UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Elitele muzicale ale anilor '70

John Lennon

Studenţi:

Ghimpu Mădălina – Georgiana

Goagă Elena – Diana
Iordache Maria – Adriana
Sociologie, Anul III
Modulul DEVC, Grupa I

- Bucureşti, 2017 -
 Cuprins

Rezumat ................................................................................................................. 3

Introducere ............................................................................................................. 4

Literatura de specialitate ........................................................................................ 5

John Lennon – elită fondată pe performanţă..........................................................11

Metodologie ..........................................................................................................12

Analiza şi interpretarea rezultatelor .......................................................................14

Concluzii ..............................................................................................................20

Bibliografie ...........................................................................................................22

2
 Rezumat

Această cercetare are drept scop descrierea activităţii lui John Lennon ca simbol al
perioadei Hippie, accentul fiind pus pe traiectoria urmată de acesta în devenirea lui ca elită.
Mai precis, cercetarea de faţă îşi propune să studieze modul în care expunerea publică l-a
propulsat pe John Lennon în breşa elitelor şi impactul pe care melodia „Imagine” l-a avut în
contextul social al anilor ’70. De asemenea, analiza se centrează pe descrierea conceptului de
„bagism”, fondat de John Lennon, ca reacţie împotriva inegalităţilor sociale. Metodologia
folosită pentru realizarea cercetării constă în analiza de conţinut pe bază de documentare,
videoclipuri, interviu, fotografii şi versuri din melodii care aparţin artistului. La aceasta se
adaugă analiza secundară pe baza diferitelor publicaţii care abordează aspecte ale vieţii
personale şi profesionale a artistului. Rezultatele obţinute au relevat faptul că statutul de elită a
lui John Lennon în perioada Hippie s-a datorat, în principal, valorilor pe care acesta le-a
promovat prin intermediul întregii sale activităţi, ţinând seama de contextul social al anilor ’70.

3
 Introducere

Tema care abordează rolul elitelor în societate este una de actualitate în perioada
contemporană, datorită mutitudinii de sensuri şi înţelesuri cu care este asociat conceptul de
„elită”. Ceea ce este important de menţionat încă de la început, este faptul că în interiorul oricărei
societăţi, indiferent de gradul de complexitate al acesteia, există anumiţi agenţi care reprezintă
valorile respectivei societăţi, devenind adevărate simboluri ale acesteia. Aceşti agenţi sunt
reprezentaţi, în general, de elite, considerate ca fiind acele persoane care au cel mai ridicat indice
de performanţă în domeniul în care activează. Totodată, studierea elitelor este un subiect
important şi datorită faptului că, în general, elita este formată din acele persoane vizibile în
societate şi, mai mult decât atât, din persoane care deţin resursele necesare şi care au posibilitatea
de a le manipula pe acestea, întrucât să contribuie la dinamica societăţii sau chiar să producă o
schimbare la nivel social.

Figură marcantă a anilor ’70, John Lennon a reuşit să se afirme ca elită prin intermediul
valorilor pe care le-a promovat de-a lungul timpului prin acţiunile. Anii ‘60 -’70 au reprezentat o
perioadă înfloritoare în domenul muzicii. Numeroase trupe s-au format în această perioadă și au
reușit să dăinuie prin cântecele lor și să fie la fel de populari chiar și în societatea contemporană.
De-a lungul timpului, trupe precum The Rolling Stones, Pink Floyd, The Beatles, Queen au
primit atenția nenumăraților critici de muzică, presei dar și televiziunilor, devenind astfel
simboluri muzicale ale acestor ani. Deși au cunoscut faima destul de repede și la nivel mondial
prin intermediul turneelor susținute, niciuna dintre trupele amintite nu a primit o atenție
amănunțită din partea cercetătorilor, singurele informații fiindu-ne furnizate în mod jurnalistic și
evenimențial. Cu atât mai mult, termenul de elită nu este des întâlnit în scrierile realizate
exclusiv în acea perioadă și în mod particular pe muzicieni sau trupe.

Lunâd în considerare toate aspectele menţionate anterior, motivația noastră de a alege

această temă este aceea de a realiza o cercetarea calitativă și amănunțită a „fenomenului” John
Lennon (membru al trupei The Beatles), dar mai ales de a explica de ce acesta poate fi considerat
o elită. În acest sens, cercetarea de faţă îşi propune analizarea traiectoriei pe care Lennon a
urmat-o în devenirea sa ca elită, luând în considerare atât aspectele vieţii profesionale, cât şi cele
ale vieţii private, care l-au propulsat pe acesta în breşa elitelor.
4
 Literatura de specialitate

În societatea contemporană, caracterizată prin democraţie şi egalitate între indivizi, tema

care abordează problematica elitelor a început să devină din ce în ce mai controversată. Din
această perspectivă, definirea noţiunii de elită şi înţelegerea sensurilor pe care aceasta le implică
reprezintă un obiectiv important de urmărit, întrucât în cadrul tuturor societăţilor, indiferent de
gradul lor de complexitate, există anumite autorităţi sau agenţi care reprezintă simboluri ale vieţii
comune şi exprimă valorile unei societăţi.

Definirea conceptului de elită poate reprezenta un obiectiv greu de atins, atunci când
sunt luate în considerare multiplele sensuri pe care această noţiune le implică. Spre exemplu, în
mass-media por fi identificate zilnic numeroase expresii care fac referire la termenul de elită,
însă fiecare dintre ele presupune existenţa unor sensuri multiple şi distincte. Din acest motiv,
literatura de specialitate propune definirea elite prin încercarea de a rezuma cât mai sintetic
diversele accepţiuni ale acestui termen, precum şi sensurile la care el se referă.

Jaques Coenen-Huther este cel care face distincţia între utilizarea termenilor de „elită” şi
„elite”. Astfel, „a vorbi despre elită la singular înseamnă a-i diferenţia pe cei mai buni dintr-un
anumit domeniu de activitate de indivizii obişnuiţi, adică de toţi cei care, fără a fi lipsiţi de
anumite talente, nu se deosebesc cu nimic de masa largă a semenilor” (Coenen-Huther, 2007, p.
13). Din această perspectivă, noţiunea de elită este cea care diferenţiază categoria oamenilor
obişnuiţi, masa, de cei care ies în evidenţă din mulţime, datorită anumitor caracteristici care îi fac
vizibili în spaţiul public. În general, termenul de elită, la singular, este asociat în mod frecvent cu
elita conducătoare sau cu elita guvernamentală. Altfel spus, folosit la singular, temenul de elită
este asociată deseori cu imaginea indivizilor care se ocupă de gestionarea problemelor publice şi
care au o anumită influenţă asupra deciziilor importante care au impact asupra vieţii unui popor.
Ideea de elită sugerează în acestz caz faptul că cei aflaţi la conducere se află în această poziţie
datorită competenţelor şi calificărilor necesare pe care aceştia le deţin.

Pe de altă parte, termenul de elite, folosit, deci, la plural desemnează „mai curând
persoanele aflate într-o poziţie superioară în diferite sfere de activitate” (ibidem, p. 14). În acest
caz, noţiunea de elite nu exclude ideea de excelenţă, de competenţă, dar pune accentul mai mult

5
pe poziţia dobândită şi pe funcţia exercitată. Aşadar, deşi au sensuri distincte, ambele noţiuni fac
trimitere la noţiunea de elită ca la un grup relativ restrâns de indivizi, care se particularizează
prin existenţa unor caracteristici determinante care îi diferenţiază pe aceştia de restul oamenilor
care nu fac parte din elită şi care constituie, în raport cu ei, masa.

Elita este definită ca fiind „minoritatea -, care, într-o societate determinată, dispune la un
moment dat de un prestigiu, de nişte privilegii care decurg din calităţi naturale valorizate la nivel
social (de exemplu: rasă, sânge, etc.) sau din calităţi dobândite (cultură, merite, aptitudini etc.)”
(Busino, 1992, p.4). Această definiţie face trimitere la ideea că poziţia de elită pe care individul o
are în cadrul unei societăţi este completată de existenţa prestigiului social. Poziţi de elită poate fi
atribuită prin naştere, în baza unor caracteristici biologice, naturale sau poate fi dobândită prin
eforturile şi meritele personale ale individului.

O altă definiţie se focalizează pe legătura existentă între poziţia de elită şi influenţa pe

care individul o deţine în baza acestei poziţii. În acest sens, Lasswell consideră că „dacă
influenţa este împărţită în mod egal, fiecare participant la o situaţie aparţine elitei. Dacă partajul
este inegal, cei mai influenţi sunt caracterizaţi drept elită” (Lasswell, 1865, p. 4-5). Din această
perspectivă, elitele sunt reprezentate de indivizii cu cea mai mare infleunţă în societate. Altfel
spus, indivizii care deţin anumite resurse pe care le pot manipula în mod direct şi în baza cărora
pot produce schimbare la nivel social sunt consideraţi drept elite, fiind, implicit, diferenţiaţi de
restul maselor în virtutea influnţei de care se bucură.

Raportat de definiţiile prezentate anterior, se poate observa că elitele sunt prezentate, în

sens general, ca fiind acei indivizi care se află în anumite poziţii din care pot manipula în mod
direct o resursă importantă, bucurându-se de o anumită influenţă şi prestigiu în societate. De
asemenea, în defiţia elitelor se pune accent pe diferenţa dintre acestea şi restul indivizilor
obişnuiţi, care alcătuiesc masele. În acest sens, masa reprezintă un ansamblu de indivizi
neorganizat, în care individualitatea se subordonează presiunii ansamblului. În opoziţie, elita
reprezintă minoritatea care are putere de acţiune asupra ansamblului, dar care rsimte presiunea
acestuia foarte puţin sau chiar deloc.

Pentru ca noţiunea de elită să se poată impune, trebuie să existe un anumit principiul de

legitimare. În orice societate, existenţa elitelor este dependentă de capaciatea acestora de a-
6
şiconstrui o anumită ideologie, care să reprezinte principiul lor de legitimitate. Astfel, „în cadrul
fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menţinut un
consens asupra unui principiu de legitimitate care să asigure preeminenţa unei categorii de
indivizi considerată ca elită: politică şi administrativă, desigur, dar şi elită militară, a domeniilor
afacerilor, artelor şi culturii, a comunicaţiei, a sporturilor, etc.” (Coenen-Huther, 2007, p. 31)

Vilfred Pareto este unul dintre autorii care a formulat două dintre cele mai cuprinzătoare
definiţii ale termenului de elită. Prima definiţie este una generală, care reclamă pluralul,
focalizându-se pe ideea de excelenţă a individului într-o activitate oarecare. „Aşadar, să
presupunem că, în fiecare domeniu al activităţii umane, atribuim fiecărui individ un indice care
să corespundă capacităţilor sale, aşa cum am da note la examene, la diferite materii care se
predau la şcoală. De exemplu, celui care excelează în profesia sa îi vom da un 10. Celui care nu
reuşeşte să aibă nici un singur client îi vom da 1, astfel încât să îi putem da 0 celui care este într-
adevăr cretin. Celui care a ştiut să câştige milioane în mod cinstit sau nu îi vom da 10. Celui care
câştigă doar mii de franci îi vom da 6. Celui care câştigă cât să nu moară de foame îi vom da 1.
Celui care este internat într-un azil pentru săraci îi vom da 0” (Pareto, 1935, p. 2027 apud
Coenen-Huther, 2007, p. 17). Aşadar, în acest caz autorul face referite la elite şi nu la elită,
întrucât scorul de excelenţă se bazează pe compararea unor niveluri de performanţă caracteristice
unei activităţi particulare. Astfel, cei care deţin indicii de performanţă cei mai ridicaţi într-un
anumit domeniu de activitate, pot fi considerate elite în cadrul acestui domeniu.

A doua definiţie formulată de Pareto este una mai restrânsă, în care elita este asemănată
cu o clasă socială. Pentru aceasta, este necesar ca „oamenii să fie ierarhizaţi după gradul lor de
influenţă şi de putere politică şi socială. Aşadar, populaţia este împărţită în două straturi: stratul
inferior, cel străin elitei […], şi stratul superior, elita” (Pareto, 1916, p. 2034 apud Coenen-
Huther, 2007, p. 19). De asemenea, Pareto susţine faptul că elita trebuie împărţită în două
categorii: „cei care, direct sau indirect, joacă un rol notabil în guvernare; ei constituie elita
guvernamentală. Restul va forma elita neguvernamentală” (ibidem, p. 2032). Această definiţie
corespunde formei singulare a conceptului de elită, întrucât se axează şi pe alte criterii în afară
de cel al excelenţei. Astfel, Pareto face trimitere la influenţa şi puterea politică şi socială de care
elita se bucură în cadrul unei societăţi, în baza poziţiei pe care aceasta o deţine şi în virtutea
căreia se diferenţiază de restul oamenilor.
7
 Talcott Parsons consideră că există patru funcţii care definesc terenurile de activitate din care
provin elitele politice, economice, juridice şi culturale şi care determină buna funcţionare a
sistemelor sociale. Pornind de la concepţia lui Parsons, judecăţile bazate pe performanţă
(achievement), adică acele caracteristici dobândite de individ, sunt, în general, puse în opoziţie
cu judecăţile bazate pe caracteristici atribuite sau moştenite (ascribed), care nu se datorează cu
nimic eforturilor individului însuşi. Făcând referire la cele patru funcţii societale, Parsons (1953
apud Coenen-Huther, 2007, p. 31) a construit schema A-G-I-L, care ilustrează patru exigenţe
funcţionale necesare pentru funcţionarea oricărui sistem, după cum urmează:

 Adaptation (adaptarea la mediul înconjurător prin producerea şi distribuirea de bunuri

rare): presupune readucerea sistemului la forma iniţială de echilibru. Meţinerea
Mecanismele de menţinere a sistemului pot fi reprezentate de schimbări nesemnificative
pentru sistem ca întreg sau de schimbări cantitative pe orizontală;
 Goal – attainment (definirea şi ierarhizarea obiectivelor ce urmază a fi atinse):
schimbarea se face în sensul diferenţierii crescute a subsistemelor, ceea ce duce la
specializarea funcţională şi interdependentă;
 Integration (acţiunea permanentă a mecanismelor integratoare): se caracterizează prin
dezvoltarea unor noi mecanisme de integrare, coordonare şi control, cu scopul de a
integra dificultăţile legate de diferenţierea structurală. Presupune schimbări în ceea ce
priveşte modalitatea de organizare a sistemului ca întreg, şi ajustarea performanţelor
acestuia;
 Latency (menţinerea coerenţei sistemului latent): această schimbare este cel mai rar
întâlnită. Ea apare în momentul în care se produc modificări în ceea ce priveşte
elementele cheie ale sistemului, precum valorile culturale de bază, obiectivele pe terment
lung, forme de distribuţie a bunăstării

Astfel, se poate vorbi despre nişte elite relativ specializate, care contribuie la buna
funcţionare şi menţinerea echilibrului întregului ansamblu, lucru care poate fi posibil doar în
condiţii de competiţie permanentă. Spre exemplu „elitele culturale îşi vor utiliza, în anumite
cazuri, autoritatea morală pentru a interveni pe terenul propriu al elitelor politice. Acestea se vor
strădui să impună comportamentului elitelor economice anumite reguli, care vor pleda însă
pentru cea mai mare libertate de manevră posibilă, în timp ce elitele juridice vor încerca să
8
stabilească şi să impună respectarea normelor de aplicare generală” (Coenen-Huther, 2007, p.
32). Raportându-ne la exemplul menţionat anterior, se poateobserva faptul că echilibrul şi
funcţionarea optimă a sistemului social sunt determinate de competiţie şi de amestecul de
specializare funcţională.

În ceea ce priveşte clasificarea elitelor, există trei tipuri de analize utile pentru conturarea
unor tipologii de elite:

1. Abordarea poziţională – se focalizează pe poziţia pe care elita o ocupă, prin studierea

unor documente precum organigrama, fişa postului etc. În această situaţie, este studiată
mai degrabă funcţia, nu individul;
2. Abordarea reputaţională – se referă la percepţia influenţei sau a reputaţiei pe care o are
elita în spaţiul social;
3. Abordarea decizională – interesul este centrat spre identificarea deciziilor, a mediilor în
care se iau aceste decizii (politic, economic, armată), precum şi a impactului pe care
acestea le au la nivel social.

Jaques Coenen-Huther (ibidem, p. 136-147) identifică cinci tipuri de elite: „elitele purtătoare
de valori, elitele fondate pe performanţe, elitele create prin poziţie şi elitele puterii şi elitele
funcţiei”.

Elitele purtătoare de valori – se poate vorbi despre elita purtătoare de valori în momentul în
care membrii acesteia pot fi asociaţi, prin activităţile sau prin formaţia lor, cu valorile
predominante într-o societate. În funcţie de tipul de societate la care ne raportăm, se poate vorbi
fie despre un grup religios, fie despre elite din lumea culturală, fie despre membrii unor mişcări
politice sau sociale. Dacă în secolul al XIX-lea elitele erau asociate cu autorităţile sociale, care
erau responsabile de „conservarea şi restaurarea ordinii sociale stabilite, prin repunerea la lor de
cinste a valorilor tradiţionale şi de educarea maselor” (Le Pay, 1941, p.15 apud Coenen-Huther,
2007, p. 137), în societăţile pluraliste şi laice, elitele purtătoare de valori sunt asociate cu ceea ce
simţul comun defineşte drept „persoanele cele mai cultivate, fiind caracterizate de: autoritate
morală, notorietate, avere şi capacitatea de coerciţie” (Coenen-Huther, 2007, p. 138).

9
 Elitele fondate pe performanţe – delimitarea elitelor pe baza nivelului de performanţă ia în
considerare mai degrabă aptitudinea pentru performanţă, nu realizarea efectivă a acesteia
(Endruweit, 1998, p. 253 apud Coenen-Huther, 2007, p. 139). Problema intervine în momentul în
care nivelul performanţei unor membri ai elitei nu este direct măsurabil. În acest caz, nivelul de
performanţă poate fi stabilit în baza oranizaţiei sau instituţiei în cadrul căreia activează
respectiva persoană sau grup de persoane.

Elite create prin poziţie - se referă la cazul unei „elite bine definite ca grup, ce ocupă poziţii
strategice care-i permit să exercite o influenţă perceptibilă asupra unor procese de luare a
deciziilor” (Coenen-Huther, 2007, p.140). Astfel, poziţia strategică se află în strânsă legătură cu
statutul care exprimă valoarea care îi este atribuită. Elit creată prin poziţie este vizibilă în spaţiul
public, mai ales în baza simbolurilor de prestigiu şi privilegiile de care se bucură.

Elitele puterii – Elitele puterii se conturează iniţial ca nişte grupuri capabile să exercite cu
succes o anumită putere substanţială, întrucât sunt cele care deţin pârghiile de comandă.
Membrii elitei puterii pot şi ei să fie caracterizaţi printr-un avantaj strategic dobândit sau
transmis, mai exact cel de a se afirma în spaţiul public şi de a-şi putea impune voinţa şi a
influenţa diferite contexte.

Elitele funcţiei – acest termen este strâns legat de noţiunea de elită a puterii. Puterea este cea
care permite exercitarea influenţei asupra anumitor contexte şi a desfăşurării unor evenimente.
Astfel, cine nu deţine influenţă, nu dispune decât de o putere aparentă. În fiecare domeniu de
activitate există o persoană sau un grup de persoane care exercită o influenţă decisivă în cadrul
acestui tip de activitate. Astfel, membrii unei elite pot fi clasificaţi după funcţia pe care şi-o
asumă şi în baza căreia le este permisă exercitarea influenţei. Concluzionând, elitele funcţiei pot
fi definite prin prisma a două dimensiuni: pe ce se bazează puterea lor şi în ce scop este utilizată
aceasta.

10
 John Lennon – elită fondată pe performanţă

Mişcarea hippie, începută încă din anii 60, a fost cea mai influentă mişcare culturală în
directă legatură cu generaţia tânără de atunci. Aceasta protesta împotriva războiului din Vietnam,
mii de tineri refuzând să se înroleze în armată, protestau împotriva stereotipurilor şi a
prejudecăţilor. Ei doreau să trăiască în pace şi iubire alături de ceilalţi, considerând războiul şi
violenţa inutile şi redundante. Astfel se răzvrăteau împotriva valorilor tradiţionle susţinute chiar
de părinţii acestora (Hecl, 2006, p.11). Această mişcare a înfluenţat şi cultura muzicală a vremii,
printre care şi trupa The Beatles. Important e faptul că pentru majoritate tinerilor muzica a
devenit o modalitate de exprimare, iar în perioada anilor 60 muzica cu versuri care transmiteau
un mesaj a devenit mai importantă decât instrumentalul. Asta explică faima şi încadrarea ca elite
muzicale a membrilor trupei Beatles, cu precădere a lui John Lennon, care după despărţirea
trupei, şi-a continaut cariera solo şi şi-a concentrat cântecele pe transmiterea în versuri a tuturor
valorilor regăsite şi în mişcarea hippie (Edmondson, 2010, p. 53).
Cântecele lui John Lennon sunt dovada clară a apartenenţei lui în grupul elitelor fondate
pe performanţă. Talentul de compozitor, de muzician şi de poet fiind înglobate în sutele de
cântece pe care acesta le-a produs, succesul pe care l-a avut atât cu trupa cât şi în cariera solo
fiind ca o aprobare din partea milioanelor de oameni asupra talentului pe care acesta l-a avut.
Pe lângă încadrarea acestuia în grupul elitelor fondate pe performanţă, Lennon, după
continuarea carierei muzicale ca artist solo, are toate calităţile ce îl încadrează şi în rândul elitelor
purtatoare de valori, având în vedere atât melodiile cu mesaje anti-violenţă şi susţinătoare ale
păcii şi iubirii necondiţionate între oameni, cât şi celelate activităţi precum campania pentru pace
a lui şi a soţiei lui din vremea acea, Yoko Ono de la începutul anilor 70. Aceasta a inclus
faimoasele „Bed-ins” ce constau în interviurile date în camera lor de hotel în luna de miere a
acestora, interviuri care durau 12 ore şi care au avut ca subiect principal pacea şi protestele anti-
violenţă desfăşurate în perioada aceaa în Statele Unite. Pe lângă „ Bed-Ins”, Lennon s-a făcut
remarcat şi prin participarea la o parte din aceste proteste, prin afişarea panourilor pblicitare în
mai multe oraşe din lume cu cu mesajul „WAR IS OVER IF YOU WANT IT” şi prin
participarea lui ca invitat numeroase emisiuni de televiziune în cadrul cărora a încercat pe cât
posibil să promoveze valorile după care îşi ghidează propria viaţă” (Lennon în Pritchard și
Lysaght, 1998, p. 61).

11
 Metodologie

Cercetarea de faţă îşi proune să studieze elitele muzicale care aparţin anilor ’70, analiza
focalizându-se asupra lui John Lennon ca figură reprezentativă a perioadei Hippie. Astfel,
prezenta lucrare doreşte să răspundă următoarei întrebări de cercetare: În ce mod a influenţat
John Lennon perioada Hippie prin acţiunile sale?

Obiectivul general al cercetării este descrierea lui John Lennon ca simbol al perioadei
Hippie. Acest obiectiv urmăreşte prezentarea traiectoriei pe care artistul a urmat-o în devenirea
sa ca elită, accentul fiind pus pe motivele pentru care acesta poate fi considerat elită şi pe
impactul pe care acesta l-a avut în spaţiul public

Obiectivele specifice ale cercetării sunt următoarele:

1. Analizarea modului în care expunerea publică l-a propulsat pe John Lennon în breşa
elitelor;

Primul obiectiv specific urmăreşte analizarea şi descrierea apariţiilor lui John Lennon în
spaţiul public, axându-se pe imaginea expusă în interviuri, videoclipuri şi diferite apariţii în
mass-media. În acest caz, interesul cade pe motivul pentru care acesta a devenit o imagine-
simbol a perioadei Hippie şi pe modalitatea în care a reuşit să se facă remarcat prin apariţiile sale
publice.

2. Identificarea impactului pe care melodia „Imagine” l-a avut în contextul anilor ’70;

Acest obiectiv urmăreşte prezentarea şi analizarea impactului pe care cea mai de succes
melodie a lui John Lennon, „Imagine”, a avut-o în perioada anilor ’70. Analiza se centrează pe
valorile promovate de către artist prin intermediul acestei melodii, aflate în opoziţie cu contextul
social din acea perioadă.

3. Descrierea conceptului de „Bagism” ca reacţie împotriva inegalităţilor sociale;

Ultimul obiectiv al cercetării urmăreşte descrierea impactului social pe care l-a avut
conceptul de „Bagism”. Analiza se axează pe prezentarea lui John Lennon ca iniţiator al unui

12
curent, care milita pentru valori precum pacea, iubirea şi diminuarea inegalităţilor sociale, în
perioada Hippie.

Pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate şi prezentae anterior, cercetarea de faţă

utilizează drept metodologie analiza de conţinut calitativă. Earl Babbie defineşte analiza de
conţinut ca fiind “studiul comunicărilor înregistrate dintre oameni, precum cărți, site-uri, tablouri
și legi” (Babbie, 2010, p.438). Aceasta permite realizarea unor inferenţe pe baza identificării
caracteristicilor specifice unor mesaje. În plus, ea permite analizarea contextului în care apar
anumiţi indicatori, ceea ce reflectă caracterul calitativ al acesteia.

Datele cu care am lucrat pentru realizarea cercetării sunt reprezentate de documentare,

videoclipuri, interviu, fotografii şi versuri din melodii. Aceastea permit descrierea traiectoriei
urmate de John Lennon în devenirea sa ca elită a perioadei Hippie, prin analizarea apariţiilor sale
publice, a mesajelor pe care le-a transmis prin intermediul melodiilor sale şi, nu în ultimul rând
influenţei pe care a avut-o prin crearea conceptului „Bagism” asupra contextului social al anilor
`70.

De asemenea, pentru realizarea acestei cercetări, am utilizat tehnica analizei secundare.

Aceasta are ca scop analizarea unor date care au fost colectate iniţial pentru a îndeplini alte
obiective decât cele pentru care sunt reutilizate. Prin analiza secundară se pot realiza noi
observaţii şi corelaţii, care oferă o nouă dimensiune cercetării. În acest sens, au fost utilizate
diferite publicaţii care abordează subiectul pe care se focalizează cercetarea de faţă, fiind
prezentate în capitolul următor.

13
 Analiza şi interpretarea rezultatelor

În acest capitol sunt prezentate într-o manieră detaliată rezultatele obţinute în urma
realizării analizei de conţinut şi a celei secundare. În continuare va fi prezentată traiectoria lui
John Lennon în devenirea sa ca elită, pe baza obiectivelor cercetării, menţionate anterior.

Obiectivul 1: Analizarea modului în care expunerea publică l-a propulsat pe John Lennon
în breşa elitelor

Începuturile vieții de elită muzicălă a lui John Lennon își au ecoul în anul 1962, când,
alături de trupa Beatles (unde John Lennon a fost unul dintre membri fondatori), ajunge în
primele locuri din topurile muzicale din Marea Britanie la o vârstă destul de fragedă. Fenomenul
Beatles a căpătat în scurt timp faimă mondială cu ajutorul turneelor din țară și de peste hotare,
apogeul fiind atins în 1964 când trupa a ocupat primele 5 poziții în topul realizat de revista
Billboard. (Edmondson, 2010, p. 57-62). Dovezile ce atestă popularitatea beatleșilor din perioada
respectivă se regăsesc în înregistrări video și poze făcute la concerte, unde se observă faptul că
publicul preponderent tânăr își manifesta extazul printr-un comportament isteric la apariția
vedetelor pe scenă.

Sursa: http://www.dw.com/image/16716750_401.jpg

Spre sfârșitul anilor ‘60, John Lennon se distanțează de restul trupei și se remarcă în mod
individual prin promovarea și însușirea puternică în mod public a valorilor pe care le presupune
14
mișcarea hippie. Acest moment coincide cu căsătoria cu Yoko Ono, impreună fiind puternic
implicați în promovarea păcii ca valoare fundamentală a omenirii. (ibidem, p. 110)

Cele mai relevante exemple care îl aduc în atenția mass-mediei au fost faimoasele „Bed
Ins” și Campania „The War is Over” ceea ce face trecerea lui de la o elită bazată pe performanță
la una bazată pe valori. De asemenea, într-un interviu acordat în cadrul unei emisiuni (1969),
Lennon explică modalitatea lui de a-și face mesajul auzit, pacea fiind văzut aici asemenea unui
produs care are nevoie de strategie de marketing pentru a avea aderență la public. „Noi încercăm
să vindem conceptul de pace, ca pe un produs și să-l vindem la fel cum oamenii vând săpun sau
băuturi carbogazoase. E singura modalitate de a-i face pe aceștia conștienți că pacea e posibilă
și că violența nu poate fi evitată. Nu doar războiul, ci toate formele de violență” (The David
Frost Show, 1969).

În ceea ce privește conceptul de „Bed Ins”, cele aproximativ 160 de interviuri date de
către cuplul John-Yoko au fost realizate în două camere de hotel, în timpul lunii lor de miere.
Dorința lor a fost aceea de a transmite întregii lumi viziunea lor asupra societății din acea vreme,
într-o manieră non-conformistă. Practic, invitația făcută presei a fost una destul de originală și
excentrică, interviurile fiind realizate în decursul a unei săptămâni, în pat. Aceste propuneri au
fost defapt un plan bine gândit pentru a face ca mesajul lor să fie văzut și auzit prin toate canalele
de comunicare, „să ajungă la fiecare casnică și la fiecare copil” (Lennon, 1969, min. 23).

După cele 12 ore petrecute în fiecare zi vorbind despre pace și despre abolirea violenței
în lume, această acțiune a fost finalizată cu înregistrarea unei dintre melodiilor sale (Give Peace a
Chance) a cărei temă centrală este sugerată chiar din titlu, pacea. Aceasta a devenit celebră
pentru contextul social al acelor vremuri despre care Lennon a afirmat că „singura speranță
pentru fiecare dintre noi este pacea. Violența naște violență, iar dacă vrei să obții pacea poți să
faci asta când dorești, atâta vreme cât suntem uniți” (Lennon în Pritchard și Lysaght, 1998, p.
74).

La scurt timp după ce cuplul a ajuns în atenția publicului prin ingenioasa apariție, cei doi
au continuat militarea pentru pace prin intermediul campaniei „The War is Over” care s-a
dovedit a fi una la fel de strategica ca și prima. În luna decembrie a aceluiași an, aceștia au
cumpărat mai multe panouri publicitate în 12 orașe din lume, pe care au postat mesajul următor:
15
 „ WAR IS OVER IF YOU WANT IT. Happy Christmas from John & Yoko”. Această perioadă a
anului aleasă pentru a aduce în fața publicului propriile lor convingeri coincide cu perioada
sărbătorilor de iarnă, când oamenii se
concentrează mai puțin pe propria lor
persoană și își îndreaptă atenția și grija către
cei dragi. De aceea, luna decembrie a
reprezentat un moment prolific pentru
cooptarea indivizilor în această „bulă” de
valori pacifiste. La fel ca și în cealaltă
campanie, aceasta si-a găsit încheiere în
apariția pe piață a unei melodii de Crăciun

(Happy Xmas - War is Over), cuprinzând Sursa:

aceleași valori-simbol specifice lui John https://store.warisover.com/skin/frontend/rwd/j
ohnlennon/ images/home/billboard_c.jpg
Lennon.

Așadar, expunerea publică a lui John Lennon poate fi considerată una totală, deorece John
Lennon a oferit publicului nu doar o ideologie încastrătă în versuri sau panouri cu mesaje
activiste, cât și fragmente din viața lui privată pentru a demonstra importanța păcii la nivel
macrosocial. Acest lucru fiind posibil doar dacă pacea se regăsește și în viața particulară a
fiecărui individ.

Obiectivul 2: Identificarea impactului pe care melodia imagine l-a avut în contextul istoric al
anilor ‘70 Toată această „muncă” pentru pace depusă de John Lennon nu face decât să schițeze
contextul social al anilor ‘70 când războiul din Vietnam era în plină desfășurare. Însăși perioada
hippie a luat naștere odată cu acest
eveniment nefast din istoria omenirii, fiind
astfel opusul rezboiului, tuturor formelor de
violență și a vărsării de sânge.

Pentru a aduce și mai aproape de omenire

ideea că indivizii trebuie să-și unească
forțele pentru păstrarea păcii și terminarea
Sursa: https://i.ytimg.com/vi/MIRnXil22eM/maxresdefault.jpg 16
definitivă a războaielor din lume, John Lennon a lansat în 1971 single-ul „Imagine”, poate una
dintre cele mai semnificative melodii ce a avut un impact puternic în întreaga lume.

Ca dovadă că melodia acestuia a avut un mesaj cu care milioane de oameni au rezonat

este faptul că a devenit cel mai bine vândut cântec din toată cariera lui solo, revista Rolling
Stones integrându-l în 2011 în topul „The 500 Greatests Songs of All Time”, unde melodia
acestuia ocupând locul 3. În cadrul aceluiași articol publicat în Rolling Stones, melodia a fost
descrisă drept „un imn durabil al consolorii și al promisiunii” deși Lennon susținea cu modestie
că nu este cu nimic mai presus decât căntecele scrise în perioada în care era membru în trupa The
Beatles (Wenner, 2011).

Însăși Jimmy Carter, fostul președinte al Statelor Unite, făcând referire la cântecul
„Imagine” a susținut că „în mai multe țări din toată lumea -eu împreună cu soția mea vizitând
aproximativ 125 de țări- se aude cântecul lui John Lennon folosit aproape la fel de des precum
imnul țărilor respective. Așadar, John Lennon a avut un impact major în căteva dintre țările în
dezvoltare din lume” (Shields, 2014, p.12).

Deși au trecut ani buni de la războiul din Vietnam, oamenii nu au uitat că trebuie să lupte
pentru aceleași țeluri de menținere a păcii mondiale. Chiar și incidentele minore ce au avut loc de
atunci până acum își găsesc un moment contemplativ în care să ducă mai departe pacea
transmisă prin intermediul cântecelor. Așadar, fiecare sfârșit de an în New York este un bun
prilej pentru a aduce un nou omagiu melodiei „Imagine”, dar mai ales valorile promovate de
aceasta. Numeroasele videoclipuri atestă faptul că în fiecare an pe 31 decembrie, înainte de 12
noaptea, oamenii se adună în New Times Square și fredonează versurile compuse de John
Lennon (The Times Square, New Year's Eve, video people singing „Imagine").

Poate cel mai de actualitate eveniment din cauza căruia zeci de oameni și-au pierdut
viața, violența fiind astfel tema centrală a acestuia, a fost atacul terorist de la Bruxelles din martie
2016 care a reprezentat o nouă mobilizare publică asemănătoare celor amintite mai sus. Deși au
trecut mai bine de 40 de ani de la lansarea melodiei lui John Lennon, imediat după incident,
aceasta s-a regăsit pe buzele mai multor oameni care au mers la locul atacului pentru a aduce un
ultim omagiu celor care și-au pierdut viața. Conform Breaking News (2016), alegerea indivizilor

17
prezenți la fața locului de a cânta melodia lui John Lennon își are explicația în faptul că „refuzul
lor de a fi intimidați de atrocitățile extremiste reflectă spiritul de rezistență al oamenilor”.

Prin urmare, indiferent de timpul istoric, oamenii au găsit în John Lennon și mai specific,
în opera sa muzicală un prilej de a reacționa la realitățile sociale din momentele respective. Deși
majoritatea melodiilor lui Lennon au ca și teme repetitive pacea, iubirea, oprirea războiului, cel
mai mare impact s-a dovedit a-l avea cântecul „Imagine” devenind astfel un reper de referință în
perioadele grele prin care oamenii au trecut, trec sau vor trece.

Obiectivul 3: Descrierea conceptului de „bagism” ca reacție împotriva inegalităților

sociale

Dincolo de toate capodoperele realizate de John Lennon, atenția noastră fiind profund
îndreptată către cariera sa de elită muzicală, acesta a atins apogeul odată cu definirea unui nou
concept social ce avea să își regăsească faima la scurt timp după ce a fost promovat în fața
societății.

Venit ca o soluție la problemele sociale pregnante ale

acele perioade, precum segregarea, rasismul,
prejudecăților, stereotipizării, John Lennon, alături de soția
sa Yoko Ono au creat termenul de „bagism” în cadrul
campaniei lor pentru pace de la sfârșitul anilor ‘60. Acest
termen presupunea, conform definiției dată de cei doi,
purtarea unei pungi care să acopere întreg corpul. Intenția a
fost aceea de a satiriza prejudecățile și stereotipurile, ideea
de „pungă” fiind doar o unealtă prin care oamenii să
conștientizeze faptul că aspectul fizic este infinit inferior

celorlalte aspecte ale vieții sociale ale unui individ.Într-un

Sursa:
interviu acordat unei emisiuni de televiziune, John Lennon http://assets.rollingstone.com/assets/im
ages/gallery/20130214-yoko4-x500-
a oferit publicului o definiție și o explicație mult mai amplă 1360868054.jpg

a conceptului de „bagism” și ceea ce presupune acesta.

Astfel, Lennon afirmă că „bagism” este „o etichetă pentru tot ceea ce facem, suntem cu toții într-
o pungă și eu cu Ono am realizat că venim din pungi diferite. Eu eram în această pungă Pop în
18
jurul grupului în care mă învârteam, ea era în punga ei avant-garde făcând același lucru în
grupul ei. Tu ești în colectivul tău de televiziune...iar noi, din când în când, ieșim din punga
noastră pentru a ne uita unul la altul, dar nu comunicăm. Vorbim despre cum nu există barieră
între artă, muzică, poezie, dar în același timp eu am eticheta de rock and roller, altul are
eticheta de poet...iar în final am inventat acest cuvânt tocmai pentru a fi întrebați ce înseamnă,
iar noi să răspundem: suntem cu toții într-o pungă, baby!” (The David Frost Show, 1969).

Lennon nu s-a oprit aici cu propagarea termenului de „bagsim”, ba mai mult, l-a introdus în
3 dintre următoarele sale melodii precum „The Ballad of John and Yoko”, „Come Together” și
„Give Peace a Chance”. Mai mult de atât, termenul a avut recurență și în secolul 21, versurile
melodiei Give Peace a Chance „Everybody's talkin' about Bagism, Shagism, Dragism...”, fiind
afișate și pe aeroportul John Lennon din Liverpool (Hertzberg, 2010).

Sursa:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/25/Liverpool_John_Le
nnon_Airport-2006-09-28.jpg

De asemenea, în zilele noastre, ideea de „bagism” nu mai are aceeași însemnătate pur
Sursa:
purtătoare de valori împotriva inegalităților sociale și este practicat în scopuri simbolice și de
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/25/
Liverpool_John_Lennon_Airport-2006-09-28.jpg
comemorare a ceea ce John Lennon a creat. Astfel, în cadrul unui festival din Liverpool (Dolphin
Sursa:
Music, 2007), organizatorii evenimentului au pus în scenă momente artistice în cadrul cărora
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/25/
Liverpool_John_Lennon_Airport-2006-09-28.jpg
artiștii invitați sunt îmbrăcați în pungi de plastic.

19
 Concluzii

În urma analizei realizate prin intermediul tuturor mijloacelor propuse (interviuri,

fotografii, videoclipuri, versuri din melodii) putem conchide faptul că John Lennon a reprezentat
o voce puternică a anilor ‘70 nu doar prin capacitatea sa artistică cât și prin mesajele pe care le-a
transmis unor întregi generații prin intermediul capodoperelor sale.

De asemenea, apartenența în prealabil la trupa The Beatles i-a dat o legitimitate mult mai
mare acestuia ca vocea și convingerile să-i fie ascultate de-a lungul timpului, în momentul în
care acesta și-a început „cariera” de elită individuală. Avem aici de aface cu tranziția unui
individ de la elită formată pe performanță, la elită puternic conturată pe valori universale, precum
pacea, iubirea, oprimarea războiului și a violenței de orice natură.

Conform definiției date de către Vilfred Pareto (1935) pentru o elită formată pe
performanță și anume aceea că persoanele care dețin cei mai mari indici în domeniul lor de
activitate pot fi astfel considerate elite fondate pe performanță, așa este și cazul lui John Lennon
văzut aici ca și membru al trupei The Beatles, trupă ce a avut un mare succes în anii ‘70.
Mărturie stau nenumăratele poze și videoclipuri realizate la concertele acestora în care publicul
era în extaz pe tot parcursul performării trupei. Nu sunt scăpate din vizor nici locurile de onoare
acordate trupei în reviste prestigioase precum Billboard dovedindu-se încă o dată înalta poziție
pe care trupa The Beatles a atins-o.

Momentul în care John Lennon alege să se despartă de trupă coincide cu momentul în care
acesta se consideră pe sine suficient de capabil de a-și continua viața de elită, independent de
fenomenul Beatles. Se poate considera de asemenea că odată cu această destrămare a trupei, John
Lennon a continuat să aibă aceleași tipuri de activități, de a scrie melodii și a le oferi publicului
în mod individual. Mai mult de atât, Lennon s-a concentrat mai mult pe furnizarea de valori și
îndemnuri activiste către umanitate. De aceea, acesta poate fi încadrat în tipologia elitei
fondatoare de valori despre care Jaques Coenen-Huther (2007) consideră că apariția unei astfel
de elite se realizează atunci când indivizii pot fi asociați prin intermediul acțiunilor întreprinse cu
valorile universale ale societății.

20
 Ca și elită individuală purtătoare de valori, John Lennon a dăruit la nivel mondial învățături
despre binele universal, conturat aici prin muzica pe care a scris-o și mai particular prin versurile
cu puternic mesaj pacifist. Nenumăratele interviuri și campanii de menținere a păcii în lume
susțin de asemenea cauza pentru care John Lennon a devenit după despărțirea de trupă o elită
purtătoare de valori.

Este de menționat faptul că tot acest succes pe care Lennon l-a avut în acea perioadă, chiar și
până în zilele noastre, este datorat faptului că acesta a folosit un plan strategic bine pus la punct,
dar cu toate acestea destul de subtil în ochii privitorului simplu. Strategiile de promovare a
convingerilor personale au constat, așadar în strategii de marketing (interviuri date în mod
ingenios în pat, bannere afișate în cele mai aglomerate locuri din lume, dar și discursuri publice)
care l-au propulsat astfel în breșa elitelor la care și astăzi se mai face referire.

21
 Bibliografie

1. Babbie, E. (2010). Practica cercetării sociale. Iași, Polirom

2. Breaking News, 2016, Watch crowds in Brussels singing John Lennon's Imagine
following the terrorist bombings [Online] disponibil la:
http://www.breakingnews.ie/world/watch-crowds-in-brussels-singing-john-lennons-
imagine-following-the-terrorist-bombings-726442.html [Accesat la data de 20.12.2016,
ora 17:59]

3. Busino, G. (1992). Élite(s) et élitisme. Paris, PUF

4. Coenen – Huther, J. (2007). Sociologia elitelor. Iaşi, Polirom

5. David Frost Show, (1969). [Online] disponibil la:

https://www.youtube.com/watch?v=BQL_nvmnGFg [Accesat la data de: 19.12.2016, ora
17:25]

6. Dolphin Music, 2007, Gearing up for the Beatles Week!. Link disponibil la:
http://www.dolphinmusic.co.uk/article/1540-gearing-up-for-the-beatles-week-.html,
Accesat la data de 20.12.2016, ora 18:15

7. Edmonson, J. (2010). John Lennon: a biography. California, Greenwood

8. Hecl, R. (2006). The Beatles And Their Influence On Culture.

9. Hertzberg, H., (2010). Give John a Chance. The New Yorker [Online] disponibil la:
http://www.newyorker.com/news/hendrik-hertzberg/give-john-a-chance [Accesat la data
de 20.12.2016, ora 15:36]

10. Lasswell, H. (1965). „The Study of Political Elites” în Lasswell, D. şi Lerner, D., World
Revolutionary Elites. Studies in Coercive Ideological Movements. Massachusetts, The
M.I.T Press

11. Ono, Y., Lennon, J. (1969). Bed Peace, pro. Bag Productions. Bag Productions

22
12. Pritchard, D., Lysaght, A. (1998). The Beatles: an oral history. Hyperion Books

13. Shields, C. (2014). „Imagine: The Story of a Song”. Brooklyn, Thought & Expression
LLC
14. The Times Square, New Year's Eve, video people singing „Imagine" [Online] disponibil
la https://www.youtube.com/watch?v=pb0SwSjeKqw [Accesat la data de 20.12.2016,
ora 16:05]

15. Wenner, J., (2011), 500 Greatest Songs of All Time, The Rolling Stone Magazine, Link
[Online] disponibil la: http://www.rollingstone.com/music/lists/the-500-greatest-songs-
of-all-time-20110407 [Accesat la data de 20.12.2016, ora 14:20]

23