Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport Curs Nivel Mediu
Suport Curs Nivel Mediu
1
OPIS
2
5.10. Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent...........................................................126
5.11. Planul de evacuare in caz de urgenta..............................................................................127
5.12. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific........................................................................127
5.13. Lista interna de acordare a echipamentului individual de protectie si dovada
acordarii lucratorilor de la posturile de lucru care necesita acordarea acestuia.......................128
5.14. Fisa de identificare a riscurilor, intocmita conform H.G. nr. 355 / 2007............................134
5.15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea.......................................................137
5.16. Planul de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile..............................137
5.17. Planul propriu de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile................138
CAPITOLUL 6 – EVIDENTE SI RAPORTARI IN DOMENIUL SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA.............................................................................................................140
6.1. Informarea, in scris, a angajatorului, asupra deficientelor constatate la
efectuarea controalelor interne la locurile de munca.................................................................
6.2. Rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere
si / sau unitate..............................................................................................................................
6.3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate temporara
de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate..................................................
6.4.FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate pentru
toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau unitate.................
6.5. Documentele privind activitatea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca...........
6.6. Dosarul pentru protectia maternitatii la locul de munca, intocmit pentru toate
salariatele insarcinate din intreprindere si / sau unitate si depus la Inspectoratul teritorial
de munca.........................................................................................................................................
6.7. Registrul de coordonare ( conform H.G. nr. 300 / 2006 )………………………………..
6.8. Dosarul de intervenţii ulterioare........................................................................................
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................150
3
CAPITOLUL 1
Prefacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au determinat si
reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca, pentru care s-a creat o noua legislatie
armonizata cu directivele europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Mondiale a
Muncii.
Noua legislatie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura schimbarea modului de
abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Dintre trasaturile
esentiale care caracterizeaza noua legislatie se pot enunta:
4
Activitatea de securitate a muncii urmăreşte aplicarea criteriilor ergonomice de
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate
pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Securitatea muncii trebuie privită ca:
- disciplină
- instituţie juridică
- activitate metodologică
Principalele probleme ce delimitează obiectul securităţii muncii de alte discipline
aparţinând sistemului ştiinţelor muncii sunt:
1)Acte care legifereaza strict numai activitati în legatura directa cu masurile de securitate si
sanatate a muncii, formând o asa numita “legislatie de baza”.
2)Acte care contin, dar numai în subsidiar, si norme juridice de securitate a muncii, formând o
asa numita “legislatie conexa” legislatiei de securitate sui sanatate a muncii.
• Legislatie primara – care cuprinde Legea securitatii si sanatatii muncii nr. 319/2006, precum
si HG – uri si ordine ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, caracterizate prin
faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul securitatii si
sanatatii in munca.
• Legislatie secundara – din care fac parte: sistemul de norme tehnice, normele metodologice
si standardele de securitate a muncii; aceste reglementari sunt emise de Ministerul Muncii
Familiei si Protectiei Sociale , Ministerul Sanatatii si alte organe abilitate, obligatorii fie pentru
toti agentii economici, fie numai pentru o activitate, o categorie de persoane etc.
5
- Constituţia României;
- Codul Muncii;
- Legea securitatii si sanatatii in munca;
- Normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca;
- Hotararile Guvernamentale;
- Standardele de securitate a muncii;
- Alte acte normative: instructiunile proprii.
1.1.CONSTITUTIA ROMANIEI
1.2.CODUL MUNCII
Codul muncii prevede regulile generale privind securitatea si santatea in munca, stabilind
obligatia angajatorului de a lua toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii
salariatilor.
Angajatorul are obligatia de a asigura toti salariatii pentru risc de accidente de munca si
boli profesionale, in conditiile legii.
6
Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea lucratorilor sai in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.
Principii generale:
- prevenirea riscurilor ( eliminarea, diminuarea factorilor de risc );
- integritatea personala ( securitatea lucratorilor );
- sanatatea lucratorilor;
- consultarea, participarea lucratoilor la luarea deciziei de securitate si sanatate in
munca.
1.3.1.Obligatiile angajatorului
7
proiectarea posturilor de muncă
alegerea echipamentelor de muncă
alegerea a metodelor de muncă şi de producţie
reducerea monotoniei muncii
reducerea muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
să implementeze măsurile puse în evidenţă de evaluare şi să le integreze la toate
nivelele ierarhice, în toată organizaţia;
să evalueze eficienţa măsurilor implementate sau dacă acestea au condus la o
reală îmbunătăţire a nivelului de securitate ssm;
să coreleze sarcina de muncă cu capacităţile (competenţele) lucrătorului;
să consulte lucrătorii atunci când:
- se introduc noi tehnologii;
- se achiziţionează echipamente de muncă;
- se modifică condiţiile de amenajare a locurilor de muncă;
- se modifică condiţiile de mediu şi microclimat
să ia măsuri de restricţii acces şi elaborare instrucţiuni pentru zonele cu risc ridicat
şi specific (sau unde există un pericol grav şi iminent de accidentare)
sa ia urmatoarele masuri daca in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea
lucratori din mai multe intreprinderi:
- să coopereze în vederea implementării prevederilor ssm;
- să îşi coordoneze acţiunile de asigurare a ssm;
- să se informeze reciproc referitor la riscuri;
- să informeze lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora despre riscuri.
8
de prevenire si protectie competente, abilitate conform legii. Colaborarea cu serviciile externe
presupune accesul la informaţii privind riscurile susceptibile de a avea efecte asupra securitatii
si sanatatii lucratorilor la nivelul unitatii.
În IMM sau microîntreprindere angajatorul îşi poate asuma atribuţiile ssm, dacă are
capacitatea necesară si indeplineste anumite conditii stabilite de Normele metodologice de
aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006, aprobate prin H.G. NR. 1425 / 2006,
modificata si completata prin H.G. NR. 955 / 2010.
Volumul activităţilor de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca
depinde de: mărimea IMM, dispersie in teritoriu, nivel riscuri, complexitate procese de muncă.
9
sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca
lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura,
în caz de pericol grav si iminent;
sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si
iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.
10
Angajatorul se va asigura ca lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care
desfasoara activitati în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate în munca, pe durata desfasurarii
activitatilor.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în
munca au dreptul la instruire corespunzatoare.
1.3.2.Obligatiile lucratorilor
Aceste obligatii se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit
activitatilor pe care acestia le desfasoara.
11
Legea securitatii si sanatatii muncii nr 319 / 2006 defineste accidentele de munca si
bolile profesionale si traseaza obligatii pentru angatori privind comunicarea, cercetarea si
inregistrarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
12
informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si
verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;
11. stabilirea zonelor care necesiita semnalizare de securitate si sanatate in munca,
stabilirea si amplasarea tipului de semnalizare necesar ( H.G. 971 / 2006 );
12. evidenta meseriilor si a profesiilor, prevazute de legislatia specifica, pentru care este
necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesita testarea aptitudinilor si / sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de
masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a ltor instalatii pentru
controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a
angajatorului, asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru
remedierea acestora;
18. intocmirea rapoartelor si / sau a listelor prevazute de H.G., inclusib cele referitoare la
azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sa fie
efectuate de catre persoane competente ( H.G. 1146 / 2006 );
20. identificarea echipamentelor individuale necesare pentru posturile de lucru din
intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu EIP ( H.G. 1048 /
2006 );
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si a inlocuirii lor la
termenele stabilite, precum si in alte situatii ( H.G. 1048 / 2006 );
22. participarea la cercetarea evenimentelor;
23. intocmirea evidentelor cerute de lege;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din
intreprindere si / sau unitate;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si / sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de
prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor
de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati / serviciile interne / serviciile externe ai / ale altor
angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi
loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, planului de protectie si prevenire si al
planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii
obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
13
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea
contractelor de prestari servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu
angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati;
32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca
verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la
timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor
Hotararii Guvernului nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat
atmosferelor explozive;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca.
Standardele de securitate a muncii sunt acte juridice care cuprind prevederi sau
prescriptii tehnice pentru realizarea produselor, serviciilor si conditiilor de munca, astfel ca
activitatea sa se desfasoare in deplina securitate.
Standardele reprezinta un mijloc eficient de eliminare a riscurilor de accidentare si de
imbolnavire profesionala, prin folosirea lor la proiectarea si realizarea echipamentelor de munca
si a celorlalte elemente ale sistemului de munca.
1.6.HOTARARILE GUVERNAMENTALE
Instructiunile proprii de securitatea muncii sunt acte juridice emise de persoanele juridice
sau fizice aflate sub incidenta Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006 si au ca scop
stabilirea tuturor masurilor de securitate si sanatate in munca necesare pentru prevenirea
accidentelor de munca sau a imbolnavirilor profesionale care se pot produce la locul de munca.
Aceste acte juridice sunt obligatorii numai pentru emitent.
14
1.8.ACTE NORMATIVE CE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA DE
CONTROL, SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA, AUTORIZARI
Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata Monitorul
Oficial nr. 740/10.10.2002
Hotararea de guvern nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare si
functionare a Inspectiei Muncii . Monitorul Oficial nr. 464/24.09.1999
Legea 319/2006- Legea securitatii si sanatatii in munca M.O. nr. 646 - 26.07.2006
HG 300 /2006 privind cerinte minime de securitatte si sanatate pentru santiere temporare sau
mobile Monitorul Oficial. nr. 252 - 21.03.2006
HG nr. 493 / 2006 privind cerinte minime de securitatte si sanatate referitoarela expunerea
lucratorilor la riscurile generate de zgomot M.O. nr. 380 - 03.05.2006
HG nr.971 / 2006 privind cerinte minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate
la locul de munca M.O. nr. 683 - 09.08.2006
HG nr.1028 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate in munca referitoare la
utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare M.O. nr. 710 - 18.08.2006
HG nr.1048 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamente individuale de protectie la locul de munca M.O. nr. 722 - 23.08.2006
HG nr.1049 / 2006 privind cerintele minime pentru asigurarea si sanatatii lucratorilor din
industria extractiva de suprafata sau subteran M.O. nr. 727 - 25.08.2006
HG nr.1050 / 2006 privind cerinte minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor
din industria extractiva de foraj M.O. nr. 737 - 29.08.2006
HG nr.1051 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru manipularea
manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare
M.O. nr. 713 - 21.08.2006
HG nr.1058 / 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia
sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive M.O. nr.
737- 29.08.2006
HG nr.1091 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru locul de
munca M.O. nr. 739 - 30.08.2006
HG nr.1092 / 2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la
agenti biologici in munca M.O. nr. 762 - 07.09.2006
HG nr.1093 / 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru
protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau
mutageni in munca M.O. nr. 757 - 6.09.2006
HG nr.1135 / 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca la bordul
navelor de pescuit M.O. nr. 772 - 12.09.2006
HG nr.1136 /2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de cimpuri electromagnetice M.O. nr. 769 - 11.09.2006
HG nr.1875 / 2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate
expunerii la azbest M.O. nr. 64 - 24.01.2006
HG nr.1876 / 2005 privind cerinte minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de vibratii M.O. nr. 81 - 30.01.2006
Norme metodologice pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
Legea 126/1995 privind regimul materiilor explosive cu modificarile si completarile aduse de
Legea 464/2001 .Monitorul Oficial nr.298/28.12.1995
15
Norme Tehnice din 30 mai 2002 privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea,
transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materiilor explozive utilizate in orice alte
operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a
pirotehnistilor.Monitorul Oficial nr. 479/04.07.2002
Ordinul nr. 234 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vanzarea si
folosirea in public de catre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau
confectionate pe baza de amestecuri pirotehnice
Legea nr. 360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice
periculoase
Hotararea de guvern nr. 92 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase
Ordonanta nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz
fitosanitar.Monitorul Oficial nr.18/30.01.1995
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.
Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002
Norme metodologice din 22 decembrie 2004 de aplicare a Legii nr.346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile
ulterioare
Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor.Monitorul Oficial nr.
712/08.11.2001
Hotararea de guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe
piata
Hotararea de guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a masinilor industriale
Hotararea de guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de
echipamente electrice de joasa tensiune
16
Hotararea de guvern nr. 124 din 30 ianuarie 2003 privind prevenirea, reducerea si controlul
poluarii mediului cu azbest
Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in
registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice,
inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice
Legea nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de
medicina a muncii
Ordinul nr. 240 din 3 martie 2004 privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea
cabinetelor medicale de medicina muncii si a baremului minimal de dotare a acestora
Ordonanta de urgenta nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protectia maternitatii la locurile
de munca
Norme metodologice din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca
Intrebari recapitulative
17
CAPITOLUL 2
18
de natura activitatii, in orice proces de munca sunt implicate patru elemente, care
interactioneaza si se influenteaza reciproc in vederea realizarii unui scop unic:
- executantul ( E );
- sarcina de munca ( S );
- mijloacele de productie ( M );
- mediul de munca ( Me ).
Cu alte cuvinte, elementele implicate in procesul de munca constituie un sistem –
sistemul de munca – alcatuit din patru componente: executant – sarcina de munca – mijloace
de productie – mediu de munca.
Executantul reprezinta omul implicat nemijlocit in realizarea sarcinii de munca.
Factorul uman se regaseste in sistem si indirect, ca factor de conceptie si decizie in
spatele celorlalte componente. Astfel, atat sarcina de munca, cat si mijloacele de productie sau
o parte din mediul de munca ( mediul fizic ) sunt concepute sau actionate de om. Sub aspectul
genezei accidentelor de munca intereseaza doar deficientele executantului, celelalte deficiente
( ale factorilor de conceptie si decizie ) regasindu-se in sistem la nivelul mijloacelor de productie,
mediului si sarcinii de munca.
Sarcina de munca reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le efectueze
executantul in vederea realizarii scopului sistemului de munca. Ea este circumscrisa de
demersurile comportamentale ale executantului in raport cu mijloacele de productie si cu mediul
de munca.
Executantul se raporteaza la sarcina de munca prin intermediul aptitudinilor, cunostintelor
sale profesionale, deprinderilor etc.
Mijloacele de productie reprezinta totalitatea mijloacelor de munca ( cladiri, instalatii,
masini, unelte, mijloace de transport etc. ) si a obiectelor muncii ( materii prime, produse
intermediare etc. ) utilizate in procesul de productie a bunurilor materiale.
Mediul de munca reprezinta ambianta ( fizica si sociala ) in care executantul isi
desfasoara activitatea.
Mediul de munca cuprinde, pe de o parte, mediul fizic ambiant ( spatiul de lucru, conditiile
de iluminat, microclimatul, zgomotul, vibratiile, radiatiile, puritatea aerului etc. ), iar pe de alta
parte mediul social ( relatiile de grup, raporturi pe orizontala si verticala etc. ).
Procesul de munca reprezinta succesiunea in timp si spatiu a activitatilor conjugate ale
executantului si mijloacelor de productie in sistemul de munca. Pentru ca un proces de munca
sa aiba loc este necesar ca cele patru elemente prezentate anterior sa coexiste in spatiu si timp
si sa intre in relatie intre ele.
19
Elementele implicate in realizarea procesului de munca
Sistemul de munca
In cadrul sistemului de munca, executantul si elementele material intra in relatie
functional prin intermediul sarcinii de munca.
In raport cu executantul, sarcina si mediul de munca actioneaza direct asupra acestuia,
in timp ce mijloacele de productie numai indirect, prin intermediul sarcinii de munca.
In conditiile in care elementele implicate in realizarea procesului de munca functioneaza
si interactioneaza corect, ele vor realize scopul pentru care a fost creat sistemul, respective cel
de a produce si nu de a se autodistruge.
Accidentele de munca si bolile profesionale sunt disfunctii ale sistemului de munca,
generate de dereglarile, calitatile, proprietatile elementelor sale constituente.
20
2.2.FACTORII DE RISC IN SISTEMUL DE MUNCA
21
( specifica executantului şi sarcinii de muncă ) se manifestă printr-un comportament inadecvat
din punctual de vedere al securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite/periculoase sau
omisiuni ( intarzieri in executie, executie gresita etc. ).
22
- neutralizarea situatiilor de risc create, ceea ce implica sesizarea rapida a acestora
( chiar anticiparea lor ), prelucrarea rapida a informatiilor, decizia si executia ei
prompta si rapida.
Comportamentul riscant se manifesta prin conduite nesigure sau necorespunzatoare
situatiilor obisnuite sau neobisnuite de munca, constand intr-o omisiune sau actiune gresita,
respectiv intr-o eroare.
Erorile reprezinta factori de risc proprii executantului.
Prin actiunea lor in cadrul procesului de munca, factorii de risc reprezinta cauze
potentiale de accidentare si imbolnavire profesionala.
In consecinta, problema prevenirii accidentelor si bolilor profesionale se reduce, teoretic,
la depistarea si eliminarea sau anihilarea actiunii acestora. Deoarece factorii de risc se
regasesc la nivelul fiecarui element al sistemului de munca, masurile preventive vor corespunde
la cel putin unul dintre aceste elemente. De exemplu, examenul medical si cel psihologic,
instruirea – masurile specifice de securitate si sanatate in munca au ca scop eliminarea
factorilor de risc proprii executantului, generati de lipsa unor aptitudini fizice si psihice
corespunzatoare, lipsa cunostintelor profesionale si de securitate a muncii etc.
Important este insa faptul ca, daca nu se iau masuri corespunzatoare si factorii de risc
sunt lasati sa apara si sa actioneze, in final pot genera fie un accident, fie o boala profesionala.
In aceste conditii, factorii de risc se transforma in cauze reale de accidentare si imbolnavire
profesionala. Mecanismul prin care are loc aceasta prefacere constituie dinamica fenomenului
de accidentare si imbolnavire profesionala.
23
In ambele cazuri, are loc scaderea capacitatii de munca datorita oboselii excesive si,
implicit, imposibilitatea executantului de a mai actiona corect ( sub / suprasolicitare mai ales
psihica ) sau alterarea brusca a capacitatii ( de exemplu, o criza de discopatie lombara, in cazul
ridicarii unei greutati mai mari decat in mod normal ).
Dupa natura actiunii lor, factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala proprii
mijloacelor de productie se pot imparti in urmatoarele categorii:
Miscarile periculoase. Statisticile arata ca cele mai multe accidente de munca avand
cauze de natura obiectiva se datoreaza organelor in miscare ale masinilor. In functie de rolul lor
in cadrul procesului de munca, miscarile masinilor, ale mecanismelor, organelor de masini,
pieselor etc. pot fi:
functionale:
24
- normale in intervalul de timp de functionare, fara restrictii in legatura cu declansarea,
intreruperea, dozarea vitezei;
- cu pericolul autodeclansarii contraindicate ( autopornire prin autoaprindere, contact electric
etc., prin actiunea involuntara sau din greseala );
- cu pericolul intreruperii imprevizibile;
- cu momente de pericol in cazul in care nu pot fi sau nu sunt controlate in sensul declansarii,
intreruperii sau dozarii vitezei;
Muncitorii care deservesc masinile – unelte ( strunguri, freze, raboteze, prese, masini de
gaurit si alezat, masini de debitat, masini de rectificat etc. ) trebuie instruiti cu prevederile de
securitate pentru lucrul la aceste masini.
25
- asigurarea semnalizarii de securitate la locul de munca;
- verificarea starii tehnice a masinii, utilajului, sculelor si dispozitivelor, atat inainte cat si dupa
incetarea lucrului si anuntarea la predarea schimbului a tuturor defectiunilor constatate.
Utilajele sub presiune sau vid. Acestea pot genera, in primul caz ( suprapresiune ),
explozii, iar in cel de al doilea ( vid ), implozii.
Principalele utilaje si instalatii care lucreaza sub presiune sunt compresoarele,
autoclavele, recipientele si buteliile de gaze comprimate.
Pericolul de explozie, in cazul recipientelor si al buteliilor sub presiune, este deosebit de
mare la temperaturi ridicate ( in cazul amplasarii acestora in apropierea unor surse de caldura ).
De asemenea, daca in recipientele sub presiune se depoziteaza substante puternic corosive,
exista riscul producerii unor neetanseitati care pot duce la explozii.
Instalatiile, utilajele si aparatura care lucreaza sub vid pot, de asemenea, sa constituie
surse generatoare de factori de risc de accidentare. Riscurile de implozie apar cel mai frecvent
in urmatoarele cazuri:
- defecte ale materialului;
- neetanseitati ale instalatiilor, in special cand se lucreaza cu produse care, in contact cu aerul
formeaza amestecuri explozive;
- lipsa unor paravane de protectie sau cosuri de protectie in caz de implozie;
- reducerea brusca a presiunii in instalatie;
- vibratia puternica a recipientelor sub presiune redusa;
26
- incalzirea cu flacara a aparatelor de distilare in vid.
Exista locuri de munca unde, prin natura sarcinii de munca, executantul poate intra in
contact cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesive: ridicate sau coborate.
Contactul cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesiv de coborate este posibil,
de exemplu, pentru cei care lucreaza in instalatii frigorifice pentru conservarea produselor
alimentare, pentru personalul care executa reparatii ale liniilor de tensiune in perioada de iarna,
mai ales la altitudine ridicata.
Efectul asupra victimei il reprezinta leziunile patologice provocate de degeraturi
localizate, in special la extremitatile membrelor superioare.
27
FACTORI DE RISC ELECTRIC
asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice, care se
28
realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice la o inaltime inaccesibila pentru om;
- izolarea electrica a conductoarelor;
- folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu –se distanta pana la
elementele sub tensiune.
Mijloacele principale de protectie constau din tije electroizolante, clesti izolanti si alte
scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in
conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conducatoare de curent aflat sub
tensiune.
Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si a
unuia auxiliar.
29
separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separatie. Prin
aceasta se urmareste crearea unui circuit izolatfata de pamant, pentru alimentarea
echipamentelor electrice la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. In cazul unui defect,
intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica, deoarece trebuie sa treaca prin
izolatia care are o rezistenta foate mare.
protectia prin legare la pamant este folosita pentru asigurarea personalului contra
electrocutarii prin atingerea echipamentelor si instalatiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolatie. Elementele
care se leaga la pamant sunt urmatoarele: carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care sustin instalatiile electrice de distributie, carcasele
tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda etc.
protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de
protectie care insoteste in permanenta reteaua de alimentare cu energie electrica a utilajelor.
Agent chimic – orice element sau compus chimic, singur sau in amestec, in stare
naturala sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv sub forma de deseuri, prin orice activitate
profesionala, fie ca este produs intentionat sau nu, fie ca este introdus pe piata sau nu.
30
Clasificarea efectelor agentilor chimici asupra sanatatii
In functie de localizare:
efect local: se manifesta la locul de contact cu agentul chimic;
efect sistemic: se manifesta in diferite zone ale organismului, la distanta de punctul de
contact cu agentul chimic.
31
- informatiile date de furnizor, producator sau alte surse privind securitatea si
sanatatea ( ex.: fisele tehnice de securitate );
- nivelul, tipul si durata expunerii;
- conditiile de lucru cu astfel de agenti inclusiv informatii referitoare la
cantitatile acestora;
- valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice;
- efectul masurilor preventive luate sau care vor fi luate;
- concluziile referitoare la supravegherea starii de sanatate.
32
Principalele masuri de prevenire a riscurilor biologice la locurile de munca
sunt:
Mediul fizic ambiant poate prezenta factori de risc sub forma de depasiri ale nivelului sau
intensitatii functionale a parametrilor specifici, precum si de aparitii ale unor conditii de munca
inadecvate:
- factori de risc chimic (pulberi si gaze toxice, corozive, inflamabile prezente in
atmosfera de la locul de munca);
- factori de risc fizic (mecanici – zgomotul excesiv, ultrasunetele suprapresiunea in
adancimea apelor etc.; termici – temperatura excesiv de ridicata sau de scazuta a
aerului; electrici – incarcarea electrostatica necorespunzatoare a aerului);
- factori de risc biologic (prezenta unor spori sau virusuri in atmosfera locului de
munca);
- factori de risc de sub / suprasolicitare psihofiziologica a executantului
(caracterul special, neobisnuit al mediului – acvatic, extraterestru etc.).
Mediul social se caracterizeaza prin factori de risc de natura psihica, al caror efect este
suprasolicitarea executantului si sunt generati de caracteristicile relatiilor interumane.
33
Microclimatul la locul de munca este determinat de conditiile atmosferice ( temperatura,
umiditatea, presiunea atmosferica si intensitatea curentilor atmosferici ) caracterististice unei
incinte in care se desfasoara procese de munca.
Factorii de microclimat pot deveni factori de risc de accidentare si imbolnavire
profesionala. Actiunea lor periculoasa se traduce fie printr-un ansamblu de transformari
termochimice, care se produc la nivelul mijloacelor de productie, perturbandu-le functionarea
normala, fie prin transformari fiziologice ale organismului executantului.
Temperatura
La locul de munca, temperatura aerului este influentata de procesul tehnologic care are
loc in acel mediu. Radiatiile termice, constand din infrarosii emanate de suprafete puternic
incalzite ( cazane, sobe ), de metale topite sau incandescente, produc o incalzire directa locala
a tegumentelor ( pielii ) si, uneori, chiar cresterea temperaturii generale a corpului.
Organismul omului, prin mecanismul sau de autoreglare termica, isi pastreaza in timpul
muncii temperatura constanta, atata timp cat limitele nu sunt depasite iar omul este sanatos.
Sub influenta unei temperaturi ridicate, un lucrator poate elimina printr-o transpiratie
abundenta 6 – 8l de apa in 8 ore, precum si o cantitate importanta de saruri necesare bunei
functionari a organismului.
In cazul in care capacitatea de termoreglare este depasita, lucratorul este expus
accidentelor termice si imbolnavirilor. Semne de afectiune sunt: slabirea generala, dureri de cap,
ameteli, gura uscata, zgomote in urechi, ridicarea temperaturii pana la 40 grade Celsius,
pierderea cunostintei etc.
Daca temperatura din incaperile de lucru depaseste + 25 grade Celsius se vor lua masuri
pentru a se realiza o miscare a aerului de cel putin 0,3 m / s, indiferent de intensitatea efortului
fizic.
In ceea ce priveste temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor la locurile de munca,
normele de igiena stabilesc ca limita maxima + 55 grade celsius.
Noxele chimice
Un important factor de risc care apare in mediul fizic ambiant il constituie noxele chimice,
reprezentate de substantele nocive care se degaja in atmosfera locurilor de munca: gaze,
vapori, aerosoli, pulberi.
Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicatiile, arsurile chimice,si
exploziile.
34
Cele doua mari categorii de masuri de prevenire – tehnice si organizatorice – se
caracterizeaza in cazul noxelor chimice prin:
- masuri tehnice: mecanizarea si ermetizarea proceselor tehnologice, rationalizarea
proceselor de productie prin inlocuirea substantelor toxice cu altele netoxice sau mai
putin toxice, inlocuirea unor metode de lucru cu altele nepericuloase;
- masuri organizatorice: examen medical la angajare si periodic, depozitarea si
manipularea corespunzatoare a substantelor, curatarea atelierelor, acordarea alimentatiei
de protectie, instruirea lucratorilor etc.
Pulberile
Praful industrial ( pulberile ) apare in cursul desfasurarii unor procese de lucru, datorita
diferitelor utilaje si instalatii ( concasoare, masini de ascutit, polizoare, aparate de sablare,
ciururi etc. ).
Actiunea mecanica a prafului industrial asupra organismului se manifesta sub forma de
iritari ale pielii ( eczeme ), ale ochilor ( conjuctivite ) si, in special, ale cailor respiratorii
( pneumoconioze ).
Unele pulberi, cum este cea de azbest, pe langa efectul fibrinogen, sunt si cancerigene;
de asemenea, ele pot afecta nu numai functia respiratorie ci si inima.
Curentii de aer se produc datorita patrunderii aerului din exterior prin diferite orificii,
ferestre sau luminatoare sparte, instalatii de ventilare defecte etc. Ei sunt periculosi in cazul unei
diferente mari intre temperaturile aerului din interior si exterior ( in special iarna ).
Cercetarile efectuate arata ca organismul omenesc poate suporta fara pericol curentii de
aer, cu viteze chiar de 3 – 4 m / s, daca temperatura lor nu este prea scazuta. In orice caz,
pericol mai mare de imbolnavire prezinta oprirea de catre unii lucratori a instalatiilor de ventilare,
deoarece aceasta determina noxe care pot produce intozicatii acute sau imbolnaviri
profesionale.
VENTILAREA
35
Umiditatea
Natura procesului tehnologic si alte conditii determina grade de umiditate foarte variate.
Prin umiditate absoluta se intelege cantitatea de vapori de apa care se gaseste intr-un metru
cub de aer. Raportul dintre umiditatea absoluta si cea maxima posibila la temperatura data se
numeste umiditate relativa si se exprima in procente.
Umiditatea relativa normala variaza intre 30 si 70 %. In afara acestor limite, aerul se
considera uscat, respectiv umed.
Umiditatea ridicata produce perturbarea procesului de termoreglare.
Presiunea atmosferica
Presiunea atmosferica normala este de 760 mmHg, iar variatiile mici nu sunt resimtite de
organismul omului.
La presiune crescuta sunt expusi cei care lucreaza la fundatii si poduri, la lucrari
submarine etc. Trecerea brusca de la presiunea crescuta la presiunea atmosferica normala de
la suprafata ( decompresiune brusca ) poate produce: dureri de articulatii, ale muschilor, dureri
in piept, imbolnavirea pielii, greutate in respiratie etc.
Pentru prevenirea acestora, masurile de securitate si sanatate in munca prevad mai intai
antrenarea lucratorului in trei etape: ridicarea presiunii, mentinerea lucratorului, incepand cu un
timp scurt pana la timpul normal de lucru, la acea presiune si apoi decompresiunea in etape
pana la presiunea normala.
La presiune scazuta sunt expusi cei care lucreaza la altitudini mari ( pe munti inalti ). In
aceste cazuri, se impune uneori, ca masura de precautie, folosirea mastii de oxigen.
36
Instalatiile de conditionare sunt utilizate pentru:
asigurarea unor conditii igienico – sanitare in incaperi cu diferite destinatii
( administrative, industriale, sali de spectacole, spitale, muzee etc. );
asigurarea conditiilor de microclimat necesare unor anumite procese tehnologice
de exemplu: ateliere de mecanica fina, laboratoare chimice etc. ).
ZGOMOTUL SI VIBRATIILE
ZGOMOTUL
Sunetele, respectiv zgomotele, ca si vibratiile sunt efecte ale oscilatiilor solide, lichide sau
gazoase.
Sunetele sunt produse de oscilatii regulate, caracterizate prin:
intensitate acustica ( taria auditiva ), respectiv cat de puternic sau de slab este
auzit sunetul. Intensitatea depinde de amplitudinea ( marimea ) oscilatiilor si se
exprima in foni;
nivelul intensitatii sonore, care este taria sursei sunetului si se masoara in
decibeli
( db );
inaltimea, care arata cat de ascutit sau gros este sunetul si se exprima prin
frecventa oscilatiilor, masurate in Hz ( numarul de oscilatii pe secunda ). Cu cat
frecventa este mai mare, cu atat zgomotul este mai ascutit;
timbru, care depinde de natura corpului care emite vibratia sonora;
durata, care care arata timpul de actionare a sunetului.
Zgomotul este o oscilatie neregulata, aperiodica, alcatuita dintr-unul sau mai multe
sunete de intensitate si frecventa diferite, intr-o succesiune dezordonata si intamplatoare.
VIBRATIILE
sunt efecte ale unor oscilatii produse in corpuri solide, datorita unor operati
tehnice;
Din punctul de vedere al actiunii nocive asupra organismului, vibratiile pot provoca:
37
afectiuni ale articulatiilor, tulburari vasculare la maini sau la picioare, modificari osteo – articulare
si musculare ( la cot, la oasele maini, scleroze etc. ).
38
ILUMINATUL
RADIATIILE
39
crearea de zone interzise accesului accesului prin imprejmuiri, semnalizare de securitate
etc.
2.2.5. L I STA DE I DENT I F I CARE A FACTO RIL O R DE RI SC
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
comenzi;
manevre;
poziţionări, fixări, asamblări;
reglaje;
utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
întârzieri;
devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
pornirea echipamentelor tehnice;
întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice
etc.) ;
deplasări, staţionări în zone periculoase;
deplasări cu pericol de cădere:
de la acelaşi nivel:
o prin dezechilibrare;
o alunecare;
o împiedicare;
de la înălţime:
prin pǎşire în gol;
prin dezechilibrare;
prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU
CERINŢELE DE SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
efort static;
40
poziţii de lucru forţate sau vicioase;
efort dinamic.
2.2.Solicitare psihicǎ :
ritm de muncă mare;
decizii dificile în timp scurt;
operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
organe de maşini în mişcare;
curgeri de fluide;
deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
alunecare;
rostogolire;
rulare pe roţi;
răsturnare;
cădere liberă;
scurgere liberă;
deversare;
surpare, prăbuşire;
scufundare.
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:
proiectare de corpuri sau particule;
deviere de la traiectoria normală;
balans;
recul;
şocuri excesive;
jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
înţepătoare;
tăioase;
alunecoase;
abrasive;
adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
41
2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
42
strălucire;
pâlpâire.
1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
infraroşii;
ultraviolete;
microunde;
de frecvenţă înaltă;
de frecvenţă medie;
de frecvenţă joasă;
laser.
1.11.2.Ionizante:
alfa;
beta;
gama.
1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări,
prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
bacterii;
virusuri;
richeţi;
spirochete;
ciuperci;
protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
subteran;
acvatic;
subacvatic;
mlăştinos;
aerian;
cosmic etc.
43
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE
In acceptia cea mai generala, securitatea muncii este un ansamblu de actiuni si masuri
care are ca obiectiv cunosterea si inlaturarea tuturor elementelor care pot aparea in procesul de
munca, susceptibile sa provoace accidente si imbolnaviri profesionale.
Pentru a-si putea atinge scopul – securitatea omului in procesul de munca, respectiv
asigurarea integritatii anatomo-functionale si sanatatii lucratorilor in procesul productive,
securitatea si sanatatea in munca implica existenta si functionarea unui sistem, multidisciplinar
fundamentat de concept teoretice, acte legislative, masuri si mijloace tehnice, social –
economice, organizatorice, de igiena si medicina muncii etc.
44
3.1. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE
45
esential ca persoana in cauza sa execute o sarcina de munca. Aceasta poate consta in
indeplinirea obligatiei principale care decurge din contractual de munca sau a unora secundare
( pregatirea uneltelor pentru lucru, curatarea masinilor si a locului de munca etc. ).
46
- accidentul determinat de fenomene sau calamitati natural, cum ar fi furtuna, viscol,
cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet ( electrocutare ), daca victim se afla in
timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
- disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indeptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidental suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare
a unei agresiuni.
Din definitia data prin lege, rezulta ca, pentru ca un accident oarecare sa poata fi
calificat accident de munca, trebuie sa fie intrunite mai multe conditii referitoare la: vatamarea
violenta a organismului, timpul si locul producerii accidentului si calitatea celui
accidentat.
In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi: mecanice,
termice, electrice, prin iradiere sau combinate.
47
Locul in care se produce este al treilea element determinant al accidentului de munca.
Pentru ca un accident oarecare sa fie accident de munca, acesta trebuie sa se produca
la locul de munca. Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si
punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi
localitate sau in alte localitati.
Dispozitiile legale din tara noastra precizeaza, sub acest aspect urmatoarele categorii de
persoane: ,,persoana angajata de catre un angajator, inclusiv studentii, elevii in perioada
efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participant la procesul de
munca, cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice”.
Consecinta cea mai putin grava a unui accident de munca o constituie imposibilitatea
temporara a victimei de a-si desfasura activitatea ca urmare a tulburarii unei stari functionale
( de cel putin 3 zile calendaristice ).
Aprecierea incapacitatii o face medical si trebuie atestata printr-un certificat.
Incapacitatea are character reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat, ea dispare. Totusi,
in functie de gravitatea si durata ei, se pot distinge mai multe categorii:
- accidente cu consecinte mici, in care sunt incluse accidentele de munca ale caror
efecte sunt reversibile; durata incapacitatii de munca este de 3 – 45 zile si victima
necesita tratament medical;
- accidente cu consecinte medii, in cazul in care efectele sunt reversibile, durata
incapacitatii de munca este de 45 – 180 zile iar victim necesita tratament medical si
spitalizare.
Invaliditatea
48
unui simt, a unui organ, incetarea functiunii acestuia sau o infirmitate permanenta, fizica sau
psihica, daca acestea au dus la pierderea totala sau partial a capacitatii de munca ( confirmata
prin decizie de incadrare temporara sau permanenta intr-un grad de invaliditate emisa de
organelle medicale in drept.
De remarcat ca nu constituie invaliditate pierderea unui organ sau incetarea functiunii
acestuia, daca prin aceasta este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de munca ramanand
intacta.
In functie de gradul de afectare a capacitatii de munca exista urmatoarele grade de
invaliditate:
- gradul I, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca si nu are
posibilitatea autoservirii;
- gradul II, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca dar se poate
autoservi;
- gradul III, cand persoana afectata si-a pierdut partial capacitatea de munca dar isi
poate continua activitatea la acelasi loc de munca, insa in conditiile unui program de
munca redus.
Decesul
Spre deosebire de primele doua situatii, in cazul decesului este afectata nu numai
integritatea organismului si capacitatea de munca ci insasi viata.
Prin accident mortal se intelege accidental care cauzeaza decesul imediat sau dupa un
interval de timp, daca acesta a fost confirmat in baza unui act medico – legal, ca urmare a
accidentului de munca suferit.
Accidentul mortal este accidental cu consecinta maxima ( cea mai grava ).
49
- accidente prin iradiere;
- accidente complexe ( datorate unor cause directe combinate ).
Dupa natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de munca se impart
in:
- contuzii, plagi;
- intepaturi;
- taieturi;
- striviri;
- arsuri;
- entorse;
- fracturi;
- amputari;
- leziuni ale organelor interne;
- intoxicatii acute;
- asfixii;
- electrocutari;
- insolatii;
- leziuni multiple.
Cauze tehnice:
50
- defecte de structura sau lipsuri constructive la lucrarile de constructii montaj.
Cauze organizatorice:
Conditiile in care se pot produce accidente mecanice sunt diferite dupa cum se poate
constata din urmatoarea enumerare succinta:
51
- caderea obiectelor de la inaltime sau caderea lucratorilor prin alunecare pe
pardoseala murdara de ulei sau prin impiedicare din cauza materialelor lasate pe jos,
in dezordine, din cauza neingradirii santurilor etc.;
- surparile sau alunecarile de teren, prabusirea schelelor nesolidarizate, a covrajelor
incorect executate sau a indepartarii premature sau irationale a popilor, caderea
zidurilor sau a planseelor etc.;
- pinderea defectuoasa a pieselor care se prelucreaza la un utilaj, spargerea pietrei de
polizor sau ruperea curelei de transmisie a unui utilaj daca acesta nu a fost prevazut
cu aparatori de protective;
- folosirea unor piese necorespunzatoare sau improvizate la masini sau instalatii;
- prinderea imbracamintii intre roti dintate sau valturi;
- prinderea membrelor superioare sau inferioare la partile in miscare ale masinilor –
unelte si utilajelor neprotejate;
- utilizarea sculelor manuale necorespunzatoare sau defecte;
- proiectarea de particule care se pot desprinde in timpul prelucrarii materialelor;
- neintretinerea corespunzatoare a locurilor de munca si a cailor de acces.
Arsurile sunt leziuni locale ale tesuturilor produse prin actiunea unei temperaturi
ridicate, in urmatoarele conditii:
- prin contactul direct al epidermei cu suprafete supraincalzite ale echipamentelor de
munca: cazane, cuptoare, conducte neizolate prin care circula fluide fierbinti etc.
- prin contactul indirect sau de la distanta, respective datorita radiatiei materialelor
fierbinti sau incandescente, a pieselor fierbinti in curs de prelucrare, nituri sau suduri
inrosite, materiale topite ( plumb, cositor, bitum etc. );
- prin contactul direct cu lichide sau vapori supraincalziti etc.
- datorita unor suprafete inflamabile aprinse.
Insolatia este socul termic care se produce prin expunerea neprotejata a lucratorilor la
razele solare un timp indelungat ( de exemplu lucratorii in constructii etc. ).
Degeraturile sunt accidente care pot avea loc datorita temperaturii scazute, daca procesul
tehnologic necesita munca in exterior iarna sau in instalatii frigorifice.
Arsurile, ca si degeraturile, dupa gravitatea lor, pot fi de gradul I, II si III.
52
Accidentele chimice se produc in urma actiunii vatamatoare a substantelor chimice
( solide, lichide si gazoase ) asupra organismului.
Astfel de accidente se pot produce in toate ramurile industrial in care substantele chimice
sunt folosite ca: materii prime de baza sau auxiliare, in procesul tehnologic ( de exemplu:
compusi cu plumb, mangan si clor in industria miniera, chimica si textile ), produse intermediare
care apar in cursul fabricatiei ( de exemplu vapori si gaze toxice, oxid de carbon, oxid de azot,
hydrogen sulfurat ), produse finite ( aniline, acizi, baze, sarurifabricate in industria chimica ),
substante toxice ( pigmenti, solutii de lipit, emanatii din sapaturi in activitatea de constructii ).
Dupa natura actiunilor, substantele vatamatoare pot fi toxice sau iritante ( agresive ).
Substantele toxice patrund in organism prin intermediul aparatului respirator, digestiv sau
prin piele, provocand intoxicatii.
Ingerarea substantelor toxice ( patrunderea prin aparatul digestiv ) poate avea loc in
timpul mesei sau fumatului.
Inhalarea ( patrunderea pe caile respiratorii ) gazelor sau a vaporilor toxici ( oxid de
carbon, oxid de plumb, clor, bioxid de sulf etc. ) genereaza cele mai periculoase si mai frecvente
accidente – circa 90 % din numarul total de intoxicatii profesionale. Patrunderea substantelor
toxice care dizolva grasimile ( solventii organic etc. ), sau a mercurului prin piele produce, de
asemenea, intoxicatii.
Intoxicatiile profesionale, specific unor anumite activitati sau locuri de munca, se pot
manifesta in forma acuta sau cronica.
Intoxicatiile acute se produc cand substanta toxica patrunde in organism intr-un timp
scurt, simptomele de otravire manifestandu-se imediat. Intoxicatia acuta profesionala este
considerate accident de munca.
Intoxicatiile cronice au loc daca substanta toxica patrunde in organism in cantitati mici
intr-o perioada mai lunga de timp, provocand imbolnaviri profesionale.
Substantele chimice iritante ( solutiile acide sau alkaline, clorul, bromul, fosforul, diverse
saruri etc. ) au actiune caustica ( corosiva ), producand arsuri grave ale pielii sau ale ochilor.
Gravitatea leziunii depinde de natura, de concentratia substantei precum si de suprafata din
corp atinsa. Arsurile chimice sunt considerate accidente de munca.
53
- electrocutari ( socuri electrice ) – accidente provocate de trecerea prin corpul
omenesc a unui curent electric de intensitate periculoasa, care conduc, in general, la
vatamarea organelor interne sau la moarte.
- electrotraumatismele, unde se incadreaza celelalte accidente electrice, care produc,
de obicei, vatamari externe.
Astfel:
- arsura electrica este un traumatism produs de actiunea unui arc electric; ea poate
avea loc si in cazul conectarii gresite a unor intrerupatoare sau al inlocuirii unor
sigurante fara a fi remediat scurtcircuitul din retea;
- semnele electrice apar prin contactul conductorului electric cu epiderma, sub forma
de leziuni, umflaturisau pete, mai putin periculoase;
- electrometalizarea consta in acoperirea unei parti din suprafata pielii cu metal topit
prin caldura arcului electric.
Situatia este agravata de faptul ca, spre deosebire de procesele in care utilajele sunt
actionate mecanic si unde muncitorul poate sesiza visual sau auditiv iminenta producerii unui
accident, reusind uneori sa ia masuri in ultimul moment, in cazul proceselor in care este prezent
curentul electric, organelle de simt ale omului sunt incapabile sa sesizeze pericolul. In plus,
daca victim nu s-a eliberat in primele fractiuni de secunda, ea nu se mai poate desprinde
singura de elemental sub tensiune, din cauza convulsiilor musculare.
Electrocutarea se poate produce atunci cand omul atinge simultan doua puncte care au
intre ele o diferenta de potential mai mare de 40 V. Gravitatea accidentului este dependenta de
intensitatea curentului care strabate organismul, influentata la randul ei de rezistenta electrica a
corpului. Aceasta depinde de starea stratului superficial al pielii ( grosimea stratului, curatenia
epidermei etc. ). Daca pielea este uscata si nu prezinta vreo rana, rezistenta electrica este mai
mare.
54
Prin urmare, gravitatea electrocutarii este determinate de:
- intensitatea curentului care trece prin corpul accidentatului;
- traseul urmat de curent prin corpul accidentantului: cand curentul strabate organelle
vitale ( inima, plamanii, centrii nervosa ), electrocutarea este deosebit de periculoasa;
- durata actiunii curentului: in cazul in care curentul trece prin inima iar accidentatul
ramane sub actiunea acestuia mai mult de 0,1..0,2 s, accidentul este mortal;
- umezeala mediului de la locul de munca si temperatura: cand acestea sunt ridicate
produc transpiratia pielii care devine buna conducatoare de electricitate; acelasi este
efectul daca lucratorul este murder de rugina sau are pilitura metalica pe maini;
- marimea suprafetei de contact dintre corpul accidentatului si elementele aflate sub
tensiune.
Electrocutarile sunt provocate prin atingere directa sau prin atingere indirecta.
Atingerea indirecta consta in atingerea unor elemente metalice ale instalatiilor, elemente
care nu fac parte din circuitul electric si deci care, in mod normal, nu trebuie sa fie sub tensiune,
dar care, datorita deteriorarii izolatiei, au intrat accidental sub tensiune.
55
- atingerea concomitenta a carcasei unui utilaj intrata accidental sub tensiune si care
nu este legata la pamant si a carcasei altui utilaj care este legat la pamant;
- atingerea simultana a doua puncte de pe sol sau de pe pardoseala, din apropierea
unei scurgeri de curenti si care se afla la potentiale diferite ( tensiune de pas ); astfel
de situatii sunt posibile in apropierea unei prize de pamant sau a unui conductor
electric neizolat cazut pe pamant.
56
- masurilor necesare pentru prevenirea altor accidente similare.
57
- actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata.
Procesul patologic este lent si afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite
aparate sau organe. In multe cazuri, actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din
mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar
complet.
Pentru ca o noxa din mediul de munca sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli
profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective
absorbita de organism si efectul produs asupra acestora.
Factorii nocivi care pot provoca boli profesionale sunt numerosi: unii dintre ei sunt bine
cunoscuti si studiati din punct de vedere al actiunii asupra organismului, altii apar o data cu
dezvoltarea unor noi tehnologii.
In functie de natura factorului nociv care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica in urmatoarele grupe:
intoxicatii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante
toxice;
pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice;
boli prin expunere la energie radiant;
boli prin expunere la temperature inalte sau scazute;
boli prin expunere la zgomot si vibratii;
boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;
alergii profesionale;
dermatoze profesionale;
cancerul professional;
boli infectioase si parazitare;
boli prin suprasolicitare;
alte boli ( care nu intra in categoriile anterioare.
58
In mod obisnuit exista doua etape in actiunea de declarare:
- completarea unei fise de semnalare de catre medicul care suspecteaza o boala
profesionala si trimiterea cu ea a bolnavului la clinica de boli profesionale, in vederea
precizarii diagnosticului;
- completarea unei fise de declarare de catre medicul de medicina muncii din cadrul
Autoritatii de sanatate publica judeteana, daca, in urma cercetarii effectuate, se
confirma caracterul professional al bolii sesizate.
59
Consecinte asupra mijloacelor de productie
In urma accidentelor de munca, in mod deosebit, se pot produce deteriorari sau
distrugeri, atat ale mijloacelor de munca, dar si ale obiectelor muncii ( cazul exploziilor,
incendiilor, proiectarea de corpuri care agreseaza nu numai victim ci si utilajele din jur etc. ).
60
biunivoca intre cauza si masura de prevenire. Este posibil ca o masura de prevenire sa elimine
mai multi factori sau sa fie necesare mai multe masuri pentru un singur factor.
3.2.1.MASURI ORGANIZATORICE
61
Conform legislatiei in vigoare, examenul medical se efectueaza la angajare, periodic si, in
functie de recomandarea medicului, pentru a constata daca angajatul s-a adaptat la locul de
munca.
Examenul medical la angajare are ca scop identificarea oricarei afectiuni care ar putea
impiedica activitatea noului angajat. Acest examen trebuie sa furnizeze informatii despre starea
de sanatate a personalului in momentul repartizarii la locurile de munca, inclusive aspectele
carora trebuie sa li se dea atentie la examenele medicale ulterioare. Acest examen constituie
termen de referinta pentru examenele medicale ulterioare.
Periodicitatea examenului medical periodic este stabilita prin H.G. nr. 355 /
2007 privind supravegherea sanatatii, pentru anumite activitati si meserii.
62
Examenul psihologic are un character complex, utilizandu-se metode si
procedee stabilite de instantele care il efectueaza, dar avand la baza principia generale care sa
impiedice posibile mistificari, denaturari, exagerari.
63
Durata instruirii introductiv – generale depinde de specificul activitatii si riscurile pentru
securitate si sanatate in munca precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul intreprindrii si / sau unitatii si nu va fi mai mica de 8 ore.
64
- cand un lucrator a lipsit peste 30 zile lucratoare;
- cand au aparut modificari ale prevederilor ssm privind activitati specific ale locului de
munca si / sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusive datorita
evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
- la reluarea activitatii dupa accident de munca;
- la executarea unor lucrari special;
- la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
- la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor procedure de lucru.
Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mica de 8 ore.
65
lucreze simultan si simetric, incepand si terminand in acelasi timp gesture simultane cat
mai continue.
Miscarile efectuate de executants trebuie sa fie cat mai usoare, cat mai scurte si cat mai
rare, evitandu-se, pe cat posibil, schimbarile bruste si repezi ale directiei gesturilor.
Miscarile executantului trebuie sa fie effectuate intr-o succesiune logica – acest lucru
impune asezarea materialelor si a uneltelor in zonele de lucru astfel incat sa impuna o
succesiune logica a miscarilor, necesara pentru respectarea ritmului normal de munca.
Uneltele si materialele trebuie sa aiba loc stabil de fiecare data la reluarea ciclului de
lucru.
Principiul securitatii muncii – orice masura tehnico – organizatorica ce regleaza economic
seria miscarilor trebuie sa conduca la securitatea muncii.
66
Repartizarea sarcinii de munca numai executantilor care sunt apti din punct
de vedere al capacitatii de munca sa o indeplineasca.
Varietatea sarcinii – asigurarea unui nivel optim de varietate a sarcinii, deoarece un nivel
prea mare conduce la suprasolicitare, iar unul prea mic la monotonie, plictiseala si,
implicit, oboseala.
Protectia intrinseca
Protectia intrinseca reprezinta integrarea principiilor de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate inca din faza de concepere a sistemelor tehnice, astfel incat fiecare
element component este proiectat pentru a asigura, in acelasi timp, functia de productie sic ea
de securitate. Protectia intrinseca este dependent de nivelul de dezvoltare al stiintei si de
progresul tehnic.
67
prin care se previne sau diminueaza actiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai multi
executanti.
Protectia colectiva se realizeaza prin dotarea instalatiilor, masinilor cu dispozitive si
aparate concepute cu scopul de a proteja lucratorii in timpul desfasurarii procesului de munca.
Protectia colectiva este necesara din cauza imperfectiunilor tehnologiilor actuale.
Protectia individuala
Totalitatea mijloacelor individuale de protectie cu care este dotat lucratorul in timpul
lucrului alcatuieste echipamentul sau individual de protectie individuala.
Protectia individuala este o masura complementara masurilor de protective intrinseca si
colectiva. Prin protectia individuala se diminueaza sau elimina actiunea cauzelor potentiale
accidentogene.
Protectia individuala este necesara datorita:
- deficientelor tehnologiilor sub aspectul securitatii muncii;
- deficientelor protectiei collective;
- uzurii fizice a utilajelor in timpul proceselor de productie.
Deoarece mijloacele individuale de protective pot ele insele sa fie o sursa de accidentare,
trebuie sa indeplineasca doua conditii majore:
- sa asigure o protective eficienta;
- sa asigure confort purtatorului.
68
CLASIFICAREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE ( MIP )
Dupa natura factorului de risc impotriva caruia este protejat lucratorul, exista:
- MIP impotriva curentului electric;
- MIP pentru protectia impotriva riscurilor mecanice etc.
Dupa principiul de protectie care sta la baza realizarii utilizarii lor, mijloacele individuale
de protectie se pot clasifica in trei categorii:
- izolante;
- reflectorizante;
- filtrante.
a) Protectia capului.
Echipamentul pentru protectia capului consta din casti, capisoane, glugi, bonete,
basmale.
69
Impotriva frigului si a curentilor reci de aer se folosesc, impreuna cu casca de protectie,
capisoane, glugi etc.; femeile utilizeaza, de asemenea, basmale si bonete care impiedica
prinderea parului si antrenarea capului de diversele mecanisme in miscare ale utilajelor.
In industria chimica, se mai folosesc glugi din materiale plastice, panza cauciucata etc.,
dupa natura productiei si a emanatiilor respective.
70
c) Protectia cailor respiratorii
Daca este necesar a se proteja atat ochii cat si fata sau caile respiratorii, acolo unde sunt
degajari puternice de caldura, gaze nocive, praf abundent etc, se folosesc diferite tipuri
de masti:
- masca impotriva prafului aplicata pe gura si pe nas, avand filtre care retin praful ( fara
a asigura insa protectia impotriva gazelor nocive ) ; se foloseste in industria materialelor
de constructii, in ateliere de sablaj, in industria metalurgica, chimica ( unde nu sunt
emanatii nocive );
71
- masca de carton acoperit cu aluminiu, impotriva radiatiilor calorice din industria
metalurgica si din industria chimica;
- masca cu aspirare libera a aerului din exterior, pentru protectia impotriva unor
emanatii mari de gaze sau vapori nocivi a caror origine, nefiind bine cunoscuta, nu se
poate preciza natura materialului filtrant;
- masca cu caputa, cu vizoare si cu supape de inspirare si expirare impotriva gazelor,
vaporilor nocivi, cetei, fumului etc., executata din cauciuc cu cutie filtranta atasata de
corpul mastii sau cu cutie filtranta separata, legata la corpul mastii printr-un tub;
- masca cu aductie de aer, racordata la o instalatie de aer conditionat ( ind de prelucrare
a produselor de siliciu, plumb etc. ).
Orice masca trebuie sa fie ajustata pe fata sau pe capul lucratorului, sa nu prezinte fisuri,
gauri etc.
d) Protectia auzului
Pentru protectia personalului expus la niveluri ridicate de zgomot, impotriva efectelor
nocive ale acestuia, se utilizeaza ca mijloace individuala de protectie antifoanele, care pot fi:
- de tip intern, sub forma de dopuri sau tampoane care se introduc in canalul auditiv;
- de tip extern, sub forma de casti care acopera pavilionul urechii.
72
Realizarea antifoanelor pune probleme complexe, deoarece ele trebuie sa prezinte
urmatoarele calitati:
- sa asigure o izolare la zgomot cat mai buna, deci o atenuare fonica de valoare cat mai
mare;
- sa asigure un grad de confort cat mai ridicat;
- sa nu aiba efecte asupra pielii;
- sa asigure inteligibilitatea vorbirii;
- sa fie usor de manuit si intretinut;
- sa fie durabil.
Deoarece majoritatea antifoanelor urmeaza a fi intrebuintate de mai multe ori, este necesar
sa existe posibilitatea de a fi curatate, nu numai cu apa si sapun ci si cu antiseptice. Lucratorii
vor fi instruiti sa nu introduca niciodata antifoanele interne in urechi cu mainile nespalate,
murdare de grasimi, uleiuri etc. De asemenea, acest tip de antifon este un mijloc de protectie de
folosinta strict personala si nu va fi imprumutat de la un lucrator la altul.
e) Protectia corpului
Principalii factori de risc impotriva carora este necesara protectia corpului cu ajutorul
costumelor de protectia sunt: caldura, frigul, noxele chimice si umiditatea.
Protectia impotriva caldurii
Atunci cand temperatura mediului ambiant este superioara temperaturii cutanate si
organismul va primi caldura, in principal prin convectie, pentru a impiedica transferul, se
utilizeaza costume termoizolante, confectionate din materiale cu conductibilitate termica scazuta
ca: lana, bumbac, piele, polimeri sintetici expandati etc.
Protectia impotriva frigului
In cazul temperaturilor scazute, scopul urmarit prin folosirea costumelor de protectie este
impiedicarea transferului de caldura dinspre organism spre mediul inconjurator.
Pentru aceasta, se intrebuinteaza costume din materiale termoizolante .
73
Protectia impotriva agentilor chimici
Protectia corpului impotriva agentilor chimici se realizeaza cu ajutorul costumelor si a
sorturilor care izoleaza imbracamintea de lucru si, implicit, partea anatomica vizata, de contactul
cu agentii nocivi.
La alegerea mijlocului de protectie se va tine seama de tipul agentului chimic exit si de
materialul de confectie, si anume de urmatorii factori:
- actiunea chimica a substantei nocive ( daca ataca sau nu materialul );
- difuziunea substantei nocive ( pentru gaze );
- calitatile de solvent ale substantei nocive;
- tipul de protectie;
- calitatile de confort pe care le asigura MIP –ul.
f) Protectia mainilor
Echipamentul pentru protectia mainilor consta din numeroase feluri de manusi din
bumbac, cauciuc, piele, material plastic, lana si palmare, degetare.
74
Materialele din care se confectioneaza manusile pot avea diverse caracteristici, in functie
de factorul de risc de care protejeaza. De exemplu, manusi termoizolante, manusi antiacide,
manusi de protectie impotriva uleiurilor , solventilor organici, manusi care asigura protejarea
mainilor impotriva ranirilor etc.
g) Protectia picioarelor
Echipamentul pentru protectia picioarelor consta din:
- bocanci cu talpa din piele sau din cauciuc, in cazul locurilor de munca cu cantitati mari de
praf, lucrari subterane miniere etc.
- bocanci cu bombeuri metalice, in cazul manipularii unor materiale grele;
- bocanci cu talpa din lemn de fag aburit si uscat, in cazul atelierelor de forja, topitorii etc.
- cizme de cauciuc hidroizolante scurte, pentru sapaturi in terenuri umede, sau pe timp de
ploaie , sau lungi, pentru lucrari de canalizari;
- ghete, jambiere din piele sau din material plastic impotriva stropirii picioarelor cu diverse
substante etc.
h) Unguente de protectie
Pentru asigurarea protectiei pielii care vine in contact cu substante nocive, se utilizeaza
compozitiile de protectie ( solutii, suspensii, emulsii, creme, unguente etc. ). Ele se aplica pe
maini, pe fata si gat, realizand o bariera care se interpune intre tegument si agentul nociv.
75
Un alt tip de centura este centura de siguranta cu bretele si scaun sau cu dublu scaun,
pentru lucrari de constructii la inaltime sau in cariere si centura cu scaun si rezematoare pentru
montatori.
Centura de siguranta se verifica periodic, pentru a se scoate din uz centurile rupte, cu
partile din piele rascoapte de umezeala si caldura, cu cusaturile desfacute, franghiile rupte si
innodate, piesele metalice turtite sau ruginite.
Echipamentul electroizolant din cauciuc se verifica, in mod periodic, daca, prin uzura, nu
si-a pierdut proprietatile electroizolante .
76
Intrebari recapitulative:
In conformitate cu H.G. nr. 1425/2006, modificata si completata prin H.G. nr. 955/2010, la
nivelul intreprinderilor, organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre
angajator, in urmatoarele moduri:
1) prin asumarea de catre angajator a atributiilor pentru realizarea masurilor
prevazute de lege;
2) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile
de prevenire si protectie;
3) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
4) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
77
- activitati de fabricare, manipulare si utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice
si alte produse care contin materii explozive;
- activitati specifice exploatarilor miniere de suprafata si de subteran;
- activitati specifice de foraj terestru si de pe platform maritime;
- activitati care se desfasoara sub apa;
- activitati in constructii civile, excavatii, lucrari de puturi, terasamente subterane si
tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime;
- activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale;
- producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a
acestora;
- activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu;
- activitati care implica riscuri electrice la inlta tensiune;
- activitati de producere a bauturilor distillate si a substantelor inflamabile;
- activitati de paza si protectie.
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in
intreprindere si / sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, cu o durata minima de 40 de ore – nivel baza, fapt care se atesta printr-un document de
absolvire a programului de pregatire.
78
tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime;
- activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale;
- producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a
acestora;
- activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu;
- activitati care implica riscuri electrice la inlta tensiune;
- activitati de producere a bauturilor distillate si a substantelor inflamabile;
- activitati de paza si protectie.
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in
intreprindere si / sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii
in
munca, cu o durata minima de 40 de ore – nivel baza, fapt care se atesta printr-un document de
absolvire a programului de pregatire.
d) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
79
3.3.1.LUCRATORII DESEMNATI
sau:
80
3.3.2.SEVICIILE INTERNE DE PREVENIRE SI PROTECTIE
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc
aceleasi conditii ca si lucratorii desemnati si, dupa caz, alti lucratori.
Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
(A)
1) studii superioare tehnice;
2) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 80 de ore si un
continut minim stabilit de anexa nr. 6, lit. B la normele metodologice si anume:
- cadrul legislativ general referitor la securitate si sanatate in munca;
- criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
- organizarea activitatii de prevenire;
- actiuni in caz de urgenta: planuri de urgenta si de evacuare, prim ajutor;
- elaborarea documentatiilor necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie;
- evidente si raportari in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
3) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore,
SAU:
(B)
1) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respective studii superioare de lunga
sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile
fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
2) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in
munca, de cel putin 80 de ore;
3) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin
180 de ore sau masterat / doctorat in acest domeniu.
81
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie in functie de
marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de
distributia acestora in cadrul intreprinderii/unitatii.
Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire
si protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
Cand angajatorul isi desfasoara activitatea in mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire si protectie trebuie sa fie organizat astfel incat sa se asigure in mod corespunzator
desfasurarea activitatilor specifice.
In situatia in care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe
servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.
Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii
lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale
adecvate, in conditiile legii.
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
indeplinesc aceleasi conditii ca si lucratorii desemnati si, dupa caz, alti lucratori.
Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
(A)
1) studii superioare tehnice;
2) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 80 de ore si un
continut minim stabilit de anexa nr. 6, lit. B la normele metodologice si anume:
- cadrul legislativ general referitor la securitate si sanatate in munca;
- criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
- organizarea activitatii de prevenire;
- actiuni in caz de urgenta: planuri de urgenta si de evacuare, prim ajutor;
- elaborarea documentatiilor necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie;
- evidente si raportari in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
3) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore.
82
SAU:
(B)
1) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respective studii superioare de lunga
sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile
fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
2)program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in
munca, de cel putin 80 de ore;
3) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin
180 de ore sau masterat / doctorat in acest domeniu.
In cazul in care serviciul extern de prevenire si protective este format dintr-o singura
persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si conducatorul serviciului
extern de prevenire si protectie.
Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un
singur serviciu extern de prevenire si protectie.
83
daca..sunt..folosite..de..catre..prestator;
h)existenta unei garantii postvanzare care nu este impusa prin lege;
i) pretul serviciului, in cazul in care acesta este stabilit, in prealabil, de catre prestator, pentru un
anumit..tip..de..serviciu;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, in cazul in care acestea nu reies deja din context;
k) asigurarea de raspundere civila profesionala sau garantiile profesionale, daca exista, si, in
special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum si teritoriul pe care este
valabila.
(2) La alegerea prestatorului, informatiile mentionate la alin. (1): a) sunt comunicate de catre
prestator..din..proprie..initiativa;
b) sunt usor accesibile beneficiarului in locul prestarii serviciului sau al incheierii contractului;
c) pot fi accesate cu usurinta de catre beneficiar, prin mijloace electronice, la o adresa oferita de
catre..prestator;
d) sunt cuprinse in orice documente de informare oferite beneficiarului de catre prestator,
document..care..cuprind..o..descriere..detaliata..a..serviciului..prestat.
(3) La cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare:
a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit, in prealabil, de catre prestator, sau,
daca nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul al pretului, astfel incat acesta sa
poata fi verificat de catre beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat;
b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in
statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea;
c) informatii cu privire la activitatile conexe si la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru
desfasurarea acestor activitati, care sunt legate de serviciul in cauza, precum si cu privire la
masurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice
document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor;
d) codurile de conduita la care a aderat prestatorul si adresele de internet la care aceste coduri
pot..fi..consultate,..specificand..limba..in..care..sunt..disponibile;
e) in cazul in care unui prestator ii este aplicabil un cod de conduita sau este membru al unei
asociatii profesionale ori al unui organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la
mecanisme de solutionare pe cale extrajudiciara a litigiilor, informeaza beneficiarii cu privire la
posibilitatea utilizarii acestora; prestatorul trebuie sa indice modalitatea prin care beneficiarii pot
obtine informatii detaliate cu privire la modalitatile extrajudiciare de solutionare a litigiilor.
(4) Prestatorul ofera informatiile mentionate la alin. (1)—(3) in mod complet, corect, precis si in
timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de
prestare..serviciului.
(5) Intervalul de timp de la furnizarea informatiilor mentionate la alin. (1)—(3) pana la
contractarea sau prestarea efectiva a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris
al..beneficiarului,..termenul..de..5..zile..poate..fi..redus.
(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispozitii legale prin care sunt reglementate
cerintele..de..informare.
Art. 27. — (1) Pentru solutionarea unor eventuale litigii, in afara de informatiile prevazute la art.
26 alin. (1) lit. a), prestatorii vor furniza beneficiarilor, in special, adresa postala, numarul de fax
sau adresa de e-mail si numarul de telefon la care toti beneficiarii, inclusiv cei care au resedinta
sau sediul social intrun alt stat membru, le pot adresa o reclamatie sau o solicitare de informatii
in legatura cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispozitie, de asemenea, adresa sediului
social, in cazul in care aceasta nu este adresa obisnuita pentru corespondenta.
84
(2) Prestatorii trebuie sa faca dovada ca au raspuns reclamatiilor primite in cel mai scurt
termen, care nu poate depasi 30 de zile calendaristice, si ca au depus eforturile necesare
identificarii unei..solutii..satisfacatoare.
(3) Prestatorii trebuie sa faca dovada ca au furnizat complet, corect si precis informatiile
prevazute..in..prezenta..ordonanta..de..urgenta.
(4) Prestatorii care sunt supusi unui cod de conduita sau sunt membri ai unei asociatii ori ai unui
organism profesional ale caror norme prevad recurgerea la modalitati extrajudiciare de
solutionare a litigiilor ii informeaza pe beneficiari in aceasta privinta si mentioneaza acest lucru
in orice document in care sunt prezentate detaliat serviciile lor, indicand modul in care se pot
accesa informatii detaliate cu privire la acestea.”
Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa-si desfasoare activitatea numai daca
sunt in posesia unui certificate de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, emis de
Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor
cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita
in continuare, Comisia de abilitare si avizare
In cadrul fiecarui inspectorat territorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin
ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o Comisie de abilitare si
avizare ai carei membri sunt:
- reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului territorial de munca – presedinte;
- reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului
Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;
- reprezentantul territorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli
profesionale.
Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de personae din cadrul
inspectoratului territorial de munca, numite de conducerea acestuia.
85
d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in
munca;
e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire in
domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru personalul care va desfasura activitati de
prevenire si protectie;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitati de prevenire si protectie;
g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele material si resursele umane de
care dipun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada
nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul
extern de prevenire si protectie;
k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protective privind pastrarea
confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea activitatilor de prevenire si protectie, asupra
informatiilor la care are acces.
Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin
10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
Solicitantul caruia nu I s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la
data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul
Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat
daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul
teritorial de munca.
Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de
abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras,
transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului territorial de munca la
care sunt luati in evidenta.
Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare are
dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data retragerii.
86
CAPITOLUL 4
ELEMENTELE CONSTITUTIVE:
87
cerinţe legale în domeniul pregătirii pentru situaţii de
urgenţă;
experienţa dobândită cu ocazia accidentelor / incidentelor şi
situaţiilor de urgenţă precedente;
experienţa întreprinderilor similare, referitoare la accidentele
/ incidentele şi situaţiile de urgenţă anterioare (învăţăminte
pe cele mai bune practici);
analize ale situaţiilor de urgenţă şi ale exerciţiilor practice
efectuate, precum şi rezultatele acţiunilor anterioare
Angajatorul ar trebui să dezvolte unul sau mai multe planuri de urgenţă, să identifice şi să
asigure echipamentul de urgenţă corespunzător şi să testeze periodic capacitatea de răspuns a
angajaţilor, prin exerciţii practice.
Exerciţiul practic trebuie să testeze eficacitatea celor mai multe părţi din planul de
urgenţă şi completitudinea procesului de planificare în situaţii de urgenţă.
Simulările practice ar trebui să fie – pe cât posibil – realizate pentru a deveni eficace. În
acest sens poate deveni necesară efectuarea de simulări la scară normală / reală a
accidentelor.
Realizarea în domeniul pregătirii pentru situaţii de urgenţă trebuie evaluată, iar
modificările identificate ca necesare trebuie implementate.
88
informaţiile pe care le solicită , pentru a le facilita implicarea în activităţile de
răspuns în caz de urgenţă.
o Echipament de urgenţă: Trebuie identificat necesarul de echipamente de urgenţă
şi asigurată cantitatea necesară din acest echipament.
o Acest echipament trebuie testat la intervale specificate, pentru a verifica starea de
funcţionare.
Sunt incluse următoarele elemente:
sisteme de alarmă,
semnalizare luminoasă pentru situaţii de urgenţă,
mijloace de salvare,
refugii de siguranţă,
supape de separare, întrerupătoare, sisteme de deconectare,
echipament de stingere a incendiilor,
echipament de prim ajutor,
echipament de salvare,
facilităţi / echipament de comunicare.
o Exerciţii practice – se execută după un plan prestabilit.
o Acolo unde sunt realizabile şi adecvate, este necesar să se asigure participarea
serviciilor externe de urgenţă la exerciţiile practice.
PLANUL DE EVACUARE
89
PLANUL DE EVACUARE a persoanelor/bunurilor trebuie sa cuprinda cel putin
urmatoarele:
1. Date de identificare:
denumirea operatorului economic/instituţiei
sediul, număr de telefon, fax, e-mail
profilul de activitate
2. - Planul general al operatorului economic/instituţiei (la scară), pe care se marchează:
amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se:
- numărul de niveluri (subterane şi supraterane);
- numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire;
- tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în clădire/depozit;
- lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol pentru fiecare categorie de
substanţă
căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia
locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu
locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu
3. - Concepţia de organizare a evacuării persoanelor/bunurilor
mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de
executarea şi dirijarea evacuării în caz de incendiu
nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea
persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte
nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de
adunare amenajat şi marcat corespunzător
ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, în funcţie
de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu
În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la măsuri ce trebuie adoptate la
evacuarea acestora
4. - Organizarea evacuării persoanelor/bunurilor pe niveluri
se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri necesar a fi
evacuate, schiţa nivelului, pe care se specifică numărul nivelului şi numărul maxim al
persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel şi se marchează prin simbolurile
corespunzătoare căile de evacuare, încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe
periculoase sau bunuri de evacuat
se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentru evacuarea
persoanelor/bunurilor
se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se
ca evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării
materialelor şi astfel stabilite încât să nu îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a
materialelor care prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide
sub presiune) ori a materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub
efectele temperaturii (aparate de precizie etc.);
numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte
materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
instrucţiuni de urmat în caz de incendiu
90
locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv
locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu
91
Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a)alarmarea;
b)evacuarea;
c)stingerea incendiului.
1. Datele de identificare:
- denumirea operatorului economic sau a instituţiei;
- adresă, număr de telefon, fax, e-mail;
- profilul de activitate.
2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează:
- amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incintă;
- căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;
- reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă;
- rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie;
- reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluide
combustibile;
- reţelele de canalizare;
- vecinătăţile.
3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu:
- concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau din evaluarea
capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
- particularităţi tactice de intervenţie pentru:
* evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor
şi protejarea bunurilor periclitate;
92
* localizarea şi lichidarea incendiilor;
* protecţia personalului de intervenţie;
* protecţia vecinătăţilor;
* înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu.
4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu:
- serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare);
- servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se cooperează (categoria,
localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
- subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul
sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
- alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, ambulanţa);
5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii:
- reţele de alimentare cu apă:
* debite;
* presiuni;
* amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii;
- alte surse artificiale sau naturale de apă:
* felul şi capacitatea acestora;
* platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate.
6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară),
pe care se marchează ori se înscriu date privind:
- destinaţia spaţiilor (încăperilor);
- suprafaţa construită şi aria desfăşurată;
- regimul de înălţime (numărul de niveluri);
- numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe total;
- căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie;
- natura materialelor şi a elementelor de construcţii;
- nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu asigurate;
- instalaţiile utilitare aferente;
- instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este
echipată;
- dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.
NOTĂ:
În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii
tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în
categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi
fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct.
6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al
platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel
separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi,
după caz, categoriile pericolului de incendiu.
93
Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru
situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a
studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de
intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă.
Mijloace dIsponibile :
- oprire de urgenta, intrerupere curent electric etc ( dupa caz ) ;
- telefon ;
- apel verbal ;
- ambulanta ;
- vehicule ale unitatii ;
- materiale speciale : trusa de prim ajutor ;
- spitale, clinici, cabinete medicale.
94
ATENTIE:
ACTIUNILE SALVATORULUI
ANALIZA SITUATIEI
Ce s-a petrecut ?
- de surpare ;
- de electrocutare ;
- de incendiu sau explozie ;
- de intoxicatie printr-un gaz toxic (monoxid de carbon , etc) ;
95
Poate fi suprimat acest pericol fara risc ?
EXAMINAREA VICTIMEI
96
Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa examineze victima (victimele)
inainte de a efectua interventia adecvata de prim ajutor, pentru a putea actiona corect si a
obtine rezultatul asteptat.
In cazul existentei mai multor victime, salvatorul va face triajul acestora, pe baza unei
examinari rapide.
97
In urgenta a treia sunt considerati accidentatii cu celelalte tipuri de
traumatisme.
ANUNTAREA ACCIDENTULUI
Pentru aceasta, el :
Va anunta seful diviziei careia ii apartine angajatul accidentat,
conducerea, respectiv Directorul General si Responsabilul cu securitatea si sanatatea in munca
pe unitate. Daca accidentul este grav, in primul rand va apela serviciul de ambulanta, sunand la
nr. de telefon 961.
Va da persoanei respective informatii pertinente, pentru a asigura o
transmitere eficace a mesajului.
Va asigura accesul ajutoarelor la locul accidentului, cat mai aproape de
victima.
PRIMUL AJUTOR
98
sunt necesare :
- asezarea in pozitie de siguranta ;
- acoperirea victimei, alarmare ;
- supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor
medicale .
99
Va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea
victimei.
Va nota, pe cat posibil, datele importante privind :
- accidentul ;
- evolutia starii victimei ;
- alte informatii despre victima.
100
Intensitatea curentului electric a carui limita de suportabilitate a fost stabilita
experimental si care se considera nepericuloasa este de:
- 10mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala si
- 50mA in cazul curentului continuu.
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub actiunea
caruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forte proprii. In general omul nu reuseste
sa se desprinda singur din circuitul electric din cauza spaimei care-l face sa nu mai poata
actiona si din cauza contractiilor musculare care nu mai permit desprinderea de circuit.
Intensitatea curentului electric care strabate corpul omenesc, atunci cand intre doua puncte
de contact ale acestuia se stabileste o tensiune accidentala data, depinde de rezistenta
electrica a corpului. Rezistenta electrica a corpului este influentata de multi factori, externi
(umiditatea si temperatura aerului, gradul de umezire al pielii etc.) si interni (transpiratie, febra,
continutul de alcool in sange, stare de oboseala). S-a stabilit ca rezistenta corpului omenesc
variaza intre 500 si 3000 ohmi.
In calculul sistemelor de protectie se iau in considerare valoarea de 1000 ohmi pentru
cazul atingerilor directe si valoarea de 3000 ohmi pentru cazul atingerilor indirecte.
Timpul de expunere, respectiv de trecere a curentului prin corpul omenesc este foarte
important, mai ales in raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt,
valoarea curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers.
101
Din motive de protectie, limitele timpului de deconectare a instalatiilor electrice de
joasa tensiune trebuie sa fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pana la 250 V si de 0,1 sec.
pentru tensiuni pana la 500 V.
Este foarte important pentru viata omului ca timpul in care acesta este in circuitul electric
sa fie cat mai scurt, intrucat rezistenta electrica a corpului continua sa scada sub actiunea
curentului si, ca urmare, intensitatea curentului care trece prin corp creste continuu, moartea
devenind practic inevitabila.
Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental
intre doua puncte cu potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil
sa afecteze functiile vitale ale corpului (respiratia, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).
Efectele curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari imediate sau intarziate.
Urmarile intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli,
chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus; la reluarea activitatii pot aparea
tulburari care influenteaza centrul generator de excitatii a inimii.
102
Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric
In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, trebuie cunoscut
faptul ca insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din
cauza tensiunii de pas. Se vor efectua urmatoarele manevre, dupa caz:
- Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoana
care cunoaste bine instalatia iar scoaterea accidentatului din instalatii aflate sub tensiune
este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace
disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager etc.
- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in
statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest
sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta
tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).
- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata
apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor
aprinse, prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul
acestor interventii, stiut fiind ca miscarea acestuia ca o „torta vie” ingreuneaza si
agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare.
103
Determinarea starii accidentatului
In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
- culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
- transpiratia fetei si a palmelor;
- prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.
In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.
104
Atentie! → Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice
interventie se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului.
Alte vatamari
La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere etc.
Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de
constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta
abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine iar
examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul.
Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor in
functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc. (a se vedea capitolele respective).
DEFINITII
Prin plaga (rana, leziune) se intelege orice intrerupere a constinuitatii unui tesut ( a
tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde).
Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin
patrunderea microbilor in tesuturi. Sangerarea (hemoragia) consta in curgerea sangelui din
vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau in exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt
cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor.
O alta complicatie posibila o constituie de corpuri straini (stofa, cioburi, pamant, praf,
aschii etc. ) in plaga.
CLASIFICAREA PLAGILOR
105
superficiale ale pielii;
- plagi superficiale, care intereseaza tegumentul in intregime si
tesutul celular subcutanat;
- plagi profunde, atunci cand sunt depasite aceste straturi si
sunt afectati muschii, vasele, nervii, oasele, alte organe.
Plagile se mai clasifica in simple sau complexe , in functie de multimea straturilor si a
elementelor afectate.
INGRIJIREA PLAGILOR
Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt urmatoarele:
combaterea hemoragiei;
prevenirea infectie;
combaterea durerii;
prevenirea si combaterea socului.
106
Materiale de prim ajutor necesare:
comprese sterile, vata, fesi, leucoplast;
alcool sanitar , tinctura de iod sau metosept;
apa oxigenata dau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa);
solutie de iod; apa fiarta 30 minute si racita;
medicamente care combat durerea: algocalmin, antinevralgice etc.
PREVENIREA INFECTIILOR
107
ATENTIE!
Avand in vedere ca de primul pansament depinde evolutia ranii (si starea ranitului),
trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
Rana nu trebuie pansata cu orice si oricum! Plaga este o poarta larga deschisa microbilor
patogeni si deci nu este permis sa contribuim noi insine la infectarea ei.
Sa nu neglijam o hemoragie importanta , pe motivul ca trebuie sa fie pregatite mai intai
cele necesare pentru pansat. In caz ca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o
cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei ,seoarece hemoragia ese
una dintre cauzele cele mai importante ale socului.
Corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit
infipt in rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
Tot in scopul prevenirii socului, sa calmam durerea si nici intr-un caz sa nu o
accentuam.
Sa nu stergem rana cu comprese, sa procedam bland si rapid, fara gesturi dezordonate
si inutile.
Sa nu aplicam pe rana proaspata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidare sau al
alifiilor cu antibiotice. Grasimile impiedica drenajul secretiilor din plaga, anihiland actiunea
absorbanta a pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga se
usuca iar pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga se usuca
iar pansamentul tinde sa se lipeasca.
Sa ne spalam pe maini cu apa si sapun inainte de a acorda primul ajutor.
Sa nu tusim si sa nu respiram deasupra ranii.
Sa nu atingem rana sau partea bandajului care va veni in contact cu rana.
Sa acoperim cat mai repede rana cu un pansament steril sau macar cu unul care este
curat.
Sa ne spalam pe maini sau pe alta portiune care a venit in contact cu sangele ranitului si
supa acordarea primului ajutor, pentru a evita propria infectare.
PANSAMENTE ADEZIVE
108
TOALETA PLAGILOR
Avand in vedere cele prezentate anterior, acordarea primului ajutor trebuie sa inceapa
prin prevenirea suprainfectarii plagii protejand-o de orice contact cu obiecte murdare, nesterile
(maini, instrumente, materiale de pansat etc.).
Principalul mijloc de protejare este reprezentat de aplicarea pansamentelor care variaza dupa
intinderea, profunzimea si localizarea plagilor . Inainte de aplicarea pansamentelor este
necesara curatarea (toaleta) plagilor.
Se va proceda astfel:
Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea
sanatoasa din jur (nu se utilizeaza vata la aceste manevre pentru a nu lasa scame ce pot
stanjeni vindecarea).
Se spala apoi pielea din jur utilijand substante detergente (sapun lichid, bromocet,
benzina etc.).
Se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu ajutorul unor substante antispetice (alcool,
tinctura de iod, rivanol) folosind, de asemenea, comprese sterile; se evita patrunderea
acestora in plaga pentru ca sunt iritate.
Pentru a indeparta eventualii corpi straini din plaga, cea mai buna metoda consta in a
turna pa plaga apa oxigenata care, prin spuma care o produce, antreneaza eventualii
corpi straini, concomitent realizandu-se si dezinfectia plagii.
Corpii straini care pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit in
rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
Numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati cu lichid turnat, se va
incerca extragerea lor cu ajutorul unei pensete sterile (eventual sterilizata la flacara) sau
cu degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun ).
Dupa aceasta operatie, rana se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina, permanganat de
potasiu, rivanol sau din nou cu apa oxigenata.
Daca rana este intr-o regiune paroasa, este important sa se efectueze o barbierire a
zonei din jurul plagii (daca este posibil), dupa care se va dezinfecta din nou pielea din
jurul ranii cu alcool , tinctura de iod etc.
Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile, se aduaga eventual un strat de
vata, dupa care se efectueaza bandajarea in vederea mentinerii pansamentului.
In cazul ranilor care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte
de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasa nederulata peste care se aplica
bandajul cat mai strans.
In situatia in care snagele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor lua
masurile de oprire a hemoragiilor.
Sudura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare ( a salvatorilor de
gradul I si II).
109
4.2.3. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL
ACCIDENTELOR SOLDATE CU FRACTURI SI LUXATII
DEFINITIE
Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere,
zdrobire sau plesnire ( fisurare ) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic ( cadere
de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire etc. ).
Cazurile cele mai frecvente ale fracturilor sunt ca urmare a accidentelor de munca, de
circulatie, a activitatilor sportive si in cazul unor calamitati sau accidente ( cutremure, prabusiri
de mine, ciocniri de trenuri etc. ).
PREVENIREA FRACTURILOR
CLASIFICAREA FRACTURILOR
110
SEMNE SI SIMPTOME:
durerea si sensibilitatea dureroasa sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau a
palparii portiunii ranite;
deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractura, dar si hematomul si luxatia
pot deforma zona afectata;
scurtarea membrului fracturat;
miscarea anormala ivita in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa;
crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor de oase intre ele, in timp ce
accidentatul executa o miscare.
Ce nu trebuie facut:
nu trebuie sa se actioneze brutal sau sa i se impuna victimei miscari inutile;
victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea facturii.
Ce trebuie facut:
primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol
pentru salvator sau victima. In acest caz, victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc
sigur.
in caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea
ranii.Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa
intre inapoi in rana.
ca si in cazul altor traumatisme este necesara administrarea unui calmant pentru a
diminua durerea;
obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii
pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul
atelelor confectionate special sau improvizate.
111
asigura in continuare supravegherea accidentatului, luandu-se in continuare masurile necesare
pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru
durere si lichide, daca victima este constienta.
Fracturile claviculei
In cazul fracturii de clavicula, salvatorul va sprijini si imobiliza umarul, dupa cum
urmeaza:
- sprijiniti bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular pentru a-i transfera greutatea
pe partea neranita;
- asigurati bratul sprijinit pe corp cu un bandaj peste cel tubular, incepand cu punctul
median al cotului si legandu-l de partea opusa a corpului.
Fracturile gleznei
- imobilizati glezna cu o perna sau cu o patura mica, bine fixate;
- pentru a ajuta la reducerea umflaturii, puneti o compresa rece sau o punga cu
gheata;
- incaltamintea poate ajuta la imobilizarea gleznei, dar slabiti sireturile, pentru a
evita vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- daca ranile gleznei necesita pansamente, indepartati incaltamintea.
112
Actionati astfel:
- daca sunt prezente rani, indepartati incaltamintea, pentru a permite aplicarea
pansamentelor si a bandajelor;
- daca nu exista rani, lasati incaltamintea pe picior pentru a contribui la imobilizare,
dar slabiti sireturile, pentru a evita vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- imobilizati laba piciorului folosind o atela infasata, o perna mica, o patura stransa
in jurul labei sau incaltamintea, asigurata, cu bandaje;
- ridicati laba piciorului la 15 – 30 cm si sprijiniti-o intr-o pozitie confortabila;
- transportati victima la spital pe targa.
In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la alaturarea degetului in
cauza de
cel vecin ( dupa ce s-a introdus o compresa intre ele ); degetele se fixeaza cu o bucata dubla de
leucoplast.
ATENTIE:
In cazul oricarei fracturi de membru, nu uitati sa verificati:
existenta pulsului;
coloratia si temperatura pielii;
sensibilitatea cutanata.
Modificarea acestor parametri reprezinta semne de gravitate
DEFINITIE
Arsurile sunt raniri ale pielii sau a altor tesuturi produse de agenti termici, chimici,
electrici sau de radiatii.
Pielea protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la cotrolul temperaturii corpului si
retine fluidele acestuia. Ranirea pielii prin arsuri poate produce pierderea acestor functii si, daca
leziunea este intinsa, se poate ajunge la complicatii serioase.
Durerea extrema, suferinta intensa produse de arsuri precum si evolutia acestora trebuie
sa determine luarea tuturor masurilor de precautie pentru a impiedica producerea acestora.
CLASIFICARE
113
- arsuri de gradul trei – leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai
profunde: grasime, muschi, vase, nervi, pana la os. Durerea este mai mica,deoarece
extremitatile nervilor din piele au fost distruse;
- arsuri de gradul patru – sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor,
inclusiv a osului ( carbonizare ).
EFECTE
COMPLICATII
Scopul primului ajutor este acela de a preveni si a combate, pe cat posibil, aparitia
complicatiilor mentionate. Se va actiona astfel:
- se va stinge focul, folosind extinctorul, aruncand peste victima o patura sau rostogolind-
o la pamant;
- se vor calma durerile administrand medicamente analgezice ( algocalmin );
- se vor administra victimei ( constiente ) apa minerala, ceai, sirop pentru compensarea
pierderilor de lichide si saruri.
Primul ajutor in arsurile termice superficiale consta in:
- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau alcool pentru a usura durerea, pentru
a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor. Daca
imersiunea nu este posibila, se va aplica pe zona arsurii imbracaminte curata, umezita in apa
rece sau in solutie slaba de alcool ( pana la 30% ), care are efect analgezic si dezinfectant;
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse ( inele, bratari,
imbracaminte sau incaltaminte ), inainte de aparitia inflamarii;
- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril;
114
La arsuri mai serioase, se va solicita asistenta medicala si se va acorda numai primul
ajutor, dupa cum urmeaza:
- se va controla respiratia victimei si, daca este necesar se va efectua respiratie
artificiala;
- se va acoperi usor zona arsa cu un pansament curat, preferabil steril si lipsit de
scame;
- se va aplica tratamentul pentru soc;
- se va asigura transportarea victimei la spital.
Nu se vor aplica lotiuni, alifii sau pansamente murdare, nu se vor sparge basicile!
Nu se va respira sau tusi deasupra arsurilor, nu se va pipai zona arsa!
Nu se va indeparta imbracamintea lipita de zona arsa!
In cazul prezentei unor corpi straini in ochi se va acorda primul ajutor astfel:
- va fi avertizata persoana sa nu-si frece ochiul, deoarece isi poate provoca dureri si
iritarea conjunctivelor;
- se vor spala bine mainile inaintea acordarii primului ajutor;
- daca particula este vizibila se va indeparta cu coltul umezit al unei batiste sau al unui
pansament curat;
- daca particula nu este vizibila, este incastrata sau s-a lipit de globul ocular, este pe
cornee, se va acoperi ochiul afectat ( avand pleoapa inchisa ) cu un tampon pentru ochi sau cu
tifon, prelungindu-se acoperirea pana la frunte si obraz pentru a evita presiunea asupra ochiului
si se va fixa cu benzi adezive; daca ochiul este foarte serios lezat se recomanda acoperirea cu
pansament a ambilor ochi. Aceasta se explica prin faptul ca ochii, in mod normal, se misca
sincronic ( concomitent, in aceeasi directie ) si, daca ochiul sanatos se va misca, aceasta va
provoca durere suplimentara in ochiul afectat.
115
- se va solicita asistenta medicala de specialitate.
Atunci cand o persoana sufera arsuri faciale cauzate de o flacara, ochii se inchid rapid.
Acesta este un reflex natural care protejeaza ochiul. Totusi, pleoapele raman expuse si pot fi
arse.
Pleoapele arse necesita ingrijire speciala: se acopera ( pleoapele ) cu un pansament
umed si rece si se transporta persoana la cel mai propiat centru medical pentru a primi asistenta
medicala de specialitate.
Intrebari recapitulative:
1. Care este prima operatie efectuata pentru acordarea primului ajutor in caz de electrocutare ?
2. Care sunt factorii de care depind consecintele electrocutarii?
3. Care este cea mai buna metoda pentru indepartarea corpilor straini superficiali dintr-o plaga?
116
CAPITOLUL 5
117
15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea
16. Planul de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile
17. Planul propriu de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile
18. Alte documente in domeniul securitatii si sanatatii in munca specifice
activitatii desfasurate in intreprindere si / sau unitate.
In conformitate cu H.G. nr. 1425/2006, modificata si completata prin H.G. nr. 955/2010, la
nivelul intreprinderilor, organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre
angajator, in urmatoarele moduri:
1) prin asumarea de catre angajator a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de
lege;
2) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de
prevenire si protectie;
3) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
4) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
Una dintre obligatiile angajatorului, ce deriva din Legea securitatii si sanatatii muncii nr.
319/2006 este aceea ca trebuie ,,să deţină o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri de salariaţi care sunt expuşi riscurilor
specifice’’.
Prin securitate, in general, se intelege o stare fara pericol. Securitatea muncii presupune
absenta pericolelor de accidentare si imbolnavire profesionala in procesul de munca. Eliminarea
totala a acestor pericole, respectiv a consecintelor lor – accidentele de munca si bolile
profesionale – este, in mod practic, imposibila.
In realitate, exista niveluri de securitate a muncii, a caror punere in evidenta necesita
eforturi serioase de apreciere calitativa si incercari de evaluare cantitativa.
118
Metodele de evaluare utilizate se bazeaza pe analiza statistica a accidentelor de munca
si a bolilor profesionale, iar criteriile de evaluare utilizate sunt ratele morbiditatii prin accident de
munca sau boala profesionala, respectiv, coeficientii de frecventa si gravitate.
In cadrul evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavirilor profesionale, diagnoza
posturilor de lucru se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor etape:
- analiza activitatii din unitate;
- descrierea posturilor de lucru sub aspectul celor patru componente generice ale
sistemelor de munca ( mijloace de productie, mediu de munca, sarcina de munca,
executant;
- identificarea factorilor de risc pentru fiecare post de lucru;
- stabilirea consecintei maxime previzibile a actiunii factorilor de risc asupra organismului
uman, pentru fiecare factor de risc in parte;
- incadrarea in clase de probabilitate ( frecventa probabila a producerii consecintei
maxime previzibile );
- calculul nivelului de risc global al fiecarui post de lucru;
- interpretarea rezultatelor evaluarii prin prisma legislatiei in vigoare;
- completarea fiselor de masuri preventive pentru fiecare post de lucru, pentru factorii de
risc al caror nivel de risc partial se situeaza peste valoarea 3 si, in unele cazuri si pentru
unii factori de risc cu nivel partial de risc 3.
119
5.3. Planul de prevenire si protectie
Conform prevederilor legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006, angajatorul
trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin
modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui
eveniment.
In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si
protectie de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
In urma analizei acestor masuri se stabilesc resursele umane si materiale necesare
realizarii lor.
Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si / sau reprezentantilor lor
sau Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de
angajator.
Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute in anexa nr. 7
la Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006:
Avizat CSSM
Angajator,
120
5.4. Instructiunile proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor
de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de
munca/posturilor de lucru
121
- masuri la nivelul locului de munca si / sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului
grav si iminent;
- prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specifice ale locului de munca si / sau postului de lucru;
- demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si
exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor
de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
122
Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire se semneaza de catre lucratorul instruit si de
catre persoanele care au efectuat si verificat instruirea.
Fisa de instruire va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o
copie a ultimei fise de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii.
Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere si / sau unitate de la angajare
pana la data incetarii raporturilor de munca.
123
S.C…………………………………
intocmita azi...........................................
124
verso
Fisa de instruire colectiva
TABEL NOMINAL
cu persoanele participante la instruire
Nota:
Fisa se completeaza in doua exemplare.
125
5.8. Programul de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii
Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006
stabilesc ca, una dintre activitatile de prevenire si protectie desfasurate in cadrul intreprinderii
este ,, propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce
revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu
aprobarea angajatorului”.
Lucratorul trebuie sa cunoasca sarcina de munca anterior inceperii lucrului dar si
atributiile si raspunderile pe care le are in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Unele dintre obligatiile pe care le are lucratorul in domeniul securitatii si sanatatii in
munca sunt cele stabilite de art. 22 si 23 din Legea securitatii si sanatatii muncii nr. 319 /
2006.
Legea 319 / 2006 defineste pericolul grav şi iminent de accidentare ca fiind ,, situaţia
concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un
accident în orice moment”.
Starea de pericol grav si iminent poate fi constatata de catre orice lucrator din
intreprindere si / sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectie cu care
intreprinderea si / sau unitatea a incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.
La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat
urmatoarele masuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si / sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
In vederea realizarii acestor masuri, in prealabil angajatorul va desemna lucratorii care
trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora. De asemenea,
in prealabil, angajatorul trebuie sa:
a) intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
126
b) afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care
si-au insusit cunostintele;
d) desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i instruiasca
in acest sens;
e) asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate;
f) sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior;
g) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol,grav
si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
h) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.
Conform Legii 319 / 2006, angajatorul are oblifgatia ,,să ia măsurile corespunzătoare
pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au
primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate”
In Normele metodologice de aplicare a Legii 319 / 2006 sunt definite zonele cu risc ridicat
si specific ca fiind ,, acele zone din cadrul intreprinderii si / sau unitatii in care au fost identificate
127
riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile,
respective deces sau invaliditate”.
Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu
risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de prevenire si protectie.
LISTA
orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie
Protecţia capului:
- căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări publice, alte ramuri
industriale);
- acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu sau fără
cozoroc);
- acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil, material textil tratat
etc.).
Protecţia împotriva zgomotului:
- antifoane interne şi alte dispozitive similare;
- căşti antifonice (care acoperă tot capul);
- antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
- antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
- antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a feţei:
- ochelari cu braţe;
128
- ochelari-mască;
- ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor laser, ochelari-
mască împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile;
- ecrane faciale (viziere);
- măşti şi căşti pentru sudura cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau măşti care pot
fi montate pe căşti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
- aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
- aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă;
- aparate şi dispozitive pentru scufundare;
- costume pentru scufundare.
Protecţia mâinii şi braţului:
- mănuşi care asigură protecţie:
▪ împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.);
▪ împotriva substanţelor chimice;
▪ pentru electricieni şi împotriva căldurii;
- mănuşi cu un deget;
- degetare;
- mânecuţe;
- manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
- mitene (mănuşi fără degete);
- mănuşi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
- pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate;
- încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele;
- încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
- încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante;
- cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ;
- saboţi;
- genunchiere;
- glezniere detaşabile;
- ghetre;
- tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie);
- crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
- creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere, stropi
de metal topit etc.);
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice;
129
- veste cu sistem de încălzire;
- veste de salvare;
- şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor X;
- centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni căderile:
- echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
- echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate
accesoriile necesare);
- dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
- îmbrăcăminte pentru lucru "de securitate" (două piese şi combinezoane);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere etc.);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiaţiilor infraroşii;
- îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură;
- îmbrăcăminte termoizolantă;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
- îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare fluorescente,
reflectorizante;
- pături de protecţie.
LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate
care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie
130
- lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi conducte;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare;
- lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea
cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie:
- lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de
metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare de metale;
- lucrări de transformare şi întreţinere;
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare,
matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
- extracţia şi prelucrarea pietrei;
- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor din sticlă;
- lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
- căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii;
- lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii;
- transport şi depozitare;
- lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve alimentare;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare.
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante:
- lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci.
Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
- acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire şi gravare;
- lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului în cazul
prelucrării de materiale care produc şpan;
- matriţarea la cald;
- îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor;
131
- pulverizarea de substanţe abrazive;
- lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare corozive;
- utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
- lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
- lucrări cu căldură radiantă;
- lucrări cu laser.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care
poate exista riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficientă;
- lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
- lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
- lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele;
- lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi;
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
- lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
- lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;
- lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt efectele căldurii;
- lucrări cu produse din sticlă plată;
- lucrări de sablare;
- lucrări în camere frigorifice.
Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri rezistente la perforaţie:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp.
Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
- lucrări de forjare;
- lucrări de turnare.
Protecţia antebraţului:
- lucrări de dezosare şi tranşare.
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă riscul
ca mănuşa să fie prinsă;
132
- lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Mănuşi din împletitură metalică:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare;
- schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
10. Frânghii de securitate:
- lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
- lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în depozite;
- lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă;
- lucrări în puţuri şi canalizări.
11. Protecţia pielii:
- prelucrarea materialelor de acoperire;
- lucrări de tăbăcărie.
133
S.C…………………………. Aprobat Administrator,
5.14. Fisa de identificare a riscurilor, intocmita conform H.G. nr. 355 / 2007
134
Unitatea ............................
Adresa .............................. Telefon .........................
FISA
de identificare a factorilor de risc profesional
135
Agenti biologici:.......................... Grupa ........................
Agenti cancerigeni:.......................................................
Pulberi profesionale: .......................... [ ] < L.A. [ ] > L.A.
Zgomot profesional: < L.A. [ ] / > L.A. [ ] /
Zgomote impulsive: da [ ] /nu [ ]
Vibratii mecanice: < L.A. [ ] / > L.A. [ ]
Microclimat (conform actelor normative in vigoare):
TEMPERATURA AERULUI: ......VARIATII REPETATE DE TEMPERATURA: da [ ] nu [ ]
PRESIUNEA AERULUI: .................. UMIDITATE: ..................
Radiatii: da [ ] nu [ ] Daca da:
Radiatii Ionizante < L.A. [ ] > L.A. [ ] Daca da, se va completa partea speciala:
PARTE SPECIALA PENTRU EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE:
Data intrarii in mediu cu expunere profesionala la radiatii ionizante:
Z Z L LAAAA
136
5.15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea
Conform H.G. nr. 300 / 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
santierele temprare si mobile, planul de securitate şi sănătate este un document scris care
cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în
timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a
proiectului şi trebuie ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.
a) informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul şi, dacă este cazul, informaţii care
completează declaraţia prealabilă prevăzută la art. 47;
b) măsuri generale de organizare a şantierului stabilite de comun acord de către managerul
de proiect şi coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
c) identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor;
d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri de
protecţie colectivă şi individuală;
137
e) amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalităţi de
depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi
subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi
obligaţiile ce decurg din acestea;
g) obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi
în vecinătatea acestuia;
h) măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;
i) indicaţii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor şi măsurile de
organizare luate în acest sens;
j) modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind
securitatea şi sănătatea în muncă.
Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp
de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
138
Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie
să pună planul propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect,
beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate, după caz.
Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data
contractării lucrări.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi
sănătate al şantierului.
Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte
din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le
transmită acestora un exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care
cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în
responsabilitatea sa.
La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină
seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi
sănătate al şantierului.
Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult
30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe şantier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea
lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de
echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase,
de deplasarea personalului, de organizarea şantierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie
colectivă şi măsuri de protecţie individuală.
Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor/subantreprenor, planul
propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către coordonatorul în
materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii şi
membrii comitetului de securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este
cazul.
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle în
permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă,
inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii
lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de
5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
139
CAPITOLUL 6
EVIDENTE SI RAPORTARI IN DOMENIUL
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
1. Informarea, in scris, a angajatorului, asupra deficientelor constatate la efectuarea
controalelor interne la locurile de munca si asupra masurilor propuse pentru
remedierea acestora;
2. Rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /
sau unitate;
3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate temporara
de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate;
4. FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate
pentru toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau
unitate;
5. Documentele privind activitatea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca
pentru societatile care au minim 50 de lucratori (decizia de constituire,
regulamentul propriu de functionare, procese verbale incheiate la sedintele
trimestriale, raportul anual al angajatorului catre CSSM etc.);
6. Documentele de corespondenta cu Inspectoratul teritorial de munca (adrese de
inaintare a dosarelor de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate
temporara de munca, adrese de inaintare a proceselor
7. Raspunsurile privind modul de realizare a masurilor dispuse de inspectorii de
munca in urma controalelor efectuate in intreprindere si/sau unitate;
8. Dosarul pentru protectia maternitatii la locul de munca, intocmit pentru toate
salariatele insarcinate din intreprindere si / sau unitate si depus la Inspectoratul
teritorial de munca, cuprinzand: raportul de evaluare a postului de lucru la care
lucreaza femeia gravida, informarea catre femeia insarcinata, instiintarea scrisa a
gravidei catre angajator, actul medical care atesta starea de graviditate;
9. Lista cu substantele chimice periculoase folosite in intreprindere si/ sau unitate si
instiintarea Inspectoratului teritorial de munca referitor la acestea;
10. Registrul de coordonare pentru santiere;
11. Dosarul de interventii ulterioare
12. Registrul de evidenta a accidentatilor in munca (anexa 15 la Norme metodologice);
13. Registrul de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate
temporara de munca mai mare de 3 zile de lucru (anexa 16 la Norme
metodologice)
14. Registrul de evidenta a incidentelor periculoase (anexa 17 la Norme metodologice)
140
15. Registrul de evidenta a accidentelor usoare (anexa 18 la Norme metodologice)
Conform H.G. nr. 1425 / 2006 modificata si completata prin H.G. nr. 955 / 2010, una
dintre activitatile de prevenire si protectie prevazute de art. 15, pct. 17, este ,, efectuarea
controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului, asupra
deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora”.
141
142
6.3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate
temporara de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate
143
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a
cauzelor reale ale producerii evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizatii in baza caruia angajatorul isi
desfasoara activitatea;
i) copii ale fisei de identificare a riscurilor profesionale si ale fisei de aptitudine,
intocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale
victimelor; in caz de deces se va anexa in original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date
disparute;
n) copie a certificatelor de concediu medical in cazul accidentului urmat de incapacitate
temporara de munca;
o) copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p) copii ale actelor / documentelor emise / completate de unitatile sanitare care au acordat
asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa
rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si
diagnosticul;
q) copie a procesului verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei
rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita
autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data
si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora
si data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii / unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
h) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de
urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si / sau externare;
i) procesul verbal incheiat dupa producerea evenimentului, cu toate modificarile starii de
fapt, daca este cazul;
j) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit FIAM, aprobat prin
ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
144
6.4.FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate
pentru toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau
unitate
145
Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este
secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.
Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si
sanatate in munca.
Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi
desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor.
Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie
scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor
lucratorilor.
In acceptiunea OUG nr. 96 / 2003 exista trei categorii de salariate care beneficiaza de
prevederile acesteia si care au urmatoarele obligatii:
salariata gravida sa anunte in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate si
sa anexeze in copie Anexa pentru supravegherea medicala a gravidei document medical
eliberat de medic care sa ii ateste aceasta stare, insotit de o cerere care contine informatii
referitoare la starea de maternitate si solicitarea de a i se aplica masurile de protectie
prevazute de ordonanta;
salariata care a nascut recent si-a reluat activitatea dupa efectuarea concediului de lauzie,
respectiv a concediului postnatal obligatoriu de 42 de zile, sau dupa caz a 63 de zile ale
146
concediului de lauzie sa solicite angajatorului in scris masurile de protectie prevazute de lege,
anexind un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai tirziu de 6 luni de la
data la care a nascut
salariata care alapteaza, la reluarea activitatii dupa efectuarea concediului de lauzie, sa
anunte angajatorul in scris cu privire la inceputul si sfirsitul prezumat al perioadei de alaptare,
anexind documente medicale eliberate de medicul de familie in acest sens care va cuprinde
recomandari cu privire la capacitatea de munca a acesteia
Angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la
care sunt supuse la locurile lor de munca, precum si asupra drepturilor care decurg din prezenta
ordonanta de urgenta prin Informarea privind protectia maternitatii la locul de munca ( conform
modelului din Normele Metodologice) in termen de cel putin 15 zile lucratoare de la data
intocmirii raportului de evaluare.
147
6.7. Registrul de coordonare ( conform H.G. nr. 300 / 2006 )
148
Dosarul de intervenţii ulterioare se întocmeşte încă din faza de proiectare a lucrării de
către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării
sau de către proiectant, după caz.
Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de
securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, pe bază de proces-verbal care se ataşează la
dosar.
După recepţia finală a lucrării dosarul de intervenţii ulterioare trebuie transmis
beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
În cazul unei intervenţii ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie
coordonatorului în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata intervenţiilor ulterioare
un exemplar al dosarului de intervenţii ulterioare.
Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate desemnat pe perioada intervenţiilor
ulterioare trebuie să completeze dosarul de intervenţii ulterioare şi să efectueze eventuale
modificări cerute de noile lucrări.
149
BIBLIOGRAFIE:
Protectia Muncii - Stefan Pece, Aurelia Dascalescu, Ion Barla, Stefan Silviu
Mitrea - Editura didactica si pedagogica, 1995
150