,

•
'
•

Simona Luncasu •

' •

o
'

Editura Transilvania Expres

Brasov,
•
2003
 •
•
. .

}
...
•
•
Simona Luncasu
'

~·
•

• -
- -
-
--
•

CĂLĂTORIE ÎN TIMP
•

•
.,-
•

Editura Transilvania Expres

Brasov,2003
'

•
 1
1
'.
1

......... ... . Cuvânt Introductiv

•
" --- -- .. ~

.
.
..
...
- .. . . . ' .

Tehnoredactare: Marius Tache

Coperta : Marius Tache Câmpina merită tot ce e mai bun.
Corectura: prof. Liviu Dragomir Meri tă sâ fie cunoscută. Meri tă să fie povestită. Meri tă să fie
cercetată.
Şi, mai ales, Câmplna mentă să fie iubită.
F~tografiile au fost obţinute prin bunăvoi nţa autorilor albumului Pentru ce.este, dar şi pentru ce a fost de-a lungul timpului.
monografie "Câmpina - o istorie in Imagini", domnii Şerban Pentru că generaţia mea află astăzi cu surprtndere şi cu nespus de
Bă leanu , Silviu Dan Cratochvll, Alin Daniel Clupală fi Eduard multă plăcere că oraşul nostru er a la inceputul secolului XX. poate mai
losifescu. m ult decât astăzi. una dintre cele mai dezvoltate aşezări din ţară. Un oras
·cosmopolit.
Ideea cărţii de faţă s-a născut pe parcursul apartţiei unei serii de
reportaje in ziarul "PartenerM.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţional e a României O lucr are cu pretenţii de monografie orală era, însă. un proiect

1 LUNCAŞU, SIMONA
ambiţios, despre care am ştiut din prima clipă că va fi dificil de dus la bun
sfârşit, dacă nu voi avea şansa unor discuţii relevante. Aveam n evoie să-mi
găsesc interlocutorii reprezentativi pentru un aspect sau a ltul. Speram
astfel ca, in tr-un final, să conturez o imagine de ansamblu asemenea u n ui
Câmpina de altăd ată. Călătorie in timp 1 Slmona Luncaş u puzzle, din care cât mai puţine piese să lipsească. Uneort chiar cu rtscul de
Braşov ; Editura Transilvania Expres, 2003 a relua tema şi de o aborda şi dintr -un alt punct de vedere, pentru un
176 p.; 14,8 x 20,9 cm tablou final cât mai complet.
;
1 Vorbind d espre cei care mi-au fost lnterlocutort, mărlurtsesc fără
} nici o urmă de sfială că sunt coautort Ia această carte. fapt pentru care le
mulţumesc tu turor. Cu o notă specială pentru dna Constanţa 1'udoraşcu ,
prtncipala mea sursă de subiecte şi... subiecţi.
Trebuie să mulţumes c, de asemen ea, doamnei Sanda Mocuţa şi
ISBN 973-8196-19-1 domnului Cătălin Florescu, directorii ziarului .. Pa rtener", care mi-au dat
posibilitatea să-mi implinesc un vis mai vechi, rezervându-mi săptămânal
o pagină in ziar. Tot el au fost cei care mi-au pus la dispoziţie Iogistica
firmei şi m-au pus in legătură cu unele dintre persoanele cele mai in
măsură să vorbescă despre istoria acestui oraş.
Totod ată apreciez şi incurajările venite, pe parcursul intregului
demers, din partea colegilor de redacţie.
Nu in u ltimul râ nd, mulţumirile m ele se îndreaptă către istoricul
Arma nd Goşu, de la Institutul Român pentru Cercetarea Trecutului Recent
din Bucureşti, câmpineanul care a considerat că oraşul acesta merită să
aibă şi o asemenea monogr afie, bazată pe mărturiile vechilor locuitori ai
urbei. Tocmai pentru că avem şansa ca ei să fie printre noi.
© Simona Lunca şu . Toate drepturile asupra ediţiei rezervate Mulţumesc , de asemenea, Primăriei municipiului Câmpina. care a
susţinut financiar această apartf,.ie editorială, pe care am onoarea să o leg
de manifestările prilejuite de aniversarea .. Câmpina - 500 de ani de
atestare documentară".

S imona Luncasu
'
'1
3

·1
 Câmpina de altădată- Căkitorie În timp

Cu dl Bogdan Popescu despre

Strada Mărăsesti
' '
O discuţie
cu dl Bogdan Popescu, locuitor al străzii
Mărăşeşti ..de când s-a născut" este o călătorie fantastică în
lumea personajelor lui Mihail Sebastian sau Camil Petrescu.
Pe nesimţite , te trezeşti înconjurat de personaje pito-
reşti care au trăit în perioada interbelică sau imediat după
război.
Şi,
mai ales, te trezeşti in decorul acelei perioade. Nici
nu e greu! Majoritatea caselor de pe strada Mărăşeşti din
Câmpina - excepţie fac doar două sau trei construite după
1970 - datează din acele vremuri.

Parfumul străzii
Aşadar, o simplă plimbare se poate transforma într-o
călătorie în istorie, iar dacă plimbarea a r e loc primăvara,
când înfloresc teii care străjuiesc strada de ambele părţi,
sensul metaforic al expresiei ..p arfumul străzii" va fi dublat
cu siguranţă de cel propriu.
Să mergem, deci!
De la Bdul Carol 1, m a i sus de Cinematograf, şi până
la Căminul ..Ada Marinescu", cu o traiectorie care traversează
strada Grivitei,
•
se întinde strada Mărăsesti.
• •
De-a lungul timpului a purtat şi alte denumiri, fiind
uneori segmentată în două străzi distincte. De la Bdul Carol I
până în strada Griviţei s-a numit strada Pastia (dl Popescu
presupune că acesta era numele fostului proprietar al tere-
nului care a fost la un m oment - dat parcelat, proprietar ce
deţinea inclusiv locul pe care a fos t construit spitalul), iar pe
vremea legionarilor a devenit strada Horia Sima.
Celălalt segment, de la str. Griviţei pân ă la scări şi la
drea pta până la Căminul "Ada Marinescu", era la începutul
războiului str. Evanghelică, după denumirea bisericii ai cărei
enoriaşi erau preponderent de origine germană.

5
Simona Luncaş11
Scările n-au făcut întotdeauna legătura între
Mărăşeşti şi Plevnei. p e ntru simplul fapt că str. Plevnei a
apărut mult m ai tărziu , fiind "tăia;tă~ pe terenul familiei
Florescu , teren care începea din zona respectivă cu casele
fraţilor Florescu şi ţinea până p e malul Prahovei. Scările erau
iniţial făcute din lemn, cu o singură cale de acces şi aveau o
platformă de sta;ionare.
Ca majoritatea celorlalte străzi din oraş, cu excepţia
cele i prin cipale , în perioada interbelică str. Mărăşeşti era
"pavată" cu m acadam şi stropită cu păcură pe timp de vară.
A fost asfaltată mult mai târziu, în timpul mandatului
primarului Gh. Ilioiu.
"Acoperişul dă fasonul unei case"
îmi spune interlocutorul meu şi, admirând reşedinţa familiei
Popescu, constat că are multă dreptate, deşi chiar pe strada
respectivă se găsesc unele dintre cele mai frumoase case
"fără acoperiş" (în s til cubist}. De gustibus...
Pe de altă parte, aflu că .. orice construcţie conţine şi o
prostie".
Casa, dl Nicolae Popescu (Parafmă , cum este cunoscut
de câmpineni şi mai ales de vechii salariaţi ai Rafinăriei} a
inaugurat-o în 1934, cu câteva luni înainte de naşterea fiului
său Bogdan.
Er a nă s cut pe Câmpiniţa dl Popescu -Pa rafină, însă
împrejurimile Liceului "Iulia Hasd eu", Şcolii şi grădiniţei ger-
mane (ac u m Căm inul .. Ada Marinescu") si Bisericii
Evangh elice (în prezent Biserica Adventistă) era~ un magne t
pentru protipendada oraşului şi în s pecial pentru fruntaşii
Rafinăriei , mu lţi dintre ei originari din Moldova . .
Au m ai avut case şi au locuit aici familiile inginerului
chimist Codarcea (în s ediul actual al PNL). doctorului chimist
Prodrom, ca re la 1948 era directorul Rafinăriei (în clădirea ce
găzduieşte în prezent Grădiniţa cu program prelungit de
lângă Casa de Cultură) , doctorului chimist Ştefan Filipide ,
familia ş efului Atelierului mecanic, ingin er Manunghevici,
cea a inginerului c himist Munteanu şi câte alte familii, casele
6 7
Câmpina de altâdatâ- Gilătorie În timp
r fiind deseori construite cu destinaţie de locuinţă multifami-
lială. . ..
· Casa familiei Popescu 1-a avut ca proiectant pe cele-
1 brul arhitect Socolescu. autor d e asemenea - printre altele -
1 al proiectelor vechii farmacii de lângă Patibar (demolată după
cutremurul din 1977} şi actualului sediu a l Sanepidulu,i (fost
' cabinet al doctorului Gheorghiu) .
'r Tânărul Bogdan Popescu a avut privilegiul de a creşte
într-o lume p e care o ştiam doar d in cărţi sau din filme şi ·
care acum mi se desfăşura în faţa ochilor cât se poate de
l
1 reală şi de bogată în amănunte: plimbări la Sinaia cu auto-
mobilul familiei - un Kreisler tip Playmouth, având ca
emblemă o corabie cu pânze, vizite la Cazino (încă de când
) era copil) în compania m ai -marilor din Rafinărie, partide de
) tenis pe terenurile din spatele casei părinteşti (unde ulterior
!• a fost construită Casa de Cultură) cu adversari de talia unui
Alexe Bardan ...
•
\ Oamenii
l
A înscrie într-o aceeaşi categorie soc ial ă locuitorii
unei străzi doar după acest unic criteriu este o gravă eroare
1 sociologică.
1 Cu locuitorii străzii Mărăşeşti însă lucrurile stau puţin
altfel. Ei p ot fi- cu uşurinţă .c hia r - grupaţi în doar câteva ca-
tegorii, dar numai dacă alăturăm criteriului domiciliu crite-
riul profesiei.
Am enumerat mai înainte numele unora dintre p erso-
j nalităţile Rafinăriei care au locuit aici.
1
O să amintesc în continua r e o altă categorie. şi anume
cea a personalităţilor din domeniul medical - foarte bine
reprezentată în zonă - nu înainte însă de a r elata o coinci-
denţă trăită de dl Popescu , atât de curioasă cum numai viaţa
1
reală poate fi: "Când în 1976 am fost angajat prin concurs la
1
Spital pe post de contabil-şef, doctoriţa Gaicu era medic-şef
Policlinică, iar doctorul Dinescu (medicul- director) tocmai
decedase si •
nu fusese numit un înlocuitor. D acă nu s-ar fi
întâmplat tragedia cu dr. Dinescu, s -ar fi putut spun e că toţi

Simona Luncaşu
cei trei conducători ai Spitalului din Câmpina erau locuitori
ai străzii Mărăsesti''.
Asada r:' dr. Dinescu, dr. Gaicu, stomatolog Sami
Gotlieb. dna farmacist Gonţescu, dr. Mândra Cepleanu (fiica \
lui Pericle Ioanid , fostu l proprietar al clădirii unde îşi are
sed iul acum Asociaţia Ch inologică), dr. veterinar P etre
Popescu. dr. stbmatolog· oumitrescu-Barteş, dr. Gheorghiu şi
cei doi fii ai săi (si ei medici), dr. ginecolog Ovidiu Popa ...
Ingineri, ~vocaţi, profesori şi, din rândul acestora din
urmă un singur nume acum: fosta proprietară a casei fami-
liei Florea, dna Lucreţia Ciobanu, cea care a fost sufletul
activitătii de construire a Liceului de Fete ",ulia Hasdeu".
Simplă înşiruire de nume? Poate. Dar în spatele
fiecărui nume se ghiceşte o viaţă de om.
Poate fiecare dintre ei ar fi meritat să aibă un loc în
istorie si poate unii chiar au. Poate cu alţii istoria a fost ·
nedreaptă. Cu siguranţă însă fiecare a lăsat o amintire în 1
memoria celor care i-au cunoscut. Poate nu cea mai repre-
zentativă, poate chiar o amintire ştearsă şi, deci, mai puţin \
exactă, însă - nu-i aşa? - omul e înclinat de cele mai multe t
ori să retină doar aspectele pregnante.
Ce-şi aminteşte dl Bogdan Popescu despre vecinii săi
din tinerete?!
Că · despre Pericle Ioanid se spunea că "trăieşt~ pe
picior.. , ceea ce însemna că nimeni nu ştia ce sursa de
venituri are (se pare că era procurist cu terenuri petrolifere, 1
cum avea să afle mai târziu d l Popescu); că inginerul
Codarcea a murit căzând de pe un vagon- cistemă unde se
urcase ca să verifice dacă totul este în regulă, conştiinciozi­
tate pe care n -o mai întâlneşti la şefii din ziua de azi; că fiul
familiei Moga, Mircea, a fost condamnat la 5 ani muncă silni-
că la Canal; că lui Shedivetz, fostul proprietar a l casei unde
locuieşte acum dl notar Pop, i-a fost naţionalizat doar par-
terul casei, nu şi etaj ul, iar dintre cei doi fraţi Ceptureanu,
ambii mici negustori, doar unuia i-a fost naţionalizată casa;
că familia Vesel (sa u Veseli), fiind <;le origine germană, s-a
retras după război o dată cu trupele, altfel ar fi fost deportaţi
în Rusia; că famili a Noihauser (scris fonic) de aceea şi-a
8 9
\
1
1
,
1
Câmpina de altădată- Călătorie În timp
schimbat numele în Nicolau, dar până la urmă tot a plecat în
Germania; că în casa din curtea Liceului ,,'Petrol" locuia de
regulă directorul acestuia şi că, la un moment-dat era direc-
1
tor un anume domn Vasilescu. enorm de gras; că proprie-
tarul cofetăriei ,.Agneta", şi el locuitor a l zonei. se numea
Hening şi era originar din Agnita, unde s-a şi ret ras după
război. ..
E mult subiectivism într-o discuţie despre trecutul
îndepărtat, dar adeseori pot răzb ate din acea discuţie măr­
turii cu valoare de adevăr istoric.
Cutremurul din 1940. Ora 2 noaptea. Toate coşurile
din cărămidă ale Liceului "Iulia Hasdeu" au căzut în stradă,
deci în fata curtii copilului de 6 ani, Bogdan Popescu.
1
Al 'nenea: Război Mondial. Comandamentul german îşi
stabileste sediul în locuinta lui OUo Stenzbal (scris fonic),
•
•
procurist cu terenuri petroliere, la două case distanţă de
familia Popescu (în sediul actual a l Primăriei).
Primăvara lui 1944. Două sau trei bombe frâng pe
jumătate aripa dinspre strada Mărăşeşti a liceului de fete.
Priveliste terifiantă.
'o1 Nicolae Popescu- Parafmă imortalizează totul intr-o
fotografie- document.
Aripa de pe str. Mărăşeşti a Liceului de Fete .. Iulia 1/asdeu ", dupti bombardam~n!ul
•
din primăvara anului / 944 (fotografie realiza/ci de dl. Nicolae Popescu· Partlfmti).
~
j
)
'
Câmpina de altădată- Călătorie În timp

Cu dl Stere - Petru Neculau despre zona numită

\ "La Odor"
Repere

Cunosc locul nu numai câmpinenii, ci şi navetiştii

(sau mai ales navetistii), fiindcă era aici acum vreo 20 de ani
'
o staţie unde opreau toate autobuzele care mergeau către
localitătile învecinate.
~'
Imi amintesc bine adăpostul metalic contra intem-
periilor (de ce or fi dispărut adăposturile în staţiile din
Câmpina de astăzi?) şi chioşcul, cam pretenţios numit astfel,
de unde, cu 1 leu şi 25 de bani, cumpărai unul din cele vreo
patru ~ortimente de ..Polar". •
In imaginaţia mea de copil, ideea de "a merge în oraş.,
evoca de fiecare dată aceeaşi reprezentare: scuarul cu chioşc
de îngheţată, scuar căruia toată lumea îi zicea .,La Odor".

1
~

.. La Odor "

11

Simona !.-uncaşu
•
Cine era Odor?!
E ra un cârciumar cu vad bun, cu o cârciumă veche ~
(pâ n ă la urmă probabil naţiona lizată). o c ârciumă cu d uş u ­
m ele şubrede, dar, pesemne, cu servire bună sau cu marfă
d e calitate , fiin d c ă se pare că loc ul e r a mai tot t im pul 1
solicitat pentru nunţi, petreceri sau doar pentru "una mică,
la botu' calului'', înainte să vină a utobuzul.
S urprinză tor , a m auzit că şi astăzi locului i se spune
la fel (deşi nimic din noul aspect a l zonei nu lasă să se m a i
vadă ceva din vechea înfăţişare), la fel cum zon ei de la SIGA,
cei mai în vârstă îi m ai spun încă "La Valea Prahovei" , după
n umele r estaurantului care a functionat
•
în zonă cu multi•
ani
în urmă. Câmpine nii sunt sentime nta li , nu-şi uită u şor
locurile tinereţii , şi, probabil, oa meni de lume, fiindcă îşi tot
iau ca repere cârciumile.
Cinematogr aful (construit ca şi Policlinica pe terenul
familiei "Ziptzer", Sinagoga- semn al existenţei unei comu-
ni tăţi evreieşti în Câmpina (despr e care a fl u că, d eş i m a i
puţin numeroasă, mai există încă) , Biserica de la brazi ("la
lzvoreni", alt stereotip car e tinde să se impună , s pre lauda
tinerilor preoţi Izvoreanu), Biserica Catolică - ctitorie a lui
Anton Raky (autor ş i al podului d evenit în timp .,Podul lui
Rache") sunt şi ele repere a le zonei.
În apr op ie rea lor, dincolo de c a lea ferată · pe care
cir c ula odinioară şi Teleguţa (trenuleţul navetiştilor între \
Poia na ş i Te lega)- fosta Fab ri că d e bijuterii a contesei d e
Blome, fiica prinţului Ştirbei de pe Voila, fabri că
transformată ulterior în Gimnaziu şi Internat d e fete, avariată
în 1940, în urma c utre murului, prelu ată apoi. de 1
Intreprinderea Forestieră . Care Intreprindere Forestieră, prin '
1957, a construit şi p rimul bloc din Câmpina,
Blocul cu două adrese
' Carol în zona Palatului Copiilor. De acolo au urmar1t prapa-
Mărăşeşti 2 sau Carol 1 125. Acestea s unt cele două \
a drese ale blocului în care sase familii locuiesc încă d e la
'
darea lui în folosinţă la 30 septembrie 1957.
12
'
Câmpina de altâdată- Călâtorie În timp
Fa milia Neculau este una dintre aceste familii.
'• Dna Henriette - Felicia si
•
dl Ster e - Petru Necula u.
O brăileancă orfană de tată, venită a ici în cop ilărie cu
m ama si •
bunica sa s• i un m oldovea n d in Hus• i, n ăs cu t în
191 3 şi ven it în Câm pina prin 1938 cu Depa r tamentul 5
C onstr ucţii Telefoane B u cu reşti penlru con struire a liniei
sub teran e Bucure şti - Braşov. Veteran. fost prizonier de
război, decor at, actual colonel (r), în civil economist (fost
contabil -şef la Int r eprinderea Comunală de Salubritate,
Gaze şi Apă Câmpina) şi pictor a m ator. Rămas în Câmpina şi
fiindcă a cunoscut - o p e viitoarea sa soţie , cu care însă s-a
căsătorit în 1942 prin procură: mireasa era la Câmpina cu
un coleg a l mirelui, deţinătorul procurei, mirele er a pe front.
Şi mare ghinionist în ceea ce priveşte războiul, dl
Ne cula u: două dintre casele în care a locu it cu chirie a u fost
bombarda te: prima dată pe când locuia singur p e s trada Al.
I. Cuza la Niculae Târboacă, a doua oară pe 1 augu s t 1943,
când locuia împreună cu soţia, fiica şi soacra sa pe vechea
stra d ă B. P. Hasdeu (vizavi d e Lacul Bisericii) la fa milia
Zamfirescu.
Despre bombardamente, dl Neculau îşi aminteşte ca şi
când ru:- fi fost ieri._
Era mobilizat p e front; însă fusese însărcina t să aducă
l muniţie de artilerie de la Târgovişte ş i în drum u l său se
oprise acasă să-şi vadă tânăra soţie ş i fiica de doar câteva
luni. Casa lui Zamfirescu avea o prispă mare şi pe la prânz
toată familia se adunase acolo. A s unat alarma, însă a la rma
suna d estul de d es în vremea aceea. Deci, nu şi -au făcut
proble m e . A început în să infernul. Zecile de avioane, cu
m otoarele lor asurzito a re au survo lat oraşul. Atunci, dl
Nicola u şi- a dat seama ce avea să urmeze. Şi-a luat fa milia, a
încuia t uşa casei (!) şi au fugit pe strada căreia îi s puneau
1 u
Sănius" fiindcă acolo se dădeau iarna cu sania (este vorba
! t
despre strada care leagă lacul, r esp ectiv str. Hasd~~· de_ st:.
dul. Apucaseră să vadă cum două sau trei bombe cu explozie
întârziată se cuibăriseră în pivniţa casei lor şi alte câteva prin
curte, deci nu mai spera u la nimic bun . Doar să-şi salveze
13
 !:>lmona L1met1Şu
viaţa. Când a sărit casa în aer, toate aşteptările le-au fost
depăşite. Nu a m a i rămas nimic. Doar o groapă adâncă de
câţiva metri şi de o lărgime considerabilă. Cam în acelaşi
timp a u sărit în aer ş i reze rvoarele Rafinăriei, astfel că
impresia de sfârşit al lumii a fost mult amplificată. Ca să nu
mai vorbim de cele două vagoane de tren care, bombardate şi
ele, s-au ridicat în aer la o înălţime apreciabilă (80- 100 de
metri!). Toate lucrurile din casa familiei Neculau erau fie p e
lac. fie în curtea vecinului. Când s-au liniştit lucrurile, dl
Neculau ş i-a a mintit că , undeva, pe o masă , rămăsese ceasul
său elvetian
•
, de buzunar, la care tinea
•
foarte mult. S -a dus
să- 1 caute. Şi, curios lucru , chiar 1-a găsit în grămad a de
moloz. Arăta ora 12 si • un sfert. Trecuse un sfert de oră de la
bombardament. A găsit atunci şi medalionul pe care 1-1
dăruise soţiei şi pe care îl cumpărase de la Librăria Crăciun.
Şi sticl? cu aghiasmă a soacrei sale, scăpată intactă!
In căutările sale ochii i-au căzut la un moment dat pe
căţeluşa moartă în la nţ şi pe cei câţiva iepuraşi care avuse-
seră aceiaşi soartă, dar şi pe un obiect, despre care a crezut
că era o bombă neexplodată. L-a chemat p e locotenentul
responsabil cu apărarea p asivă şi i 1-a arătat. Militarii au
reacţionat ca la orice dezamor sar e de bombă . Au săpat cu
atenţie şi au des coperit... o vază. Seamănă foarte bine cu o
bom b ă , vă asigur, fii nd c ă a m văzut -o. Familia Neculau o ·
păstrează ca a mintire. Ceasu l însă nu-l m ai au. A fost
confis cat de ruşi.
. . ..-
. .'
'.
Rajimiria din C1impina după bombardamentele din 1 august {943
14
Câmpina de altcldută - Călătorie În timp
l
Cu ocazia bombardame ntulu i din l a ug u st 194 3 , fu se-
' seră omorăte câteya pe.rs oa.ne pe stra d ă, in zon a Rafinăriei, şi
1 mareşalu l Antonescu însuşi ven ise la Câ mpina să vadă ce se
întămplase . Printre victim e, o frumoa să do mnişoară, Viorica
Mărgin eanu , prie tena d lui Neculau , şi fratele acest eia, din
t care nu a u mai găsit m ai nimic după bombardamen t , dar şi
' doctorul Ţicău , căruia o s chijă îi re lezase ca pu l pe stradă .
La scurt timp. dl Necula u a p rimit ordin să se întoarcă
l1 la unita t e.
Pe 23 august 1944 a fost lua t prizo nie r . chiar în oraşul
l său n a tal.
1 Din cei aproape cin ci a ni cât a s tat în prizonierat. doi-
.1 trei a tăiat lemne în pădurile Rus iei. Şi a scris câ teva scrisori.
, Soţiei, unei mătuşi de la Ploieş ti ş i primăriei din Câ mpina, ca
t să aibă grij ă de familia sa. Când a fos t elib er a t. a trăit o
~ dilemă. A coborât din tren şi şi - a pus între ba r ea: "Unde să
mă duc?" Luăsese în considerare şi posibilitatea ca soţia sa
, să nu-l fi aşteptat, să se fi recăsătorit. Aşa că, mai întâi s-a
' dus la o cunoştinţă, car e avea un r est a urant în Câmpina,
~ unul Son. Şi Son i-a s pus că poa te să se ducă liniştit acasă,
la altă adresă însă, undeva pe stra d a Bobâ lna. Nu a îndrăznit
, să se ducă singur. L-a lu at şi p e Son. Era ora l -2 noaptea
' când a bătut la uşă. Iar soţia a fos t şi n -a fos t surprinsă să îl
vadă. Fusese la ghicitoare şi aces tea o asiguras eră că o să se
întoarcă. Aşa-zişii pr iete ni îi punea u în să a ltfel problema.
\
" Dacă se întoarce fără un picior sau fără o mână. ce-ai să faci
l
cu el ?" Nici n-a vrut să audă. Nu exista alternativă.
•
Fetiţei, pe atunci în vârstă de şase ani, i-a trebuit ceva
\ timp să se obişnuiască cu cel despre car e nu-şi mai amintea
1 nimic. Era prea mică să-1 m ai recuno ască.
Şi ceilalţi au avu t probleme d e ada ptar e la sfârş i tul
) războiului. Dl Neculau a simţit - o p e propria p ie le. D eşi
l ordinele d e la Ministerul d e Interne era u clare, toţi cei care
lup taseră p e front urmâ nd să fie r eîn cadraţi , pe aceleaşi
posturi, cu aceleaşi sala rii , se pare c ă o lume paralelă
funcţiona şi ea, avăndu-şi p ropriile legi.
Directorul Ion Pop escu , în urma or dinelor primite pe
altă .filieră, i-a respins în prima fază cerer ea de reangajare la
15
 }
Simona Luncasu
•
1
)
{

IFET, pe motiv că luptase împotriva sovieticilor. {,

Dar, până la urmă , dl Necula u şi- a sfidat ghinionul. A
fost reangajat, i s-a p r opus - dintr -o confuzie po litică,
crezând că este membru de partid - să fie deputat, prin
1947- '48 . iar pe locul unde căzuse una din cele două bombe
de la l august 1943 a fost construit blocul în care - tatăl­
locuieşte de 45 de ani.
Şi a văzut multe de aici: coloane care s~ organizau în
dreptul casei sale pentru defilări , crosuri şi motocrosuri prin
anii '60 (până când, la una dintre curse, o femeie care
încerca să traverseze strada prin dr eptul Policlinicii a fost
l ovită în plin şi omorâtă). manifestaţii de nemulţumire ale
munc i torilor d.in R a finărie în 1968 împotriva i nvadării
Cehoslovaciei de către armata rusă, revolta celor vreo 20 (!)
de oameni care se îndreptau spre Consiliul Popular şi
Comitetul Orăşenesc de Partid de pe strada Mărăşeşti , în
decembrie 1989...

Câmpina - ora~ul florilor

Când trăieşti într-un oraş 64 de ani, ai dreptul să te .
•

sute de kilometri distantă.

. -
consideri fiu al acelui oras, chiar dacă te-ai născut la câteva
In această calitate, de fiu al
•
oraşului, l-am rugat pe dl. Neculau să compar e Câmpina de \
acum mai bine d e jumătate de secol . cu cea de astăzi. Şi,
fără să ezite, dar cerând şi aprob area soţiei , a decretat:
"Era mai frumos în a inte. Câmpina era un o raş a l florilor.
Până şi mal ul gârlei era amenajat cu verdeaţă. Astăzi au
lăsat în paragină. frumuseţe de bulevard."

1.

--- - -
i
16
Simo11a Luncwill
'
Vedere de epocti de pe Bulevard
Acolo obişnuia să-şi p etreacăo parte din timpul liber
în adolesce nţă, a lături de câteva colege d e liceu. Şi, din când
în când, aveau s urpriza unei întâlniri pe care ajunseseră să o
aştepte cu emoţie: tânăru l şi frumosul r ege Mihai I, alături de
un superb exemplar de câine- lup, într-o maşină pe care o
conducea el îns u şi, trecea prin Câmpina în _drumul său d e la
Bucuresti •
la S in aia. Si.
•
la vizibilele semne de emotie• ale
fetelor , răspundea întotdeauna (dar întotdeauna din mers) cu
simpatie.
Şi tot la capitolu l bărbaţi cant au tulburat somnul
adolescente lor câmpinene în tift}p~l ră~boiu1ui- tânărul şi
frumosul o fi ţer Paul Cristescu {căsătorit ulterior cu dra
Draga Vrabie), decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", distincţie
care-i dădea dreptul să poarte o superbă mantie alb ă, lungă
peste uniformă. Unii dintre adolescenţii băieţi de atunc i şi - 1
amintesc s ub pseudonimul "Cavalerul nopţii".
18
Oimpina de altădată - Câliitolie În timp
O familie fericită
era familia Anghelescu. în mijlocu l că reia au crescut
Alecsandrina si •
sora sa .
Tatăl - un om paşnic şi cumsecade. de la care a uzeai
doar vorbe bune. Mama - Dem etrina, o femeie cu mult bun
gust şi o mare pasionată de case frumoase._
S-au căsătorit în febru a rie 1924. In decembrie, s-a
născut primul copil - viitoarea dnă Popescu .
Au locuit la început pe str. C. A. Rosetti (actualmente
str. 1 Mai), la nr.l8, unde socrii, familia Ionescu, aveau un
t e re,n şi unde, în 1932, tânăra fa milie Anghelescu şi - a
construit prima casă. Şi inimosul domn Anghelescu purta de
grijă nu numai propriei familii , ci şi surorilor soţiei sale,
rămase orfane.
Cele două domnişoare Anghelescu a u profitat din plin
de atmosfera familială si • de conditiile
•
care le erau oferite.
Mezina a ajuns medic , iar fiica cea mare,
Alecsandrina, după ce a lua t Bacala ureatul prima pe centrul
Braş ov, a urmat Politehnica din Bucureşti (Construcţii­
Proiectare). după care a lucrat la Institutul din Câmpina
până când avea să vină coşmarul vieţii unei familii care - ca
atâtea altele - nu făcus e nimic ca să merite o asemenea
soartă:
Nationalizarea
'
Casele frumoase ... Asta era o mare pas iune a dnei
Demetrina Anghelescw. S i, .î'l11 decurs de doar câtiva ani. dl
Anghe lescu·,.Jl;rensit>il 1:~ l dtirin ţele soţiei sale: po rneşte
construcţia celei de~a dou~ case. Pe colţul Bulevardului pe
car e îl iubeau atât.
Proiectul casei l-a făcut a rhiteclul Boceanu de la Insti-
tut, şeful dnei Popescu, autor, printre altele, şi a l proiectelor
clădirii unde astăzi funcţionează Biblioteca Municipală , dar
şi a l c as ei H ening , ., casa cu magnolia" d e p e str. V.
s' .
Alecsandri, cum este cunosc. ută s i astăzi s' i cum era cunos-
cută şi p e vremea aceea (aşadar, superba m agnolie se pare că
)
' 19
Simono Luncoşu
numără vreo 70 d e a ni, dacă nu chiar mai mult) .
De c i , proiect întocm it , muncitori (de la Cornu)
angajaţi, mama- aj u tor de şef de şantier!
În 1942, casa era gata. C u o terasă largă , acop erită,
pavată cu gresie cehoslovacă. cu o sufragerie mare (unde se
organizau frumoase p etreceri în acordurile muzicii produs e
de u n patefon). cu un h ol în care creşteau două uriaşe plante
decor ative, n umite Phonix şi cu o familie fericită, car e se
muta în casă nouă. S• i nu orice casă , ci una dintre cele mai
frumoase din o raş, plasată în tr- u n a dintre cele mai frumoase
zone din oras: •
Bulevardul, colt• cu str. Grivitei.•
Ceea ce nu putea să nu stârn ească invidii. Invidii
materializate.
În aprilie 1950, casa a fost naţionalizată. Printre
primele din Câmpina, dacă nu c h iar prima·. La început,
lucrurile erau grave, da r nu tragice. Cred~au că îi vor lăsa să
locuiască acolo în continuare, cu chirie. In iulie, a venit însă
somaţia: " Dac ă până m â ine la ora 12.00 n u eliberaţi casa,
plecaţi doar cu ce aveţi pe voi." Şocu l a fost teribil. Dna
Anghelescu a l eşi nat. Şi-au m obiliza t însă toate forţele şi,
într-o no apte, au î ncercat să m ute în altă parte tot ce
agonisiseră într-o viaţă. N-au reuşit. Parte dintre lucrurile pe
care apucaseră să le ia ş i să le ducă pe la vecini, pe la
cunoştinţe, nu le-au recuperat nici astăzi.
Nu aveau unde să se ducă. Cealaltă casă , cea de pe
.
str. C. I. Rosetti, fusese si ea nationalizată.
.
S-au d us la Cornu . la un fost muncitor de-a l lor. li
- Noaptea, pentru că ziua era ocup a tă c u serviciul şi cu
murise soţia de curâ nd , aşa că avea trei camere disponibile.
În casa cea frumoasă si •
mult râvnită de aut orităt• il e
comuniste s-a mutat Banca Populară Română, iar la etaj s-a
stabilit directorul de atunci al băncii . J.
Dna Popescu, fire voluntară şi profund convinsă că nu
se poate să nu i se facă dreptate dacă va expune cuiva cu
putere de decizie si tuaţia în care era pusă familia sa după o
vi aţă d e mun că, a re u ş it să obţină - cu pu ţin noroc- o
audientă
• • la ministrul d e interne de atunci. Ministrul a
primit-o, a ascultat-o şi i-a spu s: .,D u ceţi -vă acasă, că o să
dau un telefon să aranjez lucrurile." Şi s-a ţinut de cuvânt. A
20
Câmpina de altcidatâ- Câlâtorie În timp
dat telefonul. Însă ordinele erau clare:
"Dacă unde îi mutaţi au acoperiş , geamuri . .. sa-
S, I USI
-
şi pună ei"
S-ar fi împăcat până la urm ă ş i cu soarta asta. Se
aveau totu şi unii pe alţii. Tot n u era t ragic. Cu Comu erau
obi ş nu iţi , fiindcă acolo se retrăgeau mai m er eu în timpul
a la rmelor aeriene. Viaţa nu era chia r un calvar, mai a les că ,
în scurt timp, gazda lor, zidar de m eserie, le-a ridicat la
( Câmpina casa în care dna Popescu l oc ui eşte în prezent
alături de flica sa, pe str. Constantin Stere.
Dar evacuarea forţată avea să fie doar începutul unei
perioade nefaste. Ceea ce a urmat, a părut incre dibil: dna
Popescu, u n cunoscu t şi apreciat proiectant în construcţii , a
fost concediată de la Institut. Fără motiv. Fără explicaţii.
S-a m utat cu serviciul la Ploieşti. A făcut naveta, cu
autobuze veşnic întârziate şi uneori fără geamuri pe timp de
iamă, timp de 38 de a n i. I-a plăcut însă m eseria. Şi ceea ce a
proiectat dumneaei este şi astăzi în picioare: câteva blocuri în
Ploieşti , vizavi d e fostul restaura nt .,Berbecul .. şi- spre
surpriza mea (ce mică e lumea!) - blocul IFET-ului de pe
Mărăşeşti, colţ cu Carol I, des pre care tocm a i discutasem cu
dl Nicolau. Soţul dnei Popescu era prin 1957 inginer- şef la
IFET şi doamn a făcuse , la rugă mintea a ces tuia , proiectul.
n aveta. Şi gratis.
Şi mai lucrase dna Popescu , ca şef d e proiect, şi la
insta laţiile petroliere d e la Rafină riile Br azi şi Midia. Au
trecut ani, a i~şjt laH pensie,rr ~ · venit Revoluţia ş i problemele
tot nu i s -au terminat . -, -.,
O groază de bani
•
are de plată dna Alecsandrina Popescu ca despăgubiri(!) către
Banca Naţională a României p entru că i-a fost folosită casa
abuziv tim p de 50 de ani. Numa i aşa a r putea să r eintre în
posesia casei pări nteşti. Se m a i jud ecă încă, consumând
21
Simona Luncaşu

timp, sănătate şi b ani. Pe care nu le are.

A ajun s la trista şi gra va concluzie că "nu exist ă
justiţie în Rom ânia". Cum altfel putem explica faptul că a
pierdut cealaltă casă, cea d e p e str . 1 Mai?
În 1995 d epusese cerere de retrocedare şi nu primise
nici u n răspuns. In 1996, s tatul a vândut-o unui chiriaş, iar
în 1997 a primit şi dna Popescu răspunsul : .. Nu se poate. A
fost cumpărată d e altcineva."
..Cum e posibil?" ne întreabă pe noi. Cum e posibil?
întrebăm la rândul nostru.
o poveste care începe a tât de frumos. continuă atât d e
trist, se termină atât de nedrept ...
S au p oate nu.

22
 1
•

Câmpina de altădatâ - Călătorie în timp

1.
1
•
> • Cu dna Cons tanţa Tudoraşcu despre

Lipscanii Câmpinei
•

Din negura vremutilor

începe povest ea dnei Tudoraşcu , p r ofesoară de limb a
't română t imp de 35 de ani. .
~
O rugasem să ne întâlnim şi să depene amintiri şi în
faţa r eportofonului, aşa cum aflasem că făcus e în u ltima
l vreme cu sora sa, dna Mariana Constantinescu, după fiecare
1 apariţie a ziarului nostru. A fost d e acord.
Se pr egătise pentru această întâlnire cum doar
profesorii din copilăria m ea se preg ătea u pentru o le cţie
deschisă: hărţi, scheme, notiţe cu ideile mai importante p·e
. ' care nu voia să le uite şi, la l oc de cinste, .. Monografia
oraşului Câmpina" a dlui Silviu Dan Cratochvil - subliniată şi
adnotată pe margini - o veritabilă Biblie pentru dna
• Tudorascu.
'
Mi-a spus că n -ar vrea să vorbească despre s ine şi
familia sa, însă pe parcursul discuţiei, n e devenea .din ce in
ce mai clar amândurora că va fi altfel.
· Dna Tudoraşcu îşi începe poves tea încă de pe vremea
când moşia Câmpinei nu era decât o m a re întindere de
arături în mijlocul cărora se formase un mic nucle u de
locuinţe, în jurul bisericii de la Piaţă şi casei din oraş a
prinţului Ştirbei, aşa după cum se vede într-o hartă din anul
1860.
O altă hartă, din 1924 (publicată , ca şi prima, în
• "Monografia" lui Stoica Teodorescu, fost profesor la Liceul dţ
Băieţi) , dezvăluie un fenomen al epocii şi anume dispariţia
marilor moşii prin parcelare şi v indere de terenuri către
negustorimea aflată în continuă expansiune.
Astfel, a fost vândută şi o parte din marea moşie a
Câmpinei, aparţinând contesei Marth a de Blome, şi anume
porţiunea de pe strada C. A. Rosetti (numită d e ea în docu-
mente punctul .. La Obor", numele revoluţionarului român

23
 J .
Simona L1mcaşu Câmpina de altădată - Câk/torie in timp

nefiind pe placul nobilirnii căreia îi aparţinea şi c.ont~s~). .
Cumpărătorii erau şi cămpineni sau locu.Iton a 1 zon~1 ,
însă m ajoritatea provenea din sudul j udeţului Braş<:v, .dm
zona cunoscută sub numele de Şapte Sate. Aflu ca h se
s punea mocani.
••
Brasovenn
, fată b ătrână a fost în ac eastă relaţie. Ce e a ce ştie dna
A existat o perioadă înainte de 1918 când româ~.din
Ardeal lua u calea pribegiei şi, pe poteci de munte, fenţi . d:
ochiul vigilent a l grănicerilor, îşi pără~eau lo~ur~le de b~ştma
şi se îndreptau spre Regat. Altfel ar fi trebmt sa lupte m ar-
mata au s tro-ungară pentru ni~te _cauze car~ n~ ~rau_ ale lor. .
Nu toti ardelenii era u msa norocoş1. Nici macar toţi
brasovenii. Reuseau mai cu seamă cei născuţi în sudul jude-
ţul~i Braşov, fii de păstori care cunoşteau potecile ascun se
ale munţilor. . .
Dna Tudo rascu a c unosc ut chiar un domn - VIrgil
Bănutiu s e numea' - născut la Rupea, în partea de nord a
judeţ~lui Braşov, tin exemplu concludent p entru cei care nu
a u reus it să părăsească Ardealul.
Acest dom n Bănu ţiu l ocui a prin anii ' 60 - ' 70 în
Câmpina şi povestea cum a fost înrolat şi c"':lm ~upta~e în
Primul Război Mondial în armata austro-ungara pnn Ita lia.
După război , venise şi el în Câ mpina şi îşi d es chisese
u n magazin de veselă , sticlărie şi po rţelan ca m pe locul unde
as tăzi se găseşte Hotelul "Muntenia".
Ion Constantin era cioban din Zărneşti, j ud . Buzău, şi
anual pleca în transhumar.ţă dincolo de munţi, adică în zona
celor şapte sate.
Într-o toamnă, a pus-o pe cal şi pe Sta nca şi a dus-o
acasă, în Buzău.
Nu se stie cât sentiment si câ t interes d e a nu rămâne
' '
Tudorascu
'
este că bunicii sale nu i-au plăcut niciodată
praful şi lipsa de curăţenie din Regat. "A tâ njit întotde auna
după lum ea în care s -a format e a ca o m. Era totuşi
multumită că avea o familie, copii".
'
Zorii unei epoci noi
Spre sfârşitul secolului al XIX- le~, ca:n prin 18?0_, ~a
Câmpina începea exploatar ea petrolulm. Apareau Rafmaria
Societăţii "Steaua Română"(l897), Atelierele Centrale (1898) ,
Uzina Electrică şi, ceva mai târziu , Fabrica de acid sulfurtc.
Ziarele vremii erau pline cu anunţuri pentru angajare
de muncitori.
A văzut si Ion Constantin un a stfel de anunţ şi dorinţa
sa de a avea u~ venit sigur tot anul (nu dependent de starea
vremii şi bogăţia r ecoltei, fiindcă, dup~ ce se_ căsătorise
lăsase ciobănitul şi se apucase de agncultura. cum era
obiceiul) s-a întâlnit cu dorinţa soţiei sale de a se apropia de
rudele sale (de la Câmpina la Braşov d rumul cu trenul era
uşor şi pe-atunci).

Se pare că braşovenii stabiliţi în Câmpina aveau talent Si-au

'
suit într -o căruţă cei trei copii şi, în 1897, s-au
pe ntru co merţ , ei devenind, în timp , pros peri oameni de stabilit în Câmpina.
afaceri. Era u , d esigu r , mulţumiţi d e viaţa lor. Ion Constantin s-a angajat la Schelele de petrol Gafiţa
· Ceea ce nu se putea spun e şi despre fetele rămase si
'
Bucea.
acasă acolo, la Braş ov. Copiii lui au devenit
Plecarea flăcăilor în Regat le punea în situaţia de a
rămâne nemăritate, fiindcă ungurii şi saşii se căsătoreau fie (
• Prima generaţie de câmpineni
cu unguroaice, fie cu săso aice , niciodată cu românce.
1

O astfel de fată era ş i Stanca Şchiau din Cernatu, ~f Aşa

s-au considerat întotdeauna. Au învăţat la şcolile
din Câmpina.
bunica paternă a dnei Tudoraşcu. (_
Aşa că , atunci când i s -a ivit ocazia, a profitat de ea. f Tată l dnei Tudorascu
•
- Cons tantin Co nstantin - a
1

24 25
Simona Luncaşu
i\ Câmpina de a/({/dată - Călătmie in timp

învăţatla Şcoala Primară de Băieţi Nr.1 ,
numele de Şcoala lui Scripcă.
Prinulria veche şi. în planul doi, Şcoala de B1lieţi Nr. l, cwwscutll ca .. Şcoala lui Scnpcll"
(in medalion, troi}ajinniliei Scripcti din cimitiml oraşului, realiza/ti de ucenicul lui Nicolae
Grigorescu, Nae Goage)
cunoscută şi sub războiului, un pachet cu alimente, medicamente şi un drapel
miniatura! pe care familia îl mai păstrează si astăzi.
'
Cu drag 1-a îngrijit m a ma lui şi s -a făcut - în
bine. Insă
1919 a trebuit să plece din nou, fiind cheniat să- şi satisfacă
stagiul militar. Trei ani.
La întoarcere s -a angajat funcţionar comercial la firma
"Nicolae Serbănescu".
' .
Economii făcea în continuare, până când, în 1925, a
deschis el însuşi un magazin de manufactură într-un sediu
unde îi plătea chirie lui Constantin Popa (unul dintre cei care
cumpăraseră terenuri de la contesa de Blome). Avea talent
pentru_comerţ, deci avea şi câştig.
In 1928 strânsese suficienţi bani cât să cumpere
terenul şi casa de la vecinul său , Vasile Filip, adică clădirea
unde a funcţionat până de curând magazinul "Guliver". Avea
însă spaţiu excedentar, aşa că a închiriat jumătate din el lui
Constantin Manciu pentru un m agazin de Fierărie.
Pe firma pro aspătului proprietar sta scris "Costică
Constantinescu. Postăvărie , hăinărie, fu mituri de croitorie".

S-a angajat apoi ucenic la un negustor, fiindcă era un

băiat delicat şi nu avea aptitudini pentru munca brută.
În 1911 a fost avansat functionar comercial. Avea 15
'
ani şi chiar de la primul salariu şi-a deschis un carnet CEC
(mai există şi astăzi!) pe care avea să depună lunar ba,ni.
Era perioada când Ionică Lampagiul stingea felinarele
de pe stradă folosind scara.
În 1916, Constantitl Constantin a fost încorporat. A
luptat la Mărăşeşti, a fost decorat, a căzut prizonier.
Şi-a făcut prizon:leratul în Turcia (aliata Germaniei), de
unde s-au mai întors prea puţini români.
. Constantin Constantin (ajuns Constantinescu la
iniţiativa unui colonel care-i fusese comandant) a scăpat . Dar
avea doar 36 de kilograme.
Abia ţinându -se pe picioare, a primit din ·mâna reginei
Maria, venită în portul Cons tanţa (ba ajunsă chiar în larg cu Prăviilia negustorului Cos ticii Constantinescu, de pe str. C. A. Rosetti
o şalup ă) să întâmpine prizonierii întorşi acasă la sfârşitul

26 27
Simona Luncaşu
În 1928 s -a căsătorit c u Clementina Paraschivescu ,
fiica unui negustor din Telega, de la care a primit act dotal,
rotunjindu-şi veniturile.
Au avu t trei copii: pe dna Tudoraşcu - Constanţa (cea
mare), pe Nicolae şi Maria n a.
Câmpina de altădată
La începutul războiulu i, Câmpina era un oraş prosper.
Exploatarea petrolului era o afacere bănoasă.
Str. C. A. Rosetti, care acum este împărţită în două de
str. Republic ii, ţinea odinioară din str. Carol şi până în
capătul actualei străzi 1 Mai. Şi , casă lângă casă, străduţă
l ângă străduţă, înfloreau ş i afacerile un ei mulţimi de
n egu stori.
Dna Tudoraşcu are imprimată în minte (dar şi pe
h ârtie fotografică) imaginea de atunci a străzii. A enumerat
cu mare p recizie, chiar după 60 de ani, numele vecinilor săi
J acelaşi şi astăzi. Atmosfera e însă cu t otul alta. "Tăranii" din
. f brusture) ... Reclamă gălăgioasă, pe măsura bogăţiei ofertei.
Document al vremii din care se pwea vedea varietatea milrfarilor existente Într-o prăvălie
28
Câmpina de altădată - Căfăfolie în timp
din copilărie, membri, ca şi tatăl său, a i Bres lei n egustorilor:
Petr~ ?umitrescu (Fierărie), Mitică Geor gesc u (Berărie).
Coshca Popa (Materiale de constructii), Alexandrescu zis
Mălăieru (Cereale), Anghelescu (Pielări~), Verbancu (Mate~iale
dy construcţii şi une lte de grădină), Ion Filip (Librărie),
Dumitru Horja (Veselă) şi fratele său, Miha il , mort la un
bombardament (Manufactură). Şi tot Manufactură: Voic u
Bulgărea, Vasile Filip, Stănescu , Costică Rădulescu. Nelu
Rădulescu. ·
< Existau străduţe cu m a i multe prăvălii s p ecializate pe
i acelaşi profil: pescării , pielării sau măcelării.
j Famillile negustorilor locuiau la etajul caselor .
De acolo pleca dra Constanţa Constantinescu , e levă la
{ Liceul de Fete "Iulia Hasdeu", spre şcoală şi, ca să ajungă
1 acolo, pe str. Qriviţei (la ,.Petrolul" de mai târziu), era nevoită
j să facă un ocol foarte m a re, pentru că fetelor le era absolut
~ interzis să trea că prin faţa Liceului de Băieţi (deci a
1 Colegiului de astăzi) .
În apropierea casei sale era piaţa oraşului. Locul este
Piaţa Câmpinei secolului XXI s unt trei sferturi orăseni. .
Cei din vrem ea copilăriei doamnei TudoraŞcu păreau
coborâţi din poveste. Veneau de pretutindeni, dar mai ales
( din satele dinjur .
(f zarzavaturi, lapte, păsă.ri, unt de casă (pus în foi de
1 Şi un "punct strategic": "la rond" .
) Ţaţa Voica de la Provita de Jos era mereu văzută
1 cărând după ea o traistă cu ca~ouri veşnic plină; când venea
\ la oraş, adu cea la vânzare s urplusul din gospodăria sa, iar
c când pleca seara, ducea acasă "târguiala".
..J _ C:ând a început războiul, nemţii veniţi în _Câmpina îşi
f facusera un obicei din a lrtmite hrană acasă. In Germania
~~ e ra foamete, de aceea, so ldaţii cumpărau din România
~ (uneori cu_ bani falşi!) tot ce vindeau ţăranii. Câmpinenilor
~ apro~pe _c~ nu _le ma~ ..~ă~ânea _nimic de cumpărat. Erau
J nev01ţ1 sa-ŞI faca "relaţu prmtre ţarani.
l Nemţii ajunseseră de îi aşteptau Ia pod la "Zorile" pe
j
1
29

Simona Luncaşu
cei care veneau spre piaţ.ă dinspre Telega s a u Brebu. Aveau
pr egă tit e dam igene în car e , d u pă ce sp ă r gea u ouţt l e,
r ăst urn a u c onţin u tu l. Apoi trimiteau d a migene l e în
Germa nia, cu a vioanele.
Tot din cau za lor se d egradase şi ca lita tea pâinii.
Fiindcă luăseseră tot grâ ul din ţară, românii er a u nevoiţi să
c.o n s u me nişte pâinişoare n egre făcute din grâu de calitate
inferioară, a m estecat cu m ălai.
Războiul
însemna. însă , chiar m ai mult decât atâ t. Bombardamente,
covor de bombe aşternut p este oraş , p u nctul d e observaţie
de p e s tr. Carol, din podul casei cu trei etaj e a Ioneştilor (cea
m ai înaltă casă din Câmpina de a tunci), u rletul siren ei de la
Ra finărie , migraţia către localităţile din j ur (Ţe lega, Cornu,
Br eaza), tranşeele de pământ car e uneori se surpa u p este cei
adăpostiţi.
Când r egele a anunţat ieşirea din răzb oi , câ mpinenii
a u răsuflat usu •
rati.
•
Cam devreme însă, p entru că au mai urma t zile de
coşmar. Nemţii au ripostat.
"Pe Câ mpiniţa exista un cuib d e mitralieră german
care nu p utea s ă fie a nih ilat n icidecum . Era nevoie de un
vorbitor de limba germană, car e a fost găsit în p er soana dlui
Virgil Bănuţiu".
Era acelaşi domn Bănuţiu despre ca r e dna Tudoraşcu
n e sp u n ea la începutul discuţiei că luptase în a rmata a u s tro
- ungară .
"Cu un steag alb , acesta s -a dus să pa r la m en teze şi i-a
con vin s p e nemţi să se p red ea".
La sc u r t timp , r ăz b o i u l s- a te r minat. Au ven it
comuniştii la puter e. A în ceput
D eclinul
.:1
,.Încuraja te de au torităţile politice, au început să apară
fi r m e c om erciale d e stat. În mod grad at, an d e an ,
30
)
~,
(
Câmpina de altâdatii- Câlătorie în timp
l comercianţii particulari a u fos t forţaţi să renunţe la afaceri.
A fost o perioadă de decadenţă p entru s tr. Rosetti ,
care a culminat cu azvârlirea în stradă a proprieta rilor din
ace astă zonă , în m ai 1952 . Magazinele au fos t p ărăsite si
fa miliile comercianţilor a u fost obligate să se strămute la 'o
distanţă de 10 km de oraş.
Imobilele fuseseră naţionalizate încă d in 19 50, însă
oa m e nii mai fu sese ră " p ăs uiţi" s ă l oc ui as c ă a~o lo î n
continua re , cu chirie.
-In locul magazinelor p articulare s -a u deschis firme d e
s ta t , iar în locul fa miliilor foştilor comercianţi , la e taj , au fost
J ins talate familii ale ofiţerilo r (de securitate proba bil), fiindcă
era o m a r e criză de locuinţe după război" .
), Familia Constantinescu s -a muta t în comun a Br eaza,
< la nişte ntde.
Despre această schimba r e din viaţa fa miliei sale, dna
Tudoraşcu a vea să a fle dintr-un bilet scris cu creionul pe un
pe ti c d e ambalaj , bile t pe care sora sa i 1-a trimis la
Bucureşti, unde reuşise, în sfârşit, să ajungă studentă. Şi
s pun "în sfârşit" n u p entru că nu ar fi fost capabilă de acest
J luc ru , p e care şi-1 dorea d in s uflet . Dimpotrivă!
~ Copii de foşti comercianţi, industriaşi sau moşieri, cei
~ d e avocaţi excluşi din Barou sau de preoţi nu puteau să
( treacă: însă, cu ?ici u n chip de "proba eliminatorie": originea
~ s ocia la . Una d m tre fetele ca r e erau în aceeasi s ituatie a
obţinut atu nci audienţă la G h eorghe Gheorgh Îu - Dej: iar
1 ..Nu a cesta i-a spu s:
vă daţi seama că faceţi parte dintr-o armată
învinsă?! "
A trebuit să- şi s p ele originea socială. S -a angaj at la
J S ecretariatul Şcolii Tehnice Medii de Petrol Ne. 2 de p e s trada
\ Ardealu lui.
~ În '51 a îndrăznit să se prezinte din n ou la con cursul
~ d e admitere, la Institutul Ped agogic de această dată, unde se
j pregăteau doar profes ori de gimnaziu, şi nu la Facultat ea de
J Filologie, ca prima oară, aşa c um şi-ar fi d or it.
/ 31

Sli11011a Luncaşu
La admitere, dna Tudoraş cu , frat ele să u şi u n a lt
câmpinean, fiu l unui avocat, a trebuit să aştepte câteva ore
rezultatul. Ieşeau prost la situaţia materială (li se solicitaseră
adeverinţă de venit al familiei de dinainte de Naţionalizare).
dar i eşeau bine la activitatea desfăşurată în câmpul muncii.
A reuşit atunci, dar în mai '52 a primit biletul de care
vorbeam, de la sora sa.
Apo i, în toamna lui '52 a u chemat-o la Decanat.
Tovarăşa Bern a ri i-a comunicat că apreciază rezultatele pe
care le obţin use la învăţătură(munc ea p e brâ nci, ca să nu
aibă nimeni de ce să se legei). dar.. . - şi s e vedea că îi era·
milă să continu ie - dar n u poate să termine Ins titut ul. Şi, ca
s -o încurajeze, i-9- spu s: ,.Să se spargă şi buba cu războiul (se
referea la Războiul Rece?!) şi ai să termini" .
Era în timpul dominaţi ei lui Stalin şi s loganul la mod ă
pe atunci era: .. Se ascute lu pta d e clasă".
O dăduseră afară fiindcă se ascuţea lupta de clasă!
S-a întor s acasă, la Breaza, d e această dată, şi s-a
angajat la Sovrom Construcţii, un şantier de construcţii care
funcţiona pe locul actualului Liceu Militar.
Strungar Il. Aşa figura pe s t a tul de pl a tă. Era îns ă
mult prea delicată pentru munca de strungă riţă şi cei d e
acolo a u fost de acord să lucreze într-u n birou.
Aveau să treacă 4 ani până să înceapă, cât d e cât.
Renasterea
' •
,.În 1956, după moartea lui Stalin, am putut reveni în
Câ mpina. Tot atun ci a m fost reprimiţi şi în şcoli" .
· Dna Tud orasc u a r e u sit să termine Institu t ul
• •
Ped a gogic. A fost foarte fericită. Cât a funcţionat în învă-
ţ ă mânt , colegii săi nu i-a u reproşat ni c i od ată originea
socială. Dimp otrivă. A fost fost foarte apreciată , ca profesor şi
ca om. Fotografia sa a figurat timp îndelungat la Panoul de
Onoa r e a l oraşului. O făcus eră ş i membră de partid . Nu a
înţele s niciodat ă de ce. Probabil în u rma recomandărilor
primite cţin part e dnei Ele n a Botorog, inspector - şef la
Dire cţia Invăţăm ânt a oraşu l ui Câmpina, care o aprecia
32
1
Campina de altădată - Călătorie în timp
foarte mult.
1
Cu toate apr e c ie rile pe c a r e le obţine a p e linie
) profesională, în oraş, în ochii un or meschini, rămânea
aceeaşi fiică de exploatator.
Când , la un mom e nt d at , un tâ năr ing in e r s - a
îndrăgos tit de frumoasa profesoară ş i au hotărât să ră mână
1 ~mpr e ~n ă , sec r eta rul BOB d e la Electr o m o n t aj ,
1 mtrepnnderea u nde era şe fu l Serviciulu i Control Tehnic, 1-a
1 ch emat în biroul său şi i-a pus î n ve dere că -ş i .. strică
} viitorul", căsătorindu - se cu un duşman a l poporului..
Ve nise îns ă s ă pt ă m âna o a rb ă şi ing in e rul Vasile
1
' Tudoraşcu n u a u rma t recomandarea care i s -a făc ut. A fost
•
1 retrograda t şi muta t dis ciplinar la staţi a de t r a n sform a r e
•
Braz i. O vrem e, a făc u t n aveta. Ap oi. după p e rioa da d e
..pe nite nţă ". 1-au rech em a t, în funcţia pe care o avusese. Era
, un in giner de valoare.
1
J
Soţia sa a predat limba română la scoli . din Provita
'
si
.
Brebu mai în tâi, iar în u l timii 24 d e a ni de activitate , la
1
Şcoala Nr. 3 Voila. Cu grija permanentă de a trim ite la liceu
copii câ t mai bine pregătiţi. din r espect p en tru m arii profesori
care a c tivau la liceele câ mpinene, d e Ia car e a avut de învătat
to ată via ta. ·
•
' S -a pensionat în 1986.
Prolog fericit
Credeam că sunt pierdute p e ntru totdeauna locurile
despre care mi-a vorbit dna Constanta •
Tudorascu.
•
Credea m
că doar fotografiil e m a i pot reda (fragm entar, din p ă cate )
străzi de mult disp ărute , case de mult demolate.
Se pare că nu e aşa .
• Sfetnicul m eu de fiec are m a r ţ i , dl profeso r Liviu
Dragom.:.ir mi-a fumizat o informaţie nepreţu ită:
,.Infăţişarea a cestor s trăduţe nu s -a pierdut chiar de
tot. Ea a rămas imortalizată în exterioa r ele film u lui " Străzile
au amintiri". turnat aici p e la începutul a nilor '70".
33
Simona Lunca~u
Cu dl Mircea Verbancu despre
; • •' ")> 1)
Strada 1 Mai ~ . ..
"La băiatul vesel"
. .. . .. .
Asa stătea scris pe firma lui V~sţle V~rban~u, pţgusţor
de peşt~ cu prăvălie pe Lipscapii Câmpin,e,i . P.~in a~ii
Războiului celui Mare. Un copil mup.c,it , f~ses~ ..acest Y<;lsile
Verbancu. Era cel mai mare dintre cei 14 copii ai lui Neagu
Verbancu şi singurul sprijin al mamei sale, răm~~ă văduvă.
Când murise tatăl său. toată greutatea afaceru cu peşte
rămăsese pe umerii săi plâpânzi. _ _ . .
Cu căruta plină de peşte, tanarul Vasile umbla pnn
oraş şi prin satele din jur şi câştig<:~. pâinea numeroasei s~le
fam ilii. La ora aceea. concurenţa era destul de mare; m
orasul Câmpina existau nu mai puţin de patru negustori de
peşte, la o populaţie destul d e redusă numeric. Şi nu d?a.~
procurarea peştelui era sarcina sa, ci şi aceea a procuraru
ghetei. . .
De frigidere nu putea fi vorba, Iar peştele , se ştie, este
o marfă uşor perisabilă.
Pe vremea aceea se găsise însă soluţia gheţăriilor.
Înainte de înfiinţarea Fabricii de gheaţă de p e str.
Kogălniceanu, în Câ.mpina existau ~rei gheţă~ii : un3l pe str.
Rosetti (actuala 1 Mai), una la mtersec ţia strazilor T.
Vladimirescu si Calea Doftanei, la Pandele Petrovici, şi una
pe malul Lacului Bisericii. _
Din lacul pomenit se scotea. toata ghea.ţa. care
aproviziona cele trei gheţării. Pe urmă era pusă într-o groapă
şi acoperită cu paie. Şi rezista aşa. până plin iulie-aug~s.t,
spre delectarea mai a les a amatorilor de bere care, la Berana
lui Mitică Georgescu, de exemplu, savurau vara o bere rece,
fiindcă în beciul prăvăliei exista o serpentină de vreo 200 de
metri, cu gheaţă , din care berea trecea in l;<=tll?.e .... , . . . .
Putem să ne imaginăm o scenă din vremea aceea,
curat ca.ra.gialiană, ca şi numele amintitului patron: cu
34
Câmpina de altădatâ - Gi!titmie În timp
domni elegant îmbrăcaţi, cu pălărie de paie şi cu baston, pe o
l • # ... '· ; • ~ · -· <OJ • •• terasă din centrul oraşului (cam în zona părculeţului de "La --
'
. . ..... . .) . . , ceas., de astăzi), discutând cu câte o halbă de bere în faţâ, în
. _, timp ce băiatul de prăvălie stropeşte trotuarul bine măturat ..
ca să nu se ridice praful. .
Un astfel de băiat de prăvălie a fost şi dl Mircea Sorin
.. ' . '
Verbancu, născut în 1927 şi confruntat cu greutăţile vieţii
în.'că din 1'938 când tatăl său a murit.
.. .. Mama a'luat 'fratele afacerii, însă fiul era mâna sa
dreaptă. Şi a · avut în viaţa sa multe zile rele.
Un om persecutat
Se născuse într-o familie de oameni gospodari, atribut
care avea să se traducă în anii comunismului prin termenul
"burjui". Li s-a luat prăvălia. A fost arestat pentru agitaţie
anticomunistă şi simpatizare cu monarhia. Fiu de
comerciant! Rămăşiţă burgheză!
Era membru al Partidului Naţional Ţărănesc din
toamna lui 1944 si •
student anul 1 la Politehnică. A fost
condamnat pe viaţă, i s-a redus pedeapsa la 25 de ani şi a
executat 4 ani şi jumătate. Inclusiv la Canal. O perioadă a
vieţii sale pentru red!'irea căreia nu ar fi suficient un r.oma~..
Persecutia a continuat şi după eliberare. Nu ŞI -a gasit
de lucru mult 'timp, iar atunci când îşi găsea, era mult sub
pregătirea sa. 1 s-a stabilit domiciliu forţat la Teşila, dar. fiind
atunci angajat al IFET, trebuia s'ă umble mult, aşa că nu a
,, resimţit pedeapsa. . ~ .
Mărturiseste că tot ce s -a construit m penoada aceea
de la Băicoi la &uga, s -a construit cu materiallemnos care i-
a trecut prin mână. Ajunsese între timp şef la Aproviziona ·
la TCM.
în 1964 s-a căsătorit. Soţia sa, originară din Cluj, fii:
de profesor condamnat politic şi de ace:a exmatricu~ată di.
Facultarea de Medicină pe când era m anul IV, I-a fos t
jumătatea perfectă. Nu ştiau că au atâtea. nec~uri _în comun
când s-au cunoscut. Au aflat, dar n-au ezitat sa se mha.me la
altele, împreună.
35
 Slinona Luncaşu
Au un fiu care, la 34 d e ani. a simţit p e pielea sa, cum
s-ar s pune, mu lte dintre p ersecuţiile la care a u fost supuşi
părinţii săi. A reuşit să. facă Facultatea de Drept abia după
Revolutie, fiindcă inainte d e '89 se considera că nu are
• •
origine so cială sănătoasă .
Familia Verbancu aşteap tă în con tinuare să i se facă
dreptate. S tatul nu i-a luat doar prăvălia şi afacerea familiei,
ci ş i o mare parte din livada din s p a tele casei de pe str. 1
Ma i, li vadă c are a v ea o a dou a i eş ire to cma i pe Calea
Doftanei. şi teren ul din piaţă p e care acum s unt ciobanii cu
brânză, teren care a aparţinut bunicilor dlui Verb a ncu.
Au trecut 12 ani de la Revolu ţie şi omul acesta crede şi
astăzi că a fost şi este în continuare p ersecutat din cauza
simpatiilor sale monarhiste. Şi se pare că are argumen te şi
martori că este aşa.
E grav da că se întâmplă asta. E trist dacă n u avem
tol e ranţa să acceptă m că un ele d int re cele m a i fr umoase
amintiri din tinereţe a cuiva pot să se lege şi de imaginea unui
rege tânăr şi charismatic, eroul ado lescenţilor anilor '40.
Regele Mihai
era o prezenţă destul d e obişnui tă în peisajul Câmpinei din
• •
timpul războiului. Nu cred că a exis tat în vremea aceea vreun
câmpinean car e să nu-l fi întâlnit măcar o dată.
Dl Verbancu 1-a întâ lnit de mai multe ori. Poate ş i
p e ntru că umbla mult. Ş i cum să nu umble când a vea
bicicl etă, ceea ce p e atunci era ech ivalen t cu a avea astăzi un
Mercedes!? Avusese noroc d e şi - o cumpărase.
În timpu l războiului, pre militarii er a u organizaţi în
echip e de ap ăra re pasivă şi avea u ca sarcin ă s trâ nger ea
morţil or din oraş d upă bombarda m ente şi transportarea lor
la s pita lul improvizat în inc in ta Liceu lui de Fete "Iulia
Hasdeu". Acolo trebuia să se asigure că fiecare cadavru avea
cap , trup, două m â ini şi două p icioare. Treaba asta n -ar m a i
face-o astăzi, dar a tunci nu îl d eranja prea tare. Îl dera nj a
m ai mult faptul că nu găsea toa te "elementele" a n samblului
şi , uneori, un ca d avru avea un pi cior de bărbat şi unul de
36
Câmpina de altădată - Căliitotie în timp
femeie, de exemplu.
La unul dintre aceste bombardamen te, cel mare din l
a u gu st 1943, printre cadavre l-a găsit şi pe vecinul său de
prăvălie, Mişu Horjea, ş i , în altă parte, a găsit şi un plic cu
bani. Cu ei şi -a cumpărat bicicleta.
Ş i şi-a făcut un obicei din a fa ce plimbări cu prietenii
pân ă la Breaza.
La unul dintre aces te drumuri, la Podu Vadulu i au
văzut trei maşini oprite şi, în jurul lor, câteva persoane bin e
îmbrăcate . Una dintre ele, ,.mecanicul", un bărb at tânăr cu
pantaloni bufanţi , cu ciorapi c adrilaţi şi cu o eşarfă la gât,
m esterea c eva l a o r oată. A scos camera si a a runcat-o
' '
dincolo de balustradă.
Era r egele , c unoscu t încă d e a tunci ca şofer. pilot de
aviaţie şi mecanic foarte price put. T ine rii câmpine n i s -a u
grăbit să recupereze camera şi au folos it-o mai târziu pentru
petice la biciclete.
Altă dată, în zona muzeului "Nicolae Grigorescu", p e
când se întorceau de la Breaza, a u văzut oprit u n Buick gri,
decapotabil. Călcase p e m ătura une ia dintre femeile care
curăţau strada şi aceasta il blestem a pe şofer. Rezulta că se
întâmplase o mare n enorocire pentn1 ea, că ar fi t rebuit să
plătească mătura ruptă şi nu avea cu ce.
"Nici regele nu poate s ă m ă scape!", striga feme ia
disp erată. "Dar eu sunt regele!", i -a răsp uns şofer ul Buick -
u lu i strică tor d e m ă turi. "Fugi, maică , d-aici!". s-a crucit
femeia neîncrezătoare . Şi , ca să -i dovedeas că, regele a scos
1000 de lei şi i-a dat-o ca despăgubire p entru mătură .
"Poate o casă nu putea să-şi facă cu banii ăia, dar o
cameră bună, cu siguranţă .", crede cU Verbancu.
A plecat regele cu maşina şi tinerii, martori la scena
respectivă , i-au făc ut cu m â n a . Le-a răsp uns.
Dl Verban cu m ergea a desea în copilărie la Sinaia cu
tatăl său să vadă cursele de maşini . Aşa se face că într -o zi l-
a văzut de a proape şi p e regele Carol, car e s tătea de vorbă cu
cineva. Copil fiind, 1-a tras de mânecă pe tatăl său şi , puţin
cam tare, i-a zis:
"Tată , tat ă, uite-1 pe r ege !" . ., Da, eu s unt!" a zis
37
Simona Luncaşu . Câmpina de altădată - Câlătorie in timp

acesta; şi dl Verbancu retrăieşte scena aiev:ea, ·cu · emoţie; şi a fost ar-estat, avea acasă o mulţime de cărţi compromi-
acum, după mai bine de 70 de ani. · ·, · ·- · • · , -.. · · · .. ţătoare. De teamă, mama sa le-a folosit în prima iarnă ca
Ultima amintire legată de rege a dlui Verbaricu .. o€~a material de foc . .
mai dureroasă, este cea a deportării familiei regale ... · Primul lucru de care a întrebat-o când a venit din
Mânati •
de fierbinteala
•
entuziasmului tineresc închisoare a fost:" Unde sunt cărtile
•
mele?" . Când a auzit
("copilăresc", crede astăzi) câţiva tineri din Câmpina s-au dus răspunsul, a plâns. _
la Sinaia cu gândul să-1 însoţească ·pe fostul, de .. acum, rege - A găsit aceeaşi pasiune şi la sotia sa. Impreună au
până la ieşirea d~ ţară. ·· · ,, · ·· transmis-o fiului.
Situaţia "din teren·~ era alta, după cum aveau să "
constate. Trei plutoane de soldaţi cu baioneta la armă păzeau ·o amenii de altădată
gara. S-au ascuns dincolo de linii şi au văzut tot.
Cu mâinile ridicate, regele, mama sa şi un grup de 7-8 Despre locuitorii străzii 1 Mai (fostă C. A. Rosetti) dl
apropiaţi ai familiei regale s-au urcat în tren. Patruzeci de Mircea Verbancu ştie multe.
vagoane avea trenul. La frontieră a fost oprit şi "dincolo" au ( Ştie, de exemplu, că Niţescu, negustor de parfumuri,
trecut mult mai puţine. s -a spânzurat prin 1935- '36 şi că Ion Bunescu, croitor de
Familia Verbancu este convinsă că regele şi ai lui au meserie, cel care i-a cumpărat casa, n-a avut parte de ea,
luat doar ce aveau pe ei. fiindcă .. a explodat de gaze" după război. Ştie că pe strada
aceasta nemţii au ridicat barăci în timpul războiului lângă
"Unde sunt cărtile mele?" casa de musafiri a Rafinăriei (în spatele Pieţei) şi că în ele s -
' a u mutat după război unii dintre cei rămaşi fără. locuinţă.
Nu doar plimbările cu bicicleta sau la munte (şi acolo, Mai ştie că nemţii aveau un detaşament motorizat în
la "Piatra Arsă" , unde cabanier era un anume Gore, 1-au găsit capătul celălalt al străzii, pe terenul familiei Cratochvil, acolo
o dată pe Mihai, pe atunci doar voievod) erau distracţiile unde acum sunt blocurile de pe str. B. P. Hasdeu.
tinerilor în perioada interbelică. Existau pe atunci în Îsi . dl Verbancu că în fata
. mai aminteste . casei sale a
Câmpina două cinematografe. La Casa Poporului (în zona găsit după un bombardament o groapă "de puteai băga în ea
fostei Paşte), cinematograful lui Nicu Rădulescu (mort într- trei camioane", iar suflul exploziei dărâmase casa familiei
un incendiu) şi la ARPA, în clădirea familiei Gheorghiu (în Dobrescu de vizavi.
sala de sport de pe Bulevard). Si zâmbeste amintindu-si cum vecinul său, croitorul
' ' '
În timpul războiului , după dărâmarea Casei Poporului, Moise care nu prea avea clienţi , când au venit nemţii în oraş
se transformase în cinematograf sala Cantinei ACC-ului. ..Era a început să prospere, fiindcă primea de lucru de la aceştia,
ca la ţară", îmi spune dna Verbancu, prezentă la discuţie. nemtii'
fiind cunoscuti'
ca oameni foarte curati si dichisiti.
, ' '
Seara, se dădeau mesele la o parte şi încăp erea se trans- Şi îşi mai aminteşte de nucul enorm de pe terenul din colţul
forma în sală de bal. j străzii Rosetti cu str. Cercului, teren pe care tatăl său îl
Se mai organizau baluri la Cantina de la Poiana, la cumpărase prin 1933, ca să construiască o casă de zestre
Băneşti, la Telega... . ~•
pent ru fiica sa. Zece oameni au muncit din greu ca să-i
Dar principala distracţie a dlui Verbancu, cea mai
·
mare pasiune a vieţii sale, a fost cititul. Cărţile şi revistele. '
~'
\
l
scoată rădăcinile. Iar casa a fost dărâmată la un
bombardament.
Are Şi acum casa şi podul casei pline. De toate felurile. Când ( Şi de Natan Leibovici, proprietarul librăriei .. La
~
38 J 39
'
?.,
Sim011a Lw 1caşu
Câmpina de alti/darii- Ciiliitorie În timp
Elefantu' ", îşi aminteşte. Pe copii care-i intrau în prăvălie
.. :·
nu-i întreba niciodată de bani. ci doar ce doresc si ai cui -~-

'
sunt. Avea încredere că va primi odată şi banii de la părinţii
lor. . ""
Şi podul. Podul acela imens cât ţineau toate pescăriile
şi măcclăriile, care avea intrarea prin prăvălia "La băiatul
vesel'' şi unde băieţii se ascundeau câteodată ca să joace
cărţi, câteodată să fumeze şi mai mereu ca să citească, e o
amintire dragă dlui Verbancu. .
Când centrul vechi a fost demolat, dl Verbancu a ·. .
'·..
-;·, ·.·. .-._.· .
.·..• .
simţit căi se rupe ceva din suflet. Clădirile însele se opuneau
masacrului. Erau alât de rezistente si •
de bine consolidate,
încât puneau mari probleme celor care voiau să le pună la
pămânl.
Dacă nu venea Revoluţia din decembrie 1989, casele
de pe strada 1 Mai ar fi avut aceiaşi soartă. În 15 martie
l 990 urma să fie pus în aplicare noul plan de sistematizare a
·.
oraşului. În locul caselor s-ar fi ridicat acolo blocuri fără :: _

personalitate.
Una dintre cele mai vechi amintiri ale dlui Mircea
Verbancu este însă un sentiment. Sentimentul de admiratie
amestecată cu invidie al unui băiete! . de numai câtiva
'
'
anisori,
. ---
..;::>
iar obiectul acestuia era bătrânul prinţ Ştirbei şi mai ales ,g
,..'>
frumosii. cai de la trăsura acestuia si '
haina din blană de urs ..~
-
pe care prinţul o purta iarna pe când îşi făcea vizitele de .:::
c:::
afaceri pe la negustorii ce-i ţinea cu chirie în prăvăliile din
punctul numit "La Obor". Pe contesă nu-şi aminteşte s-o fi
·---
..::::
-: -.-;

văzut vreodată. Probabil că stătea prea puţin în Câmpina,

altfel era imposibil să n-o fi întâlnit. .
..:,. .:-·-: .
·:~-:-·-:

Pentru că dl Verbancu umbla mult. Si ,

vedea multe. Si '
işi aminteşte. Ştie toate numele şi multe poveşti cu vecinii
.·· .
.
;:~· . .
săi. Dar asta ar face obiectul unui alt adevărat roman.
.;
·}
Dacă s-ar hotărî să-şi scrie memoriile, dl Mircea Verbancu ar ;i~t .
...·-: .
ajunge un scriitor de succes. Pentru că, în cazul său, viaţa
bate ficliunea. <1
'
,.
1
(

i,
40
41
Simona Luncaşu
Cu dl Gheorghe Grigorescu despre
Strada Carol
A fost odată un magazin
Unii dintr e noi şi-1 mai amintesc.
centru, pe lângă Covrigărie. . . _ .
Covrigăria aceea de unde puteai cumpara, pn~t:e
altele, cea mai bună lipie, produs de panificaţie care, pnn
anii '80, o dată cu dispariţia centrului vechi, a dispărut şi el.
în vremurile noastre, magazinul de .care vorbeam se numea
"Confecţii". Avea două încăperi, fiecare cu câte două vitrine,
toate patru destul de şters decorate. . . _
Decoratul era doar o obligaţie d~ servtcm m anu
comunismului. Nu era nevoie să pui şi suflet.
Nu acelasi lucru l-am fi spus despre vitrine, dacă am fi
cunoscut mag~inul, sau prăvălia, cum se spunea pe atunci,
care a functionat aici în anii războiului şi înainte de acesta.
Se numea :.Manufactură şi Galanterie" şi îi aparţinea lui
Mihalache Grigorescu, fiu de tăbăcar din Podu Vadului.
Maga:imd de Postăvărie al familiei Grigorescu, de pe str. Carol
42
Câmpina de altădată - Călătmie în timp
.
. ' • Nu avea înclinaţii pentru tăbăcărie. S-a angajat băiat
, .. "' •
de prăvălie în Câmpina, la Anghel Rădulescu. După primul
război , şi-a pomit propria afacere. La început. era doar o
gheretă. Mai târziu a cumpărat spaţiul acesta central. Chiar
vizavi de intersectia străzii Carol cu strada Rosetti.
•
'
Afacerea era prosperă, dar. ca să devină astfel,
-
Era undeva prin
necesitase investiţii. Iar investiţiile le făcuse şi cu sprijinul
sotiei.
•
Ora Maria Dragomirescu era ploieşteancă şi era
cunoscută ca o lenjereasă foarte pricepută. Atât de pricepută.
încât băieţii nu purtau decât cămăşi cusute de mama lor.
deşi prăvălia era plină cu astfel de articole de îmbrăcăminte.
Soţii Grigorescu au avut patru copii: trei băieţi şi o
fată. Fata, dra Florica, s-a căsătorit cu dl Velicu, vecinul de
.. prăvălie al tatălui său. Despre băieţi ştim că cel mare a
preluat afacerea tatălui său după moartea acestuia, el fiind
victima naţionalizării prăvăliei, şi că unul dintre ceilalţi doi
era dl Gheorghe Grigorescu. cel care a avut bunăvoinţa să ne
facă părtaşi la câteva dintre amintirile sale.
Vecinii
De câte ori am avut ocazia să stau de vorbă cu oameni
care m -au ajutat să ridic un colţişor din vălul uitării aştemut
peste imaginea Câmpinei de altădată . nu am putut să-mi
reprim un sentiment de uimire.
După mai bine de 70 de ani uneori , aceştia reuşeau
să-şi amintească cu precizie numele şi întâmplările din viaţa
vecinilor lor. E clar că pe vremea aceea altele erau relaţiile
umane. Astăzi doar la tară•
oamenii se m a i cunosc atât de
bine între ei. La oraş, uneori nu ştiu nici numele vecinilor d e
palier.
Între cele două războaie însă, alta era situaţia.
Breasla negustorilor era foarte bine reprezentată pe
strada Carol.
Dl Grigorescu îmi spune c~teva nume: Niculae Cheşcă
(Fierărie), Mitică Teodorescu (Incălţăminte), Ghiţă Milu
(bunicul dlui Milu , proprietarul SIGA, semn că negustoria îşi
43
Simona Luncaşu
are gena sa, Tutungerie).
Se mai aflau în apropiere Croitoria lui Ţiţei , Frizeria lui
Iordan, magazinu l d e încălţăminte care prin anii '40-'50 se
numea .. La Oermata". Casa Popo ru lui (dărâmată l a
cutremurul din '40).
O imagine i nedită pentru mulţi dintre noi ,
contempo r a nii shoppingului prin Internet, este aceea a
negustorilor care d u ceau în spate un samar pe care erau
expuse produse textile, aşa cum mai târziu , dar tot cu destul
timp in urmă, treceau pe străzile oraşului geamgiii.
Mai existau în Câmpina bragagii (doi dintre ei erau
Mito Petrovici ş i fratele său, croaţi din Zagreb). covrigari
(urmaşii simigiilor, greci, in general, care vindeau pateuri,
comuri, seminţe) şi un iaurgiu.
Iaurgiul era un bătrân mic de statu r ă, cu părul
complet a lb. Avea o cobiliţă şi, la ambele capete ale acesteia,
câte o târnă mare în car e erau aliniate mai multe castronaşe
cu iaurt.
AOu că, în sec. XIX. aceşti mici negustori erau numiţi
toptangii, iar mai târziu li s-a spus marchidani.
Şcoala lui Oproiu
era una dintre cele două şcoli primare la care mergeau băieţii
din Câmpina inainte de r ăzbo i. Cealaltă era Şcoa la lui
Scripcă. Cele două locaşuri de învăţătură erau vecine între
ele şi erau plasate în apr opierea bisericii de la Piaţă . Nu
criteriul adr esei e levului, ca astăzi, îl constituia înscrierea
într-una sau alta dintre şcoli, ci opţiunea părinţilor.
Părinţii micului Gogu Grigorescu au hotărât că va
merge la Şcoala lui Oproiu. Liceul 1-a făcut la Braşov şi la
Bu c ureşti. Doa r clasa a cincea, prin 1938, a urmat-o la
Liceul de Băi eţi "0. B. Ştirbei" din Câmpina.
I-a avut colegi, printre alţii, pe Mircea Ţiţei, Cornel
Naumescu , Florentin Ciosu, Relu Langa, Mircea Molnar,
Eugen Teodorescu. Dintre toţi, doar dl Ciosu, dl Teodorescu
şi dl Grigorescu m a i trăiesc.
Între profes ori , doar nume sonore in istori a
44
C'âmpilra de aliăda1ă- Călăi.Orie în timp
câmpineană: Nestor - la Rom â n ă, Gruber - l a Istorie.
Pârvulescu - la Latină ş i "nea F anu" (Ştefan Popescu,
directorul de atunci al liceului). la fizice- chimice.
Despre Ştefan Popescu, dna Constanţa Tudoraşcu ştie
o poveste cu iz de anecdotă.
I se propusese să pre i a conduce r ea liceulu i din
Câmpina prin 1919, deci imediat după război. Tânăra sa
soţie, dna Paulina Popescu fusese încântată de perspectiva
de a locui în casa prinţesei. Ştirbei, casă care, pe vremea
aceea era oferită directorilor liceului ca locuintă de serviciu.
Nu bănuia însă ce o aşteaptă la faţa lo cul.ui. În timpul
războiului, casa din oraş a familiei Ştirb ei fusese ocupată de
nemti.
' . nu atăt de n emtii,
Si . cât de caii lor, care. lihniti. de
. foame pe timpul iernii, roseseră pragurile, pervazurile,
tâmplăria din lemn ...
Casa din oraş t i prin{ului Ş1irbei
Ca să poată dormi, în prima sa noa pte petrecută în
Câmpina familia profesor Ştefan Popescu sprijinise uşa care
stătea să cadă, cu o bârnă.
Şi dl Grigorescu ş i -a amintit o i storioară inedită al
45
 Sim01w Luncaşu Câmpina de ultc'idată- Giliitorie în timp

cărei erou a fost directorul liceului său. J Corul se constituise în cadrul unui club care functiona
•
Acesta a predat o vreme şi la Şcoala de u cenici' de la
Uzin a Poiana.
{ î.n §ţdiul ac.t ua:l al . BancPos t . Membrii Clu bului se adun a u
aici şi j_ucau table, şah sau bilia rd, cântau ...
Drumul dintre locuinţa proprie şi Poiana îl făcea cu In perioada prigoanei fasciste, ţiganii din Câmpina,
trăs ura, pe drumu l vechi a l G ă rii , deci pe l ângă dealul probabil consideraţi ca deja rom ânizaţi , nu se ştie să fi avut
Butuza. Acolo, pe pla tou (lângă Căminul- ..Ada Marinescu " de de suferit. Nu acelaşi. lucru s-a întâmpla t cu evreii.
acum ). băieţii obişnuiau să joace fotbal.· Uneori fugind de la . Aceeaşi doamnă T udoraşcu p ovestea cum, după
şcoa lă . La una dintre aceste escapade era cât p e · ce să-i cutremurul din 1940, Coma n damentul german a oferit
prindă. Da r a larm a a fost dată (.. Nea Fanu!! ") s i toti s-au co m e rcianţilor mână . d e lucru g ratuită pentru curăţarea
• •
aruncat pe burtă , scăpând de pedeapsă. străzilor de m oloz: cât.eva fa milii de evrei. .,Nici un negustor
Jucau mult fotbal şi pe vremea aceea băieţii. Mergeau român · nu a acceptat ca familiile Leibovici, Felman ş. a. ,
şi la ştrand, dar mal mult pe gârlă , fiindc ă la ştrand "era cunoscute ca familii de oameni cumsecade, să vină să lucreze
gomă m a re". p entru_ei, aşa că au fost chemaţi zidari de la Cornu.".
Ieşeau şi p e stradă cu prietenii, însă .doar până la 6 In perioada 1941 - '42 fiecare magazin era obligat să
seara, disciplina în familie fiind foarte strictă. afişeze pe uşă o inscripţie (cum a r fi astăz i programul de
Şi mai era u b a lurile. Balurile de la Monovici, d e pe lucru) : Arisches Geschaft (prăvălie creştină) sau Judisches
Bulevard. din Sala de sport, Balul negustorilor, cel al Geschaft (prăvălie evreiască). Dintre acestea din urmă erau
Asociaţiei funcţionarilor din Petrol şi, cel mai luxos, destul de puţine, cea mai cunoscută fiind o Ceasornicărie.
Dl Grigoresc u î ş i am in teşte o im agi n e j e nant ă:
Balul ţiganilor . doctorul Weissler, priceput şi cunoscut m edic câmpinean ,
care, obligat să poarte o stea galbenă în piept, mătura strada.
Ţiganii Câmpinei d in perioada interbelică era u bine
integraţi în viaţa comunităţii. De fapt, erau chiar cetăţeni de Si războiul continua...
•
seamă . Lăutari de elită. Artişti. Bazarcă şi Corniţă erau doi
, , dintre cei mai renumiţi . Notişti , În 1940, dl Gheor ghe Grigorescu ar fi t r ebuit să
. '
•
nu urechişti. "Rapsodia ungară" meargă la facultate. A fost dat un decret şi a m ers în armată .
-
.. .. ..... .
_.... .
~

..
- cântată de ei putea să con cureze La 1 n oiembrie 1942, la 20 de an i, a intrat la Scoala
•
Militară.
~ .·...
. .......
;.,,,
{

... . .. . ... .'

. '*
>.:~ •~ >
~(

~ oricând cu orice interpretare d e A ieşit c u gradul de sublocotenent. Pe 15 ianuarie '44 a

•..
•• pe marile sce ne a le lumii. Au plecat, pe fron t. A luptat doar pe frontul de vest, în munţii
afirmat-o cunoscătorii. Tatra.
Câmpinenii e rau m a ri Prin "bunăvoinţa" u nui văr mai pe departe, camarad
a m atori de muzică . Nu doar de arme, părinţii săi a u afla t la un moment dat că fiul lor
murise pe front. Se pregăteau să-i facă pomenile.
L..:__ _:_:::_.-...:~e~=.:--··:··· :':·:-:···:.':· .:"·:_J.· s pe c ta tor i. Une ori ch iar
interpreţi. "Corul funcţionarilor Noroc cu sergentul Doinea din Poiana care prim ea
Casa in carefimcţionu un select Club,
astâzi sediul BancPost
din Petrol" condus de Gheorgh e permisii din când in când şi-i aducea şi dlui sublocotenent
D a nga, salariat la .. Astra pachet de acasă, acesta fiind un mare amator de dulciuri. El
Română". ajunsese celebru în toată ţara, şi asta şi datorită a infirmat zvonul şi i-a liniştit pe bieţii părinţi disperaţi.
recita lurilor susţinute la Radio. S-a terminat războiul. S-a întors acasă. Acasă a r fi
46 - 47
Simona Ltmcc~u

însemnat casa din strada numită la un moment Karl Marx,

iar după Revoluţie George Bariţiu.
Acasă n-a mai fost tocm a i "acasă" după naţionalizare. '

Au rămas acolo cu chirie. La p arter . La etaj s-au mutat alţii.

Casa a fost demolată în 1986. Acu m locuieşte într-un
aparta ment.
Este pensionar, după ce mulţi ani, începând cu 1947,
a lucrat la Rafinărie, la Contabilitate.

"Familia Contabilitătii "

•

Aşa li se spunea. Şi se pare că ajunseseră astfel şi

datorită unui om deosebit care i-a condus vreo 20 de ani.
Seful-
. .
contabil Victor Comsescu.
Munca în Contabilitate nu e usoară•
nici astăzi, cu tot
suportul tehnicii moderne. Ce să mai spunem despr e vremea
când calculele se făceau minta l?! Şi cu câtă rapiditate - îşi
aminteşte dl Grigorescu - le făcea unul dintre şefii de birou!
Mai târziu, li s-a adus "Hosrasciotul" rusesc (un fel de
abac). apoi au fost dotaţi cu maşini cu m anivelă Brunswiga
şi, în cele d in urmă , cu m aş ini e lectr ice, deoseb it de .
•

zgomotoase.
Spuneam că e gr ea munca în contabilitate. Cum
trebuie să fi fost însă în 1952, la reforma mon etară !?
.,Am lucrat de astăzi d e la 7.00 dimineaţa până a doua
zi la 3.00 după amiază ca să putem să dăm salariile la timp."
Astfel, farmecul vremurilor de demult păleşte uneori.
Atunci, poveştile vieţilor acestor oameni pe care le ascultăm
cu atâta plăcere şi pentru car e îi invidiem uneori, nu n e mai
dorim să fie poveştile n oastre.
Prea ne-au cucerit facilităţile prezentului.

48
 . '

Ciimpina de altâdată - Călătorie în timp

} . ..
1 Cu d l Gheorghe Stanciu despre

Liceul "Dimitrie Barbu Stirbei"

'
Recitisem de curând "Monografia oraşului Câmpina"
scrisă de prof. Stoica Teodorescu în anul 1924. Cu creionul
în mân ă, luând notiţe. Am găsit atât de multe amănunte
interesante, încât am simţit că e păcat să le uit cu timpul. Şi
lucrarea nu cred că mai am cum s-o găsesc. Au mai rămas
prea puţine exemplare. Exemplarul car e mi -:a fost
împrumutat a fos t salvat de un mare iubitor de carte. de
p iro mania u nor comun i şti a n alfabe ţi. Nu o s ă- i cliv ulg
numele, penhu că n -ar vrea să o mai împrumute. Îi e teamă
să nu se piardă. E conştient de valoarea deosebită a acestei
. lucrări.
Fiind contemporan cu dat:~. înfiinţării Liceului de băieţi
"Dimitrie Barbu Ştirbei " şi, de altfel, profesor la a:cest liceu.
fascţnanta per sonalitate a lu i Stoica Teodorescu , cel care,
fără a fi c â mpinean decât câţiva ani, a devenit primul
~ monogra f al oraşului, mi-a da t prilejul unei conexiuni într e
·r cel care a fost distins la u n moment dat cu titlul de profesor
t i,
'. "'
emerit şi liceul unde a predat . Liceul acesta care . de la
înfiinţare şi până în anul 2000 (c â nd dej a ajunsese la
binemeritatul statut de Colegiu Naţional) a numărat 11.946
de abso lvenţi. O istorie d e peste 80 de ani care merită să fie
cunoscută şi dintr-o al tă persp ectivă , fără .a nega nici un
moment marile realizări ale dascălilor si '
·elevilor săi de acum
sau de altă d ată . Ba chiar amintindu-le p e alocuri. D eşi
despre ele s -a tot scris. Binem eritat de mult. Şi de cele mai
multe ori, erou a l interviurilor a fost acelaşi neobosit profesor
Gheorghe Stanciu, a cărui activitate şi chiar a căru i viaţă se
confundă cu o mare par te din existenţa acestui liceu. Un
asemenea interlocut or nu poate să fie ignorat.

Mai rămâne însă ceva de spus?

Că d l profesor e autorul mai mul tor Anuare ale

49
Slinona Luncaşu
cadrelor didactice si elevilor liceului, se stie. Se stie ·si că este
t • ' ,
absolvent al mai multor facultăţi, cu profiluri - unele dintre
ele - deloc complementare: filozofie, ştiinţe juridice · şi
matematică -fizică.
Căa fost elevul unor profesori cu totul speciali, deşi
era u profesori de provincie, la Liceul ,.Dimitrie Barbu Ştirbei",
unde avea să devină el însuşi director pest e ani (în două
etape: 1950- 1952 şi 1955- 1960), şi că a fost un mare
admirator al profesorilor săi care - unii dintre ei - ulterior i-
au devenit s olegi.
Dintre aceştia vorbeşte astăzi cu plăcere despre Ştefan
Popescu, Stoica Teodorescu, Alexandru Stoienescu, Nicolae
Buzeţeanu, Pompiliu Constantinescu , Paul Papadopol,
f dorea într-un timp relativ scurt. Astfel, cea mai mare parte a
Octavia n Angheluţă, Ionel Grubea ...
Iar dintre profesorii pe care i-a avut la facultate este
suficient să amintim numele lui Constantin Rădulescu . ­
Motru, al lui Dimitrie Gusti sau Tudor Vianu pentru a ne da
seama la ce nivel se pregăteau studenţii acelor vremuri.
Şi mai ştim despre dl Stanciu că a fost căsătorit cu
nepoata pictorului Nicolae Grigorescu şi a scriitorului
Alexandru Vlahuţă.
Cu siguranţă, însă, întotdeauna mai rămâne ceva de
spus.
Casa cu multi trandafiri,
' produse ale epocii. Şi a beneficiat şi de prezenţa unor
care se ridica înainte de a intra în planul de demolări în
stânga Sinagogii. era casa în care a locuit familia dlui
profesor St anciu şi cea a surorii acestuia, dna Georgescu
(cumnatul era profesorul de geografie Nicolae Georgescu,
fost, la un moment-dat, sef al Statiei m eteo, "nea Nae", cum îi
' '
spunea u mai apoi cu simpatie elevii săi).
Casa nu era prea confortabilă , după cum mărturiseşte
astăzi dl profesor, însă nici apartamentul de la bloc în care
locuieşte astăzi nu îl încântă: deşi relativ nou, a început deja
să s e cojească. . un fapt binecunoscut şi de cele mai multe ori tolerat că
. .
Mama celor doi frati Stanciu era văduvă de război si '
ţinea un magazin de lumânări în Câmpina. Originari erau din
50
Câmpina de altlidată - Călătolie în timp
Proviţa de Jos, însă cea mai niare parte a activităţii
interlocutorul meu a desfăşurat-o la Cămpina. Cu scurte
pauze, cât a fost student şi, ulterior, pentru puţin timp.
avocat la Bucuresti.'
Din 1945 a venit profesor la Liceul ..Ştirbei", liceul ale
cărui cursuri le absolvise cu câtiva ani în urmă. Pe atunci
•
director era Aurel Nistor. Ales în M.A.N. după plecarea
regelui, postul a rămas vacant. A fost numit dl Stanciu. Fără
ca acesta să fie membru de partid, într-o vreme în care
această calitate îţi îndeplinea toate visurile. .·
Era perioada în care oricine putea deveni orice îşi
învăţătorilor s-au putut metamorfoza, practic peste noapte.
în profesori. Dl prof. Stanciu are însă numai cuvinte de laudă
la adresa familiei de învăţători Măiţă , care a ales să rămână
învătători.
• Niste
• învătători
•
de o calitate deosebită.
De fapt, se poate spune că anii de după război s-au
constituit într-o perioadă a tuturor posibilităţilor. Lipsa mare
de cadre didactice a determinat înlesnirea de care aminteam,
însă facilităţile nu se opreau aici. Cei cu "origine socială
sănătoasă" (ceea ce însemna că proveneau din familii de
muncitori, ţărani săraci sau cel mult mijlocaşi) aveau prilejul
să fie declaraţi absolvenţi de liceu după doar ... 6 luni de
studiu.
Liceul Ştirbei a fost ferit, din fericire , de asemenea
profesori de excepţie, aflaţi însă în trecere prin acest liceu.
calităţile lor reclamând în scurt timp posturi în Capitală.
Astfel, au fost în Câmpina profesori, deveniţi ulterior profe -
sori universitari, ca: Jacques Byck, Pompiliu Constantinescu,
Aurel Stefănescu si
~ . altii.
'
Intorcându-ne la şevaletul pe ca re tocmai am aruncat
câteva tuşe di.n care a răsărit portetul hâd al începutului
epocii socialiste, mai aflăm că avantajaţi erau şi cei care
sustineau examene de admitere sau la ,,fără frecventă". Era
' '
membrii comisiilor erau corupţi. Poate că de aceea dl prof.
Stanciu nu a fost solicitat mai deloc să facă parte din astfel
51
 •
Simona L11ncaşu
de comisii. Dumnealui era un om cu principii sănătoase, un
om exigent. dar corect. Astfel, şi-a atras o poreclă de care
este mândru .
I se spunea
Stabu'
•
Prestanţa dlui prof. Stanciu este mare şi astăzi , când
are 87 de ani şi nu prea mai iese din casă. A ieşit însă până
de curând şi a ieşit cu mult folos pentru cultura câmpineană.
Şi - a atras mai tinerii colegi în activităţi materializate
prin lucrări deosebit d e importante, mărturii a le unei istorii
zbuciumate a act u a lului Colegiu "Nicolae Grigorescu". Şi
participant activ la această istorie a fost însuşi dl profesor.
atât în calitate de cadru didactic, cât si ' de director. Dar si
. de
cercetător. Informaţiile pe care le obţinem din lucrările
Domniei sale sunt dintre cele mai interesan te .
Aflăm astfel că Liceul "Dimitrie Barbu Stirbei" a fost
înfiintat
. în a nul 1919, la initiativa
'
unui
'
comitet
p rim aru l de atunci al oraşului, Ştefan Dobres cu, din
for mat din
inginerul Constantin Bărbăcioru, colonelul Ion Manolescu
lpreşed intel e Casei Naţionale din Breaza) şi din alţi entuzi aşti
(prob ab il şi interesaţi, însă, având copii sau rude care altfel
tr ebuia să meargă la Ploieşti), care a u considerat că este o
necesita te înfiinţarea u nei şcoli secundare la Câmpina.
Dem ersurile lor au avut succes si, în toamna anului
'
19 19. şi -a deschis porţile un gimnaziu mixt, curând transfor-
mat în liceu de cultură ge nerală, purtând numele pxinţului
Ştirbei, cel pe a l cărui teren ş i în a cărui clădire a funcţion at
multă vreme. Era condiţia pe ca re o p u sese contesa Marth a
de Blome.A
In anul 1921 s-a înfinţat şi Liceul de Fete "Iulia
Hasdeu··, care a funcţionat ca atare până în 1948, anul
contopirii cu liceul de ·băieţi. Începuse o nouă perioadă care
urmărea depăşirea mentalităţ.ii în care fetele şi băieţii elevi de
liceu nu trebuia să aibă nimic de-a face unii cu altii, si care
ajunsese p ân ă acolo, încât la liceul d e fete, cu' exc' e p ţ ia
preotului, toate cadrele didactice erau fem ei. Liceul de Băieţi,
52
Cârnpina de alliidată - ((1/ătorie în timp
{ ceva mai liberal, a vea cadre didact ice de ambele sexe.
· În 1928, elevii si cadrele didactice de la Liceul "Stirbei"
} s-au mutat în clădire~ cea nouă, mult mai încăpătoa~e, deşi
~ iniţial s -a ridicat doar aripa dinspre s t rada principală. Era
construită după un proiect al celebrului arhitect Socolescu.
S-a investit în clădire tocmai la timp. Banii care se
( strânseseră de la părinţi erau depuşi la Banca Franco -
Română care, apoi, la scurt timp, a dat faliment.
Primul director al Liceului de B ăieti . a fost Stefan
'
Popescu. El a venit la conducer ea unei şcoli lipsite de bază
'>
material ă, dar cu banii strânsi d in donatii si din taxele
' 9 ,
şcolare s-au construit 12 săli de clasă .
"Nea Fănică" era genul de director, frecvent întâlnit în
epocă (şi dl prof. Stanciu a fost acelaşi gen, spun foştii săi
elevi). car e era preocupat de şcoală, de o dis ciplină fermă, d e
o bună colaborare între profesori, dar şi care ştia totul despre
elevii săi. Astfel, dl Stanciu, pe v remea când îi era elev,
alături de alţi doi-trei colegi, fusese . eroul unei întâmplă.ri
l neplă~ute. Pe vremea acedea. ~ar~a, peb sbtr. GărLii elevii ded liceu
) organ1zau concursuri e sann ŞI o uri. a unu 1 intre
' aceste concursuri, cei despre care vorbeam a u " reuşit" să
intre cu sania în roţile că.ru ţei unui ţăran care trecea pe
acolo . Omul s -a supărat şi probabil i-a-· reclamat la director,
fiindcă, a doua zi, "nea Fănică" era la cure nt cu întâmplarea.
{ La înmormântarea fostului său profesor şi director de
liceu Ştefan Popescu, dl Stanciu, în calitatea sa de director, a
fost cel ca r e a tinut discursul funerar.
'
\ Multe discursuri fu nerar e a ţinut dl prof. Gh. Stanciu.
Pentru că a ni d e zile a fost di rector şi această activitate
presupunea şi astfel de activi tăţi , altfel onorante, dar cu
s igu ranţă ingra te. Le-a păstrat pe toate.
1950 - 1952 a fost prima perioadă ele directorat . A fos t
( înlocuit la un moment dat cu un oarecare Drăgulescu ,
\ cumnatul lui Ştefan Voitec, cel care reintrase. de c urând în
,1 graţiile puterii comuniste. Se căuta un p ost de conducere
/· pentru acest Drăgulescu, care lucrase pe la Târgovişte şi
~· plecase în împrejurări neclare. Şi care alt post i se putea da,
1. dacă nu cel de director la Câmpina? Doar Câmpina era
\•
•\
1 53
Simona Luncasu
'
Câmpina de altădatii - CălăJorie în timp

principala rezervă de cadre a Bucureştiului! Nu a rămas prea si stiinte

.fiinţare
, '
naturale, infiintarea
'
unei cantine scalare,
'
reîn-
mult. Doar până câhd cumnatul i-a găsit un post cu rang de intematului de fete, înfiinţarea unui internat pentru
profesor universitar la Institutul de perfecţionare a cadrelor. · băieţi, reamenajarea sălii de gimnastică, radioficarea şcolii şi
Şi aşa, in 1955, dl Stanciu a preluat din nou postul de. înzestrarea
. .
ei cu o statie de transmisie.
director. Tot nu era membru de partid, însă cu siguranţă Dar ceea ce a constituit cea mai evidentă schimbare
autorităţile îşi amintiseră ce activitate prodigioasă realizată de dl prof. Stanciu a fost înlocuirea numelui liceului
desfăşurase acest om energic, dedicat profesiei şi liceului. Un cu cel al pictorului Nicolae Grigorescu, la iniţiativa unui grup
exemplu în acest sens: eliberarea străzii Eminescu şi a curţii de profesori şi elevi ai liceului. Şi, începând din 1957, în
liceului de moloz, realizată sub conducerea sa si cu ajutorul fiecare an, liceul îşi sărbătoreşte patronul spiritual la fiecare
întreprinderilor unde unii dintre foştii săi el~vi aveau de-' 15 mai.
acum un cuvânt de spus şi nu puteau să-şi trădeze fostul Un asemenea om de valoare nu putea să nu atragă
profesor, pe Ştabu'. Şi un exemplu de ataşament: a avut atenţia unei fete la fel de specială :
ocazia să ocupe un post de judecător şi nu a putut să trădeze
catedra. Nepoata pictorului Nicolae Grigorescu
1 Ca majoritatea artiştilor de geniu, N. Grigorescu nu
era o persoană foarte sociabilă. De aceea, despre viaţa sa

l
•'
"('
particulară nu sunt cunoscute prea multe amănunte. Se ştie
însă că a avut un singur fiu, Gheorghiţă. Acesta s-a căsătorit
cu Ana. fiica lui Alexandru Vlahuţă, unul dintre puţinii
1 (
prieteni ai tatălui său . Dna Vlahuţă -Grigorescu era la
(1 cumpăna dintre secole o prezenţă activă în viaţa Câmpinei.
~
·!
Patrona diverse întruniri, acorda premii. ..
> Soţii Grigorescu au avut patru copii. Doi băieţi
(Niculae şi Dinu) şi două fete (Niculina şi Ruxandra). Locuiau
"
f într-o căsuţă aflată în spatele muzeului memorial. Tot acolo
:)
.·'.·
(
l functiona
•
si
•
o făbricută
•
de teracotă, afacerea familiei.
! Niculae Grigorescu, primul nepot al pictorului, a murit
de mult. A fost inginer la Institutul de Cercetări Căi Ferate.
Dinu, fratele său, a ajuns pictor şi , în 1939, a plecat la
Paris pentru o specializare. La timp. Nu s-a mai întors în
ţară . Ruxandra, al patrulea copil al familiei, când a crescut, a
ajuns arhitect. S-a căsătorit tot cu un arhitect, Constantin
~
Liceul de Băieţi" Dimitrie Barbu Ştirbei", redenumit ulterior " Nicolae Grigorescu " (în medalion,
monumenlui fimerar al pictorului, bunicul soţiei dlui Gh. Stanciu, din cimitirul de pe strada Bobâlna) Teodorescu. Au plecat şi ei la Paris, independent de fratele
./
t'
Dinu .
Alte realizări ale domnului Stanciu, în calitatea sa de Tot la Paris a încetat din viaţă Ana Grigorescu, mama
director al liceului: reconstruirea aripei clădirii liceului ( lor, la vârsta de 89 de ani.
<
dinspre str. M. Eminescu, reutilarea laboratoarelor de fizică ~ Am lăsat - o la sfârşit pe Niculina Grigorescu, ajunsă
\
54 \ 55
 \
1

Simona Luncaşu

profesoa ră d e desen la li ceul care din anul 195 7 p oartă

numele b unicului său. În a nul 1955 a fost prima directoare
a Casei Mem oriale .. N. Grigorescu", iar în 19 62 s -a transferat
la Institutul Pedagogic B uc ureşti. S -a căsătorit c u d l Gh.
Stanc iu, fiin d s ing ura d intre ce i p atru copii a i fa m iliei
Grigorescu care a rămas în oraşul unde bunicul său p op osise
cu m ult timp în urmă şi unde lăsase cu limbă de m oarte să
fie înmormântat în cimit iru l de pe s tr. Bobâlna, u ltimul drum
}
fiind făcut, aşa după cu m a a flat orice elev româ n de şcoală l
generală din cartea de Limba română, într-un car tras de boi.
In 1986 s-a stins şi d n a Niculin a Sta nciu . Fă ră a avea
urmaşi. din păcate. Aşa cum nici unul dintre fraţii săi nu a
avu t. Urmaşii de sâ n ge a i m arelui pictor se term ină prea
curân d, doar cu nepoţii săi. Unii dintre copii ma i trăiesc . N-
am a uzit însă ca vreu nul sau chiar dl S tanciu să reven dice
Casa Memorială a pictorului, aşa cum jena n t se întâmp lă cu,
se pare, falşi moşteni tori ai lu i Hasdeu.
Dl Stanciu îşi duce zile le în linişte şi în demnitate, la
curent cu tot ce se întâmplă, r evoltat însă de situaţia în care
au ajuns astăzi mai tinerii săi colegi:
.
.. Pe tot p a rcursul timpul u i, i m ensa majoritate a •

cadrelor didactice din Câmp ina a muncit cu p asiune şi simţ

de răspundere şi a obţinut r ezultate r emarcab ile. Majorarea
salariilor cadrelor didactice cu 5o/o pro pu să de Guvern nu
acoperă nici măcar preţul u n ei cărţi de s p ecialitate sau
preţul u n u i manual şcolar. ··
Şi dacă nic i dl prof. G h eorgh e Stan ciu , car e ş i -a
dedicat într eaga viaţă sluj irii şcolii, n u ştie cum ar t rebui să
stea lucrurile, atunci cine ? \ 1

1'
~
<
~
<..
1'
•
\
56 \
 Câmpina de altâdată- Călătorie În timp

Cu dna Ani Şuteu despre

' ..
Epoca romantică a oraşului

A pune o etichetă de tipul "romantic" unei perioade

se face de fiecare dată cu asumarea unor implicaţii
subiective. Mulţi oameni pot spune despre p erioada copilăriei
că a fost una fericită sau despre propria adolesc enţă că a fost
o epocă romantică. Când este vorba despre viaţa unui oraş
însă , orice atribut se ataşează cu grijă. Percepţiile - stă în
firea lucrurilor - sunt diferite de la om la om.
Dacă vorbim însă de Câmpina perioadei interbelice.
'
1
;' vom avea surpriza unei unanimităţi de păreri. Toţi cei care
mi -au fost până acum interlocutori nu au ezitat: atributul
"romantic" a fost, practic, acceptat de toti.
- ' '
"In vremea aceea, Câmpina era un oraş cu foarte mulţi
străini, cu magazine frumoase, bine aprovizionate şi cu
patroni deosebit de amabili, cu oameni dornici de petreceri,
chermese, petreceri câmpeneşti şi baluri. Se câş tiga bine şi
lumea trăia bine." îmi spune dna Anne-Marie Şuteu,
născută Cnobloch.
Domnia sa este de origine germană; tatăl s-a născut
într-o familie d e sudeţi din Cehoslovacia. iar mama era
sibiancă dintr-o familie de saşi. A fost copilul unei familiei
care s-a hotărât să se stabilească în Cămpina încă înainte de
1921, anul nasterii
•
unicei lor fiice .

Un angajat în Petrol şi o croitoreasă

Dl Edgar Cnobloch a lucrat cq. proiectant, iniţial la

Astra Română, apoi la Rafinărie. Soţia sa, dna, Frederica,
născută Werner, îşi deschisese un atelier de croitorie. Era o
afacere prosperă. Permanent, avea 5 - 6 ucenice. Dna
Cnobloch vorbea perfect germana, aşa că, înt r -un oraş plin
de străini avea un succes cu atât mai mare. Era epoca
balurilor, a toaletelor somptuoase şi. .. numeroase. La Balul
Ţiganilor, de exemplu, extrem de luxoasele ţigănci aveau cât e

57
Simona Luncaşu Câmpina de altMată- Călătorie în timp

două toalete; la miezul nopţii se schimbau. În perioada aceea, în Câmpina erau cantonate trupe
Iniţial, familia Cnobloch a locuit cu chirie la dna ale misiunii militare germane. Se pare că soldaţii germani au
Victoria Ionescu-Ţolea, pe str. Castanilor. Fiul gazdei, Nelu fost de mare ajutor în reinstaurarea ordinii după cutremur.
Ionesu-Cocae avea să ajungă peste ani un reputat tenor la
Opereta din Bucureşti. Scoala Primară Nr. 2
•
În 1934, dl Edgar Cnobloch a ridicat casa de pe str.
Amurgului (în spate la "Bolta Rece"), unde dna Şuteu Sesizând intentia '
noastră de a răscoli în colbul
locuieste si astăzi. amintirilor câmpinenilor care au trăit şi vremurile mai
' '
Casa a trecut prin două cutremure mari şi prin serii îndepărtate, dl Nicolae Necula, directorul Şcolii Generale Nr.
întregi de bombardamente. A fost cruţată. Multe alte case au 2 ne-a sunat la Redacţie , sugerându-ne să găsim şi un
avu t o soartă mult mai rea. martor cel puţin al unui fragment din istoria de l 00 de ani a
Cutremurul din 9 noiembrie 1940 a pus Câmpina la şcolii care în curând va fi demolată. Am apreciat preocuparea
pământ, încât a junsese de nerecunoscut. Tot atunci, sub dumnealui si chiar am făcut unele demersuri în acest sens.
'
zidurile închisorii Doftana şi-au găsit sfârşitu l mai mulţi Lucrurile s-au aranjat însă incredibil, deşi, recunosc ,
detinuti.
. '
nu în totalitate (aştept ca şi alţicunoscători ai acestui locaş
Si sediul administrativ al Societătii "Steaua Română" a de învăţământ să se ofere să-i devină monografi !).
' '
suferit grave avarii. A fost necesară mutarea birourilor în tot
oraşul , prin casele rămase în picioare.
Dna Ani Suteu
' .
sau, ca să fim mai exacti, dra Anne
Marie Cnobloch era prin anii '30 elevă la această şcoală.
(
Am vorbit adeseori despre cele două şcoli de băieţi din
Câmpina, a lui Oproiu şi a lui Scripcă. Nu am avut ocazia să
pomenesc însă despre vreuna dintre cele două şcoli de fete.
Pentru că tot două erau şi şcolile de fete din Câmpina.
Scoala Prim ară de Fete Nr. 1, condusă de dna
'
Fevronia Boian, funcţiona în clădirea de pe str. Goleşti (cea
care are iesire si în str. Mărăsesti).
' ' 9 '

Şcoala de Fete Nr. 2 era, aşa cum spuneam, actuala

Şcoaiă Nr. 2, de pe Calea Doftanei, colţ cu str. 1 Decembrie .
1918.
,.. Acolo, la intersectia celor două străzi, în vremea
'
copilăriei doamnei Şuteu se ridicau falnici cinci stejari şi doi
fagi, deci o adevărată pădurice. La ..Pădurice" micuţele eleve
se duceau cu plăcere în fiecare recreaţie.
Pe atunci, directoare era dna Iustina Niculescu -Malu.
"o femeie bună şi inimoasă . Pe vremea aceea, dotarea şcolii
era dintre cele mai bune; aveam biblio tecă, materiale
didactic e...... ::~ .""'
Sediul Societclţii " Steaua Românii ", după cutremurul din noiembrie 1940 ·-rn primul an de şcoală, învăţătoare i-a fos t <;lna Mia
Mărăcineanu, o fiinţă minunată, pe care elevele au iubit-o
'
l
58 ' 59
\
Simon.a Luncasu
'
mult, sentiment proba bil amplificat şi de faptul că a murit
tânără, în prima vacanţă de vară, impresionând sufletele
fragede ale m i cuţelor. Le-a u preluat apoi dna învăţătoare
Eufrosina Stănescu .
Cu atât drag îşi aminteşte dna Şuteu anii de şcoală,
încât zilele acestea a avut chiar o tentativă de reconstituire a
catalogului. Tentativa i-a reuşit .
Reuşită a fost şi evocarea cadrelor didactice de la
această şcoală, din vremea copilăriei dnei Şuteu. Doamnele
învăţătoare Ninuş Gheorghiu, Marieta Petrescu şi E lena
Pârvulescu au lăsat amin t iri pl ăcute în memo r ia
interlocutoarei mele. Iar mai târziu, la liceu. a iubit si •
a fost
iubită de doamnele profesoar e Lucia Boca, Elena Muller,
Lucia Ciulei,
... . s.i Lucretia
Florica Chirtoiu . Ciobanu.
In vremea aceea, o activitate deosebit de intensă era
desfăşurată de către doamnele din inalta societate care, în
numele "Crucii Roş ii", p u rtau de grijă elevilor mai săraci.
Zilnic, veneau s.i la scoala
. de fet e s' i aduceau câte un sandvis'
şi untură de peşte (foarte la modă pe atunci, fiind consi-
derată adevărat panaceu) . De Crăciun şi de Paşti, împărţeau
pachete cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi alimente. Comite-
tul .. Crucii Roşii" era patr onat de dna Gabriela Grădinescu
(soţia doctorului Grădinescu) şi număra printre voluntare pe
doamnele Lizeta Vartic. Alina Budiş, Maria Davidescu, Stela
Păunescu s.a •
. Călătorea şi cu maşini de la .,Steaua Română", dar cel
Tot în perioada aceea, anul şcolar debuta cu o sluj bă
de sfeştanie, făcută în clădirea şcolii, iar de sărb ători elevii
participau la tedeumuri.
Dna Ani Şuteu îşi aminteşte că , în timpul războiului,
în urma unui bombardament, clădirea Scolii de Fete Nr. l a
•
fost grav avariată . Nu ştie însă dacă în perioada respectivă s -
au mai ţinut aici cursuri. Deja era plecată din Câmpina.
"Am iubit Câmpina mai mult decât orice alt loc din
lume"
-In
turnat
1936, s -a înscris la Scoala
•
Germană din Brasov.
un curs comercial, specializând u -se în
•
A
60
Ciimpina de altădată - Călâtorie În timp
stenodactilografie română şi germană. Avea nevoie de
serviciu, însă neapărat voia ca acesta să fie în Câmpina. În
1940 a fost angajată la "Steau a Română". Pe bază de cerere
şi pro b ă d e lucru . Fără prea multă birocraţie . A ajuns
secretară la Serviciul Statistică şi Investiţii. Era cu siguranţă
o foarte bună secretară, pentru că, in 1941 , a fost transferată
"la centru", la Bucuresti,
•
la sectia
•
de Vânzări Interne.
Să trăieşti în Bucureşti pare că era visul oricărui tânăr
de 20 de ani, aşa cum era dra Ani Cnobloch, ş i în 1941 , aşa
cum avea să rămână până în zilele noastre.
Are Bucureştiul un anumit farmec care transcende
timpul, un parfum indus de numeroasele romane ce-şi
deapănă firul în acest cadru, dar şi de senzaţia unică de a te
afla în m iezul acţiunii. Are o forţă căreia puţini îi rezistă .
Dra Ani Cnobloch i-a rezistat. Abia a aşteptat să se întoarcă
acasă , aici; în Câmpina ei.
Venea deseori să-si• •
vadă familia. Era război si •
era
nevoie de aprobare de l a autorităţi ca să vii în zona
petroliferă. Aprobarea însă nu era greu de obţinut. Şi din nou
•'
remarcăm absenta birocratiei sufocante care astăzi ne e atât
• •
de familiară, deşi - slavă Domnului! - nu suntem în război.
Nu-i plăcea Buc ureştiul. O speriase violenţa rebeliunii.
legionare la care fusese martoră. Aşa că venea acasă ori de
câte ori avea ocazia.
mai des venea cu trenul. Drumul cu trenul era o plăcere pe
vremea aceea.
După o călătorie cu o durată comparabilă cu cea de
astăzi, întâlnirea cu gara era o surpriză dintre cele mai
plăc ute. Vom spune, fără a susţine însă cu tărie afirmaţia,
că, prin anii războiului, Gara Câmpina era administrată de
Primări a oraşu l ui Câmpina, deş i se afla ca şi acum pe
teritoriul comunei Poiana . Primar : celebrul Victor
Rădulescu.
De la dna Şuteu aflăm cum primarul era prezent în
I oras. la 4 dimineata , si
' controla starea de curătenie, rondurile
'
f
't
1
cu flori ... Gara şi Bulevardul erau pe atunci "ţări ale florilor",
"Rivier a".
1
~ 61
'
\
Simona Luncaşu Câmpina de altădată - Călătmie în timp

În 1942, dra Ani Cnobloch s-a reintors definitiv în iminenţa instaurării păcii.
Câmpina. În acelaşi an s -a căsătorit. Soţul său, dl Mircea · · Astăzi ştim că avea să mai treacă un timp până când
Şuteu, era originar din Cluj. Când a venit în Câmpina să
lucreze la ,,Astra Română", tocmai ne fusese luat Ardealul.
războiul avea să se sfârsească
'
definitiv. Au urmat emotiile
inerente retragerii unor trupe germane cuprinse de
.
Era geolog în petrol şi pasionat de speologie. La Cluj avusese resentimente. Deşi ea însăşi de origine germană. dna Şuteu
c eva probleme. Tatăl său , Traian Şuteu , era un cunoscut nu a făcut caz niciodată de acest lucru , asa că, asemenea
'
intele ctual revolu ţ i o n ar care lupta pentru drepturile tuturor locuitorilor satului Voila de lângă Făgăraş , la trecerea
românilor din Transilvania. Dna Şuteu mai păstrează şi soldaţilor pe străzi, se .ascundea cât mai bine.
astăzi în impozantul birou care a aparţinut soţului său un
tablou uriaş reprezentându-1 p e Andrei Mureşanu, alături de Enoriasi fără biserică
•
un ţăran român care- şi rupe lanţurile. Părinţii dlui Şuteu au
fost obligaţi s.ă părăsescă Clujul şi s-au mutat în satul Voila Nici de religia sa nu a făcut caz dna Şuteu. Familia sa
de lângă Făgăraş. Acolo îşi petrecea cele mai multe concedii de origine era luterană. La şcoală însă nu a vrut să facă .
si tânăra familie Suteu. Acolo s-a născut în anul 1944 si Dan opinie separată, aşa că a urmat cursurile de religie ortodoxă,
' ' '
Traian Şuteu, singurul copil a l familiei. Pe 15 martie, ca şi pre date de preotul Petru Provinceanu.
mama sa. În perioada interbelică, la Biserica Luterană de pe str:
Şi tot la Voila i-a surprins 23 august 1944 si celebrul Mărăşeşti din Câmpina mergeau 250 - 300 de persoane.
'
discurs transmis la r a dio, a l regelui Mihai 1. Unele veneau de la Sinaia sau de la Moreni. Apoi, după
războ i , m ul ţi lute rani au p lecat din ţară . Şi a t unci s -a
.,Alo, alo, ich sprieche Bratislava !" întâmplat un fapt incredibil: Episcopatul din S ibiu a vândut
biserica din Câmpina adventiştilor, care se pare că aveau mai
Radioul a fost şi a rămas o mare dragoste a dnei Ani multi bani.
'
Suteu.
, Dumneaei nu este o sclavâ a t elevizorului, asa '
.cum Dna Şuteu este toleranţa întruchipată. Dumneaei. deşi
am ajuns cei mai mulţi dintre noi. Radioul este cel care-i ţine de origin e germană, nu a fost niciodată de acord cu politica
de urât. Iubirea pentru invenţia lui Marconi este o tradiţie de fascistă care susţinea superioritatea rasei ariene . Deşi de
familie. Tatăl doamnei Suteu
'
era cunoscut ca un tehnician religie luterană, nu a d i spreţuit celelalte religii şi chiar a
foarte îndemânatic. Această calitate, corelată si cu relatiile de studiat la fel d e serios şi ortodoxia. Ba chiar s -a căsătorit cu
' '
prietenie pe ca r e le avea în Cehoslovacia, prin intermediul un ortodox, fără să fi fost n evoie ca vreunul dintre miri să se
cărora primea piese, a făcut ca familia Cnobloch să fie mai convertească .
întâi prima familie din Moreni (în 1926) şi apoi prima familie merge o
pe lun ă, atunci când vine un
Astăzi, dată
din Câmpina care a avut un aparat de radio. Deşi avea doar preot de la Bucureşti, la Biserica Luterană (în vechiul sediu
câţiva anişori, dna Şuteu îşi aminteş te emoţia pe care a şi - au păstrat un hol şi o cămăruţă) . Au mai rămas puţini
simţit-o când, cu căştile pe urechi fiind, a a u zit pentru prima luterani la Câmpina . Doar 10 - 15.
oară m esajul transmis în eter: "Alo , alo, ich sprieche
Bratislava!". Aveau să mai treacă ceva ani până să înceapă să O· vi~ţă împlinită
em i tă Radio Bucureşti. Iar când pe 23 a ugust 1944 a '.
• •'
.
. ')
,j" .. ' ...
.
.
•
. ..
transmis m esajul r egelui, dna Şuteu dorme a alături de găsit în persoana dnei Anne-Marie Şuteu
Am urr· oni.
micutul său fiu. A trezit-o s otul, anuntându-i cu entuziasm cu o viaţă împlinită. A avut o copilărie frumoasă, cu o familie
' ' '
l,
62 . 63
')

'
Simona Lrmcaşu

nu meroasă intactă, cu bunică, unchi, verisoare

•
... A avut un
serviciu care i-a plăcut . Are acum o familie de car e e măndră :
un fiu inginer la IRUE, o noră farmacistă şi o nepoată deja
realizată pr ofesional; de care bunica, cea care a crescu t -o, e • ' (
foarte mândră.
Şi mai are dna Şuteu a mintiri: Multe frumoa se. Câteva
triste. Suferă încă amintindu-şi d e părinţii săi, p ersecutaţi de ' .
autorităţil e comuniste, p entru s implul ·m otiv că er a u de
origine germană. Un a p este alta însă, constanta vieţii acestei
doamne est e se ntime ntu l a p arte nenţ ei la acest o r aş,
dragostea p e car e i-a pu rtat-o p ermanen t.
Dn a Ani Şuteu e măndră că e câmpineancă .

'

Î,
•'·

'
"
' '

'

64
 Câmpina de altăddtă- Călătorie În timp

Cu dnele Artemiza Rădulescu s• i Constanta

•
Tudorascu
•
' despre

O doamnă, o stradă, un liceu

1
Într-o după-amiază de primăvară, în jurul m esei din
sufrageria unei case de pe strada Vasile Alecsandri, am
asistat la evocarea pesonalităţii unei doamne car e ş i-a
înscris numele în rândul marilor oameni care au trăit în
Câmpina începutului de secol XX, la rememorarea
începuturilor unui liceu câmpinean de tradiţie , dar şi la
schitar
•
ea is toricului uneia dintre cele mai frumoase străzi ale
orasului
•
nostru .
Cele două di stinse do amne care mi - au fost
interlocutoare au cunoscut-o prea bine pe cea despre car e
urma să vorbim (una i-a fost rud ă aprop iată, cealaltă - o
mare admiratoare):
•
Doamna Fevronia Boian
Era moldoveancă , născută
în familia preotului din Filipeni
• (Bacău) , Teodor Davides cu,
•' alături de alţi 13 copii. Printre
surorile s ale se num ă ra u s• i
Lucia Boca, viitoare profesoa-
• ră de fizice-chimice la liceul
"Iulia Hasdeu" din Câmpina
(pe care sora mai m a re a şi
crescut-o din clasa a p atr a) şi
Letitia
•
Anto hi, m a m a dn e i
Artem iza Răd ulescu , interlocu-
toarea m ea.
Fevronia Davidescu era pe la
1900 elevă la Scoala
•
de Ins titutoare din
. La a bsolvire, a lucrat la scoala
Iasi. , din Liveni , comuna
natală a lui George E nescu. D e fapt , era d e -o vârs tă cu

65
•
 Simona Luncaşu
marele compozitor. Născuţi în 1880.
Preotul Davidescu a considerat că în Muntenia ftica sa
a r fi avut o viaţă mai bună, aşa că p ersonal s -a dus la
minister s i i-a cerut t r a n s fe rul. I s-a aprobat cererea şi,
astfel, tâ~ăra institutoare ajungea în oraşul nostru. Mi-o
imagin ez înaltă şi elegantă (au depus mărturie foştii săi elevi
că era astfel), cu o valij oară în mână, coborând din tren pe
peronul gării Câmpina, rămânând _o clipă descu~p ă~ită î~
fata n ecunoscutului. O fe ti şca na de 20 de an1, s m g ura
printre străini. O fetişcană ambiţioasă în_să, care ~tia ce ~ea
si nu se temea să acţioneze p entru a- obţme ce vma. Aşa ca a
pornit hotărâtă s pre oraş şi şi -a luat postul in primire. La
Şcoala de Băieţi a lui Oproiu.
Prin 1902 îi avea ca elevi, printre alţii, şi pe viitorii
avocaţi Vrăbiescu şi Nicu Rădulescu, pe Gogu Gonţescu, dar
şi pe tatăl dnei Tudor aşc u , Costică Constantinescu.
Majoritatea elevilor erau îndrăgostiţi de tânăra institu~o~re_;
Şi nu doar pentru că era, aşa cum spuneam, o tanara
frumoasă ş i elega ntă , c i şi pentru că avea o frumu seţ e
interioară şi u n entuziasm pe care însă , p este ani, avea să -1
regrete într-o anumită latură a lui.
Avea să regrete in s p e cial inflăcărata ed u ca ţi e
patrio ~ică făcută băieţilor de la şcoala primară. Pentru că
băieţii care-i erau elevi în 1902. în 1916 treceau Carpaţii cu
fiori la chipiele soldăţeşti, apoi se retrăgeau în disperare spr e
Moldova din faţa armatei ger mane. Şi, la scurt timp, s pre
Câmpina curgeau scrisori cu textul .... . soldat căzut în luptele
d e la Mărăsti . ' sau M ărăsesti
' .
. sau Oituz ... ". Dna Fevronia,
devenită între timp Boian, avea să sufere şi să-şi facă procese
de conştiinţă tot r estul vi eţii sale. Se consid era vi novată
pentru că în sala de clasă făcuse să răsune cântece patriotice
car e -i î ndemnau p e băieţi să plece la l uptă , să e libereze
Ardealul. Si •
acum , acasă nu se mai întorceau băieţii, ci
sinistr ele scrisori pentru părinţii lor.
De pe urma Primului Război Mondial a avut de suferit
si familia Boian.
· Dna Fevronia s i dl avocat Boian, sotul dumneaei, ca
' '
mulţi a]ţiî, au fost nevoiţi să se refugieze în Moldova, fugind
66
)
•
Câmpina de altădatâ- Gilâtmie În timp
din calea nem ţilor . Se ş tie că, în vremea aceea, c hiar ş i
guvernul ţării s-a mutat de la Bucureşti la I aşi. Exilul a fost
greu.
La scurt timp de la întoar cere, prin 1921, dl Boian,
b olnav de leucemie, avea să moară. Soţia sa nu a rămas însă
complet singură. Se î ntorseseră în Câmpina însoţiţi de o
fetiţă de vreo doi anişori : Coc uţa , fiica surorii mai mici a dnei
Fevronia, moartă în floarea vârstei. La moartea dlui Boian ,
Cocuţa avea cinci ani. E r a n ăscută de Crăciunul a nului
19 15, pe stil vechi, sau de S f. Ion al anului 1916, pe stil nou.
Adică, oricum ai lua-o, tot la zi mare ..,Tăntica" i-a fost
o a doua mamă. A crescut-o ca pe propriul său copil.
De fapt, a şi rămas singurul său copil, dacă e să ne
gândim că dumneaei nu a avut urmaşi, iar Ionel Boian.
celălalt nepot orfan pe care 1-a crescut familia Boian, a urmat
de mic o carieră militară.
Familia Boian locuise iniţial în casa ing. Bărbăcioru de
pe Bulevard (undeva în zona statuii soldatului de astăzi),
lângă florăria .Adamescu". Ulterior, dup ă întoarcerea din exil,
dna Fevronia Boian, care între timp îşi făcuse cunoscute şi
calităţile de insp ectoare, a fost numită directoarea Şcolii de
Fe te Nr. l de pe str. Goleştî. Acolo, în clădirea şco lii, s-au
mutat cu toţii: dna directoare, pentru scurt timp dl avocat şi
cei doi nepoţi.
Şcoala propriu -zisă avea două corpuri: într-un ul se
găsea apartamentul d irec toarei, dou ă săli de c l asă şi
Cancelaria. Celălalt corp, distrus la un bombardament, era
format din alte două săli de clasă şi o grădiniţă.
Directoare a rămas dna Fevronia Boian p ână în anul
1938, când a ieşit la pensie. S-a stins din viaţă în anul 1974,
la vârsta de 94 de ani , vegheată până în ultima clipă de cea
p e care a cr escut-o ca p e propria fiică şi care a iubit-o ca p e o
mamă: Cocuţa Antohi, devenită prin căsătorie dna Artemiza
Rădulescu. Gazda noastră.
Liceul de Fete "Iulia Hasdeu" . : .
·· i •f'"
Primii ani de şcoală, Cocuţa Antohi i-a făcut - aşa cum
67

Simona LtmaiŞII
era si n ormal - sub îndnunarea ..tăntichii" . Era o vreme câ nd
fetei~ din Câmpina urma u doar şcoala primară. Nu exis ta un
liceu p entru ele. Era u însă şi cazuri de fete, cum a fost cel a l
Ste le i, fiic a avocatului P a ndrea, născută în 1907, care
urmau curs urile Liceului de B ăieţi " D.B. Ştirbei".
As ta e r a si tuaţia c u doar şas e- şapte ani înainte c a
int erlocu toar ea mea să intre în primele clase de liceu. Nici
după a ceea numărul ab solventelor nu a crescut dintr-o dată.
Când s-a în scris in anul 1 de liceu, dna Rădulescu
avea 6 3 de colege. Au a b s olvit doar 20. În condiţiile d e
atunci, cu două -trei clase de liceu, o fată îşi putea găsi cu
usurintă
• •
un s erviciu bun la Postă
• sau la Gară.
Liceul d e Fete nou înfiinţat nu a avut de la început un
·
spaţiu al său, fetele din cursul inferior învăţând după- amiaza
în clădirea Şcolii de Băieţi a lui Scripcă. Cele din cursul
superior învăţau în casa directoarei, dna Lucreţia Ciobanu ..
Cu timpul. · s -a ridicat latura dinspre str. Mărăşeşti a
viitorului liceu ,.Iulia Hasdeu". Fetele .s-au mutat în noua
clădire. Mai era u însă destule de făcut: sala de sport, scena,
cortina. parchetul. .. Şi elevele puneau. umăJ;ul cum ştiau ele
mai bine la strângerea de fonduri p~nţru ţţ~Ji~are~ tuţuror
celor de trebuinţ.ă . Iar cel mai bine ştta.u slţjoace teatru.
Organizau numeroase spectacole cu piesele luţ Caragiale
pentru a strânge fonduri. .
Dna Rădulescu îşi aminteşte că, în piesa "0 scrisoare
pierdută" , colega sa Gigi Hrubes a jucat ~ travesti .rolu,l ~q.i
Tipătescu, în timp ce Domnia sa o juca pe coana Joiţica.
Era nevoie şi de astfel de spectacole. . fiinclc~ primarul
liberal Victor Rădulescu , ajuns ulte.rior şi _deputa.ţ , o
dezavantaja evident pe dna Ciobanq în repartiz~rea
fondurilor pentru şcoală , în vreme ce pe dna ~-oi.a_n ,
directoarea Şcolii de Fete Nr. 1, membră a Partidului Liberal,-
o favoriza.
Dna Boian a recunoscut cinstit tot timpul acest lucru,
cu părere de rău pentru colega sa care nu voia nici ,în ruptul ,
capului să intre \~..H9.UtJcă , Şi cum Victor . Rădulescu er a
supranumit .. stăp ânul Câ mpinei"... . . . (
. liceului avans
Iată de ce lucrările la constructia . au atât
68
1\
<
Câmpina de altcidată - Călcitorie În timp
~
~
J de anevoios!
Abia când dra Cocuţa Antohi ajunsese in ultimul an
>, de liceu, în 1934, a fost in a ug ura tă ş i la tura d e pe s t r .
Grivitei.
~
· În amintirea anilor petrecuţi împreu nă i n liceu, în
' 1984, la 50 de ani de la absolvire, colegele d n ei Rădulescu s -
a u întâlnit în Cancelaria liceului, d evenit între timp Liceu l
Indus trial de Petrol, şi au depănat amintiri.
Pe dna Rădulescu , starea sănătăţii a împiedicat -o să
p a rticipe. Ceea ce nu înseamnă că nu şi-a revăzut colegele.
J Nicidecum! Cu toatele au vizita t-o acasă şi i-a u umplut casa
de flori. Întălnirea a fost o idee car e a plăcut enorm dnei prof.
l .
Constanta Tudorascu '
, absolve nt ă 14 a ni mai târziu a
a c eluiaşi liceu: De aceea, când promoţia Domniei sale a
împlinit acelaşi număr de ani de la absolvire, le-a propus
J fostelor colege să urmeze modelul celeila lte generaţii.
După absolvirea liceului, dra Artemiza Antohi a făcut
câţiva ani de facultate. apoi, în 1937, s -a căsătorit cu dr.
Dumitru Rădulescu. La scurt timp, acesta a fost mobilizat pe
front. Era chirurg. 'La sfârşitul războiului, o dată întors
l acasă, s -a ·· orientat spre ginecologie. ·
· · · · În tiinptil ·răzooiului, tânăra dnă Rădulescu a lucrat
J ~
câţiva' ahi ca stiplinitoare de matematică la Liceul ,..Iulia
Hasdeu", pe vremea când directoare era dna Florica Chirţoiu.
Strada cu ~agnoUa
· Ca oric·e familie tânără de pe vremea aceea, familia
) o
Rădulescu ·a 'ho.tărât · să-si ridice o casă a ei. Locuiau de
> •
caţiva ' anf' cu chirie la ing. Stamatopol. în .. casa cu
! magnolia"(dl Stamatopol este cel care a pla ntat magnolia prin
1932 -'33). În perioada a ceea, str a da se numea Băicoianu.
1 după numele boierilor Băicoieni , car e fuses eră proprietarii
~.'
moşiei parcel~tă ulterior. A s t ă zi se n urneş t e Vasile
Alecsandri.
. . . . ' \ - .
Aici, vizavi de casa und e lo C'Uiait , " t ăntica" dn;ei
Rădulescu a cumpărat un teren după ce a ieşit la pensie.
1
f
Soţii Rădulescu, în 17 ani, au ridicat p e a cest teren o casă
69
Simona Luncaşu

superbă, cu o împărţire neconvenţională, care mi-a amintit,

păstrând proporţiile, de castelul Peleş.
Privind prin ferestrele dinspre stradă ale casei, ai
permanent în faţă bătrâna magnolie. Doamna Rădulescu era
tristă în momentul discuţiei noastre din cauza morţii
premature din această primăvară a bobocilor ce stăteau să se
deschidă. Îi arsese geruleţul dintr-una din nopţile trecute. c'
·'
Adevăratul pelerjnaj anual a l câmpinenilor, în primăvara ~
anului 2002 se vedea astfel compromis.
Printre vecinii din tinereţe ai familiei Rădulescu - tot
lume bună: avocatul Ghenoiu, Aglaia Ciolac (flica lui Scripcă,
directorul Şcolii de Băieţi). dr. Grădinescu , dra Emilia
Fotescu (provenind din veche'a familie boierească din
Câmpina, Fotescu), ing. Bărbăcioru, negustorul de cherestea
Florea Bunescu s.a.
În clădire~ secţiei Contagioase a Spitalului Municipal
de astăzi funcţiona un Spital de Urgenţe. La Pompieri era
Internatul Liceului de Fete. În sediul fostei farmacii locuia
fiica tipografului Gheorghiu. t
Multe dintre case au rămas ca pe vremea tinereţii ~
doamnei Rădulescu . Altele au fost renovate, păstrându-şi ~ .
însă farmecul. Au fost ridicate şi case noi. ~ .
Una peste alta, strada V. Alecsandri (oare de ce nu str. r'
Magnoliei?!) rămâne una dintre cele mai frumoase străzi ale
oraşului.
Iar dintre persoanele rezidente pe această stradă, se

'~
desprinde figura unei doamne apreciată de însuşi regele
Ferdinand. cunoştinţă apropiată a marilor oameni de cultură
care au trăit la începutul secolului în Câmpiria, dintre care îi
amintim doar pe B.P. Hasdeu şi Nicolae Grigorescu: dna
\
(
•
directoare Fevronia Boian. J,
s
1

')
·'

.' . ~
'
('1
(
i
''
70 i
~
 Oîmpina de altădatâ- Căliitorie În timp .

Cu dl Teodor Gheorghiu despre

Ur~e pe cer, urme în istorie

,.Ce ne leagă pe t~ţi este nonconformismul, puterea de
a ne angaja să facem, noi oamenii- sau reprezentanţii aleşi ai
acestora- ceea ce nu este dat oamenilor să facă- să zburăm,
noi oamenii, prin reprezentanţii noştri aleşi." (Dan Andrei,

Câmpina, 20.05.1998).
.
Director General al Autoritătii Aeronautice Civile Române, .

1
Am citit zilele trecute acest mesaj, frumos caligrafiat,
în cartea de onoare a ARPA Câmpina.
ARPA, adică Asociaţia Română pentru Propaganda
Aviaţiei.
A devenit banal să afirmăm că zborul a fost visul din
totdeauna al omenirii, inutil să completăm că românii şi-au
înscris printre primii în rândul Icarilor moderni.
.
Nu este însă banal si, mai ales, nu este inutil, fiind
.

destul de puţin popularizată astăzi, a vorbi despre o tradiţie

în viaţa câmpinenilor , o tradiţie de curând reînviată:

Mitingurile aviatice
Spre sfârşitul anilor '30, şi chiar după începerea
· războiului (perioadă în care cu planoarele remorcate de
avioane de transport se cărau materiale), planoarele erau o
prezenţă obişnuită pe cerul Câmpinei.
Filiala ARPA Câmpina, înfiinţată la scurt timp după
cea din Bucureşti ale cărei baze au fost puse în anul 1935, la
iniţiativa primului ministru de atunci al României, era una
dintre cele mai de seaină din tară.
•
Si
•
ARPA avea o multime
•
de
filiale în ţară. Până şi la Moreni şi la Floreşti, de exemplu,
existau aerodromuri. Că oraşul nostru se afla în frunte până
şi în acest domeniu, stă dovadă şi inspecţia în zonă a însuşi
mareşalului Antonescu, dar şi prezenţa subsecretarului de
stat din MApN, Gh. Jenescu, la inaugurarea (în 1941) a
primului pavilion al ARPA, construit pe dealul Muscel ("0

71

Simona Luncaşu
potrivită îmbinare între creaţiunea omenească şi pitorescul
regiunii", după cum avea să scrie in 1946 revista "Sburătorii
României" despre locul în care îşi desfăşura a ctivitatea cea
care rămăsese la o ra aceea sin gura "şco al ă de s bor" din
tară.).
'
ŞcoWe de piloţi organizate de ARPA aveau un s ucces
rem arcabil. Tot m ai mulţi tineri visau să le urmeze curs urile,
însă selecţia se făcea pe criterii drastice. Nu se puteau înscrie
la şcoala de z bo'! d ecât tinerii absolvenţi a patru clase d e
liceu, car e aveau rezultate b une la şcoală , erau sănătoşi şi
aveau consimţăm ântul părinţilor. Uneori se înscriau şi fete,
cum a fost cazu l fiicei proprietarului de origine germană a l
tâmplăriei de lângă lac, dra Mitzi Krill, absolventă a uneia
dintre primele promoţii ale acestei şcoli.
Cu zborul nu era de glumă. Mulţi se voiau piloţi, însă
destul de pu ţini erau aleşi , locurile fiind limitate.
Dintr-o scrisoaJ;"e a Subsecretariatului de Stat a l
Aerului către ARPA Bucureşti aflam că, în 1942, absolveau
cursurile "şcolii de s bor fără motor" de la Câmpina 85 de
piloţi cu brevet categoria B şi un instructor.
Asem en ea m aşinilor. avioanele aveau indicative (erau
înscrise la F'ederaţia Aeronautică). Ca şi în cazul permiselor
de conducere, brevetele de zbor aveau mai multe categorii : A
(pentru începători), B şi C. Ulterior, cei care a veau categoria
C puteau fi declaraţi su percalifica ţi, dacă obţineau categoria
C cu platină sau cu diama nte.
Acestea se obţineau însă pentru realizări deosebite şi -
de multe ori - în s trânsă dependenţă de n orocul fiecăruia de
a prinde sau nu condi ţii d e zbor - m eteorologiCe, la urma
urmelor- favora bile performanţei.
La Câmpina nu s -a u obţinut astfel de brevete.
La Câmpina însă, afl ăm tot din scrisoarea de car e
aminteam mai s u s, s e desfăşura o activitate exemplară în
ansamblul e i. Astfel. pen tru r ezu ltat ele deosebite, p en tru
buna a dmini strare a fondurilor băneşti, p en tru ordinea in
scripte şi acte, minis trul Ap ărării Naţionale dispunea "citarea ·
p r in ordin de zi pe .1\eronauti că a Asociaţ ie i Avialice ARPA
Câmpina". · r
72
\,
}
''•
Câmpina de altcidatil - Călciton'e în timp
Principalul merit pentru aceste aspecte pozitive îl avea
secretarul asociaţiei, Ion Gheorg hiu, tatăl interlocutorului
meu.
Dl Gheorghiu lucra la Rafinăria .. Steaua Română "
unde , prin tradiţie , persoan e le din condu ce r e erau s i
preşedinţi ai ARPA Câmpina, asociaţie nonguvemamentală s i
nonprofit, care avea însă n evoie cel puţin de combustibil
( pentru avioane. De unde se vede că sponsorizările nu sunt o
1~ găselniţă a anilor noştri.
(
• Astfel, primul pre şe dinte a fost d irectorul Andrei
Drăgulescu. I-a urmat ingin e rul -şe f Octav Lecca. Dl
"
(
Gheorghiu era secretar a l Dire cţi e i Tehnice la Steaua
~ Română" când directorul Drăgulescu i-a solicitat aj~torul în
i' problema ARPA.
l
~
A fost începutul unei perioade in care s-a dedicat cu
tot sufleţul şcolii de zbor. Nu pilota . Era a rtilerist, ofiter de
rezervă. In timpul războiului, însă, fusese adus de pe fr~nt si
mobilizat pe loc. Era un om fo art e activ si un bu~
organizator. Aşa se face că, p e 5 aprilie 1946 a fost decorat
l
['
1
cu .. Medalia Aeronautică clasa a III-a".
1 .. Eu, constructorul Gh. Tern1entu, sunt acela care a
~ construit pavilioanele ARPA ",
~
1, mai stă scris în Cartea de on oare a ARPA Cămpina .
)
. .. microb"
Să fi fost orgoliul de con structor sau acelasi
\ care-i contamina pe toţi cei care se apropiau de " scoala de
sbor", făcându-i să se simtă privilegiaţi de a-i fi în 'preajmă.
f
) ceea ce a provocat declaraţia scrisă de m a i s u s ?
s Ideea este că în anii săi d e glorie, ARPA'Câmpina era o
f adevărată instituţie. Avea tot ce-i trebuie : două pavilioane
(
(cel în care, ulterior, a funcţionat restaurantul de p e Muscel
( era sediul şcolii ; ceva mai s u s era un al doilea, în care se
(
(
'
1 afla căminul), două hangare la capătul podului suspendat s i
l 20 ha de teren aflat atât în expl oatarea ARPA, cât şi 'a
crescătorilor de animale din Câmpina.
\ Acestă dublă exploatare a terenului nu era doar o
1
1 înţelegere la nivel local. Se pare că şi pe marile aeroporturi
'(
7'l
Simona Luncaşu
(inclusiv pe ceie mili tare) prezenţa animalelor p e pista
aerodromurilor, când nu se efectuează zboruri, este benefică
pentru calita tea gazonului.
Unul dinlre paviliocmele A.R.P.A. de' pe dealul Muscel
Să n e întoar cem însă l a anii de î nceput ai ARPA
C ămpina şi să evocăm numele câtonia entuziaşti de atunci :
instru ctorul - şe f Aurel Bucur (care urmase studii de
perfecţionare în Germania), Vla dimir Novischi (aju ns ulterior
inginer -şef la Fabrica d e planoare d e la Reghin), Aristide
Aniţei (care a luptat în Franţa. fii n d înnobilat cu titlul de
Cavaler a l Ordinului d e Malta), Niculae Păltineanu ş.a.
Toţi erau absolvenţi ai şcolii de pilotaj de la Sânpetru
de lângă Braşov (şcoală care m ai există şi astăzi).
Din păcate, în 1947, ARPA ca asociaţie independentă a
fost desfiintatâ .
•
A m ai f~ncţionat a poi sub tutela statului, însă doar
până in 1955.
.. La vremuri noi, oa.meni noi "
Sau ..la vremuri noi, tot n oi". Interesant est e că atât
sloganul lansat de Kogălniceanu, cât şi parodierea lui, fără a
implica însă sensuri peiorative, sunt valabile în cazul d e faţă.
Pentru că cei care în frageda tinereţe au avut tangenţe, într-
7A
Câmpina de altădată- Călătolie in timp
u? fel sau ~l:u_l.' cu activitatea ARPA Câmpina, acum la
varsta _!l1atuntăţ!-l s.unt ~embri fondatori a i noii asociaţii.
In această Situaţie sunt, printre alţii, fostul ins tructor
al şcolii Iulian Peti, fo ş tii elevi Igo r Ruemm e l e, Ion
C?mănescu, Bogdan Popescu, Cornel Ionescu , Victor Dochia,
pilotul planorist Ion Donadin şi căpitanul-comandor (r )
Gheorghe Coman, n oul preşedinte al asociatiei.
Dl !eodor Gheorghiu şi-a petrecut · practic copilăria
pri~tre aviOane. Toate vacanţele şi le făcea pe dealul Muscel.
Nu mdeplinea condiţiile de vârstă (şi, de a ltfel. nici pe cele de
greutate, ceea ce era mult mai importa nt) ca sâ urmeze
şco_ala de z.b o r . Cu noscându -1 însă. ş i în ţel egându-i
n erabdarea, mstructorii de zbor au făcut o excepţie în cazul
s ău .
_ _ Avea 13- 14 ~ni când s-a desprins prima dată de
pamant cu planorul. li puseseră alături saci cu nisip ca să-i
asigur e greutatea.
_ Dl ~heorghiu nu a uitat niciodată p erioada aceea, iar
m 1997, cand condiţiile sociale le-au permis. dumnealui si
ceilalţi entuziaşti ai zborului de car e aminteam au pornit
demer:surile pentru reînfiinţarea ARPA Câmpina.
Au fost încurajaţi în acest demers de faptul că, în anul
1991 fu sese î~fiinţa~ la Bucureşti Asociaţia Română pentru
Propagan da Şl Istona Aeronauticii.
. Chiar şi înainte de acest ~veniment, dl Gheorgh~u
fu sese la Aeroclubul Cen t ra l Roman şi propusese reinvierea
tradiţiei. Primise la scurt timp o scrisoare de răspuns în care
se s pu n ea : "vă rugăm să ţineţi legătura cu noi" si "va veni 0
comis i e de specialişt i pentru analizarea ~on.rliti il or
reînfiintării ARPA". ·~ ~-' · ~'l'r. '
' ... .. ,r:' JL '
_ A~tfel, la mfunţarea ARPIA, dl Gheorghiu primeşte o
alta scnsoare prin car e se r ecunostea existenta ARPA
l<, Câmpin a. ·
_ ~p de 50. d~ ani nu m ai fuseseră mitinguri a viatice
·
(. la_ <?amp.ma. Apo1, m patru ani, au fost organizate cinci
( mttmgun sub genericul Cupa "Aur el Vla icu" .
(' Eforturile m ateriale implicate de organizarea unor
astfel de manifestări s unt foarte mari, în conditiile în care e
l •
(
1 75
Simona LunetiŞIJ

n ecesar ca invitaţilor să li se asigure cel puţin cazarea, masa

si
•
combustibilul. Asociatia •
are ca surse de venituri doar
sponsoriză rile şi publicitatea. Entuziaştii acestui sport nu
consideră însă că aceasta este problema dumnealor cea mai
mare. Şi-au pus la dispoziţie timpul şi puterea de muncă
pentru ca totul să iasă aşa cum îşi doresc.
Problema cea mare este aceea a pavilioanelor în care
ar trebui să se desfăşoare orele de curs şi cărora li s-a dat o
altă destinaţie. este aceea a lipsei spaţiului de depozitare a
aparatelor de zbor (elevii de astăzi ai şcolii sunt nevoiţi să-şi
care deltaplanele şi parapantele de acasă pănă pe Muscel şi
retur, prin forţe proprii). · ··
.. • •

·• .
Cui folose,te ?!
E prima întrebare pe care ţi-o pui.
Răspunsul ar putea fi: tinerilor din Câmpina şi prin
împrejurimi, care şi- ar putea canaliza energia spre o
. •' l • ... , ••

actiyitate interesantă pentru ei (Ce tânăr nu-şţ doreşte să

zboare?!). · ·· · · --- · ·· · ' · ... ·;· ·
. Cei care zboară astăzi pe M:usce'l sunt .o · dovaoă
concludentă. ·
Şi foloseşte publicului spectator. Plan.oarel e,
parapantele. baloanele şi paraşutele multicolore ~s~guţă u~
spectacol, cu siguranţă, pe placul cămpinenilor. Dar...
.. Probabil că lucrul cel mai greu este să ~ asigurăm
totusi •
continuitatea - nota acelas· • i Director "G'erieral al
Autoritătii • Aeronautice Civile Române - căci aceasta
•

insean:l't:lă c~~lnţa că zborul nu începe .şi nu se termină eli

noi', căci în ~tlliida faptului că acesta se realizează îhtr-uh
mediu prin care nu se pot lăsa urmţ, noi lăsăm l;lrme, urme
în istorie." ' .. . ....
•
'

'
....
.
''
.. ..
2
(''

\
( ' '
1

76 t
 '

Câmpina de altiidată- Călătorie în timp

Cu dna Daniela Resnic despre

O casă ca un castel
•
Era o vreme când fiecare generaţie de elevi din clasele
primare îndeplinea ritualul vizitării .,Casei Pionierilor". Şi ·
• atunci, ca şi acum, cercurile care funcţionau aici atrăgeau de
• obicei prin însuşi profilul lor. Nu cred însă că nu au fost
• destui şi cei care, venind aici pentru prima oară, n-ar fi fost
impresionaţi şi de grandoarea clădirii în care fiinţa acest club
al copiilor şi nu au continuat să . vină fie şi pentru faptul că
se simţeau privilegiaţi să-i treacă pragul. .
Deschideai uşa masivă (cel puţin aşa pare unui copil!),
intrai în vestibul şi ... te aşteptai .ca un valet · să vină să-ţi ia
1
fularul şi paltonul. Cu sfială se pătrundea în această clădire.
Ca şi când ai fi veniţ în vizită la c_ineva, la o persoană
iipportantă. .·. .. . . . 1
Copil fiind, n:-am ştiut niciodată că frumoasele case
care
.,
serveau
~-~ , , , 'grădiniţe,
drept
.. ..... ..... . ,, .
creşe sau cluburi ale copiilor
fuseseră confiscate de la familiile instăiite. Pe vremea aceea
subiectul era tabu. Probabil, . însă, că intuitia
. . !mi dezvăluia
) .

'
d.imva' ·acest' fapt', pen.tru . că acesta era sentimentul cu care
intra.m săptămânal, acum mai bine de 20 de . ani, în "Casa
Pionierilor": sfiala, teama de a nu deranja un proprietar care
poate doqnţa saţ.ţ __poaţe citea într-o bibliotecă imensă şi
silentioasă.
• . • \. ! _ A. ",..: · ..- ·:r- • ·-· • '

~
.. Intr-un
\-•·' .. . . fel,
....am fost surprinsă să aflu că biblioteca din
,. ,
imc;t~inaţia mea c~ar a existat in clădirea ace~_st~ 1 ;!;>:;~ 1de altă
pa~ţe._ aspectul general ~1 casei reclama 1 ţHb!fB ·sp,a~iu dţ
1
lectura. Se vedeau gusturile unor persoane ·. c,wţe. A eXIstat .o
'1 bibliotecă, aşa cum au mai existat şi tablouri de mare
valoare, candelabre din bronz, divanuri acoperite cu covoare
orientale, o mobilă de sufragerie sculptată de mână, făcută
pe comandă la Arad. A existat la parter şi o cameră cu
destinaţie de living, în care se evidenţiau şemineu!, biroul
masiv, sculptat şi un scaun cu alură de t.Ţon domnesc.
Toate aceste şi multe altele au existat ca să înfrumuseţeze

77
 ,
\
1
1
Simona Ltmca,~u Câmpina de al!ădatii- Ciilătorie în timp

viaţaunei familii, un adevărat clan aş putea spune, dacă nu Răş inarii Sibiului, din fam ilia lui Octavian Goga. Ca formaţie
~
mi -ar fi teamă că e un cuvânt care şi - a cam pierdut 1 profesională era felcer.
semnificatiile
'
initiale:
'
~.
)
Probabil că, u rmând drumurile meseriei, paşii 1-au
purtat prin Roşio rii cţe Vede, unde a cunoscut-o pe Demetra,
Familia Crăciun
1 viitoarea sa soţie . I mpreună au venit la Câmpina şi dl
Crăciun a pornit a facerea cu lib r ăria , iar dna Crăciun a
Şi totu ş iun clan, în înţ e le s ul ad evărat, curat al pornit / să-i asigure continuitatea afacerii prin: Stela, Maria.
cuvântului era familia Crăciun. Cum a ltfel se numeste o Olimpia, Irina, Amelia, Lavinia, Gheorghe şi Eugen.
'
familie numeroasă care posedă o afacere lăsată moştenire din Cea mai mare era Stela. Primul său copil s -a născut o
tată -n fiu?! dată cu sora sa cea mică, Lavinia.
Erau 12: părinţii şi 10 copii. Doi dintre copii - băieţi - f Lavinia era licentiată
. '
a Academiei Comerciale. La fel si
'
au murit de mici.
Aşa se face că Ion Crăciun, capul familiei, cunoscut
( .1

)
.
Pia. Ca si Stela si'
Lavinia, Arnelia s -a stabilit în Bucuresti.
Pentru scurt timp însă, ea murind la un bombardament. Pe
'

proprieta r al "Librăriei Şco alelor" din Câmpina primel or
decenii ale secolului XX, s -a trezit înconjurat d e şase fete şi
de doa r doi băieti.
'
\ 4.04. 1944. Era în vizită la nişte prieteni (casa în care locuia
~ a scăpat intactă din bombardament!). Nu a existat nici o
{ dovadă materială a mortii sale. Nici certificat de deces n-a
·~ putut obţine familia sa. '
Irina si Pia se pare că au avut un destin asemănător.
l -Impreună se' ocupau de librărie . Vindeau jucării aduse de la
~ Nurnberg, rechizite , cărţi , artă populară creată de s ora lor
mai mare, Maria. Niciuna nu s-a măritat vreo dată. Irina era
( gospodina fa miliei: foar te price p ută şi inventivă î n tr-ale
b ucătăriei.
\ Pia şofa . Era s ingura dintre fete care conducea Ford-ul

<
)
familiei.
Gheorgh e , u nul d intre cei d oi băieţi ai familiei, a lucrat

\ la Administ ra tia
'
Financiară a unui sector a l Bucur estiului
(filia la din Pi aţa Am z ei), ca direct or a l a c est eia, s e pare.
.
l
' Surorile s ale se mândreau cu fa pt ul că, .. c;~El 1 plecau
cu toţii la mare, la Ca rmen Sylva (Eforie ·d e astăzi) ,
u nde aveau o casă de vacanţă , şi m ergeau seara la Cazino, la
intrar ea lu i Gheorghe Crăciun s e făcea linişte şi toate privirile
se întorceau spre el; se spun e c ă era un bărbat .. remarcabil
de frumos".
,.Librăria,Şcoalelor " Eugen, celălalt fiu al Demetrei şi al lui Ion (sau Jon,
cum stătea s cris pe firma " Librăriei Ş c oalelor") C răc iun, a
E ra ardelean d l C ră c i un , u n ard elean cu mustată . lucrat şi el în librări a · tatălui său. Era pasionat de fotografie
'
răsucită şi s in g urul din fa milie cu ochii albaştri, origin a r din \r {avea u n atelier foto într-o odăiţă din s p ate a m agazinu lui,
l•
.~.
78 79
Simona Luncaşu
chiar vizavi de Atelierul Foto al celebrului Olteanu, prietenul
său}. Conducea maşina familiei, dar pilota şi avioa ne. S -a
căsătorit cu Alice Botez, învăţătoare între 1928 şi 1960 la
Şcoala de Băieţi Nr. 1 {se pare că jumătate din şco larii
câmpineni de atunci i -au fost elevi}. Practic, şcoala era chiar
în spatele librăriei, aşa că între tânăra învăţătoare şi fiul
patronului s -a infiripat o inevitabilă idilă . Au avut împreună
două fete. Cea mare, Daniela, mi-a fost interlocutoare: dna
Resnic.
Dl Eugen Crăciun a murit tânăr, înainte de război, s u -
ferind de o infectie
• la rinichi. Fetele sale avea u una 11 si
•
cea-
laltă 7 a ni. La patru zile după el, fără să fi ştiut de moartea
fiului său , a murit şi bătrânul Crăciun . Avea 80 de ani.
Fetele au fos t crescu te în relatii s trâ nse cu familia
o m a i bune lucr ătoar e . Coseau cât e 12 p e r soane o data.
tatălui lor, deşi părinţii lor divorţaseră cu puţin timp înainte
de moartea acestuia.
Mama dnei Resnic a murit în 1993, în ziua în care
împlinea 90 de ani.
Pare că din evocarea membrilor familiei Crăciun a m
uitat pe ein eva. Omisiunea a fo s t - vă asigur - c u
bunăşt iinţă , pentru că cea care lip seş te a fost cel mai
reprezentativ membru a l familiei, aşa că merită să i se dedice
un în treg capitol:
Maria Crăciun -o apropiată a familiei regale
Marta era una dintre fetele cele m ai mari din familie.
Când tatăl său s-a retras din activitate, împreună cu fratele
său Eugen şi cu surorile Irina şi Pia, s-a ocupat de librărie .
Treburile erau împărţite. E i îi revenea sectorul de artă
natională.
•
A fost dintotdeauna o artistă. Lucrările expuse spre
vânzare îi' aparţineau. Era atât executantă a unora dintre ele,
cât şi creatoa re de modele, veşnic preocupată de armonizarea
culorilor. Ideile Mariei Crăciun au s tat la baza înfiinţării
binecunoscutei cooperative "Arta Casnică" din Breaza ,
devenită o necesitate când iniţiativei particulare începuse să i
se taie aripile. Tot ceea ce se face de atâta amar de vreme la
80
Câmpina de altădatii - Călătorie În timp.
Breaza, s-a făcut iniţial la Câmpina: ii, bluze, covoare
olteneşti... Nu de puţine ori aceste adevărate opere d e artă
erau expuse şi în străinătate. Târgui Intern aţio na l de la
• Leipzig e doar un exemplu .
( Maria Crăciun a fost cea care a prom ovat în Câmpina
arta naţională pentru prima oară. A fost atât de pasionată ,
încât nu s-a căsătorit niciodată, pentru a nu.-şi stingheri cu
nimic activitatea. Şi a ajuns atât de cel ebră încât p ână şi
p rincipesa Ileana - fiica regelui Ferdinand şi a l regin<:i Ma~ia
(ea însăşi o celebră promotoare a artei populare romaneşh) -
a apelat la serviciile sale. A venit la Câ m pina şi a comandat o
faţă de masă din pânză, cusută cu ajur alb. pentn1 24 d e
p ersoane. Pentru această comandă au fost mobilizate ce~e
Principesa a fost încântată de rezultatul obţinut. Şi, în semn
de apreciere, i-a dat Ma riei Crăciun o fotografie a sa cu
d edicatie. A fost începutul unei relaţii care avea să ia cu
timpul ' forma unor vizite repetate la castelul d e la Salcie al
familiei regale. Se putea spune despre dra Maria Crăciun
din Câmpina că este o persoană rafmată, umblată prin lume.
De altfel, toate fetele familiei Crăciun erau u m blate
prin lume . Plăcerea călătoriilor era înscr~să_ în ~odu_l_ lor
genetic . Şi toate c unoşteau ce l puţin dou a hmb1 strame.
Chiar dacă n -ar fi plecat nicăieri, şi tot le-ar fi fost de folos.
Câmpina era plină de olandezi, englezi, austrieci, şi ei erau
i (
'
clienti ai " Librărie i Şcoalelor".
· Timpul petrecu t la Salcie i-a fos t de folos Mariei
Crăciun s i în altă direcţie decât aceea a mondenităţii. Din
arhitectu~a castelului s -a inspirat atunci când s -a hotărât să­
s• i ridice o casă.
(
Clubul Copiilor - o bijuterie a arhitecturii
>
<.
<') De fapt, toată familia a contribuit la ridicarea casei. Au
hotărât însă ca ea să fie înscrisă pe numele Mariei.
/
\
Initial
• • locuiseră într-o casă construită de bătrânul
Crăciun pe la 1925, cu o arhitectură s pecific românescă,
casă joasă, cu cerdac sau prisp ă, cum i se spune în zonă.
1
(
l 81
(

Simona Luncaşu
Era u , de fa pt, două corpuri de clădire şi un s u perb chioşc de
lemn îmbrăcat în verdeaţă, vizavi d e zidurile Rafinăriei , pe
s tr ada Has d e u, apro a p e d e co l ţ ul cu Ca lea Doftan e i.
Petrecerile care se organizau - sau nu - aici era u renum ite. În
specia l fa milia fiului de la B u cureşti era mare iubitoare de
p etreceri. Ven eau acasă la părinţi într-un Fard ma re, însoţiţi
d eseori de· lă utari. De Sf. Ion sau d e S f. Du m itr u (patronii
spiritua li ai părinţilor), de Sf. Împăraţi Constantin şi E len a,
c urtea răsuna de muzică si •
voie b ună .
• În subsolul casei celei noi, Maria Crăciun avea 2-3
Vecfteu curte u fimliliei Crăciun, la casa care a existat in perioada interbelic(/ pe
strada Hasdeu, vi:uvi de Rajinărie
Ap oi au cumpăra t d e la c omunitatea eva ng h e lic ă
tere nul d e p e Câmpiniţa, din a propierea c a s e i fa miliei
pictorului Nicolae Grigorescu.
Ll
Câţiva dintre membriifiuni/iei Cn/ciun, in{a(a intrării principaie a casei. Pe fimdal se poate
vedea casa veche a pictorului Nicolae Grigorescu, mistuitâ ulterior de un incendiu devastator
82
l
Câmpina de altădată - Călătotie Îll timp
Casa a fost gata în 1936. S-au mutat însă abia în
1938. Mobilarea şi decorarea sa au întârziat mutarea, însă
timpul cheltuit a fost cu totul justificat. Rezulta tul era unul
de excepţie. Toate surorile aduseseră din călătoriile pe care le
făcuseră în străinătate lucruri de valoare, antichităti.
•
Casa fusese construită după proiectul arhitectului
Franz Appel din . Bucureşti, însă după plăc erea Mariei. Iar
plăcerea Mariei a fost - cum spuneam - castelul de la Balcic.
Clubul Copiilor de astăzi arată oarecum altfel faţă de
cum a fost gândit de proprietara lui. De pildă, balconul de la
etaj nu era închis, curtea era cu mult mai mare. avea alei
care urcau şerpuit de la intrare, iar intrarea era m ai jos decât
es te astăzi, undeva în zona unde începe curba străzii.
încăperi de unde îşi conducea afacerile. Într -o sală de la
pa rterul casei, unde acum este sala de balet, dra Crăciun
a m enajase o expoziţie cu lucrările de artă naţională. Mai
mult chiar! A ţinut să le imortalizeze p entru pos teritate, aşa
că a a n gajat un fotogr af neamţ de la Sibiu.
Cum se vede treab a, ca s a despre ca re vorbim a fost
me ni tă d e la bun început să aibă destin a ţii multiple. Era
r eşed in ţă familial ă, exp oz iţie de art ă n aţ i o n a l ă . sediu
adminis tra tiv, dar şi o selectă p en s iune.
~. Print re altii,
'
a u venit a ici a ni la rând s. i au rămas câte
o lun ă p e an scr iitorul Za haria Stancu ş i ac tri'ţ a Elvira
"
1 Go dea~u. Relaţiile m a rii actriţe cu gazda erau dintre cele mai
calde. I şi spuneau una a lteia "sora Matia" şi "sora Elvira".
'1 Pentru că era o casă care se r esp ecta , perma n en t a ici erau
câte do u ă s ervit oa r e, cele m a i multe a r delen ce, dar si •
o
pr ovi cean c ă (Silv ia Ned e l c u ). i ntrat ă ·· -în slujba familiei
5ţ Crăciun încă de la vârsta de 14 a ni.
O nouă mutare
1 Bombardamentul din '43 a afectat s i această a doua
casă a familiei Crăciun, ca şi pe cea bătrânească de pe str.
l H asde u. La subsol , unde exista şi un depozit , a u fost ·
d escoperite bombe incen diare. Familia s -a m u tat p entru vreo
~) 83
 \
\
J
•
Simonu Luncaşu (
1

~.,
doi a ni in casa doctorului Ranitescu, undeva pe la Linie. \
În 1949, casa de pe Câmpiniţa a fost naţionalizată. /
Iniţi al , cu destin aţia de Cerc Militar. Soldaţii au încărcat
lu crurile în camioane (nu şi candelabrele, aplicele, oglinda
de cristal de lângă scară şi şemineu!, şi nici tablourile, vesela
de Rosenthal, argintăria şi cărţile 1) şi le-au mutat pe cele trei
surori care mai locuiau acolo eu chirie în vila Dumitreseu, de
la .,Cotu ' Donului'', naţionalizatâ şi ea.
Acolo, un an mai târziu , o tânăra mireasă se ducea
pentru ca bunica să-şi vadă prima nepoată care se căsătorea:
dna Daniela Resnic. . (
Tot·acolo, în 1961, s :.a stins dra Maria Crăciun.
Dna Daniela Resnic, copil fiind , a cu noscut casa de pe
~
~
Câmpiniţa a familiei sale aşa cum arăta în anii săi de glorie. (
A văzut apoi toate transformările pe care le-a suferit. Ba (
chiar a" cunoscut îndeaproape toate schimbările. E r a
1

contabilă la Primărie şi, în acestă calitate, făcea '}>art~ ·din

Comisia de · Inventariere a Casei de Cultură, a Bibliotecii
Orăşeneşti şi... a Casei Pionierilor. O durea să vadă cum, zi
\ (

după z i, spiritul familiei sale era a lungat din casă prin \( .

transformările făcute uneori fără rost (la etaj, o cameră p:1are •
fusese împărţită în două, în timp peretele dintre .a lte doul\
mici fusese dărâmatl). Avea acces chiar la procesele ve.rbale 1\
ale Comisiei· de Casare si vedea cum unul sau altul dintre
t ~ • • . •
{

lu crurile strânse cu atăta drag de mătuşile sale era casat ( { '•

stricat ... furat ... ) [
Un singur lucru are ca a mintire acum: un tablou ?
r eprezentând casa de pe Câmpiniţa , tablou pictat de prof.' \
Mielu MţlJ.al~e,~. ,'l;ln. alt pensi?nar fidel al f~miliei Crăciun. . ~
Şi' m aî ~re 'dli arrountif.ţ, f~U,m~a~p. pov.este ~ . ~aJ:P.i.liei
(

i
•
1
sae. ..:,r· ·' <
O poves te cu prinţi, prinţese şi oameni apropiaţi lor. f
J
f

1
•
'1
(
)
'\
(

84 f

•
 Câmpina de altădată- Călătorie În timp
1

Cu dl Lucian Palamida despre

O afacere de succes·
În mod normal, o poveste are o desfăşurare
cronologică. Uneori însă, simţi câ trebuie să incep! cu
altceva , că ascultătorul sai\ cititorul ar prinde mai bine
~emnificaţiile poveştii dacă i-ai inversa cursul. Aşa că vom
mcepe cu .. .
'
.
O zi de prlmivari a anulqi . 2002
. . •
' . Este. ziua în care am sunat la uşa unui ap~rtament
dfntr-tţp bloc de pe strad~ ·1 Mai . . Apartamentul familiei
Pal~midfi . .M-a întâmpinat dl Lucian Palaniida, 6 persoană
deQs~bit . ~e ~~bilă, care nu lasă nici o clipă ifnpresiacă. viaţa
i-:C:lr fi.fo.~t marcată de lu:J?gi suferinţe, de ani de persecuţie.
; Şi totuşi, aceasta este realitatea. Dl Palamida este un
fost deţiimt politic. Şi, spunând asta, pare că am spus totul.
Dar. nu · am spus! După ce a fost eliberat , coşmarul a
continuat: telefon ascultat, verificări lunare ale Securitătii la
IEl)~, !~ . locul de. rriu~că, unde fusese cu gre~ reîncad~at -
q~r: , margţnalizat - ·în final tranSferându-se la Energopetrol,
~u aj~ţoŢUl d~rectorului Nuţă... ·
Fusese arestat în 1971. Avusese parte de un proces
public la Casa de Cultură. Fusese apoi trimis la Aiud. Până
în '76. Soţia sa a răm·as să crească copilul singură.
"Noi nu vrem să pozăm în victime - îmi sp~ne dna
Pş.Ia~~<la: Alţii , ~1,1 cţus-(), _wpţt . mai, :~ău qec~ţ i4
poJ. .. suferit
mai Jrtulte Umilihte, ati'fdsf bătu'ti...
. '
"'.fl'
63
·" (, I'
Dl Palamida doar bătut nu a fost. Dna Pala_mida doar
că n -a fost" arestată. A fost însă retrogradată , umilită ,
nedreptăţită, chiar dacă existau şi oameni raţionali care o
propuneau pentru o aşa - zisă reabilitare. M-a rugat să
mentionez două nume: Gh. Rosculet si Stelian Ionescu. Cei
t ' ' t

doi au ajutat-o ca, în timp, să-şi recapete locul pierdut în

schema Neptunului. Pierdut pentru faptul că seţul său era

85
Simona Luncaşu
deţinut politic. · mecanic de pompe la "Steaua Rom ână" şi. în timpul liber, se
Deţinut politic, pentru ce? .. Pentru că a făcut trafic cu
valută! Le-a scos duşumeaua şi au găsit cocoşeL Avea şi un
aparat de emisie- recepţie! "- credeau câmpinenii, semn că
propaganda sec uristă funcţiona perfect. " Pentru că este un
element r~cţionar, duşman al p oporului, provenit dintr-o
familie de exploatatori." - suna acuzaţia oficială.
Pentru că a trimis câteva scrisori la ..Europa Liberă" .
iar acestea fuseseră interceptate. Acesta era adevărul!
Cum rămâne însă cu acuzaţia că făcea parte dintr-o
familie de exploatatori?
Tatăl său lucrase ca sofer
•
la ..Steaua Română". Fusese
membru d e partid p ână la moa rte. Conjunctural, nu din
convinge re. Murise însă ştiindu - ş i fiul în înc hisoare,
condamnat p olitic.
Persecuţiile n -a u început însă în a nii '70, ci cu vreo 20
de ani mai înainte.
Încă de prin 1950 începuseră să i se închidă porţile.
În '54, când a terminat şcoala. nu a p utut să meargă
la facu ltate. nu a putut să se angaj eze în Câmpina .. .
Istoria s -a r e petat cu unic ul său fiu . P e fişa de
recrutare a acestuia s cria: ..Atenţie ! Tatăl fost d eţinut politic."
Ceva asemănător er a scris şi p e lucrarea sa de a dmiter e la
facultate.
Să continu ăm însă a urma cursul istoriei - asa cum
•
ne-am p ropus - în sens invers, şi să n e oprim la o generaţie
an te rioară: părinţii dlui Lucian Pa la mida.
Din dragoste ...
. :~/!(
1 . ' 1>"
S puneam· d esp re ta tăl să u că e r a şofe r la .. S t eaua
Română". A fi fost şofer în a nii '40 conferea oricui un s tatut
social apa rte. Se putea spune însă c ă dl Palamida r egresase
oar ec um faţă d e linia familiei sale . Ajunse se în această
situaţie după ce intrase în conflict cu tatăl său. Şi intrase în
c onflict- cum a ltfel?- din dragoste. · ·
La câ.teva case .,mai la va le" de casa familiei Palam ida
locuia fiic a unui om ca re se ocupa cu oieritul, dar lucra şi ca
86
Câmpi110 de altădată - Căfcitmie în timp
ocupa cu cizmăritul. Avea cinci copii, şi fiecăruia dintre ei i-a
asigura t la timpul lui câ te o dotă de 3 000 mp d e p ă mânt.
Aşa d a r , nu era un fi tecine . Iar fii ca lui proba b i l că e ra
irezistibilă, .din m om en t c e u nul dintre b ă ieţii Palamid a a
c on s ide r a t-o astfe l. Ş i , d atorită ei , nu a putut evita un
conflict cu fa m ilia s a .
Dl Lucian Pala mida si •
sora dumnealui s-au năs cut în
colonia "Steaua Română" , într-una din casele-tip din zona
str ăzii Mar a mur eş ului. d e p a r te de casa · d e pe Muscel a
b unic u lui să u , dar fă ră a fi lipsiţi de p r ezenţa ş i atenţia
acestuia. D e cât e ori ven ea în o raş, t r ecea să - ş i vadă şi
nepoţii favori ţi. . . _
De ce condamnase însă iniţial opţiunea matnmomala
a fiului său?!
Pentru că, oricât d e hamic şi de gospodar era cu s crul
său , con s idera câ er a totuşi un om s implu, nu se rid ica la
nivelul său.
Tă nase G h . P a lamida er a c ineva î n Câ mpina
începutului de secol. _ . _
Şi p oate că aţci este locul să deschid o para nteza ŞI s~
. r eda u o informaţi e p e care am primit-o de la a ceeaşi
~ neobo s ită doamnă profesoară C o nstanţa Tudor a şcu ,
( informa ţie pe care Domnia sa o avea de la doamna F evronia
Boian .
Se pare că în p e rioa d a 1910 - 1915, în Cămpina s e
putea vorbi despr e o s tratific a r e a popul a ţi e i. F igura
geometrică rezultată a r fi fost o piramidă. . . . ..
As fel, în vârful piramidei puteau f1 plasaţ1 .-angaJaţn
străini a i societăţ il or de petrol. ac ţionar ii , direc torii şi
ingine rii . în stra tul urm ător -elita int e l e ct u al ă : av o c aţii ,
m e dic ii , inginerii , profesorii, înv ăţăto rii , dup ă car e urma
burgh ezia : meseriaşii şi comercianţii cu s tare , iar pe ultimul
strat era u muncitorii.
Din spirit practic ...
•
avându -1 şi folos indu-!, a ajuns Tănas e Gh. Pa la mida un
'.
t
•
87
 Câmpina de altădată - Galătorie în timp

Sim<ma umcaşu
nume în r â ndul oamenilor de afac eri. Avea spirit
întreprinzător , fler pentru afaceri, da r şi zece copii (trei băieţi
şi şapte fete), ceea ce presupunea o atitudine cu atât mai
responsabilă.
F le rul d e care vorbeam i-a arătat că o .afacere de
succes e o a facere fără conc uren ţă. Aşa că , prin 1900, a
deschis la Câmpina prima fabrică de sifoane şi p r imul
depozit de acid carbonic de pe Valea P~aho,;reL Av:a _c~ienţi
oriun de functiona un r estaura n t, o craşma , o pravalie cu
răcoritoare. p~ntru că la s curt timp a des_chis şi o linie de
. .
limon adă cu esente aduse din Germania. In afara oraşului,
distribuţi a se făcea cu camionul firmei. Şi să nu uităm că
erau anii 1900! În oraş, era folosită o căruţă cu doi cai, cu o
platformă specială de transport.
Nu crescuseră în să copiii cân d a face rea e r a deja
lansată. Astfel, în 1905 , Tănase Palamida îşi p utea permite
să ridice pe Muscel (str. I. H. Rădulescu , colţ cu Popa Şapcă)
o casă cu etaj, cu câte cinci camere pe etaj, cu d o uă holuri şi
balcon, cu scară interioară.
Cu cât trecea timpul, cu atât afacerea lui lua avânt.
Aşa că patronul a mai cumpărat un teren, lân~ă staţia d ~
cale ferată Câmpiniţa. Şi aici. a mai ridicat o casa pe acelaş!
principiu arhitectura l : p a r t er şi etaj cu balcon pe toata
lungimea sa.
Mulţi câmpineni ştiu că acestă cas ă a r. fi s:rvi! drept
c a să de toleranţă, însă dl Palamid a ne a s 1gu r a c a nu e
ad evă r at. La etaj erau apartamente de înc hiriat , iar la
p a rteru l c lădirii funcţiona un restaurant. Nu-şi mai
aminte ş te cum se numea res taurantul, însă ştie că bunicului
său i s e zicea Sifonaru'.

;
(

1
{
(
i

~·
(

1
(
·' (
Hotelul .,de fa linie" al familiei Pafamida
Fabrica de băuturi carboga:oase Îl!fiin{ată de Tclnai e Gh. Pafamida
j
Localul er a subînchiria t unui a n ume Stănes c u , care l-
.i' a ţinu t_p ână la naţionalizare . _
Afacerile mergea u st run ă. Copiii, pe m ăs ur ă ce (.
1 In zonă , avea concur ente alte doua restau rante, ceva
cresteau, intrau la muncă în fabrică. ' (
m a i m ic i, la P e tri c ă P e tr es cu (care avea b ili a r d ) ş i la
· Şcoală? Nu foarte multă. Băieţii - patru clase. Fetele -
şi o şcoală de menaj. f
89
/
88 '

Simona Luncaşu
Niculescu , la " Zăcătoare" (unde se păstrau vinul şi ţuica să
îmbătrânească} , în sediul actual al dispensarului din capul
străzii Bobâlna.
În vecinătatea hanului, Tănase Palamida a mai ridicat
câteva clădiri pentru spaţii comerciale sau prestări de
servicii. Şi-a păstrat pentru sine un singur spaţiu: cel cu o
pomp ă de benzină. Celelalte trei erau dotate pentru a
functiona unul ca brutărie (acolo a lucrat ani de-a rândul o
famiiie David}. altul ca frizerie cu două locuri şi celălalt ca
pescărie. Micuţa pescărie a fos t subinchiriată unui veteran
d e război , un nefericit care-şi pierduse o mână în primele zile
ale r ă b o iului. Celor în sit uatia •
sa, statul le fa cilita
deschide rea unor mici a faceri. Acesta e ra în să oarecum
diferit de ceil alţi veterani, care se orientau ales s pre comerţul
cu ţigări.
Ironia a făcut ca h a nul de la Linie, de ş i aflat în
vecinătatea Rafinăriei , să reziste mai mult decât casa familiei
de pe Muscel. Patru bombe a u căzut în apropierea acesteia
din urm ă. A mai fost si •
cutre murul din'40 ... A r ezista t în
forma iniţială până în '77, când i-a fost demolat etajul.
Tot cutremurul din '40 a r edus şi amploarea a facerii.
Motorul n em tesc
• • a avut d e s uferit, fundatia
• casei n efiind
su fi ci e nt d e puternică pentru a-1 s u sţin e. Ajunsese de
producea mai multă pagubă. Aşa că cele opt p osturi, patru
de încărcare sifoane şi patru de limonadă, au fost reduse la
doar d ouă, şi acelea mutate în '46 pe strada Goleşti , în locul
brutăriei. .
De acum, instalatia •
avea un motor electric.
De a ltfel, activitatea s -a r fi restrâns oricum. Spu~eam
că , iniţia l , afacerea Palamida nu avea co n cure n ţi. lnsă
mergea a tât de b ine, încât patronul a cesteia şi-a fo rma t el
insusi. con curentii:
.. cei doi fra ti. ai săi. Unul la Busteni,
' car e
însă a murit în Primul Război Mondial, celălalt la Bucureşti,
pe Calea Floreasca. După război, au mai apărut însă şi alţii.
In Câmpina.
Stănesc u şi Constantin escu- Rigu.
Afacerea Palamida era condusă p e atunci de Victor,
unchiul intelocutorului m eu.
90
)
\
l Câmpina de altcidată - Cciliitorie În timp
1
{
Celălat unchi, Miha i, murise la scurt timp după ce se
întorsese de pe front, bolnav de TBC.
În 1944, murise şi bătrânul Palamida. Lăsase în urma
sa un nume , o afacere (fără viitor, din p ăcate, din cauza
condiţiilor sociale}, câteva case ...
Dl Lucian Palamida îsi •
aminteste
•
că bunicul său era
un om fmirte practic. Nu irosea nimic. Găsise o întrebuinţare
şi - să zicem - reziduurilor a facerii sale.
Folosea ca materie primă, evident, a pa. Săpase un puţ
de vreo 25 de metri, din care scotea apă de izvor, ap ă ce era
urcată în podul fabricii şi depozitată în două vase zincate,
în s umâ nd vreo 5000 d e litri. Apoi, prin cădere, după ce
trecea prin filtrele de cărbune, apa aceasta intra în instalaţie.
Surplusul a fost orientat de inventivul domn Palamida spre
un decorativ bazin oval cu fântână arteziană, acvariu şi
piscină în acelaşi timp.
Interlocutorul m eu îşi aminteşte d e acest b azin, de
vechea casă, de fabrică , de bunicul său chiar (d eşi avea doar
7 ani când acesta murise) .
. .
is i aminteste că - de la o răceală - rămăsese s urd si,
d e aceea, fol osea un corn de fildeş pe car e ş i - 1 băga în
'
urech e , că avea m aşină cu şo fer (un a nume B ădoiu din
Cornu) ...
Şi, ceea ce ştie cu toată siguranţa este că Tănase Gh.
Palamida era un om credincios, un ortodox fervent. De a ltfel,
( acest lucru devine cunoscut astăzi tut uror c elor care trec
{) pragul bisericii de la lac. La intrare, în s tânga naosul~i
~ tronează o icoană mare d in le mn, donaţie a acestuia. In
aceeaşi biserică se găseşte şi strana familiei, s c ulptată de
j. ucenicul lui Nicolae Grigorescu, Nae Goage.
( Cine era, de fapt. acest Tănase Palamida?
1~
Era un machidon n ă scut în Boboştiţa (Albania) şi
re fu giat împreun ă cu fr a ţii săi la Bucureşti. Era văr cu
' ( scriitorul Victor Eftimiu şi cu actorul George Vraca.
{ În Cămpina venise prin 1850-1870. Venise şi făcuse
/ istorie.
f'
1
•' 91
/
 Simona Luncaşu

Dintre urmaşii săi direcţi, mai trăiesc astăzi doar fiica

cea mică , Constandina, căsătorită Chiţu, şi trei nepoţi: dl
Lucian, sora sa, Rodica, căsătorită Less, şi fiica unchiului
său Victor, Ani, căsătorită Florescu, cea care locuieşte în ce-a
mai rămas din casa familiei Palamida de pe Muscel.
Doar dl Lucian Palamida si •
fiul său duc numele
•
mai
departe. Fiul său are însă doar o fetiţă...

Acesta este finalul provizoriu al istoriei unei familii cu o 1

continuitate de m a i bine de 100 de ani pe meleagurile
noastre. Poate că nu a celei mai vechi familii din oraş, da.r cu
siguranţă a uneia care nu are cum să se piardă în anonimat.

' ~ · . ,.. ~

. .. .. f • • 4
.
' . t'
•
. . , ., ,., .. (
..
.. 1 • • '

• 1 .. •

''· •'~. <

(
f
.' <
(
(
•
• }
• 1' • •

<
1
t
,1
1
(

l .'•
l
\
92 ,,(.
(
L
 .'J
1
Câmpina de altădată- C-ăliltmie în timp
•

1 Cu dl Constantin Ene despre

Posta de altădată
'
Memoria este procesul ps ihic pe care contez atunci
când port o discuţie pe tema istoricului Câ mpinei cu un
interlocutor sau altul. In special m emoria afectivă.
Nu am pretenţia elaborării unor documente cu valoare
istorică certă. Totuşi , din micile is t orii s e compune marea
istorie. Pentru că ce este, la urma- urmelor , istoria dacă nu o
sumă de bârfe elevate!? Doar cei care au înţeles asta, a1,1 şi
iubit această materie la şcoală. Ceilalţi au perceput-o ca pe o
corvoadă. Pentru ei, totul era abstract. .
Dacă s-ar conştientiza însă că în spatele cuvintelor
sunt totuşi vieţile unor oameni reali. relaţia învăţăcelului cu
învăţătura s-ar simplifica. .
j Spuneam că nu o carte de istorie intenţionez să scriu,
că mi se par mult mai "comestibile" istorioarele subiective ale
't( interlocutorilor mei. "Comestibile" pentru că îmi confirmă
~~., definiţia de mai sus a istoriei. Subiective şi pentru că uneori
memoria joacă feste .
1 Şi - garantat - nu doar celor care s -au născut înainte
l de război, ci de multe ori chiar celor mai tineri. Stresul,
1
surmenajul intelectual provocate de agitaţia specifică
începutului de secol XXI îşi spun cuvântul.
Cam asta ar fi regula.
Excepţia se numeşte Constantin Ene. A plecat spre 90
de ani, dar ar trebui pus să dovedească asta cu cartea de
identitate, altfel nimic nu îl trădează.
Activ, de o luciditate p e rfectă şi cu o memorie
incredibilă.
Pe memoria sa am mizat atunci când l-am rugat să
••
mai adauge un pătrăţel în puzzel-ul departe de a fi complet al
imaginii Câmpinei de altădată.

,1
1
\
'''
1 93
 ij
Simona LunaiŞ'It
• r uimpina de ultâdatli - uilcitorie În timp

.
"Pătrătelul" cu Posta
' { această dată.
Dacă a fost ilegalist?! Sigur că a fost. Un om cu un
Din 1939 până în 1970, când s-a pensionat, a lucrat te:nperament. c~ al domnului Ene _nu poate să stea deoparte:
î n acest dome niu. Pentru început , un an de zile în e_ 111:~r-o v~şru~a- mişcar:, _vrea să guste din toate aspectele
Topolov~ni (Argeş). Apoi a auzit că în Câmpina e mare nevoie v1eţu, se 1mphca, se agita ... Iar lupta în ilegalitate pentru
de factori poştali. Şi Câmpina se a fla în plin progres nişte cauze care pe h ârtie arătau ireproşabil , i se potr ivea.
Era în timpul războiului şi acel gen de comunisti erau si au
economic, era un magnet pentru oameni de pretutindeni, din - ... ' ~
ţară şi din străinătate. E drept câ localnici din Câmpina şi
din satele învecinate erau destui, însă acestia se orientaseră
-
ramas m continua re mai bine văzuti decât urmasii
m legalîtate.
. .
lor intrati
•
spre a<:_tivităţi mai bănoase , în domeniul petrolului. În Câmpin a, erau doar o mână (15 - 20). dar pe
In Poştă, ca şi în Poliţie, salariile erau m ai mici. Nici de princ~pi~l .. Puţini am fos t, mulţi a m rămas"(despre care
lucru nu era însă cine ştie ce. Cel puţin comparativ cu ce se afirma ca este valabil şi astăzi pentru unii dintre aşa-zişii
întâ mplă astăzi. Câteva scrisori, câteva mandate, foarte •
veterani _de răzb oi}, la intrarea în legalitate numărul lor a
puţine pensii (care oricum se ridicau de la ghişeu) şi ziare. crescut. Imi spune câteva nume ale unora dintre cei cu car e
Ziare românesti, •
dar mai ales ziare din străinătate. se întâlnea la şedinţele care se ţineau la .. Casa Poporului":
Loc uitorii Câmpinei (evr e i, englezi, franc ezi, americani, l Dumitru Ionescu, Gheorghe Rădulescu, Iancu Zahar escu
(ajuns ulterior primar al oraşului), Nicolae Aldea şi Nicolae
nemţi), primeau săptămânal veşti din ţările lor de origine sub
forma articolelor de ziar.
Câmpina era împărţită din punctul de vedere al Poştei ,
1
J
(
Rădulescu (mort în clădirea ..Casei Poporului" la incendiul
din '40).
prin anii '40, ca şi acum d e altfel. în mai multe sectoare.
Atunci erau patru. Interlocutorul meu era responsabil cu
sectorul 1, cu siguranţă unul select, pentru că era format din
Bulevar dul Elisabeta, străzile Griviţei, Lahovary (actuala
Simion Bărnuţiu), Plevnei, Ardealu lui, Schelelor şi o parte
din Bulevardul Carol I. {
Munca la Postă •
însemna uneori si •
asumarea riscurilor
implicate. Dl Ene a păţit - o o dată cu un evreu din Palestina,
din cauza unei scrisori. Rosenberg il chema. Îşi aminteşte cu
5
precizie. L-a reclamat că i-a desfăcut scrisoarea. Şi e greu să
}
dovedeşti că nu e aşa, că scrisoarea resp ectivă probabil
fusese mai prost lipită. Cu acuzaţ i a de violare a
coresponden~ei nu e de joacă . Probabil însă că superiorii săi
1)
au judecat situaţia ţinând cont şi de rep1,1.taţia celui acuzat,
astfel că, nu numai că nu i s -a întâmplat nimic, ci, la destul
de scurt timp, a fost avansat ca oficiant la ghişeu. Făcuse
j
J
nouă ani de "teren". A mai lucrat patru ca oficiant şi alţi trei
l
în calitate de casier al oficiului. Până în 1956 când, pentru (
vreo doi ani, a trecut la alte activităţi, pe linie de partid de ,f
Casa Poporului (În medalion, aceeaşi clădire, În ruine. după cutremurul din 1940)
l(
94 95
(

Simona Luncaşu
La cutremurul din acelaşi an s-a dărâmat şi clădirea
Postei vechi.
· Prim a Po stă din Câm pina avea se di u l pe str.
L~hovary, colţ cu · s tr. Griviţei, vizavi de casa familiei Web.er...'
socrii dlui dr Tolescu. Actualmente, î n loc aţia r espectiva
functionează u~ depozit, însă, undeva în s pate, se mai pot
vede~ câteva camere din vec h ea clădire , care au rezistat
timpu lui. _ . .
Cutremurul. incomparabil mai mare decat cel dm 77,
is i aminteste dl Ene, era cât pe ce să pună în pericol viaţa
dirigintelui de atunci al Poştei, care l~cuia în incint~. ~hiar
pe perna de pe care ~e ridica~e cu_cateva. secu~de mamte,
trezit de primele mişcari telunce. cazuse ditamai bolovanul.
De unde se vede că, dacă ar e omul zite ...
Temporar, poşta s-a mutat cu chirie la câteva case
distanţă , la Drăgulănescu. . .
Apoi, la iniţiativa inginerului-şef de la Pl ~Ieştl,
Gheo rg h e Ion şi a d irectorul':i Oficiul':li P~ştal, N1colae
Frăngulea, s-a pornit constrmrea Poştei N01, cea pe care
astăz i o cunoaş tem sub nume le de Poşta Ve che. O,
tempore ... ! · programului era acelaşi cu cel al "Europei Libere": "Rapsodia
Terenul p e care s -a ridicat clădirea era - şi nu ~p un un
lucru n ou, placa comemorativă din faţa Poştei făcandu-ne
cunoscut de mult a cest lucru - locul unde se ridica înainte d e
1940 .. Casa Poporului". Ceea ce se ştie însă mai puţin este că
hotarele ce l o r do u ă co nstru cţ ii conco mitente nu
corespundeau p e rfect. Pen t ru clădire cea nouă sp~ţiul s-a
extins şi p e teritoriul u nde fusese restaurantul unm a nume
Frânculescu. "De la temelie p ână la capac", a cesta arsese
ime diat după cutre mur. D e atunci dl Ene pă streaz ă o
. a mintire" încrustrată în piele.
' E ra prieten c u căpitanul Antonescu. şef~l pompie:il~r
câmpineni veniţi să stingă incendiul şi, înt~mpl~ndu -~e sa fie
şi pe sector , încercase să aj ute un PC:mp1er ~a !ra~a d~ u.r:
furtun. Atunci, o bucată incandescen ta desprm sa dm gnnda
i-a căzut pe ceafă. Pentru că - spu neam - nimic din ce e
omenesc nu i-a fost străin dlui Ene. Deci, nici curajul!
Şi, probabil nici a lte aspecte pozitive, din moment ce a
96
l
·{
l
' Câmpina de altădată- Călătorie În timp
ajuns spre fina lul carierei diriginte de Poştă la Poiana. Şi a
rămas acolo timp de zece a ni, pân ă în 1968, când s-a
pensionat.
La Poiana, mai mult er a de alergat decât d e distribuit .
Avea însă în subordine doi factori tineri, un oficiant la ghişeu
l s i u n casier. În a fara popul aţiei , Poşta d in P oiana m ai
deservea Uzina, Depou! de locom otive, Cooperaţia, şcoala,
dispensarul, primăria ...
În p erioada aceea se lansase şi Radioul şi, o dată cu
e l, m oda a par atelor de radio şi , m a i ales. a difuzoa r elor.
Acestea din urmă erau mult mai numeroase, m a i ales că, la
început, fu seseră instalate gr atuit .
Câmpina avea şi o emisiune locală . Crainica era şi un
~ fel de r epo rter ca r e avea misiun ea de a merge prin
f întreprinderi şi d e a veni în faţa microfonului la 2-3 seri_c~
( ştiri p roaspete. Ştirile erau însă mai ales de genul anunţaru
~
1
dep ăşirilor de plan.
Poiana era conectată la s tatia radiofonică a Câmpinei.
· Emis iu nile locale au rezista't ca m pănă la Revoluţie. Şi,
dacă m i -adu c bine aminte, semnalu l de începere a
') română" de George Enescu.
<, Aşadar , încasarea banilor pe abonamentele Radio ,
\ Difuzoare şi, mai târziu 1V, cădea în sarcina Poştei.
{ În sa rcin a dlui En e a că zut, dup ă pensionare,
1 verificarea existenţei acestora . E ra ·
Inspector controlor de abonamente pe regiunea
Câmpina
~ A lucrat conform LegH 32 (cum de-şi m a i amineşte?!) .
. Avea o legitimaţie specială care-i p ermitea să i~tre în oric~
~ locuinţă până la orele 19.00. După această ora_ n~ se mru
~ intra decât cu acordul Procuraturii. A constatat ca circa 15 -
] 18o/o d in t r e p osesorii de acest gen de aparate nu aveau
( abonamente. Amenzile erau destul de mari: între 100 Şi 3 00
1 de lei, costul a b onamentului pe u n an şi abonam en t p entru
{ (
luna în curs. A amendat mulţi. Susţine că a şi iertat destui.
1
t 97
\
 ;

(
\
(
'
Simona Luncaşu {
l
Mai ales pe cei cu copii mulţi. Pe ..bogătani" - niciodată. {
Nu era prima slujbă de după pensionare pe care şi-o 1\

luăsese. Fusese iniţial contabil cti jumătate de normă la CAR !

-ul pensionarilor şi avusese un rol hotărâtor în mutarea '
(
ţ
sediului acestuia din odăiţa neîncăpătoare de la adresa Carol
1, nr. 13 pe
(
~
{

Strada Castanilor
~
~
Dl Ene era prieten cu familia Nicolau, proprietara ~
casei unde funcţionează actualmente CARP Câmpina. Aşa că, ~
()
împreună cu dl Leonida, secretarul "Reciprocului", a
intermediat cumpărarea. 1-a costat 72.000 de lei, plus 8000
de lei actele (!). Însă, de-acum, aveau un sediu adevărat. f
1
Când a apărut legea (7 4 din 1976 !) care interzicea ~•
p ensionarilor să lucreze, a lăsat locul altora ..mai .t ineri, .dar r'
tot a mai colaborat doi ani cu ei, în calitate dţ .cenzor. .Şi (
•
1
astăzi mai e chemat la CARP pentru unele probleme. N:tJ se
duce de câte ori îl cheamă! , 'J (
!j
A ieşit cu adevărat la pensie abia prin 1989. De (
atunci, a început să se ocupe de gospodărie. A construit •
1
.
'
patru case la viaţa dumnealui. Pe lângă ultima dintre ele, cea
1
>

de pe Câmpiniţa, a început să crească păsări, porci, a avut

două vaci. .. Când avea vacile, trebuia să cosească. Si se (
;
•
mândreşte cum că era cel mai bun cosaş de pe Valea
Prahovei. .. . .
Iar acum susţine că e cel mai aviZat agent imobiliar. 1
'(
De când a făcut parte din comisia de punere în aplicare a (
Legii 18, şi-a păstrat deprinderea de a-şi ajuta vecinii să-şi {'
vândă din proprietăţi. Cunoaşte hotarele , e la curent cu
preţurile pieţei, dă sfaturi, mai pune o vorbă bună... i {

Şi mai este dl Ene pescar cu permis vizat la zi, poate şi ' '
fiindcă, după vârsta de 80 de ani, se acordă gratuitate la ~'
j
permisele de pescuit. <.,
Peştele pe care-1 prinde şi-1 mănâncă s -ar putea să fie ţ
secretul colosalei sale memorii. {
{
\
\(
)
\
98 1'
1•
.
 Câmpina de altâdată- Călătorie in timp

Cu dna Elena HoTjea despre

, .
"Cotu' Donului"
De ce a primit numele ăsta, nimeni nu ştie. Şi, de fapt
nici nu e un nume, ci o poreclă. 1 s-a spus aşa probabil elin
cauza cruntelor bătălii care se dădeau aici cu sticlele,
bădulele, ţoiurile , damigenele şi butoaiele, bătălii în urma
cărora multi o sfârseau ... sub masă. Cert este că numele nu
' '
a fost dat - asa cum am fi tentati să credem - zonei sau
' '
străzii, ci doar "bombei"(!) în care se dădeau numitele bătălii.
Că astăzi stabilimentul nu mai există, nu înseamnă că va
dispărea şi numele lui. Nu cred că există câmpinean care să
nu ştie unde e "Cotu' Donului''. Strada, zona.
Denumirea are o anumită vulgaritate, dacă o legăm
strict de imaginea pe care o evocă, însă nici Uliţa Vacilor,
1 cum se pare di era numită inainte porţiunea aceea din
~~ actuala stradă a P1evnei, nu sună mai bine.
·.~ V~lgaritatea nu o putem reproşa iniţiatorilor localului
\~ (dna dr Butnaru, pe când era preşedinta Comisiei de
• femei, şi secretarul de partid Varga). Ideea lor a fost una
j. chiar foarte bună: un loc retras, in mijlocul unui bulevard de
care m.!-llţi îşi amintesc cu nostalgie. Probabil, însă, că, · în ·
tin:J,p, calitatea umană în general, şi cea a clienţilor localului
, în particular s-a mai degradat. Şi probabil că dna dr Butnaru
a fosţ prinţre primii care a simţit acest lucru , dumneaei

~ locuind mai bine de 30 de ani în vila din spate, fostă

proprietate a familiei Dumitrescu.
1 Un coup de foudre norocos
,.

' '
Nici astăzi, când a ajuns într-o stare destul de
avansată de degradare, vila nu trece neobservată . Sau poate
cu atât mai mult astăzi, după ce, în urma incendiului care a
avut loc d e curând (la trei zile duP,~..,S~ ~ltimul administrator
al localului trăsese gaze!), terenul dfri taţa sa a fost eliberat.
· Se simte în arhitectura clădirii gustul unor oameni

99
Simona L!ma1ŞU
..din lumea bună".
Asa si e rau! Bătrânul Gheorghe Dumitrescu fus ese
avocat. Fus~se însă si direclor al Societăţii ..Steaua Română",
timp de 30 de ani . .:omul muncitorilor" , se pare, fiindcă n~
se legaseră de el după răzb oi nici comuniştii. Avusese doi
copii: o fată şi un băiat . _ . _
Fata, Ella Dumitrescu, s-a m a ritat de mica. Avea _?oa~
vreo 16 ani. Părinţii săi i-au respectat decizia, au fos t alatun
de ea.
A născut un băiat, după care a ajuns la concluzia ca ·
nu-si mai iubeşte soţul şi a divorţat. Fiul său , Şerban , este
cel ~are a făcut demersurile de recuperare a casei de la statul
-
roman.
Pe cel de-al doile a soţ , ce lebrul doctor Ion
Făgărăşeanu , fiica avocatului Dumitrescu_ din Câmpi~a 1-a
cunoscut într-o împrejurare stranie. Era m Franţa, cand a
suferit o gravă criză de apendicită. Tată s~u a a?us-o în ţar~
si a apelat la serviciile celui m a i bun medtc roman de atunc1,
dr Djuvara. Acesta avea însă un tânăr a_siste~t, fiu de
negustor altfel, foarte capabil şi voluntar, ma1 ales m ceea ce
privea cazul pacientei noastre. Practic, a fo_st drag_?ste la
prima vedere . S-a u căsătorit şi , in cele dm urma, s -au
stabilit în America, după ce dr. Făgărăşeanu reuşise să- şi
construiască in ţară o carieră remarcabilă, încheiată însă de
Ceausescu insusi într-un concurs de imprejUJ::ări n edrept, se
pare: ' a vusese ghinionul să semneze, _a~ături _de_~l.ţi doi
reputaţi medici, certificatul de deces al mmtstrţllm SălaJean.
So ţii Făgărăşeanu nu a u avut copii. Doctor~! _spun~a
însă m ereu, ca in glumă, c-ar avea o fiica: fata fete1 dm casa.
(În afară de fata din casă, dr. Făgărăşeanu avea şi un fecior,
care seara lucra ca maşinist la Operă!). Gluma s -a îngroşat
când apartamentul din Bucureşti al familiei i-a fost lăsat
acestei fete cu tată n ecunoscut.
Gh. Dumitres cu. g inerelui său , i-a l ăsat în
administrare mosia sa de 2000 de h ectare. Acesta însă, după
război, a cedat-o· de bunăvoie statului, cumpărând u-şi astfel.
desi într-o lume normală nu a r fi fost nevoie, o poziţie socială
co~parabilă cu cea de dinainte d e venirea comuniştilor la
100
Câmpina de altâdată- Căliltorie în. timp
putere. D acă în timpul r egimului regalist era prieten apropiat
cu genera lul Bossi, aghiotantul regelui, mai târziu a ajuns
m edicul personal a l lui Gheorghiu- Dej.
Cum Dumitrescu devine Demetrescu
Fratel e dn e i F ăgărăşea nu , d eci fiu l av oc a tulu i
Dumitrescu , se numea Dan Demetrescu. Era şi el tot avocat,
_ cu studii făcute în Franţa, şi, probabil, p e ntru a nu fi
confund at cu tatăl său, îsi schimbase numele. Avea, la
•
rândul lui, doi copii: Mihai şi Ileana. Soţia sa, Alina, era fiica
unui foarte bogat medic de plasă din Pătărlagele : avea sonde
şi vie la Ţintea, vie la Valea Călugărească, două vile la Sinaia.
p e Cump ă tu , şi o casă în Bucureşti. Avea ş i o veri şo ară
căsăto rită cu r enumitul critic Tudor Vianu. care ii vizita
deseori la Bre~a.
<' În casă, fiecare era cu banul lui. Şi cu tabieturile lui.
Dna Alina Demetrescu , spre exemplu, după ce s e
scula dimineaţa , îşi lua cartea şi ţigările şi, spre disperare
bucătăresei care aştepta să i se dea cheia cămării ca să
înceapă pregătirea prânzului, intra în baie, de unde nu mai
1 ieşea 3-4 ore. Doamna citea în engleză, fiul său în franceză,
('
iar so_ţul nu c::itea deloc . Avea bijuterii splendide, toalete
( sompţuoasţ, remarcându-se în mod d eosebit prin capa din
i •
vulpe argintie 1 carţ era_"o n ebunie".
initia1
Călătoriile la Paris erau un fapt obişnuit. Avusesera
' o' masin'ă mai m are. care, în timpul războiului , le
_
• •
fusese re c hiziţionată d e armată. Şi-au cump ărat apoi un
"gândac", un Fiat Topolino. Dl Demetrescu condu c ea, iar
\
1
soţia sa, cu o hartă aşezată pe genunchi, era copilot. Copiii
era u excluşi din planurile de călătorie.
Toalete ... Bijuterii... Călătorii. ..
('
( Ce să mai vorbim de petrecerile organizate în superba
( vilă de p e bulevard!? Masa era aşezată pe tex:_asă Şi , în jurul
r' ei, se strângeau doar p ersonalităţi ale vremii. In seara zilei de
l' 1 a ugust 1943, petrecerea, care începuse bine, avea să ia o
(
.
'\ altă turnură . Era u în toiul mesei' când unul dintre o aspeţi ,
/ primarul oraşului , Gogu Haralambie, a strigat entuziasmat:
11
.. 101
Simona Luncaşu
Ia uite avioanele n oastre!". Numai că "avioanele n oastre"
~rau, d'e fapt, "ale lor" , adică a le americanilor.. Care au
început groaznicu l bombardament as~pra o.r~~ulm , celebru
de-acum prin rezulta tele sale. Oaspeţ11 familiei Demetrescu
au dat năvală spre ad ăpostul cu două intrări, săp,at p e loc~
unde s-a construit mai târziu localul de la ,.Cotu Donulm .
Unui colonel d e pompieri, aflat printre oaspeţi, i se t.? t făcea
rău , prilej pentru ceilal ţi de a exclama: ..Hal de ofiţeri .
La u n alt 't>ombardament, după întoarcerea armelor, a
fost distrus enormul cristal care-I reprezenta pe Beethoven,
plasat în curbura scării interioar e a casei Demetrescu .
Având o casă atât de mare, familia Demetrescu avea Şl
oaspeţi perm anenţi. U nul d intre aceştia a fost un italian.
Carlos Arti îl chem a. Purta cioc şi o măsură foarte mare la
pantofi. Altfel, probabil că avea un farmec a l lui, ~indcă, deş~
avea o familie în I talia , a fost e roul une1 ave ntun
extraconjugale cu proprietăreasa. Toată lumea ştia, dar, cum
se spune . .,nu ştie bărbatul ce ştie tot satul". Pe bărbat l-a
luminat o mătuşă - domnişoară bătrână care locuia cu ei. Au
divortat des i - se ştia şi asta - nici Dan Demetrescu nu
fuses~ nlciodată usă de biserică. Poate de aceea el i-a purtat
'
pică tot restul vieţii mătuşă-sii Tina, fiindcă-i spusese. . funcţionat o covrigărie de s tat). Pe strada Carol, lângă
A locu it s ingur o perioadă. Apoi, a cunoscut pe cm eva
(dra Dânboiu, chimistă la Rafinărie. originară din Basarabia),
dar nu au rezistat mult tim p împreună. A rămas s ingur din
nou. Era bolnav; i s e umfia u picioar ele şi trebuia să m ănânce
nesărat . Îşi făcea s ingur mămăligă , el, care, nu cu mult tim:p
înain te , m â n ca seara - negreşit - doar cotlet d e porc , iar d aca
i se făcea set e, chema servitoarea să-i toarne apă în pahar,
desi carafa s e afla chiar în fata
• • lui.
În tin ereţea s a , p e vre mea lui Antonescu , avusese
funcţia de prim - procuror la Ploieşti. Când s-a pensionat, de
perioa da aceea nu s-a ţinut cont. Aşa că primea doa r o
pensie de 600 d e lei.
Fiicei sale i s-a făcuţ milă de starea în care ajunsese
si în ultimii ani a i vietii,, t-a împăcat cu prima soţie. Câ nd
~ă plece însă s pre Bu.cure'şti, Dan Demetrescu , cuprins d e
dispera r e , i- a strigat p lâ ngâ nd fostei sale servitoare, c a re
102
Câmpina de altiidată - Căliitorie În timp
locuia în căsuţa din spatele vilei:
"Hai cu noi!"
Poate intuia ce-l aştepta la Bucureşti. Toţi erau curioşi
cum se descurca fără servitori fosta doa mnă Dem etrescu.
care nu era învăţată să facă nimic. Sau p oate că se obişnuise
cu dna Hoija - căci despre dumneaei este vorba - poate că
prezenţa familiară a acesteia îi dădea încredere.
Cum era să nu se ob i şnuiască unii c u a l ţii, din
. moment ce atâţia ani dna Elena Hoijea a ~ost nelipsită din
casa, de lângă masa familiei Demetrescu. Incă din ziua în
care, timidă , bătuse la uşa din faţă a vilei construită cu doar
doi ani înainte.
Era anul 1942. Avea 22 de ani. De la 12 ani era venită
în Câmpina, · de când murise mama sa ş i tată l său se
recăsătorise. Mai avea trei surori şi, cu cea de-a doua soţie,
tatăl său avusese încă cinci copii. Originară era din Bertea
(un sat s ituat undeva dincolo d e Pie triceau Brebului. p e
drumul spre Slănic). În Câmpina, s e ang ajase la începu t la o
grecoaică văduvă, care avea o s imlgerie (mai tâ rziu, acolo a
ceasorn icăria lui Florescu. Cleo Papadimitriu o chema pe
gr ecoaică. Cu e a mai locuia o cum n ată şc hi oapă. Lefca.
Româneste vorbeau cu accent. De bârfit, îşi bârfeau lucrătorii
'
în greceşte. Micuţa ucenică învă ţase însă greceşte şi nu doar
că înţelegea ce ziceau, dar le şi răspundea pe limba lor. Nu
aveau prea mulţi angaj aţi : un meşter, cocătorul şi încă un
{ băiat în plăcintărie, plus fata care d ebarasa cele câteva mese
l a car e clie nţii puteau consuma carn urile , covrigii s au
plăcintele cu brânză şi cele cu car n e . Mai aveau şi câţiva
băieti•
ca vânzători ambulanti, •
însă aceştia nu erau salariaţi ,
1 ci primeau doar o masă pe zi. Despre igienă nu se auzise pe
•
f~
vremea aceea, aşa că lucrătorii, olteni la origine, dormeau pe
jos, pe nişte zdrenţe, în plăcintărie sau pe cuptor.
t În apropier ea simigeriei grecoaicei. era frizeria lui
·~ Fr e drich Anton, sas cu n evastă un_guroaică, car e avea la
1
J
rândul lui un ucenic d e vreo 16 ani. Intre cei doi adolescenţi
.(
/
1 103
.1
Simona Luncaşu
s-a legat o relaţie cu atât mai I?u_ternică , c:_u c~t era de
t impur ie. Nimeni nu a pu tu t sa- I d esparta. ŞI - au lu at
împreună o cameră mobilată, undeva _pe strad~ ~vrru:n Ian cu.
Când el a împ linit vârsta legala, s-au casatont. 60 de
ani au rămas împreună, până acum 6 ani, când dl Horj ea s -a
stins. La mult t imp dup ă căsă tori e - ş i c u a jutor u l
competenţei profesionale a dnei dr. Bu~naru- famili~ H or~ea
a avut primul, si singurul copil- o fetiţa : actuala dna Dom a
Rădulescu , patro~a firm ei d e confecţii ,,Alexia" din Câmpina.
În 1940, proasp ătul m ire pleca în ari_?ată._ T~ei a n!,
deveniti cinci, la marină. Tânăra sa soţie a ramasa smgura,
fără b'ani. .. Nu mai avea serviciu, ia r cei 22.000 d e le i
împrumutaţi de dl Horjea patronului său {ajun~ în timpul
războiului ofiter în ss- ul german) nu i-au mal r ecuperat
niciodată. 22.'000 e r a u b a ni, p e vremea aceea un salariu
mediu fiind de 300 de lei. Aşa că dna Horjea a fost nevoită
să-si caute d e lucru.
· Se mutase l a o prietenă, fiindcă , în urm a
cutremurului, casa în care locuia avusese de suferit. Prietena
aceasta, care lucra la un polonez, aflase c um că familia
Demetrescu , care avea bucătăreasă şi fată la copii, căuta şi o
fată car e să servească la masă .
' . -
,
. vrut tot timpul să-i asigure o viaţă mai bună. Intenţiona să-i
Vila Dumitrescu, de fa " Cotti' Doiwfui"
104
Câmpina de altădată- Câfătorie în timp
Împreună cu prieten a sa, dna Horj ea a s unat - aşa
cum s puneam - la uşa din faţă . Şi astăzi îşi mai aminteşte
scena. A ieşit proprietarul şi , fără să se s upere, d upă ce a
aflat ce voiau, le-a s pus scurt: ,.Veniţi prin spate!". S -au du s .
Era singur acasă. Nu a în trebat-o mar e lucru. Doar
unde a m ai lucrat. A plăcut-o şi a oprit-o. În doar 15 zile,
u nguroaica p e car e o avusese ca servitoare tatăl să u ,
bătrânul domn Dumitrescu , a instruit-o asupra celor ce avea
d e făcut. A învăţat r ep ede. În scurt timp, er a capabilă să
servească masa p entru 24 de p ersoane, fără proble me. Şi nu
p entru orice persoan e, ci p entru protipendada Câmpinei, dar
şi pentru alte persoane importante, cum era generalul Bossi,
aghiotantul regelui, un bărb at deosebit d e frumos. cu o
nevastă teribil de urâtă.
Făcea şi servicii mai pu ţi n ortodoxe, cum erau
comisioanele făcute stăpânului , care o trimetea cu bileţele d e
amor pe la dame. Era însă un a n gaj at model, fiindcă păstra
confidentialitatea de fiecare dată .
•
Trăind înt r -un m e diu atât de select. tinerei i s-a
•
deschis gustul pentru lectură, p entru lucr urile de calitate ale
lumii bune. În sat, mersese la scoală, însă doar patru clase.
Aici a învăţat până şi franţuzeşte. In familia Demetrescu se
vorbea româneste, •
de certat se certau însă în franceză .
Bătrânul Gheorghe Dumitrescu - p e care 1-a cunoscut
p e când acesta avea vreo 70 de ani - o a precia foarte mult. A
facă acte pe casa din s patele vilei în care locu ia, însă soţul
său, "aiurit c a toţi bărbieri i", a tot dat zilelor r â nd până a
ven it naţionalizarea. Abia în 1973 a u reuşit să cumpere casa
de la stat.
Si
•
vila Dumitrescu a fos t, eviden t , nationalizată.
•
S-au
perindat a poi serii întregi d e chiriaşi , p entru m a i mult sau
mai puţin timp. Dintre aceştia, dna Horjea păstrează o
a mintire aparte domnişoarelor Crăciun.
În casa acestora, unde intra ca în propria casă, a
cunoscut personalităţi ca George Că lin esc u, venit cu
studenţii săi în vizită la Câmpi.na, sau ca Maria Mohor, soţia
lui Victor Ion Popa, împreună cu care a mers la cinematograf
105
Simona Luncaşu .. '
•
şi de la care a învăţat că un film trebuie văzut de trei ori: o
dată te concentrezi asupra scrisului, a doua oară asupra
(
.. ,
•
actorilor şi a treia oară asupra peisajelor. .. .
A cunoscut-o , de asemenea, pe Elvira Godeanu ,
ferventă cultivatoare a relaţiilor cu domnişoarele Crăciun.
} '
JDe curând, proprietarii vilei Dumitrescu au reuşit să • .
reintr·e în posesia acesteia. Nu au intenţionat însă să
investească în ea, ci s-au hotărât s-o vândă. Ceea ce au şi
făcut.
O nou ă tinereţe s ·e anunţă pentru splendida
constructie.
•
(1
..'
' .
. ~ '. .· . .
f·
• . ....... . ~
•
• • •\ ...

. •. • . .,.J. ··'••; }

' .. ..
'

.
•

•• .. J..
.
...
.
• "1 • ..,, 1'1-..- ............... ~
•
y·~

...... .... ... .. ) •

• • •• '~ •
1
)
'•

?
•
•
•
(
,( . .. .• . • ••
•.
'1
.. .~ '· •
.
. ..' . . J

~
1
,..'
106 (
1•
 l
'

Câmpina de altădată - Că/ătmie În timp

'.
' . Cu dl Iuliu Blechta despre

Câmpina sub bombe

Generaţia cărei îi aparţine
dl Iuliu Blechta pare că
deţine cele mai multe informaţii despre un oraş care multora
dintre noi ne este străin: Câmpina din timpul războiului.
Trăim, poate, cu impresia că ne amintim vechiul oraş, însă,
pe măsură ce trece timpul şi creşte numărul persoanelor
care-şi deapănă amintirile în faţa reportofonului, constat că
ceea ce am cunoscut noi înainte de cutremurul din '77 nu
era decât o copie palidă şi incompletă a ceea ce fusese - poate
mai mult decât astăzi - cosmopolitul oraş Câmpina.
Cutremurul din 1940, devastatoarele bombardamente
au transformat unele clădiri în mormane de moloz, au retezat
etajele altora, au determinat schimbări de traiectorie a
' străzilor ...
Iar cei care-şi amintesc cel mai bine sunt, probabil,
aceia care erau copii în perioada respectivă. Impresiile din
copilărie, mai ales cele determinate de întâmplări
neobişnuite, sunt cele mai puternice.
Dl Blechta era unul dintre copii.

Chemarea petrolului
Ajunsese în Câmpina prin 1934, după ce îşi petrecuse
primii ani ai copilăriei în Moreni. Părinţii săi erau originari
din Ardeal.
Tatăl, un apreciat mecanic, venise de la Târnăveni la
Ochiuri, lângă Moreni, unde, la Atelierele .,Astra Română" ,
lucrau deja câţiva prieteni de-ai săi. Auzise că "în petrol" se
câştigă bine. În scurt timp, câştiga aprecierea superiorilor,
astfel că avea să fie transferat la Moreni şi apoi la Atelierele
Centrale Poiana ale ,,Astrei Române", ca maistru-mecanic.
Îşi făcea timp să se întoarcă din când în când !n
Ardeal, unde îl aştepta cea care avea să-i devină soţie. In
1928, o aduce cu sine în Regat , însă, atunci când îi vine
>

107

Simonu Luncaşu
sor ocul să - 1 n ască p e Iu liu, unic ul său fiu , se întoa rce în
satul nata l din Ardeal. Revine însă curând; a stfel, s e poate
s pune că , d eşi născut la Cis teiul de Mureş , dl Iuliu Blechta
şi- a petrecut in treaga copil ări e, cu excepţia primilor cinci a ni
din Mor eni, la Câmpina.
Au locuit iniţial p e s trada Kogălniceanu , la familia
Brânză, o vech e familie d e câmpineni. Lui .. conul Alecu" şi
"co a n e i M ă rioar a", dl Blechta le poartă doar a mintiri
frumoase.
În 1938, s -a u mutat într-o casă de p e fos ta stradă
Ştirbei , actuala Alee Smârda n.
De acol o, fa milia Blechta a fost martora tuturor
evenimentelor ce vizau Rafinăria din Câmpipa, ma,i a le s · în
timpul războiului.
. Rizescu. o veche cunoştinţă care îi aprecia priceperea. îi
Despre "nişte tineri" şi un bucureştean de week-end
În primii ani ai vieţii sale la Câmpina, micuţul Iuliu
merge la Grădiniţa germană care funcţiona pe lângă biserica
catolică. Dra Emma l e făcea o educaţie aleasă, atât
religioasă, cât şi laică. · - de câmpineni, protagonistul unor evenimente de excepţie
În 1936, Iuliu Blechta începe cursurile şcolii primare,
în localul - fost aş ezământ monahal din vecinătatea bisericii
de la Piaţă. Despre r espectiva şcoală, cunoscută de noi sub
numele de Şcoala lui Oproiu, iar de dl B1ecbta ca Şcoala lui
Boeru (aces ta era director prin anii '30!) aflu că era singura
şcoală (din ţară?, din zonă?) fără hol central. In trarea în cele
patru cla se. ca şi în cancelarie se face direct de afară.
În 1948 . absolveşte Liceul "Dimitrie Barbu Ştirbei",
într-o serie extrem de unită . S e reîntâlnesc şi după 50 de ani,
iar de atunci întâ lnirile devin bianuale: în mai, la Bucuresti, •
la "Carul cu b er e" şi în septembrie, la Câmpina, la SIGA. Şi,
de fiecar e dată, la întâlnire participă unul sau altul dintre cei
doi foş ti dirigin ţi : dl Gheorgh e Stanciu şi dl Mihai Ştefănescu.
Acesta din urmă, care de curând a împlinit 89 de a ni,
a rămas cunoscut prin explicaţia dată portarului de la .. Ca rul
cu bere", atunci când a venit ceva mai târziu la una dintre
întâ lniri: "Ca ut nişte tineri! ". "Tinerii" pe care îi căuta aveau
108
i 1
r Câmpina de altădată- Călătorie în timp
( .
s i ei fiecare vreo 70 de a ni.
-In 1952,
(
dl Blech ta termină Facultatea d e Energetjcă .
(
Lucrează o vreme în Câmpina , la Întreprinderea d e Reţele
({ Electrice, aj ungând şef d e serviciu, a poi urcă toate treptele
ie rarhic e p â nă ce , în 1973 , aj unge direc t o r tehnic la
( Dis pecera tul Energe tic Naţional. În 1994, la 6 5 de a ni, se
{ •
pensionează.
D e a t unci ş i până în 199 8 d e vin e nave tis t între
Bucure şti, unde locuia cu familia ( soţia, Coca, fostă Niţă ,
~
câmpineancă şi ea, şi fiu l, Tiberiu) ş i Câmpina, unde îşi
îngrijea mama, rămasă singu ră după moa rtea soţului său, în
1993.
După ce mama se stinge, riu rupe legăturile definitiv
cu locurile copilăriei , sentimental, dar şi pragmatic: dl
prbpune· b c<Haborare la IATSA. Acceptă, astfel că devine,
oarecum contrar regulii, câmpinean în timpul săptămânii şi
bucureştean de weekend.
Acest · domn Blec hta, despre care am vorbit, a fost
martorul şi , în acelaşi timp, alături de alte câteva mii - poate
din viaţa atât de importantului oraş Câmpina în economia
Celui de-al Doilea Război Mondial.
Ceea ce face ca dumnealui, s• i nu altc ineva, să fie
persoana cea mai potrivită pentru a relata pas cu pas
desfăsurarea
•
unor evenim e nte c are au marcat viata •
câmpinenilor, dar şi istoria, s unt două coordonate: vârsta sa
de atunci (14 ani), vârsta marilor curiozităţi. a p a s iunilor
aflate în fază incipientă ş i a impresiilor exac e rbate . şi
r eşe dinţa familiei sale , a flată , a şa c um s puneam , în
vecinătatea Rafinăriei numită de " aliaţi" .
"Obiectivul Rosu''
'
1 a u gust 1943. O zi în s orită d e duminică. Fami~ia
'•. Blechta s e pregătea să plece în Ardeal. în vizită la bunici. Işi
'l făcuseră bagajele.
(
Pe la 12, tatăl plecase în oraş să caute o trăsură care
1 '
109
 1l
Simona Luncaşu ( OJmpina de altădată- Călătorie În timp

să-i ducă la Gară. situatie?!

A s unat alarma , fapt care nu era în măsură să
îngrijoreze pe nimeni. Sunase de nenumărate ori până
atunci, fără să se întâmple ceva.
Adăpostul cel mai apropiat era la Liceul Ştirbei, însă
nimeni nu se mai obosea să se ducă până acolo. Era ca în
povestea "Petrică şi lupul".
Circulaţia era totuşi întreruptă , astfel că tatăl se
întoarce acasă fără trăsură.
Timp era des tul până pleca trenul, astfe l că toată
lumea aştepta liniştită semnalul de încetare a alarmei. După
vreo oră , chiar începuseră să facă comentarii de genul "Ce
. exercitiul
mult tine . de data asta! ". . Hasdeu , erau pline de m aşini de pompie ri şi de reţele de
Deodată, s-a auzit zgomotul motoarelor de avion.
-
ne!". In câteva minute a început infernul.
.
Tânărul Blechta a constatat: " E un execitiu cu avioa-
Timpul, aşa cum au constatat toţi cei care au trecut
prin astfel de experienţe, s-a dilatat, astfel că dl Blechta îşi
aminteşte cu precizie fiecare moment de atunci în colo, până
Ia înceta rea bombardamentului.
S-a auzit mai întâi răpăit de mitralieră, apoi cerul de
deasupra c ur ţii s-a întunecat: un avion zbura la jo asă
înălţime. Atât de jos, încât i-a văzut steaua de pe fuselaj .
..Sunt avioan e americane!" a strigat, surprins, ca de
altfel toti ceilalti. că au venit de la o a s a distantă.
• • J '
•
Au vrut să fugă la un moment dat. S-au hotărât să
rămână acolo.
t
( Nu ştiau ce-i aşteaptă şi afară.
Pe la cinci după -ami ază s-a terminat. Au ieşit din
casă doar când dl Adalbert Beutel. un prieten de familie ,
îngrijorat, a venit să -i cau te. Toată curtea era plină de schije.
Ţambrele de la gard fuseseră retezate.
Dacă ieseau?!
•
Au pus scânduri în geamuri şi. p entru o zi, s -au mutat
la prietenii de pe strada Maramureş ului.
Strada Brătianu, actuala Cale a Doftanei si •
strada
furtunuri. Se folosea p entru stingerea incendiilor apa din
ştranduri şi cea din lacuri.
Pentru d e pozitarea mobile i familiil or a fectate de
bombardam ent, ,,Astra Română" a pus la dispoziţie Popicăria
de la Ştrandul 1.

Cum a trecut avionul, a izbucnit incendiul de la

Rafinărie. Flăc ă ri , fum , explozii. .. Un adevărat infern. Au
crezut că explodează rezervoarele cu benzină , însă exploziile
care se auzeau con tinuu aveau ca sursă bombele cu explozie
întărziată aruncate din avion.
Din suflul exploziilor, geamurile se s p ărseseră şi
tăiaseră perdelele. La fiecare nouă deflagraţie , 's e mai strica
Oraş11f d11pă devastatoarefe bombardameu te
ceva prin casă . Tavanul se fisurase şi, prin crăpături, zgura
din pod se r evă rsa peste oameni ş i peste inobilă. La un Familia Blechta s-a evacuat la Cornu.
moment dat, tot fisurând u -se, tavanul a căzut cu totul. În drumul spre noua reşedinţă a asistat la eforturile
Praf. căldură înnăbuşitoare de la incendii, întuneric, pompierilor de a răci un rezervor plin c u b enzină. cuprins de
zgomot infernal. .. flăcări, undeva în preajma căii ferate.
Câţi şi-ar fi păstrat sângele rece într-o asemenea .La gazda de la Cornu, d escop erirea unui teanc de

110 111

Simona Lunca.~u
reviste ..Radio Adevăn11", care i-au consolidat pasiunea pen-
tru tehnică, i-a atenuat tânărului Iuliu Blechta amărăciunea
exilului.
Pe de altă parte, Cornu era locul perfect de tinde putea
urmări .în siguranţă spectacolul pe cât de feeric, pe atât de
tragic oferit în 1944 de bombardierele englezeşti care arun-
cau întâi paraşute luminoase, pentru a identifica locul unde
urma să arunce bombele. Pentru că - trebuie spus - deşi
după bombardamentul din '43 au rămas la Cornu doar vreo
două luni, în aprilie '44 s-au reintors acolo.
În 4 aprîlie fusese bombardat Bucureştiul , în 5-
Ploieştiul, deci cu toţii se aşteptau ca, p e 6, să urmeze
Câmpina. N-a urmat. Câmpinenii, prevăzători însă, s -au
îndreptat către satele învecinate.
Familia Blechta a rămas l a Cornu până prin
septembrie.
\-In tot acest timp, viaţa tuturor s-a schimbat. Se
organizau după probabilităţile raidurilor. Acestea aveau loc,
de regulă, noaptea şi in timpul prânzului.
Dl Blechta şi mama sa făceau piaţa dimineaţa, până-n
10. De }a şi spre Cornu mergeau pe jos.
Intr-o dimineaţă, au întârziat puţin în piaţă. Se
aşteptau să înceapă bombardamentul. Când au ajuns pe la
Castelul "Iulia Hasdeu", s-a auzit alarma. Speriaţi, au luat-o
la fugă şi s-au oprit doar dincolo de Bazin, unde s-au ascuns
în pădure.
Câmpina n-a fost bombardată atunci, dar antiaeriana
a tras în avioane. Schijele şuierau pe Ia urechile celor doi, iar
ei erau convinşi că sunt bombe. Au scăpat cu bine, însă cu o
sperietură grozavă .
Viaţa
mergea înainte. Mai atent programată, însă nu
sufocată total.
După-ainiaza se putea merge la cinema sau la ştrand.
La un moment dat, la Cornu se înfiintase un
'
cinematograf. unde dl Blechta - îşi aminteşte şi acum - a
văzut 1,m film cu Alida Vaii.
Deşi câmpinenii aveau siguranţa că, refugiindu-se în
satele învecinate, îsi
•
salvau viata,
•
nu era întotdeauna asa.
• La
112
J \
ll Câmpina de altădată - Călătorie În timp
? unul dintre bombardamente, un avion fusese lovit d e
' antiaeriană şi, ca să evite un impact dezastruos, îşi lăsase
bombele la Lunea Cornului. chiar pe adăpostul unde erau
Puiu Rădulescu , colegul dlui Blechta, şi familia sa.
~ Casa le-a scăpat intactă.
{
)
Avionul a căzut pe Câmpiniţa, în zona fermei
] Socolescu. Rămăşiţele sale erau împrăştiate pe o arie extinsă..
Dl Blechta - cum spuneam, pasionat de tehnică - s-a dus de
multe ori acolo, surprins să descopere lucruri cu desăvârşire
noi pentru el, cum ar fi şuruburile cu capul în cruce.
Bombardamentele din 10 şi 18 august 1944 au distrus
aripa nouă a Liceului "D. B. Ştirbei", cu laboratoarele de
fizică, de chimie şi de ştiinţe naturale, ca şi capela liceului.
După 23 august, oamenii au inceput să se întoarcă pe
la casele lor. Au început lucrările de reparaţii.
Anul acela, şcoala a început târziu, prin noiembrie.
În loc să meargă la cursuri, elevii scoteau din moloz cărămizi
şi aparatele de laborator care scăpaseră intacte.
După 40 de ani ...
dl Blechta a aflat cum au stat de fapt lucrurile.
1-a picat în mână cartea lui Eisenhauer, "Cruciadă în
( Europa", în care erau descrise pregătirile pentru
.1 bombardarea Ploieştiului şi a Câmpinei.
A descoperit apoi, prin 1985, lucrarea celor doi
( americani, James Dugan şi Caroll Stewart , lucrare care
t descrie proiec tarea raidului, modul cum a fost conceput
special pentlu zbonui lungi (cum era cel între oraşul nostru
şi aeroportul din Bengazi. locul decolării) avionul .,Liberator
1 B24", antrenamentele piloţilor , pregătirea celor 178 de
\ avioane , decolarea ...
i Ca un element de culoare, putem reda infonnaţia că
au fost înlocuite toate cele patru motoare ale tuturor
avioanelor, cu doar câteva zile înaintea raidului. Nisipul
deşertului le adusese într-un grad avansat de uzură în
timpul durelor antrenamente.
După decolare, impresia creată a fost aceea a unui
! 113
1
 (
i
.1/ 1

,
j'
Simona Luncaşu \

oraş plutitor. Se făcu se umbră deasupra Mediteranei.

Prin '94, dl Blechta a văzut pe canalul "Discovery"/ un 1
film documenta r despre aceleaşi evenimente. L-a înregistrat
pe casetă video. · { (
A citit apoi cartea lui Ioan Grigorescu, "Bine aţi venit
în Infern!", de unde a aflat că au fost a tunci cinci valuri de
câte şase bombardiere, numite "Scorpionii cerului". Erau ~1
comandate d e Ja k e W oo d şi ve neau dinspre comuna
Comamic.
În 1944, Câmpina era bombardată de .. Fortăreţele
zburătoare". care aruncau proiectilele de la mare înălţime .
•

Războiul , b ombardamentele au fost o experienţă grea

pentru adolescenţii din vremurile acelea cumplite·. Poate însă
că astfel i-a ajutat să devină mai puternici, i-a întărit . Şi le-a
format convingerea fermă că nici un efort nu e prea m a r e
p entru a evita astfel de confruntări.
Cu siguranţă, din rândul adolescenţilor anilor '40 s-
a u ridicat doar pacifişti .
' . • .•
{
(
'

{
(

\f 1
(

}
J, '
•
. .'
1
/
l
(
\
114- '<'
 Câmpina de altădată - Călătorie În timp
•

Cu dl Călin Ştefănescu despre

\
,.'
"Casa cu grlfoni"
\-

:(' Putini statistici... anacronică

i
•
Zilele acestea sunt încă la mare preţ cifrele.
Recensământul 2002 ne-a dezvăluit, de curând, rezultatele
(
'
sale: 38.700 de câmpineni! Prilej de a rememora o evoluţie a
populaţiei câmpinene de-a lungul timpului. Sursă?! Ce
altceva decât atât de laborioasa monografie din 1924 a
1 profesorului Stoica Teodorescu!?
Anul 1860: 2333 de locuitori. din care 1171 bărbati si o '

1162 femei, care locuiau în .1044 de clădiri cu locuintă '

(dintre care 2 aveau câte 2 etaje şi doar 526 erau locuinţe
particulare).
Anul 1897: comuna Câmpina se compunea din târg şi
4 cătune: Măcelaru (Câmpiniţa), Broscel (Broaşte). Slobozia
si Păcuretii (Păcuri). Toate aveau 2716 locuitori români (1363
• •
bărbaţi şi 1353 femei), 16 familii de ţigani, 15 evrei, 3
bulgari, 17 unguri, un francez, 7 germani, şi 3 italieni.
\ Iunie 1924: 12.937 locuitori. răspândiţi pe întreaga
suprafaţă a oraşului format din târg şi cătunele Slobozia,
Broaşte, Păcuri şi Câmpiniţa. La aceştia se adăugau cei 1185
de străini: 264 germani, 200 cehoslovaci. 133 italieni. 121
unguri, 100 austrieci, 58 olandezi, 35 bulgari, 30 elveţieni,
25 greci şi tot 25 francezi, 19 englezi, 18 armeni, 15 ruşi
potemkimişti, 8 ucrainieni, 5 belgieni, 3 americani, 2
albanezi, 2 turci, un persan şi un suedez.
" Aproape toţi aceşti străini - menţionează Stoica
Teodorescu - se găsesc angajaţi ca lucrători , funcţionari
\
administrativi sau tehnici la societăţile petrolifere. Restul
populaţiei este împărţit în trei părţi: o pa rte biruocratică şi
tehnică , a doua exercitând mese r ii manufacturiere.
Dolcefarnienţi sunt prea puţini printre locuitorii Câmpinii,
care muncesc şi produc."
O parte dintre locuitorii cătunelor suburbane se ocupa

115
 ,.
1.
~
Simona Luncaş11 f.
<
Câmpina de aftiidat.U- Călătorie în timp
)~
cu agricultura . În indus tria manufacturieră erau 152 d e (1 În continuare, aici a funcţionat prima şcoală de
p a troni, cu 455 de calfe şi 263 de ucenici. Cei care exercitau
diferite form e a l e n egoţulu i erau în număr de 295, iar ~J
maistri
' s6ndori din lume, înfiintată de Petru Alimănisteanu.
.
Cu timpul , casa a trecut în proprieta te a Ministerului
.
profesiile libere erau reprezentate prin 6 avocaţi , 8 doctori, 1 Culturii, apoi a Primăriei Câmpina .
m edic veterina
- r si
. 2 dentisti.
.
In Cămpina s e mai găseau în 1924 două spitale de .
:' ,.:-...:,: . ..
·.•. . ~'
.. . .
: ...
~.

contagioşi "şi alte boale'', un o!lciu poştal ş~ o poliţie, u n local J

de primărie şi o judecătorie. c/
!-a ora aceea, aici erau ridicate peste 2000 de case. 1

Intre acestea , câteva erau adevărate bijuterii a l e

arhitecturii. ~
::Casa cu grifoni" este una dintre ele.
Inainte de a vorbi despre această celebră clădire, ~
devenită astfel şi după ce a ajuns dezirabilă ca eventual nou
local al Primăriei Câmpina, dar şi ca sediu pentru o Şcoală ~
Naţională de Restaurare a Monumentelor Istorice, să
rezolvăm o problemă etimologică: j
Ce sunt grifonii?! > -.

Conform dicţionarului, sunt monştri închipuiţi cu trup

de leu înaripat şi cu cap şi gheare de vultur sau motive
decorative care reprezintă astfel de monştri.
Casa care avea la intrare două asemenea creaturi a
fost construită în preajma anului 1902, îmi spune dl Călin
Ştefănescu. deşi în documentele de specialitate figurează ca
..locuinţă orăşenească dezvoltată, de mijloc al secolului XIX".
Probabil că interlocutorul meu, născut în 1913, deci ulterior
cumpărării casei de către unchiul f'ău , a confundat o
renovare posibil de proporţii cu însăşi construcţia.
Se pare că, în general, ramura familiei Stefănescu­
Câmpina căreia îi aparţine interlocutorul meu 'nu a dat o
atenţie foarte mare istoriei imobilului în care nu a locuit, de
a ltfel, decât vreo trei ani. Acest fapt este oarecum justificat,
întrucât adevăratul său proprietar, Gogu Ştefănescu -
Câmpina, a vândut -o încă de prin 1920, " printr- un
aranjament" (un transfer de proprietate, se pare) ,
Ministerului Educaţiei Naţionale.
~
{
" Casa cu grifoni", pe vremea când gtizduia Şcoala de Maiştri Sondori
După revoluţie,grifonii au fost luaţi şi duşi la Bucureşti,
se pare, unde au intrat într-un proces de renovare.
(
l Ceea ce are în comun dl Călin Ştefănescu cu respecti-
vul imobil sunt doar primii săi ani de viaţă şi destul de
puţine amintiri, fapt justificat prin vâ rsta fragedă pe care o
avea pe vre1nea aceea.
Copilul de atunci îşi aminteşte doar că porţile de la
intrare erau acţionate electric, lucru extrem de avangardist
pentru începutul secolului XX. Şi îşi mai aminteşte că portar
era un anume Ghiţă Ho:rjea, om iste ţ care , mai târziu, după

116 117
<' 1
Simona Luncaşu
vânzarea casei, avea să fie angajat la .,Steaua Română".
Nu-şi aminteşte însă de valetul negru, cu turban, care,
cu bustul gol şi braţele încrucişate, întâmpina oaspeţii la
petrecerile organizate în .. Casa cu grifoni". Aceştia descindeau
din maşini sau din trăsuri luxoase, vehicule care aveau
suficient spaţiu . de manevră pe impresionantul peron de la
intrare. Din negura vremurilor reînvie în memoria
interlocutorului meu doar amintirea grajdurilor care existau
în spatele casei, nu şi cea a cailor aferenţi care au existat cu
siguranţă.
Despre exoticul valet îşi amintesc în.să alţi foşti
interlocutori de-ai mei.
Să vedem însă cine era acest Gogu Ştefănescu -
Câmpina care în 1902 cumpăra, probabil, şi renova "Casa cu
grifoni". · anii '40 când, în urma unei dispute politice pe care mareşalul
Întemeietor de dinastie fără urmasi directi
' '
Dl Călin Ştefănescu nu-şi aminteşte ce afaceri avea
unchiul său în Câmpina. Ştie doar că erau deosebit de
prospere şi că aveau, probabil, legătură cu afacerile .cu
petrol, pentru că, mai târziu, prin 1920, îl regăsim ca
întemeietor al Societăţii ..Subsolul Român" în Bucuresti. Se
'
spune că era un bărbat cu prestanţă, de o frumuseţe
bărbătească deosebită. Asa se face că a fost căsătorit de trei
'
ori.
Prima dată, cu o nemţoaică. Heidi o chema. S-au
despărţit, după care el s-a căsătorit cu sora cumnatei lui.
Erau doi fraţi căsătoriti cu două surori: fratii Stefănescu din
' ' '
Câmpina Şi ' surorile Văleanu din Ploieşti. Aşadar, Dinu,
unicul fiu al lui Gogu Ştefănescu, le era văr, dlui Călin şi
fraţilor săi, din partea ambilor părinţi.
Acest Dinu era, ca cea mai mare parte a membrilor
familiei Ştefănescu, licenţiat în Drept. Nu a apucat însă să-şi
dureze o carieră, fiindcă la vârsta de 20 de ani s -a sinucis.
Nu dintr-o deziluzie sentimentală, cum am fi tentati să
'
credem datorită vârstei, ci din pricina unei încurcături în
profesie.
118
Câmpina de altâdatâ - Călătorie În timp
Tatăl său s-a despărţit şi de cea de-a doua soţie şi s -a
recăsătorit cu o săsoaică din Sibiu. La Sibiu s -a şi stins din
viaţă, la vârsta de 95 de ani. Soţia îi murise şi ră măses e
singur să- şi îngrijească cea de-a treia soacră .
Un ziar numit "Imparţialul"
Print re alte lucruri prin căre familia Ştefănescu şi-a
înscris numele în r ândul câmpinenilor importanţi ai epocii,
se numără şi cele două ziare al căror proprietar a fost
Alexandru Stefănescu, tatăl interlocut orului meu. Acesta
'
avea o viziune politică deosebită şi o putere de muncă
nelimitată: aproape tot ziarul îl scria singur. Ziarul se numea
"Imparţialul" şi apărea săptămânal în Câmpina p ână prin
Ion Antonescu nu a considerat-o destul de ... imparţială, a
.
fost interzis. Functionase vreo 25 de ani si . avea abonati' nu
doar în Câmpina, ci şi în alte oraşe. O dată cu ,,Imparţialul" a
fost interzis şi "Ploieşti", celălalt ziar al lui Alexandru
Ştefănescu, pe care acesta tocmai îl cumpărase.
A fost momentul când m are parte a familiei a părăsit
oraşul nostru. '
Gogu Ştefănescu - Câmpina, capul familiei şi
întemeietorul "dinastiei", s-a stabilit în Bucureşti unde - aşa
cum spuneam - a pus bazele unei noi afaceri, iar fratele său,
împreună cu familia sa (soţia şi cei cinci copii) s-a mutat la
Ploiesti.
' .
Dl Călin-Nicolae Ştefănescu (şi nu Ştefănescu-
Câmpina, deşi aşa figurează în actele_ de identitate) a făcut
şcoala primară şi liceul la Ploieşti. In spiritul tradiţiei de
familie, deşi nu i s-a fost impus, a urmat Dreptul.
În 1934 se înscria ca proaspăt avocat în Barou. Comu-
niştii i-au contestat însă acest drept (nu era membru de
partid!), aşa că avea să fie dat afară din Barou, moment după
care funcţionează doar în calitate de consilier juridic la mari
întreprinderi câmpinene. Printre acestea - ..Astra Română",
cu care colaborase într-o vreme si '
tatăl său.
Acesta din urmă era, probabil, unul dintre cei şase
119
 Simona Lw1casu
•
avocaţi de care amintea s tatistica anului 1924 pomenită la
inceput!
•
In că din 1935 dl Călin Ştefănescu se întorcea în
Câmp in a ca proaspăt căs ătorit (soţia sa este câmpineancă) .
Nici unul dintre fraţii săi nu s-a mai reintors însă aici altfel
decât în vizită.
Fratele cel mare, Şerban, tânăr inginer, a murit la nici
40 de ani.
Cel mic, Vlad, s ingurul dintre frati care a tinut ca
- - '
num·e· s~u sa se păstreze în forma Ştefănescu-Câmpina s-a
. reprezentativă pentru epoca respectivă, cu părul strâns într-
slab1ht m Germania, unde a luat cu sine o mare parte dintre
fotografiile familiei, printre care şi pe cele reprezentând .. Casa
cu grifoni" în anii săi de glorie.
Sora cea mică, Alexandra, căsătorită cu avocatul Aurel
Alexandrescu. ea însăşi avocată, are acum 84 de ani. Cea
mare era soţia celebrului profesor universitar George
Alexeanu , care, în calitatea sa de guvernator al Transnistriei,
a fost judecat şi executat de comunisti o dată cu maresalul
Antonescu. · '
· Cei cinci ma'i avuseseră doi fraţi, mai mari d ecât ei,
care muri seră de copii.
Multă_ vreme, până p1in anii '60-'70, în cimitirul de pe
strad~ Bob~lna, undeva în vecinătatea gardului dinspre
strada, a eXIstat un monument r eprezentând un băiete! cu
un picioruş ridicat, reprezentându-1 pe micutul Rad~ si 0
cruce de marmură, înălţată în memoria Oniso'a rei, fetita' de
• • • t '
cmc1 am care murise de scarlatină prin 1912.
Apoi, nu se ştie de ce, monumentul a dispărut.
Peste ani, fiul lui George Alexeanu si al fostei
domnişoare Ştefănescu a publi cat o carte î~ care este
prezentată pe larg istoria familiei sale. Ar fi fost un excelent
material docu:nentar pentru a rticolul de faţă. Din p ăcate,
cartea nu era m posesia familiei Ştefănescu la ora la care am
convenit să ne întâlnim pentru prezenta discutie. O Iuăsese
probabil, una dintre cele două fiice ale familiei,· Luminita sa~
Anca, ambele ajunse în posturi importante în Buct.iresti
prima în calitate de consilier la Ministerul Mediului si cea de~
a doua ca doctor în fizică. '
120
CtJmpina de altădată - Călâtotie În timp
Ceea ce am admirat în mod deo sebit la familia
Ştefăne sc u a fost o fot ografi e - inrămată cu geam. deci
nereproductibilă în ziar- făcută în jurul anului 1920. în care
erau prezenţi şase din cei opt m embri ai familiei. Vlad şi
Alexandra nu se născuseră încă.
.Părea a fi o scenă dintr-un vechi film rusesc.
In prim-plan, und eva în stânga imaginii, tatăl, un
bărbat cu mustaţa ră~ucit ă, aşezat pe un jilţ , îşi ţinea pe
genunchi cei d oi fii. In dreapta, mama, imagine p erfect
un coc elaborat, se legăna într-un balansoar, în vreme ce, în
planul doi, fiica cea mare , singura din familie care ştia să
cânte la pian, p ărea că tocmai îşi încheiase recitalul şi se
întorsese să primească omagiile publicului.
Dl Ştefănescu nu- şi aminteşte und e a fost făcută
fotografia. Era mic pe atunci. Înclină însă să creadă că ceea
ce se vede pe fundal este una dintre camer ele "Casei cu
grtfoni".
Poate că nu am reuşit să reconstitui im aginea
completă a celebrei - de-acum - case.
Că nu am găsit persoana potrivită să mă ajute, e
dincolo de orice bănuială. Chiar dacă are aproape 90 de ani
ş i amintirile sale s-au mai estompat, dl Călin Ştefănescu
este, cred, singurul la ora aceasta în măsură să vorbească
despre istoria unei clădiri care a aparţinut timp de aproape
20 de ani familiei sale şi despre oamenii care au însufleţit-o .
Poate doar cartea publicată de n epotul dumnealui să mai
vină cu date noi. ..
(
121
1

Simona Luncaşu
Cu dna Puica Ţiţei despre
Lumea modei de-altădată
În sfârşit, am reuşit! După îndelungi insistenţe printr-
o c unostintă comună , dna Titei a fost de acord să-si facă
• t , • t
publice amintirile! Cu rezerve la început, apoi din ce în ce
mai destinsă şi mai vorbăreaţă, d ezvăluindu -se de fapt aşa
cum este în realitate.
Nu mă aştept niciodată la confidenţe senzaţionale din
partea interlocutorilor m ei, deşi la cei mai mulţi am simţit că
tocmai d e asta se tem: să nu dezamăgească. Dar vieţile lor,
oricât de banale li s-ar părea, nu astfel s unt şi pentru n oi,
ceilalţi. Nouă ni se relevă , cu surpriză u neori, bucăţi care se
asamb lează în puzzle-ul numit Câmpina de altădată. Şi,
uneo ri , senza ţiona l ul, c hiar fără să fie că utat cu tot
dinadin s ul, îş i face şi el loc.
Cu d n a Ţiţei în mod s p ecial am vrut să stau de vorbă.
Poat e şi p entru că orice monografie a oraşulu i şi orice
document r eferitor la familiile câmpinene de seamă de la
începutul s ecolului XX pomeneşte, fără exce pţie, despre
s ocrul său, Ion Ţiţei, şi despre croitoria lui.
Iar dna Puica, fostă Catea, face parte din familia Ţiţei
d e vreo 50 de ani de-acum si •
e la curent cu to ată istoria
fa miliei. Cum ar fi putut fi altfel când, graţie com uniştilor, a
locuit timp de opt ani practic în doar două camere împreună
cu socrii săi?!
Până a colo însă povestea e lungă .. .
Frac, s moc hing şi mânecă raglan
Asta era la mod ă prin anii'20 şi asta a învăţat tânărul
!on R. Ţîţei să facă în Germania, de-a lungul unui a n întreg.
In special mâneca ragla n era o noutate, cerută de necesitatea
d e a nu exagera a mploar ea umerilor şi a şa
supradimensionaţi d e perniţele costumului bărbătesc. De
fapt, cehoslovacii erau specia lişti în genul ăsta de croială,
122
) ·
1
CânlpÎna de altădată - Călătorie în timp
însă meşterul croito r îşi trimisese calfa la nemţi, fiindcă
acestia învătaseră destul d e repede de l a ve cinii lor şi
• •
aj unseseră chiar să lucreze mai ~ine ~ec:_ât ei. _ . _
Mesterul era din Brasov, Iar t anarul s au ajutor, m al
cărui tale~t investise atâta î~credere cât să-1 şcolească peste
hotare, era venit în oraşul de s ub Tâmpa din Satul Lung.
Satul Lung făcea parte din cele Şapte Sat:, locul de
o rigin e a l multor p roasp eţi c â mpineni de la m c e putul
secolului. Ion Titei avea să fie unul dintre ei.
împlini;e '21 de ani şi tocm ai te~ix:ase arma ta c~nd
un prieten vechi , căsătorit la Breaza, 11 mdemnase: ..Vmo
a ici si-ti dau o fată bună să te însori!". A lăsat totul şi a
• • •
venit. Şi prietenul .,i-a d at-o" pe cumnata lu i! _ _.,
. Era , într-adevăr , ceea ce se n umea ,. o fata buna .
Cochetă, cu patru clase de liceu, d e familie bună, cu zestre ...
S - a u căs ătorit toamna. Mireasa e ra din Băicoi.
Prietenul devenit cumnat stătea, cum spuneam. in satul
Breaza. Pe atunci, nici Băicoiul. nici Breaza nu avea u vad
pentru afaceri. Aşa că tinerii s -a u stabilit în prosperul o raş
Câmpina. La început, cu chirie.
în primul a n de căsătorie, ~-a~ ?us- o toc~a! :ău_.
Zestrea primită îi permitea doamnei sa f1e eleganta fara sa
facă investiţii spectaculoase.
în cel d e -al doilea an însă, cuplul a făcut un drum
l
• s p eci a l l a Bucureşti pentr_u alix:ie r e a ~arder o be i 1<:-
standardele ridicate care funcţ10nau m oraş m tre cele doua
!
\
războaie mondiale . Au cumpărat atunci o rochie d e mătase
înflorată si, asortată la ea, nelips ita pălărie. De data aceasta,
era o pălărie cu fiori , pentru vară , la c a r e au primit c a
rezervă o anexă d e toamnă: un bucheţel de fructe. Totul
lucrat cât se poate de d elica t. Pălăria e_:a p~ a tunci. u~
a ccesoriu vestimentar s ine qua non, iar gaselmţa mod1ste1
din Capitală l-a mulţumit pe d l Ţiţei: so~ia s a avea ~cui? _atâ~
<
<.
o pălărie d e vară, cât şi una d e toamna. _Pe?-tru 1a~a. m sa
( p r oble m a a vea să se păstrez~ stringen~a. 1a r ~1 - Ţ1ţe1 s -a
a mbitiona t să o rezolve singur. 1-a cumpa rat soţ1e1 sale, tot
~( din Bucureşti, una dintre cele mai scumpe pălării pe ca re a
C,
1 găsit- o .
~
( • 123
1
 •
Simona Luncasu Câmpina de altădatâ - Câlâtorie În timp
'

Mi-I imaginez în trenul care-I aducea în Câmpina, foarte isteţ, care îşi dezvoltase abilităţile şi p entru că in t ra
fremătând de nerăbdare să ajungă acasă şi aruncând atât de des în contact cu oamenii de seamă din oras. Chiar s i
mulţumit ocheade luxoasei cutii aşezată în plasa de bagaje. străinii din oraş erau foarte populari, iar dintre ~ceştia cll
Avea să fie dezamăgit de reacţia obţinută. Cu un bun simţ Ţiţei era în relaţii cordiale în special cu un olandez ca re -I
remarcabil, soţia sa a arătat că îşi cunoaşte prea bine locul. vizita aproape zilnic la magazin.
,.Asta nu e de mine. - i-a spus ea - E pentru cucoane bogate." Pe Bulevard, într-o zonă care începuse să capete fast
Nu se ştie ce s-a ales de pălăria aceea, însă de atunci datorită vilelor construite în special de către angajaţii din
dl Titei a învătat o lectie: domeniul petrolului, pornise să -şi ridice o casă. Cea în care
. ' "Pălăriile
' '
să le iei ieftine, fiindcă nu le porţi decât un locuiesc astăzi descendentii săi.
•
sezon." Anii '40 au fost anii de gloriei ai Croitoriei lui Ţiţei. A
venit însă stabizarea şi totul a fost dat peste cap. Croitoria a
Titei si ... titeiul fost transformată în Cooperativă, iar fostul ei patron a mai
' t , ' '
fost lăsat să lucreze acolo doar un an, ca responsabil, şi apoi
Primul atelier de croitorie. pe care 1-a avut dl Titei în a fost dat afară. S -a pensionat, fiindcă ani de zile cotizase la
Câmpina era compus dintr-o cameră 5/4 si o cămăr~tă de Fondul de Asigurări Sociale şi avea acest drept. A continuat
dormit. · · · însă să lucreze acasă, fiindcă fiului său, student la Medicină
(' la Cluj, trebuia să-i plătească gazda 250 de lei. în condiţiile
Aşa a început! Primul copil I-au avut abia după zece
ani. Au aşteptat întâi să se pună bine pe picioare. · <
(
' în care avea un salariu de 249 de lei şi alţi doi copii - un
Era singurul croitor din Câmpina şi era · priceput. A băiat (viitorul sot al interlocutoarei m el e ) si o fată - de
.. ' ' '
lucrat de unul singur doar vreo doi ani după venirea în 5 ....
mtretinut
•
.
Câmpina. Apoi, s-a lansat. Şi-a angajat ucenici şi a 'deschis A avut noroc .că nu i-au nationalizat casa. I-au
un magazin mai mare. umplut-o însă cu chiriaşi. Nu le-au 'lăsat decât un spaţiu
Deosebit de elegant, placat cu furnir ·de nuc minim. Nici măcar o cameră pentru fiul de la Cluj. Când
Mag~inul de Postăvărie era situat în imediata apropiere ~ ( venea acasă, acesta era nevoit să doarmă în acelaşi pat cu
Case1 Poporului. Croitoria era la etaj. · <
' părinţii săi. La un moment dat, în casă locuiau 22 de
Oraşul era într-o continuă înflorire datorită ... titeiulti'l. < persoane, majoritatea străini de familie. Chirii?! l 7-22 de lei.
~ar Ţîţei devenise celebru în oraş prin calitatea lucrărll~r care j Aveau noroc cu divorţurile lor, de mai pleca câte unul. De
bunăvoie nu s -a mutat decât dna Bălescu. Restul s -au lăsat
1eşeau pe uşa croitoriei sale. Incepuse să primească si
comenzi masive de mantale şi uniforme pentru oamenii de
s~rvic_iu angajaţi în întreprinderile cu capital străin din
) ()
duşi doar morţi. De ultimii au scăpat abia la mijlocul anilor
'70, după ce s -a stins dl Ion Ţîţei. N-a apucat să- şi mai vadă
Campma. Se lucra în serie, iar cei care lucrau efectiv erau casa aşa cum şi-o imaginase: un cămin pentru familia sa.
ucenicii. Meşterul alte atribuţii avea. Urcase, de-acum, Perioada aceea este caracterizată, fatalist, de
câteva trepte pe scara socială! . · interlocutoarea mea printr-o vorbă de spirit învăţa tă de la
_ . Aş~ . se fac~ c!i, d~ la . o ':eme, la intrarea în magazin, tatăl său: ,. Până n-ai gustat amaru', nu ştii cum e zaharu' ".
campmenn erau mtampmaţ1 de msuşi patronul, care consilia f'
''(
clientul la alegerea materialului,' fi, lua personal măsurile si "Să nu-i pui ingliţa în mână!" .
('
făcea probele. Timp de 40 de ani, n -a pus mâna pe ac. ' (
Despre socrul său, dna Ţî ţ ei spune că era un om (.
1
Multe învătase
•
tânăra si frumoasa domnisoară
•
Catea
\ '
1
124 1 125
(

•
Simona Luncaşu
de la tatăl său înainte să intre în familia Ţîţei. În primul rând
n egu s torie. Pe bunica sa din partea tatălui a moştenit -o
probabil ca înclinaţi e şi talent. Fiindcă în familia Catea rar s-
au înregistrat abateri de la linia tradiţională.
Dna Ţîţei şti e că bunica sa, fiica unui negustor din
Breaza, se îndrăgostise în tinereţea ei de un tânăr frumos,
dar sărac şi că fugise cu acesta, atrăgând mânia tatălui său,
care a ţinut-o apoi de copil rău şi a privat-o de un belşug
material care poate i se cuvenea. De aceea, celor şapte băieţi
pe care i-a avut le -a inoculat de mici o idee, pe care le-o
r epeta obsesiv: ..Să munci ţi , să strângeţi bani, să vă faceţi
negustori, chia r dacă începeţi să vindeţi mere şi pere prin
gări!"'
Şi băieţiia u ascultat-o. Cel puţin tatăl dnei Ţîţei, care
încă d e p e vremea co pil ă rie i acesteia era u n negustor
binecunos cut în Belia. Cinci din cei opt copii pe care i-a avut
la rân dul său (trei b ă ieţi muriseră de mici în tim pul
războiului de le 1916 de o boală la modă pe atunci: angină
difterică) învăţaseră multiplii şi submultiplii litrului ş i
kilogramului stând pe lângă tatăl lor în prăvălie . Şi, deşi erau
fete, erau .. fetele lu' tata", iar dl Catea ţinea să le crească în
spirit practic, ca p e băieţi. De aici şi vorba cu care îşi certa
soţia: .. Să n u te p r ind că l e pui ingliţa în m â n ă ! Doar
andrelele , ca să- şi fac ciorapi." Educaţia de genul ăsta nu
le-a prins rău. Toate a u învăţat să se descurce în viaţă, să nu
se lase duse de nas.
Şi tare fru m oase fete avea dl Catea! Atât de frumoase,
că ven eau fl ă că ii a casă si le cântau ser enad e. Iar când
•
s erenadele se terminau s• i se cuven ea să li se multumească
• (
cântăreţilor d e ocazie, pe pervazul ferestrei era ridi cată
mezina, Puica , care învăţase , în ciuda vârstei fragede, să facă
cea m a i graţioasă reverenţă.
Apoi, micuţa Puica a crescut. Fotografiile s unt martore
că, pe măsură ce creş tea. s e făcea din ce în ce m a i frumoasă .
Semăna cu o actriţă d e film indian. Era o floare delicată; nu
avea cum s ă rămână într«;:. .poroaiE:\e qe :L~ J3~Jia. ·A venit să
lucreze în Câmpina ş i o vreme a făcut n aveta alături de alţi
câţiva salaria ţi la societăţile câmpinene, printre care şi un
126
}
•
\'
Câmpina de altâdată - Câlcitorie În timp
!l
domn de la ..Astra Română", întâmplător (sau p rovidenţial)
coleg cu dl Mircea Ţîţei.
A fost de-aju n s s-o vadă o dată şi a ştiut. Colegul nu a
mai avut zile bune până nu i-a prezen tat-o . A invitat-o să
iasă împreună. Şi i-a pus s ufletul la picioare. Într-o singură
discuţie , de la colţul casei sale ş i p ână la ga~ă. i-a spus totul
despre el. Şi a cucerit-o cu sinceritatea sa. In trei luni erau
căsătoriţi. Iar mărturisirea pe care dl Ţîţei i-a făcut-o soţiei
s ale pe patul morţii nu a făcut decât să în cununeze o viaţă
lungă şi bună împreună: .,Ai fost n orocu l vieţii mele!"
Viaţa merge înainte
Spuneam că familia Ţîţei e cunoscută în Câmpina de
a proa pe un secol. Dar nu doar datorită numelui căpătat prin
căsătorie a fost binecunoscută printre câmpineni dna Puica
Ţiţei. Che marea către n egustorie - binecuvântarea sau
blestemul bunicii sale pateme - nu i-a dat pace. A înlocuit
serviciul din industrie fără nici o strângere de inimă şi s-a
angajat acolo unde visase dintotdeauna: într-o librărie. Viaţa
printre cărţi a ajutat-o să treacă mai uşor p este vicisitudinile
vieţii , ce nu puţine i-au fost date, datorită originii sociale a
familiei sale.
A ră m as în serviciu până la 60 de ani_. iar când a
trebuit să iasă la pensie, i-a venit s~ p lângă . In l 7 ani de
•
~ gestiune nu a vusese nici o problemă. In general, serviciul nu-
i adu cea probleme, ci doar bucurii, cum a fost şi întâ lnirea de
f la o lans are de carte cu unicul Nichita , care a remarcat-o
'• 1 timidă într-un colţişor şi i s-a adresat, încur ajând-o să se
alăture c~lor prezenţi.
> Din amintiri de genul acesta poţi trăi toată viaţa.
~ Dna Ţîţei nu este însă genul de om care trăieşte numai
din amintiri. E cât se poate de activă. Are o familie - cea a
(
\ unicului său fiu, Crişan- d e care a re grij ă şi care are grijă de
•
J' dumneaei. Are o mulţime de prietene, cele mai multe vechi de
\1 zeci de ani, cu care se întâlneşte periodic la o p a rtidă de
canastă. Este, cum s-ar s pune, o pensionară modernă .
~ ) O persoană cu ltă , în ace laşi timp, care reuşeşte să
(
'
\,
,)
127
 l
Simona Luncaşu
}J
judece obiectiv. fără resentimente, deopotrivă trecutul şi ţ
prezentul. (
~
~
~
<

..

(
?
{

1\
(

'~
(
(
l

,
i
.1
1
!' •
1
?<
128 )
{"
1
)

)
l Câmpina de altădatâ- Câlătotie În timp

Cu dna Liseta Naumescu despre

High life şi vremuri boeme

Ce câmpinean al anilor '40 şi ai celor de mai târziu nu
o cunoştea pe zburdalnica Liseta Naumescu?! Că era .,astrist"
sau nu, dar mai ales dacă era .,astrist" şi avea, prin urmare,
dreptul de a merge în zilele de vară la ştrandul societăţii.
Fiindcă acolo, zi de vară până-n seară, o puteai întâlni pe cea
despre care se afirma că ar fi una dintre cele mai frumoase
femei din oraş. În cartea sa. dl Edgar Geller. care a cunoscut-
o bine, o asemăna cu Dorothy Lamour, o celebră actriţă a
acelor vremuri.

1
•

Ştrafldul .. Astrei Române "

L.N.
• Liseta Naumescu sau L.N., cum îi brodase mama sa pe
articolele de lenjerie de pat, nu era aşa cum glumeşte acum ,
făcând caz de jocul de cuvinte, o LeNeşă . Dimpotrivă! Era
cea mai sportivă fată dintr-un vast perimetru ce depăşea
graniţele oraşului. Era o zvârlugă. Ştrandul, pârtille de schi,
luciul gheţii, terenurile de tenis, pistele de biciclete (dacă vor
fi existat!). toate acestea erau teritorii ale căror unică stăpână
era. EI_"a în lotul de nataţie, campioană reg:ională sau chiar

129
1

Simana Luncaşu
.
natională la 100 m, 400 m, la craul si sărituri de· la tra m b uli-
'
nă. Ceilalţi?! Doar spectatori muţi d e admiraţie! Cănd apărea
Liseta Nau mesc u , spectacol u l era asigur a t . S p ectacolu l
m ersului graţios, al ţinutei elegan te, al contorsionărilor unui
corp ce nu avea cum să treac ă n eob servat.
Să ri turi de la trambulin ă?! C u i îi reuseau
•
m ai bine
decât Lisetei Nau m escu ?! Zecile d e fotogr afii p e care le
păstrează stau mărturie. . inferior la şcoala doamnei Boian şi tr ei-patru săptămâni din
Dacă a r fi trăit undeva la ţară, probabil că s-ar fi găsit
vreo băbuţă să întrebe: .,A cu i e, maică, fătu ca asta aşa
frumoasă de se u ită toată lu m ea după ea?". S-o fi găsit vreo
băbuţă şi în oraşul care era aici a cum cât eva decenii să
întrebe, iar aceea a găsit, c u sig ur an ţă, pe c ineva să- i
răspundă, fiindcă pe atunci , în Câmpina, toată l umea
cunoştea pe toată lumea. Ia r răspunsul la întreba re a r fi fost:
"Cum, n u ştii? A lui Na umes cu de la ,,Ast ra", car e are
casa aia mare şi frumoasă pe strada Plevnei!". Şi, m ai târziu,
aşa, cam înainte de a începe războiul, a r fi p u tut ch iar să
com pleteze : "E nora far macis tului Voiculescu, de pe strada
Carol. Ce pereche frumoasă, ea şi cu Mitică! Nu m ai sunt alţii
ca ei în oraş!"
Oamenii ,.Astre i Române"
Au deven it dej a auto m atis m e verba l e exp r es iile
"salarii mari", ,.viaţă bună" a t unci cănd p omen esc despre
societăţile de petrol d in Câmpina în ceputului de secol XX.
Imaginea pro m ovată era te n ta n tă pentru mu l ţi.
Veneau aici oameni chiar şi din colţurile cele mai îndepărtate
ale tării .
•
Dl Naumescu a venit de a ic i, d e aproape, d i n
Dâmboviţa. Soţia sa venea de la Focşani. Cei trei copii ai lor
-au fost însă câmpineni sută la sută. Erau doi băieţi, George -
Napoleon şi Cornel, şi o fată. Fiul cel mare a urmat - aşa
cu m probabil 1-a obligat şi numele (Na poleon}, pe care însă îl
ura- o carieră militară, ajungând colonel de cavalerie la Cluj.
Acasă îi ziceau Gicu , iar despre el dl Geller nu pome-
neşte nimic în cartea sa. Proba bil p entru că a locuit prea
130
•
}
l Câmpina de altcidatii- Căk'itorie în timp
1 puţin în Campina .
Mezinul, Comel Naumescu, a fost o vreme procuror.
f
1
Avea să fie dat afară , fiindcă refuzase să pledeze împotriva
tatălui său, acuzat de regimul comunist instalat după război ,
că ar fi fost acţionar la "Astra Română". A lucrat apoi mulţi
ani ca profesor de matematică la Telega .
Liseta, unica fiică a familiei Naumescu , urmase cu rsul
clasa a cin cea ca intemă la "Principesa Ileana" din Braşov,
d upă care îşi ameninţase părinţii că, dacă nu o iau de acolo,
se sinucide.
Au mutat-o la Liceul "Iulia Hasdeu" din Câmpina şi
apoi la u nul dintre cele m ai selecte institute particu lare din
ţară, la "Moteanu", pe Calea Victoriei, institut unde le avea
col ege, print r e altele, pe Irin a, fiica marelui in d ustr iaş
Malaxa, şi p e princ ipesa Tanda Caragea. Dar ş i pe Gigi
Zin ger elin Ploieşti, cea care, la 15 ani a învăţat- o să fu meze.
Şi ca să poată să tragă fu m u l în piept, îi sugera să zică "Hii,
caii m ei!". Aşa a făcut. Şi odată s-a îngălbenit şi a căzut p e
p at. Pe urmă învăţase destul de bine şi şmecheria cu caii. A
fu m at până a rămas gravidă, s-a apucat din nou şi acum s-a
lăsat de tot.
Ca să ne dăm seama ele nivelul pretenţiilor care exis-
tau în Institut u l Moteanu, vom spune doar că una dintre pre-
mian t~le clasei nu-si '
lucra dantura decât la Viena si . că Irina
Malaxa, care afirma adesea că o să- i fie foarte greu să-şi gă-
sească un soţ pe măsură , fiindcă ofiţerii de la Palat erau prea
vârstnici pentru ea, iar Mihai era prea tânăr (până la urmă s-
a măritat cu George-Emil Palade, laureatul premiului Nobel
pen tru medicină ! }, a prim it după examenul de capacitate,
d r ept răsplată din partea tatălui său, un superb Mercedes
roşu . Dra Naumescu, nici ea lipsită de mijloace materia le, a
primit de la părinţii săi, cu aceeaşi ocazie, un ceas.
1 De absolvit nu a abso lvit însă la Bucuresti, •
ci la
f' Câmpina, pentru clasele a VII-a şi a VIII-a susţinând exa-
\ mene particulare la liceul de fete din oraş. Era îndrăgostită,
( iar iubitul ei era câmpinean. Aşa că a absolvit în iunie. şi în
\
iulie au făcut nunta.
/
()
J
' 131
/,
Simona Luncaşu • Câmpina de altădată- Că/ărorie În rimp
}·
(

1 lăutari. Pentru că , trebuie s pus, e ra tare petrecăre ţ. Şi cam

Liseta si Milică
'
. Pe Emil Voiculescu îl cunoştea parcă d e când lumea.
Era prieten din copilări e cu fratele său m ai m are. Băieţoasă
cum era , deseori ie şeau scântei din joaca lor. Era, euro s-ar
spun e, ,.dragoste cu lovituri''. Pe urmă s-au mai maturizat.
Ia r când ea a împlinit 14 a ni, lucrurile au luat-o razna cu
tot ul. Erau ned espărţiţi.
O dat ă a c ăutat-o si la .,Motean u". S -a dat drept
'
fratele ei, care venise să o ducă - vezi, Doamne - la dentist .
Aş a a scos-o la plimbare prin Bucureşti. Iar directoarea, care
ve n ise să verifice person a l cu cine pleacă eleva sa, îi tot
repeta pedagogăi : .,Ils s'assemble, ils s' assemble !"
La Câmpina, pleca de aca să ca să se plimbe cu el pe
B ulevard. Când se întorcea, mama ei o ducea în casă
trăgând-o de cozi pe s cări. Ia r fratele său, Cornel. atunci
când sub balc on l ă utarii t ocm iţi d e t ânărul îndrăgostit
cântau ro manţa "Frumoasa m ea cu ochii verzi" , arunca în ei
de s u s cu m ere ca să- i alunge.
Pu teau s-o şi omoare, că tot n-ar fi renunţat la el! Aşa
că i-au lăsat să s e căsătorească.
Nu ntă - high life! Cununia la măn ăstirea Sinaia,
petr ecerea la Pârâul Rece (fără dar!) şi noaptea nunţii la Aro
Palace la Braşov. Şi a rămas singură cu el în camer a de
h otel! Astăzi cr ede că acela a fost momentul cel mai fericit al
vieţii ei. S.căpase , în sfârşit, d e persecuţiile "Capuleţilor" de
aca să.
Milică
Voiculescu nu fus e se primul ei iu bit. Primul
fusese Hanz, fiul cel mic a l directorului "As trei", Van d er
Meer, care locuia în casa d e p e Bulevard unde astăzi este
colegiul înfiinţat de doctoru l Dinu. Hanz îi făcea toate poftele.
Familia Van der Meer avea un "Lincoln" verde , iar băieţii.
Ha nz si fratele să u , Wimehenk , un Ford. Ia r c â n d Liseta
Naum~scu a vrut să conducă Fordul, nimic nu a putut să o
împiedice. Nici faptul că nu avea permis.
Viata cu Milică Voiculescu era frumoasă şi lipsită de
grţji. Locuiau cu părinţii săi. iar aceştia aveau şi ~c:men~e de
supărare când pro aspătul lor ginere ven ea acasa msoţ1t de
132
~ leneş.
O vreme , lu cr ase la "Astra Română", pe c â nd s ub-
1 director era un anume domn Page, d e origine britanic ă, care
avea obiceiul să stea cu picioar ele pe b irou.
D eşi doar s implu funcţio n ar , aş a se aş eza şi Milic ă
Voiculescu , iar într-o zi Mister Page 1-a ·surprins. I-a spus:
"Dumneata esti ,
functionar
' .
de vitrină. " Si 1-a mutat la Boldesti.
Milică Voiculescu era şi pilot c;le vânătoare. Pe când
'
făcea o şcoală de p erfecţio nare la Bu cureşti. a avut ocazia să
zboar e şi deasupra Câ mpinei. Şi a zburat a tât de jos, că toată
lumea s -a speriat. Aş a a considerat el că se cuvine s ă -şi •
s alute iubita.
( "Era nebun! ", crede aceasta astăzi.
i C urând după ce s-a căsătorit, a izbucnit războiul şi a
trebuit să-şi lase singură tânăra soţie. Aceasta, împreună cu
părinţii , s- a refugiat la Sebeş - Alba, de teama frecventelor
bombar damente din Câmpina. Primea. însă . adesea scrisori
de pe front.
l l
Prin '46, a început să primească alt gen de scrisori.
Din Istanbul, apoi din Au stralia , din Canada. din Statele
Unite, din Spania ...
~ "Iubito, după peripeţii ca - n filme ... "
(
{ Aşa începea prima scrisoare pe car e a primit-o de la
{ soţul său , care decisese să înceapă o nouă viaţă. Dezertase,
împreună cu alţi doi piloţi români, folosindu -se de u n avion
\1 de lu ptă. Totul fusese planificat riguros. Pe un câmp de lângă
l Constanţa îi aşteptau rezervele d e combustibil , şi cel de-al
l treilea potenţial fugar. Aveau un p a s ager arme~n. şi I-au dat
~ jos din avi o n . Au zbura t razant c u mare a, c a să nu -i
,1
J
nimerească an tiaeriana română , şi a u ajuns la Is ta nbul. Aici
( aveau să- 1 întâlneas că pe prinţul Ghica , care avea o casă în
f oraş. Şi - a invitat coropatrioţii să-1 viziteze şi , cu a cea ocazie
( i-au cunoscu t şi soţia. Dintr-o vorbă într-alta, a fl â nd că e
(
t'
' câmpinean, prinţesa Ghica l-a întrebat pe dl Voiculescu dacă
•
cunoaşte un anume domn Cornel Na umescu, un fos t iubit
>
.''1
133
1,
Simona Luncaşu
de-al său.
Ce mică
era lumea!
Ar fi pulut să plece şi dna Liseta cu soţul său , dacă nu
i-ar fi fost aşa teamă de zborul cu avionul şi de despărţirea
de părinţi. A rămas şi a tras ponoase. Absolvise o şcoală de
surori de Crucea Roşie (tot pen tru persoane din hight Ufel) şi ,
cu toate astea .~nu-şi găsea de lucru. O obllgau să divorţeze
mai întâi. Cu sufletul str â ns, a făcut-o şi pe asta. Şi a rămas
ca de iubitul ei să-i mai amintească doar brăţara pe care
acesta i-o dăruise şi pe care inscripţionase iniţialele lor: MI-LI
(Milică şi Lizeta). Şi scrisorile în care o ruga să- 1 aştepte,
fiindcă - scria el - .. va veni şi anul m â ntuirii noastre" .
Legătura cu fostul, de -acum, soţ a păstrat-o până în ultin;a
clipă a vieţii lui. Deşi recăsătorit, la un moment - dat., m
America, cu o unguroaică, i-a t rimis permanent cadouri şi
bani. 17 ani n -a avut voie să vină în ţară . Apoi, venea în
fiecare an. Iar cele d ouă doamne consecutiv Voiculescu ~u
fost întotdeauna, şi s unt şi astăzi , în cele mai bune relaţii. In
relatii
. foarte bune este dna Liseta si '
cu cele două foste
cumnate ale sale, fiicele farmac istului, care actualmente
locuiesc în Capitală şi care, pentru că au rătăcit actele, n-au
mai putut să revendice bunurile părinţilor lor.
Dl Emil Voiculescu s-a stins a cum cinci ani , la
reşedinţa sa din Spania, iar cenuşa i-a fost adusă în ţară şi a
fost înhumată în cavoul familiei de la Bellu.
Limbi străine şi bani de la Haga
Săcoresp on d eze într-o limb ă străină (france ză,
engleză, germană şi chiar latină sau greacă vech e, dacă ar fi
avut cu cine) n -a fost nic i o dată o pro blem ă p entru dna
Liseta. D e mic ă · studiase aceste limbi, iar la Institutul
"Moteanu" şi să fi v rut ş i nu avea voie să v orbească
româneşte . Nici chiar în pauze. Aşa că, fiind şi o persoană
sociabilă, nu era an în care să meargă la mare şi să nu-şi
facă o nouă cunoştinţă printre străinii care populau pe
atunci staţiunile româneşti.
De a ltfel, nu doar vilegiat urile şi limbile străine erau
134
Câmpina de altădată- Câlâtorie În timp
proprii familiei Naumescu. Nici unul dintre atributele unei
familii din high life nu îi lipsea. Mama dnei Liseta, deşi
casnică, era o persoană foarte cochetă şi elegantă. Petrece-
rile, jocurile de societate (în "jour fix"!). bijuteriile, blănurile ,
servitorii, şoferul... spuneau multe despre standardele la care
trăiau . Iar la Cazino, la Sinaia, mergeau frecvent. Când a
jucat prima dată la ruletă , fi.ica familiei (care nu avea vârsta
legală pentru a avea acces în Cazino. dar. îmbrăcată . şic. a
păcălit uşierul) a câştigat 7000 de lei. Cât solda fratelui său,
s ublocotenentul de la Cluj, pe o lună. Pe urmă a dispărut
cât a putut de repede, ca să n -o vadă tatăl ei, ocupat să
1 piardă la che min-de-fer , şi ca să nu se descopere mica
\ înşelăciune . Altă dată însă, atât ea, cât şi fratele său . Cornel.
şi iubita acestuia au pierdut tot. Nici bani de tren nu le-a mai
rămas. Controlul i-a dat jos la Com a rnic şi de acolo au sunat
acasă , cu taxă inversă , să trimită şoferul cu maşina după ei.
39 de ani a lucrat dl Naumescu la "Astra Română" , a
\ c âştigat foarte bine, iar foloasele muncii sale s -au făcut
simţite şi peste ani. Prin anii '60. urmaşii foştilor salariaţi ai
.
"Astr ei" au fost înstiinta ' d e către societatea olandeză de
. ti
asigurări, unde aveau cu toţii pă~trat un fond de prevedere ,
că au de primit o sumă de bani. In guldeni.
Pen tru că avea de câştigat din taxe, statul român a
fost de acord ca oam enii să-şi prim ească drepturile. I-au
) prins tare bine banii dnei Liseta. Şi -a cumpărat un Fiat 850.
l
~. la modă pe atun ci, şi a investit în casa pă rintească, care avea
l mare n evoie de ren ovare, fiindcă suferise nu doar din cauza
războiului, ci şi datorită traumelor pr ovocat e de proastele
obiceiuri ale numeroşilor chiriaşi care o populaseră.
{ Cas a de pe str. Plevnei
Când venise în Câmpina, dlui Naumescu îi fusese
pusă la dispoziţie, de către societatea unde se a n gajase. o
locuinţă . Mai întâi p e Bulevard, unde ulterior a fost sediul
Poliţiei. Apoi într-o casă m are, cu o grădină imensă, p e str.
Badea Cârţan (în zona a ct u alei Case de Cultură). Era
cunoscută în epocă sub numele de "casa Oblak". Dacă cineva
•
135
 .
(
(

Simona Luncaşu
dintre cei care au cunoscut zona asa •
cum arăta ea acum vreo
70 de ani, o vizitează astăzi, nu o va recunoaşte. Grădina
despre care vorbeam a fost împărţită în zeci de parcele, iar
casele au răsăJit, ca ciupercile, una lângă alta.
Pe atunci, ,,Astra Română" suporta nu doar toate chel-
tuielile de întreţinere ale locuitorilor casei, dar le asigura şi
paza pe timp de_ noapte. Dna Liseta Naumescu îşi aminteşte
un paznic călare pe o iapă , care îşi făcea conştiincios rondul.
Casa cea veche, în care a locuit familia Naumescu, nu
mai există .
Prin 1933 - '34, dl Naumescu, după proiectul arhitec-
tului Jacques Russo, a pornit construirea unei case în atât
de modernul stil cubist (deriva t din moda spaniolă), pe strada
Plevnei, vizavi de casa unui mexican (a cărui soţie se numea
Agueda) şi de cea a familiei Vart ic, casă unde astăzi este
sediul Protoieriei.
În casa asta a u trăit , printre altele, terorile bombarda-
mentelor din timpul războiului, deşi casa era prevăzută cu
adăpost pentru 14 persoane, aşa cum se putea citi şi pe
crucea albă imprimată pe faţadă , cruce care astăzi a
dispărut, o dată cu ultima renovare.
Dna Liseta Naumescu povesteşte şi despre existenţa
unui alt adăpost. al oraşului, care avea intrarea pe undeva
prin zona intrării de pe Bulevard a Institutului de astăzi. Se
pare că mai există încă acolo o uşă de intrare într-o con-
strucţie în formă de piramidă, uşă în spatele căreia se pare
că s -ar afla o scară care coboară în spirală. Acolo este
adăpostul , care spune că s-ar ramifica în căi de acces spre
PrimăJia veche (Casa Cărţii) şi spre malul gârlei. Adăpostul
era amenajat pe v.remuri cu bănci aşezate d e-a lungul
pereţ.ilor, câteva infirmiere fiind cantonate acolo pentru a
asigura primul ajutor celor răniţi. Intrarea în . adăpost era
restricţionată . Doar cei care deţineau insignele "Astrei" aveau
acces.
La sfărsitul
, războiului , casa Naumescu nu a fost, din
fericire, naţionalizată, însă, aşa cum au păţit foarte mulţi
cămpineni deţinători ai unora dintre cele mai frumoase case,
familia Naumescu a fost nevoită să suporte prezenţa unor
136
r
1 Câmpimt de alte/dată- Călâtorie în timp
chiriasi.
, . . nu erau întotdeauna de cea mai
Iar acesti chiriasi
.
bună calitate umană. Dna Liseta îsi aminteste , de o tărancă
,
instalată într-una din camere, care pusese pe jos rogojini, iar
copilul, care era mic, îl îmbăia într-o copaie de lemn, în
mijlocul casei.
Şi îşi mai aminteşte de căpitanul rus Rabuhin, care şi
la toaletă mergea cu pistolul la brău, care, mai ales cănd se
îmbăta, îşi ameninţa pe ruseşte gazdele cu deportarea în
Siberia şi care, deşi mânca chifteaua cu mâna, usturoiul îl
.
tăia cu cutitul si .
, furculita!
Erau vremuri tulburi.
Astăzi, în casa sa, zilele îi sunt senine dnei Liseta
Naumescu. Parterul casei a fost cumpărat de la cumnata sa
de familia dnei dr. Maricica Grosu, familie care îi este foarte
apropiată.
Un zâmbet de copertă de revistă
Ar mai fi de spus despre interlocutoarea mea că a
lucrat o vreme, după divorţu l de primul soţ, ca soră şcolară,
apoi ca asistentă la Preventoriul de pe Musc_el, la Policlinica
Schelei, după care s -a pensionat de boală . In vremea cât a
lucrat, era renumită pentru faptul că îşi făcea drumurile cu
bicicleta.
Şi mai t r ebuie spus că este verişoara poetului Gellu
Naum - păritele pinguinului Apolodor - şi că a fos t prie tenă
bună cu dna Maurer (o câmpineancă celebră într-o vreme),
cu familia regretatului doctor Răduţă şi, mai ales, cu soprana
Marina Crilovici, alături de care apare în zeci de fotografii,
făcute mai ales pe pârtiile de schi.
S -a căsătorit a doua oară tot cu un pasiona t al
avioanelor, Anania Moldoveanu, maestru emerit al sportului.
Au avut împreună un fiu, Cătălin, care, datorită unor sechele
postmeningo en cefali tă a avut, de la vârsta de un an ,
j
•. probleme de sănătate şi care a şi murit la vârsta de 27 de
1
·1 ani. După moartea lui Cătălin, părinţii lui s-au despărţit.
!
Din această a doua căsnicie, dna Liseta păstrează o
amintire aparte. Soţul său, care mergea deseori la concursuri
137
 Simona Luncaşu · ..
..
de aerornodelism în străinătate, în ţările ' socialiste:'fa.: câştigat · y,
şi o Cupă a Europei, la Moscova) intra ades în contact-· e~ . ·
adversarii săi. .La unul dintre. aceste - conEţi_:Jrsuri ;·."lJ.n · polon~•., •
· care lucra îp domeniul cosmetic, a văzut 'la
dl Moldoveanu· o .../
, .
. fotografie a soţiei, în care aceasta râdea .c u toată gqra. '. : .' .
•
Ce reclamă mai bună la pasta 'âe'drllţi?! ' .iJoămhâ... nu a ... ,., ..
văzut-o încă, 'dare convinsă căa existaCacolo ;Jnl'..o1onia;~ u.ri ;
poster publicitar c4 chipul său, f~cut. · după. foto.grafla cu - --
pricina. · . . . . -- .. , . •.
'.
.-
•
•, • 1 •. . . .
.... .. .. . ., ..
'
.. . . .
..
· ··••>•··· ...... ~.:.•
.. .

. ... .. ~. .. . ~... l /

. '

./
' '
.l. . ~-

•
- - .. ~

. 1

' ......
..... ...-,( ~, J r '
~f

.. .
.
.

.. •. . . .....
1 · •· -- • ~
.· • • ţ ;

138 .
•
 Câmpi11a de altădată- Călătorie în timp

Cu dl Lucian Ghenoiu despre

Un arbore genealogie cu rădăcini adânci

Nu era prima dată când auzeam numele Ghenoiu. Şi
nu era nici prima dată când intra m într-o casă de pe strada
Vasile Alecsandri pentru o discuţie despre vechiul oraş.
A fost însă prima dată când il întâlneam p e dl Lucian
Ghenoiu. Stiam că este descendentul uneia dintre cele mai
'
vechi familii din Câmpina, aşa cum ştiam şi că în ambele
) (dumnea lui spune că în toate trei, şi e primul interlocu tor
care vorbeşte despre acest lucru) monografii a le oraşului
apare numele Ghenoiu.

Des pre oameni şi maidane

Desi născut abia în 1944, deci cu mult s ub media de
'
vârstă a obisnu itilor acestei rubrici, interlocutorul meu este,
\ ' '
totuşi, în stare să evoce imagini şi figuri d e oameni de
' demult.
1 Îl ascult vorbind despre oraşul de altădată, plasând în
spaţiu şi în timp una sau a lta dintre clădiri. despre strada pe
)

care s-a născut şi despre m aidanele unde bătea mjngea când

era copil, maidane pe care acum se ridică casele uneia dintre
cele mai frumoase străzi din oraş. Îl ascult a poi, cu aceeaşi
plăcere, vorbind despre locuri şi oam eni d e care mai auzisem,
•
dar şi despre alţii ale câror nume - legate de întâmplări sau
stări de fapt pitoreşti - le auzeam acum pentru prima dată,
cum era cel al unui anume Ţurlea , car e avea în Câmpina de
după război u n fel de comp anie de taxiuri cu maşini marca
Buick, al lui nea Gogu Arsu', de pe Calea Dofta nei, care şi
astăzi păstrează una dintre cele m a i vechi Skode Octavia din
ţară (t u siguranţă, cea mai veche din oraş) şi a l lui Mişu "de
la stilouri" (nume p e care cunoscuţii a u ajuns să-1 pronunţe
Miş udelastilouri, numit astfel fiindcă lucra într-un magazin
unde se vindeau astfel de articole, m agazin situat undeva în
zona ABC - ului de astăzi). cel care a fost primul deţinător de

139
Simona Luncaşu
MZ din oraş.
Şi-m i mai povesteşte dl Ghenoiu, în cunoştinţă de
cauză, despre istoria ceasului din turnul fostei vile
Ştefănescu. Iar povestea merită să fie cunoscută.
Se pare că. apariţia ceasurilor din turnul vilei este
legată de o confuzie pe care a făcut-o Ceauşescu. El îşi amin-
tea că, in tinereţea sa, văzuse in Câmpina un ceas şi, la una
dintre ultimele sale vizite aici, voia să afle unde este. Proble-
ma era că nu numai ceasul, ci şi clădirea pe care era el dis-
păruseră. fiind vorba despre vechea clădire a primăriei (sau
de magazinul .,Orizont" , cum este cunoscut de câmpinenii
ceva m a i tineri). Dar cum .,conducătorului suprem" trebuia
să i se satisfacă toate capriciile, fie că o cerea explicit, fie că
nu, pentru ultima sa vizită i s-a pregătit ceea ce voia să vadă:
ceasul. Ba chiar două ceasuri. Altele , (oare ce s-o fi ales de
primul?!). pe altă clădire, cea a ICSM - ului de atunci, clădire
prevăzută cu o terasă la etaj (fiind construită în stilul arhitec-
tonic a l vilei Minovici din Bucureşti), dar care nu avusese
niciodată vreun ceas. Acum are, si - trebuie să recunoaştem
•
- nu în dezavantajul aspectului său gener al, deşi nu mai
respectă întru totul stilul în care a fost concepută.
Vila Ştefănescu - Brân:ă, pe vremea când nu ara prevăzultl CII ceasuri
140
Câmpina de altlldatâ- Călătorie În timp
Despre vremuri de demult, cu gazdele lui Nicolae
J
1 Grigorescu
·~ Pe nesimţite, apoi , discursul (agreabil, de a ltfel) al dlui
Ghenoiu se particularizează . Privirea de ansamblu asupra
oraşului se focalizează pe câteva case din zona pieţei: str.
I.L.Ca ragiale (fostă Pecici), colţ cu str. Kogălniceanu. Acolo
mai există încă vreo patru case cunoscute şi astăzi printre
vechii câmpineni sub numele de casele lui Ghen oiu: bunicul
interlocutorului meu !
Spuneam că familia Ghenoiu este una dintre cele mai
vechi din Câmpina. A treia ca vechime , aveam să aflu cu
ocazia acestei discuţii. D esc endenţa se pres upune că s -a
făcut dintr-o familie de greci sau de macedoneni, care s -a
stabilit în oraşul nostru acum 250-300 de ani. Şi bunicul
buniculuî dlui Lucian Ghenoiu tot câmpinean a fosti
Din discutiile în familie, interlocutorul meu a aflat câte
•
ceva despre istoria familiei sale.
Astfel ' se stie că străbunica sa descindea dintr-o
.
ramu ră a familiei domn eşti Sturza, şi că tată l bunicului
fu sese n egustor. Locuiseră într-o casă const ruită pe
terenurile de vizavi de Rafinărie (pe strada Hasdeu, în spatele
Tribunalului de astăzi), casă veche care fus ese ulterior
d ără mată - ca, de altfel, întregul cartier - şi unul dintre fii lor
(ra mura arborelui genealogie despre care vorbim astăzi) îşi
con s truise (sau cumpărase) una dintre casele de lângă piaţă
d espr e care aminteam mai devreme (cea bătrânească de pe
colţ , celelalte trei din vecinătate, în care au locuit trei dintre
unc hii dlui Lucian Ghe noiu , fiind , probabil , c ump ă ra te
ulte rior).
În casa din zon a actualei Rafinării. bunicii îl avuseseră
c hiriaş , pe la 1890. pe însuşi pictorul Nicolae Grigorescu.
care locuise acolo cât timp fu sese în construcţie casa lui de
pc Câmpiniţa.
Străbunicii din partea tatălui ai dlui Ghenoiu a u av'ut
şase copii. Bunicii săi - unsprezece: zece băieţi şi o fată. Fata,
Lizica, a fost croitoreasă .
r
1 Dintre băieţi , patru a u fost pe front. Doi nu s -au mai
'·
141
Simona Luncasu
•
întors. Nu s-a mai întors nici fiul cel mai mare, care era pilot.
A plecat prin '43 în Statele Unite, de unde a expediat
câteva scrisori, apoi nu s-a mai aflat nimic despre el. Doar
Radu, cel care în civilie era avocat - primul avocat din familie
- s-a întors de pe front.
Tatăl lor era instalator. Îşi deschisese o ·antrepriză de
instalaţii de apă şi gaze în Câmpina. Era o afacere prosperă
într -o vreme. Stătea mărturie pentru asta imaginea
patronului ei, un bărbat la 120 de kg. Sediul firmei era
acasă, pe str. Minelor (actuala stradă Kogălniceanu).
Antrepriză de apă şi gaze în Câmpina, pe vremea
bunicului dlui Ghenoiu?!
Am început să facem calcule. Dacă bunicul era născut
prin 1868 şi murise prin 1920 (la 92· de ani!). însemna că în
vremea aceea casele din oraş, sau cel puţin o parte dintre ele,
aveau instalate de ceva vreme aceste utilităti. Si când ne
gândim că sunt localităţi, nu departe de noi, care. nici astăzi
nu au acest noroc!
Având atât de numeroşi urmaşi, era imposibil ca
măcar unul dintre fii să nu continuie afacerea familiei. În
cazul de faţă au fost doi. După naţionalizare, ambii au ajuns
apreciaţi maiştri instalatori la Rafinărie.
Majoritatea urmasilor bătrânului Eliodor Ghenoiu au
fost meseriaşi. Excepţia ~-a numit avocat Radu Gh~noiu.
Despre cel ce a făcut cunoscut un nume
Poate că şi tatăl său era cunoscut în epocă, însă
monografiile oraşului despre el vorbesc: avocatul Radu
Ghenoiu , şeful Baroului câmpinean înainte <de Cel De;;.al
Doilea Război Mondial. Sublocotenentul Radu Ghenoiu, care
s-a întors din război cu gradul de căpitan şi cu Il decoraţii,
\
dintre care unele îi dădeau dreptul la facilităţi de felul
scutirilor de impozit, de pildă. Nu a fost .. scutit" însă de
excluderea din barou, după război, aşa cum nu a fost scutit
niciunul dintre avocaţii .,regimului burghezo-moşieresc".
Erâu suspectaţi de colaborare, de susţinere a vechii
orânduiri, fără s-ă li se dea nici o şansă să se disculpe.
142
Câmpina de al!ădată- Călătorie În timp
... ,, Dl Ghenoiu, care, deşi i se propusese la un moment
dat, după război, să candideze pentru postul de primar a l
oraşului, nu fusese membrul nici unui partid, s -a lupt a t
pentru drepturile sale. A ajuns până la Ana Pauker.
.
Interlocutorul meu îsi aminteste '
cum, într-o zi, la
poarta- casei sale a oprit ·o maşină gri, marca Pobeda, marcă
în vogă pe at unci. Din maşina cu şofer a coborât o doamnă
elegantă ~are 1-a întrebat pe micuţul de 6 -7 ani unde îi sunt
părinţii·. Işi aminteşte şi astăzi că, deşi era doar un copil, a
simţit că se întâmpla ceva neobişnuit. Doamna era secretara
personală a Anei Pauker, care venise în oraş să cercet eze
trecutul politic al dlui Ghenoiu. S -a purtat frumos cu copii. l-
a mângâiat pe creşte t şi i-a întrebat dacă au ce să mănânce
şi ce să îmbrace (ţara trecea printr-o perioadă de criză) . Apoi
a plecat. ··
S-a dovedit că Radu Ghenoiu nu era vinovat de acuza-
ţiile carei se aduseseră. 1 s-a permis să reintre în Barou. însă
n-a mai făcut-o niciodată. Obţinuse un post bun, de consilier
juridic, la Uzina Poiana, pe atunci Sovrom, unde era mâna
dreaptă a celor doi directori (unul român şi unul rus). Ca şi
în medicină, şi în domeniul juridic eXistă o succesiune de
trepte care trebuie urcate în plan profesional.· A fi fost
consilier juridic era o treaptă superioară postului de jurist.
Iar importanţa unui om care ocupa un asemenea post era în
anii de după război cu atât mai mare cu cât directorii erau
deseori absolvenţi a doar patru clase primare sau, în cel mai
bun caz, ai unor facultăţi muncitoreşti urmate într-un timp
mult condensat. Asa că dl Ghenoiu a ales să rămână în acest
•
post până la pensionare. Doar Uzina Poiana a înlocuit-o cu
IFET -ul, iar IFET - ul 1-a înlocuit spre sfârşitul carierei cu
IGO-ul. Avocat a rămas însă toata viaţa. Casa îi era
,. întotdeauna plină de oamenii care nu-l uitaseră şi veneau în
continuare să-i ceară consultatii.
•
Dintre cazurile sale - celebre fie şi doar prin ineditul
>
\
(
lor, nu datorită importanţei sociale, să zicem - se număra şi
• cel al vagabondului oraşului, cunoscutul Burloiu.
~-' Acesta - retardat şi alcoolic - reuşise să-1 enerveze pe
( proprietarul Vulcanizării care funcţiona pe locul actualei -
(
\
143

Simona
. Lwrcaşu
farm acii de lângă Spitalul Municipal, pe numele său Drăguş,
şi primis e câteva palme. Aşa că era hotărâţ să -şi acţioneze în
ju stiţi e agresorul. Ca avocat 1-a lua t pe dl Ghenoiu, nici unul
dintre ceilalţi nefiind dispuşi să se lege la cap cu nebunul.
S -a legat dl Ghenoiu şi, cum era de aşteptat, a câştigat
proc esul. Cu totu l neaşteptat e au fost însă pretenţiile
victim ei: două damigene cu vin despăgubire. După ce le-a
primit , nu s -a mai trezit. Ia r pe cel care îl ajutase să le
câş tige il blagoslovea pe unde il vedea.
Avocatul Radu Ghen oiu s -a stins acum 20 de ani, la
vârsta de 72 de ani. Chiar şi după moarte tot sub numele
a cesta a rămas cunoscut. Familia sa asa '
i-a îns cris numele
p e cruce!
Ramura artistică a familiei
Legătura cu arta a fa miliei Ghenoiu nu a vea să se
limiteze la găzduirea pictorului Grigorescu de către strămoşii
interlocutorului meu. A fos t chiar cu mult mai strânsă. De
sânge.
Mama dlui Lucian Ghenoiu era descenden ta unei fa -
m ilii d e origine germ ană. Ta tăl său era pictor d e biseric i.
Hils h en Wilhelm Hugo s e numea. Un pictor bun, se vede
treab a . fiindcă acum câtiva
•
ani, înainte să moară , fiica sa a
fost c ăutată pentru nişte s chiţe de-ale sale de cineva de la
Muzeul de Artă din Bucureşti. Cu un timp în urmă, ·la prima
renovare a Castelului ,.Iulia Ha sdeu", pictorul S a bin Bălaşa
descoperise pe unul dintre p ereţi semnătura bunic ului dlui
Ghen oiu. Şi, cât Maria Ghen oiu a căutat prin pod s chiţel e so-
·licila te , cunoscutul pictor a făcut portretul nep o ţel ul său ,
Ra du.
Hils h en Wilhelm Hugo era un apropia t a l fa miliei
Ziptzer din Cămpina (proprietarii iniţiali ai "Neptunului" de
a st ăzi) şi ei originari d in Germania. Se cunoscu ser ă la
Govora, staţiune pe care ambele familii o frecve nta u. Cu
ocazia vizitelor sale la Câ mpina, pictorul Hilshen avea să
rea lizeze şi o frescă în .. Biserica de la brazi", cea care pe
atunci era păstorită de preotul Popa (sau Pop). Fresca se pare
144
}
(
\ Câmpina de altădată- Ciilărorie În timp
că mai există s• i astăzi, însă dl Ghenoiu nu a reu s• it încă să o
identifice. L-a cunoscut în să pe bunicul său matern (fapt cu
care nu se poate lăuda în ceea ce-l priveşte pe ce l ălalt bunic
al său). Şi cunoaşte şi faptul că părinţii săi s -a u cunoscut cu
ocazia unei vizite a bunicului, însoţit de fiica s a, Maria, la
familia Ziptzer. Fiind un obişnui t al cercurilor celor mai
înalte din oraş, C!vocatul Ghenoiu era şi el deseori prezent în
1
a cea stă casă. Inainte să înceapă războiul c hi a r , s-au
căsătorit.
Au avut mai întâi o fiică , şi, mai târziu , d upă război,
doi b ăieti.
•
Câ nd a izbucnit războiul , tatăl a fost m obilizat , iar
m a ma şi fiica s -au refugia t la Telega. După război, a u revenit
în Cămpina, in casă nouă. Bunicul Hugo vâ ndus e casa din
Bucureşti (de fapt, doar pa rterul, cele două etaj e fiind ulterior
naţionalizate, apoi d e mo l ate) şi, cu banii obţinuţ i , îi
cumpărase fiicei s a le cas a de pe strada Vas ile Alecsandri.
Prima locuinţă a familiei, pl asată undeva în sp a tele pieţei ,
fusese distrusă de bombarda mente.
Tot atunci, Hils h en Wilhelm Hugo a d evenit el însuşi
câmpinean.
Casa de p e stra d a Al e csandri ap ar ţin use boierilo r
Fotescu. O domnişoară Fotescu (care a vea cam 70 d e ani pe
a tunc i) fusese luată în gazd ă de dna Maria Ghen oiu prin anii
'50, ş i interlocutorul m eu îşi aminteşte de ea ca despre o
persoană foarte distinsă, care era însă deosebit d e discretă în
ceea ce privea trecu t ul să u. Fotografiile pe care le deţinea
dovedeau că făcuse pa rte din protipendadă , o imagine a sa
căl are p e un cal alb în faţa Pa latului fiind un in diciu cum că
ar fi p·utut să fie chiar o apropiată a familiei regale. Ca şi
di scu ţiile accidentale în car e pomenea d espre o c unoştinţă
de-a sa: Mihai.
Copil fiind, dl Ghen oiu şi-o mai aminteşte şi ca pe cea
care îl prepara la limba germană . O limbă car e. ca şi limba
ru să, nu era pe pla cul tân ărului învăţăc e l. F rancez a şi
en gleza, da! În casă însă, fa milia Ghenoiu vorbea germana.
Ma i a les pe vremea când copiii nu trebuia să înţeleagă despre
1
ce se vorbea. Nu era sing ura familie din or aş în care se
1
1 145
Simona Luncaşu
vorbea şi o limbă st răină . Câmpina era un ad evărat Turn
Bab el. Pe stradă da că se întâlneau , mulţi câmpineni vorbeau
în germană sau c hiar în greceşte, fiecare după originea sau
cunostinta
• • s a.
Spuneam că de cunoaşterea limbii germane în fa milia
Ghenoiu se ocupa dr a Fotescu. De problemele gospod ăreşti
se ocupa
•.
M an
Ma ii era o prescurtar e de la mamaie. Astfel era a p ela-
tă, de fapt, serviloar ea orig inară din Telega, consid era t ă,
însă, de toţi un m embru a l familiei. Copiii o cunoşteau d e
când se stiau.
•
Crescuseră cu ea alături. Părintii• lor aveau
serviciu (mama lucra şi ea la Banca Naţională) şi Maii era
cea care avea grijă d e ei. Avea grijă să se respecte cu stricteţe
orele de ma să, locurile la masă şi tacâmurile persona liza t e,
aşa cum cerea e ticheta familiei. Nu se dădeau derogări decâ t
în cazuri cu totul excepţionale.
Doar Ma ii d ă d ea propriile derogări şi se strecura în
camerele protejaţilo r săi cu un platou cu mâncare, atunci
când nu reuşeau să ajungă la oră fixă , duşi de-ale tinereţii
valuri.
La început fuseseră două servitoare. Maii şi sora ei.
Erau fiicele unui tată care avea o drogherie în Telega şi
despre care dl Ghenoiu îşi aminteşte că purta chinlir. După o
vreme, sora lui Ma ii se căsătorise şi ieşise din slujbă. Maii (pe
numele ei Stanca Petri ş or) nu s-a căsătorit niciodată. Familia
Ghenoiu a fost şi familia ei. La ei a murit (pe 27 februarie, de
ziua dlui Lucian!) şi a u plâns-o şi au înmormântat-o ca pe un
membru a l familiei.
. Şi astăzi dl Ghenoiu îşi aminteşte de covrigul pe ca r e i-
l strecura ca supliment la pacheţelul pus de mama pentru
şcoală. Refuzul 1-ar fi lua t ca pe o ofensă personală. Şi mai
târziu, căsătorit fiind, Ma ii a continuat să aibă grijă de dl
Lucian Ghenoiu. Covrigul a fost înlocuit cu cafeaua. Trebuia
să o bea ca să nu o s upere. Deşi cafelele băute erau deja prea
multe. Ca şi pa chetele de ţigări. Ajunsese la un moment d at
146
Câmpina de altădată- Ccl.lătorie În timp
la trei pe zi. Până s-a îmbolnăvit. Acum este pensionat de
boală. Nu mai fumează deloc şi nici nu mai bea cafea. S-a
l ăsat într-o singu ră zi. Dar nic i nu mai are stresul de la
serviciu.
A fost ani de zile (din 1967 până în 1988) preşedinte
de cooperativă. Apoi, până în 2000, a fos t şef de depozit la
ICRA (actuala Societate .. Bucegi .. ) . Cu studii de Drept
Administrativ. Destul de departe d e tradiţia familiei. Nici
instalaţii de apă şi gaze, nici artă , nici avocatură.
Dintre fiii săi, doar Radu , fiul cel mare, il moşteneşte
pe bunicul al cărui nume il poartă. Este directorul Direcţiei
Sinteze şi Elaborare Acte Legislative din APAPS. Fiul cel mic
al dlui Ghenoiu este absolvent d e Sociologie în cadrul
Facultăţii de Teologie şi, după ce a lucrat o vreme ca
reprezentant al Patriarhiei la Guvern, a ajuns inspector cu
cultele ortodoxe româneşti din ţară şi din străinătate.
Foarte mândru de descendentii •
săi, . dl Ghenoiu are
acel eaş i sentimente ş i ' faţă d e înaintaşi. Ne-a împărtăşit
acum câteva dintre amintirile sale. Ne-a evocat câtiva •
dintre
membrii familiei sale. Familia este în să extrem de nume-
t1 roasă, iar vârfuri ale ramurilor arborelui genealogie ce n-a
fos t desenat încă au fost descoperite şi în a lte colţuri de ţară.
Imi pomeneşte doar - pentru ex e mplificare - de g eneralul
Ghenoiu , şeful Serviciului Paşapoarte , şi de directorul unei
ş coli d~n Moreni, care poartă acelaşi nume.
In Câmpina, numele a răma s doar acolo, pe strada
Vas ile Alecsandri. Singura din familie care mai trăia aici la
vremea discuţiei noastre era o verişoa ră a sa, care, însă , prin
c ăsătorie şj- a schimba t numele. S e numea Petrescu şi locuia
într-una din casele Ghenoiu de pe str. M. Kogă lnic e anu.
Singura casă dintre cele de d emult car e m a i aparţine vechii
fa milii.
147

Simona Luncaşu
Cu dna S imona Olteanu
Să ne amintim din amintirile altora !
Aces ta este îndemnu l pe care l-am primit din partea
doamnei Simona Olteanu , m a i zilele trecute, ca răspuns la
un alt îndemn: a l nostru către Do mnia s a , de a fi ga zda
paginii de a mintiri. . . .
Să ne amintim din a mintiri şi să vedem cum amm hrile
d nei Olteanu s -au materia lizat în imagini! Imagini colorate
mai ales în culorile toamnei. Pentru că, din lectura însemnă­
r ilor, dar şi în unna agreabilei discuţii pe car~ a m avut-o, mi
s -a r elevat , înca dra t într-o aura luminoasa, un s uflet de
pictor -poet. Sufletul unei doamne căreia i-am înregis trat o
d eosebită a bilitate în mânuirea cuvintelor.
Am cunosc ut o m'are timid ă, care a dat întâ ietate
cuvânt ului scris în faţa celui rostit, pentru că fiecare cuvânt
fu ses e caligrafiat cu o mare, copleşitoare emoţie, care, altfel,
a r fi impietat, poate. asupra coerenţei discurs ului.
Am cunoscut o do amnă frumoasă şi distins ă care a
protes ta t. totuşi. împotriva ideii de a fi foto~rafiată .. <?a re_ne-
a pus , însă. la dispoziţie o serie d e fotografu _de fam1he, ŞI nu
n umai. Ne-a pus la dispoziţie chiar s ufletul sau.
Să în cercăm să- 1 d escifrăm!
Rădăcinile răzăsesti
' .
"Amintirile s unt ca priveliştile : cu unele te înrudeşti
din copil ă rie , pe altele le a legi c u aîinitat ea tra in ică c e
hotărăste soarta s u fletelor noastre.
Des pre mine, jn afară de faptul că am v~ut lumina în
a cest ora ş. nu ştiu ce să vă pove s tesc, fiind. mtr-u n fel, o
,. trăd ătoa re " . D upă a b so lv ir e a lic e u lui , a m p leca t l a
B ucuresti , und e, la fin ele fac u l tăţii , m i -a m întem e iat un
cămin si
•
m -am s t a bilit definitiv. Revenirile in casa părin-
"" o •
te ască a u fost la s fârşit de săp tămână , pentru o s ingu ra ZI, ŞI
a poi iar la da torie.
148
Câmpina de altădată - Călătorie În timp
Dar iată că de la absolvirea liceului s -au împlin it în
vara acea s ta 50 de a ni ! O viaţă , o tot atât de lungă absenţă
din vatra- mamă ş i. din fe ricire, o revenire s igură ş i, să
sp erăm, d ăruită d e Dumnezeu cu în că puţint e l a ni , în care s ă
ne mai bu curăm , împreună cu soţul m eu , d e m inunatul cer
a lba str u al dimin e ţilor de octombr ie , un cer p en t r u care
Creatorul se pare că a combinat în m od specia l culorile.
Cât mi-am dorit să r evin ! E s traniu sentimentul pe
care-I încerci după a tâţia ani de absenţă ! Mi -a duc aminte de
vorbele mamei, care mi s e plâ ngea cu ani în urmă: "Nu mă
mai salută decât pensionarii", iar după un timp constata că
n -o mai s a luta nimeni!
Dar , să revenim la înaintaşi!
Cu Prutul moldove n esc legătura mi-a fă cut - o tatăl
meu, fiu de ţăran răzeş - Petruţă a lui Ionic ă a lui Va sile
"Moscalu' " - cu m îi ziceau bătrâni s a tului.
' Bunicul, văduv de când tata împlinea 14 ani, dornic
să-si trimită băiatul la facultate, a vândut un b ou , a strâns
•
leuţii obţinuţi într-o legăturică făcută din ştergarul bunicii de
la icoană, i-a pus-o cu grij ă tatălui m e u în m ân ă. 1-a sărutat
p e frunte ş i nu l-a mai văzut decâ t în ziua în care tata a
. revenit " acasă" cu diploma de doctor veterinar.
Nu l-a m cunoscut p e bunicul. E lesne de înţeles de ce.
Pe bunica o ş tiu numai din poza ce străjuia m asa de
lucru a ta tălui m eu . Asta nu înseamnă că nu visez si astăzi
la poveştile ta tei, d epănate în câte-o seară d e iarnă , când nu
era chemat să aline suferinţa vreunui a nima l bolnav - despre
bunici, despre iernile cumplite cu zăpezi atât de mari, încât
nici vâ rt'urile stâlpilor de telegraf n u se zăreau ... .
Un tată medic v e te rinar s• i o mamă c on tinuatore a
vocatiei de dascăl
'
stâ rnit să vă povestesc şi , c u m am
" Vedeţ i ? M - aţi
ta lentul să mă pierd în digr esiuni, uită m de u nde a m plecat.
Tot despre ta ta. Num it doctor veterina r la Văl enii de
Munte, a avut prilej ul s ă - 1 c un oască pe Nicola e Iorga, la
în demnul căruia a înfiinţat o şc oală po pulară de agri c ultură ,
149
Simona Lwzcaru
punând în practică ce învăţase la Liceul ~Agricol din Soroc~ şi
la Bucuresti. Neliniştea profesionala 1-a p u rtat apo1 la
Orăstie d~ u n de a venit cu frumoase experienţe despre
t • -
temeinicia gospodarului ardelean. Spun a venit, pent~~ ca ~
venit la Câmpina, unde a cun oscut-o pe m a m a, faca lm
Mina şi a Mariei Filipescu, amândoi dascăli. O să vedeţi m a i
târziu că mama n-a dezminţit vocaţia de dascăli a părinţilor
ei, devenind şi ea profesoară de limba germană. Câteva serii
de eleve a le liceului ,.Iulia Hasdeu" au avut-o profesoară. Dar
cum războiul si . con secintele
'
lui au făcut să fie interzisă
predarea limbii germane, mama a trebuit să u ite că a r e
aceas t ă meserie. Rămasă casn i că, îşi ocupa timpul c u
traduceri şi picta. Era pictoriţă amatoare, dar, la îndemnul
doamnei Margareta Barteş, profesoară de desen şi pictoriţă, a
îndrăznit să participe cu unele lucrări la expoziţiile colective
ce s-au deschis periodic în oraşul nostru. Cred că florile şi
peisajele pictate de mama au adus puţină lumină în sufletele
receptive ale cel puţin câtorva câmpineni.
Dar să revenim la bunicii materni !"
Experienţe de dascăl
.,Mina Filipescu, bunicul m eu, era profesor la Şcoala
de Maiştri Sondori ce funcţiona în .:Casa cu grifoni" de pe
Bulevard.
Bunica mat e rnă , Maria Filipescu, născută Lihr, de
origin e ge rmană, era fiica unuia dintre pionierii construcţiei
Căilor Fera te Române. Venită de la Bucureşti în Câmpina cu
un an inaint~ de disp ariţia lui B. P. Hasdeu. A funcţionat ca
profesoară şi directoare de studii la Şcoala germană ..Steaua
Română", şcoală patronată de societatea cu acelaşi num e.
Din experienţele d e dascăl , în legă tură cu talen t ul
pentru limbi străine al elevilor, bunica îmi povestea că a fost
profesoara unora dintre copiii m embrilor echipajului crucişă­
torului Potemkin, răsculaţi ruşi împotriva stăpânirii ţariste,
care a u acostat la Constanţa în 1905 şi au cerut azil politic.
Copiii acestor refugiaţi, care probabil că la Câmpina îşi
găsiseră de lu cru, mai ales în industria petroliferă, sunt cei
150
Cfimpina de altădatâ - Călătorie În tlinp
despre care bunica ne povestea că a u reuşit în foarte scu rt
timp să înveţe atât limba română, cât şi germana. car e era
limba de predare la Şco ala "Steaua Română".
Dar nici o generaţie nu e sc utită de războaie . ..
Gheara necrutătoare a războiului
'
"În 1916, bunicii m ei a u încuiat casa ş i şcoala, au
b ătut scânduri la geamuri şi uşi şi şi-au împărţit b ruma de
econ omii.
•
Buni c u l a pl ecat c u front ul spr e Moldova . iar în
s p atele frontului, înt r -o garni tură de tren, îm p reu nă c u
civilii, a mers şi bunica, împreună cu mama, copil de 4-5 ani
(
p e at unci. Tren ul s -a oprit l a Buzău, unde mama s-a
îmbolnăvit de crup difteric şi a scăpat doar graţie milei divine
·'
şi picăturilor date de un farmacist neamţ din oraş.
Când s-au liniştit lucrurile şi s-au întors la Câmpina
c u valul de refugiaţi , bunica a găsit casa transformată de
armata prusacă în grajd (la propriu). Până şi sticlele de
b ulion din cămară era u aruncate p e pereţi , probabil pin
.
n emultumire că nu contineau
'
alcool.
Ca amintire a acelor vre muri păst r ez şi astă zi o
farfurioară şi maşina de cu su t - dar de logodnă a l bunicului -
pe care bunica le-a recuperat de la vecini.
Reţineţi! Nimic altceva!
Ne povestea că era iarnă, Ajunul Crăciunului. mama
era încă foarte slăbită după boală şi, în dis perare, bunica s-a
dus la Brebu, unde cunoştea un ţăran , la care a apelat
pentru ceva alimente. Era atâta sărăcie, încât s-a întors cu
trei gutui mucegăite , câteva cepe şi câteva prune u scate. Nici
măcar o mână de mălai!
De Crăciun, a u făcut ceai, iar mamei i-au dat compot
de prune uscate, fără zahăr.
În zilele şi săptămânile care au urmat, s-au <;>cupat de
a ducerea în stare de funcţionare parţială a şcolii. Impreună
cu mătuşa mea, care era şi ea dăscăliţă, a făcut curăţenie, a
reparat materia lul didactic distn1s de ocupanţi (cu toate că
era vorba despre o şcoală germană). Totul cu forţe proprii.
'
'1
(
151

Simona Luncaşu
Era jumătatea anului şcolar şi trebuia redeschisă şcoala. Şi
au învins!
Când s-a întors bunicul de pe front; geamu rile erau
din nou întregi. la locul lor şi şcoala funcţiona.
Să vă m ai spun că, într-o perioadă a vieţii bunicilor .
activitatea lor s-a întrepătruns. Domnul director Sava de la
,.Steaua Rom â n ă'' le-a propus bunicilor să pre ia
administraţia Căminului de ucenici ai ,,Stelei Române" . care
e ra găzduit în clădirea care se află şi astăzi p e strada
Castanilor.
Tot acolo se afla şi locuinţa bunicilor. unde mama şi-a
petrecut cei m a i frumoşi ani a i adolescenţei, fiind martoră, în
vacanţele studenţeşti, la activitatea b unicilor, la ordinea şi
disciplina aproape militare care domn eau.
Bunica a vea o singură fată şi , dintr-o dată, se trezea
cu responsabilitatea a zeci, poate chiar sute de băieţi în plină
formar e fizic ă şi psihică. Nu era uşor să asiguri mas ă
sănătoasă Şi comple tă. casă , igienă controlată pentru atâţia
copii. D a r, cu puterea de muncă, devotamentul şi simţu l
pedagogic a l ambilor şi această activitate a lor a fo st
încununată de s u cces."
Câmpina de afLădată- Călătorie În timp
Altii au bucurat sufletele din când în când cu câte o
'
imagine reprezen tând peisaj e, fiori şi n a turi statice.
Dacă vă vor folosi aceste spicuiri de a min tir i din
mărturisirile celor dragi mie. nu ştiu.
T a r e aş vr e a să vă fi venit în întâmpina r e cu cele
povestite. Dar vă spun un secr et, pe care vă r og să nu-l daţi
în vileag: sun t şi voi rămâne până la s fâ rş it o incurabilă
s entimentală. Probabil că şi asta este o con tribuţie a
înaintaşilor mei. M-au învăţat să p reţuiesc foşnetul frunzei,
cazna furnicii. care -şi cară , prevăzătoare, grău ntele, să ascult
pădurea. să mă bucur de zâmbetul unui copil şi să iubesc
anima lele.
Acum nu mi -a mai rămas decât să mă gândesc la ei cu
pioşenie şi să ascult în liniştea ţesută de vremuri, sfârâitul
de gâză a l candelei."

-
.. In liniştea ţesută de vremuri, sfârâitul de gâză al \~
. ..
cand e 1e1 ...

,.M-aţi
întreb a t despre oameni din alte vremi. care a u
contribuit la ridicarea oraşului nostru. Pe ei, cei p e care vi i-
am evocat. i-am cunoscut şi i-am venerat pentru imensa lor
putere de muncă, p entru modestia, dăruirea profesională şi
cinstea ireproşabilă. •
Ce au făcut ei p en tru acest oraş?
Unii au modelat suflete de copii, le-au creat acestora
deprinderi, le-au deschis gustul pentru o limbă străin ă, a u
contribuit la forma r ea unor specialişti, cum erau maiştrii
sondori, atât de necesax:i în acel e tim puri industri e i
petroliere.
Alţii au vegheat la sănătatea animalelor din zonă şi,
implicit, la cea a oamenilor.
153
152 ('
 Simona Luncaşu
Cu dl Dorian Kovaliuk despre
Sportul câmpinean
Am cedat tentaţiei de a face un bilanţ. De fapt, de a
verifica ce lipseşte din puzzel -ul despre care am tot vorbit şi
căruia i -am spus "Câmpina de altădată".
Şi am ajuns la concluzia că am scris până acum
despre străzi ale oraşului, despre unele dintre cele mai
importante clădiri ale lui, despre in telectualii, funcţionarii,
negustorii ş i meseriaşii din vechime, dar şi despre câteva
familii de petrolişti. Am scris despre cutremurele şi despre
războaiele prin care a trecut Câmpina, dar şi despre loisirul
câmpinenilor, pe timp de pace, dar şi în vremuri de război.
Am atins chiar. deşi doar tangenţial, şi activitatea sportivă
din vechiul oraş.
Iar dacă mi-am propus astăzi să dezvolt subiectul, cei
care au fost la curent cu planurile mele au fost cu toţii de
acord: nu există interlocutor mai potrivit decât dl Dorian
Kovaliuc.
Baze sportive nici astăzi desuete
Şi dl Dorian Kovaliuk face parte din categoria descen-
dentilor
. .
unei familii de "astristi". Tatăl său, bucovinean
. de
lângă Cernăuţi, venise în Muntenia după Primul Război
Mondial şi , la Moreni. unde-şi găsise de lucru a cunoscut-o
pe cea care avea să-i devină soţie, ea însăşi străină pe acele
meleaguri, fiind venită tot de undeva din nordul ţării, din
Câmpulungul Moldovenesc. Curând au dat Moreniul pe
Ploieşti. Aici li s-a născut fiul. Şi, după doi ani de la naşterea
acestuia, au dat şi Ploieştiul, pe Câmpina. Dl Kov~liuk- senior
nu era un petrolist propriu-zis , deoarece lucra într- un
domeniu auxiliar. Era responsabil cu materialele, "şef de
comerţ", la "Astra Română" . Şi în postul ăsta a rămas până
în 1950, doar că în ultima perioadă, în urma schimbărilor
·sociale, ajunsese să funcţioneze pe statele Institutului.
154
Câmpina de altădată - Călătorie în timp
Dorian Kovaliuk, fiul familiei care a locuit iniţial într-
una din casele de pe strada Plevnei şi, u lterior, până în pre-
zent, pe strada Victoriei, a făcut doi ani de şcoală germană.
în sediul actualului cămin ,,Ada Marinescu" , apoi liceul la
.,D. B. Stirbei". Şi a mai făcut o şcoală permanentă, care
durează si astăzi. Şcoala înotului de performanţă, învăţat
initial autodidact, la strandul "Astrei Române" de pe strada I.
• •
Câmpineanu.
---;
Complexul sportiv al Societ1iţii., Astra RonuÎIIlt"
Uneori autodidacticismul prinde bine originalităţii
stilului, peste ani, dl Kovaliuk descoperind o serie de
admiratori - selectaţi chiar dintre cei care erau un nume în
natatia românească - ai elegantului său craul.
· Strandul ,,Astrei" a fost inaugurat în 1936, în anul în
care fa'milia Kovaliuk a devenit câmpineană. Fotografiile
dovedesc că era acolo o adevărată bază sportivă, care nici
astăzi nu ar părea desuetă. Bazinul de înot avea până şi
instalatii de filtrare si încălzire a apei. Puteai să faci baie de
• •
primăvara devreme şi până târziu, în noiembrie.
Era o modă pe vremea aceea construirea unor astfel
de baze sportive de către bogatele societăţi de petrol. La
Băicoi, la Boldeşti, Moreni, Berea, pretutindeni se investea
155
Simona Luncaşu
pentru ca salariaţii societăţii să beneficieze de tot confortul
pentru desfăşurarea activităţilor sportive.
Iar de la Cămpina, cei care dispreţuiau rutina, puteau
schimba săptămânal decorul, pentru că, în fiecare sâmbătă,
un autobuz era tocmit pentru a-i duce la Snagov.
Câmpinenii iubitori de apă, mai ales dacă erau salari-
aţi ai celeilalte societăţi pet roliere, "Steaua Română", aveau
posibilitatea frecventării ştrandului "Tineretului", ulterior,
după naţionalizare, considerat al Schelei. Şi, cu toţii, "as-
trişti" şi "stelişti" puteau varia dis tracţia printr-o vizită la ca-
nalul betonat de pe malul Prahovei, amenajat cu nisip şi ca-
bine şi unde apa era întotdeauna mai caldă fiindcă era trecu-
tă mai întâi prin turbinele de la Uzina Electrică "Concordia".
În sp iritul suspinului nostalgic "ou sont les neiges
d'antante?"- aflăm si că, în vremea aceea, debitul răului.
'
Prahova era incomparabil mai mare faţă de cel de astăzi. Ca
să nu mai spunem, fiindcă nu mai este de mult o noutate, . că
şi apa era mult mai curată .
Sporturi de iarnă
Revenind la ştrandul "As trei", îndelung frecventat de
interlocutorul meu, trebuie spus că, deşi bazinul de înot era
principala atracţie, tot acolo mai erau funcţionale trei
terenuri de tenis, o popicărie, un teren de atletism, unul de
volei, cu o pistă de alergare. Pentru cei care încearcă să -şi
reprezinte locul, vom menţiona că loc aţia corespunde cu
actuala bază sportivă amenajată de Petrom, cu hotelul şi cu
Casa de Cultură (aceasta din urmă a fost ridicată pe locul
unuia dintre terenurile de tenis şi al pistei de alergare).
Pe timpul iemii, un anume Pompei, îngrijitorul Bazei,
încălţat cu cizme de cauciuc, strângea zăpada în mijlocul
terenului şi uda cu un furtun. Peste noapte locul îngheţa,
spre deliciul zecilor de iubitori ai patinajului, care nu se mai
îndurau să se despartă de patine. Nici nu era nevoie să se
despartă din cauza întunericului, spre exemplu, fiindcă
terenurile erau dotate cu instalaţie de nocturnă. Atenţie ,
vorbim de anii '40!
156
Campina de altâdată - Câlătorie În timp
Printre eleganţii patinatori putea fi văzut dl Kovaliuk,
dar şi dl Iuliu Blechta, pe atunci elev (chiar un elev strălucit),
despre care interlocutorul meu îşi aminteşte că, într-o seară,
deşi o pârdalnică de teză la matematică de a doua zi îl ţinea
cu ochii pe ceas, tot nu s-a îndurat să părăsească patinoarul
decât după câteva ore bune.
. Şi, dacă tot am ajuns la sporturile de iarnă, trebuie să
spunem că, în ceea ce priveşte schiul, Câmpina se poate
mândri cu o mulţime de iubitori ai acestui sport. Până de
curând dealul Muscel era asaltat de clăparii şi schiurile unei
mulţimi care era cât pe ce să se vadă beneficiari ai unui sky -
lift. Pilonii au fost monta ti,
•
însă lucrarea a fost în cele din
urmă abandonată. lnitiator: dl Frătilă, directorul de acum
' '
câţiva ani a l "Neptun ului".
Să rămânem în domeniul sporturilor de iarnă şi să
amintim şi despre vajnicele dispute de pe lacul Bisericii
dintre două echipe d e hochei improvizate şi deseori
completat e numeric cu copiii - gură-cască pe margine. Fără
1 să aştepte ca vreo autoritate să ia inţiativa, tinerii se
organizau singuri, curăţau lacul de gunoaie şi aşteptau să
îngheţe bine. Apoi, înarmaţi care cu cr ose, care cu beţe,
improvizau două porţi şi. .. meciul putea să înc ea pă, m
~ uralele piţigăiatei asistenţe.
l Câmpinenii mai vechi ştiu că , înainte de război, se
j uca hochef şi pe undeva prin zona cunoscută astăzi sub
~f numele de "Cotu' Donului", pe locul unde ulterior a fost
ridicată casa familiei Opriş.
~ Sporturi de echipă
t
~ o
Deşi oraşul nostru poate oricând să se mândrească. cu
serie întreagă de sportivi care au înregistrat performanţe
2 notabile în întreceri individuale, nici sporturile de echipă nu
i{ au fost neglijate de concetăţenii noştri. Spuneam despre
echipa de hochei, care era însă una populară, nu
'\ profesionistă . Vom mai aminti - cum altfel?! - de echipele de
) fotbal şi , în primul rând de A.S . Poiana Câmpina, care
( obişnuia să fie echipa-etalon a oraşului, deşi era, până la
{
\
•
\ 157
;
.,

Simona Luncaşu
urmă a Uzinei si a comunei Poiana! (nu comentăm aici de ce,
'
odată cu schirribarea numelui, a ajuns astăzi să tm mai
reprezinte pe nimeni!) Echipa a fost înfiinţată prin anii '30 şi
au fost decenii întregi în care a făcut stadioane pline. După
.
nationalizare a intrat. chiar în divizia B. Jucătorii aveau
echipa!_l1ente tradiţionale albastre.
lncepând de prin 1958, cam de două- trei ori ·pe an,
stadionul se umplea şi din alte considerente, fără să fie
organizat vreun meci: conducerea sindicatului de la Uzina
Poiana organiza chermese de succes, la care participau nu
numai poienarii, ci şi o mulţime de alţi câmpineni amatori
de petreceri în aer liber, cu mâncare, bere şi muzică - cum
am spune . astăzi ·- live.
În vremea tinereţii dlui Kovaliuk, în zona căii ferate, pe
Calea Doftanei, mai exista un stadion, destul de mare, al
Rafinăriei. Echipa de fotbal care beneficia de acest stadion,
care avea şi tribune; se numea "Venus", parcă.
Sportivi de sportivi
Tribune avea si strandul "Tiner etului", unde Schela
' '
organiza campionate de volei.
Dar cei care au f~cut cu adevărat performanţă în sport
au fost cei de la ACC. Incă de pe vremea societăţii "Steaua
Română", în anii '30 - '40, exista un ring de box şi chiar
cabine de piatră, demolate când a fost construită Casa
Tineretului.
Despre dl Albu, preşedintele d e mai târziu al asociaţiei
sportive de acolo, dl Kovaliuk spune că ar fi avut meritul de a
susţine o echipă de handbal de primă mână, dar şi un lot de
box. care prin '49 - '50, pe vremea celebrului Traian
Marinescu, a dat campioni naţionali şi care astăzi continuă
. De numele aceluiasi, Traian Marinescu se
cu succes traditia.
leagă şi organizarea unor puternice campionate de şah. la
care "luau parte o mulţime de câmpineni, dintre care se
desprinde numele prof. Dabija, un foarte bun jucător, şi cel
al dlui Săvulesu , coorganizator al turneelor.
Dl Kovaliuk a participat într-o vreme şi la acest tip de
158
(
{
{
Câmpina de altădatâ- Călătorie în timp
întreceri (astăzi şi-a pierdut obiceiul; nu mai joacă şah de 40
de ani!), într-un an avându-1 ca partener în sferturi de finală
pe marele maestru Florin Gheorghiu, care a şi câştigat
turneul. Totuşi, pe dl Dorian Kovaliuk inotul 1-a făcut cu-
noscut.
Spuneam mai devreme că avea doar câtiva ani când a
'
descoperit ştrandul "Astrei". N-a mai durat mult şi a început
războiul.
Din nou despre război
De celebrul bombardament din 1 august 1943 îşi
\
1
.
aduce aminte foarte bine, desi nu avea decât câtiva '
Locuia încă pe strada Plevnei când a văzut avioanele , care
ani.
zburau la o înălţime atât d e mică (50 de metri!) încât piloţii,
îmbrăcaţi în haine de piele, au putut fi văzuţi foarte bine. Şi
era cu atât mai bine de cei care îi vedeau, fiindcă americanii
făceau civililor semne cu mâna să se culce la pământ.
Avioanele veneau dinspre Târgovişte peste dealul Piţigăii şi se
îndreptau spre Comarnic, unde au făcut o buclă şi s -au
întors, bombardând crunt Rafinăria.
Ca ş i dl Blechta, care ne-a evocat cu ceva timp în
urmă Câmpina sub bombe, dl Kovaliuk, impresionat d e cele
trăite s-a documentat ulterior asupra celor întâmplate.
Se pare că a fost primul atac din istoria aviaţiei în care
188 de avioane Lib erator special construite au venit din
Bengazi (Libia) până în România şi înapoi. Peste jumătate au
fost doborâte deasupra Ploieştiului. In Câmpina au căzut
doar două sau trei. Cu toate că Berlinul fusese avertizat de
doi croitori din Libia că se fac exercitii de bombardare de
'
rafinării, nemţii au socotit acest lucru imposibil. Totuş i ,
amiralul Kanaris, şeful spionajului, a venit special în
RomâJ:?.ia pentru a proteja rafinăriile cu artilerie grea, cu
baloan~ captive şi gaze fumigene.
In '44, dou ă bombe au căzut în bazinul strandului
•
"Astrei" şi au rupt toboganul.
Tot atunci, bombardamentele asupra oraşului s -au
intetit.
'
Erau realizate, însă , de la mare înăltime,
. cu sute de
159
Sim01w L1mcaşu
avioane, în atacuri săptămânale, ceea ce l-a făcut pe copilul
Doria n Kovaliuk să creadă, în ciuda agresivei prop~gar:d e
naziste (..Victoria e a noastră!"), că nemţii vor pierde razboml.
Dărâmau doar 2 -3 avioan e din 500!
Previziun ile i s-au împlinit. Şi: în ţară a u venit ruş ii.
Cei câtiva ofiteri care lucrau la S ovrompetr olul in care se
transfo~maseră societăţile petroliere luau prânzul la cantina
- . -
de la stra ndul fostei soc iet ăţ i "As t r a " Ş I. -lŞI. gasisera o
distractie p entru îmbunătăţirea diges~iei:. ar~n:au în ~~zin
mon ede de a r g in t cu capu l rege lui Mihai .. I a~ copu~ t:
prinseseră obiceiul ş i începuseră să fie prezenţi pnn preaJm a
zilnic la ora 1.00. Câteva monede pescuite de pe fundul
bazinului cântă reau gr eu în bugetul lor de copii săraci d ~
după război. Activitatea asta .. lucrativă" le punea însă un eon
viaţa în pericol. · _ . _ Preda.
Dl Kovaliuk însuşi la una dintre scufundan era sa se
înece . Şi-a prins mâna î n grăta rul de scu r gere ut;d e
alunecase o monedă şi era să rămână acolo. Până la urn~a, a
scăpat cu bine, ceea ce nu se poate s pune despre u~t~ţ d~ntre
care, beat fiind, a sărit de la trambulma ŞI s-a
ofiterii
'
înecat.
.
rusi
,.Înotul, ca un fir roşu... "
Prin 1950, la ştrandul de lângă Casa de Cultură au
început concur surile popula re. În primul_ an ,. cân? f~ala s-~
desfăşurat la Lugoj , s-au calificat patru campi~e~ . Pnn~e e1,
Dorian Kovalik. Din 1950 au început deja sa _fie organiZate
concurs uri dup ă calendarul F edera ţie i de Inot. Atunc i,
Câmpina a reuşit să se claseze p e primul loc pe zo_na din care
făc ea p a rte ş i Bucureştiul, la proba de şt_af~ta 4Xl00~.
Stafeta era formată din Ovidiu Drăgan, Vlad1m1r GheorghiU,
Mihai Lung u şi Dorian Kovaliuk.
Atunci a fost r e marcat dl Kovaliuk şi legitimat ca
profesionist la Casa Centrală a Armatei, deveni ~ă ulter.i or
clubul ..Steaua". Sub culorile acestui club a devemt campiOn
national între 1951 şi 1953. Ulterior a urmat o şcoală de
antrenori si
. ' s-a întors acasă, în Câmpina. Aici, până în anul
160
Câmpina de altădată - Căkitotie în timp
1980 s-a ocupat în paralel cu activitatea desfăşurată ca
s alariat al Institutului de o secţie de înot de performanţă. Ani
de zile, Câmpina a fost singurul oraş fără bazin a coperit şi
necapitală de judeţ care avea în fiecare an finalişti pe ţară.
După naţiona lizare, nu s-a mai încălzit apa decât rar
şi pentru scurt timp . Şi, cum se expri m ă plastic dl Kovaliu~.
de a tunci "activitatea de înot a străbătut a pa rece ca un f1r
rosu".
· Dintre performerii câmpineni, în afară de dna Lizeta
Na um es cu, car e aparţin ea unei gene r aţ ii mai vechi, d l
Kovaliuk tine să remarce p e: s urorile Brătianu (1954), Maria
Prait (din' lotul r epublican , Dragoş Mo toi, Victor Schmidt,
Aida Săndulesu, Eduard Iosifescu , Cristina Butnaru, Mihaela
Datorită r ezultatelor obţinut e în to'ţ i aceşti a ni, au
primit sprijin pentru construirea unui b az!n _acbperit: ca~e a
avut o istorie aparte timp de zece ani, pa na a re uş1t sa se
facă.
În final , a putut fi con s ide r at opera t uturor intr e -
prinderilor din oraş, cu toate inconvenientele care decu_rg _din
orice activitate înnădită. Aşa că a răm as ţvt timpul, pana la
privatizarea de acum c âţiva a ni , cam n etermina_t. în sp~cial
în ceea ce priveşte aerisirea şi filtrarea. E drept ca netermmat
e si astăzi.
· Cu o temperatură a apei apropiată de normal (28 d e
grade) s-au reuşit performanţe cu copii de 3-4 ani, care ştiau
deja să înoate pentru concursuri.
Astfe l, câmpine anul Re mu s Baiaş, car e începus e
inotul la vârsta de 4 ani, la 12 era campion naţional de copii.
Alţi performeri: Orlando Tâb oiu şi Florina Voicu. _
Temperatura apei a constituit tot timpul o prob!em~
pentru 1notători, fie că erau practicanţi a i ~ataţ1e 1 : f1e ca
făceau parte dintr-o echipă de polo. Pentr u ca, trebme spus
că la Cârn pina s -a practicat p ână prin 196_5 şi . acest. sport. . _
Din tre titularii seniorilor (pentru ca eXIs ta ŞI o echipa
de j uniori şi una de copii) a făcut parte vre~ cinci ani_ şi dl
Kovaliuk, care îşi aminteşte de un m eci jucat m noctuma la o
) temperatură a apei de 17 grade . Spectatorii erau îmbrăcaţi în
1
1
,1
161
(
 <'
(
1
SimOIUI Luncaşu

pulovăre. Până la urmă ajunseseră să se antreneze pe gârlă,

und e apa era încălzită - cum spuneam - de turbinele de la
Uzina Electric ă. Din echipa de polo mai făceau parte Roland ~
Corneanu, Cornel Popescu, Ion Cristea şi Roman Barbu.
Din cauza cutremurului din 1977 şi a deselor reparaţii
(
ale bazinului, pregătirea sportivilor a fost afectată. De vreo
patru ani, bazinul este închis şi pentru public.
OI Kovaliuk nu a renun ţat însă la a ntrenorat. · În
~ )

fiecare an are grtipe de copii pe care-i învaţă să înoate. Apa

are însă doar 17 grade, oricât de cald a r fi afară . Aşa bazinele
ştrandu rilor (şi cel al Petromului şi cel al Tineretului) sunt
J \
{
ţinute într-o stare i gienică impecabilă (apa caldă se f( '
,
murdăreşte m ai repede!), dar la temperatura aceasta a apei
puţini !Ilai înoată cu plăcere.
.,
Inotul, spune dl Kovaliuk, este foarte sănătos pentru
orice vârstă. În Câ mpina. însă. puţini reuşesc să-1 practice la
} 1,
nivelul la care poate şi-ar dori. Şi aceasta datorită, în primul (
.,
r â nd, banilor . Câţi îşi pot permite să plătească a tât de des
cum şi-ar dori o taxă de intrare de 25.000 de lei, respectiv d e
10.000 de lei pentru copii?
f(
De aceea, crede dl a n trenor, cineva ar trebu i să facă (
..
ceva pentru marea masă de copii care îşi doreşte să practice
inotul. .<,
r
. Pentru că, s -a văzut, în gena câmpinenilor este înscri- (
să m area performanţă. '

13 decembrie 2002
)
1
t•
ţ
1

1
~
1
~
,(

l'
(
(
l
1
162 1
1

{
1
•

TANGENTE
'
\

C..ampina de altădată - Călătorie în timp

Un Constantin Tănase câmpinean

Totul a începu ţ .cu mul ţ i a ni în urmă , in perioada

inte:ccelică.
Un copil de doar câ ţiva a ni se urcase pe o scenă
improvizată, îşi strigase din răsputeri poezia şi fusese
răsplătit cu aplauze pentru r âvna sa. Şi aplauzele i-au
m â ngâiat sufletul şi 1-a~ robit sceneî..
Viata
•
îl sortise să fie munc itor la ..As tra Română" .
Neastâmpărul său l-a soii:it să fie un sensibil, dar neobosit
artist. Astăzi, dl Gheorghe Cosma este pensionar, dar nu se
împacă cu condiţia sa. Simte că mai are câte ceva de spus,
chiar la cei aproape 80 de ani ai săi, pe care însă nu-i arată .
. l
Scândura scenei îl cheamă. Se mai poate face astăzi teatru la
nivel de amatori? Mai sunt cond i ţii materiale? Mai sunt
aspiranţi?

Adolescentul autodidact
•

Când, în anii '30, un a dolescent de 16-17 ani, elev la

.
Scoala de Arte si .
, Meserii a ..Astrei Române" , a luat initiativa
înfiinţărti unei echipe de teatru din care să facă parte colegii
săi de clasă, cu siguranţă că mulţi au fos t uimiţi. Probabil că
ar fi fost uimiţi şi la Bucureşti , darămite la Poiana Câmpina!?
Numai că adolescentul cu pricina nu era unul oare-
care. Era cel a cărui i maginaţie fusese a prinsă .de lectura
unei cărti •
- "Viata
•
lui Constantin Tănase" - carte ce-i dove-
dise că succesul poate fi uneori la îndemână . De ce nu şi la
îndemâna lui?!
Antecedente avea din şcoala generală. Învăţătorul
Mateescu - cel al cărui nume îl întâ lnesc pomenit cu evlavie
de fi ecare dată când vorbesc cu una sau cu a lta dintre
personalităţile Poienei - organiza se rb ă ri şi şezători, şi elevul
Cosma era, desigur, n elipsit. Ba. aş putea să pun rămăşag că
era chiar sufletul s p ectacolelor.
De la actorie la regie nu a fost decât un pas. Pe care 1-

165
Simona Luncaşu
a făcut firesc şi , la o vârstă fragedă , şi-a asumat o responsa-
bilitate pe care a dus -o la capăt cu succes: a pus în scenă
piesa de teatru în două acte ..Ardealul", piesă ce dura aproa-
pe o oră . Actori: colegii săi de la Şcoala de Arte şi Meserii.
"Necazul era că de la o repetiţie la alta uita m mişcarea
- îşi aminteşte dl Cos ma. Aşa am aj uns la conflicte cu băieţii .
Atun ci m -am gâ ndit să- mi fac un caiet d e regie. Nu m ă
învăţase nimeni~i era ucigător de urmărit fiecare schemă de
mişcare de pe ca iet, d ar tot ul m ergea din ce in ce mai bine.
Până la urmă, a m ajuns să jucăm piesa atât local, câ t şi in
.... . . . ,.,
1mpreJunm1.
Caruselul se p ornise. Ca şi ilustrul său înaintaş,
. Tănase , .îşi întemeiase trupă şi purcedea în tumee.
Omul cu trei plămâni
Ai crede o pas iune trăită cu o asemen ea intens itate
că
nu îţi m ai lasă timp şi pentru altă preocupare. Nu a fost şi
caz ul tânărului domn Cosma. Nu numai că avea şi o altă
preocupare - în afară d e serviciu - dar această · preocupa r e
era t ot o pasiune trăită cu intensitate: fotbalul.
..Ziu a er~ fotb a lul, sear a erau repetiţiile, iar n oaptea
scriam textele. Juca m fotb al la Poiana (am jucat din '38 până
în '48). Nu era m un fotbalist gr ozav. dar avea m suflu şi toţi
coechipierii îmi spuneau că a m trei plămâni. Pe vremea a ceea
se juca fotb al din pa siune. Aducea m echipamentul acasă şi
mi-I sp ăla m a m a . Doar gh etele le du ceam la sta dion , să le
p ună cra m poane. Şi totuşi a m făc ut p erformanţă . Am intra t
în echipă când tocm a i fu sese î nscrisă în federa ţi e, şi a m
pa rcurs toate t reptele p ână în divizia B. M-am retr as in '48 ,
fiindcă e bin e· să te retragi când simţi tu că e timpul, nu când
aj ungi să te fluiere publicu l."
Şi a rămas doar t e a t rul, dragostea dintâi
Nu a fost uşor. În 1940 erau vremuri t u lburi. Erau
legionarii la putere şi dincolo d e gardu l fa miliei Cosma îşi
avea sediul Frăţia de Cruce.
166
Câmpina de altădată - Căliitorie în timp
Tânărul mai visa încă la o trupă de teatru, precum cea
a idolului său , Tănase . I-au propus să îl ajute. Nu a u făcut- o.
Doar 1-au compromis. S -a ales - surprinzăto r - cu domiciliu
fortat
•
.
A fost pe front. S -a întors. Şi. ca să se poată angaja, s-
a înscris în Partidul Socialist . Partidul Socia lis t a fuzionat cu
Partidul Comunist. Au vrut să-i dea funcţie de conducere. A
refuzat-o. A fost exclus din partid . Putea să aibă necazuri şi
mai mari , dar 1-a salvat s t eaua sa noro co a s ă: t a lentul
artistic.
"Nu avea cine să s e ocupe de activitatea culturală, aşa
că m -au chemat pe mine. Nu prea îmi a rdea, dar m-a u ca m
1
ameninţat. Mi-au spus: Ai doi copii; vezi c e faci! Mi-a fost
{ drag să fac teatru, dar ei ins ista u să fac brigadă şi montaje
litera re. Ca să fac t eatru, a m făc ut - o ş i p -asta. Scriam
textele, făcea regia , dar mă oc upam ş i de costume şi
d e coruri. Cu scrisul textelor nu a veam pro blem e, că mă
ins piram repede şi, în câteva nopţi , scria m un program de
brigadă, deşi trebuia să fiu precaut ce s criam. Mă deranja
îns ă faptul că trebuia să dau tot în cei mici , niciodată în şefi.
l-a m s pus-o o dată secretarului de pa rtid d e atunci, Sorete.
Şi el mi-a zis: Fă un program de brigadă cu ei! l-am răspuns:
Cum o să fac asa •
ceva?! Nu fac! Ba o să fa ci ,- a zis el - că-ti
•
d a u sarcină .
Şi am făcut , că îmi dădu se şi s cris . 1 l-am citit. A
chemat toţi şefli , inclusiv pe directorul Tiseanu şi le-am citit
şi lor . Bineînţeles că directorul s -a opus să fie j ucat, fiindcă ,
deşi declara că totul era adevăi:'at, îşi dădea s eama că s -ar fi
produs o adevărată debandadă . Şi atunci, Sorete a zis că nici
măcar nu avusese de gând să mă pună să-l jo c , dar că a vrut
să ştie şi şefii cum sunt văzuţi de j os.
Rezultatul a fost că , începâ nd din ziua aceea, mie mi
{ s -au închis usile
•
birourilor cu care aveam relatii •
de serviciu.
< N-a fost frumos din partea lor...
} Am continuat însă pe linia o bi ş nuită. Mă plătea
? sindicatul, îmi dădea 3 -400 de lei. Din banii ăştia cumpăram
însă gustări pentru oamenii cu care lucram, fiindcă uneori
(
repetiţiile ţineau până seara târziu (unii băieţi 'lucrau la
r
J
l
l 167
Simona Luncaşu Câmpina de altâdatii - C'ălătorie în !1/np

schimb şi erau navetişti). afle ce piesă aleseseră nişte amatori, şi hotărâse să vadă doar
La un moment dat, nu m-au mai plătit, că nu eram câteva scene din ea. A stat însă tot spectacolul şi, la sfârşit.
calificat. Şi a trebuit să mă înscriu la Şcoala Populară de Artă ne-a felicitat. Ba chiar ne-a susţinut ca să mergem la faza pe
de la Ploieşti şi să mă duc la cursuri de două ori pe săptă­ ţară. Nu a fost ascultat şi atunci s-a retras din juriu, în semn
mână. Apoi am obţinut diplomă de regizor. Era prin anii '60." l de protest. A mers mai departe o formaţie "cu pile" din
Ploieşti. .
Niste amatori... meseriasi Aşa era atunci. Noi am luat doar un premiu de
• •
interpretare. Regretul a fost cu atât mai mare cu cât, anul
Unde pui suflet, obţii şi rezultate. Teatrul a fost marea acela, concursul a fost câştigat de o formaţie a sanitarilor din
pasiune şi a adus marea satisfacţie. l, Iasi cu .....Tache, Ianke si Cadâr".
' '
..Se organiza din doi în doi ani Concursul de teatru
"I.L. Caragiale". Ne-am prezentat ani în şir cu spectacole
dintre cele mai reuşite. Am pus în scenă aproape toate 1 O genă puternică

-Işi
piesele lui Car~giale. Marele nostru succes au fost însă
spectacolele cu piesa lui V. I. Popa, "Tache, Ianke şi Cadâr". 1r .!
aminteşte
cu drag numele celor cu care a pus în
scenă piesle de teatru de -a lungul timpului: Nicola e
Focşăneanu, Melania Stoenescu, Valentin Niculescu, Milica
Popa, Mariana Puia, Gheorghe Mardare , Radu Catrinoiu ...
~· -
Işi mai aminteşte - cu lacrimi în glas - şi de regretata
r \

sa soţi~, cea care 1-a înţeles şi l-a susţinut tot timpul.

.
f
(
1
Işi aminteşte de fiica sa, Liana, care, copil fii nd ,
impresi onase asistenţa , jucând o piesă clasică a lui
Alecsandri, adaptată de tatăl său, "Chiriţa la Câmpina".

~} Regretă că nu a lăsat- o să se facă actriţă. A ajuns profeso ară

de franceză şi, în timpul liber, continuă activitatea tatălui
său cu aceeaşi pasiune.
Moştenirea dlui Cosma se află , aşadar, p e mâini bune.

2 august 2000
l P.S. La scurt timp după apariţia articolului de mai sus în
1 t ziarul "Partener" (articol care, în forma initială, se încheia cu
1 . '
un apel către foştii artişti amatori de la Uzina Poiana de a
/
Scemi din piesa .. Tache, !anke şi Cadâr ", cu actorii wnalori de la Uzina Poiana / reinnoda relaţia cu dl Cosma), a avut loc reîntâlnirea. După
Le-am pus în scenă în decurs de 7-8 ani , cu două 20 de ani. Cu recitaluri actoricesti,
. cu muzică si '
dans. Din
garnituri de actori. Doar Nicolae Focşăneanu şi cu mine am păcate, acolo s-a tem1inat totul. Spre vizibila dezamăgire a
jucat în ambele variante. dlu i Cosma, chiar nu m ai sunt condiţii pentru mişcarea
Îmi aduc aminte că, la o vizionare a spectacolului artistică de amatori.
nos t ru a participat actorul Nicolae Furdui. A fost surprins să /
r'

168
-( 169
(
 '•

Simona Luncasu
• Câmpina de altădată - Călătorie în timp

Troită
'
întru nemurire despre Emilian Cojocărescu, cel care şi-a câ_:;;tigat ono~rea ~e
' a i se ridica post-mortem un monument In comuna, pnn
Reportaj la răscruce de drumuri şi ape îndâljirea cu care a luptat pe vremea c~m~nismu~ui, ~hi~.r în
calitatea sa de prim-secretar de partid, Impotnva 1de n de
Până de curând nu fusesem niciodată dincolo de colectivizare a comunei.
Efectele eforturilor sale se văd acum, peste ani, când,
barajul de la Paltinu, iar despre oamenii din Valea Doftanei
desi oamenii sunt convinşi că se poate trăi ş i mai bine,
stiam doar că fac cea mai bună caşcavea şi cea mai grea
~avetâ dintre toţi salariaţii din Câmpina. co~paraţia cu zonele care au trecut p~in e x~erienţa
' colectivizării este net în defavoarea acestora dm urma.
Am ajuns însă, într-o seară , pe când făceam şcoala de
Îmi mai vorbeste domnul primar despre poziţia atât de
soferi, să traversez întreaga comună , pân ă aproape d e
drumul forestier dinspre Braşov. Faptul că se întunecase de-
favorabilă a comunei' aflată la răscruce de drumuri şi de ape.
a binelea când am sosit nu m-a împiedicat să văd şi s ă mă
' E convins că, atunci când se va moderniza drumul spre
Brasov si s e va reda circulatiei vechiul "Drum al Sării" s pre
minunez de ce vedeam. Gospodării, care mai de care mai
frumoase , drumuri- dintre cele mai bune şi, undeva, într-un Slă~ic , Valea Doftanei îşi va găsi locul cei se cuvine de I?ul~
Cât despre barajul de la Paltinu, nu ştie în:ă ce s!i cre_ada. S~
vârf de deal, o lumină ciudată ... Nu părea a fi lumina unei
fie binecuvântare s au blestem? Pentru ca, daca legile ar fi
gospodării. Semăna mai degrabă ~u o stea, dar o s tea pe care
favorabile a dminis tratiei locale (cum, deocamdată , nu sunt!).
înclinaţia mea subită spre misticism a asemănat- o cu cea de
Primăria din Valea Dofta nei ar putea obţine bani buni din
la Betleem. Un Mesia?! La Valea Doftanei?!
M -am lămurit însă destul de repede. Toată lumea de exploatarea apei. . . . ..
Pe d e altă parte , c onstruirea b a raJulm p e t entonul
acolo ştia despre ce e vorba.
comunei duce la s t a bilirea interdicţiei practic ării ori căror
.E crucea lui nea Ghită ' Băncilă - m-au informat ei. A
făcut- o omul pentru fraţii lui care sunt morţi cu toţii. "
activităţi poluante. Deci, la industrie zero. .
Revers ul m e da liei a r fi că a stfel comuna a ob ţmut
Am planificat pe loc un alt drum , de data aceasta
s tatutul de zonă propice p en t n1 a groturis m .
înarmată cu instrumentele necesare imortalizării faptului.
L-am întreb a t pe domnul p rimar şi d espre cel care
Mi-am început periplul reportericesc cu o vizită acasă la
• trebuia să fie eroul r eportaju lui meu .
. A l Nea Ghiţă Băncilă!? Un om gospodar i Nea Ghiţă a
Primul gospodar al comunei fost prin a nii '60 - '70 preş e dintele coop eraţ i~i şi a ~ăcu ~
treabă bună. E si un vănător p a s ionat. unul dmtre ce1 ma i
· Tânărul primar Cornel Băntoiu este de profesie inginer buni vânători d'e urşi. A ridica t şi cruc ea asta în vârful
- foraj şi a fost plecat câţiva ani din comună cu serviciul, pe
dea lului si a cum crucea e u n fel de s imbol al comu n ei. E o
undeva prin Vâlcea. Glasul pământului 1-a chemat acasă. Şi
aici, la Valea Doftanei, a reuşit performanţa destul de rară la
poziţie f~~noasă acolo, sus. S e vede toată V~lea Doft a z:e!·" .
M -am ridic at să p lec spre c a s a hu nea Gh1ţa, _1ar
noi astăzi, de a obţine al doilea mandat consecutiv de primar. d omn u l primar a ţi n u t să m ă însoţea sc ă şi i-am fo st
Era o zi de duminică atunci când l-am vizitat acasă,
rec unoscătoare pentru asta. . .
însă nu a pregetat să-şi sacrifice una dintre - cu siguranţă -
Îmi arată mare parte din satul Trăisteni . unul dmtre
puţinele zile libere.
cele două sate a le comunei. Teşila - celălalt sat, de la intrarea
Mi-a vorbit mai întâi despre înaintaşi. Şi mai ales dinspre Câmpina - îl văzusem la venire şi aveam să- 1 revăd

170 171
Simona Luncaşu
la plecare.
Întâlnim pretutindeni săteni la porţi şi toţi îl salută cu
simpatie pe domnul primar. Întâlnim şi mulţi copii, prilej
pen tru a afla că în comună funcţionează un liceu, două şcoli
generale şi trei grădi niţe, dar şi două disp~nsare umane şi
două veterinare.
Într-un târziu. îl găsim şi pe
Nea Ghită Băncilă
• Avea doar 15 ani când a început ră.zboiul. Cinci fratii-
De cum l-am văzut. l-am înscris în categoria oamenilor
puternici, a celor care trăiesc mult în mijlocul naturii şi - la o
adică - se pot lua la trântă şi cu ursul.
Are 75 de ani şi aud că s uferă de inimă , ca şi unii
săi, cei morti mai de curând. Este al zecelea din
dintre fratii'
13 copii: zece băieţi şi trei fete.
. din sat. Era u ltima dată când îl vedeau.
.. La 45 de ani, tata avea deja 13 copii - îmi spune. Eu
sunt singurul care mai trăieşte".
A început să piardă din fraţi o dată cu începutul
războiului. Primul a murit în '41, al doisprezecelea în '95.
Nea Ghiţă .,a avut zile".
Vorba asta. i-a spus-o şi tatăl său după o întâmplare
ieşită din comun. li zisese:
.. Gh1·t-
•
a, tu at. zt•te, t a t a- ,. ..
Era în 1943. Război. Bombardamente. O companie
an tiaeriană era insta lată pe un vârf din Valea Doftanei.
Bărbaţii familiei Băncilă, ca de altfel mulţi alţi săteni,
lucrau pe canale. Trăgeau buşteni din apă. Cred că meseria
asta se• numeşte ţapinar.
Intr-una din zile, tatăl, care planificase să meargă la
coasă, îl trimite pe tânărul Ghiţă acasă, să aducă coasele. Şi
chiar insistă să fie ascultat. Însă Ghită - nici el nu stie de ce -
• •
nu s-a d u s. Pur şi s implu nu s-a dus, deşi erau vremur ile
când copiil. nu prea i eşeau din cuvântul părinţilor, iar familia
Băncilă era una tradiţională: fraţii erau uniţi între ei şi
toţ.i se s upuneau autorităţii părinţilor.
172
' ' Câmpina de altădată- Călătorie în timp
Dar în ziua aceea nu s-a dus. Si, în ziua aceea aviatia
engleză a survolat comuna. Antiae~iana a ripostat. Ca ~ă
scape mai repede de acolo, unul dintre avioane a dat drumul
tuturor bombelor care erau destinate Câmpinei sau
Ploieştiului. Iar bombele au căzut, una lângă alta, exact pe
locul unde ar fi trebuit să cosească ai lu' Băncilă dacă Ghită
ar fi adus coasele. Şi atunci tatăl său a zis vorba asta mare,
care s-a şi împlinit: "Gh.iţă, tu ai zile, tatăl". Si a avut zile nea
Ghiţă. A trăit să vadă cum îi mor toţi fraţii. ·
a u plecat în cătănie. Nu s-au mai întors decât doi. Ceilalti' si-
au găs!t sfârşitul la Cotul Donului. · ·
Işi aduce aminte cum unul dintre ei a avut într-o zi
drum pe acasă . Era horă în sat când a plecat din nou la
război şi toată lumea de la horă l-a petrecut până la ieşirea
Pe nea Ghiţă îl frământa faptul că fraţii săi au murit
fără lumânare, că n -au fost îngropaţi creştineşte ...
După ce s -a văzut singur, a hotărât să facă ceva.
A ales locul. Un deal înalt din spatele casei, unde
putea să tragă de acasă un fir pentru alimentarea cu energie
electrică.
Dealul ăsta îsi
'
are si
. el istoria lui.
Tatăl lui nea Gh.iţă îi povestea acestuia cum. pe vre-
mea turcilor, acolo era instalat un loc de veghe. Când cel care
e ra de pază vedea că năvălesc turcii , ap rindea focuri de
primejdie, şi oamenii din sat îşi luau vitele. urcau dealul şi se
adăpostea u în bordeiele pe care şi le ridicaseră din timp.
j Când ajungeau turcii , n u mai găseau nimic. Nici oameni, nici
a nimale. Stăteau ce stăteau şi, după ce îi vedeau plecaţi,
ţ sătenii se întorceau cu animale cu tot la casele lor.
Ei bine, pe dealul ăsta s-a hotă rât nea Ghită să ridice
( •
cruce în amintirea fraţilor săi dispăruţi dintre noi. Cu patru
boi a urcat cru cea pe deal. Şi a aprins lumini pe cruce, să
} ardă pentru sufletele fraţilor săi morţi fără lumânare.
Iar când a fost gata, a închinat-o ş i celorlalţi 10 de eroi
~. ai comunei, morti în Primul Război Mondia L s" i celorlalti. 30 '
l
(
'
morţi în Cel De-al Doilea Război Mondial, dar şi părinţilor şi
<J 173
Simona Luncaşu Câmpina de altădatli- Călătorie În timp
.
bunicilor săi. vân ează la Valea Doftanei, fă ră a soli cita î n să ajutorul
E un'' om cu mult suflet nea Ghită •
Băncilă . Cultul localnicilor.
strămoşilor e pentru el un lucru căruia îi acordă o atenţie Din păcate , îţi fa milia lui n ea Ghiţă pasiun ea nu s-a
specială, aşa cum îi acorda u vechii daci. tr~nsm~s gen<:_tic. Are doa r o fiică şi, de la ea, doi nepoţi. Un
Acum îmi dau seama că nea Ghiţă chiar aminteşte de baiat Şl o fata. Despre n epotul spune că preferă să vâneze
un bătrân dac, cu ţinuta sa impunătoare. E departe de a fi fete, nu animale sălbatice. Iar pentru fete nu a re nevoie de
primitiv, însă are aşa, o îndâ.Ijire pe care doar luptătorii de puşca bunicului. .
profesie o au. Şi omul ăsta chiar e un luptător , că doa r a fost Cui o să o lase?! Nu ştie încă. Se oferă domnul primar.
şi... _:?i n ea Ghiţă îl priveşte serios şi îi promite să îl pună la
m cer care.
La vânătoare de ursi, cu Ceausescu Fiindcă vânătoarea de urşi nu e joacă. Se ştie şi din
• •
cărţile de sp ecialitate că, după ce ai împuşcat un urs, acesta
Era vânător şi
înainte de a-1 descoperi oamenii lui mai merge pe picioare încă vreo -sută de metri.
Ceauşescu. Chiar de copil. Tatăl său şi-a învăţat patru dintre De aceea, 25% dintre vânători cad victime urşilor.
băieţi să vâneze. Celorlalţi nu le-a plăcut. Lui nea Ghiţă îi Nu şi nea Ghiţă Băncilă. Pentru că - vorba tatălui său
place şi astăzi, la vârsta asta. Nu mănâncă tot ce vânează - el are zile.
{mistreţ doar; urs - nul) . ş i nici nu colecţioneaz ă trofee.
Vânează . doar din pasiune sau poate din inerţie, fiindcă a t 17iari. 2001
făcut asta a tâta amar de vreme. Vânatul preferat: jderul. Pe
vremuri, pentru o blană de jder , tatăl său obţinea 2-3000 de
lei. Preţul unei perechi de boi.
Cu Ceauşescu nu s-a dus ca vănător, ci ca gonaci.
Bineînţeles că în prezenţa "şefului" era imposibil să se tragă
focuri de armă . Nu puteau nici să se apropie la mai puţin de
60 de metri de el. Au trecut prin mai multe filtre înainte de a
fi selecţionaţi şi, cu toate astea, tot se mai infiltra câte un
securist la 10-1 1 persoane.
Ceauşescu era dus la vânat s igur , la pătuluri , unde se
ştia că erau cele mai frumoase exemplare ale speciei. Nea
Ghiţă îşi aduce aminte de o replică a lui la una dintre aceste
partide de vână toare: "Tovarăşi, acest urs a fost împuşcat de
moartei"
Şi în mijlocul naturii avea mania d iscurs urilor,
pornind de la te miri ce! . .
P as iunea pen tru vânătoare s-a transmis şi noii
generaţii de conducători.
Actual prim ministru, Adrian Năstase, care este
preşedintele onorific al Asociaţiei Vânătorilor, vine unemi şi

174 175
 Simona Luncaşu

fapt~
i
Oameni, locuri. ~ ~ •

;.._..~-.
.. . ,
.. ~
...
...i ·~
ţ

~.. - • - .... . * • ..1 f • ....J

1 1 ' • • T

. Avem p riv_ilegiul de a avea încă printr~ x;t9r.destui

oam eni dintre cei car e au trăit ·e i insisi istoria. ·Oameni care
au multe de povestit şi puţini s unt 'cei '
c·a re mai au , ttmp şi
răbd are să- i asculte. Noi s up.t~m- gata să- i as cultăm Şi să •
, . ..
p ăstrăm în arhiva noastră p entru generaţiile viitoare poveşti
inedite despre câm pinenii de ·as~i şi Cţi de altădată, despre
_clădirile vechi ale oraşului, înainte ca acestea să pară cuiva
d es u et e şi să vr ea să· le înl o cuiască cu copstr\lcţii 'din
aluminiu şţ ţermopan.
. '
.
>

\
1

'

.
•

'

..

,_
·-. '

.. .·-
. .

. .. .
.. . ..
•. .. ..
•
('
~ ,. .. . ' . . .
' ~

'

10
.
1.

'
Câmpina de altădată - Călătorie În timp
1

) Cu dna Alecsandrina Popescu despre

•

Coltul
•
Bulevardului
1
Un braşovean pe str. Braşoveni

'1 Exista la începutul secolului XX, în zona unde astăzi

t se află Complexul "Romal", un vad comercial format din
1 prăvălii - mai mari sau mai mici. Una dintre străduţele
1
t înguste care se formaseră prin alăturarea acestor buticuri
1 avant la lettre se numea str. Braşoveni , probabil şi pentru
1 faptul că mulţi dintre negustorii de acolo e rau veniţi din zona
1
Braşovului. Dl Ion Anghelescu - tatăl dnei Popescu - era din
Satul Lung, jud. Braşov (din Imperiul Austro -Ungar, care va
să zică) şi venise în Regat mânat de porniri patriotice: visul
României Mari. Se înrolase voluntar în armata rom ână şi
luptase undeva pe frontul din Moldova în Primul Război
• Mondial , alături de alti
•
tineri ardeleni. Si s-a îmb olnăvit de
•
reumatis m atât de grav, încât a ajuns chiar să fi e scos din
spital şi pus printre morţi. Un medic omenos îi salvase însă
viaţa şi dl Anghelescu se întorsese din război, dacă nu corn.:
plet vindecat, cel puţin viu. S e stabilise la Câmpina, unde un
frate al să u a vea un Magazin de Piel ă rie şi Opin cărie. O
vreme şi-a ajutat fratele, apoi şi-a deschis propria afacere cu
acelaşi profil.
Cu dr~g îşi aminteşte dna Popescu despre magazinul
tatălui său. Işi aminteşte mai a les cum, împreună cu mama
si
•
cu sora sa se ducea seara, la ora închiderii, să-1 ia acasă
\ pe unicul bărbat al familiei şi cum acesta cumpăra pentru
toată familia covrigi calzi, mezeluri proas p ete şi b ere. le sa-
vurau, după care îşi făceau plimbarea de seară p e Bulevard,
unde, în două chioscuri
•
chiar, cânta fanfara militară .
Cu multă nostalgie evo că dna Popescu i maginea
Bulevardului d e altădată. Şi ii este dragă în mod s pecial
imaginea feerică a celor două terase cu trandafiri roşii, terase
plasate una mai sus şi cealaltă mai jos de primul tronson al
serpentinelor care duceau la Uzina Electrică .,Concordia".

17