,,Eminescu şi Vieru – mari poeţi ai neamului nostru”

Undeva printre aştri, în lumina încă palidă a unui răsărit, învăluiţi în ceaţa
dimineţii, stau la sfat doi împătimiţi ai acestui neam, al acestui pămînt:
Unul tînăr, visător, cu frunte înaltă şi senină, priveşte îngîndurat la celălalt,
care e ceva mai scund, mai firav, mai împovărat de ani, dar cu fruntea la
fel de înaltă, gînditoare.
Eminescu – Luceafărul român – poetul cu fire superioară, de-a lungul vieţii
sale a scris poezii excepţionale şi originale ca ,,O, mamă”, ,,Luceafărul”,
,,Scrisorile”, dar a fost şi o fire care a luptat pentru libertate, dragostea de
ţară şi frumuseţea neamului. El e luptătorul pentru Adevăr şi Dreptate, dar
această luptă i-a creat şi duşmani. Această revoltă l-a ridicat ca un Luceafăr
rece şi singur să ne dirijeze viaţa mai departe.
Timpul, însă, trece şi naţiunea română a avut nevoie de apariţia unui om
sfînt, care să lupte şi să ne unească ca popor, să ne reamintească că suntem
oameni prin poezii, cîntece şi opere valoroase. Atunci, Luceafărul, dăruindu-i
soarta poporului său, a hotărît să rupă o bucată din el, care s-a strecurat pe
Pămînt sub o lacrimă ce trebuia să încălzească sufletele orfanilor români.
Grigore Vieru - contemporan cu noi, care ne-a trezit conştiinţa noastră naţio-
nală, exprimată artistică şi îmbogăţită cu sufletul său. E poetul fructuos ca şi
Eminescu, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului.
Doi mari genii ai literaturii române s-au dedicat întru totul poporului, Patriei.
Au luptat pentru Adevărul absolut. Operele lor sunt fascinante prin simpatie,
simplitate şi măiestria artistică.
Patria, limba, adevărul, libertatea sunt cele din marile dureri ale poeţilor. În
poeziile lui Eminescu: ,,Din străinătate”, ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”,
,,Ştefan cel Mare”, ,,Doina” se vede dragostea imensă a poetului. Vieru este
poetul care şi-a asumat greul unui grai, trecîndu-l prin inima sa şi încărcat
cu răbdare, înţelepciune şi noua frumuseţe îl respectă în operele sale: ,,În
limba ta”, ,,Cîntare scrisului român”, ,,Ridică-te”, ,,Limba noastră cea română”,
,,Pentru ea”, ,,Trei culori”, ,,Doina”.
La Vieru ca şi la Eminescu dragostea este pură, sinceră, înălţătoare.
Iubirea este o temă a universului eminescian: ,,Luceafărul2, ,,Şi dacă...”, ,,Pe
lîngă plopii fără soţ”, ,,Mai am un singur dor”, ,,De ce nu-mi vii” , sunt doar
cîteva din poeziile eminesciene în care este cîntată iubirea, femeia, armonia.
Vieru a dedicat de asemenea mai multe versuri femeii iubite, dragostei:
,,Dragostea”, ,,Păstrează-n suflet”, ,,Iubito”.
Natura – mod de exprimare a motivului dintre om şi natură este descris în
opera lui Eminescu viu, cu multă căldură: ,,Revedere”, ,,Lacul”, ,,Freamăt de
codru”, ,,Povestea codrului”.
Vieru în poeziile: ,,Tu iarbă tot ai mamă?” şi altele îşi exprimă valorile eului
poetic. Viru este prin excelenţă un poet al Mamei şi Maternităţii. Tema ,,Ma-
ma” cum a cîntat-o Vieru nu a mai cîntat-o nimeni: ,,De unde”, ,,Făptura ma-
mei”, ,,Buzele mamei”, ,,Mîinile mamei”, ,,Cuvîntul mamei”, ,,Nopţile mamei”,
sunt doar cîteva din poeziile lui Grigore Vieru dedicate mamei sale. Mama
este cea mai sfîntă icoană. Asta a dovedit-o şi Eminescu în poezia ,,O,mamă”...
Doi mari genii, cu mari idealuri, duc dorul copilăriei ca în poeziile lor, Emi-
nescu: ,,Trecut-au anii”, ,,Copii eram noi doi”, ,,Fiind băiet păduri cutreieram”,
atît şi Vieru: ,, Ocheanul”, ,,Autobiografică”, ,,Casa părintească”, duc dorul ace-
lei mici căsuţe, păduri, visului copilăresc.
Ce-i mai uneşte pe cei doi mari poeţi este dedicaţie unui poet, superior. Atît
Eminescu în poezia ,,La mormîntul lui Aron Pumnu” îşi manifestă respectul,
durerea faţă de cel pe care Eminescu îl idolează.
Vieru îl cunoaşte profund pe Eminescu, idialurile acestuia îi serveau drept
nesecat izvor de inspiraţiem, drept model de creaţie, dedicîndu-i poeziile: ,,Le-
gămînt” şi ,,Eminescu”.
Pe aceşti doi poeţi îi leagă gîndirea profundă şi dragostea de ţară, de neam,
de valorile poporului Nostru. Au intelectul geamăn şi talentul neîntrecut.Stilul,
modelul de exprimare nu mai contează, ele ne fac doar să ne deosebim, adică
să nu confundăm opera.
Braţul puternic al morţii i-a ridicat acolo sus, făcîndu-i locuitori ai cosmosu-
lui. Astăzi doi mari poeţi: Luceafărul şi Lacrima lui Eminescu ne luminează
cu lumina lor, inimile, pentru ca fiecare din noi să fie un adevărat patriot.