Subiectul este partea principală de propoziție

despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Întrebări pentru aflarea subiectului, adresate
predicatului:
►Cine?
►Ce?
►Despre cine este vorba în propoziție?

FELUL SUBIECTULUI
simplu - exprimat printr-o singură parte de
vorbire.
România este o țară frumoasă.
multiplu - exprimat prin mai multe părți de vorbire
(de același fel sau diferite).
Moldovenii, muntenii și ardelenii sunt uniți.
Eu, tu și Mihai alcătuim o echipă.

Subiectul poate fi exprimat prin:

- substantiv ►Românii luptă pentru unire.
- pronume ►Ei vor merge la Alba Iulia.
- numeral ►Al doilea și-a manifestat admirația.
- verb ►A munci este o datorie a fiecăruia.
Subiectul poate sta înainte sau după predicat.
►Steagurile flutură.
►Aclamă mulțimea.
Între subiect și predicat nu se pune virgulă.
 Predicatul este partea principală de propoziție care
arată ce se spune despre subiect.
FELUL PREDICATULUI
verbal-atribuie subiectului o acțiune, arătând ce face subiectul.
Elevii merg la muzeu.
nominal - atribuie subiectului o însușire sau o calitate, arătând
cine este, ce este sau cum este subiectul.
Personajul principal este Mihai.
Bunicul meu este istoric.
Patria este frumoasă.
Predicatul nominal este format dintr-un nume predicativ
legat de subiect printr-un verb.
Caii sunt tineri. (sunt=verb de legătură; tineri=nume predicativ)
♦ Cel mai frecvent verb de legătură este verbul ,,a fi”.
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
- substantiv ►Banca este de stejar.
- adjectiv ►Floarea este albă.
- pronume ►Fratele meu este el.
- numeral ►Atitudinea lui este de zece.
Când verbul ,,a fi” are sensul de ,,a exista”, ,,a se afla”, el
are rol de predicat verbal.
Pâinea este pe masă.

LOCUL PREDICATULUI ÎN PROPOZIȚIE

De obicei, predicatul stă după subiect, dar poate sta
oriunde în propoziție.
Elevii vin la școală.
Vin elevii la școală.
În septembrie, elevii vin la școală.

ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL

Predicatul se acordă cu subiectul în număr.
El se pregătește pentru concurs.
Ei se pregătesc pentru concurs.
 Atributul este partea secundară de propoziție
care determină un substantiv.
Întrebări pentru aflarea atributului, adresate
substantivului determinat:
►Care?
►Ce fel de?
►Câți? Câte?
►Al, a, ai, ale cui?

Atributul poate fi exprimat prin:

- substantiv ►Cartea de istorie îmi este prietenă.
- adjectiv ►Aflăm astăzi întâmplările reale.
- pronume ►Cuvintele lui înțelepte m-au impresionat.
- numeral ►Al doilea drapel flutură în zare.

LOCUL ATRIBUTULUI ÎN PROPOZIȚIE

Atributul poate sta înainte sau după
substantivul determinat:
Oamenii uniți au sufletul încărcat de mare bucurie.

PUNCTUAȚIA
Atributele care determină același substantiv și sunt
exprimate prin aceleași părți de vorbire se despart prin
virgulă dacă între ele nu se află cuvântul ,,și”
sau ,,ori”.
Românii sunt oameni buni, veseli și ospitalieri.
Atributul nu se desparte prin virgulă de
substantivul pe care îl determină.
 Complementul este partea secundară de
propoziție care determină un verb.
Întrebări pentru aflarea complementului, adresate
verbului determinat:
►Ce?
►Pe cine?
►Unde?
►Când? Cum? Cui? etc.

Complementul poate fi exprimat prin:

- substantiv ►Românii se prind în horă.
- numeral ►Grupul se împarte în două.
- verb ►Un copil vine alergând.
- pronume ►Mihai se uită la noi.
- adverb ►Ana stă aici și privește departe.

LOCUL COMPLEMENTULUI ÎN PROPOZIȚIE

Complementul poate sta înainte sau după verbul
determinat, alături sau la distanță de acesta:
În România sunt mulți patrioți.
Noi sărbătorim Unirea.
Cântăm imnul cu entuziasm.

PUNCTUAȚIA
Mai multe complemente se despart prin virgulă,
dacă nu sunt legate prin ,,și” ori ,,sau ”.
Învățătorul nostru ne-a vorbit despre strămoși, despre
faptele lor și despre trecutul patriei noastre.
Complementul nu se desparte prin virgulă de verbul
pe care-l determină.