Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău

Facultatea de pedagogie
Catedra: pedagogia învățămîntului primar
Numele prenumele: Jardan Tatiana
Denumirea temei: „Rolul învățătorului în prevenirea și
combaterea insuccesului școlar”.

Referat Științific

A evaluat: Garștea Nina - Doctor Conferențiar Universitar

Chișinău 2016

Cuprins:
Introducere..................................................... pag. 3
I. Definirea conceptului de insucces școlar, forme de manifestare, descrierea
problemei.......................................................pag. 4-5
II. Fazele și cauzele insuccesului școlar.............pag. 6-7
III. Prevenirea şi înlăturarea insuccesului şcolar. Rolul învățătorului.......pag. 8-9
IV. Studiu de caz.................................................pag. 10-11
Concluzii.......................................................pag. 12
Bibliografie...................................................pag. 13
 Introducere

Aflîndune în mediul școlar, noi învățătorii sîntem puși în situația de a ne confrunta atît cu
succesele elevilor noștri cît și cu insuccesele lor. Succesul școlar ne bucură pe noi, pe elevi cît
și pe părinții acestora, pe cînd insuccesul școlar ramîne a fi o problema serioasa pentru cadrele
didactice, pentru părinți dar și pentru societate. Personal am fost pusă în situația de a mă
confrunta cu diferite cazuri de insucces a unor elevi. E o situație dificilă care presupune multă
atenție din partea învățătorului și chiar dezvoltă parteneriatul școală-familie.
În redactarea acestui referat am ales spre tratare un subiect controversat și util. Subiectul pe
care am să-l analizez se numește: „Rolul învățătorului în prevenirea și combaterea
insuccesului școlar”.
Spre regret, la consultarea surselor bibliografice m-am confruntat cu unele probleme. Nu am
găsit o bibliografie mai diversă care să mă poată ajuta la cercetarea acestui subiect. Literatura
este puțină și cu părere de rău repetitivă.
Obiectivul principal pe care l-am urmărit în tratarea acestui subiect a fost de a observa și de a
analiza factorii, cauzele ce duc la insuccesul școlar, rolul propriu zis al învățătorului în
prevenirea și combaterea insuccesului școlar.
Printre autorii care au încercat să trateze acest subiect, se enumeră: Dorina Salavastru în
lucrarea sa „Psihologia dezvoltării”, Viorica Pălărie în lucrarea sa „Pedagogie”, Elena Truța și
Sorina Mardar în lucrarea „Relația profesor-elevi: blocaje si deblocaje”, Ioan Cerghit în
lucrarea sa „Didactica”.
Analizîndu-i pe toți acești autori, am observat că practic fiecare în parte a abordat această
tema aproape în același mod. Începînd cu definirea conceptului de insucces școlar pînă la
cauzele, prevenirea și înlăturarea insuccesului școlar.Doar că cred că una dintre aceste lucrări
a fost cea de referință iar celelalte s-au bazat pe o reîntrepretare a ei. Dar nu putem nega faptul
2
că fiecare din acești autori a avut o contribuție la dezvoltarea și tratarea acestui subiect.
Fiecare a venit cu noi abordări în definirea, prevenirea sau înlăturarea insuccesului școlar. Sînt
sigură că această temă a fost abordată și de alți autori care din păcate nu i-am studiat. După
analiza pe care am realizato în baza acestor lucrări, am ajuns la concluzia că Viorica Pălărie
abordează acest subiect cel mai clar și mai accesibil pentru fiecare. Am analizat și abordarea
Dorinei Salavastru în lucrarea „Psihologia dezvoltării” , unde am descoperit acel nou pe care
nu l-am mai vazut în nici o lucrare pe care am studiato. Aici se pune accentul mai mult pe
starea psihofizică a copilului. La fel și Nicolae Silistraru sistematizează foarte bine și clar
informația, pe înțelesul fiecăruia.

I. Definirea conceptului de insucces școlar, forme de manifestare, descrierea

problemei.
După cum am specificat în introducere, insuccesul școlar a fost tratat de diferiți autori.
Pentru a forma o idee introductivă în legătură cu acest concept, am să prezint cîteva
definiții a termenului.
Viorica Pălărie în „Pedagogie” , definește termenul de „insuccesc școlar prin rămînerea în
urmă la învățătură a unor elevi care nu reușesc să obțină un randament școlar la nivelul
cerințelor programelor școlare și el este premisa inadaptării la mediul socio-profesional, la
nivelul cerințelor acestora”. 1
In „Dicționarul de pedagogie” de Sorin Cristea, „insuccesul școlar, definește acele situații
didactice sau educative care consemnează imposibilitatea momentană a elevului de
realizare a obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de
învățămînt”. 2
În viziunea lui Nicolae Silistraru în „Note de curs la pedagogie”, noțiunea de „insucces
școlar înseamnă nereușită, înfrîngere sub povara propriei neputințe sau a greutăților”. 3
În toate aceste definiții se pune accentul pe problema principală a elevului, pe
incapacitatea lui de a realiza niște sarcini sau de a face față cerințelor programelor școlare.
În principiu ideile sînt aceleași doar că sînt expuse diferit. Ca să putem mai bine să ne
aprofundăm în această problemă trebuie mai întîi să vedem în ce constă această problemă
și cum se manifesta ea la elevii de vîrstă școlară mică.
Dacă vom întreba un oricare învățător care a fost pus în situația de a se confrunta cu
problema insuccesului școlar, cum se manifestă această problema vom avea practic
aceleași răspunsuri. Cel mai important este că aceste manifestari influiențează negativ
asupra capacităților cît și asupra vieții personale. Fiecare dintre autorii specificați mai sus
au caracterizat aceste manifestări a insuccesului școlar în felul lor.
Manifestările insuccesului sînt:
1) Rămînerea în urmă la învățătură- este prima manifestare și cea mai vizibilă atunci
cînd ne confruntăm cu problema insuccesului școlar. În momentul în care învățătorul

3
 observă că elevul nu reușește la unul din obiecte deja trebuie să vadă în ce constă
nereușita. Rămînerea în urmă la învățătura trebuie să ne atragă atenția nu doar atunci
cînd am văzut că elevul deja nu mai reșește la nici un obiect, fiindca rămînerea în
urmă parcurge niște etape, episodică (adica elevul are probleme cu o singură temă sau
cu un capitol de la un anumit obiect),
_____________________________________
1- Pedagogie, Viorica Pălărie, Chișinău 2007, pag. 153
2- Dicționar de pedagogie, Sorin Cristea,
3- Note de curs la pedagogie, Nicolae Silistraru, Chișinău 2000, pag. 158

la nivelul unui semestru (cînd elevul nu reșește la majoritatea obiectelor pe perioada unui
semestru), și în cel mai rău caz persistentă (problemele în învățare persistă la toate
obiectele, ritmul de învățare a elevului fiind foarte slab).
2) Repetenția- aceasta se manifestă atunci cînd elevul are probleme la învățătura întreg
anul școlar, și cînd nu reușește la mai mult de trei obiecte, elevul nu are deprinderile
necesare dezvoltate și manifestă un comportament inadecvat atunci cînd este pus în
situația de a învăța.
3) Abandonul școlar, excluderea școlară- ne confruntăm cu situația cînd elevii părăsesc
școala înainte ca să o termine, elevii renunță la studii din diferite cauze, dar de obicei
din cauza familiei. Atunci cînd ajungem în situația de abandomul școlar trebuie să
alertăm familia, asistentul social, directorul instituției, poliția, psihologul ca să fie
pregătiți să se confrunte cu unele situații care pot apărea. Nici de cum nu trebuie să
permitem noi învățătorii să se ajungă aici.
4) Analfabetismul- în ziua de azi este mai rar întîlnit, dar asta nu înseamnă că nu exită. În
situația aceasta elevul nu poate să scrie și nu știe să citească de loc. Este o mare
problema fiindca pe parcursul vieții sale, copilul o să întîmpine dificultăți în a se
descurca în societate cît și pentru a-și realiza cariera profesională. 4, 5

Insuccesul școlar este un fenomen întîlnit în toate sistemele de învățămînt. La moment sîntem
puși în situația de a ne confrunta cu multe cazuri de insucces școlar. Ca să știm cum să ne
comportăm atunci cînd avem așa cazuri trebuie să cunoaștem tot ce ține de această problemă,
începînd de la formele de manifestare, faze, cauze și cel mi important cum trebuie să
procedăm cînd avem așa elevi, care vor fi modurile de remediere a problemei.
Ca să putem să ajungem la prevenirea și înlăturarea insuccesului trebuie mai întîi să
cunoaștem care sînt fazele și cauzele ce duc la insucces școlar.

_____________________________________
4- Pedagogie, Viorica Pălărie, Chișinău, 2007, pag.154
5- Note de curs la pedagogie, Nicolae Silistraru, Chișinău,2000, pag. 160

4
 II. Fazele și cauzele insuccesului școlar
O dată ce am dicutat despre manifestările insuccesul școlar nu putem trece cu vederea nici
fazele prin care trece deoare sînt la fel de importante precum celelalte.
Insuccesul școlar parcurge trei faze:
1. Faza premergătoare- este cea mai importantă fază a insuccesului școlar, deoarece elevul se
afla cu problema la început și daca primește ajutorul necesar poate s-o depășească cu ușurință.
Această fază se caracterizează prin apariţia primelor probleme în realizarea sarcinilor şcolare, a
primelor goluri în cunoştinţele elevului, încetinirea ritmului în raport cu ceilalţi elevi; în plan
psihologic, impactul acestor dificultăţi se exprimă în apariţia primelor simptome ale nemulţumirii
elevului în legătură cu şcoala, în lipsa interesului şi a dorinţei de a învăţa; acesta e un insucces
episodic, de scurtă durată, care poate fi uşor recuperat dacă e sesizat la timp; din nefericire, această
stare de lucruri poate să rămană necunoscută atît profesorilor şi părinţilor, cît şi elevului însuşi, care
nu înţelege ce se întîmplă şi cum a ajuns să nu mai facă faţă sarcinilor şcolare;
2. Faza de retrapaj propriu-zis- caracterizată prin acumularea de goluri mari în cunoştinţele
elevului şi evitarea oricărei încercări de îndeplinire independentă a sarcinilor. Pe plan
psihocomportamental, apare aversiunea faţă de învăţătură, de profesori şi de autoritatea
şcolară în general, perturbarea orelor, fuga de la ore şi alte forme de negare a activităţii
şcolare, notele sînt proaste şi atitudinea elevului faţă de şcoală sînt simptome uşor de sesizat,
şi acum intervin primele încercări oficiale de rezolvare a problemei, dacă aceste încercări nu
sunt cele adecvate, eşecul se adînceşte.
3. Faza eșecului școlar formal- aici deja ne confruntăm cu o situție extrem de dificilă, unde
rezultatele elevilor duc la repetenție sau chiar abandon școlar. Consecințele sînt negative și
afectează dezvoltarea personalității, integrarea socială cît și cea profesională a elevului. 6, 7
Datorită identificării timpurii a acestor faze învățătorul cît și părintele au posibilitatea de a
remedia insuccesul școlar. Toate aceste faze pe care le-am prezentat mai sus au la bază diferite
cauze care se manifestă diferit. Pentru a putea stopa creșterea aceasta abundentă a
insuccesului școlar trebuie mai întîi să luăm cunoștință cu cauzele care o provoacă.
Cauzele insuccesului școlar țin atît de condițiile socioeconomice, de anatomo-fiziologice,
familial, elevul cît și de condițiile de ordin pedagogic.
1) Cauza socioeconomică - aici avem situația materială în care crește copilul. Cu toții
cunoaștem că sărăcia este aceea care dă naștere tuturor problemelor, aici la fel duce la
insucces școlar. Prin simplu fapt că părinții nu pot sa-i susțină material pe copiii lor, nu le
crează condiții necesare pentru trai și pentru a învăța, sînt cazuri cînd copii nu au acoperiș
________________________________________________
6- Psihologia educaţiei, Dorina Sălăvăstru, Iaşi, Polirom, 2004, pag. 232
7- Note de curs la pedagogie, Nicolae Silistraru, pag. 160
deasupra capului, acolo ia naștere insucesul școlar.

5
2) Cauza anatomo-fiziologică- se referă la diferite tulburări precum cele neurologice,
endocrine, legate de pubertate, deficiențe senzoriale ușoare care dacă nu sînt depistate la timp
poate să ducă la dislexie, discalculie; boli specifice vîrstei. Ce țin de cauzele de ordin psihic,
avem tulburările de comportament care cuprind nevroze, impulsivitate, opunere, astenie,
neliniște, hiperemotivitate, instabilitate neoromotorie și psihomotoriu.
3) Cauza familială - aici avem relațiile în familie (acele negative: atmosfera tensionată între
părinți, tată-fiu, mamă-fiică...etc, violența domestică, neglijarea și abuzul emoțional,
exploatarea prin muncă), nivelul educativ redus al părinților ( părinții nu au abilitatea și
competențele necesare pentru ași ajuta copii la pregătirea temelor de casă) , dezinteresul
părinților (cînd părinții nu sînt interesați dacă copii lor învață sau dacă se integrează în
colectivul de copii din clasă, nu îi verifică, nu vin la adunările de părinți,pentru tot ce se
întîmplă cu copii lor învinuiesc cadrele didactice), lipsa de omunicare în familie (cînd nu este
comunicare între membrii familiei, copiii nu au cui să împărtășească dificultățile pe care le au,
nereușind să treacă peste ele, aceasta provoacă efecte negative în comportamentul
elevului,copii pot fugi de acasă,se pot îndepărta de părinți și chiar apare insuccesul școlar)
structura familie ( un singur părinte, fără părinte, cu/fără bunici...etc.)
4) Elevul- aceasta este la fel o cauză care due la formarea insuccesului școlar, aici ne
confruntăm cu atitudinea elevului față de activitatea didactică (elevul singur trebuie sa
conștientizeze faptul că trebuie să învețe, că trebuie să acumuleze informații, să-și formeze
capacități și aptitudini, sînt copii care pur și simplu nu știu să învețe, iar acești copii trebuie
ajutați), starea psihofizică (dacă copilul nu este sănătos fizic și psihic se poate ajunge la
insucces școlar, aici este binevenită integrarea copiilor cu CES în învățămînt), personalitatea
elevului.
5) Școala- mereu a fost considerată cauza principală care duce la insucces școlar, întodeauna
au fost învinuite cadrele didactice fiindcă nu au tact pedagogic, nu respectă personalitatea
copilului, nu folosesc metode suficiente pentru ai capta atenția și interesul elevului..etc. În
mare parte școala poartă o vină și întodeauna și-o asumă. Școala poate să influiențeze elevul
negativ atunci cînd lipsesc materialele didactice principale, atunci cînd nivelul de pregătire a
cadrelor didactice este slabă și salariul este foarte mic, atunci cînd se folosesc permanent
aceleași strategii didactice și nu în ultimul rînd cel mai mult influiențează atitudinea cadrelor
didactice față de elevi. 8, 9
Acestea sînt principalele cauze care duc la insuccesul școlar. Noi trebuie sa le cunoaștem
pentru a ști cum să depășim aceasta situație.
________________________________________________
8- Pedagogie, Viorica Pălărie, pag. 155-156
9- Note de curs la pedagogie, Nicolae Silistraru, pag. 161-162
III. Prevenirea şi înlăturarea insuccesului şcolar.
Rolul învățătorului.

6
O dată ce am identificat cauzele ce duc la insucces școlar, putem să vorbim despre cum am
preveni și înlătura insuccesul școalar. Cauzele principale care stau în fruntea acestei probleme
sînt familia și școala.
Rolul familiei: copilul pînă la vîrsta de școlarizare se află permanent în mediu familial, în
familie se formează personalitatea copilului, psihicul, are loc dezvoltarea intelectuală cît și
cea fizică, este o pregătire pentru școală. De aceea în această perioada din partea familiei se
cere cît mai multă atenție, dragoste, liniște, înțelegere, copilul trebuie să se simtă în siguranță,
să fie protejat și ajutat. Toate aceste lucruri îl vor influiența pozitiv pe copil.
Școala: este mediul care primul sare în ajutorul elevilor care se confruntă cu situații de genu.
Aici învățătorul este acela care joacă un rol foarte important, el este acela care primul observă
acea pornire care poate să ducă la un insucces școlar. Da, din nou toată responsabilitatea cade
pe umerii învățătorilor. Din partea învățătorului se cere ca să fie adaptate activitățile didactice,
conținuturile, metodelor folosite și a formelor de desfășurare a lecțiilor, la particularitățiile
diverselor grupuri de elevi și chiar a unor elevi considerați individuali. Învățătorul trebuie să
cunoască particularitățile de vîrstă și individuale a fiecarui copil, ca să poată găsi cheia
succesului fiecăruia. Să nu uităm și de inteligențele multiple care trebuie dezvoltate la elevi,
să nu uităm că elevii nu pot fi buni la toate materiile dar pot să aiba o inteligență multiplă
dezvoltată pe care noi trebuie să o dezvoltăm în continuare.
Un rol foarte important în prevenirea și înlăturarea insuccesului o are îmbunătăţirea
colaborării dintre şcoală şi familie- este important ca părinţii să valorizeze şcoala, să
manifeste interes pentru instruirea copiilor lor şi să conştientizeze faptul că, pană la urmă,
capitalul şcolar va conta în alocarea statutelor sociale. Resemnificarea raporturilor dintre
şcoală şi familie trebuie să conducă la o implicare mai consistentă a părinţilor în activitatea
şcolară a copiilor şi la multiplicarea interacţiunilor personale între reprezentanţii şcolii şi
membrii familiei. De asemenea, este important să se stabilească relaţii de parteneriat şi cu alţi
factori, din afara şcolii, respectiv comunitatea locală, specialiştii în intervenţii socioeducative,
personalul instituţiilor medicale etc.
Un alt mod de prevenire și înlăturare a insuccesului școlar este pregătirea psihopedagogică a
cadrelor didactice. Atît în cadrul formării iniţiale, cît şi în cadrul programelor de
perfecţionare, trebuie prevăzute module de pregătire care să vizeze lucrul cu clasele dificile şi
problemele de devianţă şcolară, însuşirea unei metodologii de depistare a eventualelor
probleme de învăţare încă de la debutul şcolarităţii, modalităţile de atenuare a handicapului
sociocultural al elevilor proveniţi din medii defavorizate (aşa numitele programe de educaţie
compensatorie).
Un alt punct ce ține de școală și anume de învățător este elaborarea unor strategii de tratare
diferenţiată şi individualizată a elevilor aflați în situația de insucces școlar. Evident că aceste
strategii sunt concepute pe baza unei bune cunoaşteri a elevilor. Diferenţierea se poate face
7
atît prin curriculum, cît şi prin formele de organizare a activităţii şi a metodelor didactice
utilizate. Elevii aflaţi în diferite faze ale insuccesului şcolar pot fi cuprinşi în activităţi
frontale, dar trataţi individual, cu sarcini de lucru care să ţină seama de dificultăţile lor. De
asemenea, ei pot fi organizaţi pe grupe de nivel, iar sarcinile de învăţare trebuie elaborate
astfel încat să le creeze elevilor oportunităţi de succes, pentru că succesul le dezvoltă
încrederea în propriile posibilităţi şi îi motivează în iniţiativele ulterioare. Şi temele pentru
acasă pot fi date cu conţinut diferenţiat sau chiar individualizat. Susţinerea individuală poate
fi realizată de profesor în cadrul programului şcolar sau în afara acestuia, ca activitate
voluntară.
Nu trebuie să uităm nici despre evaluare care trebuie să se centreze mai mult pe progresele
elevului, nu trebuie să tragem atenția doar la greșelile pe care le-a făcut elevul, din contra
trebuie să lăudăm progresul copilului, să-l încurajăm, învățătorul trebuie să pună accent mai
mult pe recompense, pe o abordare pozitivă a comportamentului elevului ca să-i întărească
pînă la urmă încrederea în sine.
La fel de important în înlăturarea insuccesului școlar este ameliorarea practicilor
educaţionale din clasă, prin aceasta se are în vedere evitarea descriminărilor, a etichetării
elevilor, evitarea reacțiilor impulsive, a amenințării și intimidării elevilor, utilizarea unui
limbaj academic dar nu a unui limbaj vulgar care sa-i umilească pe elevi, să-i facă să se simtă
slabi și neîncrezuți în forțele proprii.
Tot aici, învățătorul este acela care observă și descoperă orientarea profesională a elevilor, de
aceea le revine rolul de ai orienta corect pe elevi în alegerea unei profesii.
Învățătorul este acela care poate să prevină și să înlăture insuccesul școlar a elevilor săi, dar
nu poate face singur acest lucru. E nevoie să fie ajutat de către instituție, de către familia
copilului și nu în ultimul rînd elevul singur trebuie să-și dorească aceasta.
Aceste sînt printre cele mai importante moduri de prevenire și înlăturare a insuccesului școlar.
Ținînd cont de ele, putem ajuta mulți copii din țara aceasta să depășească această enormă
problema. Familia și școala trebuie să fie mereu în interacțiune, nu trebuie să fim indiferenți
față de soarta copiilor noștri, față de elevii noștri fiindca noi sîntem acei care le modelăm
personalitatea.

________________________________________________
Ioan Cerghit- Didactica, București, 1993, pag. 124-127
Dorina Sălăvăstru - Psihologia educaţiei 2004, pag. 254-255

IV. Studiu de caz.

8
În acest capitol voi aduce careva exemple de elevi care se confruntă cu problema
insuccesului școlar. Am să evidențiez cauzele care au dus la insucces și unele
modalități de remediere.
PREZENTAREA CAZULUI :
– eleva înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de
performanţă la disciplinele limba română, matematică, știinţe, limbi străine. Întîmpină
dificultăţi la citit-scris, dar şi în înţelegerea sau exprimarea unui mesaj, manifestă interes
scăzut în îndeplinirea sarcinilor şcolare.

DATE DESPRE SUBIECT

Date despre mediul familial: eleva este născută la 20 ianuarie 2007; locuieşte cu părinţii;
starea materială a familiei este satisfăcătoare; păriții sînt absolvenţi de şcoală profesională,
manifestă indiferenţă faţă de nivelul de pregătire al copilului, tatăl fetei manifestă acte de
violență asupra mamei și chiar uneori asupra copilului.

Dezvoltarea fizică: este născut la termen; nu a suferit până la această dată boli sau
traumatisme care să influenţeze dezvoltarea sa normală; se încadrează în standardele de
greutate şi înălţime corespunzătoare vârstei.

Caracteristici ale dezvoltării psihice: foloseşte activ auzul şi simţul tactil; percepţiile auditive
sunt bine dezvoltate; identifică soluţii ingenioase de rezolvare a unor probleme, cu precădere
practice; memoria slabă; imaginaţia creatoare este slab dezvoltată; vocabularul este sărac,
ritmul citirii este foarte lent, se opreşte asupra fiecărui cuvânt, are reveniri frecvente asupra
literelor sau silabelor; omite litere şi silabe de la sfârşitul cuvintelor; scrisul este neîngrijit,
ilizibil; este dezordonată; prezintă indiferenţă faţă de propria persoană evidentă în aspectul
neîngrijit al ţinutei.

Relaţiile în grupul de elevi: se ceartă cu elevii din clasă, apar diferite conflicte care duc și la
agresivitate din partea elevei.

Date pedagogice: nu reușește la disciplinele precum matematica și limba romană ,

disciplinele preferate sînt educaţie muzicală, educaţie plastică.

PROIECT DE INTERVENŢIE EDUCAŢIONALĂ

9
Din cele expuse mai sus, împreună cu familia am încercat să remediem situația. Am recurs la
ajutorul psihologului școlar și chiar am propus comisiei CES să-i analizeze dosarul, dar a fost
refuzată, din motive neclare. Acest lucru nu m-a făcut să las totul cum este, ba din contra, am
început să lucrez adăugător cu eleva, am discutat foarte mult cu părinți, și chiar am insistat să
vină ambii, fiindca venea mereu doar mama. Pe părinți i-am sfătuit să fie mai atenți cu copilul
lor, s-o încurajeze, s-o verifice, să-i acorde timpul necesar pregătirii temelor, să-i limiteze
orele la calculator, să privească dimineața cum se pornește copilul la școală...etc.

Țin sub atenția mea relațiile cu colegii și mă starui să înlătur certurile și sa-i potolesc
agresivitatea de care dă dovadă atunci cînd se ceartă cu colegii. Mă stărui să-i propun
activități care îi trezesc interesul, îi realizez fișe de lucru aparte care i se dau mai ușor. Citim
foarte mult împreună ca să putem înlătura probleme ce țin de lectură, cu scrisul încă nu ne
reușește totul foarte bine, dar acum cîtu-și de puțin e mai clar. La matematică avem probleme
destul de serioase fiindca logică nu este de loc și la moment încă sîntem la învățarea tablei
înmulțiri și adunarea în concetrul 0-1000. Ne vine foarte greu fiindcă eleva are o memorie
slab dezvoltată.

Ce ține de comportamentul său, fiindcă e o fetiță hiperactivă, psihologul se întîlnește cu ea de

2 ori pe săptămînă. La limba franceză, învățătoarea muncește ca să dezvolte cititul, dar sînt
mari confuzii și greutăți. La educația fizică nu iubea să meargă, mă confruntam mereu cu
scene de mofturi atunci cînd intra învățătorul în clasă. După ce am discutat cu învățătorul și
am depistat din ce cauză nu vrea să facă sport, am convins-o că trebuie să meargă la lecție.

Ca să se vadă careva rezultate trebuie de muncit foarte mult, nu doar școala dar și familia. La
școală se muncește 30%, celelalte 70% trebuie muncite acasă, împreună cu părinții.

Cazuri de acestea sînt foarte multe, și practic în fiecare clasă putem avea minim un elev care
se confruntă cu această problemă.

10
 Concluzii
Fiind un tînăr specialist în pedagogie mi-a prins bine să analizez cîtuși de puțin problema
insuccesului școlar. Dacă e să te aprofundezi mult în analiza acestui subiect te poți confrunta
cu multe situații în care nu știi cum să procedezi ca învățător. Pentru mine a fost util studiul pe
care l-am realizat asupra acestei probleme deoarece la moment am și eu o elevă care se
confruntă cu un insucces școlar aproape la toate obiectele. Acum îmi dau seama de rolul pe
care îl joaca învățătorul în combaterea insuccesului școlar. Trecînd prin fazele, cauzele și nu
în ultimul rînd modurile de prevenire și înlăturare a insuccesului școlar mi-am dat seama că
nu este ușor să te ocupi de copii care sînt în această situație, deoarece nu totul depinde de tine
ca învățător și că sînt mult mai mulți factori ce influențează problema dată. Cred că nimeni nu
și-a pus întrebarea, de ce avem atîți tineri șomeri, necărturari? De ce avem atîtea cazuri de
insucces școlar, care 90% din ele nu se sfîrșesc cu bine? Fiindca nimănui nu-i pasă de soarta
copiilor aceștea, fiindcă trăim într-o societate unde fiecare trage la sine și nu-l interesează ce
face cel de alături. Am apucat timpuri cînd părinților le este indiferent ce face copilul său, cu
ce se ocupă, ce îl doare, a mîncat el azi sau nu, a mers la școală, și-a pregătit temele ...etc. De
ce zic toate aceste, fiindcă copiii noștri ajung așa cum ajung din cauza indiferenței celora din
jur. Cazurile de insucces școlar trebuie tratate cu multă seriozitate, atenție, grijă, și trebuie să
fie implicați toți ceea care fac parte din viata subiectului. Nu este ușor, dar nici nu poate să fie
deoarece insuccesul școlar este o problema foarte serioasă. Cu părere de rău, în Republica
Moldova crește pe zi ce trece tot mai mult numărul copiilor ce se confruntă cu insucces școlar,
în unele cazuri se trece peste situație chiar dacă nu în întregime, dar de cele mai multe ori
acești copii nu finisează nici 9 clase.
Spre încheiere vreau să zic că fiecare copil este o personalitate, iar rolul învățătorului este să
dezvolte multilateral această personalitate, să-l formeze ca om, să-i pună bazele și să-l
îndrepte spre cariera profesională.

Bibliografie:
1. Nicolae Silistraru- Note de curs la pedagogie, Chișinău, 2000
2. Ioan Cerghit - Didactica, București, 1993
3. Viorica Pălărie – Pedagogie, Chișinău, 2007
4. Dorina Sălăvăstru - Psihologia educaţiei, Iaşi: Polirom, 2004
5. Sorin Cristea- Dicționar de pedagogie, București: Litera 2000
11
12