1.

Argumentarea încadrării unui text în specia epică FABULĂ

Schemă pe ciornă

1. Definiţia fabulei.
2. Primul argument: structura compoziţională – cele două secvenţe: întâmplarea şi morala;
prezentarea întâmplării şi comentarea moralei.
3. Al doilea argument: personajele întruchipând tipuri umane, având câte o trăsătură morală
dominantă şi fiind construite prin alegorie şi personificare – identificarea tipurilor, a trăsăturilor,
exemplificate şi comentate pe text.
4. Concluzia: se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Fabula este o operă epică în versuri sau în proză, în care sunt satirizate defecte omeneşti, prin prisma
personajelor ce poartă măşti animaliere, construite prin procedeul alegoriei şi al personificării, personaje
care întruchipează categorii umane şi care participă la o întâmplare semnificativă, din care se desprinde o
morală.
Un prim argument care ilustrează apartenenţa textului ... (titlul), de ... (autorul), la specia fabulă este
faptul că se pot identifica, la nivelul structurii compoziţionale, cele două părţi/secvenţe specifice,
întâmplarea şi morala. Acţiunea este concentrată şi are un ritm alert, iar întâmplarea prezintă ... (ideea
principală a fabulei); se adaugă rezumatul întâmplării. Cea de-a doua secvenţă a textului, de regulă mai
restrânsă decât întâmplarea şi delimitată grafic de aceasta, conţine morala fabulei, adică învăţătura sau lecţia
de viaţă care se poate desprinde din întâmplarea cu personaje animaliere. Astfel, morala se referă în acest
caz la ideea că ... (se comentează ideile desprinse din morală, menţionându-se atitudinea critică, ironică a
naratorului). Timpul și spațiul acțiunii, vag precizate (se dau exemple de indici spațio-temporali), conferă
textului caracter de generalitate, susținând că întâmplarea menționată mai sus i se poate întâmpla oricui, în
ocice colț de lume.
Un alt argument prin care se susţine încadrarea textului dat în specia fabulă este prezenţa
personajelor construite prin procedeul alegoriei animaliere şi al personificării. Acestea întruchipează
anumite categorii umane şi se definesc printr-o trăsătură morală dominantă, satirizată de către narator,
fiindcă este un defect omenesc. Personajele acestei fabule sunt ... (se numesc personajele şi se clasifică)
reprezentând omul ... (exemplu: rău şi viclean, demagog, ipocrit, tiran, naiv, parvenit etc.); (aici se detaliază
prezentarea personajelor, prin comentarea aspectelor semnificative din text care ilustrează caracterul
fiecăruia, cu precizarea mijloacelor de caracterizare). Personajele sunt lăsate să intre în relație în prima parte
a fabulei, dialogul fiind modul de expunere dominant (se exemplifică o secvență de dialog), urmat de
narațiune (se exemplifică o secvență de narațiune).
Aşadar, textul ... (titlul), de ... (autorul), este o fabulă, deoarece se remarcă, la nivel compoziţional,
cele două părţi/secvenţe specifice, întâmplarea şi morala, respectiv se regăsesc personajele animaliere, care
întruchipează categorii umane definite caracterologic printr-o trăsătură morală dominantă, satirizată de către
narator cu scopul de a fi corectată, fiindcă este un defect uman.
 2. Argumentarea încadrării unui text în specia lirică PASTEL
Schemă pe ciornă

1. Definiţia pastelului.
2. Primul argument/ Prima trăsătură: descrierea – mod fundamental de expunere; precizarea
obiectului descrierii, încadrat spaţial şi temporal, planurile terestru şi, respectiv, cosmic –
exemple de elemente surprinse, perechile substantiv-adjectiv – exemple şi interpretarea acestora.
3. Al doilea argument/ A doua trăsătură: utilizarea procedeelor artistice – exemple de figuri de stil
şi imagini artistice şi interpretarea acestora, cu accent pe aspectele deosebite ale tabloului.
4. Un alt argument/ O altă trăsătură: prezenţa eului contemplativ, susţinută prin mărci lexico-
gramaticale – exemple de mărci şi interpretarea acestora; exprimarea directă a emoţiilor şi
impresiilor eului poetic în faţa peisajului descris – exemple de structuri / versuri şi prezentarea
sentimentelor transmise.
5. Concluzia – se reiau argumentele expuse.

Plan teoretic dezvoltat

Pastelul este specia genului liric în care se descrie un peisaj, cu ajutorul procedeelor expresivităţii
artistice, prin prisma subiectivităţii eului contemplativ, care îşi exprimă direct emoţiile şi impresiile faţă de
tabloul surprins.
Textul / Fragmentul citat din textul ... (titlul), de ... (autorul), este o poezie lirică descriptivă, în care
se regăsesc trăsăturile pastelului.
Un prim argument prin care se ilustrează încadrarea textului dat în specia pastel este utilizarea
descrierii ca mod fundamental de expunere, în conturarea unui tablou de ... (anotimpul), într-un peisaj de
(munte, deal, câmpie), la (răsărit, apus, dimineaţa, seara – timpul descrierii, în cadru diurn / nocturn). Astfel,
tabloul se structurează pe cele două planuri – teluric/terestru şi celest/cosmic, fiind prezentate aspecte
deosebite ale naturii. De exemplu, în plan terestru sunt surprinse elemente ale tabloului precum (ex: florile,
izvorul etc.), iar în plan cosmic, atenţia eului contemplativ este reţinută de (ex: lună, stele, nori etc.). Aceste
aspecte se evidenţiază, la nivel morfologic, cu ajutorul grupurilor nominale, specifice descrierii, adică al
perechilor substantiv-adjectiv, acestea din urmă având valoare stilistică de epitete, precum: (exemple de
perechi substantiv-adjectiv şi interpretarea a două dintre ele).
Un alt argument prin care se susţine faptul că textul este un pastel constă în utilizarea procedeelor
expresivităţii artistice, în conturarea peisajului de (anotimpul), adică a figurilor de stil, a imaginilor artistice
şi a elementelor de versificaţie, al căror rol este de a transmite sugestiv ideile şi sentimentele eului liric
contemplativ. Astfel, se remarcă, dintre figurile de stil, ... (se dau exemple din text pentru diferite figuri de
stil, urmând a fi interpretate două dintre ele). Epitetul ... sugerează ... (se prezintă emoţia, sentimentul,
impresia şi/sau aspectul deosebit al tabloului). Personificarea ... exprimă ... (aceleaşi explicaţii). Dintre
imaginile artistice, se evidenţiază cele vizuale (exemple din text), auditive (exemple), olfactive (exemple),
motrice/de mişcare (exemple). Imaginea vizuală ... surprinde ... (se prezintă aspectul deosebit al tabloului şi
emoţia generată de acesta). Imaginea auditivă ... sugerează ...(aceleaşi explicaţii).
O altă trăsătură a pastelului, identificată în textul dat, este prezenţa eului liric contemplativ, susţinută
de anumite mărci lexico-gramaticale, precum ... (exemple din text pentru următoarele) verbe şi forme
pronominale de persona I (arată confesiunea) sau/şi a II-a (arată adresarea directă), substantive în vocativ
şi/sau verbe la imperativ care marchează adresarea directă, interjecţii afective (exprimarea sentimentelor),
interjecţii de adresare, interogaţii retorice/poetice şi exclamaţii retorice/poetice.
(aici se dau exemple din text pentru mărci şi se interpretează pe scurt – ce idee exprimă sau ce
sentiment dezvăluie)
De asemenea, eul contemplativ îşi exprimă în mod direct emoţiile şi impresiile în faţa tabloului
conturat, ca de exemplu în structura/versul ...(exemplu de structură/vers din text) care sugerează /
evidenţiază ... (se prezintă emoţii, sentimente, impresii).
Aşadar, textul ... (titlul), de ... (autorul), este un pastel şi aparţine genului liric, deoarece se descrie un
peisaj, faţă de care eul contemplativ îşi dezvăluie emoţiile şi impresiile, apelând la procedeele artistice.