierarhia motoarelor de cautare.

student)
A. Cunoasterea tehnicilor de optimizare Web prin intermediul scriiturii
B. Familiarizarea cu tehnicile de optimizare Web bazate pe

managementului linkurilor
C. Cunoasterea elementelor structurale care favorizeaza indexarea in

motoarele de cautare
Dobandirea competentele necesare optimizarii articolelor de presa online

in motoarele de cautare
Studentii vor primi ca sarcini de lucru, exersarea tehnicilor de optimizare

web cu scopul de a urca propriile lor articole pe pozitii de top in ierarhiile
motoarelor de cautare
Principii si practici eficiente in optimizarea Web (SEO)
1. Ce este SEO
Activitatea de optimizare web, cunoscuta si sub numele de SEO

(Search Engine Optimization) implica o serie actiuni sau procedee ce se
T i t l u 2 | 755
aplica asupra unui site sau a unei pagini web, in vederea obtinerii unei
pozitionari fruntase in cadrul rezultatelor motoarelor de cautare.
Campania de Optimizare Web implica modificari atat in site-ul care se
optimizeaza, cat si in afara acestuia.
In general, traficul unui website este in proportie de 80% (in functie

de domeniul de activitate) reprezentat de vizitatori din motoarele de
cautare, iar cea mai mica parte a traficului o reprezinta vizitatorii directi.
Dintre toate motoarele de cautare, cel mai folosit, deci cel care aduce cel
mai multi vizitatori unui site, este Google, cu o proportie de peste 70%
din traficul din motoare de cautare. Datorita acestui potential crescut de
publicitate, optimizarea web graviteaza in jurul unei serii de reguli
nescrise pentru ca un site web sa se bucure de o pozitionare cat mai
buna in cadrul rezultatelor unei cautari.
Optimizarea web, sau SEO (Search Engine Optimization), isi

propune deci, ca pentru un set de cuvinte si sintaxe-cheie sa plaseze
site-ul/pagina in primele rezultate ale unei cautari online. (Sursa:
http://www.bizpro.ro/ce-este-optimizarea-web/)
1.1. Optimizarea web prin tehnici de scriitura
Exista riscul ca jurnalistul sa se lase furat de optimizarea web si sa

ajunga sa scrie pentru motoarele de cautare, nu pentru cititori (sa
modifice titlurile in asa fel, incat sa fie indexate, sa adauge cuvinte-cheie,
bolduri, etc.). De aceea, inainte de a trece la detalierea tehnicilor, trebuie
sa statuam clar faptul ca un jurnalist trebuie sa scrie in primul rand
pentru public. Chiar daca veti reusi sa „pacaliti” motoarele de cautare, nu
veti reusi sa ”pacaliti” publicul. Astfel utilizatorii vor ajunge foarte repede
la continutul pe care l-ati produs si vor pleca la fel de repede (fiindca nu
au gasit ceea ce cautau), deci va fi un succes de moment, care nu se va
mai repeta – aceasta, deoarece publicul dezamagit nu se mai intoarce.
Jurnalistul pierde doua valori care se castiga extrem de greu: credibilitate
si fidelizarea cititorilor.
Asadar, primele si cele mai importante reguli pentru SEO (Search

Engine Optimisation) incep cu: trebuie sa furnizezi continut de calitate!
Asa cum ati citit si in capitolul dedicat scriiturii pentru mediul online,
este bine sa evitati metaforele. Argumentul principal era ca ingreuneaza
lectura si intelegerea textului. Al doilea argument, foarte important, la

acest capitol este ca motoarele de cautare indexeaza extrem de greu
figurile de stil si frazele lungi. In acelasi context, trebuie sa amintim faptul
ca utilizatorii cauta pe net lucruri punctuale. Oamenii tasteaza pe
Google, forma cea mai explicita a unei actiuni, nu forma sa figurata sau
forma sa metaforica. Ideile voastre trebuie transmise simplu, concis şi
coerent. Incercati sa spuneti o singura idee intr-o frază/propoziţie sau
chiar doar un simplu cuvânt.Scurtati din text, folositi cuvinte simple,
încercati să fiti expliciti fără a va lungigi cu vorbele. Este folositor si
urmatorul sfat: “Secretul: dacă doreşti să îţi îmbunătăţeşti textele şi
tehnica cu care scrii, îţi recomand ca fiecare articol pe care îl scrii să îl
scurtezi cu 10%.” http://www.nechitagabriel.ro/formatare-text. Deci este
bine sa scrii texte informative (fará metafore, epitete, etc) si sa formulezi
ideile in forme simplificate (imagineaza-ti ce cuvinte si formulari ai folosi
ca sa cauti respectivele idei pe internet). Atentie, este foarte important sa
nu pacalim cititorul, adica sa nu folosit cuvinte-cheie care nu au legatura
cu subiectul articolului sau cu unghiul nostru de abordare. De asemenea,
este foarte important, sa sincronizam titlul cu continutul. Numele de
domeniu al unui site, continutul si titlul sunt cele mai importante elemente
in SEO. Articolul trebuie considerat in intregul sau, ceea ce inseamna ca
nu trebuie sa existe neconcordante intre titlu, continut si numele
domeniului. Nu trebuie sa fie nici identice si, la acest capitol, este
recomandabil sa folosim mai multe variante de singular si plural in titlu,
text si URL, pentru a creste sansele de potrivire a acestora cu variantele
folosite de utilizatori in cautarea pe web. Asadar, urmatoarea regula ar
suna astfel: Nu folositi titluri si URL-uri, care nu au legatura cu textul!
De asemenea, este bine ca atunci cand scrieti un text, sa folositi un

filtru de publishing, cum este cel de mai jos. Filtrul de publishing este un
set de intrebari, ale caror raspunsuri iti arata daca articolul tau este
optimizat SEO din punctul de vedere al continutului:
1. Este adevărat?
Scrii despre ceva adevărat? Sau începi să vorbeşti din

presupuneri, fără niciun fel de bază informaţională solidă? Câte surse de
date ai verificat înainte să concepi acest articol? 1? 2? … eu cred că ar
trebui să îţi verifici informaţia din 3 surse.
T i t l u 2 | 757
Nu vreau să faci asta pentru că ai simţi că pierzi timpul, vreau să

faci asta pentru că te interesează să furnizezi informaţie de calitate, te
interesează valoarea informaţiei pe care tu o oferi. Acum după ce ai
răspuns la întrebarea asta, ESTE ADEVĂRAT?
2. Pe cine ajută?
În primul rând, ajută pe cineva, sau doar te ajută pe tine să mai

scapi de o zi în care trebuie să postezi? Identifică pe cât se poate un
public ţintă pentru articolele tale şi promovează-le lor direct. Vrei să oferi
soluţii nu să reinventezi roata problematică în acelaşi fel.
Aşadar, pe cine ajută? Ei chiar au acea problemă? Cum le rezolvă

problema? Felicitări, tocmai ai adăugat utilitate articolelor tale.
3. Se înţelege uşor ce ai vrut să transmiţi?
Nu ne place limba de lemn, sper că nici ţie. Cât de uşor de înţeles

este informaţia pe care doreşti să o transmiţi? Foloseşti vocabularul unui
elev de clasa a 5-a? Nu te ajută cu nimic dacă tu vorbeşti academic,
dacă publicul pe care tu vrei să îl educi, nu înţelege nimic din ceea ce tu
vrei să transmiţi.
4. Cât de uşor găsesc acest articol?
Trebuie să intru pe blog-ul tău ca să dau de acest articol? Pe unde

altundeva îl mai promovezi? Twitter sau poate Facebook, sau pe vreun
agregator gen ftw.ro? Sau pe vreun grup de yahoo/google?
Asigură-te că articolul tău călătoreşte prin cât mai multe medii,

astfel vei avea ocazia să ajuţi mai mulţi oameni decât ţi-ai propus prin
RSS Feed şi status de messenger.
5. Cât de uşor poate fi recomandat?
Ai la dispoziţie plugin-uri gen TweetMeme, FB Share sau FB Like?

Ai Tweet-urile blocate şi oamenii nu pot da RT direct? Ceea ce am spus
eu aici pare a fi chineză? Dacă da, înseamnă că nu ţi-ai dat până acum
interesul să oferi cadrul necesar vizitatorilor tăi de a-ţi recomanda
prietenilor săi, articolele tale. OCUPĂ-TE de asta IMEDIAT! Oferă-le
şansa celor care apreciază articolul tău, mijloacele prin care pot să îţi
promoveze articolele.
6. Ţi-a plăcut să îl reciteşti?
Citeşte-l, reciteşte-l. Ţi-a plăcut? Dacă da, felicitări ai scris un

articol care te-a mulţumit. Nu-ţi fie frică să îl refaci dacă nu ţi-au plăcut
anumite pasaje din ceea ce ai scris. Rescrie articolele după ce le-ai
evaluat şi în foarte puţin timp sunt convins că vei reuşi să scrii un articol
foarte bun din prima, fără să fii nevoie să revii asupra lui după ce
răspunzi la întrebarea din filtru. (sursa: http://www.nechitagabriel.ro/filtru-
de-publishing-6-intrebari). Poti si chiar este indicat, sai ti formulezi
propriul filtru de publishing, pe care sa il concepi ca pe un instrument de
lucru foarte util pentru construirea textului tau.
1.1.1.Spaţiile libere
Spre deosebile de presa scrisa, mediul online ofera spatiu cu

generozitate. Aceasta generozitate nu trebuie sa fie prost-inteleasa, in
sensul ca articolele nu trebuie sa fie lungi si sa oboseasca cititorul. In
schimb, trebuie sa fie folosite cu larghete spatiile albe.
Site-ul nu trebuie sa contina informatie in orice spatiu pe care il

ofera. Aglomerarea cu articole, titluri, fotografii si alte elemente de
continut, distrage atentia cititorului si produce probleme la incarcarea
paginii. Din punct de vedere estetic, incarcarea homepage-ului unui site
cu multe elemente este similara cu strategia folosita de OTV, care
incarca ecranul cu bannere in culori vii, cu texte si cuvinte ”incitante”
care au rolul de a opri telespectatorul atunci cand faci zapping, pe
canalul mentionat (declaratia a fost facuta de Dan Diaconescu, in timpul
unei dezbateri organizate de Asociatia Consumatorilor de Media, in club
A, septembrie 2008). Rezultatul este insa dezastruos, pentru ca
avalansa de informatii ingramadite intr-un singur spatiu devine
suparatoare. Aceasta tehnica o foloseste in online si www.hotnews.ro,
care incarca prima pagina cu mici intro-uri ale tuturor informatiilor
gazduite de site-ul de stiri. Din acest motiv, site-ul se incarca foarte greu
si este extrem de dificil sa gasesti informatia pe care o doresti, in noianul
mesajelor care invadeaza prima pagina. Cititorul trebuie să aibă o
experienţă de lectura facila pe site, iar spatiile albe ajuta la relaxare
deoarece adaugă pauze scurte şi dese în experienţa de citit si la
concentrarea atentiei.
T i t l u 2 | 759
1.1.2.Subtitluri. Headinguri
Daca numele, titlul si continutul sunt primele 3 elemente pe care

trebuie sa le aveti in vedere atunci cand faceti optimizarea Web,
subtitlurile sunt al patrulea element, ca importanta. Este bine ca textul sa
fie impartit in etape logice subliniate cu ajutorul intertitlurilor.
Ele au rolul de a te ghida prin text si sunt valide, daca poti intelege
articolul numai prin prisma intertitlurilor (fará sa citesti restul textului).
Ca sa fie indexate mai usor de motoarele de cautare, e bine sa

aiba o forma descriptiva si sa fie la fel de atractive ca si titlul. Dacă avem
un articol de dimensiuni mai mari, care poate fi împărţit cu intertitluri, ar fi
bine să folosim heading-urile – care sunt o opţiune de formatare, extrem
de usor de folosit. Majoritatea modulelor de administrare permit editarea
HTML a textului. Asadar, marcarea cuvintelor nu cere notiuni aprofundate
de HTML, ci un singur pas, extrem de simplu: trebuie sa marcati
intertitlurile sau subtitlurile cu tagurile:<h2></h2> şi <h3></h3>. Ele
reprezintă un factor extrem de important în SEO, deoarece heading-urile
de tip <h2> şi <h3> care incadreaza cuvintele-cheie pe care le doresti,
ofera un potenţial maxim articolul tău de a fi găsit în rezultatele din
căutări.
Tag-ul <h1> </h1> se foloseşte doar pentru titlu. De cele mai multe
ori el este setat de catre creatorul site-ului.
Daca ati reusit sa incadrati corect cuvinte-cheie, structura HTML ar

trebui sa arate astfel:
<h1>Titlu</h1>
<p><strong>lead</strong></p>
<h2>Intertitlu 1</h2>
<p>dezvoltarea subiectului</p>
<h2>Intertitlu 2</h2>
<p>…</p>
(sursa: http://www.ghidjurnalism.ro/seojurnalism-sau-cum-sa-scrii-si-
pentru-motoarele-de-cautare)
1.1.3.Linkurile
In general, editorii Web evita sa dea linkuri catre alte site-uri.

Motivatia este sa nu trimiti cititori spre site-urile altora. In procesul de
optimizare SEO, linkurile au o importanta vitala deoarece:
a) linkurile care duc spre site-uri importante inseamna relevanta

pentru robotul motorului de cautare.
b) vom castiga utilizatori, deoarece vor intelege ca este important

sa ne viziteze site-ul, intrucat aici gasesc informatii importante si variate,
pe care, in mod normal, le-ar fi “cules” de pe 10 site-uri. Deci pe site-ul
nostru castiga informatie, iar informatia inseamna putere.
c) acordarea unui link produce reciprocitate. Daca trimitem printr-

un link vizitatori la un site, este probabil ca si site-ul respectiv sa trimita,
la un moment-dat vizitatori pe site-ul nostru. In acest fel vom consolida
un criteriu extrem de important pentru optimizarea pe Web: linkbuilding.
Robotul trimis de Google “intelege” ca site-ul nostru contine informatie
relevanta, deoarece este recomandata de multa lume si o indexeaza pe
o pozitie superioara in paginile motorului de cautare. Asadar, o noua
regula este: ofera linkuri spre surse importante si vei primi, la randul tau
linkuri care vor creste importanta textului si a site-ului tau. Atentie, nu
conteaza numarul, ci calitatea celor care ofera linkuri. Google ia in
considerare linkurile primite de la site-uri cu autoritate sau/si trafic. Cauta
in mod special blogurile cu o tema relevanta pentru site-ul tau. O alta
idee buna este sa analizezi “site-urile pe care are linkuri competitia ta si
sa cauti oportunitati de a-ti pune si tu linkul pe acele site-uri – de
exemplu daca linkul vine de pe un forum sau din comentariul unui blog
vei avea si tu ocazia de a lasa un comentariu de calitate impreuna cu
linkul tau. Pentru analiza competitiei folosesc de ani de zile Seo Elite si
sunt foarte multumit” (sursa: http://bloggerin.ro/2010/03/07/seo-cum-se-
optimizeaza-un-post-pentru-motoarele-de-cautare/). Este bine sa pui si
linkuri interne, in interiorul site-ului. Chiar daca nu conteaza la fel de mult
pentru motoarele de cautare ca si linkurile externe, sunt totusi
importante. Incearca sa dai mai departe linkurile si in Social Media. Chiar
daca Twiter si Facebook, nu pun taguri de urmarire, deci nu sunt
indexate de Google, linkurile tale pot aduce alte linkuri indirecte, pe
T i t l u 2 | 761
bloguri, deoarece proprietarii lor folosesc Social media ca sursa de

informare.
1.1.4.Listele
Listele sunt aproape la fel de importante ca si linkurile, pentru ca au

potential viral. Lista este unul dintre paragrafele articolului, preferat de
utilizatori pentru a fi redifuzat. Este usor de scris si are urmatoarele
calitati proprii mediului online:
”-se distinge uşor printre blocurile de text
-este de obicei concisă
- are un aspect plăcut printre blocurile de text
- îmbogăţeşte experienţa cititorului
- îţi vine uşor să adaugi noi puncte
- este mai organizată ca în mintea ta
Listele pot fi ordonate (cu numere) sau neordonate (bullet-uri). Totodată

ele pot fi uşor de acceptat de către cititor ca şi nişte paşi logici”. (sursa:
http://www.nechitagabriel.ro/)
1.1.5.Fotografiile
Este bine sa folositi imagini, dearece cresc timpul mediu de citire al

unui text, deci si timpul pe care il petrece un utilizator pe site (in acest
timp, poate alege sa mai dea un clic pe un banner publicitar). De
asemenea, o persoana care petrece mai mult timp pe site si da mai
multe clicuri, va urca site-ul in motoarele de cautare. In acest scop, este
bine sa plasati fotografii si in interiorul textului, nu numai la inceput.
Ilustraţiile puse la mijlocul textului de obicei încetinesc atenţia cititorului şi
o concentrează asupra culorilor sau mesajului ilustraţiei respective.
Astfel acea persoană se detaşează un pic de la experienţa de citit şi
creşte şansa ca utilizatorul să citească tot articolul. In plus a devenit un
loc comun expresia ”Imaginile au valoare cât 1000 de cuvinte”. Trebuie
sa aveti, insa grija, ca acele “1000 de cuvinte” sa nu intre in redundanta
cu textul articolului. O fotografie buna trebui sa completeze textul si sa
indemne cititorul sa citeasca articolul pana la capat. Dupa ce ati selectat
imaginea (sau imaginile care servesc articolului pe care l-ati scris sau
doriti sa-l scrieti), este bine sa tineti cont de urmatoarele tehnici proprii
procesarii imaginilor pentru Web (cu scopul de a urca articolul in ierarhia
Google):
1. Un sfat bun pentru a modifica imaginile din punct de vedere al

optimizarii pentru motoarele de cautare este reducerea dimensiunilor
fisierului imagine; Imagineaza-ti un robot al motoarelor de cautare: intra
pe site, descarca textul, descarca (eventual) fisierul CSS si descarca
imaginile; Ei bine, acest ultim pas - al descarcarii imaginilor - este si cel
mai dificil; Daca robotul care indexeaza site-ul tau o sa aiba de asteptat,
vei avea o bila neagra la motorul de cautare care tocmai a intrat pe site;
Solutia? Fa fisierele imagini sa fie mici-mititele, cu o compresie destul de
buna;
2. (in acelasi timp cu sfatul 1.) Fa imaginile sa arate bine, sau cel
putin decent; Nu supra-optimiza imaginile; Gandeste-te la un om care
intra pe site cu imagini de dimensiuni extrem de mici: Va vedea o pagina
cu poze colturoase, cu grafica incetosata, din care abia desluseste ceva;
Probabil in mintea lui nu vor trece imagini prea fericite; Cum rezolvi
problema? Optimizeaza imaginile si pentru oameni, si fa-le sa arate cel
putin onorabil; Cum alegi intre sfatul 1 si 2 pentru a rezolva problema?
Foloseste sfaturile de dimensiuni ale imaginilor de aici:
Dimensiunea fizica Latime x intaltime Dimensiune optima
Extrem de mare 1200 x 900 intre 80kb si 100kb
Foarte mare 800 x 600 intre 60kb si 80kb
Mare 640 x 480 intre 50kb si 60kb
Medie spre mare 400 x ??? intre 25kb si 50kb
Mica spre medie 300 x ??? intre 10kb si 25kb
Poti reduce numarul imaginilor de pe site la minimul necesar; Pentru o

atmosfera placuta, pastreaza imaginile, insa foloseste-le doar acolo unde
ai nevoie;
T i t l u 2 | 763
3. Evita pe cat posibil sa folosesti imagini pentru a scrie texte;

Motoarele de cautare nu “stiu” sa interpreteze imaginile, ele nu “vad”;
Logo-ul, fotografiile, graficele - sunt lucruri acceptate; Insa pentru meniul
site-ului poti folosi si texte, nu neaparat imagini; Iar fonturile, desi mai
putine, sunt prezente si in browsere; In orice caz, nu pune casete lungi
cu texte in imagini;
4. Daca ai imagini foarte mari, iar subiectul de interes este doar o

bucata mica-mica din acele imagini, ia in considerare sa tai din imagine,
pentru a pastra doar subiectul de interes;
5. Foloseste optiunea de miniaturi (thumbnails): pentru pozele

mari, ia in considerare sa pui doar o varianta mai mica pe paginile site-
ului; Cine doreste sa vada pozele mari, sa faca click; In aceeasi idee, ia
in considerare ideea unei galerii; Pentru site-ul Webvertise Web design
am folosit Thickbox Gallery 2;
6. Ca si formate de imagini, incearca sa folosesti formatele citite de

orice browser web: JPEG (Joint Photographic Experts Group) - ideal
pentru fotografii si imagini cu imagini foarte intens colorate -, GIF
(Graphics Interchange Format) - folosit pentru imagini cu putine culori, cu
multe zone repetitive, pentru butonne pentru site de exemplu, e limitat
insa la 256 de culori, PNG (Portable Network Graphics)- elimina limitarea
de 256 de culori, dar sunt probleme cu redarea acestui format pe unele
browsere, gen Internet Explorer 6; Va recomandam sa nu folositi formatul
BMP, deoarece compresia fisierului grafic este nula (o imagine 800×600
alba, fara nici un desen in ea, alb pur, ocupa 1.37 MB);
7. Cum faci ca o imagine sa fie asociata pentru motoarele de
cautare cu un text? Simplu: ii stabilesti un text alternativ imaginii (tag-ul
ALT) - aceasta solutie e, de departe, cea mai eficienta -; conteaza, in
plus, si cuvintele din jurul imaginii, titlul paginii, textele din pagina;
8. Daca actualizezi o imagine pe un site (in sensul ca faci si
modificari la imagine, nu schimbi doar data imaginii), motoarele de
cautare vor considera ca imaginea este importanta si o vor prefera in
fata altora imagini; Similar, daca preiei o imagine (legal, speram) de pe
alt site: fa o mica modificare a imaginii (schimba-i dimensiunea imaginii,

pune un scurt text) - motoarele de cautare vor considera imaginea noua
ca diferita de cea veche;
9. Daca alegi sa gazduiesti imaginile de pe site intr-o sursa

externa, alege acea gazda a imaginilor site-ului sa fie o sursa de
incredere.(sursa: http://www.webvertise.ro/blog/2009/10/10-sfaturi-
despre-cum-optimizezi-pentru-motoarele-de-cautare-imaginile-de-pe-
site-ul-tau/)
Daca ati parcurs acesti pasi, mai ramane un singur lucru de facut
pentru a optimiza cu succes site-ul si articolul pe care il contine: trebuie
sa formatati textul. Pentru acest pás, va vor fi de folos, cu siguranta,
cateva elemente structurale:
1.2.Optimizarea Web cu ajutorul elementelor structurale
1.2.1.Folosirea bold-urilor
Citatele, precum si acele parti din text pe care doriti sa le nuantati

sau sa le scoateti in evidenta, este bine sa le marcati prin Bold sau
italice. Desi acest tip de marcare a unui cuvant este extrem de important
pentru ca ajuta la indexarea sa in motoarele de cautare, nu sunt
recomandate abuzurile (ele pot indeparta cititorul dar si robotul care face
cautarea pentru Google – prea multe cuvinte marcate cu bold sau italice
ii vor indica motorului de cautare ca este vorba de spam). Asadar, desi
tentatia e mare, bold-urile si italicele trebuie folosite in proportii
rezonabile: ”la fel cum pe print cuvintele îngroşate ne atrag mai uşor
atenţia, aşa şi motoarele de căutare le acordă o importanţă mai mare.
Nu trebuie însă să exagerăm. Motoarele de căutare vor cataloga drept
spam iar aspectul general al textului ar fi unul haotic. Un truc ar fi să
folosim text cu bold pentru lead, însă cea mai indicată soluţie este să
marcăm doar ceea ce merită marcat” (sursa:
www.ghidjurnalism.ro/seojurnalism-sau-cum-sa-scrii-si-pentru- motoarele-
de-cautare). In continuare, din aceeasi surse, cateva sfaturi extrem de
utile, din experienta unui jurnalist online, pe care este bine sa le urmati:
1.2.2.“Alt” pe imagini
T i t l u 2 | 765
Motoarele de cutare nu pot descifra conţinutul imaginilor. Deci nu

pot căuta în imagine, dar ţin cont de câteva elemente, dintre care cele
mai importante sunt atributele “alt” şi numele fişierului. În consecinţă, ele
trebuie să conţină cuvinte cheie. Putem pune in “alt” explicaţia foto
(caption).
În HTML arată cam aşa:
<img src=” cale/imagine.jpg” alt=”bord BMW foto BMW” width=”210″

height=”170″ />
1.2.3.Titluri pe linkuri
Deşi din perspectiva SEO folosirea tag-ului “title” este considerată

fără valoare, totuşi ea poate aduce un plus consistent în ceea ce se
numeşte “user experience”. Sunt linkuri a căror formă nu ne spune nimic
despre locul înspre care trimit. Cel mai comun exemplu este cel al short
url-urilor. Putem defini un title pentru aceste linkuri care să ne indice (la
hover) detalii despre destinaţia linkului. De exemplu, avem următorul
text: “Pentru mai multe informaţii despre iPhone, click aici”. “Aici” nu
spune nimic despre locul unde vrea să trimită link-ul nostru, aşa că
trebuie să adăugăm atributul title.
În HTML arată cam aşa:
“Pentru mai multe informaţii despre iPhone, click <a title=”Specificatii

iPhone” href=”sursa”> aici</a>
1.2.4.Cuvinte cheie şi fraze ce conţin cuvinte cheie
Un articol trebuie tot timpul centrat pe anumite cuvinte cheie.

Gandeste-te la motoarele de cautare. De ce sunt ele utile? Pentru ca
aduc vizitatori. Cum vin acei oameni pe siteul tau? Simplu. Ei cauta
anumite cuvinte cheie. Cu ajutorul lor pot da de tine.
Atunci cand scrii un articol, fa o cautare pe pe Google KeyWord

Tool sa vezi ce cuvinte cheie se mai cauta din nisa ta.
De asemenea cel mai important este sa ai cuvinte cheie care sunt

relevante site-ului tau.
1.2.5.Densitatea cuvintelor cheie

Acum ca stii ce cuvinte cheie sa folosesti pe site, trebuie sa le

folosesti la intregul potential. Un articol trebuie sa aiba o densitate buna
a cuvintelor cheie pe baza carora este scris. Asta conteaza pentru
motoarele de cautare.
De obicei 15% din tot articolul ar trebui sa fie format din cuvantul
cheie pentru care este optimizat.
1.2.6.Evitarea spam-ul.
Există o “prejudecată” că SEO=multe cuvinte cheie. S-a tot vorbit

despre densitatea cuvintelor cheie şi despre frecvenţa lor. Unii s-au
grăbit să aglomereze în articolele lor cuvinte cheie fără să ţină însă cont
că asta va fi catalogat drept spam. Apoi, mai e o chestiune de bun simţ:
devine enervant un text în care citeşti de foarte multe ori acelaşi cuvânt.
Nu folosi în exces cuvinte cheie! Asta va fi catalogat drept spam şi îţi vei
enerva cititorii care vor crede că nu ai imaginaţie, folosind aceleaşi
cuvinte de foarte multe ori.
1.2.7.Continut de calitate
Ce ne-am face fara continut de calitate? Ei bine, simplu. Am pleca

asa de repede de pe site incat cel ce l-a scris nici n-ar apuca sa ne vada
umbra.
Unii se chinuie sa scrie un articol plin de cuvinte cheie care sa le

genereze o gramada de trafic, dar uita un lucru. Daca toata povestea aia
e doar o harababura din care nimeni nu intelege nimic, atunci vizitatorii
nu isi vor pierde timpul pe siteul lui.
Articolele trebuie sa fie in stare sa tina oamenii interesati si in

acelasi timp sa le ofere informatie de calitate dupa nevoile fiecaruia. De
asemenea nu trebuie sa uitam despre gramatica si scrierea corecta.
Daca vrei ca oamenii sa aiba incredere in tine, atunci trebuie sa

lucrezi in mod profesionist. Asta e la fel de adevarat si cand vine vorba
de propriile articole.
1.2.8.Link spre siteul tău

T i t l u 2 | 767
Un alt lucru foarte important pe care trebuie sa-l tii minte. La

sfarsitul articolului pune un link care sa duca undeva pe site-ul tau. Fie
ca promovezi un produs, fie ca vrei ca oamenii sa se aboneze la
newsletterul pe care il oferi, articolul e cea mai buna solutie de a castiga
noi clienti.
Apoi, trebuie sa stii cateva lucruri absolut esentiale pentru articolul

tau.
Importanta articolelor pe siteurile din ziua de azi este extraordinar

de mare. Un articol iti poate aduce succesul mult si poate genera o
gramada de trafic pe site.
Articolele sunt cunoscute ca si „aducatoare” de trafic. De

asemenea datorita unui articol poti aparea mai sus in rezultatele
motoarelor de cautare. Cu cat apari mai sus, cu atat mai multi oameni
intra la tine pe site. Cu cat ai mai multi oameni cu atat poti genera mai
mult profit.
Dar nu este vorba doar de a scrie articole cat mai multe pe site.
Trebuie sa stii cum sa le scrii. Odata ce ai indeplinit cateva cerinte,
beneficiile pot fi uneori extraordinare. Un articol bine scris va sari in ochii
utilizatorilor, care se vor intoarce pentru a citi cat mai multe.”
(sursa: http://www.ghidjurnalism.ro/seojurnalism-sau-cum-sa-scrii-si-
pentru-motoarele-de-cautare)
In final, cateva sfaturi rapide (dar eficiente) legate de optimizarea

unui articol:
Este foarte important in ce categorie incadrezi articolul. Gandeste-

te de doua ori inainte de a face acest pás.
Nu uita sa adaugi tag-urile (etichete). Este unul din criteriile de

baza pentru indexarea in motoarele de cautare
Este foarte important sa stii ca titlul intra in URL-ul articolului,

imediat dupa numele domeniului si este indexat de Google. De aceea
titlul trebuie ales cu mare atentie! Incearca sa reduci fiecare articol, dupa
ce l-ai scris, cu 10%.
ANEXE
Anexa 1. Conventie cadru
CONVENTIE CADRU
privind efectuarea stagiului de practică de către studenţii

Facultăţii .........................................
Prezenta convenţie-cadru se încheie între:
1. .........................................................................................................
denumită în continuare partener de practică, reprezentată de (numele şi

calitatea)
dl/dna .............................................................................................
adresa partenerului de practică: .....................................................
email: ................................................,
telefon: ..............................................
2. Student, dl/dna.................................................................
denumit în continuare practicant , identificat cu

CNP ............................................................
ziua naşterii ......................, locul

naşterii .................................................................................
adresa de domiciliu .............................................................
înscris la Universitatea, ……….....................................……Facultatea

………………………...................................................................,
forma de învăţământ …………., în anul universitar .............,

grupa ...................
email: ................................................, telefon: .......................................
şi
3. Facultatea ………………...................................................., denumită

în continuare organizator de practică,
T i t l u 2 | 769
reprezentată de Decan ……………………,
adresa organizatorului de practică: ………….
email: ……………………………….
Art. 1: Obiectul convenţiei-cadru
1) Convenţia-cadru stabileşte cadrul în care se organizează şi se

desfăşoară stagiul de practică efectuat de practicant, în vederea
consolidării cunoştinţelor teoretice şi pentru
formarea abilităţilor, spre a le aplica în concordanţă cu specializarea

pentru care se instruieşte.
2) Modalităţile de derulare şi conţinutul stagiului de pregătire

practică sunt descrise în prezenta convenţie-cadru şi în contractul
individual de practică cuprins în anexa la prezenta convenţie-cadru.
Art. 2: Statutul practicantului
Practicantul rămâne, pe toată durata stagiului de pregătire practică,

student al Facultăţii de ............................
Art. 3: Durata şi perioada desfăşurării stagiului de practică
1)Stagiul de practică va avea durata

de ...........................................................................................
2) Perioada desfăşurării stagiului de practică este de la ....................

până la .........................
Art. 4: Plata şi obligaţiile sociale
Partenerul de practică poate acorda practicantului o indemnizaţie,

gratificare, primă sau avantaje în natură, specificate la art. 12.
Art. 5: Persoane desemnate de organizatorul de practică şi partenerul

de practică
1) Tutorele (persoana care va avea responsabilitatea practicantului din

partea partenerului de practică):
Dl/Dna .......................................................................................................
Funcţia ..............................................................................................
Telefon .................................... Fax .................................

Email ......................................
2) Cadrul didactic supervizor, responsabil cu urmărirea derulării stagiului

de practică din partea organizatorului de practică:
Dl/Dna ....................................................................................................
Funcţia ......................................................................................................
Telefon .................................... Fax .................................

Email .............................
Art. 6: Responsabilităţile practicantului
1) Practicantul are obligaţia ca pe durata derulării stagiului de

practică să respecte programul de lucru stabilit şi să execute
activităţile specificate de tutore în conformitate cu portofoliul de
practică, în condiţiile respectării cadrului legal cu privire la volumul şi
dificultatea acestora.
2) Pe durata stagiului, practicantul respectă regulamentul de ordine

interioară al partenerului de practică.
În cazul nerespectării acestui regulament, conducătorul partenerului de

practică îşi rezervă dreptul de a anula convenţia-cadru, după ce în
prealabil a ascultat punctul de vedere al practicantului şi al tutorelui şi a
înştiinţat conducătorul instituţiei de învăţământ unde practicantul
este înscris şi după primirea confirmării de primire a acestei informaţii.
3) Practicantul are obligaţia de a respecta normele de securitate şi

sănătate în muncă pe care şi le-a însuşit de la reprezentantul
partenerului de practică înainte de începerea stagiului de practică.
4) Practicantul se angajează să nu folosească, în niciun caz, informaţiile

la care are acces în timpul stagiului despre partenerul de practică sau
clienţii săi, pentru a le comunica unui terţ sau pentru a le publica, chiar
după terminarea stagiului, decât cu acordul respectivului partener de
practică.
Art. 7: Responsabilităţile partenerului de practică

T i t l u 2 | 771
1) Partenerul de practică va stabili un tutore pentru stagiul de practică,

selectat dintre salariaţii proprii şi ale cărui obligaţii sunt menţionate în
contractul individual de practică, parte integrantă a convenţiei-cadru.
2) În cazul nerespectării obligaţiilor de către practicant, tutorele va

contacta cadrul didactic supervizor, aplicându-se sancţiuni conform
regulamentului de ordine interioară a partenerului de practică şi a
regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei de învăţământ
superior.
3) Înainte de începerea stagiului de practică, partenerul are obligaţia de

a face practicantului instructajul cu privire la normele de securitate şi
sănătate în muncă, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Printre
responsabilităţile sale, partenerul de practică va lua măsurile necesare
pentru securitatea şi sănătatea în muncă a practicantului, precum şi
pentru comunicarea regulilor de prevenire asupra riscurilor
profesionale.
4) Partenerul de practică trebuie să pună la dispoziţia practicantului

toate mijloacele necesare pentru dobândirea competenţelor precizate în
contractul individual de practică.
5) Partenerul de practică are obligaţia de a asigura practicanţilor

accesul liber la serviciul de medicina muncii, pe durata derulării
pregătirii practice.
Art. 8: Obligaţiile organizatorului de practică
1) Organizatorul de practică desemnează un cadru didactic

supervizor, responsabil cu planificarea, organizarea şi supravegherea
desfăşurării pregătirii practice. Cadrul didactic supervizor, împreună
cu tutorele desemnat de partenerul de practică stabilesc tematica
de practică şi competenţele profesionale care fac obiectul stagiului de
pregătire practică.
2) În cazul în care derularea stagiului de pregătire practică nu este

conformă cu angajamentele luate de către partenerul de practică în
cadrul prezentei convenţii, Decanul Facultăţii organizatoare poate
decide întreruperea stagiului de pregătire practică conform
convenţiei-cadru, după informarea prealabilă a conducătorului
partenerului de practică şi după primirea confirmării de primire a acestei

informaţii.
3) În urma desfăşurării cu succes a stagiului de practică, organizatorul

va acorda practicantului numărul de credite specificate în prezentul
contract, ce vor fi înscrise, la cererea practicantului, şi în Suplimentul la
diplomă, potrivit reglementărilor Europass (Decizia 2.241/2004/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului).
Art. 9: Evaluarea stagiului de pregătire practică prin credite transferabile
Numărul de credite transferabile ce vor fi obţinute în urma desfăşurării

stagiului de practică este conform planului de învătământ al
organizatorului de practică.
Art. 10: Raportul privind stagiul de pregătire practică
1) În timpul derulării stagiului de practică, tutorele împreună cu

cadrul didactic supervizor vor evalua practicantul, pe baza unei fişe
de evaluare. Vor fi evaluate atât nivelul de dobândire a competenţelor
profesionale, cât şi comportamentul şi modalitatea de integrare a
practicantului în activitatea partenerului de practică (disciplină,
punctualitate, responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, respectarea
regulamentului de ordine interioară al întreprinderii/instituţiei publice
etc.).
2) La finalul stagiului de practică, tutorele completează o fişă de

evaluare ce va sta la baza notării practicantului de către cadrul didactic
supervizor.
3) După încheierea stagiului de practică, practicantul va prezenta un

sumar al activităţii de practică care va cuprinde:
 denumirea temei;
 competenţe exersate;
 activităţi desfăşurate pe perioada stagiului de practică;
 observaţii personale privitoare la activitatea depusă.
Art. 11: Sănătatea şi securitatea în muncă. Protecţia socială a

practicantului
T i t l u 2 | 773
1) Practicantul trebuie să facă dovada faptului că este asigurat medical

în perioada în care se desfăşoară stagiul de practică.
2) Partenerul de practică are obligaţia respectării prevederilor legale cu

privire la sănătatea şi securitatea în muncă a practicatului pe durata
stagiului de practică.
Art. 12: Condiţii facultative de desfăşurare a stagiului de pregătire

practică
1) Indemnizaţie, gratificări sau prime acordate practicantului:
……………………………………………………………………………………
2) Avantaje eventuale (plata transportului de la şi la locul desfăşurării

stagiului de practică, acces la cantina partenerului de practică etc.):
Transportul şi cazarea sunt asigurate de organizator
……………………………………………………..
3) Alte precizări: …………………………………………………..
Art. 13: Prevederi finale
Alcătuit în trei exemplare, câte unul pentru partenerul de practică,

student şi Facultatea de................................................................
Această convenţie cadru este acceptată prin semnătură de către:
Reprezentant partener de practică: Student:
Facultatea:
Numele şi prenumele
....................................................................................................................
Data ....................................................
Semnătura ....................................................
Ştampila
Am luat la cunoştinţă:
Tutore: Cadru didactic supervizor:
Nume şi prenume....................................................
Semnătură..........................................................................................
T i t l u 2 | 775
Anexa 2. Contract individual de practica

CONTRACT INDIVIDUAL DE PRACTICA
la Convenţia-cadru privind efectuarea stagiului de practică în cadrul

Facultăţii de ................................................................................................
1. Numele şi prenumele studentului practicant
……………………………………………………………………………………
2. Partenerul de practică
………………………………………………………………….……
3. Obiectul de activitate al partenerului de practică

……………………………………………………………………………………
4. Locul de desfăşurare a stagiul de practică
…………………….……………………………………………………………..
5. Durata totală a pregătirii practice:
……………………………………………………………………………………
6. Tema cadru pe care se axează activitatea practică

……………………………………………………………………………………
7. Obiective educaţionale …………………………………
8. Competenţe ce urmează a fi atinse……………………………………
9. Modalităţi de derulare a practicii………………………………………..
10. Descrierea activităţilor planificate:
- parcurgerea temelor obligatorii:

…………………………………………………………………...
- elaborarea unui caiet de practica/portofoliu de practica:
……………………………………………
- participarea la activitatea profesională zilnică specifică locului unde se
desfăşoară practica:
…………………………………………………………………………………
- participarea într-o echipă de elaborare a unui proiect tehnico-artistic

specific:
…………………………………………………………………
11. Calendarul pregătirii (timpul de lucru şi orarul)
Data întocmirii: .............................
Tutore Student Cadru didactic supervizor
Nume şi prenume
..................... .......................... ...........................................
Semnătura
................................ ......................... ...................................
Drepturile şi responsabilităţile celor de mai sus sunt prevăzute în

convenţia cadru (art. 6, 7, 8).
T i t l u 2 | 777
Anexa 3. Calendarul activitatilor

CALENDAR DE ACTIVITĂŢI PENTRU ORGANIZAREA ŞI
DESFĂŞURAREA PRACTICII STUDENŢILOR ÎN CADRUL
PROIECTULUI
Anul universitar
Activitate Perioada Responsabil
Data:
DECAN, PROFESOR SUPEVIZOR PRACTICĂ,

Anexa 4. Adresa catre partenerul de practica

ADRESĂ CĂTRE PARTENERUL DE PRACTICA
Universitatea………………………………..……………………………
Facultatea ………………………………..……………………………
Nr. ………. din …………………………..
Către
……………………………………………………………………………
Prin prezenta vă rugăm să acceptaţi ca studentul(a)

______________________________ din anul ______ de la Facultatea
______________________________________ să efectueze practica la
Televiziunea ...........
Pe perioada stagiului de practică, studentul va efectua activităţile

stabilite prin contractul individual de practică
Durata practicii este de ____________ cu ________ ore/zi (total

___________ ore), conform planului de învăţământ la specializarea
_______________________________.
Practica se va desfăşura conform CONVENŢIEI CADRU PRIVIND

EFECTUAREA STAGIULUI DE PRACTICĂ ÎN CADRUL
PROGRAMELOR DE STUDII UNIVERSITARE anexate.
Confirmarea îndeplinirii sarcinilor asumate de către student pentru

această perioadă se face prin eliberarea fişei de evaluare a studentului.
Vă mulţumim pentru colaborare.
DECAN, PROFESOR SUPERVIZOR DE PRACTICĂ,

T i t l u 2 | 779
Anexa 5. Fisa de evaluare a activitatii studentului

FIŞA DE EVALUARE A ACTIVITĂŢII STUDENTULUI PE PARCURSUL
DESFĂŞURĂRII STAGIULUI DE PRACTICĂ
Nume şi prenume student:

_____________________________________
Unitatea unde s-a desfăşurat stagiul __________________________
Perioada: _____________________________________
Cadru didactic supervizor: __________________________________
Tutore: _____________________________________
Evaluarea activităţii de practică se face prin marcarea cu x a

calificativului îndeplinit.
Criteriu de evaluare Calificativ Nota
Nesatisfăcător Satisfăcător Bine Foarte Bine

(4-10)
(9-10)
(4) (5-6) (7-8)
Materiale redactate (forma
de prezentare/mod de
exprimare)
Creativitate,contribuţie
personală
Competente practice
dobandite (numai pentru
tehnic)
Disciplină in munca
Implicare/ responsabilitate
în muncă
Capacitatea de a lucra în
echipă
EVALUARE FINALA
Semnatura student: _________________

Semnatura cadru didactic: _________________
Semnatura tutore: _________________
Data: _________________
T i t l u 2 | 781
Anexa 6. Lista cu tematici generale pentru proiectul in audio-

vizual
LISTA CU TEMATICI GENERALE PENTRU PROIECTUL IN AUDIO-
VIZUAL
Subiectele concrete vor fi stabilite la data practicii în funcţie de

actualitatea momentului, la propunerea practicanţilor şi cu aprobarea
tutorelului sau a şefului departamentului unde studentul îşi desfăşoară
practica. Identificarea şi propunerea unui subiect concret face parte din
activitatea de practică propriu-zisă.
JURNALUL DE ŞTIRI: studentul propune propria lui selecţie (alternativă)

de subiecte şi de organizare a unei ediţii sau a mai multor ediţii ale
jurnalului de ştiri.
ŞTIRI
 conferinţă de presă
 eveniment: accident de circulaţie
 cultură: vernisaj, lansare de carte, premiera unui spectacol
 economic: prezentarea unor date statistice
 sănătate: reportaj într-un spital
 social: poziţia unui sindicat pe o temă de actualitate
 politic: proiecte sau poziţie ale unui partid politic
 sport: rezultatele unor competiţii sportive
RELATARE STAND UP ÎNREGISTRATĂ pe o temă de actualitate
INTERVIU
- vox pop pe o temă de actualitate
- interviu de profunzime cu o personalitate din domeniul culturii,

economiei, sănătăţii etc.
REPORTAJ pe teme din viaţă academică
DEZBATERE pe teme de actualitate din domeniile:
 economic
 politic
 social
 cultural
 învăţământ
 medical
 sportiv
T i t l u 2 | 783
BIBLIOGRAFIE
MEDIA
1. Video production handbook / Gerald Millerson, Jim Owens. —

editia a 4-a, 2008, Elsevier Inc.
2. Television production / Gerald Millerson, Jim Owens.—editia a 14-
a, 2009 Elsevier, Ltd.
3. TV Studies: The Key Concepts, editia a 2-a, Bernadette Casey,

Neil Casey, Ben Calvert, Liam French, and Justin Lewis.
4. Studio television production and directing / Andrew H.

Utterback, 2007, Elsevier Inc.
5. Directing and producing for television : a format approach / Ivan

Cury editia a 4-a, 2011,Elsevier Inc.
6. Caine, Michael : Acting for Film, Applause Theatre Book, NY, 1990
7. Barr, Tony : Acting for the Camera, Harper & Row, NY, 1986
8. Comey, Jeremiah : The Art of Film Acting, Foval Press, 2002
9. Tucker, Patrick : Secrets of Screen Acting, Routledge, 2003
10. Carlson, Steve : Hitting Your Mark: Making a Life & Living as
a Film Actor, Michael Wiese Productions, 2006
11. Joanescu, Irene : Radioul modern: tratarea informatiei si
principalele genuri informative, All, 1999
12. The technique of lighting for television and film – Gerald
Millerson
13. The aesthetics of television – Gunhild Agger, Jens F. Jensen
14. Television Production – Gerald Millerson, Jim Owens
15. TV scenic design – Gerald Millerson
16. TV by design: modern art and the rise of network television –
Lynn Spigel
17. An introduction to television studies – Jonathan Bignell

18. Art Direction for Film and Video, Second Edition – Robert
Olson
19. Production Design and Art Direction (Screencraft Series) –
Peter Ettedgui
STIINTELE COMUNICARII
BIBLIOGRAFIE TELEVIZIUNE
1. Bălăşescu, Mădălina, Manual de producţie de televiziune, Ed.

Polirom, Iaşi, 2003
2. Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy, Manual practic de televiziune,

Ed. Polirom, Iaşi, 2009
3. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, Ed. Polirom, Iaşi,

2009
4. Goodwin, Andrew; Whannel, Garry, Televiziunea pe înţelesul

tuturor, Insitutul European, 2004
5. Hartley, John, Discursul ştirilor, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
6. Ionică, Lucian, Dicţionar explicativ de televiziune, englez-român,

Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005
7. Ionică, Lucian, Introducere în industria şi producţia de televiziune,

Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2009
8. Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, Iaşi,

2005
BIBLIOGRAFIE PRESA SCRISĂ
1. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, Ed. Polirom, Iaşi,

2009
2. Grosu, Cristian; Avram, Liviu, Jurnalismul de investigaţie, Ed.

Polirom, Iaşi, 2004
3. Lauterer, Jock, Ziarul local, Ed. Polirom, Iaşi, 2010

T i t l u 2 | 785
4. Preda, Sorin, Jurnalismul cultural şi de opinie, Ed. Polirom, Iaşi,

2006
5. Vâlcu, Val, Jurnalismul social, Ed. Polirom, Iaşi, 2007
BIBLIOGRAFIE RADIO
1. Bakenhus, Robert (1998) – Radioul local. Ghid practic pentru

jurnaliști, Polirom, Iași
2. Joanescu, Irene (1999) – Radioul modern. Tratarea informațieie și

principalele genuri informative, Polirom, Iași
3. Keith, Michael C. (2007) – The Radio Station. Broadcast, Satellite et

Internet, ed. a 7-a, Elsevier, Burlington, MA
4. O’Donnell, Lewis B., Hausman, Carl, Benoit, Philip (1999) – Radio

Station Operations. Mamagement and Employee Perspectives,
Wadsworth Publishing Co., Belmont, CA
5. Rosenbaum, Marcus D. & Dinges, John (1992) – Sound Reporting.

The National Public Radio Guide to Radio Journalism and Production,
Kendall/Hunt Publishing Co., Dubuque, Iowa

Ghid de Creatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Creatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

CADRU GENERAL PRIVIND DESFĂŞURAREA STAGIILOR DE

LPM-12. Tehnica actorului de divertisment radio...............................144

LPSC-14. Secretar general de redacţie – presa scrisă......................490

Anexa 1. Conventie cadru..................................................................767

Stagiul de practică este o parte integrantă a pregătirii academice şi

Practica trebuie să fie una dintre cele mai importante experienţe în

1.1.Semnificaţia termenilor şi noţiunilor folosite

Stagiu de practică - activitatea desfăşurată de studenţi, în

Practicant - studentul care desfăşoară activităţi practice pentru

Organizator de practică – facultăţile partenere din proiect.

Partener de practică – instituţia centrală (Sigma TV) ori locală

Cadru didactic supervizor - persoana desemnată de organizatorul

Tutore de practică - persoana desemnată de partenerul de

practicant a competenţelor profesionale planificate pentru perioada

Credit transferabil este înţeles potrivit Legii nr. 288/2004 privind

Convenţie - cadru privind efectuarea stagiului de practică –

Contractul individual de practică - documentul ataşat Convenţiei-

1.2.Elemente generale privind desfăşurarea stagiilor de

1. Prezentul ghid de practică stabileşte cadrul general de

2. Prevederile ghidului de practică respectă cerinţele impuse

- Legea educatiei nr. 1/2011

- Legea nr. 288 din 2004 privind organizarea studiilor universitare;

- Legea 258 din 2007 privind practica elevilor şi studenţilor;

- Ordinul nr.3955/ 2009 privind Cadrul general de organizare a

- Regulamentul de organizare şi desfăşurare a practicii la

- Carta Universităţii Bucureşti, a Universităţii Naţionale de Artă

3. Practica este o disciplină obligatorie, a cărei durată minimă

4. Practica se organizează în baza Convenţiei cadru privind

5. În baza Convenţiei cadru, partenerul de practică asigură, pe

6. Obiectivele educaţionale ce urmează a fi atinse, competenţele ce

1.3.Organizarea şi desfăşurarea stagiului de practică

1. Calendarul activităţilor pentru organizarea şi desfăşurarea

2. Activitatea de practică se desfăşoară în baza unor teme

3. Cerinţele generale cu privire la activitatea de practică sunt

a) Activitatea desfăşurată trebuie să asigure aplicarea în

Stagiile de practică prevăzute în planurile de învăţământ ale

5. Selectarea studenţilor pentru practică într-un studio TV se

c) capacitatea de integrare într-o echipă de lucru;

6. Contractul individual de practică se stabileşte de către cadrele

7. Reglementarea activităţii de practică între facultate, studentul

8. Prezentarea studenţilor la locul de practică se face în baza

9. În prima zi de practică studentul va prezenta tutorelui

10. Studenţii au obligaţia de a se prezenta la locul de practică

11. Studentul îşi asumă întreaga răspundere pentru respectarea

12. Studentul care absentează două zile nemotivat de la practică va

13. Absenţele de pînă la o zi se recuperează.

14. Prezenţa la practică este obligatorie. În caz de boală sau alte

15. În cazul nerespectării de către practicant a acestui regulament,

16. Subiectul de Proiect în audio-vizual – conceput/elaborat de

1.4.Recunoaşterea şi evaluarea stagiului de practică

1. Recunoaşterea stagiului de practică se realizează prin acordarea

2. Evaluarea competenţelor dobândite de student în stagiul de

3. Evaluarea activităţii de practică:

a. La finalul stagiului de practică, tutorele completează fişa de

Rezultatul acestei evaluări va sta la baza notării practicantului de către

b. În cadrul colocviului, studentul va prezenta rezultatele

4. Activitatea de practică va fi evaluata în cadrul colocviului de

a) partenerul de practică a eliberat o fişă de evaluare a

1.5.Obiective generale şi specifice ale stagiului de practică

A. Obiectivele stagiului de practica – ştiinţele comunicării

Obiective generale şi specifice ale practicii într-un studio TV

Practica în cadrul unui studio TV a studenţilor de la profilul Ştiinţele