Eseu profesional - ” Alegerea mea ”

Doar o viață trăită pentru alții merită să fie trăită.

Einstein
"În numele Vieții și al Onoarei,
jur
să îmi exercit profesia cu demnitate,
să respect ființa umană și drepturile sale
și să păstrez secretul profesional.
Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie,
apartenență politică sau stare socială.
Voi păstra respectul deplin pentru viața umană chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele
medicale contrar legilor umanității.
Fac acest juramant în mod solemn și liber!"

Traiesc !

Pot să afirm cu entuziasm că, eu trăiesc.

Îmi place să fiu alături de cineva care are nevoie de ajutorul meu și se bucură că exist.

Trăiesc atunci când îmi ia mâna mea , o strânge cu o forță nevinovată, și se bucură privindu-mă în ochi cu
urme adânci de speranță.

Îi șoptește sufletului meu că sunt un om special.

Este meseria de asistentă medicală - visul copilăriei mele, prin care ofer zâmbet duios, îngrijire și
compasiune tuturor pacienților, devenit astăzi realitate.

Pornind de la ideea precum profesiunea de asistent medical face parte din categoria celor mai nobile
meserii, aceasta mai înseamnă muncă în echipă, înseamnă curaj, dăruire, înseamnă să uiţi problemele şi
nevoile tale, punând pacienţii pe un loc prioritar în fruntea valorilor personale. Această meserie înseamnă să
ştii să asculţi cu răbdare şi înţelegere, să sfătuieşti bolnavii, să le inspiri încredere, să înţeleagă că toate
acţiunile ce le întreprinzi sunt spre beneficiul lor, că ceea ce facem le va uşura suferinţa, iar calitatea vieţii se
va îmbunătaţi.

Îmi doresc ca pacienţii pe care îi ghidez, să găsească în activitatea mea un sprijin, un suflet cald, blând, să
ştie cât este de important pentru mine ca ei să se simtă bine, să fie mulţumiţi de calitatea îngrijirilor acordate.
Îmi doresc ca aceștia să simtă că pot să ofer ajutorul meu fără a aştepta recompense din partea lor şi unica
mulțumire sufletească este faptul că dânșii sunt mai bine, că durerea acestora a fost îndepărtată sau
ameliorată, iar zâmbetul ce mi-l oferă aceștia este cel mai de preţ lucru. Această profesie îmi acordă o
împlinire sufletească, o imensă bucurie că pot fi utilă cu adevărat şi de ajutor unei persoane aflate în
suferinţă, ce are nevoie nu doar de medicamente şi investigaţii ci şi de o persoană bine instruită ,cu respect
de sine şi de semeni, ce ştie să ofere un zâmbet.
 O faţă senină transmite pe lângă linişte sufletească şi încredere, şi profesionalism. Pentru mine tainele
acestei meserii au început în copilărie, mai bine zis în clasele primare, când am devenit o '' mică soră
medicală'' ce avea grijă de două persoane vârstnice (unchiul şi mătuşa mea). La început a fost o joacă, apoi
lucrurile s-au înrăutăţit şi pe neaşteptate a devenit realitate, prima mea responsabilitate a fost să
repartizez medicamentele ce trebuiau administrate pe parcursul unei zile, pentru amândoi. Ceea ce s-a
petrecut de-a lungul timpului au constituit un ghid pentru profesia mea şi acum la fel ca şi atunci, sunt foarte
mândră şi mulțumită că pot fi de ajutor semenilor mei, dar şi societăţii, şi încerc să-mi fac datoria cu
seriozitate, daruire şi profesionalism.

Zilnic actualizez conceptul ce îmi vindecă conștiința proprie, ideea că sunt asistentul medical ce manifest
un respect deosebit față de viața omenească, de la origine pâna la sfârșitul ei. Zilnic îmi adun forțele majore
în capacitatea de a reuși un volum de muncă crescut și un grad sporit de concentrare a atenției, puterea de a-
mi stapâni emoțiile și de a-mi învinge teama în situațiile critice, capacitatea de a acționa cu promptitudine și
eficiență în momentul în care viața depinde de decizia luată.

Calitățile native sunt indispensabile profesiei noastre. Precum un asistentul medical adevărat, am puterea
de a iubi oamenii și să practic meseria cu pasiune și devotament, găsesc în fiecare pacient un parinte, un
copil, un soț, un frate și îi îngrijesc cu dăruire și devotament, ca într-un final, cu mare drag să acord fiecaruia
un zâmbet călduros îmbibat de o vorbă bună. Hrănesc în mine puterea de a semăna speranță în gândul celui
ce se află pe malul suferinței, să pot face ca fiecare pacient să creadă în el și să-i redau demnitatea pierdută
temporar.

” Boala este stăpânul oricui“ spune un proverb danez. Acest mesaj îmi reaminteşte că, în faţa bolii,
suntem vulnerabili, devenim extrem de umani, indiferent de poziţia socială sau materială pe care o ocupăm
în familie, în societate, în noi înşine. Îngrijirea omului bolnav este una dintre cele mai grele profesii. Până
mai ieri o profesie prin excelenţă feminină a dat posibilitatea femeii – asistent medical de a dovedi şi
dezvolta calităţi excepţionale de dăruire, de rezistenţă la efort prelungit, de afectivitate şi comunicare
dincolo de barierele existente.

Trebuie de asemenea să subliniez că munca noastră ca profesioniști ne definește ca ființe umane și mai
ales să nu ne pierdem dorința de a veni în ajutorul celor ce au nevoie de servicii de calitate, care să le
confere respect si demnitate. Profesia de asistent medical nu este doar o tehnică, ci un proces care
încorporeaza elementele sufletului, minții și imaginației. Esența acestuia se află in imaginația creatoare,
spiritul sensibil și înțelegerea inteligentă – care reprezintă temelia asistentului medical eficient. Să ne
amintim că drumul spre succes nu are scurtături sau benzi rapide și să nu consideram nici un moment că
viața plină de succes și puține recompense nu merită a fi traită. Mintea și acțiunea noastră trebuie îndreptate
către fapte bune, căci “Omul traieste veșnic fericit prin faptele lui morale care sunt așa cum și le-a făcut el,
și așa vor rămâne în eternitate ; viața morală viitoare și-o creează omul însuși; prin felul cum trăiește viața
trecătoare, de aici în bine și frumosul moral ".