Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T.

Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I

Articulaţia cotului

DEFINIŢIE. DATE GENERALE ELEMENTE STRUCTURALE •Suprafeţele articulare •Cartilajul

articular •Capsula articulară •Ligamente RAPORTURI VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE
ANATOMIE RADIOLOGICĂ MECANICA ARTICULARĂ
DEFINIŢIE. DATE GENERALE articulaţie sinovială de tip compus formată din trei
articulaţii distincte: •articulaţia humero-ulnară realizată între trohleea humerală
şi incizura trohleară a ulnei; •articulaţia humero-radială realizată între
capitulul humeral şi capul radial; •articulaţia radio-ulnară superioară
ELEMENTE STRUCTURALE

Suprafeţele articulare
• extremitatea distală a humerusului, cu următoarele suprafeţe articulare:
•trohleea humerală, •capitulul humerusului, •şanţul capitulotrohlear, •fosa
radială, •fosa coronoidă •fosa olecraniană extremitatea proximală a ulnei, prin:
•incizura trohleară, •incizura radială. extremitatea proximală a radiusului, prin:
• foveea articulară, •circumferinţa articulară.

•
•extremitatea distală a humerusului Prezenţa foselor pe feţele anterioară şi
posterioară ale extremităţii distale a humerusului cresc gradul de flexie şi
extensie prin întârzierea momentului de impact dintre procesul coronoid şi olecran,
pe de o parte şi humerus, pe de altă parte. Situarea anterioară a trohleei faţă de
axul humerusului şi respectiv a incizurii trohleare faţă de axul ulnei permite
flexia până la 180o.
•Capitulul (Capitulum humeri) Este o suprafaţă netedă, convexă anterior,
reprezentând un sector de sferă care se articulează cu fovea capului radial şi este
limitat la periferie de trei margini: •superioară, care îl separă de fosa radială,
situată anterosuperior; •inferolaterală, care îl separă de fosa epicondilului
lateral situată postero-inferior şi lateral, destinată inserţiei ligamentului
colateral radial; •medială, reprezentată de şanţul capitulotrohlear.
Trohleea humerusului (Trochlea humeri) Trohleea humerală este situată medial faţă
de capitul, are forma unei clepsidre alcătuită din două trunchiuri de con cu
acelaşi ax, unite prin bazele mici, de-a lungul unui şanţ oblic spiralat
posteroanterior şi mediolateral numit gâtul trohleei, care separă cele două
versante. Trunchiul de con medial este mai extins transversal şi anteroposterior,
cel lateral este mai scurt. Trohleea prezintă: •extremitatea laterală, separată de
capitulum printr-un şanţ adânc numit şanţul capitulotrohlear; •extremitatea
medială, mai voluminoasă şi separată net de epicondilul medial; •versantul medial,
mai lat şi mai proeminent anteromedial şi inferior; •versantul lateral, mai extins
posterior. Trohleea humerală se articulează cu incizura trohleară a ulnei.
Geometria versantului medial şi a gâtului trohleei contribuie la stabilirea
valgusului fiziologic al cotului şi a direcţiei mişcărilor de flexie a antebraţului
pe braţ.
Trohleea humerală se articulează cu incizura trohleară a ulnei. Geometria
versantului medial şi a gâtului trohleei contribuie la stabilirea valgusului
fiziologic al cotului şi a direcţiei mişcărilor de flexie a antebraţului pe braţ.
Forma spiroidală a gâtului trohleei determină formarea „carrying angle” şi
existenţa a două axe, câte unul pentru flexie şi extensie, perpendiculare pe
direcţia antebraţului.
Şanţul capitulotrohlear Are organizare de tip trohlear şi prezintă: •versantul
lateral, capitular; •versantul medial, trohlear; •şanţul propriu-zis (gâtul
trohleei), care este paralel cu acesta şi poate fi echivalat funcţional cu gâtul
trohleei. Suprafaţa şanţului capitulotrohlear este netedă şi se articulează cu
lunula oblică a capului radial.
Fosa radială (Fossa radialis)
Este situată superior de capitulum, între ramurile de trifurcaţie laterală şi
mijlocie ale marginii anterioare a corpului humerusului. Are forma unei depresiuni
triunghiulare, puţin adâncă, acoperită de sinoviala articulaţiei, în care pătrunde
marginea anterioară a capului radial în flexia maximă a antebraţului pe braţ. Fosa
coronoidă (Fossa coronoidea) Este situată deasupra trohleei, pe faţa anterioară a
extremităţii distale a humerusului, între ramurile mijlocie şi medială ale marginii
anterioare a corpului acestuia. Are formă triunghiulară, este adâncă şi este
acoperită de sinoviala articulaţiei. În flexia forţată a antebraţului pe braţ,
vârful procesului coronoid pătrunde în fosă.
Fosa olecraniană (Fossa olecrani) Este situată pe faţa posterioară a extremităţii
distale a humerusului, deasupra trohleei şi în ea pătrunde vârful olecranului în
extensia maximă a antebraţului pe braţ. Are forma unei depresiuni triunghiulare,
adâncă, extinsă în sens transversal, al cărui planşeu subţire, uneori transparent
sau perforat de foramen supratrohleare, corespunde în cea mai mare parte fosei
coronoide. Fosele prezentate sunt în întregime intracapsulare, motiv pentru care au
fost descrise împreună cu suprafeţele articulare ale extremităţii distale a
humerusului
Capul radiusului Capul radiusului are formă aproximativ cilindrică şi prezintă o
faţă superioară şi o circumferinţă. Faţa superioară este circulară, concavă, netedă
şi prezintă: •fovea articulară care se articulează cu capitulul humerusului;
•lunula oblică, situată pe marginea ulnară a feţei superioare, care se articulează
cu şanţul capitulotrohlear. Ea este alcătuită din: •creastă centrală rotunjită;
•versant medial, trohlear, situat în partea superioară a circumferinţei articulare
a capului radiusului; •versant lateral, capitular, situat pe faţa superioară,
medial foveei articulare. •marginea periferică, care prezintă trei zone: •medială
care aparţine lunulei oblice; •anterioară care pătrunde în fosa radială a
humerusului în timpul flexiei maxime a antebraţului pe braţ; •posterolaterală, în
raport cu faţa profundă a ligamentului inelar.
Circumferinţa este netedă, în totalitate articulară, mai înaltă medial unde
prezintă două zone: •inferomedial, o suprafaţă semilunară pentru incizura radială a
procesului coronoid al ulnei; •superomedial, versantul trohlear a lunulei oblice.
Restul circumferinţei se articulează cu faţa profundă a ligamentului inelar.
Inferior, capul radiusului se continuă cu gâtul acestuia.
Capsula articulară

Membrana fibroasă Membrana fibroasă se dispune ca un manşon în jurul celor trei

articulaţii, având un contur superior la nivelul humerusului şi unul inferior la
nivelul radiusului şi ulnei.
Inserţia proximală (humerală) urmăreşte o linie neregulată care are următoarea
dispoziţie: •anterior, descrie o curbă cu concavitatea inferior care trece pe faţa
anterioară a epicondilului medial şi a humerusului, deasupra foselor coronoidă şi
radială, •posterior, corespunde conturului fosei olecraniene; •lateral, în şanţul
dintre epicondil şi capitul; •medial, între marginea inferioară a epicondilului
medial şi baza versantului medial al trohleei.
Capsula articulară Membrana fibroasă Inserţia distală (radio-ulnară) se realizează
de-a lungul unei linii cu următoarea dispoziţie: conturul ulnar cu segmentele:
•medial, situat pe faţa medială a procesului coronoid şi faţa medială a olecranului
unde este reprezentat de şanţul vertical care limitează medial faţa anterioară a
acestuia, •superior, situat pe faţa superioară a olecranului şi reprezentat de
şanţul transversal situat puţin înapoia vârfului olecranului; •lateral, pe faţa
laterală a olecranului, imediat înafara marginii laterale a feţei anterioare, care
coboară posterior fată de incizura radială şi urmăreşte apoi marginea inferioară a
acesteia; •anterior, pe faţa inferioară a procesului coronoid, imediat înapoia
vârfului acestuia.
Capsula articulară Membrana fibroasă contur radial, situat în jurul gâtului
radiusului, la 6-7 mm sub ligamentul inelar Anterior este întărită de fibre ale m.
brahialis. Anterior şi posterior capsula fibroasă este mai subţire şi mai largặ;
lateral este întặritặ de ligamente colaterale.

Flexia maximặ se realizeazặ pe seama aparatului ligamentar posterior, iar

întinderea maximặ se realizeazặ pe seama aparatului ligamentar lateral.
Membrana sinovială

Ca articulaţie compusặ, formatặ din trei elemente scheletice, articulaţia cotului

prezintặ o cavitate articularặ largặ. Suprafeţele osoase intracapsulare cum ar fi
fosa olecranianặ, fosa coronoidianặ şi gâtul radiusului sunt acoperite de membrana
sinovialặ. Adânc în cavitatea articularặ membrana sinovialặ trmite pliuri care
pặtrund în camerele articulare complementare dintre corpurile articulare. Pliuri
mari sinoviale ajung pânặ la zonele libere dintre capul humeral şi capul radial.
Între capsulă şi membrana sinovială se delimitează trei compartimente (funduri de
sac): •fundul de sac anterior este cel mai larg, este bifid sau bilobat datorită
pliu vertical şi antero-posterior care porneşte de la peretele anterior al
sinovialei spre creasta osoasă care separă fosa radială de fosa coronoidă. •fundul
de sac posterior ( tricipital) - Fibre musculare din triceps se inseră pe sinovială
având rol tensor în extensia antebraţului pe braţ. • fundul de sac inferior
( periradial)
Ligamente Ligamentul anterior Este subţire, dar foarte rezistent. Se inseră:
superior deasupra foselor coronoidă şi radială pe faţa anterioară a epicondilului
medial pe faţa anterioară a epicondilului lateral, imediat înafara capitulului
inferior extremitatea anterioară a incizurii radiale Este alcătuit din fibre
dispuse în evantai care acoperă toată faţa anterioară a capsulei. Există două
condensări fibroase organizate în fascicolele oblice medial şi lateral cu originea
pe faţa anterioară a epicondililor.
Ligamente
Ligamentul posterior Este format din fibre cu originea pe conturul fosei
olecraniene dispuse în trei straturi: •profund, alcătuit din fibre verticale care
coboară pe faţa superioară a olecranului, în apropierea vârfului •mijlociu,
alcătuit din fibre orizontale care trec în punte peste fosa olecraniană;
•superficial, format din fibre oblice cu originea pe feţele posterioare ale
epicondililor care ajung pe marginile vârfului acestuia.
Ligamente

Ligamentul colateral ulnar

Este gros şi rezistent şi alcătuit din trei fascicole cu originea în partea
inferioară a epicondilului medial, în vecinătatea trohleei. De la origine, fibrele
sale se etalează în evantai pe faţa medială a articulaţiei şi se organizează în
trei fascicole: •anterior, de formă triunghiulară cu vârful pe faţa anterioră a
epicondilului medial, care se îndreaptă oblic inferior, anterior şi lateral, şi se
termină printr-o bază largă pe tuberozitatea situată pe marginea medială a
procesului coronoid. De obicei se confundă cu fascicolul oblic medial al
ligamentului anterior. •mijlociu, sub forma unui cordon fibros turtit
anteroposterior dispus între marginea inferioară a epicondilului medial şi marginea
medială a procesului coronoid. Unele fibre se prelungesc până în partea superioară
a marginii anterioare a ulnei •posterior (al lui Bardinet), triunghiular cu fibrele
având o direcţie posterioară, se întinde între partea posteroinferioară a
epicondilului medial şi faţa medială a olecranului
Ligamente În afara ligamentelor descrise există un ligament accesor format din
fibre arciforme care se întind între marginile mediale ale olecranului şi
procesului coronoid formând ligamentul lui Cooper, care uneori poate acoperi baza
fascicolului posterior al ligamentului colateral ulnar.
Ligamente Ligamentul colateral radial Este format din trei fascicole: - anterior
care se inseră superior pe partea anterioară şi inferioară a epicondilului lateral
(unde se confundă în mare parte cu tendonul de origine m. supinator), se orientează
anterior, inferior şi medial inserându-se prin fascicole divergente pe marginea
anterioară a incizurii radiale a ulnei şi pe ligamentul inelar. -mijlociu, format
din fibre orientate vertical, se prezintă sub forma unui cordon lung, îngust şi
rezistent care se inseră superior pe marginea inferioară a epicondilului lateral,
iar inferior pe marginea posterioară a incizurii radiale a ulnei; -posterior, de
formă patrulateră neregulată, care se dispune între faţa posterioară a
epicondilului lateral şi faţa laterală a olecranului, în lungul incizurii
trohleare.
Ligamente

Ligamentul inelar Este o bandă puternică care înconjură capul radial formând 4/5
din circumferinţa unui cerc Ligamentul inelar prezintă două extremităţi, anterioară
şi posterioară: care se inseră pe părţile anterioară, respectiv posterioară a
incizurii radiale a ulnei două feţe: •internă, concavă, netedă acoperită de o teacă
subţire, fibro-cartilaginoasă corespunzând circumferinţei capului radial; •externă,
convexă acoperită de muşchii adiacenţi (posterior,m. anconeu şi artera recurentă
interosoasă) două margini: •superioară care se confundă cu aparatul ligamentar al
articulaţiei cotului •inferioară care se mulează pe colul radial fără a fi aderentă
de acesta

Ligamentul patrat (al lui Dénucé) Este o lamă fibroasă de formă patrulateră situată
orizontal între ulnă şi radius. El se inseră: •medial, pe marginea inferioară a
incizurii radiale a ulnei, •lateral, pe porţiunea corespunzătoare a gâtului
radiusului. Are latura de aproximativ 10 mm cu marginile anterioară şi posterioară
mai groase. Limitează mişcările de pronaţie şi supinaţie.
RAPORTURI Muşchii flexori ai antebraţului sunt organizaţi în trei grupe: •medial,
reprezentat de originile pe epicondilul medial ale muşchilor rotund pronator,
flexor radial al carpului, palmar lung (în plan superficial) şi flexor superficial
al degetelor (în plan profund) •mijlociu, reprezentat de părţile distale ale
muşchilor biceps brahial (în plan superficial) şi brahial (în plan profund),
•lateral, reprezentat de originile pe epicondilul lateral ale muşchilor
brahioradial, extensor lung radial al carpului, extensor scurt radial al carpului,
supinator (de la suprafaţă spre profunzime) Între grupul muscular mijlociu şi cele
medial şi lateral se delimitează respectiv şanţurile bicipitale: •medial, în care
se găsesc artera brahială, artera recurentă ulnară anterioară, artera colaterală
ulnară superioară şi nervul median; •lateral, în care se găsesc artera recurentă
radială care se anastomozează cu colaterala brahială laterală şi nervul radial

În ţesutul celular subcutanat se găsesc venele superficiale ale antebraţului şi

ramuri din nervii cutanat lateral şi cutanat medial ai antebraţului.
RAPORTURI Posterior Muşchii extensori ai antebraţului sunt organizaţi în trei
grupe: •medial: m. flexor ulnar al carpului •mijlociu: m. triceps brahial;
•lateral: m. anconeu, extensor ulnar al carpului, extensorul degetelor, extensorul
degetului mic Lateral: m. supinator, Medial: m. flexor ulnar al carpului şi nervul
ulnar
VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE

Artere anastomoze periarticulare formând cercurile arteriale periepicondilian şi

periepitrohlear Inervaţie -nervul musculo-cutanat -nervul ulnar -nervul radial
-ramuri articulare ale nervului median
Inervaţie -nervul ulnar -ramuri articulare ale nervului median
Inervaţie -nervul musculo-cutanat -nervul radial
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
MECANICA ARTICULARĂ •În ansamblu, articulaţia cotului este uniaxială, mişcările pe
care le permite fiind flexia şi extensia. •Articulaţia principală, care imprimă
aceste mişcări este cea humero-ulnară. Radiusul şi ulna fiind articulate la nivelul
extremităţilor lor superioare, articulaţia humeroradialặ este implicatặ în mod
absolut necesar în realizarea mişcặrilor în articulaţia humeroulnarặ. •Flexia şi
extensia în articulaţia cotului au loc concomitent în ambele articulaţii,
humeroradialặ şi humeroulnarặ. Ele se desfăşoară în jurul unui ax transversal care
trece prin jumătatea inferioarặ a epicondilului medial, trohlee şi capitul. •Ambele
articulaţii dispun de o bandặ de conducere realizatặ de ligamentele colaterale. •La
adulţi extensia peste poziţia neutrặ de 0 grade este în mod fiziologic imposibilặ.
Particular, în special la femei şi copii braţul poate fi extins cu aproximativ 15o.
Poziţia de referinţă pentru definirea mişcărilor în articulaţia cotului este cea în
care antebraţul se află în supinaţie, palma este orientată anterior, iar axele
braţului şi antebraţului sunt în acelaşi plan şi formează un unghi de aproximativ
160o deschis lateral (carrying angle).
MECANICA ARTICULARĂ Flexia - mişcarea prin care faţa anterioară a antebraţului se
apropie de cea a braţului. Datorită direcţiei spiroidale a gâtului trohleei, flexia
antebraţului pe braţ nu are loc într-un plan sagital decât dacă este însoţită de
supinaţia antebraţului. Altfel, antebraţul în flexie ajunge pe faţa anterioară a
toracelui. De asemenea, în extensia antebraţului, acesta se deplasează inferior şi
lateral.

Flexia Muşchii flexori ai antebraţului sunt: biceps brahial, principalul flexor al

antebraţului, brahial, care acţionează exclusiv ca flexor al antebraţului
brahioradial. La aceştia se adaugă: extensorul radial lung al carpului pronatorul
rotund, care, mai mult previne extensia completă.
Flexia activă are loc doar prin contracţia muşchilor flexori şi se produce până la
145o. Ea este limitată de apoziţia muşchilor anteriori ai braţului şi antebraţului,
dar şi de întâlnirea dintre suprafeţele osoase (radius-humerus şi ulnă-humerus) şi
de întinderea ligamentului posterior. Flexia pasivă are loc prin intervenţia unei
forţe exterioare care presează muşchii anteriori ai braţului şi antebraţului şi
face posibilă o deplasare a antebraţului până la 160o. Factorii care limitează în
acest caz flexia sunt, în primul rând, impactul dintre capul radiusului şi fosa
radială, respectiv dintre procesul coronoid şi fosa coronoidă, întinderea
ligamentului posterior şi tensiunea pasivă din tricepsul brahial.
Extensia Extensia antebraţului din poziţia de referinţă (0o), la adult este
practic, imposibilă. La femei şi copii însă, braţul poate fi extins cu aproximativ
o 15 . Antebraţul flectat poate fi extins activ sub acţiunea muşchilor: •triceps
brachii •anconeus Extensia este limitată de contactul dintre olecran şi fosa
olecraniană, întinderea ligamentului anterior şi opoziţia muşchilor flexori.
Anatomie clinica
• Bursitis – Subcutaneous bursitis: Repeated friction and pressure on the bursa can
cause it become inflamed. Because this bursa lies relatively superficially, it can
also become infected (e.g cut from a fall on the elbow), and this would also cause
inflammation – Subtendinosus bursitis: This is caused by repeated flexion and
extension of the forearm, commonly seen in assembly line workers. Usually flexion
is more painful as more pressure is put on the bursa.
Anatomie clinica
• Dislocation – An elbow dislocation usually occurs when a young child falls on a
hand with the elbow flexed. The distal end of the humerus is driven through the
weakest part of the joint capsule, which is the anterior side. The ulnar collateral
ligament is usually torn and there can also be ulnar nerve involvement – Most elbow
dislocations are posterior, and it is important to note that elbow dislocations are
named by the position of the ulna and radius, not the humerus.
Anatomie clinica
• Epicondylitis (Tennis elbow or Golfer’s Elbow) – Most of the flexor and extensor
muscles in the forearm have a common tendonous origin. The flexor muscles originate
from the medial epicondyle, and the extensor muscles from the lateral.
Sportspersons can develop an overuse strain of the common tendon – which results in
pain and inflammation around the area of the affected epicondyle. – Typically,
tennis players experience pain in the lateral epicondyle from the common extensor
origin. Golfers experience pain in the medial epicondyle from the common flexor
origin.
Anatomie clinica
•

Supraepicondylar Fracture – A supraepicondylar fracture occurs by falling on a

flexed elbow. It is a transverse fracture, spanning between the two epicondyles. –
Direct damage, or swelling can cause the interference to the blood supply of the
forearm via the brachial artery. The resulting ischaemia can cause Volkmann’s
ischaemic contracture – uncontrolled flexion of the hand, as flexors muscles become
fibrotic and short. There also can be damage to the medial, ulnar or radial nerves.