Student: Pisinaru Adriana

Grupa: 45
Data: 8.11.2018
Disciplina: Istoria artei

Tema 2

Giovanni Paolo Pannini, Peisaj cu ruine, ulei pe panza, 100x77cm 1691-1765, Piacenza-Roma.

 -scara, compozitie, spatiu pictural

Prezinta un peisaj urban, ce consemneaza cel mai probabil un eveniment istoric sau memorabil. Are un caracter
monumental prin compozitia pe care o are si fiind aceea de intrezarirea fragmentara a unei deschideri semicirculare a unei ruine, ceea
ce e retoric, mai ales prin dimensiunile modeste ale picturii si prin tematica aleasa. Ruina are un aspect de arc triumfal si poate fi
comparat cu un „portret” al Romei Antice fiind alcatuit dintr-o colonada, un obelisc si o amorfa. Alcatuirea aceasta arhitectonica din
acest unghi pare a fi o poarta spre lumea Antica prin analogia reprezentata de limita nordica a Italiei din secolul al XVIII-lea fiind „Porta
del Popolo”. Scenariul este similar, astfel ca arhitectura ruinata din prim-plan substituie cumva realitatea epocii completa si autonoma.

Peisajul urban prezinta mai multe planuri care se succed, dar in prim plan de la departare se pot observa ruinele, motiv
pentru care il vad ca pe un portret al Romei Antice. Ulterior, cand te apropii, se pot observa simultan oameni care produc diferite
activitati iconice, similar unui oras: oameni care stau, oameni care se plimba, mama cu copilul, oameni care muncesc, oameni care
vorbesc, oameni care directioneaza. Din acest motiv personajele par atemporale si straine de context, dar contemporane in acelasi
timp.

 forma, linie

Liniile sunt fine, trecerea de la un obiect la altul e facuta treptat, forme clare, iar volume bine conturate. Pictura este realizata
3D printr-o perspectiva descentrata pentru a pune in valoare toate planurile picturii, dar mai ales toate elementele arhitectonice ale
ruinei care joaca, de fapt, rolul principal in pictura. Perspectiva descentrata ofera o dramatica picturii, mai ales cand in final descoperi
ca toata aceasta asimetrie si descentrare are capat de perspectiva in fundal elementul vertical al compozitiei(obeliscul) care este
proeminent si pozitionat central in pictura. Acest lucru face obeliscul sa fie de fapt musa compozitiei, cerul, ruinele si poarta in sine au
rolul de a o incadra si a ii da valoare si importanta acestuia.

 culoare, lumina, tonalitati, textura

Culorile sunt calde cu tonuri variate de galben. Jocul de lumini si umbre este prezent, iar pentru ca este si o perspectiva
descentrata, acestea ajuta si mai mult la realizarea contextului si valorificarea obiectelor, mai ales ca expune obiecte arhitectonice. De
asemenea prin culorile destul de neutre si prin jocul de lumini si umbre se poate face o trecere si se pot percepe treptat si natural
obiectele picturii.

De asemenea obiectele picturii sunt realizate intr-o maniera intunecata pentru a contrasta si a fi puse in evidenta cu natura
vioaie(cerul, pamantul, oamenii) si in acest fel se face si o diferenta intre obiectele de sine statatoare, artificiale, anorganice(ruinele) si
intre cele naturale, tot timpul in miscare, organice(oamenii, natura).
Student: Pisinaru Adriana
Grupa: 45
Data: 8.11.2018
Disciplina: Istoria artei