 Combaterea dăunătorilor

 Protejarea plantelor
 Pentru protejarea plantelor împotriva dăunătorilor se folosesc diferite mijloace. Dintre acestea,
mijloacele chimice trebuie utilizate numai în caz extrem şi în dozaj minim. Cu cât este mai
bună starea generală a unei plante, cu atât este mai capabilă să reziste la influenţele adverse
din mediu.
 Factori de reducere a bolilor sau a pericolului atacului dăunătorilor:
o Plantarea în mediu familiar, localizarea convenabilă, în condiţii de vegetaţie cât mai
apropiate de cele naturale
• Fără monoculturi (cu respectarea alternanţei)
• Alegerea corectă a sortimentelor pentru fiecare amplasament
• Prelucrarea şi îngrijirea bună a solului
• Seminţe şi materiale de plantare sănătoase
• Respectarea distanţelor de plantare necesare
• Aport echilibrat de fertilizatori şi humus
• Măsuri de îngrijire competente
• Respectarea asolamentelor şi vecinătăţilor de plante
• Asigurarea de agenţi favorabili.
 Aşezaţi plantele în culturi combinate. În acest fel se evită răspândirea accelerată a bolilor şi
dăunătorilor. De asemenea plantele se apără reciproc prin substanţele rezultate din procesele
biologice de schimb.
 Compatibile sunt: roşiile/cartofii, roşiile/varza, ceapa/căpşunii/salata, cartofii /spanacul. Nu
sunt compatibile: roşiile şi cartofii cu mazărea.
Realizaţi mai multe spaţii de viaţă, cum ar fi tufişuri, plante solitare (pomi, arbuşti), nişe şi
locuri umede.

Plantaţi în grădină plante de apărare, cum sunt Calendula officinalis (gălbenele) şi Tagetes
tenuifolia (crăiţe), precum şi diverse plante aromate cum ar fi lavanda şi mărarul, contra
păduchilor frunzelor şi Hyssopus officinalis (Ysop), cimbru şi mentă contra omizilor de varză.

Dacă echilibrul ecologic al grădinii dumneavoastră este intact, vietăţile utile vă protejează
contra dăunătorilor. Aceştia din urmă constituie baza existenţei celorlalţi. Combateţi
dăunătorii pe cât posibil fără otrăvuri, deoarece acestea distrug şi vietăţile folositoare.
Asiguraţi spaţiul de viaţă celor folositori, cum ar fi stive de lemn, grămezi de vreascuri şi
frunziş.

Diverse ghiduri disponibile pe piaţă vă informează în detaliu în privinţa modalităţilor de

protejare a plantelor prin metode ecologice
 Folositori şi dăunători în grădină
 Este foarte importantă recunoaşterea corectă a agenţilor utili şi a dăunătorilor din gradină,
pentru a-i proteja pe unii, respectiv a-i combate pe ceilalţi.
 Folositori

Buburuza (A) şi larvele ei distrug păduchii frunzelor.

Musculiţele verzi (B) (insecte de culoare verde deschis cu aripi modificate) se hrănesc de
asemenea cu păduchii frunzelor.
Musculiţele vărgate (C) (confundate adesea cu viespile datorită dungilor transversale
galben/negru) distrug de asemenea păduchii frunzelor.
Larvele viespilor consumă păduchii frunzelor, păduchii ţestoşi, moliile şi mulţi alţi dăunători.
Larvele de ţânţari (D) sug acarienii şi păduchii frunzelor.
Păianjenii prădători se hrănesc cu acarieni.
Urechelniţele (E) se hrănesc cu diverse insecte.

Nu trebuie uitat aportul util al păianjenilor a căror hrană principală o constituie muştele,
ţânţarii şi păduchii frunzelor, contribuţia aricilor şi nevăstuicilor, şopârlelor, şarpelui orb
 de casă, broaştelor care ajută în combaterea melcilor şi şoarecele de câmp sau diferite
păsări care vânează insecte.
 Perturbând cât mai puţin aceste vieţuitoare, eventual ajutându-le cu posibilităţi de adăpostire
sau cuibărire, câştigaţi aliaţi valoroşi în lupta cu dăunătorii.

Dăunători

În continuare vom descrie principalii dăunători şi bolile care pot afecta grădina
dumneavoastră. Cel mai bine este să vă procuraţi un îndrumar detaliat cu ilustraţii ale
dăunătorilor şi ale afecţiunilor caracteristice.
 Bacteriile pot afecta fructele, legumele şi plantele decorative. Aceste boli se transmit prin
sevă. Bacteriile atacă predominant plantele bolnave şi slăbite de leziuni. Împotriva bacteriilor
nu există mijloace chimice de apărare. Plantele bolnave trebuie tăiate şi distruse imediat.
Plantele îndepărtate nu se compostează ci se ard.
Plantele bine îngrijite nu sunt atacate de bacterii.
 Ciupercile sunt prezente în grădină sub diferite forme. Printre acestea se numără de ex.
rugina şi tăciunele la trandafiri, monilioza (praful alb), cancerul pomilor fructiferi şi
spuzeala la fructele cu sâmburi şi drupe sau rugina mărului, rugina părului şi crusta
fructelor cu sâmburi, precum şi mana (mucegaiul cenuşiu, Botrytis) la căpşuni şi rugina
falsă sau alternaria- boala petelor frunzelor, putregaiul zarzavaturilor şi bulbilor, bolile
germenilor, ofilirea datorată infestării cu fusarium, verticillium şi hernia verzei în
grădinile de legume, precum şi încreţirea piersicilor. Folositori şi dăunători în grădină
 Este foarte importantă recunoaşterea corectă a agenţilor utili şi a dăunătorilor din gradină,
pentru a-i proteja pe unii, respectiv a-i combate pe ceilalţi.
 Folositori

Buburuza (A) şi larvele ei distrug păduchii frunzelor.

Musculiţele verzi (B) (insecte de culoare verde deschis cu aripi modificate) se hrănesc de
asemenea cu păduchii frunzelor.
Musculiţele vărgate (C) (confundate adesea cu viespile datorită dungilor transversale
galben/negru) distrug de asemenea păduchii frunzelor.
Larvele viespilor consumă păduchii frunzelor, păduchii ţestoşi, moliile şi mulţi alţi dăunători.
Larvele de ţânţari (D) sug acarienii şi păduchii frunzelor.
Păianjenii prădători se hrănesc cu acarieni.
Urechelniţele (E) se hrănesc cu diverse insecte.

Nu trebuie uitat aportul util al păianjenilor a căror hrană principală o constituie muştele,
ţânţarii şi păduchii frunzelor, contribuţia aricilor şi nevăstuicilor, şopârlelor, şarpelui orb
de casă, broaştelor care ajută în combaterea melcilor şi şoarecele de câmp sau diferite
păsări care vânează insecte.
 Perturbând cât mai puţin aceste vieţuitoare, eventual ajutându-le cu posibilităţi de adăpostire
sau cuibărire, câştigaţi aliaţi valoroşi în lupta cu dăunătorii.

Dăunători

În continuare vom descrie principalii dăunători şi bolile care pot afecta grădina
dumneavoastră. Cel mai bine este să vă procuraţi un îndrumar detaliat cu ilustraţii ale
dăunătorilor şi ale afecţiunilor caracteristice.
 Bacteriile pot afecta fructele, legumele şi plantele decorative. Aceste boli se transmit prin
sevă. Bacteriile atacă predominant plantele bolnave şi slăbite de leziuni. Împotriva bacteriilor
nu există mijloace chimice de apărare. Plantele bolnave trebuie tăiate şi distruse imediat.
Plantele îndepărtate nu se compostează ci se ard.
Plantele bine îngrijite nu sunt atacate de bacterii.
 Ciupercile sunt prezente în grădină sub diferite forme. Printre acestea se numără de ex. rugina
şi tăciunele la trandafiri, monilioza (praful alb), cancerul pomilor fructiferi şi spuzeala la
fructele cu sâmburi şi drupe sau rugina mărului, rugina părului şi crusta fructelor cu sâmburi,
precum şi mana (mucegaiul cenuşiu, Botrytis) la căpşuni şi rugina falsă sau alternaria- boala
petelor frunzelor, putregaiul zarzavaturilor şi bulbilor, bolile germenilor, ofilirea datorată
infestării cu fusarium, verticillium şi hernia verzei în grădinile de legume, precum şi încreţirea
piersicilor
 Folositori şi dăunători în grădină
 Este foarte importantă recunoaşterea corectă a agenţilor utili şi a dăunătorilor din gradină,
pentru a-i proteja pe unii, respectiv a-i combate pe ceilalţi.
 Folositori

Buburuza (A) şi larvele ei distrug păduchii frunzelor.

Musculiţele verzi (B) (insecte de culoare verde deschis cu aripi modificate) se hrănesc de
asemenea cu păduchii frunzelor.
Musculiţele vărgate (C) (confundate adesea cu viespile datorită dungilor transversale
galben/negru) distrug de asemenea păduchii frunzelor.
Larvele viespilor consumă păduchii frunzelor, păduchii ţestoşi, moliile şi mulţi alţi dăunători.
Larvele de ţânţari (D) sug acarienii şi păduchii frunzelor.
Păianjenii prădători se hrănesc cu acarieni.
Urechelniţele (E) se hrănesc cu diverse insecte.

Nu trebuie uitat aportul util al păianjenilor a căror hrană principală o constituie muştele,
ţânţarii şi păduchii frunzelor, contribuţia aricilor şi nevăstuicilor, şopârlelor, şarpelui orb
de casă, broaştelor care ajută în combaterea melcilor şi şoarecele de câmp sau diferite
păsări care vânează insecte.
 Perturbând cât mai puţin aceste vieţuitoare, eventual ajutându-le cu posibilităţi de adăpostire
sau cuibărire, câştigaţi aliaţi valoroşi în lupta cu dăunătorii.

Dăunători

În continuare vom descrie principalii dăunători şi bolile care pot afecta grădina
dumneavoastră. Cel mai bine este să vă procuraţi un îndrumar detaliat cu ilustraţii ale
dăunătorilor şi ale afecţiunilor caracteristice.
 Bacteriile pot afecta fructele, legumele şi plantele decorative. Aceste boli se transmit prin
sevă. Bacteriile atacă predominant plantele bolnave şi slăbite de leziuni. Împotriva bacteriilor
nu există mijloace chimice de apărare. Plantele bolnave trebuie tăiate şi distruse imediat.
Plantele îndepărtate nu se compostează ci se ard.
Plantele bine îngrijite nu sunt atacate de bacterii.
 Ciupercile sunt prezente în grădină sub diferite forme. Printre acestea se numără de ex. rugina
şi tăciunele la trandafiri, monilioza (praful alb), cancerul pomilor fructiferi şi spuzeala la
fructele cu sâmburi şi drupe sau rugina mărului, rugina părului şi crusta fructelor cu sâmburi,
precum şi mana (mucegaiul cenuşiu, Botrytis) la căpşuni şi rugina falsă sau alternaria- boala
petelor frunzelor, putregaiul zarzavaturilor şi bulbilor, bolile germenilor, ofilirea datorată
infestării cu fusarium, verticillium şi hernia verzei în grădinile de legume, precum şi încreţirea
piersicilor

 Boli frecvente datorate ciupercilor

 Boala petelor frunzelor (1)

La fasole, mazăre, ţelina, castravete, sfeclă roşie, roşii apar pete brune pe frunze, fructe,
rădăcini; băiţuiţi preventiv seminţele, plantaţi la distanţă, stropiţi plantele tinere cu preparat de
 coada-calului (equiseti herba).
Soluţii de apărare: Folicur Multi, Vondozeb, Funguran, Merpan, Zato
 Ofilirea produsă de Verticillium la castraveţi, gogoşari, ardei, vinete, roşii, ridichi, plantele se
ofilesc (adeseori pe o parte) şi mor; preveniţi prin asigurarea unui sol cu proprietăţi bune,
folosiţi fertilizanţi cu azot redus, ridicaţi cantitatea de calciu.

Putregaiul zarzavatului şi bulbilor (2)

La cartofi, roşii, apar pete brune, mai întâi pe frunze, apoi şi pe tulpini şi fructe; preveniţi prin
stropire cu zeamă de usturoi şi ceapă sau preparat de coada-calului (equiseti herba), daţi cu
praf de rocă vulcanică. Roşiile stropiţi-le cu lapte slab.

Mana adevărată
La roşii, mazăre, morcovi, salată, spanac, trandafiri: acoperiţi cu miere faţa superioară a
frunzelor, băiţuiţi în prealabil seminţele, plantaţi în continuare, nu udaţi frunzele. Stropiţi cu
preparat de coada-calului (equiseti herba).

Hernia verzei (3)
La plantele crucifere cum sunt varza, ridichile, apar excrescenţe pe rădăcini, preveniţi
creşterea încetinită prin rotirea culturilor, introducerea de calcar de alge în locaşul plantei,
stropiţi cu preparat de coada-calului (equiseti herba).
 Mana falsă
La varză, mazăre, spanac, ceapă, salată, cartofi, castraveţi, gogoşari, ţelină, sfeclă roşie:
acoperire făinoasă pe faţa dorsală a frunzelor şi petele galben-brune pe faţa superioară; se
previne prin băiţuirea seminţelor, stropire cu preparat de coada-calului (equiseti herba).
Substanţe de protejare a plantelor: de ex. zeamă bordeleza, Vondozeb.

Rugina (4)
La fasole, mazăre, ţelină apar pete portocaliu - brune pe faţa superioară a frunzelor, pustule
portocaliu - galbene pe faţa dorsală a frunzelor şi se previn prin băiţuirea seminţelor. Stropiţi
cu preparat de coada-calului (equiseti herba) sau zeamă de usturoi şi ceapă.
Substanţe de protejare a plantelor: de ex. Vondozeb.
 Boala germenilor (5)
La varză, castraveţi, dovlecei, roşii, salată, morcovi, rădăcinile şi tulpinile plantelor tinere
devin negre şi mor. Se previne prin băiţuirea seminţelor, sterilizarea patului de cultură, după
care se plantează.

Ofilirea şi putrezirea produsă de Fusarium
La roşii, castraveţi, dovlecei, mazăre, praz, ridichi de lună, ridichi, ceapă, plantele se ofilesc
(adesea pe o parte) şi mor, baza tulpinii şi rădăcinile putrezesc. Îndepărtaţi preventiv nematozii
(purtători) cu crăiţe sau gălbenele.
Soluţii pentru protejarea plantelor: zeama bordeleză.
 Mucegaiul cenuşiu (6)
La fasole, mazăre, salată, castraveţi, roşii, dovlecei, ceapă, petele maronii pe frunze şi tulpini,
ulterior mucegaiuri cenuşii şi putrezirea se previn prin plantarea la distanţă, fertilizarea
moderată, stropirea cu preparat de coada-calului (equiseti herba).
 Îngrijirea plantelor şi igiena grădinii
 Cea mai bună prevenire a îmbolnăvirii datorate ciupercilor este îngrijirea plantelor şi igiena
grădinii
 Băiţuiţi seminţele. Adăugaţi praf de baiţ într-o pungă de hârtie şi scuturaţi bine. Alternativă:
înmuiaţi seminţele în baiţ preparat lichid.

Distanţe lejere între plante. Dacă plantele sunt prea înghesuite se usucă mai lent după ploaie,
ceea ce favorizează răspândirea ciupercilor.

Udaţi de jos. Nu stropiţi niciodată frunzele, tulpinile, florile sau fructele. Turnaţi apă
 temperată, dimineaţa devreme.

Protejaţi solul. Pentru a obţine o umiditate uniformă, acoperiţi solul intre plante cu frunze
mărunţite, iarbă cosită sau paie.

Pulverizaţi plantele tinere, la intervale de trei pană la patru săptămâni cu zeamă de plante.
Înaintea însămânţării şi plantării udaţi pământul pană la saturaţie

Fertilizaţi. Evitaţi fertilizanţii minerali concentraţi pe bază de azot. Folosiţi fertilizanţi cu

potasiu. Pentru asimilarea substanţelor nutritive asiguraţi suc de plante.

Tratamentul bolilor datorate ciupercilor

Îndepărtaţi imediat resturile de plante şi părţile infectate ale plantelor.

Stropiţi cu dezinfectant biologic - extract de coada-calului (1 kg coada-calului uscat, lăsaţi 24
ore la înmuiat în 10 l apă, diluat 1:5 se stropeşte pe vreme caldă) sau chimic - fungicide.
La pomi se pot recunoaşte buretele de casă, buretele de pivniţă, păduchele frunzelor de brad şi
albăstreala.
 Dăunători şi combaterea acestora
 Dintre dăunătorii regnului animal din grădină se întâlnesc cel mai frecvent păduchii (1),
acarienii (2), sfredelul trandafirilor, omizile, viespile ferăstrău, gândăceii de scoarţă, păduchii
ţestoşi (3), viermele merelor, gândacul negru al viei (otiorhynchus sulcatus), musculiţele albe,
puricii roşii, puricii pământului ş.a.m.d.; în pomi: cărăbuşul, cariul, sfredelul şi viespile de
lemn.
 Animalele/insectele dăunătoare pot fi combătute mecanic, biologic sau chimic:
 Păduchii frunzelor (A)
Stropiţi cu apă rece; stropiţi cu extract de urzici; stropiţi cu săpun lichid, acesta lipeşte porii de
respiraţie ai păduchelui; daţi cu praf de rocă sau var stins de alge.
Cimbrul, roşiile şi castraveţii plantate lângă fasole apără de păduchele negru al fasolei.

Păduchii roşii
Plantaţi călţunaşi (Tropaeolum majus) pentru protejarea zonei din jurul pomilor; periaţi
scoarţa; daţi tulpina cu vopsea biologică pentru pomi. Stropiţi cu săpun lichid, acesta lipeşte
porii de respiraţie ai păduchelui; tulpinile atacate puternic trebuie îndepărtate.
Substanţe de protecţie a plantelor: de ex. Pallas.

Acarienii / păianjenii roşii (B)

Îndepărtaţi părţile căzute; stropiţi plantele suple cu extract de urzici, plantele rigide cu
substanţe care conţin uleiuri minerale. La pomii fructiferi, vopsiţi tulpina în timpul iernii.
Substanţe de protecţie a plantelor: de ex. Pallas.
 Viermii nematozi
Plantaţi galbenele sau crăiţe,
Acestea apără de nematozi. Alternanţa culturilor şi culturile mixte împiedică dezvoltarea
unilaterală a dăunătorilor; distrugeţi plantele căzute, nu le transformaţi în compost.

Păduchii ţestoşi (C)

Periaţi tulpina. Vopsiţi tulpina toamna; în februarie/martie stropiţi-o cu substanţe cu conţinut
de ulei mineral, acesta acţionează atât împotriva păduchilor frunzelor cât şi omizilor. Stropirea
se poate repeta vara.

 Păduchii de pământ
Le place uscăciunea; de aceea trebuie menţinut solul umed, săpaţi sau acoperiţi; importantă
este protejarea plantelor tinere prin pulverizarea cu rocă vulcanică sau var de alge; accesul este
împiedicat şi de plase de protecţie.
 Gândacul negru al viei (D)
Cel mai bine colectaţi gândacii seara cu ajutorul unei lanterne. Contra larvelor plasaţi
nematozi parazitari. Aceştia se împrăştie odată cu apa de stropit, din aprilie pană în
septembrie.

 Molia de tuia
Atacă tuia la uscăciune puternică; tuia devine brună dinspre interior.

 Omizile
Pentru îndepărtarea toamna plasaţi inele adezive în jurul tulpinii pomilor fructiferi; stropiţi
iarna cu substanţe pe bază de ulei mineral, sau cu puţin timp înaintea înfloririi ori în timpul
înfloririi cu preparat Bacillus Thuringiensis.
Substanţe de protecţie a plantelor: de ex. Diazol, Pallas.

 Omizile pe legume (E)

Puneţi în aprilie/mai plase de protecţie contra depunerii ouălor peste legume; la nevoie
colectaţi regulat ouăle şi omizile; Stropiţi cu preparat Bacillus Thuringiensis, nu cu zeama de
urzici!
Substanţe de protecţie a plantelor: de ex. Diazol, Pallas.

Musculiţele legumelor şi larvele acestora

 Puneţi în aprilie / mai plase de protecţie contra depunerii ouălor, pulverizaţi cu rocă vulcanică,
preparate din alge sau cenuşă de lemn. Contra musculiţei de varză amplasaţi plase.
Pentru combaterea şoarecilor, şoarecilor de câmp şi cârtiţelor există o multitudine de mijloace
mecanice de apărare, de exemplu grilaje contra cârtiţelor: Cortilan Special.

 Combaterea dăunătorilor din grădina casei

Combaterea dăunătorilor în grădina casei se poate face în mai multe moduri.

1. Mijloace mecanice de protecţie

Avantajul acestor mijloace este că sunt ieftine şi pot evita utilizarea substanţelor chimice.
Protecţia
Plasele mari peste pomii fructiferi apără de păsările care consumă fructe. Pânze sau plase
pentru legume protejează leguminoasele tinere de răceală, musculiţe şi omizile albe de varză
(A). Gardurile pentru melci apără de aceştia, benzile de staniol şi sperietorile îndepărtează
păsările, împletiturile de sârmă apără de rozătoarele sălbatice. Pânzele pentru varză în jurul
lăstarilor tineri împiedică depunerea ouălor de către musculiţa de varză (B). Benzile galbene
adezive protejează de musculiţele fructelor.

Capturarea
Diverşi dăunători pot fi capturaţi cu capcane şi inele adezive (C).

 Pulberi: cu rocă vulcanică, cenuşă de lemn, sau preparate din alge contra păduchilor,
păduchilor de pământ, musculiţelor de legume şi gândacilor de cartofi.
 În continuare dăunătorii mai pot fi îndepărtaţi în diverse moduri, cum ar fi tăierea crengilor
sau a pomilor atacaţi, scuturare, spălarea cu jet de apă etc.

2. Soluţii biologice de pulverizat

Acestea se bazează pe otrăvuri vegetale sau uleiuri minerale naturale: preparatele pe bază de
piretru se obţin din extractul unor soiuri de crizanteme. Dar sunt toxice şi pentru oameni.
Efect contra păduchilor are şi o soluţie de pulverizat preparată în casă dintr-o soluţie de fulgi
 de săpun şi spirt. Puneţi 200 g săpun fulgi cu ¼ litru spirt în 10 l apă. Cu aceasta nediluată
stropiţi zonele atacate.
De asemenea extractul de urzici (1 kg frunze verzi cu 10 kg apă, lăsaţi să se tragă 4-5 zile;
stropiţi cu diluţie 1:10) are efect contra păduchilor (D).
Zeama de usturoi şi ceapă (500 g la 10 l apă, după fierbere se diluează 1:10) se pulverizează
preventiv contra ciupercilor.

3. Mijloace chimice de protecţie

În grădină este bine ca dăunătorii să fie combătuţi cu mijloace chimice numai în cazuri
extreme.

Întotdeauna se vor respecta următoarele reguli

 Respectaţi cantitatea necesară, substanţele de protecţie sunt tolerate limitat.
• Asiguraţi-vă că folosiţi substanţa corectă pentru scopul propus.
• Citiţi cu atenţie instrucţiunile de pe ambalaj şi respectaţi-le cu stricteţe.
• Respectaţi exact cantităţile şi dozajele, precum şi datele de aplicare.
• Protejaţi-vă cu echipament corespunzător (haine, ochelari, mănuşi de cauciuc, mască etc.).
• Aveţi grijă să nu bată vântul, nu aplicaţi înainte de ploaie.
• Pentru a evita împrăştierea necontrolată, utilizaţi ajutaj pentru jet plat şi presiune redusă
• Nu aplicaţi sub soare puternic - pericol de arsuri.
• Nu mâncaţi, beţi sau fumaţi în timpul utilizării.
• La încheierea lucrului spălaţi temeinic toate recipientele folosite, eventual frecaţi-le cu
cărbune activ. Pentru ierbicide folosiţi o stropitoare pe care o marcaţi-o corespunzător.
• Evacuaţi apa de clătire pe suprafaţa deja tratată.
• Pe ambalajul substanţelor de apărare se găsesc următoarele simboluri (E).

 Stropirea de iarnă
Noţiuni de bază

 Fungicide: substanţe chimice cu acţiune distructivă sau limitativă asupra ciupercilor şi

sporilor.

 Ierbicide: substanţe chimice de combatere a buruienilor, care se aplică la rădăcină sau pe

frunze. Pentru trandafiri există ierbicide selective care nu distrug iarba, de ex. Banrel.

 Insecticide: substanţe destinate distrugerii insectelor dăunătoare.

 Mijloace de protecţie sistemice: sunt asimilate de către plante şi vehiculate prin sevă.
Dăunătorii le ingerează când consumă plantele.

Avantaje
• au şi acţiune preventivă, acţionând asupra dăunătorilor care atacă ulterior (în intervalul de
valabilitate).
• au frecvent acţiune specifică - nu afectează atât de puternic agenţii folositori.
 Substanţe de contact
• acţionează numai la contact, respectiv când întâlnesc dăunătorul.
• multe din ele atacă şi agenţii folositori
• dăunătorii ulteriori se pot răspândi mai rapid în lipsa duşmanilor acestora.
La utilizarea substanţelor de protejare a plantelor ţineţi seamă şi de următoarele:
o solicitarea mare a mediului înconjurător, de aceea utilizarea trebuie să fie foarte
economică.
• dăunătorii dezvoltă rezistenţă, de aceea trebuie găsite noi substanţe active, care cresc
solicitarea asupra mediului ambiant.
(substanţele active trebuie schimbate la fiecare 14 zile pentru a evita dezvoltarea
generaţiilor rezistente).
 • substanţele de protejare a plantelor sunt adesea nespecifice, afectează şi alte vietăţi
(respectiv duşmanii naturali ai dăunătorilor) sau păsările.
În caz de suspiciune de inhalare adresaţi-vă imediat medicului.