EVALUAREA PREȘCOLARILOR ÎN PLANUL DALTON

Plecând de la afirmația „Nu există act educativ care să nu implice, direct sau indirect,
evaluarea și/sau autoevaluarea celui care învață, a celui care organizează și conduce învățarea, a
oamenilor și a comunităților sociale în slujba cărora funcționează instituția educativă”, spune Ioan
Nicola în Evaluarea-componentă majoră a procesului de învățământ; vom prezenta un exemplu de
bună practică în realizarea evaluării preșcolarilor prin abordarea Planului Dalton.
Evaluarea este menită să estimeze progresele de ȋnvățare şi să certifice capacităţile şi
competenţele formate, să identifice ceea ce copilul nu a ȋnţeles sau nu stăpâneşte. Ȋn acelaşi timp,
vizează să descopere disfuncţiile din procesul de predare-ȋnvăţare-evaluare, să distingă sursele
erorilor, să certifice calitatea predării şi învăţării, având o funcţie reglatoare asupra acestora.
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activitatii
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor,
dobândite de copii în cadrul actului educațional.
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în
desfășurarea procesului didactic, se conturează utilizarea în învățământul preprimar a următoarelor
tipuri de evaluare :
- evaluare inițială – predicativă
- evaluare cumulativă- sumativă, certificată
- evaluare formativă- continuă
De cele mai multe ori, evaluarea este redusă la acțiuni cum ar fi: a verifica, a aprecia, a
clasifica – sunt numai câteva dintre expresiile folosite frecvent pentru denumirea acestei activități.
Evaluarea modernă pune accent pe verificarea realizării obiectivelor, pe măsurarea rezultatelor,
acțiuni ce duc la luarea de decizii de ameliorare, respectiv de perfecționare a procesului și a
rezultatelor. Evaluarea tradițională este centrată pe acumulare de cunoștințe, în timp ce evaluarea
actuală se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative; pune accent pe
emiterea unor judecăți de valoare, care acoperă toate domeniile ( cognitiv, afectiv, psihomotorii)
învățării.
Un învăţământ care se vrea integrat în Uniunea Europeana urmăreşte individualizarea
instruirii copiilor, tratarea diferenţiată, încurajarea celor care au nevoie de ajutor, proiectarea
strategiilor de stimulare a interesului copiilor pentru afirmarea de sine şi pentru instruirea conform
nevoilor şi capacităţilor fiecăruia pregătirea de nivel superior a educatorilor care să le permită
înţelegerea complexă a situaţiilor de învăţare. Învăţământul preşcolar actual urmăreşte abordarea
integrală a copilului şi a educaţiei sale, nediscriminarea educaţiei, implicarea familiei şi a
comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea politicilor educative de responsabilizare, precum şi
dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative educaţionale specifice
vârstei. Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii „mister
didactic” se constituie ca o aventură a cunoaşterii în care copilul e participant activ pentru că el
întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize, dezbateri,
descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolva sarcini de învăţare, se simte responsabil şi
mulţumit în finalul activităţii. Astfel efortul copiilor este unul intelectual de exersare a proceselor
psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele
clasice prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile, elaborate interactiv, în care copiii îşi asumă
responsabilitatea şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual în
perechi. Ideile grupului au încărcătura afectivă şi originalitate atunci când respectă principiul
flexibilităţii.
Lumea în care trăim se schimbă şi odată cu ea educaţia; sursele de informare pentru adulţi şi
copii sunt multe încât pentru cei atraşi de nou, de spectaculos, una pare mai atractivă decât alta.
Vom prezenta realizarea evaluării preșcolarilor prin aplicarea la grupă a Planului Dalton
care are un rol activ și dezvoltă o funcție de feed-back pentru copil. În acest context, copilul devine
partener educațional într-un sistem ce oferă transparență, siguranță, deschidere. Aspectul cel mai
important este acela că preșcolarul este evaluat pentru ceea ce știe și nu este sancționat pentru ceea
ce nu știe.

Bibliografie:
Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom;
Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis