Radu Bogdan

XI-D

Subiectul 1:A
1)Sensul expresiei era la cheremul nostrum in textul prezentat este de a fi in relatii bune cu cineva.

2)Un joc prenzentat in text este intrecerile de la Hipodrom care presupuneau un cocursr,cine improasca
mai tare pe celalalt cu noroi.

3)Scopul intrecerii era de a razbate cu fulgerul prin baltoace de noroi si de a vedea cine putea improsca
mai tare pe celalalt.

4)In secbenta prezenta putem observa ca atitudinea maei este una pozitiva si intelegatoare fata de copii
sai si de ce le placea lor sa faca.

5)In acest fragment, perspectiva autoarei fata de joc este aceea ca jocul pentru copii reprezinta o forma
de libertate pentru copiii nazdravani aflati in Malta,bucuranduse de clipele frumoase oferite de copilarie
prin jocuri.

B:
In opinia mea,jocul are o importanta semnificativa in viata copilului, deoarece jocul este poate
chiar cel mai frumos lucru, pe care il poti savura in timpul copilariei.

In primul rand, in timpul copilariei, copilul nu se confrunta cu grijile si provocariile vietii, ci se

bucura de copilaria sa prin intermediul jocurilor.De exemplu,in copilarie, copilul nu are griji deoarece
parintii ii ofera grija si afectiunea de care are nevoie,dar jocurile reprezinta o modialitate prin care iti
poti face prieteni si se bucura de aceasta minunata perioada din viata sa,chiar daca nu e constient de
faptul ca la un momendat nu va mai fi un copil.

In al doilea rand,jocul ii poate forma caracterul copilului prin intermediul tipurilor de jocuri, pe
care le joaca.De exemplu, daca copilul joaca jocuri civilizate si/sau educative acesta va devein pe parcurs
un copil bun si manierat, pe cand daca joaca jocuri necivilizate, cand va creste exista posibilitatea sa fi
preluat lucruri negative din acele jocuri astfel fii considerat de catre ceilalti un copiil prost educat.

In concluzie,jocul reprezinta in viata copilului o modialitate de asi face prieteni si ii pot forma de
asemena caracterul si manierele.

Subiectul 2:
In poezia ‘’Despartire’’ de Mihai Eminescu este vorba de o dezamagire in dragoste.Poezia apartine
romantismului deoarece poetul considera ca viata s-a este in zadar,infiripandu-se in mintea sa gandul
mortii.Din cauza acestei dezamagiri, acesta doreste sa fie uitat de semeni si de iubita sa.De asemena
poetul isi manifesta in cadrul poeziei pesimismul care il cuprinsese,pesimismul fiind o trasatura tipic
eminesciana.In concluzie,emotiile si gandurile transmise de poet depasesc limitele relatiei, patrunzand
in sfera fanteziei,fapt ce incadreaza poezia in cadrul romantismului.
Radu Bogdan
XI-D

Subiectul 3:
Stefan Tipatescu este unul din personajele principale ale comediei “O scrisoare pierduta”, de
I.L.Caragiale, comedie ce ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul alegerilor de deputati din
1883. Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, iar conflictul dramatic se naste intre
reprezentantii opozitiei-Catavencu si grupul de intelectuali independenti- si membrii partidului de
guvernamant-Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi si Branzovenescu.

Personajul este caracterizat direct de dramaturg din tabela personajelor care ii prezinta functia si
statutul social,acesta fiind de om necasatorit. Este unul dintre “stalpii puterii” din acest judet, invidiat si
criticat de adversarii politici. Tipatescu este un barbat tanar si prezentabil, inteligent, dar imoral, fiindca
intretine relatii amoroase cu Zoe, sotia prietenului de familie, Zaharia Trahanache. Orgolios nu accepta
sa fie santajat si ameninta cu bastonul pe Catavencu, desi incalcase legea, poruncind politistului sa-l
aresteze si sa-i perchezitioneze toata casa. Devine impulsiv cand Nae Catavencu refuza sa inapoieze
scrisoarea. Aceasta insusire este evidentiata de Trahanche “bun baiat, cu carte, dar iute… nu face pentru
un prefect”. Are tot timpul un aer de superioritate, considerand ca totul ii apartine.

Administreaza judetul ca pe propria mosie si ii propune lui Catavencu, alte functii importante, in
schimbul scrisorii, precum: un loc in Comitetul permanent, avocat al statului, primar, postul de epitrop al
bisericii Sfantul Nicolae, ba chiar si o mosie. Stie sa-l faca servil pe Pristanda, acceptandu-i micile
gainarii(afaceri), precum cea cu steagurile, ca sa fie sigur de devotamentul politaiului: “…daca nu curge,
pica… Las’ ca stim noi…. Si nu-mi pare rau daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie imi place sa ma servesca
funtionarul cu tragere de inima”.

Politistul sesizeaza cu invidie pozitia sociala si personala a sefului :“mosia, mosie;fonctia, fonctie, coana
Joitica, coana Joitica”. Pe plan politic, traieste sentimentul ca a abandonat o cariera stalucita in favoarea
partidului: “cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-stra veniti la mine acasa, la mine care mi-am sacrificat
cariera si am ramas la Dv. ca sa va organizez partidul”. El oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si
sentimentele fata de Zoe, dovedind luciditate cand aceasta insista sa fie ales Catavencu si va ceda doar
cand Trahanache descopera falsul in actele lui Catavencu. Pe Zoe o iubeste sincer si ii propune sa-l
paraseasca pe Trahanache si sa fuga in lume.

Personajul e caracterizat indirect prin felul de a vorbi si de a se comporta si din relatia cu celelalte
personaje. El stapaneste perfect arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic despre
scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar in fata lui Catavencu devine violent
sau ii ofera diverse avantaje in schimbul scrisorii. Cand primeste de la Centru numele deputatului pe
care “cu orice pret” trebuie sa-l aleaga, accepta compromisul. Vazandu-l pe ales si auzind povestea
acestuia, exclama indignat “Ce lume! Ce lume!”.Desi autorul ii scoate in evidenta defectele si viciile,
acestea sunt general-uman, iar personajul este privit cu o oarecare ingaduinta neincadrandu-se in tagma
politicienilor demagogi si inculti.