Secundar Stiinte I Cursant PDF

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII
Proiect Phare „Acces la educaþie pentru grupuri dezavantajate”

Programul „A doua ºansã”
LUMINIÞA CHICINAª
IOANA MIHACEA
ªTIINÞE
Modulul 1
Relaþia om - mediu înconjurãtor
Ghidul elevului
Aceastã primã ediþie (pilot) este finanþatã de Uniunea Europeanã.

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educaþie pentru grupuri
dezavantajate” 2003 – au fost realizate de o echipã de experþi ai Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii,
pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentalã a programului educaþional revizuit
„A doua ºansã” – învãþãmânt secundar inferior.
Membrii echipei care a elaborat materialele sunt:

Lucia Copoeru, coordonatoarea componentei „A doua ºansã”– învãþãmânt secundar inferior
Dorina Kudor, autoare „Limba ºi literatura românã”
Carmen Costina, autoare „Limba englezã”
Ariana-Stanca Vãcãreþu, autoare „Matematicã”
Nicolae Pellegrini, autor „Matematicã”
Luminiþa Chicinaº, autoare „ªtiinþe”
Ioana Mihacea, autoare „ªtiinþe”
Mihai Stamatescu, autor „Istorie”
dr. Horaþiu Popa-Bota, autor „Geografie”
dr. Doina-Olga ªtefãnescu, autoare „Culturã civicã”
Paul Vermeulen, expert U.E., componenta „Elaborare curriculum ºi materiale educaþionale”
Ghidul este realizat în conformitate cu programa ºcolarã pentru disciplina ªtiinþe

din cadrul programului „A doua ºansã” – învãþãmânt secundar inferior, aprobatã de
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii prin Ordinul nr. 5375/29.12.2005 ºi este distribuit gratuit cursanþilor
înscriºi în acest program educaþional.
Toate materialele din cadrul programului educaþional „A doua ºansã” vor fi modificate, conform
sugestiilor de îmbunãtãþire formulate în urma utilizãrii lor în ºcoalã.
În acest sens, trimiteþi comentariile ºi sugestiile dumneavoastrã pe adresa
secondchance@wyginternational.ro
Coordonator editorial: Laura Codreanu

Design copertã, layout: Elemér Könczey
Design ºi dtp: András Tánczos
Ilustraþii: Levente Szekeres
Corecturã: Mirabela Mitricã
Acest material este publicat în scopuri educaþionale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de
aplicare experimentalã a programului educaþional „A doua ºansã” – învãþãmânt secundar inferior.
Autorii s-au strãduit sã intre în legãturã cu proprietarii imaginilor pentru a obþine permisiunea de a le
folosi în aceastã ediþie. Îi rugãm pe aceia pe care nu i-am putut contacta sã ia legãtura cu noi la
secondchance@wyginternational.ro.
Aceastã publicaþie face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educaþie pentru grupuri
dezavantajate”, componenta „A doua ºansã”.
Editorul materialului: Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii
Data publicãrii: februarie 2006
Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod necesar poziþia oficialã a Uniunii Europene.
© Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
Capitolul I. Procese în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

1. Celule, þesuturi, organism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
2. Funcþiile organismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12
Capitolul II. Reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13

3. Noþiuni generale de geneticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14
4. Reproducerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
Capitolul III. Substanþe ºi amestecuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19

5. Amestecuri. Separarea amestecurilor . . . . . . . . . . . . . . . .20
6. Soluþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22
7. Transformãri de stare de agregare . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
8. Elemente chimice ºi substanþe compuse . . . . . . . . . . . . . .26
9. Atomi ºi molecule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28
10. Tabelul periodic ale elementelor. Metale ºi nemetale . . .30
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32
Capitolul IV. Reacþii chimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

11. Reacþii chimice între oxizi ºi baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
Capitolul V. Forþe ºi miºcare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37

12. Miºcarea mecanicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38
13. Tipuri de interacþiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40
14. Vectorul forþã. Modalitãþi de mãsurare . . . . . . . . . . . . . . .42
15. Aplicaþii în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46
Capitolul VI. Electricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

16. Sã înþelegem fenomenele electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
17. Circuite electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
18. Aparate electrocasnice (Energia ºi puterea electricã) . . . .52
19. Electricitatea staticã în naturã ºi în aparatele tehnice
de uz cotidian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Capitolul VII. Energie ºi putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57

20. Combustibilii – cum îi folosim? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58
21. Ce fel de energie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60
22. Cum se transformã energia? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62
23. Energia în viaþa cotidianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64
24. Fenomene meteo extreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68
Anexe
Bibliografie pentru susþinerea demersului didactic . . . . .69
Proiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70
Fiºe de activitate experimentalã (FAE – exemple) . . . . . .72
Clasificare ºi scheme sintetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 3

ªTIINÞE
Introducere
De ce bate vântul? Din ce este fãcut curcubeul? Þi-ar plãcea sã creezi un nor într-o sticlã?
Sã construieºti propriul telefon? Sã realizezi jocuri cu care sã-þi impresionezi copiii sau
prietenii? Sã proiectezi ºi sã realizezi motoraºe electrice?
Modulul Natura ºi aplicaþiile ºtiinþei îþi va lumii înconjurãtoare ºi un adevãrat prieten

oferi posibilitatea sã rãspunzi la aceste între- al naturii.
bãri ºi sã afli multe lucruri interesante des- Este, probabil, doar o legendã faptul cã ideea
pre lumea în care trãieºti. Acest modul te va gravitaþiei i-a venit lui sir Isaac Newton
conduce în lumea plantelor ºi a animalelor atunci când l-a lovit un mãr desprins dintr-
ºi-þi va arãta mecanismele secrete prin care un pom. Dar e adevãrat cã ºi cel mai simplu
acestea ne oferã: hranã, oxigen, medica- experiment, sau chiar un astfel de „acci-
mente etc. Vei înþelege de ce unele plante au dent“, poate fi „un deschizãtor de ochi“
gust amar sau dulce, de ce unele animale au pentru o persoanã interesatã de lumea din
otrãvuri în organismul lor ºi te vor uimi jurul sãu. Poþi începe sã înþelegi ºtiinþa în
sensibilitatea plantelor, a animalelor, pu- aceeaºi manierã ºi sã petreci momente
terea lor de supravieþuire în diverse medii minunate în explorare. Lumea în care trãim
de viaþã. De asemenea, faptul cã vieþuitoa- este la fel de interesantã ca întotdeauna. De
rele (plante ºi animale) dovedesc reacþii de fapt, dacã luãm în considerare invenþiile
bucurie, de teamã ºi de suferinþã te va ajuta moderne, este chiar mai interesantã. Bine-
sã-þi construieºti un comportament adecvat, înþeles, trebuie sã începi cu începutul dacã
plin de respect faþã de frumuseþea ºi diversi- vrei sã înþelegi. Dar toate procesele complexe
tatea lumii în care trãieºti. ale ºtiinþei moderne sunt doar combinaþii sau
Parcurgând acest modul, vei putea învãþa dezvoltãri ale câtorva principii de bazã care
multe lucruri interesante despre minunile guverneazã lumea.
tehnologice care ne uºureazã viaþa ºi care – Ai avut ocazia sã schimbi un bec „ars”.
deºi au fost cândva simple idei pe hârtie – Când ai atins cu mâna globul de sticlã, ai
fac parte din viaþa noastrã cotidianã: cafe- simþit cã este fierbinte. Iatã o situaþie în care
tiera, copiatorul electrostatic, telefonul (fix te confrunþi cu câteva „probleme” ºtiinþifi-
sau mobil), cuptorul cu microunde ºi ce: senzaþia de „fierbinte” o ai datoritã orga-
multe, multe altele. Vei descoperi aplicaþii nelor de simþ (în acest caz, simþul tactil,
ºi vei avea posibilitatea de a-þi verifica idei- prin intermediul pielii care acoperã mâna);
le despre ºtiinþã prin observaþii ºi experi- ai vãzut filamentul becului întrerupt între
mente, jocuri, comunicare, rezolvând cele douã contacte electrice; ai intervenit
singur sau împreunã cu colegii tãi într-o schemã a unui circuit electric schim-
probleme, devenind un bun explorator al bând unul dintre elemente.
4 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

Priveºte cu atenþie imaginile din tabelul de mai jos ºi scrie în coloana alãturatã:
a) ce reprezintã fiecare dintre ele, apoi b) o explicaþie referitoare la modul de funcþionare
sau a modului/condiþiilor de formare.
a)
b)
a)
b)
a)
b)
a)
b)

Acest ghid abordeazã subiecte structurate în tureazã conceptele. Noþiunile noi sunt evi-
ºapte capitole: Procese în lumea vie, denþiate prin litere cursive. Cu ajutorul
Reproducere, Substanþe ºi amestecuri, Ele- exerciþiilor ºi temelor de la Aplicã vei
mente chimice, Reacþii chimice, Forþe ºi constata acasã dacã ai reuºit sã îþi însuºeºti
miºcare, Electricitate, Energie ºi putere. corect cele învãþate. În acest prim modul vei
Modulului Natura ºi aplicaþiile ºtiinþei îi avea ocazia sã înþelegi conceptele de bazã,
sunt alocate un numãr de 50 de ore, orga- noþiunile, principalele legi ºi principii cu
nizate în lecþii având durata de 2 ore fiecare. care opereazã ºtiinþele naturii.
De ce este important acest ghid? Pentru cã el Acest ghid este, de asemenea, un instrument
te va conduce în explorarea lumii ºi a util în vederea formãrii ºi perfecþionãrii
mediului înconjurãtor prin intermediul unor tehnici de învãþare. Exerciþiile ºi
unor activitãþi de învãþare provocatoare, di- problemele propuse te vor ajuta sã desco-
verse, care sunt în marea lor majoritate acti- peri „aproape singur” mediul înconjurãtor,
vitãþi practice/experimentale. Multe dintre atât cel natural (plante, animale, om ºi rela-
acestea, însoþite de îndrumãrile menþionate þiile dintre aceºtia) cât ºi cel tehnic (aparate
sub forma unei Fiºe de Activitate Experi- electrocasnice, aparate ºi dispozitive pe care
mentalã (FAE) vã vor acomoda cu metoda le utilizãm la locul de muncã, jucãrii ºtiinþi-
ºtiinþificã de investigare a mediului înconju- fice) creat de inteligenþa omului. În tot acest
rãtor, a diversitãþii proceselor ºi fenomene- parcurs explorator, alãturi de tine se va afla
lor naturale. Partea principalã a fiecãrei profesoara/profesorul de ªtiinþe care te va
lecþii o reprezintã textul de bazã, care struc- sprijini atunci când vei avea nevoie.
Dupã parcurgerea acestui modul vei putea:

– identifica subiectul unei discuþii legate de ºtiinþã;
– evalua propria intervenþie cu privire la subiectele date;
– clasifica substanþele chimice, animalele aparþinând diferitelor regnuri;
– descrie structura ºi compoziþia materiei vii ºi nevii;
– identifica fenomene naturale în atmosferã;
– calcula valori ale caracteristicilor fizice ºi chimice în condiþii date;
– utiliza practic noþiunile studiate în diverse aplicaþii (cotidiene sau tehnologice) în
funcþie de proprietãþile materialelor respective;
– selecta factorii care guverneazã transformarea energiei în Univers, transformarea
energiei în forme utile cu aplicabilitate practicã zilnicã, precum ºi conservarea
energiei în urma diverselor interacþiuni cu materialele;
– compara diferite componente ale sistemelor Pãmântului, sau descoperi ºi aplica
modificãrile ºi interacþiunile care rezultã între aceste sisteme.
Simbol
Include Rezolvã
Informaþie Activitate
Semnificaþie pagina în sarcina de Aminteºte-þi
nouã experimetalã
portofoliu lucru pe caiet

Procese în lumea vie I
La sfârºitul acestui capitol vei ºti mai multe despre:

• alcãtuirea internã a unui organism, de la celulã la þesut,
organ, organism;
• pãrþile componente ale unui organism vegetal ºi
animal;
• relaþiile dintre structura ºi funcþiile organismelor;
• aplicaþii referitoare la funcþiile organismului (digestia,
respiraþia, circulaþia, excreþia, locomoþia,
reproducerea, sistemul nervos).
De asemenea, pânã la sfârºitul acestui capitol vei:
• observa ºi compara organismele vegetale ºi cele
animale, precum ºi interacþiunile dintre acestea;
• realiza experimente pentru a observa diferite celule
animale;
• participa la realizarea unor proiecte individuale sau în
grup, privind mecanismul de transmitere a caracterelor
ereditare de la ascendenþi la descendenþi;
• investiga efectele interacþiunilor mediului înconjurãtor
asupra ereditãþii ºi a variabilitãþii lumii vii;
• rezolva situaþii-problemã provocatoare referitoare la
procesele din lumea vie.

PROCESE ÎN LUMEA VIE
Celule, þesuturi, organism 1
Discutaþi în grup ºi gãsiþi rãspunsul

Te-ai întrebat vreodatã din ce este alcãtuit corpul tãu sau al plantelor? Hai sã aflãm
împreunã. Ia o felie de portocalã ºi observ-o sub lupã.
De ce plantele sunt verzi?

Ele conþin cloroplaste (organite celulare) cu un pigment verde
numit clorofilã.
Ai vãzut filme cu extratereºtri? Oare aceºtia sunt plante sau
animale? Discutaþi.
Ce ºtii despre alcãtuirea unui organism viu? Discutã cu colegii.

Orice organism viu este alcãtuit din celule de forme ºi mãrimi
diferite. Unele organisme au corpul format dintr-o singurã celulã
ºi se numesc organisme unicelulare. Majoritatea organismelor au
corpul format din multe celule ºi se numesc organisme
pluricelulare.
Vrei sã afli despre alcãtuirea celei mai mici componente a unui organism? Citeºte textul!
Principalele componente ale celulei sunt: membrana, numitã ºi înveliº, care se aflã la
periferia celulei. Ea are rol protector ºi de selecþie a substanþelor care ies ºi intrã în celulã.
Conþinutul celulei este asemãnãtor albuºului de ou ºi formeazã citoplasma, care conþine
apã ºi diferite substanþe, dintre care cele mai importante sunt: lipidele, glucidele ºi
proteinele. Citoplasma este sediul unor procese metabolice ºi prezintã curenþi citoplasma-
tici care antreneazã în miºcare organitele celulare (structuri care funcþioneazã ca niºte
organe miniaturale, fiind rãspunzãtoare de îndeplinirea unor funcþii specifice). Nucleul,
situat central sau periferic, are rolul de a controla ºi de a coordona înmulþirea celulei.
Lucreazã ºi vei afla

1. Observaþii cu ajutorul microscopului asupra unor organisme
Materiale necesare: microscop, lame ºi lamele, pipete, fire fine de bumbac;
o probã de apã extrasã dintr-un lac sau baltã în anotimpuri calde sau, în lipsa acesteia, o
infuzie de fân.

Mod de lucru:
1. Pe o lamã de microscop curatã plaseazã 4 - 5 picãturi din proba de apã.
2. Adaugã câteva fire de bumbac - acestea au rolul de a liniºti agitaþia organismelor
unicelulare, fãcându-le astfel mai uºor observabile.
3. Acoperã lichidul cu o lamelã ºi observã-l la microscop.
4. Realizeazã un desen cu imaginile observate ºi ataºeazã pagina în portofoliu.
Mai multe celule care au aceaºi formã, structurã ºi funcþie formeazã asociaþii de celule
numite þesuturi. Ele se denumesc dupã funcþia pe care o îndeplinesc.
Grupaþi-vã în perechi: unul din voi spune o funcþie, iar colegul denumeºte þesutul.
Þesuturi cu funcþii diferite alcãtuiesc organe. Noteazã în caiet cât mai multe exemple de
organe din organismul uman ºi vegetal. Specificã funcþiile pe care acestea le îndeplinesc.
Ulterior, discutã cu profesorul.
2. Asocieri organism – organ. Ai fost la cumpãrãturi pentru a prepara o cinã în familie. Te

întorci, având în plasã urmãtoarele: salatã verde, morcov, cartofi, porumb, piept de pui,
cârnaþi de casã, caltaboº, ulei de floarea-soarelui, caºcaval, roºii, ceapã albã ºi afine pentru
tort. Specificã pentru fiecare dintre produsele cumpãrate organul sau organele din care provin.
În organismul animal, organele sunt grupate, alcãtuind sisteme ºi aparate. Sistemele sunt
formate din organe de acelaºi fel, în care predominã un anumit þesut. Aparatele sunt
formate din organe alcãtuite din diferite þesuturi, dar care îndeplinesc aceeaºi funcþie.
Organele funcþioneazã ca un tot unitar ºi în strânsã legaturã cu mediul înconjurãtor,
formând organismul. În lumea vie existã douã tipuri de organisme: vegetale ºi animale.
Completeazã tabelul cu tipul de organism în care se regãseºte organul indicat:

Rãdãcinã, tulpinã, frunzã
Encefal ºi mãduva spinãrii
Testicul, ovar
Floare
Inimã ºi vase de sânge
Sãmânþã
Muºchi
Stomac, intestine
Plãmâni ºi cãi respiratorii
Rinichi ºi cãi de excreþie
Fruct
Aplicã
1. Realizeazã un model de celulã vegetalã sau animalã, folosind pungi din material plastic
sau borcane de sticlã ca membrane celulare. Pentru celelalte componente, gãseºte
materiale colorate corespunzãtoare (bile, pietricele etc.).
2. Observã cu ajutorul lupei pãrþile componenete ale unei plantule, cultivatã în prealabil cu
3 - 5 zile, ºi deseneazã ceea ce observi în caietul tãu.
3. Gãseºte argumente pentru faptul cã tuberculul, bulbul ºi rizomul sunt tulpini.
4. Pune într-un vas cu apã coloratã ramuri cu frunze de la o plantã de camerã. În timpul orei,
observã cum s-au colorat nervurile frunzelor. Urmãreºte traseul apei colorate (capilaritate)
ºi deseneazã o parte din acest traseu. Secþioneazã în lungime ºi lãþime o ramurã ºi observ-o
la microscop. Deseneazã în caiet ceea ce observi. Denumeºte structurile observate.
Verificã-þi cunoºtinþele
Alcãtuieºte un eseu cu tema „Diversitatea lumii vii”, în care sã explici caracteristicile
esenþiale prin care se deosebesc animalele de plante. Argumenteazã ideile ºi apoi
discutã-le cu colegii. Foloseºte anexele de la sfârºitul ghidului.

Funcþiile organismului 2
Gândeºte-te la o zi obiºnuitã din viaþa ta. Specificã funcþiile pe care organismul tãu le
îndeplineºte pentru realizarea activitãþilor din ziua respectivã. Indicã aparatele, sistemele
ºi organele care contribuie la realizarea acestor funcþii. Completeazã primele douã rubrici
ale tabelului urmãtor cu funcþii ale altor grupe de animale. Lucraþi în grupe de câte trei,
dând denumire grupei din care faceþi parte:
ªtiu Vreau sã ºtiu Am aflat

A. Locomoþia
1. Indicã modul de deplasare (locomoþie) al urmãtoarelor animale, specificând totodatã
mediul în care se deplaseazã ºi organul utilizat. Discutã cu profesorul.
Animalul Modul de deplasare Mediul de deplasare Organul utilizat
Viermi
Moluºte (scoici,
melci, caracatiþe)
Artropode
(pãianjeni)
Insecte
Peºti
Amfibieni (broaºte)
Reptile (ºopârle,
ºerpi)
Pãsãri
Mamifere acvatice
(balenã, delfin)
Mamifere terestre
(maimuþe)
2. Muºcã dintr-un mãr ºi indicã organele pe care le strãbate mãrul,

precum ºi transformãrile pe care le suferã acesta. Ajutã-te de
imaginea alãturatã ºi completeazã pe ea sau alãturi.
B. Nutriþia
Asociate tubului digestiv se gãsesc glandele anexe: glandele
salivare, ficatul ºi pancreasul. Discutaþi cu profesorul despre
rolul lor în organismul.
C. Sensibilitatea
M-am trezit din cauza unui zgomot ciudat. M-am uitat în jur,
însã nimic deosebit. Din bucãtãrie venea un miros plãcut. N-am

rezistat tentaþiei. M-am îndreptat spre bucãtãrie ºi am gustat din cafea ºi din tartã. Mama
pusese deja zahãr în cafea, era dulce, exact cum imi place mie. Tarta mirosea a cãpºuni
ºi scorþiºoarã, însã, auuuuuu … m-am ars la limbã. Era abia scoasã din cuptor.
Reciteºte textul. Identificã organele responsabile pentru fiecare dintre acþiunile desfãºurate.
Ce sistem integreazã toate funcþiile îndeplinite de aceste organe? Discutaþi cu profesorul.
D. Excreþia. Folosind imaginea alãturatã, completaþi:
3. Aparatul excretor este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . ºi cãi urinare.

Cãile urinare sunt constituite din: 2 . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . .
ºi . . . . . . . . . . . .
Urina conþine substanþe toxice (uree, acid uric) rezultate în urma
oxidãrilor la nivel celular. Ea se formeazã la nivelul . . . . . . . . . . .
ºi provine din . . . . . . . . . . . .
Rolul aparatului excretor este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dializa este o metodã de curãþare a sângelui în afara rinichiului,

folosindu-se o instalaþie artificialã care preia rolul acestuia.
E. Respiraþia
Ce ºtii despre respiraþie? Ce se întâmplã cu o lumânare dacã sufli
în flacãra ei? De ce? Cum se numeºte gazul eliminat? De unde
provine gazul respectiv? Cum a ajuns acolo? Discutã cu colegii
tãi despre aceste procese.
4. Folosind imaginea alãturatã, completaþi:
Aparatul respirator este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ºi cãi respiratorii. Cãile respiratorii sunt constituite din: 2 . . . . . .
. . . . . . . . . . . ., . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., laringe, . . . . . . . . . . . . . .
ºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Inspiraþia reprezintã . . . . . . . . . . . . . . ,
expiraþia reprezintã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Schimbul de gaze între organism ºi mediu are loc la nivelul . . . .
....................
De ce este importantã respiraþia pentru lumea vie?
F. Circulaþia
Ai lucrat în bucãtãrie sau ai meºterit prin casã ºi te-ai tãiat la un deget. Ce ai observat? Ce
este lichidul colorat care s-a prelins? Ce organ pompeazã acest lichid în corp? Ce rol are
lichidul respectiv în organism? Discutã cu colegii ºi cu profesorul despre rolul acestui
organ ºi al lichidului respectiv în organism.
Aplicã
Realizaþi un mulaj cu organele interne la om, folosindu-vã de noþiunile învãþate.
1. Citeºte textul de mai jos. Fiecãrui obiect ºi fenomen asociazã-i câte un organ ºi câte o
funcþie pe care acesta o îndeplineºte în organism.
Tocmai am venit transpirat de la serviciu. Vreau sã fac un duº cald, apoi sã mã odihnesc.
Pornesc încãlzirea centralã, dau drumul la robinet ºi aºtept sã vinã apã caldã pe þeavã.
Centrala funcþioneazã cu gaz metan, având ºi coº de evacuare a gazelor, situat în
exteriorul apartamentului. Flacãra este întreþinutã de gazele din aer.
Completeazã a treia rubricã (Am aflat) a tabelui de la începutul lecþiei.
2. Intrã pe www.referat.ro/referate/biologie/pagina1.htm

Evaluare I
1. Care din urmãtoarele componente nu intrã în alcãtuirea celulei?
a. membrana
b. rinichii
c. nucleul
d. citoplasma
2. Þesuturile din structura organismelor au rol de:

a. apãrare a unor pãrþi ale ale organismelor
b. depozitare a unor substanþe
c. conducere a mediului intern al organismelor vegetale ºi
animale
d. a asigura rezistenþa ºi elasticitatea organismelor
3. Asociazã organul menþionat în prima coloanã cu organismul

corespunzãtor coloanei a doua.
a. Rãdãcinã 1. Animal
b. Muºchi 2. Plantã
c. Floare
d. Inimã ºi vase de sânge
e. Stomac ºi intestine
4. Realizeazã un scurt eseu în care sã asociezi urmãtoarele plante ºi

animale cu mediul de viaþã în care trãiesc: cocoº de munte,
trestie, dropie, brad, pastrãv, fag, cerb, lup, stejar, tei, crap,
pelican, pin, molid, urs, cãprioarã, mierlã. Prin ce funcþii ale
organismului se adapteazã aceste organisme la mediul lor
de viaþã?
5. Realizeazã un preparat microscopic din bulbul de ceapã pentru a

observa celula vegetalã, folosind urmãtoarele etape de lucru:
desprinderea unei foiþe de ceapã ºi secþionarea ei cu ajutorul
unui bisturiu; aºezarea secþiunii desprinse într-o picãturã de apã
pe lamã, acoperirea preparatului cu lamela ºi observarea lui la
microscop. Descrie ceea ce observi ºi deseneazã.
6. Menþioneazã activitãþile care þi-au plãcut în acest capitol ºi

argumenteazã alegerea facutã de tine.

Reproducere II

• alcãtuirea aparatului reproducãtor femeiesc ºi
bãrbãtesc;
• ce înseamnã fecundaþia;
• ce este sarcina;
• fertilizarea „IN VITRO”;
• pubertate;
• ce înseamnã clonarea ºi cum se poate realiza o clonã;
• relaþiile dintre organism ºi mediul înconjurãtor;
• aplicaþii practice privind lumea vie.
• observa ºi compara diferenþele dintre aparatul
reproducãtor femeiesc ºi cel bãrbãtesc;
• recunoaºte schimbãrile de la pubertate la adolescenþã,
la fete ºi bãieþi;
• participa la realizarea unor proiecte individuale
sau în grup;
• rezolva situaþii-problemã provocatoare referitoare la
clonare ºi la nerespectarea regimului alimentar în
timpul sarcinii.

REPRODUCERE
Noþiuni generale
de geneticã 3
Ai vrea sã ºtii cum se transmit caracterele tale mai departe copilului tãu? Cum vor arãta
copiii tãi? Te-ai întrebat vreodatã cu cine semeni în familia ta? Ce ºtii despre geneticã?
Pentru aceasta este nevoie sã ºtii cã cercetã- factorul ereditar) este unitatea de bazã
torul Gregor Mendel a pus bazele geneticii. structuralã ºi funcþionalã a materialului
Genetica este ºtiinþa care studiazã eredita- genetic, reprezentat de acizii nucleici. Tota-
tea ºi variabilitatea organismelor. Eredita- litatea genelor poartã denumirea de genotip,
tea este capacitatea tuturor organismelor de iar fenotipul reprezintã totalitatea însuºiri-
a poseda o anumitã informaþie geneticã, pe lor unui individ, rezultate din interacþiunea
baza cãreia (ºi în funcþie de condiþiile de dintre genotip ºi mediu. Pentru a explica
mediu) se transmit anumite caracteristici experimental acest lucru, trebuie menþionat
anatomo-morfologice, fiziologice, biochi- cã fiecare caracter este determinat de doi
mice ºi comportamentale de la ascendenþi factori ereditari ºi astfel în celulã existã câte
la descendenþi, iar variabilitatea este capa- o pereche de factori ereditari pentru fiecare
citatea indivizilor de a se deosebi între ei caracter. Dacã factorii ereditari perechi sunt
prin însuºiri ereditare ºi neereditare, astfel identici, individul este homozigot (TT), iar
încât nu existã indivizi identici. Gena (sau dacã nu sunt identici este heterozigot (Tt).

Se încruciºeazã soiul de mazãre cu talie înaltã cu soiul de mazãre cu talie scurtã. În prima
generaþie (F1) se obþin doar plante cu talie înaltã (caracter dominant determinat de gena T
– TT sauTt). Încruciºând mai departe, în generaþia a doua se obþin indivizi cu talie scurtã.
Urmãrind schema de mai jos, gãseºte care este raportul de segregare din generaþia a doua.
Culoarea ochilor cãprui

la om este determinatã
de o genã dominantã
(C), iar cea albastrã de o
genã recesivã (c). Ce
genotip are tatãl cu ochi
cãprui al unui copil cu
ochi albaºtri, dacã
mama are ochi:
a. cãprui;
b. albaºtri?

Mendel a continuat experimentele ºi a realizat încruciºarea dintre douã soiuri de mazãre
care se deosebeau prin douã caractere ereditare (dihibridare): mazãre cu talie înaltã ºi
pãstãi verzi (TTVV) ºi mazãre cu talie joasã ºi pãstãi verzi-gãlbui (ttvv). Gameþii produºi
de descendenþii din prima generaþie au fost de patru tipuri: ambii factori ereditari
dominanþi, ambii recesivi, un factor dominant ºi celãlalt recesiv, un factor recesiv ºi
celãlalt dominant. ªtiind acest lucru, completeazã tabelul de mai jos cu ajutorul
profesorului ºi noteazã ceea ce ai obþinut în caiet.
Mascul, femelã TV Tv tV tv
TV
Tv
tV
Tv
Aplicaþie
Ia un exemplu din experienþa ta ºi aratã modul în care se transmit aceste caractere de la
pãrinþi la copii. Cum se produce segregarea dupã fenotip a acestor organisme în F2, ºtiind
cã în F1 toþi hibrizii manifestã numai caractere dominante? Construieºte-þi arborele
genealogic.
Prin mutaþia unei gene, aceasta se modificã ºi apare astfel o genã Genotip Grupa de sânge
pereche alelã, care afecteazã acelaºi caracter. Genele alele ll O(I)
determinã apariþia unor caractere contrastante. Se ºtie cã grupele LA LA; LA l A(II)
sangvine umane sunt determinate de trei alele ale unei gene care LB LB; LB l B(III)
manifestã câteva tipuri de interacþiuni în determinarea tipurilor LA LB AB(IV)
de grupe de sânge. Seria alelicã include trei alele majore: LA, LB
ºi l. Din combinarea acestor gene alele rezultã ºase genotipuri: trei
homozigote ºi trei heterozigote. Grupele de sânge determinate de
fiecare pereche de gene sunt evidenþiate în tabelul alãturat.
Cariotipul uman normal este compus din 22 perechi de autozomi ºi o pereche de

heterozomi XX la femeie ºi XY la bãrbat. Dupã dimensiuni ºi morfologie, cromozomii
umani se clasificã în 7 grupe, notate în ordine cu literele alfabetului ºi grupate în ordinea
mãrimii lor. Când apar anomalii heterozomale, apar gameþi cu un numãr aberant de
cromozomi X ºi Y. În urma fecundãrii apar descendenþi cu modificãri ale heterozomilor.
Iatã o schemã cu originea maladiilor heterozomale.
Caracteristicile unor aberaþii heterozomale umane

– fenotip normal
Sindromul
XXY – coeficient de inteligenþã normal
Klinefelter
– atrofie testicularã
– talie redusã
– faþã bãtrânicoasã
Sindromul
XO – gât scurt
Turner
– inteligenþã medie
– anomalii scheletice
Aplicã
Identificaþi anomaliile cromozomale reprezentate de imaginile b)
din fiºa datã de profesor prin comparaþie cu imaginea
cariotipului uman normal.
1. a) Dacã mama are grupa sangvinã B ºi tatãl AB, ce grupe Cariotipul uman normal
sangvine vor avea copiii ºi cum vor fi din punct de vedere
genotipic? Care este genotipul posibil al pãrinþilor? b) Dacã
mama are grupa A ºi copilul grupa AB, ce grupe sangvine ar
putea avea tatãl? Explicã de ce.
2. Realizeazã o schemã în care sã determini ce fel de caractere
ereditare ai de la mama, tata, bunicul, bunica etc.

REPRODUCERE
Reproducerea 4
Ce a apãrut prima datã: oul sau gãina? Te-ai întrebat cum apare o nouã viaþã? Cum ai
apãrut tu, ca individ? De ce sunt necesari doi indivizi de sex diferit pentru a concepe o
nouã viaþã? De ce femeile sunt cele care poartã sarcina ºi nu bãrbaþii?
Sistemul reproducãtor (genital) al bãrbatului este format din:

– 2 glande sexuale (gonade) numite testicule, învelite într-o
pungã de piele numitã scrot. Rol: produc celule sexuale
bãrbãteºti numite spermii (spermatozoizi);
– canale, cu rol de a conduce spermatozoizii pânã la uretrã;
– glande anexe, cea mai importantã fiind prostata, cu rol de a
produce lichidul spermatic;
– penis (organul acuplãrii) cu un canal central numit uretrã,
prin care se eliminã sperma (lichidul spermatic + spermii).

1. Descoperã singur, privind desenul alãturat, care este alcãtuirea
sistemului reproducãtor (genital) al femeii.
Celulele sexuale bãrbãteºti ºi femeieºti sunt spermia ºi respectiv
ovulul. Fã o comparaþie între cele douã, ajutându-te de desenul
alãturat. Identificã procesul reprezentat în imagine.
Sarcina este rezultatul:

– copulaþiei (raport sexual – introducerea penisului în vagin,
urmatã de ejaculare);
– fecundaþiei (unirea celulei spermiei cu ovulul) proces ce
are loc în trompa uterinã;
– diviziunii celulare (segmentãrii) a celulei ou, rezultatã în
urma fecundaþiei;
– migrãrii ansamblului de celule nou format spre uter;
– nidaþiei (implantãrii, fixãrii) acestuia în peretele uterului
(mucoasa uterinã) cu formarea embrionului ºi ulterior a
fãtului.
Placenta este organul care asigurã transmiterea substanþelor

nutritive (oxigen, apã, sãruri minerale, glucide, lipide, proteine)
cãtre embrion/fãt ºi eliminarea substanþelor nefolositoare din
organismul embrionului/fãtului. Prin placentã pot trece ºi subs-
tanþe toxice (alcool, medicamente, tutun, droguri etc.). Organul de
legãturã dintre placentã ºi embrion/fãt este cordonul ombilical.
2. Realizeazã un scurt eseu în care sã cuprindzi consecinþele pe care nerespectarea regimului

alimentar ºi de viaþã de cãtre viitoarea mamã le poate avea asupra viitorului copil.
În cazuri de sterilitate (atât la femei, cât ºi la bãrbaþi), cuplurile pot recurge la

inseminarea sau fertilizarea „in vitro” (FIV – în eprubetã). Primul copil format în
„eprubetã” s-a nãscut în anul 1978. Aceastã metodã se mai numeºte uzual ºi „fertilizare
artificialã”, dar aceastã expresie nu este corectã, deoarece fertilizarea ovulului de cãtre

spermatozoizi are loc la fel ca în mod natural, doar cã se desfãºoarã într-un recipient
special. Astfel, nu fertilizarea în sine, ci doar locul unde aceasta are loc este „artificial”.
Ai urmãrit telenovela Clona? Ce este o clonã ºi cum se obþine aceasta? Discutaþi.
Clonarea este producerea unei copii identice din punct de vedere genetic a unui
organism. Pentru clonare, se ia o celulã din corp (nu sexualã), ai cãrei cromozomi sunt
transferaþi într-un ovul (din care s-a extras în prealabil nucleul) ºi care ulterior va fi
fecundat „in vitro” ºi implantat apoi în organismul mamei purtãtoare. Prima clonã a unui
animal a fost obþinutã în 1997, aceasta fiind oaia cunoscutã sub numele de Dolly.
3. Practic, util, posibil de realizat:

Participã cu argumente la dezbaterea pe tema „Clonarea omului – pro ºi contra”.
Imaginea alãturatã aratã schimbãrile de la pubertate la adolescenþã. Descrie ce observi în

aceste imagini. Ce schimbare majorã are loc la femei, pe lângã ceea ce sugereazã imaginea
respectivã? Discutã cu colegii.
Ciclul sexual al femeii dureazã . . . . . . . zile. Unul dintre cele 2 . . . . . . . . . . . expulzeazã

un . . . . . . . . . . . . . . (ovulaþia). Ovulaþia are loc în a . . . . . . . zi a ciclului sexual. În cazul
în care ovulul nu este fecundat, acesta se eliminã împreunã cu mucoasa uterului prin
hemoragie (ciclu . . . . . . . . . . . . . .) ºi dureazã . . . . . . . zile.
Ce se întâmplã cu ciclul sexual al femeii în jurul vârstei de 45-58 ani? Au bãrbaþii

menopauzã?
Aplicã
1. Realizeazã un colaj cu sistemul reproducãtor bãrbãtesc ºi femeiesc, folosind plastelinã,
lipici, vatã ºi carioca.
2. Specificã organul responsabil care: funcþioneazã ciclic; produce spermii; fixeazã embrionul.
Aflã mai multe la www.ournet.md/~anatomia/omul_mediu.html

REPRODUCERE
Evaluare II
1. Citeºte textul de mai jos ºi recunoaºte funcþia organismului care este descrisã:
În cazul majoritãþii animalelor existã douã sexe: mascul, producãtor de spermatozoizi ºi
femelã, producãtoare de ovule. Pentru realizarea fecundãrii este necesar ca celulele
reproducãtoare sã se uneascã, fie prin expulzarea lor concomitentã în mediu, fie prin
împerecherea masculului cu femela. Dupã împerechere (acuplare), spermiile ajung în
canalul (trompa) unde se aflã ovulul eliminat din ovar. Aici are loc unirea gameþilor
(fecundaþia), în urma cãreia rezultã celula ou. Aceasta se fixeazã în peretele uterului,
începe sã se dividã, dând naºtere embrionului. Din embrion se dezvoltã noul organism.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
2. Care din urmãtoarele afirmaþii sunt adevãrate ºi care sunt false? Argumenteazã rãspunsul.
Ovarele produc spermatozoizi încontinuu de la vârsta pubertãþii, toatã viaþa.
..........................................................................
Testiculele produc periodic ovule, începând cu pubertatea, pâna la menopauzã.
..........................................................................
Menopauza este perioada din viaþa femeii în care activitatea glandelor sexuale scade
progresiv.
..........................................................................
3. Completeazã tabelul urmãtor, marcând cu + sau – prezenþa, respectiv absenþa caracterului

menþionat, la fete, în perioada pubertãþii.
Caracter/vârstã 10 ani 14-15 ani
Sâni dezvoltaþi
Pãr în zona pubisului
Bazin dezvoltat
Menstruaþie
4. Culoarea ochilor cãprui la om este determinatã de o genã dominantã (C), iar cea albastrã
de o genã recesivã (c). Ce genotip are tatãl (cu ochi cãprui) unui copil cu ochi verzi, dacã
mama are ochi:
a. cãprui;
b. verzi?
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
5. Povesteºte, pe scurt, o întâmplare personalã care te-a marcat, legatã de ceea ce ai studiat
în primele douã capitole.
6. Scrie ce te-a impresionat cel mai mult. De ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..........................................................................
..........................................................................
7. Aº dori sã aflu mai multe despre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..........................................................................
..........................................................................
8. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..........................................................................
..........................................................................

Substanþe ºi amestecuri III

• amestecuri, separarea amestecurilor ºi soluþii cu
importanþã practicã;
• metodele de separare a amestecurilor;
• substanþe simple ºi compuse, precum ºi proprietãþile
acestora;
• aplicaþii practice ale amestecurilor ºi soluþiilor în
naturã, tehnicã ºi în viaþa cotidianã;
• transformãri de stare de agregare.
• observa, compara ºi clasifica soluþiile ºi tipurile de
amestecuri;
• realiza experimente pentru a separa substanþele dintr-o
soluþie;
grup;
• calcula concentraþia unei soluþii dupã o formulã datã ;
• utiliza în practicã ceea ce ºtim despre soluþii ºi
amestecuri.

SUBSTANÞE ªI AMESTECURI
Amestecuri.
Separarea amestecurilor 5
Citeºte textul urmãtor:
Eºti în excursie la munte cu prietenii tãi. Te-ai hotãrãt sã mergi în aceastã excursie,
pentru cã aerul de munte este curat ºi ozonat. Peste tot în acea zonã existã izvoare cu apã
potabilã, limpede ºi curatã. Aceasta poate înlocui oricând bãuturile rãcoritoare,
majoritatea conþinând coloranþi sintetici în ele. Plãcerea ta ºi a prietenilor tãi este însã
savurarea cu laptelui oferit de gazdele voastre în cãni din lut. Laptele este folosit ca
medicament natural de relaxare.
Ce crezi cã reprezintã cuvintele evidenþiate în text? Care este importanþa lor în viaþa
cotidianã? Sunt toate acestea indispensabile vieþii? Argumentaþi raspunsul dat.

Priveºte imaginea alãturatã. Ce crezi cã reprezintã aceste imagini?
Discutã cu colegul de bancã.
Tot ceea ce ne înconjoarã este materie. Materia se regãseºte în

corpuri (bancã, o piatrã), substanþe (oxigen, aur), materiale (lemn,
sticlã). Substanþele se recunosc dupã proprietãþile lor fizice (gust,
miros, culoare, dimensiune etc.) ºi chimice (proprietatea de a
arde, de a rugini etc.). Substanþele pot fi: substanþe simple
(carbon, mercur) sau substanþe compuse (amoniac, dioxid de
carbon). Douã sau mai multe substanþe între care nu au loc
fenomene chimice formeazã amestecuri de substanþã. Priveºte
din nou imaginea de alãturi ºi specificã tipurile de amestecuri
prezentate.
Completeazã tabelul urmãtor referitor la substanþe ºi amestecuri:

ªtiu Vreau sã ºtiu
Realizeazã urmãtoarele experimente care descriu metode de separare a substanþelor din

amestecuri: decantarea(A), filtrarea(B), cristalizarea(C), distilarea.
A. Într-un pahar Berzelius, pune apã ºi nisip. Amestecã cu o baghetã ºi lasã amestecul sã
stea 5 minute. Ce observi? Nisipul se dizolvã în apã? Ia un alt pahar ºi toarnã apa de
deasupra nisipului în el. Ce observi?
B. Ia un pahar Berzelius ºi pune în el apã ºi pulbere de sulf. Amestecã. Sulful se dizolvã în

apã? Confecþioneazã o hârtie de filtru ºi introdu-o în pâlnia de filtrare. S-ar separa cele
douã amestecuri fãrã hârtia de filtru? Discutã cu colegii.
C. Într-o capsulã, pune un amestec de apã ºi sare de bucãtãrie. Se dizolvã sarea în apã? Se
aseamãnã acest experiment cu celelate douã? Încãlzeºte capsula la flacãra unei spirtiere,
pânã când apa se evaporã în totalitate. Ce observi? Lichidul care se evaporã este oare
folositor? (Atenþie! Nu se foloseºte lichid inflamabil!)

1. Decantarea este operaþia de separare a unui solid dintr-un amestec eterogen (care are
compoziþie ºi proprietãþi diferite în toatã masa lor) solid-lichid.
2. Filtrarea este operaþia de separare a unui solid dintr-un amestec eterogen solid-lichid, cu
ajutorul unor materiale poroase, permeabile numai pentru lichid. Lichidul care trece prin
hartia de filtru se numeºte filtrat.
3. Cristalizarea reprezintã trecerea unei substanþe solide din soluþie în stare cristalinã.
Cristalul este un corp solid, omogen (care are în toatã masa lui aceaºi compoziþie ºi
aceleaºi proprietãþi) cu formã geometricã definitã, mãrginit de suprafeþe plane.
4. Distilarea este operaþia de separare a componenþilor dintr-un amestec omogen de lichide,
prin fierbere, urmatã de condensare.
Aerul este o soluþie gazoasã care are în compoziþia sa: azot N2 (78%), oxigen O2 (21%),
alte gaze (1%), ca de exemplu gaze rare: heliu He, neon Ne, argon Ar etc., precum ºi
dioxid de carbon CO2, amoniac NH3 etc. Importanþa aerului pentru organismele vii este
foarte mare. Fãrã apã, omul rezistã panã la 60 de ore, dar fãrã aer el rezistã maximum 6
minute. În naturã existã un circuit al oxigenului ºi al dioxidului de carbon de la plante la
animale ºi anume: plantele verzi produc tot oxigenul de pe Terra, printr-un proces numit
fotosintezã, iar animalele consumã acest oxigen, expirând dioxid de carbon. Datoritã unor
surse de poluare naturale (reziduuri vegetale ºi animale) ºi artificiale (cenuºã, zgurã,
oxizi ai carbonului, gaze de eºapament etc.) apare fenomenul de poluare (aerul se încarcã
cu substanþe strãine, dãunãtoare vieþii).
Practic, util, posibil de realizat:

1. Imagineazã-þi cum ar arãta un oraº ecologic ºi realizeazã macheta unui astfel de oraº. Dar
o fermã ecologicã? Dacã ai fi primarul localitãþii tale, ce mãsuri ai lua în privinþa
nerespectãrii normelor de igienã (aruncarea produselor în parcuri, pe stradã sau în alte
locuri care nu au inscripþia „Coº de gunoi”)?
2. Documenteazã-te ºi spune colegilor în ora urmãtoare în cât tip se degradeazã: o þigarã,
hârtia, lemnul, materialele plastice, cutiile de aluminiu-peturi, sticlã etc).
Aplicã
1. Completeazã tabelul urmãtor:
Substanþe ºi ustensile Importanþã practicã/
Activitate experimentalã utilizate/observaþii aplicabilitate în viaþa
experimentale cotidianã.
decantarea
filtrarea
cristalizarea
distilarea
2. Iarna, când se formeazã flori de gheaþã pe geamuri, acestea se ºterg cu apã calduþã în care
s-a adugat sare de bucãtarie. ªi peste apa îngheþatã se aruncã sare. În ambele situaþii,
gheaþa se topeºte. Explicaþi de ce.
3. Se poate obþine sare din apa mãrilor? Argumenteazã rãspunsul.
Consultã www.olimpiade.ro/informaþii.php?editie=4&materie=5
http://www.e-scoala.ro/referate/biologie.html

Soluþii 6
Citeºte textul de mai jos ºi dã alte exemple (întâlnite acasã sau la locul de muncã)
referitoare la importanþa practicã a unor soluþii: o lingurã de oþet adãugatã în apa în care
se clãteºte lâna îi conferã acesteia moliciune; o linguriþã de oþet adãugatã în apa de clãtit
va da pãrului un luciu frumos; petele de var de pe geamurile ferestrelor se scot cu soluþie
de apã ºi oþet; la desfundatul chiuvetei se foloseºte o canã de oþet cu apã fierbinte;
perdelele murdare, înainte de spãlare, se înmoaie în apã rece cu sare câteva ore, iar la
spãlare, în apa cu detergent se dizolvã câteva pliculeþe de praf de copt.
Ce fel de amestecuri sunt prezentate în imaginea alãturatã?

Notaþi pe caiete.
În fiecare zi utilizãm apa pentru a bea, pentru a ne spãla, pentru
a gãti alimentele, pentru a fabrica diverse alte produse, pentru a
aduce cãldura în calorifer etc. Apa este esenþa vieþii. Dacã omul
poate supravieþui mai mult de douã luni fãrã sã mãnânce, fãrã sã
bea apã, ar muri în mai puþin de o sãptãmânã. Reþinutã de baraje
în lacuri de acumulare, apa este o sursã inepuizabilã de energie.
Ea este, de asemenea, un produs chimic deosebit de important,
în principal datoritã proprietãþilor sale de solvent.
Gândeºte-te ºi încearcã sã enumeri amestecuri pe care le foloseºti
în viaþa ta cotidianã, amestecuri care conþin apã.
Amestecurile pot fi omogene (au aceeaºi compoziþie ºi aceleaºi

proprietãþi în toatã masa lor) ºi neomogene (eterogene – care au
compoziþie diferitã ºi proprietãþi diferite în diferite puncte în
masa lor).
Soluþia este amestecul omogen format din douã sau mai multe substanþe între care nu au
loc fenomene chimice. Componenþii soluþiei sunt dizolvatul/solvatul (substanþa care se
dizolvã) ºi dizolvantul/solventul (substanþa în care se produce dizolvarea). Apa este cel
mai folosit solvent. În soluþiile formate din douã lichide, se considerã dizolvant substanþa
aflatã în cantitate mai mare. De exemplu, atunci când NaCl (clorura de sodiu) este
dizolvatã în H2O (apã), ionii de sodiu atrag moleculele de apã, acestea orientându-se cu
ionul negativ de oxigen O2– cãtre ionul pozitiv de sodiu Na+. Acest fenomen este cunoscut
sub numele de hidratare. Având drept model prima coloanã a tabelului, completeazã
celelalte douã coloane.
Soluþia Dizolvat Dizolvant

saramurã
tincturã de iod
cafea
lac de unghii + acetonã

Pune în trei pahare aceeaºi cantitate de apã. În primul pahar introdu o liguriþã de zahãr,
în al doilea o linguriþã de nisip, iar în al treilea o linguriþã de ulei. Noteazã în caiete
observaþiile.

Solubilitatea este proprietatea unei substanþe de a se dizolva în altã substanþã. În funcþie
de solubilitate, substanþele se clasificã în substanþe solubile ºi insolubile.
Ai auzit, probabil, vorbindu-se despre aciditatea unui aliment, a unei bãuturi, a unui
produs cosmetic, sau chiar a unui teren. Poate ºtii deja cã pH–ul este indicatorul pentru
aciditate. Ce înseamnã aceasta cu exactitate?
Formula de calcul a concentraþiei unei soluþii este urmãtoarea:

C% = md/ms × 100
Md = masa dizolvat (g)
Ms = masa de soluþie (g)
Ms = md + msolvent
Aciditatea sau bazicitatea unei soluþii este datã de numãrul de ioni de H+ pe care îi
conþine ºi este numitã pH-ul soluþiei respective (numãrul de ioni H+ într-un litru):
– pH-ul cu valoarea mai micã de 7 înseamnã soluþie sau mediu acid;
– pH-ul cu valoarea mai mare de 7 înseamnã soluþie sau mediu bazic;
– pH-ul cu valoarea 7 înseamnã mediu neutru (adicã un mediu care nu este nici acid,
nici bazic).
1. Pregãtirea unei hârtii indicatoare de pH.

Scufundã foi de varzã roºie în câþiva centrimetri cubi de apã, agitã, aºteaptã câteva
minute, apoi filtreazã. Îmbibã o coalã de hârtie albã cu soluþia astfel obþinutã. Introdu o
bucatã din hârtia astfel obþinutã în suc de lãmâie, ºi o altã bucatã de hârtie în soluþie de
curãþat vasele. Înregistreazã observaþiile ºi explicaþiile tale. (Sucul de lãmâie conþine acid
citric, cunoscut ºi sub numele de E330, pe care îl regãsim în bomboanele acidulate ºi în
bãuturi).
2. Pune câteva picãturi de soluþie de nitrat de argint într-o soluþie de clorurã de sodiu (apã
sãratã). Ce observi?
3. În altã eprubetã toarnã puþinã soluþie de nitrat de argint într-o soluþie de clorurã de
potasiu, sau în acid clorhidric diluat, sau în apã mineralã, sau chiar în apã de robinet. Ce
observi?
Aplicã
Chimia apicultorului:
1. Soluþie dezinfectantã pentru stupi: 3 kg cenuºã de lemn,10 l apã. Se fierbe cenuºa în apã
2 ore, se lasã sã se limpezeascã, se filtreazã ºi se foloseºte pentru dezinfectarea stupilor
prin stropire.
2. Sirop pentru hrana artificialã a albinelor: 5 kg zahãr, 1 kg miere de albine, 50 g acid citric
sau 30 ml acid acetic. În apa fierbinte, se adaugã zahãrul amestecându-se bine pânã la
dizolvarea completã a acestuia, apoi se adaugã mierea ºi acidul citric. Se amestecã bine ºi
se rãceºte.
1. Admiþând cã 18 molecule de apã dintr-un miliard se disociazã ºi cã într-un litru de apã
existã cca. 3×1025 molecule de apã, câte molecule de apã care s-au disociat existã într-un
litru de apã?
2. ªtii de ce se spune adeseori cã aspirina face rãu la stomac? Ce fel de caracter are aspirina
dacã pH-ul sãu are valoarea 8?
3. Un geolog neîndemânatic sparge flaconul în care avea acid clorhidric în timp ce cautã
flori de calcar. El scoate atunci din buzunar o lãmâie; de ce? Ce altceva ar mai putea
utiliza acesta? Încercaþi ºi voi!
4. De ce putem curãþa „tartrul” din baie utilizând oþet?
5. De ce folosim termenul „alcalin” pentru bazic?

Transformãri de
stare de agregare 7
• Priveºte cu atenþie imaginea alãturatã. Oare ce se aflã în paharul þinut în mânã de profesor?
• Ai observat, probabil, când este adus peºtele congelat, cum din bucãþile de gheaþã se
ridicã fuioare de abur? Ce este ºi cum se formeazã acest abur?
Scrie pe caiet explicaþia ta, apoi discutã cu colegul de bancã ºi gãsiþi o explicaþie comunã.

1. Ia o sticlã de ceas ºi toarnã, pe rând, puþin alcool, eter sau acetonã. Aºteaptã câteva
minute. Observã cu atenþie ceea ce se întâmplã în fiecare caz.
2. Umple un balon de sticlã cu apã. Încãlzeºte balonul cu ajutorul unei lãmpi cu gaz de
laborator. Deasupra apei din balon, suspendã un termometru cu mercur. Urmãreºte cu
atenþie indicaþia termometrului în timpul procesului de încãlzire a apei.
3. Umple pe jumãtate, cu naftalinã, o eprubetã în care ai introdus un termometru. Introdu
eprubeta într-un vas cu apã care fierbe. Observã. Lasã eprubeta sã se rãceascã în aer.
Repetã experienþa cu bucãþi de smoalã, polistiren, cearã roºie.
1. Explicã ºi motiveazã cele observate; 2. Noteazã temperatura la intervale de timp de

5 minute. Descrie pe caiet ceea ce observi. Reprezintã grafic temperatura în funcþie de
timp; 3. Noteazã temperatura din 30 în 30 de secunde pentru fiecare material. Cum poþi
deduce temperatura de topire a naftalinei pe baza celor obþinute? Descrie ceea ce ai
observat ºi comparã comportamentul corpurilor pe care le-ai avut la dispoziþie.
Q = mλ, unde: Q – cãldura schimbatã în transformarea de stare [J – Joule];
λ – cãldura latentã specificã de transformare este constantã de material [J/kg].

m – masa corpului care îºi schimbã starea de agregare [kg];
Intrã pe www.ournet.md/~biochim/

Temperatura
Material
Transformãri de stare de agregare de topire
Mercur –39°C
Apã 0°C
Vrei sã afli mai multe? Citeºte textul de mai jos: Naftalinã 80,3°C
Vaporizarea reprezintã fenomenul de transformare a unei Staniu 232°C
substanþe din stare lichidã în stare gazoasã. În acest proces are Plumb 327°C
loc pãrãsirea lichidului de cãtre o parte din moleculele lui. Aluminiu 660°C
Pentru a realiza aceasta, moleculele trebuie sã treacã dincolo de Argint 960°C
stratul superficial al lichidului, unde trebuie sã învingã atracþia Aur 1063°C
exercitatã din partea restului lichidului. Acest fenomen este Cupru 1083°C
posibil numai dacã energia cineticã a moleculelor este suficient Fier 1530°C
de mare. Dacã vaporizarea are loc numai la suprafaþa lichidului, Platinã 1769°C
atunci ea se numeºte evaporare, iar dacã vaporizarea are loc în Iridiu 2443°C
întreaga masã a lichidului, atunci ea se numeºte fierbere. Wolfram 3380°C
Topirea este fenomenul de trecere a unei substanþe din stare

solidã în stare lichidã, în cursul încãlzirii sale. Fenomenul
invers, de trecere a unei substanþe din stare lichidã în stare
solidã, în cursul rãcirii sale, se numeºte solidificare.
Studiul fenomenelor de topire ºi de solidificare permite sã se

facã distincþie între corpurile care au o structurã cristalinã (au o
temperaturã de topire bine determinatã) ºi corpurile amorfe (se
înmoaie treptat pe un interval de temperaturã).
Aplicã
Justificã importanþa urmãtoarelor observaþii: 1. Gheaþa pluteºte pe apã, izolând aerul rece
de apa lacurilor, fluviilor etc.; 2. Apa din fisurile rocilor, ale barajelor sau cea din
interiorul celulelor plantelor determinã distrugeri prin îngheþarea ei.
1. Care dintre materialele din tabelul de mai sus este utilizat la confecþionarea becurilor
electrice cu incandescenþã? De ce?
2. Cãldura latentã este schimbatã de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cu mediul înconjurãtor

în timpul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de stare de agregare.
3. Pentru aceeaºi substanþã cãldura latentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .de topire este egalã cu

cãldura latentã specificã de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Cãldura latentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . este o constantã de material.
de apã; c) 0,9 kg de apã; d) 9 kg de apã; e) 11 kg de apã. Se cunosc: λfier = 270 000 J/kg;
5. Cãldura cedatã prin solidificarea a m = 1,1 kg de fier poate topi: a) 1,1 kg de apã; b) 1 kg
λapã = 330 000 J/kg.

Elemente chimice
ºi substanþe compuse 8
Te-ai întrebat vreodatã de ce o bucatã de cãrbune nu se aseamãnã cu o bucatã de aur? Sau
de ce apa este diferitã de sare? Discutã împreunã cu colegii ce ºtiþi despre elemente
chimice ºi substanþe compuse.
Materia este alcãtuitã din particule foarte mici, numite atomi. Pânã în prezent s-au
descoperit 115 tipuri de atomi, care se deosebesc prin masã, structurã ºi proprietãþi.
Atomul este cea mai micã particulã dintr-o substanþã, care nu mai poate fi fragmentatã
prin procedee chimice obiºnuite. Raportul dintre volumul unei mingi de tenis ºi cel al
unui atom este ca ºi raportul dintre volumul Pãmântului ºi cel al mingii de tenis.
Realizeazã un eseu de o jumãtate de paginã, cu tema „Lumea în care trãim”, folosind

urmãtoarele cuvinte cheie: aer, apã, foc, pãmânt, materiale, esenþa lumii.
În naturã, elementele sunt rãspândite în proporþii diferite. Cele mai multe se aflã sub
formã de substanþe compuse. Dã exemple de elemente chimice care se gãsesc în stare
nativã în atmosferã.
Elementul chimic = totalitatea atomilor de acelaºi tip. Elementele chimice se noteazã

prescurtat cu ajutorul simbolurilor chimice, care sunt alcãtuite dintr-o literã sau un grup
de litere. Spre exemplu, avem urmãtoarele elemente:
O – oxigen, C – carbon, Ca – calciu, Al – aluminiu, Fe – fier, Au – aur
În orice organism viu apar constant 40-43 de elemente (bioelemente), dintre care 25 sunt
esenþiale pentru structura ºi funcþionarea sa. ªase din cele 25 de elemente esenþiale
(carbon-C, azot-N, hidrogen-H, oxigen-O, fosfor-P, sulf-S) constituie baza edificiului
materiei organice vii (proteine, lipide, glucide, acizi nucleici, amidon, glicogen).
Unsprezece elemente (hidrogen, carbon, azot, oxigen, sodiu, magneziu, fosfor, sulf, clor,
potasiu, calciu) alcãtuiesc 99,99% din atomii organismului uman, dar în organism se
gãsesc ºi microelemnte esenþiale. De exemplu, cantitatea de calciu ºi fosfor din organism
oscileazã cantitativ în funcþie de orã, astfel încât, în jurul orei 11 dimineaþa, în
organismul uman se gãseºte cel mai redus procent de calciu.

1. Care crezi cã este cauza apariþiei unor îmbolnãviri ca: leucemia, infarctul miocardic, anemia?
2. Sistemul periodic este un tabel care ordoneazã elementele chimice cunoscute. În sistemul
periodic, elementele sunt separate de o linie mai groasã, în zig-zag. Deasupra acestei linii
sunt situate nemetalele, iar sub linie sunt situate metalele. Folosind tabelul lui Mendeleev
(sistemul periodic al elementelor chimice), completaþi tabelul urmãtor în grupe de câte doi.
Lucreazã ºi vei afla Elementul

Hidrogen
Simbolul
Organizaþi-vã în douã grupe: grupa metalelor ºi grupa Clor

nemetalelor. Completaþi apoi tabelul corespunzãtor grupei voastre Hg
cu proprietãþile metalelor, respectiv nemetalelor. Adãugaþi ceea ce Ag
vã mai intereseazã sã aflaþi despre ele. Aveþi urmãtoarele cuvinte Sulf
cheie: solid, lichid, gazos, luciu, curent electric, maleabil, ductil. Zinc
Discutaþi cu profesorul concluziile din tabel. Mg
ªtiu Mã intereseazã
În naturã, elementele chimice se gãsesc ºi sub formã de substanþe compuse. Acestea sunt
alcãtuite din atomi diferiþi (apa conþine atomi de hidrogen ºi de oxigen; ea are urmãtoarea
formulã chimicã: H2O)
Clasificarea substanþelor compuse:

1. Oxizii – sunt substanþe compuse alcãtuite din atomi de oxigen ºi atomi de metale sau
nemetale.
Ex.: CaO – oxid de calciu (var nestins), oxid metalic;
SO2 – dioxid de sulf, oxid nemetalic;
CO2 – dioxid de carbon, oxid nemetalic.
2. Bazele – sunt substanþe compuse în alcãtuirea cãrora intrã un metal ºi una sau mai multe
grupãri hidroxil (OH).
Ex.: NaOH – hidroxid de sodium (soda causticã);
Ca(OH)2 – var stins.
Numiþi câte o întrebuinþare a celor douã substanþe în viaþa cotidianã (industrie).
3. Acizii – sunt substanþe compuse formate din unul sau mai mulþi atomi de hidrogen ºi un
radical acid.
Ex.: HCl – acid clorhidric;
H2SO4 – acid sulfuric.
Spuneþi câte o întrebuinþare a celor douã substanþe in viaþa cotidianã (industrie).
4. Sãrurile – sunt substanþe compuse formate din atomi de metal ºi radicali acizi.
Ex.: NaCl – clorurã de sodiu (sare de bucãtãrie);
CuSO4 – sulfat de cupru (piatrã vânãtã);
CaCO3 – carbonat de calciu (calcar sau piatrã de var).
Precizeazã câte o întrebuinþare a celor douã substanþe în viaþa cotidianã (industrie).
Aplicã
1. Se dau urmãtoarele substanþe:H3PO4, MgO, Ca(OH)2, H2SO4, Al, Metale
N2, CO2, CaCO3, Ar, P4, Al2O3, HCl, AgNO3. Completeazã tabelul Nemetale
alãturat. Oxid
Acid
2. Scrie simbolurile celor 11 elemente ce reprezintã 99,99% din Bazã
numãrul atomilor care intrã în alcãtuirea corpului uman. Indicã Sare
în care pãrþi ale organismului se regãsesc aceste elemente.
Consultã adresa http://portal.edu.ro/index.php/articles/subjects/3452

Atomi ºi molecule 9
Te-ai întrebat vreodatã din ce este alcãtuitã materia care ne înconjoarã? Cum au luat
naºtere primele forme de viaþã ºi din ce? Dacã plantele nu ar mai produce oxigen, ce s-ar
întâmpla cu organismele vii? Din ce cauzã apar unele anemii? Care este elementul
esenþial din naturã care întreþine viaþa?
Aminteºte-þi ce reprezintã atomul, elementul chimic ºi simbolul chimic din lecþia

precedentã. Jons Jacob Berzelius (chimist suedez) a creat bazele actualului sistem de
scriere a simbolurilor ºi a formulelor chimice.

Rupe câteva bucãþele de hârtie. Ia un liniar ºi apropie-l de ele. Ce observi? Apoi freacã
liniarul de o bucatã de stofã de lânã. Ce se întâmplã? Descrie ce observi.
Sarcina electricã este mãrimea fizicã ce caracterizeazã starea de electrizare a corpurilor.

Cei mai mici purtãtori de sarcinã electricã pozitivã sunt protonii (p). Cele mai mici
particule materiale purtãtoare de sarcini electrice se numesc electroni (e-).
Prticulele cuprinse în nucleul atomic se numesc nucleoni. Cei mai importanþi sunt
protonii ºi neutronii (n).
Un element chimic se va reprezenta astfel:

ZXA unde X este simbolul elementului chimic, A este numãr de masã (suma numãrului de
protoni ºi neutroni din nucleu) ºi Z este numãr atomic (numãrul protonilor din nucleu).
Din relaþiile: n + p = A ºi p = Z, avem: n = A – Z
Spaþiul din jurul nucleului în care se rotesc electronii se numeste înveliº electronic.
(e = p), (e = p = Z)
Cantitatea în grame dintr-un element care conþine 6,023 × 10 23 atomi se numeºte

Mol de atomi.

Ionii sunt particule încãrcate cu sarcini electrice ºi provin din atomi, prin cedare sau
acceptare de electroni. Procesul de transformare a atomilor în ioni se numeºte ionizare.
Completeazã spaþiile libere ajutat de profesor ºi folosind tabelul periodic al elementelor:

Elementele cu 1, 2 sau 3 electroni pe ultimul strat pot ceda 1, 2 sau 3 electroni pentru a
ajunge la o structurã stabilã de octet. Ele pot forma ioni . . . . . . . . . . . . . . . . în care (p>e).
Mg2+, Ca2+ provin de la . . . . . . ºi Ca prin cedarea a doi . . . . . Mg2+,Ca2+ sunt ioni
bivalenþi; Al3+ provine de la Al . . . . . . . . . a trei electroni. Al3+ este ion . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . Elementele care cedeazã electroni ºi formeazã ioni pozitivi sunt elemente cu
caracter electropozitiv, iar elementele care acceptã electroni ºi formeazã ioni . . . . . . . . . .
. . . . . . . sunt elemente cu caracter . . . . . . . . . . . . . . . . .
Valenþa exprimatã prin numãrul de electroni cedaþi sau acceptaþi se numeºte

electrovalenþã.
Molecula este cea mai micã particulã dintr-o substanþã care poate exista în stare liberã ºi
care prezintã toate proprietãþile substanþei respective.
Urmãriþi schemele alãturate ºi spuneþi câþi atomi pun în comun

atomii respectivi. Discutaþi cu colegii rãspunsul.
Valenþa exprimatã prin numãrul de electroni pe care un atom îl

pune în comun cu electronii altui atom (de acelaºi fel sau diferit)
se numeºte covalenþã. Reveniþi la scemele de mai sus ºi
determinaþi covalenþele elementelor respective.
În partea stânga a tabelului urmãtor aveþi compuºi ai elementelor chimice. Stabiliþi

formulele lor chimice (în dreaptã tabelului) þinând cont de regula: din primul element se
ia un numãr de atomi egal cu valenþa celui de-al doilea element, iar din al doilea element,
un numãr de atomi egal cu valenþa primului element.
Aluminiu(III)oxigen(II),
fosfor(V) oxigen(I)
hidrogen(I) clor(I)
carbon(IV) oxigen(II)
Ca(II) clor(I)
Ca(II) gruparea hidroxil-OH(I)
Aplicã
Realizaþi o machetã prin care sã explicaþi legãtura dintre structura atomului ºi a
moleculelor.
Completeazã, folosind formula din lecþie:
Doi izotopi ai iodului se folosesc în diagnosticarea bolilor care afecteazã glanda tiroidã.
Unul este iod 53(Z) ºi 131(A), iar celãlalt iod 53(Z) ºi 125(A). Câþi electroni, protoni ºi
neutroni sunt în fiecare dintre aceºti atomi?
Informeazã-te suplimentar la adresa:

http://www.didactic.ro/index.php?cid=disciplina&did=6

Tabelul periodic ale elementelor.

Metale ºi nemetale 10
Consultând tabelul periodic al elementelor ºi ajutaþi de profesor, soluþionaþi urmãtoarele
ghicitori.
Roºiatic, arãmiu Vapori-i sunt foarte toxici

Eu mereu aº vrea sã fiu Tubul digestiv atacã
De m-atinge vreun acid Dantura o prãpãdeºte
Verde mã transform rapid ªi funcþia cardiacã
În sarea de bucatãrie Cel mai bine tu conduci
Eu sunt primul element Cãldura ºi electricitatea
11 este pentru mine Iar podoabã când devii
Numãrul atomic Z Conduci ºi feminitatea
Maleabile, ductile Ce frumos împodobeºti
De-ajungeþi tablã ºi fire Pom de iarnã, ciocolatã
Aveþi luciu, aveþi culoare Însã mai util ne eºti
Bune chiar conducãtoare Cu metale aliatã
Prima formulã a sistemului periodic a fost datã de D. I. Mendeleev. Tot el a enunþat ºi legea
periodicitãþii, care, dupã descoperirea structurii atomului (deoarece s-a constat cã
proprietãþile elementelor depind de numãrul atomic Z), a fost reformulatã astfel: Proprietãþile
fizice ºi chimice ale elementelor se repetã în mod periodic, în funcþie de numãrul atomic Z.
Observã cu atenþie sistemul periodic al elementelor. El conþine ºiruri orizontale de

elemente numite perioade ºi ºiruri verticale numite grupe.

În grupe de câte doi, construiþi sistemul periodic al elementelor urmând paºii de mai jos:
1. Realizaþi un dreptunghi din hârtie; puteþi lipi mai multe coli A3;
2. Numãraþi elementele din sistemul periodic ºi vedeþi de câte aveþi nevoie, apoi tãiaþi fiecare
pãtrãþel corespunzãtor elementului ºi aºezaþi-le în ordine, folosind imaginea de la pagina 33.
3. În pãtratele obþinute scrieþi simbolurile elementelor cu Z= 1 pânã la Z= 18.
4. Sub fiecare simbol, notaþi numãrul electronilor de pe ultimul strat al atomului respectiv.
(straturile electronice exterioare cu o structurã identicã se repetã periodic, astfel cã ºi
proprietãþile elementelor se repetã periodic)
5. Lipiþi pãtrãþelele de hârtie, realizând sistemul periodic.
Coloanele verticale, cuprinzând elemente cu proprietãþi fizice ºi chimice asemãnãtoare, se

numesc grupe sau familii chimice.
Analizaþi sistemul periodic de pe pagina 33 ºi spuneþi din câte grupe principale este
format. Deduceþi denumirile acestor grupe folosind urmãtoarele cuvinte cheie: metale
alcaline, carbon, metale alcalino-pãmântoase, azotul, elemente pãmântoase, oxigen, gaze
rare, halogeni. Studiind tabelul elementelor chimice, se observã cã fiecare perioadã
începe cu un metal alcalin ºi se terminã cu un gaz rar.
ªirul de elemente cuprins între douã gaze rare succesive se numeºte perioadã, iar
coloanele verticale, care cuprind elemente cu aceeaºi configuraþie electronicã pe ultimul
strat, se numesc grupe.

De ce crezi cã sistemul periodic este împãrþit în douã de o linie în zig-zag?
Folosind tabelul de mai jos, care descrie proprietãþile fizice generale ale unor substanþe,
scrie rãspunsul în capul de tabel respectiv.
– prezintã luciu caracteristic;

– nu au luciu;
– sunt bune conducãtoare de cãldurã;
– cele solide sunt sfãrmicioase;
– sunt maleabile (pot fi trase în foi subþiri);
– sunt izolatori termici ºi electrici;
– sunt ductile (pot fi trase în fire);
– se gãsesc în toate stãrile de agregare.
– sunt solide, cu excepþia mercurului, care este lichid.
Numãrul straturilor cu electroni este egal cu numãrul perioadei.

Numãrul atomic notat în fiecare cãsuþã indicã:
– numãrul protonilor din nucleu;
– numãrul electronilor din învelisul electronic;
– ordinea aºezãrii elementelor în sistemul periodic (numãrul de ordine).
Între structura înveliºului electronic al unui element ºi locul ocupat de el în sistemul

periodic existã o legãturã strânsã. De exemplu:
Un element are structura înveliºului electronic
Poziþia în sistemul periodic este : cãsuþa 8,
perioada a 2-a, grupa a VI-a (16).
Este vorba de elementul chimic Oxigen.
Aplicã
1. Ia un caiet ºi mergi în curte. Uitã-te în jur ºi spune câteva elemente pe care le întâlneºti
zilnic. Enumerã câteva proprietãþi fizice ºi chimice ale acestora. Realizeazã câte o fiºã
pentru fiecare element, fiºã pe care o vei completa în orele urmãtoare cu alte proprietãþi.
2. Se dã un element care are Z = 7, ºi A = 14. Se cere: denumirea elementului, configuraþia
electronicã, grupa ºi perioada, caracterul electrochimic, valenþa.
3. Separã metalele de nemetale din urmãtorul ºir de elemente:
Zn, Br, Ag, O, Cl, Na, Fe, C, Pt, H, Au, Ne, Al, Si, Se, K.

Evaluare III
1. Pune la fiert o oalã mare cu apã rece pentru a prepara niºte cartofi. Pentru ca apa sã
înceapã sã fiarbã folosind cât mai puþinã energie, trebuie:
a. sã dai drumul la flacãrã la maximum;
b. sã dai drumul la flacãrã foarte puþin;
c. sã laºi flacãra la o intensitate medie.
2. Acum apa fierbe. Pentru a gãti cartofii cheltuind cât mai puþinã energie, trebuie:
a. sã menþii flacãra la maxim;
b. sã micºorezi flacãra în aºa fel încât apa doar sã fie menþinutã la fiebere.
3. Alege pentru urmãtoarele substanþe solventul potrivit:

Grãsimi
Zahãr apã
Lac de unghii acetonã
Sodã causticã benzinã
Piatrã vânãtã
4. La ce se foloseºte soluþia de piatrã vânãtã?
5. Un litru de apã de mare conþine în medie 35g sare. Marea Moartã are o salinitate de
240g/l. Comparã cele douã valori. De ce se numeºte Marea Moartã?
6. Un gheþar trece prin spaþiul strâmt dintre stânci fãrã ca el sã se spargã, pentru cã:
a. prin frecare cu stânca o erodeazã ºi îºi mãreºte volumul.
b. datoritã presiunii ridicate îºi micºoreazã volumul.
c. la presiune ridicatã, punctul de topire al gheþii coboarã ºi gheþarul alunecã printre
stânci fãrã sã se spargã.
d. nu poate trece printre stânci.
7. De ce temperatura aerului se ridicã atunci când începe sã ningã?
8. Citeºte propoziþiile de mai jos ºi scrie în fiecare cãsuþã fenomenul corespunzãtor.

a. În zilele cu vânt rufele se usucã mai repede. ....................
b. Uneori, geamurile ferestrelor se acoperã cu picãturi de apã,
astfel încât poþi chiar desena pe geam. ....................
c. Uneori apa torentelor poate proveni din gheaþã. ....................
d. În timpul iernii se formeazã adesea chiciurã. ....................
9. Plantele xerofite (pantele de uscãciune), molidul, pinul au frunzele subþiri în formã de

ace ºi sunt acoperite cu un strat de cearã. Existã vreo legãturã între alcãtuirea ºi forma
frunzelor acestor plante ºi faptul cã ele cresc pe vârfurile înalte ale munþilor?
10. De ce apa provenitã din topirea zãpezii curate ºi apa distilatã nu au acelaºi gust?
11. De ce, când cerul este senin, avioanele care zboarã la înãlþimi mari lasã în urma lor o dârã albã?
12. Ce cãldurã este necesarã pentru a topi 200 g de fier λfier = 270 000 J/kg.
15. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Reacþii chimice IV

• ce este o reacþie chimicã, exemple de reacþii chimice;
• ce sunt acizii, bazele ºi sãrurile;
• aplicaþii practice ale acestor substanþe compuse în
naturã ºi în viaþa cotidianã.
• observa, compara ºi clasifica tipurile de reacþii
chimice;
• realiza experimente pentru a observa importanþa
practicã a reacþiilor chimice;
sau în grup;
• rezolva situaþii problemã practice referitoare la
aplicabilitatea reacþiilor chimice in viaþa cotidianã.

REACÞII CHIMICE
Reacþii chimice
între oxizi ºi baze 11
Mama a preparat o prãjiturã ºi în timpul coacerii se simþea un miros dulce-înþepãtor. Am
întrebat-o ce era acel miros ºi mi-a spus sã caut singur rãspunsul, uitându-mã peste reþetã,
ºi sã descopãr cauza acestuia. Am consultat reþetarul ºi am constatat cã folosise amoniac.
Mi-am dat seama cã voi afla mai multe în lecþiile de chimie.
Reacþiile chimice sunt transformãri pe care le suferã substanþele. Substanþele care

reacþioneazã între ele se numesc reactanþi, iar substanþele rezultate din reacþia chimicã se
numesc produºi de reacþie.
Experiment demonstrativ: Stingerea varului

Într-o capsulã se pune o cantitate micã de oxid de calciu (CaO – var nestins). Se mãsoarã
temperatura iniþialã a acestuia cu ajutorul unui termometru, apoi se adaugã apã. Observã
transformãrile care au loc! La sfârºitul reacþiei, determinã temperatura produsului de
reacþie. Ce crezi cã se obþine? Ce s-a întâmplat cu temperatura produsului de reacþie?
Ecuaþia reacþiei chimice este urmãtoarea:
CaO + H2O = Ca(OH)2 unde: CaO, H2O – reactanþi
Oxid de calciu apã Hidroxid de calciu Ca(OH)2 – produs
(Var nestins) (var stins) de reacþie
Discutaþi în perechi despre importanþa practicã a acestei reacþii. La ce se foloseºte varul stins?

Clasificarea reacþiilor chimice:
A. Dupã modul în care reacþioneazã substanþele:
• Reacþii de combinare: S + O2 = SO2
• Reacþii de descompunere: CaCO3 = Ca + CO2
Rãzuieºte Zn de pe o baterie. Pune-l într-o eprubetã ºi adaugã acid clorhidric (HCl).

Aprinde un bãþ de chibrit ºi verificã natura gazului degajat. Noteazã observaþiile
referitoare la desfãºurarea experimentului.
• Reacþii de substituþie (înlocuire): Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2 ↑
Într-o capsulã, pune 2 ml de soluþie de acid clorhidric (HCl) ºi 2 ml soluþie de hidroxid

de sodiu (NaOH). Aºeazã capsula pe trepied ºi încãlzeºte pâna la evaporarea completã a
lichidului. Ce observi?
• Reacþii de schimb (dublã înlocuire): de ex. reacþia de neutralizare (reacþia chimicã

dintre un acid ºi o bazã în urma cãreia rezultã o sare ºi apã)
HCl + NaOH = NaCl + H2O
B. Dupã efectul termic:

• Reacþii exoterme – au loc cu degajare de caldurã:
CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q (cãldura degajatã) – Stingerea varului
• Reacþii endoterme – au loc cu absorbþie de cãldurã (Q):
CaCO3 + Q = CaO + CO2 CaO (var nestins) – Descompunerea calcarului

C. Dupã viteza de reacþie:
celãlalt: NaCl + AgNO3 = NaNO3 + AgCl ↓ (precipitat)

• Reacþii rapide – se produc practic, imediat ce reactanþii sunt în contact unul cu
• Reacþii lente – reacþii chimice a cãror evoluþie poate dura între câteva minute ºi
câþiva ani. Ex. ruginirea fierului, coclirea vaselor de cupru, acrirea laptelui, oþetirea
vinului, fermentaþia alcoolicã.
Într-o eprubetã, pune 2-3 ml de HCl ºi 2 picãturi de turnesol. Adaugã apoi soluþie de sodã
causticã (NaOH). Ce observi?
Acizii: turnesol-roºu; fenolftaleinã-incolorã; metiloranj-roz

Bazele: turnesol-albastru; fenolftaleinã-roºu; metiloranj-galben
Noteazã în tabel observaþiile ºi scrie ecuaþiile reacþiilor chimice:

Experiment Ecuaþia chimicã Observaþii
1
2
ªtiaþi cã?
Din cauza poluãrii aerului ºi a solului cu oxizi nemetalici, ploile sunt acide, aciditate care
se transmite ºi solului. Varul nestins (CaO) se foloseºte la neutralizarea solurilor acide.
Varul ºi mortarul folosite în costrucþii se usucã mai repede vara datoritã temperaturii
ridicate care grãbeºte evaporarea apei rezultate în urma reacþiei cu ozonul (O3) din aer.
Scrie ecuaþia reacþiei chimice dintre var stins (Ca(OH)2) ºi dioxid de carbon (CO2):
..........................................................................
Aplicã
1. Traseazã prin sãgeþi corespondenþa dintre reactanþi ºi produºii de reacþie:
Al + O2 CuSO4 + H2O
MgO + H2O Cu(OH)2 + Na2SO4
Cu O + H2SO4 Al2O3
CuSO4 + NaOH Mg(OH)2
2. Recunoaºte tipul de reacþie chimicã pentru urmãtoarele cazuri:

2NaOH + H2SO4 = Na2SO4 + 2H2O
Fe + CuSO4 = FeSO4 + Cu
MgCO3 = MgO + CO2 (gaz)
N2 + 3H2 = 2NH3
3. De ce se arde sulful în gospodãrii? Cum se procedeazã? Scrie ecuaþia reacþiei chimice.
Câteva adrese de la care poþi afla informaþii interesante:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Botanic%C4%83
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Biologie

REACÞII CHIMICE
Evaluare IV
1. Completeazã tabelul urmãtor cu simbolurile sau denumirile elementelor corespunzãtoare:
Elementul Simbolul
oxigen
aur
Na
Fe
calciu
plumb
iod
2. Noteazã cu adevãrat sau fals. Argumenteazã.

Sãrurile – sunt substanþe compuse alcãtuite din atomi de metale ºi radicali acizi.
..........................................................................
Acizii – sunt substanþe compuse în alcãtuirea cãrora intrã atomi de hidrogen ºi radicali acizi.
..........................................................................
Bazele – sunt substanþe compuse formate din unul sau mai mulþi atomi de metale ºi
gruparea hidroxil (–OH).
..........................................................................
Oxizii – sunt substanþe compuse formate din atomi de metal sau nemetal ºi oxigen.
..........................................................................
3. Dã exemple de reacþii lente ºi reacþii rapide:

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
4. Realizeazã urmãtorul experiment: „Acþiunea fierului asupra soluþiei de sulfat de cupru

(CuSO4)”. Introdu un cui de fier într-un pahar Berzelius cu soluþie de sulfat de cupru.
Aºteaptã câteva minute, apoi scoate cuiul. Ce observi?
Scrie ecuaþia reacþiei chimice ºi precizeazã cãrui tip de reacþie îi aparþine.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
5. Geamurile pe care iarna s-au format flori de gheaþã se ºterg cu apã cãlduþã, în care s-a
adãugat sare de bucãtãrie. Gheaþa se topeºte. Explicã fenomenul.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
6. Din apa mãrilor se poate obþine sare. Crezi cã, dacã mai întâi s-ar îngheþa apa de mare ºi
apoi s-ar îndepãrta stratul de gheaþã, soluþia rezultatã ar fi o sursã mai bunã de sare decât
apa de mare ca atare? De ce? Argumenteazã rãspunsul.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
7. Enumerã trei activitãþi care þi-au plãcut în cadrul lecþiilor ºi motiveazã alegerea.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................

Forþe ºi miºcare V

• miºcare ºi cum sã deosebeºti tipuri de miºcare;
• mãrimile fizice care caracterizeazã miºcarea;
• interacþiunile care au loc în jurul tãu;
• efectele interacþiunii ºi modul în care acestea pot fi
mãsurate experimental;
• aplicaþii practice ale miºcãrilor ºi interacþiunilor în
tehnicã ºi în naturã.
• observa, compara ºi clasifica miºcãrile corpurilor din
jurul tãu, precum ºi interacþiunile dintre acestea;
• realiza experimente pentru a caracteriza ºi determina
interacþiuni ºi miºcãri;
sau în grup;
• modela fenomene naturale în care intervin diverse
interacþiuni;
• investiga efectele interacþiunilor asupra mediului
înconjurãtor;
• rezolva situaþii problemã provocatoare referitoare la
miºcare ºi interacþiune.

FORÞE ªI MIªCARE
Miºcarea mecanicã 12
Pe calea feratã este un vagon de tren. Sunt douã posibilitãþi: vagonul este imobil, sau este
în miºcare. Am putea spune: „dacã vagonul este imobil, atunci înseamnã cã vagonul nu
se miºcã”. Eºti de acord cu aceastã afirmaþie?
Priveºte cu atenþie cei doi cãlãtori care discutã în vagonul

trenului. Discutã cu colegul de bancã ºi stabileºte dacã aceºtia
stau pe loc sau se miºcã. Argumenteazã-þi opinia.
Un alt exemplu: cadrul unei biciclete este imobil faþã de ciclistul

care o conduce; dar acelaºi cadru este în miºcare faþã de ºosea.
Utilizând experienþa personalã, gãseºte alte trei exemple

asemãnãtoare celor de mai sus. Care este, de fiecare datã,
reperul?
Se poate defini miºcarea numai dupã ce s-a ales un sistem de referinþã – sau un referenþial
– faþã de care ne raportãm. În cele ce urmeazã, se va considera ca referenþial suprafaþa
Pãmântului. Într-un sistem de referinþã se poate preciza poziþia corpului studiat (un tablou,
o maºinã, planeta Pãmânt, o fiinþã vie etc.); poziþie = distanþã + interval de timp.

1. Dintr-o bucatã de carton, confecþioneazã un disc cu raza de cca. 8 – 10 cm. Prin centrul
acestuia introdu un creion sau un pix. Traseazã raza discului. Aºeazã creionul vertical ºi
roteºte. Observã poziþia razei pe care ai desenat-o. Descrie.
Fãrã a mai folosi creionul/pixul, deplaseazã discul pe suprafaþa mesei de-a lungul razei.
Observã ºi descrie. Introdu din nou creionul/pixul prin centrul discului ºi þine-l
orizontal, apoi roteºte. Observã poziþia razei. Descrie.
O miºcare complexã poate fi redusã la o combinaþie de douã

miºcãri simple: o miºcare de translaþie ºi una de rotaþie. Linia
imaginarã care descrie poziþia succesivã a unui corp faþã de un
referenþial poartã numele de traiectorie.
2. Pentru a preciza miºcarea unui corp, trebuie ca, pe lângã cunoaºterea traiectoriei acestuia,
sã fie cunoscutã ºi viteza sa. Sã considerãm automobilul de curse din imagine, care se
deplaseazã cu viteza de 60 km/h atât înainte, cât ºi în curbã, respectiv la ieºirea din
curbã. Are automobilul, într-adevãr, aceeaºi vitezã? Deseneazã ºi explicã. Discutã în grup
ºi formuleazã rãspunsul.
3. Vehicul pe pernã de aer

Materiale necesare: elice cu 2-3 palete, motoraº electric cu alimentare la 4,5 V, baterie de
4,5 V, tãviþã din polistiren, carton, bandã adezivã, conductor electric subþire.

Mod de lucru:
– Realizeazã din carton suportul motoraºului electric, în care
sã existe un orificiu pãtrat decupat spre ventilator;
– Decupeazã în tãviþa de polistiren o gaurã puþin mai micã
decât secþiunea tubului suport al motoraºului;
– Lipeºte deasupra, cu bandã adezivã, suportul motoraºului;
– Fixeazã pe suport motoraºul, cu bandã adezivã;
– Leagã conductoarele electrice la bornele motoraºului.
Celãlalt capãt al unui conductor leagã-l la baterie. Capãtul
celui de-al doilea fir va fi liber, pe post de întrerupãtor;
– Pentru ca masa vehiculului sã fie mai micã, þine bateria în
mânã.
Care crezi cã este principiul de funcþionare? Explicã ºi enumerã
posibilitãþi de utilizare a unui astfel de vehicul.
4. Un vapor se deplaseazã spre nord-vest cu viteza de 15 noduri; face o voltã ºi reporneºte

spre nord-est cu aceeaºi vitezã de 15 noduri. S-a modificat vectorul vitezã? De ce?
Realizeazã o schemã ºi reprezintã vectorul vitezã la douã momente succesive.
5. a) Un ciclist ruleazã cu viteza de 40 km/h pe o pistã circularã. Vectorul sãu vitezã se

modificã? De ce? Deseneazã mai multe poziþii ale vectorului vitezã pe traiectoria ciclistului.
b) Care sunt acþiunile exercitate asupra unei mingi de biliard din momentul în care acesta
este lovitã ºi pânã se opreºte, ºtiind cã ea atinge încã douã bile ºi marginile mesei de
biliard? c) Ai urcat, probabil, pe scãrile rulante ale unui magazin. Cautã diferite situaþii
în care ai fost:
– imobil faþã de o altã persoanã de lângã tine ºi în miºcare faþã de un observator
exterior;
– în miºcare faþã de persoana de lângã tine ºi faþã de un observator exterior;
– în miºcare faþã de persoana de lângã tine ºi imobil faþã de un observator.
Aplicã
1. Forþa ºi miºcarea sunt pãrþi componente ale unui capitol al ºtiinþei numit:
A. ªtiinþa Pãmântului; B. Fizicã; C. Biologie; D. Geologie.
2. . . . . . . . . . . . . este mãsura forþei de atracþie gravitaþionalã.

A. Greutatea; B. Forþa; C. Viteza; D. Masa.
3. . . . . . . . . . . . . este forþa care atrage totul spre centrul Pãmântului.

A. Viteza; B. Forþa; C. Gravitaþia; D. Masa.
4. . . . . . . . . . . . . înseamnã cât de repede se miºcã un corp.

A. Forþa; B. Gravitaþia; C. Viteza; D. Masa.
5. Cãþãrarea pe un munte este un exemplu de forþã ºi miºcare.

A. Adevãrat; B. Fals.
6. Lansarea unui Frisbee este un exemplu de forþã ºi miºcare.

7. Patinajul este un alt exemplu de forþã ºi miºcare.

8. Enumerã încã patru exemple de forþã ºi miºcare:

..........................................................................
..........................................................................

FORÞE ªI MIªCARE
Tipuri de interacþiuni 13
Priveºte cu atenþie imaginile de mai sus. Completeazã primele douã coloane ale tabelului
de mai jos.
ªtiu Vreau sã ºtiu Am învãþat
Unul din conceptele fundamentale ale fizicii, forþa, poate fi

înþeleasã ca orice acþiune care tinde sã modifice starea de
miºcare a unui corp. Forþele sunt mãrimi fizice vectoriale, adicã
sunt complet caracterizate prin: simbol, valoare numericã
(modul), direcþie, sens ºi unitate de mãsurã.
F = ma
unde: F – forþa; [F]SI=N (Newton);
m – masa; [m]SI=kg;
a – acceleraþia; [a]SI=m/s2.
sir Isaac Newron

1. Apasã un balon cu o mânã. Ce observi? Apasã simultan acelaºi balon cu ambele mâini. Ce
observi? Existã vreo diferenþã? Repetã acelaºi experiment cu o cãrãmidã. Ce observi?
Existã vreo diferenþã? Analizeazã situaþia unui obiect aflat pe o masã. Explicã.
2. Comprimã cu un deget resortul unui pix aºezat vertical pe masã. Fãcând aceasta, exerciþi
o forþã asupra resortului. Vei simþi o „rezistenþã” din partea resortului care încearcã sã
apese asupra degetului. Existã deci ºi o acþiune a resortului asupra degetului
Sub influenþa a cel puþin douã acþiuni mecanice care se compenseazã, un corp poate rãmâne
în echilibru. În acest caz, el suferã deformãri care pot fi vizibile sau nu cu ochiul liber. Atunci
când strângem cu mâinile, balonul se deformeazã. De asemenea, mingea se deformeazã atunci
când este în contact cu pantofii în cazul unei degajãri pe parcursul unui meci de fotbal.
Spunem cã acestea suferã deformãri temporare, elastice. Folosim adesea dispozitive
recunoscute care suferã deformãri elastice (arcul cu sãgeþi, plasa de siguranþã în sport, arcul
pentru amortizare la autovehicule etc.). Dimpotrivã, pereþii unei gãleþi umplute cu nisip se
deformeazã permanent, pânã când intervine o nouã acþiune care sã le modifice forma.
3. Realizeazã o schemã a celor observate ºi explicã.
• Spunem cã degetul ºi resortul interacþioneazã unul cu celãlalt.
• Interacþiunile sau acþiunile mutuale au loc atunci când corpurile sunt în miºcare sau
atunci când corpurile sunt imobile.
Atunci când un corp A acþioneazã asupra unui corp B, corpul B va acþiona la rândul sãu
asupra corpului A. Cele douã acþiuni sunt simultane ºi nu pot avea loc independent una
de cealaltã, prin urmare spunem cã A ºi B interacþioneazã.
ªtiai cã?
De mai bine de cincizeci de ani se vorbeºte despre „motorul cu
reacþie” sau despre propulsia cu reacþie a motoarelor ºi a
rachetelor. De fapt, majoritatea deplasãrilor se realizeazã cu
ajutorul reacþiei, începând cu mersul: existã interacþiune între
picior, care apasã (exercitã o „acþiune”) asupra solului în spate, ºi
sol, care reacþioneazã (exercitã o „reacþiune”) asupra piciorului,
deci asupra corpului înainte. De altfel, dacã mergi pe o placã cu
rulmenþi, aceasta se va deplasa spre spate (este efectul acþiunii
tale), iar tu vei merge înainte (este efectul acþiunii plãcii).
La fel: acþiunea apei asupra ramelor este cea care face barca sã
avanseze, acþiunea solului asupra roþilor este cea care face auto-
vehiculele sã avanseze; deplasarea vehiculelor cu ajutorul elicei se
face pe baza aceluiaºi principiu, dar sub forme mult mai complexe.
Aplicã
1. Este posibil sã deformezi un resort, de la distanþã, cu ajutorul unui magnet? Încearcã.
Deseneazã ºi explicã ceea ce ai observat.
2. Explicã reculul unei arme de foc. Ce trebuie sã faci pentru a reduce reculul unui tun?
3. Cautã exemple în care „reacþiunea” produce o miºcare de rotaþie.

(http://howstuffworks.com).
4. Construieºte singur dispozitive cu reacþie.

FORÞE ªI MIªCARE
Vectorul forþã.
Modalitãþi de mãsurare 14
Priveºte cu atenþie cele douã imagini. Precizeazã interacþiunile pe care le recunoºti.

Realizeazã un ciorchine dublu, în care sã cuprinzi asemãnãrile ºi deosebirile pe care le
gãseºti.
Pentru a descrie mai bine interacþiunile de mai sus, acestora li se asociazã mãrimea
numitã vectorul forþã, pe care îl reprezentãm desenând o sãgeatã care are urmãtoarele
elemente caracteristice:
– punctul de aplicaþie sau originea (A);
– direcþia (AB, datã de fir, în acest caz);
– sensul (de la A spre B);
– valoarea numericã sau modulul.
Forþa este un termen general care are sens diferit în funcþie de context: de exemplu, prin
„forþã electricã” înþelegem o acþiune exercitatã de un corp electrizat; dacã citim „o forþã
de 5 N (newtoni), atunci înþelegem cã este vorba de valoarea numericã sau de modulul
forþei respective. În limbajul cotidian, cuvântul forþã indicã fie o acþiune mecanicã, fie
vectorul forþã, fie valoarea numericã/modulul forþei.
Priviþi imaginea cu copilul care trage dupã el o jucãrie. Acþiunea este aplicatã în punctul
de fixare a firului pe jucãrie. Spunem cã acþiunea este localizatã. Jucãria are o miºcare de
translaþie.

Gãseºte ºi alte modalitãþi de a acþiona asupra jucãriei pentru ca aceasta sã aibã o miºcare
de translaþie. Deseneazã schemele coprespunzãtoare reprezentând, pentru fiecare situaþie
gãsitã, vectorul forþã.
Miºcarea de translaþie poate fi obþinutã ºi împingând jucãria cu mâna, acþiunea este

repartizatã pe toatã suprafaþa de contact dintre mânã ºi jucãrie. Vorbim, în acest caz, de o
zonã de aplicare: în fiecare punct al acesteia putem reprezenta un mic vector forþã.
Admitem cã ansamblul acestor vectori forþã este echivalent unui singur vector forþã aplicat
într-un punct C pe care îl plasãm într-un loc convenabil, fãrã a-i cãuta în mod special
poziþia. Acþiunile mecanice pot fi localizate într-un punct sau repartizate pe o suprafaþã.
Anumite acþiuni mecanice au ca singur efect miºcarea de rotaþie a corpului în jurul propriei
axe; acestora le asociem vectorul momentul cuplului sau simplu cuplu (ex. cuplu motor).
Folosirea unui dispozitiv de capsat foi de hârtie presupune un contact între mânã ºi
capãtul pe care apãsãm. Acest gen de acþiuni se numesc acþiuni de contact. Ele pot fi
reduse la o singurã forþã exercitatã asupra corpurilor ºi reprezentatã de un singur vector

forþã. Distingem, de exemplu: forþele elastice, forþele de presiune exercitate de solide sau
fluide (apã, aer, gaz sub presiune etc), forþa muscularã, forþele de frecare.
Dacã, însã, capsele de care avem nevoie cad întâmplãtor de pe masã, ele sunt supuse
acþiunii gravitaþiei terestre. Pentru a le aduna de pe jos putem utiliza un magnet. Acþiunea
gravitaþiei ºi acþiunea magneticã sunt acþiuni la distanþã. Acestea sunt, în general,
rãspândite pe toatã suprafaþa corpurilor ºi pot fi, de asemenea, asimilate unei singure forþe
exercitatã într-un punct ºi reprezentatã de un singur vector forþã (forþã la distanþã).
Distingem, de exemplu: forþele magnetice, forþele electrice, forþa de atracþie gravitaþionalã.
Aplicã
1. Reprezintã vectorii forþã asociaþi acþiunilor pe care le recunoºti asupra corpurilor din
figurile urmãtoare. 2. Deseneazã un surfer pe o planºã ºi reprezintã vectorii forþã asociaþi
acþiunilor care se exercitã asupra planºei. 3. Acþiunea vântului asupra unei pânze este o
acþiune de contact sau acþiune la distanþã? 4. Analizeazã acþiunile exercitate asupra unui
balon meteorologic ºi reprezintã vectorii forþã corespunzãtori acþiunilor identificate.
Ordinul de mãrime al unor forþe
Fatracþie gravitaþionalã =
2.1020 N; Fatlet/halterã =
douã persoane la 1000 – 2000 N
distanþa de 1m: (cu antrenament);
Fatracþie gravitaþionalã = deget apãsând pe
2 – 4.10-7 N; butonul pixului:
un paraºutist în aer: Fdeget/buton=2,5 N.
G = 500 – 900 N.
Fvânt/pânzã = 100 N pe
m2 de pânzã, pe vânt Fom/cablu = câteva
puternic, pânã la de sute de N când e
milioane de ori mai tractat cu ajutorul
mare pe timp de cablului.
uragan
Fatracþie electricã =
0,79.10-7 N (forþa de forþa unui
atracþie electricã este electromagnet =
de 4.1040 ori mai 100.000 N pânã la
puternicã decât forþa câteva milioane de N
de atracþie
gravitaþionalã)
racheta Saturn:
pentru a transporta
10.900 kg material
pe orbita terestrã ºi
41.000 kg pe orbitã
Ftracþiune = 30.000 N lunarã:
acþiunea primei
trepte: 340.105 N;
acþiunea celei de-a
doua trepte: 45.105 N;
acþiunea celei de-a
treia trepte: 9.105 N.

FORÞE ªI MIªCARE
Aplicaþii în lumea vie 15

Sã ne plimbãm!
Pentru a þine pasul cu tatãl sãu, un copil trebuie sã alerge. Care
dintre ei merge cu vitezã mai mare? Argumenteazã rãspunsul tãu.

Aceastã activitate îþi va permite: sã calculezi viteza mersului obiºnuit în m/s; sã reprezinþi
grafic acceleraþia miºcãrii; sã exersezi utilizarea sistemului metric; sã realizezi analiza
semnificaþiei rezultatelor obþinute. Loc de desfãºurare: curtea ºcolii sau terenul de sport.
Procedeu:
1. Mãsoarã 15 m;
2. Marcheazã cu hârtie 0, 5 m, 10 m ºi 15 m;
3. Aranjaþi-vã astfel: prima persoanã în dreptul punctului de start (0), urmãtoarea la 5
m, urmãtoarea la 10 m ºi ultimul la 15 m;
4. Persoana care se aflã în dreptul punctului de start ridicã mâna, iar ceilalþi trei, aflaþi
la locurile lor, vor avea cronometre ºi vor aºtepta semnalul pe poziþiile indicate;
5. În momentul în care cel/cea aflat(ã) la punctual de start porneºte, el/ea va coborî
mâna ºi va începe sã meargã cu pasul sãu obiºnuit. Ceilalþi trei vor porni
cronometrele exact în momentul plecãrii;
6. Fiecare dintre cei trei vor opri cronometrul în momentul în care persoana care a
plecat de la punctul de start trece prin dreptul sãu;
7. Rotiþi-vã pânã când fiecare a îndeplinit toate rolurile.
Înregistrarea rezultatelor
Tabelul1: Viteza medie a fiecãrui elev
Viteza=distanþa
Timpul pt. 5 m Timpul pt. 10 m Timpul pt. 15 m
Elev totalã/timp
(secunde) (secunde) (secunde)
(metri/secundã)
1.
2.
3.
4.
Tabelul 2: Viteza medie a întregii clase

Valoarea Valoarea Valoarea Eroare Eroare
Nr. Elev Viteza
maximã minimã medie relativã absolutã
Întreaga
calsã
1. Reprezentarea graficã a distanþei în funcþie de timp pentru tine, respectiv pentru

grupul cu care ai lucrat. 2. Analiza rezultatelor – rãspunde argumentat urmãtoarelor
cerinþe: a) Priveºte cu atenþie graficul realizat de tine. Ai obþinut o linie dreaptã? Explicã
de ce DA sau de ce NU; b) Care a fost viteza ta medie?; c) De cât timp ai nevoie pentru a
parcurge 20 m?; Dar 100 m?; d) Priveºte graficul vitezei medii pentru întreaga clasã. Care
a fost viteza medie? e) Comparã rezultatul tãu cu rezultatul celorlalþi colegi. Explicã. 3.
Concluzie: Scrie 3 - 4 propoziþii despre ceea ce ai învãþat.

Eºti pe ºosea ºi te deplasezi în afara localitãþii. La viteza de 88,5 km/h, închizi ochii
pentru o jumãtate de secundã, cât strãnuþi. Ce distanþã parcurgi în intervalul de timp în
care ai avut ochii închiºi?
Indicaþii: utilizeazã legea miºcãrii: d = v·t, în care înlocuieºti valorile numerice din enunþ.
Nu uita sã transformi viteza din km/h în m/s. d = 12,3 m. Analizeazã semnificaþia acestei
valori din perspectiva siguranþei personale.
Aplicã
1. În condiþii optime de deplasare pe o ºosea uscatã, coeficientul de frecare poate avea
valoarea de 0,8, astfel încât poþi frâna cu 0,8·9,8 m/s2 = 7,8 m/s2. a) Dacã te deplasezi cu
viteza de 24,6 m/s, de cât timp vei avea nevoie pentru a te opri? b) Ce distanþã vei
parcurge pentru a te opri? Analizeazã semnificaþia rezultatelor din perspectiva siguranþei
propriei persoane în trafic.
2. Un mecanic care conduce locomotiva unui tren cu viteza de 100 km/h constatã dintr-o
datã cã un alt tren se aflã din greºealã pe aceeaºi linie cu trenul sãu ºi cã acest al doilea
tren se deplaseazã cu viteza mult mai micã de 20 km/h. În momentul în care face aceastã
constatare, distanþa dintre cele douã trenuri este de 2 km. Cu cât trebuie sã frâneze
mecanicul pentru a evita coliziunea? Este realistã aceastã situaþie? Argumenteazã.
3. În tabelul alãturat sunt enumerate câteva dintre vitezele întâlnite în naturã. Alege o
pereche de valori (lentã – rapidã) ºi realizeazã un eseu în care sã caracterizezi miºcãrile
corespunzãtoare.
Compune pentru fiecare valoare aleasã o problemã realistã. Analizeazã rezultatele
obþinute.
Observaþie Vitezã
Creºterea unei stalagmite 0,3 pm/s
Miºcarea continentelor 10 mm/an = 10 nm/s
Creºterea omului în copilãrie cca. 4 nm/s
Creºterea pãrului cca. 5 nm/s
Curgerea ketchup-ului 1 mm/s
Viteza electronului în metale 1 mm/s
Viteza melcului 5 mm/s
Viteza semnalului în celulele nervoase între 0,5 m/s ºi 120 m/s
Viteza picãturilor de ploaie 5 m/s
Viteza aerului când strãnutãm 42 m/s
Cel mai rapid peºte 22 m/s
Cel mai rapid mamifer 30 m/s
Viteza sunetului în aer uscat 340 m/s
Viteza Pãmântului în Univers 370 km/s
Viteza electronilor în TV 1·10s/
8m
Viteza undelor radio în spaþiu 299972458 m/s

FORÞE ªI MIªCARE
Evaluare V
1. Într-un vagon de tren aflat în miºcare, în plasa de bagaje se gãseºte un geamantan. Este
acesta în stare de miºcare sau de repaus faþã de cãlãtori, faþã de ºine, faþã de copacii de pe
câmp, faþã de uºa vagonului?
2. Oricui îi place o barcã cu pânze, în special într-o zi cu vânt. Navigaþi cu vânt din pupa
(din spatele bãrcii), cu toate pânzele sus, vântul având viteza de 20 km/h. Viteza maximã
pe care aþi putea spera sã o atingeþi ar fi:
a. aproape 20 km/h;
b. între 20 km/h ºi 40 km/h;
c. nu existã o vitezã limitã în acest caz.
3. Care sunt forþele care echilibreazã forþa cu care acþionãm atunci când nu reuºim:
a. sã scoatem un cui din perete;
b. sã rupem o sfoarã;
c. sã ridicãm o greutate?
4. Cãutaþi în naturã exemple de propulsie cu reacþie ºi cu eliminare de materie.
5. De ce credeþi cã în cazul unui incendiu pompierii þin mai mulþi de un furtun pentru
stingerea focului? De ce, atunci când se aflã la înãlþime, pompierii se leagã cu ajutorul
centurii de siguranþã?
6. Completeazã cuvintele care lipsesc din urmãtorul text:

Nimic nu se miºcã de la sine. Obiectele se miºcã numai atunci când sunt trase sau
împinse. Acþiunea prin care un corp este pus în miºcare se numeºte . . . . . . . . . . . . . . . . .
În lipsa forþei, obiectele rãmân în stare de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . sau îºi
continuã miºcarea cu vitezã . . . . . . . . . . . . în aceeaºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forþele
se mãsoarã în unitãþi de mãsurã numite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forþele sunt întotdeauna
. . . . . . . . . . . . Creºterea vitezei se numeºte . . . . . . . . . . . . iar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
vitezei se numeºte frânare.
7. Alege pe harta localitãþii în care locuieºti : traseul pe care îl parcurgi de acasã la locul de
muncã, respectiv traseul de acasã la ºcoalã. Reprezintã traiectoria descrisã în fiecare
situaþie. Calculeazã distanþele parcurse pe ambele traiectorii. (Indicaþie : distanþa dintre
doi stâlpi de electricitate este de cca. 25 m). Exprimã rezultatul în: cm, m, km. Care
unitate de mãsurã este mai potrivitã? Cronometreazã timpul necesar pentru fiecare traseu
ºi calculeazã viteza medie. Comparã rezultatele obþinute.

..........................................................................

..........................................................................
..........................................................................
10. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..........................................................................

Electricitate VI

• sarcina electricã, câmpul electric, curentul electric ºi
circuitele electrice;
• mãrimile fizice care caracterizeazã interacþiunile
electrostatice ºi electrocinetice;
• interacþiunile electrice din naturã;
• legile care explicã fenomenele electrice;
• aplicaþii practice ale electricitãþii în tehnicã ºi în
naturã.
• observa, compara ºi clasifica interacþiunile electrice;
• realiza experimente pentru a caracteriza ºi determina
mãrimile fizice specifice;
grup;
• modela fenomene naturale în care intervin interacþiuni
electrice;
• recunoaºte principiul de funcþionare a aparatelor
electrocasnice uzuale sau a aparatelor utilizate
la birou;
• rezolva situaþii-problemã practice, referitoare la
interacþiunile electrice ºi utilizarea lor practicã.

ELECTRICITATE
Sã înþelegem
fenomenele electrice 16
Þi s-a întâmplat vreodatã ca, iarna, atunci când îþi scoþi de pe cap cãciula, sã observi cum
þi se ridicã tot pãrul vâlvoi? Nu este nici o vrãjitorie! Care crezi cã este explicaþia?
Tot ce ne înconjoarã este compus din atomi sau combinaþii

ale acestor atomi. Oamenii de ºtiinþã au identificat pânã acum
115 specii diferite de atomi. Dar care este structura unui atom?
Atomul este constituit dintr-o parte centralã – numitã nucleu
(care conþine protoni ºi neutroni) – ºi un înveliº de electroni
care orbiteazã în jurul nucleului. Toate cele 115 tipuri de
atomi sunt diferite între ele, deoarece fiecare atom conþine un
numãr de protoni, neutroni ºi electroni diferit de oricare
alt atom.
Protonii, neutronii ºi electronii diferã foarte mult unii faþã de

ceilalþi. Fiecare are propriile caracteristici, una dintre acestea
fiind sarcina electricã. Protonii au sarcinã electricã pe care o
numim pozitivã, iar electronii au sarcinã electricã pe care o
numim negativã. Dacã, într-un atom, numãrul de protoni este
egal cu numãrul de electroni, spunem cã acesta este neutru din
punct de vedere electric. Electricitatea staticã este un
dezechilibru între numãrul sarcinilor electrice pozitive ºi
numãrul sarcinilor electrice negative.

1. Acum poþi sã explici ce se întâmplã cu pãrul tãu? Poþi sã gãseºti mãcar încã douã
exemple asemãnãtoare ºi sã explici mecanismul electrizãrii?
Atunci când se freacã douã materiale diferite unul de celãlalt, Seria triboelectricã
care dintre ele se electrizeazã pozitiv ºi care negativ? Oamenii de 1. Mâna ta 8. Sticla
ºtiinþã au ordonat materialele în funcþie de capacitatea lor de a 2. Pãrul tãu 9. Nylon-ul
reþine electronii. Aceastã ordonare este cunoscutã sub numele de 3. Lâna 10. Blana
seria triboelectricã. 4. Mãtasea 11. Hârtia
5. Bumbacul 12. Cauciucul
Atunci când un corp se electrizeazã, adicã atunci când un corp 6. Poliesterul
se încarcã electric, nu se creeazã ºi nici nu se distrug electroni 7. Materialele plastice din
sau protoni, ci doar electronii se deplaseazã dintr-un loc în altul. policlorurã de vinil (PCV)
Sarcina electricã totalã a corpului nu se modificã, ea se conservã.
Acest enunþ reprezintã legea conservãrii sarcinii electrice.
Fizicianul francez Charles Auguste de Coulomb a fost primul

care a descris interacþiunea dintre corpurile electrizate. Conform
legii lui Coulomb: forþa de interacþiune dintre douã corpuri
electrizate este direct proporþionalã cu produsul sarcinilor
electrice ºi invers proporþionalã cu pãtratul distanþei dintre ele.
F=k
q 1q 2
r2

unde: F – forþa eletrostaticã, [F]SI = N (Newton);
q1, q2 – sarcinile electrice, [q]SI = C (Coulomb);
r – distanþa, [r]SI = m (metru);
k – constantã care descrie proprietãþile electrice ale mediului în care se aflã corpurile
electrizate ( k = , ε – permitivitatea electricã absolutã a mediului).

1
4πε
2. Comparã imaginile de mai jos. Realizeazã un ciorchine dublu din care sã rezulte
asemãnãrile ºi deosebirile dintre cele douã imagini.
Intensitatea câmpului electric

Sã considerãm un corp punctiform încãrcat cu sarcina electricã Q
(sursa câmpului). Într-un punct situat la distanþa r faþã de acesta,
asupra unui alt corp punctiform încãrcat cu sarcina electricã q
(corp de probã) va acþiona forþa: F = k

Qq
.
r2
[F]SI N .
Ecuaþia unitãþii de mãsurã pentru intensitatea câmpului electric
într-un punct al sãu este [E]SI = =

[q ]SI C
E=k
Q
2
r
Direcþia ºi sensul intensitãþii câmpului electric într-un punct al
sãu sunt aceleaºi cu direcþia ºi sensul forþei ce s-ar exercita
asupra unui corp de probã (încãrcat întotdeauna cu sarcinã
electricã pozitivã) aºezat în acel punct.
Aplicã
Proiect „Îndoirea” apei
Materiale necesare: o riglã/tub din material plastic sau un balon umflat, un jet subþire de
apã de la robinet/dintr-un flacon al cãrui dop are un mic orificiu.
Ce trebuie sã faci? Deschide robinetul/întoarce flaconul astfel încât sã curgã numai un jet
îngust de apã, cât mai liniºtit posibil. Electrizeazã rigla sau balonul frecându-le de câteva
ori de pãrul propriu sau de o hainã confecþionatã din lânã. Apropie încet rigla sau
balonul de firicelul de apã ºi observã cu atenþie ce se întâmplã cu forma firului de apã.
Deseneazã ºi explicã folosind cele învãþate.

ELECTRICITATE
Circuite electrice 17

Ai vãzut adesea pãsãrile odihnindu-se pe firele de înaltã tensiune. Ce crezi, suferã ele sau
nu un ºoc electric? Care este cauza ºocului electric, intensitatea curentului electric sau
tensiunea electricã? În imaginea de mai sus poþi admira decorul unei strãzi dintr-un oraº
de vacanþã. Cum crezi cã a fost realizat acest montaj?
Majoritatea aplicaþiilor practice ale electricitãþii presupun trecerea unui curent electric
printr-un traseu închis sub influenþa unei diferenþe de potenþial (tensiuni electrice).
Aceastã trecere a curentului electric este într-o oarecare mãsurã analoagã curgerii apei
prin reþeaua de alimentare cu apã, ca urmare a presiunii exercitate în fluid. Un traseu
închis, complet, realizat prin intermediul unor materiale conductoare (cum ar fi firele
metalice) ºi prin diferite elemente componente poartã numele de circuit electric.
(http://www.exploratorium.edu)
Legea lui Ohm

Intensitatea curentului electric printr-un circuit este direct proporþionalã cu tensiunea
electromotoare ºi invers proporþionalã cu rezistenþa electricã totalã a circuitului.
I=
E
R+r
Codul culorilor
Culoare Valoare Factor de multiplicare Toleranþã

Negru 0 100 ±20%
Maron 1 101 ±1%
Roºu 2 102 ±2%
Portocaliu 3 103
Galben 4 104
Verde 5 105
Albastru 6
Violet 7
Gri 8
Alb 9
Argintiu 10-1 ±10%
Auriu 10-2 ±5%

Valoarea rezistenþei electrice a rezistorilor utilizaþi în diferite
circuite electrice ºi electronice poate fi determinatã cu ajutorul
inelelor colorate pictate pe rezistori. Primele trei inele permit
determinarea valorii rezistenþei electrice.
– Primul inel indicã prima cifrã care corespunde valorii
rezistenþei;
– Al doilea inel indicã a doua cifrã care corespunde valorii
rezistenþei;
– Al treilea inel indicã factorul de multiplicare;
– Al patrulea inel indicã toleranþa.
Primul inel este portocaliu, deci prima cifrã este 3.

Al doilea inel este albastru, deci a doua cifrã este 6.
Valoarea rezistenþei este, deci, egalã cu 36·101Ω, adicã 360Ω.

Al treilea inel este maron, deci factorul de multiplicare este 101.

Recunoaºte în imaginea alãturatã rolul castraveþilor. Deseneazã,
utilizând simbolurile grafice, schema electricã echivalentã a
circuitului. Scrie expresia legii lui Ohm. Ce alt fruct mai poþi
utiliza pentru a obþine acelaºi efect? De ce?
ªtiai cã animalele au electricitate?

Existã furnici a cãror muºcãturã arde. Ele se numesc furnici de
foc ºi sunt atrase de existenþa unei diferenþe de potenþial,
pãtrunzând în aparatele electrocasnice ºi producând
scurtcircuite. Ele pot detecta miºcarea subpãmânteanã, la o
adâncime de cel mult 5 cm.
Peºtii electrici cei mai cunoscuti sunt:
– torpila (torpedo marmorata), care trãieºte în mãrile calde ºi
dezvoltã o tensiune electricã de 70 – 80V;
– þiparul elecric (Electrophorus electricus), care poate provoca o descãrcare electricã
având o tensiune de 400 – 650V, valoare care poate ucide omul.
Aplicã
1. Pentru organismele superioare, curenþii electrici încep sã fie „neplãcuþi” la 1 mA, când
apar contracþii ºi senzaþii neplãcute. La 20 mA contracþia este dureroasã ºi spasmodicã,
organismului uman este, în medie, de 1 000 Ω, determinã tensiunile corespunzãtoare

iar la 50 mA curentul electric devine periculos. ªtiind cã rezistenþa electricã a
celor trei situaþii menþionate.
2. Determinã aceleaºi tensiuni (corespunzãtoare pentru curenþii electrici cu intensitãþile 1
a. omul are mâinile uscate (R = 6 000 Ω);

mA, 20 mA ºi 50 mA) în urmãtoarele cazuri particulare:
b. omul are mâinile umede (R = 4 000 Ω).
3. ªtiind cã fibra nervoasã de 20 µm are rezistenþa electricã de 26 kΩ, determinã tensiunea

electricã la capete, dacã intensitatea biocurenþilor este de aproximativ 10 – 4 A (0,1 mA).

ELECTRICITATE
Aparate electrocasnice
(Energia ºi puterea electricã) 18
Priveºte cu atenþie imaginile din prima coloanã a tabelului de mai jos. Ce elemente
comune recunoºti? Care crezi cã este rolul lor? Numeºte mãrimile fizice necesare pentru a
le caracteriza.
Cafetierã Uscãtor de pãr
Energia electricã reprezintã lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa unitatea de sarcinã
electricã prin circuitul electric.
W = U·I·t
unde: W – energia electricã, [W]SI = J (Joule);
U – tensiunea electricã, [U]SI = V (Volt);
I – intensitatea curentului electric, [I]SI = A (Ampére);
t – timpul, [t]SI = s (secunda).
Stabiliþi alte relaþii de calcul pentru energia electricã, aplicând legea lui Ohm.
Puterea electricã reprezintã energia electricã utilizatã în unitatea de timp.
P=
W
t
unde: P – puterea electricã, [P]SI = W (Watt).
Poþi scrie ºi alte relaþii pentru puterea electricã? Numeºte aparatele de mãsurã utilizate
pentru a mãsura fiecare dintre mãrimile respective.

1. Pentru a determina tensiunea electromotoare ºi rezistenþa internã a unui generator, se
realizeazã montajul din figura alãturatã. Valorile indicate de ampermetru ºi voltmetru
sunt urmãtoarele:
Ampermetrul (A) 4,70 3,50 2,15 1,45 0,72

Voltmetrul (V) 15,30 16,45 17,85 18,60 19,30
Construieºte curba U = f(I). Stabileºte pe baza acestui grafic

valorile tensiunii electromotoare ºi ale rezistenþei interne a
generatorului.

2. Citeºte tabelul de mai jos ºi alege aparatele electrocasnice pe care le regãseºti în locuinþa
ta. Rezolvã tema de mai jos, apoi comparã cu rezultatele colegilor. Ce ai constatat?
Aparat electrocasnic Puterea electricã (W)

Ceas 2,5
Filtru de cafea 600
Uscãtor de pãr 600
Radiator 1000
Fier de cãlcat 1000
Radio 70
Frigider 400
TV color 145
Calculator 300
Aspirator 630
Bec 100
Prãjitor de pâine 1000
Mixer 300
Pãturã electricã 150
Maºinã de ras 15
Grãtar electric 1000
3. Cunoºti puterile electrice ale aparatelor electrocasnice din locuinþa ta.

a. Calculeazã puterea electricã totalã consumatã atunci când toate aparatele din
locuinþa ta sunt în stare de funcþionare.
b. Apreciazã consumul de energie electricã din locuinþa ta, luând în considerare
intervalele medii de timp în care aparatele funcþioneazã zilnic.
c. ªtiind cã 1 kWh costã . . . . . . . . . . lei, calculeazã preþul energiei electrice
consumate într-o lunã.
Aplicã
1. Descrie principiul de funcþionare al aspiratorului.
2. Pentru a mãsura intensitatea curentului electric care strãbate un ampermetru, se folosesc

diferite calibre. Copiazã pe caiet ºi completeazã tabelul urmãtor, ºtiind cã scala
ampermetrului are 100 de diviziuni.
Calibrul
5A 1A 0,5 A 0,1 A 0,01 A
ampermetrului
Deviaþia acului
62
(diviziune)
Intensitatea
curentului electric

..........................................................................

..........................................................................
5. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..........................................................................

ELECTRICITATE
Electricitatea staticã în naturã

ºi în aparatele tehnice de uz cotidian 19
Ai vãzut vreodatã un fotocopiator în funcþiune? Dar o
imprimantã? Ce crezi cã se întâmplã dupã ce lucrãtorul apasã pe
butonul „start”?

1. Citeºte textul de mai jos, folosind un sistemul de marcare a
textului indicat de profesor. Completeazã tabelul de mai jos cu
cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind
informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul
lecturãrii textului:
√ – ? +
Pentru foarte mulþi angajaþi, fotocopiatorul a devenit un

echipament standard, aproape la fel de indispensabil ca ºi
scaunul pe care stau la birou, sau ca ºi masa de lucru. Copierea
actelor ºi a documentelor de diferite tipuri a devenit facilã ºi
rapidã odatã cu realizarea fotocopiatoarelor electrostatice.
Componentele principale din interiorul fotocopiatorului sunt: un
cilindru special care se poate electriza, toner-ul – o pulbere
neagrã foarte finã care, la rândul ei, se electrizeazã uºor, fire Chester F. Carlson
conductoare Corona, lampã, lentile, ºi încãlzitor. Ceea ce se (08.02. 1906 – 19.09. 1968)
întâmplã în interiorul fotocopiatorului este uimitor: acesta Descoperitorul imprimãrii
funcþioneazã datoritã unui principiu fizic simplu: sarcinile xerografice – a cercetat modalitãþile
electrice de semn contrar se atrag. Iatã principalele etape în de reproducere automatã a textului
funcþionarea acestuia: a) suprafaþa cilindrului se electrizeazã; ºi imaginilor
b) un fascicul intens de luminã se deplaseazã pe toatã suprafaþa
hârtiei aºezate pe sticla fotocopiatorului; c) ori de câte ori un
foton ciocneºte atomii materialului fotoconductor, aceºtia emit
electroni care neutralizeazã sarcinile electrice pozitive de
deasupra cilindrului. Suprafeþele întunecate ale originalului (cum
ar fi imaginile sau textul) nu reflectã lumina spre cilindru, lãsând
pe suprafaþa cilindrului regiuni cu sarcini electrice pozitive; d)
pulberea neagrã, finã, uscatã, încãrcatã negativ – tonerul – este
apoi împrãºtiatã pe suprafaþa cilindrului, iar particulele aderã la
sarcinile electrice care rãmân; e) o foaie de hârtie electrizatã
pozitiv trece apoi peste suprafaþa cilindrului ºi atrage pulberea de
toner pe ea; f) hârtia este apoi încãlzitã ºi presatã pentru a topi
imaginea formatã de toner pe suprafaþa de hârtie.
Principiul pe care se bazeazã funcþionarea unei imprimante laser

este tot electricitatea staticã. Componenta de bazã o constituie
fotoreceptorul – un cilindru confecþionat din material puternic
fotoconductor care este descãrcat de fotoni. Iniþial, cilindrul este
electrizat pozitiv prin firul conductor Corona, care este strãbãtut
de un curent electric. Pe mãsurã ce cilindrul se roteºte, un
fascicul îngust laser parcurge suprafaþa ºi o descarcã în anumite
puncte Astfel, fasciculul laser «deseneazã» literele ºi imaginile
care urmeazã sã fie tipãrite/imprimate ca o structurã de sarcini

electrice – o imagine electrostaticã. Dupã ce se realizeazã structura electrostaticã,
suprafaþa cilindrului se acoperã cu toner electrizat pozitiv, care este atras de suprafeþele
electrizate negativ de pe cilindru ºi este respins de suprafeþele electrizate pozitiv ale
«fundalului». Este ca ºi cum ai scrie pe o canã cu lipici ºi apoi ai rostogoli-o prin fãinã.
Odatã ce pulberea a fost fixatã, cilindrul se roteºte pe suprafaþa unei foi de hârtie care
este electrizatã negativ cu ajutorul firelor Corona. Aceastã sarcinã electricã este mai
puternicã decât sarcina electricã negativã a imaginii electrostatice, astfel încât foaia de
hârtie poate prelua pulberea de toner fixatã. Deoarece foaia de hârtie se deplaseazã cu
aceeaºi vitezã ca ºi cilindrul, foaia de hârtie preia exact imaginea electrostaticã formatã pe
cilindru. Foaia de hârtie este descãrcatã cu ajutorul unui al doilea fir Corona imediat
dupã ce a preluat imaginea electrostaticã.
2. Acum vei explora diferite site-uri web pentru a învãþa despre fulger. Înainte de a începe,
gâneºte-te la ceea ce ºtii deja despre acest subiect. La sfârºitul activitãþii va trebui sã revii
asupra rãspunsurilor pe care le dai acum ºi sã decizi dacã trebuie sã revizuieºti ceva,
având în vedere ceea ce ai învãþat. Rãspunde cu cuvintele tale la urmãtoarele întrebãri:
Care este cauza electricitãþii statice? Care este cauza fulgerelor? Care este legãtura dintre
fulger ºi electricitatea staitcã?
Realizeazã o cercetare pe internet, explorând urmãtoarele adrese, pentru a înþelege mai

multe despre fulger ºi electricitatea staticã:
http://jfg.girlscouts.org/Why/sciact/electricity/Lightning.htm
http://www.school-for-champions.com/science/static.htm
http://www.school-for-champions.com/science/staticspark.htm
http://www.school-for-champions.com/science/staticuse.htm
Pe mãsurã ce explorezi adresele indicate, rãspunde la urmãtoarele cerinþe:

– Gãseºte care este cauza producerii fulgerului.
– Explicã lumina pe care o vezi atunci când fulgerã. Lumina coboarã de la nor spre
pãmânt sau urcã de la pãmânt?
– Cum poþi estima cât de departe s-a produs un fulger faþã de locul în care te afli?
– De ce nu trebuie sã te afli în apã pe durata unei furtuni cu fulgere?
– Descrie unele efecte pe care le are electricitatea staticã asupra materialelor utilizate
în viaþa cotidianã.
– Descrie modul în care funcþioneazã electroscopul pentru a detecta electricitatea staticã.
– De ce este mai bine sã nu se utilizeze metalele pentru a produce electricitatea staticã?
– Cum poate electricitatea staticã sã distrugã un computer?
– Numeºte câteva beneficii ale utilizãrii electricitãþii statice.
– Descrie cum poate fi folositã electricitatea staticã pentru a controla poluarea
aerului.
Aplicã
1. Dupã ce ai încheiat explorarea web, revizuieºte rãspunsurile pe care le-ai dat la început.
Ca parte a rãspunsului, explicã schimbãrile pe care le-ai fãcut ºi motiveazã de ce ai fãcut
acele modificãri. Enumerã orice dovadã pe care ai gãsit-o pe durata explorãrii web ºi care
te-a fãcut sã-þi schimbi pãrerea.
– Care este cauza electricitãþii statice?
– Care este cauza fulgerelor?
– Care este legãtura dintre fulger ºi electricitatea staticã?
– Construieºte o diagramã care sã redea interacþiunile electrice pe care le-ai
identificat.
2. Redacteazã un eseu în care sã compari funcþionarea fotocopiatorului cu funcþionarea

imprimantei. Precizeazã trei deosebiri.

ELECTRICITATE
Evaluare VI
1. Corpurile prin care poate trece curentul electric sunt corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Atunci când conectezi un consumator electric la bornele unui generator electric, trebuie
sã fii atent sã nu atingi ambele borne ale acestuia, pentru a nu produce: a) efect termic; b)
efect chimic; c) efect magnetic; d) scurtcircuit.
3. La trecerea curentului electric prin filamentul unui bec, masa filamentului: a) creºte;
b) scade; c) rãmâne neschimbatã; d) oscileazã.
4. Un ampermetru are trei calibre: 5 A; 3 A; 1 A, iar scala sa are 150 diviziuni. Copiazã pe
caiet ºi completeazã urmãtorul tabel:
Calibrul 5A 3A 1A
Numãr de diviziuni 60 100 120 45 140 80
Intensitatea curentului electric
Calibrul cel mai bine ales
5. Douã becuri conectate în serie la o sursã de tensiune electricã vor absorbi:

a. acelaºi curent ºi mai multã energie electricã decât un singur bec;
b. mai mult curent ºi mai multã energie electricã decât un singur bec;
c. mai puþin curent ºi mai puþinã energie electricã decât un singur bec;
d. mai mult curent ºi mai puþinã energie electricã decât un singur bec.
6. Pe un bec electric este înscrisã puterea nominalã 60 W, iar pe alt bec, 100 W. Filamentul
mai subþire este la becul: a) de 100 W; b) de 60 W.
7. Dacã se conecteazã tot mai multe becuri în paralel la o sursã de tensiune electricã, atunci
sursa se apropie din ce în ce mai mult de: a) regimul de scurtcircuit; b) regimul de
funcþionare în gol; c) regimul de funcþionare normalã în sarcinã; d) regimul de
funcþionare anormalã în sarcinã.
8. Unitatea de mãsurã în SI pentru energia electricã este: a) kWh; b) W; c) kW; d) J.
9. Unitatea de mãsurã în SI pentru puterea electricã este: a) kWh; b) W; c) kW; d) J.
10. Scrie în dreptul fircãrei afirmaþii A sau F, dupã cum o consideri adevãratã sau falsã.
– Puterea electricã creºte de patru ori prin dublarea intensitãþii curentului electric
printr-un rezistor menþinut la temperaturã constantã.
– Puterea electricã creºte de douã ori prin dublarea intensitãþii curentului electric
printr-un rezistor menþinut la temperaturã constantã.
– Puterea electricã creºte de patru ori prin dublarea tensiunii electrice la capetele
unui rezistor menþinut la temperaturã constantã.
– Puterea electricã creºte de douã ori prin dublarea tensiunii electrice la capetele
unui rezistor menþinut la temperaturã constantã.
11. Din ce cauzã atingerea cu mâinile umede a conductoarelor neizolate ale unei instalaþii
electrice aflate sub o tensiune ridicatã este mult mai periculoasã decât dacã mâinile
sunt uscate?

Energie ºi putere VII

• combustibili, cãldurã, energie ºi lucru mecanic;
• mãrimile fizice care caracterizeazã transformãrile
de energie care au loc în naturã sau în tehnicã;
• legile care explicã transformãrile energiei
ºi ale cãldurii;
• aplicaþii practice ale acestor transformãri în naturã,
în tehnicã ºi în viaþa cotidianã.
• observa, compara ºi ierarhiza combustibili ºi
tipuri de energii;
• realiza experimente pentru a caracteriza ºi pentru
a determina mãrimile fizice specifice;
sau în grup;
• modela fenomene naturale în care intervin
transformãrile de energie sau transferul de cãldurã;
• recunoaºte principiul de funcþionare al unor aparate
ºi dispozitive care funcþioneazã pe baza
transformãrii energiei;
• rezolva situaþii-problemã practice, referitoare
la schimburile de cãldurã ºi de energie ºi la utilizarea
lor practicã.

ENERGIE ªI PUTERE
Combustibilii –
cum îi folosim? 20

Priveºte imaginile de mai sus. Care sursã de energie crezi cã este mai eficientã?
Completeazã primele douã coloane ale tabelului urmãtor cu informaþiile ºtiinþifice pe
care þi le sugereazã imaginile. Discutã ºi comparã observaþiile tale cu cele ale colegilor tãi.
ªtiu Vreau sã ºtiu Am învãþat

1. Ce ºtii despre energia degajatã de combustibili? Citeºte textul de mai jos:
În jurul tãu se petrece în permanenþã câte depoziteazã sub formã de energie chimicã,
ceva; fie bate vântul sau maºinile trec pe deci tu îþi iei energia din alimentele pe care
stradã, fie oamenii vorbesc ºi circulã. În le consumi. Cãrbunele, þiþeiul, lemnul, ga-
timp ce citeºti aceste rânduri, ochii tãi se zul înmagazineazã energie chimicã, pe care
miºcã ºi sângele îþi circulã prin corp. Toate oamenii o folosesc pentru a produce ener-
acestea au loc datoritã energiei. Energia este gie electricã sau pentru a pune în miºcare
cea care face posibil tot ceea ce se întâmplã maºinile. Focul degajã energie termicã ºi
pe Pãmânt ºi în Univers. Soarele degajã energie luminoasã, iar bateriile din lanter-
energie luminoasã ºi caloricã. Aerul în miº- nã înmagazineazã energie chimicã. Este
care/vântul are energie cineticã, la fel ca nevoie de energie pentru a pune maºinile
apa râurilor ºi a fluviilor ºi ca autovehicu- în miºcare, pentru a-þi încãlzi ºi lumina lo-
lele care circulã pe drum. Corpul tãu trans- cuinþa ºi pentru a-þi menþine corpul în stare
formã hrana în substanþe chimice pe care le de funcþionare.
ªtiai cã?
O felie de pâine prãjitã unsã cu unt conþine aproximativ 315 kilojouli de energie
(1000 jouli = 1kJ kilojoule). Cu aceastã energie:
– poþi alerga 6 minute;
– poþi pedala pe bicicletã timp de 10 minute;
– poþi merge în pas rapid timp de 15 minute;
– poþi dormi o orã ºi jumãtate.
Aceastã energie face ca:
– o maºinã sã meargã cu viteza de 80 km/h timp de 7 secunde;
– un bec cu puterea de 60 W sã lumineze timp de o orã ºi jumãtate.
2. Completeazã acum coloana a treia a tabelului.

1. Selecteazã principalele forme de energie prezente în text. 2. Gãseºte câte trei exemple
din experienþa ta personalã pentru fiecare din formele de energie selectate. 3. Precizeazã
avantaje ºi dezavantaje în utilizarea fiecãrei forme de energie.

3. Exerciþiu în grup (bulgãrele de zãpadã)
Cãutarea ºi descoperirea de þiþei, gaz sau chiar cãrbune provoacã adeseori rivalitãþi ºi
chiar conflicte. De ce crezi cã se întâmplã aºa?
Vrei sã afli mai multe despre combustibili?
Din þiþei ºi gaze se extrag hidrocarburile, prin a cãror ardere se obþine energie utilizabilã
pentru diferite aplicaþii practice, tehnice sau pentru viaþa cotidianã. De asemenea,
hidrocarburile sunt utilizate ca materii prime pentru diferite ramuri industriale, cum ar fi
industria materialelor plastice, industria firelor ºi fibrelor sintetice, industria textilã,
industria vopselelor ºi coloranþilor sau industria farmaceuticã. Numim hidrocarburã un
material compus, a cãrui moleculã este formatã numai din atomi de carbon ºi hidrogen.
Bineînþeles, cea mai mare parte a consumului hidrocarburilor este cea sub formã de
combustibili: gazoºi (gazul metan CH4), lichizi (benzinele, motorina). Cãldura degajatã
prin arderea unui kilogram de combustibil este o constantã de material caracteristicã
fiecãrui combustibil ºi care poartã numele de putere caloricã. Simbolul acestei mãrimi
fizice este q, iar unitatea de mãsurã J/kg. (Q = m·q)
Materialul Puterea caloricã Materialul Puterea caloricã

Lemn 12,6 MJ/kg Hidraulicã 9%
Cãrbune 18% Cocs 30 MJ/kg
Turbã 14,6 MJ/kg Alcool 29,7 MJ/kg
Gaz metan 11% Petrol lampant 46 MJ/kg
Lignit 22 MJ/kg Benzinã 46 MJ/kg
Petrol, benzinã 59% Acetonã 59 MJ/kg
Huilã 33,5 MJ/kg Comparaþia referitoare la consumul
Nucleari 3% diverºilor combustibili este realizatã
Antracit 35,6 MJ/kg pentru þãrile din Europa
4. În 4 eprubete toarnã, cu grijã, benzinã, respectiv acetonã. Amestecã, pe rând, conþinutul

fiecãrei eprubete cu: apã, ulei, unt, sare de bucãtãrie. Observã comportamentul fiecãrui
amestec. Deseneazã ºi descrie în caiet ceea ce ai constatat.
Aplicã
1. Ai la dispoziþie aceeaºi cantitate din fiecare combustibil din tabelul de mai sus. Utilizând
valorile puterii calorice din acelaºi tabel, alege cel mai potrivit combustibil pe care l-ai
utiliza acasã. Motiveazã alegerea ta.
2. Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars pentru a furniza
cãldurã se numeºte: A. Sursã de energie; B. Combustibil; C. Lemn; D. Fosilã.
3. Care dintre urmãtoarele propoziþii este corectã?

Cãrbunele este solid, petrolul este lichid, iar gazul natural sunt vaporii.
Cãrbunele este solid, petrolul este gazos, iar gazul natural este lichid.
Cãrbunele este negru, petrolul este verde, iar gazul natural este alb.
Cãrbunele este lichid, petrolul este solid, iar gazul natural este ca niºte vapori.

..........................................................................

ENERGIE ªI PUTERE
Ce fel de energie? 21
Citieºte textul de mai jos, folosind un sistem de marcare a textului dupã cum urmeazã :
– în dreptul enunþurilor sau paragrafelor care confirmã ceea ce ºtiai, pune un semn
de bifat (√);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care contrazic ceea ce ºtiai, pune un semn
minus (–);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care sunt neclare pentru tine, pune un semn
de întrebare (?);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care conþin informaþii noi, pune semnul
plus (+).
Completeazã tabelul de mai jos cu cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind
informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul lecturãrii textului:
√ – ? +
Un vas cald, tocmai luat de pe foc, determi- deasupra suprafeþei Pãmântului, viteza sa
nã încãlzirea unui alt vas rece cu care este iniþialã fiind zero. Dupã un interval de
în contact. O piatrã aruncatã vertical în sus timp, starea sa se modificã, mingea coboarã
se înalþã, apoi recade pe suprafaþa Pãmân- sub acþiunea greutãþii ºi se aflã la înãlþimea
tului. O minge care loveºte un perete se în- h2 faþã de suprafaþa Pãmântului, într-o altã
cãlzeºte în urma ºocului. O locomotivã stare, diferitã de cea iniþialã (este mai aproa-
antreneazã în miºcare vagoanele datoritã pe de sol faþã de starea iniþialã ºi are viteza
combustibilului utilizat pentru funcþiona- diferitã de zero). Când ajunge la suprafaþa
rea motorului. Hidroforul utilizat pentru a solului, starea sa este diferitã de cele descri-
scoate apa din fântânã este acþionat de un se anterior (înãlþimea faþã de Pãmânt este
motor electric. Curenþii de aer staþionari de- zero, iar viteza mingii este maximã), în con-
terminã rotirea paletelor centralelor eoliene tact cu suprafaþa Pãmântului mingea se de-
(care, în cazul în care nu existã o miºcare a formeazã, apoi-dupã un timp scurt-revine la
maselor de aer, rãmân în stare de repaus), forma iniþialã ºi se ridicã la înãlþime dea-
iar miºcarea acestor palete cu suprafaþã supra solului. Fiecare dintre stãrile
mare antreneazã în miºcare rotorul unui succesive ale mingii sunt caracterizate prin
generator electric, care va produce energia energia pe care mingea o posedã în fiecare
electricã necesarã funcþionãrii diferitelor moment. În exemplele de mai sus, ca ºi în
utilaje ºi aparate, motoare electrice ºi/sau multe altele, energia s-a transformat sau s-a
electrocasnice. Pentru a descrie astfel de transmis de la un corp (sistem de corpuri) la
situaþii, utilizãm în limbajul cotidian altul. Analizând cu atenþie aceste exemple,
expresii cum ar fi: „energie mecanicã”, se constatã cã, pentru a transmite energie,
„energie termicã”, „energie electricã”. un sistem trebuie sã treacã dintr-o stare
Sã considerãm cazul miºcãrii verticale a (caracterizatã prin anumite valori ale
unei mingi: la momentul iniþial, când aceas- mãrimilor fizice) în altã stare (caracterizatã
ta este lãsatã liberã, ea se aflã la înãlþimea h1 de alte valori ale mãrimilor fizice).

1. Selecteazã din textul de mai sus corpuri care au diferite feluri de energie. 2. Sunt posibile
situaþii în care acelaºi corp sã posede energie cineticã ºi potenþialã? Dacã DA, atunci
exemplificã ºi argumenteazã.

Energia este o mãrime care caracterizeazã starea unui corp sau a unui sistem fizic. Fiecãrei
stãri a unui corp sau sistem de corpuri îi corespunde o energie, iar trecerea corpului sau
sistemului de corpuri dintr-o stare în alta presupune o variaþie a energiei acestuia:
∆E = Ef – Ei
unui sistem fizic. Variaþia de energie ∆E reprezintã energia

Spunem cã energia este o mãrime de stare a unui corp sau a
transmisã de la un corp/sistem de corpuri la altul ºi are ca efect

modificarea miºcãrii sau a poziþiilor diferitelor pãrþi ale
corpului/sistemului care o primeºte. Spunem cã energia este
transmisã prin efectuare de lucru mecanic.
Vrei sã afli mai multe despre energie?

Energia sistemului care depinde de starea de miºcare a acestuia,
deci de vitezã, se numeºte energie cineticã.
Ec =
mv 2
Ce fel de energie are omul care sare
2 cu resortul?
Valoarea energiei cinetice (kinetikos [gr] = miºcare) sau a energiei
de miºcare a unui corp sau sistem de corpuri se determinã în
funcþie de lucrul mecanic efectuat pentru a iniþia miºcarea
corpului sau a sistemului de corpuri. Energia sistemului care
depinde de poziþia sa faþã de corpurile din jur se numeºte
energie potenþialã. Valoarea energiei potenþiale se determinã
 kx 2 
diferit pentru corpuri deformate  E p =  , respectiv pentru

 2 
corpuri aflate în repaus în câmp gravitaþional (Ep = mgh).
Aplicã
Realizeazã un rebus utilizând definiþiile de mai jos:
1 vertical: Energia chimicã este înmagazinatã în . . . . . . . moleculelor.
2 vertical: Unitatea de mãsurã pentru energie în Sistemul Internaþional.
3 vertical: Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars
pentru a da cãldurã.
4 vertical: O formã de energie care rezultã din miºcarea elementelor componente ale
unei maºini.
5 vertical: Oamenii îºi iau energia din ea.
6 vertical: Un tip de energie potenþialã care este obþinutã din combustibili fosili.
1 orizontal: Un tip de combustibil format din rãmãºiþele plantelor ºi ale creaturilor
mãrii care au trãit acum câteva milioane de ani.
2 orizontal: O unitate de mãsurã a energiei, care se utilizeazã pentru a se mãsura
energia conþinutã în alimente.
3 orizontal: Combustibili, cum ar fi vântul ºi Soarele, care pot genera putere fãrã a fi
consumaþi.
4 orizontal: Energia înmagazinatã într-un resort comprimat se numeºte energie
potenþialã de . . . . . . . .
5 orizontal: Combustibili ca ºi cãrbunele ºi þiþeiul, care pot fi folosiþi numai
o singurã datã.

ENERGIE ªI PUTERE
Cum se transformã
energia? 22
Priveºte imaginea alãturatã ºi rãspunde la întrebare!
Super Mihai cântãreºte 100 kg ºi aleargã pe terenul de rugby cu
viteza de 2 m/s. Rapidul Ionuþ cântãreºte numai 50 kg, dar aleargã
cu 4 m/s, în timp ce Rotofeiul Gigi cântãreºte 200 kg ºi aleargã cu 1
m/s. Într-o ciocnire, care jucãtor îl va putea opri mai uºor pe Mihai?
a. Rapidul Ionuþ;
b. Rotofeiul Gigi;
c. Amândoi la fel.
Se spune adesea cã apa ºi vântul au energie deoarece ele pot sã producã rotirea unei turbine
sau a unei moriºti. La fel, curentul electric posedã energie deoarece poate pune în funcþiune
motoarele electrice. În mod general, spunem cã un corp posedã energie dacã el este capabil
sã producã punerea în miºcare a altui obiect, adicã dacã efectueazã lucru mecanic.

1. În care dintre situaþiile de mai jos se efectueazã lucru mecanic?
Afirmaþia Rãspunde ºi explicã

Un om împinge cu putere un perete ºi
oboseºte.
O carte alunecã de pe masã ºi cade liber.
Un chelner transportã într-o singurã mânã un
platou deasupra capului ºi strãbate astfel sala.
O rachetã accelereazã în spaþiu.
2. Se utilizeazã un cãrucior care poate rula pe o suprafaþã rectilinie atunci când este lansat
de pe o rampã. Pe suprafaþa orizontalã se plaseazã al doilea cãrucior. Lasã liber primul
cãrucior din vârful rampei ºi observã. Lasã liber cãruciorul de la înãlþimi tot mai mici.
Observã. Mãsoarã în fiecare caz distanþa parcursã de cãrucior pe suprafaþa orizontalã.
3. Realizeazã o schiþã care sã cuprindã rezultatele observaþiilor în cele douã situaþii.
4. Explicã ceea ce ai observat, utilizând conceptele de energie cineticã ºi energie potenþialã.

Caracterizeazã miºcãrile observate.
ªtiai cã?
Este util ºi important sã aplicãm relaþia de definiþie a energiei cinetice în multe situaþii
cotidiene! Astfel, de exemplu, un automobil cu masa de 103 kg ºi care se deplaseazã cu
viteza de 45 km/h are o energie cineticã:
 45 ⋅10 3 
Ec = ⋅10 3 ⋅   = 78125 j
2
1
2  3600 
La o vitezã de 90 km/h, adicã dacã se dubleazã viteza iniþialã, energia sa cineticã va
creºte de 4 ori, ºi va deveni:
78125 J x 4 = 312500 J = 3,1.105 J.

Aceastã energie este considerabilã. Ea corespunde energiei cinetice a unui corp cu masa
de 103 kg care cade de la o înãlþime de 31 m, adicã de la o înãlþime echivalentã cu cea a
unei clãdiri cu 10 etaje.
Observã imaginea alãturatã ºi indicã ce fel de energie posedã

biciclistul în urmãtoarele poziþii:
a. în vârful pantei;
b. la coborâre;
c. în urcare;
d. în partea cea mai joasã a traseului.
Un biciclist coboarã lansat, fãrã sã pedaleze, o pantã pe versantul

unui deal urmând sã urce, aproape imediat pe panta dealului
urmãtor folosind cât mai mult din energia sa. Se observã cã el nu
urcã la aceeaºi înãlþime ca ºi cea de la care a coborât. Într-adevãr,
o parte din energia cineticã se transformã într-o altã formã
energie, energia termicã, adicã e vorba de cãldura degajatã
datoritã diferitelor frecãri. Un vehicul lansat posedã energie, ceea
ce înseamnã cã el poate efectua lucru mecanic. Acest lucru
mecanic motor poate învinge lucrul mecanic rezistent datorat
greutãþii vehiculului pânã când acesta urcã pe versant.
Bineînþeles, lucrul mecanic restituit nu poate fi mai mare decât
energia cineticã pe care vehiculul a dobândit-o în coborârea sa.
Deci, energia cineticã a fost dobânditã pe parcursul coborârii, iar
revenirea nu se poate face pânã la o înãlþime mai mare decât cea
de la care a plecat.
Teorema variaþiei energiei cinetice:

Variaþia energiei cinetice a unui corp a cãrui vitezã se modificã de la viteza iniþialã v0 la
viteza finalã v este egalã cu lucrul mecanic efectuat de forþa de tracþiune pentru a
modifica viteza respectivã, în absenþa frecãrilor.
Teorema conservãrii energiei mecanice:

Pentru un sistem dat, suma dintre energia cineticã ºi energia sa potenþialã este constantã;
spunem cã energia se conservã.
Aplicã
1. Care este energia cineticã a unei sãgeþi cu masa de 20 g dacã viteza sa este de 40 m/s?
2. Calculeazã energia cineticã a Pãmântului în miºcarea sa în jurul Soarelui. Vei asimila

miºcarea Pãmântului (datoritã razei mari a orbitei) ca fiind una de translaþie, cu viteza de
30 km/s. Masa Pãmântului este de cca. 6.1024 kg.
3. Un meteorit cu masa de 10 kg are viteza de 20 km/s. Calculeazã energia sa cineticã. Cum

explici formarea craterelor pe Lunã?
4. Pe ºosea, autovehiculele trebuie sã încetineascã atunci când sunt înaintea unei curbe.
Calculeazã variaþia energiei cinetice a unui automobil cu masa de 850 kg când viteza sa
se reduce de la 90 km/h la 60 km/h. Ce se întâmplã cu aceastã energie?
5. Explicã de ce, în urma unei lovituri frontale, conducãtorul unui automobil este proiectat
spre parbriz. Explicã rolul centurii de siguranþã ºi menþioneazã de ce crezi cã aceasta
poate reduce rãnirile accidentale.
6. Explicã de ce te apleci uºor în faþã atunci când cobori de pe scara rulantã a unui magazin.

ENERGIE ªI PUTERE
Energia în viaþa cotidianã 23

Te afli într-unul din vagoanele unui carusel ºi tocmai ai încheiat
o cursã plinã de senzaþii tari. Pentru o emoþie mai mare, ai vrea
sã ajungi jos cu o vitezã de douã ori mai mare. Pentru a þi se
îndeplini dorinþa, caruselul trebuie sã fie:
a. de douã ori mai înalt;
b. de trei ori mai înalt;
c. de patru ori mai înalt;
d. de cinci ori mai înalt;
e) de ºase ori mai înalt.
Citeºte textul de mai jos, folosind un sistem de marcare a
textului dupã cum urmeazã :
– în dreptul enunþurilor sau paragrafelor care confirmã ceea
ce ºtiai, pune un semn de bifat (√);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care contrazic ceea
ce ºtiai, pune un semn minus (–);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care sunt neclare
pentru tine, pune un semn de întrebare (?);
– În dreptul enunþurilor sau paragrafelor care conþin
informaþii noi, pune semnul plus (+).
Completeazã tabelul de mai jos cu cel puþin douã enunþuri în fiecare coloanã, transcriind
informaþiile marcate cu semnul corespunzãtor în timpul lecturãrii textului:
√ – ? +
Unul din punctele de atracþie ale oricãrui Deci, prima pantã serveºte la înmagazinarea
parc de distracþii îl constituie caruselul. La de energie potenþialã. Odatã ce începe
prima vedere, un carusel seamãnã cu un tren coborârea, gravitaþia este cea care preia res-
de pasageri, deoarece el este format dintr-un ponsabilitatea ºi transformarea energiei poten-
numãr de vagonaºe legate între ele ºi care se þiale în energie cineticã. Gravitaþia acþioneazã
deplaseazã pe ºine. Dar, spre deosebire de ca o forþã constantã, orientatã vertical în jos.
trenurile obiºnuite, acesta nu are nici un Deoarece un corp tinde sã-ºi pãstreze starea de
motor ºi nici o altã sursã de putere pentru a miºcare, trenuleþul se va deplasa înainte chiar
se deplasa. Pentru mulþi, funcþionarea aces- ºi atunci când începe sã urce o nouã pantã ºi
tui dispozitiv se explicã numai cu ajutorul gravitaþia îl „trage” în spate. Atunci când tre-
inerþiei ºi al gravitaþiei, energia avându-ºi nuleþul urcã a doua pantã, mai micã decât
rolul numai în prima etapã a miºcãrii, atunci prima, energia sa cineticã se transformã înapoi
când trenuleþul urcã prima pantã (ºi cea mai în energie potenþialã. Astfel, pe parcursul cur-
mare). Scopul acestei ascensiuni iniþiale este sei are loc o transformare continuã a energiei
de a constitui un fel de „rezervor de energie din energie potenþialã în energie cineticã ºi
potenþialã”. Conceptul de energie potenþialã, invers. Aceastã modificare continuã a accele-
denumit adesea ºi energie de poziþie, este raþiei este cea care le face atât de distractive.
foarte simplu de înþeles. Pe mãsurã ce Pentru majoritatea caruselurilor, înãlþimea
trenuleþul urcã tot mai sus, rezultã o distanþã pantelor scade constant pe mãsurã ce se par-
pe verticalã tot mai mare, pe care gravitaþia îl curge traseul. Acest lucru este necesar deoa-
va trage în jos. Ai mai trãit aceastã senzaþie rece „rezerva” de energie potenþialã construitã
atunci când ai urcat cu bicicleta o pantã, sau la urcarea primei pante se pierde pe rând
când ai împins un cãruþ pe un deal în sus. datoritã frecãrilor dintre trenuleþ ºi ºine,
Energia potenþialã pe care o dobândeºti în precum dintre trenuleþ ºi aer. Când trenuleþul
timp ce urci dealul poate fi eliberatã ca ajunge la capãtul traseului, el a „consumat” în
energie cineticã – energia de miºcare, atunci intregime rezerva de energie potenþialã pe
când cobori dealul. care a avut-o.

Problemã practicã: Pot construi un model de carusel care sã funcþioneze?
Investigaþie: Scrie douã sau trei paragrafe despre energia cineticã ºi energia potenþialã.
Ipotezã: Ce trebuie sã faci pentru a construi propriul carusel care sã fie strãbãtut complet
de corpul de studiu?
Materiale: hârtie, fire flexibile (cca. 2 m lungime), pastã de lipit.
Mod de lucru: Reguli: a) caruselul trebuie sã înceapã cu o pantã; b) circuitul trebuie sã

cuprindã cel puþin douã bucle; c) trebuie sã existe cel puþin douã pante dupã buclã; d)
fiecare pantã trebuie sã fie mai înaltã decât cea care urmeazã dupã ea; e) fiecare buclã
trebuie sã fie mai joasã decât panta care este în faþa sa.
1. Proiecteazã caruselul. Urmeazã regulile ºi utilizeazã pantele ºi buclele cerute. Þine
minte cã, în timp ce lucrezi, înveþi despre energia cineticã ºi energia potenþialã.
2. Când consideri cã proiectul tãu e funcþional, construieºte modelul cu ajutorul
firelor metalice. Firele trebuie sã se autosusþinã. NU AI VOIE SÃ SPRIJINI
CARUSELUL.
3. Lipeºte un capãt al firului pe podea (nu pe covor). „Maºina” ta trebuie sã
cãlãtoreascã pânã la capãtul firelor. Dacã maºina nu parcurge întreg circuitul, re-
proiecteazã caruselul.
4. Dezvoltare: Formuleazã o predicþie referitoare la modul în care vor arãta
caruselurile în viitor. Analizeazã care este rolul frecãrii în cazul sistemului tãu de
carusel.
Rezultate: Pãstreazã proiectul pe hârtie al caruselului funcþional. De asemenea, dacã ai

fãcut mai multe încercãri, atunci pãstreazã-le pe toate în portofoliu.
Concluzie: Explicã ce ai înþeles ºi ce ai învãþat prin aceastã activitate. Þine minte cã

trebuie sã rãspunzi la întrebarea iniþialã.
Aplicã
1. Gândeºte-te la cele observate când ai verificat funcþionarea caruselului realizat de tine.
Precizeazã poziþiile în care corpul posedã diferite forme de energie. (Poþi afla alte
informaþii interesante de la adresa: http://www.learners.org/exhibits/parkphysics/index)
2. Realizeazã un rebus, utilizând urmãtoarele definiþii:

1 vertical: Benzina ºi alimentele au energie . . . . . . . .
2 vertical: Energia unui corp aflat în stare de miºcare.
3 vertical: Energia cineticã este energia de . . . . . . . .
4 vertical: Un tip de energie potenþialã care poate fi arsã pentru a produce cãldurã ca
ºi în cazul lemnului.
5 vertical: Legea . . . . . . . energiei afirmã cã energia nu poate fi creatã ºi nici
distrusã.
6 vertical: Energia pe care o are un corp datoritã poziþiei sau datoritã formei sale.
1 orizontal: O parte a inflorescenþei unor plante, în care acestea înmagazineazã
energia pentru a o utiliza mai târziu.
2 orizontal: Energia poate determina schimbarea . . . . . . . cum ar fi trecerea din gheaþã
în apã lichidã.
3 orizontal: Aceasta trebuie sã aibã loc în cazul energiei potenþiale a combustibililor
fosili pentru a se transforma în alte forme de energie.
4 orizontal: Capacitatea de a determina o schimbare a materiei.

ENERGIE ªI PUTERE
Fenomene meteo
extreme 24
Cum aratã o tornadã? Ce distrugeri (pentru om ºi pentru mediul sãu de viaþã) poate ea
produce? Cum se formeazã o tornadã? Se pot realiza construcþii ºi clãdiri care sã reziste
unor furtuni atât de puternice? Cum sã construim locuinþe mai sigure pentru a face faþã
condiþiilor meteo extreme?

1. Ai la dispoziþie scara Fujita, o sarã care clasificã tornadele în funcþie de valoarea vitezei
vântului, respectiv în funcþie de tipul ºi dimensiunea distrugerilor pe care acestea le
produc clãdirilor. De asemenea, poþi utiliza ca resursã ºi urmãtoarea adresã:
http://school.discovery.com.
Nivel: F0; viteza vântului: 40 – 72 km/h. Distrugeri uºoare: rupe crengile copacilor,
smulge copacii tineri, poate distruge semnele de circulaþie, semafoarele, coºurile de fum
Nivel: F1; viteza vântului: 73 – 112 km/h. Distrugeri moderate: deplaseazã þiglele ºi
materialele din care sunt realizate acoperiºurile, rulotele ºi motor-homes pot fi deplasate,
motocicliºtii pot fi deplasaþi lateral sau chiar ridicaþi de pe ºosea.
Nivel: F2; viteza vântului: 113 – 157 km/h. Distrugeri considerabile: copacii smulºi din
pãmânt, chiar ºi cei mari, rulotele ºi motor-homes sunt demontate, acoperiºurile de pe
case pot fi luate cu totul, vagoanele de tren sunt zdrobite unele de altele, micile obiecte
devin adevãrate arme/proiectile.
Nivel: F3; viteza vântului: 158. – 206 km/h. Distrugeri severe: pot fi distruse pãduri întregi
prin smulgerea copacilor cu rãdãcini cu tot de pe mari suprafeþe, trenuri întregi pot fi
deraiate ºi izbite unele de altele, pereþii ºi acoperiºurile caselor sunt dãrâmate cu totul.
Nivel: F4; viteza vântului: 207 – 260 km/h. Distrugeri devastatoare: casele ºi anexele
gospodãreºti sunt rase de pe suprafaþa pãmântului, automobilele sunt propulsate prin aer.
Nivel: F5; viteza vântului: 261 – 318 km/h. Distrugeri incredibile: autovehiculele devin
proiectile, deoarece pot fi ridicate în aer, case întregi sunt distruse dupã ce au fost
ridicate de pe fundaþii ºi sunt deplasate rotindu-se la distanþã, structurile din beton armat
pot fi afectate serios.

Utilizând resursele avute la dispoziþie ºi legãturile pe care le gãsiþi pe internet realizaþi o
cecetare pentru a proiecta clãdiri care sã fie rezistente la furtuni de intensitatea unei
tornade.
Fiecare elev va scrie un paragraf în care va descrie cum a proiectat ºi de ce a ales acea
variantã constructivã. De asemenea, fiecare elev va enumera trãsãturile clãdirii proiectate
de el/ea care o fac rezistentã la furtuni puternice.
Extindere
Realizarea unei schiþe a clãdirii însoþitã de calcule matematice – plan al clãdirii pe care a
descris-o în text.
2. – În America de Nord existã o regiune de cca. 1000 km lãþime, denumitã, datoritã

frecvenþei mari cu care se produc tornadele, „Aleea Tornadelor”. De ce aleg
oamenii sã locuiascã acolo? Tu ai alege sã locuieºti acolo? De ce?
– Constrângerile impuse constructorilor referitor la rezistenþa clãdirilor contribuie la
reducerea pagubelor produse de astfel de furtuni?
– Crezi cã ideea de a locui în rulote este bunã sau rea? Ce anume le afecteazã în caz
de furtunã, ºi în ce mod?
– Utilizeazã scara Fujita pentru a determina ce s-ar întâmpla comunitãþii în care
locuieºti dacã o tornadã F-5 ar traversa centrul localitãþii. Considerã cã tornada se
deplaseazã cu 100 km/h ºi cã este în contact cu solul timp de 6 min. Lãþimea sa
este de 250 m.
Aplicã
În grupe de câte trei elevi, fiecare grup are rolul de inginer expert angajat de Consiliul
Local al unei localitãþi situate pe Aleea Tornadelor. Fiecare grup va pregãti un raport care
sã cuprindã acþiunile/paºii pe care trebuie sã le realizeze locuitorii localitãþii pentru a
reduce cât mai mult distrugerile produse de zborul micilor obiecte pe durata furtunii.
Fiecare grup va prezenta raportul sãu Consiliului Local constituit din restul clasei. Pe
durata activitãþii se vor înregistra toate ideile ºi în final, în urma dezbaterii organizate cu
întraga clasã, se vor alege cele mai bune soluþii.
ªtiai cã?
Un nor de furtunã acumuleazã, în general, o mare cantitate de energie. Dacã existã
condiþii favorabile, aceastã energie produce un curent vertical puternic în interiorul
norului. Dar de unde provine aceastã energie? Norii se formeazã atunci când vaporii de
apã se condenseazã în aer. Aceastã schimbare de stare de agregare are loc cu cedare de
cãldurã, iar cãldura este o formã de energie. O mare parte din energia unei furtuni rezultã
din fenomenele de condensare care duc la formarea norului. În conformitate cu
Encyclopedia Britanica, pentru fiecare gram de apã care se condenseazã sunt eliberate
cca 600 calorii. Când apa îngheaþã în pãrþile superioare ale norului se cedeazã alte 80 de
calorii pentru fiecare gram de apã. Aceastã energie contribuie la creºterea`temperaturii
curentului ascendent ºi, în parte, este transformatã în energia cineticã a miºcãrii
particulelor din curentul ascendent ºi descendent. Dacã se cunoaºte cantitatea de apã care
se condenseazã ºi care va cãdea sub formã de precipitaþii dintr-un nor, atunci se poate
calcula energia totalã a unei furtuni. Într-o furtunã de intensitate medie, energia cedatã
este de cca 10 000 000 kilowatt-orã, ceea ce este echivalentul a 20 de rachete nucleare. O
furtunã puternicã poate fi de 10 pânã la 100 de ori mai energeticã.

ENERGIE ªI PUTERE
Evaluare VII
1. Locul din care se obþine energie este cunoscut sub numele de:
a. Zãcãmînt de combustibili fosili
b. Sursã de energie
c. Putere
d. Moleculã
2. Orice tip de material care înmagazineazã energie ºi care poate fi ars pentru a furniza
cãldurã se numeºte:
a. Sursã de energie
b. Combustibil
c. Lemn
d. Fosile
3. Care dintre urmãtoarele tipuri de energie este o sursã neconvenþionalã de energie?

a. Gazul natural
b. Apa
c. Uraniul
d. Combustibilii fosili
4. De ce un tip de energie este considerat ca fiind o sursã convenþionalã?

a. Este convenþionalã dacã foloseºte apa.
b. Este convenþionalã dacã este uzatã ca ºi o carte împrumutatã de la bibliotecã.
c. Este convenþionalã dacã se terminã prin utilizare.
d. Este convenþionalã dacã este produsã în centrale.
5. Zãcãmintele naturale sunt bune numai pentru a produce combustibili.

a. Adevãrat
b. Fals
6. Care dintre urmãtoarele propoziþii este corectã?

a. Cãrbunele este solid, petrolul este lichid, iar gazul natural sunt vaporii.
b. Cãrbunele este solid, petrolul este gazos, iar gazul natural este lichid.
c. Cãrbunele este negru, petrolul este verde, iar gazul natural este alb.
d. Cãrbunele este lichid, petrolul este solid, iar gazul natural este ca niºte vapori.
7. Care este energia cineticã a unui tren cu masa de 800 000 kg care se deplaseazã cu viteza
de 72 km/h?
8. O minge de fotbal are 800 g ºi cade de la 8 m înãlþime. Dupã ciocnirea cu solul, mingea
se ridicã la 2,4 m înãlþime. Câtã energie s-a consumat prin ciocnire?
9. Pregãtindu-ºi cazul pentru judecatã, un avocat avea de soluþionat urmãtoarea problemã:

un ghiveci de flori de 1 kg a cãzut de pe o etajerã pe o distanþã de 15 cm, drept în capul
clientei sale. Cu ce forþã a lovit ghiveciul capul clientei?
a) 1 N; b) 4 N; c) 16 N; d) 32 N; e) la întrebarea avocatului nu se poate rãspunde din
infromaþiile date. Tu ce crezi? Argumenteazã.

..........................................................................
12. O întrebare/problemã la care aº vrea sã aflu rãspunsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ANEXE
Bibliografie pentru
susþinerea demersului didactic B
1. Chicinaº, L. – coord. – Fizica prin experimente ºi jocuri – Ed. Eurodidact, Cluj – Napoca, 2002
2. Perelman,Y. – Physics can be fun – MIR Publishers, Moscow, 1986
3. Site de resurse educaþionale: http://sitesforteachers.com
4. Chiº,V. – Pedagogia pentru competenþe – Ed. Casa Cãrþii de ºtiinþã, Cluj – Napoca, 2005
5. * * – Larousse – Dicþionar Inventatori ºi invenþii – Ed. Tehnicã, Bucureºti, 2001
(traducere din limba francezã: Mariana Crãciun, Monica Crãciun).
6. * * * – Bender, Lionel – Enciclopedii vizuale. Invenþii – Text Lionel Bender, Ed. Litera
internaþional, Bucureºti, 2004 (traducere din limba englezã: Dan Dumitrescu)
7. R. Tetean, E. Vinþeler – ALEPH, Ed. NapocaStar, Cluj – Napoca, 2001
8. Enciclopedia Encarta
9. Aºtilean, M.; Iacob, A.; Chicinaº, L. – Tutorial de electrocineticã
10. Colecþia „Arborele lumii”, „National geographic”, „Sceance et vie”
11. * * – Dicþionar de biologie Oxford -Tradus de Ileana Muicã, Cristina Muicã, Florentina
Alina Niþu, Bucureºti 1999
12. * * – Bulletin de l’Union des Phsiciens, nr. 632, 1981, Cedex Paris, 1996, ISSN – 0366-
3876
13. Hann J., Kindersley, D.- How science works, London, DK, 1999
14. Feynmann, R. – Fizica modernã, Ed. Tehnicã, Bucureºti. 1970
15. Sfichi, R. – Caleidoscop de fizicã, Ed. Albatros, Bucureºti, 1988
16. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de fizicã, Bucureºti, 2001
17. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de biologie, Bucureºti, 2001
18. CNC – Ghid metodologic pentru aplicarea programei de chimie, Bucureºti, 2001
19. Ailincãi, M., Rãdulescu, L. – Probleme întrebãri de fizicã, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1972
20. Dunbar, R. – The trouble with science, Faber and Faber Publ., London, 1995
21. Hayes, D. P. – The growing accessibility of science, Nature, 356, 1992, p. 739 – 740
22. Driver, R.; Oldham, V. – A constructivist approach to curriculum development in science,
Studies in science education, 13, 105 – 122, 1986
23. Guilbert, L.; Meloche, D. – L’idée de science chez des enseignants en formation: un lien
entre l’histoire des sciences et l’héterogenite des visions?, Didaskalia, 2, 7 – 30, 1993
24. Hodson, D. – Re-thinking old ways: towards a more critical approach to practical work in
school science, Science and Education, 1993, 1, 115 – 144
25. Meichstry, Y. – The impact of science curricula on students views about the nature of
science, Journal of Research in Science Teaching, 1993, 39 (5), 429 – 443
26. Roth, K. J. – Using classroom observations to improve science teaching and curriculum
materials, in C. W. Andersson (Ed), Observing Science Classroom: Observing Science
Perspectives from Research and Practice, 1984
27. Viennot, L. – L’enseignement des sciences physiques objet de recherche, Bulletin de
l’Union des Physiciens, 1989, 716, 899 – 910
28. Wheatby, G. H. – Constructivist perspectives on science and mathematics learning,
Science Education, 1991, 11, 577 – 586

ANEXE
Proiecte
1. Sã ne electrificãm apartamentul
Materiale necesare: placã de polistiren cu dimensiunile de 1m/1m, 5-6 becuri de 1,5 V cu

dulii, 1-2 baterii de 4,5 V, hârtie coloratã, conductori de legãturã, întrerupãtoare, diferite
mici obiecte pentru decor, lipici, foarfecã, cuþit, ace cu gãmãlie.
Mod de lucru: Taie o bucatã de polistiren în forma geometricã pe care doreºti sã o aibã
apartamentul tãu. Traseazã schema interioarã a repartiþiei încãperilor în apartament. Taie
polistirenul rãmas în fâºii late de 10 cm ºi lipeºte-le în poziþie verticalã pe placa suport
de polistiren. Ataºeazã bateria/bateriile pe pereþii apartamentului. Leagã becurile puse în
dulii ºi întrerupãtoarele prin intermediul conductoarelor electrice la baterie. Leagã duliile
becurilor prin intermediul unor fire izolatoare. Fixeazã firele izolatoare pe pereþi.
Decoreazã apartamentul.
2. Luminile oraºului
Materiale necesare: becuri de 26 V ºi 0,1 A, conductoare electrice, transformator de 24 V,

întrerupãtoare, carton, hârtie coloratã, foarfecã, scotch, adeziv, folie transparentã, placã de
polistiren (2 m x 1,5 m), tuburi goale de la pixuri sau carioci, capace aluminate de la
iaurt, ciocan de lipit, flodor, alte elemente decorative.
Mod de lucru: Pe placa de polistiren schiþeazã oraºul, pentru a ºti unde plasezi ºcoala,
biserica, parcul, stadionul, gara etc. Pentru iluminatul stradal foloseºte tuburile goale de

pix sau carioca. La un capãt vei lipi cu cositor câte un bec, iar pe celãlalt capãt vei scoate
firele conductoare prin polistiren ºi vei lega becurile în paralel, ca circuit independent. Ca
decor se pot folosi capacele aluminate de iaurt sub formã de abajur. Clãdirile se realizeazã
din carton, iar la ferestre se monteazã folia transparentã. În final, vei avea circuite în
paralel distincte pentru iluminatul stradal, pentru locuinþe, pentru garã, bisericã ºi
celelalte insituþii pe care þi le alegi. Între ele, toate aceste circuite se leagã în paralel.
3. Serpentina electricã
Materiale necesare: baterie de 4,5 V, întrerupãtor, conductor de cupru gros de 2-3 mm,
capacul unei cutii de carton, un tub de pix, un bec, un conductor flexibil (70 cm), bandã
adezivã.
Mod de lucru: Realizeazã creionul electric din conductor de cupru neizolat astfel: fã o
buclã la unul din capete, apoi introdu conductorul în tubul de pix. Celãlalt capãt al
conductorului leagã-l, printr-un conductor flexibil, la baterie. Dezizoleazã conductorul de
cupru pe o porþiune de aproximativ 40 cm, îndoaie partea pe care ai dezizolat-o în ce
forme doreºti (zig-zag, floare, brad etc). Realizeazã în capacul de carton 2 orificii. Introdu
pe conductor bucla creionului electric ºi apoi treci capetele conductorului prin orificiile
fãcute în capacul de carton. Fixeazã capetele conductorului folosind bandã adezivã.
Fixeazã apoi cu bandã adezivã bateria în interiorul capacului, apoi monteazã
întrerupãtorul ºi becul sau soneria. O bornã a bateriei leag-o la întrerupãtor, urmãtoarea
bornã a întrerupãtorului se leagã la bec/sonerie ºi în continuare la capãtul liber al
conductorului modelat.

ANEXE
Fiºe de activitate experimentalã

(FAE – exemple) E
FAE 1
1. Subiectul: Determinarea constantei elastice
2. Obiective: Determinarea constantei elastice pentru un resort. Studiul deformãrii unor

corpuri. Observarea dependenþei dintre forþã ºi alungire.
Materialul didactic: suport, resort, riglã, discuri crestate, cârlig pentru discuri crestate,
dinamometru.
∆x ~ F. Deci F =k·∆x unde k = constanta elasticã a resortului k= F/∆x; [k]S.I. = N/m.

3. Prezentare teoreticã: Deformarea unui arc creºte odatã cu creºterea forþei deformatoare,
4. Schema dispozitivului:
5. Modul de lucru:
a. determinã forþa deformatoare cu ajutorul dinamometrului (greutatea cârligului cu
discuri);
b. Mãsoarã lungimea resortului nedeformat x0;
c. Suspendã de resort cârligul cu discuri;
e. Transcrie datele în tabel ºi determinã ∆x=x-x0;

d. Mãsoarã lungimea x pentru resortul deformat;
f. Calculeazã valoarea constantei elastice.
6. Înregistrarea datelor:
Lungimea
∆x=x–x0 (mm)
F(N)
Nr. resortului k=F/∆x
Forþa
det nedeformat x0 deformat x0 (N/mm)
(mm) (mm)
1.
2.
3.
7. Observaþii: Se transformã valoarea obþinutã pentru k în N/m. Ce poþi spune despre

valoarea constantei elastice k, pentru acelaºi resort? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
..........................................................................

FAE 2
1. Subiectul: Teorema variaþiei energiei cinetice
Fi ⋅ Si
2. Obiectivul: Verificarea experimentalã a relaþiei = const. .
v2i
3. Materialul didactic: Modulul experimental MECANICA 1 (tip MGLS-1); cronometru.
= L (1) devine: = FiSi (v 0 = 0 ).

5. Prezentarea teoreticã: Teorema variaþiei energiei cinetice
−
mv 2 mv 20 mv2i
2 2 2
Deci i 2 i = const. (2) , unde Fi = 2·n·m·g este forþa rezultantã,

FS
vi
n – nr. de ºaibe, m=2g – masa unei ºaibe,
vi = ai ⋅ ti = 2 ⋅ ⋅ t i = 2 ⋅ i – viteza atinsã de corpul (8)

Si S
2
ti ti
în intervalul de timp ti, Si – spaþiul parcurs de corpul (8) în
intervalul de timp ti. Relaþia (1) se verificã dacã relaþia (2) se
verificã.
6. Modul de lucru:
a) realizeazã echilibrul dinamic al dispozitivului; b) mutã douã ºaibe de la corpul de
probã (8) la tija de culisare (5) a corpurilor de probã (6) ºi (7); c) poziþioneazã limitatorul
(3) la ultima gaurã din capãtul superior al cadrului suport (2) ºi limitatorul (13) la a doua
gaurã numerotatã de la masa de laborator în jos; mãsoarã distanþa S1 dintre limitatoare ºi
înscrie valoarea ei în tabel; d) ridicã tija (5) pânã când corpul (8) se aflã la poziþia
limitatorului inferior (12); e) elibereazã tija ºi simultan porneºte cronometrul; f) mãsoarã
de trei ori timpul cât corpul (8) parcurge distanþa S1 dintre limitatoarele (3) ºi (12);
transcrie valorile lui t în coloana 3 a tabelului; g) mutã încã o ºaibã de la corpul (8) la tija
(5) ºi modificã poziþia limitatorului (12) cu 100 mm mai sus pe cadrul suport (2) ºi
transcrie în tabel valoarea distanþei S2; repetã operaþiile de la d), e) ºi f) în aceastã
situaþie; h) mutã a treia ºaibã de la corpul (8) la tija (5) ºi fixeazã limitatorul (13) cu
100mm mai sus pe cadrul suport (2); transcrie în tabel valoarea distanþei S3; repetã
operaþiile de la d), e) ºi f) în aceastã situaþie; i) determinã valoarea t ca medie aritmeticã
a 3 cronometrãri succesive ale timpului de parcurgere a distanþei Si ºi comparã între ele
Fi ⋅ S i
valorile calculate în ultima coloanã a tabelului; completeazã spaþiile punctate
v 2i
de la paragrafele 8) ºi 9).
 m2  Fi ⋅ Si  N ⋅ s2 
Fi (N ) t i = t (s ) v2i  2   
(m / s) (N ⋅ m )  m 
Nr. vi FiSi
 s   
n Si(m) t(s)
crt. v2i
1.
2.
3.

F1S1 F2S2 F3S3
8. Observaþie: Valorile calculate , 2 , 2 sunt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
v21 v2 v3
FiSi
9. Concluzie: deoarece valorile din ultima coloanã a tabelului sunt ...............
v2i
= . . . . . . . . . . . . . . . . . , deci relaþia (1) este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

FiSi
înseamnã cã
v2i
FAE 3
1. Subiectul: Determinarea lungimilor
2. Obiective: Dezvoltarea îndemânãrii în a folosi instrumentele de mãsurare a lungimilor
3. Material didactic: Riglã, diferite obiecte la care se poate mãsura o dimensiune: cub de
lemn, carte, penar etc.
4. Prezentare teoreticã: Lungimea este o unitate de mãsurã fundamentalã a Sistemului

Internaþional de Unitãþi (S.I.). Unitatea de mãsurã pentru lungime este metrul (simbol m);
l=lungime, [l]S.I.=m. Instrumentele folosite pentru determinarea lungimii sunt: rigla,
metrul de croitorie, metrul de tâmplãrie, ºublerul, micrometrul etc.
5. Modul de lucru:
a. aºeazã rigla astfel încât privirea sã cadã perpendicular pe gradaþie;
b. citeºte valoarea ºi înscrie-o în tabel; în cazul în care lungimea obiectului depãºeºte
lungimea riglei, aºeazã rigla de mai multe ori, având grijã sã aduni corect valorile
citite;
c. repetã mãsurãtoarea pentru aceeaºi lungime.
Lungimea mãsuratã (cm)

Nr.
Lungimea manualului de Lungimea unei laturi a
det. Lungimea penarului, L2
fizicã, L1 cubului, L3
1.
2.
3.
7. Concluzii: Mãsurãtorile pentru aceeaºi lungime au valori identice?

Explicã: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Extindere: Gãseºte o modalitate cât mai simplã pentru a determina lungimea bucãtãriei,
ºtiind ca ea este pavatã cu gresie iar rosturile (distanþa dintre bucãþile de gresie) sunt
egale.
FAE 4
1. Subiectul: Volumul unui corp cu formã geometricã neregulatã
2. Obiectivul: Dezvoltarea îndemânãrii practice, folosirea propriilor rezultate pentru a trage

concluzii, a explica relaþii între variabile;
3. Material didactic: Mensurã, apã, corpuri cãrora le determinãm volumul (un tub scurt de
cauciuc, care sã intre în mensurã, o bucatã de plastelinã, un cartof mic).
4. Prezentare teoreticã: Volumul corpurilor cu formã geometricã neregulatã nu se poate

determina prin mãsurare directã cu rigla. De aceea, se foloseºte un vas gradat în unitãþi de

volum, în care se pune apã, iar apoi se introduce corpul. Cum volumul unui corp este
locul ocupat de acesta în spaþiu, introducând corpul în apã nivelul acesteia creºte cu o
valoare egalã cu volumul corpului introdus.
5. Modul de lucru:
a. pune apã în mensurã ºi citeºte volumul acesteia (Vo), având grijã ca gradaþia cititã
sã fie la acelaºi nivel cu suprafaþa lichidului;
b. leagã corpul cu un fir de aþã ºi introdu-l în mensurã; noteazã noul nivel al apei
(V1); diferenþa V1-Vo=V reprezintã volumul corpului studiat.
Nr. det. Corpul studiat V0 (cm3) V1 (cm3) V=V1–Vo(cm3)
1.
2.
3.
7. Extindere: Foloseºte drept corp de studiu o bucatã de plastelinã, cãreia determinã-i

volumul dupã metoda descrisã mai sus; modeleazã bucata de plastelinã, dându-i mai
multe forme; repetã mãsurãtorile. Ce observi? Comenteazã rãspunsul.
FAE 5
1. Subiectul: Densitatea unui corp solid
2. Obiective: Însuºirea deprinderii de lucru cu instrumentele de mãsurã folosite,

determinarea densitãþii corpurilor.
3. Material didactic: Mensurã, pahar cu apã, corpurile de studiat (tuburi de cauciuc de

diferite lungimi, tub de aluminiu), balanþã, cutie cu mase marcate.
4. Prezentare teoreticã: Cunoaºterea densitãþii unor substanþe este utilã în practicã. Unele
volum dintr-o substanþã se numeºte densitatea substanþei (se noteazã cu ρ).

corpuri se diferenþiazã prin concentrarea masei. Mãrimea care aratã masa unitãþii de
5. Modul de lucru :
a. cu ajutorul balanþei, determinã masa corpului astfel: aºeazã corpul pe unul din
talere, iar pe celãlalt taler aºeazã mase marcate pânã ce acul indicator revine la 0;
suma maselor marcate reprezintã masa corpului;
b. cu mensura determinãm volumul corpului;
c. Noteazã datele în tabel.
Nr. det. Corpul m (g) V(cm3) ρ=m/V (g/cm3)
1.
Tuburi
2.
de cauciuc
3.
4. Tub de aluminiu
7. Concluzii: Pentru corpuri din aceeaºi substanþã, raportul m/V are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

valoare. Pentru copurile din substanþe diferite, raportul m/V are valoare . . . . . . . . . . . . . .

FAE 6
1. Subiectul: Densitatea unui corp lichid
2. Obiectivul: Determinarea experimentalã a densitãþii unor lichide
3. Materialul didactic: Mensurã, pahar gol, pahar cu apã, ulei, sare, balanþã.
4. Prezentarea teoreticã: Cunoaºterea densitãþii substanþelor lichide este la fel de importantã

ca ºi pentru solide. În felul acesta se poate verifica atât compoziþia, cât ºi calitatea unor
produse cum ar fi : laptele, vinul, uleiul etc.
5. Modul de lucru :
a. determinã masa paharului gol m1;
b. mãsoarã cu mensura volumul V de apã;
c. toarnã apã în pahar ºi aflã masa m2 a paharului cu apã;
d. determinã masa de apã m=m2-m1;
e. înscrie datele în tabel; efectueazã calculele prevãzute în tabel.
6. Înregistrarea datelor :
Lichidul m1 (g) m2 (g) m=m2-m1 ρ=m/V
Nr. det V (cm3)
folosit (g/cm3)
1. apã
2. apã
3. ulei
4. apã sãratã
7. Concluzii: Pentru primele douã determinãri, raportul m/V are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

valoare. Pentru celelalte determinãri, raportul m/V are valori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Comenteazã rezultatele obþinute.
FAE 7
1. Subiectul: Erori de mãsurare
2. Obiectivul: Determinarea cât mai exactã a lungimilor ºi calculul erorilor de mãsurare a

acestora
3. Materialul didactic: Riglã, un obiect cãruia îi determinãm lungimea (ex. creionul sau
radiera)
4. Prezentarea teoreticã: Mãsurând o mãrime fizicã de mai multe ori, este foarte probabil sã
obþinem valori diferite. Pentru a obþine valoarea cea mai apropiatã de adevãr, vom face
media aritmeticã a mãsurãtorilor obþinute. Diferenþa dintre valoarea medie ºi valoarea
mãsuratã reprezintã eroarea (∆x).
5. Modul de lucru :
a. mãsoarã de mai multe ori o lungime x (lungimea radierei);
b. înscrie datele obþinute în tabel;
d. determinã eroarea de mãsurare ∆x pentru fiecare x, prin diferenþa dintre x ºi x.

c. calculeazã valoarea x , ca medie aritmeticã a valorilor x anterior mãsurate;

6. Înregistrarea datelor
Nr. det x (cm) x (cm) ∆x
1.
2.
3.
7. Observaþii/concluzii: Se eliminã din calcul valorile care sunt cu mult diferite în

comparaþie cu celelalte. Mãsurãtoarea cea mai corectã este aceea pentru care eroarea are
valoarea cea mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Enumerã douã posibile cauze care au dus la apariþia erorii.
FAE 8
1. Subiectul: Mãsurarea intensitãþii curentului electric ºi a tensiunii electrice
2. Obiective: Formarea deprinderilor practice de montare în circuit ºi de citire a indicaþiilor

aparatelor electrice de mãsurã
3. Materialul didactic: Alimentator de curent continuu, reostat cu cursor de 50Ω, voltmetru,

ampermetru, conductoare de legãturã, întrerupãtor
5. Prezentarea teoreticã: Vom spune despre un curent electric cã

este mai intens sau mai puþin intens, dacã sarcina transportatã de
purtãtorii de sarcinã (electronii), printr-o secþiune transversalã a
unui conductor într-un interval de timp, este mai mare sau mai
micã. I =
Q 4.
în care: Q este sarcina electricã, t este timpul în
t
care sarcina electricã strãbate secþiunea transversalã, I- intensitatea curentului electric. Unitatea de
mãsurã în SI pentru intensitate este amperul (simbol A), iar instrumentul de mãsurã este
ampermetrul. Acesta se leagã în circuit în serie cu elementul de circuit studiat astfel încât curentul
sã intre prin borna + ºi sã iasã prin borna – a ampermetrului. Tensiunea electromotoare (t.e.m.) E
este numeric egalã cu lucrul mecanic efectuat pentru a transporta sarcina electricã de-a lungul
întregului circuit, iar tensiunea electricã U reprezintã energia necesarã pentru a transporta sarcina
electricã prin circuitul exterior (se mai numeºte ºi cãdere de tensiune pe circuitul exterior).
Tensiunea electricã are ca unitate de mãsurã în SI voltul (simbol V) ºi se mãsoarã cu voltmetrul.
Acesta se leagã în paralel cu elementul de circuit studiat.
6. Modul de lucru:
a. monteazã circuitul din figurã;
b. citeºte valorile lui U ºi I pentru diferite poziþii ale cursorului în circuit închis; înscrie datele
în tabel;
c. citeºte valorile lui U ºi I pentru diferite poziþii ale cursorului în circuit deschis; înscrie
datele în tabel.
∞
R U I E
K deschis 0
K închis
8. Observaþie: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Concluzie:
a. pentru aceeaºi valoare a lui U se observã cã I . . . . . . . . . . . . când R creºte;
b. pentru aceeaºi valoare a lui I se observã cã U . . . . . . . . . . . . când R creºte.

FAE 9
1. Subiectul: Observaþii microscopice asupra celulei vegetale
2. Materiale necesare: Bulbi de ceapã, cartof, frunze de ciuma apelor, soluþie de iod in KI,
pipetã, roºii, lame, lamele, bisturiu, microscop
3. Mod de lucru:
• Observarea celulelor din epiderma de ceapã (Allium cepa):
Secþionaþi bulbul de ceapã ºi desprindeþi un fragment din epiderma superioarã.
Plasaþi fragmentul de epidermã într-o picaturã de apã pe o lamã si aplicaþi apoi lamela.
Identificaþi la microscop celule alungite strâns unite între ele ºi celule reniforme aºezate cu
partea concavã faþã în faþã – celulele somatice, între care se delimiteazã un orificiu – ostiol.
• Observarea rodoplastelor de roºii:

Secþionaþi roºia ºi extrageþi cu bisturiul un fragment din miezul fructului.
Plasaþi fragmentul într-o picãturã de apã pe o lamã ºi acoperiti-o cu lamela.
Observaþi la microscop celulele oval-sferice în care, în jurul nucleului luminos, se aflã
numeroase rodoplaste roºii-portocalii.
• Observarea amiloplastelor din celulele tuberculului de cartof:

– Secþionaþi cartoful ºi rãzuiþi cu bisturiul lichidul de pe suprafaþa secþiunii;
– Plasaþi lichidul pe o lamã, picuraþi KI ºi acoperiþi-o cu o lamelã;
– Observaþi la microscop amiloplastele colorate în albastru.
• Observarea cloroplastelor din celulele plantei acvatice Elodea canadensis (ciuma apei):
Alcãtuiþi preparate proaspete cu frunzele plantei Elodea caladensis.
Identificaþi la microscop cloroplastele.
Apropiaþi de microscop o lampã ºi observaþi miºcarea de rotaþie a cloroplastelor.
4. Referat:
„Poluarea aerului, a apei ºi a solului“
Întrebãrile la care acest referat urmãreºte sã rãspundã sunt urmãtoarele:
– Ce este poluarea?
– În ce constã biodegradarea?
– Cunoaºteþi situaþii de poluare?
– Care sunt factorii poluanþi din zona în care locuiþi?
– Ce urmãri are poluarea?
– Cum se implicã chimia în poluare ºi în protecþia mediului înconjurãtor?
– Ce mãsuri se iau pentru diminuarea poluãrii?
Întocmiþi un referat pe care sã îl prezentaþi în ora urmãtoare. La elaborarea referatului,
ghidaþi-vã dupã urmãtoarele date referitoare la biodegradarea diferitelor obiecte/produse:
Þigara: 3 luni; Hârtia: 4 luni; Chibriturile: 6 luni; Filtrul þigãrii: 2 ani; Lemnul: 15 ani;
Cutiile de suc: 10-100 ani; Materialul plastic: 100-1000 ani; Sticla: 4000 ani.
5. Documentare:
– dicþionar enciclopedic de biologie, fizicã sau chimie;
– cãrþi din biblioteca personalã, a ºcolii sau cãrþi de specialitate;
– ziare, reviste, alte publicaþii;
– internet: www.natura.mt.

ANEXE
Clasificare
ºi scheme sintetice c
• Regnul Monera Procariote
1. Bacterii
2. Alge albastre-verzi (Ex: cleiul pãmântului)
• Regnul Protista
1. Alge (verzeala zidurilor, mãtasea broaºtei, lâna broaºtei)
2. Euglena (euglena verde)
3. Omicete (mâna cartofului)
5. Zoomastigine (Trypanosoma gambiense → boala somnului)

4. Rizopode (amiba)
6. Ciliofora (parameci)
7. Sporozoare (plasmodiul malariei)
• Regnul Fungi
1. Arhimicete (râia neagrã, cancerul cartofului)
2. Zigomicete (mucegaiul alb, mana viþei de vie)
3. Ascomicete (drojdia de vin, cornul secarei, mucegaiul verde-albastru, sbârciogul)
4. Bazidiomicete (regina grâului, ciuperca de bãlegar)
→ hepatice: (fierea pãmântului)

• Regnul Plante
→ frunzoºi: mai evoluaþi (muºchiul de fântânã, de pãmânt)

1. Muºchi (briofite)
→ licopodiate (pedicuþa, hradiºorul)

→ equisetate (coada-calului)
2. Ferigi (pteriofite)
→ filicate (ferigi propriu-zise) → (feriga comunã)

→ cicadale (Cycos revolseta)
→ ginkgoale (Ginkgo biloga)
3. Gimnosperme
→ conifere (pin, brad, tisa, ienupãr, zada)

4. Angiosperme → Dicotiledonate
– rozacee (mãceº, frag, cãpºun, zmeur, mãr, pãr, gutui, cireº)
– papilireacee/leguminoase (mazãre, fasole, soia, salcâm, mimozã)
– asteracee/compozþie (floarea soarelui, salata, cicoarea)
→ Monocotiledonate
– crucifere (varza, repita, ridichea, muºtarul)
– poacee paminee (grâu, porumb, orz, orez, ovãz)

– liliacee (ceapã, usturoi, lalea, crin, zambilã
– iridacee (gladiola)
– amarilidacee (ghiocel, narcisã)
– ciperacee (pipirig, rogoz)
• Regnul Animalia
→ hidrozoare (hydra)
1. Spongieri (buretele de apã dulce)
→ scifozoare (meduza)
2. Celenterate
→ antozoare (actinia, mãrgeanul/coralul, madreporalul)

→ laþi (planaria, tenia, viermele de gãlbeazã)
→ cilindrici (limbricul, oxiurul, trichina) → nematode
3. Viermi
→ inelaþi (râma, lipitoarea) → anelide

→ gasteropode (melcul de livadã, limaxul)
→ lamelibranhiate (stridia, scoica de râu, midia)
4. Moluºte
→ cefalopode (sepia, caracatiþa)

→
→
5. Artropode arahnide (pãianjen, cãpuºã)
→
crustacee (crabul, homarul)
→
miriapode (urechelniþã, ºarpe orb)
→
insecte (trântor, albina)
6. Echinoderme exclusia marine – crinoide (crini de mare); hiloturile
(castrevete de mare); echinide (arici de mare); asteroide
→ exclusiv marine (balanoglossus sp.)

(stele de mare); ofinride (ºerpi de mare)
→ urocordate (ascidia)
7. Stomocordate
→ cefalocordate (amfioxus)
8. Cordate
→ vertebrate → ciclostomi (chiºcarul)

→ peºti cartilaginoºi (rechinul alb)
→ peºti osoºi (crap, ºtiuca)
→ amfibieni → urode (cu coadã → triton, salamandra)
→ anure (fãrã coadã → broasca de lac)
→ gimnofiorii (fãrã picioare → scormonitorul inelat)
→ reptile – lacertilieni/ºopârle
– obidieni (ºerpi)
– diclomini/broaºte þestoase
→ pãsãri – acarenate (struþ)

– crocodilieni
– carenate → paseriforme (vrabia, rândunica)

– galiforme (gãina, potârnichea, cocoºul de munte)
– falconiforme – pãsãri rãpitoare de zi → (uliu, acvilã, ºorecar)

– cicomiforme (barza)
– columbiforme (porumbel, turturea)

– cuculiforme (cucul)
– pisciforme (ciocãnitoarea)
→ mamifere – monoforme(ornitorinc)
– anseriforme (gâsca, raþa)
– placentare → insectivore (cârtiþa, ariciul)

– marsupiale (cangur, lup marsupial)
– chiroptere (liliac)
– elentatele (leneºul, furnicarul)
– rozãtoarele (hârciog, castor, veveriþã, popândãu)
– pinipede → carnivore acvatice (foca, morsa)

– carnivore (lup, leu, urs)
– exclusiv acvatice (balena)

– primatele (gorilele)
– proboscidien (elefant)
– paricopitate (oaia, vaca, girafa, cãmila)
– imparicopitate (cal, zebrã, rinocer)
Funcþiile organismului uman

ºi baza lor anatomicã
• Funcþia de reproducere
– Asigurã perpetuarea speciei umane;
– Se realizeazã prin activitatea sistemului reproducãtor.
• Funcþiile de relaþie
– Pun omul în legãturã cu mediul înconjurãtor;
– Sunt îndeplinite de organe speciale, grupate în sisteme corespunzãtoare:
• organele de simþ ºi sistemul nervos – pentru sensibilitate;
• sistemul locomotor – pentru miºcare.

• Funcþiile de nutriþie
– asigurã introducerea substanþelor necesare în organism, transformarea acestora,
transportul la þesuturi, asimilarea ºi degradarea lor în celule;
– sunt îndeplinite de sistemul digestiv, circulator, respirator ºi excretor.
Intestinul
Cavitate bucalã Stomac subþire Rezultatul
Alimente
Salivã Suc gastric Suc pancreatic digestiei
Suc intestinal
Glucide Enzimã Enzimã Glucozã
Proteine Enzime Enzimã

Aminoacizi
Enzimã
Acizi graºi
Lipide Enzimã
Glicerinã
Apã Apã
Sãruri Sãruri
minerale minerale
Vitamine Vitamine
• Formule de calcul pentru respiraþie

În timpul marilor eforturi, acþioneazã muºchii inspiratori suplimentari ºi, respectiv, se
contractã anumiþi muºchi expiratori. Ca urmare, la om se poate calcula capacitatea totalã
a volumului respirator, ce diferã în funcþie de vârstã, sex, înãlþime ºi gradul de
antrenament.
Volumul curent (inspirat ºi expirat în stare de repaus – VC) se adaugã un volum inspirator
de rezervã (VIR) ºi un volum expirator de rezervã (VER). Chiar ºi dupã o expiraþie forþatã
mai rãmâne în plãmân un volum de aer rezidual (VR) care nu poate fi evaluat.
Pentru om aceste valori sunt:

– V.C. aproximativ 500 ml;
– V.I.R. aproximativ 1300-1500 ml;
– V.E.R. aproximativ 1300-1500 ml;
– V.R. aproximativ 1000-1500 ml;
– Capacitatea totalã = V.C.+V.R.
• Clasificarea moleculelor
Moleculele se pot clasifica dupa cum urmeazã:

Dicþionar D
A
Acceleraþia – se calculeazã ca raportul dintre pentru propria sa replicaþie ºi pentru
variaþia vitezei ºi intervalul de timp în care ordinea în care se înlãnþuiesc aminoacizii în
s-a produs aceastã variaþie. Este o mãrime proteine. ATP (adenozintrifosfat) este o
fizicã vectorialã. nucleotidã care conþine adenine ºi trei
Acizii nucleici – sunt molecule organice uriaºe radicali fosfat.
formate din catene ale cãror unitãþi sunt Ampermetru – aparat utilizat pentru mãsurarea
nucleotidele ADN (acid dezoxiribonucleic) intensitãþii curentului electric. În circuitele
ºi ARN (acid ribonucleic) – au funcþii electrice se leagã în serie cu elementul de
specifice în celulã. ADN reprezintã circuit prin care se efectueazã mãsurãtoarea.
materialul genetic care stocheazã informaþia.
C
Cariotipul – totalitatea cromozomilor dintr-o Dupã concentraþie, soluþiile se pot clasifica
celulã a unui organism, reprezentaþi ordonat în:
dupã: mãrime, formã, perechi. Cariotipul – Soluþii diluate (conþinând o cantitate
este caracteristic fiecãrei specii ºi constituie micã de substanþã dizolvatã);
un criteriu de identificare ºi de clasificare a – Soluþii concentrate (conþinând o cantitate
speciilor. mare de substanþã dizolvatã).
Circulaþia pulmonarã – sau mica circulaþie Soluþiile se pot concentra prin:
este un proces complex format din douã – îndepãrtarea unei pãrþi din solvent;
etape: (a) circulaþia sângelui cu dioxid de – adãugarea unor cantitãþi de substanþã
carbon de la ventriculul drept prin artera dizolvatã;
pulmonarã la plãmâni, unde se oxigeneazã ºi – adãugarea unor cantitãþi de soluþii (de
(b) revenirea sângelui cu oxigen, prin venele acelaºi tip) mai concentrate.
pulmonare, la inimã în atriul stâng. Soluþiile se pot dilua prin:
Combustie – arderea sau producerea de cãldurã – adãugarea unei cantitãþi de solvent;
ºi energie luminoasã ca urmare a unui – adãugarea unor cantitãþi de soluþie (de
proces chimic acelaºi tip) mai diluatã.
Combustibili fosili – cãrbunele, þiþeiul ºi gazul Concentraþia procentualã – cantitatea de
natural formate din rãmãºiþele vechilor substanþã dizolvatã în 100 g soluþie
animale ºi plante Curent electric – deplasarea ordonatã a
Compuºi ionici – substanþele formate din ioni purtãtorilor de sarcinã electricã într-un
Concentraþia – Cantitatea de substanþã conductor datoritã existenþei unei diferenþe
dizolvatã într-o anumitã cantitate de soluþie. de potenþial la capetele acestuia
D
Deformãri elastice – deformãri care dispar la în vacuole digestive. Celenteratele au o
încetarea acþiunii forþei digestie intracelularã ºi extracelularã.
Deformãri plastice – deformãri care se menþin Celelalte grupe de animale nevertebrate ºi
ºi dupã încetarea acþiunii forþei vertebrate au o digestie extracelularã în
Digestia – funcþia de nutriþie a organismului cavitatea tubului digestiv. Enzimele
animal ºi a omului prin care hrana ingeratã digestive descompun substanþele organice
este transformatã în substanþe simple care simple în nutrimente: glucozã, aminoacizi,
pot fi absorbite ºi asimilate. Protozoarele ºi acizi graºi etc., care, fiind solubile, se absorb
spongierii realizeazã o digestie intracelularã prin peretele intestinului în sânge ºi limfã.

Dioxid de carbon – gaz incolor, inodor care se respectiv ca urmare a descompunerilor ºi
formeazã: în procesul respiraþiei, pe durata reacþiilor chimice care provoacã efectul de
arderii combustibililor ºi a altor materiale serã.
E
Echilibru – starea unui corp sau sistem de Excreþia – eliminarea din organism a produselor
corpuri descrisã prin rezultanta zero a nefolositoare rezultate din metabolism.
tuturor forþelor ce acþioneazã asupra ei ºi Substanþele reziduale de metabolism celular
momentul rezultant zero al tuturor efectelor sunt: apa, dioxidul de carbon, compuºii
de rotaþie la care este supus azotaþi (uree, acid uric etc.). În cazul
Ecuaþia reacþiei chimice – reprezentarea unei organismelor inferioare, excreþia se face prin
reacþii chimice cu ajutorul simbolurilor ºi difuziune. În evoluþia animalelor apar
formulelor chimice structuri specializate: organe de excreþie,
Ereditatea – însuºirea tuturor vieþuitoarelor de aparat excretor, reprezentat la vertebrate prin
a poseda informaþie geneticã, pe baza cãreia doi rinichi ºi cãi urinare prin care se
sunt transmise de la ascendenþi la realizeazã excreþia sub formã de urinã. În
descendenþi caractere morfologice, cazul mamiferelor, excreþia se realizeazã ºi
fiziologice, biochimice ºi comportamentale. prin piele sub formã de transpiraþie, iar
dioxidul de carbon se eliminã prin plãmâni.
G
Gaz – nu are formã ºi nici volum propriu. Are molecule rezultate prin condensarea a douã
proprietatea de a curge, este fluid. glucide simple. Polizaharidele sunt formate
Genetica – ramurã a biologiei care studiazã prin condensarea unui numãr foarte mare de
ereditatea ºi variabilitatea organismelor molecule de glucozã ºi reprezintã forma sub
Glucidele – Monozaharidele sunt glucide care sunt depozitate glucidele în celulã.
simple ca: glucoza, galactoza ºi fructoza care Greutatea sau forþa de atracþie gravitaþionalã –
au aceeaºi formulã chimicã (C6H12O6) dar forþa cu care sunt atrase corpurile de cãtre
proprietãþi diferite. Dizaharidele sunt Pãmânt.
H
Hibridare – Încruciºarea între indivizi care se încruciºeazã genitori care se deosebesc
deosebesc prin unul sau mai multe printr-un singur caracter fenomenul se
caractere. Individul rezultat dintr-o astfel de numeºte monohibridare
încruciºare se numeºte hibrid. Când se
I
Inerþia – proprietate generalã a corpurilor de a Ionii – particule încãrcate cu sarcinã electricã.
se opune la schimbarea stãrii lor de repaus Ei provin din atomi prin cedare sau
sau de miºcare rectilinie ºi uniformã acceptare de electroni.
Interacþiunea – proprietatea fundamentalã a Ionizare – procesul de transformare a atomilor
corpurilor de a acþiona unele asupra altora în ioni.
Intensitatea curentului electric – mãrime fizicã Izotopii – speciile de atomi cu acelaºi numãr de
scalarã fundamentalã. Se calculeazã ca fiind protoni (deci aceeaºi sarcinã nuclearã) dar
raportul dintre variaþia sarcinii electrice cu numãr diferit de neutroni. Izotopii unui
printr-un conductor ºi intervalul de timp în element au: acelaºi simbol, acelaºi numãr
care s-a produs aceasta. atomic ºi numãr de masã diferit.

L
Legea conservãrii masei substanþelor realizate de structuri specializate ale
– formulatã la scarã macroscopicã se organismului. Protozoarele realizeazã miºcarea
enunþã astfel: într-o reacþie chimicã suma flagelarã, ciliarã ºi ameboidalã cu ajutorul
maselor substanþelor chimice intrate în flagelilor, cililor ºi pseudopodelor. Metazoarele
reacþie este egalã cu suma maselor prezintã: celule miopiteliale, celule musculare,
substanþelor chimice rezultate din reactie; piciorul musculos, picioare articulate,
– formulatã la scarã atomicã se enunþã ambulacre, un aparat locomotor alcãtuit
astfel: atomii din compoziþia reactanþilor dintr-un schelet intern ºi muºchi în structura
participanþi la reacþie se regãsesc îin înotãtoarelor la peºti, precum ºi în structura
acelaºi numãr în produºii de reacþie. celor patru membre la amfibieni, reptile, pãsãri
Lichid – are volum propriu dar nu are formã ºi mamifere. Formele principale ale locomoþiei
proprie. Are proprietatea de a curge, este la metazoare sunt: înotul, mersul (alergarea) ºi
fluid. zborul. Organele ºi formele locomoþiei
Lipidele – Lipidele sau grãsimile sunt molecule constituie adaptãri evolutive ale speciilor la
organice insolubile în apã, utilizate de celule mediul de viaþã. Unele bacterii prezintã cili
ca surse de energie ºi ca material de sau flageli ºi se pot deplasa, ca reacþie de
construcþie care intrã în structura rãspuns la stimuli chimici.
componentelor celulare. Lucru mecanic – mãrime fizicã scalarã definitã
Locomoþia – deplasarea activã în mediul de viaþã ca produsul scalar dintre vectorul forþã ºi
a majoritãþii animalelor, pe baza miºcãrilor vectorul deplasare
M
Masa – mãrime fizicã sclalarã fundamentalã Mobil – orice corp în miºcare.
care mãsoarã inerþia corpurilor Mol de atomi – cantitatea dintr-un element
Masa molecularã – numãrul care aratã de câte exprimatã în grame ºi care conþine un numãr
ori masa unei molecule este mai mare decât de atomi egal cu numãrul lui Avogadro.
unitatea atomicã de masã (u.a.m.). Este o Mol – cantitatea de substanþã numeric egalã cu
mãrime relativã ºi se obþine prin însumarea masa molecularã a acesteia, exprimatã în
maselor atomilor: MN2 = 28, MH2S = 34. grame. 1 kmol = 1000 mol.
Mediul înconjurãtor – combinaþia tuturor Monoxid de carbon – gaz incolor, inodor,
condiþiilor ºi influenþelor externe legate de otrãvitor, care se formeazã atunci când
viaþa, dezvoltarea ºi supravieþuirea substanþele care conþin carbon (cum ar fi, de
vieþuitoarelor. exemplu: cãrbunele, gazul metan, petrolul,
Meteorologia – ºtiinþa care are ca obiect de benzina, lemnul) sunt arse incomplet
studiu atmosfera, vremea ºi prevederea
schimbãrilor de vreme.
N
Nevertebrate – denumire datã animalelor Nucleul – are o importanþã vitalã deoarece
inferioare lipsite de coloanã vertebralã ºi de controleazã activitãþile celulei. Controlul
schelet osos intern, dar care pot avea (unele) exercitat de nucleu este datorat
un schelet extern de naturã calcaroasã sau macromoleculei de ADN din compoziþia sa.
chitionasã. Sistemul nervos este de tip difuz ADN conþine informaþia geneticã sub formã
sau ganglionar, aºezat ventral. Organele de codificatã ºi se replicã înainte de diviziunea
respiraþie (branhii, trahee, plãmâni) sunt celulei, asigurând material genetic pentru
situate în afara pielii. Inima este aºezatã viitoarele celule fiice.
dorsal, iar circulaþia hemolimfei se face prin Numãrul lui Avogadro – Prin determinãri
vase ºi cavitãþi (circulaþie deschisã). experimentale foarte exacte s-a stabilit cã
Aparatul excretor este de tip nefridian. într-un mol de atomi din orice element existã
acelaºi numãr de atomi NA = 6,023 · 1023.

Nutriþia – ansamblul funcþiilor prin care pentru creºtere, dezvoltare, întreþinere ºi
organismul îºi sintetizeazã substanþele refacere. Nutriþia este de douã tipuri:
organice proprii ºi obþine energia necesarã autotrofã ºi heterotrofã.
O
Ohmetru – aparat utilizat pentru mãsurarea rãspunzãtoare de îndeplinirea unor funcþii
directã a rezistenþei electrice specifice.
Organitele celulare – sunt structuri care
funcþioneazã ca niºte organe miniaturale
P
Proteinele – reprezintã principalul material de Punct material – model ideal – punct geometric
construcþie componentelor celulare. în care se considerã concentratã toatã masa
Enzimele sunt proteine cu rol de corpului studiat.
biocatalizatori care influenþeazã sensul,
ordinea ºi viteza de desfãºurare a reacþiilor
biochimice din celule.
R
Reacþia de combinare – reacþia chimicã în care Respiraþia – schimb de gaze între organism ºi
doi sau mai mulþi reactanþi se unesc mediul înconjurãtor (luarea oxigenului ºi
formând un singur produs de reacþie eliminarea dioxidului de carbon), precum ºi
Reacþia de descompunere – reacþia chimicã în oxidarea substanþelor organice în celule
care un reactant se transformã în doi sau mai pentru eliberarea de energie necesarã
mulþi produºi de reacþie funcþiilor vitale ale organismului. Energia
Reacþia de înlocuire/substituþie – reacþia eliberatã este înmagazinatã în anumite
chimicã în care o substanþã simplã ia locul substanþe macroenergetice (ex: ATP), de
unui element dintr-o substanþã compusã unde se utilizeazã potrivit necesitãþilor
Reacþia de schimb/dublã înlocuire – reacþia organismului. Respiraþia este de douã tipuri:
chimicã în care douã substanþe compuse respiraþie anaerobã ºi respiraþie aerobã.
schimbã între ele unele elemente Rezistenþa electricã – mãrime fizicã scalarã
Reproducere – însuºire de bazã a organismelor care descrie proprietãþile electrice ale
de a da naºtere unor noi organisme materialelor parcurse de curent electric;
asemãnãtoare lor pentru perpetuarea speciei. depinde de natura materialului, de lungimea
Reproducerea care dã naºtere unui numãr firului conductor (direct proporþional) ºi de
sporit de urmaºi este ºi o înmulþire. aria secþiunii conductorului (invers
Reproducerea este de douã tipuri proporþional).
fundamentale: reproducerea asexuatã ºi
sexuatã.
S
Sarcina electricã – mãrime fizicã scalarã care de la tatã ºi alta de la mamã) pot fi de
mãsoarã starea de electrizare a unui corp acelaºi fel (homozigote) sau diferite
Sarcina electricã elementarã – sarcina electricã (heterozigote). Perechea de alele a unei gene
aparþinând electronului (e = 1,16 × 10-19 C) segregã independent de altã pereche de alele
Segregarea – separarea alelelor perechi ca a altei gene, în situaþia în care sunt
urmare a separãrii cromozomilor perechi localizate pe perechi de cromozomi diferiþi.
(omologi) în cursul meiozei, astfel încât Dacã ambele perechi de alele sunt localizate
fiecare gamet conþine o singurã alelã, un pe aceeaºi pereche de cromozomi,
singur cromozom din perechea iniþialã. fenomenul segregãrii independente a
Alelele perechi sunt omologe (provenite una perechilor de alele nu se petrece, pentru cã

genele localizate pe acelaºi cromozom se vertebratelor, organele sistemului nervos
transmit înlãnþuit (cu exepþia fenomenului sunt: encefal, mãduva spinãrii, ganglionii ºi
de „crossing over“). Fenomenul segregãrii a nervii. Aceste organe sunt formate din þesut
fost descoperit de Gregor Mendel, cel care a nervos care conþine celule specializate:
ºi explicat segregarea perechilor de caractere neuroni ºi celule gliale, cu rol de susþinere.
ereditare în generaþia a doua hibridã (F2) pe Neuronii sunt conectaþi între ei ºi cu alte
baza segregãrii „factorilor ereditari” perechi. celule din organele de simþ ºi din organele
Simbolul chimic are o dublã semnificaþie: efectoare (muºchii ºi glandele) prin sinapse
– calitativã – reprezintã un anumit element ºi formeazã arcul reflex a cãrui funcþie este
chimic; actul reflex. Arcul reflex are 5 componente:
– cantitativã – la scarã atomicã reprezintã receptor – cu rolul de a recepþiona stimuli
un atom al elementului respectiv. din mediu ºi de a genera impulsul nervos,
Sistem de referinþã – corp sau ansamblu de calea aferentã senzitivã – conduce impulsul
corpuri faþã de care se studiazã miºcarea nervos senzitiv, centrul nervos – analizeazã
corpurilor informaþiile primite ºi emite comanda, calea
Sistemul nervos – ansamblul organelor eferentã motoare – conduce comanda sub
nervoase care coordoneazã relaþiile forma impulsului nervos motor, efectorul –
organismului cu mediul înconjurãtor ºi executã comanda, adicã dã rãspunsul sub
activitatea organelor interne. Sistemul formã de miºcare, secreþie glandularã etc.
nervos are origine ectodermicã. În cazul Arcul ºi actul reflex reprezintã mecanismul
nevertebratelor, sistemul nervos este de tip de funcþionare a sistemului nervos.
difuz sau de tip ganglionar. În cazul Solid – are formã ºi volum propriu.
T
Tensiunea electricã sau diferenþa de potenþial – Toxic – ceva ce poate fi otrãvitor sau mortal
mãrime fizicã scalarã. Se calculeazã ca fiind atunci când este mâncat, atins sau inhalat în
raportul dintre lucrul mecanic efectuat cantitãþi suficient de mari.
pentru a deplasa sarcina electricã în circuit Traiectorie – curba descrisã de un mobil
ºi valoarea sarcinii electrice deplasate.
V
Variabilitatea – capacitatea indivizilor de a se aparat respirator format din branhii sau doi
deosebi între ei prin însuºiri ereditare ºi plãmâni; aparat excretor format din doi
neereditare, astfel încât nu existã copii rinichi ºi cãi urinare; reproducere sexuatã,
identice. sexe separate, organe sexuale perechi ºi
Vertebrate – încrengãturã de animale evoluate fecundaþie externã (la peºti ºi amfibieni) sau
care cuprinde peºtii ºi tetrapodele fecundaþie internã (reptile, pãsãri ºi
(amfibieni, reptile, pãsãri ºi mamifere). mamifere).
Vertebratele prezintã un schelet intern Viteza – mãrime fizicã vectorialã care
alcãtuit din: coloanã vertebralã, craniu ºi caracterizeazã rapiditatea miºcãrii; se
scheletul membrelor; tegument calculeazã ca fiind raportul dintre deplasare
pluristratificat cu producþiuni glandulare ºi intervalul de timp cât a durat deplasarea.
osoase sau cornoase; sistem nervos central Voltmetru – aparat utilizat pentru mãsurarea
(mãduva spinãrii ºi encefalul) aºezat dorsal tensiunii electrice. În circuitele electrice se
ºi sistem nervos periferic (nervi ºi leagã în paralel cu elementul de circuit
ganglioni); aparatul circulator închis (artere, pentru care se efectueazã mãsurãtoarea.
capilare ºi vene) cu inima aºezatã ventral;

Secundar Stiinte I Cursant PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Secundar Stiinte I Cursant PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Proiect Phare „Acces la educaþie pentru grupuri dezavantajate”

Aceastã primã ediþie (pilot) este finanþatã de Uniunea Europeanã.

Membrii echipei care a elaborat materialele sunt:

Ghidul este realizat în conformitate cu programa ºcolarã pentru disciplina ªtiinþe

Coordonator editorial: Laura Codreanu

© Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Capitolul I. Procese în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Capitolul II. Reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13

Capitolul III. Substanþe ºi amestecuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19

Capitolul IV. Reacþii chimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

Capitolul V. Forþe ºi miºcare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37

Capitolul VI. Electricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

Capitolul VII. Energie ºi putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 3

Modulul Natura ºi aplicaþiile ºtiinþei îþi va lumii înconjurãtoare ºi un adevãrat prieten

4 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 5

Dupã parcurgerea acestui modul vei putea:

6 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

La sfârºitul acestui capitol vei ºti mai multe despre:

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 7

Celule, þesuturi, organism 1

Discutaþi în grup ºi gãsiþi rãspunsul

De ce plantele sunt verzi?

Ce ºtii despre alcãtuirea unui organism viu? Discutã cu colegii.

Lucreazã ºi vei afla

8 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

2. Asocieri organism – organ. Ai fost la cumpãrãturi pentru a prepara o cinã în familie. Te

Completeazã tabelul cu tipul de organism în care se regãseºte organul indicat:

3. Gãseºte argumente pentru faptul cã tuberculul, bulbul ºi rizomul sunt tulpini.

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 9

ªtiu Vreau sã ºtiu Am aflat

Lucreazã ºi vei afla

Animalul Modul de deplasare Mediul de deplasare Organul utilizat

2. Muºcã dintr-un mãr ºi indicã organele pe care le strãbate mãrul,

10 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

D. Excreþia. Folosind imaginea alãturatã, completaþi:

3. Aparatul excretor este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . ºi cãi urinare.

Dializa este o metodã de curãþare a sângelui în afara rinichiului,

4. Folosind imaginea alãturatã, completaþi:

Aparatul respirator este alcãtuit din 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De ce este importantã respiraþia pentru lumea vie?

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 11

2. Þesuturile din structura organismelor au rol de:

3. Asociazã organul menþionat în prima coloanã cu organismul

4. Realizeazã un scurt eseu în care sã asociezi urmãtoarele plante ºi

5. Realizeazã un preparat microscopic din bulbul de ceapã pentru a

6. Menþioneazã activitãþile care þi-au plãcut în acest capitol ºi

12 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

La sfârºitul acestui capitol vei ºti mai multe despre:

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 13

Lucreazã ºi vei afla

Culoarea ochilor cãprui

14 ªTIINÞE • GHIDUL ELEVULUI

Cariotipul uman normal este compus din 22 perechi de autozomi ºi o pereche de

Caracteristicile unor aberaþii heterozomale umane

PROGRAMUL „A DOUA ªANSÃ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 15

Sistemul reproducãtor (genital) al bãrbatului este format din:

Lucreazã ºi vei afla

Sarcina este rezultatul:

Placenta este organul care asigurã transmiterea substanþelor

2. Realizeazã un scurt eseu în care sã cuprindzi consecinþele pe care nerespectarea regimului