SUPORT DE CURS IN DOMENIUL

SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

NIVEL MEDIU: 80 ore

1
 OPIS

CAPITOLUL 1 - CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR LA SECURITATE SI

SANATATE IN MUNCA................................................................................................................4

CAPITOLUL 2 – CRITERII GENERALE PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE

ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA..............................................................18

2.1.ELEMENTELE IMPLICATE IN PROCESUL DE MUNCA SI INTERACTIUNEA LOR.

SISTEMUL DE MUNCA..............................................................................................................18
2.2.FACTORII DE RISC IN SISTEMUL DE MUNCA……………………………………………….20

CAPITOLUL 3 –ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE..............................................43

3.1. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE…………………………………..44
3.2. MASURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A
BOLILOR PROFESIONALE……………………………………………………………………………59
3.3.ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE LA NIVELUL INTREPRINDERII /
UNITATII…………………………………………………………………………………………………76

CAPITOLIUL 4 – ACTIUNI IN CAZ DE URGENTA: PLANURI DE URGENTA SI

DE EVACUARE, PRIM AJUTOR................................................................................................87
4.1. PLANURI DE URGENTA SI DE EVACUARE......................................................................87
4.2.ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI…………………………94

CAPITOLUL 5 – ELABORAREA DOCUMENTATIILOR NECESARE DESFASURARII

ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE.......................................................................117
5.1. Documentele privind organizarea activitatii de prevenire si protectie in
intreprindere si/sau unitate........................................................................................................118
5.2. Identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a
sistemului de munca pentru toate posturile de lucru din unitatea respectiva...........................119
5.3. Planul de prevenire si protectie..........................................................................................120
5.4. Instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca.....................................................121
5.5.Tematicile pentru toate fazele de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, testele de verificare a cunostintelor dobandite de catre lucratori in domeniul
securitatii si sanatatii in munca..................................................................................................121
5.6. Fisele de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca
pentru toti lucratorii din intreprindere si / sau unitate.................................................................122
5.7. Fisele de instruire colectiva pentru categoriile de persoane prevazute de
lege ( vizitatori, lucratori apartinand unor firme colaboratoare etc. )..........................................123
5.8. Programul de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii.............................126
5.9. Fisa postului, cuprinzand atributii si raspunderi in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, pentru fiecare lucrator...................................................................................................126

2
5.10. Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent...........................................................126
5.11. Planul de evacuare in caz de urgenta..............................................................................127
5.12. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific........................................................................127
5.13. Lista interna de acordare a echipamentului individual de protectie si dovada
acordarii lucratorilor de la posturile de lucru care necesita acordarea acestuia.......................128
5.14. Fisa de identificare a riscurilor, intocmita conform H.G. nr. 355 / 2007............................134
5.15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea.......................................................137
5.16. Planul de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile..............................137
5.17. Planul propriu de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile................138
CAPITOLUL 6 – EVIDENTE SI RAPORTARI IN DOMENIUL SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA.............................................................................................................140
6.1. Informarea, in scris, a angajatorului, asupra deficientelor constatate la
efectuarea controalelor interne la locurile de munca.................................................................
6.2. Rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere
si / sau unitate..............................................................................................................................
6.3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate temporara
de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate..................................................
6.4.FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate pentru
toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau unitate.................
6.5. Documentele privind activitatea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca...........
6.6. Dosarul pentru protectia maternitatii la locul de munca, intocmit pentru toate
salariatele insarcinate din intreprindere si / sau unitate si depus la Inspectoratul teritorial
de munca.........................................................................................................................................
6.7. Registrul de coordonare ( conform H.G. nr. 300 / 2006 )………………………………..
6.8. Dosarul de intervenţii ulterioare........................................................................................

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................150

3
 CAPITOLUL 1

CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR

LA SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

Prefacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au determinat si
reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca, pentru care s-a creat o noua legislatie
armonizata cu directivele europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Mondiale a
Muncii.
Noua legislatie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura schimbarea modului de
abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Dintre trasaturile
esentiale care caracterizeaza noua legislatie se pot enunta:

- intarirea obligatiei angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor prin

masuri care iau in considerare principiile generale de prevenire;
- dezvoltarea la nivel national si la nivel de unitate economica a unor politici de
prevenire, luand in considerare tehnologiile, organizarea muncii, mediul de munca si,
nu in ultimul rand, executantul cu toate cerintele sale;
- instruirea, formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de munca si
si cu riscurile la care pot fi expusi;
- prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele individuale;
- instituirea responsabilitatii angajatilor fata de propria securitate si sanatate;
- dezvoltarea capacitatii institutionale a unor organisme de control si de indrumare a
activitatii de prevenire le statului, care sa dispuna de mijloace juridice, tehnice,
financiare, eficace etc.

Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de

securitate a echipamentelor de munca, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea substantelor si
produselor periculoase, pentru organizarea ergonomica a locurilor de munca, pentru cresterea
nivelului de pregatire a lucratorilor si asigurarea participarii acestora la elaborarea si luarea
deciziei in domeniul securitatii si sanatatii in munca si pentru supravegherea sanatatii lucratorilor
in munca.

Activitatea de securitate si sanatate in munca in Romania urmareste elaborarea si

aplicarea unui ansamblu de masuri menite sa asigure, in toate domeniile de activitate,
indeplinirea sarcinilor in conditii normale de munca, fara accidente si imbolnaviri profesionale.

4
 Activitatea de securitate a muncii urmăreşte aplicarea criteriilor ergonomice de
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate
pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Securitatea muncii trebuie privită ca:
- disciplină
- instituţie juridică
- activitate metodologică
Principalele probleme ce delimitează obiectul securităţii muncii de alte discipline
aparţinând sistemului ştiinţelor muncii sunt:

a) identificarea şi descrierea fenomenelor negative ce apar în sistemul de muncă şi care

pot genera accidente şi boli profesionale;
b) cercetarea premiselor fenomenelor studiate, tratarea lor pe baza legăturilor tip
CAUZĂ – EFECT şi stabilirea normelor cu caracter de lege pentru realizarea
securităţii muncii;
c) elaborarea măsurilor, metodelor şi mijloacelor de protecţie pe baza legităţilor
identificate.

Pentru a prezenta structura sistemului legislativ al securitatii si sanatatii muncii în

România este necesara mai întâi delimitarea acestuia in doua categorii de acte juridice:

1)Acte care legifereaza strict numai activitati în legatura directa cu masurile de securitate si
sanatate a muncii, formând o asa numita “legislatie de baza”.

2)Acte care contin, dar numai în subsidiar, si norme juridice de securitate a muncii, formând o
asa numita “legislatie conexa” legislatiei de securitate sui sanatate a muncii.

Daca se tine seama de aria de obligativitate dar si de caracterul general sau

particularizat , concret aplicativ, aceleasi acte se pot grupa dupa cum urmeaza:

• Legislatie primara – care cuprinde Legea securitatii si sanatatii muncii nr. 319/2006, precum
si HG – uri si ordine ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, caracterizate prin
faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul securitatii si
sanatatii in munca.

• Legislatie secundara – din care fac parte: sistemul de norme tehnice, normele metodologice
si standardele de securitate a muncii; aceste reglementari sunt emise de Ministerul Muncii
Familiei si Protectiei Sociale , Ministerul Sanatatii si alte organe abilitate, obligatorii fie pentru
toti agentii economici, fie numai pentru o activitate, o categorie de persoane etc.

• Legislatie tertiara – cuprinde instructiuni de securitate a muncii, care se elaboreaza de catre

utilizatorul lor si sunt obligatorii numai pentru acesta.

Din categoria normelor ce reglementează direct modul de aplicare a măsurilor de

securitate a muncii în ţara noastră fac parte:

5
 - Constituţia României;
- Codul Muncii;
- Legea securitatii si sanatatii in munca;
- Normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca;
- Hotararile Guvernamentale;
- Standardele de securitate a muncii;
- Alte acte normative: instructiunile proprii.

1.1.CONSTITUTIA ROMANIEI

Constitutia prevede garantarea dreptului la viata, dreptului la integritate fizica si psihica a

persoanelor, dreptul salariatilor la protectia sociala a muncii, dreptul la masuri de protectie care
privesc securitatea si igiena muncii, instituirea salariului brut pe tara garantat in plata, repausul
saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele precum si protectia
femeilor, a tinerilor si a unor persoane dezavantajate.

1.2.CODUL MUNCII

Codul muncii prevede regulile generale privind securitatea si santatea in munca, stabilind
obligatia angajatorului de a lua toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii
salariatilor.

Dispozitiile Codului Muncii se completeaza cu dispozitii ale contractelor colective de

munca aplicabile precum si cu normele si normativele de securitate a muncii.

Prin normele si normativele de securitate a muncii se stabilesc:

- masuri generale de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a

bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
- masuri de securitate a muncii specifice pentru anumite activitati sau anumite profesii;
- dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de
asigurare a securitatii si sanatatii in munca.

In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru

protejarea sanatatii si securitatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor
profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii
securitatii muncii si mijloacelor necesare acesteia.

In cuprinsul regulamentelor interne trebuie prevazute, in mod obligatoriu, reguli privind

securitatea si sanatatea in munca.

Angajatorul are obligatia de a asigura toti salariatii pentru risc de accidente de munca si
boli profesionale, in conditiile legii.

6
 Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea lucratorilor sai in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.

Codul Muncii stabileste regulile generale referitoare la Comitetul de securitate si sanatate

in munca, precum si la protectia sanatatii salariatilor prin servicii medicale.

1.3.LEGEA SECURITATII SI SANATATII MUNCII NR. 319 / 2006

Legea securitatii si sanatatii in munca reprezinta legea cadru pentru securitatea si

sanatatea in munca, pe care o defineste ca fiind un ansamblu de activitati institutionalizate,
avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,
apararea vieii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la
procesul de munca.

Principii generale:
- prevenirea riscurilor ( eliminarea, diminuarea factorilor de risc );
- integritatea personala ( securitatea lucratorilor );
- sanatatea lucratorilor;
- consultarea, participarea lucratoilor la luarea deciziei de securitate si sanatate in
munca.

Legea se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private:

angajatorilor, lucratorilor, reprezentantilor lucratorilor, lucratorilor desemnati cu atributii in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si serviciilor externe de prevenire si protectie.

1.3.1.Obligatiile angajatorului

Legea securitatii si sanatatii stabileste ca angajatorul are urmatoarele obligatii:

 de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele legate de
munca ( ţinând seama de modificarea condiţiilor iniţiale, şi pentru îmbunătăţirea
situaţiilor existente – principiul îmbunătăţirii continue ).
 de de a lua măsuri pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă ).
 sa implementeze aceste masuri pe baza principiilor generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om:

7
  proiectarea posturilor de muncă
 alegerea echipamentelor de muncă
 alegerea a metodelor de muncă şi de producţie
 reducerea monotoniei muncii
 reducerea muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
 să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
 să implementeze măsurile puse în evidenţă de evaluare şi să le integreze la toate
nivelele ierarhice, în toată organizaţia;
 să evalueze eficienţa măsurilor implementate sau dacă acestea au condus la o
reală îmbunătăţire a nivelului de securitate ssm;
 să coreleze sarcina de muncă cu capacităţile (competenţele) lucrătorului;
 să consulte lucrătorii atunci când:
- se introduc noi tehnologii;
- se achiziţionează echipamente de muncă;
- se modifică condiţiile de amenajare a locurilor de muncă;
- se modifică condiţiile de mediu şi microclimat
 să ia măsuri de restricţii acces şi elaborare instrucţiuni pentru zonele cu risc ridicat
şi specific (sau unde există un pericol grav şi iminent de accidentare)
 sa ia urmatoarele masuri daca in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea
lucratori din mai multe intreprinderi:
- să coopereze în vederea implementării prevederilor ssm;
- să îşi coordoneze acţiunile de asigurare a ssm;
- să se informeze reciproc referitor la riscuri;
- să informeze lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora despre riscuri.

Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici

o situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

Angajatorul trebuie sa desemneze lucrători care să se ocupe de activitatea de prevenire

si protectie, denumiţi “lucrători desemnaţi” care:
- nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor;
- trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile
- sa aiba ca atribuţiuni principale prevenirea si protectia in domeniul securitatii si
sanatatii in munca şi cel mult atribuţii complementare ( situatii de urgenta, protectia
mediului );

Daca în întreprindere si / sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele

de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe

8
de prevenire si protectie competente, abilitate conform legii. Colaborarea cu serviciile externe
presupune accesul la informaţii privind riscurile susceptibile de a avea efecte asupra securitatii
si sanatatii lucratorilor la nivelul unitatii.

Cerinţe pentru “lucrătorii desemnaţi” şi “serviciile externe”

 Lucrătorii desemnaţi trebuie să:

- aibă capacitatea necesară (pregătirea profesionala si formarea in domeniul securitatii
si sanatatii in munca )
- sa dispună de mijloace adecvate pentru desfasurarea activitatii.

 Serviciile externe trebuie să:

- aibă aptitudinile necesare ( recunoaştere conf. regl. în vigoare – abilitare )
- aibă mijloace personale şi profesionale adecvate (numărul şi pregătirea specialiştilor
care compun serviciile externe).

Lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe trebuie să:

- fie în număr suficient;
- colaboreze ori de câte ori este necesar.

În IMM sau microîntreprindere angajatorul îşi poate asuma atribuţiile ssm, dacă are
capacitatea necesară si indeplineste anumite conditii stabilite de Normele metodologice de
aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006, aprobate prin H.G. NR. 1425 / 2006,
modificata si completata prin H.G. NR. 955 / 2010.
Volumul activităţilor de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca
depinde de: mărimea IMM, dispersie in teritoriu, nivel riscuri, complexitate procese de muncă.

Angajatorul mai are si urmatoarele obligatii:

 sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii,
tinând seama de alte persoane prezente;
 sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste
primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
 sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol
grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile
luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

9
  sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca
lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura,
în caz de pericol grav si iminent;
 sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si
iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

Alte obligatii ale angajatorilor

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

 sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea
în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
 sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
 sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum si a accidentelor de munca,;
 sa elaboreze pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile legale
rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

Alimentatia de protectie se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori

persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin
contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca.

Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire

suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca:
a)la angajare;
b)la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c)la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
d)la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e)la executarea unor lucrari speciale.

10
 Angajatorul se va asigura ca lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care
desfasoara activitati în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate în munca, pe durata desfasurarii
activitatilor.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în
munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

1.3.2.Obligatiile lucratorilor

Articolele 22 si 23 din Legea securitatii si sanatatii in munca stabilesc obligatiile

lucratorilor:

Fiecare lucrator trebuie sa îsi desfasoare activitatea, în conformitate cu pregatirea si

instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu
expuna la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala atât propria persoana, cât si alte
persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.

În mod deosebit, în scopul realizarii acestor obiective, lucratorii au urmatoarele

obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
transport si alte mijloace de productie;
b)sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa îl
înapoieze sau sa îl puna la locul destinat pentru pastrare;
c)sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau înlaturarea
arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale masinilor, aparaturii, uneltelor,
instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d)sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca
despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
e)sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoana;
f)sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atât timp cât este necesar, pentru a
face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si
inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g)sa coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru
a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si
fara riscuri pentru securitate si sanatate, în domeniul sau de activitate;
h)sa îsi însuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii în
munca si masurile de aplicare a acestora;
i)sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Aceste obligatii se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit
activitatilor pe care acestia le desfasoara.

11
 Legea securitatii si sanatatii muncii nr 319 / 2006 defineste accidentele de munca si
bolile profesionale si traseaza obligatii pentru angatori privind comunicarea, cercetarea si
inregistrarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Legea stabileste sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor sale numai pentru

angajatori.

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de

măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

1.4.NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII SECURITATII

SI SANATATII IN MUNCA NR. 319 / 2006 ( aprobate de H.G. 1425 /
2006, modificata si completata prin H.G. 955 / 2010 )

Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca stabilesc modul

de aplicare a prevederilor Legii nr.319 / 2006.

La art. 15 din Normele Metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca

nr. 319 / 2006 sunt prevazute activitatile de prevenire si protectie desfasurate in cadrul
intreprinderii si / sau unitatii:

1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului

de munca;
2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si
protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si / sau aplicarea reglementarilor
de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale
unitatii / intreprinderii, precum si ale locurilor de munca / posturilor de lucru si
difuzarea acestora in intreprindere si / sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de
catre angajator;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce
revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa
postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de
prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si
responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin
fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a
lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii
instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea

12
 informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si
verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;
11. stabilirea zonelor care necesiita semnalizare de securitate si sanatate in munca,
stabilirea si amplasarea tipului de semnalizare necesar ( H.G. 971 / 2006 );
12. evidenta meseriilor si a profesiilor, prevazute de legislatia specifica, pentru care este
necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesita testarea aptitudinilor si / sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de
masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a ltor instalatii pentru
controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a
angajatorului, asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru
remedierea acestora;
18. intocmirea rapoartelor si / sau a listelor prevazute de H.G., inclusib cele referitoare la
azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sa fie
efectuate de catre persoane competente ( H.G. 1146 / 2006 );
20. identificarea echipamentelor individuale necesare pentru posturile de lucru din
intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu EIP ( H.G. 1048 /
2006 );
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si a inlocuirii lor la
termenele stabilite, precum si in alte situatii ( H.G. 1048 / 2006 );
22. participarea la cercetarea evenimentelor;
23. intocmirea evidentelor cerute de lege;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din
intreprindere si / sau unitate;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si / sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de
prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor
de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati / serviciile interne / serviciile externe ai / ale altor
angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi
loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, planului de protectie si prevenire si al
planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii
obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

13
 30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea
contractelor de prestari servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu
angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati;
32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca
verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la
timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor
Hotararii Guvernului nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat
atmosferelor explozive;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca.

Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in

conformitate cu prevederile H.G. 355 / 2007.

1.5.STANDARDE SE SECURITATE A MUNCII

Standardele de securitate a muncii sunt acte juridice care cuprind prevederi sau
prescriptii tehnice pentru realizarea produselor, serviciilor si conditiilor de munca, astfel ca
activitatea sa se desfasoare in deplina securitate.
Standardele reprezinta un mijloc eficient de eliminare a riscurilor de accidentare si de
imbolnavire profesionala, prin folosirea lor la proiectarea si realizarea echipamentelor de munca
si a celorlalte elemente ale sistemului de munca.

1.6.HOTARARILE GUVERNAMENTALE

Hotararile guvernamentale cuprind cerinte minime de securitate pentru anumite activitati

sau domenii de activitate.
Prevederile acestor Hotarari Guvernamentale se aplica cumulativ si contin prevederi
minimal obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate.

1.7.INSTRUCTIUNILE PROPRII DE SECURITATE A MUNCII

Instructiunile proprii de securitatea muncii sunt acte juridice emise de persoanele juridice
sau fizice aflate sub incidenta Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006 si au ca scop
stabilirea tuturor masurilor de securitate si sanatate in munca necesare pentru prevenirea
accidentelor de munca sau a imbolnavirilor profesionale care se pot produce la locul de munca.
Aceste acte juridice sunt obligatorii numai pentru emitent.

14
 1.8.ACTE NORMATIVE CE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA DE
CONTROL, SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA, AUTORIZARI

Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata Monitorul
Oficial nr. 740/10.10.2002
Hotararea de guvern nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare si
functionare a Inspectiei Muncii . Monitorul Oficial nr. 464/24.09.1999
Legea 319/2006- Legea securitatii si sanatatii in munca M.O. nr. 646 - 26.07.2006
HG 300 /2006 privind cerinte minime de securitatte si sanatate pentru santiere temporare sau
mobile Monitorul Oficial. nr. 252 - 21.03.2006
HG nr. 493 / 2006 privind cerinte minime de securitatte si sanatate referitoarela expunerea
lucratorilor la riscurile generate de zgomot M.O. nr. 380 - 03.05.2006
HG nr.971 / 2006 privind cerinte minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate
la locul de munca M.O. nr. 683 - 09.08.2006
HG nr.1028 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate in munca referitoare la
utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare M.O. nr. 710 - 18.08.2006
HG nr.1048 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamente individuale de protectie la locul de munca M.O. nr. 722 - 23.08.2006
HG nr.1049 / 2006 privind cerintele minime pentru asigurarea si sanatatii lucratorilor din
industria extractiva de suprafata sau subteran M.O. nr. 727 - 25.08.2006
HG nr.1050 / 2006 privind cerinte minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor
din industria extractiva de foraj M.O. nr. 737 - 29.08.2006
HG nr.1051 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru manipularea
manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare
M.O. nr. 713 - 21.08.2006
HG nr.1058 / 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia
sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive M.O. nr.
737- 29.08.2006
HG nr.1091 / 2006 privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru locul de
munca M.O. nr. 739 - 30.08.2006
HG nr.1092 / 2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la
agenti biologici in munca M.O. nr. 762 - 07.09.2006
HG nr.1093 / 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru
protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau
mutageni in munca M.O. nr. 757 - 6.09.2006
HG nr.1135 / 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca la bordul
navelor de pescuit M.O. nr. 772 - 12.09.2006
HG nr.1136 /2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de cimpuri electromagnetice M.O. nr. 769 - 11.09.2006
HG nr.1875 / 2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate
expunerii la azbest M.O. nr. 64 - 24.01.2006
HG nr.1876 / 2005 privind cerinte minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de vibratii M.O. nr. 81 - 30.01.2006
Norme metodologice pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
Legea 126/1995 privind regimul materiilor explosive cu modificarile si completarile aduse de
Legea 464/2001 .Monitorul Oficial nr.298/28.12.1995

15
Norme Tehnice din 30 mai 2002 privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea,
transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materiilor explozive utilizate in orice alte
operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a
pirotehnistilor.Monitorul Oficial nr. 479/04.07.2002
Ordinul nr. 234 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vanzarea si
folosirea in public de catre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau
confectionate pe baza de amestecuri pirotehnice
Legea nr. 360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice
periculoase
Hotararea de guvern nr. 92 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase
Ordonanta nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz
fitosanitar.Monitorul Oficial nr.18/30.01.1995
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.
Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002
Norme metodologice din 22 decembrie 2004 de aplicare a Legii nr.346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile
ulterioare
Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor.Monitorul Oficial nr.
712/08.11.2001

Hotararea de guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe
piata
Hotararea de guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a masinilor industriale
Hotararea de guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de
echipamente electrice de joasa tensiune

Ordonanta de urgenta nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu

temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca Monitorul Oficial nr.
304/04.07.2000
Hotararea de guvern nr. 261/22.02.2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a
locurilor de munca in conditii deosebite. Monitorul Oficial nr. 114/06.03.2001
Hotararea de guvern nr. 676/2001 pentru modificarea si completarea Hotararii de guvern nr.
261/2001. Monitorul Oficial nr. 424/30.07.2001
Hotararea de guvern nr. 1337/2001 pentru modificarea si completarea Hotararii de guvern nr.
261/2000 .Monitorul Oficial nr. 36/21.01.2002
Norme din 07.05.2001 de aplicare a Hotararii de guvern nr. 261/2001. Monitorul Oficial nr.
300/07.06.2001
Ordinul nr. 803/2001 al ministrului sanatatii si familiei privind aprobarea unor indicatori de
expunere si/sau de efect biologic relevanti pentru stabilirea raspunsului specific al organismului
la factori de risc de imbolnavire profesionala .Monitorul Oficial nr. 811/18.12.2001
Hotararea de guvern nr. 1025 din 28 august 2003 privind metodologia si criteriile de incadrare
a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale

16
Hotararea de guvern nr. 124 din 30 ianuarie 2003 privind prevenirea, reducerea si controlul
poluarii mediului cu azbest
Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in
registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice,
inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice
Legea nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de
medicina a muncii
Ordinul nr. 240 din 3 martie 2004 privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea
cabinetelor medicale de medicina muncii si a baremului minimal de dotare a acestora

Ordonanta de urgenta nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protectia maternitatii la locurile
de munca
Norme metodologice din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca

Intrebari recapitulative

1. Definiti securitatea si sanatatea in munca, potrivit Legii 319 / 2006.

2. Cine este responsabil pentru stabirea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si
sanatatii in munca prin fisa postului?
3. Care sunt obligatiile lucratorilor, potrivit art. 22 si 23 din Legea 319 / 2006?
4. Pentru cine stabileste sanctiuni Legea 319 / 2006?

17
 CAPITOLUL 2

CRITERII GENERALE PENTRU EVALUAREA

RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE
PROFESIONALA
2.1.ELEMENTELE IMPLICATE IN PROCESUL DE MUNCA SI
INTERACTIUNEA LOR. SISTEMUL DE MUNCA

Accidentele de munca si bolile profesionale sunt evenimente aleatoare, aparitia lor

putand fi apreciata doar probabilistic. Prin definitie, ele sunt in mod obligatoriu intr-un raport de
cauzalitate cu elementele procesului de munca.
Pentru ca un accident sau o boala sa fie definite ca profesionale ele trebuie sa se
produca in timpul si din cauza executarii unei sarcini de munca. Cu alte cuvinte, aceste
fenomene se pot manifesta numai in cadrul unui proces de munca, in care omul apare ca
executant al unei sarcini de munca.
Prin securitate, in general, se intelege o stare fara pericol. Securitatea muncii presupune
absenta pericolelor de accidentare si imbolnavire profesionala in procesul de munca. Eliminarea
totala a acestor pericole, respectiv a consecintelor lor – accidentele de munca si bolile
profesionale – este, in mod practic, imposibila.
In realitate, exista niveluri de securitate a muncii, a caror punere in evidenta necesita
eforturi serioase de apreciere calitativa si incercari de evaluare cantitativa.
Metodele de evaluare utilizate se bazeaza pe analiza statistica a accidentelor de munca
si a bolilor profesionale, iar criteriile de evaluare utilizate sunt ratele morbiditatii prin accident de
munca sau boala profesionala, respectiv, coeficientii de frecventa si gravitate.
Desi difera, in ceea ce priveste forma, de la o tara la alta, analizele statistice cuprind, in
esenta, urmatoarele etape:
- completarea formularelor tip de inregistrare a accidentelor de munca si a bolilor
profesionale;
- centralizarea formularelor;
- verificarea completarii corecte;
- prelucrarea automata a datelor;
- prezentarea rezultatelor.

Analiza mecanismului intim de producere a accidentelor de munca si a bolilor

proifesionale trebuie sa cuprinda, deci, toate elementele care intervin in acest proces. Indiferent

18
de natura activitatii, in orice proces de munca sunt implicate patru elemente, care
interactioneaza si se influenteaza reciproc in vederea realizarii unui scop unic:
- executantul ( E );
- sarcina de munca ( S );
- mijloacele de productie ( M );
- mediul de munca ( Me ).
Cu alte cuvinte, elementele implicate in procesul de munca constituie un sistem –
sistemul de munca – alcatuit din patru componente: executant – sarcina de munca – mijloace
de productie – mediu de munca.
Executantul reprezinta omul implicat nemijlocit in realizarea sarcinii de munca.
Factorul uman se regaseste in sistem si indirect, ca factor de conceptie si decizie in
spatele celorlalte componente. Astfel, atat sarcina de munca, cat si mijloacele de productie sau
o parte din mediul de munca ( mediul fizic ) sunt concepute sau actionate de om. Sub aspectul
genezei accidentelor de munca intereseaza doar deficientele executantului, celelalte deficiente
( ale factorilor de conceptie si decizie ) regasindu-se in sistem la nivelul mijloacelor de productie,
mediului si sarcinii de munca.
Sarcina de munca reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le efectueze
executantul in vederea realizarii scopului sistemului de munca. Ea este circumscrisa de
demersurile comportamentale ale executantului in raport cu mijloacele de productie si cu mediul
de munca.
Executantul se raporteaza la sarcina de munca prin intermediul aptitudinilor, cunostintelor
sale profesionale, deprinderilor etc.
Mijloacele de productie reprezinta totalitatea mijloacelor de munca ( cladiri, instalatii,
masini, unelte, mijloace de transport etc. ) si a obiectelor muncii ( materii prime, produse
intermediare etc. ) utilizate in procesul de productie a bunurilor materiale.
Mediul de munca reprezinta ambianta ( fizica si sociala ) in care executantul isi
desfasoara activitatea.
Mediul de munca cuprinde, pe de o parte, mediul fizic ambiant ( spatiul de lucru, conditiile
de iluminat, microclimatul, zgomotul, vibratiile, radiatiile, puritatea aerului etc. ), iar pe de alta
parte mediul social ( relatiile de grup, raporturi pe orizontala si verticala etc. ).
Procesul de munca reprezinta succesiunea in timp si spatiu a activitatilor conjugate ale
executantului si mijloacelor de productie in sistemul de munca. Pentru ca un proces de munca
sa aiba loc este necesar ca cele patru elemente prezentate anterior sa coexiste in spatiu si timp
si sa intre in relatie intre ele.

19
 Elementele implicate in realizarea procesului de munca
Sistemul de munca
In cadrul sistemului de munca, executantul si elementele material intra in relatie
functional prin intermediul sarcinii de munca.
In raport cu executantul, sarcina si mediul de munca actioneaza direct asupra acestuia,
in timp ce mijloacele de productie numai indirect, prin intermediul sarcinii de munca.
In conditiile in care elementele implicate in realizarea procesului de munca functioneaza
si interactioneaza corect, ele vor realize scopul pentru care a fost creat sistemul, respective cel
de a produce si nu de a se autodistruge.
Accidentele de munca si bolile profesionale sunt disfunctii ale sistemului de munca,
generate de dereglarile, calitatile, proprietatile elementelor sale constituente.

20
 2.2.FACTORII DE RISC IN SISTEMUL DE MUNCA

Spatiul de manifestare a factorilor de risc este procesul de munca. Pentru evidentierea

lor este necesara o analiza sistematica a caracteristicilor accidentogene si ale abaterilor posibile
la nivelul fiecarei componente a sistemului.
Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională (însuşiri, stări,
comportamente, fenomene, procese) se manifesta in cadrul procesului de munca, sunt specifici
elementelor sistemului de muncă, datorita cărora pot provoca, în anumite condiţii, accidente de
muncă sau boli profesionale.

Înainte de producerea evenimentului, se vorbeşte despre factori de risc, deoarece

datorită existenţei şi acţiunilor lor, executantul este expus unei situaţii potenţiale de accidentare
şi/sau îmbolnăvire profesională. Deoarece factorii de risc se regăsesc la nivelul fiecărui element
al sistemului de muncă, măsurile de prevenire trebuie să fie luate la cel puţin unul dintre aceste
elemente, cunoscând ca disfuncţiile sistemului nu conduc obligatoriu la vătămarea sau
modificarea stării de sănătate a organismului uman. Pentru ca să se producă un astfel de efect
este necesar să se constituie un lanţ cauzal, a cărui ultimă verigă este întâlnirea dintre victima
şi agentul material care o lezează.

Cunoscând faptul că spaţiul de manifestare a factorilor de risc este procesul de muncă,

un prim criteriu de clasificare a factorilor de risc se impune a fi cel al elementului generator,
conform căruia putem distinge : factori de risc proprii executantului; factori de risc
proprii sarcinii de muncă; factori de risc proprii mijloacelor de producţie; factori de risc
proprii mediului de muncă.

Pentru ca această clasificare să fie utilă, trebuie cunoscute formele concrete de

manifestare a factorilor de risc.

2.2.1.FACTORII DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI

Factorii de risc proprii executantului reprezintă întotdeauna o abaterea posibilă a

executantului de la linia pe care trebuie să o urmeze pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă,
respectiv: erori de receptie, prelucrare si interpretare a informatiei, erori de decizie, erori de
execuţie, erori de reglaj. Eroarea executantului se concretizează într-un comportament
neadecvat din punctul de vedere al securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite sau a unei
omisiuni.
Studiile si analizele efectuate privind fenomenul de accidentare si imbolnavire
profesionala au relevat incidenta majora a factorilor de risc proprii executantului. Cu foarte
puţine excepţii, factorii de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor
celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi persoana care poate interveni
asupra elementelor sistemului de muncă. Cauză a unor evenimente nedorite, eroarea umană

21
( specifica executantului şi sarcinii de muncă ) se manifestă printr-un comportament inadecvat
din punctual de vedere al securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite/periculoase sau
omisiuni ( intarzieri in executie, executie gresita etc. ).

Indiferent de repartitia sarcinilor intre om si masina, activitatea de munca pe care o

desfasoara executantul implica receptionarea unor informatii, prelucrarea lor, elaborarea si
adoptarea unor decizii, executia acestora si corectarea deciziilor, cand este cazul.
Modul in care lucratorul realizeaza aceste etape defineste comportamentul sau de munca
– totalitatea faptelor, actelor, reactiilor ( motorii, verbale, afective ), prin care o persoana
raspunde solicitarilor sarcinii de munca.
Din punctul de vedere al securitatii muncii, distingem un comportament normal, neriscant,
sigur, care nu conduce la periclitarea sanatatiisau integritatii anatomofunctionale a executantului
si un comportament inadecvat, riscant care poate favoriza sau declansa un accident sau o
imbolnavire profesionala.
Comportamentul normal presupune doua componente:
- evitarea riscurilor, prin respectarea prescriptiilor tehnice si a reglementarilor de
securitate si sanatate in munca referitoare la modul in care trebuie indeplinita sarcina
de munca;

22
 - neutralizarea situatiilor de risc create, ceea ce implica sesizarea rapida a acestora
( chiar anticiparea lor ), prelucrarea rapida a informatiilor, decizia si executia ei
prompta si rapida.
Comportamentul riscant se manifesta prin conduite nesigure sau necorespunzatoare
situatiilor obisnuite sau neobisnuite de munca, constand intr-o omisiune sau actiune gresita,
respectiv intr-o eroare.
Erorile reprezinta factori de risc proprii executantului.

Astfel, lucratorul poate uita sa monteze aparatorile de protectie la o banda transportoare

inainte de a o pune in functiune ( omisiune ); sa efectueze gresit legaturile la o instalatie
electrica, sa stea in zona de actiune a bratului unui robot, sa porneasca o macara inainte ca
sarcina sa fie legata sigur in carlig si sa primeasca semnalul operatorului etc. ( actiuni gresite ).
Toate aceste manifestari pot conduce la producerea unor accidente de munca.

Prin actiunea lor in cadrul procesului de munca, factorii de risc reprezinta cauze
potentiale de accidentare si imbolnavire profesionala.
In consecinta, problema prevenirii accidentelor si bolilor profesionale se reduce, teoretic,
la depistarea si eliminarea sau anihilarea actiunii acestora. Deoarece factorii de risc se
regasesc la nivelul fiecarui element al sistemului de munca, masurile preventive vor corespunde
la cel putin unul dintre aceste elemente. De exemplu, examenul medical si cel psihologic,
instruirea – masurile specifice de securitate si sanatate in munca au ca scop eliminarea
factorilor de risc proprii executantului, generati de lipsa unor aptitudini fizice si psihice
corespunzatoare, lipsa cunostintelor profesionale si de securitate a muncii etc.
Important este insa faptul ca, daca nu se iau masuri corespunzatoare si factorii de risc
sunt lasati sa apara si sa actioneze, in final pot genera fie un accident, fie o boala profesionala.
In aceste conditii, factorii de risc se transforma in cauze reale de accidentare si imbolnavire
profesionala. Mecanismul prin care are loc aceasta prefacere constituie dinamica fenomenului
de accidentare si imbolnavire profesionala.

2.2.2. FACTORII DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCA

Exista doua forme de manifestare a factorilor de risc proprii sarcinii de munca:

- continut sau structura necorespunzatoare a sarcinii de munca, in raport cu scopul
sistemului de munca sau cu cerintele impuse de situatiile de risc ( operatii, reguli, procedee de
lucru gresite, absenta unor operatii, metode de munca necorespunzatoare );
- sub / supradimensionarea cerintelor impuse executantului, respectiv
necorespunzatoare posibilitatilor acestuia.
Prima forma are la baza o insuficienta cunoastere a tehnologiilor si metodelor de munca
adecvate scopului procesului de munca si determina erori de executie la nivelul executantului,
fara ca acesta sa fie vinovat.
A doua grupa provine din neluarea in considerare a posibilitatilor fizice si psihice ale
omului. In cosecinta, dificultatea si complexitatea sarcinii provoaca fie subsolicitarea, fie
suprasolicitarea organismului lucratorului.

23
 In ambele cazuri, are loc scaderea capacitatii de munca datorita oboselii excesive si,
implicit, imposibilitatea executantului de a mai actiona corect ( sub / suprasolicitare mai ales
psihica ) sau alterarea brusca a capacitatii ( de exemplu, o criza de discopatie lombara, in cazul
ridicarii unei greutati mai mari decat in mod normal ).

Ca atare, sarcina de muncă este reprezentată de un grup de acţiuni legate temporar şi

realizate cu aceleaşi elemente informaţionale şi mijloace de muncă. Este subordonată funcţiei,
are o frecvenţă, un scop, necesită anumite cunoştinţe şi deprinderi şi trebuie să se încadreze
unor cerinţe restrictive: viteză, precizie.
Metoda de muncă reflectă modul în care se realizează sarcina de munca, operaţiile
concrete şi nivelul de înzestrare tehnică. Cuprinde în general ordinea de succesiune eficientă a
elementelor operaţiei, alcătuirea raţională a mânuirilor şi mişcărilor în condiţiile tehnico-
organizatorice precizate.

2.2.3.FACTORII DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE

Dupa natura actiunii lor, factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala proprii
mijloacelor de productie se pot imparti in urmatoarele categorii:

- factori de risc mecanic;

- factori de risc termic;
- factori de risc electric;
- factori de risc chimic;
- factori de risc biologic.

FACTORI DE RISC DE NATURA MECANICA

Miscarile periculoase. Statisticile arata ca cele mai multe accidente de munca avand
cauze de natura obiectiva se datoreaza organelor in miscare ale masinilor. In functie de rolul lor
in cadrul procesului de munca, miscarile masinilor, ale mecanismelor, organelor de masini,
pieselor etc. pot fi:

 functionale:

24
- normale in intervalul de timp de functionare, fara restrictii in legatura cu declansarea,
intreruperea, dozarea vitezei;
- cu pericolul autodeclansarii contraindicate ( autopornire prin autoaprindere, contact electric
etc., prin actiunea involuntara sau din greseala );
- cu pericolul intreruperii imprevizibile;
- cu momente de pericol in cazul in care nu pot fi sau nu sunt controlate in sensul declansarii,
intreruperii sau dozarii vitezei;

 nefunctionale: devieri de la traiectoriile normale; recul, balans, socuri la pornire sau

oprire; desprinderea si proiectarea de corpuri, particule, ruperea unui element de legatura,
desprinderea, desfacerea unei legaturi.

Toate aceste categorii de miscari constituie surse potentiale de accidentare , putand

produce vatamari sub forma de striviri, taieturi, contuzii, strapungeri etc.

Accidentarea se produce prin contactul executantului cu un element periculos. Spatiul

situat in interiorul sau imprejurul unui echipament tehnic in care prezenta oricarei persoane o
expune pe aceasta riscului de accidentare mecanica este numit zona de risc mecanic sau zona
de pericol mecanic.

Masuri de prevenire a riscurilor de accidentare de natura mecanica

La operatiile de prelucrare a materialelor cu ajutorul masinilor – unelte ( strunjire,

frezare, debitare, rectificare, ambutisare etc. ), accidentele de munca se datoreaza in principal
riscurilor mecanice generate de:
- organele de masini in miscare, care pot provoca accidente, datorita antrenarii, strivirii,
forfecarii, taierii, prinderii etc;
- proiectarea de corpuri sau particule;
- spatiile periculoase din constructia si amplasarea masinilor care nu permit efectuarea
operatiilor de deservire, intretinere si reparatii in conditii de securitate.

Muncitorii care deservesc masinile – unelte ( strunguri, freze, raboteze, prese, masini de
gaurit si alezat, masini de debitat, masini de rectificat etc. ) trebuie instruiti cu prevederile de
securitate pentru lucrul la aceste masini.

Principalele masuri generale de securitate a muncii care trebuie respectate in

activitatile cu masini – unelte sunt:

- oprirea masinilor – unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea si scoaterea pieselor, la

repararea, curatirea, ungerea si inlaturarea aschiilor sau la plecarea de langa masina;
- folosirea ecranelor, a dispozitivelor de protectie, ochelarilor si a altor mijloace individuale de
protectie;
- insusirea si respectarea de catre lucratori a masurilor specifice de securitate a muncii pentru
fiecare categorie de masini – unelte.
- utilizarea corecta a echipamentului individual de protectie;
- intretinerea masinii, a locului de munca si a sculelor in perfecta stare tehnica si de curatenie;

25
- asigurarea semnalizarii de securitate la locul de munca;
- verificarea starii tehnice a masinii, utilajului, sculelor si dispozitivelor, atat inainte cat si dupa
incetarea lucrului si anuntarea la predarea schimbului a tuturor defectiunilor constatate.

Suprafetele sau contururile periculoase. Acestea sunt cele intepatoare, taioase,

alunecoase, abrazive, adezive. Prin contactul dintre executant si diversele parti ale mijloacelor
de munca sau obiecte ale muncii care prezinta asemenea caracteristici se pot produce vatamari
prin alunecare si cadere ( fracturi, luxatii ) , taiere, intepare etc.

Utilajele sub presiune sau vid. Acestea pot genera, in primul caz ( suprapresiune ),
explozii, iar in cel de al doilea ( vid ), implozii.
Principalele utilaje si instalatii care lucreaza sub presiune sunt compresoarele,
autoclavele, recipientele si buteliile de gaze comprimate.
Pericolul de explozie, in cazul recipientelor si al buteliilor sub presiune, este deosebit de
mare la temperaturi ridicate ( in cazul amplasarii acestora in apropierea unor surse de caldura ).
De asemenea, daca in recipientele sub presiune se depoziteaza substante puternic corosive,
exista riscul producerii unor neetanseitati care pot duce la explozii.

Principalele cauze potentiale ale accidentelor la utilajele sub presiune sunt:

- dimensionarea necorespunzatoare a utilajelor, in raport cu conditiile de lucru;

- umplerea necorespunzatoare a autoclavelor, buteliilor si recipientelor ( lipsa unui spatiu de
siguranta suficient de mare, necesar in cazul dilatarii continutului, ca urmare a unor cresteri
necontrolate ale temperaturii );
- lipsa aparatelor de masura si control al presiunii si temperaturii ( manometre, termometre );
- lipsa dispozitivelor de siguranta ( discuri de explozie, supspe de siguranta, membrane de
siguranta, capace de protectie etc. );
- manevrarea necorespunzatoare a recipientelor, lovirea unuia de celalalt sau de obiecte tari,
rasturnarea, supunerea lor la trepidatii;
- pastrarea buteliilor la soare, in apropierea surselor de caldura sau in locuri cu substante
corosive;
- depozitarea in aceeasi incapere a buteliilor sau recipientelor ce contin substante incompatibile
( oxigen si hidrogen; oxigen si amoniac; amoniac si clor; clor si hidrogen; clor si oxigen etc. ).
- deschiderea brusca a ventilului buteliilor si recipientelor;
- defectiuni ale reductoarelor de presiune;
- ungerea ventilelor si a manometrelor de la recipientele ce contin oxigen cu uleiuri sau grasimi.

Instalatiile, utilajele si aparatura care lucreaza sub vid pot, de asemenea, sa constituie
surse generatoare de factori de risc de accidentare. Riscurile de implozie apar cel mai frecvent
in urmatoarele cazuri:
- defecte ale materialului;
- neetanseitati ale instalatiilor, in special cand se lucreaza cu produse care, in contact cu aerul
formeaza amestecuri explozive;
- lipsa unor paravane de protectie sau cosuri de protectie in caz de implozie;
- reducerea brusca a presiunii in instalatie;
- vibratia puternica a recipientelor sub presiune redusa;

26
- incalzirea cu flacara a aparatelor de distilare in vid.

Atat in cazurile exploziilor cat si in cazul imploziilor, vatamarile produse constau, in

general, in mutilari partiale sau totale ale victimei.
Vibratiile excesive ale sculelor, utilajelor, instalatiilor, cladirilor etc. Un sistem
material scos din pozitia de echilibru, prin aplicarea sau suprimarea unei forte, incepe sa se
miste. Daca miscarea sistemului fata de starea de referinta este alternativa, aceasta se
numeste vibratie sau oscilatie.
Efectul expunerii la vibratii depinde de durata actiunii acestui factor de risc asupra
omului. Actiunea vibratiilor poate fi caracterizata de:
- nivelul de acceleratie;
- continutul in frecventa;
- locul de contact al corpului cu sursa de vibratii;
- durata totala de expunere.
Rolul nociv al vibratiilor se traduce prin modificari numeroase, disparate sau asociate in
sindroame generale, neurologice si psihice, atrofii musculare progresive etc., alcatuind tabloul
clinic al ,, bolii de vibratie “.

FACTORI DE RISC DE NATURA TERMICA

Exista locuri de munca unde, prin natura sarcinii de munca, executantul poate intra in
contact cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesive: ridicate sau coborate.
Contactul cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesiv de coborate este posibil,
de exemplu, pentru cei care lucreaza in instalatii frigorifice pentru conservarea produselor
alimentare, pentru personalul care executa reparatii ale liniilor de tensiune in perioada de iarna,
mai ales la altitudine ridicata.
Efectul asupra victimei il reprezinta leziunile patologice provocate de degeraturi
localizate, in special la extremitatile membrelor superioare.

Cazul temperaturilor ridicate este specific industriilor siderurgica, metalurgica,

materiale de constructii ( fabricarea sticlei ), constructoare de masini, pentru meseriica: otelar,
strungar, laminator, trefilator, sarma, turnator – formator, sudor, forjor, cocsar, samotor etc.
Pentru operatiile specifice executate se evidentiaza drept riscuri de accidentare de
natura termica: contactul cu suprfete sau obiecte fierbinti, flacari, flame, contactul cu obiectele
prelucrate fierbinti, stropi de material incandescent: metal, sticla topita etc.

Efectul aspra victimei este arsura termica ( cutanata ).

Principalele masuri generale de securitate a muncii care trebuie respectate pentru

prevenirea riscurilor de natura termica sunt:
- mentinerea in buna stare de functionare a dispozitivelor de protectie colectiva;
- utilizarea corecta a echipamentului individual de protectie;
- asigurarea semnalizarii de securitate la locul de munca.

27
 FACTORI DE RISC ELECTRIC

Majoritatea instalatiilor, utilajelor si masinilor sunt actionate electric. Curentul electric

poate constitui factor de risc de accidentare in munca in doua situatii:
- realizarea contactului dintre organismul uman si partile componente ale mijloacelor de munca
aflate sub tensiune – factor de risc direct ( final );
- cresterea brusca a energiei termice radiate datorita rezistentei conductorului – factor indirect
( intermediar );

Prima situatie apara in cazul:

- atingerilor directe, respectiv prin contactul cu elemente conductive ale instalatiei electrice care:
se afla normal sub tensiune;
- atingerilor indirecte, produse prin contactul cu un element conductiv carein mod normal nu
este sub tensiune, dar care a intrat accidental sub tensiune;
- tensiunii de pas, respectiv la atingerea a doua puncte de pe sol ( considerate la o distanta de
0,80 m).

A doua situatie se produce atunci cand rezistenta conductorului nu este

corespunzatoare
intensitatii curentului care – l parcurge.

Efectul pe care il produce curentul electric asupra organismului victimei in calitate de

factor de risc se traduce prin provocarea a doua tipuri de leziuni:
- electrotraumatismul, care consta in arsuri si metalizari ale pielii datorate caldurii dezvoltate de
arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea curentului electric;
- electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism.

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de

trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Masurile, amenajarilesi mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot
personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt:

 asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice, care se

28
 realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice la o inaltime inaccesibila pentru om;
- izolarea electrica a conductoarelor;
- folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu –se distanta pana la
elementele sub tensiune.

 folosirea tensiunilor reduse ( de 12, 24 si 36 V ) pentru lampile si sculele electrice

portative.

La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

- verificarea atenta a uneltei, a izolatiei si a fixarii sculei inainte de inceperea lucrului;
- evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplsarii
muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei;
- menajarea cablului de legatura in timpul mutarii dintr-un loc in altul, pentru a nu fi solicitat prin
intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces si in locurile de depozitare a
materialelor; daca acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire
cu scanduri sau suspendare;
- interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii motorului sau lasarea fara
supraveghere a uneltei conectate la reteaua electrica.

 folosirea mijloacelor individuale de protectie si a mijloacelor de avertizare

Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru
prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua categorii: principale si
auxiliare.

Mijloacele principale de protectie constau din tije electroizolante, clesti izolanti si alte
scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in
conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conducatoare de curent aflat sub
tensiune.

Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie ( manusi, cizme,

galosi electroizolanti ), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse electroizolante din
portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva electrocutarilor.

Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si a
unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de securitate,

ingradiri provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza ci folosesc numai pentru
avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

 deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a

unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instal;atiile electrice care functioneaza
cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamant.

29
  separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separatie. Prin
aceasta se urmareste crearea unui circuit izolatfata de pamant, pentru alimentarea
echipamentelor electrice la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. In cazul unui defect,
intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica, deoarece trebuie sa treaca prin
izolatia care are o rezistenta foate mare.

 izolarea suplimentara de protectie consta in executarea unei izolari suplimentare fata

de izolarea obisnuita de lucru, dar care nu trebuie sa reduca calitatile mecanice si electrice
impuse izolarii de lucru.

 protectia prin legare la pamant este folosita pentru asigurarea personalului contra
electrocutarii prin atingerea echipamentelor si instalatiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolatie. Elementele
care se leaga la pamant sunt urmatoarele: carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care sustin instalatiile electrice de distributie, carcasele
tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda etc.

 protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de
protectie care insoteste in permanenta reteaua de alimentare cu energie electrica a utilajelor.

 protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie si consta in

efectuarea unor legaturi, prin conductoare, in toate partile metalice ale diverselor instalatii si ale
constructiilor, care in mod accidental ar putea intra sub tensiune si ar fi atinse de catre un
muncitor ce lucreaza sau de catre o persoana care trece prin acel loc.

FACTORI DE RISC CHIMIC

Agent chimic – orice element sau compus chimic, singur sau in amestec, in stare
naturala sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv sub forma de deseuri, prin orice activitate
profesionala, fie ca este produs intentionat sau nu, fie ca este introdus pe piata sau nu.

Caile de patrundere a agentilor chimici in organism

 inhalarea ( inspirarea );
 contactul cu pielea ( cutanat ) sau cu mucoasele;
 ingestia ( inghitirea ) de agenti chimici, inclusiv in timpul mancatului si fumatului la locul
de munca.

30
 Clasificarea efectelor agentilor chimici asupra sanatatii

In functie de localizare:
 efect local: se manifesta la locul de contact cu agentul chimic;
 efect sistemic: se manifesta in diferite zone ale organismului, la distanta de punctul de
contact cu agentul chimic.

In functie de forma de manifestare:

 efect acut: apare o expunere de scurta durata, se manifesta imediat;
 efect cronic: apare dupa o expunere de scurta durata / repetata, se manifesta dupa
perioade de timp ce pot fi foarte indelungate, de zeci de ani ( efect intarziat ).

In functie de evolutia in timp:

 efect reversibil: manifestarile asupra starii de sanatate inceteaza dupa incetarea
expunerii;
 efect ireversibil: manifestarile asupra starii de sanatate persista si dupa incetarea
expunerii, chiar daca se aplica tratament medical.

Principalele masuri de prevenire a riscurilor chimice la locurile de munca sunt:

 angajatorul trebuie sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in

procesul de munca, datorat unui agent chimic periculos este eliminat sau redus la
minimum.
 In cazul prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa
evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor care decurge din
prezenta acestor agenti chimici luand in considerare in special:
- proprietatile lor periculoase;

31
 - informatiile date de furnizor, producator sau alte surse privind securitatea si
sanatatea ( ex.: fisele tehnice de securitate );
- nivelul, tipul si durata expunerii;
- conditiile de lucru cu astfel de agenti inclusiv informatii referitoare la
cantitatile acestora;
- valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice;
- efectul masurilor preventive luate sau care vor fi luate;
- concluziile referitoare la supravegherea starii de sanatate.

FACTORI DE RISC BIOLOGICI

 Agenti biologici – microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic,

culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie,
alergie sau intoxicatie.

 Microorganism – o entitate microbiologica, celulara sau nu, capabila a se reproduce sau

transfera material genetic.

Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate. Deoarece sunt rar

vizibili, riscurile pe care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in considerare. Agentii
biologici includ bacteriile, virusii, ciupercile ( drojdii si mucegaiuri ) si parazitii.

Riscul de infectare poate apare prin contact profesional sau accidental.

Ocupatii cu risc de expunere la agenti biologici: industria alimentara ( a laptelui, a carnii,

panificatie etc. ), ingrijirea sanatatii, agricultura, silvicultura, horticultura, productia de hrana
pentru animale si furaje, zone de lucru cu sisteme de aer conditionat si umiditate ridicata,
arhive, muzee, procesarea materialelor naturale ( argila, paie, trestia ), laboratoare farmaceutice
si ale institutiilor medicale etc., unde se lucreaza cu microorganisme care pot provoca diferite
boli.

Efecte asupra sanatatii

Agentii biologici pot produce trei tipuri de imbolnaviri:

 infectii determinate de paraziti, virusi sau bacterii;
 alergii provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica – praful de faina si
matreata animala si acarieni;
 otravirea sau intoxicatia.

32
 Principalele masuri de prevenire a riscurilor biologice la locurile de munca
sunt:

 limitarea numarului de lucratori expusi;

 proiectarea proceselor de munca si a masurilor tehnice de control care sa evite sau sa
reduca la minimum diseminarea agentilor biologici la locul de munca;
 limitarea cantitatilor de agenti biologici la locul de munca;
 aplicarea masurilor de igiena adecvate;
 utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic si a altor semne de avertizare
relevante;
 asigurarea unor mijloace care sa permita depozitarea, manipularea si transportul
agentilor biologici fara risc, in special prin utilizarea de containere sigilate si etichetate
clar si vizibil;
 informarea si instruirea lucratorilor;
 asigurarea unor mijloace care sa permita colectarea, depozitarea si evacuarea deseurilor
de catre lucratori, inclusiv utilizarea containelor sigilate si etichetate clar si vizibil.

2.2.4. FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA

Mediul fizic ambiant poate prezenta factori de risc sub forma de depasiri ale nivelului sau
intensitatii functionale a parametrilor specifici, precum si de aparitii ale unor conditii de munca
inadecvate:
- factori de risc chimic (pulberi si gaze toxice, corozive, inflamabile prezente in
atmosfera de la locul de munca);
- factori de risc fizic (mecanici – zgomotul excesiv, ultrasunetele suprapresiunea in
adancimea apelor etc.; termici – temperatura excesiv de ridicata sau de scazuta a
aerului; electrici – incarcarea electrostatica necorespunzatoare a aerului);
- factori de risc biologic (prezenta unor spori sau virusuri in atmosfera locului de
munca);
- factori de risc de sub / suprasolicitare psihofiziologica a executantului
(caracterul special, neobisnuit al mediului – acvatic, extraterestru etc.).
Mediul social se caracterizeaza prin factori de risc de natura psihica, al caror efect este
suprasolicitarea executantului si sunt generati de caracteristicile relatiilor interumane.

33
 Microclimatul la locul de munca este determinat de conditiile atmosferice ( temperatura,
umiditatea, presiunea atmosferica si intensitatea curentilor atmosferici ) caracterististice unei
incinte in care se desfasoara procese de munca.
Factorii de microclimat pot deveni factori de risc de accidentare si imbolnavire
profesionala. Actiunea lor periculoasa se traduce fie printr-un ansamblu de transformari
termochimice, care se produc la nivelul mijloacelor de productie, perturbandu-le functionarea
normala, fie prin transformari fiziologice ale organismului executantului.

TEMPERATURA SI CALITATEA AERULUI

Temperatura
La locul de munca, temperatura aerului este influentata de procesul tehnologic care are
loc in acel mediu. Radiatiile termice, constand din infrarosii emanate de suprafete puternic
incalzite ( cazane, sobe ), de metale topite sau incandescente, produc o incalzire directa locala
a tegumentelor ( pielii ) si, uneori, chiar cresterea temperaturii generale a corpului.
Organismul omului, prin mecanismul sau de autoreglare termica, isi pastreaza in timpul
muncii temperatura constanta, atata timp cat limitele nu sunt depasite iar omul este sanatos.
Sub influenta unei temperaturi ridicate, un lucrator poate elimina printr-o transpiratie
abundenta 6 – 8l de apa in 8 ore, precum si o cantitate importanta de saruri necesare bunei
functionari a organismului.
In cazul in care capacitatea de termoreglare este depasita, lucratorul este expus
accidentelor termice si imbolnavirilor. Semne de afectiune sunt: slabirea generala, dureri de cap,
ameteli, gura uscata, zgomote in urechi, ridicarea temperaturii pana la 40 grade Celsius,
pierderea cunostintei etc.

Daca temperatura din incaperile de lucru depaseste + 25 grade Celsius se vor lua masuri
pentru a se realiza o miscare a aerului de cel putin 0,3 m / s, indiferent de intensitatea efortului
fizic.
In ceea ce priveste temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor la locurile de munca,
normele de igiena stabilesc ca limita maxima + 55 grade celsius.

Noxele chimice
Un important factor de risc care apare in mediul fizic ambiant il constituie noxele chimice,
reprezentate de substantele nocive care se degaja in atmosfera locurilor de munca: gaze,
vapori, aerosoli, pulberi.
Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicatiile, arsurile chimice,si
exploziile.

34
 Cele doua mari categorii de masuri de prevenire – tehnice si organizatorice – se
caracterizeaza in cazul noxelor chimice prin:
- masuri tehnice: mecanizarea si ermetizarea proceselor tehnologice, rationalizarea
proceselor de productie prin inlocuirea substantelor toxice cu altele netoxice sau mai
putin toxice, inlocuirea unor metode de lucru cu altele nepericuloase;
- masuri organizatorice: examen medical la angajare si periodic, depozitarea si
manipularea corespunzatoare a substantelor, curatarea atelierelor, acordarea alimentatiei
de protectie, instruirea lucratorilor etc.

Pulberile
Praful industrial ( pulberile ) apare in cursul desfasurarii unor procese de lucru, datorita
diferitelor utilaje si instalatii ( concasoare, masini de ascutit, polizoare, aparate de sablare,
ciururi etc. ).
Actiunea mecanica a prafului industrial asupra organismului se manifesta sub forma de
iritari ale pielii ( eczeme ), ale ochilor ( conjuctivite ) si, in special, ale cailor respiratorii
( pneumoconioze ).
Unele pulberi, cum este cea de azbest, pe langa efectul fibrinogen, sunt si cancerigene;
de asemenea, ele pot afecta nu numai functia respiratorie ci si inima.
Curentii de aer se produc datorita patrunderii aerului din exterior prin diferite orificii,
ferestre sau luminatoare sparte, instalatii de ventilare defecte etc. Ei sunt periculosi in cazul unei
diferente mari intre temperaturile aerului din interior si exterior ( in special iarna ).
Cercetarile efectuate arata ca organismul omenesc poate suporta fara pericol curentii de
aer, cu viteze chiar de 3 – 4 m / s, daca temperatura lor nu este prea scazuta. In orice caz,
pericol mai mare de imbolnavire prezinta oprirea de catre unii lucratori a instalatiilor de ventilare,
deoarece aceasta determina noxe care pot produce intozicatii acute sau imbolnaviri
profesionale.

VENTILAREA

35
 Umiditatea
Natura procesului tehnologic si alte conditii determina grade de umiditate foarte variate.
Prin umiditate absoluta se intelege cantitatea de vapori de apa care se gaseste intr-un metru
cub de aer. Raportul dintre umiditatea absoluta si cea maxima posibila la temperatura data se
numeste umiditate relativa si se exprima in procente.
Umiditatea relativa normala variaza intre 30 si 70 %. In afara acestor limite, aerul se
considera uscat, respectiv umed.
Umiditatea ridicata produce perturbarea procesului de termoreglare.

Presiunea atmosferica
Presiunea atmosferica normala este de 760 mmHg, iar variatiile mici nu sunt resimtite de
organismul omului.
La presiune crescuta sunt expusi cei care lucreaza la fundatii si poduri, la lucrari
submarine etc. Trecerea brusca de la presiunea crescuta la presiunea atmosferica normala de
la suprafata ( decompresiune brusca ) poate produce: dureri de articulatii, ale muschilor, dureri
in piept, imbolnavirea pielii, greutate in respiratie etc.
Pentru prevenirea acestora, masurile de securitate si sanatate in munca prevad mai intai
antrenarea lucratorului in trei etape: ridicarea presiunii, mentinerea lucratorului, incepand cu un
timp scurt pana la timpul normal de lucru, la acea presiune si apoi decompresiunea in etape
pana la presiunea normala.
La presiune scazuta sunt expusi cei care lucreaza la altitudini mari ( pe munti inalti ). In
aceste cazuri, se impune uneori, ca masura de precautie, folosirea mastii de oxigen.

Principalele masuri de prevenire

Prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor profesionale datorate factorilor de
microclimat se realizeaza prin masurile tehnico – organizatorice adecvate situatiei respective, si
anume:

 modificarea procesului tehnologic sau a utilajului;

 ventilarea generala, partiala, locala sau combinata;
 izolarea spatiului de lucru si amenajarea de spatii speciale pentru repaus in conditii
climatice normale;
 dusuri de apa, de aer, perdele de apa, racirea pardoselilor cu apa sau cu aer etc.
 prevederea unei instalatii de alimentare cu apa carbogazoasa;
 regim rational de lucru cu intrerupere periodica a lucrarilor;
 utilizarea de echipamente de protectie adecvate etc.

Printre principalele masuri de securitate a muncii, atat in cazul noxelor chimice, a

pulberilor, cat si a factorilor de microclimat necorespunzatori, se inscriu ventilarea incaperilor si
conditionarea aerului.

- ventilarea naturala se obtine datorita diferentelor de presiune bazate pe diferenta

dintre temperatura aerului exterior si a celui interior sau datorita actiunii vantului;
- ventilarea mecanica se obtine cu ajutorul unui ventilator – exhaustor sau un alt
tip de ventilator.

36
 Instalatiile de conditionare sunt utilizate pentru:
 asigurarea unor conditii igienico – sanitare in incaperi cu diferite destinatii
( administrative, industriale, sali de spectacole, spitale, muzee etc. );
 asigurarea conditiilor de microclimat necesare unor anumite procese tehnologice
de exemplu: ateliere de mecanica fina, laboratoare chimice etc. ).

ZGOMOTUL SI VIBRATIILE

ZGOMOTUL
Sunetele, respectiv zgomotele, ca si vibratiile sunt efecte ale oscilatiilor solide, lichide sau
gazoase.
Sunetele sunt produse de oscilatii regulate, caracterizate prin:
 intensitate acustica ( taria auditiva ), respectiv cat de puternic sau de slab este
auzit sunetul. Intensitatea depinde de amplitudinea ( marimea ) oscilatiilor si se
exprima in foni;
 nivelul intensitatii sonore, care este taria sursei sunetului si se masoara in
decibeli
( db );
 inaltimea, care arata cat de ascutit sau gros este sunetul si se exprima prin
frecventa oscilatiilor, masurate in Hz ( numarul de oscilatii pe secunda ). Cu cat
frecventa este mai mare, cu atat zgomotul este mai ascutit;
 timbru, care depinde de natura corpului care emite vibratia sonora;
 durata, care care arata timpul de actionare a sunetului.
Zgomotul este o oscilatie neregulata, aperiodica, alcatuita dintr-unul sau mai multe
sunete de intensitate si frecventa diferite, intr-o succesiune dezordonata si intamplatoare.

Efectele nocive ale zgomotului sunt:

 efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de catre un sunet mai intens si care
poate face neinteligibila vorbirea, poate impiedica perceperea semnalelor sonore,
ascultarea functionarii masinilor, inlesnind astfel producerea de accidente;
 oboseala auditiva, care produce o oboseala generala, o incetinire a reactiilor
psihice, diminuarea atentiei, insomnie, excitabilitate crescuta, reducerea capacitatii
de munca;
 surditatea profesionala, care este caracterizata prin leziuni ale urechii interne,
provocate de munca desfasurata timp indelungat in conditii de intensitate ridicata a
zgomotului ( slabirea progresiva a auzului, surditate totala bilaterala putand aparea
dupa 10 – 20 de ani );
 actiunea mecanica traumatizanta a presiunii aerului, provocata de explozii sau
zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau alte traumatisme
ale organelor din urechea interna.

VIBRATIILE
 sunt efecte ale unor oscilatii produse in corpuri solide, datorita unor operati
tehnice;

Din punctul de vedere al actiunii nocive asupra organismului, vibratiile pot provoca:

37
afectiuni ale articulatiilor, tulburari vasculare la maini sau la picioare, modificari osteo – articulare
si musculare ( la cot, la oasele maini, scleroze etc. ).

Principalele masuri de prevenire a zgomotului si vibratiilor

Masurile tehnice constau in:

 inlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele

silentioase;
 evitarea presiunilor ridicate in instalatii;
 atenuarea propagarii zgomotului de la sursa prin ecrane de protectie;
 intretinerea in buna stare a utilajelor;
 izolarea acustica a utilajelor;
 izolarea operatorilor utilajelor in cabine fonoizolante;
 izolarea fundatiilor masinilor generatoare de vibratii ( izolatii elastice, arcuri etc. )
 utilizarea echipamentelor individuale de protectie ( antifoane interne sau externe,
manusi vibroizolante, incaltaminte vibroizolanta ).

Masurile organizatorice principale constau in:

 examenul medical al lucratorilorla angajare si periodic;
 neadmiterea la lucru a celor cu afectiuni ale organelor auditive, ale cailor
respiratorii, ale sistemului nervos etc.
 schimbarea, dupa anumite intervale de timp a lucratorilor de la utilaje care produc
vibratii;
 instruirea lucratorilor.

38
 ILUMINATUL

Iluminatul natural, realizat prin patrunderea razelor solare, prin ferestre

practicate in peretii exteriori, prin luminatoare sau prin sisteme mixte, are avantajul ca nu
oboseste vederea, insa prezinta inconveniente in ceea ce priveste repartizarea uniforma a
fluxului luminos, variatia intensitatii in cursul zilei, fenomene de orbire provocate de razele
solare directe etc.
Iluminatul artificial. In spatiile inchise sau pentru lucrul in timpul noptii, este
necesar sa se asigure iluminatul artificial. In multe cazuri, accidentele se datoreaza nivelului
prea scazut de iluminare la locul de munca, orbirii directe sau reflectate, umbrelor intunecate,
distributiei necorespunzatoare a stralucirilor, adaptarii lente a ochiului cand lucratorul isi
schimba directia privirii, dinspre spatiul puternic luminat spre alta parte mai putin luminata a
incaperii.
Un iluminat necorespunzator produce oboseala oculara si nervoasa a lucratorilor.
Iluminatul artificial trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa asigure un nivel suficient de luminare;
 sa creeze o repartizare uniforma a luminii;
 sa nu impurifice si sa nu incalzeazsca aerul din incapere.

RADIATIILE

In cursul activitatilor sunt prezente adesea anumite radiatii.

Radiatiile, in functie de natura, intensitatea, frecventa si durata actiunii lor, pot avea
diverse influente nocive asupra organismului, si anume:
 arsuri;
 oboseala;
 somnolenta;
 lesin;
 socuri calorice;
 afectiuni oculare;
 pigmentarea pielii;
 caderea parului;
 tulburari ale sangelui etc.
Principalele masuri de prevenire sunt:
 izolarea surselor de radiatii – dupa natura si gradul de periculozitate – prin:
- ecranare;
- etansare;
- ermetizare si automatizare;
- telecomandare;
- utilizare echipamente de protectie adecvate;
- control dozimetric al surselor;
- examinare medicala periodica a lucratorilor.
 neadmiterea in zone cu expunere la radiatii cu putere mare de penetrare a lucratorilor
care nu au atributii in efectuarea operatiilor respective;

39
  crearea de zone interzise accesului accesului prin imprejmuiri, semnalizare de securitate
etc.
2.2.5. L I STA DE I DENT I F I CARE A FACTO RIL O R DE RI SC

A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
 comenzi;
 manevre;
 poziţionări, fixări, asamblări;
 reglaje;
 utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
 întârzieri;
 devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
 pornirea echipamentelor tehnice;
 întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
 alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice
etc.) ;
 deplasări, staţionări în zone periculoase;
 deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:
o prin dezechilibrare;
o alunecare;
o împiedicare;
 de la înălţime:
 prin pǎşire în gol;
 prin dezechilibrare;
 prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU
CERINŢELE DE SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
 efort static;

40
  poziţii de lucru forţate sau vicioase;
 efort dinamic.
2.2.Solicitare psihicǎ :
 ritm de muncă mare;
 decizii dificile în timp scurt;
 operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
 monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
 organe de maşini în mişcare;
 curgeri de fluide;
 deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare;
 rostogolire;
 rulare pe roţi;
 răsturnare;
 cădere liberă;
 scurgere liberă;
 deversare;
 surpare, prăbuşire;
 scufundare.
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:
 proiectare de corpuri sau particule;
 deviere de la traiectoria normală;
 balans;
 recul;
 şocuri excesive;
 jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare;
 tăioase;
 alunecoase;
 abrasive;
 adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC

2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor

41
 2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC

3.1.Curentul electric:
 atingere directă;
 atingere indirectă;
 tensiune de pas.
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanţe toxice
4.2.Substanţe caustice
4.3.Substanţe inflamabile
4.4.Substanţe explozive
4.5.Substanţe cancerigene
4.6.Substanţe radioactive
4.7.Substanţe mutagene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D. MEDIU DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.2.Umiditatea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
1.8.Ultrasunete
1.9.Vibraţii
1.10.Iluminat:
 nivel de iluminare scăzut;

42
  strălucire;
 pâlpâire.

1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
 infraroşii;
 ultraviolete;
 microunde;
 de frecvenţă înaltă;
 de frecvenţă medie;
 de frecvenţă joasă;
 laser.
1.11.2.Ionizante:
 alfa;
 beta;
 gama.

1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări,
prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
 subteran;
 acvatic;
 subacvatic;
 mlăştinos;
 aerian;
 cosmic etc.

43
 CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE

Scopul final al activitatii de securitate si sanatate in munca este asigurarea vietii si

integritatii anatomo-functionale a omului in procesul muncii.
Din momentul in care omul a inceput sa desfasoare constient o activitate de transformare
a elementelor de mediu pentru a-si asigura existenta, dateaza si primele preocupari de
imbunatatire a conditiilor de munca.
In cursul si din cauza proceselor de munca, omul nu este supus numai unor solicitari
fizice si psihice care se pot compensa prin odihna zilnica si alte actiuni similare de refacere a
fortei sale de munca. Uneori, el devine subiectul unor evenimente nedorite, care-i diminueaza
pana la indisponibilizarea temporara sau permanenta sau anihileaza capacitatea de munca:
accidentele si imbolnavirile profesionale.
Actuala era industriala a fost insotita, printre altele, de amplificarea fara precedent a
dimensiunii si gravitatii acestui fenomen. In consecinta, in ansamblul practicilor si cercetarilor
vizand relatia omului cu munca s-a conturat, in decursul timpului ca obiectiv distinct apararea
vietii, a integrităţii fizice şi psihice, a sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă, sub denumirea conventionala de securitate si sanatate in munca.

In acceptia cea mai generala, securitatea muncii este un ansamblu de actiuni si masuri
care are ca obiectiv cunosterea si inlaturarea tuturor elementelor care pot aparea in procesul de
munca, susceptibile sa provoace accidente si imbolnaviri profesionale.

Securitatea si sanatatea in munca este ansamblul de activităţi instituţionalizate

având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă.

Pentru a-si putea atinge scopul – securitatea omului in procesul de munca, respectiv
asigurarea integritatii anatomo-functionale si sanatatii lucratorilor in procesul productive,
securitatea si sanatatea in munca implica existenta si functionarea unui sistem, multidisciplinar
fundamentat de concept teoretice, acte legislative, masuri si mijloace tehnice, social –
economice, organizatorice, de igiena si medicina muncii etc.

44
 3.1. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE

In termeni generali, accidentele de munca si bolile profesionale constau in lezarea

componentei biologice a factorului uman, in cursul desfasurarii unui process de munca.
Fenomenul se poate produce neasteptat, brusc, violent – cazul accidentelor de munca sau intr-
un interval mai mare de timp, prin acumularea in organism a noxelor – situatia bolilor
profesionale.
Indiferent de natura activitatii, realizarea oricarui process de munca nu poate avea loc in
absenta unuia din urmatorii factori: executantul, sarcina de munca ( activitatea pe care trebuie
sa o desfasoare executantul pentru atingerea obiectivului propus ), mijloacele de productie
( cladiri, masini, instalatii, materii prime etc. ) si mediul de munca. Pentru ca procesul de sa aiba
loc nu este suficienta prezenta acestora. Ele trebuie sa constituie un sistem – sistemul de
munca – ale carui elemente sa interactioneze si sis a se influenteze reciproc. In cazul ideal,
cand interactiunile sunt perfecte, in sensul ca vor conduce la obtinerea produsului sau
serviciului dorit, fara ca sa provoace distrugerea sau deteriorarea elementelor neconsumabile,
posibilitatea aparitiei incidentelor, inclusiv a accidentelor de munca, precum si a imbolnavirilor
profesionale, este theoretic nula.
Prin urmare, accidentele de munca si bolile profesionale pot fi considerate drept
consecinte ale disfunctiilor din interiorul acelui sistem de munca in care omul este executants.

3.1.1. ACCIDENTUL DE MUNCA

Notiunea de accident de munca.

In limbajul curent, prin termenul de ,,accident” se desemneaza un eveniment

neasteptat, care apare brusc, este imprevizibil si intrerupe desfasurarea normala unei actiuni.
Notiunea de ,,accident de munca” trebuie circumscrisa unui proces de munca si implica
in mod obligatoriu prezenta omului, in calitate de executant.
Concret, accidentul de munca consta in lezarea violenta si brusca a integritatii
componentei biologice a factorului uman, avand drept urmare pierderea sau micsorarea
capacitatii de munca.

In tara noastra, accidentul de munca este definit ca fiind ,, vatamarea violenta a

organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de
munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.

Accidentul, pentru a putea fi calificat ca accident de munca, trebuie deci sa se produca

intr-un moment si intr-un loc in care activitatea lucratorului sa se inscrie printre raporturile ce se
stabilesc in exercitarea atributiilor prevazute in contractual de munca. Cu alte cuvinte, este

45
esential ca persoana in cauza sa execute o sarcina de munca. Aceasta poate consta in
indeplinirea obligatiei principale care decurge din contractual de munca sau a unora secundare
( pregatirea uneltelor pentru lucru, curatarea masinilor si a locului de munca etc. ).

De asemenea, se considera accidente de munca cele produse in urmatoarele

imprejurari:
- accidentul suferit de persoane aflate in vizita in unitate cu permisiunea angajatorului;
- accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv in cadrul unor activitati cultural, sportive, in tara sau in afara granitelor
tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiative pentru salvarea de vieti omenesti;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiative pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si
privat;
- accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de
angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de
munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul sip e traseul normal de la
domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
- accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea unei sarcini de munca;
- accidentul suferit in timpul deplsarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este incadrata victim, ori de la oricare alt loc de munca
organizat de acestea, la o alta persoana juridical sau fizica, pentru indeplinirea
sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
- accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victim prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba
imbracamintea personala, echipamentul individual de protective sau orice alt
echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau
daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din unitate sau invers;
- accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri
organizate de angajator, precum si in timpul sip e traseul normal spre si de la aceste
locuri;
- accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de personae fizice romane,
delegate pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata
si traseul prevazute in documentul de deplasare;
- accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul
altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege,
incheiate de personae juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza
indeplinirii indatoririlor de serviciu;
- accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau
perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor
aferente stagiului de practica;

46
 - accidentul determinat de fenomene sau calamitati natural, cum ar fi furtuna, viscol,
cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet ( electrocutare ), daca victim se afla in
timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
- disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indeptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidental suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare
a unei agresiuni.

 Elementele accidentului de munca

Din definitia data prin lege, rezulta ca, pentru ca un accident oarecare sa poata fi
calificat accident de munca, trebuie sa fie intrunite mai multe conditii referitoare la: vatamarea
violenta a organismului, timpul si locul producerii accidentului si calitatea celui
accidentat.

Vatamarea organismului presupune o lezare a integritatii anatomice, conducand la

anularea sau diminuarea uneia sau mai multor functii fiziologice.

In cazul accidentului de munca, vatamarea organismului trebuie sa aiba o cauza

exterioara, sa fie violent si involuntara. Astfel, un atac de cord survenit in timpul lucrului, dar fara
sa fie provocat de un factor extern, legat de procesul de munca nu constituie accident de
munca; dimpotriva, in cazul unei congestii cerebrale datorata caldurii excessive de la un anumit
loc de munca ne gasim in prezenta unui accident de munca.
Violenta presupune actiunea rapida, brusca a factorului extern asupra organismului.
Evenimentul se produce neasteptat, surprinzand victim, care, tocmai datorita timpului scurt in
care se petrece, nu , nu poate lua masuri de evitare.

Vatamarea violenta a organismului trebuie sa aiba loc independent de vointa victimei;

orice autovatamare, efectuata in mod deliberat ( automutilare, sinucidere etc. ), indiferent de
locul si timpul in care a avut loc, nu se considera accident de munca.

In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi: mecanice,
termice, electrice, prin iradiere sau combinate.

Timpul in care se produce este al doilea element caracteristic accidentului de munca.

Din acest punct de vedere, se incadreaza ca accident de munca vatamarea care are loc:
- in timpul procesului de munca;
- in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu ( inclusiv in afara programului obisnuit de
lucru ), inclusiv al sarcinilor de stat sau obstesti;
- inainte de inceperea sau dupa incetarea lucrului;
- in timpul pauzelor ce au loc in desfasurarea procesului de munca;
- in timpul deplasarii de la serviciu la domiciliu si invers;
- in timpul programului official de lucru, pentru activitati ce nu au legatura cu procesul
muncii, daca evenimentul s-a produs la un loc de munca;
- in timpul indeplinirii practicii profesionale pentru student, elevi si ucenici sau a vizitelor
cu caracter didactic.

47
 Locul in care se produce este al treilea element determinant al accidentului de munca.
Pentru ca un accident oarecare sa fie accident de munca, acesta trebuie sa se produca
la locul de munca. Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si
punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi
localitate sau in alte localitati.

Pentru conducatorii mijloacelor de transport si mecanicii agricoli, locul de munca este nu

numai incinta unitatii la care sunt incadrati in munca ci si mijlocul de transport pe care lucreaza.

Calitatea victimei constituie cel de-al patrulea element caracteristic accidentului de

munca. In principiu, se considera accident de munca numai acea situatie in care victim a fost
vatamata prin participarea la procesul de munca.

Dispozitiile legale din tara noastra precizeaza, sub acest aspect urmatoarele categorii de
persoane: ,,persoana angajata de catre un angajator, inclusiv studentii, elevii in perioada
efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participant la procesul de
munca, cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice”.

 Efectele accidentului de munca asupra victimei

Accidentul de munca poate provoca victimei incapacitate temporara de munca,

invaliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat dupa eveniment sau la un anumit interval de
timp.
Elementul pe baza caruia se face incadrarea intr-una din primele doua categorii de efecte
este gradul de reversibilitate al pierderii capacitatii de munca.

Incapacitatea temporara de munca

Consecinta cea mai putin grava a unui accident de munca o constituie imposibilitatea
temporara a victimei de a-si desfasura activitatea ca urmare a tulburarii unei stari functionale
( de cel putin 3 zile calendaristice ).
Aprecierea incapacitatii o face medical si trebuie atestata printr-un certificat.
Incapacitatea are character reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat, ea dispare. Totusi,
in functie de gravitatea si durata ei, se pot distinge mai multe categorii:
- accidente cu consecinte mici, in care sunt incluse accidentele de munca ale caror
efecte sunt reversibile; durata incapacitatii de munca este de 3 – 45 zile si victima
necesita tratament medical;
- accidente cu consecinte medii, in cazul in care efectele sunt reversibile, durata
incapacitatii de munca este de 45 – 180 zile iar victim necesita tratament medical si
spitalizare.

Invaliditatea

Prin accident soldat cu invaliditate se intelege accidentul ce are ca urmare pierderea

48
 unui simt, a unui organ, incetarea functiunii acestuia sau o infirmitate permanenta, fizica sau
psihica, daca acestea au dus la pierderea totala sau partial a capacitatii de munca ( confirmata
prin decizie de incadrare temporara sau permanenta intr-un grad de invaliditate emisa de
organelle medicale in drept.
De remarcat ca nu constituie invaliditate pierderea unui organ sau incetarea functiunii
acestuia, daca prin aceasta este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de munca ramanand
intacta.
In functie de gradul de afectare a capacitatii de munca exista urmatoarele grade de
invaliditate:
- gradul I, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca si nu are
posibilitatea autoservirii;
- gradul II, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca dar se poate
autoservi;
- gradul III, cand persoana afectata si-a pierdut partial capacitatea de munca dar isi
poate continua activitatea la acelasi loc de munca, insa in conditiile unui program de
munca redus.

Conform criteriilor de clasificare mentionate la incapacitatea temporara de munca,

accidentele de munca urmate de invaliditate se apreciaza ca avand consecinte mari
( gradul III ), grave ( gradul II ) si foarte grave ( gradul I ).

Decesul

Spre deosebire de primele doua situatii, in cazul decesului este afectata nu numai
integritatea organismului si capacitatea de munca ci insasi viata.
Prin accident mortal se intelege accidental care cauzeaza decesul imediat sau dupa un
interval de timp, daca acesta a fost confirmat in baza unui act medico – legal, ca urmare a
accidentului de munca suferit.
Accidentul mortal este accidental cu consecinta maxima ( cea mai grava ).

Clasificarea accidentelor de munca se face astfel:

Dupa numarul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

- individuale, cand este afectata o singura persoana;
- colective, cand sunt afectate cel putin trei persoane.

Dupa urmarile ( efectele ) asupra victimei, accidentele pot fi:

- accidente care produc incapacitate temporara de munca;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale.

Dupa natura cauzelor directe care provoaca vatamarea existenta:

- accidente mecanice;
- accidente electrice;
- accidente chimice;
- accidente termice;

49
 - accidente prin iradiere;
- accidente complexe ( datorate unor cause directe combinate ).
Dupa natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de munca se impart
in:
- contuzii, plagi;
- intepaturi;
- taieturi;
- striviri;
- arsuri;
- entorse;
- fracturi;
- amputari;
- leziuni ale organelor interne;
- intoxicatii acute;
- asfixii;
- electrocutari;
- insolatii;
- leziuni multiple.

Dupa locul leziunii, exista accidente:

- la cap;
- la trunchi;
- la membele superioare;
- la membrele inferioare;
- cu localizari multiple;
- cu alte localizari ( ca urmare a intoxicatiei, electrocutarii, asfixiei etc. ).

Dupa momentul in care se resimt efectele, accidentele de munca se impart in:

- accidente cu efect imediat;
- accidente cu efect ulterior.

PRINCIPALELE CAUZE ALE PRODUCERII ACCIDENTELOR DE MUNCA

In general, accidentele de munca au cause numeroase si complexe, influentate de toti

factorii care intervin in procesul tehnologic: omul, masina, conditiile de munca si de viata ale
accidentatului.
Orientativ, ele pot fi grupate, dupa natura lor, in doua mari grupe: tehnice si
organizatorice.

Cauze tehnice:

- starea tehnica necorespunzatoare a sculelor, utilajelor, instalatiilor mecanice sau

electrice, utilajelor de ridicat;
- lipsa dispozitivelor de protective, a aparaturii de control, lipsa semnalizarii sau starea
lor necorespunzatoare;

50
 - defecte de structura sau lipsuri constructive la lucrarile de constructii montaj.

Cauze organizatorice:

- organizarea necorespunzatoare a locului de munca sau a procesului de munca, lipsa

instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
- conditii necorespunzatoare a ale mediului de munca ( insuficienta volumului si a
suprafetei locului de munca, iluminat necorespunzator, temperature inalta sau scazuta a aerului,
combinata cu o umiditate abundenta, degajari de praf, de pulberi toxice, vibratii, zgomot, radiatii
etc. )
- manipularea necorespunzatoare a materialelor, nerespectarea regulilor de circulatie, de
transport, de utilizare a mijloacelor de ridicat;
- nerespectarea disciplinei in munca si a normelor de securitate a muncii;
- prelungirea zilei de munca, regim national de munca, pozitia fortata a corpului timp
indelungat sau solicitarea excesiva a unor organe etc.
La acestea se pot adauga anumite stari ale lucratorului, cum ar fi oboseala fizica,
nervoasa, starea afectiva necorespunzatoare etc. , care pot conduce si ele la producerea
accidentelor de munca.
O alta departajare utila in stabilirea masurilor se securitate a muncii este cea care
imparte cauzele accidentelor in directe si indirect, dupa modul in care participa la vatamarea
organismului.
Cauzele directe sut cele care produc efectiv vatamarea; cele indirect conduc la aparitia
altor cause, inclusiv a celor directe, datorita carora are loc lezarea organismului uman.

Accidentele mecanice se produc in urma actiunilor fizice vatamatoare ale obiectelor,

uneltelor si agregatelor utilizate in procesul de productie si pot avea urmari usoare sau grave, in
functie de conditiile in care s-au produs.In mod obisnuit accidentele mecanice pot provoca:
zgarieturi, intepaturi, taieturi, lovituri, raniri, luxatii, striviri, fracturi si leziuni interne.
Statisticile arata ca accidentele mecanice sunt printre cele mai frecvente si se produc in
toate domeniile de activitate. Ca si la celelalte tipuri de accidente, cele mai importante cauze
care le pot provoca sunt de natura tehnica si organizatorica.

Cauzele tehnice se refera la starea necoresopunzatoare a sculelor sau folosirea

neindicata a unor scule pentru anumite lucrari, starea necorespunzatoare a utilajelor sau
nedotarea acestora cu dispozitive, cu aparatori de protective sau cu aparate de control si
semnalizare.

Cauzele organizatorice privesc depozitarea necorespunzatoare a materialelor,

incrucisari de operatii in fluxul tehnologic, lipsa instructiunilor privind folosirea utilajelor, lipsa
indicatoarelor de securitate, lipsa echipamentului de protectie sau utilizarea echipamentului de
protective degradat, neadecvat, metode incorecte de lucrusau instruire insuficienta privind
metodele de lucru nepericuloase etc.

Conditiile in care se pot produce accidente mecanice sunt diferite dupa cum se poate
constata din urmatoarea enumerare succinta:

51
 - caderea obiectelor de la inaltime sau caderea lucratorilor prin alunecare pe
pardoseala murdara de ulei sau prin impiedicare din cauza materialelor lasate pe jos,
in dezordine, din cauza neingradirii santurilor etc.;
- surparile sau alunecarile de teren, prabusirea schelelor nesolidarizate, a covrajelor
incorect executate sau a indepartarii premature sau irationale a popilor, caderea
zidurilor sau a planseelor etc.;
- pinderea defectuoasa a pieselor care se prelucreaza la un utilaj, spargerea pietrei de
polizor sau ruperea curelei de transmisie a unui utilaj daca acesta nu a fost prevazut
cu aparatori de protective;
- folosirea unor piese necorespunzatoare sau improvizate la masini sau instalatii;
- prinderea imbracamintii intre roti dintate sau valturi;
- prinderea membrelor superioare sau inferioare la partile in miscare ale masinilor –
unelte si utilajelor neprotejate;
- utilizarea sculelor manuale necorespunzatoare sau defecte;
- proiectarea de particule care se pot desprinde in timpul prelucrarii materialelor;
- neintretinerea corespunzatoare a locurilor de munca si a cailor de acces.

Accidentele termice se datoreaza actiunii vatamatoare a temperaturii ridicate sau a

temperaturii scazute asupra organismului uman.
Formele principale de accidentare termica sunt: arsurile, socul termic sau caloric si
degeraturile.

Arsurile sunt leziuni locale ale tesuturilor produse prin actiunea unei temperaturi
ridicate, in urmatoarele conditii:
- prin contactul direct al epidermei cu suprafete supraincalzite ale echipamentelor de
munca: cazane, cuptoare, conducte neizolate prin care circula fluide fierbinti etc.
- prin contactul indirect sau de la distanta, respective datorita radiatiei materialelor
fierbinti sau incandescente, a pieselor fierbinti in curs de prelucrare, nituri sau suduri
inrosite, materiale topite ( plumb, cositor, bitum etc. );
- prin contactul direct cu lichide sau vapori supraincalziti etc.
- datorita unor suprafete inflamabile aprinse.

Socul termic consta in supraincalzirea generala a corpului, in urma actiunii intense a

caldurii din mediul ambiant.
Organismul omenesc, prin mecanismul sau de autoreglare termica isi pastreaza in timpul
muncii temperatura constanta de 37 grade Celsius numai intre anumite limite de variatie a
temperaturii mediului inconjurator. Daca schimbul de caldura intre organism si mediu este
dereglat prin supraincalzire, organismul nu mai reuseste sa – si mentina echilibrul termic,
suferind modificari in functionarea aparatului cardiovascular, a aparatului respirator etc.,
declansandu-se astfel socul termic.

Insolatia este socul termic care se produce prin expunerea neprotejata a lucratorilor la
razele solare un timp indelungat ( de exemplu lucratorii in constructii etc. ).
Degeraturile sunt accidente care pot avea loc datorita temperaturii scazute, daca procesul
tehnologic necesita munca in exterior iarna sau in instalatii frigorifice.
Arsurile, ca si degeraturile, dupa gravitatea lor, pot fi de gradul I, II si III.

52
 Accidentele chimice se produc in urma actiunii vatamatoare a substantelor chimice
( solide, lichide si gazoase ) asupra organismului.
Astfel de accidente se pot produce in toate ramurile industrial in care substantele chimice
sunt folosite ca: materii prime de baza sau auxiliare, in procesul tehnologic ( de exemplu:
compusi cu plumb, mangan si clor in industria miniera, chimica si textile ), produse intermediare
care apar in cursul fabricatiei ( de exemplu vapori si gaze toxice, oxid de carbon, oxid de azot,
hydrogen sulfurat ), produse finite ( aniline, acizi, baze, sarurifabricate in industria chimica ),
substante toxice ( pigmenti, solutii de lipit, emanatii din sapaturi in activitatea de constructii ).
Dupa natura actiunilor, substantele vatamatoare pot fi toxice sau iritante ( agresive ).
Substantele toxice patrund in organism prin intermediul aparatului respirator, digestiv sau
prin piele, provocand intoxicatii.

Ingerarea substantelor toxice ( patrunderea prin aparatul digestiv ) poate avea loc in
timpul mesei sau fumatului.
Inhalarea ( patrunderea pe caile respiratorii ) gazelor sau a vaporilor toxici ( oxid de
carbon, oxid de plumb, clor, bioxid de sulf etc. ) genereaza cele mai periculoase si mai frecvente
accidente – circa 90 % din numarul total de intoxicatii profesionale. Patrunderea substantelor
toxice care dizolva grasimile ( solventii organic etc. ), sau a mercurului prin piele produce, de
asemenea, intoxicatii.

Intoxicatiile profesionale, specific unor anumite activitati sau locuri de munca, se pot
manifesta in forma acuta sau cronica.

Intoxicatiile acute se produc cand substanta toxica patrunde in organism intr-un timp
scurt, simptomele de otravire manifestandu-se imediat. Intoxicatia acuta profesionala este
considerate accident de munca.

Intoxicatiile cronice au loc daca substanta toxica patrunde in organism in cantitati mici
intr-o perioada mai lunga de timp, provocand imbolnaviri profesionale.

Activitatea vatamatoare a substantelor toxice volatile se accentueaza odata cu cresterea

temperaturii mediului inconjurator care inlesneste transpiratia si intensificarea circulatiei
sangelui. Substantele toxice pulverizate devin mai active cu cat creste gradul de concentratie in
aer si umiditatea din spatial de lucru.

Substantele chimice iritante ( solutiile acide sau alkaline, clorul, bromul, fosforul, diverse
saruri etc. ) au actiune caustica ( corosiva ), producand arsuri grave ale pielii sau ale ochilor.
Gravitatea leziunii depinde de natura, de concentratia substantei precum si de suprafata din
corp atinsa. Arsurile chimice sunt considerate accidente de munca.

Accidentele electrice se produc prin actiunea violenta si vatamatoare a curentului

electric asupra organismului uman.
Ele se pot imparti in doua mari categorii:

53
 - electrocutari ( socuri electrice ) – accidente provocate de trecerea prin corpul
omenesc a unui curent electric de intensitate periculoasa, care conduc, in general, la
vatamarea organelor interne sau la moarte.
- electrotraumatismele, unde se incadreaza celelalte accidente electrice, care produc,
de obicei, vatamari externe.

Astfel:
- arsura electrica este un traumatism produs de actiunea unui arc electric; ea poate
avea loc si in cazul conectarii gresite a unor intrerupatoare sau al inlocuirii unor
sigurante fara a fi remediat scurtcircuitul din retea;
- semnele electrice apar prin contactul conductorului electric cu epiderma, sub forma
de leziuni, umflaturisau pete, mai putin periculoase;
- electrometalizarea consta in acoperirea unei parti din suprafata pielii cu metal topit
prin caldura arcului electric.

Sunt considerate electrotraumatisme si:

- vatamarea ochilor datorita luminii puternice a arcului electric, care produce orbirea
temporara sau slabirea definitive a vederii;
- caderea de la inaltime, ca urmare a pierderii echilibrului sau cunostintei, in urma unui
soc electric.

In afara accidentelor mentionate, curentul electric poate produce:

- incendii cauzate de scurtcircuite, de supraincalzirea aparatajelor sau a conductoarelor
electrice, descarcari de electricitate statica;
- explozii provocate in acelasi mod in spatii in care se depoziteaza sau se lucreaza cu
materiale explozive ( gaze, vapori, pulberi fine combustibile care, impreuna cu aerul,
formeaza amestecuri explozive ).

In cazul electrocutarii, curentul electric, strabatand corpul omenesc, actioneaza asupra

centrilor nervosi si a muschilor inimii, putand provoca, in cazuri grave, oprirea muschilor
respiratorii ( stop respirator ), oprirea inimii ( stop cardiac ) si moartea.

Situatia este agravata de faptul ca, spre deosebire de procesele in care utilajele sunt
actionate mecanic si unde muncitorul poate sesiza visual sau auditiv iminenta producerii unui
accident, reusind uneori sa ia masuri in ultimul moment, in cazul proceselor in care este prezent
curentul electric, organelle de simt ale omului sunt incapabile sa sesizeze pericolul. In plus,
daca victim nu s-a eliberat in primele fractiuni de secunda, ea nu se mai poate desprinde
singura de elemental sub tensiune, din cauza convulsiilor musculare.

Electrocutarea se poate produce atunci cand omul atinge simultan doua puncte care au
intre ele o diferenta de potential mai mare de 40 V. Gravitatea accidentului este dependenta de
intensitatea curentului care strabate organismul, influentata la randul ei de rezistenta electrica a
corpului. Aceasta depinde de starea stratului superficial al pielii ( grosimea stratului, curatenia
epidermei etc. ). Daca pielea este uscata si nu prezinta vreo rana, rezistenta electrica este mai
mare.

54
 Prin urmare, gravitatea electrocutarii este determinate de:
- intensitatea curentului care trece prin corpul accidentatului;
- traseul urmat de curent prin corpul accidentantului: cand curentul strabate organelle
vitale ( inima, plamanii, centrii nervosa ), electrocutarea este deosebit de periculoasa;
- durata actiunii curentului: in cazul in care curentul trece prin inima iar accidentatul
ramane sub actiunea acestuia mai mult de 0,1..0,2 s, accidentul este mortal;
- umezeala mediului de la locul de munca si temperatura: cand acestea sunt ridicate
produc transpiratia pielii care devine buna conducatoare de electricitate; acelasi este
efectul daca lucratorul este murder de rugina sau are pilitura metalica pe maini;
- marimea suprafetei de contact dintre corpul accidentatului si elementele aflate sub
tensiune.

Electrocutarile sunt provocate prin atingere directa sau prin atingere indirecta.

Atingerea directa consta in atingerea elementelor metalice neizolate sau cu izolatia

defecta ale unei instalatii electrice, aflate in mod normal sub tensiune.

Astfel de situatii apar la:

- atingerea a doua elemente, din care cel putin unul este in mod normal sub tensiune si
nu este izolat sau carcasat;
- desurubarea cu mana neizolata a unui bec caruia i s-a desprins balonul;
- atingerea unor borne din tabloul de distributie;
- atingerea unor conductor neizolati;
- atingerea electrodului sau a clestelui de sudura intr-o portiune neizolata;
- atingerea unui obiect inalt ( brat de macara, schela, scara metalica, foreza etc. ) intrat
sub tensiune datorita apropierii de un conductor aerian de inalta tensiune;
- folosirea unor unelte sau lampi portative neprotejate sau defecte la tensiuni neadmise
fata de gradul de pericol al locului de munca ( in interiorul silozurilor, al buncarelor
metalice, al cazanelor, in locuri de lucru cu pardoseala buna conducatoare de
electricitate, cu umiditate sau caldura excesiva, in mediu corosiv etc. ).

Atingerea indirecta consta in atingerea unor elemente metalice ale instalatiilor, elemente
care nu fac parte din circuitul electric si deci care, in mod normal, nu trebuie sa fie sub tensiune,
dar care, datorita deteriorarii izolatiei, au intrat accidental sub tensiune.

Electrocutarile prin atingere indirect se pot produce in urmatoarele imprejurari:

- atingerea concomitenta a unui obiect intrat accidental sub tensiune ( carcase ale
utilajelor, cutii metalice ale tablourilor electrice, ingradiri metalice, elemente de
calorifer, conducte metalice, stalpi metalici sau din beton armat etc. ) si a pamantului
sau a unui obiect metallic aflat in contact cu pamantul;
- atingerea concomitenta a carcasei unui utilaj defect neracordat la o instalatie de
protective si aunui obiect metallic aflat in contact cu pamantul, chiar daca lucratorul
este izolat fata de pamant;
- atingerea concomitenta a doua utilaje care au dou defectiuni diferite de izolatie ( pe
faze diferite ), chiar daca lucratorul este izolat fata de pamant;

55
 - atingerea concomitenta a carcasei unui utilaj intrata accidental sub tensiune si care
nu este legata la pamant si a carcasei altui utilaj care este legat la pamant;
- atingerea simultana a doua puncte de pe sol sau de pe pardoseala, din apropierea
unei scurgeri de curenti si care se afla la potentiale diferite ( tensiune de pas ); astfel
de situatii sunt posibile in apropierea unei prize de pamant sau a unui conductor
electric neizolat cazut pe pamant.

Principalele cauze ale accidentelor prin atingere directa sunt urmatoarele:

- deteriorarea instalatiei dintre conductor si carcasa sau caderea unui conductor pe
carcasa unui utilaj;
- producerea unui arc electric intre un element aflat sub tensiune si o carcasa, o
ingradire, un stelaj etc.;
- lipsa sau deteriorarea instalatiei de protectie ( deteriorarea conductoarelor de legare
la pamant sau la nul a prizei de pamant etc.);
- legarea gresita, in aceeasi instalatie, a unor utilaje la prize de pamant, iar a altora la
conductorul de nul;
- utilizarea unor sigurante supradimensionate care, in cazul unei deteriorari a izolatiei,
nu separa instalatia, devenita periculoasa;
- blocarea sau scurtcircuitarea intrerupatoarelor automate, ceea ce impiedica intrarea
acestora in functiune, pentru a deconecta circuitele defecte.

COMUNICAREA SI CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA

Legislatia in vigoare prevede obligativitatea comunicarii, cercetarii si evidentei tuturor

accidentelor de munca. Atat pentru conducerile unitatilor, cat si pentru salariati, exista, in acest
domeniu reglementari exprese.
Orice lucrator care a luat cunostinta de producerea unui accident este obligat sa
instiinteze, de indata, conducatorul procesului de munca. La randul lui, acesta trebuie sa aduca
evenimentul la cunostinta conducatorului unitatii care va lua masuri pentru comunicarea
imediata a evenimentului catre Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza caruia isi are sediul.
O alta obligatie a conducatorului unitatii si a procesului de munca este de a lua toate
masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt care a rezultat ca urmare a producerii
accidentelor.
Se admit exceptii atunci cand mentinerea starii respective ar prezenta un pericol pentru
producerea altor accidente, ar periclita viata sau sanatatea accidentatilor sau securitatea
unitatii. In aceste cazuri este necesar sa se intocmeasca schite sau forografii ale locului unde s-
a produs accidental, care sa reflecte conditiile si consecintele evenimentului.

Cercetarea accidentelor de munca se face imediat dupa

comunicarea lor si are ca scop stabilirea:
- cauzelor si imprejurarilor in care a avut loc accidentul;
- prevederilor legale de securitate a muncii care nu au fost
respectate;
- persoanelor vinovate de producerea accidentului;

56
 - masurilor necesare pentru prevenirea altor accidente similare.

Cercetarea accidentelor de munca urmate de incapacitate temporara de munca de cel

putin 3 zile calendaristice se face de catre o comisie desemnata de catre conducatorul unitatii la
care s-a produs evenimentul, comisie din care nu pot sa faca parte persoane care aveau
obligatia de a organiza, controla si conduce procesul de munca la locul unde a avut loc
accidental.

Cercetarea accidentului de munca cu incapacitate temporara de munca trebuie sa se

finalizeze in maxim 5 zile lucratoare, cu exceptia cazurilor in care sunt necesare expertize, cand
termenul poate fi prelungit.
Cercetarea accidentelor de munca colective, a accidentelor de munca soldate cu
invaliditate evident sau confirmata sau deces, a cazurilor de persoane date disparute, a
incidentor periculoase se efectueaza de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca pe raza
carora s-au produs evenimentele respective.
Accidentele colective generate de unele evenimente deosebite, cum ar fi avariile si
exploziile se cerceteaza de catre Inspectia Muncii.

In scopul clarificarii tuturor aspectelor semnificative ale evenimentului, persoanele

desemnate sa efectueze cercetarea trebuie sa ia declaratii victimei, atunci cand este posibil,
martorilor de la locul de munca sau oricaror alte persoane care pot da informatii utile, sa verifice
fisa individuala de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, sa stabileasca
prevederile legale incalcate, sa stabileasca masuri pentru prevenirea producerii, pe viitor, a altor
evenimente similar etc.

Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un proces verbal care cuprinde toate

elementele esentiale ale accidentului.

3.1.2. BOLILE PROFESIONALE

Notiunea de boala profesionala

Bolile profesionale sunt afectiuni ale organismului, dobandite ca urmare a participarii la

realizarea unui proces de munca.

La noi in tara, actele normative in vigoare defines boala profesionala ca fiind ,,

afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de
agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca”.

Pentru ca o afectiune a organismului sa fie calificata ca boala profesionala, trebuie deci

sa fie indeplinite trei conditii:
- sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii;
- sa fie provocata de factori nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca
sau de suprasolicitari;

57
 - actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata.

Procesul patologic este lent si afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite
aparate sau organe. In multe cazuri, actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din
mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar
complet.
Pentru ca o noxa din mediul de munca sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli
profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective
absorbita de organism si efectul produs asupra acestora.
Factorii nocivi care pot provoca boli profesionale sunt numerosi: unii dintre ei sunt bine
cunoscuti si studiati din punct de vedere al actiunii asupra organismului, altii apar o data cu
dezvoltarea unor noi tehnologii.

Clasificarea bolilor profesionale

In functie de natura factorului nociv care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica in urmatoarele grupe:
 intoxicatii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante
toxice;
 pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice;
 boli prin expunere la energie radiant;
 boli prin expunere la temperature inalte sau scazute;
 boli prin expunere la zgomot si vibratii;
 boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;
 alergii profesionale;
 dermatoze profesionale;
 cancerul professional;
 boli infectioase si parazitare;
 boli prin suprasolicitare;
 alte boli ( care nu intra in categoriile anterioare.

Dupa timpul de expunere la actiunea factorului nociv, exista:

- boli cornice, provocate, de regula, de doze relative mici, dar care actioneaza timp
indelungat asupra organismului;
- boli acute, generate de o expunere de scurta durata la actiunea factorului nociv
asupra organismului, dar la doze mari.

Dupa modul de actiune a factorului nociv asupra organismului, se pot distinge:

- boli cu actiune generala, care afecteaza intregul organism;
- boli cu actiune locala, care afecteaza o parte a organismului, un aparat sau un organ.

DECLARAREA BOLILOR PROFESIONALE

In tara noastra, bolile profesionale de declara, se cerceteaza si se iau in evidenta,

indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate de munca.

58
 In mod obisnuit exista doua etape in actiunea de declarare:
- completarea unei fise de semnalare de catre medicul care suspecteaza o boala
profesionala si trimiterea cu ea a bolnavului la clinica de boli profesionale, in vederea
precizarii diagnosticului;
- completarea unei fise de declarare de catre medicul de medicina muncii din cadrul
Autoritatii de sanatate publica judeteana, daca, in urma cercetarii effectuate, se
confirma caracterul professional al bolii sesizate.

Cercetarea bolilor profesionale se efectueaza de catre medici de medicina muncii din

cadrul Autoritatii de sanatate publica judeteana, dupa primirea fisei de semnalare, urmarindu-se
stabilirea cauzelor care le-au generat si modalitatile de inlaturare a acestora.

In legatura cu declararea, cercetarea si evident bolilor profesionale, in legislatia romana

exista urmatoarele cazuri particulare:
- intoxicatiile acute se declara, cerceteaza si inregistreaza atat ca boli profesionale cat
si ca accidente de munca;
- bolile profesionale depistate cu ocazia examenului medical de incadrare se declara,
cerceteaza si inregistreaza la Autoritatea de sanatate publica judeteana pe teritoriul
caruia se afla ultima intreprindere unde a fost angajata persoana respective;
- pentru silicoza, diagnosticul clinic se stabileste numai de catre comisia de
pneumoconioze de pe teritoriul arondat.

3.1.3. CONSECINTELE SOCIALE SI ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR

DE MUNCA SI BOLILOR PROFESIONALE

Accidentele de munca si bolile profesionale afecteaza negativ toate elementele

sistemului de munca: executantul, sarcina de munca, mijloacele de productie si mediul de
munca.

Consecinte asupra executantului

In contextul procesului de munca, omul poate fi considerat in doua ipostaze: de fiinta
umana si de de executant al unei sarcini de munca. Fiecareia ii sunt asociate o serie de valori si
caracteristici specific, cum ar fi: viata, sanatatea, integritatea anatomo – functional, capacitatea
creative, afectiva s.a., respective capacitatea de munca, amptitudinile si cunostintele etc.
Accidentele si bolile profesionale au repercursiuni asupra ambelor categorii de valori,
consecintele manifestandu-se in multiple planuri: psiho – fiziologic – durere, stress, incapacitate
de munca, invaliditate s.a., economic – diminuarea productivitatii muncii individuale; financiar –
diminuarea veniturilor, cheltuieli pentru asistenta medicala etc.

Consecinte asupra sarcinii de munca

Consecinta directa o constituie neindeplinirea sarcinii de munca sau neindeplinirea ei la
timp ( mai ales in situatia accidentelor de munca ), precum si indeplinirea necorespunzatoare
( in unele cazuri de boli profesionale, daca nu se ajunge la incapacitate de munca ).

59
 Consecinte asupra mijloacelor de productie
In urma accidentelor de munca, in mod deosebit, se pot produce deteriorari sau
distrugeri, atat ale mijloacelor de munca, dar si ale obiectelor muncii ( cazul exploziilor,
incendiilor, proiectarea de corpuri care agreseaza nu numai victim ci si utilajele din jur etc. ).

Consecinte asupra mediului de munca

Ambele categorii de mediu pot fi afectate de producerea accidentelor de munca si
aparitia bolilor profesionale, dar in mod deosebit cel social.
Mediul fizic de munca prezinta repercursiuni sub forma elementelor material degradate in
urma unui accident de munca.

Consecinte asupra mediului social au si accidentele si bolile profesionale, concretizate

mai ales sub forma stressului suportat de cei aflati la locuri de munca apropiate de cel al
victimei, cu toate manifestarile specifice.

Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – imparte consecintele

accidentelor de munca si bolilor profesionale in:

 consecinte la nivelul individului, respectiv:

- al victimei – suferinta fizica si psihica datorita agresiunii suportate, a
incapacitatii temporare sau permanente de munca, a pierderii increderii in
capacitatea de a reactiona corespunzator la sarcinile de munca, diminuarea
veniturilor ( de exemplu: pierderi de salariu, cheltuieli cu ingrijirea medicala );
- al celor apropiati victimei – durere, suferinta, stress psihic, diminuarea
veniturilor familial etc.

 consecinte la nivel microeconomic ( agent economic ):

- pierderi de productie, pierderi de capacitate de productie potentiale, deteriorari
si distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire in forta de munca, utilaje,
deteriorarea mediului social de munca etc;

 consecinte la nivelul societatii ( macreconomic ):

- cheltuieli de asigurari sociale, de asistenta medicala, diminuarea potentialului
creator general s.a.

3.2. MASURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A

BOLILOR PROFESIONALE

Scopul securitatii si sanatatii in munca il constituie prevenirea accidentelor de munca si a

bolilor profesionale prin masuri menite sa elimine, sa evite sau sa diminueze actiunea factorilor
de risc asupra organismului uman. Factorii de risc specifici fiecarui element al sistemului de
munca pot fi combatuti prin masuri de prevenire, dar nu totdeauna exista o corespondenta

60
biunivoca intre cauza si masura de prevenire. Este posibil ca o masura de prevenire sa elimine
mai multi factori sau sa fie necesare mai multe masuri pentru un singur factor.

Masurile de prevenire se grupeaza in:

1 – masuri organizatorice, care au in vedere executantul si sarcina de munca;

2 – masuri tehnice, referitoare la mijloacele de productie si la mediul de munca.
3 – masuri igienico – sanitare;
4 – masuri de alta natura.

1. Principalele masuri organizatorice - ansamblul masurilor de protectie referitoare la

executant si sarcina de munca - se refera la:
- examenul medical;
- examenul psihologic;
- instruirea personalului;
- propaganda in domeniul securitatii muncii;
- organizarea activitatii si a locului de munca.

2. Masurile tehnice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale

reprezinta ansamblul masurilor ce se refera la mijloacele de productie si mediul de
munca si pot fi grupate in:
- masuri de protectie colectiva;
- masuri de protective individuala;
- masuri de protectie intrinseca.

3. Masurile igienico – sanitare se refera la masurile pentru acordarea

primului ajutor in caz de accident, pentu intarirea rezistentei organismului in cazul unor conditii
speciale de munca si asigurarea igienei lucratorilor la locul de munca.

3.2.1.MASURI ORGANIZATORICE

Examenul medical constituie una din cele mai importante masuri

de prevenire, deoarece contribuie la eliminarea cauzelor accidentelor si bolilor profesionale
datorate lipsei, insuficientei sau deficientei unor insusiri fizice si psihice ale executantului,
respectiv starii anormale a sanatatii acestuia.
Obligativitatea efectuarii examenului medical la angajare este prevazuta in H.G. nr. 355 /
2007 privind supravegherea sanatatii si in Legea nr. 53 / 2003 – Codul muncii. Repartizarea
lucratorilor la posturile de lucru se face de catre angajator cu luarea in considerare a rezultatului
examenului medical in urma caruia, avand in vedere riscurile care caracterizeaza viitorul post de
lucru, medicul de medicina muncii stabileste daca noul angajat este apt.
In urma examenului medical, subiectii care au susceptibilitati la actiunea unor noxe
profesionale sau au deficient care pot constitui factori favorizanti pentru accidente sunt orientate
catre profesiuni sau posture de lucru fara riscuri profesionale. De asemenea, prin examenul
medical se pot depista boli profesionale intr-un stadiu incipient, prevenindu-se agravarea sau
chiar instalarea invaliditatii.

61
 Conform legislatiei in vigoare, examenul medical se efectueaza la angajare, periodic si, in
functie de recomandarea medicului, pentru a constata daca angajatul s-a adaptat la locul de
munca.

Examenul medical la angajare are ca scop identificarea oricarei afectiuni care ar putea
impiedica activitatea noului angajat. Acest examen trebuie sa furnizeze informatii despre starea
de sanatate a personalului in momentul repartizarii la locurile de munca, inclusive aspectele
carora trebuie sa li se dea atentie la examenele medicale ulterioare. Acest examen constituie
termen de referinta pentru examenele medicale ulterioare.

Datele furnizate de examenul medical se compara cu caracteristicile profesiei si ale

viitorului post de lucru, din punct de vedere al cerintelor fizice, psihice si al riscurilor
profesionale. Din comparare rezulta daca persoana examinata este:
- apta pentru orice munca;
- apta pentru anumite munci effectuate in conditii normale;
- apta pentru anumite munci effectuate in conditii special;
- inapt temporar pentru orice munca.

Examenul medical periodic are ca scop:

- determinarea starii de sanatate la un moment dat;
- stabilirea termenului de comparative pentru aprecierea corecta a modificarilor
ulterioare ale starii de sanatate;
- verificarea concluziilor examenului de la incadrare;
- depistarea in faza incipient a efectelor noxelor la locul de munca, inainte de
declansarea bolii profesionale;
- descoperirea afectiunilor neprofesionale care constituie contraindicatii pentru o
anumita munca;
- propunerea de masuri pentru inlaturarea cauzelor care au dus la aparitia unor boli
profesionale.

Periodicitatea examenului medical periodic este stabilita prin H.G. nr. 355 /
2007 privind supravegherea sanatatii, pentru anumite activitati si meserii.

Examenul psihologic urmareste asigurarea concordantei dintre cerintele si sarcinile

postului de lucru si capacitatile reale ale individului, asigurand astfel detectarea si prevenirea
cauzelor de ordin psihologic ale disfunctiilor si accidentelor in cadrul sistemului de munca.

Examenul psihologic se efectueaza in mai multe situatii, respectiv:

- in orientarea scolara si profesionala;
- in selectia profesionala;
- in repartitia la locul de munca;
- in avizarea mentinerii in functie;
- in promovarea pe anumite locuri de munca cu nivel inalt de competent sau cu indice
ridicat de risc;
- in expertiza si recuperarea capacitatilor de munca.

62
 Examenul psihologic are un character complex, utilizandu-se metode si
procedee stabilite de instantele care il efectueaza, dar avand la baza principia generale care sa
impiedice posibile mistificari, denaturari, exagerari.

Instruirea personalului este o masura de prevenire, prin care se

urmareste eliminarea sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau
insuficienta cunostintelor de securitate a muncii.

Instruirea reprezinta totalitatea activitatilor organizate, pentru ca angajatii

sa-si insuseasca cunostintele sis a-si formeze deprinderile de securitate a muncii si se
realizeaza prin intermediul proceselor de instruire.

Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca face parte din

pregatirea profesionala si cuprinde trei faze:

 instruirea introductiv generala;

 instruirea la locul de munca;
 instruirea periodica.

Instruirea introductiv – generala se efectueaza conform reglementarilor legale in

vigoare, la angajarea lucratorilor, lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta,
lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta si lucratorilor pusi la dispozitie de
catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductive – generale este de a informa despre activitatile specific
intreprinderii si / sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca precum
si masurile si activitatile de prevenire si protective la intreprinderii si / sau unitatii, in general.
Continutul instruirii introductive – generale este axat pe urmatoarele probleme:
- legislatia de securitate si sanatate in munca;
- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si
sanatate in munca;
- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specific unitatii;
- masuri la nivelul intreprinderii si / sau unitatii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
Instruirea introductiv – generala se va finalize cu verificarea insusirii cunostintelor pe
baza de teste.
Instruirea introductiv – generala se efectueaza de catre:
 angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, sau
 lucratorul desemnat, sau
 un lucrator al serviciului intern de prevenire si protective, sau
 un reprezentant al serviciului extern de prevenire si protective.

63
 Durata instruirii introductiv – generale depinde de specificul activitatii si riscurile pentru
securitate si sanatate in munca precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul intreprindrii si / sau unitatii si nu va fi mai mica de 8 ore.

Instruirea la locul de munca se efectueaza dupa instruirea introductiv –

generala, noilor angajati, lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta,
lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta si lucratorilor pusi la dispozitie de
catre un agent de munca temporar, inclusive la schimbarea locului de munca in cadrul
intreprinderii si / sau unitatii, de catre conducatorul direct al locului de munca.

Instruirea la locul de munca va cuprinde:

- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specific locului de
munca si / sau postului de lucru;
- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si / sau postul de
lucru;
- masuri la nivelul locului de munca si / sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
- prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specific ale locului de munca si / sau postului de lucru;
- demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respective o va desfasura si
exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protective, a
mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim – ajutor.

Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in

munca precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de
munca, post de lucru si / sau fiecarei functii exercitate si nu va fi mai mica de 8 ore.

Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul direct al locului de munca

si are ca scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
Intervalul intre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii in functie de
conditiile locului de munca si / sau postului de lucru si nu va fi mai mare de 6 luni.
Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza
instruirea si, prin sondaj de catre angajator / lucrator desemnat / serviciul intern de prevenire si
protectie / serviciul extern de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale
lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
Instruirea periodica se efectueaza suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:

64
 - cand un lucrator a lipsit peste 30 zile lucratoare;
- cand au aparut modificari ale prevederilor ssm privind activitati specific ale locului de
munca si / sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusive datorita
evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
- la reluarea activitatii dupa accident de munca;
- la executarea unor lucrari special;
- la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
- la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor procedure de lucru.
Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mica de 8 ore.

Propaganda in domeniul securitatii muncii reprezinta ansamblul de actiuni,

metode si mijloace de influentare a comportamentului uman, in raport cu cerintele de securitate
a muncii. Prin propaganda se urmareste, mai ales, influentarea atitudinii necorespunzatoare fata
de pericole si sarcina de munca prin diseminarea unor idei si informatii menite sa consolideze
opinii, atitudini si comportamente corespunzatoare, in ceea ce priveste cunoasterea,
respectarea si aplicarea legislatiei de securitate a muncii.
Obiectivele propagandei sunt, in principal:
- modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de securitate
a muncii;
- crearea unei atitudini corespunzatoare fata de riscuri;
- influentarea receptivitatii individuale si collective fata de prevenirea accidentelor de
munca si bolilor profesionale.
Principalele forme si mijloace prin care aceste obiective pot fi realizate sunt:
informarea, popularizarea, reamintirea, atentionarea, avertizarea, mobilizarea, educarea,
constientizarea.
Cele mai eficiente mijloace in domeniul propagandei sunt mijloacele de propaganda
vizuala.

Organizarea activitatii si a locului de munca

In acceptiunea generala, organizarea muncii reprezinta modalitatea de concepere a
sarcinilor de munca si de repartizare a acestora intre executanti, astfel incat sa asigure
realizarea procesului de munca in conditii de productivitate si de securitate.
Organizarea rationala a muncii se bazeaza pe studiul muncii si pe ergonomie si, multe
dintre problemele pe care le solutioneaza prezinta interes si ca masuri de prevenire a
accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Amplasarea optima a locurilor de munca urmareste realizarea circuitului rational in

prelucrarea reperelor, evitarea actiunii factorilor de risc proprii mijloacelor de productie, ai
mediului de munca asupra executantilor.
Rationalizarea activitatii executantului urmareste reducerea ciclului de munca, ocuparea
optima a acestuia prin eliminarea miscarilor inutile, reducerea distantelor pe care se executa,
inlaturarea cauzelor care duc la aparitia si accentuarea premature a oboselii.

 Procesele de munca trebuie concepute astfel incat mainile executantului sa

65
 lucreze simultan si simetric, incepand si terminand in acelasi timp gesture simultane cat
mai continue.
 Miscarile efectuate de executants trebuie sa fie cat mai usoare, cat mai scurte si cat mai
rare, evitandu-se, pe cat posibil, schimbarile bruste si repezi ale directiei gesturilor.
 Miscarile executantului trebuie sa fie effectuate intr-o succesiune logica – acest lucru
impune asezarea materialelor si a uneltelor in zonele de lucru astfel incat sa impuna o
succesiune logica a miscarilor, necesara pentru respectarea ritmului normal de munca.
 Uneltele si materialele trebuie sa aiba loc stabil de fiecare data la reluarea ciclului de
lucru.
 Principiul securitatii muncii – orice masura tehnico – organizatorica ce regleaza economic
seria miscarilor trebuie sa conduca la securitatea muncii.

Principiile suplimentare sunt:

 Executantul trebuie sa poata alterna pozitiile asezat si in picioare;

 Levierele, volantii, manivelele, contactele, trebuie sa fie usor de manuit si usor accesibile;
 Sa se elimine necesitatea de a controla muscular sau mental anumite miscari folosind
riglele, opritoarele, indreptoarele, ghidajele;
 Sa se practice combinarea a doua sau mai multe unelte;
 Sa se imbunatateasca permanent factorii de ambianta a muncii: iluminat, culoare, nivel
de zgomot, si vibratii, microclimat.

La stabilirea tehnologiilor si la organizarea locului de munca se vor avea in vedere si alte

aspecte:
 Mesele de lucru si scaunele trebuie sa asigure inaltimea optima a planului de lucru si
varierea sa, in functie de specificul muncii si inaltimea fiecarui executants.
 Sculele si uneltele trebuie sa fie in buna stare sis a corespunda normelor ergonomice si
de securitate a muncii: utilajele folosite vor fi dotate cu dispozitive de protectie, de
siguranta, de semnalizare etc.
 O modalitate importanta de realizare a securitatii muncii o reprezinta mecanizarea
proceselor tehnologice, respectiv inlocuirea muncii fizice cu utilaje si masini, care implica
insa riscuri specific.
 Pornirea, conducerea si oprirea utilajelor vor fi efectuate numai de catre operatorul
caruia I s-a incredintat echipamentul respectiv.
 Dispozitivele de comanda ale utilajelor trebuie sa fie amplasate astfel incat manevrarea
sa se faca usor si fara pericol, sa permita oprirea imediata a functionarii masinilor sis a
impiedice pornirea intamplatoare.
 Utilajele trebuie sa fie prevazute si cu dispozitive de protectie, care, pentru a fi eficiente,
trebuie sa indeplineasca urmatoareleconditii: sa fie simple, usor de manuit si sigure; sa
nu introduca pericole suplimentare de accidentare; sa nu lase posibilitatea de
accidentare , in cazul defectarii lor; sa reziste conditiilor din timpul procesului de
productie; sa nu incomodeze procesul de productie; sa aiba durata de functionare cat
mai mare si costul cat mai redus.

Rationalizarea activitatii executantului necesita si respectarea unor principii

referitoare la sarcina de munca:

66
  Repartizarea sarcinii de munca numai executantilor care sunt apti din punct
de vedere al capacitatii de munca sa o indeplineasca.
 Varietatea sarcinii – asigurarea unui nivel optim de varietate a sarcinii, deoarece un nivel
prea mare conduce la suprasolicitare, iar unul prea mic la monotonie, plictiseala si,
implicit, oboseala.

Individul trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni dupa o activitate cu grad

inalt de atentie, executand operatii care solicita foarte putina atentie si invers:
 Coerenta sarcinilor – intre diverse sarcini ale unui executants trebuie sa existe legaturi
logice, executarea unei sarcini sa favorizeze executarea alteia sau sa contribuie concret
la amelorarea sarcinii globale.
 Durata optima a ciclului de munca;
 Asigurarea unui grad optim de independent in repartizarea sarcinii;
 Gruparea sarcinilor.

Organizarea ergonomica a locului de munca si conceperea uneltelor,

comenzilor si aparatelor
Pentru obtinerea unei pozitii normale si consumul mai mic de efort pentru
executant la organizarea locului de munca se au in vedere urmatoarele:

 respectarea dimensiunilor antropometrice la dimensionarea si plasarea la locul de munca

a dispozitivelor, pedaleor, parghiilor si butoanelor;
 evitarea pozitiilor nenaturale ale corpului sau prea inclinate;
 evitarea inclinarilor laterale ale trunchiului si ale capului;
 evitarea mentinerii in stare suspendata, frontal sau lateral a bratului in pozitie prea intins,
deoarece aceasta pozitie oboseste, reduce precizia si dexteritatea bratului si a mainilor;
 adaptarea, in limita posibilitatilor, a pozitiei sezand, care sa poata alterna cu cea
ortostatica;
 dotarea locurilor de munca cu stative si cu scaune concepute si construite functional;
 asigurarea ca locul de munca sa permita atat schimbari in pozitia de lucru cat si o pozitie
corecta a corpului, etc.

3.2.2. MASURI TEHNICE

Protectia intrinseca
Protectia intrinseca reprezinta integrarea principiilor de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate inca din faza de concepere a sistemelor tehnice, astfel incat fiecare
element component este proiectat pentru a asigura, in acelasi timp, functia de productie sic ea
de securitate. Protectia intrinseca este dependent de nivelul de dezvoltare al stiintei si de
progresul tehnic.

Solutia de viitor a preocuparilor legate de protectia intrinseca o reprezinta automatizarea

complete a intreprinderilor, unde omul este exclus din desfasurarea procesului de productie.

Protectia colectiva – reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor tehnice

67
prin care se previne sau diminueaza actiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai multi
executanti.
Protectia colectiva se realizeaza prin dotarea instalatiilor, masinilor cu dispozitive si
aparate concepute cu scopul de a proteja lucratorii in timpul desfasurarii procesului de munca.
Protectia colectiva este necesara din cauza imperfectiunilor tehnologiilor actuale.

In functie de riscurile pe care le previn, distingem:

- metode si mijloace de detective si analiza a noxelor chimice;

- metode si mijloace de combatere a noxelor chimice si imbunatatire a microclimei
( ventilare industrial );
- metode si mijloace de prevenire a electrocutarii ( electrosecuritate );
- metode si mijloace de combatere a zgomotului si vibratiilor;
- metode si mijloace de combatere a electricitatii statice;
- metode si mijloace de combatere a riscurilor mecanice;
- metode si mijloace de prevenire a iradierii ( radioprotectie );
- metode si mijloace de imbunatatire a iluminatului.

Protectia individuala
Totalitatea mijloacelor individuale de protectie cu care este dotat lucratorul in timpul
lucrului alcatuieste echipamentul sau individual de protectie individuala.
Protectia individuala este o masura complementara masurilor de protective intrinseca si
colectiva. Prin protectia individuala se diminueaza sau elimina actiunea cauzelor potentiale
accidentogene.
Protectia individuala este necesara datorita:
- deficientelor tehnologiilor sub aspectul securitatii muncii;
- deficientelor protectiei collective;
- uzurii fizice a utilajelor in timpul proceselor de productie.
Deoarece mijloacele individuale de protective pot ele insele sa fie o sursa de accidentare,
trebuie sa indeplineasca doua conditii majore:
- sa asigure o protective eficienta;
- sa asigure confort purtatorului.

MIJLOACE INDIVIDUALE DE PROTECTIE

In cadrul masurilor de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale,

un rol important il ocupa protectia individuala, respectiv dotarea personalului cu mijloace
individuale de protectie.
Acestea constau in obiecte de imbracaminte si incaltaminte, precum si diverse accesorii,
dispozitive, care se aplica pe corpul lucratorului, pentru a-l proteja impotriva factorilor de risc de
accidentare si imbolnavire profesionala. Ele au numai rolul de ecran, interpunandu-se intre
organism si factorul de risc, impiedicand astfel actiunea acestuia.
Totalitatea mijloacelor individuale de protectie cu care este dotat muncitorul in timpul
lucrului in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale alcatuiesc
echipamentul sau de protectie individuala ( EIP ).

68
 CLASIFICAREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE ( MIP )

 in functie de partea organismului pe care o protejeaza, deosebim:

- MIP pentru protectia capului ( casti, glugi, cagule, capisoane, bonete );
- MIP pentru protectia ochilor si a fetei ( ochelari, viziere );
- MIP pentru protectia urechii ( antifoane );
- Masti pentru protectia cailor respiratorii ( masti );
- MIP pentru protectia corpului ( costume, combinezoane, mantale, pelerine,
sorturi );
- MIP pentru protectia mainilor ( palmare, cotiere, degetare );
- MIP pentru protectia picioarelor ( bocanci, cizme, galosi, jambiere,
genunchiere );
- MIP pentru protectia epidermei ( creme, unguente );
- MIP pentru protectia intregului organism ( costume etanse, centuri de
siguranta, centuri de salvare etc. ).

 Dupa natura factorului de risc impotriva caruia este protejat lucratorul, exista:
- MIP impotriva curentului electric;
- MIP pentru protectia impotriva riscurilor mecanice etc.

 Dupa principiul de protectie care sta la baza realizarii utilizarii lor, mijloacele individuale
de protectie se pot clasifica in trei categorii:
- izolante;
- reflectorizante;
- filtrante.

 Dupa natura operatiei pe care o executa purtatorul, deosebim:

- MIP pentru operatii curente;
- Mip pentru interventii.

TIPURI PRINCIPALE DE MIJLOACE INDIVIDUALE DE PROTECTIE

a) Protectia capului.
Echipamentul pentru protectia capului consta din casti, capisoane, glugi, bonete,
basmale.

Castile de protectie se folosesc in marea majoritate a activitatilor de pe santiere, in

ateliere, in fabrici etc., ele trebuind sa fie rezistente la socuri ( caderi de obiecte de la inaltime,
caderea muncitorului etc. ), iar uneori sa aiba si proprietati electroizolante.

69
 Impotriva frigului si a curentilor reci de aer se folosesc, impreuna cu casca de protectie,
capisoane, glugi etc.; femeile utilizeaza, de asemenea, basmale si bonete care impiedica
prinderea parului si antrenarea capului de diversele mecanisme in miscare ale utilajelor.

Impotriva focului sau a stropilor de materiale incandescente, in industrie se foloseste

gluga ignifugata, prevazuta cu vizoare si captuseala din panza.

In industria chimica, se mai folosesc glugi din materiale plastice, panza cauciucata etc.,
dupa natura productiei si a emanatiilor respective.

b) Protectia ochilor si a fetei

Echipamentul pentru protectia ochilor consta din ochelari de diferite tipuri:
- pentru locurile de munca in care sar particule ( de lemn, piatra, metalice etc. ) care pot
produce leziuni, se folosesc ochelari cu aparatori laterale, cu cosulete, cu grile metalice
etc.
- pentru lucrari de sudare se folosesc ochelari cu filtre impotriva radiatiilor ultraviolete si
infrarosii emise in timpul sudarii; pot fi cu vizoare sau cu placi rabatabile sau fixe etc.;
- impotriva prafului sau aschiilor, care se produc la prelucrarea lemnului se folosesc
ochelari cu cosulete laterale de tricot care impiedica intrarea prafului pe la marginile
ochelarilor;
- impotriva vaporilor si a gazelor nocive se folosesc ochelari etansi, prevazuti cu foite
speciale contra aburirii;
- impotriva radiatiilor de la cuptoare se folosesc ochelari cu sticla cobalt, viziere basculante
aplicate la casca de protectie etc.

70
 c) Protectia cailor respiratorii
Daca este necesar a se proteja atat ochii cat si fata sau caile respiratorii, acolo unde sunt
degajari puternice de caldura, gaze nocive, praf abundent etc, se folosesc diferite tipuri
de masti:
- masca impotriva prafului aplicata pe gura si pe nas, avand filtre care retin praful ( fara
a asigura insa protectia impotriva gazelor nocive ) ; se foloseste in industria materialelor
de constructii, in ateliere de sablaj, in industria metalurgica, chimica ( unde nu sunt
emanatii nocive );

71
 - masca de carton acoperit cu aluminiu, impotriva radiatiilor calorice din industria
metalurgica si din industria chimica;
- masca cu aspirare libera a aerului din exterior, pentru protectia impotriva unor
emanatii mari de gaze sau vapori nocivi a caror origine, nefiind bine cunoscuta, nu se
poate preciza natura materialului filtrant;
- masca cu caputa, cu vizoare si cu supape de inspirare si expirare impotriva gazelor,
vaporilor nocivi, cetei, fumului etc., executata din cauciuc cu cutie filtranta atasata de
corpul mastii sau cu cutie filtranta separata, legata la corpul mastii printr-un tub;
- masca cu aductie de aer, racordata la o instalatie de aer conditionat ( ind de prelucrare
a produselor de siliciu, plumb etc. ).

Orice masca trebuie sa fie ajustata pe fata sau pe capul lucratorului, sa nu prezinte fisuri,
gauri etc.

d) Protectia auzului
Pentru protectia personalului expus la niveluri ridicate de zgomot, impotriva efectelor
nocive ale acestuia, se utilizeaza ca mijloace individuala de protectie antifoanele, care pot fi:
- de tip intern, sub forma de dopuri sau tampoane care se introduc in canalul auditiv;
- de tip extern, sub forma de casti care acopera pavilionul urechii.

72
 Realizarea antifoanelor pune probleme complexe, deoarece ele trebuie sa prezinte
urmatoarele calitati:
- sa asigure o izolare la zgomot cat mai buna, deci o atenuare fonica de valoare cat mai
mare;
- sa asigure un grad de confort cat mai ridicat;
- sa nu aiba efecte asupra pielii;
- sa asigure inteligibilitatea vorbirii;
- sa fie usor de manuit si intretinut;
- sa fie durabil.
Deoarece majoritatea antifoanelor urmeaza a fi intrebuintate de mai multe ori, este necesar
sa existe posibilitatea de a fi curatate, nu numai cu apa si sapun ci si cu antiseptice. Lucratorii
vor fi instruiti sa nu introduca niciodata antifoanele interne in urechi cu mainile nespalate,
murdare de grasimi, uleiuri etc. De asemenea, acest tip de antifon este un mijloc de protectie de
folosinta strict personala si nu va fi imprumutat de la un lucrator la altul.

e) Protectia corpului
Principalii factori de risc impotriva carora este necesara protectia corpului cu ajutorul
costumelor de protectia sunt: caldura, frigul, noxele chimice si umiditatea.
Protectia impotriva caldurii
Atunci cand temperatura mediului ambiant este superioara temperaturii cutanate si
organismul va primi caldura, in principal prin convectie, pentru a impiedica transferul, se
utilizeaza costume termoizolante, confectionate din materiale cu conductibilitate termica scazuta
ca: lana, bumbac, piele, polimeri sintetici expandati etc.
Protectia impotriva frigului
In cazul temperaturilor scazute, scopul urmarit prin folosirea costumelor de protectie este
impiedicarea transferului de caldura dinspre organism spre mediul inconjurator.
Pentru aceasta, se intrebuinteaza costume din materiale termoizolante .

73
 Protectia impotriva agentilor chimici
Protectia corpului impotriva agentilor chimici se realizeaza cu ajutorul costumelor si a
sorturilor care izoleaza imbracamintea de lucru si, implicit, partea anatomica vizata, de contactul
cu agentii nocivi.
La alegerea mijlocului de protectie se va tine seama de tipul agentului chimic exit si de
materialul de confectie, si anume de urmatorii factori:
- actiunea chimica a substantei nocive ( daca ataca sau nu materialul );
- difuziunea substantei nocive ( pentru gaze );
- calitatile de solvent ale substantei nocive;
- tipul de protectie;
- calitatile de confort pe care le asigura MIP –ul.

Protectia impotriva umezelii si a apei se realizeaza prin utilizare de costume

impermeabile, confectionate in special din mase plastice: polietilena, policlorura de vinil etc.

f) Protectia mainilor
Echipamentul pentru protectia mainilor consta din numeroase feluri de manusi din
bumbac, cauciuc, piele, material plastic, lana si palmare, degetare.

74
 Materialele din care se confectioneaza manusile pot avea diverse caracteristici, in functie
de factorul de risc de care protejeaza. De exemplu, manusi termoizolante, manusi antiacide,
manusi de protectie impotriva uleiurilor , solventilor organici, manusi care asigura protejarea
mainilor impotriva ranirilor etc.

g) Protectia picioarelor
Echipamentul pentru protectia picioarelor consta din:
- bocanci cu talpa din piele sau din cauciuc, in cazul locurilor de munca cu cantitati mari de
praf, lucrari subterane miniere etc.
- bocanci cu bombeuri metalice, in cazul manipularii unor materiale grele;
- bocanci cu talpa din lemn de fag aburit si uscat, in cazul atelierelor de forja, topitorii etc.
- cizme de cauciuc hidroizolante scurte, pentru sapaturi in terenuri umede, sau pe timp de
ploaie , sau lungi, pentru lucrari de canalizari;
- ghete, jambiere din piele sau din material plastic impotriva stropirii picioarelor cu diverse
substante etc.

h) Unguente de protectie
Pentru asigurarea protectiei pielii care vine in contact cu substante nocive, se utilizeaza
compozitiile de protectie ( solutii, suspensii, emulsii, creme, unguente etc. ). Ele se aplica pe
maini, pe fata si gat, realizand o bariera care se interpune intre tegument si agentul nociv.

i) Protectia intregului organism

Pentru a preveni accidentele grave ce pot interveni in situatii speciale, in care riscurile
sunt deosebit de mari ( avarii la conducte cu gaze toxice, manipulari de substante toxice si
radioactive, avarii la cuptoare termice etc. ), este necesara utilizarea unor mijloace individuale
de protectie complexe, care sa protejeze intregul organism. In acest caz, riscul fiind cunoscut si
timpul de interventie scurt, principala cerinta impusa echipamentului este eficacitatea, confortul
situandu-se pe un plan secundar.
De obicei, MIP pentru interventii sunt echipamente etanse, prevazute cu dispozitive
respiratorii, care asigura izolarea totala a operatorului de mediul nociv: costum de interventie in
medii de amoniac si oxizi de azot, in medii de acizi si vapori toxici, in medii cu radiatii termice si
flacari etc.

j) Protectia impotriva caderilor de la inaltime – consta prin utilizarea de catre

lucratori a unor tipuri de centuri, alcatuite din chingi din fibre textile, cu aplicatii din piele, la care
sunt prinse curele de legare si belciuge. La centuri se ataseaza o franghie rezistenta de circa 5
m lungime.

75
 Un alt tip de centura este centura de siguranta cu bretele si scaun sau cu dublu scaun,
pentru lucrari de constructii la inaltime sau in cariere si centura cu scaun si rezematoare pentru
montatori.
Centura de siguranta se verifica periodic, pentru a se scoate din uz centurile rupte, cu
partile din piele rascoapte de umezeala si caldura, cu cusaturile desfacute, franghiile rupte si
innodate, piesele metalice turtite sau ruginite.

k) Echipamentul contra electrocutarii

Electricienii care executa lucrari la instalatii electrice de joasa tensiune, precum si
electricienii care manevreaza aparatele de inalta tensiune, folosesc, dupa caz, in afara de
diverse dispozitive speciale si urmatorul echipament de protectie:
- echipament electroizolant: manusi, cizme, galosi de cauciuc, in buna stare, fara crapaturi,
gauri sau incluziuni metalice, avand inscriptionata tensiunea pentru care sunt eficace;
- ochelari de protectie la inlocuirea sigurantelor;
- casca de protectie si centura de siguranta, in cazul lucrului la inaltime.

Echipamentul electroizolant ( manusi, cizme, galosi ) trebuie verificat zilnic, inainte de a fi

folosit; nu este permisa utilizarea nici unui echipament avand cea mai mica fisura. De
asemenea, este interzisa intrebuintarea echipamentului pentru joasa tensiune la lucrarile de
inalta tensiune, deoarece este ineficace. De asemenea, nu trebuie folosit echipamentul pentru
tensiune inalta la lucrari sub tensiune joasa, deoarece se uzeaza in mod inutil.

Echipamentul electroizolant din cauciuc se verifica, in mod periodic, daca, prin uzura, nu
si-a pierdut proprietatile electroizolante .

76
Intrebari recapitulative:

1.Cum se clasifica mijloacele individuale de protectie?

2.De cate feluri sunt mijloacele care asigura protectia capului?
3.Ce tipuri de ochelari de protectie cunoasteti?
4.Ce masti de protectie cunoasteti?
5.Care sunt cerintele pe care trebuie sa le prezinte antifoanele?
6.Ce tipuri de costume de protectie se folosesc impotriva efectului nociv al caldurii? Dar al
frigului?
7.Ce mijloace de protectie se utilizeaza impotriva umezelii?
8.Care este rolul unguentelor de protectie?
9.In ce consta echipamentul contra caderilor de la inaltime?
10.Ce echipament se utilizeaza contra electrocutarii?

3.3.ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE LA NIVELUL

INTREPRINDERII / UNITATII

In conformitate cu H.G. nr. 1425/2006, modificata si completata prin H.G. nr. 955/2010, la
nivelul intreprinderilor, organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre
angajator, in urmatoarele moduri:
1) prin asumarea de catre angajator a atributiilor pentru realizarea masurilor
prevazute de lege;
2) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile
de prevenire si protectie;
3) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
4) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

In functie de numarul de lucratori din intreprindere / unitate si de riscurile la care sunt

expusi lucratorii, activitatile de prevenire si protectie se vor organiza astfel:

1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua

activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu fac parte din urmatoarea lista:
- activitati cu risc potential de expunere la radiatii ionizante;
- activitati cu risc potential de expunere la agenti toxici si foarte toxici, in special cele cu
risc de expunere la agenti cancerigeni, mutageni si alti agenti care pericliteaza
reproducerea;
- activitati in care sunt implicate substante periculoase, potrivit prevederilor H.G. nr.
95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in
care sunt implicate substante periculoase;
- activitati cu risc de expunere la grupa 3 si 4 de agenti biologici;

77
 - activitati de fabricare, manipulare si utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice
si alte produse care contin materii explozive;
- activitati specifice exploatarilor miniere de suprafata si de subteran;
- activitati specifice de foraj terestru si de pe platform maritime;
- activitati care se desfasoara sub apa;
- activitati in constructii civile, excavatii, lucrari de puturi, terasamente subterane si
tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime;
- activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale;
- producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a
acestora;
- activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu;
- activitati care implica riscuri electrice la inlta tensiune;
- activitati de producere a bauturilor distillate si a substantelor inflamabile;
- activitati de paza si protectie.
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in
intreprindere si / sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, cu o durata minima de 40 de ore – nivel baza, fapt care se atesta printr-un document de
absolvire a programului de pregatire.

In situatia in care nu sunt indeplinite cumulativ aceste conditii, angajatorul trebuie sa

desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si
protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe.
In cazul in care angajatorul / lucratorii desemnati / serviciile interne de prevenire si
protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personal propriu.

2) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate

efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu fac parte din urmatoarea lista:
- activitati cu risc potential de expunere la radiatii ionizante;
- activitati cu risc potential de expunere la agenti toxici si foarte toxici, in special cele cu
risc de expunere la agenti cancerigeni, mutageni si alti agenti care pericliteaza
reproducerea;
- activitati in care sunt implicate substante periculoase, potrivit prevederilor H.G. nr.
95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in
care sunt implicate substante periculoase;
- activitati cu risc de expunere la grupa 3 si 4 de agenti biologici;
- activitati de fabricare, manipulare si utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice
si alte produse care contin materii explozive;
- activitati specifice exploatarilor miniere de suprafata si de subteran;
- activitati specifice de foraj terestru si de pe platform maritime;
- activitati care se desfasoara sub apa;
- activitati in constructii civile, excavatii, lucrari de puturi, terasamente subterane si

78
 tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime;
- activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale;
- producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a
acestora;
- activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu;
- activitati care implica riscuri electrice la inlta tensiune;
- activitati de producere a bauturilor distillate si a substantelor inflamabile;
- activitati de paza si protectie.
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in
intreprindere si / sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii
in
munca, cu o durata minima de 40 de ore – nivel baza, fapt care se atesta printr-un document de
absolvire a programului de pregatire.
d) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.

In situatia in care nu sunt indeplinite cumulativ aceste conditii, angajatorul trebuie sa

desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de
prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe.
In cazul in care angajatorul / lucratorii desemnati / serviciile interne de prevenire si
protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personal propriu.

3. In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori,

angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai
multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si
protective in cadrul intreprinderii.
In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori si desfasoara
activitati din lista prezentata mai sus ( anexa 5 la normele metodologice de aplicare a Legii
securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 ), angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai
multe servicii interne de prevenire si protectie.
De asemenea, in cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si
protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personal propriu.

4. In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul

trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile
necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa
apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe
care nu le poate desfasura cu personal propriu.

79
 3.3.1.LUCRATORII DESEMNATI

Desemnarea nominala a lucratorului / lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de

prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului.
Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat
contract individual de munca cu norma intreaga.
Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care
lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.

Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat

trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte minime de pregatire in domeniul securitatii si
sanatatii in munca:
 studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in
profil tehnic si unul dintre urmatoarele doua cursuri:

 curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de 80 de ore si un

continut minim stabilit de anexa nr. 6, lit. A la normele metodologice si anume:
- cadrul legislativ general referitor la securitate si sanatate in munca;
- concepte de baza referitoare la securitate si sanatate in munca;
- notiuni despre riscuri generale si prevenirea lor;
- notiuni despre riscuri specific si prevenirea lor in sectorul corespunzator activitatii
intreprinderii si/sau unitatii;
- acordarea primului ajutor.

sau:

 program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in

munca, de cel putin 80 de ore.

Indeplinirea acestor cerinte se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a

programului de formare profesionala corespunzator.
Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea intreprinderii
si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in
cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii
desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protective conform fisei postului.

80
 3.3.2.SEVICIILE INTERNE DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc
aceleasi conditii ca si lucratorii desemnati si, dupa caz, alti lucratori.
Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
(A)
1) studii superioare tehnice;
2) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 80 de ore si un
continut minim stabilit de anexa nr. 6, lit. B la normele metodologice si anume:
- cadrul legislativ general referitor la securitate si sanatate in munca;
- criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
- organizarea activitatii de prevenire;
- actiuni in caz de urgenta: planuri de urgenta si de evacuare, prim ajutor;
- elaborarea documentatiilor necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie;
- evidente si raportari in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
3) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore,
SAU:

(B)
1) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respective studii superioare de lunga
sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile
fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
2) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in
munca, de cel putin 80 de ore;
3) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin
180 de ore sau masterat / doctorat in acest domeniu.

Indeplinirea acestor cerinte se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a

programului de formare profesionala corespunzator.
Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie
format din lucratori care au contract individual cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.

Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea directa a

angajatorului ca o structura distincta.
Lucratorii din cadrul serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai
activitati de prevenire si protectie sic el mult activitati complementare, cum ar fi: prevenirea si
stingerea incendiilor si protectia mediului.
Angajatorul va consemna in Regulamentul Intern sau in Regulamentul de organizare si
functionare activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de
prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protectie are
capacitate si mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale
si umane necesare pentru indeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate in
intreprindere.

81
 Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie in functie de
marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de
distributia acestora in cadrul intreprinderii/unitatii.
Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire
si protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
Cand angajatorul isi desfasoara activitatea in mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire si protectie trebuie sa fie organizat astfel incat sa se asigure in mod corespunzator
desfasurarea activitatilor specifice.
In situatia in care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe
servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.
Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii
lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale
adecvate, in conditiile legii.

3.3.3.SEVICIILE EXTERNE DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de

prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii
de prevenire si protectie.
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloace materiale
necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de
avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
indeplinesc aceleasi conditii ca si lucratorii desemnati si, dupa caz, alti lucratori.
Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
(A)
1) studii superioare tehnice;
2) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 80 de ore si un
continut minim stabilit de anexa nr. 6, lit. B la normele metodologice si anume:
- cadrul legislativ general referitor la securitate si sanatate in munca;
- criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
- organizarea activitatii de prevenire;
- actiuni in caz de urgenta: planuri de urgenta si de evacuare, prim ajutor;
- elaborarea documentatiilor necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie;
- evidente si raportari in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
3) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore.

82
 SAU:
(B)
1) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respective studii superioare de lunga
sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile
fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
2)program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in
munca, de cel putin 80 de ore;
3) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin
180 de ore sau masterat / doctorat in acest domeniu.

In cazul in care serviciul extern de prevenire si protective este format dintr-o singura
persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si conducatorul serviciului
extern de prevenire si protectie.
Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un
singur serviciu extern de prevenire si protectie.

Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa

cuprinda si urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern
de prevenire si protectie;
b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati / serviciile interne si / sau cu alte servicii
externe de prevenire si protectie;
c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.

Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor

de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din OUG nr. 49 / 2009 privind libertatea de
stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 68 / 2010, avand urmatorul cuprins:

,,Art. 26. — (1) Prestatorii au obligatia de a pune la dispozitia beneficiarilor urmatoarele

informatii:
a) numele sau denumirea prestatorului, forma de organizare, adresa unde este stabilit, precum
si date care sa permita contactarea rapida si comunicarea directa cu acesta, dupa caz, prin
mijloace..electronice;
b) in cazul in care prestatorul este inmatriculat intr-un registru, numele acelui registru si numarul
de inregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente in acel registru;
c) in cazul in care activitatea este supusa unui regim de autorizare, datele autoritatii competente
care..a..eliberat..autorizatia;
d) in cazul in care prestatorul exercita o activitate care este supusa TVA, numarul de identificare
mentionat la art. 153, 153 1si 154 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si
completarile..ulterioare;
e) in cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care
prestatorul este inscris, titlul profesional si statul membru in care a fost acordat acest titlu;
f) conditiile si clauzele generale de prestare a serviciului, daca exista, utilizate de catre
prestator;
g) clauze contractuale cu privire la legea aplicabila contractului si/sau la instanta competenta

83
daca..sunt..folosite..de..catre..prestator;
h)existenta unei garantii postvanzare care nu este impusa prin lege;
i) pretul serviciului, in cazul in care acesta este stabilit, in prealabil, de catre prestator, pentru un
anumit..tip..de..serviciu;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, in cazul in care acestea nu reies deja din context;
k) asigurarea de raspundere civila profesionala sau garantiile profesionale, daca exista, si, in
special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum si teritoriul pe care este
valabila.
(2) La alegerea prestatorului, informatiile mentionate la alin. (1): a) sunt comunicate de catre
prestator..din..proprie..initiativa;
b) sunt usor accesibile beneficiarului in locul prestarii serviciului sau al incheierii contractului;
c) pot fi accesate cu usurinta de catre beneficiar, prin mijloace electronice, la o adresa oferita de
catre..prestator;
d) sunt cuprinse in orice documente de informare oferite beneficiarului de catre prestator,
document..care..cuprind..o..descriere..detaliata..a..serviciului..prestat.
(3) La cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare:
a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit, in prealabil, de catre prestator, sau,
daca nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul al pretului, astfel incat acesta sa
poata fi verificat de catre beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat;
b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in
statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea;
c) informatii cu privire la activitatile conexe si la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru
desfasurarea acestor activitati, care sunt legate de serviciul in cauza, precum si cu privire la
masurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice
document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor;
d) codurile de conduita la care a aderat prestatorul si adresele de internet la care aceste coduri
pot..fi..consultate,..specificand..limba..in..care..sunt..disponibile;
e) in cazul in care unui prestator ii este aplicabil un cod de conduita sau este membru al unei
asociatii profesionale ori al unui organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la
mecanisme de solutionare pe cale extrajudiciara a litigiilor, informeaza beneficiarii cu privire la
posibilitatea utilizarii acestora; prestatorul trebuie sa indice modalitatea prin care beneficiarii pot
obtine informatii detaliate cu privire la modalitatile extrajudiciare de solutionare a litigiilor.
(4) Prestatorul ofera informatiile mentionate la alin. (1)—(3) in mod complet, corect, precis si in
timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de
prestare..serviciului.
(5) Intervalul de timp de la furnizarea informatiilor mentionate la alin. (1)—(3) pana la
contractarea sau prestarea efectiva a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris
al..beneficiarului,..termenul..de..5..zile..poate..fi..redus.
(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispozitii legale prin care sunt reglementate
cerintele..de..informare.
Art. 27. — (1) Pentru solutionarea unor eventuale litigii, in afara de informatiile prevazute la art.
26 alin. (1) lit. a), prestatorii vor furniza beneficiarilor, in special, adresa postala, numarul de fax
sau adresa de e-mail si numarul de telefon la care toti beneficiarii, inclusiv cei care au resedinta
sau sediul social intrun alt stat membru, le pot adresa o reclamatie sau o solicitare de informatii
in legatura cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispozitie, de asemenea, adresa sediului
social, in cazul in care aceasta nu este adresa obisnuita pentru corespondenta.

84
(2) Prestatorii trebuie sa faca dovada ca au raspuns reclamatiilor primite in cel mai scurt
termen, care nu poate depasi 30 de zile calendaristice, si ca au depus eforturile necesare
identificarii unei..solutii..satisfacatoare.
(3) Prestatorii trebuie sa faca dovada ca au furnizat complet, corect si precis informatiile
prevazute..in..prezenta..ordonanta..de..urgenta.
(4) Prestatorii care sunt supusi unui cod de conduita sau sunt membri ai unei asociatii ori ai unui
organism profesional ale caror norme prevad recurgerea la modalitati extrajudiciare de
solutionare a litigiilor ii informeaza pe beneficiari in aceasta privinta si mentioneaza acest lucru
in orice document in care sunt prezentate detaliat serviciile lor, indicand modul in care se pot
accesa informatii detaliate cu privire la acestea.”

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate

semestrial, conform modelului prevazut in anexa nr. 10 din Normele metodologice de aplicare a
Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2010.
Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului,
inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are
sediul social.

Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie

Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa-si desfasoare activitatea numai daca
sunt in posesia unui certificate de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, emis de
Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor
cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita
in continuare, Comisia de abilitare si avizare
In cadrul fiecarui inspectorat territorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin
ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o Comisie de abilitare si
avizare ai carei membri sunt:
- reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului territorial de munca – presedinte;
- reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului
Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;
- reprezentantul territorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli
profesionale.
Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de personae din cadrul
inspectoratului territorial de munca, numite de conducerea acestuia.

In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protective, solicitantii vor transmite

un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului
prezentat in anexa nr. 8 din Normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in
munca nr. 319 / 2006.
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul
CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie dupa actul
constitutiv;

85
 d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in
munca;
e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire in
domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru personalul care va desfasura activitati de
prevenire si protectie;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitati de prevenire si protectie;
g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele material si resursele umane de
care dipun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada
nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul
extern de prevenire si protectie;
k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protective privind pastrarea
confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea activitatilor de prevenire si protectie, asupra
informatiilor la care are acces.

Memoriul de prezentare trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la:

a) sediul social;
b) baza tehnico-materiala;
c) activitatile de prevenire si protective pe care intentioneaza sa le desfasoare;

Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin
10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
Solicitantul caruia nu I s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la
data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul
Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat
daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul
teritorial de munca.
Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de
abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras,
transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului territorial de munca la
care sunt luati in evidenta.
Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare are
dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data retragerii.

Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia / unora dintre conditiile

in baza carora a fost emis:
a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie;
b) schimbarea denumirii / numelui serviciului extern de prevenire si protectie;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducatorului servicului extern de prevenire si protective abilitat.

86
 CAPITOLUL 4

ACTIUNI IN CAZ DE URGENTA: PLANURI DE

URGENTA SI DE EVACUARE, PRIM AJUTOR

4.1. PLANURI DE URGENTA SI DE EVACUARE

Date fiind situaţiile existente, şi chiar viitoare, în ceea ce priveşte desfăşurarea
proceselor de muncă, putem admite că, prin elaborarea şi realizarea planului de prevenire si
protecţie, nu se poate obţine eradicarea tuturor riscurilor de accidentare si de producere a
altor evenimente.
În cazul în care un astfel de eveniment survine, reacţia întreprinderii, precum şi a
fiecăruia dintre membrii săi, va trebui să fie una mai eficientă decât ceea ce a fost gândit şi
definit în prealabil în planul acţiunilor de prevenire.
Devine deci necesar un plan special, care poate lua forme şi aspecte diferite, în funcţie
de mărimea şi specificul activităţii întreprinderii şi va avea întotdeauna ca
obiectiv: a alerta, aproteja, a ajuta si
ca scop să stabilească şi să menţină planuri şi proceduri pentru a identifica
potenţialul de a reacţiona în caz de incidente şi situaţii de urgenţă, precum şi
de a răspunde la acestea pentru a preveni şi minimiza posibilele vătămări /
daune ce pot fi asociate acestora.

ELEMENTELE CONSTITUTIVE:

Planurile şi procedurile pentru situaţii de urgenţă au la bază analiza următoarelor

elemente:
 rezultatele proceselor de identificare a pericolelor, de
evaluare şi control al riscurilor;
 disponibilitatea serviciilor locale de urgenţă şi detalii
referitoare la capacitatea de răspuns în situaţii de urgenţă,
sau la deciziile luate în urma consultării, asupra cărora s-a
căzut de acord cu aceste servicii;

87
  cerinţe legale în domeniul pregătirii pentru situaţii de
urgenţă;
 experienţa dobândită cu ocazia accidentelor / incidentelor şi
situaţiilor de urgenţă precedente;
 experienţa întreprinderilor similare, referitoare la accidentele
/ incidentele şi situaţiile de urgenţă anterioare (învăţăminte
pe cele mai bune practici);
 analize ale situaţiilor de urgenţă şi ale exerciţiilor practice
efectuate, precum şi rezultatele acţiunilor anterioare
Angajatorul ar trebui să dezvolte unul sau mai multe planuri de urgenţă, să identifice şi să
asigure echipamentul de urgenţă corespunzător şi să testeze periodic capacitatea de răspuns a
angajaţilor, prin exerciţii practice.
Exerciţiul practic trebuie să testeze eficacitatea celor mai multe părţi din planul de
urgenţă şi completitudinea procesului de planificare în situaţii de urgenţă.
Simulările practice ar trebui să fie – pe cât posibil – realizate pentru a deveni eficace. În
acest sens poate deveni necesară efectuarea de simulări la scară normală / reală a
accidentelor.
Realizarea în domeniul pregătirii pentru situaţii de urgenţă trebuie evaluată, iar
modificările identificate ca necesare trebuie implementate.

CERINŢELE PLANULUI DE URGENŢĂ

Planul de urgenţă trebuie să evidenţieze acţiunile necesare a fi întreprinse atunci când

apare o situaţie specifica de urgenţă şi ar trebui să includă următoarele:
o Identificarea posibilelor accidente şi situaţii de urgenţă;
o Identificarea, respectiv nominalizarea persoanelor cu atribuţii şi responsabilităţi în
situaţii de urgenţă;
o Detalii ale acţiunilor ce trebuie întreprinse de către personal în timpul unei situaţii
de urgenţă, inclusiv acele acţiuni ce ar trebui derulate de către personalul extern
prezent la locul unde are loc situaţia de urgenţă (contractori, vizitatori – ex. cui se
pot adresa pentru a se deplasa la locul de întâlnire);
o Responsabilităţile, competenţele şi îndatoririle personalului cu roluri specifice pe
perioada urgenţei, spre ex.:
echipa de stingere a incendiilor,
echipa de prim ajutor,
experţi pentru cazuri de scurgeri nucleare;
o Proceduri de evacuare;
o Identificarea şi localizarea materialelor periculoase şi acţiunile de urgenţă
necesare;
o Interfaţa cu serviciile externe de urgenţă;
o Comunicarea cu vecinii şi cu publicul;
o Disponibilitatea informaţiilor necesare pe perioada urgenţei
o Implicarea agenţiilor externe în planificare şi răspuns / reacţii în caz de urgenţe ar
trebui documentată corespunzător. Aceste agenţii ar trebui informate cu ceea ce
priveşte posibilele circumstanţe în care să se implice şi ar trebui să li se asigure

88
 informaţiile pe care le solicită , pentru a le facilita implicarea în activităţile de
răspuns în caz de urgenţă.
o Echipament de urgenţă: Trebuie identificat necesarul de echipamente de urgenţă
şi asigurată cantitatea necesară din acest echipament.
o Acest echipament trebuie testat la intervale specificate, pentru a verifica starea de
funcţionare.
Sunt incluse următoarele elemente:
sisteme de alarmă,
semnalizare luminoasă pentru situaţii de urgenţă,
mijloace de salvare,
refugii de siguranţă,
supape de separare, întrerupătoare, sisteme de deconectare,
echipament de stingere a incendiilor,
echipament de prim ajutor,
echipament de salvare,
facilităţi / echipament de comunicare.
o Exerciţii practice – se execută după un plan prestabilit.
o Acolo unde sunt realizabile şi adecvate, este necesar să se asigure participarea
serviciilor externe de urgenţă la exerciţiile practice.

PLANUL DE EVACUARE

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de urgenta ( incendiu, calamitati ) cuprind

elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care
se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a)pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b)pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c)pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile,

astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară
a uşilor.
Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se
marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări
exterioare.
Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a
incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a
lifturilor în asemenea situaţii.

89
 PLANUL DE EVACUARE a persoanelor/bunurilor trebuie sa cuprinda cel putin
urmatoarele:

1. Date de identificare:
 denumirea operatorului economic/instituţiei
 sediul, număr de telefon, fax, e-mail
 profilul de activitate
2. - Planul general al operatorului economic/instituţiei (la scară), pe care se marchează:
 amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se:
- numărul de niveluri (subterane şi supraterane);
- numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire;
- tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în clădire/depozit;
- lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol pentru fiecare categorie de
substanţă
 căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia
 locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu
 locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu
3. - Concepţia de organizare a evacuării persoanelor/bunurilor
 mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de
executarea şi dirijarea evacuării în caz de incendiu
 nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea
persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte
 nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de
adunare amenajat şi marcat corespunzător
 ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, în funcţie
de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu
În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la măsuri ce trebuie adoptate la
evacuarea acestora
4. - Organizarea evacuării persoanelor/bunurilor pe niveluri
 se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri necesar a fi
evacuate, schiţa nivelului, pe care se specifică numărul nivelului şi numărul maxim al
persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel şi se marchează prin simbolurile
corespunzătoare căile de evacuare, încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe
periculoase sau bunuri de evacuat
 se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentru evacuarea
persoanelor/bunurilor
 se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se
ca evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării
materialelor şi astfel stabilite încât să nu îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
 măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a
materialelor care prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide
sub presiune) ori a materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub
efectele temperaturii (aparate de precizie etc.);
 numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte
materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
 instrucţiuni de urmat în caz de incendiu

90
  locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv
 locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu

Reglementarea fumatului la locul de munca

Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în

cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă,
dată de persoana cu atribuţii de conducere.
Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi
utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau
al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
a)locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise,
conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau
brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale
combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite;
b)locurile amenajate pentru fumat;
c)persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe
locuri şi sectoare de activitate;
d)alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.

Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.

Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul "loc pentru fumat".
Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai
mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile,
explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide
combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale
păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.
Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a)scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b)instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare
în caz de incendiu;
c)mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia,
cartonul, textilele, este interzisă.
Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale
combustibile este interzisă.
Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.

Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de

incendiu
Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin
care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncă.

91
 Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a)alarmarea;
b)evacuarea;
c)stingerea incendiului.

Exerciţiile de intervenţie se efectuează:

a)planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii
cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b)inopinant, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de
decizie;
c)planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.
Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.
Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac referiri cel
puţin la:
a)obiectivele şi scopul exerciţiului;
b)menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin
personalului de la locul de muncă în caz de incendiu;
c)îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;
d)menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e)aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
f)desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor
periculoase;
g)propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

PLANUL DE INTERVENŢIE – structura cadru

1. Datele de identificare:
- denumirea operatorului economic sau a instituţiei;
- adresă, număr de telefon, fax, e-mail;
- profilul de activitate.
2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează:
- amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incintă;
- căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;
- reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă;
- rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie;
- reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluide
combustibile;
- reţelele de canalizare;
- vecinătăţile.
3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu:
- concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau din evaluarea
capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
- particularităţi tactice de intervenţie pentru:
* evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor
şi protejarea bunurilor periclitate;

92
* localizarea şi lichidarea incendiilor;
* protecţia personalului de intervenţie;
* protecţia vecinătăţilor;
* înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu.
4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu:
- serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare);
- servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se cooperează (categoria,
localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
- subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul
sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
- alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, ambulanţa);
5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii:
- reţele de alimentare cu apă:
* debite;
* presiuni;
* amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii;
- alte surse artificiale sau naturale de apă:
* felul şi capacitatea acestora;
* platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate.
6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară),
pe care se marchează ori se înscriu date privind:
- destinaţia spaţiilor (încăperilor);
- suprafaţa construită şi aria desfăşurată;
- regimul de înălţime (numărul de niveluri);
- numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe total;
- căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie;
- natura materialelor şi a elementelor de construcţii;
- nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu asigurate;
- instalaţiile utilitare aferente;
- instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este
echipată;
- dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.

NOTĂ:
În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii
tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în
categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi
fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct.
6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al
platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel
separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi,
după caz, categoriile pericolului de incendiu.

93
 Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru
situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a
studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de
intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă.

4.2.ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

La organizarea si acordarea primului ajutor participa:

DIN INTERIORUL INTREPRINDERII / UNITATII :

- martorul accidentului sau prima persoana anuntata ;
- salvatorul ;
- medicul societatii ;
- serviciul de protectie a muncii ;
- conducerea societatii .

DIN ORGANIZATIILE CU COMPETENTA :

- pompieri ;
- serviciu de ambulanta ;
- medici ;
- spitale, centre medicale specializate ( pentru arsi, microchirurgie, intoxicatii etc. )
- politie – jandarmerie .

Mijloace dIsponibile :
- oprire de urgenta, intrerupere curent electric etc ( dupa caz ) ;
- telefon ;
- apel verbal ;
- ambulanta ;
- vehicule ale unitatii ;
- materiale speciale : trusa de prim ajutor ;
- spitale, clinici, cabinete medicale.

CONDUITA SALVATORULUI IN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT

In cazul producerii unui accident, interventia imediata a salvatorului are in vedere: :

- analizarea situatiei;
- protejarea victimei ( victimelor );
- examinarea victimei ( victimelor );
- anuntarea accidentului;
- acordarea primului ajutor;
- supravegherea victimei ( victimelor ) si asteptarea sosirii echipei de specialitate.

94
 ATENTIE:

 Prima obligatie a fiecarui salvator este aceea de a asigura securitatea

victimei ( evitarea unei explozii, electrocutare, strivire etc ).

 Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de

accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea.

 Salvatorul trebuie sa indeparteze persoanele care, prin agitatia pe care o

creeaza prin actiuni sau sfaturi nepotrivite dauneaza salvarii victimei, instituind un “ baraj de
securitate ” marcat vizibil in jurul victimei ( victimelor ).

 Pe cat posibil, salvatorul isi alege 1 – 3 ajutoare si, printr-o persoana

potrivita, anunta accidentul si cere ajutor in interiorul firmei si in afara ei.

 Avand grija sa nu isi pericliteze propria sanatate ( sa nu devina din

salvator victima ), salvatorul trebuie :
- sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;
- sa – si pastreze calmul ;
- sa actioneze energic, eficace si rapid in luarea unor masuri .

ACTIUNILE SALVATORULUI

ANALIZA SITUATIEI

Inainte de orice interventie asupra victimei,salvatorul trebuie sa – si puna

intrebarile :

 Ce s-a petrecut ?

Sa determine natura accidentului :

- interogand martorii ;
- interogand victima ( daca este posibil ) ;
- cercetand elementele materiale semnificative ;

 Mai exista vreun pericol ?

- de surpare ;
- de electrocutare ;
- de incendiu sau explozie ;
- de intoxicatie printr-un gaz toxic (monoxid de carbon , etc) ;

95
  Poate fi suprimat acest pericol fara risc ?

- daca da, sa o faca el insusi sau sa puna pe altii sa o faca ;

- daca nu, sa interzica accesul in zona periculoasa, sa dea alarma si sa ceara ajutor.

PROTEJAREA VICTIMEI ( VICTIMELOR )

CERCETAREA SI IDENTIFICAREA RISCURILOR CARE PERSISTA PENTRU A

PROTEJA VICTIMA ( VICTIMELE ) SI A PREVENI EXTINDEREA ACCIDENTARII reprezinta
prima actiune a salvatorului la locul accidentului, avand ca scop evitarea unei noi accidentari,
atat a lui cat si a altor persoane ( martori ).

In cazul unui accident, salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze urmatoarele

interventii :

 Fara a se expune pe el insusi, sa identifice eventualele riscuri

remanente care ameninta victima accidentului si / sau mediul inconjurator.

Pentru aceasta, salvatorul :

 Va identifica sursele de riscuri reale sau presupuse in situatia vizata si va
observa daca persista risc de :
- strivire ;
- incendiu sau explozie ;
- electrocutare ;
- asfixiere ;
- alt risc.

 Va repera persoanele care ar putea fi expuse la riscurile identificate.

 Va actiona pentru suprimarea sau izolarea riscurilor sau va scoate

victima de sub actiunea riscului fara a se expune el insusi la risc.

Pentru aceasta, salvatorul :

 Va hotari actiunile care trebuie realizate pentru a inlatura eventualele
riscuri;
 Va repera materialele adecvate pentru aceasta actiune;
 Va actiona el insusi sau va determina persoana apta sa actioneze cu ajutorul
acestor materiale, pentru o inlaturare definitive a riscului;
 Atunci cand inlaturarea riscului identificat nu este posibila, salvatorul va actiona
astfel incat sa previna expunerea oricarei persoane la acel risc.

EXAMINAREA VICTIMEI

96
 Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa examineze victima (victimele)
inainte de a efectua interventia adecvata de prim ajutor, pentru a putea actiona corect si a
obtine rezultatul asteptat.

Pentru aceasta, salvatorul

 Va cerceta si va recunoaste prezenta unuia sau mai multor semne care
indica faptul ca viata victimei este amenintata :
- sangereaza abundent ?
- raspunde la intrebari ?
- respira?
- ii bate inima ?
 In functie de semnele gasite, salvatorul va prefigura si rezultatul
interventiei sale ;
 In czul in care victima prezinta mai multe semne, el isi va defini
ordinea de prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care se asteapta sa le obtina.

In cazul existentei mai multor victime, salvatorul va face triajul acestora, pe baza unei
examinari rapide.

 Sunt considerati ca extrema urgenta accidentatii ale caror functii

vitale sunt deteriorate si anume :
- accidentatii cu stop cardio - respirator;
- accidentatii cu hemoragii mari;
- accidentatii cu hemoragii ale organelor interne;
- accidentatii prezentand plagi cu hemoragii arteriale unde nu se poate aplica garou ( gat,
axila etc. ) si / sau unde prin pansament compresiv sau compresiune manuala,
hemoragia nu se poate opri;
- accidentatii cu plagi toracice mari, cu tulburari in respiratie ;
- accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale ;
- accidentatii politraumatizati in stare de soc.

 La urgenta intai se incadreaza :

- accidentatii carora li s-a aplicat garou pentru oprirea unei hemoragii arteriale;
- accidentatii cu plagi abdominale mari ;
- accidentatii cu amputatii de membre si cu distrugeri musculare si osoase mari ;
- accidentatii in stare de inconstienta.

 Urgenta a doua cuprinde :

- accidentatii cu traumatisme cranio – cerebrale, vertebro – medulare si de bazin insotite
de fracturi si de leziuni ale organelor interne ( creier, maduva spinarii, organe din
cavitatea abdominala si din pelvis etc. ) ;
- accidentatii cu fracturi deschise ;
- accidentatii care prezinta hemoragii.

97
  In urgenta a treia sunt considerati accidentatii cu celelalte tipuri de
traumatisme.

ANUNTAREA ACCIDENTULUI

Salvatorul va anunta accidentul ( va da alarma ) personal sau prin alta persoana, in

functie de locul accidentului.

Pentru aceasta, el :
 Va anunta seful diviziei careia ii apartine angajatul accidentat,
conducerea, respectiv Directorul General si Responsabilul cu securitatea si sanatatea in munca
pe unitate. Daca accidentul este grav, in primul rand va apela serviciul de ambulanta, sunand la
nr. de telefon 961.
 Va da persoanei respective informatii pertinente, pentru a asigura o
transmitere eficace a mesajului.
 Va asigura accesul ajutoarelor la locul accidentului, cat mai aproape de
victima.

Apelul de prim – ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :

 Unde este locul accidentului ( cat mai precis posibil ) :

- daca accidentul se produce la sediul firmei se va comunica adresa ;
- daca este accident de circulatie se comunica strada, numarul, intretaierea, piatra
kilometrica etc.
 Ce s-a intamplat ? – scurta descriere a producerii accidentului, de
exemplu : accident de munca, de circulatie, incendiu, electrocutare etc.
 Ranitii sunt blocati ( prinsi ) ?
 Drumul este accesibil ?
 Cate victime sunt ? Numarul ranitilor la locul accidentului, dintre care
cati in stare grava.
 Ce tipuri de leziuni s-au produs ? – descrierea in special a leziunilor
grave care risca sa produca deces.
 Cine face apelul : numele si numarul de telefon de la care suna.

Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii corecte a

apelului sau si sa se intoarca la locul accidentului, pentru a confirma transmiterea apelului.

PRIMUL AJUTOR

Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze interventia

( succesiunea manevrelor ) corespunzatoare starii victimei ( victimelor ).

Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel :

 Daca victima nu vorbeste ( este inconstienta ), dar respira si are puls,

98
sunt necesare :
- asezarea in pozitie de siguranta ;
- acoperirea victimei, alarmare ;
- supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor
medicale .

 Daca victima nu raspunde, nu respira dar ii bate inima, sunt necesare :

- degajarea cailor respiratorii ;
- respiratie ,, gura la gura ’’ sau ,, gura la nas ’’ .

 Daca victima nu raspunde, nu respira, nu ii bate inima, este necesara :

- reanimare cardio – respiratorie ( masaj cardiac extern asociat cu respiratie ,, gura la
gura’’ sau ,, gura la nas ’’.

 Daca victima sangereaza abundent se aplica :

- compresie manuala locala ;
- pansament compresiv ;
- compresie manuala la distanta ( in zona subclaviculara sau inghinala ).

 Daca victima prezinta arsuri provocate de :

- foc sau caldura, se face spalare pentru a seevita ca arsura sa progreseze si pentru
racorire ;
- substante chimice, se face spalare abundenta cu apa ( nu se incearca neutralizarea
acidului cu baza si invers ! ).

 Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari :

- oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitand sa o
deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul : membrului superior,
membrului inferior, coloanei vertebrale.

 Daca victima prezinta :

- plagi grave : asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputat,
compresie pentru oprirea sangerarii etc.
- plagi simple : curatirea si pansarea plagii.

SUPRAVEGHERE VICTIMEI ( VICTIMELOR ) SI ASTEPTAREA SOSIRII

ECHIPEI DE SPECIALITATE SI A AUTOSANITAREI

Pana la sosirea echipei de specialitate, salvatorul :

 Va urmari semnele vitale ale victimei : prezenta respiratiei, a pulsului,

starea de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat :
restabilirea respiratiei si a circulatiei, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea
fracturilor, pozitia de siguranta etc.

99
  Va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea
victimei.
 Va nota, pe cat posibil, datele importante privind :
- accidentul ;
- evolutia starii victimei ;
- alte informatii despre victima.

La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei, salvatorul :

 Va comunica medicului toate informatiile obtinute despre accident si

despre starea victimei si ii va preda notele respective.

 Va ajuta la transportul victimei in autosanitara si, la solicitarea

medicului, va insoti ambulanta pana la unitatea medicala specializata care primeste
accidentatul.

4.2.1.ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL

ACCIDENTELOR DETERMINATE DE CURENTUL ELECTRIC

GENERALITATI. CONSECINTELE ELECTROCUTARII

Fenomenele care apar in organism ca urmare a trecerii curentului electric definesc

conceptul de electrocutare sau soc electric. Electrocutarea se manifesta prin vatamari de
diferite grade, pana la deces.

Consecintele electrocutarii depind de trei factori si anume:

- intensitatea curentului electric;
- timpul cat trece curentul prin corp;
- traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp.

100
  Intensitatea curentului electric a carui limita de suportabilitate a fost stabilita
experimental si care se considera nepericuloasa este de:
- 10mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala si
- 50mA in cazul curentului continuu.
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub actiunea
caruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forte proprii. In general omul nu reuseste
sa se desprinda singur din circuitul electric din cauza spaimei care-l face sa nu mai poata
actiona si din cauza contractiilor musculare care nu mai permit desprinderea de circuit.
Intensitatea curentului electric care strabate corpul omenesc, atunci cand intre doua puncte
de contact ale acestuia se stabileste o tensiune accidentala data, depinde de rezistenta
electrica a corpului. Rezistenta electrica a corpului este influentata de multi factori, externi
(umiditatea si temperatura aerului, gradul de umezire al pielii etc.) si interni (transpiratie, febra,
continutul de alcool in sange, stare de oboseala). S-a stabilit ca rezistenta corpului omenesc
variaza intre 500 si 3000 ohmi.
In calculul sistemelor de protectie se iau in considerare valoarea de 1000 ohmi pentru
cazul atingerilor directe si valoarea de 3000 ohmi pentru cazul atingerilor indirecte.

In functie de intensitatea curentului care strabate corpul omenesc se produc urmatoarele

efecte, prezentate gradat:
- intre 0,5 si 2 mA se situeaza pragul de senzatie, care variaza de la persoana la
persoana;
- intre 2 si 3 mA – senzatie usoara de tremur, intepatura;
- intre 3 si 10 mA – convulsii, soc electric;
- intre 10 si 18 mA – senzatie dureroasa, contractii musculare;
- intre 18 si 25 mA – dificultati in respiratie;
- intre 25 si 75 mA – soc electric sever;
- intre 75 si 200 mA – fibrilatie ventriculara daca o parte din curent trece prin inima in
perioada de repolarizare a muschiului cardiac;
- intre 200 si 1000 mA – apar, in plus, arsuri la punctele de intrare si iesire din organism;
- intre 1000 si 4000 mA – arsurile sunt grave, extinse.
Valorile curentilor de mai sus si efectele lor au fost grupate in zone de pericol, astfel:
- curentul care trece prin corp este mai mic de 10 mA: pericolul de deces este foarte redus;
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA, dar mai mic de 200 mA: pericolul
de paralizare a functiilor sistemului nervos este foarte probabil, pot aparea stop respirator
si stop cardiac;
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA: probabilitatea decesului este
ridicata si agravata de efectele termice ale curentului electric.
Din experienta tragica in timp a rezultat ca efectele cele mai probabile de paralizare a
functiilor sistemului nervos, le provoaca intensitatile curentului de tip industrial (380/220 V).
Curentii rezultati la tensiuni mai mari de 1000 V produc in mod suplimentar si efecte termice,
cu consecinte fizice grave.

 Timpul de expunere, respectiv de trecere a curentului prin corpul omenesc este foarte
important, mai ales in raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt,
valoarea curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers.

101
 Din motive de protectie, limitele timpului de deconectare a instalatiilor electrice de
joasa tensiune trebuie sa fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pana la 250 V si de 0,1 sec.
pentru tensiuni pana la 500 V.
Este foarte important pentru viata omului ca timpul in care acesta este in circuitul electric
sa fie cat mai scurt, intrucat rezistenta electrica a corpului continua sa scada sub actiunea
curentului si, ca urmare, intensitatea curentului care trece prin corp creste continuu, moartea
devenind practic inevitabila.

 Traseul strabatut de curent prin corp este de asemenea important, considerandu-se

ca foarte periculoase caile: mana stanga-piciorul drept (axa inimii) si mana dreapta-
marginea superioara a bazinului.
Caile cele mai „favorabile” sunt: mana-cot sau umar; picior stang-picior drept; sold-laba
piciorului.

ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE

Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental
intre doua puncte cu potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil
sa afecteze functiile vitale ale corpului (respiratia, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).
Efectele curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari imediate sau intarziate.

Urmarile imediate se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau circulatorii,

respectiv aparitia stopului respirator si/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie
ventriculara.

Urmarile intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli,
chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus; la reluarea activitatii pot aparea
tulburari care influenteaza centrul generator de excitatii a inimii.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

In cazul accidentelor prin electrocutare este evident ca numai inamplator se poate

beneficia de ajutor calificat. Din acest motiv, succesul primului ajutor depinde de competenta
celor prezenti in momentul accidentului.

In practica, se intalnesc doua situatii:

- accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica
- accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici in
imediata ei apropiere.
In ambele situatii, persoana, care actioneaza pentru acordarea primului ajutor, salvatorul
(salvatorii) trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul
de actionare, astfel incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-
se aceluiasi risc.

102
  Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric

Prima operatie in succesiunea actiunii de acordare a primului ajutor in caz de accidentare

prin electrocutare, este scoaterea accidentatului de sub actiunea sau influenta curentuluii
electric.

 Pentru a scoate accidentatul de sub actiunea curentului electric din instalatiile cu

tensiunea de lucru sub 1000 V . procedati astfel:
- Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:
 Analizati situatia si cunoscand faptul ca dupa intreruperea tensiunii,
muschii se relaxeaza, existand posibilitatea caderii accidentatului,
luati preventiv masuri de evitare a acestei consecinte.
 Sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea
caderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor
suporturi groase la locul eventualei caderi – paie, materiale textile,
crengi etc.
- Actionati pentru intreruperea tensiunii prin deschiderrea intrerupatorului de alimentare,
in lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din
priza, de la caz la caz.
- Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea
interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca
indepartarea accidentatului de zona de pericol.

 In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, trebuie cunoscut
faptul ca insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din
cauza tensiunii de pas. Se vor efectua urmatoarele manevre, dupa caz:
- Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoana
care cunoaste bine instalatia iar scoaterea accidentatului din instalatii aflate sub tensiune
este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace
disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager etc.
- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in
statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest
sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta
tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).
- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata
apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor
aprinse, prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul
acestor interventii, stiut fiind ca miscarea acestuia ca o „torta vie” ingreuneaza si
agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare.

103
  Determinarea starii accidentatului

Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se

va determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ceea ce urmeaza
sa se faca in continuare depinde de aceasta stare.
Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:
- daca accidentatul este constient;
- daca accidentatul este inconstient;
- daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.
 Daca accidentatul este constient
In aceasta situatie examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu
accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu actiunea de
calmare, de linistire a accidentatului:
- „aseaza-te”, respectiv „culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”;
- „cum s-a intamplat accidentul?”
- „te supara ceva?
. ai ameteli?
. ai greata?
. ai cumva dificultati in respiratie?
. te supara inima?”

In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
- culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
- transpiratia fetei si a palmelor;
- prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.
In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.

 Daca accidentatul este inconstient

Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de
autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si
circulatia – pot fi satisfacatoare.
Deosebirea starii de inconstienta fata de moarte clinica, numai prin observatie vizuala,
este dificila (a se vedea cap. 6).

Procedati dupa cum urmeaza:

- Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar
contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de exemplu:
cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie
care sa permita examinarea sa, adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si
suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista
eventuale vatamari „ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata.
- Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala.
- Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.
- In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de miscare
a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-
respiratorie (a se vedea cap. 2 si 3).

104
Atentie! → Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice
interventie se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului.

 Alte vatamari
La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere etc.
Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de
constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta
abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine iar
examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul.
Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor in
functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc. (a se vedea capitolele respective).

Atentie! → Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau

(nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5–1 ora,
dupa care trebuie supus unei consultatii medicale.

 Daca starea de rau persista sau se agraveaza:

- accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;
- imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului;
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta.
 Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala,
deoarece ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac.

4.2.2. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL

ACCIDENTELOR SOLDATE CU PLAGI SI HEMORAGII

DEFINITII

Prin plaga (rana, leziune) se intelege orice intrerupere a constinuitatii unui tesut ( a
tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde).
Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin
patrunderea microbilor in tesuturi. Sangerarea (hemoragia) consta in curgerea sangelui din
vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau in exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt
cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor.
O alta complicatie posibila o constituie de corpuri straini (stofa, cioburi, pamant, praf,
aschii etc. ) in plaga.

CLASIFICAREA PLAGILOR

Plagile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Cunoasterea si recunoasterea

tipului de plaga permite acordarea unui prim ajutor competent.
In general plagile pot fi inchise sau deschise.
In functie de profunzime se impart in:
- escoriatii (julituri), care intereseaza numai straturile

105
 superficiale ale pielii;
- plagi superficiale, care intereseaza tegumentul in intregime si
tesutul celular subcutanat;
- plagi profunde, atunci cand sunt depasite aceste straturi si
sunt afectati muschii, vasele, nervii, oasele, alte organe.
Plagile se mai clasifica in simple sau complexe , in functie de multimea straturilor si a
elementelor afectate.

In functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere, plagile se impart

in:
- pagi contuze (contuzii, vanatai) - cauzate de obicei de cadere sau de o lovitura cu un
obiect contondent, rotunjit, neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului (pielii,
epidermei). Sansele de infectie sunt reduse.
Contuziile pot fi superficiale, sub forma echimozei (vanataii) cand intereseaza tegumentul
sau sub forma seromului (hematomului) cand intereseaza si tesutul subcutanat. Aceste cazuri
nu necesita o interventie la locul accidentului. Contuziile pot fi profunde, insotite de rupturi
musculare, nervoase, osoase sau viscerale;
- plagi zdrobite (laceratii) deschise, cu marfini neregulate; distrugerile de tesuturi sunt mai
mari, cu tendinta de necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organsim. Fiind
favorizata totodata inmultirea mai rapida a microbilor si deci infectie, vindecarea se produce
mai greu;
-plagi taiate provocate de obiecte taioase (cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale. Ele
prezinta margini regulate cu distrugeri minime de tesut. In general sunt mai putin murdare decat
juliturile, dar pot contine fragmente de sticla sau de alt material. Se vindeca usor, cu cicatrici
convenabile. Si in cazul interventiilor chirurgiale. Se vindeca usor, cu cicatrici convenabile. Si in
cazul interventiilor chirurgicale avem de-a face cu plagi taiate, cu deosebirea ca acestea sunt
aseptice;
- plagi intepate cauzate de obiecte ascutite si taioase (aschii, cuie, spini, insecte, coarne
de animal, dinti etc.). Aceste rani pot avea orificii mici la suprafata pielii, cu distrugeri minime de
tesut, dar pot fi profunde, permitand patrunderea microbilor in adancime. Infectiile la plagile
intepate sunt grave. Astfel, intepaturile cu spini, cuie etc. permit patrunderea in organism a
microbilor anaerobi sau a bacilului tetanic; intepaturile de insecte sunt iritante si scarpinatul
favorizeaza introducerea de germeni si deci infectia;
- plagi muscate provocate de muscaturi de animale , mai rar de om. Aceste plagi constau
dintr-o asociere de plagi taiate si zdrobite. Ele prezinta o gravitate deosebita deoarece in gura
exista o mare concentratie de agenti patogeni (de exemplu - virusul turbarii, veninul viperei,
etc.).

INGRIJIREA PLAGILOR

Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt urmatoarele:
 combaterea hemoragiei;
 prevenirea infectie;
 combaterea durerii;
 prevenirea si combaterea socului.

106
 Materiale de prim ajutor necesare:
 comprese sterile, vata, fesi, leucoplast;
 alcool sanitar , tinctura de iod sau metosept;
 apa oxigenata dau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa);
 solutie de iod; apa fiarta 30 minute si racita;
 medicamente care combat durerea: algocalmin, antinevralgice etc.

PREVENIREA INFECTIILOR

In afara hemoragiilor, in pericol imediat si important in cazul plagilor il constituie infectia.

Plagile reprezinta porti de intrare pentru micorbii aflati pe suprafata pielii ranite precum si
pentru cei din mediul extern. Pielea intacta, sanatoasa nu permite patrunderea acestora in
tesuturi avand un rol antiinfectios imortant.

Se considera ca toate plagile sunt infectate intr-o anumita masura prin:

 microbii care patrund in rana odata cu agentul agresor;
 corpii straini din plaga: pamant, stofa, par, nisip etc;
 microbii ce atrund ulterior daca ingrijirile nu sunt corespunzatoare (maini sau obiecte
nesterile etc.)

In plus, tesuturile zdrobite, secretiile si sangele acumulat in aceste tesuturi

reprezinta un mediu prielnic pentru inmultirea microbilor.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se
manifesta dupa cca. 6 ore si este complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui
prim ajutor eficient si corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore.

Ranile se pot infecta (suprainfecta) si in timp, daca masurile luate nu sunt

corespunzatoare.
Astfel , in cateva zile pot aprea:
 intensificarea durerilor la nivelul plagii;
 inrosirea si umflarea zonei in jur sau brazde rosii ce pornesc de la plaga;
 intarirea, umflarea si incalzirea zonei;
 odata cu avansarea infectiei - o decolorare galben-verzuie si chiar scurgerea prin plaga a
puroiului;
 cand infectia este intensa - alterarea starii generale: dureri de cap, febra (39 0-400),
frisoane, tahicardie, dureri la baza membrului ranit, inflamarea ganglionilor regionali
(adenita).
Ranile infectate necesita ingrijiri medicale.
Orice rana poate fi infectata cu bacil tetanic, agentul patogen al tetanosului,
boala potential mortala caracterizata prin spasme si contracturi musculare.
Ranile profunde, mai ales cele cauzate de muscaturi de animale si care au
fost infectate prin pamant, praf sau fecale de animale prezinta un risc inalt de infectare tetanica
si persoana in cauza trebuie sfatuita sa se adreseze medicului pentru a fi imunizata impotriva
tetanosului.

107
 ATENTIE!

Avand in vedere ca de primul pansament depinde evolutia ranii (si starea ranitului),
trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
 Rana nu trebuie pansata cu orice si oricum! Plaga este o poarta larga deschisa microbilor
patogeni si deci nu este permis sa contribuim noi insine la infectarea ei.
 Sa nu neglijam o hemoragie importanta , pe motivul ca trebuie sa fie pregatite mai intai
cele necesare pentru pansat. In caz ca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o
cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei ,seoarece hemoragia ese
una dintre cauzele cele mai importante ale socului.
 Corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit
infipt in rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
 Tot in scopul prevenirii socului, sa calmam durerea si nici intr-un caz sa nu o
accentuam.
 Sa nu stergem rana cu comprese, sa procedam bland si rapid, fara gesturi dezordonate
si inutile.
 Sa nu aplicam pe rana proaspata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidare sau al
alifiilor cu antibiotice. Grasimile impiedica drenajul secretiilor din plaga, anihiland actiunea
absorbanta a pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga se
usuca iar pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga se usuca
iar pansamentul tinde sa se lipeasca.
 Sa ne spalam pe maini cu apa si sapun inainte de a acorda primul ajutor.
 Sa nu tusim si sa nu respiram deasupra ranii.
 Sa nu atingem rana sau partea bandajului care va veni in contact cu rana.
 Sa acoperim cat mai repede rana cu un pansament steril sau macar cu unul care este
curat.
 Sa ne spalam pe maini sau pe alta portiune care a venit in contact cu sangele ranitului si
supa acordarea primului ajutor, pentru a evita propria infectare.

PANSAMENTE ADEZIVE

108
 TOALETA PLAGILOR

Avand in vedere cele prezentate anterior, acordarea primului ajutor trebuie sa inceapa
prin prevenirea suprainfectarii plagii protejand-o de orice contact cu obiecte murdare, nesterile
(maini, instrumente, materiale de pansat etc.).
Principalul mijloc de protejare este reprezentat de aplicarea pansamentelor care variaza dupa
intinderea, profunzimea si localizarea plagilor . Inainte de aplicarea pansamentelor este
necesara curatarea (toaleta) plagilor.

Se va proceda astfel:
 Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea
sanatoasa din jur (nu se utilizeaza vata la aceste manevre pentru a nu lasa scame ce pot
stanjeni vindecarea).
 Se spala apoi pielea din jur utilijand substante detergente (sapun lichid, bromocet,
benzina etc.).
 Se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu ajutorul unor substante antispetice (alcool,
tinctura de iod, rivanol) folosind, de asemenea, comprese sterile; se evita patrunderea
acestora in plaga pentru ca sunt iritate.
 Pentru a indeparta eventualii corpi straini din plaga, cea mai buna metoda consta in a
turna pa plaga apa oxigenata care, prin spuma care o produce, antreneaza eventualii
corpi straini, concomitent realizandu-se si dezinfectia plagii.
 Corpii straini care pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit in
rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
 Numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati cu lichid turnat, se va
incerca extragerea lor cu ajutorul unei pensete sterile (eventual sterilizata la flacara) sau
cu degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun ).
 Dupa aceasta operatie, rana se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina, permanganat de
potasiu, rivanol sau din nou cu apa oxigenata.
 Daca rana este intr-o regiune paroasa, este important sa se efectueze o barbierire a
zonei din jurul plagii (daca este posibil), dupa care se va dezinfecta din nou pielea din
jurul ranii cu alcool , tinctura de iod etc.
 Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile, se aduaga eventual un strat de
vata, dupa care se efectueaza bandajarea in vederea mentinerii pansamentului.
 In cazul ranilor care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte
de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasa nederulata peste care se aplica
bandajul cat mai strans.
 In situatia in care snagele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor lua
masurile de oprire a hemoragiilor.
 Sudura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare ( a salvatorilor de
gradul I si II).

109
 4.2.3. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL
ACCIDENTELOR SOLDATE CU FRACTURI SI LUXATII

DEFINITIE

Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere,
zdrobire sau plesnire ( fisurare ) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic ( cadere
de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire etc. ).
Cazurile cele mai frecvente ale fracturilor sunt ca urmare a accidentelor de munca, de
circulatie, a activitatilor sportive si in cazul unor calamitati sau accidente ( cutremure, prabusiri
de mine, ciocniri de trenuri etc. ).

PREVENIREA FRACTURILOR

Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate in

diferite activitati profesionale, casnice, sportive etc.
De asemenea, trebuie evitate:
 suprafetele accidentate sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole ): unelte,
materiale, cordoane de record, furtunuri etc.
 pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase;
 scarile laminate insuficient si blocate cu diferite obiecte, fara balustrade, acoperite
cu gheata sau zapada;
 folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a
scarilor neasigurate;
 neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la
inaltime.

CLASIFICAREA FRACTURILOR

Exista urmatoarele tipuri de fracturi:

 inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta;
 deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de fractura comunica cu exteriorul;
fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind insotite de hemoragii si putand fi complicate
cu infectii. Fracturi complicate sunt si acelea in care oasele produc si si leziuni interne
precum rupturi ale vaselor de sange, ficatului, plamanilor sau splinei.

Inainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul sa

se informeze asupra agentului agresor, a modului de actiune a acestuia precum si asupra caror
parti din organism a actionat.

Examinarea accidentatului se realizeaza cu atentie si blandete pentru a nu provoca

leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a se determina
gradul de deformare.

110
 SEMNE SI SIMPTOME:

 durerea si sensibilitatea dureroasa sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau a
palparii portiunii ranite;
 deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractura, dar si hematomul si luxatia
pot deforma zona afectata;
 scurtarea membrului fracturat;
 miscarea anormala ivita in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa;
 crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor de oase intre ele, in timp ce
accidentatul executa o miscare.

Primul ajutor in fracturi are rolul sa previna complicatiile si leziunile ulterioare si sa

diminueze durerea si umflarea zonei.

Ce nu trebuie facut:
 nu trebuie sa se actioneze brutal sau sa i se impuna victimei miscari inutile;
 victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea facturii.

Ce trebuie facut:
 primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol
pentru salvator sau victima. In acest caz, victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc
sigur.
 in caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea
ranii.Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa
intre inapoi in rana.
 ca si in cazul altor traumatisme este necesara administrarea unui calmant pentru a
diminua durerea;
 obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii
pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul
atelelor confectionate special sau improvizate.

Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

 ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii ( incheieturi ) :
cea de deasupra si cea de dedesuptul focarului de fractura;
 la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura;
 atelele se invelesc in vata ( sau alte materiale moi ) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni
circulatia sau a mari durerea;
 acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu
vata.
 se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului
fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie ( imobilizarea de durata – in aparat
gipsat – urmand sa se faca la un serviciu medical de specialitate ).

Transportarea accidentatului la spital urmeaza dupa imobilizare. Pana atunci se va

111
asigura in continuare supravegherea accidentatului, luandu-se in continuare masurile necesare
pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru
durere si lichide, daca victima este constienta.

PROCEDURI DE PRIM – AJUTOR

 Fracturile claviculei
In cazul fracturii de clavicula, salvatorul va sprijini si imobiliza umarul, dupa cum
urmeaza:
- sprijiniti bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular pentru a-i transfera greutatea
pe partea neranita;
- asigurati bratul sprijinit pe corp cu un bandaj peste cel tubular, incepand cu punctul
median al cotului si legandu-l de partea opusa a corpului.

 Fracturile incheieturii mainii

Fracturile localizate la incheietura mainii se vor imobiliza fara tractiune, pe o atela cu
fasa, care trebuie mulata pe forma incheieturii si a mainii.
- sprijiniti bratul cu atela intr-o esarfa de gat, cu degetele usor ridicate;
- controlati cu grija circulatia sanguina la degete: pielea sa fie de aspect normal,
degetele sa ramana calde si sa se poata misca.

 Fracturile din zona genunchiului

Primul ajutor pentru fracturi in zona genunchiului implica urmatoarele manevre:
- sprijiniti piciorul ranit, realiniindu-l cu grija, numai in masura in care nu accentuati
durerea. Nu utilizati tractiunea.
- imobilizati piciorul pe o atela suficient de lunga pentru a se intinde de la bazin
pana dincolo de calcai, cu infasare sub scobiturile naturale la genunchi si glezna;
- sprijiniti membrul cu atela intr-o pozitie usor ridicata;
- controlati circulatia sangelui la laba piciorului.
La imobilizarea genunchiului care nu poate fi imobilizat in pozitie dreapta, folositi
perne sau paturi.

 Fracturile gleznei
- imobilizati glezna cu o perna sau cu o patura mica, bine fixate;
- pentru a ajuta la reducerea umflaturii, puneti o compresa rece sau o punga cu
gheata;
- incaltamintea poate ajuta la imobilizarea gleznei, dar slabiti sireturile, pentru a
evita vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- daca ranile gleznei necesita pansamente, indepartati incaltamintea.

 Fracturile labei piciorului

Fracturile labei piciorului se produc prin caderea sau rostogolirea unei greutati mari pe
picior, prin sucirea gleznei sau prin caderi de la inaltime, daca persoana ,, aterizeaza” pe laba
piciorului.

112
 Actionati astfel:
- daca sunt prezente rani, indepartati incaltamintea, pentru a permite aplicarea
pansamentelor si a bandajelor;
- daca nu exista rani, lasati incaltamintea pe picior pentru a contribui la imobilizare,
dar slabiti sireturile, pentru a evita vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- imobilizati laba piciorului folosind o atela infasata, o perna mica, o patura stransa
in jurul labei sau incaltamintea, asigurata, cu bandaje;
- ridicati laba piciorului la 15 – 30 cm si sprijiniti-o intr-o pozitie confortabila;
- transportati victima la spital pe targa.
In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la alaturarea degetului in
cauza de
cel vecin ( dupa ce s-a introdus o compresa intre ele ); degetele se fixeaza cu o bucata dubla de
leucoplast.

ATENTIE:
In cazul oricarei fracturi de membru, nu uitati sa verificati:
 existenta pulsului;
 coloratia si temperatura pielii;
 sensibilitatea cutanata.
Modificarea acestor parametri reprezinta semne de gravitate

4.2.4. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL

ACCIDENTELOR SOLDATE CU ARSURI

DEFINITIE

Arsurile sunt raniri ale pielii sau a altor tesuturi produse de agenti termici, chimici,
electrici sau de radiatii.
Pielea protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la cotrolul temperaturii corpului si
retine fluidele acestuia. Ranirea pielii prin arsuri poate produce pierderea acestor functii si, daca
leziunea este intinsa, se poate ajunge la complicatii serioase.
Durerea extrema, suferinta intensa produse de arsuri precum si evolutia acestora trebuie
sa determine luarea tuturor masurilor de precautie pentru a impiedica producerea acestora.

CLASIFICARE

Dupa profunzimea lor, arsurile pot fi clasificate:

- arsuri de gradul intai – limitate la stratul superficial al pielii;pielea este rosie si ustura.
- arsuri de gradul doi – cuprind toata grosimea pielii; pe piele apar basici cu continut
seros ( galbui ) sau hematic ( amestecat cu sange ). Pe langa durerea mare pe care o resimte
victima, pericolul principal consta in infectarea continutului veziculelor;

113
 - arsuri de gradul trei – leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai
profunde: grasime, muschi, vase, nervi, pana la os. Durerea este mai mica,deoarece
extremitatile nervilor din piele au fost distruse;
- arsuri de gradul patru – sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor,
inclusiv a osului ( carbonizare ).

EFECTE

Efectele arsurilor sunt determinate de:

- intinderea suprafetei arse a corpului. Viata accidentatutului este amenintata daca
arsurile depasesc 10% din suprafata totala a pielii;
- localizarea arsurii ( de exemplu, arsurile din zona fetei pot afecta respiratia );
- gradul arsurii,determinat de profunzimea leziunii;
- varsta, starea fizica si fiziologica a victimei ( chiar si arsurile mici pot fi critice pentru
persoane mai varstnice ).

COMPLICATII

Arsurile se complica adesea ca urmare a conditiilor care rezulta din distrugerea

tesuturilor. Aceste complicatii sunt:
- socul, produs de durerea intensa si de pierderea masei sanguine sau a plasmei;
- infectia, deoarece zonele arse constituie un mediu prielnic de dezvoltare a microbilor;
- problemele respiratorii, la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum
sau vapori fierbinti, lezand caile respiratorii si plamanii;
- inflamarea ( producerea edemelor ), mai ales daca zona arsurii este presata de
imbracaminte stransa sau de bijuterii.

PROCEDURI DE PRIM AJUTOR

Scopul primului ajutor este acela de a preveni si a combate, pe cat posibil, aparitia
complicatiilor mentionate. Se va actiona astfel:
- se va stinge focul, folosind extinctorul, aruncand peste victima o patura sau rostogolind-
o la pamant;
- se vor calma durerile administrand medicamente analgezice ( algocalmin );
- se vor administra victimei ( constiente ) apa minerala, ceai, sirop pentru compensarea
pierderilor de lichide si saruri.
Primul ajutor in arsurile termice superficiale consta in:

- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau alcool pentru a usura durerea, pentru
a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor. Daca
imersiunea nu este posibila, se va aplica pe zona arsurii imbracaminte curata, umezita in apa
rece sau in solutie slaba de alcool ( pana la 30% ), care are efect analgezic si dezinfectant;
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse ( inele, bratari,
imbracaminte sau incaltaminte ), inainte de aparitia inflamarii;
- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril;

114
 La arsuri mai serioase, se va solicita asistenta medicala si se va acorda numai primul
ajutor, dupa cum urmeaza:
- se va controla respiratia victimei si, daca este necesar se va efectua respiratie
artificiala;
- se va acoperi usor zona arsa cu un pansament curat, preferabil steril si lipsit de
scame;
- se va aplica tratamentul pentru soc;
- se va asigura transportarea victimei la spital.

.In cazul arsurilor termice cu aburi se va proceda astfel:

- se va scufunda zona arsa in apa rece sau se va stropi cu apa rece;
- dupa caz, se va taia hainele pentru a nu distruge pielea sau veziculele formate, prin
dezbracarea acestora;
- se va aplica pansament curat, steril, fara scame.

Nu se vor aplica lotiuni, alifii sau pansamente murdare, nu se vor sparge basicile!
Nu se va respira sau tusi deasupra arsurilor, nu se va pipai zona arsa!
Nu se va indeparta imbracamintea lipita de zona arsa!

Primul ajutor in caz de traume sau arsuri ale ochilor

Particule de nisip sau particule abrazive se pot localiza pe globul ocular sau sub pleoapa,
producand o stare de disconfort si inflamarea tesutului conjunctiv. Inflamarea cauzata de
particulele aflate sub pleoapa da ochiului un aspect caracteristic: hiperemie ( ochi rosu ) si
lacrimare abundenta. Lacrimile pot ajuta la indepartarea unor astfel de particule.

In cazul prezentei unor corpi straini in ochi se va acorda primul ajutor astfel:
- va fi avertizata persoana sa nu-si frece ochiul, deoarece isi poate provoca dureri si
iritarea conjunctivelor;
- se vor spala bine mainile inaintea acordarii primului ajutor;
- daca particula este vizibila se va indeparta cu coltul umezit al unei batiste sau al unui
pansament curat;
- daca particula nu este vizibila, este incastrata sau s-a lipit de globul ocular, este pe
cornee, se va acoperi ochiul afectat ( avand pleoapa inchisa ) cu un tampon pentru ochi sau cu
tifon, prelungindu-se acoperirea pana la frunte si obraz pentru a evita presiunea asupra ochiului
si se va fixa cu benzi adezive; daca ochiul este foarte serios lezat se recomanda acoperirea cu
pansament a ambilor ochi. Aceasta se explica prin faptul ca ochii, in mod normal, se misca
sincronic ( concomitent, in aceeasi directie ) si, daca ochiul sanatos se va misca, aceasta va
provoca durere suplimentara in ochiul afectat.

115
 - se va solicita asistenta medicala de specialitate.
Atunci cand o persoana sufera arsuri faciale cauzate de o flacara, ochii se inchid rapid.
Acesta este un reflex natural care protejeaza ochiul. Totusi, pleoapele raman expuse si pot fi
arse.
Pleoapele arse necesita ingrijire speciala: se acopera ( pleoapele ) cu un pansament
umed si rece si se transporta persoana la cel mai propiat centru medical pentru a primi asistenta
medicala de specialitate.

Primul ajutor in cazul intoxicatiilor cu gaze sau fum

La depistarea unei victime expusa la gaze sau fum, se va proceda astfel :
- se va scoate urgent victima la aer curat ;
- se va verifica prezenta respiratiei si a pulsului ; in caz de necesitate se va reanima
victima prin efectuarea respiratiei artificiale si / sau a masajului cardio - respirator;
- se va apela la ajutor medical de urgenta.

Intrebari recapitulative:

1. Care este prima operatie efectuata pentru acordarea primului ajutor in caz de electrocutare ?
2. Care sunt factorii de care depind consecintele electrocutarii?
3. Care este cea mai buna metoda pentru indepartarea corpilor straini superficiali dintr-o plaga?

116
 CAPITOLUL 5

ELABORAREA DOCUMENTATIILOR NECESARE

DESFASURARII ACTIVITATII DE PREVENIRE SI
PROTECTIE

In conformitate cu prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Legii securitatii si

sanatatii in munca nr. 319 / 2006, in cadrul activitatii de prevenire si protectie se vor elabora si
actualiza urmatoarele documente:

1. Documentele privind organizarea activitatii de prevenire si protectie in

intreprindere si/sau unitate
2. Identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a
sistemului de munca pentru toate posturile de lucru din unitatea respectiva;
3. Planul de prevenire si protectie;
4. Instructiunile proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de
securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si
ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru
5. Tematicile pentru toate fazele de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, testele de verificare a cunostintelor dobandite de catre lucratori in
domeniul securitatii si sanatatii in munca
6. Fisele de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca
pentru toti lucratorii din intreprindere si / sau unitate
7. Fisele de instruire colectiva pentru categoriile de persoane prevazute de lege
( vizitatori, lucratori apartinand unor firme colaboratoare etc. );
8. Programul de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii;
9. Fisa postului, cuprinzand atributii si raspunderi in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, pentru fiecare lucrator
10. Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent
11. Planul de evacuare in caz de urgenta
12. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific
13. Lista interna de acordare a echipamentului individual de protectie si dovada
acordarii lucratorilor de la posturile de lucru care necesita acordarea acestuia
14. Fisa de identificare a riscurilor, intocmita conform H.G. nr. 355 / 2007

117
 15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea
16. Planul de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile
17. Planul propriu de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile
18. Alte documente in domeniul securitatii si sanatatii in munca specifice
activitatii desfasurate in intreprindere si / sau unitate.

5.1. Documentele privind organizarea activitatii de prevenire si protectie in

intreprindere si/sau unitate

In conformitate cu H.G. nr. 1425/2006, modificata si completata prin H.G. nr. 955/2010, la
nivelul intreprinderilor, organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre
angajator, in urmatoarele moduri:
1) prin asumarea de catre angajator a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de
lege;
2) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de
prevenire si protectie;
3) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
4) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Ca urmare, documentele referitoare la organizarea activitatii de prevenire si protectie vor

cuprinde:
- deciziile de numire a lucratorului/lucratorilor desemnati sau
- decizia de infiintare a serviciului/serviciilor interne de prevenire si protectie sau
- contractul incheiat cu serviciile externe de prevenire si protectie;

5.2. Identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta

a sistemului de munca pentru toate posturile de lucru din unitatea respectiva

Una dintre obligatiile angajatorului, ce deriva din Legea securitatii si sanatatii muncii nr.
319/2006 este aceea ca trebuie ,,să deţină o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri de salariaţi care sunt expuşi riscurilor
specifice’’.
Prin securitate, in general, se intelege o stare fara pericol. Securitatea muncii presupune
absenta pericolelor de accidentare si imbolnavire profesionala in procesul de munca. Eliminarea
totala a acestor pericole, respectiv a consecintelor lor – accidentele de munca si bolile
profesionale – este, in mod practic, imposibila.
In realitate, exista niveluri de securitate a muncii, a caror punere in evidenta necesita
eforturi serioase de apreciere calitativa si incercari de evaluare cantitativa.

118
 Metodele de evaluare utilizate se bazeaza pe analiza statistica a accidentelor de munca
si a bolilor profesionale, iar criteriile de evaluare utilizate sunt ratele morbiditatii prin accident de
munca sau boala profesionala, respectiv, coeficientii de frecventa si gravitate.
In cadrul evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavirilor profesionale, diagnoza
posturilor de lucru se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor etape:
- analiza activitatii din unitate;
- descrierea posturilor de lucru sub aspectul celor patru componente generice ale
sistemelor de munca ( mijloace de productie, mediu de munca, sarcina de munca,
executant;
- identificarea factorilor de risc pentru fiecare post de lucru;
- stabilirea consecintei maxime previzibile a actiunii factorilor de risc asupra organismului
uman, pentru fiecare factor de risc in parte;
- incadrarea in clase de probabilitate ( frecventa probabila a producerii consecintei
maxime previzibile );
- calculul nivelului de risc global al fiecarui post de lucru;
- interpretarea rezultatelor evaluarii prin prisma legislatiei in vigoare;
- completarea fiselor de masuri preventive pentru fiecare post de lucru, pentru factorii de
risc al caror nivel de risc partial se situeaza peste valoarea 3 si, in unele cazuri si pentru
unii factori de risc cu nivel partial de risc 3.

Rezultatele evaluarii sunt prezentate in lucrare cu ajutorul instrumentelor formalizate ale

metodei, respectiv fisele de evaluare a posturilor de lucru si fisele de masuri propuse pentru
fiecare post de lucru in parte.

Avand in vedere rezultatele, se poate afirma ca lucrarea de evaluare a riscurilor de

accidentare si imbolnavire profesionala reprezinta un instrument necesar si util pentru
indeplinirea atributiilor stabilite pentru conducerea firmei si pentru personalul cu atributii in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, deoarece permite:
- compararea posturilor de lucru din punct de vedere al periculozitatii, pe o scala de
niveluri de risc de la 1 la 7;
- ierarhizarea riscurilor in cadrul unui post de lucru si alocarea optima, pe aceasta
baza, a resurselor financiare;
- identificarea tuturor factorilor de risc ( prima etapa a evaluarii ) si stabilirea dimensiunii
riscurilor, ceea ce reprezinta o etapa obligatorie pentru elaborarea instructiunilor
proprii de securitate a muncii;
- elaborarea Listei interne de acordare EIP, in baza riscurilor evaluate;
- elaborarea planului de prevenire si protectie, pe baza fiselor de masuri de prevenire
intocmite in urma evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

119
 5.3. Planul de prevenire si protectie

Conform prevederilor legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006, angajatorul
trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin
modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui
eveniment.
In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si
protectie de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
In urma analizei acestor masuri se stabilesc resursele umane si materiale necesare
realizarii lor.
Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si / sau reprezentantilor lor
sau Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de
angajator.
Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute in anexa nr. 7
la Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006:

PLAN DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Nr Loc de Riscuri Masuri Masuri Masuri Masuri Actiuni in Termen de Persoana care Obs.
crt munca / evaluat tehnice organizat. igienico.- de alta scopul realizare rasp. de realiz.
post de lucru e sanitare natura realizarii masurii
masurii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Avizat CSSM
Angajator,

120
 5.4. Instructiunile proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor
de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de
munca/posturilor de lucru

Instructiunile proprii de securitate si sanatate a muncii sunt acte juridice emise de

persoanele juridice aflate sub incidenta Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006 si au
ca scop stabilirea tuturor masurilor de securitate a muncii necesare pentru prevenirea
accidentelor de munca sau a bolilor profesionale care se pot produce la locul de munca.
Instructiunile proprii de securitate a muncii trebuie sa stabileasca si durata tuturor fazelor
de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca si, de asemenea, intervalul intre doua
instruiri periodice si periodicitatea verificarii instruirii pentru lucratorii din intreprindere si/sau
unitate, in functie de conditiile locului de munca si / sau postului de lucru.
Aceste acte juridice sunt obligatorii numai pentru emitent.

5.5. Tematicile pentru toate fazele de instruire in domeniul securitatii si

sanatatii in munca, testele de verificare a cunostintelor dobandite de catre
lucratori in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea

cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde trei faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.

Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica

aprobata de catre angajator si va cuprinde, in principal, urmatoarele:
- legislatia de securitate si sanatate in munca;
- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si
sanatate in munca;
- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
- masuri, lanivelul intreprinderii si / sau unitatii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.

Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre

angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca / lucratorul
desemnat / serviciul intern de prevenire si protectie / serviciul extern de prevenire si protectie,
aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la la persoana care efectueaza
instruirea si va cuprinde cel putin urmatoarele:
- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului
de munca si/sau postului de lucru;
- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si / sau postul de
lucru;

121
 - masuri la nivelul locului de munca si / sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului
grav si iminent;
- prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specifice ale locului de munca si / sau postului de lucru;
- demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si
exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor
de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.

Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor si are drept scop reimprospatarea si

actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul
care i-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca / lucratorul desemnat /
serviciul intern de prevenire si protectie / serviciul extern de prevenire si protectie, aprobate de
catre angajator, tematici care vor fi pastrate la la persoana care efectueaza instruirea.

Instruirea periodica se va face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:

- cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare din intreprindere si / su unitate;
- cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind
activitati specifice ale locului de munca si / sau postului de lucru sau ale instructiunilor
proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
- la reluarea activitatii dupa accident de munca;
- la executarea unor lucrari speciale;
- la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
- la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Instruirea periodica suplimentara se va efectua pe baza tematicilor intocmite de

catre angajatorul care i-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca /
lucratorul desemnat / serviciul intern de prevenire si protectie / serviciul extern de prevenire si
protectie, aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la la persoana care
efectueaza instruirea.

5.6. Fisele de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca

pentru toti lucratorii din intreprindere si / sau unitate

In conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii

nr. 319 / 2006, rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se
consemneaza, in mod obligatoriu, in fisa individuala de instruire, conform modelului din
anexa nr. 11 din norme, cu indicarea materialului predat, a duratei si a datei instruirii.
Completarea fisei individuale de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca se
va face cu pasta sau cu cerneala, imediat dupa verificarea instruirii.

122
 Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire se semneaza de catre lucratorul instruit si de
catre persoanele care au efectuat si verificat instruirea.
Fisa de instruire va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o
copie a ultimei fise de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii.
Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere si / sau unitate de la angajare
pana la data incetarii raporturilor de munca.

5.7. Fisele de instruire colectiva pentru categoriile de persoane prevazute de

lege ( vizitatori, lucratori apartinand unor firme colaboratoare etc. )

Pentru persoanele aflate in intreprindere si/ sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu

exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti in lege, angajatorul
stabileste, prin regulamentul intern sau pri regulamentul de organizare si functionare, durata
instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si / sau unitate.
Pentru lucratorii din intreprinderi si / sau unitati din exterior, care desfasoara activitati, pe
baza de contract de prestari servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si / sau unitatii respective, riscurile
pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul intreprinderii si / sau unitatii, in general.
Aceste instruiri se consemneaza in fisa colectiva de instruire, conform modelului din
anexa nr. 12 din normele metodologice.
Fisa colectiva de instruire se intocmeste in doua exemplare; un exemplar se va pastra
de catre angajator/ lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat
instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in cazul
vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un
reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.

123
S.C…………………………………

FISA DE INSTRUIRE COLECTIVA

privind securitatea si sanatatea in munca

intocmita azi...........................................

Subsemnatul/a........................................................................, avand functia

de................................................., am procedat la instruirea unui numar de ………
persoane de la…………………………………., conform tabelului nominal de pe verso, in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru vizita ( prezenta ) in intreprindere / unitate , in
zilele de.......................................
In cadrul instruirii s-au prelucrat urmatoarele materiale:
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
............................................................................................................
Prezenta fisa de instruire se va pastra la persoana care a efectuat instruirea.

Verificat, Semnatura celui care a efectuat instruirea

124
 verso
Fisa de instruire colectiva

TABEL NOMINAL
cu persoanele participante la instruire

Subsemnatii am fost instruiti si am luat la cunostinta de materialele prelucrate si

consemnate in fisa de instruire colectiva privind securitatea si sanatatea in munca si ne obligam
sa le respectam intocmai.

Nr. NUMEE SI PRENUMELE OPERATIA SEMNATURA

crt. DESFASURATA

Numele si prenumele persoanei care a primit un exemplar.......................................

Semnatura.............................................

Nota:
Fisa se completeaza in doua exemplare.

125
 5.8. Programul de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii

Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea cunostintelor dobandite in

domeniul securitatii si sanatatii in munca, pe baza de teste.
Rezultatul verificarii va fi conmsemnat in fisa de instruire;
Lucratorii nu vor putea fi angajati daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in
instruirea introductiv-generala.
In Normele metodologice este prevazuta obligatia angajatorului de a dispune de
programe de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau unitatii, pentru:
- conducatorii locurilor de munca;
- lucratori, pe meserii si activitati.

5.9. Fisa postului, cuprinzand atributii si raspunderi in domeniul securitatii si

sanatatii in munca, pentru fiecare lucrator

Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006
stabilesc ca, una dintre activitatile de prevenire si protectie desfasurate in cadrul intreprinderii
este ,, propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce
revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu
aprobarea angajatorului”.
Lucratorul trebuie sa cunoasca sarcina de munca anterior inceperii lucrului dar si
atributiile si raspunderile pe care le are in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Unele dintre obligatiile pe care le are lucratorul in domeniul securitatii si sanatatii in
munca sunt cele stabilite de art. 22 si 23 din Legea securitatii si sanatatii muncii nr. 319 /
2006.

5.10. Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent

Legea 319 / 2006 defineste pericolul grav şi iminent de accidentare ca fiind ,, situaţia
concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un
accident în orice moment”.

Starea de pericol grav si iminent poate fi constatata de catre orice lucrator din
intreprindere si / sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectie cu care
intreprinderea si / sau unitatea a incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.
La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat
urmatoarele masuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si / sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
In vederea realizarii acestor masuri, in prealabil angajatorul va desemna lucratorii care
trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora. De asemenea,
in prealabil, angajatorul trebuie sa:
a) intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;

126
 b) afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care
si-au insusit cunostintele;
d) desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i instruiasca
in acest sens;
e) asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate;
f) sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior;
g) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol,grav
si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
h) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.

Angajatorul trebuie sa stabileasca aceste masuri de securitate tinand seama de natura

activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si prezenta altor persoane in
afara celor implicate direct in procesul muncii.

5.11. Planul de evacuare in caz de urgenta

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de urgenta ( incendiu, calamitati ) cuprind

elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care
se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile,

astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară
a uşilor.
Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se
marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări
exterioare.
Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a
incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a
lifturilor în asemenea situaţii.

5.12. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific

Conform Legii 319 / 2006, angajatorul are oblifgatia ,,să ia măsurile corespunzătoare
pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au
primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate”

In Normele metodologice de aplicare a Legii 319 / 2006 sunt definite zonele cu risc ridicat
si specific ca fiind ,, acele zone din cadrul intreprinderii si / sau unitatii in care au fost identificate

127
riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile,
respective deces sau invaliditate”.

Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific trebuie sa contina nominalizarea si

localizarea acestor zone in cadrul intreprinderii si / sau unitatii si masurile stabilite in urma
evaluarii riscurilor pentru aceste zone.

Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor

care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma
evaluarii riscurilor.

Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu
risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de prevenire si protectie.

5.13. Lista interna de acordare a echipamentului individual de protectie si

dovada acordarii lucratorilor de la posturile de lucru care necesita acordarea
acestuia

Conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 319 / 2006, in fiecare intreprindere si

/ sau unitate trebuie sa se identifice echipamentele individuale de protectie necesare pentru
posturile de lucru proprii si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament
individual de protectie conform prevederilor H.G. nr. 1048 / 2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de
protectie la locul de munca.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie

Protecţia capului:
- căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări publice, alte ramuri
industriale);
- acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu sau fără
cozoroc);
- acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil, material textil tratat
etc.).
Protecţia împotriva zgomotului:
- antifoane interne şi alte dispozitive similare;
- căşti antifonice (care acoperă tot capul);
- antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
- antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
- antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a feţei:
- ochelari cu braţe;

128
 - ochelari-mască;
- ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor laser, ochelari-
mască împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile;
- ecrane faciale (viziere);
- măşti şi căşti pentru sudura cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau măşti care pot
fi montate pe căşti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
- aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
- aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă;
- aparate şi dispozitive pentru scufundare;
- costume pentru scufundare.
Protecţia mâinii şi braţului:
- mănuşi care asigură protecţie:
▪ împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.);
▪ împotriva substanţelor chimice;
▪ pentru electricieni şi împotriva căldurii;
- mănuşi cu un deget;
- degetare;
- mânecuţe;
- manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
- mitene (mănuşi fără degete);
- mănuşi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
- pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate;
- încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele;
- încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
- încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante;
- cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ;
- saboţi;
- genunchiere;
- glezniere detaşabile;
- ghetre;
- tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie);
- crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
- creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere, stropi
de metal topit etc.);
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice;

129
 - veste cu sistem de încălzire;
- veste de salvare;
- şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor X;
- centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni căderile:
- echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
- echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate
accesoriile necesare);
- dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
- îmbrăcăminte pentru lucru "de securitate" (două piese şi combinezoane);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere etc.);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiaţiilor infraroşii;
- îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură;
- îmbrăcăminte termoizolantă;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
- îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare fluorescente,
reflectorizante;
- pături de protecţie.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate
care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

1. Protecţia capului (protecţia craniului)

Căşti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor de
muncă la înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare,
activitate desfăşurată pe schele şi de demolări;
- lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de
metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- lucrări în fose, şanţuri, puţuri şi galerii;
- terasamente şi lucrări în piatră;
- lucrări în subteran, cariere, excavări la suprafaţă, halde;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- lucrări cu explozivi;
- lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor;
- lucrări la furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare,
matriţare la cald şi turnare;

130
 - lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi conducte;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare;
- lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea
cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie:
- lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de
metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare de metale;
- lucrări de transformare şi întreţinere;
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare,
matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
- extracţia şi prelucrarea pietrei;
- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor din sticlă;
- lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
- căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii;
- lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii;
- transport şi depozitare;
- lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve alimentare;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare.
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante:
- lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci.
Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
- acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire şi gravare;
- lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului în cazul
prelucrării de materiale care produc şpan;
- matriţarea la cald;
- îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor;

131
 - pulverizarea de substanţe abrazive;
- lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare corozive;
- utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
- lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
- lucrări cu căldură radiantă;
- lucrări cu laser.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care
poate exista riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficientă;
- lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
- lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
- lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele;
- lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi;
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
- lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
- lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;
- lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt efectele căldurii;
- lucrări cu produse din sticlă plată;
- lucrări de sablare;
- lucrări în camere frigorifice.
Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri rezistente la perforaţie:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp.
Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
- lucrări de forjare;
- lucrări de turnare.
Protecţia antebraţului:
- lucrări de dezosare şi tranşare.
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă riscul
ca mănuşa să fie prinsă;

132
 - lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Mănuşi din împletitură metalică:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare;
- schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
10. Frânghii de securitate:
- lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
- lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în depozite;
- lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă;
- lucrări în puţuri şi canalizări.
11. Protecţia pielii:
- prelucrarea materialelor de acoperire;
- lucrări de tăbăcărie.

133
 S.C…………………………. Aprobat Administrator,

LISTA INTERNA DE ACORDARE A

ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE - model

Nr. Post Factorii de risc ce Pericol de Sortiment de Tipul de Peridicit.

crt de apar la indeplinirea accidentare in mijloace individ. mijloace acordarii
lucru sarcinii de munca munca sau de protectie care individ. de (buc) /
Meseri imbolnavire se acorda protectie (an); (buc) /
e profesionala (luna)
0 1 2 3 4 5 6

Echipamentul individual de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de catre angajator pe

baza de semnatura ( tabel de acordare EIP, fisa de magazie etc. ).

5.14. Fisa de identificare a riscurilor, intocmita conform H.G. nr. 355 / 2007

In conformitate cu prevederile H.G. nr. 355 / 2007 privind supravegherea sanatatii

lucratorilor, examenul medical la angajarea in munca se efectueaza pentru:
a) lucratorii care urmeaza a fi angajati cu contract individual de munca pe perioada
determinata sau nedeterminata;
b) lucratorii care isi schimba locul de munca sau sunt detasati in alte locuri de munca ori
alte activitati;
c) lucratorii care isi schimba meseria sau profesia.
Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului, care va
completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevazut in
anexa nr. 2 si fisa de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevazut
in anexa nr. 3 la H.G. nr. 355 / 2007 privind supravegherea lucratorilor.

Medicul specialist de medicina muncii, in baza fisei de solicitare a examenului medical la

angajare, fisei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical si a
examenelor medicale efectuate, completeaza fisa de aptitudine cu concluzia examenului
medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca
respectiv.

134
Unitatea ............................
Adresa .............................. Telefon .........................

FISA
de identificare a factorilor de risc profesional

Denumirea postului: ...................................................

Sectia/Departamentul ................. Atelierul ......................
NAVETA: da [ ] cate ore/zi? [ ] nu [ ]
Descrierea activitatii: > In echipa: da [ ] nu [ ]
Nr. ore/zi [ ] Nr. schimburi de lucru [ ] Schimb de noapte [ ][ ] Pauze organizate [ ] sau nu [ ] /Banda
rulanta [ ]
Risc de: infectare [ ] /electrocutare [ ] /inalta tensiune [ ] /joasa, medie tensiune [ ] / inecare [ ]
/asfixiere [ ] /blocare [ ] /microtraumatisme repetate [ ] /lovire [ ] /muscatura [ ] /zgariere [ ] / strivire [ ]
/taiere [ ] /intepare [ ] /impuscare [ ] /ardere [ ] /oparire [ ] /degerare [ ] /miscari repetitive [ ]
Alte riscuri: ...........................................................
Conduce masina institutiei:da [ ][ ]nu [ ] Daca da, ce categorie:........
Loc de munca: in conditii deosebite [ ] /in conditii speciale [ ] sector alimentar [ ] port-arma [ ]
Operatiuni executate de lucrator in cadrul procesului tehnologic:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Descrierea spatiului de lucru - Dimensiuni incapere:L......l......H......m
Suprafata de lucru: verticala [ ] orizontala [ ] oblica [ ]
Munca: in conditii de izolare [ ] /la inaltime [ ] la altitudine [ ] /in miscare [ ] /pe sol [ ] / in aer [ ]
/pe apa [ ] /sub apa [ ] /nisa [ ] /cabina etansa [ ] /aer liber [ ] /altele:................................
Efort fizic: mic [ ] mediu [ ] mare [ ] foarte mare [ ]
Pozitie preponderent: ortostatica/in picioare [ ] asezat [ ] aplecata [ ] mixta [ ] /Pozitii fortate: da [ ]
nu [ ] Daca da, ce tip: ..........................................................................
Pozitii vicioase: ........................................................
Gesturi profesionale: ....................................................
Suprasolicitari: vizuale [ ] auditive [ ] stres neuropsihic [ ]
Suprasolicitari osteomusculoarticulare: da [ ] nu [ ] Daca da, ce articulatii: coloana vertebrala
(cervicala, toracala, lombara) [ ] membre superioare (umar, cot, pumn) [ ] membre inferioare (sold,
genunchi, glezna) [ ]
Manipulare manuala a maselor: daca da, precizati caracteristicile maselor manipulate: ridicare [ ]
coborare [ ] impingere [ ] tragere [ ] purtare [ ] deplasare [ ]
_________________________________________________________________________
Agenti chimici: (enumerati mai jos < L.A. > L.A. Fp C P
si bifati caracteristicile lor)*)
────────────────────────────────────────────────────────
................................ ..... ..... ..... ..... .....
................................ ..... ..... ..... ..... .....
................................ ..... ..... ..... ..... .....
................................ ..... ..... ..... ..... .....
................................ ..... ..... ..... ..... .....
─────────────────────────────────────────────────────────
*) Legenda: L.A. = Limite admisibile / Fp = Foarte periculos / C = Cancerigen / P = Patrunde prin piele

135
Agenti biologici:.......................... Grupa ........................
Agenti cancerigeni:.......................................................
Pulberi profesionale: .......................... [ ] < L.A. [ ] > L.A.
Zgomot profesional: < L.A. [ ] / > L.A. [ ] /
Zgomote impulsive: da [ ] /nu [ ]
Vibratii mecanice: < L.A. [ ] / > L.A. [ ]
Microclimat (conform actelor normative in vigoare):
TEMPERATURA AERULUI: ......VARIATII REPETATE DE TEMPERATURA: da [ ] nu [ ]
PRESIUNEA AERULUI: .................. UMIDITATE: ..................
Radiatii: da [ ] nu [ ] Daca da:
Radiatii Ionizante < L.A. [ ] > L.A. [ ] Daca da, se va completa partea speciala:
PARTE SPECIALA PENTRU EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE:
Data intrarii in mediu cu expunere profesionala la radiatii ionizante:
Z Z L LAAAA

Clasificare actuala in grupa A [ ] sau B [ ] si conditii de expunere:

Aparatura folosita:......................................................
Proces tehnologic: ......................................................
Operatiuni indeplinite: .................................................
Surse folosite: inchise [ ] deschise [ ]
Tip expunere: externa [ ]; gamma externa [ ]; interna [ ]; externa si interna [ ].
Masuri de protectie individuala folosite .......................................................................
Expunere anterioara:
Perioada: ........................ Nr. ani: [ ][ ]
Doza cumulata prin expunere externa (mSv): I_I_I_I_I
Doza cumulata prin expunere interna: I_I_I_I_I
Doza totala: I_I_I_I_I
Supraexpuneri anterioare - exceptionale
- Tip expunere: externa [ ]; gamma externa [ ]; interna [ ]; externa si interna [ ];
- data: ................. - doza (mSv): .................
- concluzii: ......................
- accidentale
- Tip expunere: externa [ ]; gamma externa [ ]; interna [ ]; externa si interna [ ];
- data: ................. - doza (mSv): .................
- concluzii: ......................
Radiatii Neionizante < L.A. [ ] > L.A. [ ] Tipul: ......................
Iluminat: suficient [ ] insuficient [ ] / natural [ ] artificial [ ] mixt [ ]
Mijloace de protectie colectiva: .........................................
Mijloace de protectie individuala: .......................................
Echipament de lucru: .....................................................
Anexe igienico-sanitare: vestiar [ ] chiuveta [ ] WC [ ] dus [ ] sala de mese [ ] spatiu de recreere [ ]
Altele:...................................................................
Observatii:

Data completarii: .............. Angajator..........................

136
 5.15. Documentele legate de autorizarea meseriilor si profesiilor prevazute de
legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea

Pentru autorizarea interna a meseriilor si profesiilor prevazute de legislatia specifica

pentru care este necesara autorizarea sunt necesare urmatoarele documente:

- decizia de constituire a comisiei de autorizare interna;

- testul de verificare a cunostintelor profesionale;
- testul de verificare a cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si
acordarii primului ajutor;
- tabelul cu calificativele obtinute; testul psihologic;
- decizia de autorizare interna a lucratorului in meseria respectiva.

5.16. Planul de securitate si sanatate pentru santiere temporare si mobile

Conform H.G. nr. 300 / 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
santierele temprare si mobile, planul de securitate şi sănătate este un document scris care
cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în
timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.

Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a
proiectului şi trebuie ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.

Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de

securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.

Planul de securitate şi sănătate trebuie:

a)să precizeze cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier;
b)să specifice riscurile care pot apărea;
c)să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;

Planul de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul şi, dacă este cazul, informaţii care
completează declaraţia prealabilă prevăzută la art. 47;
b) măsuri generale de organizare a şantierului stabilite de comun acord de către managerul
de proiect şi coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
c) identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor;
d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri de
protecţie colectivă şi individuală;

137
 e) amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalităţi de
depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi
subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi
obligaţiile ce decurg din acestea;
g) obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi
în vecinătatea acestuia;
h) măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;
i) indicaţii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor şi măsurile de
organizare luate în acest sens;
j) modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind
securitatea şi sănătatea în muncă.

Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi

obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:

a) căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;

b) condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte interferenţa
instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia;
c) limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
d) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit
dacă se depozitează materiale sau substanţe periculoase;
e) condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate
din dărâmări, demolări şi demontări;
f) condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g) utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;
h) măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier.

Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie completat şi adaptat în funcţie de evoluţia

şantierului şi de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.

Planul de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a

putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii
comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii.

Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp
de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

5.17. Planul propriu de securitate si sanatate pentru santiere temporare si

mobile

Planul propriu de securitate şi sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi

sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.

138
 Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie
să pună planul propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect,
beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate, după caz.
Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data
contractării lucrări.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi
sănătate al şantierului.
Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte
din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le
transmită acestora un exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care
cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în
responsabilitatea sa.
La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină
seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi
sănătate al şantierului.
Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult
30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe şantier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea
lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de
echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase,
de deplasarea personalului, de organizarea şantierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie
colectivă şi măsuri de protecţie individuală.
Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor/subantreprenor, planul
propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către coordonatorul în
materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii şi
membrii comitetului de securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este
cazul.
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle în
permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă,
inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii
lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de
5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

139
 CAPITOLUL 6
EVIDENTE SI RAPORTARI IN DOMENIUL
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
1. Informarea, in scris, a angajatorului, asupra deficientelor constatate la efectuarea
controalelor interne la locurile de munca si asupra masurilor propuse pentru
remedierea acestora;
2. Rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /
sau unitate;
3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate temporara
de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate;
4. FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate
pentru toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau
unitate;
5. Documentele privind activitatea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca
pentru societatile care au minim 50 de lucratori (decizia de constituire,
regulamentul propriu de functionare, procese verbale incheiate la sedintele
trimestriale, raportul anual al angajatorului catre CSSM etc.);
6. Documentele de corespondenta cu Inspectoratul teritorial de munca (adrese de
inaintare a dosarelor de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate
temporara de munca, adrese de inaintare a proceselor
7. Raspunsurile privind modul de realizare a masurilor dispuse de inspectorii de
munca in urma controalelor efectuate in intreprindere si/sau unitate;
8. Dosarul pentru protectia maternitatii la locul de munca, intocmit pentru toate
salariatele insarcinate din intreprindere si / sau unitate si depus la Inspectoratul
teritorial de munca, cuprinzand: raportul de evaluare a postului de lucru la care
lucreaza femeia gravida, informarea catre femeia insarcinata, instiintarea scrisa a
gravidei catre angajator, actul medical care atesta starea de graviditate;
9. Lista cu substantele chimice periculoase folosite in intreprindere si/ sau unitate si
instiintarea Inspectoratului teritorial de munca referitor la acestea;
10. Registrul de coordonare pentru santiere;
11. Dosarul de interventii ulterioare
12. Registrul de evidenta a accidentatilor in munca (anexa 15 la Norme metodologice);
13. Registrul de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate
temporara de munca mai mare de 3 zile de lucru (anexa 16 la Norme
metodologice)
14. Registrul de evidenta a incidentelor periculoase (anexa 17 la Norme metodologice)

140
 15. Registrul de evidenta a accidentelor usoare (anexa 18 la Norme metodologice)

6.1. Informarea, in scris, a angajatorului, asupra deficientelor constatate la

efectuarea controalelor interne la locurile de munca si asupra masurilor propuse pentru
remedierea acestora;

Conform H.G. nr. 1425 / 2006 modificata si completata prin H.G. nr. 955 / 2010, una
dintre activitatile de prevenire si protectie prevazute de art. 15, pct. 17, este ,, efectuarea
controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului, asupra
deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora”.

6.2. Rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere

si / sau unitate;

Legislatia in vigoare prevede obligativitatea comunicarii, cercetarii si evidentei tuturor

accidentelor de munca. Atat pentru conducerile unitatilor, cat si pentru salariati, exista, in acest
domeniu reglementari exprese.

Orice eveniment va fi comunicat, de îndată, angajatorului, de către conducătorul locului

de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele definite la art.5 lit.f)
b) asigurătorului, potrivit Legii nr.346/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform

anexei nr. 9 la normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 /
2010:
-denumirea / numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul,
denumirea / numele angajatorului la care este / a fost angajat lucratorul;
-sediul / adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
-locul unde s-a produs accidentul;
-data si ora la care s-a produs evenimentul / data si ora la care a decedat accidentatul;
-numele si prenumele victimei;
-datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte personae in
intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;
-imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
-consecintele accidentului;
-numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
-data comunicarii;
-unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.

141
142
 6.3. Dosarele de cercetare a accidentelor de munca soldate cu incapacitate
temporara de munca suferite de lucratorii din intreprindere si /sau unitate

Cercetarea accidentelor de munca se face imediat dupa

comunicarea lor si are ca scop stabilirea:
- cauzelor si imprejurarilor in care a avut loc accidentul;
- prevederilor legale de securitate a muncii care nu au fost
respectate;
- persoanelor vinovate de producerea accidentului;
- masurilor necesare pentru prevenirea altor accidente similare.

Cercetarea accidentelor de munca urmate de incapacitate temporara de munca de cel

putin 3 zile calendaristice se face de catre o comisie desemnata de catre conducatorul unitatii la
care s-a produs evenimentul, comisie din care nu pot sa faca parte persoane care aveau
obligatia de a organiza, controla si conduce procesul de munca la locul unde a avut loc
accidental.

Cercetarea accidentului de munca cu incapacitate temporara de munca trebuie sa se

finalizeze in maxim 5 zile lucratoare, cu exceptia cazurilor in care sunt necesare expertize, cand
termenul poate fi prelungit.
Cercetarea accidentelor de munca colective, a accidentelor de munca soldate cu
invaliditate evident sau confirmata sau deces, a cazurilor de persoane date disparute, a
incidentor periculoase se efectueaza de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca pe raza
carora s-au produs evenimentele respective.
Accidentele colective generate de unele evenimente deosebite, cum ar fi avariile si
exploziile se cerceteaza de catre Inspectia Muncii.
In scopul clarificarii tuturor aspectelor semnificative ale evenimentului, persoanele
desemnate sa efectueze cercetarea trebuie sa ia declaratii victimei, atunci cand este posibil,
martorilor de la locul de munca sau oricaror alte persoane care pot da informatii utile, sa verifice
fisa individuala de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, sa stabileasca
prevederile legale incalcate, sa stabileasca masuri pentru prevenirea producerii, pe viitor, a altor
evenimente similar etc.
Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un proces verbal care cuprinde toate
elementele esentiale ale accidentului.

Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:

a) opisul actelor aflate in dosar;
b) procesul verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului;
d) schite, fotografii referitoare la eveniment;
e) declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de
munca sau de invaliditate;
f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea
imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

143
 g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a
cauzelor reale ale producerii evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizatii in baza caruia angajatorul isi
desfasoara activitatea;
i) copii ale fisei de identificare a riscurilor profesionale si ale fisei de aptitudine,
intocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale
victimelor; in caz de deces se va anexa in original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date
disparute;
n) copie a certificatelor de concediu medical in cazul accidentului urmat de incapacitate
temporara de munca;
o) copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p) copii ale actelor / documentelor emise / completate de unitatile sanitare care au acordat
asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa
rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si
diagnosticul;
q) copie a procesului verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei
rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.

Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita
autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data
si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora
si data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii / unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
h) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de
urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si / sau externare;
i) procesul verbal incheiat dupa producerea evenimentului, cu toate modificarile starii de
fapt, daca este cazul;
j) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit FIAM, aprobat prin
ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

144
 6.4.FIAM – urile ( formularele de inregistrare a accidentelor de munca ) completate
pentru toate accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si / sau
unitate

Conform Normelor metodologice, in baza procesului-verbal de cercetare intocmit de

persoanele imputernicite prin lege, angajatorul la care se inregistreaza accidentul de munca va
completa FIAM ( formularul pentru inregistrarea accidentului de munca ).
FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in parte, in cate 4 exemplare
ce se inainteaza, spre avizare, dupa cum urmeaza:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare intocmit de comisia
angajatorului, in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, in termen de 3 zile
lucratoare de la data primirii procesului verbal de cercetare.

Angajatorul la care se inregistreaza accidentul anexeaza FIAM- ul la dosarul sau la procesul

verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul
teritorial de munca si asiguratorul pe raza caruia isi are sediul social, domiciliul sau resedinta.

6.5. Documentele privind activitatea Comitetului de Securitate si Sanatate in

Munca

Comitetele de securitate si sanatate in munca se constituie in unitatile care au un numar

de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul
Romaniei.
Inspectorul de munca poate impune constituirea Comitetului de securitate si sanatate in
munca in unitatile cu un numar mai mic de 50 de lucratori in functie de natura activitatii si de
riscurile identificate.
In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai
multe comitete de securitate si sanatate in munca; numarul acestora se stabileste prin
contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern sau regulamentul de organizare si
functionare.
In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de
securitate si sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri:

a) angajator sau reprezentantul sau legal;
b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca;
c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor;
d) medicul de medicina a muncii;
Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator si sau
reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului.

145
 Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este
secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.
Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si
sanatate in munca.
Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi
desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor.
Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie
scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor
lucratorilor.

Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza in baza regulamentului de

functionare propriu.
Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in
munca, cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.
Ordinea de zi a fiecarei intruniri este stabilita este stabilita de catre presedinte si
secretar, cu consultarea reprezentantilor lucratorilor si este transmisa membrilor comitetului de
securitate si sanatate in munca, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul,
serviciului extern de prevenire si protectie, cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru
intrunirea comitetului.
Secretarul comitetului convoaca, in scris, membrii comitetului de securitate si sanatate
in munca cu cel putin 5 zile inainte de data intrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.
La fiecare intrunire secretarul incheie un proces-verbal care va fi semnat de catre toti
membrii comitetului si va afisa copii ale acestuia la loc vizibil.
Secretarul comitetului transmite inspectoratului teritorial de munca, in termen de 10
zile de la data intrunirii, o copie a procesului verbal incheiat.

Atributiile Comitetului de securitate si sanatate in munca si obligatiile angajatorului

referitoare la Comitetul de securitate si sanatate in munca sunt stabilite in Normele
metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii muncii nr. 319 / 2006.

6.6. Dosarul pentru protectia maternitatii la locul de munca, intocmit pentru

toate salariatele insarcinate din intreprindere si / sau unitate si depus la
Inspectoratul teritorial de munca

In acceptiunea OUG nr. 96 / 2003 exista trei categorii de salariate care beneficiaza de
prevederile acesteia si care au urmatoarele obligatii:
salariata gravida sa anunte in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate si
sa anexeze in copie Anexa pentru supravegherea medicala a gravidei document medical
eliberat de medic care sa ii ateste aceasta stare, insotit de o cerere care contine informatii
referitoare la starea de maternitate si solicitarea de a i se aplica masurile de protectie
prevazute de ordonanta;
salariata care a nascut recent si-a reluat activitatea dupa efectuarea concediului de lauzie,
respectiv a concediului postnatal obligatoriu de 42 de zile, sau dupa caz a 63 de zile ale

146
 concediului de lauzie sa solicite angajatorului in scris masurile de protectie prevazute de lege,
anexind un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai tirziu de 6 luni de la
data la care a nascut
salariata care alapteaza, la reluarea activitatii dupa efectuarea concediului de lauzie, sa
anunte angajatorul in scris cu privire la inceputul si sfirsitul prezumat al perioadei de alaptare,
anexind documente medicale eliberate de medicul de familie in acest sens care va cuprinde
recomandari cu privire la capacitatea de munca a acesteia

Pentru toate activitatile susceptibile sa prezinte un risc specific de expunere la agenti,

procedee si conditii de munca a caror lista este prevazuta in Anexa nr.1 din OUG 96/2003
angajatorul este obligat sa evalueze anual si sa intocmesca Rapoarte de evaluare, cu
participarea medicului de medicina muncii, cu privire la natura, gradul si durata de expunere a
angajatelor in unitate pentru a depista orice risc pentru sanatatea si securitatea acestora si orice
efect posibil asupra sarcinii sau alaptarii si pentru a stabili masurile ce trebuie luate.

Potrivit OUG 96/2003, in termen de 5 zile lucratoare de la data intocmirii raportului,

angajatorul trebuie sa inmineze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentantilor salariatilor
precum si sa informeze in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii referitoare la riscurile la
care pot fi supuse la locurile de munca, si asupra drepturilor care decurg din prezenta
ordonanta.

Angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la
care sunt supuse la locurile lor de munca, precum si asupra drepturilor care decurg din prezenta
ordonanta de urgenta prin Informarea privind protectia maternitatii la locul de munca ( conform
modelului din Normele Metodologice) in termen de cel putin 15 zile lucratoare de la data
intocmirii raportului de evaluare.

In termen de 10 zile lucratoare de la data la care angajatorul a fost anuntat in scris de

catre o salariata din cele mentionata mai sus, asupra starii sale fiziologice, acesta are obligatia
sa instiinteze medicul de medicina muncii precum si Inspectoratul Teritorial de Munca, care
urmeaza sa verifice conditiile de munca ale salariatei.

147
 6.7. Registrul de coordonare ( conform H.G. nr. 300 / 2006 )

Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de către

coordonatorii în materie de securitate şi sănătate, informaţii privind evenimentele care au loc pe
şantier, constatările efectuate şi deciziile luate.
Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să consemneze în registrul de
coordonare:
a) numele şi adresele antreprenorilor, subantreprenorilor şi data intervenţiei fiecăruia pe
şantier;
b) lista cu efectivul lucrătorilor pe şantier şi durata prevăzută pentru efectuarea lucrărilor;
c) evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului,
respectiv a lucrărilor, constatările şi deciziile adoptate;
d) observaţiile, informaţiile şi propunerile privind securitatea şi sănătatea în muncă aduse
la cunoştinţă beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe şantier şi
eventualele răspunsuri ale acestora;
e) observaţiile şi propunerile antreprenorilor şi subantreprenorilor privind securitatea şi
sănătatea în muncă;
f) abaterile de la prevederile planului de securitate şi sănătate;
g) rapoartele vizitelor de control pe şantier şi ale întrunirilor, dispoziţiile care trebuie
transmise;
h) incidente şi accidente care au avut loc.

Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării

trebuie să transmită coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării
lucrării registrul de coordonare, pe baza unui proces-verbal care va fi ataşat la registru.
Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să prezinte registrul de
coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari.
Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de securitate şi
sănătate timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

6.8. Dosarul de intervenţii ulterioare

Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să cuprindă:

a) documentaţia de intervenţii ulterioare, cum ar fi planuri şi note tehnice;
b) prevederi şi informaţii utile pentru efectuarea intervenţiilor ulterioare în condiţii de
securitate şi sănătate.

148
 Dosarul de intervenţii ulterioare se întocmeşte încă din faza de proiectare a lucrării de
către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării
sau de către proiectant, după caz.
Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de
securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, pe bază de proces-verbal care se ataşează la
dosar.
După recepţia finală a lucrării dosarul de intervenţii ulterioare trebuie transmis
beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
În cazul unei intervenţii ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie
coordonatorului în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata intervenţiilor ulterioare
un exemplar al dosarului de intervenţii ulterioare.
Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate desemnat pe perioada intervenţiilor
ulterioare trebuie să completeze dosarul de intervenţii ulterioare şi să efectueze eventuale
modificări cerute de noile lucrări.

149
 BIBLIOGRAFIE:

 Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006;

 H.G. 1425 / 2006, modificata si completata de H.G. 955 / 2010, pentru

aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 319 / 2006;

 H.G. 1048 / 2006 cu privire la prescriptiile minime de securitate si sanatate

in utilizarea echipamentelor individuale de protectie de catre lucratori la
locul de munca;

 H.G. 971 / 2006 cu privire la prescriptiile minime de semnalizare de

securitate si / sau sanatate la locul de munca;

 H.G. 1091 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate

pentru locurile de munca ;

 H.G. 1048 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate

pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie;

 H.G. 300 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate

pentru santierele temporare sau mobile;

 OUG 96 / 2003 privind protectia maternitatii la locul de munca;

 H.G. 493 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate

referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot;

 Protectia Muncii - Stefan Pece, Aurelia Dascalescu, Ion Barla, Stefan Silviu
Mitrea - Editura didactica si pedagogica, 1995

 Reglementari si bune practici in domeniul securitatii si sanatatii in munca –

Mariana Basuc, Mihai Balta, Mihai Grosu Soare, Grigorita Napar, Emilia
Zamfirache, Monica Toaje, Daniel Stoicescu – Editura Copertex, 2005

 Protectia Muncii – Alexandru Darabont, Stefan Pece, Editura didactica si

pedagogica
 Primul ajutor la locul accidentului – Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
1999

150