Noul Cod de

procedură civilă
Comentat

GabrielaCristinaFrenţiu
Denisa-Livia Băldean

S<í*twia
⅞ţ⅞5⅞ţ⅞M*
2013
 TITLUL PRELIMINAR. DOMENIUL DE REGLEMENTARE
AL CODULUI DE PROCEDURA CIVILA ŞI PRINCIPIILE
FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL

Capitolul I. Domeniul de reglementare

al Coduiui de procedură civilă

Art. 1. Obiectul şi scopul Coduiui de procedură civilă. (1) Codul de procedură civilă,
denumit în continuare codul, stebileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor
civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în
scopul înfăptuirii justitiei în materie civilă. (2) In înfăptuirea justitiei, instanţele
judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordirtii de
drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea suprematiei acesteia.

COMENTARII
1. Codul de procedură civilă. Definiţie. Cel dintâi articol al noului Cod de procedură
civilă îl defineşte, prin obiect şi scop. Codul rămâne reperul fundamental în procesul de
înfăptuire a justitiei în materie civilă, reunind regulile de competenţă, de judecată pro-
priu-zisă şi de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii.
în doctrină, Codul este definit sistenic, acesta fund un sistem al normelor juridice
procedurale, a căror aplicare asigură înfâptuirea actului de justiţie în materie civilă, des-
făşurarea activităţii potrivit normelor procedurale de către organul de jurisdicţie, părţile
interesate, organele de executare, de către alte organe sau persoane care, în condiţiile legii,
participă la înfăptuirea justitiei în cauzele civile, în scopul confirmării ori realizării drepturilor
subjective, materiale sau a intereselor legitime'1'.
Acest sistem al normelor procedurale este aplicabil în materie civilă, termenul „civil" fiind
utilizatîn sens larg, incluzând şi raporturile dintre profesionişti, precum şi dintre aceştia şi orice
alte subiecte de drept civil (art. 3 NCC).
2. Obiectul Coduiui de procedură civilă. Din perspectiva obiectului de reglementare' 2',
normele procedurale sunt: a) norme de organizare judecătorească (reglementează com-
punerea şi funcţionarea instanţelor şi, determinate de aceasta, incompatibilitatea, abţi-
nerea şi recuzarea); b) norme de competenţă (generală, materială, teritorială); c) norme
procedurale propriu-zise în procedura contencioasã şi în procedura necontencioasă; d)
norme de executare silită a hotărârilor pronunţate de instanţe şi a altor titluri executorii.
Potrivit art. 632 NCPC, constituie titluri executorii: a) hotărârile judecătoreşti executorii (art.
633 NCPC); b) hotărârile judecătoreşti definitive (art. 634 NCPC); c) hotărârile arbitrale şi alte
hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale (art. 635 NCPC); d) titlurile execu-

'*' /. Dekanu, Tralat de procedura civilă, vol. I, Ed. Wollers Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 43.
' ' V.M. Ciobanu, Tratat teoreticşi practic deprocedure civilă, vol. I, Ed. National, Bucureşti, 1996, p. 168-169.
2 Arl, 2 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI CODULUI

torii europene (art. 636 NCPC); e) încheierile si procesele-verbale întocmite de executoriî

judecătoreşti [art. 638alin. (1) pet. 1 NCPCj;f)înscrisurileautentice [art.638alin. (1) pet. 2
NCPCJ, înscrisurile autentice notariale (art. 639 NCPC); g) titlurile de credit sau alte înscri-suri
carora legea le recunoaşte putere executorie [art. 638 alin. (1) pet. 3 NCPC].
3. Justiţia, serviciu de interes public. Justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti,
iar acestea sunt cele expres şi limitativ determinate prin Legea nr. 304/2004 privind orga-
nizarea judiciarā, republicată111, art. 2 alin. (2): a) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţile
de apel; c) tribunalele; d) tribunalele specializate; e) instanţele militare; f) judecătoriile.
Justiţia reprezintă, conform legilor de organizare judiciară şi cadruluî legislate actual, „un
serviciu de interes public"'21, exercitat pentru a asigura respectarea ordinii de drept, aplicarea
legii, garantarea supremaţiei legii, respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice şi juridice. Apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale oricărei
persoane poate fi realizată, aşadar, exclusiv prin acest „serviciu de interes public", iar accesul
la justiţie nu poate fi îngrădit (art. 6 din Legea nr. 304/2004, republicată).

Arl. 2. Aplicabilitatea generală a Codului de procedura civilă. (1) Dispoziţiile

prezentului cod constituie procedura de drept comun in materie civilă. (2) De asemenea,
dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care Iegile care le
reglementeazã nu cuprind dispoziţii contrare.

COMENTARÏÏ
1. Caracterul normelor Codului de procedura civilă. Din prevederile art. 2 NCPC rezultă
că există o procedura de drept comun, generale, aplicabilă, în principiu, tuturor litigiilor,
în măsura în care nu există dispoziţii contrare, şi o procedura specială, aplicabilă într-o
anumită materie, anumitor categorii de litigii.
Procedura de drept comun este aceea determinată prin normele generale ale noului Cod
de procedura civilă, iar procedura specialã reprezintă sistemul normelor speciale, aplicabile
în anumite materii, strict determinate de lege, cu precizarea necesară că norme speciale potfi
identificatechiarîn noulCod de procedura civilă (spreexemplu, procedura ordonanţei de plată,
art. 1013-1024; procedure cu privire la cererile de valoare redusă, art. 1025-1032; procedura
evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, art. 1033-1048 etc.).
întrucât normele speciale nu reglementeazã în mod exhaustiv procedura într-o anumită
materie, elevorfi completatecu normele generale ale Codului. Spreexemplu, Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
2. Reguli de aplicare a normelor. Hind derogatorii de la normele generale, normele
speciale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin analogie.
Norma specială se aplică cu prioritate, chisr şi atunci când este anterioară normei generale
noi, întrucât aceasta din urmă nu ar putea afecta norma specială, în absenţa unei dispoziţii
exprese a legii.
Norma specială se completează cu norma generală, pentru aspectele pe care nu le
reglementea2ă, întrucât, de regulă, ea derogã numai în parte de la dreptul comun.

I1[
M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2003.
' ' A se vedea art. 5 din Legea nr. 304/2004, republicata\
DOMENIULDEREGLEMFN IAIU< M⅜ ()i)Uiui %ri. 3-1 3

Textul normativ reglementează aplicarea legii în situaţia în care în materie existā o

reglementare specialã, derogatorie de la normele noului Cod de procedure civilă, în cazul
cererilor formulate dupā data de 15 febrjarie 2013. Dispoziţiile art. 2 alin. (2) NCPC sunt norme
menite să reglementeze conflictul viitor de norme de procedurā, cele adoptate ulterior intrării în
vigoare a noului Cod de procedure civilă.
Norma nu are rolul de a reglementa conflictul de legi rezultat între legile speciale existente
la data de 15 februarie 2013 şi noul Cod de procedurā civilă. Un asemenea conflict este
rezolvat de Legea nr. 76/2012. Or, conform art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, începând cu
data de 15 februarie 2013 au fost abrogate orice dispoziţii contrare Codului de procedurã civile,
chiar cele cuprinse în legi speciale. Prin urmare, prioritate în aplicare au dispozíţiile noului Cod
de procedurã civilă.

Art. 3. Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului. (1)

In materiile rcglementatede prezcntul cod, dispoziţiile privind drepturile şi Iibertăţile
persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constitute/ Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romania este
parte.
(2) Dacă există neconcordanţc între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, şi prezentul cod, au prioritate
reglementările internaţionale, cu exeepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii
mai favorabile.

Art. 4. Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. în materiile regle-mentate de

prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod
prioritar, indiferent decalitatea sau de statutul părţilor.

COMENTARII la art. 3 şi art. 4

1. Principiul aplicării prioritare a normelor convenţionate şi comunitare. Categorii de norme
de procedurã civilā. Dispoziţiile art. 20 din Constituţia României 1'1 sunt reiterate în cuprinsul art.
3 şi art. 4 NCPC, consacrând procedural principiul aplicării prioritare a normelor Convenţiei
europene şi a celor comunitare, cu referire atât la normele primare, cat şi la cele derivate.
în materiile care fac obiectul reglementãrii noului Cod de procedurā civilă (competenţa,
procedurã de judecată, executarea silită). dispoziţiile referitoare la drepturile şi libertăţile
cetăţenilor urmează a fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu prevederile Convenţiei, iar
dacă există neconcordanţe cu normele interne, au prioritate normele Convenţiei, exceptând
ipoteza în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Tot astfel, art. 4 obligă la aplicarea prioritară a normelor comunitare în raport de normele
naţionale, în materiile reglementate de cod, aceasta independent de calitatea (reclamant sau
pârât) sau de statutul (persoană fizică sau juridică) părţilor.
S-a spus astfel121 că se poate distinge, în actuala reglementare, între patru categorii de
norme de procedurã civilă, şi anume: a) normele interne, naţionale; b) normele convenţionale,

`1' „Art. 20. Tratatele internaţionale privind drepturile omului. (1) Dispoziţiile constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universala
a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Dacă există
neconcordanţc între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
Romania este parte, şi legile interne, au prioritate reglemcntările internaţionale, cu exccpţia cazului în
care Constitujia sau legile interne conţin dispeziţii mai favorabile".
121
/. Deleami, Tratat..., vol. I, 2010, p. 53.
4 Arl, .> liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

cele originare şi derivate ale Conventiei europene a drepturilor omului, împreunã cu proto-
coalele adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene; c) normele comunitare, europene, cele ale
instituţiilor Uniunii Europene, împreunã cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
d) normele cuprinse în alte documente internaţionale, la care Romania a aderat.
2. Invocarea neconcordanţei dintre o normă internă şi o normă convenţionalã/comu-
nitară. Neconcordanţa dintre o normă internă şi o normă a Conventiei europene poate fi
invocată în fata unei instanţe judecătoreşti, pe calea excepţiei de neconvenţionalitate,
precum şi în fata Curţii Constituţionale, ca excepţie de neconstituţionalitate'11.
3. Integrarea normelor convenţionale/cornunitareîn sistemul normelorde procedure
civilă. Dacă norma comunitară este de aplicabilitate imediată, pentru orice altă normă
internaţională, integrarea în dreptul intern este condiţionată de compatibilitatea cu pre-vederile
Constituţiei.
Integrarea normelor Conventiei europene şi a celor comunitare în sistemul normelor de
procedură civilă obligă la o reevaluare a funcţiei jurisdicţionale a judecătorului national,
conturată în sensul celor ce urmează:
- judecătorul învestit cu solutionarea unui litigiu civil are obligaţia să identifice atât norma
internă incidentă, cat şi reglementarea conventional, inclusiv jurisprudenţială;
-în aplicarea normelor, judecătorul esteobligat săţină seama de principiul priorităţit
normelor convenţionale, înlăturat numai atunci când normele naţionale sunt mai favorabile;
-judecătorul este obligatsăvalorizezeînconsiderentelepropriei hotărâri jurisprudenţa
instanţelor europene, în litigii similare;
-judecătorul îşi va reconsidera propria hotãrâre, pe calea revizuirii, în temeiul unei hotărâri
a Curţii Europene a Drepturilor Omului12'.

Capitolul II. Principiile fundamentale ale procesului civil

Art. 5. !ndatoriri privind primirea şi solutionarea cererilor. (1) Judecătorii au îndatorirea

să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instantelor judecãtoreşti,
potrivit legii.
(2) Niciun judecător nu poate refuza sã judece pe motiv cã legea nu prevede, este neclară
sau incompletă.
(3) In cazul in care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzan-telor,
iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii
asemănătoare, ea va trebui judecată :n baza principiilor generale ale drep-tului, având în
vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.
(4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile
pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.

COMENTAR11
1. Obligaţia judecătorului de a primi şi de a soluţiona o cerere. Articolul 5 NCPC con-
sacră, cu valoare de principiu fundamental al p'ocesului civil, obligaţia judecătorului de

' ' C.L· Popescu, Protecţia international^ a drepturilor omului - surse, instituţii, procedure Ed. All Beck,
Bucureşti,2OOO, p. 268.
|2i
Potrivit art. 509 alin. (1) pet. 10 NCPC.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULUI \r|. tî 5

a primi şi de a soluţiona orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, chiar şi atunci

când legea nu prevede, este neclarã sau incomplete. Totodatã, se interzice jude-cătorului sā
stabilească, prin hotārârile pe care le pronunţā, în cauze concrete, dispoziţiile general
obligatorii.
Această obligaţie este corelativă dreptului de acces la justiţie al cetăţeanului şi implicã:
- primirea şi înregistrarea oricãrei ce^eri adresate instanţei de judecatã;
- soluţionarea oricãrei cereri care este de competenţa instanţei de judecatã; -exercitarea
funcţiei jurisdicţionale ce către judecător, chiar şi atunci când legea este
lacunară, incomplete sau interpretabilă. Sunt integrate astfel în noul Cod de procedure civilă
dispoziţiile fostului art. 3 C. civ. 1864, referitoare la „denegarea de dreptate";
- interzicerea funcţiei „creatoare" a instanţelor judecătoreşti, prin elaborarea unor
norme juridice de aplicaţie generalã, în cuprinsul hotãrârilor pe care le pronunţă.
2. Izvoarele dreptului. RemediuI situaţiei în care legea nu prevede, este neclară sau
incompletã. Principals izvor al dreptului procesual civil rămâne legea: Codul de procedurã
civilă şi legile speciale.
Atunci când legea nu poatefiaplicatã intrucâtnu prevede, este neclară sau incompletã,
judecătorul, care nu poate refuza sã judece pentru acest motiv, are dreptul şi obligaţia de a
apela la alte izvoare şi metode de interpretare, subsidiare legii, în ordinea prescrisă de
legiuitor, şi care nu este una aleatorie, respectiv: uzanţele, înţelese ca fiind obiceiurile
statorniciteîntr-un anumit loc, totalitatea practicilor dintr-un anumit domeniu; analogia, aplicând
dispoziţii legale privitoare la situaţii asemănãtoare, acolo unde legea nu dispune; principiile
generate ale dreptului, înţelese ca reguli generale şi imperative. Aşadar, legea, uzanţele,
analogia şi principiile generale ale dreptului urmează a fi aplicate în circumstan-ţele concrete
ale cauzei şi ţinând seama de cerinţele echităţii.
Enumerarea izvoarelor şi a criteriilor de interpretate a legii este limitativă şi obligă la
respectarea ordinii de prioritate menţionate. Nu va putea fi soluţionatã o pricinã evocând un
principiul general al dreptului, precum buna-credinţă, legalitatea, dreptul la apărare, dreptul de
acces la justiţie, egalitatea de arme etc., atunci când există o dispoziţie expresă şi clarã a legii,
aplicarea legii fiind obligatorie şi prioritară.

Art. ft. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibiL (1) Orice persoană
are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de
către o instantă independentă, imparţială şi stabilită de lege. In acest scop, instanţa este
datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate
a judecăţii. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării
silite.

COMENTARII
1. Dreptul la un proces echitabil în materie civilă. Acest text normativ reglementeazã, în
acord cu dispoziţiile Convenţiei europene, cu cele comunitare şi internaţionale' 1', drep-turi
procedurale care se constituie în tot atâtea garanţii pentru punerea în valoare a
drepturilor şi libertăţilor ce sunt rccunoscute unei persoane in fata instanţei de judecatã'21.
Esteceeaceîn mod generic a fostdenumit„dreptul la un proces echitabil în materie

' ' Articolul 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului; art. 10 şi art. II parag. 1 din Declaraţia universal a
drepturilor omului; art. 14 din Pactul international O.N.U. privitor la drepturile civile şi politico din anul 1966; art.
8 din Convenţia interamericană a drepturilor omului; art. 7 parag. 1 din Carta africană a drepturilor omului şi
popoarelor.
' ' C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor jmului, Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.I I. Beck,
Bucureşti, 2010, p. 358.
6 Art, H liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I AI COOUI.UI

civilă" si apare reglementat în mod similar în documentele internationale. De altfel, chiar

similitudinea care existã între numărul acestui articoi şi acela al normei convenţionale este
sugestívã şi vădeşte o intenţie în acest sens.
Totodată, principiul a fost consacrat legislate prin Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea
judiciară, republicată, care în cuprinsul art. 10 stipulează cu valoare de principiu că toate
persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelorîntr-un ter-men
rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.
2. Garanţiile dreptului la un proces echitabil. în cuprinsul acestui drept complex pot fi
identificate următoarele componente:
2.1. Dreptul persoanei la o instanţă independentã, imparţială şi stabilită de lege. Cunoscut
sub denumirea de „dreptul la un tribunal", acest drept este o creaţie a jurisprudenţei Curţií
Europene, dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţie.
a) Dreptul la o instanţă. Ïn concepţia instanţei europene, dreptul la un tribunal repre-zintă
o componentã esenţială a dreptului instituit prin art. 6 parag. 1, pentru că orice persoană care
este parteîntr-un proces civil are dreptul să beneficieze de un proces echitabil. Curtea
Europeană a decis, cu valoare de principiu, că art. 6 parag. 1 garantează practic fiecărei
persoane dreptul ca o instanţā să soluţioneze orice contestaţie cu privire la drepturile şi
obligaţiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, care include şi dreptul de a
sesiza o instanţă11'. Totodată, Curtea Europeană a precizat că acest drept, pe care
Convenţiaîl recunoaşte, nu este unul absolut, admiţând implicit restrângeri. Astfel, statele
contractante dispun de o anumită marjă de apreciere, în ceea ce priveşte moda-litatea de
reglementare a dreptului de acces la un tribunal, esenţial fiind ca prin aceste limitări admise,
el să nu fie atins în însăşi substanţa sa.
Din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, apare util a sub-linia
că instanţa europeană a hotărât în sensul că limitările dreptului de acces la un tribunal cuprind
şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre a unor instanţe de fond' 2'. Prevederile art. 6
parag. 1 din Convenţie nu presupun obligatoriu existenţa dublului grad de jurisdic-ţie. Ca atare,
dublul grad de jurisdicţie nu constituie un principiu fundamental, procesul echitabil implicând nu
existenţa dublului grad de jurisdicţie, ci accesul egal la gradele de jurisdicţie stabilite prin
legea naţională a statuluPl
Totodată, Curtea Europeană a decis cã exe'ciţiul dreptului de acces la un tribunal, pentru a
fi efectiv, nu poate fi afectat de existenţa unor obstacole de drept ori de fapt. Astfel, referitor la
obstacolele de drept, Curtea Europeană a arătat că exercitarea căilor de atac interne numai
pentru a se constata inadmisibilitatea unor acţiuni nu corespunde impera-tivelor art. 6 parag. 1
şi pune în discutie substanţa dreptului la un tribunal, fiind necesar ca legislaţia naţională să
asigure oricărei persoane posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act ce constituie
ingerinţă în drepturile sale'4'. în privinţa obstacotelor de fapt, care ar putea pune în discutie
dreptul la un tribunal, Curtea Europeană a precizat că absenţa unor dispoziţii legale privitoare
la acordarea asstenţei judiciare ar putea reprezenta un astfel de obstacol, iarîn acelaşi sens ar
opera şisimplificarea procedurilor judiciare'-'.

' ' C.E.D.O., Cdder c. Regalului Unit al Marii Brilnnii şi Irla>itL··i de Nord, hot. din 21 fcbruarie 1975, www.echr.coe.int.
' ' C.E.D.O., Guerin c. Franţci, hot. din 29 iulie 1998, www echr.coe.int.
'`' M. Tăbârcâ, Principiul dreptului la un proces echitabil, in termen optim şi previzibil, în lumína noului Cod dc
procedure civil,l, in Dreptul nr. 12/2010, p. 44.
' ' C.E.D.O., D. Geottffre de la Pradellec. Franlet, hot. din 16 decembrie 1992, www.echr.coe.int; Luµaş c. Romania,
hot. din 14 decembrie 2006 (M. Of. nr. 464 din 10 iulie 2007); Der$cariu c. Romania, dec. asupra admisibilitaţii
din 26 august 2008, www.echr.coe.int; Costea S.*Î. C. Roinãmei, dec. asupra admisibilităţii din 31 martie 2009,
w w w. echr.coe.int
151
C.E.D.O., Del Sol c. Franţei, hot. din 26 februarie 2002, www.echr.coe.int.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \r|. tî ∕

Conform jurisprudenţei Curţii Europene, dreptul de acces la un tribunal impune, prin-tre

altele, şi respectarea principiului securităţii juridice, ceea ce presupune un cadru legislativîn
care soluţia data în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poatã fi
rediscutatã'11.
Curtea a sancţionat şi posibilitatea atacării unei hotârãri judecătoreşti definitive de către o
autoritate statalã, sesizatã de una dintre părţile aflate în proces, apreciind că respectarea
principiului autorităţii lucrului judecat semnifică faptul că nicio parte nu este abilitată să
solicite revizuirea unei hotărãri judecătoreşti definitive şi executorii în scopul de a obţine
reexaminarea cauzei şi o nouă hotărâre, iar jurisdicţiile superioare trebuie sã utilizeze
competenţa lorcu privire la posibilitatea redeschiderii unor proceduri exclusiv pentru a îndrepta
erorile de fapt sau de drept, iar nu în scopul de a proceda la o nouă verificare a cauzei'2'.
Dreptul de acces la un tribunal a fost corelat cu principiul securităţii juridice nu doar prin
prisma autorităţii lucrului judecat şi a posibilitāţii de redeschidere, în cazuri exceptional, a unei
proceduri naţionale, ci şi prin raportare la existenţa unor divergenţe jurís-prudenţiale,
generate de interpretarea unor dispoziţii din legislaţia naţională. Curtea Europeană a pornit de
la premisa jurisprudenţială că soluţiile naţionale divergente nu reprezintă o situaţie contrară
prevederilor Convenţiei, fiind consecinţa inerentă „a oricãrui sistem judiciar bazat pe un
ansamblu dejurisdicţii de fond ce au o anumită competenţa teritorială"' 11. Referitor la jurisdicţiile
instanţelor superioare, de apel ori de recurs, Curtea Europeană a apreciat că acestea sunt
obligate să acorde atenţie interpretării armonioase a normelor privitoare la condiţiile şi
termenele în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanţe de fond şi să asigure interpretarea
unitară a dispoziţiilor legale aplicabile cauzelor pe care le judecã în exercitarea căilor de atac'4'.
Instanţele supreme naţionale trebuie să asigure previzibilitatea şi coerenţa jurisprudenţei
tuturor jurisdicţiilor naţionale, pe calea unor mecanisme specifice, de natură să :onducă la
realizarea acestui obiectiv'5'.
Dreptul la un tribunal semnifică, în jur sprudenţa Curţii Europene, nu doar posibilitatea
efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicţie, ci şi dreptul de a beneficia de exe-
cutarea hotărârii astfel obţinute. Altfel, dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă, în confor-mitate
cu legislaţia naţională, o decizie definitivă şi executorie ar rămâne inoperantã în privinţa uneia
dintre părţile procesului, cea care a câştigat procesul. Prin urmare, este corect ca toate
garanţiile unei proceduri judiciare (echitatea, publicitatea, celeritatea) să aibă în vedere şi
executarea hotărârii. Executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din noţiunea
de proces, aşa cum aceasta este înţeleasã şi în jurisprudenţa Curţii Europene'1''.
Curtea a precizatcă, din perspectiva executãrii hotărârilor civile, art. 6parag. lvizează
hotărârile judecătoreşti definitive şi obligatorii, nu şi pe acelea care pot fi supuse unui control în
fata celei mai înalte ínstanţe din stat şi, eventual, infirmate. Curtea a subliniat că principiul
dreptului la un tribunal este important încontextul contenciosului admi nis-

111
C.E.D.O., Brumărescu c. Romania, hot. din 31 august 2000 (M. Of. nr. 414 din 31 august 2000).
'2' C.E.D.O., Cornifc. Romania, hot. din 11 ianuarie 2007, www.csml909.ro.
'3' C.E.D.O., Pădurarti c. Romania, hot. din 1 dece:nbrie 2005 (M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006); Santos Pinto c.
Portugaha, hoi. din 20 mai 2008, www.echr.coe.int.
'4' C.E.D.O., Tudor Tudor c. Romania, hot. din 24 martie 1999 (M. Of. nr. 778 din 13 noiembrie 2009).
'5' C.E.D.O., Brian c. Romania, hot. din 6 decembrie 2007 (M. Of. nr. 616 din 21 august 2008).
'6' C.E.D.O., Ruianu c. Romăniri, hot. din 17 iunie 2003 (M. Of. nr. 1139 din 2 decembrie 2004); $abin Popescu
c. Romãniei, hot. din 2 iunie 2004 (M. Of. nr. 770 d i n 24 august 2005); Dragne c. Romãniei, hot. din 7 aprilie
2005 (M. Of. nr. 574 din 22 august 2OO7); THaãacu ş.a. c. Romãniei, hot. din 1 aprilie 2008, Va$ite Nifescu
e. Romãniei, hot. din data de 21 aprilie 2009; Croza si Marin c. Romãniei, hot. din 2 iunie 2009, www.ecru*.
co*?. int.
» Art, liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI
H

trativ, pentru că,atuncicândo persoană atacă un act administrativîn fata celei maiînalte
jurisdicţii administrative a unui stat, urmãreşte nu doar desfiinţarea actului litigios, ci şî
înlăturarea tuturor efectelor lui, ceea ce implică obligaţia faţã de administrate sã execute
hotărârea judecătorească. Dacă se poate admite ca statele contractante, în circumstanţe
excepţionale, să intervina într-o procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti, o astfel
de intervenţie nu poate fi de natură să irfluenţeze, să împiedice ori să întârzie în mod excesiv
executarea şi, cu atât mai puţin, să repună în discuţie fondul dreptuluî.
Relativ la intervenţia puterii legislative sau a puterii executive într-o procedura judi-
ciară aflatã în curs de derulare, Curtea a statuat în sensul că imposibilitatea pentru tribunale de
a examina legalitatea unor decizii ale autoritãţii administrative ce poartă asupra unor drepturi
cu caracter civil, imposibilitate care rezultā din modificarea legislaţiei în domeniul competenţei
tribunalelor, în cursul desfăşurării procedurii, aduce atingere substanţei drep-tului de acces la
un tribunal1'1. Ea a decis, însā, că declararea ca inadmisibil de către instanţa supremă a unui
recurs, ca urmare a modificării legislative privitoare la valoarea litigiului de la care această cale
de atac este admisibilă, nu aduce atingere substanţei dreptului la un tribunal, deoarece soluţia
adoptată are la bază principiul aplicării imediate a normelor de procedura, iar, pe de altă parte,
modificarea legislative a urmărit un scop legitim, şi anume evitarea unei aglomerãri excesive a
rolului instanţei supreme naţionale'2'.
Legat de acest principiu al dreptului la un tribunal, Curtea Europeană a observat că în
sistemul juridic al statelor contractante renunţarea la acest drept garantat de art. 6 parag. 1
este posibilă şi se întâlneşte în mod frecvent în raporturile civile, sub forma clauzelor
contractuale de arbitraj. 0 asemenea renunţare prezintã avantaje pentru cei interesaţi şi
pentru o buna administrare a justiţiei, iar, în principiu, ea nu este contrară dispoziţiilor
Convenţiei'3l
b) Dreptul la o instanţă stabilită de lege. Principiul consacrat prin art. 6 NCPC, acela al
dreptului la o instanţã independentă, imparţială şi stabilită prin lege, vizează atât orga-nizarea
sistemului judiciarîn ansamblu, cat şi funcţionarea în concret a instanţei, în cadrul unui proces.
Acest principiu a fost consacrat în legislaţia internă prin art. 6 din Legea nr. 304/2004,
republicată, conform căruia orice aersoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces
echitabil, accesul la justiţie neputãnd fi îngrãdit. Utilizarea adjectivului pronominal „orice" nu
este întâmplătoare, ea evocă principiul egalităţii în drepturi, toate persoanelefiind egaleînfaţa
legii, fără privilegii şi discriminări, iar, pedealtă parte, apare obligatoriu ca justiţia să se
realizeze în mod egal pentru toţi, fāră deosebire de rasa, naţi-onalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socialã
sau orice alte criterii discriminatorii.
Legitimitatea instanţei trimite la normele de organizare judiciarā, cele care reglemen-tează
alcătuirea completelor de judecată în primă instanţă, în apel şi în recurs, iar uneori chiarîn
raportcu natura litigiului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată,
justiţia se realizează prin următoarele instanţejudecătoreşti:înalta Curtede Casaţie şi Justiţie,
curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare, jude-cătorii. Conform art. 54 din
Legea nr. 304/2004, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţã a judecătoriei,
tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor
având ca obiect litigii de muncă şi asigurări soci-ale. Apelurile se judecă în complet format din
doi judecători, iar recursurile în complet

111
C.E.D.O., Cr⅛mi c. Romania, hot. d i n 27 mai 2003 (M. Of. nr. 1136 din 1 decembrie 2004). 121 C
Bírsan, Convenţia .... 2010, p. 457. 131 Idem, p. 468.
IK ) MINIUI m KK;II.MFNTARE AL CODULU1 \r|. tî 9

format din trei judecători, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel. CompletuI pentru
soluţionarea în primã instanţã a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie dintr-un judecator şi doi asistenţi judiciari, care participă la deliberări cu vot
consultativ şi semnează hotărârile pronunţate (art. 55 din Legea nr. 304/2004, republicată).
Referitor la această condiţie pe care trebuie să oîndeplinească un tribunal, aceea de a fi
stabilit de lege, Curtea Europeană a statuat cā această expresie reflectã un principiu al statului
de drept, inerentă sistemului Convenţiei şi protocoalelor adiţionale. Sintagma „stabilit de lege"
vizează atât existenţa însăşi a tribunalului, cat şi structura completului de judecată pentru
fiecare cauză, iar noţiunea de „lege" priveşte atât legislaţia referitoare la stabilirea şi
competenţa organelor jud ciare, dar şi orice alta dispoziţie de drept intern a cărei nerespectare
ar fi de natură să conducă la constatarea iregularităţii participării unui membru al completului
de judecatã la soluţionarea unei anumite cauze. Aşadar, din acest punct de vedere, este vorba
despre normele care reglementează mandatul, incom-patibilitatea şi recuzarea
magistraţilor'1'.
c) Dreptul la o instanţā independentă. 0 altă exigenţă pe care trebuie să o îndepli-
nească tribunalul este aceea referitoare la independenţă, condiţie a imparţialităţii, neu-
tralitãţii şi obiectívităţii judecătorilor care compun completui de judecatã învestit cu
soluţionarea unei cauze concrete. Independenţa vizează sistemul judiciar în ansamblu şi
pe fiecare judecator în parte.
în aprecierea independenţei instanţei, Curtea Europeană a stabilit prin jurisprudenţa sa că
ar trebui avute în vedere următoarele criterii: modul de desemnare şi durata man-datului
judecătorilor; existenţa unei protecţii adecvate împotriva presiunilor exterioare; posibilitatea de
a se verifica aparenţa de independenţă; modul de valorificare a controlului judiciar; susţinerea
bugetară a instanţelor'21. Din perspectiva independenţei, a imparţia-lităţii instanţei, Curtea
Europeană a stabilit că obligaţia judecătorilor de a se conforma unei jurisprudenţe conturate în
secţiile unite de către instanţa supremă nu contravine caracterului independent al unui tribunal,
întrucât reunirea în camere sau secţii a unei înalte jurisdicţii are drept scop conferirea unei
autorităţi deosebite unor decizii de principiu, în domenii importante ale activităţii judiciare, fără
ca prin aceasta să se aducă atin-gere dreptului şi îndatoririi instanţelor inferioare de a examina,
în totală independenţă, cauzele concrete ce le sunt deduse soluţionării'3'.
d) Dreptul la o instanţă imparţială. Cea de-a treia condiţie impusă unei instanţe este
aceea referitoare la imparţialitate, la absenţa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute
privind soluţia unui proces. Principiul conform căruia se prezumã că un tribunal este lipsit
de orice prejudecată sau parţialitate reflectã, în jurisprudenţa Curţii Europene, un aspect
al preeminenţei dreptului, în sensul că hotãrârea tribunalului este definitivă şi are forţă
obligatorie, exceptând ipoteza în care aceasta este infirmată de o jurisdicţie superioară
pentru nelegalitate sau inechitate.
Potrivit instanţei europene, imparţialitatea trebuie apreciată într-un dublu sens, şi anume: o
imparţialitate personalã, subiectivā, ce semnifică convingerea personală a unui judecator într-o
anumitā împrejurare, ia', pe de altă parte, o imparţialitate funcţională, obiectivă, ce urmăreşte
a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente pentru a exclude în persoana lui
orice banuială legitimă.

W C. Bírsan, Conveniia ..., 2010, p. 469.

⅛,p.471.
' ' C.E.D.O., Ciobanu c. Romãmei, hot. din 16 iulie 2002; Curuţiu c. Româtiiei, hot. din 22 octombrie 2002, www.
echr.coe.int.
W I Art. H HOMlNlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

Dacă în privinţa imparţialităţii subjective, aceasta se prezumă până la proba contrară,

referitor la imparţialitatea obiectivă a instanţei este necesar a se determina dacă, independent
de conduita personală a judecătorilor cin compunerea completului de judecată, existā
împrejurãri sau fapte verificabile care autorizează a se puneîn discuţie imparţialitatea lor. Din
această perspective, chiar şi aparenţele au un rol deosebit şi, tocmai de aceea, orice judecãtor
despre care s-ar putea crede cã nu ar fi pe deplin impartial cu privire la judecarea cauzei ce i-a
fost data spre soluţionare este obligat sā se abţină de la judecatã.
în privinţa imparţialitãţii subiective a judecâtorului, aparenţele au un rol decisiv, în limite
rezonabile, pentru că nu s-ar putea considera, spre exemplu, că simplul fapt pentru un
judecãtor de a fi luat o anumită decizie înaintea procesului se poate considera întot-deauna că
ar justifica în sine o bãnuială de imparţialitate în privinţa sa, ceea ce trebuie avut în vedere fiind
întinderea şi importanţa mãsurii luate. Tot astfel, cunoaşterea apro-fundată a dosarului de
către un judecãtor nu implică nicio prezumţie de imparţialitate a sa la momentul judecãrii
pricinii pe fond, iar aprecierea preliminară a datelor disponibile din dosar nu poate semnifica
faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală1'1.
Esenţial rămâne, aşa după cum s-a spus, că nu este suficient să se facă dreptate, ci
trebuie să se şi vadă cum se face dreptate (justice must not only be done, it must also be seen
to be done)'21.
2.2. Dreptul persoanei care s-a adresat unei instanţe de judecată de a-i fi judecată
cauza în mod echitabil. Cu referire la acest drept, în literatura juridică s-a apreciat cã
exprimă dreptul „la o justă proporţie" între părţile din litigiu, însumând toate componen-
tele unei bune administrări a justiţiei, precum: obiectivitate, imparţialitate, loialitate,
activism judiciar'1'.
în sistemul Convenţiei europene a drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil a fost
abordat dintr-o dublă perspective, şi anume: o perspective largă, care include toate garanţiile
pe care le instituie art. 6 parag. 1 din Convenţie, şi o perspectivă restrânsă, care include
garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil într-o anumită materie.
Articolul 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul la un proces echitabil, însă
nu reglementează chestiunile de detaliu ale desfăşurãrii procesului, care tin de com-petenţa
legislaţiei naţionale. Curtea Europeană verifică astfel dacă, în ansamblul ei, pro-cedura de
judecată în discuţie a fost echitabilă, cu alte cuvinte, dacă ea s-a desfãşurat în conformitate cu
exigenţele impuseîn acest sens de Convenţie'4'. Prin urmare, într-o cauză concretă dedusă
judecăţii urmează a se aprecia de către instanţa naţională dacă, în ansam-blu, procedura
urmată respectă dreptul la un proces echitabil, iarîn concret, în funcţie de circumstanţele
cauzei, dacă acest drept a fost respectat, prin identificarea unor eventual vicii de procedura.
2.3. Dreptul persoanei care s-a adresat unei instanţe de judecată de a-i fi judecată
cauza în termen optim şi previzibil. Principiul celerităţii procedurilorjudiciare, consacrat
în legislaţia internă în cuprinsul art. 10 din Legea nr. 304/2004, republicatã, apare în pre-
zent stipulat şi printr-o normă proceduralã şi reprezintă o garanţie de ordin general a
dreptului la un proces echitabil.
Convenţia europeană a impus şi ea respectarea unui termen rezonabil pentru înfăp-tuirea
actului de justiţie, fiind necesar ca justiţia să fie administrată fără întãrzieri de natură

''' C.E.D.O., Castillo Algar c. $paniei, hot. din 28octombriel998; Morel c. Franfei, hot. din 6 iunie2OOO, www.
echr.coe.int.
121
C. Bfcsflff, Convenţia ..., 2010, p. 476.
131
1. Dekanu, Tratat..., vol. 1,2010, p. 139.
|4
' C Bîrsan, Convenţia ..., 2010, p. 485.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 An. « II

a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea. Termenul rezonabil constituie doar „o limita

minima" dincolo de care se poate reţine încalcarea Convenţiei' 11. Examinarea duratei
termenului rezonabil se face prin luarea în considerare a ansamblului procedurii litigioase,
astfel cum aceasta s-a derulat în fata instanţelor care au intervenit în proces'2'.
Curtea a subliniat că numai întârzierile imputabile autorităţilor judiciare competente pot
conduce la eventuala constatare a depăşirii unui termen rezonabil, astfel încât nici măcar
sistemele de drept ce consacră principiul conducerii procesului de către părţi nu îi dispensează
pe judecători de a asigura celeritatea lui, fiind evidential rolul activ al judecãtorului în
materie'\
Curtea Europeană a arãtat că o supraîncărcare temporară a rolului unui tribunal nu
angajează responsabilitatea statelor contractante dacă acestea adoptã cu promptitudine
măsuri de natură sã remedieze o anumită situaţie, în care apare ca justificată stabilirea unei
anumite ordini provizorii în soluţionarea cauzelor, întemeiatã pe urgenţa şi impor-tanţa lor. în
aprecierea caracterului rezonabil al unei proceduri judiciare, care este necesar să fie făcută
pentru fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele concrete, pot fi urmărite şi
următoarele criterii, consacrate jurisprudenţial de instanţa europeană, şi anume:
complexitatea cauzei în fapt şi în drept; comportamentul părţilor din proces; comportamentul
autorităţilor statale competente'4'.
Totodată, apare util a sublinia că, po:rivit jurisprudenţei Curţii Europene, în materie civilă,
termenul rezonabil are ca punct de plecare, de regulă, ziua în care instanţa de fond a fost
învestită cu soluţionarea litigiuluişi acoperă ansamblul derulării procedurilor în cauză, până la
soluţionarea definitivă a procesului. Mai mult, termenul rezonabil în procedure civile poate
include şi durata unei proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării
tribunalului este condiţionată în mod obligatoriu de parcurgerea unei asemenea proceduri,
urmând a fi considerată drept reper ziua când a fost sesizată autoritatea administrativă
competenta. Acest termen se întinde şi asupra procedurilor de executare a hotărârilor
judecătoreşti, considerată parte integrantã a noţiunii de proces, momentul final reprezentându-l
ziua în care au fost finalizate procedurile de executare a hotărârii'3'.
Atunci când soluţia procedurii derulste în fata Curţii Constituţionale naţionale influ-enţeazã
soluţia litigiului, termenul rezonabil cuprinde şi durata procedurii constituţionale, dar nu şi pe
aceea a examinării unui recurs prejudicial de către Curtea de Justiţie a Comunitatilor
Europene, deoarece, în acest caz, s-ar aduce atingere sistemului instituit prin dispoziţiile
tratatelor institutional ale Uniunii'6'.
în jurisprudenţa instanţei europene au fost conturate împrejurări care nu reprezintă
motive de natură să justifice durata excesivă a procedurilor judiciare, precum: aglome-
rarea rolului instanţelor naţionale, schimbarea repetată a completelordejudecatã, greva
avocaţilor, adoptarea unor reforme ale Curţii de Conturi1'1. Tot astfel, nici activitatea unui

' ' A se vcdca Programul-cadru al Comisici Europene pentru Eficacitatea Justiţiei (CEPEJ), Strasbourg. 11
iunie 2004, pet. 3-5,14,50-51,56-57,67,92.
■2| Œ.D.O., Caslell c. Franlei, hot. din 21 martie 2000, www.echr.coe.inl.
'5' C.E.D.O., Taşchinã c. României, hot. din 1 iulie 2008, www.echr.coe.int.
' ' C.E.D.O., Staianova ş; Nedeku c. României, hot. din 4 august 2005 (M. Of. nr. 562 din 16 august 2007); Vãcãruş
c. României, hot. din 4 noicmbrie 2008, www.cchr.coc.int; Didu c. Romania, hot. din 14 aprilk` 2009 (M. Of. nr. 739
din 30 octombrie 2009).
151
C. Bir$att, Conven(ia ..., 2010, p. 524.
6
' > Idem, p. 525.
' 'C.E.D.O., Mullic. Haliei, hot. din 23 martie 1994; Ïisanollic. Italiei, hot. din23aprilicl998, www.echr.coe.int
 12 I ,%ri. 7 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

expert nu poate constitui un motiv justificat pentru prelungirea unei proceduri judiciare, acesta
desfăşurându-şi activitatea sub controlul instanţei de judecată, care trebuie să ÎI oblige la
respectarea termenelor pe care i le acordă pentru efectuarea lucrărilor tehnice pentru
soluţionarea unor pricini11'.
Conform Curţii Europene, instanţele naţionale trebuie să acorde o importanţă specială
respectării principiului termenului rezonabil în materie civilă, în anumite litigii, precum:
indemnizarea victimelor unor accidente de circulate, litigii de muncă şi asigurãri sociale, în
materia raporturilordefamilie, încauzele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, în
procedurile de expropriere'2'.
Garanţia respectării principiului celerităţii procedurii o reprezintă acele dispoziţii procedural
prin care se fixează durata unor proceduri şi se intervine prin măsuri adecvate în cazul
întârzierii lor, în scopul declarat al unei semnificative reduceri a duratei proceselor civile. în
acest sens, sunt relevante noile dispoziţii ale art. 238 NCPC, care conferă jude-cătorului
dreptui şi obligatia de a estima durata necesara cercetării procesului în funcţie de împrejurările
concrete ale cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil, dar
şi dispoziţiile art. 241 NCPC, care obligă judecătorul să fixeze ter-mene scurte, chiar de la o zi
la alta şi să ia anumite măsuri pentru asigurarea celerităţii. Totodatã, dispoziţiile Titlului IV al
Cărţii a ll-a, Contestaţia privind tergiversarea procesului, se doresc a fi garanţii suplimentare
ale respectării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil. în acelaşi
cortext pot fi evocate dispoziţiile art. 187 şi art. 189 NCPC, care permit aplicarea amenzii
judiciare şi obligarea la despăgubiri a celut care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea
judecării sau a executării silite.
3. Obligaţiile instanţei. Corelativ acestui drept, textul de lege analizat stipulează, la finalul
alin. (1), obligaţiile instanţei de judecatā sesizate cu judecarea unei cauze, şi anume: obligatia
instanţei de a dispune toate măsurile permise de lege; obligatia instanţei de a asigura
desfăşurarea judecăţii cu celeritate.
4. Aplicarea dreptului la un proces echitabil în faza executãríi silite. în cuprinsul alin.
(2) al art. 6 NCPC se precizează expres că toate aceste drepturi ale persoanei şi obli-gaţii
corelative ale instanţei de judecată, respectiv ale organelor competente să acţioneze în faza
executãrii silite, în principiu, executoal judecătoresc, care are plenitudine de competenţă, se
aplică şi pentru această fază a procesului civil. Astfel, este exprimată uni-tatea procesului civil
de la momentul iniţierii sale, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată, şi până la
momentul finalizării, în procedura executãrii silite a hotărâriî judecătoreşti.

Art, 7. Legalitatea. (1) Procesul civil se des:¾oară în conformitate cu dispoziţiile

legii.
(2) Judecãtorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind
realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligatiilor părţilor din proces.

COMENTARII
1. Legalitatea procesului civil. Acest principiu exprimă necesitatea desfãşurării pro-
cesului civil în cadrul legal stabilit prin normele constituţionale şi cele cuprinse în legi

111
C.E.D.O., Rirfi c. Ïtaliei, hot. din 27 februarie 1992, www.echr.coe.inl.
'2' C.E.D.O., Olieorghe şi Maria Mihaela Dumitre$cu c. Rommiei, hot. din 29 iulie 2008; Codarcea c. Româtiiei,
hot. din 2 iunie 2009; Nibbio c. Italia, hot. din 26 februarie 1992; Martin c. Romania, hot. din 10 martie 2009;
L·ainoc. Ila\iei, hot. din 18 februarie 1999, www.echr.coe.int.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 .⅝rl. » Kî

ordinare (Codul de procedură civilă si legile speciale). Principiul legalităţii procesului civil a fost
consacrat constitutional prin art. 124, art. 126 şi art. 129 din Constitute, precum şi în cuprinsul
Legii nr. 303/2004 privinc statutul judecãtorilor şi procurorilor şi al Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară. Astfel, conform actelor normative evocate, justiţia se înfăptuieşte în
numele legii, în mod egal pentru toţi, de către instanţele jude-cătoreşti prevăzute de lege, a
căror competenţă, alcătuire şi compunere se fac cu respec-tarea dispoziţiilor legii. Hotărârile
judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în caile de atac prevăzute de lege şi
exercitate conform dispoziţiilor legale.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, acest principiu presupune existenţa unor norme de
drept accesibile, precise şi previzibile, care să ofere informaţii suficiente, în funcţie de
circumstanţele cauzei, asupra normelor juridice aplicabile şi să permită persoanei interesate să
răspundă exigenţelor legii, cunoscând consecinţele săvârşirii unui act procesual1'1.
2. Asigurarea respectării legii procesuale civile de către judecător. Corelativ, este stipulată
obligaţia judecătorului de a asigura respectarea dispoziţiilor legii de procedură, a celor care
consacrã realizarea drepturlor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor. Garantul respectãrii
principiului legalităţii procesului civil este, aşadar, în concepţia legiuitorului, însuşi judecătorul.

Art. 8. Egalitatea. In procesul civil părţilor le este garantatã exercitarea drepturilor

procesuale, în mod egal şi fãră discriminări.

COMENTARII
Principiul egalităţii părţilor în procesul civil. Acest principiu, al egalităţii, semnifică aplicarea
unui tratament egal părţilor petoatã durata desfăşurării procesului civil, fãră ca una dintre ele
să fie avantajată în raport cu cealaltă. Mai mult decât atãt, legiuitorul sub-liniazã cã normele
procedurale, astfel cum au fost ele reglementate, reprezintã garanţia unui exerciţiu egal şi fără
discriminãri al drepturilor procesuale ale părţilor.
Principiul egalităţii a fost consacrat legislativ prin art. 7 din Legea nr. 304/2004, repu-
blicată, conform căruia toate persoanele sunt egale în fata legii, fără privilegii şi fără dis-
criminări, justiţia realizându-se în mod egal pentru toţi, fărā deosebire de rasa, naţiona-litate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine
ori condiţie socialã sau orice alte criterii discriminatorii.
în literatura juridical2', s-a arătat că egalitatea poate fi abordată sub două aspecte, şi
anume: ca egalitate a părţilor în raporturile procesuale stabilite cu instanţa, garantatã prin
imparţialitatea acesteia şi rolul activ; ca egalitateîntre pãrţi, garantatã prin recunoaş-terea
aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi obligaţii, corespunzătoare calităţilor
procesuale, precum şi prin posibilitatea acordată părţilor de a discuta în con-tradictoriu
elementele de fapt şi de drept ale cauzei, inclusiv prin garantarea dreptului la apărare al
părţilor.
Principiul este cunoscutîn jurisprudenţa instanţei europene sub denumirea de „prin-cipiul
egalităţii armelor" şi reprezintã unui dintre elementele noţiunii de „proces echita-bil". Apare util
a sublinia că, din perspectiva jurisprudenţei instanţei europene, principiul egalităţii armelor
vizează exclusiv modul în care părţile au fost tratate de instanţă şi el nu se aplică în raporturile
procesuale ale pãrţilor cu instanţa. Acest principiu permite

I'1 C.E.D.O., Păduraru c. Romania, hot din 1 decembrîe 2005 (M. Of. nr. 515 din 14 iunie 2006). '2' /.
Deleanu, Tralal..., vol. I, 2010, p. 141-143.
14 | Arl. » liOM(Niui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

aprecierea modului în care tribunalul menţine „echilibrul necesar" desfăşurării unui proces
echitabil, cu precădere în privinţa comunicării între părţi a tuturor pieselor dosarului1'1.
în privinţa domeniului de aplicare a principiului egalităţii armelor, instanţa europeană a
decis ca se aplică oricărei proceduri, fie ea contencioasã sau graţioasă, urmând a se
determina dacă procedura contestată în ansamblul ei a fost echîtabilă, în sensul art. 6 parag. 1
din Convenţie, prin luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cauzei, a naturii litigiului şi
caracterului procedurii şi dacă aceasta procedura le-a dat părţilor ocazia de a-şi susţine
pretenţiileîn condiţii care să nu le plasezeîn condiţii dezavantajoase una în raport cu cealaltă121.

Art. 9. Dreptul de dispoziţie al părţilor. (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea
celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane,
organizaţii ori a unci autorităţi sau instituţii publiceori de interes public.
(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
(3) In condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de che-mare în
judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate
învoi cu aceasta pentru a .nine capāt, in tot sau in parte, proœ-sului, poate renunţa la
exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotãrâri. De asemcnca, partea poate
dispunc de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

COMENTARH
1. Disponibilitatea în procesul civil. Forme de manifestare. Prin acest text normativ
este consacrat legislativ principiul disponibilităţii, un principiu care este de esenţa proce
sului civil. în materie civilă, spre deosebire de nateria penală, iniţiativa declanşării pro
cesului aparţine, ca regulă generală, unei părţi care îşi vede lezat un drept al său. Astfel,
ca principiu, procesul civil este iniţiat la cererea persoanei care justifică un interes, fiindu-í
lezat un drept al sãu, însã legea admite, în prezent, ca, în cazurile expres şi limitativ pre
văzute, procesul să poată fi pornit la cererea oricărei alte persoane, fizice sau juridice, a
unei organizaţii, autorităţi sau instituţii publice ori de interes public, interesul public, iar
nu eel privat, reprezentând în aceste ipoteze condiţia imperativă a declanşãrii procesului
civil.
Formele de manifestare a dreptului de dispoziţie al părţilor în procesul civil constau în: a)
dreptul părţilor de a stabili obiectul şi limitele procesului; b) dreptul părţilor de a renunţa la
judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins; c) dreptul fiecărei părţi
de a recunoaşte pretenţiile parţii adverse şi de a se învoi cu aceasta pentru a pune capãt în tot
sau în parte procesului, prin încheierea unei tranzacţii; d) dreptul părţilor de a renunţa, expres
sau tacit, la exercitarea căilor de atac; e) dreptul părţilor de a renunţa la executarea unei
hotãrâri; f) dreptul părţilor de a dispune de drepturile lor procesuale în orice alt mod permis de
lege.
2. Dreptul de a sesiza instanţa. Articolul 192 NCPC consacrã expres acest drept, sesi-
zarea instanţei fiind, de regulă, atributul persoanei al cărei drept sau interes legitim a fost
lezat. Prin excepţie, ori de câte ori legea (generală sau specială) prevede, sesizarea poate
fi facută nu numai de persoana lezată, ci şi de alte persoane sau organe (spre exemplu,
în materia recursului în interesul legii, de procurorul general al Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiuluî

lIi
C.E.D.O., Menel c. Franţei, hot. din 14 iunie 2005; Perk c. Croatia, hot. din 27 martie 2008, www.echr. coe.int.
|z
' C Birsan, Convcnţia ..., 2010, p. 444.
IK)MINIUI 1)1 KKill.Ml-NlAKt ALCODULUI \rí. !» I'>

de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiilor de conducere ale curţilor de apel,
precum şi Avocatului Poporului (art. 514 NCPC); în materia executării silite, sesizarea instanţei
poate aparţine şi executorului judecătoresc, potrivit art. 665 alin. (1), art. 687 alin. (1), art. 691
alin. (3), art. 697 alin. (1), art. 745 alin. (3), art. 789 alin. (1), art. 819, art. 870 alin. (3) NCPC].
Momentul declanşării procesuluiîl constituie data înregistrărií cererii de chemareîn
judecată. Principiul disponibilitāţii, care implică dreptul părţii de a deschide judecata, trebuie
sã îşi găsească aplicare şi în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a apeluluí sau
recursului.
3. Dreptul de a stabili obiectul şi limitele procesului. Cadrul procesual, atât sub aspec-
tul obiectului, cat şi al părţilor între care se derulează litigiul, este, de regulă, eel fixat de
pãrţi, nefiind permis instanţei ca, din oficiu, sã se pronunţe în afara limitelor în care a fost
învestită, prin introducerea în cauzã a altor persoane. Prin derogare de la acest principiu,
art. 78 NCPC permitejudecătorului sã introducăîn cauzăalte persoane, încondiţiile legii.
Tot astfel, în baza principiului disponibilităţii, reclamantul este eel care stabileşte limitele
judecăţii, instanţa trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda reclamantului mai mult
decãt a cerut. însă, în virtutea rolului activ, instanţa poate atrage atenţia reclamantului asupra
dreptului sãu de a modifica sau completa acţiunea, de a cere probe în completare, fărã ca prin
aceasta sã fie nesocotit principiul disponibilităţii.
Respectarea de către judecători a obligaţiei de a hotãrî numai asupra obiectului cererii
deduse judecăţii constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii' 1'.
în situaţia în care obiectul este determinate instanţa va judeca în limitele stabilite de
reclamant, chiar dacă a fost nevoită să dea calificarea exactă cererii. Dimpotrivă, dacã obiectul
este imprecis, instanţa va solicita reclamantului să precizeze obiectul cererii, neputând să
interpreteze obiectul astfel încât să evite a se pronunţa asupra cererii'2'.
în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice
determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiului juridic al cererii, instanţa este obligată să
solicíte lămuriri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a
determina obiectul cererii şi temeiul sãu juridic, aspecte care permit exercitarea con-trolului
judiciar.
4. Dreptul de dispoziţie al părţilor. în cadrul procesului civil, reclamantul are dreptul
de a dispune de soarta procesului, acesta putând renunţa la judecata începută de el ori-
când, fie verbal, fie prin cerere scrisă (art 406 NCPC). Renunţarea la judecată este un act
cu caracter personal, o manifestare de voinţă, un act de dispoziţie al părţii, obligatoriu
pentru instanţa de judecata, care nu poate refuza să ia act de renunţarea părţii la jude
cată. Aceasta întrucât judecata nu se poate realiza decãt la sesizarea celui interesat (nemo
invitus ogere cogitur), iar excepţiile sunt de strictā interpretare şi aplicare. Renunţarea la
judecata are ca efect stingerea procesului declanşat de reclamant, respectiv de pârât prin
promovarea unei cereri reconvenţionale.
Reclamantul, pârâtul titular al unei acţiuni reconvenţionale sau terţul intervenient în interes
propriu pot renunţa nu numai la judecată, ci chiar la dreptul pretins (art. 408 NCPC).
Renunţarea la dreptul pretins este un act de dispoziţie cu caracter personal, acesta trebuind
să provină de la parte sau de la mandatarul acesteia, cu procură specială în acest scop. Printr-
o reglementare specială poate fi instituită interdicţia renunţării la drept. Astfel, conform art. 437
alin. (1) NCC, în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la

'" VM. GobartU, Tratat..., vol. 1, p. 137-138.

'2' I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2150 din 27 februarie 2006, apud P. Pt·rju, Probleme de drepl civil şi
procesual civil din practica sec(iei civile şi de proprietate intelectuală a Inaltei Curţi de Casatie şi Justiţie, in
Dreptul nr. 7/2007, p. 243-244.
16 | ,·lrl. IO llOMl·NIUI OF KK.IIMIN1AIU■ Al COOUl.UI

drept. Renuntarea la dreptui dedus judecãţii are ca efect stingerea definitivă a litigiuluí si
imposibilitatea promovării unei noi cereri cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi între aceleaşi
persoane.
Totodată, prin acordul lor, părţile pot pune capăt procesului, solicitând instanţei să dea o
hotărâre care să consfinţească tranzacţia încheiatā (art. 438 NCPC). Există posibili-tatea ca
părţile să ajungă la o înţelegere în calea de atac în ceea ce priveşte soluţionarea litigiului,
situaţie în care acestea au posibilitatea de a solicita instanţei de control judiciar să ia act de
înţelegerea intervenită. Tranzacţia poate interveni fie ca urmare a realizãrií unui acord voluntar
între părţi, fie ca urmare a unei medieri realizate de un mediator (art. 462 NCPC). Părţile au
posibilitatea de a se prezenta oricând în cursul judecãţii căii de atac, chiar fără să fi fost citate,
pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.
Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului. în cazul în care pârâtul chemat în
judecată recunoaşte o parte a pretenţiilor formulate de reclamant împotriva sa, instanţa are
posibilitatea de a pronunţa o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii, în sensul admiterii
acţiunii reclamantului în privinţa pretenţiilor recunoscute. Recunoaşterea nu este supusă
vreunei condiţii de forma, astfel cã ea se poate realiza fie în scris, fie verbal. Pronunţarea unei
asemenea hotărâri este condiţionată însă de existenţa cererii reclamantului formulate în acest
sens (art. 436 NCPC).
Achiesarea la hotărâre. Odată ce i s-a comunicat hotărârea partea are posibilitatea de a
ataca hotărârea respectivă, se poate declara de acord cu aceasta, lăsând să expire termenul
de exercitare al căii de atac fără a promova calea de atac ori poate renunţa expres la calea de
atac prin act autentic sau declaraţie verbală data în fata instanţei, personal sau prin mandatar
cu procură specială în acest sens, fieîn ziua pronunţării hotărârii, după momentul pronunţării
soluţiei, fie la un moment ulterior datei pronunţării hotărârii. Achiesarea nu reprezintă altceva
decât renuntarea părţii la declararea căii de atac pe care o are deschisă împotriva hotărârii în
care a figurat ca parte şi pe care o putea folosi ori renuntarea părţii la calea de atac deja
declarată împotriva unora sau tuturor soluţiilor cuprinse în hotărâre (art. 463 raportat la art.
4C4 NCPC).
De asemenea, partea poate dispune de dreplurile sale în orice alt mod permis de lege
[spre exemplu, retragerea contestaţiei privind tergiversarea procesului (art. 523 NCPC)].

Art. 10. Obligatiile părţilor în desfăşuraiea procesului. (1) Părţile au obligaţia să

îndeplincască actelc de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau
de judecãtor, să íşi probeze pretenţiile şi apărările, sã contribuie la desfăşurarea fără
întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. (2) Dacă o parte deţine
un mijloc dc probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte pãrţi sau din oficiu, să dispunã
înfătişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

COMENTARII
1. îndatoririle procesuale ale părţilor. Corelativ principiului disponibilitãţii, care con-feră
părţilor dreptui de a stabili obiectul şi limtele procesului, prin actul de sesizare a instanţei de
judecată, side a dispune ulterior demijloaceleproceduraleacordatede lege, prin această normă
de principiu este instituită obligaţia părţilor de a contribui la desfă-şurarea procesului civil în
bune condiţii, la finalizarea acestuia fãrã întârziere.
Astfel, părţile au urmãtoarele obligaţii procesuale: a) să-şi exercite drepturile şi obligatiile
procesuale cu bunã-credinţă (art. 12 NCPC); b) să urmărească desfãşurarea şi fina-
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. II IV

lizarea procesului; c) să îndeplinească actele de procedurā în ordinea, în condiţiile si la

termenete prevăzute de lege sau de judecãtor; d) sā-şi probeze pretenţiile şi apãrārile; e) să
înfăţişeze mijlocul de probă pe care îl deţin, atunci când judecătorul dispune aceasta, la
cererea celeilalte pãrţi sau din oficiu (art. 293 NCPC).
2. Sancţiuni. Sancţiunea nerespectării obligaţiei referitoare la înfăţişarea unui mijloc
de probă deţinut de parte o reprezintă aplicarea unei amenzi judiciare de către judecãtor,
în condiţiile art. 187 NCPC. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (3) NCPC,
dacă partea nu îşi vaîndeplini cu bunã-credinţă aceste obligaţii procesuale, ea va răspunde
pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate celeilalte părţi, potrivit art. 189 NCPC.
în literatura juridică s-a subliniat că prin această normă se consacră principiul coope-rării
părţilor, între ele şi în raport cu instanţa, care se conjugă cu principiul rolului activ al
judecãtoruluí, în scopul restabilirii grabnice a stabilitãţii juridice, al afirmãrii şi realizãrii
preeminenţei dreptului'1'.
3. îndatoririle procesuale ale părţilor şi accesul liber la justiţie. Curtea Constituţională
a statuat cã exercitarea unui drept de cãtre titularul său nu poate avea loc decât într-un
anumit cadru, prevāzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, printre care şi
stabilirea unor termene, după a căror e:<pirare valorificarea respectivului drept nu mai
este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de dili-
genţã sau relei-credinţe a titularului acestuia, nu poate fi considerată o consecinţã a
îngrădirii liberului acces la justiţie al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificãrii
dreptului. Stabilirea unor condiţii sau a unor termene în raport de care părţile au obligaţia
să îndeplinească actele de procedură nu poate fi considerată de natură să îngrādească
accesul liber la justiţie, finalitatea fiind, dimpotrivã, aceea de a-l facilita prin asigurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept consti
tutional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra
stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.
De asemenea, instanţa de contencics constitutional a făcut referire la cauza Union
Alimentaria Sanders S.A. c. Spaniei, 1989, în care Curtea Europeanā a Drepturilor Omului a
reţinut cã „partea interesată este, la rândul ei, ţinutã să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele
procesuale care îi revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibili-tăţile oferite
de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de
judecatã, să nu întreprindâ demersuri contrare realizãrii acestui scop"'2'.

Art. 11. Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesului. Orice persoană este obligată, în
condiţiile legii, să sprijine realizarea justitiei. Cel care, fără motiv Iegitim, se sustrage de
la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei
amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.

COMENTARII
1. Cooperarea terţilor în procesul civil. Principiul rolului activ al judecãtoruluí în afla-rea
adevărului, consacrat prin art. 22 NCDC, se află în uniune cu eel al cooperării părţilor, prevăzut
de art. 10 NCPC, şi cu principiul cooperării terţilor. Cooperarea terţilor se valo-rifică exclusiv în
raport cu instanţa de judecatã învestită cu soluţionarea unei cauze, legea insrituind în sarcina
oricãrei persoane, alta decât părţile din proces, obligaţia de a sprijînÏ realizarea justitiei.

I'1 /. Deteaitu, Tralat..., vol. 1, 2010, p. 146.

'21 C.C., Doc. nr. 919/2007, M. Of. nr. 804 din 26 noiembrie 2007.
IS I \rl. 12 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

Legiuitorul nu indică criterii pentru determinarea si stabilirea categoriei persoanelor în

sarcina cărora stabileşte această obligaţie de cooperare, fiind cert însă că nu poate fi vorba
despre părţi ori colaboratori cunoscuţi aijustiţiei.
în opinia noastră, o astfel de obligaţie stă în sarcina persoanelor, fizice sau juridice, care,
prin dispoziţii cuprinse în norme speciale ale noului Cod de procedure civilā ori ale unor legi
speciale, sunt datoare să sprijine realizarea actului de justiţie, transmiţând instanţei de
judecată, la cererea acesteia, inforrnaţiile pe care le deţin, materializate prin mijloacele de
probă. Astfel, potrivit art. 255 alir. (4) NCPC, autorităţile competente sunt obligate să comunice
instanţei toate informaţiile ori înscrisurile solicitate; conform art. 297 alin. (1) NCPC, un terţ
care se află în posesia unui înscris necesar soluţionārii procesuluî poate fi citat ca martor de
instanţă; conform art. 298 NCPC, o autoritate sau o instituţie publică poate fi obligată de cātre
instanţă sã prezinte un înscris.
2. Sancţíuni. Legea reglementeazã şi o forma de constrângere la executarea obligaţieî de
cooperare, similară celei reglementate în privinţa părţilorîn proces, şi anume posibi-litatea
aplicării unei amenzi judiciare de către instanţă şi a obligării la plata unor daune-inte-rese
pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate, în condiţiile art. 187 şi art. 189 NCPC. Se vor
putea aplica, prin analogie, şi dispoziţiile art. 12 alin. (3) NCPC, care vizează partea în proces,
în ceea ce priveşteîndeplinirea obligaţiilor procesuale cu bună-credinţă.

Art. 12. Buna-credinţă. (1) Drepturilc procesuale trebuie excrcitate cu bună-crc-dinţă,

potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca
drepturile procesuale ale altei pãrţi.
(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru
prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligatã, potrivit legii, şi la plata
unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale
răspunde potrivit alin. (2).

COMENTAR1I
1. Principiul exercitarii cu bunā-credinţă a drepturilor şi a obligaţiiior procesuale. Textuf
analizat instituie principiul exercitarii cu bună-credinţã a drepturilor procesuale conferite de
lege, în virtutea cãruia fiecare parte din proces are obligaţia unui exerciţiu onest şi legal al
drepturilor procesuale. Ipoteza reglementată este o aplicare a principiului general consacrat de
art. 1357 NCC, conform cãruia oricine cauzeaza altuia, prin fapta sa ilicită sãvârşită cu
vinovăţie, un prejudiciu, este obligat a-l repara, cu menţiunea că răspunderea civilă antrenată
de aplicarea dispoziţiilor art. 12 NCPC impune cerinţa dovedirii abuzulur de drept procesual.
Două sunt condiţiile şi, totodată, limiteleîn care pot fi exercítate drepturile procesuale, şi
anume: a) drepturile procesuale trebuie realizate în vederea scopului în care au fost
recunoscute de lege; b) drepturile procesuale trebuie realizate fărā a se încălca drepturile
procesuale ale altei părţi.
Simpla exercitare a unor căi de atac nu face proba exercitarii cu rea-credinţă a unor
drepturi procedurale. Buna-credinţă a unei persoane se apreciază în raport de atitudinea sa
faţă de obligaţia care îi incumbă'1'. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională 12', exerci-tarea de
către o persoană a unui drept care îi este recunoscut prin lege nu poate să jus-

111
A se vedea, în acest sens, şi I.C.C.}.. s. com., dec. nr. 2547 din 13 aprilie 2005, in Dreptul nr. 7/2006, p. 249. |z'
C.C, Dec. nr. 73/1995, M. Of. nr. 177 d i n 8 august 1995.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. i:t !`»

tifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. Exercitarea abuzivă a unui drept se produce
numai în situaţia în care acel drept se realizează în alt scop decât eel pentru care legea l-a
recunoscut.
Totodată, în considerarea acestui principiu consacrat prin norma procesuală analizată,
pãrţile au îndatorirea să îşi îndeplinească şi obligaţiile procesuale cu bunã-credinţă. Dispoziţia
este complementară celei cuprinse în art. 10 NCPC, referitoare la obligaţiile părţilorîn
desfăşurarea procesului.
2. Sancţiuni. Sancţiunea unui exerciţiu abuziv al drepturilor şi obligaţiilor procesuale o
constituie aplicarea unei amenzi judiciare şi antrenarea răspunderii civile pentru prejudi-ciile
materiale şi morale cauzate celeilalte părţi în proces, potrivit art. 187 şi art. 189 NCPC.
3. Principiul bunei-credinţe în tratatele internaţionale privitoare la drepturile omu-lui.
Principiul bunei-credinţe a fost consacrat prin art. 17 din Convenţia europeană a drepturilor
omului, intitulat „lnterzicerea abuzului de drept", conform cãruia nicio dispo-ziţie din Convenţie
nu poate fi interpretata ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, dreptul de a
desfãşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distru-gerea drepturilor sau
libertăţilor recunoscute de Convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi
libertãţi decât acelea prevãzute de Convenţie. Este vorba despre un principiu regãsit şi în
prevederile art. 54 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii şi ale art. 30 din Declaraţia
universalã a drepturilor omului.
Articolul 17 din Convenţie interzice, practic, abuzul de drept cu referire la drepturile şi
libertăţile garantate de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale, iar dispoziţiile sale trebuie
corelate cu cele cuprinse în art. 18, conform cărora restricţiile ce pot fi aduse drepturilor şi
libertãţilor stipulate prin Convenţie nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care eleau fost
prevãzute. Prin urmare, abuzul de drept poate fi invocatîn legătură cu un alt drept garantat de
Convenţie numai atunci când se pretinde existenţa încălcării unui astfel de drept, el neavând o
existenţă independentã, autonomă.
Principiul bunei-credinţe fiind astfel reglementat. in literatura jur idicā dc spccíalitatc s-
a considerat că ar putea fi acceptată e>:istenţa unui „drept fundamental la un compor-tament
conform cu principiul bunei-credhţe, un drept care nu se poate exercita abuziv"1'1.

Art. 13. Dreptul la apărare. (1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupã caz, asistate
în condiţiile legii. In recurs, cererile şi concluziile pãrţilor nu pot fi formulate şi susţinute
decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau
mandatarul acesteia, soţori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
(3) Părţilor li se asigurã posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a
procesului. Ele pot să ia cunoştinjā de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă
apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale dc atac, cu
respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
(4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părtilor, chiar atunci când acestea
sunt reprezentate.

COMENTARII
1. Principiul dreptului la apărare. Alineatul (1) al art. 13 cuprinde o dispoziţie impe-rativă
de principiu, una declarativă, în sensul că dreptul la apărare este garantat în tot cursul
procesului civil. Sunt reiterate astfel dispoziţiile art. 24 din Constituţie.

111
ƒ. Delcami, Tralal.... vol. I, 2010, p. 147.
10 I Art. 14 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

Principiul dreptului la apărare se materializează în mai multe ipoteze, şi anume: a) dreptul

părţilor de a fi reprezentate sau, după caz, asistate, în condiţiile legii, în tot cursul procesului;
b) dreptul părţilor de a participa la :oate fazele de desfăşurare a procesului, complementar
dispoziţiilor art. 14 NCPC, care reglementează principiul contradictoriali-tãţii; c) dreptul părţilor
de a lua cunoştinţă de cuprinsul dosarului, de a propune probe, de a-şi face apărări, de a-şi
prezenta susţinerileín scris şi oral, în condiţiile prevăzute de lege; d) dreptul părţilor la exerciţiul
căilor legale de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
2. Dreptul părţilor de a fi reprezentate sau asistate în proces. Cu referire la dreptul
părţilor de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în tot cursul procesului, trebuie men-ţionat
că norma evocă toate formele de reprezentare în proces, reglementate în detaliu în cuprinsul
art. 80 NCPC, şi anume: reprezentarea legală şi obligatorie, reprezentarea convenţională şi
facultativă, precum şi reprezentarea judiciară.
3. Dreptul părţilor de a fi asistate în proces. Asistarea în condiţiile legii semnifică
dreptul parţii de a beneficia de serviciile unui avocat, în condiţiile legii, norma făcând trimitere
la dispoziţiile art. 90 NCPC, care reglementează condiţiile de acordare a asistenţei judiciare.
Elementul de noutate îl reprezintă obligativitatea reprezentării şi a asistării printr-un avocat
în fata instanţei de recurs [art. 83 alin.{3), art. 84 alin. (2) NCPC)]. Astfel, în fata instanţei de
recurs, cererile şi concluziile părţilor pot fi formulate şi susţinute numai printr-un avocat sau,
după caz, consilierjuridic, *n ipoteza unei persoanejuridice parteîn proces. Situaţia de excepţie
vizează existenţa unei licenţe în drept pe care o are „partea sau mandatarul acesteia", în cazul
în care mandatar este soţul ori ruda până la gradul al ll-lea inclusiv a acesteia. Dispoziţia fiind
una imperativă, aplicarea ei este limitată la ipoteza pe care o reglementează, fără posibilitatea
de aplicare prin analogie în alte situaţii.
Potrivit art. XI din Legea nr. 2/2013 1'1 privind unele măsuri pentru degrevarea instan-ţelor
judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) NCPC, în cazul instanţelor
judecătoreşti şi parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţinute de
către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic
ori de către judecātorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori
de conducătorul parchetului.
4. Garanţie a realizării dreptului la un proces echitabil. Din perspectiva Convenţiei
europene, dreptul la apărare prezintă o importanţă deosebită în cadrul unui proces echi
tabil şi este reglementat în detaliu în cuprinsul art. 6 parag. 3 lit. c), cu referire specială la
procesul penal.
Prezenta părţii în fata instanţei de judecată şi asigurarea condiţiilor pentru ca aceasta să
participe la toate fazele de desfăşurare a procesului reprezintă o garanţie a realizării dreptului
la un proces echitabil. Aşa fiind, dispoziţia se impune a fi completată cu cele care reglemen-
tează dreptul părţii de a fi asistată gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte
limbaîn care se desfăşoară procesul, precum şi cu acele dispoziţii care reglementează dreptul
la asistenţă judiciară, în condiţii compatibile cu e:<igenţele unui proces echitabil.

Art. 14. Contradictorialitatea. (1) Instanja nu poate hotãrî asupra unei cereri decât după
citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părţile trebuie să îşi facă
cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediu 1 instanţei, după caz,
motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărãri!e, precum şi
mijloacele de probă de care înţeleg să se folo-sească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi
poată organiza apărarea.
111
M. Of. nr. 89 din 12 fcbruarie 2013.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 in. 14 Z\

(3) Pãrţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările
lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute.
Părţile au obligaţia de a expune un punct de vcdcre propriu faţă de afirmaţiile părţii
adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept
invocată în cursul procesului de cãtre orice participant la proces, inclusiv de cãtre
instantă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, sã supună discuţiei părţilor toate cererile,
excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii
sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

COMENTARII
1. Principiul contradictorialităţii. Forme de exprimare. Prin norma analizată este
consacrat principiul contradictorialităţii, care este de esenţa procesului civil, implicând
pentru părţi următoarele drepturi procesuale: a) dreptul părţilor de a se înfăţişa în per-
soană în fata instanţei de judecată, corelativ cu obligaţia instanţei de a dispune citarea
pãrţilor; b) dreptul pãrţilor de a-şi face cunoscute reciproc şi în rimp util, direct sau prin
intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pre-
tenţii şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească; c) dreptul
părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul
procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă, din oficiu.
Corelativ acestor drepturi există şi obligaţii procesuale ale părţilor şi ale instanţei de
judecată, după cum urmează: a) obligaţia părţilor de a expune situaţia de fapt la care se referă
pretenţiile şi apărărilor lor, în mod corect şi complet, fără a denatura faptele care le sunt
cunoscute; b) obligaţia părţilor de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii
adverse cu privire la împrejurările de fapt relevante în cauză; c) obligaţia instanţei de a hotãrî
asupra unei cereri rumai după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel; d)
obligaţia instanţei de a-şi întemeia hotărârea numai pe motivele de fapt şi de drept, pe
explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii.
Invocatîn legătură cu drepturile părţilor în proces, în literatura juridică s-a afirmat, cu deplin
temei, că acest principiu ar putea fi invocat în legătură cu drepturile oricărui participant în
proces (martor, procuror, subiecţii procedurii administrative prealabile), fără a avea în mod
necesar calitatea de parte, dacă el justifică un interes'1'.
2. Principiul contradictorialităţii în jurisprudenţa C.E.D.O. Principiul contradictoriali
tăţii se degajă şi din jurisprudenţa europeană creată prin interpretarea pe care Curtea a
dat-o art. 6 din Convenţia europeană, ce consacră dreptul la un proces echitabil. Astfel,
Curtea Europeană a decis că dreptul la o procedură contradictorie implică, în esenţă,
posibilitatea părţii de a lua cunoştinţă de toate piesele şi observaţiile judecătorului, de
natură să influenţeze decizia şi de a le discuta'2'.
Potrivit Curţii, acest principiu nu vizeazã exclusiv pãrţile între ele, ci şi Ministerul Public, şi
chiar o altă jurisdicţie independentă participantă la o fază superioară a procesului.
Instanţa europeană distinge în privinţa aplicării principiilor contradictorialităţii şi
egalităţii armelor, pentru ipoteza comunicării actelor dosarului. Se arată astfel că, dacă
absenţa comunicării unei piese a dosarului vizează exclusiv una dintre părţile în proces,

111
/. Deleanu, Tratat..., vol. 1, 2010, p. 151.
' ' C.E.D.O., Morel c. Franlei, hot. din 6 iulic 2000, www.echr.coe.int.
11 I \rl. 15-17 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

cealaltã parte cunoscând-o, situaţia va fi examinată prin prisma principiului egalităţii armelor,
care impune tratarea egală a pãrţilor cu privire la luarea la cunoştinţă a tuturor pieselor unui
dosar. în ipoteza în care amândouã părţile au fost private în aceeaşi măsurã de posibilitatea
luării la cunoştinţă a unei piese a dosarului, a unei informaţii utile produse judecătorului, fãră ca
ele sã fie în măsură să o discute, aceastā situaţie se va discuta pe terenul principiului
contradictorialităţii1'1.

Art. 15. Oralitatea. Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului în care legea dispune
altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pc baza
actelor depuse la dosar.

COMENTAKD
1. Principiul oralităţii. Forme de exprimare. Prin textul normativ analizat este consa-crat
principiul oralităţii, conform cãruia, de regula, procesele se dezbat oral. Acest principiu
reprezintã garanţia contradictorialitãţii efective a dezbaterilor şi a exerciţiului dreptului la
apărare. Oralitatea presupune dreptul pãrţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile, de a discuta
regularitatea actelor de procedurā şi de a formula concluzii.
2. Excepţii. Două sunt situaţiile care admit e>;cepţia de la regula oralităţii, şi anume: a)
dacă legea dispune altfel; procedura contencioasă este, de regulă, orală, excepţiefăcând,
spre exemplu, soluţionarea conflictului de competenţă şi procedura ordonanţei preşedin-ţiale
[art. 135 alin. (4), art. 998 alin. (2) NCPC]; b) când părţile solicită expres instanţei ca judecata
să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar. Conferind părţilor un drept de dispoziţie cu
privire la dezbaterile contradictorii înfaţa instanţei de judecata, drept cu privire la care instanta
nu ar puteaaprecia, ci doararconstata această manifestaredevoinţă, se subliniază şi caracterul
acestui principiu, care nu este unul de ordine publică, câtă vreme admite o abdicare, astfel
cum în mod temeinic s-a considerat şi în literatura juridicã' 21.

Art. 1ft. Nemijlocirea. Probele se administreazã de cãtre instanta care judecă proccsul,
cu exceptia cazurilor în care legea stabileşte altfel.

COMENTARII
1. Administrarea probelor de către instanta care judecă. Regula. Este consacrat prin
această normă principiul nemijlocirti, conform cãruia, de regula, probele sunt administrate
de cãtre instanta care judecă procesul, fiind vorba decompletul de judecata învestit cu
soluţionarea unei anumite cauze.
2. Excepţii. Legea admite şi reglementarea unor cazuri de excepţie, expres şi limitativ
prevăzute, situaţii în care instanta nu va administra ea însăşi, în mod direct, probele, pre-cum:
administrarea probelor de către avocaţii părţilor (art. 239 NCPC); administrarea probelor prin
comisie rogatorie [art. 261 alin. (2) NCPC]; asigurarea probelor (art. 359 şî urm. NCPC};
valorizarea dovezilor administrate în fata instanţei necompetente (art. 137 NCPC); valorizarea
probelor administrate de instanta de la care pricina s-a strămutat (art. 145 NCPC); valorizarea
probelor de către instanta de trimitere [art. 498 alin. (2) NCPC].

Art. 17. Publicitatea. Şedinţele de judecata sunt publice, în afară de cazurile prevãzute
de leee.

<1' C Bírsan, Convenţia ..., 2010, p. 497-

498. I2' /. Dckami, Tratat..., vol. I, 2010, p.
152.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. 17 z;«

COMENTARII
1. Principiul publicităţN şedinţelor de judecata. Acest articol consacrã principiul publi-
citãţii şedinţelor de judecata în procesU civil, conform căruia, de regulă, şedinţele de
judecata sunt publice. La orice şedinţă de judecata, accesul publicului este permis în
limitele determinate de capacitatea săliide judecata şi de necesitatea asigurãrii ordinii şi
solemnităţii şedinţei.
Norma analizată reia o dispoziţie de principiu cuprinsă în art. 12 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciarã, republicată, conform căreia şedinţele de judecata sunt publice, în
afară de cazurile prevăzute de lege, iar pronunţarea hotărârilor se face în şedinţã publicã, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege. Totodată, principiul publicitãţii dezbaterilor judiciare a fost
consacrat şi constitutional prin art. 127 din Constitute.
Principiul publicităţii şedinţelor de judecata în procesul civil, alături de principiul
contradictorialităţii şi de acela al oralităţii, consacrate prin art. 14 şi art. 15 NCPC, repre-zintă,
împreunã, garanţii fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
2. Excepţiile. Excepţiile de la respectcrea acestui principiu sunt reprezentate de acele
cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, care permit o desfăşurare a şedinţelor de
judecata „cu uşile închise", fără prezenţa publicului, de regulă, în camera de consiliu. Ori
de câte ori judecata nu se desfăşoară în şedinţă publicã, ci fără prezenţa publicului, vor
avea acces în camera de consiliu sau în sala de judecata părţile, apărătorii sau reprezen-
tanţii lor, persoanele care asistă minorii, martorii, experţii, traducãtorii, interpreţii şi alte
persoane, în afara celor expres enumerate, cãrora li se permite de instanţă sã asiste la
proces, în cazul în care prezenţa lor este justificată pe motive temeinice (credem că în
această categorie pot fi incluse persoanele care sunt însoţitori permanent* ai unei părţi
care suferă de o infirmitate fizicã şi are nevoie de ajutor; studenţii facultāţilor de drept
care au obligaţia efectuării practicii la instanţa de judecata).
Indiferent dacã şedinţa este sau nu publicã, pronunţarea hotărârii are locîntotdeauna în
şedinţã publicã, sub sancţiunea nulitãţii hotărârii, sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2)
NCPC, când preşedintele instanţei stabileşte cã, în caz de amânare a pronunţării, pronunţarea
hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
3. Caracterul nepublic al cercetãrii procesului. în actuala reglementare a Codului de
procedura civilă, excepţia devine regulă pentru judecata în fata primei instanţe, celeritatea
ca imperativ justificând această abdicare de la principiul publicităţii şedinţelor de judecata,
care rămâne specific cercetãrii procesului în căile de atac. Astfel, art. 213 NCPC instituie
principiul caracterului nepublic al cercetãrii judecătoreşti în fata primei instanţe. Numai
dezbaterea fondului şi pronunţarea hotărârii au locîn şedinţă publicã, potrivit art. 244
alin. (l)şi art. 402 NCPC.
întreaga cercetare judecãtoreascã se realizează fără prezenţa publicului, în camera de
consiliu sau în sala de judecata. Regula priveşte faza cercetãrii procesului în fata primei
instanţe. în căile de atac, art. 240 alin. (2) NCPC prevede că cercetarea procesului va avea loc
în şedinţă publicã, atunci când se apreciazã cã faza cercetãrii procesului este necesară.
O derogare de la acest principiu este admisă însă în următoarele situaţii:
a) când printr-o normă generală sau specială se prevede caracterul public al cercetãrii
procesului, cum ar fi, spre exemplu, cercetarea procesului în cãile de atac, dacã se apreciazã
necesarā o astfel de cercetare fart. 240 alin. (2) NCPC]. Ca atare, ori de câte ori se prevede
expres judecata în şedinţă publicã, suntem în prezenţa unei reglementări speciale, derogatorii
de la principiul caracterului republic al cercetãrii procesului;
b) când instanţa de judecata apreciazã, în funcţie de circumstanţele concrete ale cau-zei,
că dezbaterea fondului în şedinţă publicã este de natură sã vatăme ordinea publicã,
24 | Art. IS liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I AI COOUI.UI

moralitatea, interesele minorilor, viaţa privatăapărţilorsau interesele justiţiei; în această ipotezã

există posibilitatea instanţei, la cerere sau din oficiu, sã dispună ca dezbaterea fondului, care,
de regulă, are loc în şedinţă pubiică, potrivit art. 244 alin. (1) NCPC, sã se desfăşoare în
întregime sau partial fāră prezenţa publicului.
Potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile noului Cod de procedure civilă privind
cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplicã pro-
cessor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2C16; în procesele pornite începând cu data de
15 februarie 2013 şi pânã la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz,
dezbaterea fondului se desfãşoarã în şedinţā pubiică, dacă legea nu prevede altfel.
4. Garanţie a dreptului la un proces echitabil. Articolul 6 parag. 1 din Convenţia euro-peană
dispune în mod expres că fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei
sale, impunând astfel o condiţie distinctã a procesului echitabil. S-a considerat că justiţiabilii
sunt protejaţi astfel împotriva unei justiţii secrete, nesupuse controlului public, transparenţa pe
care o asigură publicitatea dezbaterii judiciare asigurând derularea unui proces echitabil.
Potrivit instanţei europene, acest principiu implică publicitatea dezbaterilor în fata instanţei,
precum şi publicitatea pronunţării hotărârii adoptate'11. Curtea a statuat că, într-o procedură
care se derulează în fata prime şi singurei instanţe, dreptul la un proces public implică dreptul
la o şedinţă pubiică, exceptând situaţiile care justifică desfăşurarea ei„cu uşileînchise". Se
recunoaşteînsă dreptul persoanei interesatedea renunţa laexer-ciţiul publicităţii, însă
renunţarea la publicitate trebuie să fie neechivocă şi să nu puna în discuţie un interes public
important'2'.
Totodată, este important de evidenţiat că, potrivit jurisprudenţei instanţei europene,
principiul publicităţii nu este unul absolut, astfel că dreptul de a obţine o hotărâre jude-
cătorească într-un termen rezonabil ar putea fi luat în considerare pentru a determina dacă
dezbaterile publice corespund unei adevarate nevoi sociale după ce procesul a fost public în
primă instanţă. Prin urmare, se acceptă cã, în fata instanţei de control judiciar, învestite
exclusiv cu examinarea unor probleme de drept, iar nu de fapt, se poate abdica de la principiul
publicităţii131.
Cu referire la pronunţarea hotărârilorîn mod public, Curtea a deciscăasigurarea controlului
puterii judiciare de către public se poate realiza, eel puţin pentru o instanţă de control judiciar,
prin depunerea la grefă a textului integral al hotărârii, pentru ca aceasta sã fie accesibilã
tuturor şi prin citirea în şedinţã pubiică a dispozitivului hotărârii. Totuşi, ar fi contrar principiului
publicităţii procesului refuzul unei instanţe de apel de a pune la dispoziţia publicului motivarea
deciziei sale'4'.

Arl. 18. Limba desfăşurării procesului. (1) Procesul civil se desfăşoară în limba
română.
(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba
maternă în fata instanţclor dc judecată, în condiţiile legii.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul
dc a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a
pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
(4) Ccrcrilc şi actele procedural se întocmesc numai în limba română.

'"' C.E.D.O., Pn·lto ş.a. c. Ilaliei, hot. din 8 decembrie 1983, www.echr.coc.int.
'*■' C.E.D.O., Patigcr c. Au$triei, hoi. din 28 mai 1997; Hâkatmson şt Sturessoti c. Suediei, hoi. din 21 februario
1990, www.echr.coc.int.
'3' C.E.D.O., Kooltummel c. Austrici, hot. d i n 10 decembrie 2009, www.echr.coe.int.
'4' C Bîrsan, Convenţia ..., 2010, p. 520.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. I!» &

COMENTARII
1. Limba desfăşurării procesului civil. Conform dispoziţiilor imperative ale textului
analizat, limba română este limba oficială în care se desfăşoară procesul civil. în acelaşi
sens sunt dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată. Norma reiterează, practic, prevederile art. 14 din actul normativ mai sus
evocat, reglementând cu valoare de principiu două ipoteze, şi anume:
a) cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba
maternăînfaţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii. Astfel, art. 14 alin. (3) din Legea nr.
304/2004 precizează că, atunci când una sau mai multe părţi solicitā să se exprime în limba
maternă, instanţa va asigura, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau a unui traducător
autorizat. în cazul în care toate părţile solicită ori sunt de acord să se exprime în limba
maternă, instanţa va asigura exerciţiul acestui drept, cu respectarea principiilor
contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care nu inţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a
lua cunoştinţă de toate actele şi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii
prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 14 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, în oricare dintre cele două
ipoteze mai sus evocate, dezbaterile purtate în limba maternă vor fi consemnate în limba
română, obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora
trebuind să fie rezolvate de instanţă pânã la încheierea dezbaterilor, consemnându-se în
cuprinsul încheierii de şedinţă. Toate acteleîntocmite de interpretul sau traducătorul autorizat
vor fi semnate pentru conformitate, în urnătoarele situaţii: a) când ele au fost redactate de
traducãtor; b) atunci când consemnarea s-a făcutîn baza traducerii interpretului.
2. Obligaţia întocmirii cererilor şi a actelor procedurale în limba română. Alineatul (5)
al art. 14 din Legea nr. 304/2004, republicată, impune, însă, în mod imperativ, la fel ca alin. (4)
al normei analizate, obligaţia întocmirii cererilor şi a actelor procedurale în limba română. Asa
fiind, toate cererile şi actele procedurale întocmite de părţile care nu înţeleg sau nu vorbesc
limba română vor fi redactate exclusiv în limba română, prin intermediul unui traducător
autorizat şi pe cheltuiala acestora, textul instituind, practic, obligaţia părţilor de a se exprima în
scris în limba română.
3. Garanţie a dreptului la apărare. Referitor la limba în care se desfăşoară procedura de
judecată, instanţa europeană a statuat în sensul că garantarea dreptului la apărare presupune
ca partea să fie în măsură să înţeleagă şi să comunice în limba în care se desfăşoară
procedura de judecată, cu referire specialã la procesul penal. Aşa fiind, acuzatui care nu
înţelege sau nu vorbeşte limba oficială are dreptul la asistare gratuită de către un interpret care
să îi traducă toate actele procedurii angajate împotriva sa pentru a putea beneficia de un
proces echitabil. Dreptul la asistenţa gratuită a unui interpret se referă nu doar la declaraţiile
orale în şedinţa de judecatã, ci şi la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi la hotărârea
pronunţată în cauză111.

Art. 19. Continuitatea. Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit

pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.

COMENTARII
1. Imposibilitatea înlocuirii judecătorului pe durata procesului. Textul consacră prin-
cipiul continuităţii, conform căruia, odată învestit cu soluţionarea unei cauze concrete,

C.E.D.O., Kamasinski c. Auslriei, hoi. din 19 dccombric 1989, www.echr.coe.int

lb I Alt. •2U liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

judecătorul nu va putea fi înlocuit pe durata procesului, pânā la momentul dezînvestiriî sale,

prin pronunţarea unei hotărâri.
Textul art. 19 trimite la prevederile art. 214 NCPC, care vizează continuitatea în cursul
judecăţiişicontinuitateadupãces-a datcuvantui părţilorînfond, precum si la prevederile art. 395
alin. (2) NCPC, conform cărora la deliberare pot lua parte numai membrii com-pletului în fata
cărora au avut loc dezbaterile, cu referire evidentă la dezbaterile asupra fondului. Prin urmare,
dacā între momentul închiderii dezbaterilor judiciare asupra fon-dului şi momentul deliberării se
produce schimbarea judecătorului, spre exemplu, în ipoteza unei amânări de pronunţare, este
obligaîoriu ca procesul să fie repus pe rol, astfel încât părţile să puna concluzii asupra fondului
in fata judecătorului care va participa la deliberare.
Se reia, practic, o dispoziţie cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea
judiciarã, republicatã, conform căreia activitatea de judecata se desfãşoară cu res-pectarea
principiului distribuirii aleatorii a dosarelor şi al continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care
judecătorul nu poate participa la judeca:ă din motive objective.
Dispoziţii aplicative ale acestui principiu apar în cuprinsul Regulamentului de ordine
interioarā al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387 din 22 sep-tembrie
2005. Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) lit. c) din Regulament, la începutul fiecărui an, colegiul de
conducere al fiecărei instanţe stabileşte compunerea completelor de judecata, urmărind
asigurarea continuităţii acestora. în mod exceptional, în cazurile în care din motive objective se
impune aceasta, colegiul de conducere va aproba în cursul anului schimbarea membrilor
completelor de judecata. Complementar, preşedintele instanţei sau, după caz, preşedintele
secţiei, cu acordul colegiului de conducere, întoc-meşte o planificare de permanenţā a
judecătorilor, ţinându-se cont de completele de judecata din care face parte fiecare judecător,
planificare care se face pentru fiecare zi a anului. Aceasta planificare de permanenţă urmează
a fi folosită pentru soluţionarea inci-dentelor procedurale referitoare la compunerea completelor
de judecata (incompatibili-tatea, abţinerea, recuzarea), precum şi pentru situaţiile de absenţă
(art. 98 din Regulament).
2. Remedii. Pentru situaţiile objective în care judecătorul cauzei nu poate participa la
judecata, prin art. 99 alin. (1) din Regulament se statuează, cu valoare de principiu, că
incidentele procedurale ivite în cursul procesului vor fi soluţionate cu respectarea continuităţii
completului de judecata, iar în subsidiar, în cazul în care nu se poate aplica principal
continuităţii, cu respectarea normelor privind repartizarea aleatorie. Planificarea de
permanenţă urmează a fi folosită pentru soluţionarea incidentelor procedurale referitoare la
compunerea completelor de judecata (mcompatibilitatea, abţinerea, recuzarea), precum şi
pentru situaţiile de absenţă (art. 98 din Regulament).
Respectarea principiului continuităţii impune şi regula în urmatoarele situaţii: în caz de
disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet [art. 99 alin. (4) din
Regulament]; repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii, pentru
perimare sau pentru pronunţarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere se va
realiza de către completul învestit initial cu soluţionarea cauzei [art. 99 alin. (5) din
Regulament]; soluţionarea cererilcr de îndreptare a erorilor materiale şi a cererilor de
completare sau lămurire a hotărârii se va realiza de către completul învestit initial cu
soluţionarea cauzei [art. 99 alin. (5) din Regulament); cauzele trimise în rejude-care după
desfiinţare/casare revin la completul initial învestit (art. 99 alin. (6) din Regulament].

Art. 20. Respectarea principiilor fundamentale. Judecãtorul are îndalorirea să asigure

respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub
sanctiunile prevăzute de lege.
DOMENIUL lît ftl-Gi Í.MFNTARE AL CODULU1 \l·l. 2 I \`ií

COMENTARII
1. Rolul judecătorului în respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil. Aceastã
regulã, a respectării principiilor fundamentale, înscrisã în art. 20 NCPC, vizează judecătorul, în
sarcina căruia sunt stabilite, cu titlu imperativ, două categorii de obligaţii, şi anume: a) obligaţia
de a asigura respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, cu trimitere evidentă la
exerciţiul drepturilor procesuale ale părţilor şi ale celorlalţi participant! în proces; b) obligaţia de
a respecta el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, precum legalitatea, dreptul la
apărare, contradictorialitatea, oralitatea şi publicitatea, nemijlocirea, continuitatea.
2. Sancţiunea. Nerespectarea acestor îndatoriri de către judecător urmeazã a fi sanc-
ţionatā în condiţiile legii. în lipsa unor sancţiuni exprese, urmează a se face aplicarea
dispoziţiilor referitoare la nulitatea necondiţionată a actelor de procedură (art. 176 NCPC) sau
a celor referitoare la nulitatea conditionată (art. 175 NCPC).
Referitor la sancţionarea nerespectării principiilor fundamentale de către judecător,
susţinem opinia exprimată în literatura juridică, în sensul că aceasta are a se aprecia în
ansamblul procedure, nuanţatoridiferenţiatîn raportcu multiplelecomponenteale unuia şi
aceluiaşi principiu. Mai mult, sancţiunea trebuie apreciată în condiţiile interdependenţei dîntre
principiile fundamentale şi trebuie identificată în raport cu normele care reglemen-tează
diferitele principii (spreexemplu, judecătorul nuîşi poate întemeia hotărârea decât pe motivele
de fapt şi de drept supuse dezbaterii contradictorii; la deliberare iau parte numai membrii
completului de judecată în fata cărora au avut loc dezbaterile'1').

Art. 21. Incercarea de împăcare a părţilor. (1) Judecătorul va recomanda pãrţilor

soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. (2) In tot cursul
procesului, judecătorul va încerca împãcarea părţilor, dându-le îndrumărilc necesarc,
potrivit legii.

COMENTARII
1. Soluţionarea litigiului prin mediere sau prin împãcarea părţilor. Obligaţiile stabilite în
sarcina judecătorului prin dispoziţiile de principiu cuprinse în art. 21 NCPC sunt în legă-tură cu
exercitarea rolului activ al acestuia în procesul civil, iar ordinea reglementarilor prin cele două
texte de lege nu este întâmplătoare.
2. Obligaţia judecătorului de a informa părţile cu privire la soluţionarea amiabilă a litigiului
prin mediere. în principal, judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a procesului
prin mediere, în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi orga-nizarea profesiei de
mediator12'. Revine astfel judecătorului îndatorirea de a informa părţile cu privire la existenţa
unei legi speciale care permite soluţionarea amiabilă a litigiului, reglementând medierea ca
modalitate facultarivă, iar nu obligatorie de rezolvare amiabilă a conflictelor. 0 asemenea
posibilitate a judecătorului este recunoscută pe întreg parcursul judecării cauzei, adică atât în
primă instanţă, cat şi în căile de atac. Din cuprinsul alin. (2) al art. 227 NCPC, rezultă că
recomandarea medierii este, aşadar, o facultate recunoscută judecătorului, iar nu o obligaţie
instituităîn sarcina sa, obligaţia fiind aceea de informare cu privire la mediere.

111
I Detenu, Tratat.... vol. 1,2010, p. 155.
'21 Publicat.1 în M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006. modifioată şi completed ulterior, ultima data prin O.U.G. nr. 4/2013
(M. Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013) privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedure civilâ.
2X | ,%rl. 21 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

Reglementarea se întemeiază pe dispoziţiile art. 5 pet. 1 din Directiva 2008/52/CE,

conform căruia „o instanţã la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi
având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere
pentru soluţionarea litigiului".
Procedura medierii presupune încheierea unei convenţii de mediere între pãrţile aflate în
conflict şi a unei convenţii de acord asupra modului de tranşare a litigiului, aceasta din urmă
putând îmbrăca forma unei tranzacţii extrajudiciare sau judiciare, după caz.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2C06, modificat prin Legea nr. 370/2009'' 1,
medierea reprezintã o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu aju-torul
unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate,
imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Medierea nu este obligatorie pentru părţi, rămânând la libera apreciere a pãrţii de a
accepta sau nu medierea. în schimb, participarea la şedinţa de informareîn vederea unei
medieri viitoare constitute o obligaţie a părţilor, expres prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 192/2006. în cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar pãrţile o acceptă, acestea
au obligaţia de a se prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele
medierii, urmând ca, ulterior informării, pãrţile să decidă dacă acceptă sau nu soluţionarea
litigiului prin mediere.
Dacă pãrţile recurg la mediere ulterior declanşãrii litigiului, conform art. 62 alin. (1) din
Legea nr. 192/2006, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va
fi suspendatã la cererea părţilor, „îr condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pet. 1 din Codul de
procedura civilă" [în prezent, art. 411 alin. (1) pet. 1 NCPC).
întrucât medierea este facultativă, iar nu obligatorie, neefectuarea acestei proceduri nu
împiedică judecarea litigiului.
Pot face obiect al medierii litigiile prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 43 alin. (2 1), art. 61 alin.
(1), art. 64 alin. (1), art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, respectiv cauzele civile ce poartă
asupra drepturilordecare părţile potdispune,celeîn materia dreptului familîei privitoare la
continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea
domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte
neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii, cele în materia dreptului penal, în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru
care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea
penală, în domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa
unui prejudiciu ca urmare a achiziţionārii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării
clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în
contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încãlcării altor drepturi
prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europeneîn domeniul protecţiei consumatorilor,
în general litigii cu excepţia celor privind drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la
statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin
convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
3. Obligaţia judecătorului de a încerca împăcarea părţilor. în cuprinsul art. 21 alin. (2)
NCPC este stipulată obligaţia judecătorului de a încerca împăcarea părţilor, oferindu-le
informaţiile necesare în acest scop, potrivit legii. Se înstituie în sarcina judecătorului o obligaţie
de diligenţă, iar nu de rezultat, valab lă în tot cursul procesului (adică în fata instanţei de fond,
în apel sau în recurs, precum şi în căile extraordinare de atac, în faza judecăţii şi în cea a
executării silite, desfăşurate în fata instanţei). Judecătorul are îndato-

111
M. Of. nr. 831 din 3 decembrie 2009.
IK)MINIUI 1)1 KK ill. Ml-NIA Kt ALCODULUI \l·l. 22 &

rirea de a explica părţilor avantajele unei finalizări a procesului prin încheierea unei tran-zacţii.
Relevant din această perspective este şi principiul egalităţii, a cārui respectare trebuie
asigurată de judecător.
Garanţiile aplicării acestui principiu sunt oferite de art. 227 NCPC. în tot cursul procesului,
judecătorul este obligat să încerce împācarea părţilor, scop în care va solicita pre-zenţa
personală a acestora în fata instanţei de judecatā, chiar şi în situaţia în care acestea sunt
reprezentate. Textul instituie astfel obligaţia judecătorului de a solicita înfăţişarea personalā a
părţilor.
4. Sancţiuni. Neprezentarea părţilor la şedinţa de informare privind medierea, în situaţia în
care au acceptat, atunci când legea nu prevede altfel, atrage aplicarea sancţiunii amenzii
prevăzute de art. 187 alin. (1) pet. 1 lit. f) NCPC. încălcarea de cãtre judecător a obligaţiei sale
de a solicita înfăţişarea personală a părţilor nu poate constitui motiv de apel sau de recurs, ci
eel mult poate reprezenta abatere disciplinară (pentru încălcarea obligaţiei de realizare a
şedinţei de mediere şi de convocare a părţilor în acest sens). Rãmâne ca judecătorul să îşi
exercite această obligaţie legalã în toate cazurile în care legea nu prevede altfel.
Potrivitart. 2 alin. (1J) din Legea nr. 192/2006, pentru litigiileîn materiile prevăzute de art.
601 alin. (1) lit. a)-f), pentru care legea prevede obligaţia părţilor şi/sau a părţii intere-sate de a
participa la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, instanţa va respinge cererea
de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a acestei
obligaţii anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanşarea procesului
până la termenul dat de instanţă în acest scop. Conform prevede-rilor art. VI din O.U.G. nr.
4/2013, aceste dispoziţii intră în vigoare la data de 1 august 2013.

Art. 23. Rolul judecătorului în aflarea adevărului. (1) Judecãtorul soluţioneazã litigiul
conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stâruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni
orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin
aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. In acest
scop, cu privire la siluaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă,
judecãtorul este în drept să le cearã să prezinte explicatii, oral sau în scris, sã puna în
dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate
în cerere sau în întâmpinare, să dispună adminis-trarca probelor pe care le consideră
nccesare, precum şi alte măsuri prevăzute de Iege, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauzã a altor persoane, în condiţiile legii.
Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la
judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune
capăt procesului printr-o tranzacţie.
(4) Judecătorul dã sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse
judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumirc. în acest caz judecătorul este
obligat să puna în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul
în care pãrţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot
dispune, au stabilit calificarea juridicã şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să
limiteze dezbaterile, dacã astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fărã însă a depăşi
limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
M) 1 API. 22 IIOM(NIUI l)l UIÍ,llMl·NlAftli Al COOUI.UI

(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecatorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină
seama dc toate circumstanţcle cauzei, judecătorul va ţinc seama, între altelc, de
principiile generale ale dreptului, de cerintele echităţii şi de buna-credinţă.

COMENTARII
1. Competenţe si obligaţii ale judecatorului în proces. Acest arlicol defineşte rolul
judecatorului în procesul civil, stabilindu-i, cu valoare de principiu, competenţele şi înda-toririle.
Alineatul (1) al normei analizate trimite la principiul legalităţii, consacrat prin art. 7 NCPC, sub
aspectul care vizeazã judecătorul şi obligaţia acestuia de a asigura res-pectarea dispoziţiilor
legii, astfel ca fitigiul să poată fi soluţionat conform regulilor de drept
careîisuntaplicabile.Totodată, dispoziţiileart. 22 NCPC pot fi conjugate cucele ale art. 20
NCPC, care stabilesc îndatorirea judecatorului ce a respecta şi asigura respectarea prin-cipiilor
fundamentale ale procesului civil înscrise în Capitolul II din Titlul preliminar al noului Cod de
procedurã civilă.
2. Rolul activ al judecatorului şi principiul disponibilitãţii. Curtea Constituţională a
statuat că legiuitorul român a optat pentru instituirea rolului activ al judecatorului în procesul
civil, pornind de la premisa că justiţia constituie un serviciu public al cărui scop este nu numai
soluţionarea conflictelor dintre părţi, ci şi restabilirea ordinii de drept, ceea ce este în deplină
concordanţă cu prevederile art. 124 din Constitute referitor la înfăp-tuirea justiţiei. Pedealtã
parteînsā, intervenţia judecatorului în virtutea rolului său activ este lîmitată de principiul
disponibilităţii. Pornind de la aceste considerente, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută
critica privind hcălcarea dreptului la apărare al părţilor, printre modalităţile în care rolul activ al
judecatorului se poate manifesta înscriindu-se, de exemplu, şi încuviinţarea probelor după
trecerea termenului stabilit de lege, în situaţia când partea nu a solicitat proba din neştiinţă sau
din cauza lipsei de pregătire. Totodată, consacrarea rolului activ al judecatorului are ca scop
asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora1'1.
3. îndatoriri în desfăşurarea procesului. Judecătorul, în temeiul principiului rolului activ,
are următoarele obligaţii legate:
a) Obligaţia de stāruinţă în aflarea adevărului. Judecătorul are îndatorirea legală să
stăruie, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în
cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei
hotărâri temeinice şi legale. Principiul aflăríí adevărului este un principiu superior celorlalte
reguli procesuale, de aceea judecătorul trebuie să intervină şi să influenţeze cursul procesului
atunci când constată că se produc dezechilibre de natură procesuală determinate de:
neglijenţa părţilor, inegalitatea de pregătire a acestora, reprezentare inegală' 2' etc.
în îndeplinirea acestei îndatoriri, judecãtorul are la îndemână diverse mijloace legale.
Astfel, judecătorul va pune în vedere pârâtului, care nu este asistat de avocat, la prima zi de
înfăţişare, să arate excepţiile, apărãrile, probele de care înţelege sã se ser-vească în apărarea
sa; va acorda la cererea pârâtului un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea
întâmpinării; va atrage atenţia pãrţilor asupra dreptului lor de a solicita plata cheltuielilor de
judecată de partea căzută în pretenţii; va atenţiona părţile în privinţa termenului în care se pot
solicita probe, respectiv contraprobe.
In niciun caz judecătorul nu se poate transforma într-un apărător al părţilor, ci doar le va
atenţiona asupra drepturilor şi obligaţiilor lor procesuale.

"I CC, Dec. nr. 260/2008, M. Of. nr. 379 din 19 mai 2008.
' ' V. Patulea. Conţinutul principiului oficialităţii în administrarea probelor în procesul civil, în Dreptul nr. 11/2006,
p. 124.
IK ) MINIUI m KK;II.MFNTARE AL CODULU1 in. 22 31

Rolul activ al judecătorului se rezuma la a da ajutor părţilor în apărarea drepturilor si

intereselor lor legitime.
Rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia pro-cesualā
a uneia dintre părţi si în apărarea intereselor acesteia.
Procesul civil este un proces al intereselor private, astfel cā rolul activ al judecătorului
trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele douā principii fundamentale ale
procesului civil: disponibilitatea şi contradictorialitatea.
Rolul activ al judecătorului nu poate duce la concluzia cã întreaga sarcină a probei revine
instanţei, iar nerespectarea de către părţi a dispoziţiilor privitoare la propunerea probelor nu
araveaconsecinţe procedurale. Principiul rolului activ nu poate înlocui impli-carea părţii în
exercitarea propriilor obligaţii, nu se poate impune pe fondul unei atitudini de pasivitate a
reclamantului.
în situaţia în care partea este reprezentată prin apărător, persoanā cu pregătire juri` dică,
rolul activ al instanţei este diminuat. Aceasta întrucât, prin încheierea contractului de asistenţă ]
uridică, avocatui îşi asumă faţă de client o obligaţie de diligenţă. Conform art. 133 alin. (2) din
Statutul profesiei de avocat111, avocatui trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu
competenţă profesională prir folosirea cunoştinţelor juridice adecvate, abili-tăţilor practice
specifice şi prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau repre-zentarea concretă a
clientului. Avocatui este obligat să se abţină să se angajeze ori de câte ori nu poate acorda o
asistenţă şi reprezentare competente. Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţã
profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzelor, dosarelor şi proiectelor, cu
promptitudine, potrivitnaturii cazului, experienţei şi crezului său profe-sional [art. 133 alin. (3) şi
(4) din Statut]. Competenţa profesională adecvată presupune, potrivit art. 133 alin. (6) din
Statut, anali2a şi cercetarea atentă a împrejurărilor de fapt, a aspectelor legaleale problemelor
juridice incidente la situaţia de fapt, pregătirea adecvată şi adaptarea permanentă a strategiei,
tacticilor, tehnicilor şi metodelor specifice în raport de evoluţia cauzei, a dosarului sau a lucrârii
în care avocatui este angajat. în virtutea obli-gaţiilor prevăzute în Statut, avocatui este dator să
solicite încuviinţarea tuturor probelor a căror administrare o apreciază necesară pentru
apărarea intereselor clientului său.
în condiţiile asistării sau reprezentării pãrţii prin avocat, rolul activ al instanţei se manifestă
atunci când, neconstatându-se o atitudine de pasivitate a apărătorului părţii, instanţa apreciază
că justa soluţionare a cauzei ar impune administrarea unei anumite probe. într-o asemenea
situaţie, instanţa va pune în discuţia contradictorie a pãrţilor necesitatea administrării probei,
urmând a dispune asupra acesteia.
b) Obligaţia de a stārui, în orice fază procesuală, pentru soiuţionarea amiabilã a cauzei. In
fata instanţei de fond, judecătorul este obligat să încerce împăcarea părţilor, scop în care
poate solicita prezenţa personală a acestora în fata instanţei de judecată, chiar şi în situaţia în
care acestea sunt reprezentate. Această îndatorire este expres enun-ţată în art. 20 NCPC,
fiind asigurate condiţiile exercitãrii ei prin art. 227 NCPC.
c) Obligaţia de calificare juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii. în acelaşi scop
declarat, al pronunţării unei hotãrâri temeinice şi legale, legea conferă judecătorului dreptul şi
obligaţia de a califica juridic actele şi faptele deduse judecăţii, atunci când părţile au omis să
facă aceasta ori de a restabili calificarea juridică pe care părţile au dat-o, cu respectarea
principiului contradictorialitãţii, dupã o prealabilă punere în discuţia părţilor a calificării juridice
exacte.
Este reglementatã şi o situaţie de excepţie în care judecătorul nu va putea schimba
denumirea sau temeiul juridic, aceea în care părţile, în virtutea unui acord expres privind

111
Adoptai prin Hotărărca U.NJ.B.R. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 898 din 19 dccembric 2011)
M 1 API. 22 liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

drepturi de care pot dispune, au stabilit calificarea juridicã, precum şi motivele de drept asupra
cãrora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcã drepturile sau interesele
legitime ale altora. Condiţiile aplicãrii dispoziţiilor art. 22 alin. (5) NCPC sunt următoarele:
- existenţa unui acord expres al pãrţilor în proces, în virtutea căruia acestea stabilesc
calificarea juridicã şi motivele de drept cu privire la care înţeleg să limiteze dezbaterile.
Apreciem cā acest acord poate fi exprimat în scris sau oral în fata instanţei de judecată şi
consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă, în prezenţa tuturor pãrţilor implicate;
- acordul sã vizeze drepturi de care părţile pot dispune, fiind excluse drepturile nesus-
ceptibile de tranzacţie;
- acordul exprimat în acest sens să nu încalce drepturile sau interesele legitime ale altora,
respectiv ale pãrţilor sau ale altor participanţi la proces.
Judecătorul nu va putea interveni pentru a schimba denumirea cererii sau temeiul juridic al
acesteia, nici chiar pentru ipoteza în care ele sunt în mod evident eronate, făcând, spre
exemplu, o cerere inadmisibilă. Apreciem însă că, în această din urmă ipoteză, judecătorul are
îndatorirea de a atenţiona părţile cu privire la calificarea juridicã pe care au înţeles să o dea
cererii şi la consecinţele unei astfel de calificări;
d) Obligaţia de a respecta limitele învestirii sale. Judecătorul are îndatorirea de a se
pronunţa în limitele învestirii sale. în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 397 NCPC. Cadrul
procesual, atât sub aspectul obiectului, cat şi al părţilor între care se derulează litigiul, este
eel fixat de părţi, nefiind permis instanţei ca, din oficiu, să se pronunţe în afara limitelor
în care a fost învestită. în virtutea principiului disponibilităţii, reclamantul este eel care
stabileşte limitele judecăţii, instanţa trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda
reclamantului mai mult decât a cerut. însă,în exexitarea rolului activ, instanţa poate atrage
atenţia reclamantului asupra dreptului său de a modifica sau completa acţiunea, de a cere
probe în completare, fără ca prin aceasta să fie nesocotit principiul disponibilităţii.
Respectarea de cãtre judecători a obligaţiei de a hotări numai asupra obiectului cererii
deduse judecăţii constituie garanţia aplicãrii principiului disponibilităţii'1'.
în situaţia în care obiectul este determinat, instanţa va judeca în limitele stabilite de
reclamant, chiar dacă a fost nevoită să dea calificarea exactă cererii. Dimpotrivă, dacă obiectul
este imprecis, instanţa va solicita reclamantului să precizeze obiectul cererii, neputând să
interpreteze obiectul astfel încât sã evite să se pronunţe asupra cererii'2'.
în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice
determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiului juridic al cererii, instanţa este obligată să
solicite lămuriri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, cu scopul de a
determina obiectul cererii şi temeiul sãu juridic, aspecte care permit exercitarea con-trolului
judiciar.
încălcarea principiului disponibilităţii, manifestat prin stabilirea limitelor procesului, sub
aspectul obiectului cererii de chemare în judecată şi al părţilor chemate în proces, atrage
nulitatea hotărârii pronunţate, o nulitate relativă, condiţionată de existenţa unei vătămări [art.
174 alin. (3), art. 175 alin. (1) NCPC], interesul ocrotit prin această normã fiind unul privat,
„numai partea interesată fiind în drept să invoce aceste critici"'3'.
e) Obligaţia de a aprecia cu bună-credinţă, în echitate şi conform principiilor gene-
rale. Exceptând situaţiile expres prevăzute de lege, judecătorul are dreptul şi îndatorirea

'" V.M. Ciobami, Tratal..., vol. I, p. 137-138.

121
l.C.CJ., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2150 din 27 februarie 2006, apud P. Perju, loc. cit., p. 243-244.
''' M. Tãbãrcã, Ch. Buta, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Ed.
Universul Juridic, Bucurcşli, 2007, p. 869.
DOMENIUL lît ftl-Gi Í.MFNTARE AL CODULU1 \rl. 22 tt

de a tine seama de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echitãţii şi ale bunei-cre-dinţe,
ori de câte ori legea îi rezervă pu:erea de apreciere sau îi cere să ţină seama de
circumstanţele cauzei. Această dispoziţie este complementarã principiului respectãrii
principiilor fundamentale înscris în art. 20 NCPC. Ea vizeazã douã ipoteze dist>ncte, şi anume:
a) ipoteza în care legea îi conferã judecătorului dreptul de apreciere, de a dispune conform
propriei aprecieri; b) ipoteza în care legea ÎI obligã pe judecător ca, în luarea unei decizii, să
ţinã seama de toate circumstanţele cauzei. în oricare dintre cele două ipoteze, în procesul
deliberării, judecătorul este obligat sã apeleze la principiile generale ale dreptului, la principiul
echităţii şi la acela al bunei-credinţe.
Noţiunea de proces echitabil presupjne respectarea şi aplicarea principiului contra-
dictorialităţii şi al dreptului la apărare, iar,udecătorul are, potrivit art. 22 NCPC, îndatorirea să
facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale
procesului civil.
4. Drepturile judecătorului. Corelativîndatoririlor legale, legea recunoaşte judecãtorului şi
drepturi care se exercită în scopul prontnţării unei hotărâri legale şi temeinice, şi anume:
a) Dreptul de a cere părţilor explicaţii, în scris sau oral, cu privire la situaţia de fapt şi de
drept invocate în susţinerea pretenţiilor, respectiv a apărărilor;
b) Dreptul de a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept pe care le
apreciază necesare, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, respectând
astfel principiul contradictorialităţii.
în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşu-rarea
judecăţii, atãt prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cat şi prin dreptul de a combate
susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate
dispune. Aceste dreptiri legale ale participanţilor la judecată sunt asi-gurate prin respectarea
unui principiu fundamental al procesului civil, eel al contradictorialităţii. Pentru asigurarea
contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate
aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul. încălcarea acestui principiu,
care asigură, implicit, şi respectarea dreptului la apărare, atrage nulitatea hotărârii
pronunţate'1'. Apreciem că este vorba de o nulitate relativă, condiţionată de existenţa unei
vătãmări [art. 174 alin. (3), art. 175 alin. (1) NCPC], interesul ocrotit prin această normă hind
unul privat;
c) Dreptul de a ordona din oficiu administrarea probelor pe care le considerā nece
sare, chiar dacā părţile se opun. Sub acest aspect, se impune a se preciza că, în situaţia
încare instanţa apreciază că o probā este necesară, ova puneîn discuţia părţilor. în cazul
în care este în imposibilitate obiectivă de a dispune administrarea ei din oficiu, iar părţile
nu solicita administrarea ei, soluţia va fi respingerea pretenţiilor formulate. 0 asemenea
imposibilitate obiectivã de administrare poate exista, spre exemplu, în cazul în care se
apreciază necesară efectuarea unei expertize tehnice, însă părţile refuză solicitarea unei
asemenea probe şi, implicit, plata ei. întrucât efectuarea expertize! presupune achitarea
unui avans pentru onorariul de expert, în condiţiile refuzului de plată, exprimat de partea
interesată în dovedirea pretenţiilor, instanţa nu poate ordona o asemenea probã. în
această situaţie, după discutarea contradictorie a necesităţii administrării probei şi con-
semnarea în cuprinsul încheierii de şedintã a opoziţiei pãrţilor la administrarea ei, precum
şi a refuzului expres de plată a costului expertizei de către partea interesată, instanţa va
respinge acţiunea formulată ca neîntemeiată, invocând, în considerente, obligaţiile părţilor
de a-şi proba pretenţiile [art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 249 NCPC], precum şi necesi-
tatea administrării probei pentru soluţionarea procesului.

1,1
1.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2508 din 20 martic 2007, în B.J., baza de date.
:⅜4 | ,%rt. 22 HOMlNlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

Dimpotrivă, atunci când dupā punerea în discuţie a necesităţii administrării probei cu

expertiza, reclamantul consimte la administrarea probei si la plata contravalorii lucrării, însă
ulterior nu îşi mai îndeplineşte obligaţia de plată motivat de faptul că nu mai doreşte
administrarea probei, ceea ce împiedică desemnarea expertului si efectuarea lucrării, credem
cã soluţia va fi aceea a suspendării judecăţii în temeiul art. 242 alin. (1) NCPC, pânã
laîndeplinirea obligaţiei stabiliteîn cursul judecăţii.
Dacă unele capete de cerere nu sunt dovedite, instanţa trebuie să ceară probe supli-
mentare, administrându-le chiar din oficiu, nu să rezerve reclamantului dreptul la o acţiune
separata. De asemenea, instanţa, în virtutea rolului său activ în administrarea probelor, este
abilitată să ordone completarea probelor administrate de parte'1'.
Facultatea judecătorului de a ordona probe d n oficiu reprezintă una dintre principalele
forme sub care se manifestă rolul activ al judecătorului.
în ipoteza în care instanţa din oficiu nu orconă alte probe decât cele administrate în cauză,
părţile nu pot invoca o asemenea ornisiune în calea de atac, cat timp partea însăşi nu le-a
propus. Această nouă dispoziţie, introdusă prin art. I pet. 14 din Legea nr. 202/2010 privind
unele măsuri pentruaccelerarea soluţionării proceselor'21 în art. 129 al Codului de procedură
civilă anterior, aplicabilă doar cererilor formulate si proceselor începute după intrarea în
vigoare a legii, are ca efect o restrângere a rolului activ al judecătorului, întărindu-se diligenţa
de care partea trebuie să dea dovadă în susţinerea si dovedirea pretenţiilor sale, respectiv în
dovedirea netemeiniciei pretenţiilor adversarului.
Desigur, ordonarea de probe din oficiu de cãtre judecãtor nu poate conduce la recu-zarea
acestuia pe considerentul că s-ar fi antepronunţat, lăsând să înţeleagă, numai pe acest temei,
soluţia care urmează a fi adoptată. Aceasta întrucât judecătorul nu face alt-ceva decât să
îndeplinească o obligaţie care îi este impusă prin lege.
d) Dreptul şi obligaţia de a dispune introducerea în cauză a altor persoane. Mai mult
decât atât, legea conferă judecătorului dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de a dispune, din
oficiu, introducerea în cauză a alter persoane, în situaţiile expres prevăzute de lege, care,
odată introduse în proces, au dreptul de dispoziţie al părţilor în proces, manifestat prin
renunţarea la judecată sau la dreptul pretins, achiesarea la pretenţiile reclamantului ori
încheierea unei tranzacţii. Este reglementată astfel o forma de intro-ducere forţată în cauză,
din oficiu, a altor persoane, condiţiile şi procedura de judecatā fiind cele cuprinse în art. 78-79
NCPC. Acest drept conferit judecătorului prin noile dis-poziţii procesuale restrânge obligaţia de
respectare a limitelor procesului, astfel cum acestea au fost stabilite de părţi în virtutea
principiului disponibilităţii. Dacă în vechea reglementare, judecătorul avea exclusiv îndatorirea
de a a supune atenţiei părţilor nece-sitatea unei extinderi a cadrului procesual, prin
introducerea în cauză a altor persoane, în cazul proceselor începute după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013),!î', judecătorul va dispune introducerea din
oficiu a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc, asigurând astfel cadrul procesual
legal necesar soluţionării raportului juridic litigios.

'"' Trib. Suprem,col. civ., dec. nr. 1487/1955, în G. Boroi, O. Sp'meanu-Matci, Codul de procedura civilâ adnotal,
ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 260, 287.
121
M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.
131
Noul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010 (M Of. nr. 485 din 15 iulie 2010) şi actualizat cu
modiftcările aduse prin Legea de punere în aplicare nr. 76/2012 (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2010), modificată prin
O.U.C. nr. 4/2013 (M. Of. nr. 68 din 31 ianuarie 201Ï) şi prin I-egea nr. 2/2013 privind unele mítsurî penrru
degrevarea instanlelor judecătoreştî, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul dc procedura civil.1, a inlral in vigoare la data de 15 februarie 2013.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. 2:Í 3 Í>

5. Cazuri în care s-a reţinut încălcarea principiului rolului activ al judecătorului. Cu

titlu exemplificativ, constituie oîncălcare a principiului rolului activ: respingerea obiec-ţiunilor
formulate la raportui de expertiză depus la dosar, fără a se arăta considerentele care au
condus la luarea acestei măsuri1'1, omisiunea instanţei de a ordona completarea probelor
administrate de parte'`'; omisiunea instanţei de a pune în discuţia pãrţilor necesitatea chemării
în judecată a tuturor coproprietarilor înscrişi în cartea funciară, într-o plângere împotriva
încheierii de carte funciară11'; omisiunea instanţei de a cere părţilor lămuriri şi precizări,
respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii şi temeiul juridic al
acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judicial*141; lipsa de implicare a instanţei în
calificarea juridică exactă a acţiunii, prin raportare strictă la obiectul cererii de chemare în
judecatã, care nu poate fi schim-bat şi nici depăşit'5'.

Art. 23. Respectul cuvenit justiţiei. (1) Cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori
să manifeste respectul cuvenit faţã de instanţă şi să nu tulbure buna desfă-şurare a
şedinţei de judecată.
(2) Preşedinlele vegheazã ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând
Iua în acest scop orice mãsură prevăzută de lege.

COMENTARII
1. îndatorirea de respect faţă de instanţă. Principiul respectului cuvenit justiţiei instituie în
sarcina celor prezenţi la şedinţa de judecată, cu referire la părţi, la ceilalţi participanţi la
procesşi laîntregul auditoriu, atuncicând şedinţa de judecată este publică, obligaţia de a
manifesta respect faţă de instanţă şi de a nu tulbura buna desfăşurare a şedinţei de judecată.
Cei care se prezintă în fata instanţei de judecată trebuie să aibă o atitudine cuviincioasă.
Astfel, eel care vorbeşte trebuie să stea în picioare, cu excepţia cazului în care instanţa
încuviinţează ca partea sã rãmână aşezatã (cum ar fi cazul în care starea sănãtăţii unei
persoane ori vârsta nu-i permite să stea mult în picioare ori partea este în imposibilitate fizică
să stea în picioare, aflându-se, spre exemplu, într-un scaun cu rotile). De asemenea, persoana
care se prezintă în fata instanţei trebuie să aibă o ţinută cuviincioasă, instanţa putând
îndepărta din sală pe cei aflaţi în ţinută necuviincioasã.
2. Obligaţia preşedintelui de complet. Totodată, acest principiu conferă preşedin-telui
completului de judecată competenţa de a veghea la respectarea ordinii şi solem-nităţii şedinţei
şi de a Iua în acest scop orice măsură prevăzută de lege. Şedinţa de judecată nu se poate
desfăşura decât în condiţii de ordine şi disciplină. Preşedintele completului de judecată este
eel care exercită poliţia şedinţei de judecată, putând dis-pune măsurile pe care le consideră
necesare pentru respectarea ordinii şi a bunei-cuvi-inţe în sala de judecată, inclusiv
îndepărtarea tuturor persoanelor din sală. Prin dispo-ziţiileart. 217 NCPC, referitoare la poliţia
şedinţei de judecată şi art. 218 NCPC, referitoare la infracţiunile de audienţă, se realizează
materializarea acestui principiu al respectului cuvenit justiţiei.

1,1
1.C.C.J., s. com., dec. nr. 1091 din 16 martie 2006, în Dreptul nr. 4/2007, p. 249.
21
' Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1487/1955, in C. Boroi, O. Spineanu-Malei, Codul..., 2011, p. 260, 287.
I3' Trib. Bistriţa-Nasaud, s. civ., dec. nr. 73/A d i n 20 octombrie 2010, nepublicata.
'4| I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 709/2005, în J.S.C. 2005, p. 455.
'5' CA. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc, pt. min. şi fam., dec. nr. 201/R din 29 ianuarie 2010, nepublicaia.
:⅛ | .⅞ri. ai-2.\ liOM(Nlui in R K ; IIMIN IA U I ■ AI COOUI.UI

Capitolul III. Aplicarea legii de procedură civilă

Art. 24. Legea aplicabilā proceselor noi. Dispoziţii!e legii noi de proccdură se aplică
numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

COMENTARII
Principiul neretroactivităţii legii de procedură civilă. Aplicarea în timp a legii de pro-
cedură civilă urmează a fi supusă regulii institui:e prin acest articol. Astfel, cu valoare de
principiu, legea nouă de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute
după intrarea acesteia în vigoare. Aşadar, legea de procedură va produce efecte numai pentru
viitor, în considerarea principiului general al aplicării normelor juridice în timp, conform căruia
legea se aplică pe durata cuprinsă între data intrării în vigoare şî data abrogării ei.
De alrfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constitute, legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale nai favorabile. Nu este interzisă, aşadar,
ultraactivitatea legilor civile şi de procedură civilă, ci numai retroactivitatea acestora.
Principiul este consacrat şi în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2012 privind Codul de procedură civilă, text conform căruia „dis-poziţiile
Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după
intrarea acestuia în vigoare". Aşa fiind, dispDziţiile noii legi de procedură se vor aplica exclusiv
proceselor, precum şi executărilor silite începute după data de 15 februarie 2013.
Momentul începerii procesului este cu precizie determinat de legiuitor, într-o formula care
nu lasā loc interpretării, prin dispoziţiile unei norme cuprinse în Cartea a ll-a,Titlul I, Capitolul I,
care reglementează sesizarea şi procedura în fata primei instanţe. Astfel, potrivit art. 192 alin.
(2) NCPC, procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. Aşadar, se
poate reţine că data începerii procesului este data înregistrării cererii de chemare în
judecatã pe rolul primei instanţe, cāci acesta este actul de sesizare al primei instanţe [art.
192 alin. (1) NCPC], iarînceperea orocesului este marcată în titlul referitor la procedura în fata
primei instanţe.
Cu referire la data începerii executării silite, deplin lămuritoare sunt dispoziţiile art. 622 alin.
(2) NCPC, conform cărora executarea silităîncepe odată cu sesizarea organului de executare,
potrivit dispoziţiilorCărţii a V-a,dacă prin legespecială nuse prevedealtfel. Or, sesizarea
organului de executare se face prin cererea de executare silitã depusă la biroul executorului
judecătoresc competent, în condiţiile art. 663 şi art. 664 NCPC. Prin urmare, momentul
începerii executării silite coincide cu data depunerii cererii de executare silită la biroul
executorului judecătoresc, în modalităţile prevăzute de art. 663 alin. (2) NCPC.
Norma este una tranzitorie ce are rolul de a reglementa succesiunea viitoare de norme de
procedură civilă, cuprinse în acte normative apărute după data de 15 februarie 2013. Ea nu
reglementează conflictul de legi dintre noul Cod de procedură civilă şi legile speciale existente
în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Art. 25. Legea aplicabilă proceselor în curs. (1) Procesele în curs de judecatã, precum şi
executãrile silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2) Procesele în curs
de judecatã la data schimbării competenţei instanţclor legal învestite vor continua să fie
judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. In caz de trimitcre spre
rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com-petenfâ, în vigoare la data când a început
procesul, rămân aplicabilc.
DOMENIUL DE REGLEMFNTARE AL CODULU1 \I·I. Zli 37

(3) In cazul în care instanţa învestită este desfiinţatã, dosarele se vor trimite din oficiu
instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.

COMENTARII
1. Excepţii de la regula tempus regitactum. Principiul binecunoscut al aplicării ime-
diate a legii noi de procedura admite unele excepţii, reglementate prin dispoziţiile acestui
text normativ si ale celor ce urmează.
Această normã reglementează aplicarea legii de procedura civilă proceselorîn curs de
judecată, enunţând, cu valoare de principiu, cã legea de procedura ultraactivează, procesele în
curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse
acelei legi. Astfel, procesele începute sub legea veche de procedura, precum şi executãrile
silite începute sub legea veche de procedura vor fi guvernate de legea sub care au început.
Principiul este consacrat şi în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, text conform caruia
„procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de
deţinere înainte de data intrãri în vigoare a Codului de procedura civilă rămân supuse legii
vechi, chiar dacă suntînregistrate la instanţă după această data".
2. Acţiunea normelor de competenţã. Alineatele (2) şi (3) ale textului analizat regle
mentează în mod special aplicarea normelor de competenţă, precizând că procesele în
curs de soluţionare la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite continuă să
fie judecate potrivit legii sub care au început.
în opinia noastrã, considerăm că relevant este momentul sesizării primei instanţe cu
cererea de chemare în judecată, astfel că aplicarea normelor de competenţă urmează a
seface prin raportare la legea în vigoare hacest moment. Normele de competenţă active la
data sesizării primei instanţe vor reprezenta un reper pentru determinarea competenţei până la
finalizarea procesului prin pronunţarea unei hotărâri definitive, aşadar, inclusiv pentru
determinarea instanţelor de control judiciar competente.
Dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data sesizării primei instanţe,
rămân aplicabile şi pentru ipoteza trimiterii cauzei spre rejudecare. Instanţa de control
judiciar urmează a determina instanţa detrimiterecompetentă prin raportare la normele de
competenţă valabile la data cererii de chemare în judecată. Se face astfel aplicarea
ultraactivităţii normelor de procedura în materie de competenţă.
3. Desfiinţarea instanţei initial învestite. Alineatul (3) al art. 25 reglementează o situ-
aţie particulară şi de excepţie, aceea în care instanţa initial învestită este desfiinţatã,
dosarele în curs de soluţionare aflate pe rolul acestei instanţe urmând a fi trimise din
oficiu instanţei competente, determinate potrivit legii noi de procedura, iar nu regulilor
de competenţă în vigoare la data sesizării instanţei desfiinţate. Operează, aşadar, principiul
aplicării imediate a noilor norme de procedura civilă.
Dispoziţia imperativă cuprinsă în alin. (3) al art. 25 vizează exclusiv aplicarea normelor de
competenţă, pentru că, în privinţa ce orlalte norme procedurale, operează dispoziţia de
principiu cuprinsă în alin. (1) al art. 25. Aşadar, odată învestită instanţa competentã, potrivit
legii noi, procesele începute hind sub legea veche, vor fi supuse acelei legi. Totodată,
constituirea instanţei va fi realizată în acord cu legea nouă de procedura.

Art. 20. Legea aplicabîlă mijloacelor de probă. (1) Legea care guvernează con-ditiile de
admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a pre-zumţiilor legale
este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac
obiectul probaţiunii. (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data
administrării lor.
:Vi 1 API. 27-2« liOM(Nlui in R K ; I I M I N I A U I ■ AI COOUI.UI

COMENTARII
Aplicarea normelor de procedură în materia mijloacelor de probă. Norma reglemen-tează
aplicarea normelor de procedură propriu-zisă, cele care guvernează condiţiile de
admisibilitateşi puterea doveditoare a probelorpreconstituiteşi a prezumţiilor legale. în privinţa
acestora vor fi urmărite condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare potrivit normelor în
vigoare la data producerii ori, dupā caz, a sãvârşirii faptelor juridice care fac obiectul
probaţiunii.
Din interpretarea textului de lege rezultă cā probele constituite de instanţă (expertiza,
cercetarea la fata locului, interogatoriul) rămân supuse legii noi de procedură, chiar dacă
drepturile sau faptele care constituie obiectul probaţiunii s-au născut sub legea veche.
Procedura de administrate a acestor probe va fi guvernată însă de legea în vigoare la data
administrării lor, legea nouã de procedură nind de imediată aplicare pentru această nouă
ipoteză.
Dispoziţiile art. 26 alin. (2) NCPC nu se aplică proceselor începute anterior intrării în
vigoare a noului Cod de procedură civilă. Sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 76/2012, conform cărora procesele în:epute sub legea veche rāmân supuse în întregime
legii sub care au început, deci inclusiv sub aspectul administrării probelor, Legea nr. 76/2012
neprevăzând vreo derogare în acest sens.

Arl. 27. Legea aplicabilã hotărârilor. Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor
şi tcrmcnelor prcvăzute de legea sub care a început procesul.

COMENTARII
Legea aplicabilã hotărârilor judecãtoreşti. în privinţa hotărârilor pronunţate, se stipu-lează
că acestea rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a
început procesul. Din această perspecfivă, legea de procedură în vigoare la data sesizării
primei instanţe cu cererea de chemare în judecată este cea relevantă pentru a determina căile
de atac susceptibile de a fi exercitate, motivele de apel şi de recurs, con-testaţie în anulare,
revizuire, precum şi condiţiile referitoare la termenele în care pot fi exercitate aceste căi de
atac.

Arl, 28. Teritorialitatea legii de procedură. (1) Dispoziţiile legii de procedură se aplică
tuturor proceselor care se judecă decătre instanţele române, sub rezerva unor dispoziţii
legale contrare.
(2) în cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de
procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VH-a.

COMENTARII
Teritorialitatea legii de procedură. Aplicarea legii de procedurā în spaţiu este regle-mentată
cu valoare de principiu prin art. 28 NCPC. Se stipulează tmperativ că dispoziţiile legii de
procedura se aplică tuturor proceselor care se judecã de către instanţele române, cu excepţiile
expres şi limitativ prevăzute de lege. Pentru ipoteza raporturilor procesuale cu element de
extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile urmează regulile cuprinse in Cattea a
Vila a noului Cod do procedurā civilă, referitoare la procesul civil international.
 CARTEA I. DISPOZIŢII GENERALE

Titlul I. Acţiunea civilă

Art. 29. Noţiune. Acţiunea riî⅛î este ansamblul mijloacelor procesuale prcvăzute de
lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de cãtre una dintre părţi sau a unei alte
situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apãrārii părţilor în proces.

COMENTARII
Acţiunea civilă. Cererea de chemare în judecată. Dreptul subiectiv. Acest articol defineşte
acţiunea civilă prin trimitere la elementele care o compun şi la scopul regle-mentării acestora.
Astfel, acţiunea civile reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale legale, prevăzute pentru:
protectia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice;
asigurarea apărării părţilor în proces.
Definiţia pe care legiuitorul o dă acţiunii civile, íntr-o formula ce exprimă esenţa defi-niţiilor
pe care doctrina le-a propus de-a lungul vremii, are şi o funcţie practică, prin dis-tincţia pe care
legiuitorul o face între noţiunile de „acţiune civilă", „drept subiectiv" şi „cerere de chemare în
judecată".
Acţiunea civilă nu se reduce la cererea de chemare în judecată, înţeleasă ca fiind actul
procedural prin care se exercită acţiunea şi nici nu se identifică, în totul, cu aceasta1", cele
douã noţiuni fiind distincte şi cu funcţii diferite. Acţiunea civilă, ca ansamblu virtual de mijloace
procesuale, preexistă cererii de chemare în judecată şi, uneori, supravieţuieşte judecăţii, or,
cererea de chemare în judecată reprezintă doar unul dintre elementele acestui ansamblu, ea
este actul de învestire al instanţei, iar nu acţiunea însăşi.
Acţiunea civilă nu se identifică nici cu dreptul subiectiv, fiind, însă, intrinsecă acestuia,
condiţionată de esenţa dreptului. Doctrira a definit dreptul subiectiv ca fiind posibilitatea
conferită de lege subiectului activ de a avea o anumită conduită şi de a pretinde o conduită
corespunzătoare de la subiectul pasiv, de a cere concursul forţei coercitive a statului în caz de
nevoie121.
Distincţiile operate între cele două categorii juridice pot fi relevate sub trei aspecte, şi
anume: sub aspectul condiţiilor de exstenţă ale acestora; sub aspectul condiţiilor de exercitare;
sub aspectul obiectului lor131.
Acţiunea civilă este un „concept-sinteză", cuprinzând totalitatea mijloacelor procesuale,
ansamblul acestor mijloace (cererea de chemare în judecată, excepţiile procesuale, căile de
atac), fără însă a putea fi redusă la unele dintre elementele ei componente141.
Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură, în cadrul
procesului civil, protectia dreptului subiectiv, prin recunoaşterea sau realizarea lui, în cazul în
care este încălcat sau contestat, ori a unor situaţii juridice ocrotite de lege151.

111
/. Deleami, Tratal de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 160, p. 172.
121
VM. Ciobamt, Tratat teoretic şi praclic de procedură civilă, vol. 1, Ed. National, Bucure⅞ti, 1996, p. 247.
131
/. Dekanu, Tratat..., vol. I, 2010, p. 162-168.
141
Idem. p. 161.
151
VM. Ciobamt, Tratat..., vol. I, p. 250.
4U | Arl. SU I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Potrivit unei clasificāri a literaturii juridice 11', pot fi identificate urmātoarele categorii de
acţiuni civile: a) în funcţie de natura şi obiectul dreptului exercitat, sunt: acţiuni extra-
patrimoniale şi acţiuni patrimoniale; acţiuni imobiliare şi mobiliare; acţiuni personale şi acţiuni
reale; acţiuni petitorii şi acţiunii posesorii; b) în funcţie de scopul urmãrit de recla-mant şi
natura soluţiei instanţei, sunt: acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei
sau inexistenţei dreptului, acţiuni în constituire sau de transformare; c) în raporî cu poziţia
părţilorîn proces, sunt: acţiunea reclamantului, acţiunea pârâtului, acţiunea terţului, acţiunea
procurorului sau a altor organe.
Trei sunt elementele care definesc acţiunea civilă, şi anume: a) subiecţii acţiunii civile, ea
aparţinând unui subiect de drept şi îndreptârdu-se, de regulă, împotriva altui subiect;
b) obiectul acţiunii, respectiv protecţia unui drept sau a unui interes juridiceşte ocrotit;
c) cauza acţiunii, reprezentând scopul pentru care este constituită şi garantată acţiunea civilă.

Art. 30. Cereri în justiţie. (1) Oricine are o pretentie împotriva unei alte persoane ori
urmăreşte solutionarea în justiţie a unei situatii juridice are dreptul sā facă o cerere
înaintea instanţei competente.
(2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.
(3) Cererea principalã este cererea introductivă de instanţã. Ea poate cuprinde atât capete
de cerere principale, cat şi capete de cerere accesorii.
(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia data unui
capăt de cerere principal.
(5) Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale
antcrioare.
(6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de
desfăşurare.

COMENTARII
1. Investirea instanţei. Formularea de pretenţii împotriva unei persoane ori solutio
narea în justiţie a unei situatii juridice obligã la depunerea unei cereri în acest sens la
instanţa competentă - condiţie minima obligatorie. Aşadar, de regulă, instanţa nu se
sesizează din oficiu, ci trebuie sesizatã de persoana interesată în valorificarea unui drept
pe care îl pretinde ori în solutionarea unei anumite situatii juridice.
Analiza alin. (1) al art. 30 revelă definiţia cererii în justiţie ca fiind actul procedural prin care
orice persoana poate sesiza instanţa competentă cu solutionarea pretenţiei pe care aceasta o
formulează împotriva altei persoane ori cu solutionarea unei situatii juridice.
Cererea constituie acel mijloc procedural prin care o persoana fizică sau juridică se
adresează instanţei judecătoreşti pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor sale legitime121.
2. Condiţiile generale ale cererii în justiţie. Conform art. 148 NCPC, cererile adresate
instanţelor judecătoreşti trebuie să respecte condiţia formei scrise şi să cuprindă urmă-
toarele elemente: indicarea instanţei căreia i se adresează; numele şi prenumele, domi-
ciliul sau reşedinţa părţilor, în cazul persoanelor fizice, respectiv denumirea şi sediul lor,
în cazul persoanelor juridice; numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentan-

111
Ï. Deleanu, Tratal..., vol. 1,2010, p. 173.
' ' V.M. Ciobanu, Tratal tcorelic şi practic dc procedură civila, vol. II, Ed. National, Bucurcşti, 1997, p. 8.
ACŢIUNEAClvllA in. :to 41

ţilor părţilor. In cazul în care reprezentantul părţilor este o persoană fizică ce nu are cali-tatea
de avocat, în cuprinsul cererii se va indica numele, prenumele, domiciliul sau reşe-dinţa
acesteia (în schimb, dacă reprezentantul părţii este avocat, cererea va cuprinde numele,
prenumele avocatului, precum si sediul profesional al acestuia, înţeles ca locul principal unde
îşi exercită profesia); obiectul cererii, respectiv pretenţia concretã cu solu-ţionarea căreia este
sesizată instanţa; semnătura titularului cererii. Dacă, din diferite motive, cererea nu poate fi
semnată, judecătorul stabileşte identitatea părţii, după care îi citeşte conţinutul cererii, fãcând
menţiune despre toate acestea chiar pe cerere. Pe lângã aceste elemente, dacã este cazul,
cererea mai cuprinde şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi,
precum: numărul de telefon, numărul de fax, adresa poştală electronică etc.
Cererea în forma scrisă, formulată personal sau prin reprezentant, susţinerile, apărările
sau concluziile părţilor ori alte acte de procedură adresate instanţelor judecatoreşti pentru care
se prevede condiţia formei scrise pot fi depuse personal la instanţã sau prin intermedia
serviciilor poştale ori pot fi comunicate în forma electronică, dacã sunt îndeplinite condiţiile
prevãzute de lege, adica dacã actul îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) NCPC
şi poartă semnãtura părţii sau a reprezentantului acesteia.
Prin excepţie de la regula generală a formei scrise, în cazurile în care legea (generală sau
specială) permite formularea cererii în şedinţa de judecată, conform art. 148 alin. (4) NCPC
[spre exemplu, cererea de recuzare. modificarea cererii de chemare în judecatã pentru
ipotezele prevăzute de art. 204 alin. (2) NCPC, propunerea probelorîn cazurile anume
prevãzute de lege, invocarea de excepţii, declaraţia de alegere a competenţei, renunţarea la
judecată, renunţarea la dreptul pretins, achiesarea la hotărâre potrivit art. 463 NCPC, precum
şi în alte cazuri, ori de câte ori legea prevede posibilitatea formulării verbale a unei cereri],
aceasta este valabilă şi dacă este formulată oral. Despre formularea unei asemenea cereri se
face menţiune în cuprinsul încheierîi de şedinţă, încheiere care se comunică din oficiu părţii
adverse, de grefierul de şedinţă, în vederea asigurãrii apărării sale.
Prin urmare, forma scrisa a cererii de învestire a instanţei con⅛tituie regula generata şi
obligatorie, derogarea fiind admisă numai în cazurile în care legea prevede expres posibilitatea
formulării orale a cererii.
Cererea de chemare în judecată este supusă plăţiî taxei judiciare de timbru, prevăzută de
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru"1, în funcţie de obiectul său, evaluabil sau
neevaluabil în bani.
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, obiectul,
motivele de fapt ale cererii şi semnătura atrage nulitatea absolută a cererii de chemare în
judecată. Lipsa semnăturii poate fi suplinită pe tot parcursul judecăţii în fata primei instanţe.
Dacă însă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul trebuie să semneze în şedinţa în care s-
a invocat nulitatea, dacă este prezent, respectiv pentru situaţia lipsei sale de la termenul în
care s-a invocat neregularitatea, până la primul termen următor eel târziu, fiind înştiinţat în
acest sens prin citaţie [art. 196 alin. (1) şi (2) NCPC]. Lipsa celorlalte elemente atrage nulitatea
condiţionată de dovada existenţei unei vãtămări, conform art. 175 NCPC.
3. Clasificarea cererilor în justiţie. Legiuitorul intervine şi clasifică cererile în justiţie, în
funcţie de obiectul acestora şi de raportul în care se află cu cererea principală, în: cereri
principale, cereri accesorii, cereri adiţionale şi cereri incidentale.
a) Cererea príncipală, iniţială sau intrcductivă de instanţă, este aceea prin care instanţa
este sesizată în scopul soluţionării unui litigiu şi poate cuprinde atât capete de cerere

1,1
M. Of. nr. 173 din 29 iulie 1997.
42 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKALE

principale, cat si capete de cerere accesorii. Prin cererea principală se stabileşte o primă
legătură procesuală între părţi şi instanţă (cererea de chemare în judecată, cererea de
intervenţie principală, cererea de apel, cererea de recurs, contestaţia în anulare, revizu-irea,
contestaţia la executare).
b) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia data unui
capăt de cerere principal. Unele cereri accesorii sunt obiective şi obligatorii (spre exemplu, în
procesele de divorţ şi constatarea nulităţii căsātoriei, instanţa este obligata să se pro-nunţe cu
privire la exerciţiul autorităţii părinteşti, la obligaţia de întreţinere, chiar dacă pãrţile nu o cer),
iar altele sunt subiective şi facultative (spre exemplu, cererea de împărţire a bunurilor comune
poate fi formulată de părţi în cadrul procesului de divorţ ori separat, pe cale principală,
consecutiv desfacerii căsătoriei).
c) Cererile adiţionale sau modificatoare sunt acele cereri prin care o parte modifică
pretenţiile sale anterioare (a se vedea, în acest sens, art. 204 NCPC - modificarea cererii de
chemare în judecată).
d) Cererile incidentale sunt toate acele cereri formulate în cadrul unui proces aflat în curs
de desfăşurare, după iniţierea acestuia prin cererea de chemare în judecată (cererea
reconvenţională, formulată de pârât; cererea de intervenţie voluntarã, făcută de un terţ; cererea
de intervenţie forţată, formulată fie de reclamant, fie de pârât, după caz).

Art. 31. Apărări. Apārãrile formulate în j us t i t i e pot fi de fond sau procedurale.

COMENTARII
1. Noţiune. Definind „acţiunea civilă" ca fund ansamblul mijloacelor procesuale pre-
văzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv sau a unei situaţii juridice (art. 29
NCPC), legiuitorul are în vedere şi asigurarea apărării părţilor în proces, ca scop distinct
al exercitării unei acţiuni civile în justitie.
Apărările cuprind mijloacele procesuale prevăzute de lege la dispoziţia reclamantului, a
pârâtului sau a altor participanţi la proces, împotriva oricăror cereri făcute în procesul civil.
2. Clasificări. Legiuitorul clasifică apărările formulate în justitie în raport cu dreptul
substantial dedus judecăţii, în apărări de fond şi apărări de procedură.
a) Apărările de fond sunt legate de cauza supusã judecăţii şi aparţin în exclusivitate
pârâtului. Ele vizează direct dreptul subiectiv dedus judecăţii şi pretenţiile fundamentate pe
acest drept. Printr-o apărare în fond pârâtul abordează însuşi fondul dreptului, iar nu
elementele formale ale judecăţii- Mai mult decât atât, apărarea în fond poate fi valorificată în
tot cursul judecăţii, nu este supusă timbrării, nu este atinsă de decăderi, se analizează în
considerentele hotărârii şi atrage soluţia respingerii hotărârii ca nefondată11'.
b) Apărările de procedură se identifică cu excepţiile procesuale; ele nu aparţin în
exclusivitate pârâtului şi nu sunt întrebuinţate rumai în scopul apărării.
Excepţia procesuală este definită prin art. 245 NCPC, ca fiind acel mijloc prin care partea
interesată, procurorul sau instanţa din oficiu invocă, fără a discuta fondul dreptului, nere-
gularităţi privind compunerea completului de jucecată, constituirea instanţei, competenţa
acesteia, procedura de judecată, diferite lipsuri ale cererii de chemare în judecată ori ale altor
cereri în proces, prin care se urmăreşte, după caz, fie declinarea competenţei, fie amânarea
judecãţii, fie refacerea unor acte, fie anularea, respingerea, perimarea cererii.

111
ƒ. Deleanu, Tratal..., vol. I, 2010, p. 190-191.
ACŢIUNEAClvllA \rl. .V£ 43

Astfel, invocarea excepţiei necompetenţei atrage declinarea competenţei; invocarea

neregularitãţilor privitoare la greşita compunere a completului de judecată, la greşita constituire
a instanţei, la procedura de judecată, precum şi invocarea unor lipsuri ale cererii de chemare în
judecată, cum ar fi lipsa semnăturii [dacă reclamantul lipseşte la termenul la care se invocă
nulitatea pentru acest motiv şi nu o poate acoperi - art. 196 alin. (2) şi (3) NCPC], atrag
amânarea judecăţii; invocarea neregularităţilor privitoare la citare, la comunicarea actelor de
procedura atrage refacerea procedurii de citare sau de comunicare; invocarea unor excepţii ca
lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, lipsa numelui şi a prenumelui oricăreia cintre
părţi, a motivelor de fapt atrage nulitatea cererii; invocarea excepţiei netimbrării atrage
anularea cererii; invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale (active sau pasive), a excepţiei
prescripţiei dreptului la acţiune atrage respingerea cererii; invocarea excepţiei aerimării atrage
perimarea cererii (de chemare în judecată, de apel, de recurs, după cazj.
Potrivit art. 246 NCPC, excepţiile pot fi absolute sau relative. Au caracter absolut acele
excepţii prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică (cum ar fi necompe-tenţa
generală, materială, teritorială exclusivă). Sunt excepţii relative acele excepţii prin care se
invocă nesocotirea unor norme de ordine privatã, care ocrotesc preponderent interesele
părţilor (cum ar fi excepţia necompetenţei teritoriale relative, care operează pentru toate
celelalte cazuri care exced competenţei teritoriale exclusive).
în literatura juridicã de specialitate'" s-a distins între urmãtoarele categorii de excepţii: a)
excepţii procesuale privitoare la părţile din proces (excepţta lipsei capacităţii procesuale,
excepţia lipsei calităţii procesuale, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia imunităţii
de jurisdicţie); b) excepţii procesuale privind instanţa de judecată (excepţia depăşirii atribuţiilor
puterii judecătoreşti, excepţia de necompetenţă, excepţia greşitei compuneri a completului de
judecată, excepţia incompatibilităţii, excepţia recuzării, excepţia strămutării pricinii); c) excepţii
procesuale privind actele de procedura şi terme-nele procesuale (excepţia de prematuritate,
excepţia lipsei de interes, excepţia nulităţii, excepţia tardivităţii); d) excepţii procesialo privind
judecata (excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia licispendenţei, excepţia conexităţii,
excepţia perimării, excepţia dreptului subiectiv alegat, excepţia dreptului de a cere executarea
silită, excepţia puterii lucrului judecat, excepţia exercitării abuzive a dreptului procesual).

Art. 32. Condiţii de exercitare a acţiunii civile. (1) Orice ccrcre poate fi formulată şi
susţinută numai dacă autorul acesteia:
a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;
b) arc calitate procesuală;
c) formuleazã o pretentie;
d) justificã un interes.
(2) Dispoziţiilc alin. (1) se aplică în mod corespunzStor şi în cazul apărărilor.

COMENTARII
Condiţiile cererii în justiţie. Acest articol reglementeazã condiţiile de exercitare a unei
acţiuni civile în justiţie, ele vizând atât cererile în justiţie, cat şi apărările, astfel cum au fost ele
definite în cuprinsul art. 30 şi art. 31 NCPC. Aceste condiţii vizează autorul unei cereri sau al
unei apărări şi se verifică atât la momentul formulării cererii sau apărării, precum şi ulterior, la
momentul susţinerii acesteia. Condiţiile de exercitare a unei acţiuni civile în justiţie sunt
urmãtoarele:

M. Tăbărcā, Excepţiile procosualeinprocesul civil,ed. a II-a, Ed. Univcrsul Juridic, Bucurcşli, 2006, p. 205-369
44 | Art. :i2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

a) Autorut are capacitate procesualā, în condiţiile legii. Aceasta semnifică aptitudinea

persoanelor de a deveni părţi în procesul civil şi se analizează sub două aspecte: capaci-
tatea procesuală de folosinţă şi capacitatea procesualā de exerciţiu, astfel cum sunt acestea
reglementate în cuprinsul art. 56 şi art. 57 NCPC.
Cererile fācute de o persoană fărā capacitate procesualā sunt nule sau anulabile, după
caz, potrivit art. 40 alin. (1) NCPC. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage sancţi-unea
nulităţii absolute, potrivit art. 56 alin. (3) NCPC, iar lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu
atrage anulabilitatea actului de procediră, potrivit art. 57 alin. (4) NCPC. Excepţia lipsei
capacităţii procesuale de exerciţiu vizează şi situaţia în care persoana are o capacitate
procesualã de exerciţiu restrânsă.
b) Autorul are calitate procesuală. Calitatea semnifică puterea de a acţiona în justiţie,
se sprijină pe interes, fără a se identifica cu acesta, întrucât are o existenţă autonoma. Calitatea
procesuală se verifică atât în privinţa reclamantului, cat şi în privinţa pârâtului.
în practică, s-a decis că, într-o acţiune în despăgubiri întemeiată pe art. 504 CPP, sfera
persoanelor ce pot continua acţiunea cuprinde doar persoanele care, la data dece-sului
persoanei îndreptãţite potrivit art. 504 CPP, se aflau în întreţinerea acesteia, indiferent
dacă aveau sau nu calitatea de moştenitori, respectiv acele persoane care beneficiau de ajutor
material sau moral din pa'tea victimei erorii judiciare. Altfel spus, doar acele persoane a căror
existenţă depindea, în tot sau în parte, de libertatea şi acti-vitatea creativă producătoare de
bunuri, venituri ori alte valori ale celui condamnat sau arestat pe nedrept, fiind esenţial ca, prin
lipsirea de libertate a întreţinătorului, eel între-ţinut să fi suferit o pagubă susceptibilă, prin
natura ei, de reparaţie. Prin includerea acestor persoane în categoria titularilor acţiunii,
legiuitorul a urmărit protejarea lor şi compensarea lipsei sprijinului financiar produs după
moartea persoanei condamnate pe nedrept cu sumele pe care aceasta le-ar fi putut obţine din
partea statului pentru preju-diciul suferit. Dreptul celorlalţi moştenitori nu esie afectat prin
dispoziţiile art. 506 alin. (1) CPP, întrucât nu se aduce atingere dreptului lor legal de a obţine
patrimoniul defunctului în integralitatea lui sau o fracţiune a acestuia, aşa cum se găsea la data
deschiderii succesiunii.
Aprecierea asupra sferei persoanelor ce pot continua acţiunea se bazează şi pe dispoziţiile
art. 52 alin. (3) teza I din Constitute, pot*ivit cãruia „StatuI răspunde patrimonial pentru
prejudiciilecauzate prin erorile judiciare", principiu constitutional materializatde dispoziţiile art.
504 CPP. Dispoziţiile art. 505 alin. (1) CPP nu influenţează sfera persoanelor ce pot continua
acţiunea persoanelor îndreptaţite, deşi aparent pot fi interpretări, întrucât textul se referă
exclusiv la felul şi întinderea pagubei pe care o poate solicita persoana îndreptăţită potrivit art.
504 alin. (1) şi (2) CPP. Nu s-ar putea reţine, faţă de dispoziţiile art. 506 alin. ţl), că, odată cu
introducerea acţiunii de cãtre persoana îndreptăţită, potrivit art. 504 alin. (2), s-a născut un
drept patrimonial în persoana acesteia, transmisibil moş-tenitorilor, întrucât textul are în vedere
un drept personal născut în persoana celui arestat pe nedrept sau a celor aflaţi în întreţinere,
care se stinge odată cu decesul lor. Dacă s-ar admite ipoteza unui drept patrimonial şi decí
transmisibil, cu ignorarea caracterului personal al acestui drept, s-arîncălca dispoziţiile art. 506
alin. (1), dispoziţie specialã, ceea ce este inadmisibil.
Este real că, potrivit art. 13 din Convenţia europeană, „orice persoană ale caret drep-turi şi
libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv
unei instanţe naţionale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au
acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale" şi că, potrivit art. 5 din Convenţie, „orice persoană
care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare acestui articol are dreptul
la reparatii", însă, aşa cum în mod constant s-a decis
ACŢIUNEA CIVILA \rl. »» | 4⅛

în jurisprudenţa Curţii, aceste drepturi nu sunt absolute, ele putând fi limitate de normele
interne ce le reglementează, în speţă deart. 506 alin. (1) CPP 11 .
c) Autorul formuleazã o pretenţie. Pretenţiile trebuie sã fie determinate şi pertinente,
motivate ín fapt şi în drept, aceste caractere oferind instanţei posibilitatea de a determina în
mod corect limitele judecăţii şi de a se pronunţa în aceste timite.
d) Autorul justifică un interes. Interesul desemnează, în esenţă, profitul material sau
moral pecare titularul unui demersîn justiţieîl urmăreşteşi area severifica din perspec-tiva
dispoziţiilor art. 33 şi art. 36 NCPC.
Aceste condiţii de exercitare a oricãrei acţiuni civile în justiţie sunt stabilite printr-o normă
absolutã şi ele se verifică imperatív. Totodată, din analiza dispoziţiilor alin. (2) al articolului
analizat rezultă că aceste condiţii sunt obligatorii atât pentru cererea de che-mare în judecată,
cat şi pentru apărările formulate în proces.
Circumscris condiţiilor de exercitare a acţiunii civile, în literatura juridicã de specialitate s-a
subliniat cã există şi condiţii objective, a căror neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acţiunii,
precum: expirarea unui termen de prescripţie sau de decădere; autoritatea lucru-lui judecat;
incoerenţa proceduralã a acţiunii, dedusă, spre exemplu, din invocarea unei simple excepţii de
procedură şi terminarea cercetării procesului după intrarea în dezba-terile în fond1' .

Art. Mi. Interesul de a acţiona. Interesul trebuie sã fie determinat, legitim, personal,
născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacã interesul nu este nãscut şi actual, se poate
formula o cercre cu scopul de a prcveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau
pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

COMENTARII
1. Atributele interesului. Interesul reprezintã una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii
civile în justiţie şi apare obligatoriu, potrivit legii de procedură, ca el să îndepli-nească
următoarele atribute:
a) să fie determinat, adică concret, susceptibil de o verificare judiciară;
b) să fie legitim, adicã în concordanţã cu legea, protejat juridic, iar nu situat în afara
limitelor legii;
c) sã fie personal, aparţinând, de regulã, titularului acţiunií civile în justiţie, pentru cã
folosul urmărit se verifică în persoana acestuia. Din aceastã perspectivă, în doctrină 131 s-a
arătat cã atributul personal al interesulu poate deveni contestabil în cazul unor grupuri, precum
sindicatele şi asociaţiile care acţioneazã într-un interes colectiv. Delimitarea interesului
personal de interesul colectiv al grupului poate fi necesară uneori, spre exemplu, în materia
insolvenţei, unde s-ar pune problema de a şti dacã acţiunea aparţine repre-zentantului
creditorului sau unuia dintre creditori. într-o astfel de situaţie, caracterul direct şi personal al
interesului se impune a fi tratat cu mai multă flexibilitate.
d) sã fie născut şi actual, să existe la momentul formulării cererii în justiţie, dar şi pe
parcursul procesului. în cazul în care pe parcursul procesului acţiunea promovata de
reclamantrămânefără interes, demersulprocesual, initial justificat, rămânefărăfinalitate practică
din punct de vedere juridic, soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii

111
C.A. Cluj, s. 1 civ., dec. nr. 331/R/2012, nepublicata\ 121
/. Dekami, Tratat..., vol. I, 2010, p. 202. I⅛i·m,p.22l.
46 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

fiind aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fārã interes 1". 0 excepţie este admisă de legiu-itor,
referitor la caracterul născut si actual al interesului, în cuprinsul art. 33 NCPC stipu-lându-se că
poate fi formulată o cerere, în afara unui interes nãscut şi actual, sub condiţia ca scopul
verificabil al acestei cereri să fie acela de a preveni încãlcarea unui drept ame-ninţat sau de
a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Ïn acest
context apare regiementarea cuprinsa în art. 34 NCPC, care vizează o ipoteză concretā,
aceea a realizării drepturilor afectate de un termen. Totodată, potrivit art. 35 NCPC, acest
atribuital interesului seconsideră realizatîncazulasigurării dovezilor, dacã există pericolul ca ele
să dispară ori să fie greu de administrat în viitor.
Nu s-ar putea considera că reclamantul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legií nr.
221/2009'21 nu justifică un interes actual în a cere constatarea caracterului politic al
condamnării după ce textele normative referitoare la acordarea daunelor morale au fost
declarate neconstituţionale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o
hotãrâre judecãtoreascã, sub acest aspect. O astfel de cerere nu are caracterul unei cereri
accesorii celei referitoare la acordarea daunelor morale, dimpotrivă, ea este o cerere
principalã, constatarea caracterului political condamnării suferite condiţionând acordarea
despăgubirilor materiale, în condiţiile legii speciale'31.
2. Excepţia lipsei de interes. Interesul urmează a fi justificat de titularul cererii în jus-tiţie,
iar lipsa interesului părţii care formulează cereri în procesul civil poate fi invocată de partea
adversă, de procuror sau de instanţă din oficiu. Excepţia lipsei de interes este una de fond,
peremptorie, dirímantă şi absolută, iar respingerea acţiunii pentru lipsa interesului nu împiedicã
partea să promoveze o nouă acţiune, atunci când va putea justifica un interes care justifică
atributele legale.

Art. 34. Realizarea drepturilor afectate de un termen. (1) Cererea pentru pre-darea
unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea
acestui termen.
(2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaţiei de
întreţinere sau a altei prestatii periodice.
(3) Pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la
termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o
pagubă însemnatã pe care reclamantul ar încerca-o dacã ar aştepta împlinirea termenului.

COMENTARD
Situaţii care derogă de la exigenţa caracterului născut şi actual al interesului. Prin
acest text normativ este reglementată ipoteza particulară în care raportul juridic de drept
procesual are la bazã un raport juridic obligaţioial care a dat naştere unei obligaţii afectate de
termen suspensiv.
Astfel, potrivit art. 1411 alin. (1) NCC, obligaţia este afectată de termen atunci când
executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor şi sigur. Termenul este unui
suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei (art. 1412
NCC). Aşadar, obligaţia afectată de termen existã, însa această condiţie afectează exigibi-

111
1.C.C.J., s. com., dec. nr. 2623 din 13 septembrie 2011, in Drcpiul nr. 5/2012, p. 228 şi in Droplul nr. 9/2012,

121
M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009.
131
CA. Cluj, s. I civ., âec. nr. 4482/R/2011, nepublicata.
46 | Art. SI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

fiind aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fārã interes 1". 0 excepţie este admisă de legiu-itor,
referitor la caracterul născut si actual al interesului, în cuprinsul art. 33 NCPC stipu-lându-se că
poate fi formulată o cerere, în afara unui interes nãscut şi actual, sub condiţia ca scopul
verificabil al acestei cereri să fie acela de a preveni încãlcarea unui drept ame-ninţat sau de
a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Ïn acest
context apare regiementarea cuprinsa în art. 34 NCPC, care vizează o ipoteză concretā,
aceea a realizării drepturilor afectate de un termen. Totodată, potrivit art. 35 NCPC, acest
atribuital interesului seconsideră realizatîncazulasigurării dovezilor, dacã există pericolul ca ele
să dispară ori să fie greu de administrat în viitor.
Nu s-ar putea considera că reclamantul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legií nr.
221/2009'21 nu justifică un interes actual în a cere constatarea caracterului politic al
condamnării după ce textele normative referitoare la acordarea daunelor morale au fost
declarate neconstituţionale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o
hotãrâre judecãtoreascã, sub acest aspect. O astfel de cerere nu are caracterul unei cereri
accesorii celei referitoare la acordarea daunelor morale, dimpotrivă, ea este o cerere
principalã, constatarea caracterului political condamnării suferite condiţionând acordarea
despăgubirilor materiale, în condiţiile legii speciale'31.
2. Excepţia lipsei de interes. Interesul urmează a fi justificat de titularul cererii în jus-tiţie,
iar lipsa interesului părţii care formulează cereri în procesul civil poate fi invocată de partea
adversă, de procuror sau de instanţă din oficiu. Excepţia lipsei de interes este una de fond,
peremptorie, dirímantă şi absolută, iar respingerea acţiunii pentru lipsa interesului nu împiedicã
partea să promoveze o nouă acţiune, atunci când va putea justifica un interes care justifică
atributele legale.

Art. 34. Realizarea drepturilor afectate de un termen. (1) Cererea pentru pre-darea
unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea
acestui termen.
(2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaţiei de
întreţinere sau a altei prestatii periodice.
(3) Pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la
termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o
pagubă însemnatã pe care reclamantul ar încerca-o dacã ar aştepta împlinirea termenului.

COMENTARD
Situaţii care derogă de la exigenţa caracterului născut şi actual al interesului. Prin
acest text normativ este reglementată ipoteza particulară în care raportul juridic de drept
procesual are la bazã un raport juridic obligaţioial care a dat naştere unei obligaţii afectate de
termen suspensiv.
Astfel, potrivit art. 1411 alin. (1) NCC, obligaţia este afectată de termen atunci când
executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor şi sigur. Termenul este unui
suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei (art. 1412
NCC). Aşadar, obligaţia afectată de termen existã, însa această condiţie afectează exigibi-

111
1.C.C.J., s. com., dec. nr. 2623 din 13 septembrie 2011, in Drcpiul nr. 5/2012, p. 228 şi in Droplul nr. 9/2012,

121
M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009.
131
CA. Cluj, s. I civ., âec. nr. 4482/R/2011, nepublicata.
ACŢIUNEA CIVILA \rl. 35 | 4/

litatea ei. Creditorul unei astfel de obligaţii nuarputeajustifica un interes născutşi actual pentru
a cere protecţia dreptului printr-o acţiune în justiţie.
Articolul 34 NCPC reglementează situaţii de excepţie ín care acţiunea în justiţie poate fi
promovată chiar dacă interesul nu este jnul născut şi actual, termenul suspensiv nefiind
împlinit, sub condiţia imperativă ca această acţiune să preîntâmpine o pagubă însemnată pe
care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. Astfel, sunt ase-menea
cereri:
a) cererea pentru predarea unui bur la împlinirea termenului contractual, convenit de părţi;
b) cererea pentru executarea unei obligaţii de întreţinere sau a unei alte prestaţii periodice;
c) orice alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii.

Art. 35. Constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cel care are interes poate sã
cearã constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă
partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

COMENTARII
1. Acţiunea în constatare. Condiţii de admisibilitate. Textul reglementează admisibi-
litatea acţiunii în constatare pozitivă (a e:<istenţei unui drept) sau negativă {a inexistenţei
dreptului) condiţionată de lipsa posibilitãţii părţii care acţionează de a solicita realizarea
dreptului. Ori de câte ori partea are deschisă calea realizãrii dreptului, va trebui să uzeze de
această cale, acţiunea în constatare hind, în această situaţie, inadmisibilă.
Acţiunea în constatare vizează, în mod firesc, constatarea existenţei sau inexistenţei unui
raport juridic. Aceasta deoareceînsăşi activitatea procesualã presupune existenţa sau
inexistenţa unui anumit raport juridic între părţi.
Exercitarea acţiunii în constatare presupune îndeplinirea cumulativã a următoarelor
condiţii: a) partea să nu poată cere realizarea dreptului; b) partea să justifice un interes; c)
partea să nu urmărească, prin acţiune, contestarea existenţei sau inexistenţei unei stări
defapt111.
0 particularitate importantă a acţiunii în constatare rezidă în caracterul sāu preventiv,
scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic.
Textul consacră, de asemenea, principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare, în raport
cu acţiunea în realizarea dreptului. Potrivit art. 35 NCPC, partea care are interes în constatarea
existenţei unui drept poate fo-mula o cerere în acest sens, care însă devine inadmisibilă dacã
poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins. Ca atare, cererea nu poate fi primită
ori de câte ci partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, pentru admisibilitatea acţiunii,
norma procedurală impune condiţia negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului
dedus,udecăţii. Caracterul subsidiarşi limitatalacestei acţiuni constituie expresia voinţei
legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie să fie gestionat în mod eficient, astfel
încât activitatea organelor judiciare să nu fie încarcată cu două acţiuni paralele: una în
constatare şi una în realizarea dreptului. în consecinţă, prin reglementările referitoare la
caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament
discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.

111
C.C, Dec. nr. 754/2010, M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2010; Dec. nr. 1413/2010, M. Of. nr. 788 din 25 noiembrie
2010.
4⅜ | ,%ri. ;i.> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. Invocarea inadmisibilitãţiiacţiuniiînconstatare. Inadmisibititatea poate fi invocată pe cale

de excepţie, aceasta fiind soluţionată de instanţă prin încheiere, care poate fi atacată numai
odată cu fondul, în cazul respingerii excepţiei, ori prin hotărâre, în situaţia admiterii ei.
3. Obiectul acţiunii în constatare. Pe calea acţiunii în constatare se poate solicita numai
constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, nu şi a unui fapt. Dacă se solicita
constatarea unui fapt, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
4. Aplicaţii practice, a) Constatarea calităţii de moştenitor. Practicajudiciarăa statuat în
sensul că acţiunea în constatare poate avea aplicaţii specifice şi circumstantiate în materia
succesiunilor. Astfel, stabilirea (constatarea) calítăţii de moştenitor poate avea loc pe cale
notarială sau judiciară, fără ca succesorul să solicite şi ieşirea din indiviziune. Teza contrara ar
însemna negarea stării de indiviziune înseşi, deoarece succesorii ar trebui să ceară imediat
partajul. Nimeni nu este obligatsā rămânā în indiviziune, însā nu există niciun text legal care sã
oblige sistarea stãrii de indiviziune imediat ce s-a stabilit calitatea de moştenitor111.
b) Stabilirea cotelor-părţi care revin foştilor soţi din bunurile comune. S-a decis că
este admisibilă acţiunea în constatare prin care foştii soţi, împreună sau numai unui dintre
aceştia, solicita, după divorţ, stabilirea cotei de contribuţie care revine fiecăruia din bunu
rile comune'2'. Această soluţie are în vedere faptul că în sarcina foştilor soţi nu există
obligaţia de a solicita partajarea judecătorească a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei,
partajul putãndu-se realiza pe cale amiabilã, fărã intervenţia instanţei de judecatã.
Exístă posibilitatea ca soţii să se înţeleagă în privinţa masei bunurilor comune, a valorii
acestora, însã să existe divergenţe cu privire la cota-parte de contribuţie a fiecăruia la
dobândirea bunurilor comune, situaţie în care ar fi exagerat să se pretindă că partajul judiciar
este obligatoriu, cat timp nu există un text legal în acest sens'3'.
c) Cetăţean român care are domiciliul în străinãtate şi solicita autorităţilor compe-
tente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă. S-a
decis că este inadmisibilă o acţiune în constatare în acest caz. Este adevărat că art. 34
din Legea nr. 21/1991'4' stipulează că sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au
dobândit şi au pāstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, însă reclamantul
are la îndemânã acţiunea în realizarea dreptului pretins, şi anume o acţiune având ca
obiect obligaţia de a face a autorităţilor române competente, respectiv obligarea acestora
de a emite actele doveditoare. Reclamantul nu a probat cã a întreprins demersuri pentru
realizarea dreptului său de cetăţean român sac că a făcut dovada epuizării tuturor mij-
loacelorîn scopul realizării dreptului. Conform art. 35 din Legea nr. 248/2005, cetăţeanului
român care are domiciliul în străinătate şi solic tă autorităţilor competente române eli
berarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face
dovada cetăţeniei române, i se eliberează documentele respective în condiţiile legii,
numai după ce se atestă de către Direcţia Generală de Paşapoarte, la cererea acestor
autorităţi, faptul că solicitantul este cetăţean român. Prin urmare, atestarea de către
pârâtă a cetăţeniei române produce efecte juridice numai în strânsă legătură cu eliberarea
documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, or, obiectul cererii reclaman-
tului este acela de constatare a cetăţeniei române a defunctei, şi nu acela de eliberare,

I'1I.C.C.J., s. civ. şi de propr. inl„ dec. nr. 386 din 21 ianuarie 2005, în Dreptul nr. 5/2006, p. 263.
|2i
Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 1/1964, în CD. 1952-1965, p. 108.
3
' ' în acest sens, a se vedea şi G. Boroi, O. Spi>teanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2011, Notă, p. 223.
' ' Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române a fost republicată pentru a doua oară în M. Of. nr. 576 din 13 august 2010.
Prevederile art. 21 se regasesc in cuprinsul art. 22 din legea republicata, iar celc ale art. 34 in art. 33.
ACŢIUNEACIVIlA \rl. .Hi 49

de către autorităţile române competente, a documentelor de identitaîe, călătorie sau stare

civilă111.

Arl. 'Mi. Calitatea procesuală. Calitatea procesualã rezultă din identitatea dintre părţi şi
subiectelc raportului juridic litigios, astfcl cum acesta este dedus judecă-tii. Existenţa
sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

COMENTARII
1. Noţiune. Calitatea procesuală reprezintă titlulîn virtutea căruia o persoană exercită
acţiunea în justiţie, puterea de a acţiona în justiţie, justificată printr-un interes personal şi
direct*21.
2. Verificarea calitāţii procesuale. Pofivit legii de procedurā civilã, calitatea procesuală
rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios dedus judecă-ţii.
Legiuitorul trimite la o verificare strict formală a acestei identităţi atunci când precizează că
existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate de titularul cererii constituie o
chestiune de fond; prin urmare, nu se verifică din perspectiva calitãţii procesuale, ci odată cu
tranşarea litigiului pe fond; or, calitatea procesuală activă se verifică la începutul procesului,
înainte de a se pune concluziile în fond.
în literatura juridică de specialitate, s-a subliniat că această calitate a cererii în justiţie are o
existenţă autonomă şi trebuie verificată atât în privinţa reclamantului, cat şi a pârâtului 131.
Subiectul prin care se manifestă calitatea procesuală este chiar titularul cererii, eel care
invocă în favoarea sa dreptul subiectiv alegat, justifică interesul de a acţiona şi are capacitatea
de a sta în justiţie. Calitatea procesuală poate fi, aşadar, abordatā sub un dublu aspect:
existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi eel care este titularul dreptuluiîn
raportul juridic substantial dedus judecăţii (calitatea procesuală activă), iar, pe de altă parte,
existenţa identităţii între persoana pârâtului şi eel care este obligat în raportul juridic dedus
judecăţii (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul în proces este eel obligat sã justifice atât calitatea sa procesuală activă, cat şi
calitatea procesuală pasivă a pârâtului sau a terţului chemat în judecată, prin chiar cererea de
chemare în judecată [art. 194 lit. c) şi d) NCPC]. Legea de procedură îl exone-rează pe
reclamant de obligaţia justificării calităţii procesuale numai în cazul existenţei unei calităţi
procesuale calificate, când în ipoteza normei sunt menţionate expres per-soanele care pot
acţiona în justiţie, în anumite situaţii, precum: soţul, în cazul cererii de divorţ (art. 914 NCPC);
soţul mamei, mama, tatăl biologic şi copilul, în cazul acţiunii în tăgada paternităţii (art. 429
NCC); cumpărătorul împotriva vânzătorului, în cazul acţiunii în nulitatea vânzării lucrului altuia.
3. Excepţia lipsei calităţii procesuale. Lipsa calităţii procesuale active sau pasive poate
fi invocată pe cale de excepţie, de oricare dintre părţile interesate, de procuror şi de
instanţă din oficiu, admiterea ei determinãnd respingerea acţiunii ca fiind introdusă de o
persoană fără calitate. 0 astfel de rezolvare nu împiedică reclamantul ca ulterior să por-
nească o nouă acţiune, chemând în judecată persoane a căror calitate poate fi
justificată.
1,1
CA. CIuj, s. civ., mun. şi asig. soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 1590/R din 22 iunie 2009, in B.J.C.A. Cluj 2009, p.
517-519.
121
/. Deleamt, Tratat..., vol. I, 2010, p. 204.
131
Idem, p. 205.
M) i ,%rt. :ift I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

4. Aplicaţii practice, a) Acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 28 şi art. 32 din Legea

nr. 50/1991. S-a considerat că primarul, şi nu Municipiul, este organul abilitat de lege să apiice
sancţiunea şi să sesizeze instanţa pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) şi
b) - încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei de construire; desfiinţarea construcţiilor
realizate nelegal -, respectiv să aducã la înde-plinire măsurile dispuse de instanţă în condiţ ile
alin. (2) şi (3) ale art. 32 din acelaşi act normativ, iar, pe de altă parte, prealabil sesizării
instanţei în vederea dispunerií de către aceasta a măsurilor prevãzute de art. 32 alin. (1) lit. a)
şi b), este obligatorie încheierea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, prin care sã se fi fixat şi termenul înāuntrul caruia contravenientul să intre în
legalitate, prin obţinerea autorizaţiei de construire, sau să procedeze la desfiinţarea
construcţiilor nelegal realizate111.
b) Imobile deţinute de unităţile administrativ-teritoriale. S-a considerat că în cazuí bunurilor
aparţinând unui municipiu, calitatea de a emite dispoziţia prin care se soluţio-nează notificarea
formulată de persoana îndreptăţită îi aparţine primarului municipiului, potrivit dispoziţiilor art. 21
alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Corelativ, art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, precizează, în mod similar, că în cazul în
care entitatea obligatã la restituire este unitatea administra-tiv-teritorială, organul de conducere
abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al Municipiului Bucureşti ori,
după caz, preşedintele Consiliului jude-ţean. Totodată, acelaşi text normativ adaugã, pentru o
completă clarificare, cã nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de
către Constliul local (sau, după caz, general) ori judeţean, responsabilitatea aplicãrii legii
aparţinând în totalitate primarului ori preşedintelui Consiliului judeţean. Toate aceste prevederi
legale trimit fără echivoc la concluzia că, în cazul bunurilor aparţinând unui municipiu, calitatea
de a emite dispoziţia prin care se soluţionează notificarea formulată de persoana îndreptăţită îi
aparţine primarului acelui municipiu, nicio altă entitate neavând, în faza administrativă a
procedurii de reparaţie, dreptul de a se pronunţa asupra îndreptăţirii autorului cererii la a obţine
măsuri reparatorii, precum şi asupra naturii acestor măsuri. Deoarece, din punct de vedere
juridic, primarul municipiului ţcomunei, oraşului), pe de o parte, respectiv municipiul {comuna,
oraşul), pe de altă parte, sunt entităţi distincte, este de considerat că, în rigoarea legii,
municipiul nu ar putea el însuşi emite, prin organul său deliberativ, care este Consiliul local,
dispoziţie de soluţionare a notificării, doar primarul fiind abilitat în acest sens'21.
c) Acţiune având ca object obligarea statului la plata de despăgubiri băneşti. în con-
siderarea caracterului lor de legi speciale, atât Legea nr. 10/2001, cat şi Legea nr. 247/2005,
Titlul VII, au prioritate de aplicare în raport cu normele legale cu caracter general şi care au
statut de norme comune. Aşa fiind, rezultă cã în procedurile administrative reglemen-tate de
cele două legi sus-arătate au, ca regulă, calitate exclusiv autoritãţile şi, în general, entităţile
menţionate în textele legale speciale, derularea procedurilor reparatorii trebuind să aibă loc
faţă de subiecţii şi cu respectarea etapelor pe care legiuitorul le-a consa-crat. Articolul 28 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 dispune că statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, poate fi chemat
în judecată numai în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identin'cată, în celelalte situaţii
rămânând ca procedurile reparatorii să se deruleze în raport cu alte entităţi, aşa cum legea le
stabileş:e131.

1,1 121
CA. CIuj, s. I civ., dec. nr. 3678/R din 21 octombrie 2011, nepublicat⅜. CA.
131
Cluj, s. I civ., dec. nr. 3063/R din 16 septembrie 2011, nepublicată. CA. Cluj, s. I
civ., dec. nr. 3062/R din 16 septembrie 2011, nepublicata.
ACŢIUNEA ClvllA in. ;Î7 ⅛1

Art. 37- Legitimarea procesuală a altor persoane. In cazurile şi condi}iile pre-văzute

exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apārări şi de persoane,
organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fãră a justifica un interes personal, acjionează
pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate in situaţii
speciale sau, după caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

COMENTARII
1. Condiţiile !egitimării procesuale active a altor persoane decât titularul dreptu-lui.
De regulă, eel carese pretinde titular aldreptului subiectivdedusjudecăţii estecelîn persoana
căruia se verificã calitatea procesuală, interesul de a acţiona şi capacitatea de a sta în justiţie.
Printr-o dispoziţie de principiu, cuprinsă în art. 37 NCPC, se recunoaşte legitimate procesualã
unor persoane, organizaţii, instituţii sau autoritãţi care nu pot justifica un interes personal, ele
acţionând în urmãtoarele situaţii: a) pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor
persoane aflate în situaţii speciale sau b) în scopul ocrotirii unui interes de grup ori
general.
0 astfel de legitimare se verificã exclusiv în cazurile prevăzute limitativ prin dispoziţii ale
legii şi în raport cu cele stabilite imperativ prin lege. Legitimarea pe care legea o dă acestor
persoane este una de excepţie şi ea nu poate fi extinsã prin extrapolare. Aceste persoane
dobândesc dreptul la acţiune in interesul unui terţ, în beneficiul acestuia din urmă urmãnd a fi
adoptată hotārârea.
Aplicaţii particulare ale acestei dispoziţii de principiu pot fi identificateîn urmãtoarele situaţii,
evocate exemplificativ:
a) părinţii, comitenţii şi cei obligaţi să supravegheze o persoana lipsită de capacitate
de exerciţiu sunt legitimaţi procesual pasiv într-o acţiune în răspundere civilă delictuală,
întemeiată pe art. 1374, art. 1373, respectiv art. 1372 NCC;
b) conform art. 92 alin. (1) NCPC, Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte
ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor
puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Legea însăşi conferă procurorului mandat pentru exercitarea acţiunii civile în aceste situaţii,
fără a avea nevoie de jn mandat din partea aceluia în numele căruia exercită acţiunea;
c) conform art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată 11',
organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de
a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din
partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuată de organizaţia sin-dicală
dacă eel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. în exercitarea atribuţiilor
lor, organizaţiile sindicale au calitate procesualã activă. Se recunoaşte, astfel, prin norma
evocată mai sus, calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, acestea acţionând în
numele şi pe seama membrilor lor, iar nu în numele lor propriu.
Legea conferă organizaţiilor sindicale un mandat legal, acestea putând acţiona în justiţie în
mod evident în numele şi pe seana membrilor lori2i.

111
M. Of. nr. 625 din 31 august 2012.
'2' Prin Decizia nr, 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată in soluţionarea unui recurs în interesul legii, înalta Curte de
Casatie şi Justiţie a stabilit, în interpretarea şi ap!icarea unitară a dispozi(iilor art. 23 alin. (2) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003 (in prczent, abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011). că organizaţiile sindicale au calitate
procesualã activă in acţiunile promovate in numele membrilor de sindicat. In interpretarea şi ap!icarea unitar<l a
dispozi(iilor art. 269 alin. (2) [lost art. 284 alin. (2)| C. muncii, republicat, inslanla
Í>I | Art. ;IK-;Í!» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Arl. 38. Transmiterea calităţii procesuale. Calitatca de parte se poate transmite legal
sau conventional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori
situatiilor juridice deduse judecăţii.

COMENTARII
1. Modalitāţi de transmitere a calitāţii de parte. Transmisiunea calităţii procesuale
active sau pasive este posibilă în cursul procesului ori de câte ori operează o transmisiune,
legală sau convenţională, a drepturilor şi obligaţiilor ce intră în conţinutul raportului juridic
substantial dedus judecăţii.
întrucât legea nu distinge, analizând şi dispoziţiile art. 39 NCPC, se poate concluziona în
sensul cã transmisiunea calitãţii procesuale poate opera prin acte între vii sau pentru cauzã de
moarte; ea poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular (de regulă, în cazul
transmisiunilor convenţionale).
Circumscris efectelor unei astfel de transmisiuni, în doctrină1" s-a arătat că eel care
dobândeşte calitatea procesuală se substituie transmiţătorului, astfel că preia procesul în
starea în care se găseşte, iar actele procesuale săvârşite anterior îi sunt opozabile.
în ipoteza în care termenul pentru exercitarea unei căi de atac nu era împlinit la momen-tul
transmiterii calitãţii procesuale, eel care a dobândit o astfel de calitate prin transmisiune va
putea exercita calea de atac sub condiţia dovedirii transmisiunii calităţii.
2. Transmisiunea legală a calităţii procesuale. 0 transmisiune în virtutea legii a calităţii
procesuale active sau pasive opereazã în cazurile şi în condiţiile expres reglementate prin
dispoziţii ale legii. Astfel, în cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală se realizează
prin succesiune, moştenitorii acceptând şi preuând poziţia autorului lor, cu excepţiile
prevãzute de lege.
în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală a calităţii procesuale are loc prin
reorganizarea persoanei juridice parte în proces, modurile de reorganizare fiind fuziunea,
divizarea sau transformarea (art. 233-241 NCC). Persoana juridică nou-creată va dobândi
calitatea procesuală pe care o avea persoana juridicã supusã reorganizării.
3. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale. Orice transmisiune şi transfor-
mare a obligaţiilor ce intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, în considerarea
unui acord de voinţă intervenit între una dintre pãrţile în proces şi un terţ, persoana străină
de acest raport, va determina şi o transmisiune a calităţii procesuale în favoarea terţu-
lui. Astfel, pe parcursul procesului poate interveni o cesiune de creanţă (art. 1566 şi urm. NCC),
o subrogaţie convenţionalā, consimţită de creditor sau consimţită de debitor (art. 1593-1595
NCC), o preluare a datoriei debitorului (art. 1599-1603 NCC), o vânzare sau o transmitere
cu titlu gratuit prin acte între vii a bunului ce face obiectul dreptului litigios.

Ar(. 3Í>. Siruaţia procesuală a ínstrăinătorului şi a succesorilor săi. (1) Dacã în

cursul procesului drcptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular,
judecata va continua între pãrţile iniţiale. Dacă însã transferul este fãcut, în condiţiile
legii, prin acte cu titlu particular pentru cauzã de moarte, judecata va continua cu
succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz. (2) In toate cazurile,
succesorul cu titlu particular este obligat sã intervină în cauzã, dacã are cunoştinţă de
existenţa procesului, sau poate sã fie introdus în cauzã, la

compelentă leritorial in soluţionarea confliclelor de muncă in cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului
reclamant
'" VM. Ciobanu, Tratat..., vol. I, p. 288.
ACŢIUNEA ClvllA \ri. :t!» &*

cerere ori din oficiu. In acest caz, instan{a va decide, după împrejurări şi ţinând seama
de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succcsorul universal ori cu titlu
universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacã înstrăinătorul
sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces,
judecata va continua numai cu succcsorul cu titlu particular care va lua procedura în
starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.
(3) Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu
universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu
particular şi va fi íntotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu exceptia cazurilor în care a
dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către
adevăratul titular.

COMENTARII
1. Efectele transmiterii dreptului litigios. Complementer art. 38 NCPC, care recunoaşte
posibilitatea transmiterii calităţii de parte, legal sau conventional, ca urmare a transmisi-
unii dreptului litigios, prin art. 39 este reglementată situaţia procesuală a celui care şi-a
transmis calitatea de parte, precum şi a succesorilor sãi. Acest articol reglementează
practic acţiunea în justiţie exercitată sub titlu de moştenitor, moştenitorii dobândind nu
numai drepturile şi obligaţiile lui de cuius, dar şi acţiunile şi mijloacele de apărare de care
eel decedat ar fi putut uza dacă era în viaţă.
Pentru ipoteza transmisiunilor prin acte între vii cu titlu particular, acţiunea în justiţie este
exercitată sub titlul de creditor sauîn calitate de persoană subrogată ín drepturile altuia. Pentru
acest caz, doctrina a distins între următoarele douã situaţii: a) creditorul reclamant acţionează
în nume propriu, pentru valorificarea unui drept care originar a luat naştere în persoana sa; b)
creditorul reclamant exercită drepturile şi acţiunile ce reveneau celui subrogat ``.
2. Transmiterea dreptului litigios prin acte între vii cu titlu particular (care privesc bunuri
determinate). în acest caz, judecata continua între părţile iniţiale ale procesului.
3. Transmiterea dreptului litigios prin acte pentru cauză de moarte cu titlu particular. în
acest caz, judecata continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului
transmiterii.
4. Intervenţia succesorului cu titlu particular. Legea prevede că, în oricare dintre situ-aţiile
menţionate în cuprinsul alin. (1), succesorul cu titlu particular al celui care i-a transmis dreptul
litigios prin acte între vii sau pentru cauză de moarte va fi introdus în proces.
în principal, succesorul cu titlu universal este obligat să intervină în proces, ori de câte ori
are cunoştinţă de existenţa acestuia prin formularea unei cereri de intervenţie volun-tară în
condiţiile art. 61-63 NCPC. în subsdiar, dacă succesorul cu titlu particular nu inter-vine voluntar
în proces, acesta va fi introdus forţat în proces, de oricare dintre părţi, în condiţiile art. 68-70
NCPC, sau din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 78 NCPC.
5. Scoaterea din proces a înstrăinătorului, a succesorului universal ori cu titlu uni
versal. Consecutiv introducerii în proces a succesorului cu titlu particular, instanţa va
decide cu privire la situaţia înstrăinătoru ui, a succesorului universal ori cu titlu universal
al acestuia (transfer prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte). în funcţie de
împrejurările concrete ale cauzei şi de poziţia celorlalte părţi în proces, instanţa va hotărî
scoaterea acestuia din proces sau, dimpotrivă, păstrarea lui.

1,1
/. Dekanu, Tralat..., vol. I, 2010, p. 210.
M | Art. IO I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

în cazul în care înstrăinătorul a fost scos din proces, judecata va continua numai cu
succesorul cu titlu particular, care va lua procedura din starea în care se afla la momentul
intervenţiei sale sau al introducerii în proces, toate actele anterioare fiindu-i opozabile.
6. Efectele hotărârii pronunţate contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori
cu titlu universal at acestuia. De regulã, hotārârea pronunţată împotriva înstrăinătorului sau
a succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, pentru ipoteza în care nu a fost scos
din proces, va produce de drept efecte şi va fi întotdeauna opozabilā succesorului cu titlu
particular al celui care i-a transmis dreptul litigios.
Legiuitorul exclude de la aplicarea acestei reguli cazurile în care succesorul cu titlu
particular a dobândit dreptul litigios cu bună-credinţă, astfel că nu mai poate fi evins de către
adevăratul titular. Buna-credinţă ocroteşte, aşadar, succesorul cu titlu universal, iar hotărârea
pronunţatā împotriva înstrăinătorului care a pierdut procesul nu-i va fi opozabilă şi nu va
produce efecte faţã de el.

Art. 10. Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a actiunii civile. (1) Cercrilc
fâcute de o pcrsoană care nu are capacitate proccsua!ã sunt nule sau, după caz, anulabile.
De asemenea, în cazul lipsei calitãţii procesuale sau a interesului, instanţa va rcspinge
cererea ori apărarea formulată ca fund făcută de o persoană sau împotriva unei persoane
fărã calitate ori ca lipsitã de interes, după caz. (2) Incălcarca dispo/iţiilor pre/ontului
t i t l u poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevãzute de lege, iar eel
care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.

COMENTARII
1. Lipsa capacităţii procesuale. Neîndeplinirea condiţiei referitoare la capacitatea
procesuală a părţilor atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a anulării cererii de chemare în
judecata, după cum este vorba de capacitatea procesuală de folosinţă sau de exerciţiu a
persoanei fizice sau juridice.
2. Lipsa calităţii procesuale sau a interesului. Neîndeplinirea condiţiei referitoare la
calitatea procesuală a părţilor sau la interesul de a acţiona duce la respingerea cererii sau a
apãrării formulate, ca fiind făcută de o persoanã sau împotriva unei persoane fără calitate ori
ca lipsită de interes, după caz.
3. Alte sancţiuni. în principiu, nu este exclusă posibilitatea aplicării altor sancţiuni decât
anularea, constatarea nulităţii ori respingerea cererii, pentru neîndeplinirea condiţiilor de
exercitare a actiunii civile în justitie. Totodată, se recunoaşte celui care a suferit un prejudiciu
prin încãlcarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile de exercitare a actiunii civile, dreptul la o
acţiune în despagubiri, promovată potrivit normelor de drept comun referitoare la competenţã.
 Titlul II. Participanţii la procesul civil

Capitolul I. Judecătorul. Incompatibilitatea

Art. 41. Cazuri de incompatibilitale absolută. (1) Judecătorul care a pronunţat o

încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a solu$ionat cauza nu poate judeca
aceeaşi pricinã în apel, recurs, contestatie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea
spre rejudecare.
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecatã eel care a fost martor, expert, arbitru,
procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.

COMENTARII
1. Incompatibilitatea judecătorilor. Noţiune. Incompatibilitatea este situaţia în care un
judecător este oprit de lege să ia parte la soluţionarea unei anumite pricini. Noţiunea de
incompatibilitate poate fi abordată într-un dublu sens, şi anume: în sens general sau absolut şi
în sens restrâns sau relativ.
Incompatibilitatea generală a judecãtorului"1 reprezintă imposibilitatea acestuia de a mai
îndeplini, concomitent, şi alte funcţii sau servicii, fund reglementatã cu valoare de principiu prin
art. 125 alin. (3) din Constitute, precum şi prin art. 5, art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată 2], respectiv prin art. 102, art. 103 din
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afa-ceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei'*'.

' ' Prin legi speciale au fost consacrate cazuri de incompatibilitate în sens general. Astfel, conform art. 105 alin. (1)
din Legea nr. 161/20Q3 privind uncle măsuri pentru asigurarea transparonţci în cxcrcilarea dcmnităţilor publice, a
funcţiilor publice ⅛i in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003),
magistraţilor le este interzis sã participe la judecarea unor cauze, in calitate de judeca tor sau procuror: a) dacā sunt
soţi sau rude până la gradut al IV-lea inclusiv, între ei; b) dacfl ei, so)ii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au
vreun interes în cauză. Potrivit alin. (2), dispoziţiile anterioare se aplică şi magistratului care participă, in calitate de
judecător sau procuror, la judecarea unei cauze in căile de atac, atunci când soţul sau ruda până la gradul al IV-lea
inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze. Potrivit alin. (3),
toate aceste dispoziţiî se comp!etează cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedurā
penală referitoare la incompatibilităţi, abţinere ⅜i recuzare. Articolul 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, rcpublicală, stabileştecă din Completul de 9 judeca tori al ínaltei Curji de
Casalie şi Just iţîc care judeca recursul exercitat împotriva hotărârii prin care secţiile Censiliului Superior al
Magistraturii s-au pronunţat asupra acţiunii disciplinare, nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului
Superior al Magistraturii şi magistratul sancţionat disciplinar. Hotărâren Consiliului Superior al Magistraturii nr.
676/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activilăţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor
(M. Of. nr. 814 din 29 noiembrie 2007), modificată şi complctată prii Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 79/2008 (M. Of. nr. 115 din 13 februarie 2008), reglementează, în art. 26 alin. (8) pet. 3, un caz de
incompatibilitate specific magistratului care este membru alesal Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate
nopcrmancnlă Şi care, în perioada mandatului, nu poate exercita funcţia de preşedinte al comisiei de evaluare, 121
M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010. 131 M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003.
M> | Art. 41 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Astfel, funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire, din cadrul
Institutului National al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii.
Judecătorilor le este interzis: să desfãşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane
interpuse; să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură, să
aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, admi-nistrare sau control
la societăţi civile, societãţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de
asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome; să aibă
calitatea de membru al unui grup de interes economic; să facã parte din partide sau formaţiuni
politice, să desfăşoare sau să participe la activitãţi cu caracter politic.
Incompatibilitatea judecătorului în sens restrâns vizează imposibilitatea acestuia de a lua
parte la judecarea unei cauze determinate, aflându-seîntr-una dintre situaţiile expres prevăzute
de lege, cele menţionate în cuprinsul art. 41 şi art. 42 NCPC. Prin aceastã regle-mentare se
elimínă riscul ca unul şi acelaşi judecător să se pronunţe în mod repetat pe fondul aceleiaşi
cauze ori sã îşi controleze propria hotarare în cãile de atac. Astfel este asigurată
imparţialitatea judecătorului - garanţie fundamental a unui proces echitabil, consacratã ca
atare prin dispozitiile art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drep-turilor omului şi a
libertăţilor fundamentale1".
Incompatibilitatea reglementată se apreciazã în concret, ţinând seama de circumstan-ţele
fiecărei cauze. Ea împiedică judecătorul să participe la judecată într-un proces deter-minat şi
nu se confundă cu incompatibilităţile impuse magistraţilor prin Constitute şi prin Legea nr.
303/2004 care privesc exercitarea funcţiei de magistrat în general, imposibilitatea de a mai
îndeplini concomitent şi alte funcţii ori servicii. în acest sens, în lite-ratura juridică, s-a subliniat,
cu deplin temei, că íntotdeauna cazurile de incompatibilitate trebuie apreciate prin raportare la
o speţă concretã în care completul chemat să decidă asupra incidentului procedural poate
aprecia punctual dacă într-o anume cauză, din motive strict prevăzute de lege sau din
considerente de afectare aparentă a imparţialităţii, judecătorul trebuie îndepărtat. 0
incompatibilitate generică a judecătorului faţă de o institute sau faţă de un anumit domeniu nu
este reglementată normativ. 0 astfel de incompatibilitate ar constitui, în realitate, o suspendare
parţială a unui judecător din activitate, sus-pendare care, la rândul său, are o strictă şi limitată
reglementare legală121.
Incompatibilitatea nu mai este reglementată ca un incident procedural cu privire la
compunerea instanţei, ci cu privire la constituirea acesteia, art. 41 NCPC aplicându-se
judecătorilor şi altor participanţi la proces, şi anume: magistraţilor-asistenţi, asistenţilor
judiciari, grefierilor, procurorilor (art. 54 NCPC).
2. Cazurile de incompatibilitate absolutã. Acest articol reglementeazã, expres şi limi-
tativ, cazurile de incompatibilitate a judecătorUui în sens restrâns (faţă de cele privind
exercitarea funcţiei de magistrat în general), toate acele situaţii în legătură cu anteceden-tele
unei cauze determinates! carenu permit judecătorului să îşi verifice propria hotărâre într-un
control judiciar specific căilor de atac ordinare sau extraordinare.
în actuala reglementare, este incompatibil şi judecătorul care a pronunţat anterior în cauză
oîncheiere interlocutorie, precum încheierea de admitereîn principiu a unei cereri de partaj,
pentru că printr-o astfel de încheiere se tranşează anumite chestiuni de fond ale litigiului, iar cu
privire la dispozitiile luate în această privinţă judecătorul nu poate

' ' Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost ratifi'cată de Romania prin
Ugea nr. 30/1994 (M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994).
' ' I. Papa, Incompatibilităţilc judccătorului şi ingcrinla in actul de justiţic, în Dreplul nr. 2/2012, p. 191-195.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. II ⅞/

reveni. Articolul 235 NCPC defineşte încheierile interlocutorii ca fiind acelea prin care, fără a
hotărîîn totul asupra procesului, se soluţioneazã excepţii procesuale, incidente procedurale ori
alte chestiuni litigioase.
Articolul 41 reglementează trei cazuri de incompatibilitate absolute a judecătorilor, şi
anume:
a) Judecarea aceleiaşi pricini în apel, fn recurs, contestaţie în anulare sau în revizu-
ire. Este interzisjudecatorului care a pronunţat oîncheiere interlocutorie sau o hotărâre într-o
cauză să exercite controlul judiciar ordinar sau extraordinar al hotărârii date, întrucât un
judecãtor poate fi învestit o singură data cu judecata aceleiaşi pricini. Pus în situaţia de a-şi
controla propria hotărâre, judecătorul devine lipsit de obiectivitate, întrucât, por-nind de la
premisa că hotărârea sa poartă atributele legalităţii şi temeiniciei, va fi întot-deauna tentat sã
pãstreze soluţia pronunţată.
Noul Cod de procedură civilă extinde incompatibilitatea şi la căile extraordinare de atac
de retractare a hotãrârilor judecãtoreşti, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea. Anterior
acestei modificãri legislative, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, a
stabilit, printr-un recurs în interesul legii, că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu
devine incompatibil sã soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare. în
motivare, instanţa supremă a reţinut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a
contestaţiei în anulare, precum şi în cea a revizuirii, nu se realizeazã un control judiciar asupra
unei judecãţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a
introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi
explicã nere-glementarea, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul
participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţie în anulare sau în revizuire. Cu toate
acestea, pot exista situaţii în care judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de căi
extraordinare de atac sã fie pus în situaţia de a-şi evalua propria hotărâre sub un aspect cu
privîre la care şi-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a asigura deo-potrivă
imparţialitatea, cat şi aparenţa de imparţialitate pe care le reclamă desfăşurarea unui proces
echitabil, acesta să considere că este totuşi necesar să se abţină de la judecata pricinii'11.
Pentru a se putea reţîne acest motiv de incompatibilitate, este imperios necesar ca
judecătorul să fi pronunţat în fond o hotărâre, prin care fie a tranşat fondul dreptului litigios, fie
a judecat în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptory (nelegala
compunere a instanţei, lipsa capacităţii procesuale, perimarea, prescripţia dreptului la acţiune,
autoritatea lucrului judecat, tardivitatea exercitării apelului etc.). Prin urmare, nu există
incompatibilitate în caz de soluţionare a unui recurs în aceeaşi pricina dacă judecătorul nu s-a
pronunţat anterior asupra fondului. Tot astfel, nu devine incompatibil judecătorul care dă
încheieri preparatorii, care nu prejudecă fondul cauzei şi nici acela care se pronunţă prin
încheieri de admitere a unor excepţii procesuale dilatorii, prin care se tinde la amânarea
judecăţii sau refacerea unor acte.
în acest sens, în jurisprudenţă s-a reţinut că, în cazul desfiinţării cu trimitere spre
rejudecare pentru nelegala citare a părţibr, judecătorii care au soluţionat apelul în sensul celor
arătate nu se află în situaţie de incompatibilitate, întrucât nu au pronunţat o hotărâre în care să
abordeze fondul litigiului dedus judecăţii, constatând doar că judecata în primă instanţă s-a
făcut cu nelegala citare a pãrţilor, ceea ce obligă la desfiinţarea hotãrârii şi trimiterea cauzei
spre rejudecare'2'.

■'I I.C.C.J., Secjiile Unite, Dec. nr. II din 15 ianuarie 2007, M. Of. nr. 81 din 1 februarie 2008. ' '
CA. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., dec. nr. 364/R/2006, portal.just.ro.
!>H | Art. 41 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Acest caz de incompatibilitate are în vedere situaţia in care judecătorul cercetează fondul
cauzei. Situaţiile de incompatibilitate sunt strict prevăzute de lege şi vizează situaţia în care
judecătorul a analizat probele administrate de prima instanţă. Preşedintele com-pletului a avut
posibilitatea de a se pronunţa pe acte şi fapte noi, nefiind pus în situaţia de a-şi critica propria
hotārâre, având astfel posibilitatea de a judeca cu toată imparţiali-tatea necesară înfãptuirii în
bune condiţii a actului de justiţie"1.
Este însă incompatibil judecătorul care a pronunţat o încheiere prin care a tranşat unele
aspecte ale litigiului dintre părţi, cum arfiîncheierea de admitereîn principiu pro-nunţată într-un
litigiu de partaj, care prejudecă fondul cauzei.
Situaţia de incompatibilitate examinată poate apãrea atunci când, după pronunţarea
hotărârii, judecătorul este promovat la instanţa ierarhic superioară, competentă să solu-
ţionezecalea deatacîmpotriva hotărârii pronun;ate, şi, în procedura repartizării aleatorii, este
desemnat să judece apelul sau recursul împotriva hotărârii pe care el însuşi a dat-o.
b) Rejudecarea pricinii după casare. Este in;erzis judecătorului care a soluţionat pri-cina în
primă instanţă să participe la judecată într-un al doilea ciclu procesual, consecutiv unei casări
cu trimitere spre rejudecare. Soluţia este fireascã, întrucât eel care şi-a spus părerea într-o
anumită pricină cu greu şi-o va rnai schimba, iarîndrumările instanţei de control judiciar sunt
obligatorii pentru eel care judecă pricina.
în doctrină, s-a subliniat că acest caz de incompatibilitate vizează ipoteza casării cu
trimitere, nu şi pe cea a casãrii cu reţinere, când judecătorii care au admis recursul pot
rejudeca et înşişi fondul, nefiind incompatibili121.
S-a arătat, cu deplin temei, că poate exista incompatibilitate şi în situaţia casãrii cu
reţinere, în cazulîn care unul dintre membrii completului de recurs, desemnat să rejudece
cauza în fond dupã casarea cu reţinere, este chiar judecătorul care a dat hotărârea recu-rată,
promovat la instanţa superioară ulterior pronunţării acesteia'31.
împărtãşim această opinie, însã arãtăm că, în condiţiile reglementării actuale, care impune
cu stricteţe respectarea principiului continuităţií,în cazulîn care instanţa de recurs dispune
casarea cu reţinere şi fixează termen pentru judecarea fondului, judecata va reveni aceloraşi
judecători, membri ai completului de recurs care a decis casarea, hotărârea pronunţându-se în
acelaşi dosar, iar nu într-unul nou-format. Ca atare, pentru rejudecarea cauzei după casarea
cu reţinere nu se va forma un nou dosar, care să urmeze procedura repartizării aleatorii, ci
rejudecarea va avea loc în dosarul de recurs initial, de către completul initial învestit cu
judecarea recursului. Tot astfel, potrivit art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al
instanţelor judecătoreşti, în forma modificată prin Hotărârea C.S.M. nr. 38/2009, cauzele
trimise spre rejudecare după desfiinţare/casare revin la completul initial învestit. Dispoziţiile art.
98 se aplică în mod corespunzător în situaţia existenţei unui caz de incompatibilitate. în
această situaţie, dacă unul dintre membrii completului de recurs este chiar judecătorul care a
pronunţat hotãrârea recuratã, casată prin admiterea recursului, se va constate
incompatibilitatea, iar acesta nu va mai putea participa la judecarea din nou a cauzei, situaţie
în care completul se constituie prin includerea judecãtorului stabilit prin planificarea de
permanenţă [art. 98 alin. (6) din Regulament].
Ca şi în situaţia analizată la lit. a), incompatibilitatea intervine atunci când judecătorul s-a
pronunţat pe fondul cauzei ori a rezolvat litigiul pe calea unei excepţii, nu şi atunci

111
Trib. Bistriţa-Năsâud, s. civ., dec. nr. 44/A/2007, nepublicată.
2
' ' M. Tãl>ărcā, Drept procesual civil, vol. I, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 149; M. Tăbârcã,
Gh. Bulíi, Codul de procedura civilă comentat şi adnotal cu legislate, jurisprudenţă şi doctrina\ Ed. Universul
Juridic* Bucureşti, 2007, p. 146.
131
Ibidem.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \ri. ii ⅛y

când a participat la judecarea cauzei la mai multe termene de judecată, fãră însă a lua māsuri
care să prejudece fondul, cazul analizat la pet. a) aplicându-se prin analogie.
în acest sens, în practicã, s-a reţinut cã, prin hotărârea pronunţatã în primul ciclu procesual,
judecatorul a admis acţiunea formulată de societatea comercială şi a obligat ministerul de
resort să elibereze certificalul de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Prin
sentinţa pronunţată de acelaşi judecător ca urmare a casării primei hotă-râri şitrimiterii cauzei
pentru rejudecareaceleiaşi curţi deapel, acţiunea formulată afost admisã din nou, ministerul de
resort hind obligat să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în
litigiu. Este adevãrat cã judecatorul a formulat cerere de abţinere, care, însă, i-a fost respinsă
de completul care a soluţionat-o. Or, în cauză, admiţând acţiunea, constatând caracterul
nejustificat al refuzului ministerului de resort de a emite actul administrativ pretins şi dispunând
obligarea acestei autorităţi să emitã certificatul pentru terenul în litigiu, judecatorul a soluţionat
fondul cauzei, spu-nându-şi astfel părerea cu privire la pricină, situaţie care îl făcea
incompatibil sã judece a doua oară aceeaşi cauză111.
c) Calitatea de martor, expert, arbitru, procuror, avocat, magistrat-asistent, asistent judiciar
sau mediator în aceeaşi cauză. în una şi aceeaşi pricină, nu pot fi exercitate simultan funcţia
de judecător al cauzei cu aceea de martor, expert, arbitru, procuror, avocat, magistrat-asistent,
asistent judiciar sau mediator, astfel că eel care a fost audiat efectiv ca martor în cauză, a
întocmit un raport de expertiză, un acord de mediere, a fost avocat al uneia dintre părţi, a
participat la proces în calitate de procuror ori a efectuat acte de procedură în această calitate
(exercitarea căilor de atac), a avut calitatea de magistrat-asistent ori asistent judiciar ori a
pronunţat o hotărâre arbitrală supusă controlului judiciar nu poate pronunţa o hotărâre în
respectiva cauză, în calitate de judecător.
în oricare dintre aceste cazuri, judecatorul ar putea h acuzat de imparţialitate, întrucât ar fi
pus în situaţia ca, după ce şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale (de martor, expert sau arbitru
etc.) într-o cauză, să he chemat să dea o soluţie, prin aprecierea propriei activităţi, desfăşurate
în scopul unei juste soluţionări a pricinii (depoziţie de martor, raport de expertiză, hotărâre
arbitrală etc.). S-ar ajunge astfel ca judecatorul să aprecieze veridicitatea, legalítatea şi
temeinicia activităţii prestate în cauză într-o altă calitate decât aceea de autoritate chemată să
înfăptuiascã justiţia.
3. Regim juridic. Excepţia de incompatibilitate. Cazurile de incompatibilitate a judecăto-
rtlor, prevăzute de art. 41NCPC, sunt de strictă interpretare şi limitatã aplicare, hind reglemen-
tate prin norme imperative, de organizare judiciară, referitoare la compunerea instanţei.
Sancţiunea operantă în situaţia ignorării regulilor cu privire la incompatibilitate este nulitatea
absolută, care va putea h, aşadar, invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă,
din oficiu, în orice etapă a judecăţii, pe cale de excepţie, respectiv prin declaraţia de apel sau
de recurs (art. 45 NCPC).
Excepţia incompatibilităţii este o excepţie de procedură, absolută, peremptorie, asupra
căreia instanţa înaintea căreia a fost invocată se va pronunţa în condiţiile art. 124 NCPC,
printr-o încheiere interlocutorie, susceptibilă de atac odată cu fondul121.
Noua lege de procedură civilă propune pentru aceste cazuri de incompatibilitate alte două
remedii, şi anume: abţinerea şi recuzarea (art. 43-53 NCPC).
4. Cazuri în care nu operează incompatibilitatea. Participarea unui judecător la solu-
ţionarea unei cauze în oricare alte situa:ii decât cele expres indicate mai sus nu atrage
incompatibilitatea. Astfel:

1,1
1.C.C.J., s. de conl. adm. şi fisc, dec. nr. 1716/2012, nepublicat,L ' ' M.
Tābârcā, Excepţiile ..., p. 254.
f>U I Art. 12 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

-judecătorul care a soluţionat un recurs nu este incompatibil să judece aceeaşi cauză în

fond dupā casarea cu reţinere;
-unjudecătorcare a soluţionat un recurs nudevine incompatibil să judece, în aceeaşi
pricină, un al doilea recurs, declaratîmpotriva hotārârii pronunţateîn urma rejudecārii;
- nu este incompatibil judecātorul căruia i s-a repartizat spre soluţionare o contestaţie la
executareîmpotriva formelor de executareînceputeîn baza unei hotărâri judecătoreşti pe care a
pronunţat-o si care constituie titlul executoriu în baza cāruia s-a declanşat exe-cutarea silită;
- nu este incompatibil judecãtorul sesizat cu aceeaşi cauză pe calea unei noi cereri;
- nu este incompatibil judecătorul care a pronunţat în cursul procesului unele încheieri
preparatorii, care nu prejudecă fondul cauzei;
5. Cazul judecătorului-sindic. Potrivit art. 12din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, modificat prin Legea nr. 76/2012, dispoziţiile art. 41 alin. (1) NCPC privind
incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătoru!ui-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în
acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecãrii, după anularea hotărârii pronunţate în apel.

Arl. 42, Alte cazuri de incompatibilitate absolută. (1) Judecătorul este, de ase-menea,
incompatibil de a judcca în următoarele situaţii:
1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost
desemnat să o judece. Punerca in discuţia părţilor, din oficiu, a unor chcstiuni dc fapt sau
de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;
2. când existã împrejurãri care fac justificatã temerea că el, soţul său, ascendenţii ori
descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se
judecă;
3. când este sot, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei părţi sau dacă este cãsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre
aceste persoane;
4. când soţul sau fostul său sot este rudă ori efin până la gradul al patrulea inclusiv cu
vreuna dintre părţi;
5. dacā el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz,
sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;
6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusive sau afinii lor,
după caz, şi una dintre părţi a cxistat un proces penal cu eel mult
5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. In cazul plângerilor penale formulate de
părţi în cursul procesului, judecãtorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în
mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promi-siuni de
daruri ori alte avantaje de la una d:ntre părţi;
9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii
lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia
până la gradul al patrulea inclusiv;
10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă
a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la
judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;
I'AklÏCII'AN I II 1 A I·ftOCESUL CIVIL Iri.4⅞ 61

11. dacă este sot sau rudã până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt
membru al completului de judecată;
12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a repre-zentat
sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la
impartialitatea sa.
(2) Dispozi(iile alin. (1) privitoare la sot se aplică şi în cazul concubinilor.

COMEXTARII
1. Alte cazuri de incompatibilítate.în redactarea iniţială a legii, denumirea arricolului (art. 41
în varianta iniţialã) era „alte cazuri de inconpatibilitate". Prin Legea nr. 76/2012, nu s-au adus
modificãri denumirii marginale a acestui articol. Cu toate acestea, în forma republicată, în
cuprinsul denumirii se adaugă adjectivul „absolutã". întrucât republicarea noului Cod de pro-
cedură civilă s-a realizatîn baza prevederilor Legii nr. 76/2012, act normativ care nu a modificat
denumirea marginalã a art. 41 (devenit, după republicare, art. 42), credem că adãugirea con-
stituie o greşeală de tipãrire a actului normativ în Monitorul Oficial. Aceasta cu atât mai mult cu
cat este vorba de cazuri de incompatibilitate relative, iar nu de cazuri de incompatibilitate
absolutã, care sunt reglementate în art. 41NCPC.
Acest articol reglementează, aşadar, alte cazuri de incompatibilitate, în accepţiunea
restrânsã, relativã a acestei noţiuni, situaţii determinate de raporturile dintre judecãtorul
învestit cu soluţionarea unei cauze concrete şi una dintre părţile din proces ori de propriile
interese ale judecătorului.
într-un control de constituţionalitate al vechii norme (art. 27 CPC), Curtea Constituţională
constata că dispoziţiile procedurale reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare
(actualmente incompatibilităţi - s.n.) a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se
presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a reţinut însã că dispoziţiile
acoperã o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza
cărora stau criterii objective şi rationale, due la finalitatea mai sus ară-tată. Astfel, este
împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru
motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine prevederilor constitutional ale art.
20 şi art. 21 şi nici art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale'11.
în doctrină, cauzele recuzării au fost grupate în patru categorii, clasificare valabilă şi
pentru cazurile de incompatibilitate reglementate art. 42 NCPC, şi anume: a) afecţiunea, care
derivă din calitatea judecãtorului de soţ, rudã sau afin cu una dintre pãrţi ori cu avo-catul sau
mandatarul uneia dintre părţi; b) interesul personal direct sau indirect al judecătorului în
legãtură cu soluţionarea pricinii; c) ura sau vrăjmăşia care ar putea să existe între judecãtor,
soţul, rudele sau afinii acestuia, pe de o parte, şi una dintre pãrţi ori chiar soţul, rudele sau
afinii acesteia, pe de altā parte; d) ambiţia sau amorul propriu, care l-ar putea influenţa pe
judecător în soluţionarea cauzei, din cauza faptului că şi-a exprimat părerea asupra pricinii
înainte de pronunţarea hotãrârii121.
a) Afecţiunea. Afecţiunea poate rezulta din următoarele împrejurări:
-judecãtorul este soţ, rudã sau afinîn linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea
grad inclusiv, cu avocatul sau reprezentantul unei părţi ori este căsătorit cu fratele sau cu sora
soţului uneia dintre aceste psrsoane;

111
C.C, Dec. nr. 38/2002, M. Of. nr. 173/2002; Dec. nr. 40/2005, M. Of. nr. 165/2005; Dec. nr. 364/2008, M. Of.
nr. 435/2008; Dec. nr. 637/2010, M. Of. nr.394/2010.
'21 /. Dckami, Tralat de procedură civilă, vol. I, Ed Ml Beck, Bucureşli, 2005, p. 4%.
bl I Art. 12 I)ISI'O/ITM GtNEKALE

- soţul sau fostul soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
părţi;
- judecãtorul este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un
alt membru al completului de judecată.
Toate dispoziţiile privitoare la soţul judecătorului se vor aplica, în actuala reglementare a
Codului, şi în cazul concubinajului, care presupune o uniune de fapt, liber consimţită, adeseori
cu efecte patrimoniale, a cãrei realitate nu poate fi însă ignorată.
b) Cauze bazate pe interesul judecătorului. Interesul judecătorului poate fi material·
sau moral. Intră în această categorie următoarele situaţii:
- când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori
descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interesîn legătură cu pricinacaresejudecă;
- el, 5Oţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt
părţi într-un proces care se ]udecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;
- judecãtorul este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
-judecãtorul, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promi-siuni de
daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
-judecãtorul învestitcusoluţionarea uneicăi deatac, soţul sau ruda sa până la gradul al
patrulea inclusiv a participat ca judecător sau procuror la judecarea aceleiaşi pricini înaintea
altet instanţe;
- soţul, o rudă ori un afin al judecãtorului până la gradul al patrulea inclusiv a repre-zentat
ori a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
- există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea
judecãtorului.
în doctrină, s-a considerat, cu deplin temei, că aceste cazuri de incompatibilitate nu sunt
limitative şiaceastaîntrucât alin. (1) pet. 13 al art. 42 NCPC-„atuncicând există alte elemente
care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa" - deschide posibilitatea
invocării prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană în materie de imparţialitate.
Astfel, dacã se invocă un alt motiv de incompatibilitate, în condiţiile art. 42 alin. (1) pet. 13 şi
prin raportare la prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, instanţa învestită cu
soluţionarea cererii de recu2are va putea să aprecieze ea însăşi temei-nicia îndoielilor cu
privire la imparţialitate subiectivă a judecãtorului111.
Suntem de părere cã invocarea ca temei al abţinerii a prevederilor art. 6 din Convenţia
europeană a drepturilor omului, pe considerentul că prin cererea de recuzare formulată de una
dintre părţile în litigiu se pune la îndoialã imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorului,
abţinerea fiind necesară pentru a înlãtura orice suspiciune cu privire la aceste împrejurări şi
pentru a respecta dreptul oricărei părţi la un proces echitabil, justificã încuviinţarea propunerii
de abţinere. Nu este suficient ca un judecător să fie liber de orice relaţii, părtinire ori influenţă
neadecvatã, ci trebuie, de asemenea, să parã astfel în fata unui observator rezonabil, în caz
contrar încrederea în justiţie fiind subminatâ'21.
Dreptul la un proces echitabil, aşa cum este definit de art. 6 din Convenţia europeană,
asigură, printre altele, şi judecarea unei cauze de către o instanţă independents şi impar-ţială,
iar încălcarea acestui drept este posibilã şi atunci când aparenţa de imparţialitate nu este
asigurată.
Toate dispoziţiile privitoare la soţul judecãtorului se vor aplica şi în cazul concubinului.
c) Vrăjmăşia sau ura dín partea judecătorului, soţului sau rudelor acestuia. Vrăjmăşia
sau ura poate rezulta din urmãtoarele situaţii:

111
Ï. Dekanu, Tratat..., vol. 1,2010, p. 257.
' ' Opinia nr. 1/2001 pel. 12 a Consiliului Consult*!tiv al Judecătorilor Europeni.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. f⅞ 63

- dacă între el, soţul său ori rudele lo' până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după
caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu eel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să
judece pricina. în cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul pro-cesului, judecătorul
devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
- dacă el, soţul său ori una dintre adele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor,
după caz, se află în relaţii de duşmãnie cu una dintre părţi, soţul ori rudele aces-teia până la
gradul al patrulea inclusiv.
în prima situaţie, legea instituie o prezumţie de vrăjmăşie, fiind suficient să se dove-dească
faptul că între parte, pe de o parte, şi judecãtorul recuzat, soţul sau rudele acestora până la
gradul IV inclusiv, pe de altă parte, a existat un proces penal în ultimii 5 ani ante-riori
momentului formulării cererii de recuzare'11.
Se observă faptul că ura, vrăjmãşia trebuie probate în concret, o simplă afirmaţie în acest
sens neputând justifies admiterea unei cereri de recuzare.
Toate dispoziţiile privitoare la soţul judecătorului se vor aplica şi în cazul concubinului.
d) Ambiţia sau amorul propriu. Acest motiv de recuzare rezultã din dispoziţiile art. 42 alin.
(1) pet. 1, conform cărora judecătorul poate fi recuzat când şi-a exprimat anterior părerea cu
privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în dis-cuţia părţilor, din
oficiu, a unor chestiun de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5) NCPC, nu îl face pe
judecător incompatibil.
Motivul este însă operant numai atunci când judecătorul şi-a exprimat opinia în legã-turăcu
pricina concretă pecareojudecă, ínaintedeadelibera şia pronunţa hotărârea. Per a contrario,
judecătorul nu poate fi recuzat, pe temeiul art. 42 alin. (1) pet. 1, în următoa-rele situaţii:
-s-a pronunţat prin hotărâreîn litigiiasemănătoare121;
- a publicat un studiu de specialitate asupra problemei de drept;
- respinge o probă solicitată de parte, o excepţie procesuală invocată de aceasta sau
pronunţă o încheiere premergătoare ce face să se întrevadă rezultatul judecăţii131;
- a pus în discuţia părţilor, din oficiu, chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4)
şi (5);
- a soluţionat anterior o cerere de ordonanţă preşedinţială între aceleaşi părţi. Circumscris
acestei situaţii, în practica judiciara, s-au reţinut următoarele: faptul că membrii comple-tului
căruia i s-a repartizat spre soluţionare dosarul au soluţionat şi recursul declarat în dosarul
având ca obiect o cerere de ordonanţă preşedinţială nu înseamnă că judecătorii şi-au exprimat
părerea în cauza aflată pe rol. în cadrul recursului soluţionat, completul de judecată nu a
analizat fondul raportului juridic dedus judecăţii şi nici nu a făcut aprecieri de natură a se
concluziona că şi-ar fi spus părerea în privinţa dreptului invocat în prezent. Pe de altă parte,
ordonanţa preşedinţialã nu are autoritate de lucru judecat în litigiul care priveşte fondul
dreptului, deoarece are ca obiect doar măsuri cu caracter vremelnic, astfel încât
considerentele avute în vedere la soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială nu leagă
instanţaînvestită cujudecarea fondului dreptului dintre părţi. în aceste condiţii, nu există niciun
element de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea şi obiectivitatea
membrilor completului si să aducă atingere dreptului la un proces echi-tabil, în sensul
dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană141.
111
V.M. Cwbtmu, C. Bond, T.C. Briciu, Drept proce⅛ual civil. Curs ⅛electiv. Teste gri!a, ed. a 5-a, 2011, p. 43. 121G.
Pommb, Codul de procedurā civil<l comentat ⅝i adnolat, vol. I, Ed. Ştiin(ifică, Bucureşti, 1962, p. 121. '3' CA. Cluj, s.
civ., mun. şi asig. soc., dec. nr. 8/2006, porial.just.ro. 141 Trib. Bistriţa-Nasaud, s. civ., inch, din 14 marlic 2008,
ncpublicata.
64 | Art. 13 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. Normă de ordine privată. S-a considerat, în doctrină, că norma analizată are caracter
dispozitivil!, apreciere dedusă din sintagma utilizată de legiuitor, în cuprinsul art. 44, şi anume:
„Judecãtorul aflatîntr-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat (s.n.) (...)". Prin urmare,
recuzarea nu este obligatorie, interesul ocrotit fiind unul privat, al părţii din proces, care va
aprecia dacă cere sau nu recuzarea judecătorului aflat într-una dintre situaţiile prevăzute de art.
42, prin care se instituie o prezumţie legală relativã de imparţialitate. Partea esteobligată să
propună recuzarea într-unanumittermen, de regulăînainteadeînceperea oricărei dezbateri ori
de îndată ce motivele îi sunt cunoscute, pentru cele ivite sau cunos-cute după începerea
dezbaterilor [art. 44 alin. (2) NCPC], sub sancţiunea decăderii.
3. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Intervenţia preşedintelui
curţii de apel prin intormeciiuI unui judecător inspector. Instanţă independentă şi impar-
ţială. Curtea reafírmā importanţa existenţei unei protecţii împotriva presiunilor din exterior în
scopul de a asigura respectarea condiţiei de independenţā a tribunalului, cerutā de art. 6
parag. 1 din Convenţia europeană. în ceea ce priveşte condiţia independenţei, Curtea
aminteşte că aceasta presupune două aspecte: instanţa sã nu se manifeste subiectiv faţă de
nicio parte şi să fie imparţială, adică sã ofere garanţii suficiente pentru a înlātura orice dubiu.
Este vorba de încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire justiţiabililorîntr-o societate
democratică. Noţiunile de independentă şi imparţialitate obiectivă fiind stabilite, Curtea
examinează aceste chestiuni în mod conjunct.
Curtea stabileşte dacă îndoielile exprimate de reclamant cu privire la independenţa şi
imparţialitatea obiectivă a judecătorilor curţii de apel pot trece ca fiind justificate obiec-tiv.
Curtea constată că, în baza dispoziţiilor legale în vigoare, judecătorii inspectori joacã un rol
important în organizarea internã a jurisdicţiilor şi a curţilor de apel. Pe de o parte, ei informează
ministrul justiţiei despre funcţionarea curţilor în prîvinţa faptelor de natură să compromită
calitatea activităţii judiciare şi aplicarea legilor şi a regulamentelor şi, pe de altă parte, verifică,
la cererea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor curţilor de apel, organizarea şi calitatea serviciilor,
precum şi respectarea legilor şi a regulamentelor. Ţinând seama de vastul domeniu, atât
jurisdicţional, cat şi administrativ, ce formează obiectul unui control din partea judecãtorilor
inspectori, precum şi de dubla lor subordonare faţă de ministrul justiţiei şi preşedinţii curţilor de
apel, faptul că judecătorul inspector s-a pronunţat asupra recursului declarat de una d ntre pãrţi
constituie o îndoială legitimă justificatã cu privire la imparţialitatea instantei pentru a se
concluziona în sensul încălcãrii art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană121.
Simpla îndoială. Aparenţa de imparţialitate. Imparţialitatea trebuie să fie apreciată
potrivit unui demers subiectiv, încercând sã se determine convingerea personală a jude-
cătorului, dar şi a unui demers obiectiv, care sã conducă la asigurarea că judecătorul oferă
garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă131.
Imparţialitatea instantei. Simpla îndoialã, oricât de puţin justificatã ar putea fi ea, este
suficientă pentru a altera imparţialitatea tribunalului141.

Art. 43. Abţinerea. (1) înainte dc primul termen de judecată grefierul deşedinţă va
verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat
corespunzător.
111
VM. Ciriunu, Tratat..., vol. I, p. 315.
'2| C.E.D.O., Hirschfwrn c Romania, hoi. din 26 iulie 2007, definitive la 26 octombrie 2007, www.echr.coe.inl.
'3' C.E.D.O., Hau$drildt c. Danemarcci, hoi. d i n 24 maJ 1989. www.echr.coe.inl.
' ' C.E.D.O., Procola c. L·ixeniburguîui, hot. din 28 septcmbrie 1995, www.echr.coc.int.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \ri. I;Í t>⅛

(2) Judecãtorul care ştie că exista" un motiv de incompatibilitate în privinta sa este

obligat să se abţină de la judecarea pricinii.
(3) Declaraţia de abţinere se face în scris de îndatã ce judecãtorul a cunoscut exis-tenţa
cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.

COMENTARII
1. Obligaţîa judecătorului de a se abţine. Abţinerea este, în fapt, o autorecuzare pen-
tru situaţiile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 si art. 42 NCPC.
Existenţa unui motiv de incompatibilitate obligă judecãtorul cauzei la o declaraţie de
abţinere, exprimată si în scris, care poate fi formulatã oricând pe parcursul judecãţii.
în jurisprudenţă111, s-a apreciat că este obligat sã se abţină acel judecător din compu-nerea
completului de recurs care are un interes personal, judecătoarea fondului fiindu-i prietenă
intimã. Articolul 9 din Codul deontologtc al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea
nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, prevede: „(l) Judecãtorii şi procurorii trebuie
să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv,
liberi de orice influenţe. (2) Judecãtorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice
comportament, act sau manifestare de nature să altereze încrederea în imparţialitatea lor", iar
art. 10 statuează că „în caz de incompatibilitate, judecãtorii şi procurorii sunt datori să se
abţină, potrivit legii". De asemenea, una dintre exigenţele pe care trebuie să le îndeplinească
un tribunal, conform art. 6 parag. 1 din Convenţia euro-peană a drepturilor omului, este
imparţialitatea, noţiune care este apreciatã de instanţa europeană de contencios al drepturilor
omului din punct de vedere subiectiv şi obiectiv, iar în această materie aparenţele au un rol
deosebit, deoarece într-o societate democra-ticã tribunalele trebuie să inspire justiţiabililor
deplină încredere. Având în vedere aceste considerente, pentru a se evita orice bănuială cu
privire la imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorului, într-o astfel de ipoteză, s-ar putea reţine
incidenţa unuia dintre cazurile de incompatibilitate reglementate de art. 42 pet. 2 sau pet. 13
NCPC.
Totodată, raporturile de familie existente între judecãtorul completului şi notarul public care
a autentificat actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată reprezintă o împrejurare care, în
lumina dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului privitoare la dreptul
oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea ce implică echitatea procedure, inclusiv
dreptul la o instanţã imparţială, este de naturã să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte
imparţialitatea în justa soluţionare a cauzei121.
2. Procedură prealabilă. în considerarea principiului celerităţii a fost introdus alin. (1)
al art. 43, potrivit căruia, chiar înaintea primului termen de judecată, se va proceda la o

''' C.A. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., inch, d i n 6 iebruarie 2008, nepublicatã.
' ' Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., inch, camerci deconsiliu din 3aprilic 2007, nepublicatã. Potrivit art. 98alin. (4) Şi
(51) din Regulamentul de ordine interioară al ínstanţelor judecătoreşri, astfel cum a fost modifícat prin Hotărãrea
C.S.M. nr. 614/2008: „(4) In situaţia in care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de
judecată, soluţionarea acestora se va face de cātre un complet constituit prin includerea judecătorului sau a
judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată eel puţin semestrial. Completul de
judecată astfel constituit va păstra cauza pentru judecată în situaţia in care, în urma ⅛oluţionării incidentelor
procedurale, se va stabili că judecãtorul sau judecãtorii cu privire la care s-au invocat incidentele procedurale nu
pot participa la judecarea cauzei. (5') Planificarea de permanenţă se face pentru fiecare zi. In cazul în care
incidentele procedurale prevăzute la alin, (4) nu se soluţioneazā în ziua în care au fost invocate, întregirea
completului se face cu judecãtorul sau judecãtorii din planificarea de permanenţă din ziua in care acestea au fost
invocate. Dacă incidentul procedural sc invocă între termenele de judecată, în alcătuirea completului intră
judecãtorul sau judecãtorii din lista de permanenţă aferentă zilei în care s-a stabilit termenul de judecată".
bb | Art. 44 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

verificare a dosarului cauzei şi, constatându-se că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei

se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate reglementate prin art. 41 NCPC, se va
consemna această situatie într-un referat. Obligaţia verificării şi întocmirii referatului aparţine
grefierului de şedinţă.
3. Declaraţia de abţinere. Informat astfel cu privire la existenţa unui motiv de incom
patibilitate, dintre cele reglementate de art. 41, judecătorul cauzei este obligat sã se abţină
de la judecată.
Declaraţia de abţinere poate fi formulată de judecător în scris sau verbal în şedinţa de
judecată, declaraţia verbală urmând aficonsemnatăîn cuprinsulîncheieriide şedinţă.
Textul instituie obligativitatea formulării urei declaraţii de abţinere „de îndatã" ce
judecātorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate, ceea ce înseamnă momentul în
care referatul întocmit de grefierul de şedinţă a fost adus la cunoştinţa judecătorului sau
momentul în care acesta a cunoscut împrejurările careîl pun într-un caz de incompatibilitate
dintre cele reglementate de art. 42.
4. Remediul. Lipsa unei manifestări de voinţă a judecătorului de a se abţine va putea
fi acoperită prin formularea unei cereri de recuzare de oricare dintre părţile în proces, iar
motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 41 NCPC vor putea fi invocate de oricare
dintre părţi, de procuror sau de instanţă, din oficiu, în orice etapă a judecăţii, pe cale de
excepţie, respectiv prin declaraţia de apel sau de recurs (art. 45 NCPC).
Excepţia incompatibilităţii este o excepţie de procedurã, absolută, peremptorie, asupra
căreia instanţa înaintea căreia a fost invocată se va pronunţa în condiţiile art. 124 NCPC,
printr-o încheiere interlocutorie, susceptibilă de atac odată cu fondul111.
5. Sancţiunea. Norma are caracter imperativ, dar nesocotirea ei nu atrage nulitatea
hotārârii pronunţate, judecătorul fiind pasibil de sancţionare disciplinară, în baza art. 5
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor,
republicată1".

Art. 44. Recuzarea. (1) Judecãtorul aflat într-o situatie de incompatibilitate poate fi
recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele
de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea
dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndatct ce acestea îi sunt cunoscute.

COMENTARI1
1. Noţiune. Recuzarea, spre deosebire de abţinere, este manifestarea expresă de voinţã a
uneia dintre părţile din proces, în sensul de a înlătura de la judecată întregul complet învestit
cu soluţionarea cauzei sau pe unul dintre judecători, aflat într-o situatie de incompatibilitate,
dintre cele reglementate prin lege. Recuzarea este subsidtară abţi-

111
M. Tãbãrcă, Excepjiile..., p. 254.
'2' Polrivit acestor dispoziţii: „(2) Judecătorti şi procurorii sunt obligaji să seabţină de [a oriceactivitate legatā de
actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict intre interesele lor şi interesul public de înfăptuirca
justiţiei sau deapărarea intcrcsclor gencrale a e societă)ii, cu cxcep)ia cazurilor in care conflictul de interese a fost
adus la cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat că
existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu. (3) Judecătorii,
procurorii, magistra(ii-asistenji şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaji sā dea, anual, o declaraţie pe
propria r3spundere în care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o
funcjic sau desfâşoară oactivitate juridică ori activitâţi de investigaresau cercetare penală, precum şi locul de muncă
al acestora. Declaraţiile se înregistreazâ şi se depun la dosarul profesional".
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. 14 b/

nerii, formularea ei fiind consecinţa respingerii cererii de abţinere a judecātorului sau a

omisiunii formulării unei astfel de cereri.
2. Titularul cererii de recuzare. Oricare dintre părţileîn proces poate formula o cerere
de recuzare a judecătorului aflat într-un caz de incompatibilitate.
în principiu, orice parte din proces poate să îl recuze pe eel în cauză, însă se admite că
pentru ipoteza în care judecătorul şi-a exprimat, în favoarea unei părţi, pãrerea cu privire la
pricina ce se judecă, recuzarea poate fi cerută numai de partea adversă111.
3. Termenul de formulare a cererii. De regulā, cererea de recuzare poate fi formulată
înainte deînceperea oricărei dezbateri. Legea nu evocă momentul dezbaterilor în fond, ci pe
acela al dezbaterilor procesului, cele care poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeíurilor de
drept, invocate de părţi in cererile lor sau ridicate de către instanţã din oficiu (art. 389 NCPC).
4. Excepţia. Prin exceptie, când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute
de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce
acestea îi sunt cunoscute. Momentul la care partea interesată a luat cunoş-tinţã de existenţa
motivului de recuzare este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea suveranã a instanţei
competente să soluţioneze cererea de recuzare.
Dat fiind faptui cătextul nu indicã momentul final până la care partea interesată poate
solicita recuzarea unui membru al completului de judecata în situaţia de exceptie mai sus
evocată, recuzarea poate fi solicitatã şi după închiderea dezbaterilor, în intervalul de timp
cuprinsîntre momentul închiderii dezbaterilor şi momentul stabilit pentru pronunţarea hotărâríi,
adicã înăuntrul termenului de amânare a pronunţărií. în această situaţie, instanţa care
soluţionează cererea de recuzare va examina dacă este vorba de un motiv de recuzare
ivitodată cu închiderea dezbaterilorsaudeun motiv de recuzare ivit anterior acestui moment. în
prima situaţie se va proceda la analiza temeiniciei cererii, dat fiind că aceasta este formulată în
termenul prevăzut de alin. (2) al textului analizat. în cea de-a doua situaţie, dacã motivul de
recuzare s-a ivit anterior închiderii dezbaterilor, cererea va fi respinsã ca tardiv formulată,
neinvocarea motivului de recuzare de îndată ce s-a cunoscut acest motiv atrãgând decăderea
din dreptul de a mai solicita recuzarea.
în ambele situaţii, însă, examinarea cererii de recuzare presupune, în prealabil, repu-nerea
cauzei pe rol, de completul de judecata în fata căruia s-au închis dezbaterile. Dat fiind faptui
că, după închiderea dezbaterilor, completul de judecata nu mai poate soluţiona nicio cerere, ci
poate doar pronunţa hotărârea, suntem de părere că formularea unei cereri de recuzare
implică obligatoriu, în vederea analizei sale, repunerea cauzei pe rol. Aceasta cu atât mai mult
cu cat cererea de recuzare poate privi numai o parte dintre membrii completului, situaţie în
care recuzarea se soluţionează, conform art. 98 alin. (4) şi (5 1) din Regulamentul de ordine
interioară al instanţelor judecătoreşti, de un complet în compunerea căruia, pe lângã
judecătorul nerecuzat, htră judecătorul stabilit/judecătorii stabiliţi prin planificarea de
permanenţă din ziua invocãrii incidentului procedural. Or, în această ipoteză, întrucât
judecătorul nerecuzat ce compune completul desoluţíonare a cererii de recuzare este oprit să
facă vreun act de procedură după închiderea dezbaterilor în cauza în care s-a ivit incidentul
procedural, prin repunerea cauzei pe rol se creeazã astfel posibilitatea legală aîndeplinirii
actelor de procedură necesare soluţionãrii incidentului procedural. Completul învestit cu
soluţionarea cererii de recuzare este eel care va fixa termenul de judecata a cererii, în camera
de consiliu, urmând procedura reglementată de art. 51 NCPC.
5. Sancţiunea. Sancţiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul
de a mai propune recuzarea. Aceasta înseamnă că judecătorul de la instanţa inferioară

1,1
Gr. Pommb, Codul..., p. 122.
6H | Art. 45 I)ISI'O/ITM GtNEKALE

nu poate fi recuzat pentru prima data în căile de atac. Dacă recuzarea a fost propusă în
termen, iar instanţa a respins-o sau a omis să se pronunţe asupra ei, atunci această soluţie
poate constitui motiv de apel sau de recurs.

Art. 45. Invocarea incompatibilităţii absolute. în cazurilc prcvăzutc la art. 41, judecătorul
nu poate participa la judecatã, chiar dacă nu s-a abtinut ori nu a fost recuzat.
Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.

COMENTARI1
1. Regimul incompatibilităţilor absolute. Cu referire expresă la cazurile de incompa-
tibilitate restrânsă, determinată de anteceden:ele cauzei cu soluţionarea cãreia a fost
învestit judecătorul, acest articol subliniază caracterul imperativ al normelor ce reglemen-
tează cazurile de incompatibilitate evocate. Nerespectarea acestora atrage sancţiunea
nulităţii absolute si poate fi invocatã în orice stare a pricinii.
Se precizează cã este interzis judecatorului să participe la judecatã, în oricare dintre
situaţiile reglementate prin art. 41, chiarîn abserţa unei cereri de abţinere ori a unei cereri de
recuzare. în privinţa judecatorului care a mai pronuntat o hotărâre sau o încheiere
interlocutorie în cauza dedusă judecāţii operează o prezumţie de prejudecată, de lipsă de
imparţialitate obiectivă, care îl pune într-o situaţie de incompatibilitate absolută.
2. Excepţia de incompatibilitate. Mijlocul de invocare a situaţiilor de incompatibilitate
prevazute de art. 41 NCPC este excepţia de incompatibilitate, peremptorie şi absolută,
care va putea fi invocată de oricare dintre pãrţi, de procuror şi de instanţă din oficiu, în
orice stare a pricinii.
Apreciem cã procedura de soluţionare a excepţiei de incompatibilitate nu urmeazã regulile
prevazute de art. 51-53 NCPC, care se aplică exclusiv cererilor de abţinere şi recuzare. Ca
atare, pentru soluţionarea incidentului nu este necesară audierea judecatorului incompatibil.
Soluţionarea excepţiei, care reprezintă un incident procedural, revine instanţei sesizate cu
pricina respectivă. Dacă incompatibilitatea priveşte pe toţi membrii completului, atunci, conform
art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, excepţia se
soluţionează de completul cu numărul imediat urmãtor care judecă în aceeaşi materie,
respectiv de completul imediat urmãtor, indiferent de materia în care judecă, dacă în materia
respectivă nu există decãt un singur complet. Dacă incompatibilitatea priveşte pe unul sau pe
unii membri ai completului, soluţionarea excepţiei se face de către completul constituit prin
includerea judecatorului sau judecătorilor stabiliţi prin planifi-carea de permanenţă.
Prin încheiere, se constată existenţa sau inexistenţa motivului de incompatibilitate.
Totodată, în caz de admitere, dacă incompatibilitatea priveşte pe toţi membrii completului,
dosarul se repartizează aleatoriu [art. 98 alin. (3) din Regulament, modificat prin Hotărârea
C.S.M. nr. 614/2008"1], respectiv dacă incompatibilitatea priveşte pe unul sau pe unii membri ai
completului, se dispune contnuarea judecăţii de completul constituit pentru soluţionarea
excepţiei de incompatibilitate la acel termen de judecatã [art. 98 alin. (4) din Regulament,
modificat prin Hotărâ'ea C.S.M. nr. 614/2008]. în situaţia res-pingerii excepţiei, se va dispune
continuarea judecării cauzei de completul de judecatã căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza
spre soluţionare, adică de completul constituit din judecătorul sau judecătorii în privinţa cărora
s-a invocat incompatibilitatea.

111
M. Of. nr. 563 din 25 iulic 2008.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. Hi 6V

Prin raportare strictă la dispoziţiile roului Cod de procedurā civilă, ţinând seama de faptul
că instanţa doar constată ivirea situaţiei de incompatibilitate şi nu soluţioneazã vreo cerere sau
declaraţie, aşa cum face în cazul abţinerii şi al recuzării, celeritatea în soluţiona-rea unui litigiu
s-ar obţine dacă starea de incompatibilitate s-ar constata direct de completui învestit cu
judecarea cauzei, în compunerea cāruia intră şi judecătorul în privinţa căruia există unul dintre
motivele de incompatibilitate prevãzute de lege, prin încheiere, la acelaşi termen de judecata
dispunându-se, în cazul reţinerii incompatibilităţii, întregirea comple-tului cu]udecătorul aflat pe
planificarea de permanenţă din acea zi. în acest mod, s-ar reuşi ca la acelaşi termen de
judecata să se înlãture starea de incompatibilitate şi, în acelaşi timp, să se ia toate măsurile
necesare pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, evitându-se pierderea unui termen de
judecata în scopul formãrii completului de judecata.
3. Invocarea incompatibilităţii în căilede atac.în cazul în care un judecătora pronun-ţat o
hotărâre în primă instanţă, deşi se afla într-o situaţie de incompatibilitate, aceasta poate fi
invocată în calea de atac (apel sau recurs, după caz). Tot astfel, dacă judecãtorul care a
judecat apelul s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate, neregularitatea poate fi invocată pe
calea recursului, pentru motivul prevãzut de art. 488 pet. 1 NCPC.

Art. 46- Judecãtorii care pot fi recuzati. Pot fi recuzati numai judecătorii care fac parte
din completui de judecata cãruia pricina i-a fost repartizată pentru solutionare.

COMENTARII
Restrângerea exerciţiului dreptului la recuzare. Acest articol limitează sfera judecă-
torilor care ar putea fi recuzati la aceia care fac parte din completui de judecata învestit în mod
regulamentar cu soluţionarea unei pricini determinate.
Reglementarea modalitāţii în care pot fi recuzati judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii
a acesteia ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător
se face prin norme de procedure, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitute, se stabilesc
numai prin lege. Legiuitorul este deci îndreptãţit să stabilească măsurile legislative adecvate
pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept. Prin noile
reglementări cuprinse în art. 46 NCPC, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor
judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles să limiteze
accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil
exercitării, în condiţii optime, a acestui drept constitutional. Exercitarea unui drept de cãtre
titularul sāu nu poate avea lot docāt într-un anumit cadru juridic, sta-bilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea
soluţionării cauzelor deduse judecăţii. De altfel, în situaţia în care există motive de suspiciune
legitimă privind imparţialitatea magistraţilor sau motive de siguranţă publică, partea interesată
poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanţă, de acelaşi grad. Instituţia
recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asi-gurării unei judecăţi imparţiale, în
care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de
rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei
deduse judecăţii sau alte asemenea împre-jurãri, expres prevãzute de lege. Recuzarea nu
poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă şi nici nu poate conduce, în sistemul
nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care
au fost învestiţi în condiţiile legii111.

111
C.C., Dec. nr. 280/2006, M. Of. nr. 386/2006; Dec. nr. 193/2007, M. Of. nr. 254/2007; Dec. nr. 97/2006, M. Of.
nr. 197/2006; Dec. nr. 319/2006, M. Of. nr. 422/2006; Dec. nr. 97/2006, M. Of. nr. 197/2006;
/U I Art. 17 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Este exclusā, astfel, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare abuzive, care ar viza
toţi judecătorii unei instanţe ori ai unei seciii a instanţei.
într-un asemenea context legal, este de avut în vedere că prevederile sus-evocate au rostul
de a combate eventuala exercitare abuzivă de către părţi a dreptului de a solicita recuzarea,
formulând în scop dilatoriu o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanţe sau, când
este cazul, ai unei secţii a unei instanţe, pentru a obţine o împiedicare temporară a activităţii de
judecată. în acelaşi timp, trebuie ţinut seama si de argumentul că, declarând inadmisibile
asemenea cereri de recuzare, legiuitorul nu putea avea în intenţie decât sancţionarea situaţiilor
în care cererea i-ar viza pe toţi judecătorii, însă autorul ei nu invoca, în raport cu fiecare,
motive care să ofere aparenţe de temeinicie, îngăduind constatarea că, în realitate, este vorba
despre o solicitare abuzivă a recuză-rii. Altfei, s-ar ajunge ca pe fondul respingerii, îr mod
necondiţionat, a cererii ca inadmi-sibilă, părţii să-i fie refuzat dreptul de soluţionare a procesu!
ui de un judecător impartial sau, altfei spus, de un tribunal impartial în înţelesU prevederilor art.
6 parag. 1 din Convenţia europeană, ceea ce ar fi inacceptabil11'.
Dispoziţia este justificatã prin aceea că fiecare situaţie de incompatibilitate, dintre cele
reglementate expres prin lege, vizează un anumit judecător sau judecători determinaţi, a căror
pretinsă parţialitate urmează a se aprecia într-o cauză concretã.
în temeiul acestei dispoziţii legale, în cazul în care pricina a fost repartizata unui com-plet
de judecată, iar la termenul de judecată stabilit, în compunerea completului căruia i s-a
repartizat initial cauza intrã un alt judecător (datorită absenţei unuia dintre membriî iniţiali},
recuzarea poate privi membrii completului initial, darşi pe cei ai completului care analizează
cauza la termenul de judecată stabilit.

Art. •I 7. Cererea de recuzare. Conditii. (1) Cererea de recuzare se poate face verbal in
şedinjă sau în scris pentru fiecare judecãtor în parte, arătându-se cazul de
incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.
(2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41
şi 42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât
cei prevăzuti la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru
acelaşi motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de
recuzare. In acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fata cāruia s-a
formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

COMENTAR1I
1. Condiţiile cererii de recuzare. Admisibilitatea cererii de recuzare este condiţionată de
respectarea următoarelor dispoziţii: a) cererea se va face în scris sau verbal în şedinţa de
judecatã, fiind consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă; b) cererea va fi formulată pentru
fiecare judecător ín parte; c) cererea va arăta cazul de incompatibilitate, dintre

Dec. nr. 183/2006, M. Of. nr. 270/2006; Doc. nr. 302/2006, M. Of. nr. 390/2006; Dec. nr. 197/2007, M. Of. nr.
271/2007; Dec. nr. 1147/2007, M. Of. nr. 58/2008; Dec. nr. 1176/2007, M. Of. nr. 54/2008; Dec. nr. 53/2008, M.
Of. nr. 141/2008; Dec. nr. 29/2008, M. Of.nr. 115/2008; Dec. nr. 265/2008, M. Of. nr. 379/2008; Dec. nr. 390/2009,
M. Of. nr. 334/2009; Dec. nr. 1115/2009, M. Of. nr. 661/2009; Dec. nr. 1450/2009, M. Of. nr. 877/2009; Dec. nr.
409/2010, M. Of. nr. 351/2010; Dec. nr. 814/2010, M. Of. nr. 611/2010; Dec. nr. 1130/2010, M. Of. nr. 703/2010.
' ' CA. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc, pt. min. şi fam., senl. nr. 8/DC din 30 ianuario 2008, nepublicatã.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL in. IK /i

cele prevăzute la art. 41 şi art. 42 NCPC; d) cererea va indica probele de care partea înţe-lege
sā se folosească în susţinerea cazului de incompatibilitate.
Nu poate fi acceptată o propunere de recuzare care nu nominalizează judecătorii recuzaţi,
nu indică motivul recuzării şi nu este timbratã în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 146/1997.
Astfel, este inadmisibilă: a) cererea în care se invocă alte motive decât cele prevāzute
expres la art. 41 şi art. 42 NCPC; b) cererea prin care sunt recuzaţi alţi judecători decât cei
care fac parte din completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei. Sintagma „complet
învestit cu soluţionarea cauzei" desemnează completul desemnat să judece cauza la fiecare
dintre termenele de judecată fixate, prin aplicarea normelor de organizare judiciară; c) cererea
de recuzare a tuturor judecătorilor activi ai unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, precum şi
recuzarea anticipată a instanţelor ierarhic superioare, cele care ar avea competenţa să se
pronunţe asupra cererii de recuzare; d) cererea de recuzare îndreptată împotriva aceluiaşi
judecãtor pentru aceleaşi motive de incompatibilitate [art. 47 alin. (3) NCPC); o nouă cerere de
recuzare, formulată împotriva aceluiaşi judecãtor, pentru motive identice, este inadmisibilă,
chiar dacă actuala cerere are un alt titular, impunându-se cu puterea lucrului judecat hotărârea
pronunţată în soluţionarea celei dintâi cereri de recuzare.
2. Sancţiune. Nerespectarea condiţiilor prescrise de lege pentru recuzare atrage sanc-
ţiunea respingeríi cererii ca inadmisibilă.
3. Procedura de soluţionare. Constatarea inadmisibilităţii unei cereri de recuzare
urmează a se face chiar de către completul în fata căreia a fost formulată cererea de recuzare,
cu participarea judecătorului recuzat. Prin urmare, în oricare dintre situaţiile de inadmisibilitate
a cererii de recuzare, situaţii care nu presupun o apreciere cu privire la temeinicia unei astfel
de cereri, însuşi completul recuzat va constata inadmisibilitatea, fără a fi aplicata procedura
cererii de recuzare reglementată prin art. 51 NCPC.

Art. 48. Abţinerea judecãtorului recuzat. (1) Judecătorul împotriva căruia este formulată
o cerere de recuzare poate dectara că se abţine.
(2) Declaraţia de abtinere se soluţionează cu prioritate.
(3) In caz de admitere a declaraţiei de abtinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul
acesteia, va fi respinsã, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.
(4) în cazul în care declaraţia de abtinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se
va pronunţa şi asupra cererii de recuzare.

COMENTARII
1. Abţinerea judecătorului propus spre a fi recuzat. Pentru ipoteza în care judecătorul
recuzat declară că se abţine, legea institu e obligaţia soluţionării cu prioritate a declaraţiei de
abtinere, urmând ca în funcţie de soluţia data declaraţiei de abtinere să se procedeze ulterior
la soluţionarea cererii de recuzare. Două sunt ipotezele reglementate expres prin lege, şi
anume: a) declaraţia de abtinere a judecătorului se admite. în acest caz, cererea de recuzare
se va respinge, ca rămasă fără obiect, prin încheierea prin care este soluţio-nată declaraţia de
abtinere; b) declaraţia de abtinere se respinge. în această ipoteză, instanţa va proceda la
soluţionarea cererii de recuzare prin încheierea prin care se pro-nunţă asupra declaratiei de
abtinere.
2. Procedura. Abţinerea propusă de judecătorul în privinţa căruia există un motiv de
recuzare precede recuzării invocate de parte şi se judecă cu respectarea regulilor specifice
recuzării (art. 51 NCPC).
71 1 API. IH-.>O I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Art. 4ft. Starea cauzei pānā fa soluţionarea cererii. (1) Până la soluţionarea declaraţiei de
abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Formularea unei cereri de
recuzare nu determinã suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în
cauzã nu poate avea loc decât după soluţi-onarea cererii de recuzare.

COMENTARII
1. Efectele declaraţiei de abţinere. Conform normei analizate, formularea unei decla-raţii
de abţinere de către judecător opreşte cursul judecãţii, astfel că până la soluţionarea ei niciun
act de procedure nu mai poate fi efectuat în cauză. Apreciem că norma este imperativă, astfel
că nesocotirea acestor dispoziţii atrage nulitatea actelor de procedură efectuate între
momentul declaraţiei de abţine'e şi data pronunţării încheierii prin care se soluţionează această
declaraţie.
2. Efectele cererii de recuzare. Legea precizează expres că formularea unei cereri de
recuzare nu determinã suspendarea judecăţii, ci ea va putea continua. Existenţa unei cereri de
recuzare împiedică însă pronunţarea soluţiei în cauzã; aceasta nu va putea avea loc decât
după soluţionarea cererii de recuzare.
în opinia noastră, acest text de lege permite indirect formularea unei cereri de recuzare
între momentul închiderii dezbaterilor judiciare oraleîn fond şi momentul pronunţării soluţiei în
cauză, pentru căceea ceopreşteîn mod imperativ legea este doar pronunţarea unei soluţii
înaintea rezolvării unei cereri de recuzare. Evident, într-o astfel de ipoteză, cauza vatrebui
repusă pe rol, completuldejudecatăînvestitcu soluţionarea acestei cauze urmând a constata, în
prealabil, dacă cererea de recuzare este sau nu admisibilă, din perspectiva art. 47 NCPC şi,
dacã sub aspectul condiţiilor formale ea este admisibilă, va trimite această cauză spre
rezolvare completului competent, conform art. 50 NCPC (a se vedea comentariul de la art. 44
pet. 4).

Art. 50. Compunerea completului de judecatā. (1) Abtincrca sau recuzarea se

soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate
intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4)
rāmãn aplicabile.
(2) Când, din pricina abţinerii sau recuzãrii, nu se poate alcãtui completul de judecată,
cererea se judecã de instanţa ierarhic superioară.

COMENTARII
1. Competenţă. Compunerea completului învestit cu soluţionarea cererii de abţinere
sau de recuzare. Competent a se pronunţa asupra recuzãrii sau abţinerii este un alt complet
al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a
declarat că se abţine.
Această regulă de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica ter-
giversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea
dreptului părţilor la soluţionarea cauzelorîntr-untermen rezonabil, ţinându-se seama şi de
interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de
recuzare.
în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia judecarea cereni de recuzare de către înşişi
colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a acesteia, Curtea
Constituţională a reţinut că relaţiile de colegialtate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe
I'ARTICIPANŢII l.A I'ROCESUL. CIVIL \ri. ⅞U fi

sau chiar din cadrul aceleiasi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea jude-cătorilor
care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecãtor şi, cu
atât mai puţin, nerespectarea regulilor şi garanţii!or procedurale care asigură desfãşurarea
unui proces echitabil. Sistemul colegial reprezintă o problemă de organizarejudecătorească
referitoare laalcătuirea completelordejudecatădin mai mulţi judecători, aşaîncât nu poate fi
primită critica potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiasi instanţe ar
constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri de recuzare de cãtre
colegii celui recuzat1".
Totodată, Curtea a mai reţinut cã prhtr-o astfel de dispoziţie nu se contravine art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental, întrucãt acesta se
referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu
caracter derogatoriu, cum este recuzarea'71.
Completul de judecată învestit cu scluţionarea cererii de recuzare este alcătuit din acelaşi
numãr de judecători ca acela înaintea cãruia s-a ivit incidentul, soluţie consacrată şi prin
Decizia în interesul legii nr. LXIX din 15 octombrie 2007, pronunţată de Secţiile Unite ale înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faţă de această decizie în interesul legii, obli-gatorie pentru
instanţe de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, apreciem că soluţionarea
cererii de recuzare formulate într-o cauză în materia conflictelor de muncă şi a altor drepturi de
asigurări sociale are loc în compunerea prevãzutã de lege pentru judecarea unor asemenea
pricini, adică în complet de un judecãtor şi doi asistenţi judiciari, pentru prima instanţă.
Complementar, Regulamentul de ordine interioarã al instanţelor judecătoreşti stabi-leşte, în
art. 98 alin. (4), astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.S.M. nr. 614/2008, că abţinerea
care se referă lao partedin membrii completuluide judecată se va soluţiona de un complet
constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de
permanenţă pe materii, întocmită semestrial. Completul astfel constituit va păstra cauza pentru
judecată, în situaţia în care abţinerea a fost admisă.
în ipoteza în care abţinerea vizează toţi membrii completului de judecată, asupra măsurii
abţinerii se va pronunţa completul cu numărul imediat următor care judecă în aceeaşi materie.
Dacăîn materia respective nu există decâtun singur complet de judecată, incidentul procedural
va fi soluţionat de completul imediat urmãtor, indiferent de materia în care judecă. Admiterea
cererii de abţinere determină repartizarea cauzei în mod alea-toriu [art. 98 alin. (2) şi (3) din
Regulament, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.S.M. nr. 614/2008].
Este posibil ca toţi judecătorii unei secţii să declare că se abţin de la judecată, într-o
anumită cauză. Prin urmare, abţinerea se hotărăşte de un alt complet al instanţei respective,
aparţinând unei alte secţii, în alcătuirea căreia nu va intra titularul cererii de abţinere. în ipoteza
în care, prin epuizarea tuturor secţiilor, toţi judecătorii instanţei declară că se abţin de la
judecarea cauzei, această cerere se va transmite spre competentă solu-ţionare instanţei
ierarhic superioare, care, în caz de admitere, va trimite pricina la o altă instanţă de acelaşi grad
din circumscripţia sa, potrivit art. 52 NCPC.
în cazul în care, însă, după admiterea cererii de abţinere, judecătorul continuă să facă
parte din complet, parţile pot formula o cerere de recuzare întemeiată pe dispoziţiile art. 42
alin. (1) pet. 2 NCPC.

111
C.C., Dec. nr. 464/2004, M. Of. nr. 36/2005; Dec. nr. 150/2006, M. Of. nr. 267/2006; Dec. nr. 121/2008,
M. Of. nr. 298/2008; Dec. nr. 364/2008, M. Of. nr. 435/2008.
'2| C.C., Dec. nr. 746/2007, M. Of. nr. 740/2007; Dec. nr. 26/2008, M. Of. nr. 65/2008; Dec. nr. 268/2008,
M. Of. nr. 380/2008.
74 | Art. 51 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

In materia litigiilor de muncă, dacă cererea de abţinere sau de recuzare priveşte pe unul
sau pe ambii asistenţi judiciari şi doar aceştia funcţionează la instanţa respective, devin
incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 616/2005 11', care prevăd cã, în cazul în
care un tribunal, un tribunal specializatsau o curte de ape!, carejudecăîn primă instanţă, potrivit
legii, cauze privind conflictelede muncā şi asigurāri sociale, nu poate funcţiona normal din
cauza absenţei temporare a unor asistenţi judiciari, a existenţei unor posturi vacante, la
propunerea preşedintelui instanţei respective pot fi delegaţi asistenţí judiciari de la alte
instante. Delegarea asistenţilor judiciari se dispune de presedintele instanţei la care aceştia
sunt încadraţi, pe o perioadã de eel mult 60 de zile, şi poate fi prelungitã, cu acordul
asistentului judiciar, cu eel mult 60 de zile într-un an. Prin urmare, presedintele instanţei trebuie
sã uzeze de această procedură şi sã solicite de la oricare dintre celelalte tribunale din raza
Curţii delegarea unor asistenţi judiciari, atât pentru soluţionarea cererii de abţinere, cat şi
pentru soluţionarea pe fond a cauzei, în ipoteza admiterii cererii de abţinere. Potrivit art. Ill alin.
(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, „dispoziţiile legate privind obligaţiile, interdict ile şi
incompatibilitãţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari" 121.
2. Sancţiunea. în cazul în care judecătorul recuzat/care a declarat cã se abţine participă la
judecata cererii de recuzare/abţinere şi aceasta este respinsă, hotărârea finală va fi lovită de
nulitate.
3. Competenţa în cazul imposibilităţii alcătuirii completului de judecata. In ipoteza în care
numărul judecătorilor nerecuzaţi/care nu au declarat că se abţin într-o instanţã este insuficient
pentru compunerea unui complet care să judece cererile de recuzare sau de abţinere,
competenţa soluţionării acestora revine instanţei ierarhic superioare celet în fata cãreia s-a
solicitat recuzarea/abţinerea, cu excepţia cazului în care această instanţă este înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, când, îr lipsa unei instante ierarhic superioare, prevederile art. 50 alin. (2)
nu-şi pot găsi aplicare131.
4. Competenţa în cazul cererii de recuzare inadmisibile potrivit art. 47 NCPC. Asupra
cererilor de recuzare inadmisibile potrivit art. 47 NCPC se pronunţă instanţa înaintea căreia
acestea s-au formulat, mai exact completul de judecata învestit cu soluţionarea pricinii, cu
participarea judecătorului recuzat.

Art. 51. Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării. (1) Instanţa hotă-rãşte de
îndatā, în camera de consiliu, fărã prezenţa părţilor şi ascultându-1 pe judecătorul
recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. In aceleaşi
condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.
(2) în cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere
pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.
(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
(4) In cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pet.
11, instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă
publică.
(6) Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la
judecarea pricinii. în acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele înde-plinite de
judecător urmează să fie păstrate.

"I M. Of. nr. 583 din 6 iulie 2005.

'2' CA. CIuj, s. civ., de mun. şi asig. soc, inch. nr. 10 din 31 ianuaric 2008, ncpublicată.
131
M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul..., p. 163.
I'ARTICIPANŢIl LA l·ROCESUL CIVIL \rl. .11 7i>

COMENTARII
1. Procedură. Soluţionarea cererii de recuzare/abţinere se va face în camera de con-
siliu, în absenţa părţifor. Ascultarea judecătorului recuzat sau a celui care a declarat că
se abţine este lăsată la aprecierea instanţei. Tot astfel, instanţa va aprecia cu privire la
oportunitatea şi necesitatea ascultării părţilor. Instanţa apreciază asupra motivelor recu-
zării, de îndată.
într-un control de constituţionalitate, s-a statuat că dispoziţia care stabileşte că instanţa
decide asupra recuzării, în camera de ccnsiliu, fără prezenţa părţilor, nu încalcă dreptul la
apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constitute, întrucât judecarea cererii de recu-zare nu
vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, ci instanţa
pronunţă în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării. Prin această reglemen-tare legiuitorul
a avutîn vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţio-nare a acestei cereri.
Totodată, Curtea a reţinut că prevederile de lege nu contravin art. 6 din Convenţia europeană a
drepturilor omului, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind
aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter deroga-toriu, astfel cum este recuzarea11'.
2. Inadmisibilitatea administrării interogatoriului. Legea exclude posibilitatea admi-
nistrării probei cu interogatoriul, pentru ca partea să facă dovada motivelor de recuzare
invocate. în doctrină, se apreciază că interogatoriul nu poate fi utilizat nici pentru com-baterea
motivelor de recuzare, cat timp instanţa decide asupra recuzării fără prezenţa părţilor, situaţie
în care judecãtorul recuzat nu ar avea cui să adreseze întrebări' 2'. Pot fi folosite pentru dovada
motivelor de recuzare înscrisurile, declaraţiile de martori.
3. Conexarea cererilor. în cazul în care, la acelaşi termen, s-au formulat cereri de
recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.
4. Hotărârea prin care se soluţionează cererea de recuzare/abţinere. Instanţa înves-tită
cu soluţionarea recuzării/abţinerii se pronunţă prin încheiere, data în camera de consiliu şi citită
în şedinţă publică. încheierea trebuie să cuprindă motivele care susţin rezolvarea data
recuzării/abţinerii şi, totodată, menţiuni referitoare la valabilitatea actelor îndeplinite de
judecãtorul recuzat/care se abţine.
încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de
control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci
când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
5. Efectele admiterii cererii. De regulă, actele judecătorului recuzat, şi nu recuzabil,
trebuie refăcute, urmând ca numai prin excepţie unele din ele să fie păstrate, ceea ce
obligă instanţa la menţiuni exprese în acest sens, prin hotărârea pronunţată. Admiterea
recuzării determină o modificare a compunerii completului, judecãtorul recuzat fiind
înlocuit cu acela menţionatîn planificarea de permanenţā pe materii, întocmită semes-
trial, potrivitart. 98 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecă-
toreşti, astfel cum a fost modificat prin hotărârea C.S.M. nr. 614/2008.
în cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) pet. 11
NCPC, dacă judecãtorul este soţ sau rudã pânã la gradul al patrulea inclusiv sau afin cu

111
C.C, Dec. nr. 90/1995, M. Of. nr. 272/1995; Dec. nr. 225/2001, M. Of. nr. 593/2001; Dec. nr. 244/2002, M. Of.
nr. 753/2002; Dec. nr. 746/2007, M. Of. nr. 740/2007; Dec. nr. 29/2008, M. Of. nr. 115/2008; Dec. nr. 914/2008, M. Of.
nr. 720/2008; Dec. nr. 672/2009, M. Of. nr. 451/2009; Dec. nr. 708/2009, M. Of. nr. 514/2009; Dec. nr. 857/2009,
M. Of. nr. 549/2009; Dec. nr. 262/2010, M. Of. nr. 280/2010; Dec. nr. 530/2010, M. Of. nr. 353/2010; Dec. nr.
585/2010, M. Of. nr. 358/2010; Dec. nr. 972/2010, M. Of. nr. 607/2010; Dec. nr. 196/2003, M. Of. nr. 416/2003;
Dec. nr. 11/2005, M. Of. nr. 154/2005; Dec. nr. 120/2005, M. Of. nr. 346/2005; Dec. nr. 547/2005, M. Of. nr.
1030/2005; Dec. nr. 84/2006, M. Of. nr. 231/2006.
'21 M. Tăbârcã, Git. Bula, Codul..., p. 167.
Vb | Arl. .12-.»;t I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

un alt membru al completului dejudecată, instanţa va stabili caredintrejudecători nu va lua

parte la judecarea pricinii.
6. Recuzarea executorului judecătoresc. Executorul judecātoresc poate fi recuzat numai
în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 NCPC. în cazul în care se for-muleazã o
cerere de recuzare a unui executor judecãtoresc, în condiţiile art. 652 NCPC, apreciem că o
asemenea cerere se soluţioneazã de instanţa de executare conform procedure reglementate
prin art. 51 NCPC, în camera de consiliu, fãră citarea pãrţilor, instanţa procedând la ascultarea
executorului judecătoresc recuzat atuncicând apreciază necesar, aplicãnd prin analogie
prevederile art. 51 alin. (1) NCPC. Considerăm că nu este admisibilă luarea interogatoriului
executorului judecătoresc, ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare, aplicându-se, pentru
identitate de raţiune, prevederile art. 51 alin. (3) NCPC.
7. Recuzarea expertului. Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive de incompa-
tibilitate ca judecătorii, respectiv cele menţionate în art. 42 NCPC. Prin derogare de la
dispoziţiile de drept comun reprezentate de art. 51 NCPC, recuzarea se judecă cu citarea
părţilor si a expertului. 0 dispoziţie specială este şi aceea referitoare la termenul în care
poate fi cerută recuzarea expertului, respectiv 5 zile de la numirea expertului prin înche-ierea
instanţei de judecată, în ipoteza în care motivul recuzării exista la data numirii. în toate
celelalte cazuri, termenul de 5 zile curge de la data ivirii motivului de recuzare, dovedită de
titularul cererii cu probe. Nerespectarea termenului procesual de 5 zile atrage sancţiunea
decăderii (art. 185 NCPC), cererea u*mând a fi respinsă ca tardivă. în absenţa altor dispoziţii
speciale derogatorii, soluţionarea cererii de recuzare urmează regulile stabilite prin art. 51
NCPC.

Arl. 52. Procedura de soluţionare de către instanţa superioară. (1) Instanţa

superioară învestită cu judecarea abţincrii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50
alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altã instanţă de
acelaşi grad din circumscripţia sa. (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază
instanţei inferioare.

COMENTARII
1. Efectele admiterii cererii de recuzare/abţinere, judecatã de instanţa ierarhic supe-
rioară. Prorogare judecătorească a competenţei. Atunci când prin admiterea recuzării/
abţinerii nu se mai poate alcătui un complet de judecată, din cauza numărului insuficient de
judecători, instanţa superioară care a soluţionat recuzarea, în condiţiile art. 50 alin. (2) NCPC,
va dispune, prin încheiere, trimiterea pricinii la o altă instanţă din circumscripţia sa, de acelaşi
grad cu instanţa învestită initial. Textul reglementează, aşadar, un caz de prorogare
judecătorească a competenţei, instanţa superioară învestită cu soluţionarea cererii de recuzare
fund aceea care va determina instanţa competentă sub aspect terito-rial, alta decât cea initial
sesizată de părţi, la acelaşi nivel de jurisdicţie. în considerarea situaţiei care determina această
prorogare de competenţă, apreciem că ea va putea opera chiar şi în cazurile de competenţă
teritorială exclusivă, cele reglementate prin norme imperative ale legii, pe care părţile nu le pot
înlâtura.
2. Efectele respingerii cererii de recuzare/abţinere, judecată de instanţa ierarhic
superioară. Desigur, respingerea cererii de recuzare/abţinere determina o retrimitere a cauzei
instanţei inferioare, initial învestită.

Arl. 53. Căi de atac. (1) închcicrca prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai
de părţi, odatã cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \ri. .•;* //

din urmă hotărâre este definitivã, încheierea va putea fi atacatã cu recurs, la instanţa
ierarhic supcrioară, în termcn de 5 zile de la comunicarea acestci hotărâri.
(2) încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul
prevăzut la art 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunci căi de atac.
(3) In cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în
mod greşit respinsă, reface toate actele de procedurā şi, dacă apreciază că este necesar,
dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a
fost greşit respinsă, ea va casa hotārârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare !a
instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima
instanţă.

COMENTARII
1. Calea de atac împotriva încheierii prin care instanţa competentã s-a pronunţat
asupra declaraţiei de abţinere a judecatorului sau a cererii de recuzare. Nu sunt suscep-
tibile de a fi atacate încheierile prin care instanţa competentã s-a pronunţat asupra decla
raţiei de abţinere a judecatorului, aceea prin care a încuviinţat cererea de recuzare, precum
şi cea prin care s-a respins recuzarea pentru lipsã de obiect, în cazul prevāzut la art. 48
alin. (3) NCPC, în aceste ipoteze lipsind interesul în exercitarea vreunei cat de atac.
Poate fi atacată numai odată cu fondul încheierea de respingere a recuzării. Prin urmare,
aceastã încheiere este supusã căilor de atac proprii hotărârii date în fond. Tn cazul în care
aceastã din urmă hotărâre este definitivã, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa
ierarhic superioarã, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea
sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurā integrată proce-sului
în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar
nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constitutional,
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamental, legiuitorul a prevăzut posi-bilitatea
atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre
deosebire de încheierile prin care seîncuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de cea
prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac111.
Reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipseşte partea interesată de
dreptuldea ataca încheierea prin cares-c respins recuzarea, iarfaptulcăexerciţiul acestui drept
este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport
constitutional, al exerciţiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a
urmărit - şi este o raţiune suficientă - să restrângă posibilitatea de tergiver-sare prin exercitarea
abuzivă a unei atare căi de atac şi să realizeze un spor de celeritate în soluţionarea
cauzelor121.
2. Calea de atacîn cazul respingerii declaraţiei de abţinere a judecatorului recuzat. După
introducerea unei cereri de recuzare, judecătorul în privinţa căruia s-a formulat cererea
poate declara că se abţine, drept recunoscjt prin dispoziţiile art. 48 alin. (3) NCPC. în aceastã

l" CC, Dec. nr. 38/2006, M. Of. nr. 162/2006; Dec. nr. 484/2006, M. Of. nr. 604/2006; Dec. nr. 736/2007, M. Of.
nr. 723/2007.
121
CC, Dec. nr. 29/2008, M. Of. nr. 115/2008; Dec. nr. 268/2008, M. Of. nr. 380/2008; Dec. nr. 544/2009, M. Of.
nr. 280/2009; Dec. nr. 606/2009, M. Of. nr. 514/2009; Dec. nr. 971/2009, M. Of. nr. 634/2009; Dec. nr. 1329/2009,
M. Of. nr. 852/2009; Dec. nr. 1339/2009, M. Of. nr. 871/2009; Dec. nr. 22/2010, M. Of. nr. 166/2010; Dec. nr.
158/2010, M. Of. nr. 233/2010; Dec. nr. 200/2010, M. Of. nr. 224/2010; Dec. nr. 526/2010, M. Of. nr. 353/2010;
Dec. nr. 710/2010, M. Of. nr. 494/2010.
/⅜ 1 Art. 5-1 I ) I S I ' O / I T M GtNKKAlE

situaţie, se va soluţiona cu prioritate declaraţia sa de abţinere, care, dacā este admisa, are ca
efect respingerea ca lipsită de obiect a cererii de recuzare, iar dacă este respinsă, se va
proceda la soluţionarea cererii de recuzare de că:re acelaşi complet de judecată învestit să
soluţioneze declaraţia de abţinere. Dacă si cererea de recuzare se respinge, atunci partea
interesată are posibilitatea de a ataca această hotărâre odată cu fondul cauzei.
3. Cerere de recuzare respinsā pe nedrept Sancţiune. în situaţia în care odată cu
hotărârea pronunţatā asupra fondului se atacă şi încheierea prin care s-a respins cererea de
recuzare a unuia dintre membrii completului care a pronunţat hotărârea atacată, instanţa de
control judiciar este învestită şi trebuie să analizeze legalitatea soluţiei de respingere a cererii
de recuzare. Dacă se considera cã această cerere s-a respins pe nedrept, atunci instanţa de
control judiciar va constata nulitatea absolută a hotãrârii pronunţate şi a tuturor actelor de
procedură efectuate de judecătorul recuzat şi va dispune refacerea actelor şi a dovezilor
administrate.
4. Refacerea de către instanţa superioară de fond a actelor şi dovezilor administrate
înfaţa primei instanţe. Refacerea actelor şi dovezilor administrate în fata primei instanţe,
consecutiv admiterii cererii de recuzare prin exercitarea cãii de atac, este posibilã numai în
instanţa de apel. Când instanţa de recurs corstată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va
casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, fie la instanţa de apel, fie la
prima instanţă, atunci când calea de atac a apelului este suprimată.

Art. 54. Incompatibilitatea altor participanţi. Dispoziţiile prezentului capitol se aplicã în

mod corespunzãtor şi µirocurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi
grefierilor.

COMENTARII
Reglementări privind abţinerea şi recuzarea aplicabile altor participanţi. Cazurile de
incompatibilitate prevãzute de art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pet. 1NCPC („şi-a exprimat
anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece") sunt
specifice judecătorilor.
Totuşi, considerăm cã toate situaţiile de incompatibilitate prevãzute în cazul judecătorilor
sunt aplicabile şi asistenţilor judiciari, în acest sens fiind dispoziţiile art. Ill alin. (2) din Legea
nr. 304/2004, republicată, conform cărora reglementările legale privind obliga-ţiile, interdicţiile
şi incompatibilităţile judecătorilor se aplică şi asistenţilor judiciari. întrucât legea nu distinge, am
considerat că textul art. Ill alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, se referă la orice
incompatibilitate, oricare ar fi natura ei şi oricare ar fi actul normativ care o institute (Codul de
procedură civilă sau legea specială).
Toate celelalte cazuri de incompatibilitate, reglementate prin art. 42 NCPC, se aplică şi
procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari, respectiv grefierilor care intră în
alcătuirea completului de judecată învestit cu soluţionarea unei pricini.
Calitatea de reclamant, adică de titular al unor pretenţii cerute în justiţie, poate con-stitui
temei al recuzării celui care, având aceas:ã calitate, este desemnat, în calitate de asistent
judiciar, sa participe la judecarea propriilor pretenţii formulate. în lumina dispo-ziţiilor art. 6 din
Convenţia europeană privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea
ce implică echitatea procedurii, inclusiv dreptul la o instanţă impar-ţialã, participarea unei
persoane la pronunţarea soluţiei în cauza în care este reclamant, chiar şi numai prin acordarea
unui vot consultativ, este de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea în
justa soluţionare a cauzei'1'.

Trib. Bislrija-Năsăud, inch, din 24 ianuaric 2007, nepublicala\

PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C IVIL \rl. 55 /V

Soluţionarea declaraţiilor de abţinere ale acestora, precum si a cererilor de recuzare

urmează procedura reglementată prin art. 47-51 NCPC.

Capitolul II. Părţile

Art. 55. Enumerare. Sunt pãrţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în conditiiie legii,
terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces.

COMENTARII
1. Părţile în procesul civil. Printr-o enumerare expresă şi limitativă, legiuitorul deter-
mină categoria părţilor în procesul civil, orecizând cã au această calitate, de natură sã le
confere drepturi şi îndatoriri, reclamantul, pârâtul şi terţii care intervin, voluntar sau
forţat, într-un proces început.
în doctrinā111 s-a reţinut cã părţile reprezintă elementul subiectiv al mijloacelor pro-cesuale
ce constituie acţiunea civilă, că ele trebuie să existe în momentul când se exercită acţiunea şi
poartă denumiri specifice, în funcţie de mijlocul procesual de care se uzează, şi anume:
reclamant şi pârât în cererea de chemareîn judecată; apelant şi intimat la apel; recurent şi
intimat la recurs; revizuent şi intimat în revizuire; contestator şi intimat în contestaţia în anulare;
creditor şi debitor în executarea silită.
în procedura contencioasă, părţile se află într-o poziţie contradictorie, partea recla-mantă
fiind aceea care solicită instanţei realizarea sau constatarea unui drept sau a unei situaţii
juridice în raport cu partea pârâtă.
A fost subliniată importanţa distincţieiîntre părţi şi terţi, persoane străine de raportul
procesual, situate în afara acestuia, sub următoarele aspecte: drepturile şi obligatiile prevăzute
de lege revin părţilor, unele proceduri sunt specifice părţilor, iar altele terţilor, autoritatea de
lucru judecat a hotărârii priveşte părţile, iar hotărârea produce efecte între părţi, terţilor fiindu-le
doar opozabilă'21.
2. Calitatea de parte în procesul civil a statului sau a anumitor instituţii. înalta Curte
de Casaţie şi Jusciţie a statuat, prin decizii pronunţate în soluţionarea unor recursuri în
interesul Iegii, cu privire la calitatea procesuală a unor entităţi juridice în anumiteprocese,
în sensul celor ce urmeazã:
a) Lipsa calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în
cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50
din Legea nr. 7/1996, republicată, devenit art. 31(3|în urma ultimei republicări a Iegii1"1;
b) Lipsa calităţii procesuale active a primarului pentru a ataca, în fata instanţei de
contencios administrativ, hotărârile adoptate de Consiliul local. Sub aspectul menţionat,
competenţa primarului este limitată la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel
de hotărâri, în temeiul art. 68|5! alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001. Actele emise de Consiliul
local şi de primar au caracter independent, niciuna dintre aceste autoritãţi neputând exercita
direct o cale de atac ímpotriva celorlalte autorităţi, singura autoritate

111
VM. Ciobami, Tratat..., vol. I, p. 317; /. Deleami. Tralal..., vol. I, 2010, p. 270.
'21 /. Deleami, Tralal..., vol. I, 2010, p. 270-271.
131
în urma republican! Legii nr. 7/19% în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.
141
1.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. LXXII din 15 oc:ombrie 2007, M. Of. nr. 685 din 7 octombrie 2008.
5
' 'Prevederile art. 68 alin. (1) lit. b), devenit art 63 alin. (1) lit. b) în urma republicans Legii nr. 215/2001 în
M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007, au fost modificate în sensul că primarul îndeplineşte „atribuţii referitoare
la relaţia cu consiliul local".
Ml | Art. 55 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

publică învestită expres cu acest atribut fiind prefectul, potrivit art. 27'" alin. (1) din Legea nr.
215/2001'21;
c) Calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în cauzele
care au ca obiect constatarea nulitāţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor
privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, repu-blicatā.
Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, in calitate de titular al dreptului de admi-nistrare a
fondului forestier proprietate publică a statului şi al atribuţiilor conferite în exercitarea acestui
drept, poate promova, în nume propriu, acţiuni în justiţie pentru apărarea şi asigurarea
integrităţii fondului forestier proprietate publică a statului, or, acţi-unileîn nulitateîntemeiate
peart. Ill din Legea nr. 169/1997,cu modificãrileşicompletările ulterioare, sunt tocmai mijloace
de acţiune în acest scop131;
d) Lipsa calităţii procesuale pasive a statului în acţiunile având ca obiect constatarea
calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, cu excepţia ipotezei în care pe
seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală, deoarece el nu este parte în rapor-
tul juridic dedus judecăţii şi nu se află într-o opoziţie de interesefaţă de reclamant pentru a i se
legitima poziţia de pârâtîn cadrul litigiului. Ovocaţie succesorală generală, abstractă a statului
nu îi poate legitima acestuia calitatea de pârât, întrucât nu are nicio legătură cu dreptul
subiectiv care este supus dezbaterii]udiciare, iar reclamantul nu poate justifica atra-gerea în
procedura jurisdicţională a unei părţi care a nu are motive să îi opună dreptul afirmat şi nici
aceasta din urmă, motive de a contesta dreptul pretins de către reclamant.
Aşadar, pentru ca statului să i se recunoască legitimare procesuală pasivă în litigii de genul
celor analizate, este necesar să fi fost eliberat certificat de vacanţă succesorală, fie privitor la
întreaga masă succesorală, prin nesocotirea drepturilor moştenitorului legal rezervatar (eel
care se pretinde unic succesor), fie să existe vacanţă succesorală pentru parte din moştenire,
atunci când defunctul, deşi asă moştenitori (legali sau testamentari), aceştia nu au vocaţie la
întreaga moştenire, ci doar la parte din ea, restul revenind statului cu titlu de moştenire
vacanta. Sub acest aspect, trebuie observat că statul poate avea vocaţie succesorală concretã
nu doarîn cazul lipsei totale a moştenitorilor legali sau testamentari, ci şi atunci când, de
exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulţî legatari cu titlu particular, având în
vedere că aceşti legatari nu au vocaţie la patrimoniuf succesoral, ci doar la bunurile care fac
obiect al legatului. De asemenea, vocaţia statulur poate subzista şi alături de legatarii cu titlu
universal, dacă aceste legate nu epuizează masa succesorală şichiarîn prezenţa moştenitorilor
legali rezervatari care aufostexhere-daţi (având în vedere că aceştia culeg rezerva, iar statului
îi revine cotitatea disponibilă).
în absenţa unui asemenea certificat, nu există conflict între părţi aflate pe poziţii de
contrarietate juridică şi deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenţia
reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ'41;
e) Lipsa calităţii procesuale pasive a Statului romãn în acţiunile întemeiate pe dispozi-
ţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului
român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv. De asemenea,
acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de
restituit în naturã şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

111
Prevederileart. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 au fost abrogate prin Legea nr. 340/2004 (M. Of. nr. 658
din 21 iulie 2004).
121
1.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. IV din 13 iunie 2003, M. Of. nr. 690 din 2 octombrie 2003.
'3' I.C.C.J., Completul competent sS judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 15 din 17 octombrie 2011, M. Of. nr.
827 din 22 noiembrie 2011.
' ' I.C.C.J., Completul competent ⅛â judece recursul in interesul legii, Dec. nr. 2din4aprilie2Oll,M. Of. nr. 365 din
25 mai 2011.
I'ARTICIPANŢII LA I'ROCESUL CIVIl \rl. .Hi | 81

îndreptate direct împotriva Statului român, întemeiate pedispoziţiile dreptului comun, ale art.
ldin Primul Protocol adiţional laConvenţia pentruapărareadrepturiloromuluişi liber-tăţilor
fundamentale si ale art. 13 din această Convenţie, sunt inadmisibile1'1.
3. Calitatea de reclamantă a unei ambasade. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a
arãtat că art. 18 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie
2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi
comercială trebuie interpretat în sensul că o ambasadă a unui stat terţ aflată pe teritoriul unui
stat membru constituie o „unitate" în sensul regulamentului în cadrul unui litigiu referitor la un
contract de muncă, încheiat de această ambasadā în numele statului acreditant, dacă
atribuţiile îndeplinite de lucrător nu se înscriu în sfera exercitării autori-tăţii publice. Instanţa
naţională sesizatã va trebui să stabilească natura exactă a atributiilor îndeplinite de lucrător.
Astfel, la fel ca orice altă entitate publică, ambasada poate deveni titulara unor drepturi şi
obligaţii cu caracter civil. Aceasta este situaţia când ambasada încheie contracte de muncă cu
persoane care nu îndeplinesc atribuţii care se înscriu în sfera exercitării autorităţii publice. în
plus, o ambasadă poate fi asimilată unui centru al operaţiunilor care se manifestă în mod
permanent către exterior. Pe de altă parte, o con-testaţie din domeniul raporturilor de muncă,
precum cea din speţă, prezintă o legătură suficientă cu funcţionarea ambasadei în ceea ce
priveşte gestionarea personalului său.
în ceea ce priveşte imunitatea invocată, Curtea precizează că această imunitate nu are o
valoare absolută. Ea este în general recunoscută atunci când litigiul priveşte acte de
suveranitate. în schimb, aceasta poate fi exclusă în cazul în care acţiunea în justiţie priveşte
acte care nu se încadrează în sfera autorităţii publice. Prin urmare, principiul de drept
international referitor la imunitatea de jurisdicţie a statelor nu se opune aplicării Regulamentului
nr. 44/2001 atunci când este vorba despre un litigiu care a luat naştere ca urmare a contestării
de către lucrător a rezilierii contractului său de muncă, încheiat cu un stat, în privinţa căruia
instanţa sesizatã constată că atribuţiile îndeplinite de acest lucrător nu se înscriu în sfera
exercitării autorităţii publice121.

Secţiuneo 1. Folosinţa şi exerciţiul dreptuhlor procedurole

Art. 56. Capacitatea procesuală de folosirtţă. (1) Poate fi parte în judecată orice
persoană care are folosinţa drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără
personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a pro-cesului.
Actele de procedură îndeplinite de eel care nu are capacitate de folosinţã sunt lovite de
nulitate absolută.

COMENTARII
1. Condiţiile de exerciţiu al ac ţ i un ii civile. Capacitatea procesuală de folosinţă. Parte
în procesul civil poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitate procesuală de
folosinţă, respectiv aptitudinea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii în plan
procesual.

' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 27 din 14 noiembrie 2011, M. Of. nr.
120 din 17 februarie 2012.
' ' C.J.C.E., Maliamdia c. Gennaniei, Marca Camer⅞, hoi. din 19 iulie 2012, http://eur-Iex.curopa.ou.
K2 | Art. •»⅜ I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. Capacitates de folosinţă a persoanelor fizice. Persoanele fizice dobândesc capaci-

tatea de folosinţă a drepturilor civile, în principiu, la momentul naşterii (drepturile copilului
sunt recunoscute de la concepţie, dacă el se naşte viu - art. 36 NCC) şi ea încetează la
data morţii, constatată fizic sau declarată pe cale judecātorească (art. 35 NCC).
Nicio persoanã nu poate fi lipsitã în totalitate de capacitatea de folosinţă, însă legea
admite, în situaţii de excepţie, îngrădiri ale acestei capacităţi, cu titlu de sancţiune ori de
protecţie [art. 29 alin. (1) NCC]. Exemplificativ, menţionăm incapacităţi civile cu caracter de
sancţiune: decăderea din drepturile părinteşti (art. 508-512 NCC), pedepsele în materie
succesorală, stabilite de Codul civil (art. 958-961 NCC- nedemnitatea succesorală; art. 1119
NCC - acceptarea forţată a moştenirii).
în Codul civil sau în legi speciale sunt reglementate incapacităţi civile cu caracter de
protecţie, de ocrotire a părţilor, a terţilor sau a ordinii de drept, în general, precum:
incapacitatea celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă dea
dispunedebunurile sale prin actejuridicecu titlu gratuit [art. 988 alin. (1) NCC]; incapacitatea
celui care şi-a dobândit ccpacitatea de exerciţiu deplină de a dis-pune prin liberalităţi în folosul
celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi
primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa, exceptând situaţia în care
reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului [art. 988 alin. (2)
NCC); incapacitatea de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie
publică: a mandatarilor, pentru bunurile pecare suntînsărcinaţi să le vândă [art. 1654 alin. (1)
lit. a) NCC]; a părinţilor, tutorelui, curatorului, administratorului provzoriu, pentru bunurile
persoanelor pe care le reprezintă [art. 1654 alin. (1) lit. b) NCC]; a funcţionarilor publici,
judecãtori-lor-sindici, practicienilor în insolvenţă, executorilor, precum şi altor asemenea
persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca
obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează [art. 1654
alin. (1) lit. c) NCC]; incapacitatea judecătorilor, procurorilor, grefierilor, executorilor, avocaţilor,
notarilor publici, consilierilor juridici şi practicienilor în insolvenţă de a cumpăra drepturi
litigioase care sunt de eompetenţa instanţei judecãtoreşti în a cărei circumscripţie îşi
desfăşoară activitatea, in afara excepţiilor strict şi limitativ pre-văzute de lege (art. 1653 NCC).
Capacitatea procesuală fiind o aplicaţie a capacităţii civile în plan procesual, orice limitare
a acesteia semnifică incapacitatea persoanei de a fi parte în procesul civil.
3. Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice. Persoanele juridice care sunt supuse
înregistrării dobândesc capacitate de folosinţă de la data înregistrării lor [art. 205 alin. (1)
NCC]. Toate celelalte persoane juridice dobândesc capacitate de folosinţă de la data actului
de dispoziţie care le înfiinţează111, de la data recunoaşterii actului de înfiinţare sau, după
caz, de la data autorizării înfiinţării lor Ui sau de la data îndeplinirii oricarei alte formalităţi
prevăzute de lege131 [art. 205 alin. (2) NCC].

''' Dccxemplu, persoanele juridice care sunt organc ale putcrii legislative, executive, judedtorcşti, unitajilc a d m i
ni⅛tra ti v-teritoriale.
'2' Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de corner) si Industrie din Romania, acestea
dobândesc personalitate juridică la data recunoaşterii infiinţăriidecătreGuvern. Decretul-lege nr. 139/1990 a fost
abrogat prin l_egca nr. 335/2007 a camerelor de comer) din Romania (M. Of. nr. 836 din 6 deccmbrie 2007). Potrivit
art. 2 alin. (3) din lege: „Camerele judeţene care s-au înfiinţat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, din
iniţiativa comcrcianţilor, au dobândit personalitate juridică la data recunoaşterii înfiinţării lor prin hot<⅝râre a
Guvernului".
'3' Deexemplu, potrivit art. 22 din U`gea partidelorpoliticerr. 14/2003, republicată, partidul politic dobândeşte
personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei privind admiterea cererii de înregistrare.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. .i(i 83

Legea anticipează, prin art. 205 alin. (3) NCC, capacitatea de folosinţă a persoanelor
juridice supuse înregistrării, înainte de data înregistrãrii, recunoscând acestora aptitudinea de a
dobândi drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile necesare pentru a lua fiinţă în mod valabil, încã
de la data actului de înfihţare ce urmează a fi recunoscut sau autori-zat Persoanele juridice,
cum sunt orgarele puterii legislative, executive, judecătoreşti, unitãţile administrativ-teritoriale,
inclusiv instituţiile şi organele de specialitate din sub-ordinea acestora, dobândesc de la
început capacitatea de folosinţă deplina, fāră a trece prin etapa capacităţii limitate.
Referitor la conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, în literatura juridică de
specialitate s-a subliniat că ea nu poate avea acele drepturi care, prin esenţa lor, pot aparţine
numai persoanelor fizice şi acest conţinut este determinat de natura fiecārei categorii de
persoane juridice şi de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, consa-crat legislativ prin
art. 9 din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice 1", Decretul nr. 31/195412', iar în prezent,
prin art. 206 alin. (2) NCC. Potrivit art. 206 alin. (2) NCC, persoana juridică fără scop lucrativ nu
poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege (scopul generic),
prin actul deînfiinţare ori prin statut (scopul concret). Aşadar, persoana jurtdică fără scop
lucrativ are aptitudinea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii prin înche erea acelor
acte juridice care servesc realizării obiectului sãu specific de activitate, scopului pentru care a
fost înfiinţată. Cum acest obiect diferă de la o persoana juridică la alta, evident, nici capacitatea
de folosinţă nu va fi aceeaşi.
Capacitatea de folosinţă limitată a unei persoane juridice înceteazã odată cu dobân-direa
capacităţii de folosinţă deplina, iaraceasta din urmă înceteazã odată cu încetarea activităţii
prin: reorganizare, care se realizează prin fuziune, prin divizare (totală sau par-ţială) sau prin
transformare.
4. Capacitatea procesuală a asociaţiilor, societãţí lor şi altor entităţi fără personalitate
juridică. Legea recunoaşte asociaţiilor131, societăţilor şi altor entităţi fără personalitate juridică
capacitatea de a sta în judecatã numai dacă sunt constitute potrivit legii. în actuala
reglementare, legea nu precizează calitatea în care aceste entităţi pot sta în pro-ces, ceea ce
înseamnă că ele pot sta în jjdecată având nu doar drepturile şi îndatoririle părţii pârâte, ci şi ale
reclamantei, ale intervenientului în interes propriu sau în interesul altei părţi·
Reglementarea se întemeiază pe teo'ia reprezentării legale, potrivit căreia persoana
juridică poate face acte juridice numai prin intermediul organelor care-i reprezintă voÍnţaMl.
Curtea Europeană a statuat că, pentru determinarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 6 parag.
1 din Convenţie, este decisivă constatarea că, potrivit legii naţionale, o asociaţie nu are
existenţă juridică decât ca urmare a înregistrării la tribunal. Aşa fiind, o „asociaţie
neînregistrată" constituie un grup de indivizi al cărui statut, în raporturile de drept civil cuterţii,
este diferitde eel al unei persoane juridice. Pentru reclamanţi, persoane care au solicitat
înregistrarea asociaţtei, obiecttl procedurii de înregistrare şi scopul urmărit îl constituia chiar
„capacitatea juridică a asociaţiei", adică calitatea ei de titulară de drepturi

111
Abrogată de O.G. nr. 26/2000 (M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000).
121
Abroga( dc Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunic 2011).
'`' Asociaţiile, al câror obiect de activitate il constituie protec(ia unui interes care se identifică deseori cu interesul
general, sunt numeroase şi variate. Exemplificativ, putem aminti: asociajiile lamiliale, asociaţiile de proprietarî,
asociaţia pensionarilor etc. Acestea acţionează pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale color ce
constituie asociaţia, in interes colcctiv, şi nu individual.
'41 C.C, Dec. nr. 764/2009, M. Of. nr. 372 din 3 iunie 2009.
,ví I \rl. ..ft I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

şi obligaţii civile, potrivit dreptului intern, ceea ceînseamnă că ea purta asupra unui drept cu
caracter civil, în sensul prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţie1".
5. Sucursalele. Cu referire la sucursale, în practica judiciară s-a reţinut că, potrivit art. 43
din Legea nr. 31/1990, republicatā, sucursalele sunt dezmembrăminte fără perso-nalitate
juridica ale societāţilor, având un patrimoniu propriu, un scop de sine stātãtor şi organe proprii
de conducere, precum şi o anumită autonomie faţă de societatea-mamă. în virtutea
caracteristicilor lor şi a actelor constitutive sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot
avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terţii, în virtutea unei delegări de
atribuţii de reprezentare date de directorul societăţii-mamă. Această delegare şi limitele ei
trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat. Ca atare, capacitate
de folosinţă şi de exerciţiu are societatea-mamā, ca persoană juridica, iar aceasta poate
delega exerciţiul drepturilor reprezentanţilor sucursalelor, pen-tru exerciţiul şi apărarea
drepturilor şi intereselcr acestora, implicit ale persoanei juridice - societatea-mamă1*1.
6. Primăria. Primăria este oaltă entitatefără personalitate juridica". Reprezentarea în justiţie
a unităţi!or administrativ-teritoriale se realizează, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr.
215/2001, republicată, de către primar, respectiv preşedintele Consiliului jude-ţean. Primăria
reprezintă, potrivit art. 77 al legii, o structură funcţională cu activitate permanentă, care aduce
la îndeplinire hotărâríle Consiliului local şi ale primarului, fiind constituită din primar, viceprimar,
secretarul uritãţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului. Ca atare, se
poate constata că legea nu recunoaşte personalitate juridica primăriei, acesta fiind doar locul
unde persoanele ce constituie această structură îşi desfăşoară activitatea. Personalítatea
juridica este recunoscută doar unităţit administrativ-teritoriale. întrucât primăria, ca simplă
structură funcţională, nu este persoană juridica, aceasta nu are capacitate de folosinţă şi de
exerciţiu pentru a sta în jude-cată, astfel că primarul nu poate reprezenta decât o entitate cu
personalitate juridica, cum este comuna, şi nu primăria.
Legea de procedură civilă recunoaşte posibilitatea unor entităţi fără personalitate juridica
de a sta în judecată sub conditia de a fi constitute potrivit legii. întrucât primăria nu este
persoană juridica, actele de procedurâ îndeplinite de o persoană juridica fără capacitate de
folosinţă sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricare dintre părţi,
de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.
7. Verificarea capacităţii procesuale de folosinţă. Capacitatea procesuală de folosinţă se
verifică la momentul sesizării primei instanţe şi în tot cursul procesului.
8. Sancţiune. în doctrină, s-a considerate că actele de procedură îndeplinite de o persoană
fizică sau juridica căreia îi lipseşte capacitatea de folosinţă ori în contradictoriu cu o asemenea
persoană sunt lovite de nulitate absolută, care este o nulitate necondiţi-onată de existenţa
unei vătămări {art. 176 pet. 1 NCPC) şi expresă, în ipoteza actelor încheiate de persoanele
juridice cu încălcarea drepturilor şi a obligaţiilor civile care, prin natura lor sau potrivit legii, nu
pot aparţine decât persoanei fizice, precum şi a actelor îndeplinite cu încălcarea principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice [art. 206 alin. (1), (2) şi (3) NCC], şi
virtuală, în toate celelalte cazuri.

111
C.E.D.O., APEH OUoz6ltehiek $z$re$t$êge $.a. c Ungariei, hot. din 5 octombrie 2000, apuâ V. Pătulta, Proces
echitabil. Jurisprudent comentată a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Institutul Roman pentru Dreplurile
Omului, Bucureşti, 2007, p. 17.
'z| CA. Craiova, s. com., dec. nr. 1133 din 2 octombrie 2007, in B.J., baza de date.
*3' Trib. Bisrriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 89/R din 19 martie 2008, nepublicată.
'4' V.M. Ciobtmu, Tratat..., vol. I, p. 278; /. Dekanu, Tratat de procedură civilă, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2007, p. 164.
 PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C IVIL \ri. 37 8Ï>

Cererea introdusă de persoana lipsită de capacitate de fo!osinţă va fi respinsā pe acest

motiv, la fel ca în ipoteza lipsei dreptului subiectiv, capacitatea de a sta în justiţie repre-zentând
una dintre condiţiile de exercitare a oricãrei acţiuni civile, în absenţa căreia aceasta nu va
produce efectul procedural dorit, acela al legaleiînvestiri a instanţei, oînvestire de natură să
oblige la soluţionarea litigiului.
Faptul că în cazul încălcării normelor privind capacitatea de folosinţă intervine sancţi-unea
nulităţii absolute a fost stabilit unanim în practica judiciară" 1 şi doctrină, fiind vorba despre
încālcarea unor norme juridice de ordine publică, iar nu de ordine privată. Aceasta din
perspectiva clasificãrii nulităţilorîn nLlităţi absolute şi relative. NoulCodde procedure civilă
tranşează expres problema, prin art. 56 alin. (3) stipulându-se cā actele de procedură
îndeplinite de eel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
Lipsa capacităţii procesuale, de folosinţā sau de exerciţiu, atrage nulitatea actului de
procedură, nulitatea nefiind condiţionată de existenţa unei vãtămări, deoarece capacitatea
procesuală este o condiţie de exerciţiu al dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului
de procedură.
Cu toate cā, şiîn cazul nulităţilor absclute, funcţionează regula aplicării numaiîn sub-sidiar
a sancţiunii, în lipsa unui alt mijloc procedural prin care să se înlăture vătămarea, efectele
acestora nu pot fi înlăturate, în principiu, decât prin aplicarea sancţiunii.
De altfel, în noul Cod de procedură civilă, art. 176 pet. 1, se prevede expres că nulitatea nu
este condiţionată de existenţa unei vătãmări în cazul încãlcării dispoziţiilor legale refe-ritoare,
printre altele, şi la capacitatea procesuală, în afara cazurilor expres prevăzute de text, fiind
menţionată şi situaţia încălcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci
actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. A fost astfel inserată în cod opinia
doctrinară unanimă privind aceasta chestiune.
Fiind vorba despre o nulitate absolutã, aceasta poate fi invocatã de partea interesată sau
de instanţădinoficiu, precum şi de procuror. Instanţa dejudecatăarenu numai drep-tul, dar şi
obligaţia de a o invoca, fiind vorba de neregularităţi de interes public, iar nu doar de interesul
unora dintre părţile în proces. Interesul procesual al părţii în a invoca nulitatea trebuie să existe
şi în cazul nulităţii absolute, în aceasta situaţie interesul fiind însă neîndoielnic, el nu trebuie
justificat.
9. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi
invocatã pe cale de excepţie. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este una de fond,
peremptorie şi absolută , care poate fi invocatã în orice etapă a procesului, de către instanţă
din oficiu, de procuror sau de părţi.

Art. 57. Capacitatea procesuală de exerciţiu. (1) Cel care are calitatea de parte îşi poate
exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede altfel.
(2) Partea care nu are exerciţiu] drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât
dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de Iegile sau, după
caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
(3) Lipsa capacitãţii de exercijiu a drepturilor procedurale poate fi invocatã în orice stare
a procesului.
(4) Actele de procedurā îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale
sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea
Iînsă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

I'1 C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5290 din 15 decembric 2011, ncpublical<V ' '
M. Tābârcā, E\ccpţiilc ..., p. 144.
K6 | Art. .»7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

(5) Când instanta constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsitã
decapacitate dcexerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea Iui. Dacã actul nu este
confirmat, se va dispune anularea lui.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de
exerciţiu restrânsă.

COMENTARII
1. Condiţiile de exerciţiu al acţiunii civile. Capacitatea procesualã de exerciţiu. Textul
reglementeazã capacitatea procesualã de exerciţiu, care constă în aptitudinea unei per-soane
de a-şi exercita personal drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile proce-suale,
săvârşind acte de procedură. Altfel spus, textul reglementeazã „capacitatea de a sta în
judecată" şi de a-şi exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant.
2. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice. Persoanele fizice dobândesc capaci-
tate de exerciţiu deplină, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani [art. 38 alin. (1) şi (2) NCC],
însă existã cazuri în care o persoană fizicã este total lipsitã de capacitatea de exerciţiu sau are
o capacitate de exerciţiu restrânsă. Conform art. 272 alin. (2) NCC, pentru motive temeinice,
minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate cãsători111. Persoana (femeia sau bãrbatul)
care se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dobân-deşte, prin căsãtorie,
capacitate deplină de exerciţiu. Totodată, conform art. 40 NCC, pentru motive temeinice
instanta de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate
deplină de exerciţiu.
Minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti sunt lipsiţi total de capacitate de exerciţiu, iar
cei cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani au capacitate de exerciţiu restrânsă, în sensul că
actele seîncheie personal, dar cu încuviinţarea reprezentantului legal, exceptând minorul
emancipat, care are capacitate deplină de exerciţiu.
Capacitatea de exerciţiu încetează: a) prin moartea persoanei fizice; b) prin punerea sa
sub interdicţie judecătorească`2'; c) prin anularea căsătoriei persoanei (femeie sau

' ' în tcmeiul unui av⅛ medical, cu íncuviinjarea părinţilor săi ori, după caz, a lulorelui şi cu autorizarca inslanţei de
tutela" în a cărei circumscripţie minorul îşi aredomiciliul.
'2' Curtea Constitutionals a reţinut, în Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003 (M. Of. nr. 458 din 27 iunie 2003), cā
măsura punerii sub interdicţie a unei persoane fizice este dispusă în situaţia în care, ca urmare a unei cercetări
judec<Horcşli ample şi complexc, instanta de judecată sesizată îşi formează convingerea că persoana respeclivă
este lipsitã de discernãmântul necesar pentru a se îngriji depropriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub
inlerdicţie, aceasta este lipsitã, în totalitate, de capacitate de exerciţiu, fiind asimilată minorului pãnă la vârsta de 14
ani, având posibilitatea să i⅛i valorifice capacitatea de folosinţă exclusiv prin reprezentarea sa, la incheierea actelor
juridice, de către ocrotitorul legal. Punerea sub interdicţie nu constituie o sancţiune, ci are o evidentă finalitate de
protecţie, atât a persoanei fizice, care este astfel pusă la adăpost de consecin)ele prejudiciabile ale propriilor sale
acte, consecinţe pe care, din cauza lipsei discernământului, nu le-a putut prevcdea, cat şi a societăţii, in ansamblu,
ale cărci rănduicli ar putca fi grav pcrlurbalc prin menţinerea deplinului exerciţiu al drepturilor unei asemenea
persoane.Ţinând seama de consecinţele deosebit de drastice ale punerii sub interdicţie - lipsirea de capacitate de
exerciţiu şi instituirea tutelei interzisului - legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanţii de natură
să prevină şi să anihileze eventualele abuzuri în această materie, astfel încât numai instanta are competenţa de a
hotări punerea alienatului sau debilului mintal sub intcrdicţic. Astfel, proccdura punerii sub interdicţie poate fi
iniţiată de orice persoana care arc interes şi cuprinde douā faze, faza necontradictorie, în care ⅛unt efectuate
cercetãrile necesare stabilirii situaţiei de fapt, şi faza contradictorie, care îmbracă forma unui pioces civil obişnuit,
în baza probelor administrate instanta hotărãnd admiterea sau respingerea cererii. Astfel, dat fiind că persoana
fizică pusă sub interdicţie se găseşte într-o siruajie dîferită de cea a majorităţii semenilor săi, lipsa discemămãntului
plasând-o in afara normalului şi, deci, singular*zãnd-o, şi cum situa)iile diferite impun şi juslifică soluţii legate
diferite, evident, nu se poate reţine că reglementarea acestei măsuri ar fi în contradicţie cu principiul constitutional
al egalităţii în drcpturi a cetăjenilor. Pe de altă parte, cxercitarea oricărui drcpt, deci şi a celui privind accesul liber
la
I'ARTICIPANŢII i-A l·ROCESUL CIVIL \rl. 57 | 87

bărbat) căsatorite înainte ca aceasta sã împlinească 18 ani, daca aceasta a fost de rea-cre-
dinţă la încheierea căsătoriei [art. 39 alin. (2) NCC]. în acest ultim caz, suntem în prezenţa unei
încetări temporare a capacităţii de exerciţiu, care durează până la împlinirea vârstei de 18 ani
sau până la încheierea unei noi cāsătorii înainte de aceasta vârstă.
3. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice. începutul capacităţii de exerciţiu a
persoanei juridice coincide cu acela al dobândirii capacitãţii de folosinţā, fiind în legătură cu
momentul înfiinţării acesteia, însă realizarea efectivă a capacităţii dobândite este con-diţionată
de desemnarea organelor de conducere, cat timp persoana juridică îşi exercită drepturile si îşi
îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere (art. 209 NCC). Din perspectiva
conţinutului, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice nu poate fi mai întinsă decât
capacitatea de folosinţă, fie ea anticipată sau deplină, şi vizeazã exclusiv încheierea de acte
juridice de către organul de conducere competent, în limitele puterilor conferiteacestuia.
4. Reprezentarea persoanelor fizice. Sunt lipsite de capacitatea de exerciţiu persoa-nele
fizice care nu au împlinit vârsta de 14 ani, precum şi acelea puse sub interdicţie [art. 43 alin. (1)
NCC]. Ele nu pot sta în judecată personal, decât prin reprezentantul legal (părinţii, tutorele,
curatorul1"). Reprezentanţii legali ai minorilor sunt, de regulă, părinţii şi numai atunci când
minorul este lipsit de ocrotire părintească, acesta va fi reprezentat în proces prin tutore.
Tutorele este şi reprezentantul legal al persoanei puse sub interdicţie. La nevoíe, aceasta va
putea fi însă reprezentată în procedura punerii sub interdicţie de un curator special, numit de
instanţa de tutelã [art. 167 NCC].
Prin dispoziţiile art. 58 NCPC, se conferă instanţei competenţa de a numi ea însãşi un
curator provizoriu,în situaţii deosebite, evitând astfel amânarea judecăţii până la numirea
reprezentantului legal. Curatorul special este numit de instanţã în următoarele cazuri: când se
înlocuieşte tutorele cu un alt tutore; când părintele sau tutorele minorului este împiedicat
vremelnic să îl ocrotească; când există contrarietate de intereseîntre repre-zentant şi eel
reprezentat; când persoana juridică chemată în judecată în calitate de pârâtă nu are
reprezentant legal.
5. Reprezentarea persoanelor juridice. Conform art. 209 şi art. 218 NCC, persoana
juridicã îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele făcute
de organele persoanei juridice, în limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juri
dice înseşi.
Statul participă la raporturile juridice prin Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia cazurilor
în care prin lege se prevede reprezentarea sa prin alt organ [art. 223 alin. (1) NCC]. Tot astfel,
conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile propri-etate publică 121, astfel
cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în litigiile referitoare la dreptul de administrare
asupra bunului, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar unităţile
administrativ-teritoriale de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti
sau de consiliile locale, care dau mandat în scris, în fiecare caz, preşedintelui Consiliului
judeţean sau primarului; acesta poate desemna un alt funcţionar

justiţie şi, cu atât mai mult, a celui de a dispune de propria persoana, ca si valorihcarea oricārei libertăţi, deci şi a
celei de exprimare, nu pot avea loc in absents unei voinle conşlicntc. în cazul in care absenţa acesteia a fost
constatata prealabil printr-o hotSrâre judecâiorească, persoana în cauzd fiind lipsită de capacitatea de exerciţiu,
ínvocarea încălcărií art. 21, art. 30 alin. (1) şi art. 26 alin. (2) din Constituţie este tipsitã de relevanţa. In sfârşit, faja
de finalitatea punerii subinterdicjie, respectiv asigurarea protec)ici persoanei lipsitedcdisccrnāmant, reglementarea
prevăzuta" in textele de lege criticate reprezintă o măsură judecătorească de ocrotire, fiind departe de a íncllca
dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Conslituţie privind obligaţia autoritâţilor publice de a respecta şi ocroti via(a intimā,
familial.1 şi privat3a persoanei.
`'l ín leg<ltura cu posibilitatea numirii unui curator special, a se vedea infra comentariile de la art. 58. 121 M.
Of. nr. 448 din 24 noicmbrie 1998.
8H | Art. .»7 I)ISI'O/ITM GtNEKALE

de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fata instanţei. Dispoziţiile art. 12 alin. (5) din
Legea nr. 213/1998, incluseînCapitolul II, intitulat„Regimul juridical proprietăţiipublice", se
referă numai la bunurile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teri-toriale,
nu si la cele proprietate privatā a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.
Legea nr. 213/1998 face referire, prin dispo2iţiile art. 4, la domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, statuând că fac parte din domeniul privat bunurile care nu
sunt incluseîn domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-
teritoriale au drept de proprietate privată. Aşadar, în privinţa reprezentării în instanţă a
titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate privată -statul sau unităţile
administrativ-teritoriale - devin incidente reglementările de drept comun. Astfel, dacă dreptul de
proprietate aparţhe unităţii administrativ-teritoriale, atunci aceasta este reprezentată, conform
art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicată, după caz, de primar sau de preşedintele
Consiliului judeţean. Dacă dreptul de proprietate asupra unui bun proprietate privată aparţine
statului, în lipsa unei dispoziţii cuprinse într-o lege specială, prioritară în aplicare, reprezentarea
acestuia se realizează conform regle-mentărilor de drept comun cuprinse în art. 223 alin. (1)
NCC.
Persoana juridică aflată în lichidare este reprezentată prin lichidatorul ]udiciar, desem-nat
prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii hotărârii, conform art. 58 alin. (2) sau în
condiţiile art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată111. Potrivitart.
253 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau
persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi - persoane fizice
ale societăţii lichidatoare - trebuie sã fie lichidatori autori-zaţi, în condiţiile legii. în afară de
puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerutã pentru numirea lor, lichidatorii vor
putea, conform art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea societăţilor, să stea în judecată în numele
societăţii.
6. Asistarea. Persoanele fizice cuvârste cuprinseîntre 14 şi l8ani, exceptând minorul
emancipat, au capacitate de exerciţiu restrânsă [art. 41 alin. (1) NCC], care le permite să stea
în proces personal, dar asistate de reprezentantul lor legal (părinţi, tutore, curator).
Ceicareîiasistă pe minori vorfi citaţiînfaţa instanţei şi vor semna, alături de minori, toate cererile
formulate. împlinirea vârstei de 14 ani pe parcursul soluţionării unui litigiu determină
transformarea reprezentării în asistare, astfel că se impune citarea minorului în cauză, alături
de reprezentantul său legal.
Conform legislaţiei muncii (art. 13 alin. (1) şi (2) C. muncii 12'], persoana fizică dobân-deşte
capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Persoana fizică poate încheia un contract
de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al
reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudiníle şi
cunoştinţelor sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sãnătatea, dezvoltarea şi pregătirea
profesională. Prin urmare, în litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, în

111
M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004. Poirivit art. 233 din Legea nr. 31/1990, ropublicată, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 76/2012, dizolvarea unei socetăti are ca efect deschiderea procedurii lichidării, cu
excepjia fuziunii, a divizării totale sau în alte cazuri în care legea prevede expres dízolvarea fără lichidare. Persoana
juridică intră în lichidare la data rămānerii definitive-a hotărârii judecătoreşti de dizolvare (art. 237 alin. (6)). Textul
art. 237 alin, (7), în forma modificată de Legea nr. 76/2012, are următorul conţinut: „Dacă în termen de 3 luni de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu ⅛e procedează la numirea lichidatorului,
judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în
reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmãnd a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în
cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare «i a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare" [în prezer⅛ Legea nr. 85/2006
privind procedura însolvenţei - n.n.]. |z| Republicat în M. Of. nr. 345 d i n 18 mai 2011.
PARTICIPANT!! LA l·KOCESUL CIVIL \rl. 5K «9

cauză se dispune numai citarea minorului, titular al unui contract de muncă, care efectu-ează
toate actele de procedură.
7. Autorizarea. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor lipsite de capacitate de
exerciţiu ori care au o capacitate de exerciţiu restrânsă vor h săvârşite de reprezentantul
legal, respectiv ocrotitorul legal asistent, cu autorizarea specială a organului competent,
care este, de regulă, instanţa de tutelă (a se vedea, în acest sens, art. 144-145 NCC).
încazurileîncaredreptul subiectivdedusjudecăţii aparţinecelui reprezentat(dreptul la
pensiedeîntreţinere, dreptul la stabilirea statutului civil), renunţarea reprezentantului legal la
judecarea acţiunii, autorizată chiar, nu va produce efectele juridice scontate. Odată introdusă o
astfel de acţiune, ea nu mai poate fi retrasã, pentru că este împotriva intere-selor celui
reprezentat. Exemplul tipic este acţiunea în stabilirea paternitãţii copilului născut în afara
căsatoriei, la judecata căreia nu se poate renunţa, chiar dacă există o autorizareîn acest sens.
S-a considerate că autorizarea trebuie să existe la momentul îndeplinirii actului pro-cesual
de dispoziţie, reprezentând o condiţie de validitate a actului, în absenţa acesteia operand
sancţiunea nulitāţii absolute.
8. Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu. Actele de procedurã îndepli-
nite de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sunt „anulabile". Cu alte cuvinte, sanc
ţiunea operantă este nulitatea relative, prevăzută expres de lege si necondiţionată de
existenţa unei vătămări, potrivit art. 176 pet. 1 NCPC.
Nulitatea relativă a actelor de procedură făcute de eel care nu are capacitate procesuală
de exerciţiu nu intervine automat, la termenul la care se constată neregularitatea proce-durală,
ci, în condiţiile art. 57 alin. (5) NCPC, instanţa poate da un termen pentru împlinirea lipsurilor.
Dacă lipsurile se acoperă până la termenul fixat în acest scop, instanţa va con-tinua judecata,
iar în caz contrar, instanţa, prin hotărâre, va anula cererea formulatā.
9. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu. Lipsa capacităţii procesuale de
exerciţiu poate fi invocată pe cale de excepţie. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de
exerciţiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar pentru prima data în apel sau
recurs, de către oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, având regimul
excepţiilor de fond absolute. Această excepţie are un efect dilatoriu, legea conferind
dreptul reprezentantului legal de a confirma toate sau numai o parte din actele de pro
cedură ale incapabilului. Numai dacă lipsurile nu se acoperă, se produce efectul peremp-
toriu al excepţiei, acela al anulării cererii.
Actele de procedură ratificate, confirmate de reprezentantul sau ocrotitorul legal produc
efecte juridice în limitele recunoaşterii lor.

Arl. 58. Curatela specială. (1) In caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de
capacitatea de excrciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea
părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea
reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în
caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi eel reprezentat sau când 0
persoana juridică ori o entítate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea
în judecata, nu are reprezentant.
(2) Dispoziţiilealin. (1) seaplică în mod corespunzătorşi pcrsoanelor cu capacitate de
exercitiu restrânsă.
(3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii
anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecă-

1,1
M. Tăbârcã, Git. Bula, Codul..., p. 202.
W I Art. .·K I)ISI'O/ITM GtNEKALE

torească. Curatorul special are toate drepturi!e şi obligaţiile prevãzute de lege pentru
reprezentantul legal.
(4) Rcmunerarca provizoric a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin
încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu
încetarea calitătii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşuratã, remu-neraţia va putea
fi majoratã.

COMENTARII
1. Reprezentarea legalã temporarã prin curatorul special. Cazuri. Reguli procedu-rale.
Legea conferă instanţei competente sã hotãrască asupra cererii principale dreptul să
numească, ea însăşi, un curator special, la cererea părţii interesate, în urmãtoarele situaţii: a)
persoana fizicã lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsã nu are
reprezentant, respectiv ocroritor legal (spre exemplu, parintele sau tutorele minorului este
împiedicat temporar să îl ocrotească; tutorele se înlocuieşte cu un alt tutore); b) există un
conflict de interese între reprezentantul legal şi eel reprezen-tat, ivitîn cadrul procesului, pentru
că numaioastfel desituaţie poatejustifica numirea de către instanţă a unui curator special. Spre
exemplu, într-un proces de ieşire din indi-viziune, intervine decesul unuia dintre coindivizari,
moştenitorii acestuia, introduşi în proces, fiind soţul supravieţuitor şi fiul minor. Existând
contrarietate de interese intre coindivizari, instanţa trebuie sã numească un curator special,
care să reprezinte intere-sele minorului. Tot astfel, un asemenea conflict poate apărea în cazul
unui proces de succesiune, când la moştenirea părintelui său decedat vine minorul şi parintele
rămas în viaţă, care fiecare urmãreşte valorificarea dreptului propriu la moştenire; c) persoana
juridică sau entitatea fãrã personalitate juridicăpârâtăîn proces nu are un reprezentant legal.
Curatorul provizoriu este numit prin încheiere, în condiţiile art. 424 alin. (5) NCPC.
Articolul 150 NCC reglementeazã cazurile de numire a curatorului special de către
instanţa de tutelă: a) ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu
sunt dintre cele ce trebuie sã duca la înlocuirea tutorelui; b) dacă din cauza bolii sau din alte
motive tutorele este împiedicat sã îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl
reprezintă sau ale cãrui acte le încuviinţează.
De asemenea, pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul
public, la cererea oricārei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator
special, care va fi validat ori, după caz, hlocuit de către instanţa de tutelă.
în legătură cu instanţa competenţă să numească un curator special, printr-o decizie
pronunţatăîn soluţionarea unui recurs în interesul legii, înalta CurtedeCasaţieşi Justiţie, Secţiile
Unite, a interpretat dispoziţiile art. 44 CPC (dispoziţii preluate de art. 58 NCPC) în sensul că
revine instanţei pe rolul căreia se află cauza competenţa de soluţionare a cererii formulate de
partea interesată pentru numirea unui curator special. S-a considerat că prevederile art. 44
CPC reprezintă o reglementare distinctă de aceea pe care o conţine art. 152 C fam. (dispoziţii
preluate de art. 150 NCC) privind instituirea curatorului de către autoritatea tutelară {în prezent,
de instanţa de tutelă - s.n.), astfel că au aplicabilitate proprieşi nu intrăîncoliziunecu acestea,
câtã vremechiarîn cuprinsulart. 152 C. fam. se subliniază că situaţiile la care se referā sunt
cele rămase în afara unor reglementări spe-ciale, „în afară de alte cazuri prevãzute de lege" 111.
Soluţia a fost consacrata legislativ prin art. 58 alin. (3) NCPC.

•'I I.C.C.J., Secjiilo Unite, Dec. nr. XXXVII d i n 7 mai 2007, M. Of. nr. 752 din 6 noiembric 2007.
I'ARTICIPANŢII i-A l·ROCESUL CIVIL \rl. ."»» | 91

2. Caracterul facultativ al numirii curatorului special. Numirea provizorie a unui cura

tor special, până la desemnarea unui reprezentant legal, nu este obligatorie, instanţa
apreciind asupra oportunităţii unei asemenea numiri, în situaţii de urgenţă.
Desemnarea unui curator special, în condiţiile în care părţile nu îşi aleg un mandatar sau
nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece
persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instanţei, prin cereri
scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situaţiaîn care doresc să suplimenteze concluziile
formulate de persoana desemnatā curator. Existenţa curatorului nu implicăînsăînlăturarea
părţilordinsaladejudecatăşi nici nuînlătură posibilitatea acestora de a se adresa instanţei.
Măsura desemnării curatorului special este supusā căilor de atac, ca orice măsură dispusă
prin încheiere, odatā cu fondul1'1.
3. Curatorul special. Legea impune condiţia calităţii de avocat a curatorului special;
el va fi numit de instanţă prin încheiere, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop
de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile si
obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal (art. 80-82 NCPC). Curatorul are
dreptul la o remunerare provizorie, care se fixeazā de instanţã, prin încheierea de numire,
stabilindu-se, totodatā, si modalitatea deplată. La cererea curatorului, odată cu încetarea
calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia stabilită initial va
putea fi majorată de instanţă.

Secţiuneo a 2-o. Persoanele core sunt împreunã reclomonte

sau pârâte

Art. 59. Condiţii de existenţă. Mai multe persoane pot fi împreunã reclamante sau pârâte
dacă obicctul procesului este un drept ori o obligate comună, dacă drepturile sau
obligaţiile lor au aceeaşi cauzã ori dacă între ele există o strãnsă Iegătură.

COMENTARII
1. Coparticiparea procesuală. Noţiune şi clasificare. Coparticiparea procesuală este
definită ca o reunire, activă, pasivă ori mi>;tă, în acelaşi proces, de la începutul sau în cursul
lui, a mai multor persoane care acţionează sau împotriva cărora se acţionează în aceeaşi
calitate'2'. Doctrina a realizat o clasificare a coparticipării procesuale, şi anume 131: a) copar-
ticipare subiectiva şi coparticipare obiectiva. Coparticiparea este subiectiva atunci când în
aceeaşi cauză participă mai multe părţi cu interese identice. Coparticiparea subiectiva poate fi
activă (dacă participă mai mulţi reclamanţi), pasivă (dacă participă mai mulţi pârâţi) sau mixtă
(dacă participă mai mulţi reclamanţi şi mai mulţi pârâţi). Vorbim de coparticipare obiectiva
atunci când în aceeaşi cauză se reunesc mai multe cereri, formulate de aceleaşi părţi sau de
acestea împreunã cu alte părţi, dacă între cereri există o strânsă legătură; b) coparticipare
facultativā şi coparticipare necesarâ sau obligatorie. Coparticiparea estefacultativă atunci
când părţile participă la proces prin voinţa lorşi este necesară atunci când participarea
acestora este independentă de voinţa acestora.
1,1
C.C, Dec. nr. 1470/2010, M. Of. nr. 60 din 25 ianuaric 2011.
I2" í. Dekanu, Tratat..., vol. I, 2010, p. 283.
|3
` V.M. Ciobami, Tratat.... vol. 1, p. 318-319. Pentru alte clasificări, a se vedea /. Deh·miu, Tratat..., vol. 1,2005, p.
519-522.
vi I ,%rt..»» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. Coparticiparea procesuală subiectivă. Condiţii. Norma reglementează instituţia

coparticipārii procesuale subjective, denumită şi litisconsorţiu procesual, care intervine
atunci când mai muíte persoane stau împreună în proces, în calitate de reclamante sau de
pârâte, pentru că pretind un drept sau au c obligaţie comunã, drepturile, respectiv obligaţiile lor
au aceeaşi cauză ori între ele existã o strãnsă legătură.
3. Coparticiparea procesualã facultativă. De regulă, coparticiparea procesuala este
facultativă. Ea are la bază ideea că, fiind o simplă asociere procesuală, raporturile dintre
participanţi sunt guvernate de principiul independenţei procesuale. Fiecare persoană rămâne o
parte distinctã şi liberă în cadrul procesului civil declanşat. Fiecare participant îşi exercită
propriile drepturi şi îşi îndeplineşte propriile obligaţii, fără a interveni în drepturile sau obligaţiile
celorlalţi.
Dacă o cerere este semnată doar de către una dintre părţi pentru sine, totodată, în numele
şi pe seama celorlalţi, se verifică îndeplinirea cerinţelor reprezentării legale ori convenţionale.
Dacă nu se face dovada reprezentării pentru exerciţiul dreptului la acţiune în termenul acordat,
conform art. 81 NCPC, este operantă sancţiunea nulităţii cererii formulate de către celelalte
pãrţi, pentru lipsa dovezii calitãţii de reprezentant.
Orice act de dispoziţie (renunţare la judecata, la dreptul dedus judecăţii, achiesare,
tranzacţie) trebuie îndeplinit personal şi profită doar titularului. Exercitarea unui act de
dispoziţie în numele altuia nu poate avea loc decât în temeiul unui mandat expres de
reprezentare.
4. Excepţia. Coparticiparea procesualã obligatorie. Doctrina şi jurisprudenţa în materie
au identificat cazuri de coparticipare obligatorie, necesară, de natură a condiţiona însăşí
admisibilitatea acţiunii civile în justiţie. Este vorba despre acele situaţii în care mai multe
persoane se află într-o anumită legătură (litisconsorţiu), care impune soluţionarea unitară
a litigiului, printr-o singură hotărâre, pentru toţ participanţii.
Practica ]udiciară a acceptat existenţa unor situaţii în care judecătorul are obligaţia de a
pune în discuţia pãrţilor necesitatea participării obligatorii în proces a unor părţi, în absenţa
oricăror reglementări generale care să permită extinderea din oficiu a cadrului procesual
subiectiv, prin introducerea în proces a unor terţe persoane. în prezent, o astfel de
reglementare a fost introdusă prin art. 78 NCPC, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de
lege, precum şiîn procedura necontencioasă, judecătorul dispunând din oficiu introducerea în
cauză a altor persoane, chiar peste voinţa pãrţilor.
Astfel, în cazul proceselor privitoare la sistarea stării de indiviziune, trebuie să participe toţi
coproprietarii, în caz contrar partajul este nul [art. 684 alin. (2) NCC]. într-o acţiune în anulare
sau în nulitatea unui contract, instanţa trebuie să constate nevalabilitatea actului juridic faţă de
toate părţile şi, întrucât pronunţarea unei hotărâri uniforme repre-zintă o necesitate obiectivă în
materia nulităţilor actelor juridice, litisconsorţiu I este întot-deauna necesar, obligatoriu şi unitar.
Acţiunea în nulitatea cãsătoriei, acţiunea pentru desfacerea sau declararea nulităţii adopţiei
trebuie promovată de persoana interesată împotriva ambilor soţi, respectiv împotriva arnbilor
adoptatori. Acţiunea în stabilirea paternitāţii, continuată de moştenitorii reclamantului decedat,
relevă un litisconsorţiu activ necesar (art. 425 NCC), asemenea acţiunii exercitate de ambii
părinţi împotriva uni-cului fiu, pentru întreţinere (art. 516 NCC).
5. Coparticiparea în cauzele generate de aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului
funciar. în practica judiciară s-a considerat cã, în cazul în care mai multe persoane
îndreptăţiteformulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după un autor
comun, iar cererea este soluţionată printr-o unică hotărâre a comisiei judeţene de fond
funciar, atacată cu o plângere în instanţă, formulată numai de unii dintre moştenitori,
se impune chemarea în judecata şi a celorlalţi coproprietari, dispoziţiile art. 13 din Legea
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIV IL \rl. Sfl 93

nr. 18/1991, republicată, fiind în acest sens. Legiuitorul îi asimilează pe cei îndreptāţiţi cu
proprietarii aflaţi în indiviziune, or, în acest caz, este unanim admis că omisiunea chemării în
judecată a tuturor coproprietarilor duce la respingerea acţiunii ca inadmi-sibilă. Momentul
naşterii stării de litisconsorţiu este chiar momentul emiterii actului administrativ jurisdicţional,
prin care toţi cei îndreptăţiţi sunt aduşi la masa bunurilor solicitate ale autorului comun, aceştia
ajungând, astfel, într-o virtuală stare de indiviziune"1. Reglementarea coparticipării procesuale
forţate se impune ca un remediu eficient, în astfel de cazuri judecătorul apreciind cu privire la
necesitatea extinderii cadrului procesual subiectiv. Vor fi, astfel, evitate acele soluţii prin care s-
a apreciat că sunt admisibile şi plângerile formulate individual, întrucât legea nu oblige la o
coparticipare procesuală în cazul în care unul dintre participanţi se consideră lezat prin
procedura de reconstitute121.
6. Coparticiparea în cauzele având ca obiect conflicte de muncã. Coparticiparea este
admisibilă, cu excepţia litigiilor de muncã în care reclamanţii domiciliazã sau îşi au locul de
muncă în raza teritorială a unor instanţe diferite, când competenţa se stabileşte în favoarea
tribunalului de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului, conform art. 210 |31din Legea
nr. 62/2011. Textul analizat, careprevede posibilitatea reuniriiîntr-un singur proces a mai multor
acţiuni care puteau forma obiectul unor cereri separate, tre-buie coroborat cu art. 30 NCPC,
conform căruia oricine pretinde un drept trebuie sã facă o cerere înaintea instanţei
competente.
7. Coparticiparea în cazul acţiunii în revendicare imobiliară introduse de unul dintre
coproprietari. Aplicarea strictā a regulii unanimităţii. încălcarea art. 6 parag. 1 din
Convenţia europeană a drepturilor omului. Conform Curţii Europene, urmărirea obţinerii
restituirii unor terenuri care au aparţinutautorilor reclamanţilorintră sub incidenţaart. 6 din
Convenţie. Regula unanimităţii aplica:ã de instanţele interne trebuie sã fie clară, acce-sibilã şi
previzibilăîn sensul jurisprudenţei Curţii. Curtea constată, în primul rând, că regula în discuţie
este o construcţie jurisprudenţială ce nu decurge dintr-o dispoziţie procedurală specifică, ci
este inspiratã din particularităţile acţiunii în revendicare. Având în vedere faptul că această
regula jurisprudenţială este respectată de majoritatea instanţelor interne, Curtea poate admite
cã ea era clară şi accesibilă şi că aplicarea sa era previzibilă. Curtea poate, de asemenea, să
admită că ea urmăreşte un scop legitim, şi anume protejarea drepturilor tuturor moştenitorilor
foştilor coproprietari ai bunului.
în condiţiile în care regula unanimitâţii împiedică reclamanţii să obţină examinarea
temeiniciei acţiunilor lor de către instanţe, ca urmare a dificultăţii de identificare a moştenitorilor
unui fost coproprietar din cauza timpului îndelungat scurs de la momentul naţionalizării bunului
obiect al litigiului, a refuzului moştenitorului unui alt fost coproprietar de a se alătura acţiunilor
lor, aceste împrejurãri reprezintă un obstacol insurmon-tabil pentru orice tentativă viitoare de
revendicare a bunurilor indivize. în această situaţie, aplicarea strictă a regulii unanimităţii a
impus reclamanţilor o sarcinã disproporţionată ce i-a privat de orice posibilitate clară şi
concretă de a obţine examinarea de către instanţe a cererilor lor de restituire a terenurilcr în
litigiu, aducând astfel atingere substanţei înseşi a dreptului lor de acces la o instanţă. Orice
prevedere a Convenţiei sau a oricăruia dintre protocoalele sale trebuie interpretată astfel încât
să garanteze drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice sau iluzorii, aşa încât Curtea nu
poate accepta argumentul

' ' /. Ungiireitnu, Discujii privind parriciparea procesuală forţată in cauzele privitoare la Legea nr. 18/1991 a
fondului funciar în lumina actualului Cod de procedura civile şi a noului Cod de procedure civilă, în Dreptul
nr. 4/2012, p. 146-150.
'2| Trib. Maramureş, dec. civ. nr. 427/2011, In Dreptul nr. 4/2012, p. 149.
131
Aslfel cum a fost modificat de Legea nr. 2/2013 (M. Oí. nr. 89 din 12 februarie 2013).
94 | Art. <il» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

conform căruia respingerea acţiunilor reclarnanţilor nu reprezintã decât o limitare temporară"1.

Art. ftO. Regimul juridic al coparticipării procesuale. (1) Actele de procedură, apărările
şi concluziile unuia dintre reclamanti sau pârâţi nu le pot profita celorlalti şi nici nu îi pot
prejudicia.
(2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dis-poziţii a
legii, efectele hotarârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de
procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora
dintre ei pentru îndeplinirca actelor de procedură profita şi celorlalti. Când actele de
procedurã ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va tine seama de actele
cele mai favorabi(e.
(3) Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat ori nu au îndeplinit un act de procedură
în termen vor continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au termenul în
cunoştinţă. Dispoziţiile art. 202 sunt aplicabile.

COMENTARII
1. Principiul independenţei procesuale. Textul consacră principiul independenţer
procesuale în cazul coparticipării facultative, în sensul că actele de procedură, apărările şi
concluziile fiecărui reclamant sau pârât produc efecte exclusivînfavoarea sauîn detri-mentul
acestuia, nu şi a celorlalti coparticipanţi.
2. Excepţia. Atuncicând, prin natura raportului juridic substantial dedusjudecăţii (cum ar fi
existenţa între coparticipanţi a unor raporturi de solidaritate sau indivizibilitate) ori în temeiul
uneidispoziţii a legii (cumarfiart.419 NCPC u:), efectele hotarârii judecătoreştî pronunţate se
extind asupra tuturor reclamanţilo' sau pârâţilor, efectele pozitive ale actelor de procedură
îndeplinite de unii dintre ei se răsfrâng şi asupra celorlalti coparticipanţi.
în situaţia în care actele de procedură săvârşite de coparticipanţi sunt potrivnice, se va da
eficienţã juridicã celor mai favorabile tuturor. Spre exemplu, declararea unei cai de atac de
cãtre unul dintre coparticipanţi, cu consecinţa respingerii acesteia, face ca obligaţia de plată a
cheltuielilor de judecată efectuate în hstanţa de control judiciar de partea care a obţinut câştig
de cauză să fie instituită doarîn sarcina părţii care a declarat calea de atac, şi nu a tuturor
coparticipanţilor, întrucât pentru cei care nu au declarat calea de atac plata cheltuielilor de
judecată nu constitute un act mai favorabil.
Tot astfel, apelul declarat de o parte dintre pârâţi le profita şi celorlalti, fund vorba de o
servitute de vedere în favoarea imobilului bun comun131.
3. Citarea părţîlor care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în
termen. Obligativitatea citării reclamanţilor şi a pârâţilor, pentru fiecare termen de judecată,
există în privinţa celor care nu s-au înfāţişat niciodată în instanţă şi nu au, potrivit legii,
termenul în cunoştinţă potrivit art. 229 NCPC, întrucât prezenţa celorlalti coparticipanţi nu
creeazã prezumţia de cunoaştere a termenelor în privinţa tuturor.
4. Reprezentarea judiciara a părţilor în caz de coparricipare procesuală. în vederea
asigurării soluţionării cauzei cu celeritate, prin preîntâmpinarea unor amânări repetate din
cauza imposibilităţii realizării procedurii de citare cu toate părţile, legiuitorul a regle-

111
C.E.D.O., Lupaş şi alţii c. Româmei, hot. din 14 dccembrie 2006, M. Of. m\ 464 din 10 iulic 2007.
' ' Aceste text legal prevede expres faptul că, în cazul în care sunt mai mulţi reclamanti sau pârâţi, cererea de
perimare sau actul care întrerupe pcrimarea fêcut de una dintre p<⅝rţi foloseşte şi celorlalti.
' ' C.A. CIuj, s. civ., mun. şi asig. sod dec. nr. 1392/R/2007, portal.just.ro.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL \rl. I>l 9Í>

mentat posibilitatea completului de judecată învestit aleatoriu cu judecarea cauzei ca, în funcţie
de numărul mare al părţilor, să dispunã prin rezoluţie reprezentarea acestora prin unul sau mai
mulţi mandatari, cu consecinţa comunicãrii tuturor actelor de procedure pe numele
mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia, în temeiul art. 202 NCPC. Dovada mandatului
se depune de reclamant în termen de 10 zile de la primirea comunicãrii privitoare la
necesitatea desemnării unui mandatar comun, iar de pârât, odatā cu întâmpinarea, adică în
termen de 10 zile de la data primirii cererii de chemare în judecatã.
Dacă reclamanţii sau pârãţii nu îşi aleg un mandatar ori nu cad de acord asupra per-soanei
mandatarului, sancţiunea nu va fi aceea a suspendarii judecăţii în baza art. 242 NCPC, ca în
vechea reglementare de procedură (când se prevedea soluţia suspendarii întemeiată pe art.
155' CPC), ci cea a desemnării de către judecător a unui curator special, persoană căreia i se
comunică toate actele de procedură. Numirea curatorului se va face încondiţiileart. 58alin. (3)
NCPC, de instanţa carejudecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de
barou pentru fiecare instanţă judecătoreascã. Măsura numirii curatorului special se aduce la
cunoştinţa părţilor în favoarea cărora a fost desemnat, care vor suporta cheltuielile cu
remunerarea acestuia, având în vedere faptui cã acest curator acţionează în interesul lor.
5. Aplicaţii. Au fost identificate următoarele aplicaţii ale coparticipării procesuale: cererea
de chemare în judecată îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa
competentă pentru oricare dintre ei (art. 112 NCPC); la cererea de chemare în judecată trebuie
alăturate atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt (art. 149 NCPC); dacă mai mulţi pârâţi au un
singur reprezentant, se va comunica o singurã copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri si se va
înmâna o singură citaţie (art. 149 NCPC); în procesele în care sunt mai mulţi reclamanţi sau
pârâţi, preşedintele instanţei va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea
procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarulu, la domiciliul sau
sediul acestuia, în condiţiile art. 202 NCPC; dacă mai mulţi reclamanţi au un singur
reprezentant, se va depune la dosar pentru aceste pãrţi câte o singură copie de pe întãmpinare
[art. 206 alin. (2) NCPC]; când sunt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o
parte din ei, printr-o singură întãmpinare (art. 207 NCPC); actele de procedură ale
coparticipanţilor sunt supuse unei singure taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, nefiind
necesar să se plătească atâtea taxe câţi coparticipanţi sunt; dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau
mai mulţi pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proportional
sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei (art.
455 NCPC); în caz de coparticipare procesuală, intimatul este în drept, chiar după împlinirea
termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în
primă instanţã şi nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să
producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces (art. 473 NCPC).

Secţiuneo a 3-o. Alte persoone core pot lua parte la judecatã § 1.

Intervenţia voluntară

Arl. 61. Forme. (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între
părţile originare.
<⅛ | Alt, HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

(2) Intervenţia este principals, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în
parte, dreptul dedus judecãţii sau un drept strâns legat de acesta.
(3) Interven{ia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre pãrţi.

COMENTARII
1. Formele participării terţelor persoane în procesul civil. Secţiunea a 3-a reglemen-teazã
instituţia participării terţelor persoane lajudecată. Persoane initial străine de un proces civil
pendinte între alte pãrţi pot lua psrte la activitatea judiciarā, din iniţiativă proprie, fiind chemate
de către una dintre părţile în proces sau prin introducerea în cauză din oficiu, la iniţiativa
instanţei, în scopul ocrotirii drepturilor proprii ori pe cele ale pãrţilor principale. Participarea
terţelor persoane în procesul civil poate îmbrăca forma interven-ţiei voluntare (principalã şi
accesorie) şi aceea a introducerii terţilor în proces, denumită şi intervenţie forţatã (chemarea în
judecatã a altor persoane, chemarea în garanţie, ară-tarea titularului dreptului sau introducerea
forţată în cauză, din oficiu, la iniţiativa instanţei).
2. Intervenţia voluntară. Noţíune şi forme. Intervenţia voluntară presupune formu-larea de
către o terţă persoană a unei cereri cu scopul de a intra într-un proces civil pornit de alte părţi,
fie pentru a-şi apăra un drept care- aparţine, fie pentru a apăra dreptul unei părţi din proces.
Ca atare, intervenţia voluntară poate fi principalã (sau agresivă), atunci când terţul solicită
introducerea saîn proces în scopul apărãrii unui drept al său, respectiv accesorie (sau
auxiliară, alăturată), când terţul solicită introducerea în proces în scopul apărării drepturilor
unei pãrţi. Ceea ce distinge cele două forme de intervenţie voluntarã este dreptul invocat, care,
în primulcaz, aparţine terţului, iarîn eel de-al doileacaz, aparţine părţii în favoarea căreia s-a
intervenit.
3. Condiţii de admisibilitate a intervenţiei voluntare. Interesul de a interveni. Prin dispoziţiile
art. 61, legiuitorul conferă terţelor persoane dreptul de a interveni într-un proces civil în curs de
judecatã, ori de câte ori acestea potjustifica interesul dea participa la acel proces declanşat
între alte persoane. Interesul de a interveni al terţului trebuie să fie unul legitim, născut şi
actual, respectiv personal, atât în ipoteza intervenţiei principale, cat şi în cazul unei intervenţii
accesorii.
4. Condiţie specială de admisibilitate a intervenţiei principale. 0 condiţie specială de
admisibilitate a intervenţiei principale, care rezultă din analiza art. 61 alin. (2) NCPC, o
reprezintă afirmarea pentru sine, în tot sau îr parte, a dreptului dedus judecăţii sau a unui drept
strâns legat de acesta. Ea are ca finalitate protejarea unui drept propriu al intervenientului.
5. Obiectul intervenţiei principale. Prin tntermediul intervenţiei principale se poate cere
constatarea existenţei unui drept în patrirnoniul intervenientului, a aceluia pe care părţile din
proces şi-l dispută ori a unui drept aflat în strânsã legătură cu obiectul acţiu-nii. în doctrină' 11 s-
a arătat că pentru ipoteza în care terţul pretinde chiar dreptul dedus judecăţii, cererea sa
contrazice cererea reclamantului originar, astfel că instanţa nu va putea admite, concomitent,
atât cererea reclamantului, cat şi cererea intervenientului principal. în ipoteza în care
intervenientul pretinde un drept strâns legat de dreptul dedus judecăţii, se exrinde componenta
obiectiva a litigiului, fiind aduse în judecatã nu doar noi cereri principale, dar şi un nou drept de
creanţã.
6. Admisibilitatea intervenţiei voluntare în anumite materii. în Codul de procedură civilã nu
existã vreun text care să limiteze posibilitatea promovãrii unei cereri de intervenţie voluntară.
Cu toate acestea, în doctrină s-a apreciat că sunt necesare unele nuan-

111
1 Deleami, Tratal..., vol. 1,2010, p. 305.
PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL C I V I L \rl. I>l W

ţări<". Astfel, cererea de intervenţie voluntară (principală sau accesorie) nu poate fi admisā în
următoarele materii:
a) în acţiunile cu caracter strict personal, cum ar fi acţiunea de divorţ, de stabilire sau
tăgadā de paternitate, de anulare sau constatare a nulitãţii căsătoriei, de punere sub
interdicţie sau de ridicare a interdicţiei, pentru că ele pot fi exercitate numai de titularii
dreptului subiectiv dedus judecăţii, iar c terţă persoana nu ar putea justifica un interes
personal şi legitim într-o astfel de acţiune. Totuşi, instanţa supremă a considerat că inter-
venţia principalã într-o acţiune în tăgada paternităţii este admisibilă atunci când terţul
solicită pe aceastā cale recunoaşterea paternităţii, o astfel de recunoaştere având valoarea
celei făcute prin înscris autentic'2'. S-a exprimat şi opinia conform căreia intervenţia acce
sorie este admisibilă în acţiunile strict personale în cazurile în care terţul ar putea cere el
însuşi instanţei luarea anumitor măsuri131. Cu titlu de exemplu, se menţionează că justifica
interes pentru a interveni în acţiunea în nulitatea absolută a căsătoriei rudele soţilor sau
creditorii acestora.
Printr-o decizie de speţă, instanţa supremă a statuatîn sensul admisibilităţii interven-ţiei
accesorii în orice materie, cat timp ea nu este limitata la anumite materii 1*-. S-a apreciat însă,
pe buna dreptate, că în asemenea procese examinarea cererii de intervenţie trebuie
realizatãde la cazdecaz, nefiind posibilărespingerea de plano-``\ întrucâtîn cazulîn care
acţiunea are mai multe capete de cerere, ar exista posibilitatea admiterii cererii de intervenţie
în legăturãcu unadintre multiplelecereri obiectalsesizării instanţei. Spre exemplu, dacă în
cadrul acţiunii de divorţ se solicită şi partajarea bunurilor comune, deşi terţul nu poate interveni
în cererea de divorţ, el va putea formula intervenţie în cererea de partaj de bunuri;
b) în litigiile de muncă ce au la bază contractul individual de muncă nu este admisibilă
intervenţia principală, întrucât într-o asemenea situaţie un terţ nu poate invoca drepturi ce
decurg dintr-un raport stabilitîntre angajat şi angajator. în schimb, intervenţia accesorie este
admisibilă în litigiile care au ca obiect concedierea, atunci când terţul intervenient este
persoana încadrată în muncã şi care a determinat luarea măsurii concedierii; în litigiile având
ca obiect stabilirea despăgubirilor, când intervenientul este persoana care a înlesnit
producerea pagubei sau în litigiile având ca obiect restituirea plăţii nelegale, când intervenient
poate fi persoana care a dispus o asemenea plată161 şi are interesul să evite o eventuală
imputaţieîmpotriva sa. Admisibilitatea cererii de intervenţie este însă recu-noscutā în litigiile de
muncă derivate dintr-un contract colectiv de muncă;
c) în materia revizuirii sau a contestaţíei în anulare, unde discuţiile se realizează numai în
prezenţa persoanelor care au fost părţiîn litigiul în care s-a pronunţat hotărârea supusă
revizuirii, respectiv contestaţieiîn anulare. în cazulîn care calea de atac este însă admisă şi se
dispune rejudecarea fondului cauzei, cererea de intervenţie voluntară este admisibilă;
d) în materia ordonanţei preşedinţiale, atunci când prin cererea de intervenţie se pune în
discuţie fondul dreptului. Dacă însă terţul urmăreşte numai luarea unor măsuri vremelnice,
intervenţia voluntarã este admisibilă;

I1' VM. Ciobcmu, Traiat.... vol. 1, p. 327-328; M. Tâbârcă, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 175-177,
184; /. Deteatm, Tratat..., vol. 1,2005, p. 599-603.
121
Trib. Suprem, dec. civ. nr. 226/1965, in CD. 1965, p. 60.
'31 /. Dekami, Tratat..., vol. I, 2005, p. 600.
141
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 647/1969, în CD. 1969, p. 251-253.
151
VM. Oobamt, Tratat..., vol. 1, p. 328.
'6' în legâtur.1 cu intervenţia in litigiile de munc<⅝, z se vedea I. L¾Cu privire la participarea terţelor persoane
in litigiile de muncā, în R.R.D. nr. 12/1979, p. 28; Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1976, pet. 7,
in índreptar intcrdisciplinar, p. 302.
l
'S 1 API. K2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

e)în materia acţiuni!or posesorii, atunci când prin intermediul intervenţiei principa!e terţul
revendică imobilul în litigiu. Terţa persoană poate solicita însă ocrotirea posesiei asupra
bunului respectiv;
f) în materia arbitrajului, cu excepţia situaţieiîn care terţul aderă la convenţia arbitrală, iar
părţile convenţiei şi arbitrii acceptă acest lucru (fapt ce înseamnă o modificare a con-venţiei
arbitrale"1). Inadmisibilitatea íntervenţiei are la bază caracterul voluntar şi contractual al
convenţiei de arbitraj, precum şi prncipiul relativităţíi efectelor convenţiei, consacrat de art.
1280 NCC;
g)în materia contenciosului constitutional, deoarece dispoziţiile constituţionale pre-vad
expres şi limitativ subiectele care pot sesiza Curtea Constituţională;
h) în materie necontencioasă, întrucât în acest cadru nu se urmăreşte stabilirea unui drept
potrivnic altei persoane.
Este, însă, admisibilă intervenţia voluntară în materia contenciosului administrativ.
Uneori, printr-o dispoziţie expresă, se prevede posibilitatea intervenţiei voluntare sau
forţate. Astfel, art. 810 NCC reglementează posibilitatea intervenţiei administratorului în
acţiunile care au ca object bunurtle administrate; art. 2537 NCC prevede posibilitatea inter-
venţiei în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori; art. 2539 NCC prevede posibilitatea
intervenţiei în procedura insolvenţei. De asemenea, art. 865 NCC prevede posibilitatea
introducerii în proces (intervenţie forţată) a titularului dreptului de proprietate publică.

Art. 63. Intervenţia principală. (1) Cererea de intervenţie principalã va fi făcutã în forma
prevãzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2) Cererea poate fi făcută numai în fata primei instanţe, înainte de închiderea
dezbaterilor în fond.
(3) Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de
apel.

COMENTARII
1. Cererea de intervenţie principalã. Naturã juridicā. Condiţii de forma. Intervenţia
principalã reprezintă acea acţiune civitã prin care terţul intervenient formulează o pre-tenţie
distinctă, dar conexă cu cererea principală, într-un proces pendinte între alte persoane. Asa
fiind, intervenţia principalã constitu e, pe de o parte, un incident procedural de natură a
amplified cadrul initial cu privire la părţile din proces şi, pe de altă parte, o acţiune civilă prin
care se tinde la valorift'carea unui drept subiectiv propriu terţului intervenient. Cu alte cuvinte,
caracterul incident al intervenţiei determină extinderea cadrului procesual atãt cu privire la
părţi, cat şi cu privire la obiectul procesului.
Cererea de intervenţie principalã trebuie si respecte condiţiile de forma ale cererii de
chemare în judecată, astfel cum sunt ele evidenţiate în art. 194 NCPC, ea având caracterul
unei veritabile acţiuni civile. Aceasta se îndreaptă împotriva ambelor părţi iniţiale din proces,
reclamantul şi pârâtul.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu terţul intervenient trebuie sa invoce o pretenţie
proprie. Ca atare, în situaţia în care instanţa este învestită cu o cerere de intervenţie în interes
propriu prin care se solicita admiterea în principiu a intervenţiei şi res-pingerea acţiunii
introductive, pe considerentul că intervenientul este actualul titular al dreptului de proprietate,
în baza unui act autentic, iar prin intervenţia în interes propriu este suficient ca intervenientul
să afirme un drept, credem cã instanţa este datoare sã

111
ƒ. Dekanu, Tratal..., vol. 1,2005, p. 599.
I'ARTICIPANŢII LA I'ROCESUL CIVIl An. «Z | 9⅛

puna în discuţie natura juridică a intervenţiei -în interes propriu sau în interesul unei părţi -, în
baza principiului disponibilitãţii, fiind însã legată de calificarea pe care o dă titularul cererii de
intervenţie. Prin urmare, în situaţia în care, dupã punerea în discuţie a naturii cererii de
intervenţie, titularul arată că ea este una în interes propriu şi doreşte sã fie analizatã ca atare,
instanţa nu poate trece peste voinţa declaratã a pãrţii. Finalitatea unei asemenea intervenţii
este respingerea ei, pe considerentul că prin aceasta terţul nu invocă un drept propriu.
Este adevărat că una dintre condiţiile speciale ale intervenţiei în interes propriu o constituie
afirmarea unui drept, însã acest drept trebuie valorificat prin intervenţia prin-cipala. întrucât
prin intermediul interventiei principale terţul urmăreşte valorificarea unui drept subiectiv propriu
în confruntarea sa cu părţile principale sau numai cu una dintre ele, spre a se ajunge la o
asemenea finalitate, terţul exercită, practic, o acţiune civilă dis-tinctă. Prin urmare, din punct de
vedere formal şi al conţinutului, intervenţia în interes propriu constituie o veritabilă acţiune
civilă. Or, ca orice acţiune civilă, ea trebuie să conţină o pretenţie proprie, de obligare la o
prestaţîe, cum ar fi, spre exemplu, constatarea existenţei unui drept în patrimoníul
intervenientului, a aceluia pe care părţile din proces şi-l dispută sau unui în strânsã legãtură cu
acesta. Aceasta întrucât unui dintre efectele intervenţiei principale îl constituie lărgirea cadrului
procesual cu privire la obiectul pro-cesului, în sensul învestirii instanţei cu o pretenţie
proprie a terţului intervenient.
Din punct de vedere tehnic procedu'al, intervenţia în interes propriu presupune ca
intervenientul să pretindă ca prin hotărârea ce se pronunţă să i se recunoască lui un drept în
legătură cu bunul obiect al litigiului, sã solicite obligarea părţii din acţiunea principală la o
anumită prestaţie. Intervenţia principală este un proces propriu-zis, dar separat, în care terţa
persoană pretinde pentru sine un bun cu privire la care existã un litigiu pendinte între părţi. Or,
prin simpla solicitare de respingere a acţiunii principale nu se poate con-sidera că
intervenientul a formulat vreo pretenţie proprie cu privire la bunul în litigiu" 1.
2. Comunicarea cererii. întrucât şi ce'erea de intervenţie principală se comunică păr-ţilor
din oficiu, consecutivîncuviinţării eiîn principiu, la cererese voralătura atâtea copii câte pãrţi cu
interese potrivnice sunt, h conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (1) NCPC. în cazul în care
există coparticipanţi şi aceştia au un singur reprezentant, se va alătura o singură copie după
cererea de intervenţie. Dacă în procesul în care a intervenit, terţul înţelege să se folosească de
proba cu înscrisuri, va depune copii de pe înscrisuri în atâtea exemplare câte părţi cu interese
potrivnice există, la care va adăuga un exemplar pentru instanţă.
3. Termenul în care poate fi formulată cererea de intervenţie principală. Regula. Cererea
de intervenţie voluntară principală poate fi formulată numai în prima instanţă şi înainte de
închiderea dezbaterilor în fond, sub sancţiunea respingerii acesteia ca tardivă. Momentul
închiderii dezbaterilor este acelaîn care, după ascultarea concluziilorîn fond ale părţilor,
instanţa se socoteşte lămurită şi se retrageîn vederea deliberãrii (art. 395 NCPC). Consecutiv
acestui moment, o cerere de intervenţie nu poate fi admisă, chiar dacă pronunţarea solu-ţiei a
fost amânată la un termen precis s:abilit.
în cazul în care, cu ocazia deliberãrii, instanţa constată că se impune redeschiderea
dezbaterilor, dispune repunerea cauzei pe rol şi fixează termen de judecată, cu legala citare a
tuturor părţilor. întrucât dezbaterile au fost redeschise, s-a apreciat că în aceasta etapă poate fi
formulata o cerere de inte'venţie principală" 1. Soluţia estejustă, deoarece intervenţia poate fi
promovată până la momentul închiderii dezbaterilor, or, prin repunerea cauzei pe rol,
dezbaterile suntîn curs.

''' A se vedea, în acest sens, Trib. Bistri(a-Năsaud, s. civ., dec. nr. 145/R din 19 maî 2010, nepublicatā. '21
M. Tăbârcã, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 173; M. Tăbârcă, Git. Buta, Codul..., p. 236.
l(J(í I Arl. H2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

In procesele de partaj, poate fi admisă o cerere de intervenţie după pronunţarea uneí

încheieri de admitere în principiu, pe considerentul că sintagma „înainte de închiderea
dezbaterilorîn fond" areîn vederedezbaterilecepreced hotărâreafinală, şi nucele ante-rioare
adoptării unor încheieri interlocutorii'11.
4. Excepţia. Cu acordul expres al părţilor, cererea de intervenţie în interes propriu poate
fi formulată şi în instanţa de apel, în constderarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac
şi prin derogare de la regula conform căreia nu se pot face cereri noi în apel, consacrată prin
art. 478 alin. (3) NCPC. în lipsa unei prevederi exprese privind momentul până la care poate fi
formulată o cerere de intervenţie în interes propriu în apel, devin aplicabile reglementările
legale de la judecata în prima instanţã, astfel că o asemenea cerere poate fi depusă până la
închiderea dezbaterilor în fond.
5. Inadmisibilitatea intervenţiei principale în recurs. Nu este admisibila o intervenţie
voluntary principală în recurs.
6. AdmisibîHtatea intervenţiei principale în cazul rejudecării după casare. în funcţie de
natura casării, intervenţia prtncipală poate fi sau nu admisă. Astfel, în cazul casării cu reţi-nere,
întrucât rejudecarea cauzei se realizează tot în etapa procesuală a recursului, intervenţia
principală este inadmisibilă. în ipoteza casării cu trimitere instanţei de fond compe-tente,
rejudecarea fondului echivalează cu o judecata în primă instanţă, astfel că până la momentul
închiderii dezbaterilor este admisibila formularea unei cereri de intervenţie principală. în situaţia
casării cu trimitere la instanţa de apel, care are ca efect rejudecarea apelului, intervenţia în
interes propriu este admisă numai dacă există acordul părţilor.
7. Admisibilitatea intervenţiei principale în căile extraordinare de atac de retrac-tare.
S-a subliniat, într-o opinie 121, faptul că interyenţia voluntară principală a unui terţ nu este
admisibila în judecata cererii de revizuire, prin această forma de intervenţie terţul invocând un
drept propriu, pecare, în contextuljudecăriiînfond a cererii introductive de instanţă, îl opune
ambelor părţi din proces. Or, oastfel de judecata nu este de natura celeî ce caracterizeazã
soluţionarea cererii de revizuire, eel puţin în prima etapă, strict limitată, având ca obiect
admisibilitatea revizuirii. Intr-o altă opinie 131, pe care o împărtăşim, s-a arătat că cererea de
intervenţie principală este admisibila în revizuire dacă această cale de atac a avut ca obiect
hotărâri pronunţate în primă instanţă sau în apel, însă numai după ce s-a admis cererea de
revizuire şi s-a dispus rejudecarea fondului cauzei.
Soluţia este identică şi în cazul contestaţiei în anulare.
8. Inadmisibilitatea cererii de intervenţie principală în procedura necontencioasā
reglementată de Legea nr. 54/2003'4'. Curtea Constitutional a observat că problema
ridicată, şi anume dacă în procedura necontencioasă reglementată de Legea nr. 54/2003
este admisibila formularea unei cereri de intervenţie principală, este o problema de inter-
pretare şi aplicare a legii care tine de resortul irstanţelor judecătoreşti. Dar şi în situaţia
în care - ţinând seama că obiectul unei intervenţii principale implică întotdeauna afirmarea
unui drept propriu şi are, în consecinţă, un caracter contencios -s-ar reţine că procedura

(,
l Trib. Suprcm, col. civ., dec. nr. l357/l%7, in R.R.D. nr. 1/1968, p. 151-152. Prinir-o decizicde spejă, instanţa
supremă s-a pronunţat însă şi în sensul inadmisibilităţii formulării unei cereri de intervenţie principals după
pronunţarea încheierii de admitere in principiu, pe considerentul că aceasla este o adevărată hotărãre de fond asupra
căreia nu se poate reveni prin hotărârea finală (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1212/1991, in Dreptul nr. 1/1992, p. 103),
Această soluţie nu are in vedere faptul că ulterior pronunţării încheierii de admitere în principiu se poate pronunţa o
încheiere de completare a acesteia.
|2
' Idem, p. 73.
'3' M. Tăbârcã, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 174-175; M. TãMrcă. Gli. Buta, Codul..., p. 237.
' ' Legea nr. 54/2003 a fost abrogată de Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată în M. Of. nr. 625 din 31
august 2012.
I'ARTICIPANŢIl LA l·ROCESUL CIVIl %rl. ⅝\t | ID I

prevăzută de dispoziţiile art. 43-45 şi art. 49 din l_egea sindicatelor (dispoziţii care fac parte din
Capitolul IV- „Forme de asociere a organizaţiilor sindicale") exclude posibilitatea introducerii
unei cereri de interventie pe cale principală, Curtea a constatat că acestea nu contravin
principiilor statului de drept, egalităţii în drepturi sau liberului acces la jus-tiţie, întrucât
procedura specială se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicãşi
nuîmpiedică apărarea drepturi or acestora pecalejudiciară, pecalea procedurii contencioase
prevăzute de lege11'.

Arl. 03. Interventia accesorie. (1) Cererea de interventie accesorie va fi făcută în scris şi
va cuprindc clemcntele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod
corespunzātor.
(2) Interventia accesorie poate fi făcută până* la închiderea dczbaterilor, în tot cursul
judecăţii, chiar şi în cãile extraordinare de atac.

COMENTARII
1. Cererea de interventie accesorie. Natură juridică. CondiţH de forma. Prin interme-
diul intervenţiei accesorii, terţul nu reclamă o pretenţie proprie, distinct! de cea a părţii
pentru care a intervenit, aşa încât, fiind o cerere accesorie, va trebui să îndeplinească
condiţiile de forma prevăzute de art. 148 NCPC, terţul precizând care este partea pentru
care intervine şi justificându-şi interesul de a interveni. Prin intermediul intervenţiei acce
sorii se pot săvârşi numai acele acte de procedura prin care se sprijină în mod obiectiv
poziţia procesuala a părţii în favoarea cãreia s-a formulat interventia şi al cārei câştig de
cauzăîi foloseşte.
Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, trebuie totuşi reţinut că terţul
nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să îşi
justifice interesul propriu, legitim, concret şi actual în parriciparea la judecata pro-cesului.
Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv
recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi
social pentru care a fost recunoscut121.
Legea sripuleazã condiţia formei scrise.
Prin demersul său juridic, terţul urmăreşte evitarea acţionării sale în judecata de partea în
favoarea căreia a intervenit.
2. Termenul în care poate fi formulatā cererea de interventie accesorie. Terţul poate
interveni în interesul uneia dintre părţi oricând în cursul procesului în primă instanţă, în
apel şi chiar în căile extraordinare de atac (recurs, contestaţie în anulare, revizuire}. Cererea
de interventie poate fi depusã, în orice elapă a procesului, până la închiderea dezbateri-
lor. Statuând cu privire la admisibilitatea intervenţiei accesorii în căile extraordinare de atac,
legiuitorul pune capăt unei controverse care a existat între jurisprudenţă şi doctrină, de-a
lungul timpului. Astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de interventie
voluntară accesorie a unui terţ în judecata unei cereri de revizuire, motivând că dispoziţiile
art. 51 CPC [corespondent art. 63 alin. (2) NCPC] fiind de strictă interpretare, ele nu pot fi
extinse de la o cale de reformare la o cale de „retractare"lÏl. Pornind de la această decizie,

w
C.C., Dec. nr. 261/2006, M. Of. nr. 368 d i n 27 aprilie 2006; Dec. nr. 857/2006, M. Of. n_r. 31 din 17 ianuarie
2007.
121
1.C.C.J., s. a Il-a civ., dec. nr. 1801/2012, nepublicata.
3
' '1.C.C.J., s. com., dec. nr. 2045/2005, in C.J. nr. 4/2007, p. 72. în sensul inadmisibilitāţii cererii de interventie
formulate direct în calea extraordinară de atac, a se vedea şi C.S.J„ s. civ., dec. nr. 5527/2001, în B.J. 2001, p. 126.
1U2 | Arl. <i I I)ISI'O/ITM GtNEKALE

în literatura juridtcă de specialitate s-a exprimat opinia contrară 1", argumentându-se admí-
sibilitatea intervenţiei voluntare accesorii în fata instanţei de revizuire, prin invocarea regulii
conform cãreia cererile în apãrare - aşadar, şi intervenţia accesorie, care este o simplã cerere
în apărare - pot fi făcute în orice stare a pricinii şi în fata oricărei instanţe.
3. Inadmisibilitatea intervenţiei accesorii într-o acţiune în anularea hotărârii arbitrate. Nu
poate fi acceptată intervenţia accesorie a terţului într-o acţiune în anularea hotărârii arbitrale' 2',
care nu este o cale de atac asemănătoare recursului' 31, ci una specifică, distinctă de toate
celelalte, exercitată în cadrul controlului judecătoresc asupra hotărârilor tribunalului arbitral.
4. Dreptul de a formula o cerere de intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac.
Posibilitatea formulării unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac nu este de
naturã a contraveni dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
deoarece exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenien-tului, în aceleaşi
condiţii cu celelalte părţi din proces, nu poate fi interpretată ca o tergi-versare a soluţionării
cauzei. Dimpotrivă, acest drept recunoscut intervenientului în proces esteotranspunerepe plan
procesual a dreptului constitutional la apărare, garantatîn tot cursul procesului, cu atât mai mult
cu cat inter⅛enientul dobândeşte calitatea de parte din momentul admiterii cererii sale'41.
5. Dreptul de a formula o cerere de intervenţie în interesul uneia dintre părţi în liti-giile de
dreptul muncii. Terţul intervineîn proces pentru a susţine drepturile uneia dintre părţi, în
consonanţă cu propriul său interes, şi nu pentru a obţine o soluţie în cauză în propriul sãu
profit. Ca atare, dreptul la intervenţie nefiind limitat la anumite materii sau instanţe de judecata,
rezultă că intervenţia terţului este admisibilă în orice materie şr înaintea oricărei instanţe de
judecata. Nu există, aşadar, niciun impediment deordin legal pentru a considera cererea de
intervenţie accesorie inadmisibilă în cadrul raporturilor de muncã (chiar daca acestea se
stabilesc prin racorturi contractuale între doua părţi), cu singura condiţie a dovedirii unui
interes.
Cererea privind anularea unei sancţiuni disciplinare nu poate fi calificată ca o acţiune
exclusiv personală, în condiţiile în care disciplina muncii şi activitatea în cadrul unei între-
prinderi sunt aspecte de interes general, ce afectează nu doar salariatul sancţtonat şi
societatea ca entitate distinctă, ci şi restul salariaţilor. Sub acest aspect, apare legitim interesul
invocat de intervenientă, de a sprijini aparările pârâtei, cu atât mai mult cu cat aceasta
îndeplineşte funcţia de medic-şef, fiind direct interesată de bunul mers al activi-tăţii în unitate şi
de sprijinirea poziţiei angajatorului ce tinde a păstra o sancţiune aplicată unui salariat ce îşi
desfăşoară activitatea în subordinea saN.

Arl. 64. Procedura de judecata. Căi de atac. (1) Instanţa va comunica părţilor cererea de
intervenţie şi copii de pe ínscristrile care o însoţesc. (2) După ascultarea intervenientului
şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei,
printr-o încheiere motivată.
''' A se vedea: ƒ. Deleanu, Gh. Buta, Unele observaţii cu privire la intervenţia voluntary accesorie a unui terj in
proccsul civil, in CJ. nr. 4/2007, p. 72; G. Boroi, O. Spineanu-Mntei, Codul .... 2011, p. 141. Pentru opinia conform
cãreia nu este admisibila cererea de intcrvcnţie accesorie in revizuire şi în conteslaţía in anulare, înlrucāt instanţa va
verifica legalitatea şi temeinici.i hotărãrii atacate numai in raport de persoanele care au avut calitatea de parte în
procesul în care s-a pronunţat acea hotărāre, a se vedea: M. Tâbârcā, Drept procesual ..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p.
184; M. Tăbãrcă, Gh. Buta, Codul..., p. 238-239.
' ' Pentru un asemenea punct de vedexe, a se vedea /. Deleanu, Gh. Buta, loc. cit„ p. 74.
131
C.S.J., Secţii Unite, Dec. nr. V din 25 ianuarie 2001, M. Of. nr. 675 din 25 octombrie 2001.
w
C.C., Dec. nr. 854/2009, M. Of. nr. 506 din 22 iulie 2009.
151
CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4982/R din 30 noicmbrie 2011, nepublicată.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. ftl I 103

(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odatâ" cu fondul.

(4) încheierea de respingereca inadmisibilă a cercrii de intervenţie poate fi atacată în
termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost
data în prima instanţă, respectiv numai recursul la instan{a ierarhic superioară, în cazul
în care încheierea a fost pronunţatã în apel. Dosarul se înain-tează, în copie certiheată
pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24
de ore de la expirarea termenului. întâmpinarea nu esteobligatorie. Apelul sau, după caz,
recursul sejudecã în termen decel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii
principale se suspendă pânã la soluţi-onarea căii de atac exercitate împotriva încheierii
de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

COMENTARII
1. Procedure. Competenţă. Acest text normativ reglementează procedura de soluţio-nare
a cererii de intervenţie voluntară, fie ea principală sau accesorie. Intervenţia voluntară are
caracterul unei cereri incidentaleîn proces, prin urmare, competenţa de soluţionare aparţine
instanţei legal învestite cu judecarea cererii principale, potrivit art. 123 NCPC.
2. Comunícarea cererii de intervenţie. Depunerea întâmpinării şi formularea unei
cereri reconvenţionale. Primind cererea de intervenţie, instanţa o comunică părţilor,
împreună cu înscrisurile care o însoţesc. Refuzul instanţei de a comunica cererea de inter-
venţie formulatã în cadrul unui proces celorlalte părţi şi de a acorda un nou termen de judecată
pentru a lua cunoştinţă de întâmpinarea care nu a fost depusă la dosar, cu cinci zile înainte de
termen, reprezintă o încălcare a principiului contradictorialităţii procesului civil şi a dreptului
părţilor la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României111.
Părţile pot depuneîntâmpinare în termenul fixat de instanţa de judecatã, atunci când
aceasta este obligatorie [art. 65 alin. (3) NCPC]. întâmpinarea poate fi depusă nu numai de
partea adversă celei în favoarea căreia terţul intervine, ci şi de partea în favoarea căreia s-a
formulat intervenţia, dacă aceasta apreciază că intervenţia accesorie este potrivnică
intereselor sale.
întrucãt intervenientul accesoriu nu invocă o pretenţie proprie, ci sprijinã doar apã-rarea
unei părţi, împotriva intervenţiei accesorii părţile nu vor putea formula o cerere
reconvenţională. Dimpotrivă, în cazul cererii de intervenţie principală, ce reprezintă o
veritabilă cerere de chemare în judecată, oricare dintre părţile iniţiale pot promova o cerere
reconvenţională prin care să invoce pretenţii proprii împotriva intervenientului principal.
3. Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicării, potrivit dispoziţiilor
alin. (1) al textului analizat, ínstanţa competentă va asculta părţile în proces şi pe terţul
intervenient, după care se va pronunţa asupra admisibilităţii intervenţiei, potrivit art. XII
din Legea nr. 2/2013, în şedinţă publică, pânã la data de 31 decembrie 2015, apoi, înce-
pând cu data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform art. 237 alin. (2) pet. 2
NCPC, respingãnd cererea ca inadmisibilã sau încuviinţând-o în principiu, atunci când ea
îndeplineşte condiţiile de forma prevăzute de lege, precum şi pe cele referitoare la: jus-
tificarea interesului de a interveni, afirmarea unui drept (intervenţia principală), termenul
în care se poate interveni {intervenţia principalã).

111
I.C.C.J., s. dc conl. adm. şi fee., dec. nr. 3032 din 21 septcmbrie 2006, in ]S.C.A.F. 2006 II, p. 371.
](J4 | An. l.l I)ISI'O/ITM GtNEKALE

Curtea Constituţională a decis că asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei se

pronunţã instanţa de judecată, după ascultarea părţilor şi a celui ce intervine, fiind astfel
asigurate garanţiile accesului liber la justiţie, şi că reclamantul beneficiazã de suficiente garanţii
procesuale'11.
4. Hotārârea asupra cererii de intervenţie. Căi de atac. încheierea prin care instanţa
admiteîn principiu cerereade intervenţie poatefi atacatā numaiodatăcu hotãrârea data
în fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul interlocutoriu al
acesteiîncheieril?l, astfel că instanţa nu mai poate reveni asupra dispoziţiilorei.
în acelaşi sens, Curtea Constituţională a arêtat că, asupra încuviinţării în principiu a cererii
de intervenţie, instanţa se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie, după verifi-carea condiţiilor
de forma, a interesului de a interveni şi a legăturii de conexitate cu cererea principală.
încheierea de admitere în principiu ru poate fi atacată decât odată cu fondul, instanţa fiind
legată a soluţiona cererea de intervenţie alături de cererea principală. Odată stabilit cadrul
procesual, potrivit legii, devin aplicabile dispoziţiile potrivit cărora actele de procedură efectuate
până la data admiteriiîn principiu rămân valabile, fiind opozabile terţului intervenient, în timp ce
actele ulterioare urmează a fi îndeplinite şi faţă de acesta. Aşadar, în această materie,
legiuitorul condiţionează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie în interes
propriu de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi
asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante. în acest sens, Curtea
a statuat în mod constant că reglemen-tarea de către legiuitor, în limiteie competenţei ce i-a
fost conferită prin Constitute, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual,
nu constitute o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni
exercitarea sa cu rea-credinţă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã măsură ocrotite.
Este adevarat că dispoziţiile care reglemeniează intervenţia voluntară reprezintă o excepţie
de la principiul disponibilităţii procesu ui civil sub aspectul dreptului reclaman-tului dea
determina limiteie cererii dechemareîn judecată sau ale apărării, însă cat timp legea
condiţionează judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea
cerinţelor de forma, de interes şi de conexitate cu cererea principală, Curtea a apreciat că
reclamantul beneficiazã de suficiente garanţii procesuale menite să concre-tizeze dreptul
acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile
principale ar putea fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, legea dă posibilitatea instanţei
judecătoreşti de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare în
mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil
nu poate fi reţinută131.
încheierea prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie poate fi
atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru partea lipsã.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanţă, respectiv
numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţatã în
apel.
5. Procedura. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie. Este reglementat un termen de soluţionare a

111
C.C., Dec. nr. 560/2007, M. Of. nr. 553 din 14 august 2007; Dec. nr. 615/2007, M. Of. nr. 523 din 2 august
2007; Dec. nr. 320/2009, M. Of. nr. 416 din IS iunie 2009; Dec. nr. 45/2010, M. Of. nr. 128 din 25 februaric
2010; Dec. nr. 1267/2010, M. Of. nr. 781 din 23 noiembrie 2010.
121
V.M. Ciobami, Tratat..., vol. I, p. 328.
3
' 'C.C, Dec. nr.615/2007, M. Of. nr. 523d i n 2august 2007;Dec. nr.47/2010, M.Of. nr. !46din5 martic2010.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. tt.» I lO⅛

căii de atac de eel mult 10 zile de la înregistrare. Acesta este un termen procesual de
recomandare, astfel cā nerespectarea luiatrage sancţiuni exclusiv pe tărâmul rãspunderii
instanţei pentru nerespectarea termenului optim şi rezonabil de soluţionare a cauzei.
6. Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecăţii cererii principale. Ins:anţa va constata suspendarea cauzei, în temeiul art. 64
alin. (4) NCPC, până la soluţionarea cãii de atac exercitate împotriva încheierii.

Art. 05. Situaţia intervenientului. ( I ) Intervenientul devine partc în proccs numai după
admiterea în principiu a cererii sale.
(2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii
intervenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau
eel mai târziu până la primul termen dejudecatã ulterior admiterii cererii de intervenţie.
Actele de procedura ulterioarc vor fi îndeplinite şi faţă de el.
(3) în cazul intervenţiei principale, după admiterea in principiu, instanţa va stabili un
termen în care trebuie depusă întâmpinarea.

COMENTARII
1. Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenţie. Calitatea de parte a interve-
nientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii
de intervenţie, având o poziţie incependentă faţă de părţile iniţiale, în cazul intervenţiei
principale, respectiv o poziţie procesuală subordonată părţii pe care o apără, în situaţia
intervenţiei accesorii.
Prin urmare, terţul va lua procedura în starea în care se află în acest moment, iar
actele de procedura ulterioare se vorîndeplini şi faţã de intervenient, cu respectarea
dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor şi comunicarea din oficiu a tuturor actelor de
procedura (art. 153-173 NCPC). Prin aceste dispoziţii nu se limitează drepturile procesuale ale
intervenientului, întrucãt acesta nu este împiedicat să se adreseze instanţelor jude-cătoreşti, să
folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi să beneficieze de garanţiile
procesului echitabil. Prin urmare, aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 21 din
Constitute privind accesul liber la justiţie şi nici celor ale art. 24 din Legea fundamentală privind
dreptul la apărare111.
Legea conferă intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
consideră necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probaţiune poate fi formu-lată, sub
sancţiunea decăderii, prin însăşi cererea de intervenţie sau eel mai târziu până la primul
termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie. A nu recunoaşte terţului posibilitatea
de a propune şi administra probe înseamnă a încălca dreptul la apărare al terţului devenit parte
în proces şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia europeană.
Intervenientul principal, ca orice reclamant, poate efectua acte de dispoziţie. 0 soluţie
contrară ar face ca intervenţia să aibă caracter pur formal.
întrucãt terţul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenţie, în literatura juridică121 s-a apreciat că terţul nu va putea solicita readministra-rea de
probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces şi nu va putea invoca excepţii relative care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de interventie.

'" C.C, Dec. nr. 10/2007, M. Of. nr. 110 d i n 14 februarie 2007.
'21 M. Tăbârcã, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tăbârcā, Gh. Buta, Codul..., p. 243.
106 I Arl. tifi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Ca orice reclamant, intervenientul principal are posibilitatea de a solicita chemarea în

judecatā a altor persoane pe calea cererii de chemare în judecatā a altor persoane sau a
cererii de chemare în garanţie, asemenea cereri putând fi formulate pânã la închiderea
dezbaterilor.
In cazul intervenţiei principale, după admiterea în principiu, instanţa va stabili un ter-men în
care trebuie depusã întâmpinarea.
2. Alte efecte ale admiterii în principiu a cererii de intervenţie. Odată ce s-a admis în
principiu cererea de intervenţie, terţul intervenient devine parte în proces şi ia procedura din
starea în care se află. în acelaşi timp, instanţa ce judecată este învestită şi cu soluţionarea
cererii de intervenţie, ceea ceînseamnă o extindere a cadrului procesual în privinţa părţilor,
precum şi a obiectului, în cazul intervenţiei principale. Totodatã, în cauză va avea loc o pro-
rogare de competentã, în sensul că instanţa sesizatã cu judecarea cererii principale devine
competentã să se pronunţe şi asupra cererii de intervenţie principală sau accesorie.
Introducerea unei cereri de intervenţie principală determinã întreruperea cursului
prescripţieiextinctiveîn privinţa pretenţiilordedusejudecăţiide intervenient, cucondiţia ca
cererea sa să nu fie respinsă, anulată, perimată ori terţul să fi renunţat la judecarea acesteia.
Acest efect este propriu acţiunii civile exercitate pe cale principală sau prin intermediul unei
intervenţii în interes propriu, nu şi al celei accesorii. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în
termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă,
introduce o nouă cerere, prescripţia este consideratã întreruptă prin cererea precedentă, cu
condiţia însă ca noua cerere să fie admisă (art. 2539 NCC).
Formularea intervenţiei principale are ca efect încetarea bunei-credinţea posesorului,
care va fi obligat la restituirea fructelor şi face să curgă dobânzile pentru creanţele în bani.
întrucât terţul intervenient devine parte în proces numai după admiterea în principiu a
cererii sale de intervenţie în interes propriu, ar din acest moment instanţa este legal sesizatã şi
cu judecarea unei asemenea cereri, suntem de părere că o cerere de intervenţie în interes
propriu nu poate fi anulată ca netimbrată anterior admiterii sale în principiu. Chiar dacă
odată cu depunerea sa intervenientul are obligaţia să achite taxa judiciară de timbru aferentă
pretenţiilor sale, sancţiunea anulării pentru neîndeplinirea acesteî obligaţii nu poate interveni
decât după momentul la care instanţa este învestită cu judecarea cererii de intervenţie,
moment care, aşa cum arătam, este reprezentat de admiterea cererii de intervenţie în interes
propriu.

Arl. 66. Judecarea cererii de intervenţie principală. (1) Intervenţia principală se judecă
odatã cu cererea principală.
(2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin ccrcrca de intcrvenţie, instanţa
poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care
intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii. In
caz de disjungere, instanţa rãmâne în toate cazurile competentã sã solutioneze cererea de
interventie.
(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenţie ar fi
întârziată de cererea principalâ.
(4) Intervenţia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins
prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

COMENTARII
1. Judecata cererii de intervenţie principală. Regula. Intervenţia principală se judecă
odată cu acţiunea principală, instanţa pronunţându-se asupra acesteia prin dispozitivul
hotărârii.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. «7 I 10/

2. Excepţia. Disjungerea cererilor. Cu titlu de excepţie, dacă intervenţia în interes

propriu ar determina întârzierea soluţionării cererii principale, instanţa poate dispune
disjungerea celor două cereri, pentru a f judecate separat. Ca urmare a disjungerii se va
forma un dosar separat, având ca obiecî cererea de intervenţie în interes propriu, care
se va repartiza, conform art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instan-
ţelor judecătoreşti, completului de judecată sesizat cu soluţionarea acţiunii princi
pale. Aceasta chiardacă cererea de intervenţie în interes propriu arfidecompetenţa unei
alte instanţe, întrucât admiterea în principiu a cererii de intervenţie are ca efect prorogarea
de competenţă a instanţei sesizate cu acţiunea principals.
Prin dispoziţii imperative ale legii, se interzice disjungerea în urmãtoarele situaţii: a) în
cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus
judecăţii. Instanţa este obligată sã se pronunţe prin aceeaşi hotărâre asupra ambelor cereri, cu
menţiunea că nu va putea admite concomitent atât cererea reclamantului ori-ginar, cat si
cererea intervenientului principal, ci va trebui să respingă fie acţiunea princi-pală, fie cererea
de intervenţie. Există însă posibilitatea ca instanţa să admită în parte ambele cereri, să le
respingă în parte ori să admită în parte una dintre cereri şi să o respingă pe cealaltă; b) în
cazul în care judecarea cererii de intervenţie ar fi întârziată de cererea principală.
3. Continuarea judecăţii în cazul stingerii litigiului printr-un act de dispoziţie al păr-
ţilor iniţiale. Dacă reclamantul renunţă la judecarea cererii sale, după ce s-a admis în
principiu o cerere do intervenţie în interes propriu, instanţa va continue sã judece cererea
de intervenţie formulatã de intervenientul principal, deoarece acesta se bucură de inde-
pendenţã procesuală şi această forma de intervenţie are atributele unei veritabile acţiuni
civile în justiţie. Totastfel, judecata cererii de intervenţie principală vacontinua şiîn cazul
în care pârâtul achiesează la pretenţiile reclamantului.
Dacă actul de dispoziţie intervine anterior admiterii în principiu a cererii de intervenţie,
atunci intervenţia este neavenită, nu mai are obiect, deoarece prin manifestarea de voinţă în
sensul actuluí de dispoziţie (renunţare, achiesare la pretenţii, tranzacţie), părţile pun capăt
litigiului dintre ele, astfel că, nemaiexistând litigiu între părţi, nu se mai poate pune problema
unei intervenţii în proces (într-un proces care, în fapt, nu mai există).
4. Cheltuielile de judecată. în cazul ntervenţiei principale, dacă terţul intervenient
cade în pretenţii, acesta va suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea
câştigãtoare.

.%rl. 67. Judecarea cererii de intervenţie accesorie. (1) Judecarea cererii de intervenţie
accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanţa este obligată să
se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre, odată cu fondul.
(2) Intervenientul accesoriu poate sã săvârşească numai actele de procedure care nu
contravin intcresului părţii în favoarea căreia a intervenit.
(3) După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate sã renunţe la judecarea
cererii de intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit
(4) Calea de atac exercitatã de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă
partea pentru care a intervenit nu a excrcitat calea de atac, a rcnunţat la calea de atac
exercitatã ori aceasta a fost anulată, perimatã sau respinsã fãrã a fi cercetată în fond.

COMENTARII
1. Judecata cererii de intervenţie accesorie. Regula. Intervenţia accesorie se judecă
odatã cu acţiunea principală, instanţa pronunţându-se asupra acesteia prin dispozitivul
lt⅜ 1 An. «7 I)ISI'O/ITM GUNEKAlE

hotārârii date asupra fondului. Rezolvarea datăcererii de intervenţie accesorie depinde în mod
esenţial de soluţionarea acţiunii principale, variantele posibile fiind următoarele: a) respinge
acţiunea principalã şi respinge cere^ea de intervenţie în interesul reclaman-tului; b) admite
acţiunea principalã şi admite cererea de intervenţie în interesul recla-mantului; c) respinge
acţiunea principalã în raport cu un anumit pârãt şi admite cererea de intervenţie în interesul
acestui pârât;d) admite acţiunea principalã şi respinge cererea de intervenţie în interesul
pârâtului.
2. Poziţia intervenientului accesoriu. Intervenientul în interesul uneia din părţi nu are
o independenţã procesuală absolută, asemenea intervenientului în interes propriu, care
este un „veritabil reclamant"1". Aşa fiind, acest intervenient poate săvârşi numai acele
acte de procedură prin care sprijină, în mod obiectiv, poziţia procesuală a părţii în favoarea
căreia s-a formulat intervenţia.
întrucât terţul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenţie, terţul nu va putea solicita readministrarea de probe, refacerea unor acte de
procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine parte în proces, nu va putea
invoca excepţii relative care trebuiau invocate anterior admiterii cererii de intervenţie.
După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate renunţa la judecarea cererii de
intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit.
3. Continuarea judecãţii în cazul stingerii litigiului printr-un act de dispoziţie al păr-
ţilor iniţiale. Continuarea judecării cererii de intervenţie accesorie în cazul renunţării
reclamantului la acţiunea introductivã sau a achiesării pârâtului la pretenţiile reclamantului nu
poate avea loc tocmai din cauza poziţiei de subordonare a terţului faţă de partea în favoarea
căreia acesta intervine.
4. Apel/recurs respins ca neavenit. Apelul sau recursul declarat de intervenientul în
interesul uneia din părţi se va respinge ca neavenit dacă partea în sprijinul căreia s-a intervenit
nu şi-a exercitat ea însãşi dreptul la apel ori la recurs, a renunţat la calea de atac exercitată ori
aceasta a fost anulată, perimată sau respinsa fărã a fi cercetată în fond.
S-a reţinut cã acest articol trebuie interpretat în sensul că el se referă şi la contestaţia în
anulare, deoarece o asemenea cale de atac nu este admisibilă dacã motivele contes-taţiei nu
s-au invocat pe calea apelului sau a recursului ,?,. Apreciem că soluţia rămâne vaiabilă şi pentru
cazul revizuirii, în reglementarea actuală a instituţiei, prin art. 67 alin. (4) NCPC, legiuitorul
utilizând sintagma „calea de atac exercitatã de intervenientul accesoriu", fãră a dístinge după
cum este vorba de o cale ordinarã sau extraordinară de atac şi nici în funcţie de alte posibile
criterii; sunt vizate, în consecinţă, toate căile de atac.
5. Cheltuielile de judecată. în cazul intervenţiei accesorii, dacă partea în favoarea
căreia a intervenit terţul cade în pretenţii, suportarea cheltuielilor de judecată cade în
sarcina acestei părţi, fără ca intervenientul accesoriu să poată fi obligat la plata unor ase
menea cheltuieli.
Terţul intervenient suportă, în raport cu partea adverse, cheltuielile efectuate cu cererea sa
de intervenţie, indiferent dacă hotărârea s-a pronunţat sau nu în favoarea părţii pentru care a
intervenit, deoarece intervenţia accesorie nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea
cheltuielilor pe care în final le suportă eel care cade în pretenţii" 1. Totodatã, terţul poate fi
obligat la plata cheltuielilor de judecată şifaţă de partea în favoarea căreia a intervenit, ori de
câte ori prin atitudinea sa în proces a determinat efectuarea unor astfel

' ' /. Leş, Participarea pârţilor în procosul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 134.
I2
' M. Tâbărcă, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 188-189; M. Tãl>ãrcn. Gh. Buta, Codul..., p. 249.
I¾l
VM. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilã, ed. a 5-a, Ed. C.l 1. Beck,
Bucureş(i,2011,p.79.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIV IL %rl. ft» I 109

de cheltuieli (spre exemplu, intervenientul declară apel sau recurs, deşi partea în interesul
căreia a intervene nu a uzat de această cale de atac).

§ 2. Intervenţia forţată

/. Chemarea în judecată a altei persoane

;%rl. 68. Formularea cererii. Termene. (1) Oricarc dintrc părţi poate sā cheme în
judecată o altã persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi
drepturi ca şi reclamantul.
(2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune eel mai
târziu pãnă la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.
(3) Cererea făcutã de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea
întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, eel mai
târziu la primul termen de judecatã.

COMENTARII
1. Intervenţie forţată. Chemarea în judecată a altor persoane. Textul reglementează
acea forma de participare a terţelor persoane în procesul civil prin care se conferă părţilor
dreptul deasolicita instanţei introducereaîn proces a persoanelor care ar putea pretinde
aceleaşi drepturi ca reclamantul, preîntâmpinând astfel un nou litigiu. Spre exemplu, în
cadrul unei acţiuni având ca obiect stabilrea unei servituţidetrecere, în cadrul unei acţi-
uni în revendicarea unui imobil aflat în coproprietate, în cadrul acţiunilor în evacuare şi
al celor care au ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpārare, în cadrul acţi
unilor posesorii, precum şi al celor având ca obiect plata unor despãgubiri pentru lipsa
folosinţei unui imobil. Un al treilea este introdus în cursul procesului, de oricare dintre
părţile aflate în litigiu, silit şi nu voluntar.
Prin admiterea introducerii în proces a altor persoane se realizează prorogarea com-
petenţei instanţei sesizateîn scopul soluţk>nării tuturor pretenţiilor care decurg din acelaşi
raport juridicîn cadrul unui singur proces.
2. Condiţii de exercttare. Partea care solicitã introducerea terţului în proces trebuie sã
justifice interesul acestei lãrgiri a cadrului procesual, iar terţul introdus este obligatoriu să aiba
capacitate procesuală şi să poată pretinde aceleaşi drepturi ca reclamantul, cali-tatea sa
procesuală fiind întotdeauna aceea de reclamant.
3. Termenul pentru depunerea cererii. Cererea pârâtului de introducere a unei terţe
persoane în proces se depune, de regulă, odată cu întâmpinarea, iar atunci când întâmpinarea
nu este obligatorie, se depune până la primul termen de judecată.
Cererea reclamantului de introducere a unei terţe persoane în proces poate fi depusă până
la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, astfel cum este deter-minat acest
moment prin art. 244 NCPC. Aşadar, o astfel de cerere poate fi formulată numai în fata primei
instanţe, asigurându-se astfel principiul dublului grad de j ur Js dJ cţ Jo .
Opţiunea legiuitorului se explică prin necesitatea ca terţii care vor fi chemaţi în judecată să
beneficieze de aceleaşi etape procesuale ca pãrţile din dosar, în scopul respectării dreptului lor
la apărare11'.

111
C.C., Dec. nr. 118/2008, M. Of. nr. 298 din 16 aprilie 2008; Dec. nr. 205/2008, M. Of. nr. 349 din 6 mai 2008
110 I An. *ií> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

4. Sancţiune. în absenţa unor dispoziţii exprese referitoare la consecinţele juridice ale

nerespectării condiţiei de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge ca
inadmisibilă.

Art. ftO. Comunicarea cererii. (1) Cererea va fi motivată şi, împrcunã cu înscrisurile
care o însotesc, se va comunica atãt celui chemat în judecatã, cat şi părţii potrivnice.
(2) La exemplarul cererii destinat terţului se vor alătura copii de pe cererea de chemarc
în judecatã, întâmpinarc şi de pe înscrisurile de la dosar.
(3) Dispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în mod corespunzãtor.

COMENTARII
1. Condiţii de forma. S-a considerat1", cu deplin temei, cã nu este suficientã o simplă
cerere motivată, ci ea trebuie să îndeplinească condiţiile de forma ale unei cereri de che-mare
în judecatã stipulate în art. 194 NCPC, întrucât cererea de chemare în judecatã a altor
persoane este asimilatā intervenţiei voluntare principale, care, la rândul ei, repre-zintă o
veritabilã cerere de chemare în judecatã.
2. Comunicarea cererii. Cererea de intervenţie trebuie motivată şi se comunica, din oficiu,
atât celui chemat în judecatã, cat şi părţii potrivnice, împreună cu înscrisurile care o însotesc.
La cererea celui chemat în judecatã se anexează copii de pe cererea introduc-tivã,
întâmpinare şi de pe alte înscrisuri depuse la dosar.
3. Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicãrii, potrivit dispoziţiilor alin. (3),
care trimit la art. 64 şi art. 65, instanţa competentă va asculta părţile în proces şi pe terţul
intervenient, dupã care se va pronunţa asupra admisibilităţii intervenţiei, potrivit art. XII din
Legea nr. 2/2013, în şedinţã publică, până la data de 31 decembrie 2015, apoi, începând cu
data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform art. 237 alin. (2) pet. 2 NCPC,
respingând cererea ca inadmisibilă sau încuviinţând-o în principiu, atunci când ea îndeplineşte
condiţiile de forma prevăzute de lege, precum şi pe cele referitoare la termenul pentru
formularea cererii de intervenţie.
4. Hotārârea asupra cererii de intervenţie. Cāi de atac. încheierea prin care instanţa
admiteîn principiu cererea de intervenţie poatefi atacată numai odatăcu hotãrârea data în
fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul interlocutoriu al acestei
încheieri12', astfel că instanţa nu mai poate revení asupra dispoziţiilor ei.
încheierea prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie poate fi
atacată în termen de 5 zile, care curge de la prorunţare pentru partea prezentă, respectiv de
la comunicare pentru partea lipsã.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanţă, respectiv numai
recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel.
5. Procedura. Dosarul seînainteazã, în copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluţionare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea lui
atrage sancţiuni exclusiv pe tărâmul răspunderii instanţei pentru nerespectarea ter-menului
optim şi rezonabil de soluţionare a cauzei.

' ' /. Stœnescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Partea generală, Ed. Didactica" şi Pedagogică, Bucuresti,
1977, p. 305.
|z
' VM. Ciobami, Tratat..., vol. I, p. 328.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 711 I 111

6. Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecăţii cererii principale. Instanţa va constata că este suspendatã cauza, în temeiul
art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii.
7. Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenţie. Calitatea de parte a interve-
nientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii
de intervenţie, având poziţia procesualã de reclamant. Prin urmare, terţul va lua proceduraîn
stareaîn care seaflăîn acest moment, iaractelede procedură ulterioare se vor îndeplini şi faţă de
intervenient, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la citarea păr-ţilor şi comunicarea din oficiu
a tuturor actelor de procedură (art. 153-173 NCPC).
Legea conferă intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
considerā necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probaţiune poate fi formu-lată, sub
sancţiunea decăderii, prin însăsi cererea de intervenţie sau eel mai târziu până la primul
termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie. A nu recunoaşte terţului posibilitatea
de a propune şi administra probe înseamnă a încălca dreptul la apã-rare al terţului devenit
parte în proces şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia europeană.
întrucât terţul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenţie, în literatura juridică1" s-a apreciat că terţul nu va putea solicita readministrarea de
probe, refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces şi nu va putea invoca excepţii relative, care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de intervenţie.
Ca orice reclamant, intervenientul are posibilitatea de a solicita chemarea în judecată a
altor persoane pe calea cererii de chemareîn judecată a altor persoane sau a cererii de
chemare în garanţie, asemenea cereri putând fi formulate până la închiderea dezbaterilor.
După admiterea în principiu, instanţa va stabili un termen în care trebuie depusă
întâmpinarea.
8. Judecata cererii. Cererea de chemare în judecată a altor persoane este de compe-
tenţa instanţei sesizate cu judecarea cererii principale. Cererea de chemare în judecată a
altor persoane se va soluţiona odată cu cererea principală, cu excepţia cazului în care
judecarea acestei cereri este întârziată de cererea de chemare în judecată a altor per
soane. în această din urmă situaţie, se va proceda la disjungerea cererii de chemare în
judecată a altor persoane şi la judecarea sa separata de acelaşi complet, conform art. 99
alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Art. 70. Poziţia terţului în proces. Cel chemat în judecata dobândeşte poziţia
procesualã de reclamant, iar hotãrârea îşi produce efectele şi în privinţa sa.

COMENTARII
1. Calitatea procesualã a persoanei introduse în proces. Persoana introdusă în proces
în temeiul art. 68 NCPC vaaveaîntotdeaina calitatea de reclamant, căci poziţia de„inter-
venient în interes propriu", precizată prin norma din reglementarea anterioara (art. 58 CPC),
este „o varietate a calităţii de reclamant"'2'.
Terţul introdus în proces are aceleaşi drepturi cu intervenientul în interes propriu, inclu-siv
cele de dispoziţie în proces: renunţarea la judecată, renunţarea la drept, tranzacţia.

I'1 M. Tālmcā. Drept procesual.... vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tābârcā, Ot. Bula, Codul..., p. 243. ' ' /.
Leş, Parliciparea părţilor ..., p. 153.
112 1 Art. 71 I)ISI'O/ITM G1NEKALE

Instituţia chemării în judecată a altor persoane nu poate fi utilizată, aşadar, în scopul

introducerii în proces a unui nou pârât, prin eludarea dispoziţiilor art. 200 NCPC, care
reglementează condiţiile modificării cererii de chemare în judecată.
2. Efectele chemării în judecată a altor persoane. Efectele acestei forme de participare
a terţelor persoane în procesul civil sunt analoge intervenţiei principale. Astfel, terţul
dobândeşte calitatea de parte în proces şi ia procedura din starea în care se află în momen-
tul intervenţiei. Totodată, în cauzā va avea loc o prorogare de competenţă, în sensul că
instanţa sesizată cu judecarea cererii principale devine competentă să se pronunţe şi asupra
cererii de chemare în judecată a altor persoane. Hotărârea pronunţată dobândeşte autoritate
de lucru judecat şi faţă de eel introdus în proces.
Incircumstanţe bine determinate se produce şi un efect particular al acestei instituţii, acela
al scoaterii pârâtului din cauză (art. 71 NCPC).
Hotărârea care se va da în cauză îi va fi opozabilã persoanei introduseîn proces şi ea trebuie
sã cuprindã dispoziţii exprese referitoare la cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Ar(. 71. Scoaterea pârâtului din proces. (1) In cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul,
chemat în judecată pentru o datorie bānească, recunoaşte datoria şi declară că vrea să o
execute faţă de eel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, cl va fi scos din
proces, dacă a consemnat la dispoziţia instanţei suma datorată.
(2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecatã pentru predarea unui bun sau a folosinţei
acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi
stabilit prin hotărârc judccătorcască. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de
către instanţa învestitã cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 971 şi următoarele hind
aplicabile.
(3) In aceste cazuri, judecatã va continua numai între reclamant şi terţul chemat în
judecată. Hotărârea se va comunica şi pârâtului, căruia îi este opozabilã.

COMENTARII
1. Scoaterea din cauză a pârâtului care recunoaşte pretenţiile deduse judecăţii. Este
reglementată ipotezaîn care pârâtul dintr-o act une personală mobiliară (acţiuneîn pre-tenţii)
recunoaşte datoria şi declarã cã o va îndeplini faţă de eel care îşi va stabili judecă-toreşte
dreptul de creanţă, fie reclamantul, fie persoana chemată în judecată şi care poate pretinde
acelaşi drept ca reclamantul- Declaraţia pârâtului în fata instanţei se consemnează în
încheierea de şedinţă. Dacă pârâtul face dovada cã a consemnat la dispoziţia instanţeî suma
datorată, prin recipisa de indisponibilizare a sumei într-un cont bancar, acesta nu va mai fi
citat în proces şi nu va mai participa la judecată, fiind scos din cauză. Instanţa va statua cine
este titularul dreptului de creanţă şi, totodată, cine este persoana îndreptăţită la ridicarea sumei
depuse de pârât.
2. Scoaterea din cauză a pârâtului care declară că va preda bunul celui al cărui drept
va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Este reglementată şi ipoteza în care pârâtul dintr-
o acţiune în revendicare sau în evacuare, prin care se cere şi predarea bunului sau a folosinţei
acesteia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cãrui drept va fi stabilit
prin hotărãre judecătorească. Declaraţia pârâtului în fata instanţei se consemnează în
încheierea de şedinţă. Bunul în litigiu, mobil sau imobil, va fi indisponi-bilizat prin sechestru
judiciar de către instanţa învestitã cu judecarea cauzei, conform procedurii reglementate de
art. 971 şi urm. NCPC.
3. Efecte specifice. Efectul scoaterii din cauză a pârâtului care recunoaşte pretenţiile
deduse judecăţii, precum şi a pârâtului care dec ară că va preda bunul celui al cărui drept
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 72 I 113

va fi stabilit prin hotărâre judecătorească, este unul specific acestei forme de intervenţie
forţată. Dispoziţiile normei sunt de strictă interpretare, nefiind susceptibile de extrapolare.
în ambele ipoteze reglementate, judecata va continua numai între reclamant şi terţul
chemat în judecata. Hotărârea se va comunica şi pârâtului şi îi este opozabilã.

//. Chemarea în garanţie

Art. 72. Condiţii. (1) Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţã persoană,
împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separata în garanţie sau în
despăgubiri.
(2) In aceleaşi condiţii, eel chemat în garanţie poate să cheme în garanţie o altă
persoană.

COMENTARII
1. Intervenţie forţată. Chemarea în garanţie. Efecte. Textul normativ reglementează
acea forma de participareaterţelor persoaneîn procesul civil prin care se conferă părţilor
dreptul de a solicita introducerea în proces a persoanelor care ar avea obligaţia de garanţie
sau de despăgubire, în ipoteza în care pêrtea solicitantă ar pierde procesul.
Chemarea în garanţie are ca scop realizarea unei apărări în comun în raport cu recla-
mantul, precum şi o eventualã despăgubire a pârâtului de către chematul în garanţie, pentru
prestaţia la care pârâtul afostobligatîn raport cu reclamantul, în ipoteza admiterii acţiunii
principale.
Chemarea în garanţie produce şi ea, asemenea oricārei cereri incidentale, efectul
prorogãrii competenţei instanţeisesizatecu cererea principală, efectulînvestirii instanţei, eel al
întreruperii cursului prescripţiei extinctive. Terţul dobândeşte calitatea de parte în procesul civil
şi hotărârea ce se va pronunţa îi va fi opozabilã.
2. Admisibilitatea cererii în anumite materii. Cererea de chemare în garanţie a unei
persoane străine de proces este admisibilăîn cazurile propriu-zise de drepturi garantate legal
sau conventional şi, în esenţă, ori de câte ori exista o acţiune în regres în contra unui terţ1".
Spre exemplu, chemarea în garanţie este frecventă în materia transmisiunilor de drepturi
cu titlu oneros. Bunãoară, chemarea în garanţie poate fi promovată de catre un coproprietar
împotriva altui coproprietar (art. 683 NCC), de cumpărătorul acţionat în judecata de o altă
persoană, obligaţia de garanţie a vanzatorului fiind inserată de drept în contractele de vânzare-
cumpărare {art. 1705 NCC). Prin urmare, vânzătorul este de drept obligat să ÎI garanteze pe
cumpărãtor de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut, precum şi de sarcinile care
grevează bunul respectiv şi care n-au fost declarate la încheierea contractului (art. 1695 NCC).
Chemarea în garanţie are însă aplicaţii şi în cadrul acţiunilor în revendicare. Ïntr-o astfel de
acţiune, pârâtul poate formula o cerere de chemare în garanţie a vanzatorului bunului
revendicat.
în cadrul unei acţiuni având ca object sistarea indiviziunii, una dintre părţile în litigiu poate
solicita chemarea în garanţie a persoanei care i-a vândut imobilul.
Totodată, chemarea în garanţie este frecventă şi în litigiile locative. în cadrul unei acţiuni în
evacuare, pârâtul are dreptul de a solicita chemarea în garanţie a persoanei care i-a cedat
folosinţa spaţiului locativ, pentru a confirma calitatea de locatar a acestuia.

111
/. StoOtescu, S. Zilbersteiti, op. cit., p. 329.
114 1 Art. T£ I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

în practica judiciară s-a considerat a fi admisibilā chemarea în garanţie formulată în cadrul

unei acţiuni civile în pretenţii, motivându-se prin aceea că, ori de câte ori partea are la
dispoziţie o acţiune în regres împotriva unui terţ, ea poate solicita introducerea acestuia în
proces, pentru a fi despăgubită în siîuaţia în care ar cădea în pretenţii.
3. Inadmisibilitatea cererii în anumite materii. Este inadmisibilă chemarea în garanţie în
cererile de ordonanţă preşedinţială, deoarece implicã abordarea fondului, tranşarea dreptului
patrimonial alegat în acţiunile posesoríi, în acţiunile personate nepatrimoniale, în litigiile de
muncă, deoarece nu existã raporturi de muncă între persoana încadratã în muncă şi terţul
chemat în garanţie.
Cererea de chemare în garanţie formulată în litigiile de muncă este inadmisibilă atuncî
când este formulată de angajator. însă, în opinia noastră, ea este admisibilã atunci când se
formulează de către pârâtul chemat în judeca:ã nu în calitate de angajator, ci de obligat la
alocarea de fonduri angajatorului în vederea îndeplinirii obligaţiei sale de plată (ne referim aici
la chemarea în judecata în calitate de pârâţi a Consitiului local, care răspunde de repartizarea
sumelor şi aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică,
respectiv a primarului, ca ordonator de credite). în această ipoteză, chemarea în garanţie se
formulează de un terţ faţă de raportul juridic de muncā, parte în proces, scopul fund acela de
a-l garanta în sensul punerii la dispoziţie de sume de baní pentru ca terţul (Consiliul local,
primarul,înexerrplul nostru)să-şi poatăîndepliniobligaţia instituită în sarcina lor, de alocare de
fonduri angajatorului.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie
2011m, a statuat în sensul că este inadmisibilă chemarea în garanţie a Ministerului
Finanţelor Publice în litigiile vîzând acordarea unor drepturi de natură salarială perso-
nalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 7|. în aplicarea
dispoziţiilor art. 60 CPC raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 privind executa-rea
obligatiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi
completările ulterioare, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice
formulată de instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile
salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea
cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea
nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport
electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar, nu
îndeplineşte cerinţele prevăzute de textul de lege.
Pretenţiile menţionate pe calea chemării 'n garanţie de către instituţia bugetară pârâtă (de
exemplu, alocările de fonduri sau re:tificările bugetare) nu pot forma obiec-tul unei cereri de
chemare în judecata formulate pe cale incidentală sau al unei acţiuni ulterioare în instanţă,
întrucât între instituţiile publice pârâte chemate în judecata pentru plata drepturilor de natură
salarială ori a ajutoarelor financiare şi Ministerut Finanţelor Publice există raporturi juridice de
drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligatiilor legale reciproce şi specificece le
revinîn procesul bugetar, iar între Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile respective nu există
nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituţie publică
a obligaţiei ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispoziţiilor Legii nr.
315/2006.

"I M. Of. nr.786 din 4 noiembrie 2011.

|z|
Abrogata do art. 15 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 118/2010 (M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010).
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 7.S I ll⅛

Este adevărat cã, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice reparti-zează
ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetui de stat, îndeplinind un
rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuţia de a vira acestora alte sume decât
cele prevăzute in legea bugetului de stat şi cu respectarea acesteia.
Procedura legalã de executare de către instituţiile publice a obligaţiilor stabilite prin titluri
executorii este reglementatã de O.G. nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în
cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligaţia de diligenţă de a efectua demersurile
legale în vederea asigurării în bugetele proprir şi ale institutíilor din subordine a creditelor
bugetare necesare efectuãrii plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanţelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza
proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de a elabora proiectele de rectificare a
acestor bugete, rol care se realizează prin atribuţiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) şi i) din
Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pet.
6-8, 11 şi 13 din H.G. nr. 34/2009, cu modificările şi completãrile ulterioare. în plus, art. 3 din
O.G. nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispune în sensul că, în situaţia în
care instituţiile publice nuîşiîndeplinesc obligaţia de plată în termenul pre-văzut de art. 2 din
ordonanţă, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu
dispoziţiile Codului de procedura civilă şi ale altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
în mod corelativ obligaţiei de diligenţă ce revine institutíilor publice în temeiul şi în
executarea dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul
Finanţelor Publice are obligaţia de a efectua demersurile administrative necesare în vederea
rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite şi-ar îndeplini
atribuţiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetui propriu a
sumelor necesare plă;ii obligaţiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanţelor
Publice, la rândul său, arîntocmi şi artransmite spre aprobare propuneri de rectificare a
bugetului de stat, dreptul de decizie aparţine legislativului.
în concluzie, cat timp între debitorul obligaţiei de plată deduse judecăţii, respectiv instituţia
publică obligată la plată, şi chematul în garanţie, respectiv Ministerul Finanţelor Publice, nu
există o obligaţie de garanţie sau dedespăgubire, nu suntîntrunite condiţiile acestei forme de
intervenţie în proces.
4. Titularul cererii. Cererea de chemare în garanţie poate fi formulată, potrivit art. 72 NCPC,
de pârât, de reclamant, de intervenientul voluntar principal, de eel chemat în jude-cată (care
dobândeşte poziţia procesualê de reclamant). Cel chemat în garanţie poate, la rândul său, să
formuleze o cerere de chemare în garanţie a unei alte persoane. Legea limitează chemărileîn
garanţie în lanţ, susceptibile de a afecta termenul rezonabil de soluţionare a pricinii, astfel că
eel de-al doilea chemat în garanţie îşi va putea valorifica propriul drept la garanţie sau
despăgubire numai printr-o acţiune principală, nu şi pe cale incidentală.

Art. 73. Formularea cererii. Termene. (1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută
pentru cererea de chemare în judecata\
(2) Cererea fãcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune eel mai
târziu până la terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanţe.
(3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea
întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacã întâmpinarea nu este obligatorie, eel mai
târziu la primul termen de judecată.
Hh I Art. 71 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

COMENTARII
1. Natură juridicã. Condiţii de forma. Cererea de chemare în garanţie trebuie să
cuprindă toate elementele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, stipulate
prin art. 194 NCPC.
2. Termenul pentru depunerea cererii. Pârâtul poate formula această cerere în ter-
menul prevãzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe [art. 201 alin. (1)
NCPC), iardacãîntâmpinarea nu esteobligatorie, eel maitârziu la primultermende judecată.
Dacă reclamantulîşi modifică acţiuneaîn condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC, pârâtul poate
formula cererea de chemare în garanţie până la termenul următor.
Reclamantul sau intervenientul principal poate depune o astfel de cerere eel mai târziu
la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, astfel cum este deter-minat acest
moment prin art. 244 NCPC. Nu poate fi primită, aşadar, o cerere de chemare în garanţie
formulată în fata instanţei de apel sau a instanţei de recurs, pentru a nu priva părţile de
beneficiul celor două grade de jurisdicţie. De asemenea, chemarea în garanţie nu poate fi
formulată pentru prima data în revizuire sau în cadrul contestaţiei în anu-lare. Dacă însă
instanţa de control judiciar a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, cu
consecinţa reluării judecăţii în primă instanţă, existā posibilitatea formulării unei cereri de
chemare în garanţie.
Obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de
lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la]udecarea procesului
său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea
unortermene procesuale servind uneímai buneadministrăriajustiţiei, precum şi necesitãţii
aplicãrii şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor111.
3. Sancţiune. în absenţa unor dispoziţii exprese referitoare la consecinţele juridice ale
nerespectării condiţiei de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge
ca inadmisibilă.

Arl. 7"l. Procedura de judecată. (1) Instanţa va comunica celui chemat în garanţie
cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chemare
în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.
(2) Dispoziţiilc art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) In termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), eel chemat în garanţie trebuie să depună
Întâmpinare şi poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2).
(4) Cererea de chemare în garanţie se judecã odată cu cererea principală. Cu toate
acestea, dacă judecarca cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în
garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. In acest din
urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanţie va fi suspendată până la soluţionarea
cererii principale.

COMENTARII
1. Comunicarea cererii. După depunerea cererii de chemare în garanţie, instanţa va
dispune, din oficiu, comunicarea acesteia celui chemat în garanţie. La cererea de chemare în
garanţie se vor alãtura atâtea exemplare câţi cnemaţi în garanţie sunt, plus un exemplar pentru
instanţă. Se vor alãtura, totodatã, copii de pe înscrisurile depuse de eel garan-

111
CC, Dec. nr. 913/2007, M. Of. nr. 809 din 27 noiembrie 2007; Dec. nr. 209/2008, M. Of. nr. 349 din 6 mai 2008;
Dec. nr. 529/2010, M. Of. nr. 355 din 31 mai 2010; Dec. nr. 815/2010, M. Of. nr. 580 din 16 august 2010.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 71 | 11/

tat. Odată cu cererea de chemare în garanţie se va comunica o copie de pe cererea prin-

cipală, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile evocate mai sus, pentru ca persoana chemată în
garanţie să îşi poată exercita dreptul la apărare.
2. Admiterea în principiu a cererii de chemare în garanţie. Asemenea cererii de inter-venţie
voluntară, şi cererea de chemare în garanţie este supusă procedurii prealabile de admitere în
principiu, prevăzută de art. 54 NCPC. După efectuarea comunicării, potrivit dispoziţiilor alin.
(1), instanţa competenta va asculta părţile în proces şi pe terţul interve-nient forţat, după care
se va pronunţa, potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, în şedinţă publică, pânã la data de 31
decembrie 2315, apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu, conform
art. 237 alin. (2) pet. 2 NCPC, asupra admisibilităţii inter-venţiei, respingand cererea ca
inadmisibilă sau încuviinţând-o în principiu, atunci când ea îndeplineşte condiţiile de forma
prevăzute de lege, precum şi pe cele referitoare la justi-ficarea interesului de a formula o astfel
de cerere şi termenul în care cererea poate fi făcutã.
3. Hotărârea asupra cererii de chemare în garanţie. Cãi de atac. încheierea prin care
instanţa admite în principiu cererea de chemare în garanţie poate fi atacatã numai odată cu
hotărârea data în fond. în literatura juridică de specialitate a fost subliniat caracterul
interlocutoriu al acestei încheieri"1, astfel că instanţa nu mai poate reveni asupra dispoziţiilor ei.
încheierea prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie poate fi
atacatã, în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respec-tiv de
la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost
data în primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care
încheierea a fost pronunţată în apel.
4. Procedura. Dosarul se înaintează, în copie certificatã pentru conformitate cu origi-
nalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac, în 24 de ore de la expirarea
termenului.întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluţionare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea lui
atrage sancţiuni exclusiv pe tărâmul *ăspunderii instanţei pentru nerespectarea ter-menului
optim şi rezonabil de soluţionare a cauzei.
5. Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea căii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie (apelul sau recursul) atrage suspendarea de
drept a judecăţii cererii principale. Instanţa va constata că este suspendată cauza, în temeiul
art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii.
6. Efectul admiterii în principiu a cererii de intervenţie. Calitatea de parte a interve-nientului.
Chematul în garanţie devine parte în procesul civil, ca efect al admiterii în principiu a cererii de
intervenţie, având o poziţie independentă faţã de părţile iniţiale. Prin urmare, terţul va lua
procedura în starea în care se află în acest moment, iar actele de procedura ulterioare se vor
îndeplini şi faţã de intervenient, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor şi
comunicarea din oficiu a tuturor actelor de procedura (art. 153-173 NCPC).
Legea conferã intervenientului dreptul de a solicita administrarea de probe noi, pe care le
consideră necesare în spri]inul cererii sale. Cererea în probaţiune poate fi formu-lată, sub
sancţiunea decăderii, prin însăşi cererea de intervenţie sau eel mai târziu până la primul
termen de ]udecată ulterior admiterii cererii de intervenţie. A nu recunoaşte

111
V.M. Ciobami, Tralal..., vol. I, p. 328.
ll» I Art. 71 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

terţului posibilitatea dea propune si administraprobeînseamnăaîncălca dreptul la apă-

rarealterţului devenit parteîn procesşi dreptul la un procesechitabil consacrat deart. 6 din
Convenţia europeană.
întrucât terţul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
intervenţie, în literatura juridică' 1' s-a apreciat cã terţul nu va putea solicita readministra-rea de
probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la care acesta devine
parte în proces, nu va putea invoca excepţii relative care trebuiau invocate anterior admiterii
cererii de intervenţie.
Ca orice reclamant, intervenientul principal are posibilitatea de a solicita chemarea în
judecată a altor persoane pe calea cererii de chemare în judecatã a altor persoane sau a
cererii de chemare în garanţie, asemenea cereri putând fi formulate până la terminarea
cercetării procesului înaintea primei instanţe.
7. Depunerea întâmpinării. întâmpinarea este obligatorie. După admiterea în princi-
piu, instanţa va stabili un termen pentru depunerea întâmpinării de către eel chemat în
garanţie, care va fi determinat prin aplicarea dispoziţiilor art. 201 alin. (1) NCPC în ter-
menul stabilit pentru depunerea întâmpinării, eel chemat în garanţie poate să cheme în
garanţie o altă persoană, conform art. 72 alin. (2) NCPC.
Nerespectarea termenului mai sus evocat atrage sancţiunea decăderii, potrivit art. 18S
NCPC
8. Judecatã cererii. De regulă, cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu
cererea principală, cu excepţia cazului în care judecarea acestei cereri este întârziată de
cererea de chemare în garanţie. în această din urmă situaţie, se va proceda la disjungerea
cererii de chemare în garanţie şi la judecarea ei separata, de către acelaşi complet, con
form art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţe!or judecătoreşti.
în cazul unei disjungeri a cererii de chemare în garanţie, instanţa de judecată va dis-pune
suspendarea judecării acestei cereri în temeiul art. 74 alin. (4) NCPC, care reglemen-tează un
caz de suspendare de drept a judecăţii. Efectele suspendării operează până la soluţionarea
definitivă a cererii principale. Această măsură se impune cu scopul de a se evita pronunţarea
unor hotărâri definitive contradictorii.
Instituirea regulii potrivit căreia, în situaţiaîn care chemarea în garanţie determină
întârzierea judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea celor două cereri spre a fi jude-cate
separat, are drept scop soluţionarea cauzeiîntr-un termen rezonabil, în deplin acord cu
exigenţele impuse de dreptul la un proces ech⅛abil. Această soluţie legislativă nu încalcă
egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele
vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea nu îngrădeşte sub niciun aspect
posibilitatea părţilor de a formula apărările pe care le consideră necesare121.
9. Soluţii. Sentinţa pronunţată în soluţionarea acţiunii principale trebuie sã cuprindă
dispoziţii exprese referitoare la cererea de chemare în garanţie. în practica judiciară 1*1 s-a
decis că o cerere de chemare în garanţie depusă de pârât rãmâne fără obiect şi trebuie res-
pinsă atunci când acţiunea principală a fost şi ea respinsă. Dimpotrivă, dacă cererea principalã
se admite, atunci se va admite şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât.
Dacă cererea de chemare în garanţie s-a formulat de reclamant, atunci admiterea acţiunii
principale are drept consecinţă respingerea cererii de chemare în garanţie ca lipsită de obiect
sau de interes, iar dacă cererea de chemare în judecată se respinge, atunci se admite cererea
de chemare în garanţie, dacă aceasta este apreciată ca fiind întemeiatā.

111
M. TMrcă, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tăbărcã, Gh. Buta, Codul.... p. 243.
'2' C.C, Dec. nr. 1189/2007, M. Oí. nr. 39 din 17 ianuarie 2008.
131
Plcnul Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 20/1960, in CD. I960, p. 31.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 71 | 119

Caracterul dependent al soluţiei date cererii de chemare în garanţie faţă de soluţia data
cererii principale prezintă relevant! şi sub aspectul exercitării şi soluţionării căilor de atac,
în doctrină distingându-se urmâtoarele situaţii'1':
a)în cazul apelului, ipotezele pot fi diferite, după cum cererea de chemare în garanţie s-a
formulat de reclamant sau de pârât, astfel:
î) dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de reclamant:
- respingerea cererii de chemare în judecatã de prima instanţă şi admiterea cererii de
chemare în garanţie deschid posibilitatea reclamantului de a declara apel împotriva pârâ-tului
şi a chematului în garanţie împotriva reclamantului sau pârâtului;
- respingerea cererii de chemare în judecatā şi a celei de chemare în garanţie deschide
posibilitatea reclamantului de a declara apel atât împotriva pârâtului, cat şi împotriva
chematului în garanţie; în această situaţie, pârâtul nu are interes sã exercite calea de atac;
- admiterea cererii de chemare în judecatã şi respingerea cererii de chemare în garanţie
deschid posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului;
ii) dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de pârât:
- respingerea cererii de chemare în judecatã şi a celei de chemare în garanţie deschide
posibilitatea reclamantului de a declara apel împotriva pârâtului. El nu va putea declara
apel împotriva celui chemat în garanţie, deoarece între reclamant şi eel chemat în garanţie
nu existā niciun raport juridic;
-admiterea cererii de chemare în jucecatã şi a celei de chemare în garanţie deschide
posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului, respectiv a chematului în
garanţie de a declara apel împotriva pârâtului sau a reclamantului;
- admiterea cererii de chemare în judecatã şi respingerea celei de chemare în garanţie
deschid posibilitatea pârâtului de a declara apel împotriva reclamantului, a chematului
în garanţie sau împotriva ambilor.
b) în cazul recursului, ipotezele pot fi diferite, după cum cererea de chemare în garanţie
s-a formulat de reclamant sau de pârât, astfel:
i) dacă cererea de chemare în garanţie s-a promovat de reclamant:
- admiterea cererii de chemare în judecatã şi respingerea cererii de chemare în garanţie
de instanţa de apel deschid posibilitatea pârâtului de a declara recurs. Dacă recursul este
admis şi se respinge cererea de chemare în judecatã, atunci va fi discutată şi cererea de
chemare în garanţie;
- respingerea cererii de chemare în judecatã şi admiterea cererii de chemare în garanţie
de instanţa de apel dau posibilitatea celui chemat în garanţie să declare recurs. Dacă se
admite recursul, se va discuta şi cererea de chemare în judecatã, cu excepţia cazului în care
recursul priveşte raporturile dintre reclamant şi terţ. Dacă se admite recursul şi se
dispunecasarea hotărârii cutrimitereacauzei spre rejudecareafondului, iarîn urma reju-decării
se admite cererea de chemare în judecatã, atunci chemarea în garanţie formulată de
reclamant se respinge ca hind rămasa fără obiect;
ii) dacă cererea de chemare în garanţie s-a promovat de pârât:
- admiterea cererii de chemare în judecatã şi a cererii de chemare în garanţie de prima
instanţă (când hotărârea nu este susceptibilă de apel) sau de instanţa de apel dă posibi
litatea pârâtului şi chematului în garanţie de a declara recurs. Dacă recursul se declara de
eel chemat în garanţie, admiterea recursului pune în discuţie şi cererea de chemare în
judecatã, exceptând situaţia în care recursul vizează exclusiv raporturile dintre terţ şi
pârât. Prin urmare, efectele admiterii recursului se extind şi asupra pârâtului, chiar dacă
acesta nu a declarat recurs. Tot astfel, dacă recursul se declara de pârât, se admite şi se

l'1 VM. Ciobami, G. Bom, T.C. Briciu, Curs ..., p. 90-92; M. Tãbârcă, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p.
201-203; M. Tābārcā. G⅛. Bula, Codul..., p. 260.
riO | Art. 7»-7K I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

respinge cererea de chemare în judecată, atunci se va discuta şi chemarea în garanţie, care

se va respinge, astfel că, în această situaţie, efectele recursului se extind şi în privinţa
chematului în garanţie, deşi acesta nu a declarat recurs;
- respingerea cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie de instanţa
de apel dă posibilitatea reclamantului de a declara recurs. Dacă se admite recursul şi se
dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu prilejul rejudecării se impune şi
discutarea cererii de chemare în garanţie.

///. Arătarea titularului dreptului

Art. 75. Condiţii. Pârâtul care define un bun pentru altul sau care excrcită în numele
altuia un drept asupra unui lucru va putea arãta pe acela în numele căruia deţine lucrul
sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoanã care pretinde un drept
real asupra !ucrului.

COMENTARn
1. Intervenţie forţată. Arătarea titularului dreptului. Admisibilitate. Această forma de
participare a terţelor persoane în procesul civil este specificã acţiunilor reale, mobi-liare sau
imobiliare, precum acţiunea în revendicare, acţiunea negatorie, acţiunea con-fesorie şi altele
asemenea.
2. Condiţii. Legiuitorul a avut în vedere două ipoteze distincte, şi anume: a) pârâtul deţine
cutitlu precarun bunalaltei persoane; b) pârâtul exercită în numele altuia un drept asupra unui
bun. în oricare dintre aceste ipoteze, reclamantul pretinde un drept real cu privire la acel bun.în
aceste condiţii, pârâtul poate să arate pe acela care este adevăratul titular al dreptului real în
litigiu, solicitând instanţei introducerea terţului în proces.
3. Cine poate face cererea. Instituţia arătă'ii titularului dreptului este la dispoziţia
pârâtului în proces, nu şi a reclamantului, fărã însă ca aceasta să însemne o obligaţie impusă
pârâtului. Prin excepţie, având în vedere prevederile art. 865 NCC, în litigiile refe-ritoare la
dreptul de administrare asupra bunu ui, la dreptul de concesiune, dreptul de folosinţã cu titlu
gratuit sau dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau date în folosinţă cu titlu
gratuit, titularul dreptului de administrare, de concesiune, de închiriere are obligaţia de a arăta
instanţei pe ttularul dreptului de proprietate. în lipsa unei prevederi a legii, poate fi titular al
dreptului de administrare, concesiune sau folosinţă cu titlu gratuit atât reclamantul, cat şi
pârâtul.
4. Inadmisibilitatea cererii. Cererea de arătare a titularului dreptului este inadmisibila în
litigiile privind starea şi capacitatea persoanelor, în general în acţiunile extrapatrimo-niale şi în
acţiunile prin care se tinde la valorificarea unor drepturi de creanţă.

Art. 7tt. Formularea cererii. Termen. Cererea va fi motivată şi se va depune înaintea

primei instance în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpi-nării. Dacã
întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face eel mai târziu la primul termen de
judecată.

COMENTARII
1. Naturăjuridică. Termenul pentru depunerea cererii. Cererea privind arătarea titu-
larului dreptului va fi formulată în scris şi motvată, respectând condiţiile generale de forma
prevăzute de art. 148 NCPC. Această cerere nu constituie o veritabilă acţiune; prin
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 77 I 1^1

urmare, poate fi formulată chiar prinîntâmpinare ori depusã separat,în termenul prevăzut de
lege pentru depunerea întâmpinării, determinat potrivit dispoziţiilor art. 201 alin. (1) NCPC. în
cazul în care întâmpinarea nu este obligatorie, cererea de intervenţie poate fi formulată eel mai
târziu la primul termen de judecată. Cererea se poate formula numai în etapa judecăţii în primã
instanţă, pentru ca pãrţile să beneficieze de dublul grad de jurisdicţie.
2. Sancţiune. în absenţa unor dispoziţii exprese referitoare la consecinţele juridice ale
nerespectării condiţiei de depunere a cererii într-un anumit termen, aceasta se va respinge ca
inadmisibilă.

Art. 77. Procedura de judecată. (1) Cererea, ímpreună cu înscrisurile care o însoţesc şi o
copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la
dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului.
(2) Dispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul
consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.
(4) Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când eel arătat ca titular nu se
înfăjişează sau contestă cele su>ţinute de pârât, terţul dobândeşte calitatea de
intervenient principal, dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 aplicându-se în mod
corespunzător.

COMENTARII
1. Comunicarea cererii. După primirea cererii, instanţa va dispune comunicarea aces-teia
celui arãtat ca titular al dreptului real în litigiu, împreună cu înscrisurile care o însoţesc, o copie
de pe cererea principală, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile depuse la dosar.
2. Admisibilitatea în principiu. După efectuarea comunicării, potrivit dispoziţiilor alin. (1),
instanţa competentă va asculta părţile în proces şi pe eel arătat ca titular al dreptului, dupã
care se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii de arătare a titularului dreptului, respingand
cererea ca inadmisibilă sau încuviinţând-o în principiu, atunci când ea îndeplineşte condiţiile de
forma prevãzute de lege, precum şi pe cele referitoare la termenul în care cererea poate fi
formulată.
3. Hotărârea asupra cererii de arătare a titularului dreptului. Căi de atac. încheierea
prin care instanţa admite în principiu cererea de arătare a titularului dreptului poate fi
atacatā numai odată cu hotărârea data în fond. în literatura juridicã de specialitate a fost
subliniat caracterul interlocutoriu al acestei încheieri1", astfel că instanţa nu mai poate reveni
asupra dispoziţiilor ei.
încheierea prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de arătare a titularului
dreptului poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea
prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.
Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost data în prima instanţă, respectiv
numai recursul la instanţa ierarhicsuperioară,în cazul în care încheierea a fost pronunţată în
apel.
4. Procedura. Dosarul se înaintează, in copie certificată pentru conformitate cu origi-
nalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atacîn 24 de ore de la expirarea ter-
menului. întâmpinarea nu este obligatorie.
Este reglementat un termen de soluţionare a căii de atac de eel mult 10 zile de la
înregistrare. Acesta este un termen procesual de recomandare, astfel că nerespectarea

111
V.M. Ciobami, Tralal..., vol. I, p. 328.
V22 | Art. 7K I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

lui atrage sancţiuni exclusiv pe tārâmul răspunderii instanţei pentru nerespectarea ter-menului
optim şi rezonabil de soluţionare a cauzei.
5. Efecte ale exercitării căii de atac. Exercitarea cāii de atac împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilā a cererii de arātare a titularului dreptului (apelul sau recursul} atrage
suspendarea de drept a judecăţii cererii principale. Instanţa va constata că este suspendatā
cauza, în temeiul art. 64 alin. (4) NCPC, până la soluţionarea căii de atac exer-citate împotriva
încheierii.
6. Efectul admiterii în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului. Calitatea de
parte a intervenientului. Intervenientul devine parte în procesul civil, ca efect al admi-teriiîn
principiu a cererii de arătare a titularului dreptului. Prin urmare, eel arãtatca titular al dreptului
va lua procedura în starea în care se află în acest moment, iar actele de procedura ulterioare
se vor îndeplini şi faţã de acesta, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor şi
comunicarea din oficiu a tuturor actelor de procedura (art. 153-173 NCPC).
Legea conferă celui arătat ca titular al dreptului dreptul de a solicita administrarea de
probe noi, pe care le consideră necesare în sprijinul cererii sale. Cererea în probaţiune poate
fi formulată, sub sancţiunea decāderii, prin întâmpinare sau eel mai târziu până la primul
termen de judecatā ulterior admiterii cererii de arătare a titularului dreptului. A nu recunoaşte
terţului posibilitatea de a propune şi administra probe înseamnă a încălca dreptul la apărare al
terţului devenit parte în proces şi dreptul la un proces echitabil con-sacrat de art. 6 din
Convenţia europeană.
întrucât terţul ia procedura din starea în care se află la momentul admiterii cererii de
arătare a titularului dreptului, în literatura juridică 1" s`a apreciat că terţul nu va putea solicita
readministrarea de probe, refacerea unor acte de procedura îndeplinite anterior momentului la
care acesta devine parte în proces, nu va putea invoca excepţii relative care trebuiau invocate
anterior admiterii cererii de intervenţie.
7. Soluţii. Consecutiv introducerii terţului în proces, instanţa va proceda la soluţionarea
cererii privind aratarea titularului dreptului, separat sau împreună cu cererea principală,
în funcţie de ipoteza care se verifică în cauză, respectiv: a) dacă terţul introdus în proces
recunoaşte susţinerile pârâtului, acesta din urmã va fi scos din judecată, cu acordul recla-
mantului, terţul dobândind calitatea de pârât. Instanţa se va pronunţa în limitele cererii
de arătare a titularului dreptului; b) dacă terţul nu se înfăţişează înaíntea instanţei, nu
recunoaşte că este titularul dreptului sau reclamantul nu îşi exprimă acordul pentru scoa-
terea pârâtului din proces, eel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient
în interes propriu, instanţa pronunţându-se printr-o singurã hotărâre, atât cu privire la
cererea principală, cat şi cu privire la cererea ce intervenţie. în acest caz, se vor aplica
dispoziţiile referitoare la ]udecata cererii de intervenţie principală (art. 66 NCPC).

IV. Introducerea forţată în cauzd, din oficiu, a altor persoane

Art- 78. Condiţii. Termen. (1) In cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în
procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauzã a altor
persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(2) în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul
va pune in discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă
niciuna dintre părţi nu solicita introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreeiazã
că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se
pronunţa pe fond.
"I M. Tābârcã, Drop! proccsu.il..., vol. I, cd. a 2-a, 2008, p. 180; M. Tābărcā, Gh. Bula, Codul..., p. 243.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. 7M | VIS

(3) Introducerea în cauză va fi dispusã, prin încheiere, pânã la terminarea cercetãrii

procesului înaintea primei instanţc.
(4) Când necesitatea introducerii în cauzâ a altor persoane este constatată cu ocazia
deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
(5) Hotărârea prin care ccrerea a fosî respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai
apelului.

COMENTARII
1. Obligativitatea introducerii unui terţ în proces. Alineatul (1) al art. 78 NCPC regie-
menteazã două situaţii în care este obligatorie pentru instanţă introducerea unei terţe per
soane în proces, şi anume: a) introducerea obligatorie a unui terţ în proces în cazurile expres
prevăzute de lege. Spre exemplu, art. 54 din Legea nr. 136/1995 obligã la citarea persoanei
sau persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi;
b) introducerea obligatorie a unui terţîn proces în procedura necontencioasă. Potrivit
art. 532 alin. (2) NCPC, care conferă instanlei dreptul de a asculta orice persoanā care aduce
lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre,
implică introducerea acestor terţe persoane din oficiu în proces pentru a fi ascultate.
în oricare dintre aceste situaţii, introducerea terţului ín proces operează în baza unei
dispoziţii exprese şi imperative a legii, fără ca instanţa sã poată aprecia cu privire la opor-
tunitatea luării unei astfel de măsuri.
2. Introducerea din oficiu facultativă a unui terţ în proces. Alineatul (2) al art. 78 NCPC
reglementeazã posibilitatea introducerii din oficiu a unei terţe persoane din proces, în
următoarele condiţii, verificate cumulativ: a) aceastã forma de atragere din oficiu a unor terţe
persoane în proces vizează exclusiv procedura contencioasă; b) introducerea din oficiu a unor
terţe persoane în cauză este necesară, elementele raportului juridic dedusjudecăţii impunând-
o. Astfel de situaţii pot sã apară frecventîn caz de solidaritate sau de indivizibilitate;c)
judecătorul puneîn discuţia părţilor aceastăextindere din oficiu a cadrului procesual; d) pãrţile
solicită introducerea în cauzã a terţului.
3. Soluţii. Constatând îndeplinite condiţiile introducerii forţate în cauză a unei terţe
persoane, judecătorul va pune în discuţia pãrţilor această extindere din oficiu a cadrului
procesual. în funcţie de poziţia părţilor, vor putea fi pronunţate următoarele soluţii: a)în
procedura contencioasã niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar
judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului. în acest caz,
cererea principală se va respinge, prin sentinţă, fără ca instanţa să se pronunţa pe fondul
dreptului litigios; hotărãrea de respingere este supusă numai apelului; b) părţile solicită
introducerea în cauză a terţului, măsură care va fi dispusă de instanţã prin încheiere, până la
terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanţe; c) în cazurile expres prevăzute de
lege şi în procedura necontencioasă, instanţa, prin încheiere, dispune din oficiu introducerea în
cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Apare util a sublinia că introducerea forţatã din oficiu a altor persoane în proces este
posibilă numai până la terminarea cercetãrii procesului înaintea primei instanţe. Per a
contrario, o astfel de intervenţie în proces este inadmisibilă în căile de atac. Pentru ipoteza în
care necesitatea introducerii din oficii a altor persoane în cauză se constată cu ocazia
deliberării, între momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului şi momentul pronunţării
soluţiei în primă instanţă, cauza se va repune pe rol şi se va dispune citarea părţilor.

Art. 79. Procedura de judecată. (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia
comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevãzutã la art. 78 alin. (3), cererea
124 | Art. H« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

de chemare în judecatã, întâmpinarea, precurn şi înscrisurile anexate acestora. Prin

citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dove-/ile şi
cclclalte mijloace de apărare de care înţelcge să se folosească; termenul nu va putea ft'
mai lung decât termenul de judecatã acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în
care se află în momentul introducerii în pro-ces. Instanţa, la cererea ce!ui introdus în
proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele
de procedura ulterioare vor ft îndeplinite şi faţă de acesta.

COMENTARH
1. Procedura. Procedura este similarã celei aplicabile terţilor care dobândesc calita-tea de
parte. Astfel, terţul introdus în proces din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 78 NCPC, va
fi citat şi i se vor comunica în copie urmãtoarele documente: încheierea prin care s-a dispus
introducerea sa forţatã în cauză; cererea de chemare în judecatã; întâmpinarea; înscrisurile
anexate cererii de chemare în judecatã şi întâmpinãrii. Prin citaţie, i se va comunica terţului
termenul pânâ la care va putea să invoce excepţiile, sã arate dovezile şi celelalte mijloace de
apărare de care înţelege sã se folosească. Legea precizează că termenul acordat terţului
introdus în cauză nu va putea fi mai lung decât termenul de judecatã stabilit în cauză, ceea ce
înseamnă că acest termen poate fi mai scurt.
2. Efectele introducerii în cauză din oficiu a unei terţe persoane. Terţul va lua proce-
dura în starea ín care se află în momentul introducerii în proces, iar actele de procedura
ulterioară vor fi îndeplinite şi faţă de acesta. La cererea expresă a terţului introdus în proces,
instanţa va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe.
Considerăm că formularea unei astfel de cereri nu obligă instanţa la readministrarea probelor
sau administrarea de probe noi, e⅛ având puterea să aprecieze cu privire la oportunitatea
luării unei astfel de măsuri.

Secţiuneo o 4-o. Reprezentarea porţilor înjudecotâ

§ 1. Dispoziţii generale

Arl. 80. Formele reprezentării. (1) Părţile pot sã exercite drepturile procedurale personal
sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, conventional sau judiciară.
(2) Persoanele fizice Iipsite de capacitate de exerci(iu vor sta în judecatã prin
reprezentant legal.
(3) Părţile pot să stea în judecatã printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu
excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în fata instanţei.
(4) Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura
dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un
reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arãtând în încheiere limitele şi durata
reprezentării.
(5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecă-torească,
asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispoziţiile art. 83 alin.
(3) şi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L .%rl. K» | I2⅝

COMENTARII
1. Reprezentarea părţilorîn procesul civil. Printr-o formulare sintetică, doctrina a
precizat că există reprezentare în justiţie atunci când un terţ a primit împuternicirea şi
sarcina de a acţiona în justiţie, în calitate de reclamant sau de pârât, în locul şi în interesul
altuia111.
Relativ la condiţia calitãţii procesuale a titularului unei acţiuni civile în justiţie, aceasta se
verificăîn persoana reprezentantului, iar dreptul dedus judecăţii se verificã în persoana celui
reprezentat. Aşadar, în procesul civil, exerciţiul drepturilor procedurale ale părţilor nu este
exclusiv unul personal, printr-o dispoziţie de principiu statuându-se în sensul cã acestea îşi pot
exercita drepturile şi prin reprezentant, legal sau ales, atunci când legea nu impune prezenţa
lor personală în faţc instanţei.
2. Clasificare. Reprezentarea a fost clasificată12' în funcţie de obiectul ei, subliniindu-se,
prin aceasta, deosebirea de regim juridic dintre cele douã tipuri de reprezentare, care pot
coexista în proces. Astfel, putem distinge între: a) reprezentarea ce are ca obiect exercl· tarea
acţiuniî în justiţie, în numele şi pentru titularul dreptului la acţiune; b) reprezentarea ce are ca
obiect numai îndeplinirea unor acte de procedure, reprezentarea ad litem, evocată în art.
151 alin. (1) NCPC, cu referire la procura pentru exerciţiul de chemare în judecată.
3. Formele posibile ale reprezentării. Potrivit alin. (1) al art. 80 NCPC, reprezentarea
poate fi legalã, convenţională sau judiciară.
a) Reprezentarea legală este aceea care rezultă dintr-o dispoziţie expresă şi imperative a
legii, prin care se interzice exerciţiul personal al drepturilor procedurale. Astfel, reprezentarea
este legală şi obligatorie în cazul minorului lipsit de capacitate de exerciţiu şi al interzisului
judecătoresc, dreptul de reorezentare aparţinând părintelui sau tutorelui [art. 80 alin. (2)
NCPC); debitorul sau terţul dobânditor decăzut din dreptul de a mai efec-tua acte de
administrare asupra imobilului urmărit va fi reprezentat, în litigiile referitoare la acel bun, prin
administratorul-sechestru [art. 830 alin. (2) NCPC].
în practica judiciară, s-a reţinut că Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscală şi direc-ţiile
generale ale finanţelor publice judeţene sunt subiecte de drept distincte şi trebuie citate
separat. 0 direcţie generală a finanţelor publice judeţene poate reprezenta Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală în fata instanţelor judecătoreşti numai dacă primeşte mandat special în
acest sens, potrivit dispo2iţiilor art. 24 alin. (2) pet. 42 din H.G. nr. 208/2005'" privind
organizarea şi funcţîonarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi ale Capitolului IV - „Reprezentarea părţilor în judecată" din Codul de
procedură civilă1*1.

|]|
I. Delamu, Tratat..., vol. I, 2010, p. 271. 121
Idem, p. 272.
' ' H,G. nr. 495/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (M. Of. nr.
382 din 6 iunie 2007) a abrogat H.G. nr. 208/2005. în present, art. 4 pet. 37 din H.G. nr. 109/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Agcnţici \⅛J onale de Administrare Fiscal.! (M. Of. nr. 126 din 2 marlie 2009), care a
abrogat H.G. nr. 495/2007, prevede: „Agenjia Naţională de Administrare Fiscală are, în principal, următoarele
atribuţii: (...) 37. reprezintă statul în fata instanţelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi
obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi alte activităţi ale agenţiei, direct sau prin direcţiile generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, Garda Financiară şi unitâţile sale teriloriale şi/sau
Autoritatea Naţională a Vămilor şi uni(ăţile sale subordonate, în baza mandatelor transmise; renunţarea la calea de
atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;".
'4,I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fîsc, dec. nr. 3566 din 24 octombric 2006, in J.S.C.A.F. 2006 II, p. 375.
rib i Arc HU I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Reprezentarea în ]ustiţie a ministerelor se face de către ministru, în conformitate cu

prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 90/2301 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor, astfel că reprezentarea instituţiei de cãtre o altã
persoanã decât ministrul se poate face numai pe bază de mandat de reprezentare, acordat în
conformitate cu prevederile art. 84 NCPC. Reprezentarea în justiţie a ministerului de către
conducătorul compartimentului de specia itate juridică se poate face numai cu res-pectarea
dispoziţiilor sus-menţionate"1;
b) Reprezentarea convenţională, expresia manifestării de voinţă a părţilor în cazul în
care legea nu impune prezenţa lor personală în fata instanţei, permite acestora sã îşi exer-
cite drepturile în proces printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii [art. 80 alin. (3) NCPC],
Există norme prohibitive care interzic reprezentarea părţilor în judecată, exerciţiul
drepturilor procedurale fiind personal, şi nu prin mandatar. Spre exemplu, dispoziţiile art. 920
NCPC obligă părţile unui proces de divorţ să se înfăţişeze în persoanã în fata instanţelor de
fond şi numai cu titlu de excepţie prin mandatar, atunci când: unul dintre soţi execută o
pedeapsă privativă de libertate; esteîmpiedicat de o boală gravă; este pus sub interdictie; are
reşedinţa în străinatate; se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte
personal. De asemenea, interogatoriul se ia părţii din proces. Conform art. 353 NCPC,
reprezentantul legal al părţii poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi
faptele săvârşite de el în această calitate;
c) Reprezentarea judiciară este consecinţa numirii de cãtre judecător a unui repre
zentant, pentru oricare parte din proces, în cazurile prevãzute de lege sau atunci când
apreciază că ea este necesară, în circumstanţele date ale cauzei, pentru a se asigura dreptui
la un proces echitabil [art. 80 alin. (4) NCPC]. Numirea reprezentantului este de compe-
tenţa instanţei învestite cu judecarea procesului, iar reprezentantul este numit dintre
avocatii anume desemnaţi în acest scop de baroj, pentru fiecare instanţă judecătorească
[art. 58 alin. (3) NCPC]. Instanţa va numi reprezentantul prin încheiere, arătând limitele
şi durata reprezentării. încheierea nu este supusă apelului sau recursului separat de hotă-
rãrea defond.
Puterea de a reprezenta o persoanã în justiţie are un fundament judiciar, şi anume
hotărârea instanţei, în următoarele cazuri: a) al curatorului special, numit conform art. 58 alin.
(2) NCPC; b) al administratorului-sechestru, numit în baza art. 975 NCPC; c) al admi-
nistratorului judiciar şi al lichidatorului, numiţi potrivit art. 20 lit. h) şi art. 25 lit. c) din Legea nr.
85/2006, precum şi în alte asemenea situaţii.
4. Asistarea reprezentantului de către avocat, în cazul reprezentării legale şi judici-
are. în principiu, asistarea reprezentantului părţii de către un avocat nu este obligatorie
în cazul reprezentării legale şi al celei judiciare. ºer a contrario, asistenţa avocatului este
obligatorie în cazul reprezentãrii convenţionale.
Situaţiile de excepţie sunt cele care obligă la asistenţa unui avocat şi în cazul reprezentării
legale ori al celei judiciare şi sunt prevãzute de art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) NCPC, şi
anume: a) la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi sus-ţinerea
recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii,
numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 13 alin. (2);
b) la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea
recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea
nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.
5. Libertatea de a presta servicii de cãtre avocaţi. Directiva 77/249/CEE. Articolul 7
SEE. Protocolul 35 SEE. Ïn jurisprudenţa C.J.U.E., în cauza E-l/07, acţiune penală contra

'" I.C.C.J., s. de conl. adm. şi fisc., dec. nr. 4881 din 13 octombrie 2005, în J.S.C.A.F. 2005, p. 341.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Aft. 81 | \£/

A - cerere adresatã Curţii de Furstliches Landgericht (Curtea Princiară de Justiţie), cu prîvire la

interpretarea normelor privind libertatea de a presta servicii în Spaţiul Economic European
(SEE) şi, în special, Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a
exercitării efective a libertãţii de a presta servicii de către avocaţi, s-au statuat următoarele: 1.
Dispozitia dreptului intern, în conformitate cu care, în cadrul procedurilor în fata curţii, în care
o parte este reprezentată de cãtre un avocat sau în care trebuie angajat un consiliu al apãrării,
un avocat dintr-un alt stat membru al SEE care prestează servicii trebuie sã apeleze la un
avocat national care să acţioneze împreunã cu el/ea, nu intră sub incidenţa art. 5 din Directiva
77/249/CEE a Consiliului de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de
către avocaţi, la care se face referire la pet. 2 din anexa VII SEE şi este incompatibilă cu art.
36 (1) SEE şi cu directiva, în cazul în care impune numirea unui avocat national pentru cauzele
in care nu este obligatorie repre-zentarea de către un avocat; 2. Acordul SEE nu impune ca o
dispoziţie a unei directive care a fost integratã în cadrul Acordului SEE sā fie direct aplicabilã şi
sã aibă întâietate în raport cu o normă naţională care nu transpune norma relevantă a SEE în
mod corect în dreptul intern'1'.

Art. SI. Limitelereprezentării.Continuarea judecāriiprocesului. (1) Renuntarea la

judecată sau la dreptul dedus judecătii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea
unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de
reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabild a instanţei
sau a autorităţii administrative competente. (2) Actele procedurale dc dispoziţie
prcvăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor
puse sub interdicţie şi ai dispãruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa
apreciază cã ele nu sunt în inte-rcsul acestor pcrsoanc.

COMENTARII
1. Acte procedurale de dispoziţie efectuate prin reprezentant. Mandatul spe
cial. Mandatul general pentru reprezentarea unei părţi în judecată nu cuprinde actele de
dispoziţie în procesul civil (renuntarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achie
sarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte pro
cedurale de dispoziţie). Valabilitatea recunoaşterilor privitoare la drepturile în judecată,
a renunţărilor şi a propunerilor de tranzacţie este condiţionată de existenţa unui mandat
special sau de încuviinţarea prealabilă a instanţei ori a autorităţii administrative
competente.
Hotărârea prin care se ia act de renun;area la judecata apelului, data cu nerespectarea
obligativităţiiîmputernicirii mandatarului prin procură specială, este lovită de nulitate şi
determină rejudecarea cauzei, consecutiv admiterii căii de atac'".
2. Limitarea efectelor actelor procedurale de dispoziţie în cazul reprezentării
legale. Reprezentarea legalã este aceea care rezultă dintr-o dispoziţie expresă şi impera-
tivă a legii, prin care se ínterzice exerciţiul personal al drepturilor procedurale. Astfel,
reprezentarea este legală şi obligatorie în cazul minorului lipsit de capacitate de exerciţiu
şi al interzisului judecătoresc, dreptul de reprezentare aparţinând părintelui sau tutorelui
[art. 80 alin. (2) NCPC].în cazul reprezentarii legale, seconferā instanţei de judecată pute-

'" C.J.C.E., hot. din 3 octombrie 2007, E-l/07, JO C17 din 24 ianuarie 2008.
'21I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1127 din 2 februaric 2006, în Dreptul nr. 7/2007, p. 245.
l⅛ i An. H2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

rea de a aprecia cu privire la actele procesuale de dispoziţie săvârşite de reprezentanţiî

minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie si ai dispăruţilor şi ori de câte ori consideră că ele
nu suntîn interesul acestor persoane, vaputea dispune continuarea judecāţii.

Art. 82. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant. (1) Când instanţa constată lipsa
dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat in numele părţii, va da un termen
scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperã, cererea va fi anulată.
(2) Excepţia lipsei dovezii calitãţii de reprezentant ínaintea primei instanţe nu poate fi
invocată pentru prima oară în calea de atac.

COMENTARII
1. Amânarea judecăţii în vederea dovedirii calităţii de reprezentant. Excepţia lipsei
calităţii de reprezentant este una de fond, absolută şi peremptorie. Totuşi, există posibi-
litatea legală a acoperirii ei, instanţa acordând un termen de judecată scurt pentru ca
reprezentantul pārţii să facã dovada calitãţii sale, sub sancţiunea anulării cererii sau a
actului procedural ce a fost săvârşit.
Norma este una imperativă, stabilind obligaţia, iar nu facultatea instanţei de judecată
deaacorda un termen de judecată, unulsingurş acesta scurt, pentru acoperirea lipsurilor sub
acest aspect.
Dacă lipsurile se acoperã până la termenul fixat în acest scop, instanţa va continua
judecata;în cazcontrar, instanţa, prin hotărâre, vaanula cererea formulată. Astfel, pentru
respectarea dreptului la apărareîn procesul civil şi pentru respectarea dreptului la un proces
echitabil, legiuitorul a reglementat o soluţie firească, şi anume aceea de a se acorda un termen
de judecată pentru împlinirea lipsurilor referitoare la dovada calităţii de reprezentant, iar numai
dacă acestea nu se împlinesc, se va anula cererea'11.
2. Confirmarea tacită a promovării acţiunii de către persoana care a acţionat în cali-
tate de mandatar. în practică, s-a reţinut că revocarea mandatului, fie ea expresã sau tacitã,
nu poate produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă cã mandatui
încetează de la data revocării, astfel că numai de la această data mandatarul nu mai poate
acţiona în numele şi pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. în
consecinţă, exercitarea dreptului la acţiune prin mandatar, la o data anterioară revocării
mandatului dat cu respecta*ea cerinţelor legale, rămâne un act vala-bil. Cu atât mai mult nu se
poate dispune anularea acţiunii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, în condiţiile în
care mandatarul depune o nouă procurã autentificatã la o data ulterioară judecăţii în primă
instanţă, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acţiunii de către
persoara care a acţionat în calitatede mandatar, fiind aplicabil, aşadar, principiul potrivit căruia
ratificarea valorează mandat'21.
3. Dovada mandatului dat unui avocat. în siluaţia în care procura este data unui avo-cat,
semnãtura va fi certificată potrivit legii avocaţilor, mandatui fiind presupus dat pentru toate
actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privinţă.
Articolul 108 din Statutul profesiei de avocat astfel cum a fost adoptat prin Hotărârea nr. 64
din 3 decembrie 2011131, stabileşte că dreptul avocatului de a asista şi a reprezenta se naşte
din contractul de asistenţă juridicã încheiat între avocat şi client ori mandatarul

111
CC, Dec. nr 1443/2009, M. Of. nr. 877 din 16 decembrie 2009.
121
1.C.CJ, s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1431 din 18 februarie 2011, in Dreptul nr. 7/2012, p. 222.
131
M. Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L \rl. HIS I 1^9

acestuia, în forma scrisã, cerută ad probationem. Totodată, art. 122, reglementând cla-uzele
esenţíale pe care trebuie să le cuprindă contractul de asistenţă juridicã, se referã la datele de
identificare ale clientului, prin indicarea persoanei reprezentantului legal sau a mandatarului
clientului, dacă este cazul,în timp ce art. 126 statuează că avocatul se legi-timează faţă de terţi
prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II la statut. în situaţia în care s-a
constatat lipsa procurii avocatului de reprezentare a recla-mantului, se impune ca toate actele
de procedure să fie comunicate direct reclamantei. în practicã, s-a reţinut cã nedepunerea
contractului de asistenţă juridicã nu poate influenţa soluţia în cauză, ştiut fiind cã, potrivit art.
28 din Legea nr. 51/1995, republicată (în urma republicării în M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2011,
art. 29 - n.n.), coroborat cu Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridicã are
caracter confidential, neputând fi fãcut public decât cu consimţământul clientului care a
încheiat respectivul contract de asistenţă juridicã, art. 108 din Statutul profesiei de avocat
prevăzând, în alin. (1), că dreptul avocatului de a asista, reprezenta ori exercita orice alte
activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţã juridicã încheiat în forma scrisă
între avocat şi client ori mandatarul acestuia, acest contract de asistenţã juridicã prevăzând în
mod expres, potrivit art. 126, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. Acest
contract de asistenţă juridicã este confidential şi, potrivit art. 126 alin. (1) teza finală din Statutul
profesiei de avocat, „avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicire avocaţială întocmită
conform anexei nr. II" la statut, iar nu prin contractul de asistenţă juridicã 111.
4. Invocarea excepţiei lipsei dovezii calitāţii de reprezentant. Lipsa dovezii calităţii de
reprezentant înaintea primei instanţe poate fi invocatã de partea adversă pe calea excepţiei,
numai în fata primei instanţe. Omisiunea invocării unei astfel de excepţii în primă instanţă
duce la acoperirea nulităţii, prin neinvocare în termen, astfel că ea nu ar mai putea fi invocatã
pentru prima oară în calea de atac.
5. Respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Dacă
reprezentantul părţii promovează o cerere fără a indica faptul că acţionează în numele părţii,
cererea sa va fi respinsă ca fiind fcrmulată de o persoană lipsită de calitate procesuală, cat
timp acesta nu este titular al dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Neindicarea calităţii în care acţionează o persoană face să opereze prezumţia că aceasta
acţionează în nume propriu, cu consecinţa verificării calităţii acesteia de titular al dreptului
pretins.

§ 2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea convenţională

Art. 83. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice. (1) In fata primei instanţe,
precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune
concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fon-dului decât prin avocat, atât în
etapa cercetãrii procesului, cat şi în etapa dezbaterilor.
(2) în cazul în care mandatarul persoanei fizice este sot sau o rudă până la gradul al
doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fata oricărei instanţe, fără să fie asistat de
avocat, dacă este licenţiat în drept.
(3) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţi-nerea
recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub

' ' CA. Cluj, s. civ. şî dc propr. int., dec. nr. 1643/R d i n 19 innuarie 2006, porlal.jusl.ro.
130 | Arl. Kf I)ISI'O/ITM GtNEKALE

sancţiunea nulităţii, nurnai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor

prevãzute la art. 13 alin. (2).
(4) în cazul contcstaţici în anulare şi al revizuirii, dispozifiile prezentului articol se
aplicã în mod corespunzător.

COMENTARII
1. Reprezentarea părţilor persoane fizice în fata instanţelor de fond. în fata primeí
instanţe, precum şi în instanţa de apel, părţile persoane fizice pot fi reprezentate de avo
cat sau de un mandatar care nu este avocat. Se conferă astfel părţilor, în procesul civil
desfăşurat în fata instanţelor de fond, dreptul de a împuternici un terţ să le reprezinte în
judecată, îndeplinind în numele lor toate actele de procedure necesare.
Terţul dobândeşte calitatea de mandatar şi atunci când reprezentarea se realizează
conventional; nu este obligatoriu ca mandatarul ales să fie avocat: a) când mandatul general a
fost dat unui prepus; b) când mandatul general a fost dat de un mandant care nu are domiciliul
şi nici reşedinţa în ţară.
2. Dreptul mandatarului de a pune concluzii. De regulă, mandatarul neavocat al per-
soanei fizice nu poate pune concluzii în fata irstanţei asupra excepţiilor procesuale şf
asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cat şi în etapa dez-
baterilor. Devine obligatorie asistenţa unui avocat.
Se conferă dreptul de a pune concluzii în fata instanţei exclusiv mandatarului avocat. Prin
urmare, dacă mandatul este dat unei persoane care nu este avocat, aceasta nu va putea pune
concluzii în cursul procesului decât prin avocat111.
Printr-o dispoziţie de excepţie, de strictã interpretare, licenţiaţiiîn drept care nu sunt
avocaţi îşi pot reprezenta în proces soţul şi rudele până la gradul al ll-lea inclusiv, în fata
oricărei instanţe, fără să fie necesara asistarea lor de către un avocat. Dispoziţia nu este
susceptibilă de extrapolare.
Curtea Constituţionalã a reţinut ca reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care
poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin
care Codul de proceduă civilã asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la
apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevãzute de art. 21, respectiv art. 24 din Constituţie.
Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu
constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la
dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea
să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune
concluzii scrise12'.
3. Reprezentarea părţilor persoane fizice, în căile extraordinare de atac. Potrivit
noilor dispoziţii procedurale, asistenţa, respec:iv reprezentarea părţii prin avocat este
obligatorie. Astfel, redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi exercitarea şi
susţinerea recursului obligă la asistarea şi, dupã caz, reprezentarea persoanele fizice de
către un avocat. Sancţiunea nerespectării acestor dispoziţii este nulitatea actelor de pro-
cedură efectuate.

''' A sc vedea M. Tãbãrcā, Git. Ruta, Codul..., p. 68.

■2| C.C., Dec. nr. 54/2003, M. Of. nr. 153 din 10 martic 2003; Dec. nr. 31/2004, M. Of. nr. 199 din 5 marlie 2004;
Dec. nr. 416/2004, M. Of. nr. 1217 din 17 decembrie 2004; Dec. nr. 726/2006, M. Of. nr. 979 din 7 decembrie
2006; Dec. nr. 181/2008. M. Of. nr. 255 din 1 aprilie 2008; Dx. nr. 412/2009, M. Of. nr. 274 din 28 aprilie2OO9;
Dec. nr. 624/2009, M. Of. nr. 447 din 30 iunic 2009; Dec. nr. 939/2009, M. Of. nr. 618 din 14 septembrie 2009;
Dec. nr. 1185/2009, M. Of. nr. 706 din 21 octombrie 2009; Dec. nr. 1445/2009, M. Of. nr. 877 din 16 decembrie
2009.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. XI I 131

Printr-o dispoziţie de excepţie, de strictā interpretare, licenţiaţii în drept care nu sunt

avocaţi îşi pot reprezenta în recurs, pot formula cereri şi susţine concluzii, soţul şi rudele până
la gradul al Il·lea inclusiv, fără să fie necesară asistarea lor de către un avocat. Dispoziţia nu
este susceptibilă de extrapolare [art. 13 alin. (2) NCPC).
Totodată, dispoziţiile procedurale imperative referitoare la obligativitatea reprezentării, sau,
după caz, asistării de un avocat, în recurs, se aplicã şi ]udecăţii în revizuire şi în con-testaţie
în anulare.
4. Inadmisibilitatea cererilor de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a socie-
tăţilor comerciale de consultanţā, de asistenţā şi de reprezentare juridică. în acest sens,
înalta CurtedeCasaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a statuat, într-un recurs în interesul legii, că,
atâttimp cat prin Legea nr. 514/2003 (art. 5, art. 2Oşiart. 2l)estepermisăorganizarea
consilierilor juridici doarîn asociaţii profesionale, cu respectarea Legii privind asociaţiile şi
fundaţiile, orice altã dispoziţie statutarã depăşeşte vãdit cadrul instituit prin legea în baza
cãreia a fost adoptată şi contravine normelor imperative înscriseîn art. 67-81CPC1".

Art. 84. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice. (1) Persoanele juridice pot
fi reprezentateconventional în fata instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau
avocat, în condiţ:ile legii.
(2) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţi-nerea
recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea
nulitãţii, numai de cãtre un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art.
56 alin. (2).

COMENTARII
1. Reprezentarea convenţionalā a persoanelor juridice şi a entităţilor fără persona-
litate juridică. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice, precum şi a asociaţiilor,
societăţilor sau altor entităţi fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, este posibilă, în
fata instanţelor de judecată, fără distincţie, numai prin consilier juridic sau avocat. Dispoziţia
legii este imperativă, astfel că orice încălcare a ei atrage sancţiunea nulităţii actelor de
procedură efectuate.
2. Reprezentarea persoanelor juridice şi a entităţilor fără personalitate juridică în fata
instanţeide recurs. Indiferentdefelul reprezentării (legalã, convenţională, judiciară), în fata
instanţei de recurs este obligatorie, fiind impusă de lege sub sancţiunea nulităţii, asistarea şi,
după caz, reprezentarea persoanelor juridice, precum şi a asociaţiilor, societăţilor sau altor
entităţi fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, de către un avocat sau consilier
juridic pentru: a) redactarea cererii şi a motivelor de recurs; b) exercitarea şi susţinerea
recursului.
3. Calitatea de reprezentant a federaţiei, confederaţiei, uniunii sindicale teritoriale. 0
problemă apărută în practica judiciarã şi soluţionată diferit de instanţe o constituie calitatea
procesualã a federaţiei, confederaţiei sau uniunii sindicale teritoriale 121. în practica judiciarã,
sunt frecvente situaţiile în care federaţiite sau uniunile sindicale teritoriale sunt cele care
acţionează pentru şi în numele salariaţilor, membri ai unui sindicat ce face parte din fede-

111
1.CCJ., Secţiile Unite, Dec. nr. XXU din 12 iunie 2006, M. Of. nr. 936 din 20 noiembrie 2006. '2' A se vedea
G.C. Frenţiu, Discuţii privind dreptul federaţiilor, confedera)iilor sau uniunilor sindicale de reprezentare a
membrilor de sindicat ce constituie federaţia, confederaţia sau uniunea sindicală, in Dreptul nr. 4/2011, p.
122-129.
\Sl I Art. HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

raţia sau uniunea sindicalã teritoriala respectivă.Soluţiileoferiteînsă de instanţelejudecă-toreşti

în problema calităţii acestor federaţii sau uniuni sunt diferite.
Astfel, unele instanţe constată lipsa calităţii procesuale active a federaţiei, respingând
acţiunea promovata de federaţie pentru lipsa calităţii sale procesuale active1". în justificarea
acestei opinii se arată că federaţia apără interesele salariaţilor la nivelul grupurilor de unităţi şi
al sectoarelor de activitate, în scopul negocierii şi încheierii contractelor colective de muncă şi
nu are competenţa de a reprezenta interesele individuale ale membrilor de sindicat prin
promovarea unor acţiuni în justiţie.
Dimpotrivă, alte instanţe apreciază cã federaţiile sau uniunile sindicale teritoriale pot sta în
justiţie în numele membrilor de sindicat, s ndicat ce face parte din federaţie sau din uniune l?:.
Pe de altă parte, unele instanţe reţin calitatea de reclamant a federaţiei, altele constată că
membrii de sindicat sunt cei care au calitatea de reclamant131.
Prin art. 41 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 µi, în temeiul principiului constitutional al
liberei asocieri, s-a recunoscut dreptul organizaţiilor sindicale legal constituite de a se asocia
după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial.
Articolul 41 din Legea nr. 62/2011 recunoaştelibera asociere, dupā criteriul sectoarelor de
activitate, a sindicatelor legal constituite. Astfel, două sau mai multe sindicate constituite în
cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii
sindicale. Două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot
asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale. Federaţiile şi confederaţiile sindicale
pot constitui, din sindicatele componente, uniuni sindicale teritoriale.
Dreptul de asociere al sindicatelor este consacrat şi de art. 216 C. muncii, republicat, text
conform căruia „sindicatele se pot asocia îr mod liber, în condiţiile legii, în federaţii, confederaţii
sau uniuni teritoriale". Prin art. 28 din Legea nr. 62/2011 s-a prevăzut dreptul

111
Trib. Oil, s. civ., sent. nr. 22 din 19 ianuarie 2010, solu(ie desfiinţată cu trimiterea cauzei spre rejudccarea fondului
la data de 30 iunie 2010 de C,A. Craiova prin dec. nr. 4046/2010, nepublicate,
' ' Trib. Sălaj, sent. civ. nr. 842 din 4 mai 2009, irevocabilă prin dec. nr. 36/R din 12 ianuarie 2010 a C.A. Cluj, s. civ.,
mun. şi asig. soo, pt. min. şi fam.; C.A. Bucure⅞ti, s. a VH-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 5462/R din 8
octombrie 2009; Trib, lalomiţa, s. civ., sent. nr. 711F din 16 iunie 2009, irevocabilă prin dec. nr. 245R din
18 ianuarie 2010 a C.A. Bucurcşti, s. a Vll-a civ., confl. mun.şi asig. soc.; Trib. Bihor, sent. civ. nr. 1244/LM din
28 octombrie 2009, irevocabilă prin dec. nr. 384/R din 24 februarie 2010 a C.A. Oradea, s. civ. mixtă, toate
publicate pe www.jurisprudenta.org; Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 2091 ∕F din 9 aprilie 2010, irevocabilă
prin dec. nr. 2499/ R din 11 octombrie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., rrun. şi asig. soc., pt. min. şi fam,; Trib. Bistriţa-Nāsăud,
s. civ., sent. nr. 5143/F din 19 noiembric 2010, toate nepublicate.
'3' în sensul reţinerii calită(ii de reclamant a federaţiei, a se vedea: C.A. Bucureşri, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig.
soc., dec. nr. 5462/ R din 8 octombrie 2009; Trib. Ialomiţ⅜, s. civ., sent. nr. 711F din 16 iunie 2009, irevocabilă prin
dec. nr. 245R din 18 ianuarie 2010 a C.A. Bucureşti, s. a VH-a civ., confl, mun. şi asig. soc., decizie prin care însă
se rcţinc calitatea de rcprczentant al federaţiei; Trib. Sălaj, sent. civ. nr. 842 din 4 mai 2009, ircvocabilă prin dec. nr.
36/R din 12 ianuarie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., mun.şi asig. soc., pi. min. şi fam., decizie prin care ínsă se reline
calitatea federalici de reprezenlant al membrului sindical şi calitatea de reclamant a membrului de sindicat; Trib.
Bihor, sent. civ. nr. 1244/LM din 28 octombrie 2009, ir?vocabila prin dec. nr. 384/R din 24 februarie 2010 a C.A.
Oradea, s. civ. mixtă, publicate pe www.jurisprudenta.org. In sens contrar, conform căruia membrii de sindicat
reprezentap! de federaţia sau uniunea sindicalã au calítate de reclamant, a se vedea Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ.,
sent. nr. 2091/F din 9 aprilie 2010, irevocabilă prin dec. nr. 2499/R din 11 octombrie 2010 a C.A. Cluj, s. civ., mun. şi
asig. soc, pt. min. şi fam., ambele nepublicate; Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent, nr. 5143/ F din
19 noiembrie 2010, nepublicată; Trib. Bucureşri, s. a Vlll-a confl. mun., sent. nr. 1490 din 23 februarie 2009,
irevocabilă prin dec. nr. 5462/R din 8 octombrie 2009 a C.A. Bucureşti, s. a VH-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
publicate pe www.jurisprudenta.org; C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 245R din
18 ianuarie 2010, www.jurisprudenta.org; C.A. Cluj, s. civ., nun. şi asig, soc, pt. min. şi fam., dec nr. 36/R din
12 ianuarie 2010, wAvw.jurisprudenta.org; l.C.CJ., s. civ., dec. nr. 2446 din 25 martie 2004, www.scj.ro; Trib. Braşov,
s. civ., sent. nr. 957 din 21 mai 2010, irevocabilă prin neexeroitarea căii de atac, nepublicată.
'4' Publicată în M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003, abrogate prin art. 224 din Legea nr. 62/2011.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL %rl. XI I 133

organizaţiilor sindicale de a apăra drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii,
statute!e funcţionarilor publici, contractele colective de muncã şi contractele individuale de
muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, înfaţa
instanţelor judecătoreşti, organelor dejurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin
apărători proprii sau aleşi, prin întreprinderea oricăror acţiuni prevăzute de lege, inclusiv prin
formularea de acţiuni "n justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din
partea acestora. Totodată, s-a statuat cã acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de
organizaţia sindicală dacă celîn cauză seopunesau renunţă la judecată în mod expres.
Este adevărat că, potrivit art. 134 pet. 6 din Legea nr. 62/2011, salariaţii sunt reprezentaţi
la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de către sindicatul legal
constituit şi reprezentativ ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin
reprezentanţii angajaţilor; la nivelul grupurilor de unităţi, de către organizaţiile sindicale legal
constituite şi reprezentative, iar la nivel de sector de activitate, de cãtre organizaţiile sindicale
legal constituite şi reprezentative. De asemenea, conform art. 219 C. muncii, republican la
cererea membrilor de sindicat, sindicatul îi poate reprezenta în cadrul conflictelor de muncă, în
condiţiile legii. Utilizarea sintagmei „reprezentare în condiţiile legii" duce la concluzia că
reprezentarea este permisă în condiţiile legii speciale, Legea nr. 62/2011.
La o analiză de suprafaţă, s-ar putea afirma că, într-adevăr, din coroborarea dispoziţiilor
art. 219 C. muncii şi art. 28 din Legea nr. 62/2011 rezultă că dreptul de reprezentare în justiţie
a intereselor unui membru de sindicat aparţine numai sindicatului din care face parte, nu
federatiei, uniunii teritoriale sau confederaţiei sindicale. 0 asemenea concluzie ar putea fi
justificată numai dacă se consideră că textul art. 28 din Legea nr. 62/2011 se referã doar la
sindicat, şi nu la orice organizaţie sindicală.
în ceea ce ne priveşte, nu putem împărtăşi această opinie. Apreciem ca reprezentarea în
justiţie a intereselor unui membru de sindicat poate fi realizată, în baza art. 28 din Legea nr.
62/2011, nu numai de sindicat, ci şi de federaţia, confederaţia sau uniunea sindicală teritorială
din care face parte şi sindicatul al cărui membru este salariatul reprezentat.
Aşa cum am arătat, art. 41 din Legea nr 62/2011 recunoaşte sindicatelor legal constituite
dreptul la liberă asociere în federaţii, confederaţii sau uniuni sindicale teritoriale. Federaţia,
confederaţia şi uniunea sindicală teritorială reprezintă şi ele, la rândul lor, organizaţii sindicale
constituite prin asociere, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 62/2011.
în opinia noastră, textul art. 28 al Legii nr. 62/2011 trebuie interpretat generic, şi nu în sens
restrictiv, în sensul că se referă la orice organizaţie sindicală, de sine stătătoare ori constituită
prin asociere. Prin urmare, în noţiunea de „organizaţie sindicală" se cuprinde nu numai
sindicatul, ci şi orice forma de asociere, şi anume federaţia, confederaţia, uniunea sindicală
teritorială. Chiar textul art. 47 al Legii nr. 62/2011 denumeşte federaţia, confederaţia şi uniunea
sindicală teritorială ca organizaţie sindicală constituită prin asociere'1'.
Pe de altă parte, este şi împotriva logicii fireşti ca reprezentarea în justiţie a membrului
unui sindicat să fie limitată doar la sindicatul din care face parte.
Federaţia ia naştere prin asocierea a două sau mai multe sindicate. Odată formată fede-
raţia, rolul său este acela de apărare a drepturilor membrilor sãi. Or, membrii săi sunt, de fapt,
membrii sindicatelor asociate în vederea naşterii federatiei. Ca atare, indiferent de sindicatul
din care provine, odată constituită federaţia, fiecare membru al sindicatelor asociate devine
membru al federatiei şi, în această calitate, de membru al unei organizaţii sindicale constituite
prin asociere, poate fi reprezentat de federaţie. Tot astfel, confederaţia

I'l Conform art. 47 al legii, organizaţia sindicală censtituitâ prin asociere dobândeşte personalilate juridică de la
data rămânerii definitive şi irevocabile a hotārârii judecătore⅜ti de admitere a cererii de înscriere în registrul
special.
KM 1 Arl. HI I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

sindicală se constituie prin asocierea a două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de
activitate diferite. Odată constituită confederaţia, ea are ca membri pe toţi membrii federaţiilor
asociate, formate, la rãndul lor, din membrii sindicatelor ce constituie federaţiile asociate. Prin
urmare, un membru al unui sindicat care se asociază cu alt sindicat, formând o federaţie
sindicalã, devine membru al federaţiei constituite şi poate deveni şi membru al unei
confederaţii, în cazul în care federaţia căreiaîi aparţine se asociază cu alta şi constituie o
confederaţie sindicalā. Tot astfel, federaţiile şi confederaţiile sindicale pot constitui din
sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale. Ca atare, membrul unui sindicat ce intră în
compunerea unei federaţii şi confederaţii sindicale devine membru al uniunii sindicale
teritoriale.
Apreciem, aşadar, că un membru de sindicat, care este şi membru al unei federaţii,
confederaţii sau uniuni sindicale teritoriale, poate fi reprezentat în justiţie nu numai de
sindicatui din care face parte, ci şi de federaţia, confederaţia, uniunea sindicală teritoriala de
care aparţine.
Sub aspectul calităţii procesuale a organizaţiilor sindicale, indiferent de tipul lor ţpro-priu-
zise ori constituite prin asociere), considerăm că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011
recunoaşte acestora calitate procesuală a:tivă în exercitarea dreptului lor de reprezentare"1.
De altfel, în interpretarea şi aplicarea unitarâ a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a
statuat, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, că organizaţiile sindicale au calitate procesuală
activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. în interpretarea şi aplicarea
unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republican instanţa
competenta teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de
la sediul sindicatului reclamant.
Pornind de la faptul că legitimarea procesuală activă poate aparţine doar titularului
dreptului pretins, dat fiind că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între
titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, suntem de părere
că textul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 trebuie interpretat în sensul că organizaţia
sindicală are calitate procesuală activă de a promova acţiunea în numele membrilor săi. în
aceste condiţii, în cadrul conflictelor de muncă, organizaţia sindicală va sta în judecată în
calitate de reprezentant, sub aspect procesual conform legii şi deciziei în interesul legii mai sus
amintite, fiind reclamantă.
Problema determinãrii calităţii care revineîn proces organizaţiei sindicale este deosebit de
relevantă, aceasta având influenţã în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Asa cum a reţinut instanţa supremă prin decizia în interesul legii, competenta revine
tribunalului de la sediul sindicatului (sau organizaţiei sindicale - s.n.}.
4. Capacitatea de a sta în judecată a sucursalei unei societãţi. în ceea ce priveşte
sucursala unei societăţi, în condiţiile în care legea însãşi recunoaşte sucursalelor aptitu-dinea
de a avea drepturi şi obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de socie-

' ' Conform arl. 28 din Legea nr. 62/2011: „(l) Organizaliile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din
Icgislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele coleciivc de muncă şi coniraclcle individuale de
muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale íuncjionarilor publici, în fata instanţelor
judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a allor mstituţii sau aulorilăţi ale statului, prin apără tori proprii sau ale⅜i. (2)
în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizajiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune
prevăzulă de lege, inclusiv de a formula acţiune în jusliţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri
scrise d i n partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusa` sau coniinuata de organizaţia sindicală dacă eel în
cauză se opune sau renunţă la judecată in mod expres. (3) In exercitarea atribuţiilor prevăzute dc alin. (1) şi (2),
organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Arl. ».» | I⅛

tatea al cărei dezmembrământ este, pen:ru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanţă cu
scopul de a-şi apăra drepturile conferite si obligaţiile asumate în aceste limite şi, implicit, de a-
şi exercita drepturile procesuale în acest scop, este necesar ca instanţa de judecată să
confere posibilitatea sucursalei de a prezenta „delegarea de competenţă"111.

Art. 85. Forma mandatului. (1) împuternicirea de a rcprczcnta o persoana^ fizică data
mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris a u ten tic.
(2) în cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin
declaraţie verbală, făcutã in instanţă şi consemnată în încheierea de şedintă, cu arătarea
limitelor şi a duratei reprezentãrii.
(3) împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridicā data unui
avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit Iegilor de orga-nizare şi
exercitare a profesiei.

COMENTARII
1. Mandatul judiciar. Mandatul este constatat, de regulă, printr-un înscris numit pro-cură.
în practice, se folosesc şi denumiri specifice, precum: „împuternicire avocaţială", în cazul
reprezentãrii prin avocat, ori „delegaţie", atunci când persoana juridică este reprezentată în
proces prin consilierul sãu juridic.
Apărãtorul se legitimeazã cu împuternicirea avocaţialã, emisă în baza contractului de
asistenţă juridică încheiat în forma scrisã, cu clientul său. în cazul în care procura este data
unui avocat, semnătura va fi certificatã potrivit dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, republicată 12'. în conformitate cu anexa II din Statutul
profesiei de avocat, împuternicirea avocaţială trebuie să aibă numãr şi să rezulte din cuprinsul
său numărul şi daîa contractului de asistenţă juridică în temeiul căruia a fost emisă şi numai în
prezenta unor asemenea menţiuni nu este necesară semnătura celui reprezentat, altfel
mandatul avocatului nu este valabil'31.
Oîmputernicire avocaţială fărã număr, prezentată sub forma unei simple copii, fără a se
înfăţişa originalul, nu poate fi reţinută ca valabilă. Nevalabilitatea acesteia nu poate fi acoperita
prin diferitele note comunicate de cabinetul de avocat prin care se atestă încheierea
contractului de asistenţã juridică, cat timp legea prevede expres faptul cã avocatul se
legitimeazã în fata instanţei prin împuternicirea avocatială, care trebuie să cuprindă toate
menţiunile prevăzute de anexa II din Statutul profesiei de avocat. întrucât împuternicirea
avocaţială emisă pentru reprezentarea intereselor unui client într-o anumită cauză poate fi
utilizată exclusiv în cauza respective, nu există niciun temei obiectiv pentru care apãrătorul să
refuze depunerea la dosara originalului. Aceasta cu atât mai mult cu cat, conform art. 121 alin.
(8) din Statutul profesiei de avocat, avocatul pãstrează un duplicat sau o copie de pe orice
împuternicire de ^eprezentare primită în executarea contractelor, ceea ce duce la concluzia că
originalul se depune la dosar. Refuzul apărătorului de a depune la dosar împuternicirea
avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică pretins încheiat, în original,
împiedică instanţa sã ia în considerare simpla copie depusă la dosar, soluţia fiind aceea a
anulării acţiunii141.

111
1.C.C.J., s. com., dec. nr. 2033 din 2 iunie 2006, in Dreptul nr. 12/2007, p. 294.
121
M. Oí. nr. 98 din 7 februaríe 2011.
3
I ' I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2258 din 31 marlie 2005, www.scj.ro.
141
Trib. Bistriţa-Nasâud, s. I civ., dec. nr. 333/R/14 noiembrie 2012, ncpublicaU⅜.
136 1 Arl. Kfi-»7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. Condiţii de forma. împuternicirea data unei persoane care nu are calitatea de avocat
pentru exercitarea dreptului dechemareîn judecată sau pentru reprezentareînjudecată trebuie
făcută prin înscris autentic, condiţie de forma cerută de lege ad validitatem.
Contractul de mandat fund, de regulă, un contract consensual, mandatul poate fi dat si prin
declaraţia verbală a părţíi, făcută ín instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă, cu aratarea
limitelor şi a duratei reprezentării. Mandatul verbal poate fi dat numai în cazul reprezentării de
altă persoană decât un avocat.

Arl. 86. Mandahil general. Mandatarul cu procură generalã poate să reprezinte în

judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă eel care a dat
procurã generalã nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este data unui
prepus, dreptul de reprezentare în judecatã se presupune dat.

COMENTARII
1. Mandatar cu procură generalã. împuternicirea data unui terţ de a reprezenta partea în
judecată trebuie să fie expresă, atunci cânc mandatarul are o procură generalã, în exercitarea
căreia se ocupă de „toate afacerile mandantului" (art. 2016 NCC).
2. Prezumţie legală relarivã a existenţei dreptului de reprezentareînjudecată. Prezumţia
legalã relativă a existenţei unui mandat de reprezentare în judecată opereazã în douã situaţii:
a) dacă eel care a dat procură generalã nu are domiciliul şi nici reşedinţa în ţară; b) în cazul
persoanelor juridice, dacă procura este data unui prepus.
Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu
persoane aflate în situaţii deosebite. De altfel, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa
privind egalitatea cetăţenilor în fata legii şi a autorităţilor publice, a statuat în mod constant cã
principiul egalităţii presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii iden-tice. Or, dispoziţiile
legale referitoare la mandatul general au în vedere situaţii particulare în care se pot afla părţile
în procesul civil. Dispoziţiile procedurale reglementează două excepţii de la regula generalã
potrivit căreia mandatarul cu procurã generalã poate să reprezinte în judecată numai dacă
acest drept i-a fost dat anume. Aceste excepţii, privind fie persoanele care nu au domiciliul şi
nici reşedinţa în ţarã, fie procura data unui prepus, nu contravin sub niciun aspect egalităţii în
drepturi, deoarece ele, prin natura lor, nu pot să genereze o stare de inegalitate sau de
discriminare. Dimpotrivă, dispoziţiile legale în materie satisfac imperativul soluţionării cu
celeritate a procesului'1'.
3. Mandat special pentru actele procesuale de dispoziţie. în ceea ce priveşte actele
procesuale de dispoziţie, adică recunoaşterile privitoare la dreptul în judecată, renunţările
şi încheierea unei tranzacţii judiciare, ele nu pot fi îndeplinite de mandatar decât dacă
esteîmputernicitîn acest scop printr-o procură specială, datăîncondiţiile art. 81 alin. (1)
NCPC.
Hotărârea prin care se ia act de renunţarea lajudecata apelului, data cu nerespectarea
obligativităţii împuternicirii mandatarului prin procură specială, este lovită de nulitate şi
determină rejudecarea cauzei, consecutiv admiterii căii de atac121.

Arl. 87. Conţinutul mandatului. (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele
procesuale îndeplinite în fata aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres,
la anumite acte.

111
CC, Dec. nr. 172/2002, M. Of. nr. 478 din 4 iulie 2002.
'2' I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1127 din 2 februarie 2006, în Dreptul nr. 7/2007, p. 245.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L Arl. K7 I 13/

(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face,
chiar fără mandat, orice acte pentru pãstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar
pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de
atac împotriva hotărârii pronunţate. In aceste cazuri, toate actele de procedură se vor
îndeplini numai faîă de parte. Susţinerea cãii de atac se poate face numai în temeiul unei
noi împulerniciri.

COMENTARII
1. Prezumţie legală relative. Mandat dat pentru toate actele. Se prezumă că mandatul
adlitem a fost dat pentru toate actele de procedură într-un litigiu determinat, o prezumţie
legală relativă, care admite dovada contrară. Un mandat general pentru orice litigii este nul.
împuternicirea poate fi restrânsă la anumite acte sau pentru o anumită instanţã, mandatul fiind
în această ipoteză unul special, ale cărui limite trebuie verificate de instanţă şi respectate.
2. Acte procesuale de dispoziţie efectuate prin mandatar. Procură specială. Mandatul
general pentru reprezentarea unei părţiîn judecată nu cuprinde actele de dispoziţie în procesul
civil. Valabilitatea recunoaşterilor privitoare la drepturile în judecată, a renun-ţarilor şi a
propunerilor de tranzacţie este condiţionată de existenţa unei procuri speciale.
3. Mandat tacit dat avocatului. Prin excepţie de la regula consacratã în art. 2013 NCC,
conform căreia contractul de mandat poate fi încheiat în forma scrisã, autentică ori sub
semnătură privată, sau verbală, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, evident în
exercitarea unui mandat expres, poate, într-o etapă procesuală ulterioară, chiar în absenţa
unui mandat expres: a) să îndeplineascã actele necesare păstrării drepturilor supuse unui
termen şi care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp; b) sã exercite cãile de atac împotriva
hotărârii date. Pentru susţinerea căii de atac este obligatorie, însă, o nouā împuternicire.
în principiu, se consideră că aceste acte de conservare au fost săvârşite de mandatar în
temeiul unui mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiţionată de o ulterioară ratificare de cãtre
parte.
în ipoteza în care avocatul pârâţilor a exercitat calea de atac, însă această cale nu a fost
însuşită de pârâţi, care nu au înţeles să conteste hotãrârea instanţei de fond şi să confere
avocatului calitatea de reprezentant al lor pentru calea de atac a recursului, cere-rea de recurs
se va anula111.
Lipsind mandatul expres, toate actee de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea
însăşi.
Credem că şi avocatul stagiar, care a asistat partea la judecătorie, poate declara cãile
legale de atac împotriva hotărârii şi îndeplini actele necesare asigurării păstrãrii drepturilor
supuse unui termen, care s-ar pierde prin neexercitare. Aceasta întrucât, conform art. 304 alin.
(2) din Statutul profesiei de avocat, avocatul stagiar poate efectua activităţile prevã-zute la art.
3 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 51/1995, republicată, adică poate da con-sultaţii şi redacta
cereri cu caracter juridic; poate acorda asistenţă şi reprezentare juridică în fata autorităţilor
prevăzute enunţiativ de lege, şi anume: instanţe judecătoreşti, organe de urmărire penală,
autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale, notari publici, executori judecătoreşti, organe ale
administraţiei publice, instituţii publice şi alte persoane juridice. în ceea ce priveşte punerea de
concluzii în fata instanţelor judecătoreşti, dispoziţia trebuie obligatoriu coroborată cu
prevederile art. 304 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat,

Trib. Bistriţa-Nasăud, s. civ., dec. nr. 252/R din 27 septembrie 2007, ncpublicata
138 | Arl. XK-H» I)ISI'O/ITM GtNEKALE

conform cărora avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la judecătorii.întrucât
legea recunoaşte avocatului stagiar dreptul de a reprezenta sau de a asista partea în fata
judecãtoriei, ín lipsa unei prevederi derogatorii exprese, dispoziţiile art. 87 alin. (2) NCPC devin
incidente şi în privinţa avocatului stagiar.

Arl. 88. încetarea mandatului. MandatuI nu înceteaz*`í prin moartea celui care 1-a dat şi
nici dacă acesta a devenit incapabil. MandatuI dăinuieşte pânã la retra-gerea Iui de către
moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.

COMENTARII
încetarea mandatului judiciar, prin retragerede către moştenitorii sau reprezentantul
legal al mandantului. în principiu, moartea ori punerea sub interdicţie a mandantului fac ca
mandatul să înceteze, convenţia de reprezentare având caracter intuitu personae [art. 2030 lit.
c) NCC]. Cu toate acestea, în procesul civil, mandatarul este ţinut să îşi înde-plineascā în
continuare mandatul, până la retragerea Iui de către moştenitorii părţii care l-a dat ori de către
reprezentantul legal al incapabilului. Se evită astfel prejudicierea drep-turilor şi intereselor
legitime ale moştenitorilorori ale incapabilului. Este posibil ca moştenitorii mandantului decedat,
introduşi în proces, să confirme mandatul şi efectele acestuia se vor produce în continuare.

Arl. 89. Renunţarea la mandat şi revocarea mandatului. (1) Renunţarea la mandat sau
revocarea acestuia nu poate fi opusã celeilalte părţi decât de la comu-nicare, afară numai
dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei. (2) Mandatarul care renunţă la
împuternicire cstc ţinut să înştiinţcze atât pe eel care i-a dat mandatul, cat şi instanţa, cu
eel puţin 15 zile înainte de termcnul ime-diat urmãtor renunţării. Mandatarul nu poate
renunţa la mandat în cursul terme-nului de exercitare a căilor de atac.

COMENTARII
1. încetarea mandatului judiciar prin renunţare sau revocare. Mandatarul este acela
care poate renunţa la mandat, în conformitate cu dispoziţiile de principiu ale art. 2030 lit. b)
NCC. Mandantul poate revoca (denunţa) unilateral mandatul oricând, solicitând restituirea
procurii, în conformitate cu art. 2030 lit. a) NCC. Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
republicată, şi art. 147 din Statutul profesiei de avocat, atât avocatul, cat şi clientul său au
dreptul să renunţe unilateral la contractul de asistenţă juridică încheiat.
2. Momentul producerii efectelor încetãrii mandatului faţă de terţi. încetarea efec-telor
contractului de mandat, prin renunţare sai retragere, nu va putea fi opusă celeilalte părţi în
proces decât de la data comunicării, exceptând situaţia în care s-a făcut în şedinţā publicã, în
prezenţa părţii adverse, fund trecută în încheierea de şedinţă.
3. Obligaţia de înştiinţare a mandantului şi a instanţei de către mandatarul care
renunţă la mandat. Mandatarul care renunţă la mandat este obligat să notifice mandantului
renunţarea sa şi sã înştiinţeze instanţa, eel mai târziu cu 15 zile înaintea termenului de
judecată fixat ori a împlinirii termenului pen:ru exercitarea căilor de atac.
Este interzisă renunţarea la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac. Aşa
fiind, prejudicierea drepturilor şi intereselor părţii sub acest aspect atrage răs-punderea
mandatarului renunţător, pe temeiul contractului de mandat.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL Arl. mi I 13V

4. Posibilitatea substituirii mandatarului judiciar. Substituirea mandatarului avocat poate

avea loc fie în cazul în care acesta este împiedicat să-şi îndeplineascã serviciul pro-fesional
într-un anumit moment, fie dacã renunţă la exerciţiul profesiei ori împotriva sa se ia măsura
suspendării dreptului de a exercita profesia de avocat.
Astfel, conform art. 234 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat 1", în cazul în care avocatul
este împiedicat să îndeplineascã serviciul profesional, îşi va asigura substituirea, inclusiv
printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea într-o altă forma de exercitare a profesiei, dacă,
în prealabil, obţine acorcul clientului în acest scop. Pentru activitatea de substitute, avocatul
care preia cauza are dreptul la onorariul corespunzător activităţii depuse, în condiţiile
înţelegerii dintre avocaţi [art. 234 alin. (3)J. Potrivit art. 54 alin. (1) din Statut, avocatul
împotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în ter-men de eel mult 15 zile
de la data comunicării măsurii să îşi asigure substituirea, iar avocatul care renunţă la exerciţiul
profesiei va formula o cerere în scris. Cu eel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru
încetarea activităţii, acesta este obligat, potrivit art. 59 din Statut, să finalizeze toate cauzele
angajate sau să asigure substituirea. Avocatul va prezenta barouluí lista cuprinzand cauzele
nefinalizate şi va indica numele avocatilor care le vor prelua.

Secţiunea a 5-a. Asistenţo judiciorâ

Art. 90. Condiţii de acordare. (1) Cel care nu este în stare sã facă faţă cheltuielilor pe care le
presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fãră a primejdui propria sa întreţinere sau
a familiei sale, poate benencia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul
public judiciar.
(2) Asistenţa judiciară cuprinde:
a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonârJ sau amânări pentru plata taxelor judi-ciare prevăzute
de lege;
b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) Asistenţa judiciarã poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.
(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub forma de reduceri, eşalonări sau amânãri
pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele
judecătoreşti, în condiţiile legii speciale.

COMENTARII
1. Cine poate cere asistenţă judiciarã. Titularul unei cereri de asistenţã judiciară este
partea în proces ale cărei posibilităţi materiale nu îi permit să suporte costurile judecăţii, fără a-
şi primejdui propria întreţinere sau întreţinerea familiei121 sale, aflându-se astfel

'1' Articolul 234 alin. (2) şi (3) din Statut prevede: „ (2) în cazul in care avocatul este împiedicat sā îndeplineascã
serviciul profesional, îşi va asigura substituirea. inclusiv printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea
într-o altă forma de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obţine acordul clientului în acest scop. Modelul
delegaţiei de substituire este prevăzut la ane>a nr. V. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod
corespunzător şi formularului dclegaţici de subsliluire. (3) Pentru activitatea de substiluirc, avocatul care
preia cauza are dreptul la onorariul corespunzător activitătii depuse, în condiţiile înţelegerii dintre avocaţi".
'-' In sensul O.U.G. nr. 51/2008, prin familie se înţelege soţul/sotia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă
în vârsta de pãnã la IB ani aflaţi in ínlreţincrca solid tantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi in linie
140 | Arl. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

într-o situaţie de inechitate în raport cu partea adversă si în imposibilitatea de a accede efectiv

la justiţie. Atât redacţional, cat şi prin finalitatea urmărită, aceste dispoziţii mate-rializează
preocuparea legiuitorului de a complini insuficienţa posibilităţilor materiale ale celor care
apeleazã la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legítime. în aceastã manieră,
se asigură egalitatea de tratament între subiectele de drept, principiu care, în materie
procesuală, îmbracă forma specifică a egalităţii de arme între justiţiabili, precum şi premisele
accesului liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil"1.
în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constitutional a statuat în mod constant că accesul
liber la justiţie nu înseamnã că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. S-a reţinut cã art.
21 din Constitute nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxeleîn justiţie, fiind legal şi echitabil
ca justiţiabilii care trag un folos ncmijlocit din activitatea desfăşurată de autoritãţile
judecătoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, s-a arătatcã
echivalentultaxelorjudiciaredetimbru este integratîn valoarea cheltuielilor de judecată stabilite
de instanţa de judecată prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauză, plata acestora revenind
părţii care cade în pretenţii12'.
în interpretarea Curţii Europene, prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană
referitoare la asistenţa judiciară se aplică atât cauzelor penale, cat şi celor civile {Golder c.
Regatului Unit, 1975). în cazurile în care asisteiţa judiciarã gratuită este necesară, art. 6 alin.
(1) impune ca asistenţa acordată de către avocat să fie efectivă, nefiind suficientă o asistenţă
formală. în ceea ce priveşte cauzele civile, art. 6 alin. (1) prevede garanţii, în cazul în care
asistenţa judiciară este indispensablă pentru a avea acces la instanţă, pentru că: a) asistenţa
judiciară este obligatorie; b) complexitatea procedurii sau tipul cauzei o necesită.
Dreptul de acces la justiţie în aceste situaţii nu este absolut şi poate fi supus unor restricţii
legitime, bazate, de exemplu, pe situaţia financiară a justiţiabilului sau şansele de succes ale
acestuia. Principiul actului de justiţie echitabil mai poate necesita asistenţã judiciară gratuită
pentru a asigura ca justiţiabi ul să aibă posibilítatea de a-şi prezenta cauza în mod eficient în
fata instanţei şi egalitatea de arme (de exemplu, Steel şi Morris c. Regatului Unit, 2005). Criterii
de luat în considerare sunt: miza pe care o reprezintă cauza pentru parte; complexitatea
cauzei şi natura acesteia (P., C. şi S. c. Regatului Unit, 2002). Fiecare parte trebuie să aibă în
mod responsabil ocazia de a-şi prezenta cazul, în condiţii care nu o pun în dezavantaj
substantial faţă de adversar.
Dreptul la asistenţă judiciară este considerat deosebit de important mai ales în apel şi
recurs, în cazul în care implică proceduri mai complicate şi cunoştinţe avansate de drept (de
exemplu, Boner c. Regatului Unit, 1994), precum şi pentru ca apelantul să-şi poată face o
apărare efectivă131.
La 25 mai 2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în
materie civilã141, care a abrogat expres dispoziţiile art. 74-81 CPC. Acest act normativ

dreaptâ în vârstă de peste IS ani, dar nu mai mult de 26 de ani. dacă se al i a in con(inuarea studiilor şi in
intrejinerea solicitantului. Se consider.1* membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori resedin(a comună şi
gospodăreste împreunā cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi in linie dreaptă ai acesteia în vârsl<l de până la 18
ani aflaţi in ínlrcjincrea solicitantului, precum şi copiii sau alii dcsccndcnţi in linic dreaptă în vārstã de peste 18 ani,
dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în coniinuarea studiilor şi în întretinerea solicitantului.
■'I C.C., Dec. nr. 322/2004, M. Of. nr. 1013 din 3 noiembrie 2004.
121
C.C., Dec. nr. 322/2004, M. Of. nr. 1013 din 3 noiembrie 2004; Dec. nr. 423/2004, M. Of. nr. 51 din 14 ianuarie
2005; Dec. nr.453/2005, M. Of. nr.943 din 21 octombrie 2005; Dec. nr.427/2006, M. Of. nr. 582 din5 iuiie 2006.
'3' C.E.D.O., Pakelli c. Germaniei, hot. din 25 aprilie 1983, www.echr.coe.int.
' ' Pentru detalii, a se vedea D.L· Bãlilean, C.C. Fren(iu, Ajutorul public judiciar în materie civila^ (Ordonanţa dc
urgenţa a Guvernului nr. 51 din 21 aprilie 2008), Ed. Uiiversul Juridic, 2010.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C IVIL API. mi i 141

transpune Directiva Consiliului 2003/8/CEdeîmbunătăţirea accesului la justiţieîn litígiile

transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordatã
în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr. 26 din 31 ianuarie 2003.
Conform art. 54 alin. (2), prevederile ordonanţei de urgenţă prevalează asupra dispo-ziţiilor
conţinute în acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv: a)
Acordut european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară, semnat la Strasbourg la
27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adiţional la Acordul european privind transmiterea
cererilor de asistenţã judiciară, semnat la Moscova în 2001; b) Convenţia privind facilitarea
accesului international la justiţie, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.
Potrivit art. 3 al ordonanţei, ajutorul public judiciar"1 se acordă în cauze civile, comer-
ciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor
penale. Poatefi titular al cererii deajutor public judiciar orice persoană fizicā având domiciliul
sau reşedinţa obişnuită în Romania sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în situaţia
în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor
consultaţii jur dice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fãră a pune în
pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
Solicitarea ajutorului judiciar este o ⅛cultate pusă la dispoziţia părţii care nu poate face
faţă cheltuielilor unui proces. Fiind o facultate, ea nu poate fi impusă. Mai mult, dreptul la
acordarea ajutorului public judiciar are un caracter intuitu personae, fiind sti-pulat în
considerarea situaţiei speciale a titularului, aşa după cum rezultă indubitabil din analiza
dispoziţiilor art. 10 al ordonanţei. Prin urmare, acest drept nu poate fi transmis şi nici exercitat
de creditori în numele debitorului rãmas în pasivitate. în ipoteza în care debitorulîntreţinerii
rămâneîn pasivitateînsensulcă nusolicitãajutorjudiciar, periclitând prin această
manifestareîntreţinerea membrilor familiei sale, apreciem cã nimic nu împie-dică beneficiarii
legali ai întreţinerii să solicite, pe calea unei acţiuni separate în justiţie, obligarea debitorului la
executarea întreţinerii.
2. Dreptul Uniunii Europene. Reclamant care a beneficial, în statul membru de ori-gine,
de asistenţă judiciară. în conformitate cu art. 50 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al
Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea
hotărârilor în materie civilă şi comercială, reclamantul care, în statul membru de origine, a
beneficiat în întregime sau doar partial de asistenţă judiciară sau de scutire de taxe şi cheltuieli
de procedură este îndreptăţit să beneficieze, în cadrul procedurii prevă-zuteînSecţiunea 2
(„Executarea"), de asistenţa judiciară cea mai favorabilă sau descutirea de taxe şi cheltuieli de
procedură cea mai amplă prevăzută de legislaţia statului membru solicitat. Díspoziţii similare
cuprinde şi Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecă-toreşti în materie matrimonială şi
în materia răspunderii părinteşti (art. 50).
3. Principii generale de acordare a asistenţei judiciare gratuite. Analiza documentelor
internaţionaleîn materie ne permite evocarea următoarelor principii generale de acordare a
asistenţei judiciare gratuite121:
a) Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamental,
Roma, 4 noiembrie 1950: „Art. 6. Dreptul la un proces echitabil. 1. Orice persoană

111
Conform art. 1 al O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar reprezintă acea forma de asistenţă acordatã de stat
care are ca scop asigurarca dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru
realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara, inclusiv pentru executarea silitâ a hotărârilor
judecătoresti sau a altor titluri executorii.
' ' A se vedea Raportul „Asistenţa judiciară gratuită: status quo şi perspective" fínanţat de Open Society Institution
şi publicat pe www.cjr.ro/filesRaporLcgal2005.
142 | Arl. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil, a cauzei
sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale CJ caracter civil";
b) Carta Europeană a Drepturilor Omului: „Art. 47. Dreptul la un proces echitabil.
Persoanele care nu au resursele necesare vor beneficia de asistenţã judiciarā gratuită în
măsura în care un asemenea ajutor este necesar pentru asigurarea accesului efectiv la
justiţie";
c) Rezoluţia 78(8) a Consiliului Miniştrilor referitoare la asistenţa judiciara şi consiliere, din
2 martie 1978: „Nimeni nu trebuie împiedicat de obstacole economice în a-şi apăra drepturile
în justiţie, atât în cauzele civile, cat şi în cauzele administrative, de natură socială sau fiscală.
Asistenţa judiciarā ar trebui să acopere toatecosturile suportate de către un justiţiabil,
inclusiv martori, experţi şi traducători.
Asistenţa judiciara poate fi parţială, atunci cãnd persoana poate suporta o parte din costuri.
Ar trebui să existe o cale de atac împotriva deciziei prin care se refuză acordarea de
asistenţă judiciara gratuită.
Asistenţa judiciara trebuie oferită de o persoana cu pregătire de specialitate şi care trebuie
remunerată adecvat pentru munca sa, depusã în folosul justiţiabilului";
d) Recomandarea R (81)7 a Comitetului de Miniştri referitoare la măsurile care să faciliteze
accesul la justiţie, adoptată la 14 aprilie 1981: „Niciun justiţiabil nu ar trebui privat de asistenţa
unui avocat. Obligativitatea csistării unei părţi de către mai mulţi avo-caţi, dacă nu este
necesară pentru un anumit caz, trebuie evitată";
e) Recomandarea R (93)1 a Comitetului de Miniştri referitoare la accesul efectiv la justiţie
pentru persoanele foarte sărace, din 8 ianuarie 1993: „Persoanele foarte sărace sunt definite
ca persoane în situaţii deosebit de dificile, marginalizate sau excluse din societate, atât din
punct de vedere economic, cat şi din punct de vedere social sau cultural. Se recomandă ca
asistenţa judiciara să acopere toate tipurile de proceduri judiciare şi să fie acordată oricărei
persoane sărace.
Persoanele eligibile pentru asistenţă judiciara gratuită ar trebui să beneficieze de asistenţă
juridică adecvată, pe cat posibil oferitã de un avocat ales de către ele.
Statele pãrţi ar trebui să faciliteze accesul efectiv al acestor persoane la metode extra-
judiciare de soluţionare a conflictelor.
Procedura solicitării de asistenţă judiciara gratuită ar trebui să fie simplificată, iar sin-gurele
motive de respingere a cererii de asistenţă judiciara ar trebui să fie inadmisibilitatea, lipsa
vădită a şanselor de succes sau atunci când acordarea de asistenţă judiciara gratuită nu este
în interesul justiţiei";
f) Recomandarea Rec (2000)21 a Comitetului de Miniştri referitoare la libertatea de
exercitare a profesiei de avocat, din 25 octombrie 2000: „Toate măsurile necesare ar trebui
luate pentru ca orice persoana să poată avea acces efectiv la serviciile de avocaţi
independenţi.
Avocaţii ar trebui încurajaţi să-şi ofere serviciile persoanelor cu venituri reduse.
Obligaţiile profesionale ale avocaţilor nu ar trebui să fie afectate de faptul că onorariile sunt
plãtite total sau partial din fonduri publice.
Barourile şi asociaţiile profesionale ar trebu să promoveze participarea avocaţilor în
programe de asigurare a accesului la justiţie a persoanelor defavorizate din punct de vedere
economic, mai ales în ceea ce priveşte asistenţa judiciara şi consilierea";
g) Directiva 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003 a Consiliului Europei pentru îmbunătāţirea
accesului la justiţie în dispute transfrontaliere, prin stabilirea de reguli comune minime
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L Arl. mi | 143

privind asistenţa judiciară pentru aceste dispute: „Asistenţa judiciarā ar trebui să acopere şi
consilierea pre-litigiu, în vederea încheierii unui acord înaintea începerii procedurilor judiciare,
asistenţa şi reprezentareaîn prcceduri judiciare, ajutorul acordat sau exceptarea de la
cheltuielile de judecată.
Condiţiile pentru acordarea asistenţei judiciare ar trebui să ia în considerare factori
obiectivi, precum venitul, capitalul sau situaţia familială.
Statele membre ar putea respinge cererile de asistenţā judiciară în cazul acţiunilor vădit
nefondate sau pe motive care tin de fondul cauzei, numai în cazul în care consilierea pre-litigiu
este acordată şi accesul la justiţie este totuşi garantat.
Asistenţa judiciară trebuie să fie acordată pentru toate fazele procesuale, inclusiv cu privire
la cheltuielile de executare.
Asistenţa ar trebui acordată în aceleaşi condiţii, atât pentru procedurile legale obiş-nuite,
cat şi pentru proceduri precum medierea, atunci când este prevăzută de lege sau decisă de
către instanţă";
h) Convenţia dintre Romania şi Republ ca Macedonia privind asistenţa judiciară în mate-rie
civilă. La data de 10 martie 2007 a intrat în vigoare Convenţia dintre Romania şi Republica
Macedonia privind asistenţa juridicăîn materiectvilã1", semnată la Bucuresti la 12 noiembrie
2003, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 356 din 8 septembrie 2004.
Părţile contractante îşi acordă reciprcc, la cerere, asistenţă juridică în cauzele civile17', în
condiţiile prevăzute de convenţie. Sub aspectul obiectului, asistenţa juridică în materie civilă
cuprinde îndeplinirea unor activităţi procesuale cum sunt: întocmirea, transmiterea şi
înmânarea de acte judiciare şi extrajudiciare, audierea părţilor, martorilor, experţilor şi a altor
persoane, efectuarea de expertize, de cercetări la fata locului şi de constatări ale unor stări de
fapt, precum şi alte activitãţi procesuale legate de administrarea probelor, aplicarea unor
măsuri de asigurare sau de conservare, verificări de înscrisuri, obţinerea de copii sau de
fotocopii ori de extrase de pe documente.
în aplicarea dispoziţiilor convenţiei, instituţiile judiciare ale celor două părţi contractante
comunicā între ele prin intermediul ministerelor de justiţie ale României şi Republicii
Macedonia, folosind în relaţiile dintre ele limbile română şi macedoneană.
Cererile de asistenţă juridică şi actele anexate se redactează în limba părţii contractante
solicitante şi vor fi însoţite de traduceri certificate în limba părţii contractante soli-citate.
înscrisurile întocmite în îndeplinirea cererilor de asistenţă juridică se transmit în limba părţii
contractante solicitate.
Cererea de asistenţă juridică va cuprinde următoarele date: a) denumirea instituţiei
judiciare solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se
solicită asistenţă juridică; d) numele şi prenumele părţilor, calitatea procesuală, cetă-ţenia,
domiciliul sau reşedinţa acestora, iarîn cazul persoanelor juridice, denumirea şi sediul lor; e)
numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor părţilor, atunci când este cazul; f) obiectul cererii
şi datele necesare pentru îndeplinirea ei; g) menţionarea actelor anexate la cerere.
Partea contractantă solicitată poate refuza acordarea asistenţei juridice dacă se con-sideră
că prin îndeplinirea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale de drept.
Cetăţenii uneia dintre părţile contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părţi
contractante de reducerea sau de scutirea cheltuielilor de procedură, precum şi de asis-

111
Ratificată de Romania prin Legea nr. 356/2004 (M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004). Momentul datei intrării
în vigoare este prevăzut în art. 10 din Ordinui nr. 1371/2007 al Minislerului Afacerilor Externe privind intrarea în
vigoare a unor tralate internaţionale (M. Of. nr. 397 din 13 iunie 2007).
' ' In sensul convenţiei, conform art. 1 al Legii nr. 356/2004, prin cauze civile se înţelege cauzele de drept civil,
drept al familici, drept comcrcial, drcptul muncii şi contencios administrate.
144 | AM. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

tenţă judiciară gratuită, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii proprii. Inlesnirile prevăzute,

acordatedeo instituţie judiciară a uneia dintre părţilecontractanteîntr-oanumită cauză, se aplică
tuturor actelor de procedure în acea cauzã, inclusiv actelor de executare.
Articolul 19 al Convenţiei reglementeazã condiţiile obţinerii înlesnirilor, stabilind că atunci
când cetāţenii unei părţi contractante depun cerere pentru acordarea înlesnirilor, odată cu
aceasta vor prezenta şi un certificat cu privire la situaţia materială si personală, întocmit potrivit
reglementărilor legale ale fiecărei părţi contractante. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul niciuneia dintre părţile contractante, certifi-catul poate fi eliberat de
misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului al cărui cetăţean este. Cetăţenii uneia
dintre părţile contractante, care doresc să solicite unei instituţii judiciare a celeilalte părţi
contractante înlesnirile sus-menţionate, pot face cerere în acest sens la instituţia judiciarā
competentã de la domiciliul sau reşedinţa lor.
4. Acordarea asistenţei judiciare. Forme. Alineatul (2) al art. 90 NCPC evocã formele de
acordare a asistenţei judiciare, într-o enumerare exemplificativă, dedusă din trimiterea pe care
o face la orice alte modalitãţi prevăzute de lege. Astfel, conform legii fundamentale de
procedură civilă, asistenţa judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau
amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea şi asistenţa gratuită
printr-un avocat desemnat de barou; c) orice alte modalităţi prevāzute de lege.
Conform O.U.G. nr. 51/2008, ale cărei dispozi;ii completează Codul de procedurã civilă,
pentru că reprezintă legea-cadru în materie şi reglementeazã în detaliu procedurã de acordare
a asistenţei judiciare, ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data
formulării cererii de cãtre persoana interesatã, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale
în care a fost solicitat.
Ajutorul public judiciar se poate acorda în jrmătoarele forme: a) plata onorariului pentru
asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apãrãrii, printr-un avocat numitsau
ales, pentru realizarea sauocrotirea unui dreptori intereslegitimînjustiţiesau pentru prevenirea
unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau
interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii
jurisdicţiorale, dacă această platã incumbã, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la
plata taxelor judiciare prevãzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silitã.
Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, în oricare dintre formele mai sus indicate,
fără a putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalentă cu 10 salarii
minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proportional cu nevoile soli-
citantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură sã îi
limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul
membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi Romania.
La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indem-nizaţii,
onorarii, rente, chirii, profit din activităti comerciale sau dintr-o activitate inde-pendentă şi altele
asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de
întreţinere (art. 9 din O.U.G. nr. 51/2008).
Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris, va cuprinde
menţiunile minime obligatorii prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, iar la cerere se vor
ataşa înscrisurile doveditoare ale veniturilor solicitantului şi ale familiei sale, precum şi dovezi
cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată.
Considerãm, aşadar, cã la calculul venitului mediu net lunar pe membru de familie, din
totalul veniturilor periodice obţinute şi dovedite de parte se vor deduce sumele dato-
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C I V I L API. mi | I4⅛

rate în mod periodic cu titlul de obligaţii de întreţinere sau alte obligaţii de plată (spre exemplu,
chirii, rate aferente unui credit bancar necesar şi rezonabil şi altele aseme-nea). Este adevãrat
că legiuitorul nu a uzat de imperativul „vor fi deduse" în dispoziţia normei,însă intenţia acestuia
a fost suficient de clar exprimată prin indicarea elementelor de calcul, şi anume: venituriíe
periodice şi sumele datorate în mod periodic. Mai mult, se stabileşte obligaţia părţii de a ataşa
la cereredovezi cu privire la obligatiile de întreţinere sau de plată. Or, acestea nu ar putea fi
valorificate de către instanţã decât în calculul venitului. De altfel, o astfel de interpretare a
textelor normative mai sus evocate este de natură să asigure garanţiile unui beneficiu onest şi
real al părţii la ajutor public judiciar, în oricare dintre formele sale legale, cãci nu s-ar putea face
o corectă apreciere a posibi-litāţii pe care partea solicitantă o are de a face faţā cheltuielilor
unui anumit proccs luând în calcul, pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru
de familie, exclusiv venituriíe sale periodice, nu şi obligatiile de plată periodice, care ar putea
afecta într-o măsură substanţială aceste venituri.
5. Asistenţa prin avocat. Ajutorul public judiciar sub forma asistenţei prin avocat se
acordã conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exerci-tarea
profesiei de avocat, republicată, referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judi-ciarã
gratuită. Potrivit art. 41 din Legea nr. 51/1995, republicată, avocatul este obligat să acorde
asistenţă juridicã în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou şi
poate refuza însărcinarea numai în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate
[art. 153 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat].
în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că în îndeplinirea obligaţiei de a furniza
asistenţă judiciară părţilor în procese civile, atunci când este prevăzută de lege, statul trebuie
sā manifeste diligenţă în a asigura acestor persoane executarea neştirbită şi efec-tivă a
drepturilor garantate de art. 6 din Convenţia europeană. Cerinţa ca un recurent să fie
reprezentat de un avocat calificat la instanţa de recurs nu poate, prin ea însăşi, să fie contrară
art. 6. Această cerinţă este compatibilă cu caracteristicile unei instanţe supreme ce
examinează recursurile numai sub aspectele de drept. Statul nu are rolul să oblige un avocat
să instituie o procedură legală sau să declare o cale de atac, însă îi revine obligaţia să asigure
echilibrul necesar între executarea efectivă a dreptului de acces la justiţie şi independenţa
profesiei juridice. Refuzul unui avocat desemnat să asigure asistenţă judiciară de a declara
recurs trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de ordin calitativ. Refuzul nu trebuie formulatîn
aşa fel încât să inducă clientului o stare de nesiguranţă cu privire la şansele actiunii sale. în
speţă, absenţa formei scrise a unui asemenea refuz a lipsit reclamanţii de informaţiile necesare
privind situaţia lor juridicã, astfel încât nu s-a res-pectat dreptul acestora de acces la o instanţă,
asigurat într-un „mod corect şi efectiv", pe calea unei reprezentãri legale în baza asistenţei
judiciare111.
Asistenţa prin avocat poate fi şi extrajudiciarã. Aceasta constă, potrivit art. 35 alin. (1) din
O.U.G. nr. 51/2008, în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea
altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în fata unor auto-ritãţi sau
instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării
unor drepturi sau interese legitime. Asistenţa extrajudiciarã se acordã conform prevederilor
Legii nr. 51/1995, republicată. Avocatul care a acordat asistenţă extrajudiciarã nu poate acordã
asistenţă judiciară aceleiaşi persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiaşi drept sau
interes, `n cazul în care beneficiarul asistenţei extrajudi-ciare formulează cerere de chemare în
judecată pentru valorificarea ori apărarea acelui drept sau interes.

111
C.E.D.O., Marianm Staroszcz}/k c. Pohniei, hot. dh 22 martie2007, defínitivă la9 iulie 2007, în P.R. nr. 6/2007,
p. 225.
I4f> | Arl. ÏM» I ) I S I ' O / I T M GtNKKAU

6. Ajutorul publicjudiciarîn materia executãrii silite. In cazul ajutorului publicjudiciar

solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei
de executare.
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată" 1, prevede cā execu-torii
judecătoreşti nu pot condiţiona executarea silită de plata în avans a onorariilor lor, iar prin art.
39 alin. (2) se stipulează că, pentru persoanele cu venituri sub nivelul salariului de bazã
minim brut pe ţarã, ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale speciale, precum
şi posibilitatea achitării lor în mai multe tranşe'21.
în cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului exe-cutorului
judecătoresc, prin încheierea de încuvihţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu
cuvenit executorului judecătoresc, in funcţie de complexitatea dosarului la acea data. Cererea,
împreună cu încheierea deîncuviinţare, se trimit de îndată camerei teritoriale a executorilor
judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe. Colegiul director al camerei
teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna, în termen de 3 zile, un
executor judecătoresc, cãruia îi transmite, odată cu înştíinţarea desemnării, încheierea de
încuviinţare a asisteniei. Preşedintele are obligaţia de a comu-nica şi beneficiarului ajutorului
public judiciar numele executorului judecătoresc desem-nat. Beneficiarul ajutorului public
judiciar poatesolicita elînsuşidesemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din
punct de vedere teritorial. După îndeplinirea atri-buţiilor pe care legea şi statutul le prevăd în
sarcina executorului judecătoresc, instanţa va stabili, la cererea executorului judecătoresc,
onorariul definitiv, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul activitãţii desfăşurate, în
limitele onorariilor minimale şi maximale stabilite potrivit legii. încheierea prortunţată de
instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţa dintre
onorariul provizoriu şi eel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte
condiţii sau formalităţi.
7. Asistenţă prin expert, traducător, interpret. în cazul încuviinţării cererii de ajutor
public judiciar, sub forma plăţii onorariului expertului, traducătorului sau interpretului, prin
încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit acestora.
După prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanţa va stabili
onorariul definitiv. încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după
caz, la sumele ce reprezintă diferenţă între onorariul provizoriu şi eel definitiv constituie titlu
executoriu.
8. Scutiri, reduceri, eşalonări la plata taxelor judiciare de timbru. Acordarea unor
asemenea facilităţi la plata taxelor judiciare de timbru este de natură să respecte dreptul părţii
la un proces echitabil1*', care, în sensul art. 6 al Convenţiei europene, are printre

111
M. Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011.
131
A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/2006 (M. Of. nr. 936 din 20 noiembrie 2006).
'3' Nofiunea a fost consacrat⅜ în Declaraţia universal;* a drepturilor omului din 1948 (potrivit art. 10, orice
persoana are dreptul, în deplină egalitate. de a fi audiati in mod echitabil şi public de către un tribunal independent
şi impartial care va hotărî fie asupra drepturilor ⅛i obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzãri în
materie penală îndreptată impotriva sa), în Pactul international cu privire la drepturtle civile şi politicc (art. 14,
potrivit căruia orice persoana' are dreptul ca litigiul in care se află $5 fie cxaminat in mod echitabil ⅝i public de
către un tribunal competent indeperdent şi impartial, stabilit prin lege, care sa decidă fie asupra temeiniciei oricărei
învinuiri penale îndrepta:e impotriva ei, fie asupra conlestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracler
civil), în Conven;ia europeana a drepturilor omului, ratificată de Romania prin Legea nr. 30/1994 (art. 6 parag. 1,
conform căruia orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi intr-un termen rezonabil a
cauzei sale, dec3tre o instanţa independents şi imparţială, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor ⅛i obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii in materie penal.1 îndreptatc
împolriva sa), în Carta drepturilor
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL API. mi | 14/

alte componente si pe cea privitoare la accesul la justiţie 11. Dreptul la acordarea de faci-lităţi în
privinţa achitării taxei judiciare de timbru este consacrat si prin dispoziţiile art. 21 din Legea nr.
146/1997, text de lege conform căruia persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri,
eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în con-diţiile O.U.G. nr. 51/2008
privind ajutorjl public judiciarîn materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 193/2008.
în cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere
se vor stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată
şicuantumul ratelor. Dacătaxele judiciare datorate sunt mai mari decâtdublul veni-tului net lunar
pe familie al solidtantulu: din luna anterioara formulării cererii de ajutor public judiciar,
eşalonarea plăţii se va face astfel încât rata lunarã datoratā să nu depă-şeascā jumătate din
venitul net pe familie, dacă instanţa nu apreciazã necesar a se acorda o altă forma de ajutor,
mai favorabilã. Esalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face în eel mult 48 de rate lunare.
9. Respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Ajutorul public judiciar
poate fi refuzat de instanţā, în următoarele situaţii: a) când este solicitat abuziv; b) când costul
său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei; c) când acordarea
ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legicim ori se solicită pentru
o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale; d) dacă cererea pentru a
cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi
supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare şi se dove-deşte cã soticitantul
ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea
procedură; e) când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau
reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în
cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă
desfâşurată de solicitant.
Din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene, Convenţia nu are ca scop să apere
drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective. Or, ţinându-se seama de
complexitatea procedurii şi a problemelor juridice în joe, de chestiunea probelor şi de pasiunea
suscitatã de diferendele dintre soţi, facultatea reclamantei de a-şi apăra ea însăşi propria
cauză nu i-a oferit acesteia un drept efectiv de acces la justiţie. Convenţia nu conţine nicio
clauză privind asistenţa judiciară în materie civilă, dar art. 6 parag. 1 poate uneori obliga statul
să recurgă la asistenţa unui membru al baroului „când aceasta se dovedeşte indispensabilă".
Aceasta nu înseamnă că asistenţa judiciară gratuită trebuie să fie furnizată în orice contestaţie
privind un drept cu caracter civil131.
Respingerea cererii de scutire de taxă de timbru, formulată de o societate comercială (taxă
al cărei nivelconstituiaaproapedublul profitului realizatîn primele lOlunialeanului în curs şi
aproape jumătate din valoarea acţiunilor acesteia), cu consecinţa respingerii acţiunii ca
inadmisibilă, nu asigură justul echilibru între interesul statului de a-şi acoperi

fundanicntale ale Uniunii, din anul 2000, integrate în Tratatul dc la Lisabona (JO C 303,14.12.2007; art. 47
consacrâ dreptul la o cale eficienta" de atac şi la un proces echitabil, statuānd ca" orice persoana" are dreptul la un
proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în fata unei instanţe judccâtoreşti independente şi imparţiale,
constituită in prealabil prin lege; orice persoana" are posibilitatea de a fi consiliată, ap<lrată şi reprezentată), în
Constituţia României |art. 21 alin. (3) consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
íntr-un termen rezonabil) sj în I-egea nr. 303/2004, republican (M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005; potrivit art.
10, toate persoanele au dreptul la un proces echitabil ⅛i la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către
o instanţa" imparţială şi independents, constituita" potrivit legii).
' ' Celelaltecomponente sunt: buna administrare a justitíei, adică organizarea, alcătuirea instanlei, desfăşurarea
judec<⅝ţii; executarea cfectivâ a hot3rârilor judecil;orc⅞ti.
'21 C.E.D.O., Airey c. Mandei, hot. din 9 octombrie 1979, in Dreptul nr. 11/2007, p. 253-254.
!4o | AM. ÏM» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

cheltuielile privind procedurilejudiciareşi interesul societāţii reclamantedea-şicontinua acţiunea

în justiţie, dreptul de acces la o instanţă fiind restricţionat în mod disproporţio-nat, cu
consecinţa cã art. 6 parag. 1 din Convenpe a fost violat111.
10. Suportarea cheltuielilor de judecatã pentru care titularul obligatiei de plată a
beneficiat de ajutor public judiciar. Cheltuielile de judecatã reprezentând taxe judiciare
de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, de expert, traducător, interpret, executor
judecătoresc, pentru care titularul obligatiei de plată a beneficiat de scutiri sau reduceri
prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, vor fi puse din oficiu în sarcina celeilalte părţi,
dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale, prin aplicarea corespunzãtoare a principiului
răspunderii pe temeiul culpei procesuale (art. 453 NCPC şi art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008). Partea
căzută în pretenţii va fi obligată la plata acestor sume către stat, şi nu către beneficiarul
ajutorului public judiciar, care s-ar îmbogăţi fărâ just temei, pentru cã nu le-a efectuat.
Instanţa poate dispune, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de
ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de stat, dacă prin
comportamentul nediligent avutîn timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacā prin
hotãrâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitata abuziv. Aceste cheltuieli de
judecatã trebuie evidenţiate distinct în dispozitivul hotărârii, pentru că numai în privinţa lor
hotărârea constituie titlu executoriu, prin efectul direct al legii. Se instituie în sarcina
instanţei obligaţia de a comunica din oficiu organelor fiscale teritoriale titlul executoriu evocat
mai sus, atunci când acesta stă la baza executării unei creanţe bugetare.
11. Asistenţa judiciarã acordatā persoanelor juridice. Conform dispoziţtilor O.U.G.
nr. 51/2008 şi dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, facilităţile care potfi acordate
persoanelor juridice pot constaîn: reducerea cuantumuluitaxei judiciare datorate; eşalonarea
plăţii acestora, respectiv amânarea plăţii taxelor judiciare legal datorate. Aşa cum rezultă din
dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, reducerea taxei de timbru poate fi acordată
separat sau, după caz, împreună cu eşalonarea sau amânarea plăţii. întrucât acest alineat se
află în cadrul unui articol care reglementează facilităţi la plată atâtîn favoarea persoanelor
fizice, cat şi a persoanelor juridice, în lipsa unei menţiuni exprese, considerăm că textul este
aplicabil deopotrivă în cazul reducerii acordate persoanei fizice şi în ipoteza reducerii acordate
persoanei juridice. Reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate nu reprezintă
altceva decât o scutire par-ţială de la plata taxelor legal datorate.
12. Situaţii în care pot fi acordate persoanelor juridice facilităţi la plata taxelor judi-
8

ciare de timbru. Conform art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, instanţa acordă
persoanelor juridice facilităţi sub forma de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor
judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele jude-cătoreşti, în
urmãtoarele situaţii: a)cuantumultaxei reprezintă mai multde 10%din media venitului net pe
ultimele 3 luni de activitate; b| plata integralã a taxei nu este posibilă, deoarece persoana
juridică se af)ă în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii,
indisponibilizate; c) în mod exceptional, în alte cazuri în care apre-ciază, faţă de datele
referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la
valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentã a
persoanei juridice.
Subliniem încă o data faptul cã facilităţi la platã în cazul persoanei juridice pot fi acordate
numai în temeiul Legii nr. 146/1997.
Conform dispoziţiilor art. 15 şi art. 172 din Legea nr. 146/1997, art. 14, art. 24 şi art. 26 alin.
(1) din Ordinul nr. 760/C/1999, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru: cere-

111
C.E.D.O., Tellronic-CATV c. Pohnici, hot. din 10 ianuaric 2006, în C.J. nr. 3/2006, p. 30.
PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL C IVIL Arl. mi | 14V

rile pentru dizolvarea societăţilor comerciale si a grupurilor de interes economic, formulate de

Oficiul National at Registrului Comerţului; cererile, acţiunile şi cãile de atac formulate de cãtre
prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute sau emise cu încălcarea prevederilor
Legii fonduiui funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare; cererile şi acţiunile,
inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia
României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul
acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesualã a
acestora, când au ca obiect venituri publice1".
Potrivit art. 26 alin. (3) din Ordinul nr. 760/C/1999, în înţelesul Legii nr. 146/1997, în
categoria „venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale
de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fonduiui de
asigurări sociale de sănătate, ale bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de
credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin trezoreria statului, precum şi
veniturile bugetelor instituţiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din
sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
în legătură cu aceste cereri, este de remarcat faptul că acţiunile, cererile, căile de atac,
oricare arfi obiectul lor, suntscutite detaxă judiciară de timbru cu condiţia sā fie formulate de
una sau unele dintre următoareleentităţi: autorităţile deliberative - Senat, Camera
Deputaţilor, autoritãţi executive- Preşedinţia României, Guvernul României, alte autorităţi
expres şi limitativ prevăzute - Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pornind de la această reglementare legală, suntem de pārere că şi acţiunile, cererile, căile
de atac pornite de Statul român p-in Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant,
indiferent de obiect, sunt scutite de taxă de timbru' 21. Statul este o forma de organizare a
întregii societăţi, el personificând din punct de vedere juridic naţiunea. Statul reprezintă o sumă
de instituţii ce îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv. Conform art. 223 NCC, statul participă
nemijlocit, în nume propriu, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia cazului în care legea
stabileşte alte organe în acest scop. Ca atare, în temeiul acestei reglementări, acţiunile,
cererile, căile de atac se promovează de Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al
statului, entitate scutită de plata taxelor judiciare de timbru. Textul ce reglementează scutirea
are o formulare generală, statuând în sensul că scutirea priveşte acţiunile, cererile, cãile de
atac promovate de Ministerul Finanţelor Publice, fărã a deosebi după cum acest minister
acţionează în nume propriu sau în calitate de reprezentant al statului.
Cererile, acţiunile şi căile de atac promovate de alte instituţii publice decât cele expres şi
limitativ enunţate mai sus sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru numai dacă au ca
obiect venituri publice. Orice alt obiect atrage aplicarea dispoziţiilor legale în mate-ria taxelor
judiciare de timbru.
13. Practică judiciară relevantă. a) Acordarea asistenţei judiciare constând în redu-
cerea şi eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru. Raportat la pensia de care beneficiază

' ' Sumele încasate cu titlu de chine şi virate la bugetul de stat capătă caracter de venit public, operand scutirea de
plata taxei judiciare de timbru (C.S.J., s. com., dec. nr. 6644 d i n 8 noicmbrie 2002, in Dreptul nr. 5/2004, p. 275).
Daunele-interese moratorii solicitate de o instituţie publică pentru plata cu întârziere a dividendelor ce i se cuvin se
varsă la bugetul de slat şi, ca atarc, reprezintă venituri publice, astfel că acţiunile şi căile de atac având ca obiect
asemenea pretenţii, formulate de instituţia publică beneficiară, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru
(C.S.J., s. com., dec. nr. 7223 din 4 decembrie 2001, http://spete,avocatura.com).
'"' Ase vedea, în acest sens, Trib. Bistriţ.î-\âsăud, s. civ., inch, camereideconsiliu din 1 iunie2OO9, pronunţată in
dosarul nr. 15/265/2009, nepublicata.
l⅛o i Arc »« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

recurentui, síngurul venit care îi asigură existenta, se constată că taxa de timbru stabilită în
sarcina acestuia pentru fondul cauzei este de circa 10 ori mai mare, iar taxa stabilită pentru
fondul cauzei depăşeşte de 5 ori venitul lunar al recurentului. Având în vedere veniturile lunare
ale recurentului şi cuantumul obligaţiei de plată stabilite în sarcina sa, tribunalul apreciază cã
se impune acordarea asistenţei juridice pentru a nu se primejdui existenta recurentului şi
pentru a i se asigura pārţii dreptul efectiv de acces la o instanţă, reglementat de art. 6 parag. 1
din Convenţia europeana, care nu poate fi realizatîn con-diţiile în care în sarcina recurentului
se stabileşte obligaţia de plată a unei sume care depăşeşte de 15 ori veniturile sale. Numai
astfel se asigură un just echilibru între interesul statului de a-şi acoperi cheltuielile privind
procedurile judiciare şi interesul recurentului de a-şi continua acţiunea în justiţie. Conform
⅛zoluţiei 78(8) a Consiliului Miniştrilor referitoarelaasistenţajudiciară şiconsilierea, din 2 martie
1978, nimeni nutrebuieîmpie-dicat de obstacole economice în a-şi apăra drepturile în justiţie. în
acelaşi sens, Carta europeana a drepturilor omului prevede, la art. 47, dreptul persoanelor
care nu au resur-sele necesare de a beneficia de asistenţă judiciară gratuită în mãsura în care
un asemenea ajutor este necesar pentru asigurarea accesului efectiv la justiţie111.
b) Obligaţia de a comunica solicitantului încuviinţarea cererii sale, în virtutea obligaţiei
acestuia din urmă de a urmari desfăşurarea procesului. Conform art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr.
51/2008, ajutorul public judiciar se acordă oricândîn cursul judecăţii, de la data formulãrii cererii
de către persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost
solicitat, iar potrivit art. 13 alin. (3) din acelaşi act normativ, cererea pentru acordarea ajutorului
public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanţei competente să
soluţioneze acea cale de atac. Din interpretarea acestor texte legale rezultă, fără echivoc, cã
ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulãrii cererii de către
persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat,
astfel încât, contrar susţinerilor pârâtei-recurente, instanţa de apel nu era obligată sã se
pronunţe asupra noii cereri de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţii e în care o
asemenea cerere a fost deja admisă, în ciclul procesual anterior, fără a interveni
schimbăriînsituaţia materialăa pârâ-tei, aşa cum de altfel aceasta a recunoscut, fiind
nerelevante ipoteticele modificări ima-ginate de pârãtā. Din analiza dispoziţiilor art. 681 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 270/2010, rezultă că
instanţa nu are obligaţia legală de a comunica beneficiarului ajutorului public judiciar decizia
baroului de desem-nare a unui avocat sau încheierea de şedinţă prin care s-a încuviinţat o
atare cerere, deoarece níciunul dintre textele legale invocatede pârâta-recurentă nu
reglementează o astfel de obligaţie a instanţei de judecată121.
c) Eşalonarea taxei judiciare de timbru. Neplata ratelor scadente. Consecinţe O.U.G. nr.
51/2008 a transpus în dreptul intern Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind
îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere. Dreptul de acces la justiţie
este reglementat de art. 6 din Convenţia europeana a drepturilor omului. Câta vreme
ape)antelor li s-a admis cererea de ajutor public judiciar şi s-a eşalonat taxa judiciară de timbru
pe care sunt datoare să o plătească, în mod greşit prima instanţă a făcutaplicarea dispoziţiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând ca insuficient timbrat capătul de cerere având
ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor.
Urmãrirea încasării ratelor scadente îi revine beneficiarului, care este Consiliul local, iar nu
instanţei de judecată131.

''' Trib. Bistrija-Nās⅜ud, s. civ., inch, camerei de consiliu din 23 aprilie 2008, nepublicatã.
'2' CA. Cluj, s. 1 civ., dec. nr. 2462/R din 1 iulie 2011, nepublicatã.
' ' CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 259 din 15 iunie 2011, nepublicatã; l.CCJ., s. I civ., dec. nr. 4600/2012, vvww.juridice.ro.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL CIVIL in. 91-93 [ l⅛l

Art. 91. Dispoziţii speciale. Dispoziţiile cuprinse în legi speciale privind scutirca de
taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri Iuate în
vederea administrării creanţelor fiscale rãmân aplicabile.

COMENTARII
Asistenţa judiciară reglementată prin legi speciale. Scutirile de taxe, tarife, comisioane
sau cautiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte mãsuri Iuate în vederea administrării
creanţelor fiscale operează în condiţiile legilor speciale 111, a cãror aplicare prioritară este
recunoscută expres de legiuitor.

Capitolul III. Participarea Ministerului Public în procesul civil

Art, 92. Modalităţi de participare. (1) Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de
câte ori este necesar pentru apârarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres
prevăzute de lege.
(2) Procurorul poate să puna concluzii în orice proces civil, în oricare fazã a aces-tuia,
dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi
intereselor cctăţenilor.
(3) In cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către
procuror sunt obligatorii, sub sancţiunea nulitâtii absolute a hotărârii.
(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cazurile
prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a
participat la judecatã, în condiţiile legii.
(5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în
favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1).
(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru şi nici cauţiune.

COMENTARII
1. Participarea procurorului în procesul civil. în actuala reglementare, textul normativ
consacra patru forme de participare a procurorului în procesul civil, şi anume:
1.1. Exercitarea acţiunii civile, în cazurile prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) NCPC].
Procurorul porneşte orice acţiune civilă atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor,
precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Prin urmare, posibilitatea procurorului de a porni procesul civil este limitatã la cazurile în
care persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de
exerciţiu sau având capacitate de exerciţiu restrãnsã) ori într-una obiectivă (cazul per-soanei
dispārute) dea-şi exercitadreptuldeacces lajustiţie, respectivîn situaţiileîncare legea prevede
aceasta. Se poate observa faptul că sesizarea instanţei de judecatã de către procuror este
limitatã la situaţiile expres prevăzute de lege.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, consecutiv admiterii unui recurs în
interesul legii, prin Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005, a stabilit că, în cauzele în care

A se vcdea Codul dc procedură íiscală d i n 24 decembrie 2003, republicat, M. Of. nr. 513 din 31 iulic 2007.
it>2 | Art. »2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată
adoptatã de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fata instanţei civile acţiunea pentru
desfiinţarea totală sau parţialãa unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45
alin. (1) CPC [preluate de art. 92 alin. (1) NCPC]. în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine
părţilor, avãnd în vedere principiul disponibilităţii ca principiu general al desfăşurării procesului
civil'1'.
Ulterior pronunţăriidecizieiîn interesul legii, a fost adoptatã Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi. Prin art. I pet. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 CPP,
prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanţa deîncetare a urmăririi
penale, în sensul că după lit. c) a alin. (1) s-a introdus o nouă literă, lit. c 1). Prevederile art. 245
alin. (1) lit. c1) CPP prevăd că prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune şi
asupra „sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţialã a unui
înscris". La rândul lor, prevederile art. 249 alin. (2) şi art. 228 alin. (6) teza finală CPP prevăd
că dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) din acelaşi cod sunt aplicabile şî în cazul în care
procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Rezultã că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a conferi procurorului legitimare procesuală
activă pentru a formula acţiune pentru desfiinţarea totală ori par-ţială a unui înscris ori de câte
ori pronunţă una din soluţiile de netrimitere în judecată, şí anume de încetare a urmăririi penale
sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
Astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 5ecţiile Unite, intervine din nou în scopul unei
interpretări unitare a legii şi, consecutiv admiterii unui recurs în interesul legii, sta-tuează în
sensul că procurorul are legitimare procesuală activa de a formula acţiunea civilă pentru
desfiinţarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acţiunea penală s-a stins în
faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată.
înmotivare, s-a reţinut că expresia „se dispune", folosită de legiuitorînart. 245 alin. (1) CPP,
dovedeşte faptul că, în situaţia data, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să
sesizeze instanţa civilă. Pe cale de interpretare logică, reglementarea conţinută de lit. c 1) a art.
245 alin. (1) CPP reprezintă „un :az expres prevãzut de lege", în înţelesuf prevederilor art. 45
alin. (1) teza finalã CPC, în care procurorului i se recunoaşte legitimare procesuală pentru a
formula acţiune civilă, care este distinct de cazurile prevăzute în teza iniţială a acestui articol,
în care o astfel de legitimare este recunoscută procurorului ori de câte ori este necesar pentru
apărarea drepttrilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi
ale dispãruţilor. Aceasta dispozitie legală, conţinută de art. 245 alin. (1) alin. (1) lit. c 1) CPP,
statueazã cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanţa civilă cu
privire la desfiinţarea totalã sau parţială a unui înscris, fără a face vreo distincţie cu privire la
motivele pentru care se solicită desfiinţarea înscrisului. împrejurarea că această dispozitie
legală nu face trimitere expresă la înscrisul falsificat nu este de natură să excludă legitimarea
procesuală a procurorului de a solicita instanţei civile desfiinţarea şi a unui astfel de înscris121.
în condiţiile în care acţiunea este pornită de procuror, acesta dobândeşte calitatea de
reclamant, având poziţia juridică de parte principalã 1*1, chiar dacă nu este titularul dreptului
subiectiv alegat.

111
1.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. XV din 21 noiembrie 2005, M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006.
121
1.CCJ„ Sec)iile Unite, Dec. nr. 2 din 17 ianuarie 2011, M. Of. nr. 372 din 27 mai 2011. 131 V.M.
Ciobanu, Tratat..., vol. I, p. 349-350; /. Dcteami, Tratat..., vol. I, 2005, p. 556.
PARTICIPANT!! LA I'ROCESUL C IVIL %rl. W£ I l⅛*

In cazul în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către procuror, se

admite că titularul dreptului nu s-ar putea prevala de dispoziţiile art. 113 NCPC, pentru a face o
alegere de competenţă diferită de cea a procurorului. Aceasta, deoarece instanţa sesizată de
procuror este prin definiţie competentã, nemaiputând sã îşi decline compe-tenţa, de vremece
alegerea de competenţă s-a fãcut de un organ căruia legeaîi recunoaşte legitimare procesuală
activă111.
1.2. Participarea la şedinţele de judecată, în condiţiile legii [art. 92 alin. (2) şi (3)
NCPC]. Procurorul participă la judecata cauzelor civile şi pune concluzii în cadrul şedinţelor
de judecată, atunci când apreciază că este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a
drepturilorşi libertãţilor cetāţeneşti şi, mai cu seamă, atunci când legea prevede expres
aceasta, cum ar fi, spre exemplu: la judecarea cererii de expropriere [art. 23 alin. (1) din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată 121];
în cererile privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinātate al
cetãţenilor români [art. 39 alin. (7) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii
a cetăţenilor români în străînătate131]; în cauzele privind controlul averilor prevãzut de
Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor
persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici272 141 (art. 16); în
cauzele prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului151 [art. 125 alin. (1)]; la judecarea recursurilorîn interesul legii; în cererile formu
late în condiţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989|6|[art.4alin. (5)].
Participarea procurorului şi punerea de concluzii, atunci când legea o prevede expres,
condiţionează legalitatea actelor de procedură săvârşite de instanţă şi a hotărârilor pronunţate.
Sancţiunea operantă este nulitatea absolută, pentru nelegala constituire a completului.
1.3. Exercitarea căilor de atac îrnpotriva oricărei hotărâri [art. 92 alin. (4)
NCPC]. Procurorul are dreptul să exercite căile legale de atac în următoarele situaţii: a)

' ' V.M. Ciobami, G. Boroi, T.C. Briciu, Curs ..., p. 151-152. Pentru detalii, a se vedea supra comentariile de la art.
12.
121
M. Of. nr. 472 din 5 iulie 2011.
m
M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005.
W M. Of. nr. 263 din 28 octombrie 19%.
151
M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004.
' ' M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009. In legătură cu parliciparea procurorului in asemenea litîgii, a se vedea, in acesl
sens, C.C. Fretilin, Obligalivitatea parlicipārii procurorului in uncle dinlre litigiile izvorâtc din aplicarea
dispozi(iilor Legii nr. 221/2009, în Dreptul nr. 1/2011, p. 203-207. în esenţă, s-a reţinut că prin art. 4 alin. (5) al
legii s-a instituit obi igati vita tea participãrii procurorului in acele cauze în care se solicită instanţei de judecata
constalarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative, după caz, cerere insoţita sau nu de un
pelit secundar vizând acordarea masurilor rcparatorii prcvăzutc de art. 5 din Legea nr. 221/2009. Dimpotrivă, o
asemenea prevedert referitoare la obligativitatea participãrii procurorului nu este prevăzută şi în cazul în care
instanţa este se⅛izată numai cu cererea persoanei indreptăţite de platā a despăgubirilor pentru prejudiciul moral
suferit prin condamnare, a despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre do
condamnare sau caefeclal măsurii administrative, atunci când prejudiciul este urmarea unei condamnări sau a unei
măsuri administrative prevăzute de lege ca având caracter politic. Intrucât art. 4 alin. (5) al legii foloseşte sintagma
„judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului", s-a apreciat că prezenţa obligatorie a
procurorului, sub sancţiunea nulităţîi hotărării, se impune numai atunci când, pclāngâacordarcadcdcspăgubiri,
instanta estcchematăsă decidă cu privire la caracterul politic al unei condamnări sau al unei măsuri administrative
aplicate. Dimpotrivă, ori de câle ori instanţa este ⅛esizată numai cu o cerere de despăgubire, prezenţa procurorului
nu este obligatorie. Intr-o asemenea situaţie procurorul poate participa în baza art. 45 alin. (3) CPC, insă o astfel de
parliciparc are caracter facultativ, şi nicidecum obligatoriu.
l⅛4 | Art. W2 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

împotriva oricărei hotărâri pronunţateîn soluţionarea unei acţiuni civile exercitate pentru
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub inter-dicţie şi
ale dispãruţilor, dintre cele menţionate în alin. (1), chiar şi atunci când nu este titularul unei
astfel de acţiuni; b) ori de câte ori a participat la judecată, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale
art. 92.
Cu privire la rolul procurorului în procesul civil, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin
Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005. Cu această ocazie, Curtea a reţinut că procesul civil este,
prin natura sa, un proces în care se confruntã interese private. Dar raporturile juridice
conflictuale ce fac obiectui procesului civil depăşesc, în unele cazuri, interesuí părţilor şi intrã
în sfera interesului public. în toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încãlcare a unei
norme de drept, iar judecătorul este chemat sã rezolve cauza în conformitate cu legea care
guvernează drepturi!e subjective disputate de părţi. Or, legea însăşi, norma obiectivă pe care
se întemeiază drepturi!e subjective ale părţilor, este un element de interes general, fiind
izvorâtă-în procedurile stabilite prin Constitute-din voinţa societăţii constitute în stat.
Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al
societăţii în activitatea judiciară, prezenţa Ui în procesul civil este cat se poate de firească. El
nuesteparteîn procesul civil decâtîn sens procesual, iar nu şiîn sens material, iar în îndeplinirea
acestei atribuţii - ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuţiilor sale - ef are obligaţia, înscrisã în
art. 132 alin. (1) din Constitute, de a fi impartial. în toate cazurile de participare a procurorului
în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material apartine titularului dreptului subiectiv
ce formează obiectui litigiului, care este liber sã dispună de acest drept şi să-şi exercite fără
nicio constrângere toate drepturi!e procesu-ale. Procurorul este, fără îndoialã, un organ al
statului, dar el nu este un „reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are
interese procesuale, acestea sunt repre-zentate prin autorităţile care administreazã aceste
interese - Ministerul Finanţelor Publice, instituţiile administraţiei publice cu personalitate
juridică, societăţile comerciale cu capitaf de stat etc. Ca şi în procesul penal, procurorul este, în
procesul civil, un exponent al intereselor generale ale societăţii, consacrate prin Constituţie şi
prin legi. Ca şi judecătorul, procurorul este un subject oficial al procesului civil. El acţionează
întotdeauna din oficiu şi atunci când declanşează procesul, şi atunci când intervine în proces,
şi în cererile pe care le adreseazã. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una
dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor
părţilor să se facă în conformitate cu legea. în felul acesta, principiul oficialităţii în temeiul
cãruia acţionează procurorul nu anihilează şi nici mãcar nu micşorează efectele principiului dis-
ponibilităţii, care guverneazã acţiunea şi comportamentul părţilor în procesul civil11'.
De asemenea, Curtea Europeanã s-a pronunţat cu privire la rolul procurorului în procesul
civil:
a) Cerere de revizuire exercitată de procuror. Conform jurisprudenţei constante a Curţii
Europene, dreptul la un proces echitabilînfata unei instanţejudecătoreşti,garantat de art. 6
parag. 1, se interpretează potrivit preambulului Convenţiei, care enunţă supre-maţia dreptului
ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele
fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care
implicã, între altele, ca soluţia definitiva data de instanţe cu privire la orice litigiu sã nu mai fie
repusă în cauză. Tot astfel, în Sovtran$avto Holding c. Ucrainei (hot. din 2 octombrie 2003,
definitiva la 24 martie 2004), Curtea a hotărât că un sistem juridic

'•I C.C., Dec. nr. 68/2005, M. Of. nr. 145 din 17 februarie 2005; Dec. nr. 1454/2009, M. Of. nr. 877 din 16 dccembrie
2009.
PARTICIPANT!! l.A l·ROCESUL C I V I L %rl. W£ I l⅛⅛

marcat de posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive este incompatibil cu principiul
securităţii raporturilor juridice, care constitute unul dintre elementele funda-mentale ale
supremaţiei dreptului în sensul art. 6 parag. 1. Potrivit art. 324 pet. 5 CPC, o cerere de
revizuire poate fi introdusă în termen de o lună de la notificarea hotărârii definitive către stat
sau către celelalte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. Redeschiderea
unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitive, în urma unei cereri de revizuire formulate
tardiv (la peste 2 ani de la data la care autorităţile administrative dispuseseră deja restituirea
bunului, procurorul general a introdus cererea de revizuire) şi anularea unei hotărâri
judecãtoreşti definitive, favorabilã reclamanţilor, ignorã principiul securitãţii raporturilor juridice
şi, în consecinţă, dreptul reclamanţilor la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1.în acelaşi
timp, admiterea cererii de revizuire a avut drept consecinţă privarea reclamanţilor de un bun, în
privinta căruia s-a recunoscut anterior dreptul lorde proprietate printr-o hotărâre
judecătorească definitivā, drept care nu era revocabil. în aceste condiţii, Curtea a reţinut şi
încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie'11;
b) Intervenţia procurorului general dupã încheierea procedure. Anularea deciziei definitive.
Obligarea unei persoane la restituirea creanţelorîncasateîn deplină legalitate, în baza unei
decizii definitive şi care se bucură de autoritate de lucru judecat constituie o încălcare a art. 1
din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie. în această privinţă, Curtea a reamintit faptul că
preeminenţa dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăţi democratice, este
inerentă tuturor articolelor din convenţie. Ea presupune res-pectarea principiului siguranţei
raporturilor juridice şi, în special, a hotãrârilor judecătoreşti care se bucură de autoritate de
lucru jidecat. Niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri
definitive şi executorii în unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre în
privinta sa. Dacă nu ar fi fost aşa, readucerea în discuţie a hotãrârilor definitive ar fi creat un
climat general de nesiguranţă juridică, diminuând încrederea publicului în sistemul judiciar şi,
prin urmare, în statul de drept. Având în vedere faptul că intervenţia procurorului general dupã
terminarea procedurii - la care nu participase - a condus la anularea integrală a acestor
creanţe, Curtea a apreciat că o încălcare atât de radicală a drepturilor celor interesaţi a rupt, în
defavoarea lor, justul echilibru ce trebuie păstratîntre protecţia proprietăţii şi cerinţele
interesului general. în ciuda marii puteri de apreciere de care beneficiază statul în materie
fiscală, exercitarea acesteia, în circumstanţele cauzei, a adus prejudicii principiílor siguranţei
raporturilor juridice şi preeminenţei dreptului121.
1.4. Punerea în executare a titlurilor executorii [art. 92 alin. (5) NCPC]. Procurorul cere
punerea în executare a hotãrârilor pronunţate în favoarea celor lipsiţi de capacitate de
exerciţiu, având capacitate de exerciţiu restrânsă ori a persoanei dispărute. Din cuprin-sul
textului rezultă faptul că procurorul poate cere executarea silită a oricăror titluri executorii
(titlurile executorii pot fi identificate în art. 632 şi urm. NCPC), emise în favoarea persoanelor
care aparţin categoriilor menţionate expres în cuprinsul alin. (1).
De altfel, prin art. 643 NCPC, Ministerul Public este inclus în categoria participanţilor la
executarea silită, fiindu-i stabilite drepturile şi îndatoririle de principiu, în această fază a
procesului civil, în cuprinsul art. 657 NCPC: Ministerul Public sprijină, în condiţiile legii,
executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi a altor titluri executorii; în cazurile anume prevã-zute de
lege, Ministerul Public poate cere punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti

I1' C.E.D.O., Androne c. Romania, hot. din 22 decembrie 2004, definitivă la 6 iunie 2005, M. Of. nr. 875 din 29
septembrie 2005.
'21 C.E.D.O., Stere $.a. c. Romămci, hot. din 23 fobruarie 2006, M. Of. nr. 600 din 30 august 2007.
]⅛6 | Art. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

şi a altor titluri executorii. Totodatã, în sarcina Ministerului Public este stipulata obligatia dea
sprijini executarea hotãrârilorjudecātoreştişi a altor titluri executorii, în condiţiile legii.
Spre exemplu, dacã terţii care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale
acestuia supuse urmăririi refuză să comunice executorului judecătoresc infor-maţiile necesare
pentru efectuarea executării ori nu dispun de informaţiile solicitate, Ministerul Public va
întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea acestor
informaţii, potrivit art. 659 alin. (3) NCPC.
2. Scutirea de taxe. Printr-o dispoziţie specială şi expresă a legii, cuprinsă în alin. (6} al
art. 92, Ministerul Public este scutit de obligatia legală generală referitoare la plata taxelor ]
udiciare de timbru aferente unei cereriîn justiţie, precum şi de obligatia având ca obiect plata
unei cauţiuni, atunci când legea o prevede în cazul anumitor categorii de cereri. Scutirea
opereazăîn considerarea calităţiiacestei persoanejuridice, ceacţionează ca reprezentant al
statului; prin urmare, Ministerul Public nu va putea fi obligat la taxe de timbru şi cauţiuni,
indiferent de obiectul cererii al cārei titular este, în procesul civil.

Art. 03. Efecte faţă de titularul dreptului. In cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1),
titularul dreptului va fi introdus în proces şi se va putea prevala de dispoziţiile art.
406,408,409 şi art. 438-440, iar dacã procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere
continuarea judecăţii sau a execut*lrii silite.

COMENTARII
Introducerea în proces a titularului dreptului subiectiv dedus judecăţii. Efecte. în
toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte, în sens material,
aparţine titularului dreptului subiectiv dedus judecăţii, care este introdus în proces ca
reclamant şi, în condiţiile legii, poate săvârşi acte de dispoziţie, precum: renun-ţarea la
judecată (art. 406 NCPC), renunţarea la dreptul pretins (art. 408-409 NCPC), tranzacţia (art.
438-440).
Renunţarea la judecată, renunţarea la dreptul pretins, achiesarea şi tranzacţia nu vor
produce efecte juridice atunci când aceste acte sunt săvârşite de reprezentanţii minorilor, ai
persoanelor puse sub interdicţie, ai dispăruţilor, iar instanţa apreciază că ele nu sunt în
interesul persoanelor ocrotite. în oricare din aceste situaţii, judecata va continua.
în cazul în care procurorul care a pornit acţiunea civilă sau executarea silită renunţă la
aceasta, titularul dreptului poate solicita continuarea judecăţii sau a executării silite.
 Titlul III. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Capitolul I. Competenţa materială

Secţiuneo 1. Competenţa dupo moterie şi valoare

Art. 94. Judecătoria. ]udccătoriile judecă:

1. în primă instanţã, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după
caz, neevaluabil în bani:
a)cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de
cazurilc în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b)cererile referitoare la înregistrārile în registreie de stare civilă, potrivit Iegii;
c)cererileavând ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau
spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind
raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu altc persoane fizice sau
persoane juridice, după caz;
d)cererile de evacuare;
e)cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor,
drcptul dc trecere, precum şi la orice servituţi sau altc Iimitări ale dreptului de
proprietate prevāzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecă to rească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grāniţuire;
g)cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indi-
ferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de
lege în competenţa altor instanţe;
i) cererile de ímpărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de pânã la 200.000 lei inclusiv,
indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
2."1 abrogat;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate
jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevãzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

COMENTARII
1. Consideraţii generale. în conformitate cu art. 126 alin. (1) din Constituţia României' 2',
justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe jude-
cãtoreşti, stabilite de lege. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

1,1
Pet. 2 de la art. 94 a fost abrogat prin art. V dinO.U.C. nr. 4/2013. 121
Rcpublicatā in M. Of. nr. 767 din 31 octombric 2003.
]⅛8 | Arl. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

judiciară, republicată'1', justiţia se realizează prin urmãtoarele instanţe de judecată: înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie; curţi de apel; tribunale; tribunale specializate; instanţe mili-tare;
judecătorii. în art. 3 din acelaşi act normativ se prevede: „Competenţa organelor judiciare şi
procedura judiciară sunt stabilite de lege". Prin urmare, în absenţa unor norme speciale
derogatorii care să atribuie competenţa de soluţionareîn favoarea unor jurisdicţii speciale' 21,
judecarea proceselorşi cererilor aparţine instanţelor judecătoreşti, care înfăp-tuiesc ceea ce
doctrina a numit „o jurisdicţie de drept comun"'3'.
2. Competenţă absolută. în actuala reglementare a competenţei materiale a instanţelor
judecătoreşti, judecătoriile judecă: în primă instantă, în cãi speciale de atac, în orice alte cereri
date prin lege în competenţa lor. Dispoziţiile cu privire la competenţa materială a judecatoriilor
au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părţilor.
3. Competenţa judecătoriei privind judecata în primă instanţă. Instanţă de excep-ţie.
Noul Cod de procedura civilă modifică fundamental regulile referitoare la competenţa de drept
comun în ceea ce priveşte judecata în prîmă instanţă. Spre deosebire de competenţa
tribunalelor, care devine una generală, competenţa judecatoriilor este acum strict limitată la
materiile expres prevăzute de lege.
în competenţa de primă instanţă a judecatoriilor intră numai cererile menţionateîntr-o
enumerare limitativă în cuprinsul alin. (1) pet. 1 lit. a)-j) al art. 94 NCPC, fără a distinge după
cum obiectul acestora este sau nu este evaluabilîn bani.în acest context, doctrina' 41 a relevat o
schimbare fundamentală de concepţie în reglementarea competenţei ratione materíae, astfel
că nu în cazul tuturor cererilor cu caracter patrimonial competenţa de primă instanţă se
determină în funcţie de criteriul valoric, legiuitorul prevăzând excepţii, în funcţie de obiectul
cauzei. Astfel, indiferent de valoarea obiectului cererii, care devine un criteriu irelevant sub
aspectul competenţei, anumite cauze sunt atribuite în competenţa de primă instanţã a
judecătoriei.
Judecătoriile judecă în primã instanţă:
a) Cererile date de noul Cod civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în
afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel [art. 94 pet. 1 lit. a)
NCPC]. Articolul 265 NCC este textul de lege prin care se determină instanţa competentă
ratione materiae^\r\ litigiile generate deaplicarea dispoziţiilor Cãrţii a ll-a, Despre familie, a
noului Cod civil. în acest sens se prevede că „toate măsurile date prin prezenta carte în
competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi,
precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa
instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător". Sunt astfel de
litigii cele referitoare la: căsătorie {încheiere, nulitate, desfacerea căsătoriei), cu toate efectele
ei, patrimoniale şi personale; rudenie (filiaţia, adopţia); exercitarea auto-rítăţii părinteşti;
obligaţia de întreţinere în interiorul familiei.
Complementar, se trimite la o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 107 NCC,
conform cărora procedurile prevăzute de noul Cod civil privind ocrotirea persoanei fizice

"I M. Of. nr. 827 din 13 seplcmbric 2005.

' ' Spre exemplu, jurisdicţiile administraliv-disciplinarc pentru cadrele mil i tare (art. 35 din Legea nr. 80/1995
privind statutulcadrelor militare), jurisdicţiile disciplinary pentru avocaţi (Legea nr, 51/1995, republican),
jurisdicţiile admínistrativ-disciplinare pentru notari (art. 75 din Legea nr. 36/1995, republican în M. Of. nr. 72 din 4
februaric 2013), jurisdicjiile administxativ-disciplin,ire pentru func)ionarii publici (art. 78 din Legea nr. 188/1999,
republicatã), organele administrative fiscale prevăzute de Codul de procedura fiscală şi procedura administrative
jurisdicţionala fiscală.
,3
' /. Deleanu, Tratat..., 2007, vol. I, p. 452.
' ' A. Constaitda, Unele consideraţii relative la valoarea obiecoilui cererii în reglementarea actuală şi în contextul
noului Cod de procedure civilă, in R.R.J. nr. 3/2011, p. 243.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI %rl. ni | l⅛y

sunt de competenţa instanţei de tutelă si de familie stabilite potrivit legii, denumită în

continuare instanţa de tutelă. Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107
NCC în competenţa materială a instanţei de tutelă, sunt cele evocate în cuprinsul art. 106
NCC, şi anume: reprezentarea minorului; instituirea tutelei minorului; darea minorului în
plasament; alte măsuri de protecţie specială a minorului, anume prevãzute de lege; punerea
majorului sub interdicţie judecătorească; instituirea curatelei majorului, în condiţiile prevãzute
de noul Cod civil.
Instanţa de tutelă şi de familie competentă să judece toate aceste cereri este, aşadar, de
regulã, judecătoria, dacã prin norme speciale nu se dispune altfel. Referitor la organi-zarea,
funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie, Legea nr. 71/2011 pentru punerea
înaplicare a Legii nr. 287/2009 privindCodul civil, precizează,în cuprinsul art. 229, că acestea
se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară. Până la reglementarea prin lege a
organizării şi funcţionãrii instanţei de tutelă: i) atribuţiile acesteia, prevãzute de noul Cod civil,
sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele speci-alizate pentru minori şi
familie; ii) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de noul Cod civil este efectuat de
autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei prevãzute la art. 508 alin. (2) {în cazul decăderii din
exerciţiul drepturilor părinteşti), care se efectueazã de direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului; iii) autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor
copilului, respectiv a persoanei fizice continuă sã exercite atribuţiile prevãzute de
reglementările în vigoare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil, cu excepţia celor date în
competenţa instanţei de tutelă.
Pânã la intrarea în vigoare a reglemertării prevãzute la alin. (1) al art. 229 NCC privind
organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă: i) atribuţiile referitoare la exer-citarea
tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în
care tutorele administreazã bunurile minorului revin autorităţii tutelare; ii) măsura
plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supravegherii specializate se stabilesc
şi se monitorizează potrivit art. 58-70 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, cu modificările ulterioare; iii) numirea curatorului special care îl asistă sau
îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezba-terea procedurii
succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din
urmã caz nefiînd necesară validarea sau confirmarea de către instanţă; potrivit alin. (3 3) al art.
229 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 54/2013 1'1, aceste dispoziţii se aplică în
mod corespunzător şi în cazul numirii curatorului special prevăzut la art. 167 NCC (pânã la
soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească).
Cererile în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil rămân să fie
soluţionate de instanţele judecătoreşti sau, după caz, deautorităţile administrative com-petente
potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.
Legiuitorul intervine ulterior şi preozează, în cuprinsul art. 76 al Legii nr. 76/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, faptul că, până la
organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribu-nalele ori
tribunalele specializate pentru minori şi familie vorîndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie,
având competenţa stabilită potrivit noului Cod civil, noului Cod de procedurã civilă, acestei legi,
precum şi reglementãrilor speciale în materte;
b) Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilā [art. 94 pet. 1 lit. b)
NCPC]. Legea specialã în materia înregistrãrilor în registrele de stare civilă este Legea nr.
119/1996, republicată, cu privire la actele de stare civilă121. Conform acestui act nor-

1,1
M. Of. nr. 145 din 19 marlie 2013. 121 M
Of. nr. 339 din 18 mai 2012.
!6(í | Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

mativ, înregistrările de stare civilă presupun întocmirea actelor de stare civilă pentru cazul
naşterii, căsãtoriei şi al decesului, precum şi deînscrierea de menţiuni pe actul de stare civilă
pentru cazul desfacerii, desfiinţării sau anulării căsătoriei, schimbării numelui pe cale
administrativă, stabilirii filiaţiei, încuviinţării, desfiinţării sau desfacerii adopţiei.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 119/1996, republicată, refuzul efectuării unei înregistrări de
stare civilă conferă persoanei interesate dreptul de a sesiza instanţa competentă, respectiv
judecătoria în raza căreia domiciliază reclamantul.
Potrivit art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 119/1996, republicată, cererea de anulare,
modificare sau completare a unei înregistrări de stare civilă se face de către persoana
interesată, de structurile de stare civilă din cacrul serviciilor publice comunitare locale sau
judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet şi se soluţionează de judecătoria în a
cãrei rază teritorială se situează domiciliul sau sediul acestora, pe baza veri-ficărilor făcute de
serviciul comunitar local de evidenţa a persoanelor şi a concluziilor procurorului. Soluţionarea
cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilã formulate de cetăţenii
români cu domiciliul în strãinãtate şi de strãini este de competenţa Judecătoriei Sectorulut 1
Bucureşti.
în doctrină, s-a apreciat, cu deplin temei, câ în măsura în care cererile referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă au caracter accesoriu, acestea sunt de competenţa
instanţei învestite cu cererea principalã, potrivit art. 123 NCPC. Spre exemplu, dacã se solicită
încuviinţarea adopţiei şi modificarea corespunzătoare a actului de stare civilă întreaga cauză
va fi de competenţa tribunalului111;
c) Cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente
sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind
raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau
persoane juridice, după caz [art. 94 pet. 1 lit. c) NCPC]. Legea-cadru care reglementează
raporturile juridice stabilite între asociaţiile de proprietari şi proprietarii spaţiilor locuite,
precum şi raporturile dintre aceştia în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe care le au
prin ocuparea spaţiilor respective este Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea asociaţiilorde proprietari'21.
Textul de lege evocă două categorii de cereri, şi anume: i) cererile având ca obiect
administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea
exclusivă a unor persoane diferite. Sunt vizate următoarele raporturi juridice: cele stabilite între
asociaţia de proprietari şi membrii acesteia; cererile stabilite între asociaţia de proprietari şi
organele acesteia; cererile formulate de asociaţia de proprietari împotriva proprietarilor ori cele
formulate de proprietari 'mpotriva asociaţiei, în legătură cu drepturile şi obligaţiile decurgând
din calitatea de proprietarîntr-o clădire cu mai multe apartamente sau spaţii'``'; ii) cererile
decurgând din raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice
sau juridice, respectiv cu terţii care nu sunt proprietarii apartamentelor sau spaţiilor aflate în
clădirile cu mai multe etaje sau apartamente ţfumizor de utilităţi, administratori, bănci şi alţii
asemenea).
Toate aceste cereri intră în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, indiferent de
caracterul lor patrimonial sau nepatrimonial şi indiferent de valoarea obiectului litigiului;
d) Cererile de evacuare [art. 94 pet. 1 lit. d) NCPC]. Sunt date în competenţa de primă
instanţă a judecãtoriei cererile de evacuare, cele care vizează raporturile de locaţiune, iar

' ' G!i.-L·. Zidaru, Considerajii cu privirc la normclc do competent^ euprinse în noul Cod de procedure civila\
Competent material.! (1), in R.R.D.P. nr. 3/2011.
121
M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007.
131
Arl. 646-666 NCC.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI %rl. ni I 161

nu cererile în revendicare imobiliarã. Aceste cereri sunt de competenţa judecātoriei, indi-ferent

de valoarea bunului imobil, or, pentru ipoteza cererilorîn revendicare imobiliarã, determinant în
stabilirea competenţei materiale este criteriul valoric, ele fiind, după caz, de competenţa
judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoarea bunului revendicat; în acest sens sunt
dispoziţiile art. 104 NCPC. Acţiunile în evacuare sunt acţiuni personale imobiliare, iar nu acţiuni
reale imobiliare. Apreciem şi noi, aşadar, că pentru o corectă apreciere a competenţei
materiale de primă instanţă în ipoteza unei astfel de cereri este necesar a se distinge între
acţiunile în evacuare şi acţiunile în revendicare imobiliarã, determinanta fiind o calificarea
corectã a acţiunii juridice deduse judecăţii. Totodatã, apelând la o interpretare sistemicã a
normelor referitoare la determinarea competenţei după materie, se poate reţine cã sunt
excluse de la aplicarea acestei norme şi cererile de evacuare accesorii unei cereri în
executarea, anularea, constatarea nulităţii ori rezilierea unui contract de locaţiune, predarea
bunului închiriat, în acest caz, determinanta în stabilirea competenţei fiind valoarea cererii
patrimoniale, rezultatã prin aplicarea art. 101 alin. (3) NCPC. La o valoare mai mica de
200.000 lei inclusiv, competenţa de primă instanţă aparţine judecătoriei, iar peste această
valoare, tribunalului.
Cererea de evacuare formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale revine în competenţa de
primă instanţă a judecãtoriei, potrivit art. 997 NCPC; la fel şi cererile formulate în temeiul
Titlului XI al Cărţii a Vl-a privind evacuarea din imobilele folosíte sau ocupate fãra drept, potrivit
art. 1035 NCPC;
e) Cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţnlor şi plan-
taţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitari ale dreptului de
proprietate prevāzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătoreascã
[art. 94 pet. Hit. e) NCPC]. Seconferă judecătoriei competenţă exclusivă de primã instanţă
în cazul cererilor decurgând din raporturile de vecinătate, şi anume: cererile referitoare
la zidurile şi şanţurile comune; cererile referitoare la distanţa construcţiilor şi plantaţiilor;
cererile referitoare la dreptul de trecere; cererile referitoare la orice alte servituţi sau
limitari ale dreptului de proprietate, he ele servituţi legale, convenţionale ori stabilite pe
cale judecătorească; servituţi aparente (acelea a căror existenţă este atestată de un semn
vizibil de servitute, cum ar fi o uşă, o fereastră, un apeduct) şi neaparente (spre exemplu,
servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumită înălţime); servituţi con
tinue (acelea al cãror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a fi necesar faptul actual al
omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi) şi servituţile necon-
tinue (cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport); servituţi
pozitive (acelea prin care proprtetarul fondului dominant exercită o parte din prerogative^
dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere) şi servi
tuţile negative (acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sã se abţină de
la exercitarea unora dintre prerogative^ dreptului său de proprietate, cum ar fi servitutea
de a nu construi).
în înţelesul art. 755 NCC, servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau
utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezultă din destinaţia economică a fondului
dominant sau constă într-o spcrire a confortului acestuia. Mijlocul procedural prin care se
realizează protecţia dreptului de servitute este acţiunea confesorie de servitute, care poate fi
intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar şi a
proprietarului terenului. Dreptul la acţiune este imprescriptibil (art. 757 raportatlaart. 696NCC);
f) Cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire [art. 94 pet. 1
lit. f) NCPC]. Dreptul şi obligatia corelativă la grăniţuirea coproprietatii (obligaţie propter
rem) fac parte din limitele normalede exercitarea dreptului de proprietate în raporturile
162 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

dintre vecini (art. 560 NCC). Prin urmare, scopul acţiunii în grăniţuire, care decurge din
reglementările de drept substantial menţionate, este determinarea graniţei dintre cele două
terenuri, prin semne exterioare|l'.în mod similar, apreciem că acţiunea în strămutare de hotare
are caracter principal, atunci când reclamantu! susţine cã hotarul materializat pe teren nu
corespunde limitelor reale (de asemenea, necontestate) ale proprietãţilor celor două părţi şi
solicită restabilirea amplasamentului corect al hotarului, pe limita de proprietate;
g) Cererile posesorii [art. 94 pet. 1 lit. g) NCPC]. Acţiunea posesorie apără posesia, ca
stare de fapt, împotriva tulburãrilor din partea terţilor, iar în ipoteza în care terţii justificã un
drept asupra imobilului, aceştia, în caz de opunere din partea posesorului, sunt ţinuţi sã
introducã acţiuni petitorii care le sancţionează dreptul.
în doctrină, acţiunea posesorie a fost definită ca fiind ansamblul de mijloace proce-suale
prin care reclamantul solicitã instanţei să îl oblige pe pârât să înceteze orice act de tulburare a
posesiei sale asupra unui bun imobil ori sã-i restituie bunul în posesie atunci când a fost
deposedat'21. Acţiunile posesorii apă'ă, aşadar, posesia, ca stare de fapt gene-ratoare a unor
situaţii juridice. Condiţiile de admisibilitate, judecata şi căile de atac în cazul cererilor posesorii
sunt cele stabilite prin art. 1002-1004 NCPC;
h) Cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indife-rent de
izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor
instanţe [art. 94 pet. 1 lit. h) NCPC], Intră în competenţa de primã instanţa a judecātoriilor
exclusiv cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face cu caracter nepatrimonial,
indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual. Excepţia de la aceastã regulă de
competenţă vizează cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani,
cu privire la care sunt stabilite prin dispoziţii exprese com-petenţe ale altor instanţe. Spre
exemplu, cere^ile în contencios administrate, precum obligarea autorităţii publice la emiterea
unui act administrate, cererile din materia pro-prietaţii intelectuale, cererile în materia dreptu ui
muncii şi altele asemenea.
Prin Decizia nr. 32/2008'3' a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţatã în Secţiile Unite,
s-a statuatîn sensul că cererile în materiecivilă şi comercială având ca obiectcon-statarea
existenţei ori inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea,
rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent
dacã este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei ante-rioare. A contrario, pentru
cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face cu caracter patrimonial, competenţa se va
determina după valoarea obiectului cererii, arătată de reclamant [art. 98 alin. (1) NCPC], iar
atunci când ele au ca obiect realizarea unui drept de proprietate sau a unui alt drept real
asupra unui imobil, după valoarea impozabilă, stabilitã potrivit legii fiscale (art. 104 NCPC).
Prin urmare, atunci când o cerere referitoare la obligaţia de a face izvorăşte dintr-un raport
juridic patrimonial, competenţa materială urmează a se determina după criteriul valoric, nefiind
aplicabile în exclusivitate dispoziţiile art. 94 pet. Hit. h) NCPC;
i) Cererile de împărţeală judiciarã, indiferent de valoare [art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC].
Judecătoria judecă în primă instanţă toate cererile de împărţeală judiciarã, formulate pe cale
principalā, indiferent de valoare, fiind, în aceastã materie, instanţă cu plenitudine de jurisdicţie.
în cazul în care cererea de împărţeală judiciarã are caracterul unei cereri accesorii sau al unei
cereri incidentale în proces, competenţa se va determina

''l Gh.-L. Zidaru, Competenţa materials ..., în R.K.D.P. nr. 3/2011, p. 173.
'2' V.M. Ciobami, Tratal teoretic şi praetic de procedură civila, vol. I, Ed. Najional, Bucurcşti, 1997, p. 371.
131
M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.
COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI %rl. ni I 163

după valoarea obiectului cererii principale, în raport cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) NCPC. Spre
exemplu, când cererea de împărţeală este accesorie unei cereri în materie de moştenire
(petiţie de ereditate, constatarea calitãţii de moştenitor şi a cotelor-părţi), atunci compe-tenţa
nu mai aparţine exclusiv ]udecătorîei, ea urmând a fi determinatã după valoare, prin aplicarea
regulii generale înscrise in art. 9S NCPC ori a regulii 5peciale in materie de moştenire
înscriseîn art. 105 NCPC.
Atunci când acţiunea are ca obiect partajul bunurilor comune ale soţilor, competenţa
materială revine judecătoriei,în baza art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC. De altfel, printr-odecizie,
instanţa supremă, în Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, indi-ferent
de valoarea masei partajãrilor, competenţa de a soluţiona cererile având ca obiect partajarea
bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei revine judecătoriei, atât în cazul în care
aceste cereri au fost introduse concomitent cu acţiunea principală de desfacere a căsãtoriei,
cat şi atunci când sunt formulate separat. S-a considerat că o cerere de partajare a bunurilor
comune întemeiată pe dispoziţiile art. 36 C. fam. [corespunzãtor art. 358 NCC - n.n.] nu poate
fi primită decât ca o cerere accesorie acţiunii principale de divorţ, indiferent dacă a fost
formulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, fiind evident că
soluţionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul competenţei materiale, în raport cu criteriul
valoric, ci numai ţinându-se seama de obiectul acţiunii principale, respectiv desfacerea
căsătoriei. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie se impune şi în cazul cererilor formulate
de soţi în timpul cãsãtoriei pentru împărţirea bunurilor comune1'1.
Cu referire la cererile în materie de moştenire, în doctrină' 2', s-a subliniat că acestea nu au
fost atribuite în competenţa exclusivă a judecãtoriei indiferent de valoare, soluţie justificată prin
complexitatea problemelor pe care cauzele succesorale le pot implica. în categoria
proceselorîn materie de moştenire intră, spre exemplu: acţiunile pentru anu-larea, constatarea
valabilităţii ori executarea unui testament, anularea certificatului de moştenitor, raportul
donaţiilor, cererile pentru conservarea şi administrarea bunurilor, acţiunile în anularea sau
rezoluţiunea vânzării de drepturi succesorale, petiţia de ereditate, predarea unui legat cu titlu
particular, ieşirea din indiviziune succesorală, cererea prin care creditorii personali ai
defunctului valorifică drepturi din contracte în temeiul unui titlu posterior deschiderii succesiunii.
S-a considerat că nu intră în categoria cererilor în materie de moştenire cererea reală
imobiliară introdusă de un terţ împotriva moştenito-rilor ori cererea prin care moştenitorii
vabrifică drepturi dobândite prin succesiune împotriva unordebitori ai defunctului.
Pornind de la prevederile art. 105 NCPC, conform cărora în materie de moştenire
competenţa după valoare se determine făra a se scădea sarcinile sau datoriile moştenirii,
putem concluziona că, în ipoteza moştenirii, legiuitorul a dorit stabilirea competenţei materiale
în funcţie de valoarea obiectului cererii. Ca atare, dacă valoarea calculate conform art. 105
NCPC este de până la 200.000 lei inclusiv, competenţa materială revine judecătoriei, iar dacă
valoarea trece de pragul de 200.000 lei, competenţa revine tribunalului.
De regulă, o acţiune având ca obiect dezbaterea unei moşteniri cuprinde mai multe capete
de cerere, şi anume: stabilirea compunerii masei succesorale rămase în urma unuia sau mai
multor defuncţi; stabilirea vocaţiei la moştenire; anularea sau reducţiunea unui testament;
anularea unui certificat de moştenitor; raportul donaţiilor etc. Dintre acestea, unele pot reveni,
în funcţie de valoare, în competenţa judecătoriei, altele în competenţa

111
C.S.J., Secţiile Unite, Dec. nr. VIII/2000, M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001. 121
Glt.-L. Zidarti, Competcnţa materială ..., în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 177.
164 | Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

tribunalului. In această situaţie, este necesară stabilirea cererii principale, cea în funcţie de
care se stabileşte competenţa materială de soluţionare a întregii acţiuni. Credem că nu putem
porni de la scopul final, afirmând cã, indiferent de cererile formulate, recla-mantul urmãreşte
sistarea stării de indiviziune, astfel că aceasta ar constitui cererea principală. Nu întotdeauna
sistarea stării de indiviziune constituie cererea principală, existând situatii în care modalitatea
sistārii indiviziunii depinde de o altă cerere, care, în baza art. 30 alin. (4) NCPC, devine
principală. Spre exemplu, în situaţia în care se solicită anularea unui certificat de moştenitor
sau reducţiunea unui testament, asemenea cereri au caracter principal, de modul lor de
rezolvare depinzând sistarea stării de indiviziune;
j) Orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indi-
ferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti [art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC]. Intră
în competenţa de primă instanţă a judecătoriei toate cererile cu caracter patrimonial, evaluabile
în bani, limita valorică maxima fiind stabilită la suma de 200.000 lei inclusiv. în ceea ce priveşte
cererile patrimoniale al cãror cbiect are o valoare de peste 200.000 lei, acestea intră în
competenţa de primă instanţă a tribunalului.
Textul de lege precizează că va fi aplicată această regulă de competenţa indiferent de
calitatea părţilor, fie ele profesionişti sau neprofesionişti, în considerarea concepţiei moniste
asupra dreptului privat, consacratã prir dispoziţiile noului Cod civil, prin care s-a renunţat la
diviziunea dihotomică în drept civil si drept comercial1'1. Calitatea părţilor nu mai este în
măsurã să influenţeze, aşadar, competenţa ratione materiae, limita valorică rămânând
aceeaşi. Noul Cod civil a adoptat o concepţie monistă de reglementare a rapor-turilor de drept
privat, după modelul Codurilor civile italian, elveţian şi olandez. în esenţă, ea
poateficaracterizată prin existenţa unui singuractnormativ-Codul civil-, careîncor-porează
totalitatea reglementãrilor privitoare la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale;
renunţarea la diviziunea tradiţională în raporturi juridice de drept civil şi raporturi juridice
comerciale; diferenţieri de regim juridic, în funcţie de calitatea de pro-fesionist, respectiv
neprofesionist, a celor implicaţi în raportul juridic obligaţio-nal. Renunţându-se, aşadar, la
dualismul civil-comercial, începând cu data de 1 octombrie 2011, data intrarii în vigoare a
noului Cod civil, procesele şi cererile în justiţie considerate anterior comerciale sunt civile, iar
competenţa de soluţionare după materie urmează a se determina prin aplicarea dispoziţiilor
art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Secţiile
Unite, cererile în materie civilă şi comercială având ca obiect constatarea existenţei orî
inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor
acte juridice, privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacã esteformulat
petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
A fost exprimată opinia 121 conform căreia ai, caracter patrimonial atât cererile ce au ca
obiect plata unei sume de bani sau obţinerea altei valori economice, cat şi cererile care nu tind
la obţinerea unei astfel de valori, dar decurg dintr-un raport juridic cu caracter patrimonial.
Aşadar, criteriile determinante sub acest aspect sunt caracterul patrimonial al raportului juridic
şi finalitatea patrimonială a cererii.
Practica judiciară a reţinut că cererea în despăgubire din valoarea cauţiunii este o cerere
contencioasă, care presupune examinarea elementelor rãspunderii civile delic-tuale sub
aspectul exerciţiului abuziv al acţiunii, al prejudiciului produs şi al legăturii de cauzalitate dintre
paguba pricinuitã şi conduita procesuala a părţii, competenţa de solu-

' ' Potrivit art. 3 alin. (1) NCC, dispoziţiile prezentului cod se aplicâ şi raporrurilor dintre profesionişti, precum şi
raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de dreplcivil.
|z|
Ch.-L· Ziăaru, Compclcnţa materială ..., in R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 178.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. ni I I6Ï>

ţionare a unei astfel de acţiuni patrimoniale fiind reglementatā de dispoziţiile generale1'1.

4. Calea de atac. Toate hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, prevă-zute
de art. 94 pet. 1 lit. a)-j) sunt supuse numai apelului la tribunal, iar hotãrârile pronunţate de
tribunal în apel sunt definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pet. 4 NCPC.
5. Competenţa judecătoriei în alte materii expres stabilite prin lege. Competenţă exclusivă.
Se conferă judecătoriilor şi o competenţă materială exclusive (art. 94 pet. 4 NCPC) în anumite
materii, date prin lege în competenţa lor. Exemplificativ, Judecătoria Sectorului 1 al
Municipiului Bucureşti soluţionează cererile făcute de un cetăţean strain sau român cu
domiciliulînstrăinătate, prl·/itoarelaanularea, modificarea saucompletarea actelor de stare civile
(art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată], precum şi cererile cu elemente de
extraneitate, în condiţiile art. 1066 alin. (2) NCPC.
De asemenea, judecãtoriile sunt instanţe de drept comun:
a) în materia executării silite [art. 61 alin. (3), art. 62 alin. (2) şi art. 68 alin. (2)' 2' din Legea
nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, art. 650 alin. (2) NCPCj; în materia contestaţiei
la executare, a suspendării executării silite a unei hotărâri prin care s-a încu-viinţat executarea
silită a unui titlu executoriu pronunţat de o instanţă străină, competenţa revine tot judecătoriei,
ca instanţă de executare, şi nu tribunalului, ca instanţă prevăzută de Legea nr. 191/2007, pe
considerentul că Legea nr. 191/2007 dă în competenţa tribunalului numai cererile de
recunoaştereşideîncuviinţarea executării silite. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003'*', ce
reprezintă legea specială, prevede în art. 47 că procedura de executare silită a unei hotărâri
judecătoreşti pronunţateîntr-unstatmembru sestabileşte conform dreptului intern al statului
membru în care are loc executarea, plenitudinea de competenţă revenind instanţei de
executare de drept comun'4';
b) în materia asigurării probelor (art. 360 NCPC);
c) în procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1027 NCPC);
d) în procedura specială a evacuārii din imobilele ocupate sau folosite fără drept (art. 1035
NCPC);
e) în procedura specială privitoare la înscrierea drepturilor dobânditeîn temeiul uzu-capiunii
(art. 1050 alin. (1) NCPC];
f)în materia recuzării sau abţinerii judecătorilor de la judecătorii (art. 50 NCPC); g) în materia
îndreptării erorilor materiale, a lămuririi sau a completării hotărârilor pronunţate de judecătorie
(art. 442-444 NCPC);

I1' I.CCJ., s. com., dec. nr. 4170 din 30 noicmbrie2OlO, în Dreplul nr. 1/2012, p. 286.
' ' Potrivit art. 62 alin. (2), modificat prin Legea nr. 76/2012: „Contestaţia se va introduce la instanţa de executare,
care o va judeca potrivit Codu!ui de procedur.1 civilă, de urgenţă şi cu prccâdere, inainlea oricărei alte pricini".
Potrivit art. 68: „(l) Protestul trebuie făcut in locurile prevăzute in art. 42 contra persoanelor respectiv indicate de
acest articol, chiar dac3 nu sunt prezente. (2) Daca` domiciliul acestor persoane nu poate fi găsit, protestul se
dresează la judecătoria in a cărei rază teritorială se alia locul de plat.1 indicat in cambie". Potrivit art. 72: „(l)
Judecãtoriile tin un registru de proteste, în care se inregistreazâ, zilnic şi în ordinca datci, cambiile protcstatc, cu
efccluarea men(iunilor cerutc de articolelc precedente. (2) In prima Í\ a fiecărei săptămâni, fiecare judecātorie
trimite Camerei de Comerţ şi Industrie judeţene sau, dupā caz, a municipiului Bucureşti, un tabel cu protestcle de
nep)ată a cambiilor, (acute în cursul sâptămãnii precedente. Acest tabel trebuie sa indice data protestului, numele şi
prenumele persoanei împotriva căreia s·a dresat protestul, al celei care a cerut protestul, numele şi prenumele
trăgătorului, suma datorată şi scadenţa titlului protestaf.
'■' Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliulu. din 27 noicmbrie 2003 privind competenţa, recunoaştcrea şi
executarea hotărârilor judecătoreşti în materie mitrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338 d:n 23 decembrie 2003.
'4' A se vedea, în acest sens, I.CCJ., s. a 11-a civ., dec. nr. 3889 din 29 noiembrie 2011, în R.R.J. nr. 3/2012, p. 71-
72.
166 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

h) în materia alegerii autorităţilor administraţiei publice locale [art. 31 alin. (4) 1'1 din Legea
nr. 67/2004 pentru alegerea autori:ãţilor administraţiei publice locale, republicată];
i)în materia referendumului [art. 19 alin. (2)'`'din Legea nr. 3/2000 privindorganizarea şi
desfăşurarea referendumului];
î) în materia înscrierii asociaţiilor şi fundaţiilor [art. 5 şi art. 17 (í| din O.G. nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţiij;
j)în materia înscrierii sindicatelor [art. l4alin. (l)'`*·din Legea nr. 62/2011 a dialogului social,
republicată];
k) în materia contestaţiilor formulate în temeiul O.U.G. nr. 127/2007 privind Gruparea
europeanã de cooperare teritorială [art. 29 alin. (I)'5'];
I) în materia comunicării de acte judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comer-cială
[art. 34 lit. c)'61 din Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţionalã în materie civilã
şi comercialā, republicată];
m) în materia sănătăţii (art. 676 1'1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătãţii);
n) în materia înfiinţării institutelor de teorie politică [art. 7 alin. (I)' 8' din Legea nr. 179/2005
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea institutelor de teorie politică şi educaţie
democratică];
o) în materia litigiilor dintre proprietari şi chiriaşi cu privire la nivelul şi plata chiriei
întemeiate pe O.U.G. nr. 40/1999 (art. 42'`'1 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chi-riaşilor
şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe);

''' Alin. (4) <il art. 31, modific<it prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conţinut: „ln judeţele în care se organizează
alcgeri parţiale înlr-o singură circumscripţie electorală nu se mai constiluie un birou electoral judeţean, soluţionarea
sesizărilor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. h) făcându-se de judecatoria în a cărei rază teritoriala se află
circumscripţia electoral;* respectiva. Judecatoria se pronunţa in termen de eel mult 3 zile de la înregistrarea
sesizărilor şi con testa ţii lor. Hotărârea este definitivă".
' ' Alin. (2) al art. 19, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul continut: „Contestaţiile împotrîva
dispoziţiilur luate de autorităţile publice prevăzute la alin. (1) (care au întocmit listele electorale - n.n.) se
solujionează în eel mult 48 de ore de judecatoria în a cdrei rază teritoriala domiciliază participantul la referendum
sau, în cazul eclor înscrişi în listele suplimentare, de cătrc judecatoria in a cărei raza teritoriala se află biroul
electoral al secţiei de votare care a întocmit lista. Hotărârea judecătorească este definitivă; ea se comunică
persoanelor interesate în eel mult 24 de ore de la pronunţare".
'3' Conform textelor menţionate, asocia)ia, respectiv fundaţia dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecUoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.
' ' Potrivit art. 14 alin. (1): „Pentru dobândirea de către sîndicat a personalilăţii juridîce, imputernicitul special al
membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constítuire, trebuie să depună o cerere de
inscriere la judecatoria în a cărei rază teritorială îşi are ⅞ediul acesta".
' ' Conform art. 29 alin. (1): „Contestaţiile la bilanţul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la
judecatoria în a cărei circumscripţie tcritorială se află sediul GECT lichidate".
' ' Conform textului menţionat: „ Au tori ta tea română priniitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi
extrajudidare din statele membre ale Uniunii Europene este judecatoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi
are sediul destinatarul (...)".
'7' Potrivit acestui articol: „lnstanţa competentã să solu:ioneze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecatoria în
a cărei circumscripţie teritorială a avut loc aclul de malpraxis reclamat".
'8' Conform textului menjionat: „lnfiinţarea institutelor de teorie politică se face prin hotărârc judecătorească
pronunjata de judecatoria în a cftrei competenţa teritorială îşi au sediul institutele, la cererea unui partíd politic
interesat".
'9' Conform acestui text: „Orice litigiu íntre chiriaş şi proprietar cu privire la nivelul şi la plata chiriei se
soluţioncazJÏ de cătrc judecatoria in a c3rei rază teritorială este situată locuinţa".
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI %rl. ni I 16/

p) în materiâ înscrierii filialei asociaţiei pensionarilor [art. 6 alin. (l) 1' din Legea nr. 502/2004
privind asociaţiile pensionarilor];
q) în materia certificării unui act autentic ce constituie titlu executoriu în condiţiile
Regulamentului (CE) nr. 8O5/2OO4l3' [alin. (2) de la art. 2 al art. I ,|⅞l din O.U.G. nr. 119/2006
privind unele măsuri pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării
României la Uniunea Europeană];
r) în materia cererilor de emitere a certificatului în cazut în care se solicită recunoaş-terea
sau încuviinţarea executării silite pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui
act autentic, executoriu potrivit legii române [alin. (2) de la art. 2 al art. I* 4'din O.U.G. nr.
119/2006];
s)în materia cererilor formulate în aplicarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, republicată'51 [art. 31 alin. (4)];
ş) în materia contestaţiilor formulate în baza art. 16 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei pub ice locale;
t) în materia medierii, pronunţă o hotărâre care consfinţeşte voinţa pãrţilor, conform art.
59'"' din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator;
ţ) în materia azilului, cereri formulate în aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în
Romania;
u) în materia cererilor de autorizare a funcţionării, ca persoane juridice, a caselor de ajutor
reciproc ale salariaţilor, precum şi de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice'7';
v| în materia cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului minor'8';
x) contestaţia la bilanţul lichidatorilor [art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 127/2007].

' ' Conform textului menţionat: „Cererea pentru inscrierea asociaţiei pensionarilor în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor aflat lagrcfa judecãtoriei ín a cărcicircumscripţictcritorialăurmeazăsa îşiaiba sediul sedcpune la
judecătorie de persoana împuternicită (...)".
'2' Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al I⅛rlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea
unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate, JO L143 din 30 aprilie 2004.
' ' Potrivit textului menţionat;.,(...) certificarea este de competenţa judecãtoriei în a cărei circumscripţie se află
emitcntul actului".
' ' Conform textului menţionat:,,(...) competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din acelaşi regulamenl
apar(ine judecãtoriei îna cārei circumscripţie se află emitcntul actului".
I⅞l Ropubiicată in M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.
' ' Art. 59, modificat prin Legea nr. 76/2012, are următorul conţinut: (1) PărţHe pot solicita notarului public
autentificarea înţelegerii lor. (2) Pârţile se pol îníaţişa la instanţa judecătorcască pentru a cere să se dea o hotărâre
care să consfinţeascã înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecãtoriei în a cărei circumscripţie işi arc
domiciliu) sau reşcdinţa ori, dup.1 caz, sediul oricare dintro parji, fie judecãtoriei în a carci circumscriplic se află
locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărărea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părlilor se dă în
camera de consiliu şi constituie titlu executoriu in condiţiile legii. Dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură
civilă se aplică in mod corespunzător.
''' ín aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/19% privind rcgimul juridic al caselor de ajutor
reciproc ale salariaţilor, Curtea Supremă de Justiţie, Secţiile Unite, a status! într-un recurs în interesul legii în
sensul că instanţa competentă este judecătoria in a cărei rază teritorială acestea îşi au sediul (C.S.J., Secţiile Unite,
Dec. nr. II din 10 mai 1999, M. Of. nr. 329 din 12 iulie 1999). In prezent, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 122/1996,
republicată în M. Of. nr. 261 din 22aprilie 2009.
' ' Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite,consecutiv admiterii unui recurs ín interesul legii, a statuat că
aparţine judecãtoriei, ca instanţa de drept comun, competenţa solujionării în primă instanţă a cererilor privind
oiăsura de protecţie alternativă a tutelei copilului minor. S-a relevat faptul că, din moment ce reglementarea data
prin Legea nr. 272/2004 nu se n?feră şi la măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului, se impunesă fie
considerate de competenţa tribunalului de la domiciliu) copilului, respectiva tribunalului în a cărui circumscripţie
teritorială a fost găsit copilul, în accepţiunea prevederilor art. 124 din această lege, numai acele cauze care privesc
măsurile de pro:ecţie specială a copilului stricl determinate în cuprinsul
16K 1 Art. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

6. Competenţa judecătoriei în cāile de atac ímpotriva hotărârilor autorităţilor admi-nistraţiei

publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate în cazurite
prevăzute de lege. Judecãtoriile judecã numaiîn ultima instanţã (art. 94 pet. 3 NCPC),
pronunţând hotărâri definitive, atunci când sunt ínvestite cu soluţionarea cãilor de atac
Ímpotriva hotărãrilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor
organe cu astfel de activitate, în cazurile reglementate de lege.
în literatura juridică de specialitate 1'1, s-a precizat că termenul de „hotărâre" a fost utilizat,
aici, de legiuitor în sens generic, semnificând orice cale de atac Ímpotriva oricărei decizii prin
care se tranşează un litigiu de către alte organe de jurisdicţie decât instanţele judecătoreşti.
Fiind o competenţă speciala, ea trebuie să rezulte expres din cuprinsul legilor speciale.
Exemplificativ, menţionăm în acest context următoarele:
a) plângerile formulate în contra hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar [art. 53 alin.
3
(2)' ' din Legea nr. 18/1991, republicată şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. l/2000'⅞
b) plângerea ímpotriva încheierii registratorului-şef din cadrul oficiului teritorial în raza
caruia este situat imobilul, prin care a soluţionat cererea de reexaminare Ímpotriva încheierii de
admitere sau respingere a cereri de înscriere în cartea funciară fart. 31 alin. (2) şi (3) µi din
Legea nr. 7/1996, republicatâ];
c) plângerea Ímpotriva procesului-verbal încheiat în condiţiile Legii nr. 346/2002 pri-vind
asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, republicatâ [art. 104 alin. (2)"⅞
d) litigiile care au ca obiect stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj. Din cuprinsul art.
119''`' din Legea nr. 76/2002, lege speciala în materia indemnizaţiei de şomaj, rezultã că
soluţionarea litigiilor având ca obiect stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj are loc conform
normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi. Normele de procedură, în
ansamblul lor, sunt cele care reglementeazã modul de judecata a cauzelor şi punerea în
executare a titlurilor executorii. Dat hind însă faptul că o asemenea activitate are caracter
complex, normele care o reglementeazã au fost clasificate după mai multe

art. 55, respectiv: „plasamentul", „plasamentul în regîm de urgenţă" şi „supravegherea specializată" (Dec. nr.
111/2007, M. Of. nr. 732 din 30 octombric 2007).
!1' /. De\eanu, Tratat.... 2007, vol. 1, p. 476.
' 'Conform art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată: „împotriva hotărâriicomisiei judeţene se poate
face plãngere la judecătoria în a cărei rază teritorială e⅛te situat terenul, în termen de 30 de zile de la
comunicare".
'3' Potrivit art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000: „împotriva hotărării comisiei judeţene se poate face plãngere
la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".
'4' Conform art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 7/1996, republicată: „(2) Persoanele interesate ⅛au notarul public
pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la
comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului
teritorial în raza căruia este situat imobilul. (3) ímpotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2)cci
intcrcsaţisau notarul public pot formula plãngere, in termen dc 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi
plângerea ímpotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul
teritorial este obligat să înaintezc plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul,
însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare".
I5' Textul mcn)ionat arc următorul conjinut: „împotriva procesului-verbal se poate face plãngere, în termen de 15
zile de la comunicare, la instanţa judecătcrească în a cărei rază teritorială a fost săvâr⅜ită contraventia".
` ' Textul menţionat are următorul conjinut: „(l) Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi
se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii. (2) Liiigiile privind stabilirea şi plata
indemnizaţiei de şomaj se soluţionează in regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevãzute pentru
conflictele de drepluri, chiar dacă prin lege speciala se prevede altfel".
COMI>ETENŢA IN$TANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. ni I 169

criterii1''. întrucât tegiuitorul face trimitere la normele procedurale prevăzute pentru conflictele
de drepturi, iar art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, respectiv art. 269-275 C. muncii, republicat,
cuprind nu numai regulile de procedură propriu-zisă, ci şi cele de competenţă, apreciem cã
sintagma „normele de procedură prevăzute pentru conflictele de drepturi" folosită in cuprinsul
art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 trebuie interpre-tată în sens larg, ca incluzând normele
de procedură în ansamblul lor, adică atât cele de organizare judecătorească şi de procedură
propriu-zise, cat şi cele de competenţă. Cat timp legiuitorul nu a făcut vreo distincţie, nici
interpretul nu o poate face.
Cum dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 C. muncii, republicat, fac
trimitere la reglementările generale de competenţă cuprinse în Codul de procedură civilă,
rezultă că, în baza art. 95 pet. 1 NCPC, raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2Oll' 2', care, în
privinţa conflictelor individuale de muncă, a modificat prevederile art. 269 C. muncii, republicat,
competenţa revine thbunalului de la domiciliul sau locul de muncã al recla-mantului' ,l.
Menţionăm că practica judiciară este orîentată spre aceeaşi soluţie. Astfel, deşi în cuprinsul
hotărârilor pronunţate nu au analizat expres competenţa materială de soluţionare, se constată
că tribunalele au judecat în fond litigiile având ca obiect stabilirea şi plata indemnizaţiei de
şomaj, iar curţile de apel recursurile declarate'4';
e)plângereaîmpotriva hotărâriideacordarea protecţiei subsidiaresaude respingere a cererii
de azil [art. 64 alin. (I) 1 `1 raportat la art. 55 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr.
122/2006];
f) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi stabilire a penalităţilor [art. 6 alin.
1 1
(7) " din Anexa 3 la Legea nr. 400/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru

' ' Criteriile de clasificare sunl următoarele: obiectul normelor, adică natura raporturilor pe care le reglementează;
intinderca câmpului de aplicare; caractorul condu tci pc care o prcscriu. A se vedea: /. Sloenescu, S. Zilh·r$lein,
Teoria generală a executării silite, p. 67-75; V.M. Ciobanu, op. cit., p. 168.
'2' Art. 210, modificat prin Legea nr. 2/2013, are următorul conjinut: „Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor individuale de muncă se adresează tiibunalului în a cărui circum⅛cripţie îşi are domiciliul sau locul de
muncă reclamantul".
'`' Pentru detalii, a se vedea G.C. Fretiţiu, Discu(ii privind competenţa soluţionării de câtrc instanţele judecătoreşti
a litigiilor având ca obiect stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj, în Dreptul nr. 12/2010, p. 125-129.
' ' A se vedea, în acest sens: CA. Cluj, s. civ., demun. si asig. soc., pt. min. şi fam„ dec. nr. 514/R/2008 şi nr.
2183/R/2009; CA. Braşov, s. civ., de mun şi asig. soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 1408/R/2009 şi dec. nr. 74/R/2010;
CA. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. de mun. şi asig. soc., dec. nr. 7122R/2009 şi dec. nr. 722R/2010; CA. Suceava,
s. confl. de mun. şi asig. soc, dec. nr. 1237/2009; CA. Timişoara, s. lit. de mun. şi asig. soc., dec. nr. 482/2008; CA.
Craiova, s. confl. de mun., dec. nr. 4854/2008; CA. Alba-lulia, s. confl. de mun. şi asig. soc., dec. nr. 558/2009,
publicate pe www.jurisprudenta.org.
'5' Conform art. 64 alin. (1): „Plângerea se soluţioneazā de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află
structura specializată pe probleme de azil a Ofic.ului Roman pentru Imigrări care a emis hotărârea". Prin Dec. nr.
604/2008 (M. Of. nr. 469 din 25 iunie 2008), Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor
art. 121, apreciind că aceste prevederi nu asigură un drept de acces efectiv la o instanţă de judecată, de vrcmc ce, pe
de o parte, se stabilcşte un tcrmen de 2 zilc pentru introduccrca plângcrii, care nu suspendă executarea, iar pe de
altă parte, se stabileşte obligaţia de a depune personal plângerea. Cu alte cuvinte, solicitantul va fi în imposibilitate
obiectivă de a depune plângerea, întrucât este imediat transferabil în statul membru responsabil, fiind, aşadar,
anulatâ posibilitatea concretâ şi efectivă a acestuia de a-şi valorifíca dreptul de acces liber la justiţie. Curtea a mai
rejinut că prevederea cuprinsă în art. 121 alin. (1), potrivit căreia plângerea se depune in tcrmen de douâ zilc de la
data primirii dovczii de comunicare a ho(ărârii, este imprecisă, întrucât momenlul de la care curge acest termen nu
poate fi cunoscut de solicitantul dreptului de acces la procedura de azil, care nu arc posibilitatea de a şti cānd
ajunge la Oficiul Roman pentru Imigrări aceastd dovadă.
'6'Textul are urmâtorul conţinut: „(...) împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a penalitâ)ilor
unitatea in cauză poate face plângere, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicãrii, la judecătoria în a
cărci rază teritorială a fost săvãrşită abaterea (...)".
I/O I Arl. Ml I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

modificarea şi completarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale

„Apele Române"];
g) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a
sancţiunii unui funcţionar public [art. 83 alin. (2|MI din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată];
h) contestaţia împotriva sancţiunilor disciplinare constând în suspendarea temporară a
calităţii de membru al Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor; retragerea cali-tãţii de
membru al Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor şi propunerea către Ministerul
Sănătãţii de anulare a autorizaţiei de practică profesionalã pentru o perioadã de 6 luni până la
un an sau definitiv [art. 41 alin. (2)'21 din Legea nr. 460/2003];
i) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute de art.
29 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naţiorale (art. 32|31 din Legea nr. 16/1996);
j) contestaţia împotriva dispoziţiei date de primarîntâmpinărilor contra omisiunilor,
înscrierilor greşite şi oricăror alte erori din listeleelectorale permanente [art. 26 alin. (8) IJ| din
Titlul I alLegiinr. 35/2008];
k) contestaţia împotriva respingerii cererii de rectificare a cazierului judiciar [art. 33 alin.
(l)'`1 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată];
I) plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute de
Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicată1"' [art. 18 alin. (1)].
Prin Legea nr. 202/2010 : a fost eliminate calea de atac a recursuluiîn cazul plângerilor
contravenţionale formulate în condiţiile O.U.G nr. 195/20021*1 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicatā, precum şiîn materia Legii nr. 6l/l99l1''' pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicată.
Ulterior, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 1'0', Curtea Constituţională şi-a reconsiderat
jurisprudenţa în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile

'"' Textul arc următorul conjinut: „împotriva procesului-verbal de constatare a conlravenţici şi dc aplicare a
sancţiunii funcţionarul public ⅛e poale adresa cu plângere la judecătoria in a cărei circumscripţie işi are scdiul
autoritatea sau institutia pub!id in care cstc numil funcţionarul public sancţionat".
' ' Conform textului mentionat: „împotriva sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. c) şi d) se poate face
contestaţie la judecătoria în a cărei rază teritorială işi desfăşoară activitatea biochimistul, biologul şi chimistul din
sistemul sanitar care a fost sancţionat, in termen de 3C de zile de la comunicarea sancţiunii".
'3' Po*rivit textului mentionat: „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere, în
termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria in a cârei rază teritorială a fost săvârşitã contravenţia".
' ' Conform art. 26 alin. (8):,. Con testa ţiile împotriva dispoziţiilor date se depun în termen de 5 zile de la
comunicare şisesolu(ioncază, înccl mult 3 zile de la înregistrarc, decătre judecătoria in a cărei rază teritorială
domiciliazā alegătorul".
'?' Conform textului mentionat: „Persoana căreia i s-a respins cererea de rectificare a cazierului judiciar poate
introduce contestaţie, inclusiv pentru situaţia în care eroarea înregistrării în cazierul judiciar nu se datorează
unităţii dc politic, in termen dc 30 de zile de la comunicare, la judecătoria in a cărei rază tcritorială de
competenţă domiciliaz3".
'6' Conform art. 18 alin. (1): „ímpotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate face plângere
de către persoana juridică sau persoana fizică, in termen de 15 zile de la data comunicăriî acestuia, la judecătoria
în a cărci rază tcritorială s-a săvârşit contravenţia".
171
M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.
8
' ' Conform art. 118 alin. (3') din O.U.G. 195/2002, introdus prin Legea nr. 202/2010: „Hotărârea judecătorească
prin care judecătoria soluţioncază plângerea cste definitivă şi ircvocabilă [în prezent, definitivă - n.n.|".
191
Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, introdus prin art. XI din Legea nr. 202/2010, devenit art. 8 alin.
(2) după republicarea legii: „Hotărârea judecătoreasc<i prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă
şi irevocabilă [în prezent, definitivă - n.n.]".
' ' M. Of. nr. 492 din 18 iulie 2012. Conform art. 147 din Constitu(ia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele
in vigoare, precum şi cele din rcgulamente, constalatc ca fiind neconstituţionalc, îşi încctcază
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %n. ni i 1/1

art. 118 alin. (31) din O.U.G. nr. 195/2002, cu motivarea că, în practicã, unele instanţe de
judecată, în lipsa unei căideatacîmpotriva hotărârilor pecare le pronunţă,absolutizează
prezumţia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sancţionare a
contravenţiilorîn materia circulaţiei pedrumurile publice. Aceste instanţe nuîşi mai exer-cită
astfel rolul activîn ceea ce priveşte administrarea tuturor probelor utile, pertinente şi
concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenţionale fără a intra în cer-cetarea
fondului. Curtea constată cā acea≤tā conduită poate constitui premisa unor viitoare
condamnări a statului român de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, având în vedere
jurisprudenţa acestei instanţe, respectiv hotărârea din 4 octombrie 2007, pronun-ţată în cauza
Anghel c. României, parag. 68, în care s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie ce
statuează cu privire la prezumţia de nevinovãţie, văzută ca una dintre garan-ţiile fundamentale
ale dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea constata,
pornind de la practicã instanţelor, încălcarea atât a dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un
proces echitabil, cat şi a art. 13 din Convenţie, privind dreptul la un recurs efectiv.
Analiza Curţii Constituţionale are în vedere, în primul rând, interpretarea art. 129 din Legea
fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi
permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră necesar, anumite
hotărâri judecătoreşti, Curtea statuând în acest sens, de exemplu prin Decizia nr. 510/2010,
publicatã în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010, Decizia nr. 1341/2010, publicatā în M. Of. nr. 811
din 3 decembrie 2010, şi Decizia nr. 246/2012, publicatã în M. Of. nr. 273 din 25 aprilie 2012.
Lipsa cãii de atac împo:riva hotărârii pronunţate de judecătorie ca primă instanţă în materia
circulaţiei pe drumurile publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control
judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor principale şi complementare şi a măsurilor tehnico-
administrative reglementate de art. 95-97 din O.U.G. nr. 195/2002, dreptul de acces liber la
justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. Accesul liber la justiţie implicã prin natura sa
o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, cat timp nu este atinsă
substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin hotãrârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în cauza Lungoci
c. României, parag. 36, publicatã în M. Of. nr. 588 din 7 iulie 2006. Totodată, în materia
circulaţiei pe drumurile publice, Curtea a observat că sancţiunile principale şi complementare şi
măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv şi preventiv, vizând ocrotirea unei valori
sociale importante, respectiv siguranţa pe drumurile publice, astfel încât lipsa unei cãi de atac
aduce atingere - în substanţa sa - dreptului de acces liber la justiţie, astfel cum este consacrat
în art. 21 din Legea fundamentală.
în plus, eliminarea singurei căi de atac în materia contravenţiilor la circulaţia pe drumurile
publice ar echivala cu golirea de conţinut a dispoziţiilor art. 129 din Constitute, potrivit cărora
„împotriva hotãrârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii". Este de necontestat că legiuitorul poate limita numărul căilor de atac,
însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, şi anume recursul. Curtea
constată, aşadar, că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în
materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din
Constitute raportat la dreptul de acces liber la justiţie

efeclele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale daca, in acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, dupā caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. 1'e durata acestui
termen, dispoziţiile constatateca fiind neconstitulionale sunt suspendate de drept. In consecinjā, in intervalul 18
iulie 2012 -1 septembrie 2012. dispozif Hie alin. (3') al art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 au fost suspendate de
drept, încetându-şi efectele începând cu data de 2 septembrie 2012, având în vedere că legiuitorul nu a intervenit
pentru modiíicarea prcvederilor alacate.
172 | An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

şi la dreptul la apãrare, reprezentând, în acelaşi timp, o încālcare a cerinţelor unui proces

echitabil. în plus, prin conduita procesuală diferită a instanţelor de judecată, în sensul în care
unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fon-dului, se
aduce alingere şi art. 124 alin. (2) din Conslituţie privind unicitatea, imparţiali-tatea şi egalitatea
justiţiei. Curtea mai observã că prin Decizia pronunţată la data de 28 iunie 2011, în cauza loan
Pop c. României, parag. 27, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că sancţiunea
contravenţională aplicată reclamantului în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 constituie o „acuzaţieîn
materie penală" în sensul art. 6 din Convenţie, care trebuie aplicat sub aspectul său „penal".
Aşa fiind, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arputeaconstataîncălcarea art. 2 parag. 1
privind dreptul la două grade dejuris-dicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie;
m) contestaţia împotriva hotărârilor Comisiei, în condiţiile Legii nr. 551/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Disciplină Sportivă'1'.
Se conferă, astfel, judecãtoriei competenta de a pronunţa în ultima instanţă hotărârí
definitive.
Cu referire la acestea, prin art. 7 din Legea nr. 76/2012 se stipulează că ori de câte orî
printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „defi-
nitivã", „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială
foloseşte o altă expresie similară, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă,
aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Aceste dispoziţii nu se
aplicã în materie de contencios administrativ şi fiscal, inclusiv în materia azilului. Prin urmare,
hotărârile pronunţate în primă instanţă, în procesele începute după intrarea în vigoare a noului
Cod de procedură civilă, în aplicarea acestor legi, vor fi supuse numai apelului, iar hotărârile
pronunţate în procese începute înainte datei de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoarea
noului Cod de procedură civilă) rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul {art. 27 NCPC). Momentul începerii procesului este cu precizie determinat de
legiuitor, într-o formula care nu lasã loc de interpretare, prin dispoziţiile uneî norme cuprinse în
Cartea a ll-a,Titlul I, Capitolul , eel care reglementează sesizarea şi pro-cedura în fata primei
instanţe. Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) NCPC, procesul începe prin înregistrarea cererii la
instanţã, în condiţiile legii. Aşadar, se poate reţine că data începerii procesului este data
înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, căci acesta este actul
de sesizareal primei instanţe [art. 192 alin. (1) NCPC], iarînceperea procesului este marcatã în
Titlul referitor la procedura în fata primei instanţe.

Art. 95. Tribunalul. Ïribunalele judecă:

1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenta altor
instanţe;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii
în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenta lor.

COMENTAR11
1. Competenta absolută. Tribunalele judecă in primă instanţă, în apel, în recurs şi orice
alte cereri date prin lege în competenta lor exclusivă. Dispoziţiile cu privire la competenta

"' Potrivit art. 2 alin. (6) d i n Legea nr. 551/2004, modifícal prin Legea nr. 76/2012: „în situaţia în care nu se
optează pentru procedura de soluţionare a căilor de atac de către Comisie, părţîle interesate se pot adresa
judecãtoriei, potrivit normclor de drepl comun".
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI %rl. 99 I m

materială a tribunalului au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlāturate prin acordul sau
achiesarea părţilor.
2. Competenţa generală a tribunalului privind judecata în primă instanţă. Noul Cod
de procedură civilã modifică fundamental regulile referitoare la competenţa de drept
comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă. Printr-o normã imperativă, art. 95
pet. 1 NCPC, se conferă tribunalelor plenitudine de competenţă pentru judecata în primă
instanţă, înţelegând prin aceasta că judecătoriile şi curţile de apel au competenţa soluţi-
onării unei cereri în primă instanţă numai atunci când se stipulează în acest sens, expres
şi limitativ, prin dispoziţiile ale noului Cod de procedură civilă ori ale unor legi speciale. Toate
celelalte cereri intră în competenţa de primă instanţă a tribunalelor, care dobândesc astfel
calitatea de primă instanţă de drept corrun.
Astfel, tribunalele vor judeca în primă instanţă toate cererile al căror obiect este eva-
luabil sau, după caz, neevaluabil în bani, cu excepţia celor care sunt atribuite în compe-
tenţa de primã instanţă a judecatoriei [art. 94 pet. 1 art. a)-j) NCPC], acererilorîn materie de
contencios administrativ şi fiscal, atribuite în competenţa de primă instanţă a curţii de apel (art.
95 pet. 1 NCPC), şi a cererilor care prin dispoziţii speciale şi imperative ale legii sunt atribuite
în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, curţilor de apel sau înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
Referitor la cererile al căror obiect este evaluabil în bani, din interpretarea per a con-trario
a dispoziţiilor art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC, rezultă că intră în competenţa de primă instanţă a
tribunalelor cererile evaluab le în bani în valoare mai mare de 200.000 lei, indiferent de
calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
3. Situaţii exemplificative de acţiuni care sunt de competenţa tribunalului. în materia
cercetării falsului, legiuitorul a prevăzut expres instanţa competentă, care este instanţa
civilă, astfel încât, chiar dacă actul este emis de o autoritate publică, falsul nu se va cerceta
de instanţa de contencios administrativ, ci de instanţa civilă. Instanţa de contencios admi
nistrativ este competentã sã analizeze legalitatea unui act administrativ, şi nu falsul, pentru
care nu se mai poate exercita tragerea la răspundere penală a autorului şi, pentru această
situaţie, legiuitorul a prevăzut o procedură derogatorie de la dreptul comun, instituind
prerogativa de cercetare a falsului în favoarea instanţei civile.
Pe de altã parte, chiar dacă se solicită anularea unui act administrativ, aşa cum este el
definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter
individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi
juridice, procurorul nu are calitate procesuală activă pentru învestirea instanţei de contencios
administrativ cu soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ unilateral fals. Aceasta
deoarece, în privinţa anulării unui astfel de act, potrivit procedurii reglementate de Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, procedură care cuprinde şi competenţa instanţei în
soluţionarea unei astfel de cereri, conform art. 1 alin. (4), procurorul are calitatea de subiect de
sesizare a instanţei de contencios administrativ doar atunci când, în urma exerctării atribuţiilor
prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcarea drepturilor, liber;ăţilor şi intereselor
legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale
ale autorităţilor publice emise cu exces de putere şi doar cu condiţia obligatorie ca, în prealabil
sesizării instanţei, să obţină acordul persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate,
persoanele vătămate dobãndind de drept calitatea de reclamant şi urmând să fie citate în
această calitate'1'.

Trib. Bistriţa-N<⅝săud, s. civ., dec. nr. 6 din 12 ianuaric 2011, ncpublicala`

1/4 | Art. »S I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Acţiunea în plata unei amenzi cominatorii pentru nesotuţionarea unei notificări formulate în
temeiul legii speciale - Legea nr. 10/2001 - este de competenta instanţei de drept comun, şi nu
a instanţei prevăzute de legea specială'1'.
Dezbaterea asupra admisibilitãţii contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la
executare nu transferă competenta de a se pronunţa asupra acestei chestiuni tribunalului de
contencios administrate, ci competenta revine tribunalului ca instanţã de drept comun12'.
Cererea de obligare a autoritãţilor publice la plata unor despăgubiri morale şi materiale,
pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea nejustificatãîn eliberarea permisulu⅛ de
conducere, în lipsa dovedirii faptului că anterior introducerii acestei cereri persoana s-a adresat
instanţei de contencios administrativcompetente cu o cerere de recunoaştere a dreptului
pretins ori a interesului legitim, este de competenta instanţei de drept comun'3'.
Acţiunile în anularea incidentelor de plăţi înscrise în Fişierul national de incidente de plāţi
sunt de competenta tribunalului, ca primă instanţã141.
Procesele funciare (altele decât plângerile înpotriva hotărârilor comisiilor judeţene de fond
funciar), indiferent de valoarea litigiului, sunt de competenta tribunalului, conform art. 95 pet. 1
NCPC, întrucât atât art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, cat şi art. Ill alin. (2) din Legea
nr. 169/1997 fac trimitere la instanţa judecătorească de drept comun.
4. Competenta tribunalului ca instanţă de apel. Tribunalele judecă apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă. Este vorba despre hotarârile
pronunţate în cererile menţionate limitativînart. 94 pet. 1 lit. a)-j) NCPC, pre-cum şi în alte
cereri date în competenta judecãtoriei, prin norme speciale, şi care sunt susceptibile de a fi
atacate cu apel (spre exemplu, hotãrâri pronunţate de judecătorie ca instanţă de executare).
Hotarârile prevăzute de art. 94 pet. 1 sunt supuse numai apelului, potrivit art. 483 alin. (2)
NCPC, iar hotarârile pronunţate de tribunal în apel sunt definitive şi constituie titluri executorii,
în sensul art. 634 pet. 4 NCPC. Ca atare, tribunalul nu mai este instanţă de drept comun
pentru soluţionarea apelurilor şi aceasta întrucât îi revine plenitudinea de competenta pentru
judecata în primă instanţă, curţile de apel devenind instanţele de drept comun pentru judecata
în apel.
Potrivit art. 466 alin. (1) NCPC, de regulă, hotarârile pronunţate în primă instanţă pot fi
atacate cu apel, dacã legea nu prevedeîn mod expres altfel. Astfel, potrivit legii, sunt supuse
exclusiv recursului, în principiu, la instanţa ierarhic superioarã, următoare hotãrâri: regula-torul
de competenta, cu excepţia hotărârii pronunţate de comptetul de 5 judecători de la înalta Curte
de Casaţie de Justiţie [art. 135 alin. (4) NCPC]; hotărârea prin care se ia act de renunţarea la
judecata ori la dreptul subiectiv (art. 406 şi art. 410 NCPC); hotărârea de sus-pendare a
judecăţii ori de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei (art. 414 NCPC); hotarârile de
perimare [art. 421 alin. (2) NCPC]; hotărârea de recunoaştere a pretenţiilor reclamantului [art.
437 alin. (1) NCPC]; hotărârea care consfinţeşte tranzacţia (art. 440 NCPC).
Instanţă de apel potrivit legilor speciale. Tribunalele judecă şi apelurile date în competenta
lor prin legi speciale. Spre exemplu: apelul împotriva hotărârii deadmiteresau respingere a
cererii deînfiinţare a institutelor de teorie politică [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 179/2005]; apelul
împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată plângerea prin care s-a aplicat sancţiunea
prestării unei activităţi în folosul comunitãţii în baza O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor (art. 34'⅝ apelul împotriva încheierii de respingere a cererii de eliberare a

111
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 465/F d i n 16 maríie 2011, nepublicată.
|Z
' Trib. Bistriţa-Nasâud, s. com., de conl. adm. şi use., dec. nr. 255/CC d i n 5 noicmbrie 2010, nepublicata\
131
1.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 2089 din 6 iunic 2006, in Drcptu! nr. 1/2007, p. 244.
141
I.C.C.J., Secjiile Unite, Dec. nr. LXXXV/2007, M. Of. nr. 685 din 7 octombrie 2008.
' ' Art. 34 alin. (2), modificat prin Legea 76/2012, are următ>)rul conţinut: „Dacã prin lege nu se prevede altfel,
hotărârea prin care s-a solu(ionat plângerea poate fi atacală numai cu apel. Apelul se solujioncazâ de seclia
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. 99 I l/⅛

certificatului referitor la titlul executoriu care priveşte drepturi de creanţă având ca obiect
obligaţia de platā a unei sume de bani necontestată, constituit potrivit legii române [alin. (4)' 1'
de la art. 3 al art. I1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele māsuri necesare pentru aplicarea
unor regulamente comunitare de la data aderārii României la Uniunea Europeană]; apelul
împotriva încheierii prin care instanţa revine asupra măsurii de eliberare a unui certificat (alin.
(2)'2' de la art. 7 al art. I1 din O.U.G. nr. 119/2006]; apelul împotriva hotărârii pronunţate de
judecătorie în soluţionarea plângerii împotriva încheierii registratorului de carte funciară [art. 31
alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată], precum si apelul în cazul acţiunilor în rectificare şi
prestaţie tabularā [art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată].
5. Competenţa tribunalului ca instanţă de recurs. Ca instanţe de recurs, tribunalele
judecă numai recursurile date în competenţa lor prin norme speciale. Astfel, tribunalele
judecă recursurile exercitate împotriva încheierii de suspendare; hotărârii de renunţare
la judecată şi la dreptul pretins; hotărârii de perimare; hotărârii care consfinţeşte tran-
zacţia şi altele, menţionate expres.
Instanţă de recurs potrivit legilor speciale. Tribunalele judecă, de asemenea, recursurile
dateîn competenţa lor prin legi speciale, cum ar fi recursul împotriva hotărârilor ]udecătoriei
date în aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în Romania.
6. Competenţa tribunalului privind judecata în alte cereri date prin lege. Competenţă
exctusivă. Se conferă tribunalelor şi o competenţă materială exclusivă (art. 95 pet. 4 NCPC)
în judecata anumitor cereri, ceau fost dateîn competenţa lor prin legea de procedură ori
prin legi speciale.
Spre exemplu, tribunalul este competent sā judece: conflictul de competenţă ivit între douā
judecătorii din circumscripţia sa [art. 135 alin. (1) NCPC] sau eel ivit între o judecătorie şi un
organ dejurisdicţieori un tribunal arbitral [art. 135 alin. (3) NCPC];contestaţiile latitlu privind
propriilehotărâri [art. 713 alin. (3) NCPC];contestaţiaînanulareşi revizuirea având ca obiect
hotarâri date de un tribunal [art. 505 alin. (1) şi art. 510 alin. (1) NCPC]; cererile de lămurire,
îndreptare şi completare a hotărârii date (art. 446 şi urm. NCPC); cererile formulate în
procedura arbitrajului (art. 128, art. 571 şi urm. NCPC).
Totodatã, tribunalul judecă:
- cererile şi cãile de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 a societăţilor, de competenţa
instanţelor judecătoreşti, care se soluţicnează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are
societatea sediul principal (art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată);
- toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu
excepţia apelului prevãzut la art. 8 din lege, care sunt de competenţa tribunalului în a cărui
circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacã în cadrul tribunalului a fost creatã o secţie specialã
de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine
competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de această lege [art. 6 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006];
- cererile şi pricinile la carese referă Legea nr. 381/2009 privind introducerea concor-
datului preventiv şi mandatului ad-hoc, care sunt de competenţa tribunalului în jurisdicţia căruia
se aflā sediul sau domiciliul profesional al debitorului [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 381/2009];

de contencios adminislraliv şi fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi
sus(inute şi oral in fata instanjei. Apelul suspend.! executarca hotărârii".
' ' Alin. (4) de la art. 3 al art. I 1, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conţinul: „íncheierea prin care
cererea a fost respinsa* este supus3 apelului, in ternien de 15 zile de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de
la comunicare, pentru eel care a lipsit".
' ' Alin. (2) de la art. 7 al art. V, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conţinut: „íncheierea poate fi
atacată cu apel in ternien dc 15 zile de la comunicare".
l/6 | An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

- cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 637/2002 cu privire la regle-
mentarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolvenţei;
- acţiunile împotriva hotărârilor de dizolvare a consiliului local [art. 55 alin. (2) din Legea nr.
215/2001 a administraţiei publice locale, republicată];
- acţiunile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată;
- litigiile în materia asigurărilor sociale prevăzute de art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice;
- contestaţiile împotriva hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de
contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Roman de Informaţii pronunţate asupra deciziilor de
pensie emise de casele teritoriale, respectiv sectoriale de pensii (art. 151 din Legea nr.
263/2010);
-contestaţiile formulate în baza art. 10'''dinDecretul-legenr. 118/1990 privind acor-darea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945;
- litigiile patrimoniale în care figureazã ca parte Administraţia Naţională a Rezervelor
de 5tat ori o unitate din subordinea acesteia, care se judecă în primă instanţă de Tribunalul
Bucureşti (art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată);
-cererile având ca obiect restrângerea sau limitarea exercitãrii dreptului la libera circulaţie,
care sunt în competenţa de primã instanţă a tribunalului în a cãrui razã terito-rialã se află
domiciliul persoanei, respectiv a Tribunalului Bucureşti, când domiciliul per-soanei este în
străinãtate [art. 38 lit. b) raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinãtate];
- contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de
Stat pentru Invenţii şi Mărci, care se judecă de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 57 alin. (I)'21
din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, iar hotărârea Tribunalului este
supusã numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti;
- contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei de contestaţii din cadrul Oficiului de
Stat pentru Invenţii şi Mãrci pronunţate în privinţa deciziilor O.S.I.M. privind înregis-trarea
mărcilor, înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul National al Mărcilor, care se judecă de
Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotărârea

''! Conform arl. 10: „(l) Dovedirea situaţiilor prevăzutc to art. 1 se face, de către persoanele inleresale, cu acte
oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul ín care nu este posibil, prin once mijloc de probă prevăzut de
lege. (2) Prevcderilc art. 1-9 se aplică, după caz, de către conducerilc unităţilor la care sunt încadraţi cei în cauză,
de cātre direcţiile de muncă şi protecţie socială sau de către consiliile locale, pe baza hotărârilor comisiilor pentru
aplicarea Decretal ui-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificări!e şi completārile ulterioare, emise pânâ la data de
31 iulie 1997. (3) Cererile ţ>entru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezencul decret-lege, se pot
depune la direcţiile genera.e de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pânăcel mai
târziu la data de 15martie 2000. După această data direcţiile generate de muncă şi protecţie socială judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de sotii, soţiile celor decedaţi,
prevăzuţi la art. 5, şi de cetăţenii români cu domiciliul in străinătate, prevăzuţi la art. 12. (4) Organele prevăzute la
alin. (3) sunt obligate să se pronunţe asupra cererilor în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată. (5)
Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestaţie potrivit Legii contenciosului administraliv nr.
554/2004 (s.n.), cu modificările şi completările ulterioare". Art. 8 alin. (3) |prin renumerotare art. 10 alin. (3)] d i n
Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, a fost declarat neconstituţional
prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 148/2001 (M. Of. nr. 592 din 20 septembrie 2001).
'2' Potrivit art. 57 alin. (1), modificat prin Legea nr. 76/2012: ,,Hotărărea Comisiei de reexaminare, motivată, se
comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poare fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti
în termen de 30 de zile de la comunicare".
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI .%rl. H.> I 17/

Tribunalului este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti [art. 88 alin. (I)1'1 din
Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicaţiile geografice, republicatã];
- contestaţiile formulate împotriva hotărârii Comisiei de contestaţii din cadrul
Departamentului de apeluri a O.S.I.M., :are se judecă de Tribunalul Bucureşti [art. 25
alin. (l)(2'din Legea nr. 129/1992, republicatã];
-cererile prin care se solicitã decăderea titularului din drepturile conferite de o marcă
individualã sau colectivã ori anularea înregistrării mãrcii individuale sau colective, a celei de
certificare, care sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti (art. 46, art. 47, art. 53, art. 54,
art. 60 din Legea nr. 84/1998, republicatã);
- cererile de anulare a unei indicaţii geografice, care sunt de competenţa Tribunalului
Bucureşti (art. 85 din Legea nr. 84/1998, republicatã);
- cererile de anulare a desenului sau modelului, care sunt de competenţa Tribunalului
Bucureşti [art. 42 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor,
republicatã];
- litigiile având ca obiect desene sau modele comunitare, pentru care Regulamentul (CE)
nr. 6/2OO2'-`' atribuie competenţa tribunalelor de desene şi modele comunitare În sensul art.
80 alin. (1) din regulament, care sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti în prima instanţã
(art. 47 din Legea nr. 129/1992, republicatã);
- cererea de încetare a grevei (art. 198 din Legea nr. 62/2011, republicatã);
- cererile pentru recunoaşterea sau încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a
hotărârilorîn materiecivilăşi comerciaă, pronunţateîntr-unaltstatmembrual Uniunii Europene în
condiţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001'^ [alin. (1) de la art. 1 al art. I 2 din O.U.G. nr.
119/2006];
-cererile pentru recunoaşterea sau în:uviinţarea executării silite pe teritoriul României a
hotărârilorîn materiematrimonială şiînmateria răspunderii părinteşti, pronunţateîntr-un alt stat
membru al Uniunii Europene in condiţiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 [alin. (1) de la art.
1 al art. I3 din O.U.G. nr. 119/2006];
- cererile în materia conflictelor de muncă, astfel cum este determinată aceastã cate-
gorie de litigii prin dispoziţiile Codului muncii, ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social, ale
Legii nr. 263/2010 privind sistemul unita^ de pensii publice, precum şi prin cele cuprinse
în legi speciale (spre exemplu, O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile
de muncã, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bārbaţi, republi
catã). Printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa supremă a
statuat că revine tribunalului competenţa de a judeca, în fond, conflictele de muncă, cu
excepţia celor date prin lege specială în competenţa altor instanţe. Aceasta întrucât,
reglementând competenţa instanţelor în materia conflictelor de drepturi, Legea
nr. 168/1999^' a prevăzut, prin art. 71, că instanţele competente „se stabilesc prin
lege". Cum art. 82 din aceeaşi lege prevedea că dispoziţiile sale referitoare la procedura

' ' Potrivit art. 88 alin. (1), modificat prin Legea nr. 76/2012: „Hotărārea comisiei de conlestaţii, motivată, se
comunicâ păr(ilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti,
în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusâ numai apelului la Curlea de
Apel Bucurcşti".
' ' Potrivit acestui text, modificat prin Legea nr. 76/2012: „Hotărărea Comisiei de contestaţii se comunicâ părţilor în
termen de 30 de zile de la pronunjare şi poate íi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de
zile de la comunicare. Hotârãrea este supusă numai apelului".
I-' Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Con⅛iliului din 12 decembrie 2001 privind desenele ⅛au modelele industriale
comunitare, JO L 3 din 5 ianuarie 2002.
' ' Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen(a judiciară,
recunoaşterea şi executarea hotăr.1ri!or in mnterk civilă şi comercială, JO L12 din 16 ianuarie 2001.
'■' Abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicatã (M. Of. nr. 625 din 31 august 2012).
178 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

de soluţionare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzãtor cu preve-derile

Codului de procedură civilă, iar art. 2 pet. 1 lit. b1) CPC prevedea că tribunalul judecă, în primã
instanţă, conflictele de muncă, este evident că tribunalului îi aparţinea competenta de a
soluţiona, în fond, cererile privind conflictele de drepturi, ori de câte ori prin lege specială nu se
prevede astfel. Tot astfel, ca urmare a modificărilor aduse prin art. VII din O.U.G. nr. 138/2000
art. 58-61 din Legea nr. 168/1999, nici în cazul conflictelor de interese competenta de a judeca
nu mai reveneajudecătoriei, ci tribunalului1'1. în prezent, potrivitart. 2Olalin.{l}din Legea nr.
62/2011, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012: „Tribunalul si curtea de apel soluţioneazā
cererea sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflictelor
colective de muncă", iar potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, în forma modificată prin Legea
nr. 2/2013: „Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către
tribunal";
- cererile în materiesalarială formulate de personaluldin sistemul justiţiei.în confor-mitate
cu dispoziţiile cuprinseîn O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea
unor aspecte financiare în domeniul justiţiei, cu caracter derogator de la prevederile Codului de
procedură civilă, nu intrau în competenta tribunalului cererile în materie salarială formulate de
personalul din sistemul justiţiei, a cãror soluţionare în primă instanţă reveneau în competenta
curţilor de apel. în prezent, art. I din O.U.G. nr. 75/2008, ce stabilea această competenta
specialā, a fost abrogat prin Legea nr. 76/2009. Şi aici competenta revine tribunalului, conform
art. 95 pet. 1 NCPC;
- litigiile dintre un salariat şi sindicatul din care face parte. Aceste litigii, întemeiate pe
neîndeplinirea de către sindicat a atribuţiilor şi îndatoririlor care îi revin în baza Legii dialogului
social nr. 62/2011, sunt de competenta instanţei civile, şi nu a jurisdicţiei mun-cii. Aceasta
întrucât art. 266 C. muncii, republicat, atribuie în competenta jurisdicţiei muncii, în mod
limitativ, două categorii de litigii, şi anume: a) conflictele de muncă privi-toare la încheierea,
executarea, modificarea, su>pendarea, încetarea contractelor individuale sau colective de
muncă, după caz; b) cererile care privesc raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse
din reglementările privind dialogul social. Litigiul dintre salariat şi sindicatul căruia îi aparţine
vizează un raport de mandat legal, instituit prin art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, care este un raport de drept civil, ce atrage competenta materială a înstanţeî
civile;
-cererile privind modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea
clauzelor abuzive din contractele de adeziune; reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţiî
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi specialiştii autorizaţi ai altor organe ale
administraţiei publice, potrivit competenţelor, în cazul în care constată utilizarea unor contracte
de adeziune care conţin clauze abuzive, vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz,
sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de
executare, prin eliminarea clauzelor abuzive; de asemenea, asociaţiile pentru protecţia
consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi art. 32 dinO.G. nr. 21/1992
privind protecţia consumatorilor, republicată,îl potchemaînjudecatã pe profesionistul care
utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la ace-eaşi instanţă, pentru ca
aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în
curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive [art. 8 şi art. 12 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori];
- cererile în materie de contencios administrativ. Tribunalele administrativ-fiscale
soluţionează în primă instanţă toate categoriile de litigii în materia contenciosului admi-

"I C.S.J., Sccliile Unite, Dec. nr. 11/2003, M. Of. nr. 455 din 26 iunio 2003.
COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI .%rl. H.> I 17V

nistrativ, atunci când autorul actului atacat este o autoritate publică locală si judeţeană sau una
subordonatā acesteia, precum şi litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii
vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei (art. 10 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ). Suntcircumscrise acestora: litigiile în legãtură cu acte
administrative unilaterale tipice, cele legate de acte administrative uni-laterale atipice, litigiile
legate de acte administrative asimilate, litigiile legate de acte cu caracter fiscal' 1' ori cele date,
expres, prh lege specială, în competenţa instanţei de contencios administrativ12'.
Competenţa instanţei de contencios administrativ de a soluţiona o cerere cu caracter
exclusiv patrimonial este condiţionată de împrejurarea ca cererea să aibă un caracter
accesoriu celei de contencios administrativ. în caz contrar, competenţa se determinā în funcţie
de valoarea obiectului litigiului.
Numai prin excepţie, în condiţiile art. 96 pet. 1 NCPC sau ale unor legi speciale (de
exemplu, Legea nr. 554/2004), soíutionarea actiunilor în contencios administrativ este atribuita
altor instanţe. Astfel, curţile de apel, secţiile de contencios administrativ şi fiscal, judecă în
primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ pri-vind actele
autorităţilor publice centrale, precum şi cele evaluabile în bani, dacă valoarea acestora
depăşeşte 1.000.000 lei (RON) (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004].
Discutabilă este competenţa de soluţbnare a unei contestaţii privitoare la contribuţia de
asigurări sociale. în practica judiciară, sunt frecvente cazurile în care persoanele fizice,
angajaţisaufoştiangajaţi, cărora angajatorul le-a reţinut din salariu, lunar, contribuţia de
asigurări sociale, fără însă să o vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, sesizează instanţa
de judecată în vederea obligãrii angajatorului sau fostului angajator la efectuarea viramentelor
legale, motivat de faptul că perioada pentru care nu s-au efectuat viramen-tele nu se ia în
caiculul drepturilor de pensie. în vederea stabilirii instanţei competente să soluţioneze
pretenţiile deduse judecăţii, acelea de obligare la virarea contribuţiei de asigurări sociale către
bugetul asigurărilcr sociale de stat, se impune, în primul rând, a se stabili natura raportului
juridiccarese naşteîntreangajatulcăruia i s-a reţinut contribuţia şi angajatorul obligat la
efectuarea viramentului. Obligaţia angajatorului de a calcula, reţine lunar din salariul
angajatului contribuţia de asigurări sociale şi de a o vira apoi la bugetul asigurărilor sociale de
stat este o obligaţie legală, prevăzută de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, dar şi de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedure fiscală.
Legea nr. 263/2010, prin art. 153 din Capitolul 8 intitulat „Jurisdicţia asigurărilor sociale",
califică litigiile născute în legătură cu contribuţia de asigurãri sociale ca fiind litigii de asigurări
sociale. Prin urmare, raportul juridic stabilit între angajator şi angajat în legăturã cu contribuţia
de asigurări sociale are natura juridicã a unui raport de asigurări sociale, nefiind raport juridic
de muncă sau rapcrt juridic administrativ-fiscal. începând însă din 1 ianuarie 2004, odată cu
intrarea în vigoare a Codului de procedură fiscală, salariatul căruia i s-a reţinut şi i se reţine
contribuţia de asigurări sociale din veniturile salariale realízate are calitatea de contribuabil. în
acest sens, art. 17 alin. (2) CPF prevede că este contribuabil persoana fizicã sau juridicã ori
orice altā entitate fără personalitate juridicã ce datoreaza contribuţii bugetului general
consolidat, în condiţiile legii. Prin noţiunea de „contribuţii sociale obligatorii", în sensul Codului
fiscal, se înţelege orice sume ce trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru
protecţia şomerilor, asigurãri de

■'I /. Dckanu, Tratat..., 2007, vol. I p. 484.

'2' Conform art. 451 din Legea nr. 95/2006 (M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006), împotriva deciziei de sancţionare a
Comisiei superioare de disciplină, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune
in anularc la secţia do contencios administrativ a tribunalului în a cărui raza" işi desfaşoar.1 activitatea.
i⅜o I An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

sănātate sau asigurāri sociale [art. 7 alin. (1) pet. 10 C. fisc.' 1']. Totodată, conform art. 17 alin.
(1) CPF'2', contribuabilul din ale cărui venituri s-a reţinut şi se reţine contribuţia de asigurări
sociale este subiect al raportului juridic fiscal.
Considerăm că obligaţia angajatorului, impusã de lege, de a calcula şi reţine lunar
contribuţia de asigurāri sociale, respectiv de a D vira la bugetul de stat dă naştere unui
raportjuridicdedrept fiscal, în a cărui sferă de cuprindereseinclud şi raporturilejuridice bugetare,
adică raporturilejuridice privitoare la stabilirea şi realizarea veniturilor bugetare de stat. Aşa
cum judicios s-a arătat în literatura de specialitate1'1, angajatorul, care plăteşte contribuţia de
asigurări sociale, acţionează ca mandatar al statului (casa teritorială de pensii) atunci când
calculează contribuţia datorată de salariat şi atunci când o reţine. Plata salariului aferent
muncii prestate şi reţinerea contribuţiei de asigurări sociale sunt două operaţiuni distincte,
carecoincidîntimp, dar,întimpce plata salariului are locîntemeiul unui raport juridic de
muncăîntreangajator şi persoana încadrată, reţinerea contribuţiei de asigurări sociale este o
operaţiune pe care angajatorul o efectuează în calitate de mandatar al bugetului asigurărilor
sociale de stat. Contribuţia de asigurări sociale reprezintă o obligaţie financiar-bugetară cu
destinaţie specifică de venit principal al bugetului asigurărilor sociale de stat'4'. încasarea la
bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor datorate şi neachitateîntermenseface prin
aplicarea normelor de procedurăfiscală prevăzutede lege.
Orice salariat care, în temeiul legii, este obligat să plătească contribuţie de asigurărî
sociale din veniturile sale salariale şi căruia angajatorul, în virtutea obligaţiei legale impuse, îi
calculează şi îi reţine această contribuţie, în fiecare lună, din drepturile sale salariale şî pe care
apoi o virează la bugetul asigurărilor sociale de stat, fiind contribuabil, se află într-un raport
juridic bugetar cu statul, chiar daca acea contribuţie se plăteşte prin reţinere la sursă, efectuată
de angajator, iar nu pe altă cale, dat fiind faptul că plata contribuţiei de asigurări sociale prin
reţinere la sursă nu îi schimbă salariatului calitatea de contribuabil, Codul de procedurăfiscală
nefăcând vreodistincţieînacestsens. Prin urmare, litigiul dintre un contribuabil (angajat) şi
mandatarul statului (angajator) este un litigiu de drept fiscal, reglementările legale incidente în
cauză fiind de natură fiscală, cuprinse în Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
Articolul 1 alin. (3) C. fisc. rezolvă conflictul de legi în timp, statuând că, în materie fiscală,
dispoziţiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în
caz de conflict între acestea se aplică prevederile Codului fiscal. Aşadar, fiind vorba de un
raport juridic fiscal, dispoziţiile Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscalãse
aplicăînainteaaltor acte normative, respectivînaintea Legii nr. 263/2010. Aşadar, cu începere
de la 1 ianuarie 2004, orice litigii privitoare la reţinerea şi nevirarea contribuţiei de asigurări
sociale nu mai constituie litigii de asigurări sociale, supuse jurisdicţieî asigurărilor sociale, în
înţelesul art. 153 şi urm. din Legea nr. 263/2010, ci litigii de drept fiscal, astfel încât
competenţa materială a soluţionării acestora revine instanţei de con-tencios administrativ şi
fiscal. De la data amintitâ, sfera jurisdicţiei asigurărilor sociale s-a restrâns prin aceea că litigiile
referitoare la plata contribuţiei de asigurări sociale au devenit

"I M. Of. nr. 927 din 23 deocmbrie 2003.

' ' Articolul 17 alin. (1) are următoarea formulare: „Subiecte ale raportului )uridic fiscal sunt statul, unităţile
administrativ-teritorialc sau, dupa ca?, subdiviziunile administrativ-teritorialc ale municipiilor, definite potrivit
Legii administrafiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
contribuabilul (s.n.), precum şi alte persoane care dobândesc drepturi si obligaţii în cadrul acestui raport".
' ' Ş. BeUgrãdeami, Instanţa competentă sâ soluţioneze litigiile generate de reţinerea din drepturile salariale a
impozitului pe veniturile din salarii şi a contribuţiilor sociale, in Oreptul nr. 10/2004, p. 91-93.
141
/. Gliga, Drept financiar public, Ed. All, Bucurcşti, 1994, p. 247.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. 99 I 181

litigii de drept fiscal, obiectul lor fiind generat de raportul juridic fiscal, născut din obligaţia de
platã a contribuţiet respective1'1.
Aşadar, apreciem că litigiile născute îr legătură cu contribuţia de asigurări sociale erau de
competenţa jurisdicţiei de asigurări sociale, adică a secţiei/completelor specializate de asigurări
sociale ale tribunalelor de dreot comun, conform art. 154 din Legea nr. 19/2000 şi art. 130 alin.
(4) din Legea nr. 304/2004, din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (în termen de 1
an de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 196, act normativ
abrogat prin Legea nr. 263/2010, cu începere din 1 ianuarie 2011) şi până la data de 1 ianuarie
2004, momentul intrãrii în vigoare a Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală. După data
de 1 ianuarie 2004, competenţa soluţionării acestor litigii revine instanţei de contencios
administrativ şi fiscal, adicā tribunalul administrativ-fisca! ori secţia de contencios
administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului, după caz, de la domiciliul contribuabilului sau de la
domiciliul fiscal al pârâtului (angajatorul, Agenţia Naţională de Administrare Fiscalã, structura
terttorială a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale' 2'), conform art. 10
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind exclusã competenţa
secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, deoarece nu se pune problema atacării unui
act al autorităţilor publíce centrale, ci este vorba de un litigiu referitor la calculul şi reţinerea din
salariu a contribuţiei de asigurări sociale efectuate de angajator.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în cazul litigiilor născute în legãtură cu contribuţia de
asigurări de sănătate.
De asemenea, tribunalul va soluţiona în primă instanţă:
a) cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială, dacă legea
specială nu dispune altfel; este vorba despre:
- litigiile prevazute în art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, republicată [litigiile cu privire la
calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din
brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de
cesiune şi licenţă, sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevazute la art. 5 alin. (6),
art. 36 şi art. 42]; potrivit art. 63, aceste litigii sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti;
- cele enumerate în art. 43 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor
industriale, republicată (litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului,
calitatea de titular al certificatului de înregistrare, cele cu privire la drepturile patrimoniale
născute din contractele de cesiune sau licenţă); conform art. 43, aceste litigii sunt de
competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun;
- prin art. 22 pet. 4 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie
2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi
comercială, se prevede că, în ceea ce priveşte înregistrarea sau valabilitatea bre-vetelor,
mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, precum şi a altor drepturi similare care necesită
depunerea sau înregistrarea, au competenţă exclusive instanţele din statul membru al Uniunii
Europene pe teritoriul căruia depunerea sau înregistrarea a fost soli-citatã, a avut loc ori se
consideră că a avut loc. Fără a aduce atingere competenţei pe care Oficiul European pentru
Brevete o are în conformitate cu Convenţia privind acordarea brevetelor europene, semnată la
Munchen la 5 octombrie 1973, instanţele din fiecare

111
$. Beligrã<le<inu, Instanja competent să soluţioneze litigiile ..., în Dreptul nr. 10/2004, p. 90-91. '2' Pentru o
prezentare detaliată, judicios realizatâ, privind p.lrjile unui litigiu născut în legăturâ cu plata cãtre bugetul de stat de
taxe, impozite, contribuţii, a se vedea Ş. Beligrãdeanu, Instanţa competentă` să so!uţioneze litigiile ..., în Dreptul
nr. 10/2004, p. 85-86, 89.
mi | Arc »s I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

stat membru au competenţă exclusivã, indiferent de domiciliu, în acţiunile privind înre-gistrarea

sau valabilitatea unui brevet european acordat statului în cauzā;
— litigiileîntemeiate pedispoziţiile art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor, conform cãruia titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin aceasta
lege pot solicita instanţelor de judecatã competente recunoaşterea drepturilor lor, con-
statarea încãlcării acestora şi pot pretinde aco^darea de despăgubiri pentru repararea
prejudiciului cauzat. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu prevederile art. 151 din acelaşi
act normativ, potrivit cărora litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de
competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit Legii dreptului de autor şi dreptului comun,
ceea ce înseamnã că se face trimitere la dispoziţiile art. 95 pet. 4 NCPC;
- litigiile care izvorãsc din executarea silită pornită în baza unor titluri executorii care
provin din procese şi cereri în materie de creaţie intelectualã şi de proprietate industrială
(cum ar fi acţiunea unui creditor de obligare a altui creditor la restituirea cotei-părţi din
creanţa dedusă judecăţii, plătitã necuvenit creditorului de terţul poprit) sunt de compe
tenţa tribunalului, ca instanţă de drept comun. Chiar dacă dreptul dedus judecăţii îşi are
izvorul în raporturile de proprietate intelectualã, aceste raporturi au fost tranşate definitiv
şi irevocabil prin hotărârea judecătoreascã ce constituie titlu executoriu, astfel încât cauza
cererii de chemare în judecatã o constituie răspunderea celui chemat în judecatã pentru
pagube care nu au legātură cu raporturile de proprietate intelectualã, stinse definitiv prin
titlul executoriu în baza cãruia s-a declanşat executarea silitã;
b) cererile în materie de expropriere. Tribunalele sunt instanţe de drept comun în
privinţa cererilor formulate în condiţiile şi pe temeiul Legii nr. 33/1994, republicatã, privind
exproprierea pentru cauzã de utilitate publică, ale Legii nr. 255/2010 1'1 privind expropri-
erea pentru cauzã de utilitate publică, necesară realizării unor objective de interes national,
judeţean şi local, precum şi a celorlalte legi speciale adoptate în aceasta materie.
Printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa supremã a statuat că: 1)
dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect
retrocedarea imobilelor expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, „dacã nu s-a
realizat scopul exproprierii", înţelegând prin aceasta că raporturile juridice anterioare nu erau
pe deplin constitute la data intrării în vigoare a noii legi; 2) în sensul prevederilor art. 23 din
lege, participarea procurorului este obligatorie numai la soluţio-narea cererilor de expropriere,
nu şi la soluţionarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate' 2'. Ulterior, înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, în Secţiile Unite, a statuat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se
aplică acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, care reglementeazã toate situaţiile
ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor
expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie l989'⅝
c) cererile în materia adopţiei. Cererile având ca obiect încuviinţarea, nulitatea sau
desfacerea adopţiei sunt de competenţa tribunalului, ca instanţă de tutelă, în a cărui rază
teritorială se aflã domiciliul adoptatului'4';

111
M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010.
|2
' C.S.J., Scc)iile Unite, Dec. nr. VI/1999, M. Of. nr. 636 din 27 decembrie 1999.
|3
' I.C.CJ., Secţiile Unite, Dec. nr. LII1/2007, M. Of. nr. 769din 13 noiembric 2007.
' ' Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a fost republicatã în M. Of. nr. 259 din 22 aprilie 2012.
Conform art. 74 alin. (3), cererile prevăzutede prezenta lege sunt de competenţa tribunalului in a cârui rază
teritorială se află domiciliul adoptatului, iar dacă a:esta nu poate fi determinat, competenţa revine Tribunalului
Bucureşti.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI %rl. 99 I 183

d) cererile formulate în conditiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia si promovarea

drepturilor copilului. Art. 124 din Legea nr. 272/2004 prevede cã sunt de competenta
tribunalului de la domiciliul copilului, în primă instanţă, cererile formulate în conditiile acestei
legi; dacā domiciliul copilului nu este cunoscut, competenta revine tribunalului în a cărui
circumscripţie teritorială a fost gãsit copilul. Este vorba de următoarele categorii de cereri: de
limitare a exercitării dreptului copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu
pãrinţii sāi [art. 16 alin. (2)]; de decãdere totală sau parţialā a pãrinţilor din exerciţiul drepturilor
pārinteşti [art. 36 alin. (3), art. 38 lit. c)]; de stabilire a persoanei care exercită drepturile şi
îndeplineşte obligaţiile pārinteşti în cazul copilului lipsit, tem-porar sau permanent, de ocrotirea
părinţilor săi; de stabilire a modalităţilorîn care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile
părinteşti; de redare a exerciţiului drepturilor părinteşti [art. 38 alin. (1) lit. a), b), d)];
contestaţiile împotriva mãsurilor de protecţie specială instituite de lege (art. 57); de instituire a
măsurii plasamentuluiîn cazurile pre-văzute de art. 61 alin. (2); de stabilire a modalităţii de
exercitare a drepturilor şi de înde-plinire a obligaţiilor părinteşti cu privire la persoană şi la
bunurile copilului în situaţiile prevăzute de art. 56 lit. c) şi d), respectivart. 56 lit. b) şi e) [art. 62
alin. (4)1; de instituire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau de menţinere a măsurii,
după caz [art. 65 alin. (2) şi art. 66]; de instituire a măsurii supravegherii specializate, atunci
când nu există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal [art. 67 alin. (2)]; de modificare
sau încetare a mãsurilor de protecţie specială [art. 68 alin. (2)]; de instituire a măsurii
plasamentului într-unserviciudetiprezidenţial specializat(art. 82); deînlocuirea plasamentuluiîn
regim de urgenţă cu măsura plasamentului [art. 94 alin. (4)];
e) cererile în materia recunoaşterii şi executării hotărârilorstrãine(art. 1098 şi art. 1102
NCPC). în cazul în care cererile de recunoaştere sunt formulate pe cale principală, competent
teritorial este tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul/sediul eel care a refuzat
recunoaşterea hotărârii străine. Asemenea cereri pot fi formulate şi pe cale inci-dentală,
competenta aparţinând în acest caz instanţei sesizate cu un proces având un alt obiect, printr-
o prorogare legală de competenta [art. 1098 alin. (3) NCPC].
în privinţa hotărârilor strãine pronunţate într-unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene, în materie civilă şî comercială, exceptând materia matrimonială şi a răspunderii
părinteşti, cea a obligaţiei de întreţinere, recunoaşterea pe teritoriul României este con-
diţionată deîndeplinirea cerinţelor privitoare la recunoaştere prevăzute de Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. în materie matrimonială şi în cea a
răspunderii părinteşti recunoaşterea hotărârilor străine pronunţate într-unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor privind
recunoaşterea prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie
2003 privind competenta judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în
materie matrimonială si în materia răspunderii părinteşti. în materia obligaţiilor de întreţinere
sunt incidente dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008
privind competenta, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în
materie de obligaţii de întreţinere'1';
Revin în competenta de soluţionare a tribunalului, ca urmare a modificărilor aduse prin
Legea nr. 76/2012 şi Legea nr. 2/20C3, următoarele cereri în materie de contencios
administrativ:
- contestaţiile împotriva hotărârii caselor teritoriale de pensii şi ale municipiului Bucureşti
prin care soluţionează cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege

1,1
10 L 7 din 10 ianuario 2009.
184 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

sunt de competenţa tribunalului [art. 6 alin. (5) 1'1 din Legea nr. 309/2002 privind recu-noaşterea
şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militarîn cadrul Direcţiei
Generate a Serviciului Muncii în per oada 1950-1961, modificat prin Legea nr. 76/2012];
-contestaţiile formulate în baza art. 7|2!dinO.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate de cãtre reginurile instaurate în Romania cu începere de la 6
septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, modificat prin Legea nr. 76/2012;
- acţiunea în anulare/contestaţia împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei supe-rioare
de disciplină se poate formula la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază
îşi desfăşoară activitatea medicul/medicul dentist/farmacistul sancţionat [art. 451, art. 532 alin.
(7), art. 622 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniuf sănătãţii, modificate prin Legea
nr. 76/2012];
- cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa
secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este
stabilitã expres prin lege competenţa altor instanţe (art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat
prin Legea nr. 2/2013);
- prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de
aplicarea dispoziţiilor acestei legi, în care act unea este formulată în contradictoriu cu
Secretariatul de Stat pentru Problernele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia
parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de
contencios administrativ şi fiscal a tribunalului (art. 26 din Legea nr. 341/2004, introdus prin
Legea nr. 2/2013);
- deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ
şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 90 ? alin. (4)
din Legea nr. 448/2006, modificat prin Legea nr. 2/2013];
- ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi
atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a Tribunalului Bucureşti [art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, republicată, modificat prin
Legea nr. 2/2013];
- ordinul de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română poate fi atacat, în
termen de 15 zile de la data comunicãrii, la Tribunalul Bucureşti [art. 31 alin. (6) din Legea nr.
21/1991, republicatã, modificat prin Legea nr. 2/2013];
-ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere
a sesizărti de retragere a cetăţeniei poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării,
la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de la domi-ciliul sau, dupã caz,
reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în Romania, ordinul
poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului
Bucureşti [art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991, republicatã, modificat prin Legea nr. 2/2013];

''' Alin. (5)alart. 6 are urmātorul conţinut: „împotriva hotārârii persoana interesatā poate face contestajie la tribunal
în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârîi, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificlrilc şi completarile ultcrioare. Hot⅛rãrea tribunalului poalc fi alacatã cu recurs la curtea de apel.
Contestaţiile formulate împotriva hotărârilor comisiei sunt scutite de taxa judiciară de timbru".
' ' Conform art. 7alin. (4): „împotriva hotârârii, persoana interesata" poate face contestajie la secţia de contencios
administrativ şi fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii hotār<lrii, potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificărilesi completãrile ulterioare. I lotărârea tribunalului este
definitive. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciara* de timbru".
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI %rl. 99 I lS⅛

- litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.
21/1991, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 atin. (6) si art. 32 alin. (7),
precum si litigiile privind refuzul nejustificat at emiterii acestor acte sunt de com-petenţa secţiei
de contencios administrate şi fiscal a tribunalului (art. 37 1 din Legea nr. 21/1991, republicată,
nou-introdus prin Legea nr. 2/2013);
- competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrate având ca obiect
contestarea deciziei adoptate de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după
caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrate şi fiscal a
tribunalului în a cărui rază teritorială domicilíază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în
străinātate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţarā sau, după caz, instanţei
domiciliului reprezentantului acestuia din Romania, iar dacă nu are nici reşedinţă în Romania şi
nici reprezentant cu domiciliul în Romania, cererea se adresează Secţiei de contencios
administrate şi fiscal a Tribunalului Bucureşti [art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr.
247/2005, modificat prin Legea nr. 2/2013].
Hotărârea Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a validat
hotărârea comisiei judeţene de aplicare a aceleiaşi legi, în ceea ce priveşte cuantumul
despăgubirilor acordate, este de competenţa secţiei de contencios administrate şi fiscal a
tribunalului [art. 7 alin. (4)1'1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor
români pentru bunuriletrecuteîn proprietateastatului bulgarîn urma aplicării Tratatului dintre
Romania şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940]'2'.
Acţiunea având ca obiect obligarea autorităţii competente la eliberarea unui act admi-
nistrate din care să rezulte că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 33 coroborat
cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, este o acţiune de competenţa instanţei de
contencios administrate'3', şi nu o acţiune în constatare prevăzută de art. 35 NCPC.
Competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice
notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în
natură ori de acordare de despāgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, aparţine secţiei civile a
tribunalului în a cărui razã teritorială îşi are sediul persoana juridică respective1'1.
Acţiunile în justiţie consecutive procedurii prealabile arătate în art. 3 alin. (2) din Decretul-
lege nr. 126/1990, promovate potrivit dreptului comun pentru redobândirea

1,1
Conform art. 7 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 9/1998, republican (M. Of. nr. 260 din 18 aprilic 2007): „(4) 1
lotārârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la
comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza câruia domiciliază solicitantul. (5)
Hotărârile pronun(ate de tribunal sunl supuse recursuluí".
121
1.C.C.J., s. decont. adm. şi fisc., dec. nr. 1231 din 11 aprilie 2006, în J.S.CA.F. 2006 1, p. 471.
131
1.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc, dec. nr. 3177 din 1 iunie 2011, in Dreptul nr. 2/2012, p. 245.
141
1.CCJ, Secţiile Unite, Dec. nr. IX/2006, M. Of. nr 653 din 28 iulie 2006. în motivare s-a reţinut că, în condiţiile
încare Legea nr. 10/2001 nu faccnicio prccizare<u privirela ipoteza in care persoana juridică deţinătoarca
imobilului nu emite decizia ori dispoziţia prev<⅛utā de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în
termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreplul de a se adresa inslanţei competente,
respectiv tribunalului, pe motiv că plângerea ar fi premalur introdusă sau inadmisibilă. în această privinţă, absenţa
răspunderii persoanei juridice deţinătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, care trebuic cenzurai
de tribunal tot în condiţiile proced jrii specialc. A considcra că o astfel dc ccrere este prematură sau inadmisibilă şi
a o respinge, ca atare, ar însemna să se nesocoteascã, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr.
10/2001 şi să fieîmpiedica:epersoaneleindreptăţitesă-şi redobândească imobilelece li s-au preluat abuziv. Tot astfel,
din moment ce obiectul unei asemenea pricini priveşte o procedură prealabilă impusă de dispoziţiile Legii nr.
10/2001, necontencioasă, dar obligalorie, pentru raţiuni de judecată unitară, o atare pricină, izvorAtă din
temporizarea ori refuzul de finalizarc a acestei proceduri, nu poate fi atribuită spre soluţionare decât simetric
regulilor prevăzute in Legea nr. 10/2001, în competenţa instanţei care judecă acţiunca principală, adică a
tribunalului, conform prcvedcrilor art. 26 şi art. 27 din această lege.
186 | Ari. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

lăcaşelor de cult cu privire la care se afirmã că au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma
(greco-catolice), intră în competenţa de primă instanţă a tribunalului.
7. Competenţa în materie disciplinară privind personalul cultelor. Potrivit art. 23 alin.
(2) din Legea nr. 489/2006'1' privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor,
personalul cultelor poate fi sancţionat disciplina' pentruîncãlcarea principiilor doctrinare sau
morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări. Articolul 26 alin.
(1) al legii recunoaşte dreptul cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasã pentru
problemele de disciplina internã, conform statutelor şi reglementărilor proprii. Pentru
problemele de disciplina interne, conform alin. (2) al art. 26 al legii, sunt aplicabile în mod
exclusiv prevederile statutare şi canonice. Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură
aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în siste-mul jurisdicţional. Pornind de
la aceste reglementări legale, se pune problema stabilirii competenţei de soluţionare a unei
acţiuni civile în justiţie promovate împotriva unei sancţiuni disciplinare aplicate unui preot'2'.
0 analiză a actelor normative prin care s-au recunoscut cultele religioase 13' ar putea duce la
concluzia că, împotriva sancţiunilor aplicate pentru abateri disciplinare sãvârşite de membrii
cultelor religioase, persoana interesatã nu se poate adresa instanţelor civile şi că în situaţia în
care instanţa civilă ar fi totuşi sesizată de eel interesat cu o ptângere împotriva sancţiunii
aplicate, aceasta ar trebui respinsă ca inadmisibilă, deoarece analiza acesteia nu intră în sfera
sa de competenţă. Face excepţie de la această concluzie 8iserica Reformată din Romania, al
cărei statut prevede, la art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 186/2008, dreptul persoanei interesate de a
ataca hotărârea definitivă pronunţată de un organ bise-ricesc la instanţa civilă de drept comun.
Credem cā o asemenea interpretare nu poate fi acceptată, că în temeiul principiului
constitutional al liberului acces la justiţie, existã posibilitatea ca instanţa civilă să exami-
neze plângerea împotriva sancţiunii aplicate membrilor cultelor religioase pentru abaterile
disciplinare săvârşite, desigur, după epuizarea procedurii în fata organelor proprii de judecată
religioasã. Accesul liber la justiţie este reglementat constitutional, ca un drept fundamental al
fiecăruia. în acest sens, art. 21 statuează în sensul că „orice persoana se poate adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legi-time", iar„niciolege nu poate
îngrădi exercitareaacestui drept". Tot astfel, conform art. 6

111
M. Of. nr. 11 din 8 ianuarie 2007.
' ' Pentru detalii cu privire la dispozitiile statutare privitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare personalului
bisericcsc pentru ficcarc cult al cârui statut a fost publicat in Monitorul Oficial al Rom⅞niei, Partea I, a se vedea
G.C. Frenfiu, Competenţa soluţîonării acţiunilor promovate împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate
personalului cultelor religioase, in Dreptul nr. 1/2008, p. 56-77.
' ' Este vorba de urmâtoarele acte normative: H.G. nr. 53/2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea
şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (M.Of. nr. 50 d i n 22 ianuarie 2008); H.G. nr. 398/2008 privind
recunoaşterea Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din Romania (M. Of. nr. 365 din 13 mai 2008); H.G.
nr. 56/2008 privind recunoaşterca StatUului organic şi administrativ al Arhiepiscopieî Bisericii Armene din
Romania (M. Of. nr. 57 d i n 24 ianuarie 2008); H.G. nr. 58/2008 privind recunoaşterea Statutului de organizare şi
funcţionare a Cultului Creşlin 3aptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din Romania (M. Of. nr. 59 din 25
ianuarie 2008); H.G. nr. 185/2008 privind recunoaşterea Statutului Bisericii Reformate din Romania (M. Of. nr.
171 din 5 martie 2008); H.G. nr. 189/2008 privind recunoaşterea Statutului Cultului Creştin Penticostal - Biserica
l u i Dunmezeu Apo⅛tolică din Romania (M. Of. nr. 214 din 20 martie 2008); H.G. nr. 399/2008 privind
recunoaşterea Statutului de organizare şifuncţionareal Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Romania (M. Of.
nr. 324 d i n 24 aprilie 2008); H.G. nr. 400/2008 privind recunoaşterea Statutului Bisericii Evanghelice-Lutherane
din Romania (M. Of. nr. 2% din 16 aprilie 2008); H.G. nr. 897/2008 privind recunoaşterea Statutului penlru
organizarea şi funcţionarea Bisericii Creştine după Evanghelie din Romania-Uniunea Bisericilor Creştine dup.l
Evanghelie din Romania (M.Of. nr. 638 din 4 septembrie 2008); H.G. nr. 1709/2008 privind recunoaşterea
Statutului Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara (M. Of. nr. 29 din 15 ianuarie 2009).
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDRCATOREŞTI %rl. 99 I 18/

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarā, republicatā, „orice persoanā se poate
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în
exercitarea dreptuluisău la un procesechitabil. Accesul lajustiţienu poate ft îngrădit". Or, justiţia
se realizează prin înalta Curie de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de
lege. Dreptul persoanei de a se adresa „unui tribunal independent şi impartial, instituit de lege"
este recunoscut şi de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană. Din cuprinsul acestor dispoziţii
legale enunţate rezultă cã nimeni nu poate fi sustras de la competenţa instanţelor pe care
legea le-a creat.
Prin art. 126 alin. (5), Constituţia interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare, adică de
instanţe constituite special cu scopul de a judeca un anumit proces sau o anumită per-soană.
Este permisã însă înfiinţarea unor instanţe specializate' 1', menite să soluţioneze anumite
categorii de litigii, din anumite domenii ale activităţii economico-sociale. Pornind de la textul
constitutional, conform căruia „justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", putem afirma că instan-ţele judecătoreşti
de drept comun se bucură de plenitudine în exercitarea funcţiei de judecată. Ca atare, orice
alte organe, în afara înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte instanţe (curţi de apel,
tribunale, judecãtorii), pot înfăptui justiţia, însă numai partial şi vremelnic, dacă prin lege se
prevede expres acest drept. însă, hotărârile acestor organe sunt cenzurabileîn fata instanţelor
judecătoreşti, deoarece art. 21 din Constitute nu numai că proclamă liberul acces la justiţie, ci
prevede expres şi faptul cã nicio lege nu poate să îngrădească exercitarea unui asemenea
drept. Prin urmare, o lege specială, prin care instanţele judecătoreşti suntîmpiedicate să
înfãptuiască justiţia, este neconstituţională.
Instanţele disciplinare şi de judecată bisericească nu reprezintă instanţe extraordinare, ci
sunt jurisdicţii speciale, de excepţie, cu caracter administrativ-jurisdicţional.
Conform art. 21 alin. (4) din Constitute, jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative
şi gratuite. Aceasta înseamnă că nimic nu poate împiedica legiuitorul să reglemen-teze o
procedurã administrativ-jurisdicţionala înainte de sesizarea unei instanţe judecã-toreşti. însă
persoana vătămată în dreptul său nu poate fi obligată să o urmeze, ci ea are posibilitatea de a
se adresa direct instanţei, fără îndeplinirea vreunei proceduri preala-bile. Dacă jurisdicţia
disciplinară de primă instanţă, care judecă abaterile disciplinare ale membrilor unui cult religios
nu intrã sub incidenţa art. 21 alin. (4) din Constitute, în schimb, utilizarea
decătremembrulcultului religios a căii deatac la jurisdicţia disciplinară superioară reprezintă o
procedurã pentru apărarea drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime, ceea ce atrage
incidenţa dispoziţiilorart. 21 alin. (4) din Constitute 121. Imposibilitatea atacării în justiţie a
hotărârilor organelor de jurisdicţie bisericească reprezintă, în fapt, o suprimare a unei garanţii
relative la dreptul fundamental de acces la justiţie.
Chiar dacă unele statute reglementează posibilitatea atacării hotãrârilor unui organ
bisericesc la altul ierarhic superior [spre exemplu, H.G. nr. 53/2008 prevede posibilitatea
atacării hotărârilor Consistoriului disciplinar protopopesc şi ale Consistoriului eparhial la
Sinodul mitropolitan, respectiv la SfântulSinod, şi deschide calea unei noi judecăţi în fond de
Consistoriul mitropolitan în cazul admiterii în principiu a cererii de recurs; H.G. nr. 398/2008
prevede calea de atac a recursului împotriva hotărârii C.J.E. la instanţa superioară, care este
Comisia juridică mitropolitană (C.J.M.), respectiv calea de atac a recursului împotriva hotărârii
C.J.M. la instanţa superioară, care este Soborul Mare - art. 60 lit. a), art. 66 şi art. 158 alin. (9);
H.G. nr. 58/2008 prevece dreptul Consiliului Uniunii de a soluţiona con-

'"' Cu privire la avantajele si dezavantajele jurisdirţiilor speciale, a se vedea /. Delcanu, Tratat..., 2005, vol. I,

' ' Pentru detalii privind jurisdicţiile administrative, a se vedea C.L·. Popescu, Jurisdicţiile administrative potrivit
dispoziliilorconsliluţionale revizuíto, in Dreptul nr. 5/2004, p. 77-98.
188 I An. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

testaţiile împotriva hotārârilor pronunţate de comunitatea bisericilor sau de către Consiliul

Convenţiei Baptiste Maghiare; H.G. nr. 186/2008 prevede posibilitatea atacării hotărârilor
instanţei de fond la comisiile disciplinare ierarhic superioare, respectiv a hotărârii definitive prin
care s-a dispus excluderea unui preot din cler la Comisia de disciplină a Sinodului; H.G. nr.
399/2008 prevede posibilitatea atacări cu apel la Comitetul executiv al Uniuniî de conferinţe a
hotărârilor date de cātre comitetele conferinţelor si instituţiile subordo-nate Uniunii],
considerăm cā aceste organisme nu reprezintă un tribunal independent şi impartial, garant al
liberului acces la justiţie, membrii acestora fiind persoane subordonate conducerii bisericii sau
cultului.
Asa cum a statuat instanţa europeană, dacă tribunalul cuprinde, printre membrii care îl
compun, o persoană care se află în relaţie de subordonare de funcţie şi de serviciu faţă de una
dintre părţi,]ustiţiabilii pot,în mod legion, să aibă dubii cu privire la independenţa acelei
persoane'1'. Curtea Europeanā a decis că art. 6 parag. 1 nu impune statelor con-tractante să
supună „contestaţiile privitoare la drepturile cu caracter civil" la proceduri de natură să se
desfãşoare, în fiecare din stadiile lor, în fata unor tribunale organizate conform exigenţelor
sale. Imperative de supleţe şi eficacitate, protejate de Convenţie, pot justifica interventia
prealabilă a unor organe administrative sau jurisdicţionale, ce nu îndeplinesc condiţiile cerute
de art. 6. Ceea ce impun însă dispoziţiile art. 6 parag. 1 este ca decizia uneiasemeneaautorităţi
săfiesupusăcontrolului ulterior, exercitatdeun organ de plină jurisdicţie, adică de un tribunal în
sensul Convenţiei121. Ca atare, în temeiul liberului acces la justiţie consacrat constitutional,
suntem de părere că împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate preoţilor şi altor membri ai unui
cult religios există deschisă calea plângerii (contestaţiei) la instanţelejudecătoreşti dedrept
comun.
Personalul bisericesc are calitatea de angajat, neputând fi inclus în categoria funcţio-
narului public, astfel căîn privinţa sasuntaplicabile dispoziţiile Codului muncii'·*'.în aceste

' ' C Bîr$an, Convonţia europeană ..., vol. 1, p. 490.

121
Idem, p. 474-475.
``' Calitatea de salarîat rezultă dintr-o serie de dispoziţii legate. Astfel, conform art. 46, art, 68 şi art. 74 din H.G. nr.
56/2008, personalul parohici (paroh şi angaja(i) este pl.ltit d i n fonduri proprii şi/sau de la bugetui de star, conform
legilor in vigoare. Consiliul parohial are dreptul de a angaja personal (contabil, secretar, easier, muzeograf,
bibliotecar etc.) în funcjie de necesităţi, retribuit din fonduri proprii sau de la bugetui de star, conform legilor in
vigoare. Consiliul parohial angajea;*3 personalul tuturor instituţiilor parohiale. Conform art. 31 alin. (2) lit. b), art.
35 şi art. 42 din H.G. nr. 58/2008, adunareageneralăhotărăştealegerea, consacrarea în slujire şi angajarea
slujitorilorduhovniceşti; comitetul propuneadunflrii generate alegerca şi/sau angajarea personalului duhovnicesc;
hotărăşte angajarea personalului administrativ şi auxiliar; cu mandatul adunărií generale şi la propunerea păstorului
bisericii, poate decide angajarea pc dura LI dcterminată a altor slujitori duhovniceşti; aprobă schema de funcţiuni a
bisericii şi de:ide în probleme de salarii şi personal; evalueazS activitatea personalului ales sau angajat al bisericii;
biserica poate angaja slujitori duhovniceşti, personal administrativ, tehnico-economic ⅛i de alta specialitate, dupa
nevoi, dintre credincioşii baptişti, cu respectarea prevederilor statutare. Excluderea din biserica determine încetarea
calítăţii de angajat al bisericii. Potrivit art. 8 alin. (2)şi(8)din H.G.nr. 186/2008, preoţiisuntaleşideadun<⅝rile
generale parohiale. Angajarea acestora şi concedierea lor au toe în conformitate cu legile bisericii şi cu Codul
muncii. Toate organele cu drept de autoguvernare ale Bisericii Reformate d i n Romania pot angaja funcţionari
(cantori, contabili, secretari, consilieri juridici, îngrijitori etc.), în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin.
Conform art. 42 şi art, 74 din H.G. nr. 189/2008, biserica hotărăşte angajarea slujitorilor, in functie de nevoi şi de
posibilităţi. In aíară de accştia, biserica mai poate angaja personal administrativ side specialitate. Angajarea
personalului se facede cãtre comunitatea regională, teritorială sau etnică, la cererea comitetului bisericii, conform
statului de funcţii, aprobat de Adunarea generală a bisericii, atunci cănd biserica locală nu are posibilitatea să facă
acest lucru; ceilalţi angajaţi ai comunităţii regionale. teritoriale sau etnice răspund de activitatea lor conform fişei
postului şicontractuluidemuncã in baza căruia au fostangajaţi. Potrivit art. 116 lit. 1) din H.G. nr. 398/2008,
Consiliul parohial propunespreangajare slujitori biserîceşti (dascăli, pa¾^liseri). Conform art 49 lit. f) din H.G. nr.
399/2008, Comitetul executiv al conferinţei angajează dintre membrii Bisericii personalul necesar desfăşurării
activitãţiî în conferin(ă, conform schemei de personal aprobate de Comitetul executiv al conferinţei, şi emite
deciziile
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. 99 I 189

condiţii, apreciem cā tribunalului - completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă

şi altor drepturi de asigurări sociale îi revine competenţa în primă instanţă a solu-ţionării unei
contestaţii împotriva unei sancţiuni disciplinare aplicate unui preot sau altui membru al unui cult
religios, potrivit art. 95 pet. 1 NCPC. Hotărârea tribunalului este supusă apelului, de
competenţa curţii de apel, conform art. 96 pet. 2 NCPC raportat la art. 214 din Legea nr.
62/2011. Sesizată fiind cu o astfel de acţiune, instanţa va constata admisibilitatea ei în baza
principiului constitutional al liberului acces la ]ustiţie şi prin aplicarea directă a jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern'1'.
8. Competenţa materială a tribunalelor specializate. Potrivit art. 37 alin. (1) coroborat
cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, pot
fi înfiinţate tribunale specializate (instanţe fără personalitate juridică) în următoarele
materii: civilă, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, penală, minori şi de
familie, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi,
registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, maritime şi
fluvială. Din momentul înfiinţării lor, acestea vor prelua cauzele de competenţa tribuna
lului în domeniile în care se înfiinţează. Până la data înfiinţării lor, judecarea cauzelor în
domeniile mai sus indicate se realizează, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,
republicată, de secţiile sau completele specializate din cadrul tribunalelor de drept comun.
Delimitarea competenţei materiale între instanţe de grad diferit nu aduce atingere dreptului
la un proces echitabil sau egalităţii în fata legii. Aceasta întrucât toţi cetăţenii aflaţi în situaţii
similare beneficiazã de aceleaşi etape ale procesului civil şi pot uza de aceleaşi mijloace
probatorii şi acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6
din Convenţia europeană a drepturilor omului'2'.
9. Soluţii ale instanţelor judecătoreşti. Acţiuni consecutive procedurii prealabile
prevăzute de art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990. Potrivit dispoziţiilor art. 3
alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, h conţinutul stabilit prin Legea nr. 182/2005 pri
vind aprobarea O.G. nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990
privind unele mãsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), partea
interesată (în redobândtrea lăcaşului de cult) va convoca cealaltã parte, comunicându-i
în scris pretenţiile sale şi punându-i la dispoziţie dovezile pe care se sprijină aceste pre-
tenţii, rămânând ca, dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se
întruneşte sau dacă nu se ajunge la niciun rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulţu-
meşteuna dintre părţi, partea interesatăsăaibădeschisăcaleaacţiuniiînjusttţie, potrivit
dreptului comun. Potrivit prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol, soluţionarea acestor
acţiuni este de competenţa tribunalului în situaţia în care acţiunea reclamantei are ca
obiect revendicarea, în condiţiile dreptului comun, consecutiv procedurii stabilite de art. 3
alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, a unui lăcaş de cult ce se afirmă a-i fi aparţinut
reclamantei, competenţa de soluţionarea acţiunii s-a stabilit în favoarea tribunalului'3'.

corespunzíttoare. Comitetul executiv al Uniunii de eonferinţe, hotārăşte, în baza art. 66 lit, i), angajarea,
concedierea, transferarea şi promovarea personalului Uniunii, precum şi completarea vacanţelor produse intrc
scsiuni. Angajarea sc efectueazâ dintre membrii Bisericii. Potrivit art. 32 alin. (1) din H.G. nr. 400/2008, biserica
poate angaja în serviciul ei personal plătit, de preferinţă din rāndul membrilor comunităţii.
''' C.C. Frentiu, Competenţa soluţionārii ac(iunilor promovate împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate
personalului cultelor religioase. in Dreptul nr. 1/2008, p. 56-77. In sensul opiniei noastre, a se vedea şi M.C. Barbu,
Instanţele disciplinare ale Bisericii Ortodoxc, în Dreptul nr. 2/2010, p. 139-161. în sens contrar, acela al
imposibilităţii atacārii deciziilor organelor proprii de judecată bisericeşti în fata instanţelor judecătoreşti ale
statului, a se vedea C.C, Dec. nr. 640/2008, M. 3f. nr. 506 din 4 iulie 2008; Dec. nr. 797/2008, M. Of. nr. 575 din
30 iulie 2008.
121
C.C, Dec. nr. 939/2010, M. Of. nr. 561 din 10 ajgust 2010.
' ' CA. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., sent. nr. 16/DC/2006, portal.just.ro.
190 | Arl. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Conflict de muncā. Reclamant aflat în executarea unei pedepse privative de liber-tate.

Judecarea conflictelor de muncă este de competenta tribunalului în a cărui circum-scripţie îşi
are domiciliul reclamantul, normele de competenta având caracter impera-tiv. Noţiunea de
„domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, ca adresă unde persoana locuieşte efectiv, si nu
restrãns, la menţiunea corespunzătoare din actul de identitate, ca element de evidenţă şi
identificare, care nu întotdeauna corespunde realităţii objective. Relevant în determinarea
competenţei teritoriale este domiciliul efectiv al persoanei, din momentul sesizării instanţei.
Având în vedere cā domiciliul reclamantului la momentul sesizării instanţei era la Penítenciarul
Tulcea, instanta a declinat competenta teritoriala de soluţionare a acţiunii în favoarea
Tribunalului Tulcea, completul specializat în soluţio-narea litigiilor de muncā 11'. în prezent,
potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, modificat prin Legea nr. 2/2013, cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui
circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Plângere împotriva refuzului nejustificat al oficiului de cadastru şi publicitate imo-biliarā de
eliberare a unor acte. Problema ce trebuie tranşată este aceea a naturii juridice a litigiului
dedus judecãţii, de drept civil sau contencios administrativ, în raport de care se determine şi
competenta materials de soluţionare a primei instanţe. Esenţiale în determinarea naturii
juridice a litigiului sunt elementele specifice ce caracterizeazã persoana juridică Agenţia
Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţie publică, atribuţiile pe care aceasta le
exercită ca unică autoritate destat în domeniul cadastrului şi publicităţiî imobiliare, funcţionând
la nivelul administraţiei publice centrale,în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor
(art. 3 şi art. 612' din Legea nr. 7/1996, republicată), precum şi calificarea expresă data
informaţiilor referitoare la cadastrul general şi publicitatea imobiliară, prin art. 68PI din Legea nr.
7/1996, de irformaţii publice, aparţinând proprietăţit publice a statului şi aflate în administrarea
Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
în acelaşi timp, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune că orice persoana care se
consideră vătãmată într-un drept al său, de către o autoritate publică, prin nesoluţio-narea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente,
pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cau-zatã. Articolul 2
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, definind înţelesul noţiunii de persoana vătămată, aratã
că aceasta este orice persoana fizică titulară a unui drept subiectiv, vătămată printr-un act
administrativ, considerate conform lit. c), ca act unilateral cu caracter individual emis de o
autoritate publicã, sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, raportată, în cuprinsul
lit. g), la faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la ínregistrarea cererii,
dacă prin lege nu se prevede alt termen. Autoritatea publică este apreciată, în art. 2 alin. (1) lit.
b), ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim
de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, dreptul vătămat este
orice drept fundamental prevăzut de Constitute sau de lege [art. 2 alin. (1) lit. o)], în speţă fiind
vorba despre dreptul insti-tuit prin art. 43 din Legea nr. 7/1996. Este îndeplinită şi cerinţa
vătămării printr-un act

' ' Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 314/F din 16 febmarie 2011, nepublicată.
121
în urma republicării Legii nr. 7/1996 (M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013), art. 6 a devenit art. 7.
|3
> Alin. (1) al art. 68 din Legea nr. 7/19% a fost modifical prin Legea nr. 133/2012, cu urmatorul conţinut:
„lnformaţiile referitoare la rejeaua geodezică naţională, hărţile oficiale, cadastrul şi publicitatea imobiliară sunt
informaţii publice şi reprezinta bun proprietate publică a statului şi sunt in administrarea Agenţiei Naţionale prin
unitaţile subordonate. Aceste informaţii st pot consulta şi sunt accesibile oricăror persoane fizicc sau juridice contra
cost". In urma republicării Legii nr. 7/1996, art. 68 a devenit art. 49.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI .%rl. H.> I 191

administrativ unilateral, deoarece art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează acestuia şi
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori, după caz, faptul de a nu
răspunde solicitantului în termen legal, respectiv refuzul pârâtului de a elibera în favoarea
reclamantei actele solicitate, în terneiul art. 43 din Legea nr. 7/1996. Litigiul nu este exceptat
de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, în con-formitate cu
prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 7/1996 reglementând o procedură
specialã de atacare în instanţă, la judecătorie, doar a încheierilor date de regis-trator, în baza
art. 50-52.
în concluzie, observând cã Agenţia Naţională este institute publică, la nivelul admi-nistraţiei
publice centrale, unică autoritate de stat în domeniu, care administrează infor-maţii publice
privitoare la cadastrul general şi publicitatea imobiliară, bun proprietate publică a statului, se
constată cã decizia atacată este legală'1'.
Cerere având ca obiect acordarea de daune materiale şi morale. Cererea având ca obiect
obligarea unor instituţii publice la plata de despăgubiri materiale şi morale, justi-ficate de
aprecierea subiectivă referitoare la neîndeplinirea în integralitatea lor a atribu-ţiilor ce revin
unor instituţii publice, are natură juridică civilă, iar competenţa de soluţionare se stabileşte
potrivit dispoziţiilor art. 2 pet. 1 lit. b) CPC fart. 95 pet. 1 NCPC - n.n.]|2>.
Restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de
sănătate. Acţiunea având acest obiect se soluţioneaza de instanţa de contencios administrativ
şi fiscal. Competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine, în funcţie de cuantumul total
al sumelor de bani pretinse, în terneiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, tribunalului sau curţii de apel'3'.
Acţiune privind actele administrative emise de o agenţie terttorială a Autorităţii Rutiere
Române. Potrivit art. 7 alin. (2) d n Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 625/1998, astfel cum a
fost modificat prin H.G. nr. 1392/2006, „la nivel teritorial, Autoritatea Rutieră Românã are în
structura sa organizatorică agenţii teritoriale, fãrã personalitate juridică". Litigiile având ca
obiect acţiunile formulate cu privire la actele administrative emise de agenţiile teritoriale ale
Autorităţii Rutiere Române cad în competenţa tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din
Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 pet. 1 lit. d) CPC [art. 95 pet. 1 NCPC- n.n.]'41.
Acţiune în anularea unui certificat de înregistrare fiscală a unui cabinet de avoca-tură.
Cererea de chemare în judecata având ca obiect anularea certificatului de înregistrare fiscală a
unui cabinet de avocatură, act administrativ eliberat de o direcţie generală a finanţelor publice
judeţeanã, este, raportat la rangul organului administrativ emitent şi la prevederile art. 10 alin.
(1) teza I din Legea nr. 554/2004, de competenţa secţiei de profil a tribunalului'5'.
Cerere pentru recunoaşterea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii
Europene. în materia recunoaşterii hotărârilor judecãtoreşti străine sunt aplicabile prevederile
Regulamentului (CE) nr. 44/2001, regulament conform căruia o hotãrâre pro-nunţatã într-un
stat membru al Uniunii Europene este recunoscută în celelalte state membre fără să fie
necesar să se recurgă la o procedură specialã (art. 33 din Capitolul II al Regulamentului).
Recunoaşterea estecondiţionată de depunerea unei cereri în acest sens de partea interesatã,
însoţită de ocopie a hotãrârii strãine, care sã îndeplineascã

' ' CA. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., dec. nr. 550/R/2007, portal.just.ro.
121
i.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc, dec. nr. 4057 din 21 noiembrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006 II, p. 353. [3]
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc, dec. nr. 1239 dm 11 aprilie 2006, în J.S.C.A.F. 20061, p. 472. 1411.C.C.J.,
s. de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3326 din 10 octombrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006II, p. 347. 151 I.C.C.J., s. de
cont. adm. şi fisc, dec nr. 3412 din 13 octombrie 2006, în J.S.C.A.F. 2006 II, p. 345.
Wl I Arl. »» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

cerinţele necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia [art. 39 si art. 53 alin. (1) al
Regulamentului]. Regulamentul lasă la latitudinea instanţei aprecierea necesităţii depu-nerii
certificatului completat de instanţa sau autoritatea emitentă a hotãrârii a cãreî recunoaştere se
solicită, respectiv a depunerii de traduceri legalizate ale hotãrârii a cãreî recunoaştere se
solicită (art. 55 al Regulamentului). Totodatã, art. 34 şi art. 35 alin. (1} ale Regulamentului
enumeră limitativ situaţiileîn care o hotărârenu poatefi recunoscută, şi anume: 1. dacă
recunoaşterea este vādit contrară ordinii publice a statului membru solicitat; 2. dacă actul de
sesizare a instanţei sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu
s-a înfăţişat în timp util şi într-o manieră care să-i permită acestuia să-şi pregateasca apărarea,
dacă pârâtul nu a introdus o acţiune împotriva hotãrârii atunci când a avut posibilitatea să o
facă; 3. dacă aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat
membru sau într-un stat terţ între aceleaşí părţi într-o cauză având acelaşi obiect şi aceeaşi
cauză, cu condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească cerinţele necesare pentru a
fi recunoscută în statul membru solicitat; 4. dacă sunt nesocotite dispoziţiile din secţiunile 3,4 şi
6 din Capitolul II; 5. daca există acorduri prin care statele membre s-au angajat, înainte de
intrarea în vigoare a regulamentului, în conformitate cu art. 59 din Convenţia de la Bruxelles,
să nu recunoască o hotărâre pronunţată, în special în alt stat contractant parte la convenţia
respective, împotriva pârâtului care are domiciliul sau reşedinţa obişnuita într-o ţară terţă, dacă
hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe competenţa menţionată la art. 3 din parag. 2 din
convenţia respectivă.
Documentele depuse la dosarul cauzei de reclamantă (hotărârile străine, în traducere
legalizată şi certificată de o persoanã autorizată, precum şi dovada comunicării cu pârâta a
hotărârilor pronunţate de Tribunalul Bad Kreuznach, acte care îndeplinesc conditiile necesare
în vederea stabilirii autenticităţii acestora) au fost apreciate de instanţă ca fur-nizând suficiente
informaţii, astfel încât solicita'ea certificatului prevăzut la art. 54 nu a fost apreciată ca
necesara. Având în vedere faptul că sunt îndeplinite conditiile cerute de art. 53 alin. (1) din
Regulament, că nu existã niciuna dintre situaţiile care nu permit recunoaşterea, tribunalul, în
temeiul textelor legale amintite şi al dispoziţiilor alin. (1) de la art. 1 al art. I 2din O.U.G. nr.
119/2006, aprobatā prin Legea nr. 191/2007, conform cărora cererile pentru recunoaşterea pe
teritoriul României a hotărãrilor în materie civilă şr comercială, pronunţate într-un alt stat
membru al Uniunii Europene, în conditiile preve-derilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de
competenţa tribunalului, a admis cererea formulată şi, în consecinţă, a recunoscut sentinţa
civilă pronunţată de Tribunalul Bad Kreuznach şi decizia de stabilire a costurilor pronunţată de
aceeaşi instanţă111.
Cerere de înscriere a unei filiale a federaţiei. Potrivit art. 35 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000,
aprobată prin Legea nr. 246/2005, cererea de constituire a unei federaţii se soluţioneazã de
tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmeazã să îşi aibă sediul. Apoi, în art. 36 din
acelaşi act normativ se stipulează cā federaţia se înscrie în Registrul federaţiilor, care se
gãseşte la grefa tribunalului. Articolul 35 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 stipulează că federaţiile
funcţioneazã în conditiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop
patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul
capitol (care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare). în ceea ce
priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare a filialei unei federaţii, sunt
aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (4) prin simetrie, în sensul că este competent să soluţioneze
această cerere tribunalul din circumscripţia în care urmeazã să îşi aibă sediul filiala, deoarece
dispoziţiile privind înfiinţarea filialelor şi asociaţiilor se aplică şi în

111
Trib. Bistrija-Nasăud, sent. nr. 697/F din 15 august 2007, nepublicată.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI ⅝rl. Hlî I 1⅝*

cazulînfiinţării filialelor federaţiilor. Instanţa competentā este tribunalul, deoarece, potrivit art.
13 alin. (3), filialele dobândesc personalitate juridică de la data înscrierii acestora în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor, şi în cazul federaţiilor, filialele dobândesc personalitate juridicā de la
data înscrierii în Registrul federaţiilor care se află la grefa tribunalului. Nu este posibil şi nici
logic ca cererea de înscriere a filialei sã fie soluţionată de judecătorie şi menţionată apoi în
Registrul federaţiilor aflat la tribunal. înscrierea unei filiale a unei federatii se face după
procedura stipulată în art. 13 din O.G. nr. 26/2000, cum rezultă din interpretarea coroborată a
art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ, deoarece federaţiile funcţionează în condiţiile
prevăzute pentru asociaţiile fāră scop lucrativ, însā orice cerere care vizează o federaţie este
de competenţa tribunalului, competenţa materială fiind stabilită prin dispoziţie specială, art. 35
alin. (3) din acelaşi act normativ'1'.
Pretenţii derivând dintr-un contract de asociere în participaţiune având ca o b i e c t
exploatarea unui teren aflat în domeniul public al municipiului. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ contractul încheiat de autorităţile
publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. Reţinând faptul că
terenul ce face obiectul contractului încheiat între pãrţi apar-ţine domeniului public al
Municipiului, s-a apreciat că litigiile derivate din încheierea acestui contract aparţin
contenciosului administrativ, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, soluţionarea cauzei în primā instanţă de către Tribunalul Comercial este nelegală'2'.
Acţiune pentru obligarea noilor proprietari ai construcţiei edificate pe terenul conce-
sionat la încheierea unor acte adiţionale la contractul de concesiune. în condiţiile în care
pârâţii refuză sā încheie un contract de concesiune, acţiunea a fost formulată pentru recu~
perarea debitului de la pârâţi, cu plata daunelor-interese, deoarece fără semnătura conce-
sionarilor nu există posibilitatea introducerii în contabilitate a taxelor de concesiune. Articolul
66 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate
publică prevede: „(l) Soluţionarea litigiibr apărute în legătură cu atribuirea, încheierea,
executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind
acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii_contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. (2) Acţiunea înjustiţiese introduce la secţia de
contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentu-lui. (3)
împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a
curţii de apel, conform prevederilor legale". Competenţa materială a instan-ţelor de judecată
este reglementată de norme juridice imperative, astfel încât nici părţile şi nici instanţa de
judecată nu pot deroga de la aceste norme. Având în vedere că obiectul litigiului îl constituie
obligarea pârâţilor la semnarea şi însuşirea actelor adiţionale, întocmite în baza H.C.L nr.
312/2009, la contracted de concesiune, respectiv acesta vizează încheierea unor acte
adiţionale la contractele de concesiune, iar sediul concedentului Municipiul Cluj-Napoca este
situat în jurisdicţia Tribunalului Clu], competenţa materială de soluţionare a cauzei în fond
revine, potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006, Tribunalului Cluj, Secţia de
contencios administrativ, şi nu Judecătoriei Cluj-Napoca'3'.

Arl. ⅞M». Curtea de apel. Curţile de apel judecã:

1. în primă instanţă, cercrilc în materic de contencios administrativ şi fiscal, potrivit
Iegii speciale;

''' CA. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., pt. min. ⅛í fam., sent. nr. 28/CC din 24 iulie 2007, nepublicat<⅝. ,
2
'CA. Cluj, s. 1 civ., de cont adm. şi íisc„ dec. nr. 115 din 8 tunic 2011, nepublkata. 131 CA. Cluj, s. I civ., dec.
nr. 4469/R din 4 noiembrie 2011, nepublicata\
194 | Arl. ÏMi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate ímpotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în

primă instanţă;
3. ca instanţc de recurs, in cazurile anumc prevâzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competen(a lor.

COMENTAR11
1. Competenţă absolută. Curţile de apel judecă în primă instanţă, în apel, în recurs şî orice
alte cereri date prin lege în competenţa lor exclusivă. Dispoziţiile cu privire la com-petenţa
materialã a curţilor de apel au caracter imperativ, astfel că nu pot fi înlăturate prin acordul sau
achiesarea pãrţilor.
2. Competenţa curţii de apel privind judecata în primă instanţă. Competenţa de primă
instanţă a curţilor de apel este limitată, ele soluţionând procesele şi cererile în materie de
contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale, Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ. Prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din actul normativ evocat, secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel judecă în primă instanţă litigiile nepatrimoniale şi
patrimoniale privind actele administrative emise sau încheiate deautorităţile publicecentrale 1'',
precum şicelecare privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale
acestora mai mari de 1.000.000 de lei, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfet.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (I1), toate cererile privind actele administrative emise de
autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă
din partea Uniunii Europene, indi-ferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de
contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Pentru stabilirea competenţei materiale, norma instituie două criterii: eel al rangului
autorităţii care emite sau, dupã caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în siste-mul
organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
Exemplificativ, arătăm că sunt de competenţa în primă instanţă a curţii de apel acţiu-nea în
anularea hotărârii arbitrale (art. 610 NCPC); cererea de strămutare întemeiată pe motiv de
bãnuială legitimă, dacã instanţa de la care se cere strãmutarea este o judecătorie sau un
tribunal din circumscripţia acesteia [art. 142 alin. (1) NCPC].
Aşa cum s-a decis constant în practica judictară, înstituţiile de învăţămãnt superior, fie ele
de stat sau particulare, au autonomie universitarã, însă acest fapt nu le plaseazã în vârful
ierarhiei organizatorice a sistemului national de învăţământ. Prin urmare, uni-versităţile nu
îndeplinesc cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorităţii publice
centrale. Aşadar, aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect
obligarea unei universitãţi să emită un act administrativ sau să efectueze o operaţiune
administrativă,întrucât iniversitatea este asimilatã unei autorităţi publice locale'2'.
în mod judicios, în literatura de specialitate s-a arătat că, în baza principiului potrivit căruia
norma specială poate fi modificata prin norma generală ulterioară, curtea de apel rămâne
competentă sã judece, în primă instanţă, pricinile comerciale care, printr-o dis-poziţie specială,
au fost date în competenţa sa'3'. Conform art. 225 din Legea nr. 71/2011,

' ' Autoritate publică - orice organ de stat sau al unítăţilor administrativ-teritoriale care acţioneaz5, in regím de
putere publics, pentru satisfaccrea unui interes legitim public; sunt asimilate autoril<`⅜ţilor publice, în sensul
prezentei legî, persoanele juridice de drept privatcare, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publicâ sau sunt
autorizatc sí⅝ prestezc un serviciu public, in regim de putere public [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004].
121
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi Use, dec. nr. 1323 din 9 martte 2012, www.scj.ro.
131
M. Tābârcã, Drept procesual..., vol. 1, ed. a 2-a, 2008, p.273.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI ⅝rl. Hlî | I9Í>

odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa revine secţiei civile a curţii de apel,
reorganizată sau unitã cu secţia civilă existentã, ca urmare a desfiinţării secţiei comerciale.
Ïnsă acţiunea în daune-interese care vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a
A.V.A.S. în temeiul art. 998-999 C. civ. 1864, respectivart. 1357 NCC, nu atrage aplicarea
dispoziţiilorlegii specialecu privire la competenţa curtiide apel în primă instanţă, ci pe cele ale
96 pet. 4 NCPC, fiind vorba despre un litigiu patrimonial de drept comun11'.
3. Competenţa curţii de apel privind judecata în apel. Instanţă de drept comun. Se
conferā curţilor de apel plenitudine de competenţă pentru judecata în apel (art. 96 pet. 2
NCPC), acestea soluţionând toate apelurile declarateîmpotriva hotărârilor pronunţate de
tribunal în primă instanţă. Ca atare, curtea de apel devine instanţă de drept comun pentru
soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în primă instanţă,
cu excepţia celor care sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs.
4. Competenţa curtiide apel privind judecata în recurs. Curţilede apel devin instanţe de
excepţie în ceea ce priveşte soluţionarea recursului, urmând a soluţiona recursurile numai în
cazurile anume prevăzute de lege. Curţile de apel soluţionează recursurile exer-citate
împotriva următoarelor hotărâri:
a) hotărâri pronunţate de tribunale în apel;
b) hotărâri pronunţate de tribunale în primă instanţă şiîn alte cereri date prin legeîn
competenţa lor, care, potrivit legii, sunt supuse numai recursului, şi anume cele privind:
procese şi cereri în materie de contencios administrativ; cereri pentru recunoaşterea şi
încuviinţarea executārii silite a hotărârilor date în statele membre ale Uniunii Europene;
soluţionarea unui conflict de competenţă; asigurare de dovezi; încheieri de suspendare a
judecăţii; renunţarea reclamantului la dreptul alegat; perimare; hotărâri parţiale date de
tribunal; hotărâri de expedient;
c)înoricealte cazuri prevăzute de lege. Spre exemplu: recursurile împotriva hotărârii
tribunalului privind liberul acces la informaţiile de interes public [art. 22 alin. (3) şi (4)' 2' din
Legea nr. 544/2001); recursurile împotriva hotărârii tribunalului încontestaţiile împotriva
hotărârii caselor teritoriale de pensii şi ale municipiului Bucureşti prin care soluţionează cererile
pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 [art. 6 alin. (5) din Legea nr.
309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militarîn cadrul Direcţiei Generate a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, modificat prin
Legea nr. 76/2012]; recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-
fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel (art. 10 din
Legea nr. 554/2004).
Articolul 7 din Legea nr. 76/2012 stipulează că ori de câte ori printr-o lege specială se
prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă", „supusă recursului"
sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie
similară, de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, aceasta va fi supusă
numai apelului la instanţa ierarhic superioarā. Aceste dispoziţii nu se aplică

''' A se vedea, în acest sens: I.CCJ„ s. com., dec. nr. 2240/2009, în Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii
peanul 2009, Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2010, p. 290-291; I.CCJ„ s. com., dec. nr. 1896/2010, in Dreptul nr.
5/2011, p. 234.
'2' Art. 22, modificat prin U`gca nr. 76/2012, arc următorul conjinut: „(l) în cazul în care o persoană so consideră
vătamatā în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios
administrativ a tribunalului in a cărei rază teritorială domiciliază sau in a cărei rază teritorialã se află sediul
autorităjii ori al instituţiei publice. I'lângerea se face in termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut
la art. 7. (2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public
solicitateşisă plateascădaune morale şi/sau patrimonia!c. (3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului. (4)
Decizia Curţii de apel este definitivă si irevocabilă. (5) Atât plângerea, cat şi recursul se judecă in instanţa, in
proccdură de urgenţă, şi ⅞unt scutite de taxă de timbru".
196 | Arl. ÏMi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

în m<iterie de contencios administrativ şi fiscal, i ncl usi vî n materia azilului. Prin urmare,
hotărârile pronunţate în primã instanţă, în procesele începute după intrarea în vigoare a noului
Cod de procedurã civile, în aplicarea acestor legi, vor fi supuse numai apelului, iar hotãrârile
pronunţate în procese începute înaintea datei de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a
noului Cod de procedurã civilă - rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul (art. 27 NCPC). Atunci când norme speciale, cuprinse în noul Cod de
procedurã civilă sau într-o lege specialã, ulterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedurã
civilă, prevăd recursul, lotărârea este susceptibilã de a fi atacată cu recurs. Momentul începerii
procesului este data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, căci
acesta este actul de sesizare a primei instanţe (art. 192 alin. (1) NCPC], iarînceperea
procesului este marcată în titlul referitor la procedurã în fata primei instanţe.
5. Competenţa curţii de apel privind judecata în alte cereri date prin lege. Curţile de
apel judecă în orice alte materii, în virtutea unei competenţe exprese, stabilite prin lege
(art. 96 pet. 4 NCPC). Astfel, curţile de apel judecă: conflictele de competenţă între două
tribunale; între un tribunal şi o judecătorie din circumscripţia sa; între două judecătoriî
care nu sunt în raza aceluiaşi tribunal, dar se află în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel;
între un tribunal al său şi un organ de jurisdicţie sau un tribunal arbitral [art. 135 alin. (1}
şialin. (3) NCPC];cererilede recuzareşi deabţinereîn condiţiile art. 52 NCPC;îndreptarea
erorilor materiale, lămurirea şi completarea propriilor hotărâri (art. 442 şi urm.); contes-
taţia în anulare şi revizuirea introduse împotriva propriilor hotārâri [art. 505 alin. (1) şi
art. 510 alin. (l)J; contestaţia la titlu împotriva propriilor hotărâri [art. 713 alin. (3) NCPC].
Totodată, curţile de apel judecă: contestaţia împotriva deciziei de returnare a străinilor de
pe teritoriul României [art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
Romania, republicată]; contestaţia împotriva Hotărârea Comisiei superioare de disci-plinăa
Uniunii Naţionalea ExecutorilorJudecătoreşti [art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, republicată]; contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate în
baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţieí victime!or
infracţiunilor; contestaţia împotriva lotărârii de aplicare a sancţiunilor disci-plinare [art. 113 alin.
(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată].
6. Competenţa specialã a Curţii de Apel Bucureşti. Sunt în competenţa Curţii de Apel
Bucureşti:
- contestaţia împotriva deciziei de returnare a străinilor de pe teritoriul României, în cazul
în care decizia a fost emisã de cãtre Autoritatea pentru strãini [art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr.
194/2002 privind regimul străinilor în Romania, republicată];
- acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat mem-bru al
Uniunii Europene, introdusã de statul interesat împotriva posesorului sau deten-torului bunului
[art. 68 alin. (I)1'1 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil,
republicată];
-apelul împotriva hotãrârii arbitrate privind forma definitivă a metodologiilor [art. 131 ? alin.
(9)12' din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe].

' ' Texlul prcvedc: „Acţiunca in rcstituirea bunului cultural care a pârâsit ilegal teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene este introdusã de statul interesat la Curtea de Apel Bucureşti împotriva posesorului sau
detentorului bunului".
' ' Conform acestui text: „ln termende30dezÍledeladatapubIicărÍiînMonÍtorulOficialal României, Partea I, a
hotãrârii arbitrate, pârţile pot face apel împotriva acesteia la instan(aCur(iide Apel Bucureşti, care seva pronunţa
asupra cauzei în complet civil. I lotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la
mcnţinerca sau modificarca metodologiilor. Solulia Curţii de Apel Bucureşti este definitive
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI ⅝rl. Hlî | 19/

-contestaţiaîmpotriva actelor individuale emisedecătre C.N.V.M. cu privire la interpret! rile

prevăzute la alin. (6) al art. 7 din 5tatutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin
O.U.G. nr. 25/2002, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 514/2002; hotărârea
pronunţată estedefinitivă;
- contestaţiile privind respingerea de către Autoritatea Electorală Permanentă a soli-citãrii
de eliberare a adeverinţelor [art. 47alin. (12) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea
Preşedintelui României, republicată];
- contestaţia la Secţia de contencios administrate şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti
împotriva deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor [art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare];
-apelul împotriva hotărârii emiseîn baza art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată.
7. Soluţii ale instanţelor judecătoreşti. Hotărâre a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii privind cariera magistraţilor. Cale de atac. Hotărârile Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii prin care a fost aprobat calendarul pentru susţinerea examenelor de promovare
sau prin care s-a dispus recorectarea lucrărilor la examenele de promovare sunt hotărâri care
vizează cariera magistraţilor şi care pot fi atacate, în condiţiile art. 29 alin. (7) 1'1 din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, cu recurs la Secţia de
contencios administrate şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie'2'.
Contestarea măsurii încetării contractului de management încheiat cu o autoritate centrală.
Reclamantui contestă în fapt mãsura încetării contractului de management, luată prin Ordinul
nr. 1394/2009 al Ministrului Mediului, cu consecinţa reîncadrării sale pe postul de director
coordonator şi a plăţii drepturilor salariale de care reclamantui a fost lipsit. în baza Ordinului
Ministrului Mediului nr. 678/2009, reclamantui a fost numit în funcţia de director coordonator în
cadrul Sistemului de Gospodārire a Apelor Bistriţa-Năsăud, cu începere din data de 1 iunie
2009. Ca urmare a numirii sale în funcţie, între reclamant şi Ministerul Mediului - Adm nistraţia
Naţională „Apele Române", în calitate de angajator, s-a încheiat contractul de management
care prevede că litigiile ízvorâte din încheierea, executarea, modificarea, încetarea,
interpretarea clauzelor contractului se soluţionează conform prevederilorcare reglementează
contenciosul administrate. Măsura încetării contractului de management s-a dispus prin
Ordinul nr. 1394/2009, act administrate emis de o autoritate publică centrală. Potrivit
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios
administrate şi fiscal ale curţilor de apel, dacã prin lege organică specială nu se prevede altfel.
în baza acestei dispoziţii legale şi a prevederilor art. 158 CPC [art. 132 NCPC - n.n.], ţinând
seama de prevederile contractului de management, care trimite la reglementările legale în
materîa contenciosului administrate şi avândîn vedere că măsura încetării contractului s-a
dispus prin ordin al ministrului, act ce provine de la o autoritate publicã centrală, în lipsa unei
legi speciale care să prevadă altfel, tribunalul a declinat competenţa de soluţionare în favoarea
curţii de apel, secţia de contencios administrate şi fiscal'31.

şi irevocabilă [in prezent, definitivã - n.n.], se comunicã Oficiului Roman pentru Dreprurile de Autor şi se publica* in
Monitorul Oficial al României, Partea l,pechelluiala Oficiului Roman pentru Drepturilede Autor, prin decizie a
directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării".
!'' Alin. (7) al art. 29, modificat prin Legea nr. 76/2012, are urmatorul conţinut: „Hot·⅝rârilc prevăzute la alin. (5) pot fi
atacate cu contestaţie de orice persi>ană interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la
Socţia de contencios administrate şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie si ]ustiţie. Contestaţia se judecă în complet
format din 3 judecători".
121
1.C.C.J., s. de cont. adm. şi físc., dec. nr. 1402 din 20 aprilie 2006, în JS.CA.F. 20061, p. 423. PI Trib.
Bistriţa-Nasâud, s. civ., dec. nr. 903 din 10 martie 2010, nepublicata\
l⅝w | in. H7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Art- 97. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ínalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărâri!or curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de legc;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept;
4. orice a!te cereri date prin lege în competenţa sa.

COMENTAR1I
1. Competenţă materială absolută. Ïnalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în recurs,
recurs în interesul legii, cererile în vederea prcnunţării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unor probleme de drept şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
2. Competenţa privind judecata în prîmă instanţă şi în recurs. înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie judecã: recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel;
recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în apel; recursurile şi
cererile judecateîn primă instanţă deSecţia penală aînaltei Curţide Casaţie şi Justiţie.
3. Instanţă de recurs potrivit legilor speciale. Instanţa supremă judecă recursurile stabiliteîn
competenţa sa prin legi speciale. Spreexemplu: recursul împotriva hotãrârilor secţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a aplicat magistratului o sancţiune disciplinară
este de competenţa completului de 5 judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [art. 51
alin. (3)'''din Legea nr. 317/2004 orivind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată];
recursul împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti prin care se dispun restituirea bunului
cultural şi acordarea despãgubirilor [art. 70 alin. (3) şi (4) 12' din Legea nr. 182/2000 privind
protejarea patrimoniului ctltural national mobil, republicată]; recursul împotriva ordonanţei de
clasare a Agenţiei Naţionale de Integritate [art. 19 alin. (lp1

''' Art. 51 arc unnătorul conţinut: „(l ) Hotărările sccţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a
soluţionat ac(iunea disciplinară se redacteazã, obligatorîu, în termen de eel mult 20 de zile de la pronunţarc şi so
comunică dc indată, în scris, judccătorului sau procurorului vizat, precum si Inspecjiei (udiciare ori, după caz,
titularului acţiunii disciplinare care a exercitat-o. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al
Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Membrul Consiliului Superior al Magistraiurii faţă de care se exercitā
acţiunea disciplinary nu participă la lucrărilc sec)iei in care se judecă această acţiune. (3) împotriva hotãrârilor
prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs in termen de 15 zile de la comunicarc dccătrc judecătorul sau
procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspccţia Judiciară sau de către ceilal(i titulari ai acţiunii disciplinare care au
exercitat-o. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al
Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar. (4) Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului
Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare. (5) Hotărārea prin care se solu)ionează recursul
prevăzui la alin. (3) este irevocabilă".
'2' TextuI are următorul conţinut: „(3) Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti prin care se dispun restituirea bunului
cultural şi acordarea despãgubirilor prevăzute la alin, (2) poate fi atacată cu recurs la Inalta Curte de Casaţie şi )
ustiţie în termen de 15 zile de la comunicare. ínalta Curte de Casa{ic şi Justitie va judeca recursul de urgenţă. (4) In
cazul admiterii recursului prevăzut la alin. (3), Inalta Curte de Casaţie ⅜i Justiţie, casând sentinţa, va rejudeca
litigiul în fond".
'`' Potrivit acestui text: „lmpotriva ordonanţei de clasare a comisiei de cercetare (sintagmă înlocuită, conform art.
64 pel. 4 din Legea nr. 144/2007, cu cea de *Agenţic Nationals de Integritate» - n.n.}, părţile interesate, Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi procurorul pot face recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 10 zile de la
comunicare",
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI 4JT⅞. 97 | l⅛*V

din Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor
persoane cu funcţii de conducere şi de control si a funcţionarilor publici]; recursul împotriva
sentinţei secţiei de contencios administrate şi fiscal a curţii de apel (art. 20'1' din Legea nr.
115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi
a unor persoane cu funcţii de conducere).
4. Competenţa privind judecata recursuluiîn interesul legii. Instanţa supremă judecă
recursurile în interesul legii (art. 97 pet. 2 NCPC). Deciziile se pronunţă de Completul
competent să judece recursul în interesul legii al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publicã
în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 517 NCPC).
5. Competenţa în cazul cererilor avãnd ca obiect pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea unor probleme de drept. Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept este o
instituţie nou-introdusă prin noul Cod de procedurã civilă, reglementată în cuprinsul art. 519-
521. Conform art. 519 NCPC, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecata al înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit cu soluţiona-rea unei cauze în
ultima instanţă constată că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe
fond a cauzei respective, este nouã şi asupra acesteia instanţa supremã nua statuatşi
nufaceobiectul unui recurs în interesul legii, oricaredintre instan-ţele menţionate va putea
solicita înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să rezolve, de
principiu, chestunea de drept cu care a fost sesizată. Aceastã instituţie apare ca un instrument
complementar recursului şi recursului în interesul legii, reglementat în scopul creării unei
jurisprudenţe unitare.
6. Competenţa privind judecata în alte cereri date prin lege în competenţa sa. Instanţa
supremã judecă în orice alte materii date în competenţa sa prin legea de procedurã sau prin
legi speciale (art. 97 pet. 4 NCPC). Astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: conflictele
de competenţã între douã curţi de apel; între un tribunal şi o curte de apel; între douã instanţe
care nu se gāsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel; între o curte de apel şi un organ cu
activitate jurisdicţională (art. 135 NCPC); delegarea instanţei în condiţiile art. 147 NCPC;
strămutarea pe motiv bănuială legitimă de la o curte de apel şi strămutarea pentru motiv de
siguranţă publică, prevăzute de art. 142 alin. (1) şi (2) NCPC; cererea de recuzare provenind
de la o curte de apel, în condiţiile art. 52 NCPC; îndreptarea erorilor materiale, lămurirea şi
completarea propriilor hotărâri (art. 442 şi urm. NCPC); contestaţia în anulare şi revizuirea în
con:ra propriilor hotãrâri (art. 505 şi art. 510 NCPC); contestaţia la titlu, cãnd are ca obiect
propria sa hotărâre [art. 713 alin. (3)].
Totodată, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: contestaţiile privind modul defor-mare
şi competenţa Biroului Electoral Certral [art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autoritãţilor administraţiei publice locale, republicată şi art. 21 alin. (2)' 1 din Legea nr. 35/2008
pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modifica-rea şi completarea Legii
nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali]; contestaţiile
împotriva hotărârilor consiliului de administraţie al

' ' Art. 20 are următorul continut: „Sentinţele curni de apel - secţia de contencios administrativ şi fiscal pot fî
atacatc cu recurs dc p."irtile intcrcsate, dc Agenţie şi procuror, în termen dc 15 zile de la comunicare, la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal".
'2' Alin. (2) al art. 21, modificat prin Legea nr. 76/2012, are următorul conţinut: „Contestaţiile se depun la şi se
soluţionează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcţionează biroul la
care se referā contestaţia sau de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in cazul in care contestaţia se referă la
Biroul Electoral Central, în termen de eel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după
caz, hotărãrea data dc Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie este definitivă".
ZOO I API. H7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Băncii Naţionale a României [art. 275 alin. (2) 1'1 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului]; ca instanţã disciplinary, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
judecã în Complet de 5 judecători [art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, raportat la art. XXV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, potrivit căruia referirile la
completul de 9 judecători cuprinse îr actele normative în vigoare se consideră a fi fãcute la
completele de 5 judecători].
7. Competenţa Completelor de 5 judecători. Prin Legea nr. 202/2010, au fost aduse
modificări şi completări art. 19'2', art. 24, art. 241 (nou-introdus) şi art. 32 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, fiind reglementată organizarea completelor
de cinci judecători, iar ulterior prin Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 76/2012.
Astfel, la începutul fiecărui an, se stabilesc: două complete de 5 judecători în materie
penală, formate numai din judecători din cadrul Secţiei penale a înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie; două complete de 5 judecători, în alte materii decât cea penală. în compunerea
completelor prevăzute intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cau-zei.
Colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă compunerea completelor de
5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţr de preşedintele
sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea
membrilor completelor se face în mod exceptional, pe baza criteriilor objective stabilite de
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie. Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. în lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de
secţie desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauzele care intră în competenţa Completelor de 5 judecători vor fi repartizate alea-toriu
în sistem informatizat Completele de 5 judecãtori judecă: recursurile şi cererile judecate în
primă instanţă de Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; ca instanţă disciplinară; în
alte cauze date prin lege în competenţa lor.
Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fãră
citarea părţilor. în cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei
hotărâri care nu este supusă niciunei căi ce atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată
cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune,
prinîncheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea, conflictul de competenţă dintre două secţii ale înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători [art. 136 alin. (3) NCPC].
Potrivit art. 410 NCPC, în cazul renunţării la însuşi dreptul pretins în fata unei secţii a
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.
Totodată, conform art. 421 alin. (2) teza a ll-a NCPC, când perimarea se constată de o
secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

111
TextuI are următorul conţinut: „Hotãrârea con⅛iliului de ad minis traţie al Biíncii Naţionale a Românieí poate fi
alacată la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în tcrmen de 15 zile de la comunicare".
,2
' Art. 19 alin. (2), (2') şi (3), modificat prin Legea nr. 76/2C12. prevede: „(2) înalta Curte de Casaţie şi Jushţie esic
organizată in 4 secţii - Sccţia I civilíi, Sccţia a ll-a civil.T, Secţia pcnal.1, Sec(ia dccontencios administrate şi fiscal
şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie. (2') In cadrul Inaltei Curţi de Casaţie şi Jusfiţie funcţioneaza Completul
pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unorchestiuni de drept, precum şi 4
complete de 5 judecãtori. (3) La începutul fiecārui an, Colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
la propunerea preşedinte!ui sau a vicepreşedinlelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate in
cadrul secţiilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, in funcţie de num<*rul şi natura cauzelor, de volumul de
activitate al fiecărei secţii. precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificârii esperienţei
profesionale a acestora".
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %ri. m i im

In cazul în care revizuirea cerutã pentru hotărâri potrivnice a fost soluţionată de una dintre
secţiile înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, recursul împotriva hotărârii date asupra revizuirii este
de competenţa Completului de 5 judecători [art. 513 alin. (6) NCPC].
8. Competenţa Completului care judecă recursul în interesul legii. Prin Legea
nr. 202/2010 a fost introdus art. 330 & CPC, ale cãrui dispoziţii au fost preluate de art. 516
NCPC. Conform art. 5l6alin. (1), recursul în interesul legii se judecă deun complet format
din preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecă
tori, din care 14 judecători din secţia/secţiileîn a cărei/cărorcompetenţă intră problema
de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din
cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv unul dintre
vicepreşedinţii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
în cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii,
preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va
stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului
prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi
alineat. Atunci când problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, dupã caz, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei secţii. Pentru întocmirea
raportului, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii.
Dupã sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre
vicepreşedinţii acesteia va lua măsurile necesare pentru desem-narea aleatorie a
judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost
soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce
intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).
9. Competenţa Secţiilor Unite. Potrivit legii, instanţa supremă soluţionează, în Secţiile
Unite, sesizările privind schimbarea propriei jurisprudenţe şi sesizează Curtea Constituţională
pentru controlul constituţionalităţii legilorînainte de promulgare {art. 25 lit. b) şi c) din
Legea nr. 304/2004, republicatã]. în acest sens, dacă o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe jude-
cata şi sesizează Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea
părţilor din dosarul a cărui judecată a fostîntreruptă. Dupã ce Secţiile Unite s-au pronunţat
asupra sesizării privind schimbarea jurisorudenţei, judecata continuă (art. 26 din Legea
nr. 304/2004, republicatã).
10. Competenţa Completului care judecă sesizarea în vederea pronunţării unei hotă
râri prealabile. Competentă sã pronunţe o hotărâre în procedura prealabilă, introdusã
prin art. 519-521 NCPC, este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la sesizarea completului
de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în ultima instanţă. Sesizarea se judecă de un
complet al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alcătuit diferit, după cum chestiunea de drept
priveşte activitatea uneia sau mai multcr secţii ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în
sensul celor ce urmează:
a) atunci când problema de drept care face obiectul sesizãrii vizează activitatea unei
singure secţii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în compunerea completului intră: pre-
şedintele secţiei corespunzătoare a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau un judecãtor
desemnat de acesta; 12 judecători din cadrul secţiei corespunzătoare, determinată de natura
cauzei aflate în curs de soluţionareîn ultima instanţā. Aceşti judecători sunt desem-naţi
aleatoriu, de către preşedintele secţiei sau de judecătorul desemnat de acesta. Acest complet
va fi prezidat de preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, de judecătorul desemnat de
acesta. După alcătuirea completului, preşedintele completului va desemna
202 | API. HB I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

un judecător, din cadrul completului, pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept
supuse judecăţii;
b) atunci când problema de drept priveşte ach`vitatea mai multor secţii ale înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie sau la înalta Curte de Casatie şi Justiţie nu există o secţie corespun-zătoare
aceleia la care s-a constatat că problema de drept nu a fost dezlegată unitar în practica
instanţelor, în compunerea completului intră: preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; preşedinţii
secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept; câte 5 judecãtori din cadrul fiecãrei secţii
interesate în soluţionarea chestiunii de drept respective, desemnaţi aleatoriu de preşedintele
completului. Acest ccmplet va fi prezidat de preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţii înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Secţiunea a 2-a. Determinorea competenţei dupo voloarea

obiectului cererii introductive de instanţâ

Art. 98. Reguli generale. (1) Compelenta se determină după valoarea obiectului cererii
arătată în capătul principal de cerere.
(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei princi-pale,
precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asernenea, indiferent de
data scadenţei, şi nici prestaţiilc periodice ajunse la scadenţã în cursul judecãtii.
(3) în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prczentate şi explicaţiile
date de părti.

COMENTARI1
1. Determinarea competenţei în cazul cererilor evaluabile în bani. Regula. Alineatul
(1) al art. 98 NCPC instituie o regulă de principiu, imperativã, conform căreia, în cazul cererilor
evaluabile în bani, având, aşadar, caracter patrimonial, competenţa materiala se determină In
funcţíe de valoarea obiectului capătului principal de cerere.
2. Cereri excluse din calculul valorii. Pentru determinarea valorii obiectului cererii
arātateîn capătul principal, nu potfiavuteîn vedere următoarele: a) accesoriile pretenţiei
principale, precum: dobânzile, penalităţile, f>LCtele, cheltuielile sau altele asernenea,
indiferent de data scadenţei; b) prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.
3. Momentui determinării valorii. Potrivit art. 194 lit. c) NCPC, reclamantul are obli-gaţia
să indice, în cuprinsul cererii introductive, obiectul cererii şi valoarea lui, după pre-ţuirea
proprie, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a
ajuns la determinarea acestei valori, cu hdicarea înscrisurilor corespunzătoare. în cererile
având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lui
se determină în funcţie de valoarea impozabilă stabilită conform legislaţiei fiscale.
în caz de contestaţie a valorii precizate de reclamant prin cererea introductivă de instanţă,
potrivit alin. (3) al art. 98 NCPC, valoarea se va stabili după înscrisurile arătate şi explicaţiile
prezentate de părţi.
Din analiza textelor normative mai sus evocate, rezultă că valoarea obiectului cererii se
stabileşte în raport cu momentui sesizării instanţei, acesta fiind momentui în care
COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI %rl. nît I 2U3

reclamantul are ob!igaţia de a estima valoarea. în acelaşi sens au fost exprimate opinii si în
literatura juridicã de specialitate'1'.
Potrivit Deciziei nr. 32/2008'2' a înalteiCurţi de Casaţie si Justiţie, pronunţată în Secţiile
Unite, cererileîn materie civilă având ca obiect constatarea existenţei ori inexistenţei unui drept
patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juri-dice, privind
drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este sau nu formulat petitul
accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Au caracter patrimonial atât cererile ce au ca obiect plata unei sume de bani sau obţi-nerea
altei valori economice, cat şi cererile care nu tind la obţinerea unei astfel de valori, dar ele
decurg dintr-un raport juridic cu caracter patrimonial. Aşadar, criteriile determi-nante sub acest
aspect sunt caracterul patrimonial al raportului juridic şi finalitatea patrimoniatā a cererií.

Art. 99. Cazul mai multor capete principale de cerere. (1) Când reclamantul a sesizat
instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite,
competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul
fiecãrei pretentii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei
instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corcspunzător
competenţa.
(2) In cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun
ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legă-tură, au fost
dcduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare in judecată, instanţa competentă să le
soluţioneze se determinã tinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei
instanţe de grad mai înalt.

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul mai multor capete principale de cerere. Acest articol
reglementează două ipoteze distincte, şi anume:
a) ipoteza în care cererea introductivă de instanţă cuprinde mai multe capete principale de
cerere, întemeiate pe fapte ori cauze diferite. în această ipoteză, competenţa după materie va
fi determinată în raport cu valoarea (este vorba de valoarea reală a obiectului, şi nu de cea
înscrisă în actul juridic, ce poate constitui, eventual, un reper), cu natura sau obiectul fiecãrei
pretentii distincte, dupã cum este vorba despre o cerere eva-luabilă sau neevaluabilā în bani.
Dacă instanţa va constata că unul dintre capetele de cerere este de competenţa unei alte
instanţe, va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.
în jurisprudenţa, s-a reţinut că în ipoteza în care niciunul dintre contractele a căror constare
a nulităţii absolute se solicită nu depăşeşte valoarea de 500.000 lei [în prezent, de 200.000 lei,
potrivit art. 94 pet. 1 lit. j) NCPC], competenţa materială a instanţei de judecată se determinã în
funcţie de valoarea obiectului din fiecare contract' 3'. Faptul că acestea vizează cote din acelaşi
imobil, că ambele vizează întregul imobil nu este de natura să ducă la concluzia că valoarea
pricinii depăşeşte suma de 500.000 lei, întrucãt valoarea obiectului pricinii se raporteazã la
fiecare contract în mod separat, şi nu cumulat;

111
V.M. Oobanu, op. cit, p. 410; Gfc.-L Zidant, Competenţa materială ..., în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 202.
121
M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.
3
' ' CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5021/R d i n 2 decembrie 2011, nepublic.ita.
204 | in. H M > - I O I I)ISI'O/ITM GtNEKALE

b) ipoteza în care au fost formulate mai multecapete principale de cerere întemeiate pe un

titlu comun având aceeaşi cauză sau chiarcauzediferite, dar aflateîn strānsā legătură.Ïn
acest caz, instanţa competentă va fi identificată în raport cu acea pretenţie care atrage com-
petenţa unei instanţe de grad mai înalt. Cu alte cuvinte, dacã unul dintre capetele de cerere
atrage competenţa de primã instanţã a tribunalului, iar celelalte capete de cerere sunt de
competenţa judecătoriei în primă instanţă, se va asigura o judecată unitară, competenţa
aparţinând tribunalului. Este reglementat, astfel, un caz de prorogare legală de competenţă, în
favoarea instanţei de grad mai înalt, care poate fi tribunalul sau curtea de apel.

Arl. IOO. Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi. (1) Dacă mai mulţi reclamanţi,
prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva
aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să
facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu
observarea valorii sau, dupã caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanti
formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor
pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legăturã între ele.

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul pluralitāţii de părţi. Prin această normă sunt
reglementate două ipoteze distincte care vizează pluralitatea de părţi, într-o formula ce exclude
coparticiparea procesuală, al cărei regim juridic este eel stabilit prin art. 59-60 NCPC, şianume:
a) în ipoteza în care mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii proprii împotriva
aceluiaşi pârât, printr-o unică cerere de chemare în judecată, invocând raporturi juridice
distincte şi neaflate într-o legãtură care să facă necesară judecarea lor împreună, precum în
cazul coparticipārii procesuale active, va fi determinată instanţa competentă în raport cu
valoarea, natura sau obiectul fiecărei preterţii în parte. Instanţa sesizată va dispune
disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa atunci când va constata că nu îi
aparţine competenţa pentru cererile unor reclamanţi;
b) în ipoteza în care unul sau mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii împotriva mai
multor pârâţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, invocând raporturi juridice distincte
şi fără legătură între ele, în absenţa unei legături juridice, specifice coparticipării procesuale
pasive, care să facă necesară judecarea cererilor împreună, instanţa sesizată va determina
instanţa competentă în raport cu valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenţii. Instanţa
sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa atunci
când va constata că nu îi aparţine competenţa pentru cererile formulate împotriva unora dintre
pârâţi.

Art. 101. Valoarea cererii în cazuri speciale. (1) în cererile privitoare la execu-tarea unui
contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va tine seama
de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus
judecăţii.
(2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii
absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi
repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea
existenţei sau inexistenţei unui drept.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI ⅝rl. H»Z-IU;S | 205

(3) In cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de loca{iune ori de leasing,

prccum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat,
valoarea cererii se socoteşte dupã chiria sau arenda anualã.

COMENTARII
Alte criterii de determinare a competenţei după valoare. Prin acest text normativ
legiuitorul introduce criterii speciale de stabilire a competenţei după valoare în cazul anumitor
cereri, şi anume:
a) valoarea obiectului unui act juridic sau, după caz, valoarea părţii distincte dîn
obiectul actului juridic dedus judecăţii, în cererile referitoare la: executarea unui contract ori
a unui alt act juridic; constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezili-erea unui
act juridic, chiarşi atunci când iu sesolicită repunerea părţilorîn situaţia ante-rioară; constatarea
existenţei ori inexistenţei unui drept. Trebuie remarcat că, în cazul în care reclamantul
formulează pretenţii exclusivîn limitele unei părţi distincte din obiectul actului juridic, iar nu cu
privire la întregul obiect, competenţa se va determina în raport cu valoarea părţii din obiectul
dedus judecăţii;
b) valoarea chiriei anuale sau valoarea arenzii anuale, în cereri de aceeaşi natură ca
cele menţionate mai sus, cu privire la contractele de locaţiune ori de leasing, precum şi în
acelea referitoare la predarea ori restituirea bunului închiriat ori arendat. Prin urmare, se va lua
în considerare valoarea anuale a chiriei, iar nu valoarea acesteia calculatã pe toată durata
contractului şi nici valoarea la care se referã cererea introductivă de instanţă. Toate aceste
cereri sunt patrimoniale, prin urmare, evaluarea obiectului cererii este necesarã şi posibilă.
în literatura juridică de specialitate, a fost exprimată opinia, pe care o împărtăşim, conform
căreia competenţa în aceste cazuri se estímează şi se stabileşte în raport cu valoarea de
circulaţie a bunului ce formează obiectul dreptului litigios, la data introducerii acţiunii, stabilitã
în condiţiile art. 98 şi art. 104 NCPC, iar nu în funcţie de valoarea indicată în actul juridic
respectiv, care poate fi mult anterior cererii de chemare în judecată'1'.

Art. 102. Cererea de plată parţială. Când prin acţiune se cere plata unei părti dintr-o
creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul unei creanţe partial exigibile. Ïn cazul în care se
solicită plata unei părţi distincte dintr-o creanţă, competenţa urmează a se determina în raport
cu partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă, iar nu cu valoarea întregii creanţe. Prin
urmare, dacã la data sesizării instanţei era exigibilă o parte din creanţã şi cu privire la aceasta
reclamantul cere plata, atunci competenţa se va stabili în funcţie de partea din creanţă
devenită exigibilă. Seevitã, astfel, eludarea normelor de competenţă după materie şi a regulilor
referitoare la exercitarea căilor de atac.

Art. 103. Cererea privind prestaţii succesive. In cererile care au ca obiect un drept la
prestaţii succesive, dacã durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se
socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.

1,1
Glt.-L. Zidaru, Competenţa nutcríală ..., în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 204.
IVb I AM. 101-HI.> I)ISI'O/ITM GtNKKAlE

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul prestaţiilor succesive. în ipoteza cererilor care au
ca obiect un drept la prestaţii succesive în timp, competenţa urmează a se determina în funcţie
de valoarea prestaţiei anuale datorate, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată.
Din interpretareaperaconfrar/oatextuluide lege, rezultă căatunci când durata existenţei
dreptului este determinată, valoarea obiectului cererii se socoteşte după valoarea tuturor
prestaţiilor succesive.
Sunt vizate, spre exemplu, contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră şi altele
asemenea, vânzarea cu plata preţului în rate, locaţiunea pe durata determinată. în cazul
contractele de locaţiune pe durata nedeterminată, competenţa dupã valoare se va determina
conform regulii înscrise în art. 101 alin. (3) NCPC.

Art. 104. Cererile în materie imobiliară. (1) în cererile având ca obiect un drept
deproprietatesau altedrepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina în
funcţie de valoarea impozabilã, stabilitã potrivit legislaţiei fiscale. (2) In cazul în care
valoarea impozabilã nu este stabilitã sunt aplicabile dispoziţiile art. 98.

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul cererilor în materie imobiliarã. Pentru toate
cererile care au ca obiect un drept de proprietate sau alt drept real asupra unui imobil,
competenţa urmeazã a se determina în funcţie de valoarea impozabilã, stabilitã potrivit
legislaţiei fiscale.
Numaiîn cazul în care valoarea impozabilã nu este stabilitã, adicăaceasta nuse poate
determina conform legislaţiei fiscale, legea permite determinarea competenţei prin apli-carea
regulii generate înscrise în art. 98 NCPC, respecriv după valoarea obiectului cererii astfel
cum a fost aceasta precizată de reclamant. Pentru determinarea valorii obiectului cererii
arătate în capătul principal, nu pot fi avute în vedere următoarele: accesoriile pre-tenţiei
principale, precum: dobânzile, penalităţi e, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent
de data scadenţei; prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.
înînţelesulart. 551NCC, suntdrepturi reale: dreptul de proprietate; dreptul desuper-ficie;
dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitaţie; dreptul de servitute; dreptul de
administrare; dreptul de concesiune; dreptul de folosinţă; drepturile reale de garanţie; alte
drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.
Aplicarea acestui text normativ vizează acţiunile în revendicare, acţiunile negatorii, cererile
în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, servituţile, acţiunea
confesorie de superficie, acţiunea confesorie de uzufruct şi altele asemenea.
Nu intră sub incidenţa acestei norme cererile prevãzute la art. 101 NCPC, în cazul cărora
competenţa se determina în funcţie de valoarea realā a obiectului cererii.

Ari. 105. Cererile în materie de moştenire. In materie de moştenire, competenţa după

valoare se determina fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii.

COMENTARII
Determinarea competenţei în cazul cererilor în materie de moştenire. în materie de
moştenire, se aplică regula generală înscrisă în art. 98 NCPC pentru determinarea com-
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. I»tí | 207

petenţei, respectiv după valoarea obiectului cererii astfel cum a fost aceasta precizată de
reclamant.
Prin derogare de la regula generală, h cazul cererilor în materie de moştenire, la sta-bilirea
valorii vor fi avute în vedere inclusiv sarcinile sau datoriile moştenirii, întregul activ cuprins în
masa succesorală, a cărui valoare este estimată de reclamant. în cazul în care în masa
succesoralã sunt incluse si imobile, va fi avută în vedere valoarea impozabilã, stabilită potrivit
legislaţiei fiscale (art. 1C4 NCPC).
în cazul în care cererea de împărţeală judiciară are caracterul unei cereri accesorit unei
cereri de divorţ ori unei cereri în materie de moştenire (petiţie de ereditate, constatarea calitãţii
de moştenitor şî a cotelor-parţi), atunci competenţa nu mai aparţine exdusiv judecătoriei, ea
urmând a fi determinată după valoare, prin aplicarea regulii generale înscrise în art. 98 NCPC
ori a regulii speciale în materie de moştenire, înscrise în art. 105 NCPC
Cu referire la cererile în materie de moştenire, în doctrinal 1' s-a subliniat că acestea nu au
fost atribuite în competenţa exclusive a judecătoriei indiferent de valoare, soluţie justificată prin
complexitatea problemelor pe care cauzele succesorale le pot implica. în categoria
proceselorîn materie de moştenire intră, spre exemplu: acţiunile pentru anu-larea, constatarea
valabilităţii ori executarea unui testament, anularea certificatului de moştenitor, raportul
donaţiilor, cererile pentru conservarea şi administrarea bunurilor, acţiunile în anularea sau
rezoluţiunea vânzării de drepturi succesorale, petiţia de ereditate, predarea unui legat cu titlu
particular, ieşirea din indiviziune succesorală, cererea prin care creditorii personali ai
defunctului valorifică drepturi din contracte în temeiul unui titlu posterior deschiderii succesiunii.
S-a considerat că nu intră în categoria cererilor în materie de moştenire cererea reală
imobiliară introdusă de un terţ împotriva moştenito-rilor ori cererea prin care moştenitorii
valorifică drepturi dobândite prin succesiune împotriva unor debitori ai defunctului.

Art. 106. Dispoziţii speciale. (1) Instanţa legal învcstită potrivit dispoziţiilor referitoare
la competen{ă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacã,
ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuan-tumul valorii aceluiaşi
obiect (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac.

COMENTARII
Modificarea valorii obiectului cererii. Consecinţe asupra competenţei. în cererile
patrimoniale (personale, reale sau mixte), orice mărire sau micşorare a câtimii obiectului,
utterioară sesizării primei instanţe, nu va putea determina o declinare a competenţei dupã
materie în favoarea instanţei devenite competentă în raport cu noua valoare. Instanţa sesizată
initial rămâne învestită cu judecarea pricinii potrivit competenţei verificate la momentul învestirii
sale. Mai mult, alin. (2) al art. 106 NCPC obligă la aplicarea aceste reguli inclusiv cu prilejul
judecării căilor de atac. Ca atare, în temeiul acestui articol, competenţa materialã a instanţei
este determinată de valoarea pretenţiilor sau de valoarea bunurilor indicată în cuprinsul acţiunii
introductive.
Anterior introducerii acestui text, exista posibilitatea înlăturării competenţei materiale a
instanţei initial sesizate, în situaţia în care reclamantul mărea sau micşora, în cursul judecăţii,
valoarea obiectului litigiului.

1,1
Glt.-L. Zidaru, Competenţa materials .... în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 177.
2VX I An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Norma proceduralā este incidentă în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la
modificările survenite pe parcursul desfăşurării procesului şi numai în situaţia în care aceste
modificări se referă la obiectui indicatîn actui deînvestire, respectivîn cererea de chemare în
judecată. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirmă regula potrivit căreia
competenţa se fixeazā încā din momentul sesizarii instanţei, cererea de chemare în judecată,
ca element al acţiunii civile, individualizând instanţa. în virtutea acestui text de lege, instanţa
judecătoreascã învestită prin cererea de chemare în judecată îşi prelun-geşte competenţa cu
privire la soluţionarea litigiului al cărui obiect şi-a modificat valoa-rea. 0 atare soluţie legislative
este justificată de necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a
cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor analizate fiind aceea de a evita
declinările de competenţă impuse de majorarea sau mic-şorarea cuantumului obiectului supus
litigiului'11.

Capitolul II. Competenţa teritorială

Arl. 107. Regula generală. (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa
în a cărei circumscripţic domiciliazâ sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede
altfel.
(2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizarii, pârâtul
îşi schimbă domiciliul sau sediul.

COMENTARI1
1. Competenţa teritorialã. Noţiune şi clasifkare. Cu excepţia înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, care este unică, celelalte instanţe judecătoreşti au o competenţã limitatã la o
anumită circumscripţie teritorială, prevăzută de ege. Pentru a stabili instanţa care trebuie
sesizată cu o cerere de chemare în judecată, de exercitare a unei căi de atac sau a unei
alte forme procedurale ce intră în conţinutul acţiunii civile, după determinarea compe-
tenţei între instanţele de grad diferit, este necesară o nouă delimitare între instanţele de
acelaşi grad, ce răspunde la întrebarea care judecătorie, care tribunal sau care curte de
apel este competentă din punct de vedere teritorial.
Competenţa teritorialã este reglementatã de noul Cod de procedură civilă, precum şi de
unele norme speciale.
Competenţa teritorială este de trei feluri: a) competenţa teritorială de drept comun, caz în
care cererea se introduce la instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, ori de câte
ori legea nu prevede competenţa unei alte instanţe; b) competenţa teritorială alternativă sau
facultativă, situaţie în care reclamantul are posibilitatea de a opta între două sau mai multe
instanţe deopotrîvă competente; c) competenţa teritorialã exclusivā sau excepţională, când
trebuie sesizată o anumită instanţă, fără a exista posibilitatea pentru părţi de a alege o altă
instanţă'2'.
2. Normele de competenţā teritorialã. Normele de competenţă teritorială sunt norme
juridice de ordine privată, când se referă la litigiicu privire la bunuri, cu excepţia cazurilor
prevăzute de art. 117-120 NCPC, şi norme juridice de ordine publică în materie de per-
soane, în alte pricini care nu se referã la bunuri şi în cazurile prevăzute de art. 117-120
NCPC.

"' CC, Dec. nr. 83/2007, M. Of. nr. 122 din 19 februarie 2107.
121
V.M. Ciobanu, G. Boroh Drept procesual civil. Curs sc!cctiv. Tcste gri⅛ Ed. All Beck, Bucurcşli, 2005, p. 145-146.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. I»7 I UN

3. Competenta teritorială de drept comun. De regulă, reclamantul sesizează instanta

pârâtului sau, altfel spus, cererea de chemare în judecată se adresează instanţei compe-
tente din punct de vedere material (judecătorie, tribunal, curte de apel), în a cărei cir-
cumscripţie îşi are domiciliul pârâtul. Dacă pârâtîn proces este o persoană juridicã de
drept privat, cererea se introduce la instanta unde aceasta îşi are sediul sau la instanta
locului unde ea are un dezmembrāmânt fără personalitate juridicã, pentru cazurile
reglementate prin art. 109 NCPC. Această normă reprezintă dreptul comun în materia
competenţei teritoriale, astfel că, în absenţa unor dispoziţii derogatorii exprese şi de limi-
tatā aplicare, instanta competenta teritoriaí va fi determinata prin aplicarea principiului
actor sequitur forum ret.
Norma juridicã potrivit căreia cererea se face la instanta domiciliului pârâtului are valoarea
unei norme de drept comun în materia competenţei teritoriale, de natură dis-pozitivă, ceea ce
presupune posibilitatea derogării, prin acordul tacit sau expres al părţi-lor. Excepţiile de la
această regulă sunt ccnsacrate expres de legiuitor şi au caracter impe-rativ, ceea ce semnifică
imposibilítatea derogãrii. Astfel, atunci când este vorba despre o necompetenţă relativă, ce
presupune nesocotirea normelor cu caracter dispozitiv, excepţia poate fi invocată numai de
pârâtul în favoarea căruia a fost determinata şi numai prin întâmpinare sau, dacã întâmpinarea
nu este obligatorie, la primul termen de judecatã la care părţile sunt legal citate, iarîn ipote2a
necompetenţei absolute, ce presupune nesocotirea normelor cu caracter imperativ, excepţia
poate fi invocatã de oricare dintre părţi, de procuror ori de instanţă din oficiu, în orice fază a
procesului. Dacă necompetenţa teritorială nu are caracter absolut, instanta ]udecătorească nu
este îndreptăţită să-şi decline din oficiu competenta, ci numai la cererea părţilor'1'.
4. Noţiunea de domiciliu/sediu. Se va avea în vedere adresa unde pârâtul locuieşte
efectiv, printr-o interpretare largă a noţiunii de „domiciliu", şi nu restrânsã la menţiunea
corespunzătoare din actul de identitate, ca element de evidenţă şi identificare, care nu
întotdeauna corespunde realităţii obiective. Relevant în determinarea competenţei teri
toriale este domiciliul pârâtului din momentui sesizării instanţei, astfel că orice modificare
de domiciliu care succede acestui moment nu va influenţa competenta instanţei legal
învestite cu soluţionarea litigiului.
în sensul art. 6 alin. (1') din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, sediul
debitorului este eel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul
societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
în ipoteza în care reclamantul indică un domiciliu procedural ales, respectiv la avocatul
acestuia, acest domiciliu nu poate atragecompetenta instanţei din raza teritorialã a acelui
domiciliu. Dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul
apărătorului ales sau al mandatarului reclamantului, s-ar ajunge la situaţia în care recla-
mantului is-ar permitesăaleagă instanta la care să sejudeceînfuncţiede baroul avocaţial din
cadrul căruia îşi alege apărătorul sauîn funcţie de domiciliul mandatarului'2'.
5. Aplicabilitatea normelor de competenta teritorială de drept comun. Reprezentând
dreptul comun în materia competenţei teritoriale, regula prevăzută de art. 107 NCPC se
aplică atât cererilor cu caracter patrimonial, cat şi celor cu caracter nepatrimonial; astfel,
în lipsa unei reglementãri exprese contrare, instanta de la domiciliul pârâtului este com
petenta să judece: cererile personale mobiliare sau imobiliare; cererile reale mobiliare;
cererile referitoare la starea şi capacitatea persoanelor (în acest caz fiind vorba despre o
competenta exclusivă).

I'1 Trib. Bislrija-Nas3ud, s. civ., dec. nr. 376/R din 2 deccmbrie 2010, nepublicaW. ' '
I.C.C.J., s. a 11-a civ.» dec. nr. 3442 din 13 septenbrie 2012, www.scj.ro.
ZW | An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

6. Schimbarea domiciliului/sediului pârâtului ulterior sesizării instanţei. Orice modi-

ficare intervenită dupã sesizarea instanţei cu privire la domiciliul, respectiv sediul pârâtului
este fărã consecinţe ]uridice sub aspectul competenţei. Instanţa învestită initial rămâne
competentă să judece procesul.
în acelaşi sens, prin art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, se
prevede că tribunalul sau, dupã caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi
are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei, rămâne competent să soíuţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de
sediu ale debitorului.
7. Competenţa teritorială prevăzută prin legi speciale. Există posibilitatea ca si com-
petenţa teritorială să fie reglementată prin legi speciale. 0 asemenea competenţă are
caracter absolut, părţile neputând-oînlătura. Exemplificativ putem menţiona:
-în materia conflictelor individuale de muncă, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, republicată, este reglementată competenţa în favoarea tribunalului de la
domiciliul sau locul de muncã al reclamantului, iar prin art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
(Codul muncii), republicată, este reglementată competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul
sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului. în această materie se impune a face
precizarea cã Legea nr. 62/2011 fiind ulterioară Codului muncii, are prioritateînaplicare.însă,
dispoziţiileart. 210 din Legea nr. 62/2011 suntincidente numaí în cazul reclamantului persoană
fizică, întrucât norma face referire la tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al
reclamantului. în cazul reclamantului persoană juridică rămân aplicabile prevederile art. 269
alin. (2) C. muncii, republicat.
în cazul acţiunilor promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor de sin-dicat,
competenţa teritorială este determinată de sediul sindicatului reclamant1'1;
-în materia pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, prin art. 154 din Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a stabilit competenţa teritorială în favoarea
instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când obiectul îl con-stituie o cerere
îndreptată împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice, a casei teritoriale sau sectoriale de
pensii, respectiv în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, când este vorba de
orice altă cerere decât cererile sus-menţionate;
-în materie de expropriere, competenţa revine, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, republicată, tribunalului în a cărui rază
teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere;
- în materia Legii nr. 10/2001 privind regimjl juridíc al unor imobile preluate abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, conform art. 26 alin. (3), competenţa
revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al
entităţii învestite cu soluţionarea notificării;
-în materia insolvenţei, competenţa revine instanţei de la sediul debitorului, sediu înscris
în registrul comerţului, registrul societăţilor agricole ori al asociaţiilor şi fundaţiilor, dupã caz,
conform art. 6 din Legea nr. 85/2006.
8. Competenţa teritorială exclusivă. în afara cazurilor de competenţă teritorială exclu-
sivă prevăzute de art. 117-120 NCPC, pot exista reglementari speciale care consacră o
asemenea competenţă. Este cazul spre exemplu a conflictelor de muncă. Potrivit art. 210
din Legea nr. 62/2011, act normativ care a modificat prevederile Codului muncii, cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Ca atare, este

' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 1/2013, M. Of. nr. 118 din 1 martie
2013.
ZW | An. lO7 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

6. Schimbarea domiciliului/sediului pârâtului ulterior sesizării instanţei. Orice modi-

ficare intervenită dupã sesizarea instanţei cu privire la domiciliul, respectiv sediul pârâtului
este fărã consecinţe ]uridice sub aspectul competenţei. Instanţa învestită initial rămâne
competentă să judece procesul.
în acelaşi sens, prin art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, se
prevede că tribunalul sau, dupã caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi
are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei, rămâne competent să soíuţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de
sediu ale debitorului.
7. Competenţa teritorială prevăzută prin legi speciale. Există posibilitatea ca si com-
petenţa teritorială să fie reglementată prin legi speciale. 0 asemenea competenţă are
caracter absolut, părţile neputând-oînlătura. Exemplificativ putem menţiona:
-în materia conflictelor individuale de muncă, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 a
dialogului social, republicată, este reglementată competenţa în favoarea tribunalului de la
domiciliul sau locul de muncã al reclamantului, iar prin art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
(Codul muncii), republicată, este reglementată competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul
sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului. în această materie se impune a face
precizarea cã Legea nr. 62/2011 fiind ulterioară Codului muncii, are prioritateînaplicare.însă,
dispoziţiileart. 210 din Legea nr. 62/2011 suntincidente numaí în cazul reclamantului persoană
fizică, întrucât norma face referire la tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al
reclamantului. în cazul reclamantului persoană juridică rămân aplicabile prevederile art. 269
alin. (2) C. muncii, republicat.
în cazul acţiunilor promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor de sin-dicat,
competenţa teritorială este determinată de sediul sindicatului reclamant1'1;
-în materia pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, prin art. 154 din Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a stabilit competenţa teritorială în favoarea
instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când obiectul îl con-stituie o cerere
îndreptată împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice, a casei teritoriale sau sectoriale de
pensii, respectiv în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, când este vorba de
orice altă cerere decât cererile sus-menţionate;
-în materie de expropriere, competenţa revine, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, republicată, tribunalului în a cărui rază
teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere;
- în materia Legii nr. 10/2001 privind regimjl juridíc al unor imobile preluate abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, conform art. 26 alin. (3), competenţa
revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al
entităţii învestite cu soluţionarea notificării;
-în materia insolvenţei, competenţa revine instanţei de la sediul debitorului, sediu înscris
în registrul comerţului, registrul societăţilor agricole ori al asociaţiilor şi fundaţiilor, dupã caz,
conform art. 6 din Legea nr. 85/2006.
8. Competenţa teritorială exclusivă. în afara cazurilor de competenţă teritorială exclu-
sivă prevăzute de art. 117-120 NCPC, pot exista reglementari speciale care consacră o
asemenea competenţă. Este cazul spre exemplu a conflictelor de muncă. Potrivit art. 210
din Legea nr. 62/2011, act normativ care a modificat prevederile Codului muncii, cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Ca atare, este

' ' I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Dec. nr. 1/2013, M. Of. nr. 118 din 1 martie
2013.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI \rl. 1117 | 211

consacrat, în termeni imperativi, un caz de competenţă teritorială absolută, si nu alternativă.

în ceea ce priveşte conflictele colective de muncă, în lipsa unei reglementări speciale
derogatorii cuprinseîn Legea nr. 62/2011, sunt incidente prevederile art. 269 C. muncii,
republicat, conform cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instan-ţei
competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz,
sediul. întrucât textul art. 269alin. (1) C. muncii, republicat, se referă generic la conflictele de
muncă, fărã deosebire dupã cum acestea sunt individuale sau colective, iar art. 210 din Legea
nr. 62/2011 se referã expres doar la conflictele individuale de muncă, rezultă că soluţionarea
conflictelor individuale de muncă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi
are domiciliul sau locul de muncă reclamantul persoanăfizică, iar soluţionarea conflictelor
colective de muncă revineîn competenţa instanţeiîn a cărei circumscripţie reclamantul îşi are
domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, în ambele situaţii fiind în prezenţa unei
competente teritoriale exclusive.
în cazul reclamantului persoanã juridică instanţa competentă este cea de la sediul
reclamantului, conform art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii}, republicată,
prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, fiind incidente numai în cazul
reclamantului persoanã fizică.
Acţiunile promovate de organizaţia sindicală sunt de competenţa instanţei de la sediul
sindicatului reclamant.
în cazul în care o acţiune având ca obiect un conflict de muncă este promovată de mai
mulţi reclamanţi, cu domicilii şi locuri de muncă în raza teritorială a unor instanţe diferite
(exemplificativ, amintim acţiunile introduse de personalul din căile ferate, care prestează
activitateîn cadrul diferitelor regionale de căi ferate, promovate în nume personal, şi nu printr-o
organizaţie sindicală), dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active,
prevăzute de Codul de procedură civilă, cererea poate fi formulată, conform art. 269 alin. (3) C
muncii, republicat, nou-introdus prin Legea nr. 76/2012, la instanţa competentã pentru oricare
dintre reclamanţi, astfel ca instanţa sesizată nu mai este obligată să pro-cedeze la disjungerea
cauzei, reţinând spre competentă soluţionare doar acţiunea promovată de reclamanţii care
domiciliazã ori îşi au locul de muncă în raza teritorială a instanţei sesizate, soluţie care trebuia
adoptatã anterior introducerii reglementării cuprinse în art. 269 alin. (3) C. muncii, republicat.
5tabilirea competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio forma, dreptului
părţilor de a beneficia de un proces echitabil şi nu afectează imparţialitatea justiţiei11'.
9. Soluţii ale instanţelor judecatoreşti. Acţiune îndreptata împotriva casei de pen-sii.
Competenţă teritorială exclusivă. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. Ca atare, ori de cãte ori cererea este
îndreptata împotriva casei de pensii {naţionale sau teritoriale), textul instituie o competenţă
exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului. Competenţa instanţei de la sediul
pârâtei este instituită numai în cazul altor cereri în materia asigurarilor sociale, altele decât cele
îndreptate împotriva caselor de pensii' 2'. Soluţia se menţine şi în prezent. Legea nr. 19/2000 a
fost abrogatã prin Legea nr. 263/2010. Conform art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,
deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi
contestate, în termen

'" CC, Dec. nr. 979/2009, M. Of. nr. 646 din Ï ocombrie 2009. 121 Trib.
Bistriţa-Nasâud, s. civ., sent. nr. 4485/F/2010, nopublicalâ.
Ill I API. I UK-I »!l I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centralã de Contestaţii, respectiv la comisiile de

contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Roman de Informaţii. Hotărârile Comisiei Centrale de
Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului
Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Roman de Informaţií se
pot ataca, în baza art. 151 alin. (2) raportat la art. 153 lit. d) şi art. 154 din Legea nr. 263/2010,
la tribunalul în a cãrui rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, în termen de 30
de zile de la comunicare. Potrivit art. 154, cererile îndrep-tate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adreseazā instanţei în a cārei
rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adreseazã instanţei
în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului de a soluţiona o acţiune personală cu
privire la un imobil. Regula este că pricinile sunt de competenţa instanţei de drept comun din
punct de vedere teritorial. De la această regulă există două excepţii: competenţa teritorială
alternativă sau facultativă şi competenţa teritorială exclusivă sau excep-ţională. Instanţa de
drept comun din punct de vedere teritorial este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea
fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competenţa unei alte instanţe.în
condiţiileîn careobiectul cereriidechemareîn judecatăîlconstituie „obligaţia de a face", respectiv
obligarea pârâţilor la eliberarea podului, caz în care nu se dezleagă o cerere privitoare la un
nemişcātor, ci este vorba de o acţiune personalã ce vizează un nemişcător, se vor aplica în
determinarea competenţei teritoriale regula gene-rală potrivit căreia „cererea se face la
instanţa comiciliului pârâtului"'1'.

Art. I OS. Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut. Dacă domiciliul sau,
după caz, sediul pârâtului este necunoscut, ccrerea se introduce la instanţa în a cãrei
circumscriptie se află reşedinţa sau reprezentanta acestuia, iar dacã nu are nici reşedinţa
ori reprezentanta cunoscută, la instanţa în a cărei circumscriptie reclamantul îşi are
domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanta, dupā caz.

COMENTARH
Pârât care nu are domiciliul/sediul cunoscut. Principiul care guvernează competenţa
teritorială, consacrat în art. 107 NCPC, admite nuanţări şi excepţii, pentru ipoteza în care
pârâtul, persoană fizică sau juridică, are domiciliul sau sediul necunoscut, când cererea
urmeaza a se înregistra la instanţa în a cărei circumscriptie se află reşedinţa sau repre-
zentanta acestuia şi numai atunci când aceasta nu poate fi cunoscută, competenţa revine
instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul, reşedinţa/reprezentanţa reclamantul,
cãruia legea îi conferă dreptul de a opta, prin reglementarea unei competenţe alternative.

Art. 109. Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte. Ccrerea dc chemare în
judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa
locului undc ca are un dezmembrământ fără pcrsonalitate juridică, pentru obligaţiile ce
urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul
dczmcmbrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

' ' I.C.C.J., s. civ. şi de propr. inl., dec. nr. 6316 din 22 septcmbrie 2011, ww\v.scj ro.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI \rt. IIO [ 213

COMENTARII
1. Competenţă teritorialã de drept comun. Pârât persoană juridicã de drept pri-vat.
Dacă pãrât în proces este o persoanã juridicã de drept privat, cererea se introduce la instanţa
sediului ei, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenţei terito-riale, consacrată
prin art. 105 NCPC, materializare a principiului actor sequiturforum rei.
2. Competenţă teritorialã alternative. Dezmembrământ fără personalitate juridicã.
Acţiunile personale privind obligaţiice urmează a fi executate la locul unde persoanã juridicã de
drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridicã (cum ar fi sucursalele, agenţiile,
punctele de lucru sau alte asemenea sedii, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990; nu este vorba
de filiale, deoarece acestea sunt dezmembrãminte cu personalitate juridicã) sau obligaţii
izvorâte din actele juridice încheiate prin reprezentant sau din faptele sãvârşite de
reprezentantul dezmembrãmântului vor putea fi soluţionate si de instanţa locului unde
persoanã juridicã de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridicã,
competenţa teritorialã în acest caz fiind una alternativă.
3. Dreptul Uniunii Europene. Contestaţie privind exploatarea unei sucursale, agenţii
sau a unei alte unităţi. Potrivit dispoziţiilor art. 5 pet. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, o
persoană care are domiciliul pe teritori jl unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un
alt stat membru în privinţa unei contestaţii privind exploatarea unei sucursale, agenţii sau a
unei alte unităţi, în fata instanţelorde la locul undeseaflăsucursala, agenţia sau unitatea în
cauză.

Art. I 10. Cererile índreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridicã.
Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără
personalitate juridicã, constituită potrivit Iegii ƒ se poate introduce la instanţa competentă
pentru persoanã căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea
sau administrarea acesteia. în cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea
introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.

COMENTARII
1. Competenţă teritorialã de drept comun. Pârât persoană juridicã de drept privat.
Dacă pãrât în proces este o persoanã juridicã de drept privat, cererea se introduce la instanţa
sediului ei, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenţei terito-riale, consacrată
prin art. 105 NCPC, materializare a principiului actor sequitur forum rei.
2. Competenţă teritorialã alternativă. Pârât asociaţie, societate sau altă entitate fără
personalitate juridicã. în ipoteza în care pârât este o asociaţie sau o societate fără per-
sonalitate juridicã, constituită potrivit legii, căreia i se recunoaşte dreptul de a sta în judecată
prin art. 56 alin. (2) NCPC, determinant, sub aspectul competenţei teritoriale, este domiciliul
persoanei căreia i s-a încredinţat conducerea sau administrarea asociaţiei ori societăţii, iar
dacă o asemenea persoană nu a fost desemnată prin convenţia mem-brilor, se va avea în
vedere domiciliul oricăruia dintre membrii entităţii respective. Competenţa este alternativă în
acest ultim caz, operand dreptul de alegere al reclamantului.
Legea conferă dreptul reclamantului de a cere instanţei numirea unui curator, care să
reprezinte interesele asociaţilor, atunci cãnd aceştia nu au încredinţat ei înşişi conducerea sau
administrarea unei anumite persoane (art. 58 NCPC, la ale cărui comentarii facem trimitere).
Numirea curatorului este, evident, ulterioară învestirii instanţei alese de recla-mant, astfel că ea
nu va putea determina o schimbare a competenţei teritoriale, în favoarea instanţei de la
domiciliul curatorului.
214 1 iri. I II- I 12 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

3. Dreptul Uniunii Europene. Contestaţie privind exploatarea unei sucursale, agenţii

sau a unei alte unităţi. Potrivit dispoziţiilor art. 5 pet. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, o
persoanã care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionatã în justiţie într-un
alt stat membru în privinţa unei contestaţii privind exploatarea unei sucursale, agenţii sau a
unei alte unităţi, în fata instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în
cauză.

Art. III. Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public. Cererile
îndreptate împotriva statului, autorităhlor şi instituţiilor centralesau locale, precum şia
altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa dela domiciliul sau
sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

COMENTARII
1. Competenţă teritorială alternativă. Pârât persoanã juridică de drept public. în cazul
în care reclamantul formuleazã o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu statul,
autoritãţile şi instituţiile centrale sau locale, precum şi alte persoane juridice de drept public
(direcţiile generale, regiile publice, casele autonome sau administraţiile comerciale) va putea
opta, din punct de vedere teritorial, între instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului şi
instanţa de la sediul pârâtului. Se instituie, aşadar, o competenţă teritorială alternativă în
materia cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.
2. Reglementarea aplicabilă în materia contenciosului administrativ. Astfel, potrivit art.
10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosul administrativ, reclamantul se poate adresa
instanţei de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru
instanţa de la domiciliului pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompe-tentei teritoriale. Or,
norma specială se aplică cu prioritate.
Practicajudiciarăareţinutcăîncazul unui proces-verbal de control încheiatdeodirecţie
generală a finanţelor publice judeţeană, societatea reclamantă are posibilitatea de a opta,
pentru instanţa competenta teritorial, între tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul
autoritatea publică şi tribunalul în a cãrui rază teritorialã îşi are sediul agentul economic'1'.

Art. 112. Pluralitatea de pârâti. (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâti
poate fi introdusă la instanţa competenta pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care
printre pârâti sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competenta
pentru oricare dintre debitorii principal.
(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei
competente pentru el, oricare dintre pârâti poate invoca necompetenţa la primul termen
de judecată la care părţiie sunt legal citate în fata primei instan{e.

COMENTARII
1. Competenţă teritorială alternativă. Cerere îndreptată împotriva mai multor pârâti
debitori principali. Cererea de chemare în judecată formulată împotriva mai multor pârâti
poate fi introdusă la instanţa domiciliului oricăruia dintre ei.
Legea nu distinge după cum pârâţii se află sau nu într-un raport de coparticipare pro-
cesuală pasivă, însă, în doctrină, s-a susţinut că scopul acestei norme l-a reprezentat

'" I.C.C.J., s. dc cont. adm. şi fisc., dec. nr. 258 din 25 ianuaric 2006, în J.S.C.A.F. 2006 I, p. 435.
COMPFTtNŢA ]NSTANŢELOR (UDECATOREŞTI \rl. 112 | 2I⅛

înlăturarea riscului unor hotărâri contradictorii, în cazul în care reclamantui ar chema în

judecată pe fiecare pârât în fata unor ins:anţe diferite. Rezultă de aici o condiţie subînţe-leasã,
aceea ca obiectul cererii să se refere la o obligaţie comună ori ca obligaţiile părţilor să aibă
aceeaşi cauză'11.
într-adevăr, acesta ar putea fi scopul reglementãrii speciale, astfel că, fără a fi obliga-torie
corelarea cu dispoziţiile art. 59 NCPC, referitoare la condiţiile coparticipării procesuale pasive,
ele pot fi avute în vedere, alãturi de cele ale art. 139 NCPC referitoare la conexi-tate. Concluzia
rezultă şi din remediul instituit prin alin. (2) al art. 112 NCPC, pentru cazul în care reclamantui,
în mod abuziv, cheamã în judecatã un pârât în afara unei legături evidente cu cererile celorlalţi,
pentru alegerea instanţei dorite teritorial. Numai o astfel de legătură ar putea fi verificată de
instanţă în soluţionarea excepţiei de necompetenţă, la primul termen de judecată, iar nu
calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat artificial în judecată.
în cazul în care reclamantui cheamă în judecată, într-o acţiune în pretenţii, alături de
debitorii principali, şi garanţii, dreptul de alegere al reclamantului este limitat la instanta unuia
dintre debitorii principali, oricare dintre aceştia.
Norma nu este aplicabilă atunci când este vorba de o acţiune reală imobiliară, întrucât în
acest caz competenţa aparţine instantei locului situării imobilului (art. 117 NCPC). Ca atare,
aplicabilitatea textului are incidenţă numai în cazul acţiunilor reale mobiliare şi al celor
personale.
în literatura de specialitate' 2', s-a arãtat că, în cazul în care unii dintre pârâţi au domi-ciliul
cunoscut, iar altora li se cunoaşte numai reşedinţa, cererea poate fi introdusã la instanta unuia
dintre pârâţii cu domiciliul cunoscut. Dacă nu se cunoaşte domiciliul nici-unuia dintre pârâţi,
cererea poate fi introdusã la instanta de la reşedinţa oricăruia dintre ei, deoarece art. 112
NCPC, ca orice normă specială, se completează cu dreptul comun în materie, deci cu art. 107
NCPC.
2. Chemarea în judecată a unui pârât exclusivîn scopul alegerii instanţei competente
teritorial. în alin. (2) este reglementatā ipoteza particulară în care reclamantui, căruia
legeaîi recunoaşte un drept de opţiuneîntre instanţele competente pentru oricare dintre
debitorii principali, cheamă în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, în afara
unui raport de conexitate cu cererile celorlalţi pârâţi, exclusiv în scopul sesizării instanţei
competente pentru aceasta. Legiuitorul intervine pentru a preîntâmpina un exerciţiu
abuziv al dreptului de opţiune stabilit în favoarea reclamantului şi conferă celorlalţi pârâţi
dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă, la primul termen de judecată la care părţile
sunt legal citateîn fata primei instanţe. Aşadar, această excepţie de necompetenţă teri-
torială alternativa poate fi invocată numaiîn primă instanţă, eel mai târziu la primul termen
de judecată şi numai de către pârâţi, iar nu de celelalte părţi, de procuror sau de instanţă
din oficiu.
Credem că este necesar să se invoce lipsa calităţii procesuale a pârâtului, pentru că numai
dacă s-ar reţine lipsa sa de calitate procesuală s-ar putea constata necompetenţa instanţei.
3. Dreptul Uniunii Europene. Competenţă teritorială alternativa, în cazul în care
există mai mulţi pârâţi care domiciliază pe teritoriul unui stat membru. Condiţia opor-
tunitãţii. Potrivit art. 6 pet. 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, atunci când există mai
mulţi pârâţi, o persoană care are domiciiiul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţi-

' ' Gh.-L· Zidaru, Consideraţii cu privire la nornele de competentă cuprinse în noul Cod de procedură civila.
Competent teritoriala (II), in R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 222.
'21 V.M. Ciabanu, G. Boroi, Curs .... p. 148-149.
lib I An. i i:s I ) I S I ' O / I T M GtNKKAlE

onată în justiţie în fata instanţei domiciliului oricãruia dintre aceştia, cu condiţia ca cererile să
fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea şi judecarea lor în
acelaşi timp, pentru a se evita riscul pronunţării unor hotãrâri ireconciliabile în cazul judecării
separate a cauzelor.

Art. 113. Competenţa teritorială alternativă. (1) In afarã de instanţele prevăzute

la art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
1. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliazã creditorul reclamant, în cererile
referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru
copii;
3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei,
în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezili-erea unui contract;
4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorãsc dintr-un raport de
locaţiune a imobilului;
5. instanţa locului unde se aflã imobilul, pentru cererile în prestatie tabulară, în
justificare tabulară sau în rectificare tabulară;
6. instanţa locului de plecare sau de sosirc, pentru cererile ce izvorãsc dintr-un contract
de transport;
7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorãsc dintr-o cambie,
cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea,
constatarea nulitãţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală
a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea
pagubelor produse consumatorilor;
9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs preju-diciul,
pentru cererile privind obligaţiile izvorate dintr-o asemenea faptă.
(2) Când pãrâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitatc
profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea
de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află
locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se
execute în acel loc.

COMENTARII
1. Competenţa teritorială alternative. Cazuri. Textul evocă nouă categorii de cereri, într-
o enumerare limitativã, cu privire la care furcţionează o competenţă teritorială alter-nativã, fiind
competente, alãturi de instanţele prevăzute la art. 107-112 NCPC, după caz, şi următoarele
instanţe:
a) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiatiei. în acţiunile
privind filiaţia, reclamantul are un drept de opţiune între instanţa în circumscripţia cãreia se află
domiciliul său şi instanţa de la domiciliul pârâtului. Legea recunoaşte un astfel de drept
înconsiderarea calităţii reclamantului, dat fiind regimul specific al acestor acţiuni. Sunt astfel de
acţiuni: contestarea filiatiei (art. 421 NCC); stabilirea filiatiei faţă de mama (art. 422-423 NCC);
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei (art. 424-428); acţiuni privind filiaţia faţã de tatăl din
căsãtorie (art. 429-434 NCC); contestarea filiatiei în cazul reproducerii asistate medical [art.
443 alin. (2) NCC].
COMPETENTA ]NSTANŢELOR (UOECATOREŞTI \rt. Il» | l\/

b) instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile refe-

ritoare laobligaţia de ínt roţinero, inclusivcele privind alocaţiile de stat pentru copii. Dreptul
de opţiune existã numai atunci când se verifică cumulativ condiţiile referitoare la natura
demersului judiciar (cerere principală) şi obiectul obligaţiei (stabilirea, reducerea sau
majorarea pensiei de întreţinere). Noua reglementare nu mai limitează competenta alter-
nativă doar la cererile formulate de ascendenţi sau descendenţi şi doar la cererile de
stabilire sau majorare a cuantumului obligaţiei de întreţinere. în noua reglementare,
competenta teritorială este alternativă, indiferent de titularul cererii şi indiferent dacă se
solicită stabilirea dreptului, majorarea lui, reducerea sau sistarea plăţiiîntreţinerii.
Textul se aplicã şi în ipoteza ín care se solicită restituirea alocaţiei de stat cuvenite
copilului de la părintele care a încasat-o pe nedrept ori când se solicită obligarea la plata de
despăgubiri a părintelui care a împiedicat încasarea alocaţiei de părintele îndreptã-ţit. Aceasta
deoarece, datorită caracterului său alimentar, alocaţia de stat este asimilată cu pensia de
întreţinere.
Atunci când astfel de cereri sunt formulate pe cale incidentală, competenta soluţionării lor
aparţine instanţei legal învestite cu soluţionarea cererii principale, prin prorogare legală de
competenta, potrivit art. 123 NCPC.
Dreptul Uniunii Europene. Competenta în materia obligaţiei de întreţinere. în materia
obligaţiilor de întreţinere care decurg dintr-o relaţie de familie, rudenie, căsătorie sau alianţă îşi
găseşte aplicabilitatea Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decem-brie 2008
privind competenta, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperareaîn
materiedeobligaţii de întreţinere. Conform art. 3al Regulamentului, are competenta de a
hotãrîîn materie de obligaţii de întreţinere în statele membre: instanţa judecătorească de la
locul reşedinţei obişnuite a pârâtului; instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a
creditorului; instanţa judecătorească competenta în temeiul legii forului într-o acţiune privind
starea persoanei în cazul în care cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie
respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilor în care respectiva competenta se întemeiază e>xlusiv
pe cetăţenia uneia dintre părţi; instanţa judecătorească competenta în temeiul egii forului într-o
acţiune privind răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligaţie de
întreţinere este accesorie respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilor în care respectiva
competenta se întemeiază numai pe cetăţenia uneia dintre părţi;
c) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obliga
ţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui
contract. Acţiunile personate întemeiate pe contract pot fi introduse şi la instanţa locului
convenit pentru executarea obligaţiei, menţionat în contract, şi nu în mod obligatoriu la
instanţa domiciliului pârâtului. în cazul în care părţile nu au precizat prin convenţie locul
executãrii obligaţiei, competenta teritorială se va stabili potrivit regulii de drept comun
(art. 107 NCPC). Totodată, competenta teritorială nu se determinã astfel, în cazul formu-
lării unei acţiuni reale imobiliare, când competenta aparţine instanţei în a cărei circum
scripţie teritorială se află situat imobilul (art. 117 NCPC).
Dreptul Uniunii Europene. Acţiune în justiţie în materie contractuală, formulate împo-triva
pârâtului domiciliat în alt stat membru. în conformitate cu dispoziţiile art. 5 pet. 1 din
Regulamentul (CE) nr. 44/2001, pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fi
acţionat în justiţie pe teritoriul unui alt stat membru, în materie contractuală, în fata instanţei
locului în care obligaţia a fost sau urmează a fi executată. în absenţa unei convenţii contrare,
locul de executare a obligaţiei e<te: în cazul vânzării de marfuri, locul unde au fost sau ar fi
trebuit să fie livrate mãrfurile, în temeiul contractului; în cazul prestării de servicii, locul unde au
fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile, în temeiul contractului.
iw I An. i i:s I)ISI'O/ITM GtNKKAlE

Complementar,în art. 6 pet. 4 se precizează că, în materie contractuală, dacă acţiunea

poate fi conexată unei acţiuni reale imobiliareîndreptateîmpotriva aceluiaşi pârât, com-
petentă este instanţa din statul membru pe teritoriul cãreia este situat imobilul.
Competenţa în materia contractelor individuale de muncă se determinã în conformi-tate
cu dispoziţiile Secţiunii 5 (art. 18-21). Astfel, în aceastã materie, dacă un angajat încheieun
contract individual de muncă cu un angajatorcare nuaredomiciliul pe teritoriul unui stat
membru, însă are o sucursală, agenţie sau altă unitate pe teritoriul unuia dintre statele
membre, se consideră, în cazul contestaţ ilor privind exploatarea sucursalei, agen-ţiei sau
unităţii, că angajatorul are domiciliul pe teritoriul statului respectiv. Un angajator domiciliat pe
teritoriul unui stat membru poate fi acţionat în justiţie: înaintea instanţelor din statul membru pe
teritoriul căruia este domiciliat sau în alt stat membru: înaintea instanţelor din locul în care
angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau înaintea instanţelor din ultimul
locîncareacesta şi-adesfăşurat activitatea sau dacă angajatul nu-şi desfăşoară sau nu şi-a
desfãşurat în mod obişnuit activitatea pe teritoriul aceleiaşi ţări, înaintea instanţelor din locul
unde este sau a fost situată întreprinderea care l-a angajat pe acesta. Acţiunea angajatorului
nu poate fi introdusă decât înaintea instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia angajatul
îşi are domiciliul.
Dispoziţiile acestei secţiuni nu aduc atingere dreptului de a introduce o cerere recon-
venţională la instanţa sesizatā cu cererea iniţială,în conformitate cu prezenta secţiune. De la
acestea nu se poate deroga decât prin convenţii atributive de competenţă: ulterioare naşterii
litigiului sau care permit angajatului să sesizeze alte instanţe decât cele indicate în cadrul
acestei secţiuni;
d) instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de
locaţiune a imobilului, adică acţiunile generate de executarea unui raport de locaţiune a unui
imobil (evacuarea, plata chiriei, plata despăgubirilor datorate pentru degradări aduse imobilului,
obligarea chiriaşului la efectuarea reparaţiilor ce îi incumbă şi altele asemenea);
e) instanţa locului unde se află imobilul, pertru cererile în prestaţie tabularã, în jus-
tificare tabularã sau în rectificare tabularã, adică acţiunile care au ca obiect înscrierile în
cartea funciarã, respectiv acţiunea în justificarea înscrierii provizorii (art. 898 şi art. 899 NCC),
acţiunea în prestaţie tabularã (art. 896 NCC) şi acţiunea în rectificare tabularã (art. 907-915
NCC);
f) instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract
de transport. Acţiunile întemeiate pe un contract de transport conferă reclamantului dreptul de
opţiune între instanţa locului de plecare, instanţa locului de sosire şi instanţa domiciliului
pârâtului.
Dreptul Uniunii Europene. Remuneraţie pretinsā pentru salvarea sau asistarea de
care a beneficiat o încãrcătură sau o marfă. Pctrivit art. 5 pet. 7 din Regulamentul (CE) nr.
44/2001, litigiul referitor la plata unei remuneraţii pretinse pentru salvarea sau asistarea de
care a beneficiat o încărcătură sau o marfã este de competenţa instanţei statului membru în a
cărei rază teritorială încărcătura sau marfa au fost sechestrate în vederea obţinerii unei astfel
de plăţi, ori ar fi putut fi sechestrate, însă a fost depusă o cauţiune sau ogaranţie;
g) instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o
cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare. Acţiunile izvorând dintr-o
cambie, cec sau bilet la ordin permit reclamantului sã aleagă între instanţa locului de plată
şi instanţa domiciliului pârâtului;
h) instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, con-
statarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală
COMPFTtNŢA IN$TANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. I r:í | 21V

a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea

pagubelor produse consumatorilor. Aceste cereri pot fi introduse, aşadar, şi la instanţa de la
domiciliul consumatorului. Textul normei vizează toate cererile în legăturã cu un contract
încheiat între un consumator şi un profesionist- Potrivit pet. 13 din Anexa 1 la Codul
consumului adoptat prin Legea nr. 296/2004, republicată'1', consumator este orice persoană
fizică sau grup de persoane fizice constitute în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara
activitãţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberate. Prin art. 121
NCPC este reglementată o competenţă teritorială exclusive, iar nu alternative, pentru ipoteza
cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, fãră a distinge în funcţie de
natura contractual sau extracontractuală a raportului juridic substantial dedus judecăţii; în toate
situaţiile în care reclamantul profesionist se îndreaptă cu o acţiune în justiţie împotriva pârâtului
consumator, competenţa apartine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază
pârâtul. Legiuitorul nu conferă pro-fesionistului dreptul de alegere a instanţei competente
teritorial, aşa cum o face în cazul consumatorului, pentru acţiunile decurgând din contractul
încheiat.
Determinantă în aplicarea acestui text normativ este calitatea părţilor, iar nu aplicarea legii
speciale mai sus evocate, aşa după cum temeinic s-a apreciat şi în doctrină' 2'. Aceasta întrucât
legea nu distinge, iar scopul normei este acela de a proteja consumatorul, facili-tându-i
accesul la justiţie printr-o dispoziţie de favoare. Consumatorul, neasistat de avocat, ar putea sã
nu fie în mãsurã sã indice textele de lege aplicabile pretenţiilor sale, instanţa fiind obligatā să
califice juridic cererea şi sã dea eficienţă normelor de drept incidente.
Dreptul Uniunii Europene. Competenţa în materia contractelorîncheiate de consu-
matori. Ïn ceea ce priveşte contractul încheiat de consumator într-un scop care se poate
considera că se situeaza în afara domiciliului său profesional, competenţa se determină în
conformitate cu dispoziţiile Secţiunii 4 (art. 15-17) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul
în care contractul are ca obiect: a) vânzarea de bunuri mobile corporale în rate egale, fixe şi
eşalonate; b) un împrumut rambursabil în rate egale, fixe şi eşalonate, sau orice altă forma de
credit, încheiat în scopul finanţãrii vânzării de bunuri mobile corporale; c) contractul a fost
încheiat cu o persoară care desfăşoară activităţi comerciale sau pro-fesionale în statul membru
pe teritoriul cãruia este domiciliat consumatorul sau care, prin orice mijloace, îşi direcţionează
activitaţile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv,
iar contractul intră în sfera de acţiune a acestor activităţi. Când un consumator încheie un
contract cu o parte care nu are domiciliul pe teritoriul statului membru, însã deţine o sucursală,
agenţie sau altă întreprindere pe teritoriul unuia dintre statele membre, se considera, în cazul
contestaţiilor cu privire la exploatarea sucursalei, agenţiei sau întreprinderii, că partea în cauză
are domiciliul pe teritoriul statului respectiv.
Un consumator poate introduce o acţiune împotriva celeilalte părţi la contract fie înaintea
instanţelor din statul membru pe teritoriul cãruia partea în cauză îşi are domiciliul, fie înaintea
instanţelordin locul unde consumatorul îşi are domiciliul. Acţiunea poate fi introdusă împotriva
consumatorului de către cealaltă parte la contract numai înaintea instanţelor din statul membru
pe teritoriul cãruia consumatorul îşi are domiciliul. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului
de a introduce o cerere reconvenţională la instanţa sesizatã cu cererea iniţialã.
Prevederile acestei secţiuni nu se aplicã contractelor de transport, altele decât cele care,
pentru un preţ forfetar, oferă o combinaţie între cãlătorie şi cazare. Totodată, de la

111
M. Of. nr. 224 din 18 marlie 2008.
2
' ' Gh.-L. Zidaru, Competenţa teritorialâ ..., In R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.
220 I An. II:S I)ISI'O/ITM GtNEKALE

aceste dispoziţii nu se poate deroga decât prin următoarele convenţii: cele ulterioare naşterii
litigiului; cele care permit consumatorului să sesizeze alte instanţe decât cele indicate în cadrul
acestei secţiuni; respectiv ce e încheiate între consumator şi cealaltã parte la contract, ambii
având la data încheierii contractului domiciliul sau reşedinţa obiş-nuită în acelaşi stat membru,
şi care au ca efect 3tribuirea de competenţă instanţelor din statul respectiv, exceptând cazurile
în care legea acestui stat interzice aceste acorduri.
i) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul,
pentru cererile privind ob!igaţiile izvorâte dîntr-o asemenea faptã. Acţiunile în răspundere
civilã delictualã atrag şi competenţa teritorială a instanţei de la locul săvârşirii faptului ilicit
cauzator de prejudiciu, desigur, alternativ cu instanţa domiciliului pârâtului. Stabilirea de către
legiuitor, în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, a unei competenţe terito-riale
alternative este motivată de necesitatea unei mai bune administrări a justiţiei, probele fiind mai
uşor de administrat în apropierea locului în care s-a săvârşit fapta ilicită.
Dreptut Uniunii Europene. Competenţa teritorială în materie delictualã şi cvaside-
lictuală. Potrivit art. 5 pet. 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în materie delictualã şi
cvasidelictualã, pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru va fi chemat în judecată în fata
instanţelor de la locul unde s-a produs ScU riscă să se producă fapta prejudiciabil.
2. Competenţă teritorială alternativă. Pârât care desfăşoară în mod statornic, în afara
domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolã, comercială, industrială
sau altele asemenea. Competenţa teritorială este una alternativă pentru acţiunile în
executarea unor obligaţii patrimoniale nãscute ori care urmează sã se execute în locul
unde pârâtul exercitã o activitate profesionalã statornicã sau o activitate agricolã, comer
cială, industrială. Reclamantul are, aşadar, dreptul de opţiune între instanţa locului acti-
vităţii agricole, comerciale sau industriale ori instanţa îndeletnicirii profesionale perma-
nente a pârâtului şi instanţa domiciliului pârâtului.
Potrivit art. 96 NCC, cu titlul marginal domiciliul profesional, eel care exploatează o
întreprindere are domiciliul şi la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce priveşte obligaţiile
patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc.
Competenţa teritorială alternativă nu are semnificaţia unei alegeri neîngrădite a instanţei,
opţiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de o parte, prin arătarea expresă în lege a
situaţiilorîn care competenţa teritorială este alternativă şi, pe de altă parte, prin arătarea
instanţelor între care se poate alege"1.
3. Soluţii ale instanţelor judecătoreşti. Contract de navlosire. Clauză compromiso-
rie. Acţiune în răspundere civilă delictualã. Determinarea competenţei jurisdicţionale
a instanţelor române. Apelanta-reclamantă şi-a fundamentat acţiunea pe dispoziţiile
răspunderii civile delictuale, deci pe fapte extra:ontractuale, aşa încât nu sunt incidente
dispoziţiile contractului referitoare la competenţa instanţelor engleze, ci dispoziţiile art. 149
pet. 5 şi 6 din Legea nr. 105/1992 (abrogată prin Legea nr. 76/2012 - n.n.), întrucât locul
faptului juridic delictual, cat şi locul de încãrcare a mărfii se află în Romania. Mai mult,
excepţia necompetenţei materiale a fost invocată de intimata care nu este parte în con
tract şi nu se poate folosi de clauzele convenţiei care nu-i este opozabilă. în condiţiile în
care intimata-reclamantă a solicitat prin acţiunea sa despăgubiri civile ca urmare a săvâr
şirii de către pârâtă a unui delict civil, invocând crevederile art. 998 C. civ. 1864 [art. 1357
NCC - n.n.J, competenţa materială aparţine tribunalului, conform art. 149 pet. 5 şi 6 din
Legea nr. 105/1992, şi nu instanţelor engleze, conform clauzei contractului de navlosire12'. în

1,1
CC, Dec. nr. 858/2010, M. Of. nr. 604 din 26 august 2010.
' ' C.S.J., s. com., dec. nr. 1202 din 24 martie 1998, în A.-T. Slãnescii, Ş.-AI. Stănescu, Contractul de transport dc
marfuri in trafic intern şi international, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 220-221.
COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI \rl. 114 | Tl\

cazulîn care pârâtul îşi are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene, devin incidente
prevederile Regulamentului (CE) nr. 44/2001. în temeiul regulamentului menţionat, com-
petenţa jurisdicţională a instanţelor române ar fi atrasă în speţă potrivit prevederilor art. 5 pet.
3, care consacră ca punct de legãtură în materíe „locul unde s-a produs sau riscă să se
producã fapta prejudiciabilă".
Acţiune în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Reclamanta a
solicitatinstanţeisădispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu
pârâţii şi restituirea avansului achitat prin virament bancar. Acţiunea promovată de reclamanta
fiind o acţiune personală (antecontractul dă naştere unui drept de creanţă, pãrţile asumându-şi
obligaţia de a face, acestea obligându-se reciproc să încheie ulterior, în condiţiile legii, un
contract de vânzare-cumpărare), sunt incidente prevederile art. 10 pet. 1 CPC [art. 113 NCPC
- n.n.], care prevăd o competenţă alternativă în cererile privi-toare la executarea, anularea,
rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, fiind competentă a judeca, în afară de instanţa de
domiciliu a pârâţilor, şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiarîn parte,
a obligaţiunii. Astfel, pe lângă obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare
în forma autentică, promitentului-vân-zătorîi incumbă şi obligaţia subsecventã de predare a
imobilelor, nefiind necesar ca aceastã obligaţie să fie prevăzută expresîn antecontract. Prin
antecontractul de vânzare-cumpărare părţile au stabilit preţul imobilelor şi termenele de plată,
iar în contul pârâtului reclamanta a virat suma de 8.000 euro (instanţa de fond urmând a stabili
natura acestei sume, pârâţii contestând cã ar reprezenta o parte din preţul stabilit în
antecontract), relevantă fiind pentru speţă înţelegerea părţilor din punctul de vedere al locului
plăţii'11.

Art. 114. Cereri în materie de tutelă şi familie. (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile
privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de rutelă şi
de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorialã îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
(2) în cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a
încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un
imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teri-torială
este siruat imobilul. în acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat
hotărârea va comunica de îndatã o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a
cārei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa eel ocrotit.

COMENTARII
1. Competenţa teritorială în cazul cererilor în materie de tutelă şi familie. De regulă,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice intră în competenţa teritorială a instanţei de tutelă în
circumscrîpţia cãreia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Articolul 265 NCC este textul de lege prin care se determină instanţa competentă ratione
materiae în litigiile generate de aplicarea dispoziţiilor Cărţii a ll-a - Despre familie. în acest sens
se stipulează că toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti,
toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi mãsurile de ocrotire a
copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107
sunt aplicabile în mod corespunzător.
Sunt astfel de litigii cele referitoare la: căsătorie (încheiere, nulitate, desfacerea cãsã-
toriei), cu toate efectele ei, patrimoniale ş personate; rudenie (filiaţia, adopţia); exercitarea
autorităţii părinteşti; obligaţia de întreţinere în interiorul familiei.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 92/R din 26 martie 2010, ncpublicală\
l£l | Art. lit I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Complementar, se trimite la o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 107 NCC,

conform cãrora procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt
de competenţa instanţei de tutelă şi de farnilie stabilite potrivit legii, denumită în continuare
instanţa de tutelă. Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107 NCCÎn
competenţa materială a instanţei de tutelă, suntceleevocateîn cuprinsulart. 106 NCC, şi
anume: reprezentarea minorului; instituirea tutelei minorului; darea minorului în plasament; alte
măsuri de protecţie specială a minorului, anume prevăzute de lege; pune~ rea majorului sub
interdicţiejudecătorească; instituirea curatelei majorului, în condiţiile prevăzute de noul Cod
civil. Excepţiile sunt de strictă şi limitată aplicare.
Referitor la organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de farnilie, Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil pre-cizează, în
cuprinsul art. 229, că acestea se stabilesc prin legea privind organizarea judi-ciară. Până la
reglementarea prin lege a organizării şi funcţionārii instanţei de tutelă: a) atribuţiile acesteia,
prevăzute de noul Cod civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţîile sau, după caz, completele
specializate pentru minori şi farnilie; b) raportul de anchetă psiho-socială prevăzut de noul Cod
civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2)
NCC (în cazul decăderii din exerciţiul drepturilor părinteşti), care se efectuează de direcţia
generalã de asistenţă socială şi protecţia copilului; c) auto-ritãţile şi instituţiile cu atribuţii în
domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă sã exercite
atribuţiile prevãzute de reglementările în vigoare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil, cu
excepţia celor date în competenţa instanţeî de tutelă.
Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1) al art. 229 NCC privind
organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă: a) atribuţiile instanţei de tutelã
referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la
supravegherea modului în care tutorele adm nistrează bunurile minorului revin auto-rităţii
tutelare; b) măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supra-vegherii
specializate se stabilesc şi se monitorizează potrivit art. 58-70 din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare; c) numirea curatorului
special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispo-ziţie sau la
dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea
notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesarã validarea sau confir-marea de către
instanţă; potrivit alin. (33) al art. 229 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 54/2013,
aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul numirii curatorului special prevăzut
la art. 167 NCC {până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească).
Cererileîn curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a noului Cod civil rămân săfie
soluţionate de instanţele judecătoreşti sau, dupa caz, de autorităţile administrative com-
petente potrivit legii în vigoare la data sesizãrii or.
Legiuitorul intervine ulterior şi precizează, în cuprinsul art. 76 al Legii nr. 76/2012, faptul că,
până la organizarea instanţelor de tutelă şi farnilie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori
tribunalele specializate pentru minori şi farnilie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi farnilie,
având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedure civilă, prezentei legi,
precum şi reglementărilorspecialeîn materie.
2. Competenţa teritorialã alternative. Cererile privind autorizarea unor acte juridice care
privesc un irnobil admit o competenţă alternativă între instanţa de tutelă şi de farnilie în a cărei
circumscripţie teritorialã îşi are domciliul sau reşedinţa persoana ocrotită şi instanţa în a cărei
circumscripţie teritorialã este situat imobilul [art. 114 alin. (2) NCPC). în ipoteza în care părţile
aleg instanţa de la locul situării imobilului, se instituie în sarcina
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI \rl. 115 | US

acestei instanţe obligaţia legală de a comunica o copie de pe hotărârea pronunţată instan-ţei

de tutelā şi de familie în a cārei circumscrie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa eel
ocrotit.
3. Domeniul de aplicare. Potrivit art. 114 alin. (1) NCPC, dacā legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în competenţa instanţei de
tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana o:rotită. Textul precizează, sub aspect teritorial, care este
instanţa de tutelă prevăzutădeart. 107 NCC. Lafelcaart. 229'alin. {l)din Legea nr. 71/2011,
abrogat de art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, norma din art. 114 alin. (1) NCPC dã în
competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul sau reşedinţa celui ocrotit Ittigiile care se nascîn
legăturăcu ocrotirea persoanei fizice, adică cele din Titlul III al Cărţii I din noul Cod civil. Ca
atare, şi în acest caz apreciem că trimiterea pe care art. 265 NCC o face la prevederile art. 107
NCC se referă, printre altele, şi la competenţa teritorialã a instanţei de tutelã numai în litigiile
privitoare la relaţiile cu caracter personal, la efectele personale ce decurg din logodnă,
cãsătorie, divorţ, la cele prin care se urmăreşte protecţia minorului, ocrotirea sa.
în privinţa relaţiilor cu caracter patrimonial, a efectelor patrimoniale generate de logodnă,
cãsătorie, divorţ, competenţa teritorială poate fi alternativă sau exclusivã, după caz. Astfel,
conform art. 114 alin. (2) NCFC, în cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de
tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită
priveşte un imobil, competenţă este alternativă, ea revenind, la alegerea reclamantului, fie
instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului sau a minorului, după caz, fie instanţei în a
cărei c rcumscripţie teritorială este situat imobilul. în cazul în care nu ne aflăm în ipoteza strict
şi limitativ prevăzută de art. 114 alin. (2) NCPC, competenţa teritorială se stabileşte în funcţie
de dispoziţiile legale privitoare la competenţă prevăzute de art. 108, art. 113, art. 116, art. 117
NCPC, după caz. Exemplificativ, arătăm că, în ipoteza în care litigiul priveşte un imobil şi nu se
încadrează în situaţia regle-mentată de textul art. 114 alin. (2) NCPC, competenţa va fi una
exclusivã, ea revenind instanţei de tutelă de la locul situării imobilului, potrivit art. 117 NCPC.
Dacã litigiul are ca obiect plata de despãgubiri, competenţa este cea de drept comun, a
instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, conform art. 107 şi art. 108 NCPC.
Prevederile art. 114 alin. (1) NCPC, aplicabil, conform art. 265 NCC, litigiilor născute în
legăturã cu aplicarea Cărţii a ll-a a noului Cod civil, privitoare la competenţa instanţei de la
domiciliul sau reşedinţa pârâtului, sjnt incidente numai atunci când legea (generală sau
specială, fără vreo distincţie făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atunci când legea prevede
altfel, suntem în situaţia derogatorie de la prevederile art. 114 alin. (1) NCPC, astfel că devin
prioritareîn aplicare prevederile derogatorii. Bunăoară,în materia stabilirii filiaţiei, art. 113 alin.
(1) pet. 1 NCPC prevede o competenţă alternativă, în favoarea instanţei de la domiciliul sau
reşedinţa pârâtului ori a instanţei de la domiciliul reclamantului; art. 914 NCPC prevede, în
materia divorţului, competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află, ca regulă, cea din
urmã locuinţă comună a soţilor; art. 943 NCPC stabileşte competenţa de soluţionare a cererii
de declarare a morţii unei persoane în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie acea
persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Arl· 115. Cererile în materie de asigurări. (1) In materie de asigurare, cererea

privitoare la despãgubiri se va putca face şi la instanţa în circumscripţia căreia se

1. domiciliul sau sediul asiguratului;

2. bunurile asigurate;
224 | Ari. I l.> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

3. locul unde s-a produs riscul asigurat.

(2) Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută
înainte de naşterea dreptului la despãgubire.
(3) In materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudicial poate
introduce acţiune directã şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu sc aplicã însă în materie de asigurări maritime, fluviale
şi aeriene.

COMENTARII
1. Competenţã teritorială alternativă. Cereri privitoare la despăgubiri în materie de
asigurãri. Acţiunea în despăgubiri, în materie de asigurare, este de competenţa instanţeí
domiciliului pârâtului, dar legea conferã reclamantului dreptul de a opta între aceasta şi
instanţa de la domiciliul/sediul asiguratului, instanţa în a cãrei rază teritorială se aflã
bunurile asigurate ori instanţa de la locul producerii riscului asigurat.
Norma de competenţă teritorială alternativă se aplică numai dacã cererea are ca obiect
despãgubiri, constând în plata indemnizaţiei de asigurare, în cazul asigurării de bunuri, ori a
sumei asigurate, în cazul asigurãrii de persoane, fiind inaplicabil, spre exemplu, atunci când s-
ar cere plata primelor de asigurare1'1.
2. Alegerea de competenţā. Alegerea instanţei competente teritorial este permisă
numai după naşterea dreptului la despăgubiri, orice convenţie anterioară, încheiată
în acest sens, fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Interdicţia prorogării voluntare
a competenţei înaintea naşterii dreptului la despăgubire este aplicabilă indiferent dacă
asiguratul este profesionist sau consumator, prezumându-se legal cã, chiar dacă asi-
guratul ar fi un mic comerciant ori liber profesionist, acesta nu poate să negocieze
clauzele contractului de asigurare, care este jn contract de adeziune. în acest sens
sunt şi dispoziţiile art. 126 alin. (2) NCPC, care au în vedere orice contract încheiat de
un consumator cu un profesionist, precum şi un alt caz prevăzut în mod expres de
lege.
în doctrinã, s-a apreciat că această normă, inclusiv art. 126 alin. (2) NCPC, este una de
ordine publică de protecţie, întrucât partea s\ cărei interes particular este ocrotit prin norma
care interzice derogarea de la dispoziţia sa înaintea naşterii litigiului este în drept să renunţe la
beneficiul normei după acest moment, prorogând în mod valabil competenţa în favoarea unei
anumite instanţe, ce poate fi diferită de oricare dintre instanţele desem-nate de regula de
competenţă alternativă121.
3. Dreptul de opţiune al terţului prejudiciat. Terţul prejudiciat, în materia asigurãrii
obligatorii de răspundere civilă, poate introduce acţiune directă la instanţa de la domiciliul
pârâtului sau la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
4. Competenţă materială şi teritorială exclusivã. în materie de asigurãri maritime şí
fluviale operau normele speciale de competenţa, Judecãtoriile Constanta şi Galaţi având o
competenţă materialã şi teritorială exclusivã, conferită prin dispoziţiile art. 1 din Decretui nr.
203/1974, abrogat în prezent prin art. 83 lit. d) din Legea nr. 76/2012. în prezent, secţit
maritime şi fluviale pot fi înfiinţate la nivelul curţilor de apel şi a tribunalelor, în funcţie de natura
şi numărul cauzelor [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată].
5. Dreptul Uniunii Europene. Competenţa în materie de asigurări. Din perspectiva
Regulamentului (CE) nr. 44/2001, competenţa ín materie de asigurări este determinată
111
M. Tābârcã, DrepI procesual..., vol. I ed. a 2-a, 2008, p. 290.
|z|
Ch.-L· Zidaru, Competenţa tcritorială ..., in R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 235.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UORCATOREŞTI \ri. 115 | ll`y

de Secţiunea 3 (art. 8-14), în māsura în care dispoziţiile acesteia nu contravin celor cuprinse în
art. 4 şi art. 5 pet. 5.
Astfel, un asigurator care are domiciliul peteritoriul unui statmembru poatefiacţionat în
justiţie: a) în fata instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia are domiciliul sau b) în alt
stat membru, în cazul acţiunilor intentate de cãtre deţinătorul poliţei de asigurare, asigurat sau
un beneficiar, în fata instanţelor de la locul unde este domiciliat reclamantul sau c) dacă este
coasigurător, în fata instanţelor dintr-un stat membru sesizate cu acţiunea introdusā împotriva
asigurătorului principal. Atunci când un asigurator nu are domiciliul pe teritoriul unui stat
membru, dar deţine o sucursalã, agenţie sau altă unitate pe teritoriul unuia dintre statele
membre, în cazul litigiilor privind exploatarea sucursalei, agenţiei sau unităţii, acesta este
considerat ca având domiciliul pe teritoriul statului membru respectiv.
în cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuri imobiliare, asigură-torul
mai poatefi acţionatîn justiţie şiîn*'aţa instanţelor de la locul unde s-a produsfapta
prejudiciabilă. Acelaşi lucru este aplicabil şi în cazul în care bunurile mobile şi imobile sunt
acoperite de aceeaşi poliţā de asigurare, ambele categorii de bunuri fiind afectateîn mod
negativ de acelaşi eveniment neprevăzut.
în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul poate, de asemenea, dacă legea
instanţei permite acest lucru, să fie acţionat în fata instanţei la care persoana vătămată a
introdus acţiunea împotriva asiguratului.
Dispoziţiile amintite se aplică în cazul acţiunii directe introduse de persoana vătămată
împotriva asigurătorului, în situaţia în care sunt permise asemenea acţiuni directe. Dacă legea
aplicabilă acţiunilor directe prevede posibilitatea introducerii în cauză a deţinăto-rului poliţei de
asigurare sau a asiguratului, aceeaşi instanţă este competentă şi în privinţa acestora. Fără a
aduce atingere acestei prevederi, un asigurator poate intenta acţiune numai înaintea
instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, indiferent dacā acesta
este deţinătorul poliţei de asigurare, asiguratul sau beneficiarul.
Dispoziţiile acestei secţiuni nu aduc atingere dreptului de a introduce o cerere recon·
venţională la instanţa sesizată cu cererea iniţială.
Totodată, de la aceste reglementări legale nu se poate deroga decât prin urmãtoarele
convenţii: cele ulterioare naşterii litigiului; cele care permit deţinătorului poliţei, asiguratului sau
unui beneficiar să sesizeze alte instanţe decât cele indicate în cadrul Secţiunii 3 din
regulament; cele încheiate între un deţinător de poliţă şi un asigurator, ambii având la data
încheierii contractului domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acelaşi stat membru, şi care au ca
efect atribuirea competenţei instanţelor din statul în cauză, chiar dacă fapta prejudiciabilă s-a
produs peste hotare, cu condiţia ca legislaţia statului în cauză să nu interzică astfel de
convenţii; cele încheiate de deţinătorul poliţei care nu este domiciliat pe teritoriul unui stat
membru, cu excepţia cazului în care asigurarea este obligatorie sau priveşte un imobil situat pe
teritoriul unui stat membru, respectiv cele care privesc un contract de asigurare care acoperă
unui sau mai multe dintre riscurile prevăzute de art. 14'".

' ' Potrivilart. 14 din regulament, riscurile la care se face referire sunt: 1. orice prejudicii produse: a) navelor
maritime, instalajiilor din zona de coastă sau din largul m<⅝rii sau aeronavelor, rezultate in urma evenimcntelor
asociate utilizării lor în scopuri comerciale; b) mârfurilor aflate in tranzit, altele decât bagajele pasagerilor, atunci
când tranzitul este integral sau partial efectuat cu astfel de nave sau aeronave fie în tolalitate, fie in combinaţie cu
alte mijloace de transport; 2. orice rāspundere. alta decât cea pentru vâtămările corporale produse caiătorilor sau
pentru prejudicitle aduse bagajelor acestora: a) decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instalaţiilor sau
aeronavelor menţionate a pet. 1 lit. a) in māsura in care, în privinţa celor din urma, legislaţia statului membru in
care aeronavele suntînregistrate nu interzice clauzele atributive de competenţă in materia asigurării acestor riscuri;
b) pentru prejudiciile cauzate de bunuri aflate în tranz.it, conform descrierii
lib I in. i Mi I)ISI'O/ITM GtNKKAlE

Art. 11 ft. Alegerea instanţei. Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe
deopotrivă competente.

COMENTARII
1. Titularul dreptului de opţiune. Interesul ocrotit prin normele de competenţă teri-torială
alternative aparţine reclamantului, astfel încât el este eel care decide care va fi instanţa
sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre douā sau mai multe instanţe deopotrivă competente.
2. Caracterul irevocabil al dreptului de opţiune. Alegerea făcutã de reclamant este
irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, reclamantul nu
va putea obţine o declinare ulterioară de competenţă în favoarea unei alte instanţe, o astfel de
cerere fiind inadmisibilă. Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenţei nu poate fi
admisă, iar instanţa nu ar putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti
opţiunea fermã a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilităţiiîn procesul
civil.
Pentru ca opţiunea reclamantului să nu poa:ă fi contestată, trebuie să fi fost sesizată una
dintre instanţele competente alternativ. în eaz contrar, pârâtul va putea invoca, prin
întâmpinare sau eel mai târziu la prima zi de judecată în primă instanţă, excepţia de
necompetenţă. Instanţa nu va putea invoca şi dispune din oficiu declinarea competenţei,
întrucât competenţa teritorială alternative este reglementată prin norme dispozitive.
3. Cerere formulată de procuror. în cazul în care cererea de chemare în judecată a
fost introdusă de către procuror, în condiţiile prevăzute de art. 92 NCPC, se admite că
titularul dreptului nu s-ar putea prevala de dispoziţiile art. 116 NCPC, pentru a face o
alegere de competenţă diferită de cea a procurorului. Aceasta deoarece instanţa sesizată
de procuror este, prin definiţie, competentă, nemaiputând să îşi decline competenţa, de
vreme ce alegerea de competenţã s-a făcut de un organ căruia legea îi recunoaşte legiti-
mare procesuală activã1'1. S-a susţinutînsă şi opmia contrară, arătându-se, pe de o parte,
că declanşarea acţiunii de către reprezentantul Ministerului Public nu îl poate lipsi pe
titularul real al acesteia de avantajele pe care legea i le-a creat prin regulile de competenţã
teritorială alternativă, iar, pe de altă parte, s-ar ajunge la acelaşi rezultat dacă reclamantul
ar renunţa la judecatā, introducând apoi cererea la cealaltã instanţă'2'.
în ceea ce ne priveşte, suntem de părere că alegerea instanţei are loc în momentul
sesizarii instanţei de judecată. în cazul prevăzutdeart. 92 NCPC, suntem în prezenţa unei
situaţii deexcepţie, când titularul dreptului esteintrodusîn procesdupă sesizarea instanţei,
respectiv după momentul alegerii competerţei de organul căruia legea îi recunoaşte, în cazurile
expres menţionate, calitate procesuală activã, calitate ce implică şi dreptul de alegere a
instanţei, în temeiul art. 116 NCPC. întrucât Ministerul Public are poziţia procesuală a unui
reclamant, titularul dreptului la carese referă acţiunea procurorului, introdus în proces după
învestirea uneia dintre instanţele competente, nu ar mai putea solicita declinarea competenţei,
odată ce instanţa a fost aleasă irevocabil de reclamantul initial, deoarece prin introducerea
acţiunii s-a fixatîn mod definitiv competenţa acelei instanţe.

de la pet. 1 lit. b); 3. uríce pierdere financiară legată de u(ilizarea sau exploatarea navelor. instalaţiilor sau
aeronavelor menţionate la pel. 1 lit. a), in special pierderile inregistrate în leg.`Kur.1 cu mărfurilesau navlosirea;
4. orice rise sau interes legat de oricare dintre cele menţionale la punctele 1-3; 5. ⅛ră a aduce atingere punctelor
1-4, loale„riscurilemajore" definite in Dircctiva73/239/ŒEaConsiliului, astfel cum a fost modificata prin
Directivele 88/357/CEE şi 90/618/CEE, ale Consiliului îr ultima versiune in vigoare ale acestora.
I'' V.M. Ciobami, G. Boroi, Curs..., p. 154.
|z
' I. Deleami, Tratat..., 2005, vol. 1, p. 413, nota de subsol 1.
COMPFTtNŢA JN$TANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rt. 117 | 11/

\rt. 117. Cererile privitoare la imobile. (1) Cererile privitoare la drepturile reale
imobiliare se introduc numai la instanta în a cãrei circumscripţie este situat imobilul.
(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la
instanta domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste
circumscripţiiƒ iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în cir-cumscripţiilc cărora se
află imobilul.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã. prin asemănare, şi în cazul actiunilor pose-sorii,
actiunilor în grãniţuire, actiunilor privitoare la îngrcídirile dreptului de proprietate
imobiliară, precum şi în cazul celor de împărteală judiciară a unui imobil, când
indiviziunea nu rezultã din succesiune.

COMENTARII
1. Competenţă teritorială exclusivă. Competenţă absolută. De regulă, cererile privi
toare la drepturile reale imobiliare sunt de competenţa instanţeiîn a cărei circumscripţie
se află imobilul, fãră ca părţile să aibă dreptul de a stabili o altă instanţă, competenţa
fiind una teritorialā exclusivā, stabilită printr-o normă imperativă, de ordine publică.
în sensul art. 551 NCC, sunt drepturi reale: dreptul de proprietate; dreptul de super-ficie;
dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitaţie; dreptul de servitute; dreptul de
administrare; dreptul de concesiune; dreptul de folosinţã; drepturile reale de garanţie; alte
drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.
Competenţa teritorială a instanţei se determină potrivit cu cele stipulate prin art. 117 alin.
(1) NCPC în cazul actiunilor reale imobiliare, petitorii şi posesorii, precum şi în cazul celor de
împărţeală judiciarā a unui imobil, ori de câte ori indiviziunea nu rezultă din succesiune.
Astfel, sunt de competenţa instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul: acţiunea în
revendicare; acţiunea confesorie; acţiunea negatorie; acţiunea posesorie (dacă imobilul este
situat în circumscripţiile mai multor irstanţe, cererea se va face la instanta domiciliului/
reşedinţei pârâtului aflat în vreuna dintre aceste circumscripţii); acţiunea de partaj, când
indiviziunea nu rezultă din succesiune, în caz contrar ar atrage aplîcarea dispoziţiilor de drept
comun, art. 107 NCPC, întrucât art. 118 NCPC se aplică numai până la ieşirea din indiviziune
(dacă sesolicităîmpărţirea bunurilorcomuneîn procesul de divorţ, iarîn masa deîmpărţit se află
şi un imobil, competenţa aparţine instanţei sesizate); acţiunile privitoare la dreptul de retenţie,
cele care privesc dreptul de gaj, ipotecă, uzufructul, servitutea; acţiunile prin care se urmăreşte
valorificarea unui drep: de coproprietate, acţiunile în grăniţuire.
2. Competenţă teritorială alternativã. Competenţă de drept comun. Pentru acţiunile
personale imobiliare este stabilită o competenţă alternativã, prin art. 113 pet. 3 şi 4 NCPC.
Cererile care nu se încadrează în aceste ipoteze suportă regimul stabilit prin art. 107 NCPC,
de regulă, acţiunile personale (mobiliare şi imobiliare) fiind de competenţa instanţei de la
domiciliul pârâtului. în ceea ce priveşte acţiunile mixte, adică acele acţiuni prin care se
valorifică în acelaşi timp un drept real şi un drept de creanţă, care izvorăsc din acelaşi act
juridic sau între care existā o legãturã de interdependenţă, competenţa teritorială se determină
potrivit art. 113 pet. 3 NCPC, iar nu conform art. 117 NCPC.
3. Competenţă teritorială alternativã. în alin. (2) al art. 117 NCPC este reglementată o
competenţă teritorială alternativã pentru cererile privitoare la drepturile reale imobiliare, în
cazul în care imobilul este situat îr circumscripţiile mai multor instanţe şi domiciliul sau
reşedinţa pârâtului nu se aflã în vreuna dintre aceste circumscripţii. în această situaţie,
reclamantul va alege oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.
UÏS I Arl. I IK I ) I S I ' O / I T M GtNKKAU

4. Dreptul Uniunii Europene. Competenţă teritorială exclusivă. Regulamentul (CE) nr.

44/2001 reglementează mai multe cazuri de competenta teritorială exclusivă, stipulând în art.
22 pet. 1, cu valoare de principiu, că indiferent de domiciliu, în materie de drepturi reale
imobiliare, sunt competente instanţele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.

Arl. 1 IS. Cererile privitoare la moştenire. (1) In materie de moştenire, până la icşirea
din indiviziunc, sunt de competent cxclusivă a instanţei eclui din urmă domiciliu al
defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarca dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la
pretenţiile pe care moştcnitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre
moştcnitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise
succesiv sunt de competenta exclusivă a inslan{ei ultimului domiciliu al oricăruia dintre
defuncţi.

COMENTARII
1. Competenţă teritorială exclusivă. Aparţire exclusiv instanţei celui din urmă domiciliu al
defunctului competenta de a soluţiona cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din
indiviziune, şi anume:
a) Cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare (art. 118 pet.
1). Intră în această categorie: cererea în anularea unui testament; cererea în consta-tarea
nulităţii unui testament; cererea în executarea unui testament; cererea pentru recunoaşterea
validităţii dispoziţiilor testamentare;
b) Cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la
pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (art. 118 pet. 2). Exemplificativ,
este vorba despre: cererea în anularea unui certificat de moştenitor; reducţiunea libera-lităţilor
excesive; raportul donaţiilor; petiţia de ereditate; sistarea indiviziunii succesorale; cererile
referitoare la conservarea sau administrarea bunurilorîn timpul stãrii de indiviziune. în general,
textul se referă la orice fel de cereri care privesc moştenirea sau moştenitorii, indiferent de felul
acestora (legali sau testamentari).
Ceea ce este esenţial în determinarea competenţei instanţei, conform art. 118 NCPC, este
ca pretenţiile moştenitorilor să fie îndreptate împotriva altor moştenitori. Ca atare, dispoziţiile
art. 118 nu sunt aplicabile atunci când pretenţiile moştenitorilor se îndreaptă împotriva unor
persoane străine de moştenire (terţi în raporturile cu de cuius). în această din urmă situaţie
competenta se determină conform regulilor de drept comun.
în cazul în care există doar un singur moştenitor, s-a subliniat că dispoziţiile art. 118 sunt
aplicabile în situaţia în care unicul moşten tor a acceptat moştenirea sub beneficiu de
inventar,întrucâtînaceastā ipoteză nu opereazăconfuziunea patrimoniuluisuccesoral cu eel al
succesorului'1'. Per a controrio, înseamnă că atunci când există doar un singur moştenitor
acceptant pur şi simplu (în prezent, doar în cazul acceptării forţate a moşte-nirii, potrivit art.
1119 NCC), sunt aplicabile regjlile de drept comun în materie de competenţă, şi nu dispoziţiile
art. 118, deoarece în acest caz operează confuziunea între patrimoniul moştenitorului şi eel
succesoral;

111
/. Deleami, Tratal..., 2007, vol. 1, p. 427.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. I IK | ±l`*

c) Succesiunile succesive. Competenţa teritorială este uşor de stabilit în cadrul acţi-unilor

în care se dezbate o singură moş:enire. Dificultăţi în determinarea competenţei teritoriale au
existat în cazul acţiunilor având ca obiect moşteniri succesive. în aceastã situaţie, în
jurisprudenţã s-a statuat că, atunci când defuncţií au avut ultimul domiciliu în localitãţi diferite,
situate în circumscripţiile teritoriale ale unor instanţe diferite, conflictul negativ de competenţă
care s-ar putea ivi se rezolvã în favoarea instanţei de la ultimul domiciliu al celui din urmā
defunct1'1. în prezent, legiuitorul a intervenit pentru a regle-menta această ipoteză, stabilind o
competenţã teritorială exclusivă în favoarea instanţei ultimului domiciliu al oricãruia dintre
defuncţi;
d) Cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori
sau împotriva executorului testamentar (art. 118 pet. 3). în aceastã categorie se includ: cererea
legatarilor sau a creditorilor personali ai defunctului împotriva moşte-nitorilor sau a executorului
testamentar, având ca obiect executarea unui contract încheiat cu defunctul; cererea pentru
predarea jnui legat cu titlu particular; cererile prin care creditorii succesiunii ridică pretenţii în
temeiul unui titlu ulterior deschiderii succesiunii (de exemplu, cererea privind plata cheltuielilor
de înmormântare etc.).
Deşi textul art. 118 pet. 3 NCPC se referă expres la „creditorii defunctului", în literatura
juridică s-a subliniat faptui că el seaplicăîn privinţa tuturor creditorilor care au pretenţii
împotriva succesiunii, adică atât în privinţa creditorilor personali ai defunctului, cat şi a celor
care au devenit creditori ai succesiunii după deschtderea ei(21.
Aşa cum este redactat, textul art. 118 pet. 3 are în vedere strict numai cererile formulate de
legatari sau de creditorii lui de cuius în contra unui moştenitor, astfel încãt el nu se aplică în
situaţia inversă în care cererea este formulată de moştenitor împotriva lega-tarului sau a
creditorului defunctului. în această din urmă situaţie devin incidente regulile de drept comun în
materia competenţei teritoriale.
2. Masã succesorală ce conţine un imobil. Competenţã teritorială exclusivă. Instanţa
celui din urmă domiciliu al defunctului este competentă să soluţioneze cererile în materie
de moştenire evocate mai sus şi atunci când în compunerea masei succesorale intră un
imobil aflat în circumscripţia teritorială a unei alte instanţe.
Competenţa teritorialã a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului este exclusivă şi
absoluta şi poate fi invocată de orice persoană care are interes, deci inclusiv de creditor^
succesiunii, precum şi din oficiu'31.
Din analiza art. 118 NCPC se observă faptui că determinant în stabilirea competenţei
teritoriale este ultimul domiciliu al defunctului. Prin urmare, ori de câte ori obiectul acţi-unii îl
constituie o cerere (din cadrul celor trei categorii menţionate la art. 118) care pri-veşte un
imobil, competenţa se va determina potrivit art. 118 NCPC, şi nu conform art. 117 NCPC,
concursul dintre dispoziţiile celor două texte fiind soluţionat în favoarea art. 118. Normele
cuprinse în cele douã texte legale nu sunt conflictuale. Fiecare regle-mentează cazuri de
competenţă teritorială exclusivă, de strictă interpretare. Articolul 117 are în vedere acţiunile
reale imobiliare, iar art. 118 acţiunile privitoare la moştenire, limitativ determinate, dar
guvernate de importanţa juridică a ultimului domiciliu al defunctului.
3. Aplicabilitatea regulii prevãzute de art. 118. Efectuarea partajului succeso-
ral. Competenţã teritorialã de drept comun. Competenţa teritorialã exclusivă în materie

I1' I.C.C.J., s. civ. şi dc propr. int., dec. nr. 6152/2004, in B.J., bază do date şi ín Dreptul nr. 6/2005,

'21 KM. Ciobanu, C. Boroi, Curs ..., p. 158.

131
1.C.C.J., s. civ., dec. nr. 2456 din 25 martie 2004, www.scj.ro.
230 | Art. Il» I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

de moştenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, creditorii

personali ai moştenitorilor urmând a se adresa cu acţiuni personale instanţelor corespun-
zătoare domiciliului acestora din urmă, prin aplicarea dispoziţiitor art. 107 NCPC, care
reglementeazā competenţa teritorială de dreptcomun.

Art. 119. Cereri privitoare la societăţi. Cererile în materie de societate, până la sfârşitul
lichidării sau, după caz, pânã la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivã a
instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

COMENTARII
1. Competenţã teritorială exclusivã. Cereri în materie de societate. Aparţine exclusiv
instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal competenţa de a solu-
ţiona cererile în materie de societate, pânā la ⅛fârşitul lichidării sau, după caz, până la
radierea societãţii. Este vorba despre litigiile existente între asociaţi ori între aceştia şi
societate1'1, aceste litigii fiind în legătură cu activitatea societăţii. Cu titlu de exemplu,
menţionăm: cererea pentru anularea actului de constituire a societãţíi, cererea prin care
un asociat pretinde restituirea sumelor cheltuiteîn contul societăţii, cea pentru repararea
daunelor aduse societăţii de către un asociat, cererea de excludere a unui asociat, cererea
pentru dizolvarea societăţii, cea pentru numirea lichidatorilor, opoziţia referitoare la
bilanţul de lichidare şi la repartizarea activului societăţii şi altele asemenea.
Sintagma „cereri în materie de societate" are în vedere, pe de o parte, orice fel de
societate, iar, pe de altă parte, orice litigii în această materie, indiferent de poziţia proce-suală
a societăţii (reclamantă sau pârâtă). Referitor la categoria cererilor în materie de societate, în
doctrinã'2' s-a precizat că legea vizează două domenii de aplicare a regulilor de competenţă
teritorială exclusivã, şi anume: a) domeniul societăţilor, indiferent de forma, natura şi forma de
activitate a acestora (a se vedea art. 1881 NCC); b) domeniul litigiilor în materie de societate,
indiferent dacã aceasta este pârâtă sau reclamantā în proces.
Elementul determinant în stabilirea competenţei este sediul principal al societăţii, precizat
în actul constitute şi în statut. Instanţa va trebui să ia în considerare sediul real, şi nu eel fictiv
al societăţii.
2. Competenţã de drept comun. Nu sunt supuse dispoziţiilor art. 119 NCPC litigiile în care
pãrţi sunt, pe de o parte, societatea sau asociaţii, iar, pe de altă parte, terţe persoane,
deoarece acestea nu interesează raporturile juridice ale societăţii referitoare la societatea
însăşi şi la asociaţi. Pentru asemenea litigii, ccmpetenţa teritorială se determină prin aplicarea
regulilor de drept comun.
3. Aplicabilitatea regulii prevăzute de art. 119 şi în timpul lichidārii societăţii. Competenţa
absoluta reglementata de art. 119 NCPC subzistă şi în timpul lichidării societăţii, chiar după
pronunţarea hotărârii de lichidare, până la momentul împărţirii întregului activ al societăţii,
determinat a fi „sfârşitul lichidării", în sensul legii. Legiuitorul introduce sintagma „sfârşitul
lichidării sau radierea societăţii", iar, în acest context, trebuie precizat că, în înţelesul art. 1930
NCC, lichidarea nu este identică cu dizolvarea societăţii, lichidarea hind o consecinţă a
dizolvării [art. 1930 alin. (2) NCC]. Cert este că trebuie să se parcurgă întreaga procedură de
lichidare, de la înlocuirea organelor de administraţie curentă şi până la radierea societăţii din
registrul comerţului.

111
Potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republican, modih'cata prin Legea nr. 71/2011: „Cererileşi cāile de atac
prevâzute de prezenta lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui
circumscripţie îşi are societatea sediul principal".
|z
' I. Dekanu, Tratat.... vol. 1,2010, p. 574.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI AM. 120 | 2M

4. Litigiu privind un imobil. Competenţă teritorială exclusivā. Norma nu distingeîntre

cererile care au ca obiect mobile sau imobile, astfel că regula se aptică şi pentru ipoteza în
care litigiul vizează un imobil aflat în raza teritorialã a unei alte instanţe decât aceea unde
societatea îşi are sediul principal.
5. Dreptul Uniunii Europene. Competenţă teritorială exclusivă. Cereri privind con-
stitutes, nulitatea sau dizolvarea societăţilor sau a persoanelor juridice care au sediul
pe teritoriul unui stat membru ori valabilitatea deciziilor organelor acestora. Potrivit
dispoziţiilor art. 22 pet. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cererile care au un astfel de
obiect, competenţa aparţine instanţelor din statul unde îşi au sediul persoanele juridice. Pentru
determinarea sediului, instanţa aplicã normele sale de drept international privat.

Arl. 120. Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv. Cererile în matcria
insolvenţei sau concordatului preventiv sunt dc compctcnţa exclusivă a tribunalului în a
cărui circumscriptie îşi are sediul debitorul.

COMENTAR1I
1. Competenţã teritorialã exclusivă. Aparţine exclusiv tribunalului în circumscripţia
căruia debitorul îşi are sediul competenţa de a soluţiona cererile în materia insolvenţei sau a
concordatului preventiv. Competenţa este una absolută, de ordine publică. Aplicabtlitatea
normei de competenţă este exrinsă, aşadar, la cererile în materie de concordat preventiv,
rezultate din aplicarea Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi a
mandatului ad-hoâ`\ care sunt, asemeneacererilorîn materie de insolvenţă reglemen-tate prin
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei 12', de competenţa exclusivă a tribunalului în a
cărui circumscriptie debitorul îşi are sediul.
Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 rezultã că procedura generală a insolvenţei se
aplică tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia
debitorilor cărora li se aplică o procedura simplificată [art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
85/20061. în acelaşi sens, prin art. 6 din Legea nr. 85/2006 se stipulează: toate procedurile
prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa
tribunalului în a cărui circumscriptie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost
creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă,
acesteia/acestuia îi aparţine :ompetenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta
lege. Tribunalul sau, dupã caz, tribunalul specializat în a cărui circumscriptie teritorială îşi are
sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei
rămâne competent să soluţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale
debitorului. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, curtea de apel va ft' instanţa
de apel pentru hotărârile pronunţate de judecãtorul-sindic în temeiul art. 11 din lege; hotărârile
curţii de apel sunt definitive.
în înţelesul art. 3 pet. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvenţă este acea stare a patrimo-niului
debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor băneşri disponibile pentru plata
datoriilor exigibile. Debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care
face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 {societăţile comerciale; societăţile
cooperative; organizaţiile cooperatiste; societãţile agricole; gru-purile de interes economic;
orice altă persoana juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice) şi care
esteîn stare de insolvenţă.

1,1
M. Of. nr. 870 din 14 decembrie 2009. '21
M. Of. nr. 359 din 21 april⅛ 2006.
`Z5l | Art. 120 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Legea nr. 318/2009 se aplică persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată
în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă, denumite în continuare debitori (art. 1).
Mandatul ad-hoc este o procedurã confidenţialã, declanşată la cererea debitorului, prin care un
mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în scopul realizãrii unei înţe!
egeri între unul sau mai mulţi dintre aceştia si debitor în vederea depaşirii stării de dificultate în
care se af ă întreprinderea acestuia din urmã [art. 3 lit. c)]. Concordatul preventiv este un
contract încheiat între debitor, pe de o parte, si creditorii care deţin eel puţin două treimi din
valoarea creanţelor acceptate şi necontes-tate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un
plan de redresare a întreprinderii sale şi de acoperire a creanţelor acestor creditori împotriva
sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află
întreprinderea debitorului [art. 3 lit. d)].
Din perspectiva Legii nr. 381/2009, organele care aplică procedurile speciale prevāzute de
lege sunt instanţele judecătoreşti, prin judecătorul-sindic sau, după caz, preşedintele
tribunalului, mandatarul ad-hoc, respectiv conciliatorul.
2. Criteriul de stabilire a competenţei teritoriale. în stabilirea competenţei teritoriale
se are în vedere sediul debitorului înscris în registrul comerţului, în momentul înregistrãrii
cererii de deschidere a procedurii reglementate prin una dintre legile speciale mai sus
evocate, orice modificare ulterioară rămânând fâră efecte juridice asupra competenţei11'.
Sediul debitorului este eel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în
registrul societãţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor - art. 6 alin. (I 1) din Legea
nr. 85/2006. Sintagma „sediul debitorului" desemnează, aşadar, locul care reprezintă „centrul
afacerilor" acelui profesionist, iar nu domiciliul persoanei fizice şi nici sediul persoanei juridice.
Relevanţă juridică prezintă sediul pe care debitorul íl avea în momentul înregistrãrii cererii de
deschidere a procedurii. Astfel, orice schimbare ulterioară a sediului rămâne fără semnificaţie
sub cspectul determinării competenţei. Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente
are relevanţă doar sediul debitorului la momentul înregistrãrii cererii de deschidere a procedurii
şi nu prezintă relevanţă alte elemente, precum: locul unde debitorul îşi are principalele organe
de conducere şi admi-nistrare ori locul unde îşi are principalele interese în desfăşurarea
activităţii.
Potrivit Legii nr. 381/2009, tribunalul în jurisdicţia căruia se află sediul sau domiciliul
profesional al debitorului este competent să soluţioneze cererile şi pricinile la care se referă
această lege. Cererile şi pricinile referitoare la concordatul preventiv sunt de com-petenţa
judecătorului-sindic, desemnat în condiţiile Legii nr. 304/2004 (art. 5). Curtea de apel este
instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel
sunt definitive (art. 6).
3. Cereri introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar împotriva unor terţi,
debitori ai celui aflat în insolvenţă. în literatura de specialitate, s-a considerat că cererile
introduse de administratorul sau lichidatorul juciciar împotriva unor terţi debitori ai celui
aflat în reorganizarejudiciară sau faliment sunt decompetenţa instanţei în a cărei circum-
scripţie teritorială comerciantul îşi are sediul principal, numai în cazul în care cererile
introduse împotriva terţilor îşi au cauza în reorganizarea judiciară sau în faliment, în sensul

''l în doctrină sc apreciază că an. 6 din Legea nr. 85/2006 -eglementează competenja material.! şi teritoriala
exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui raza teritoriala işi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în
registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilorşi fundaţiilor. Pornind de
la expresia „toate procedurile sunt de competenţa tribunalului in a cărui razâ teritorială îşi are sediul debitorul", in
forma anlerioară modificării art. 6 prin Legea nr. 169/2010. se consideră că mutarea sediului după momentul
efectuării notiftcărilor privind deschiderea procedurii nu produce niciun efeel in privinţa competenţei teritoriale a
instanţei (St.D. Cărpenaru, V. Nane$, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenţei. Legea nr. 85/2006. Comenlarii pe
articole, Ed. Hamangiu, Bucuicşti, 2006, p. 47-48).
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI AM. 120 | 2Xi

că nu arfi existatsau, mai binezis, existenţa lorarfi fostîntâmplătoareîn lipsa procedurii

reorganizării judiciare sau a falimentulu. Dimpotrivă, în cazul celorlalte cereri, care nu sunt
cereri în materie de reorganizare juciciară sau faliment, ci doar cereri care, eventual, ar
interesa reorganizarea judiciară sau falimentul, competenţa teritorîală se determină potrivit
regulilor de drept comun'1'.
4. Competenţa în raporturile de drept international privat din domeniul insolven-ţei.
Legea nr. 637/2002'21 reglementeaza raporturile de drept international privat în domeniul
insolvenţei, stipulând în art. 5 că toate atribuţiile referitoare la recunoaşterea procedurilor
străine şi cooperarea cu instanţele străine sunt de competenţa tribunalului în circumscripţia
cãruia se află sediul debitorului. în cazul în care debitorul nu are niciun sediu în Romania,
competent este, după caz: tribunalul în circumscripţia căruia se află bunurile imobile ale
debitorului, dacă eleconstituie obiect al cererii; tribunalul în circumscripţia căruia se păstrează
registrul în care este înscrisă nava sau aeronava ce face obiectul cererii; tribunalul în
circumscripţia cãruia se află sediul societăţii comerciale române la care debitorul deţine valori
mobiliare; Tribunalul Bucureşti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de
proprietate intelectuală protejateîn Romania, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat
şi municipale aparţinãnd debitorului; tribunalul în circumscripţia căruia se află
domiciliul/reşedinţa, respectiv sediul persoanei publice, când obiectul cererii îl constituie
drepturi de creanţă ale debitorului asupra unei persoane sau autorităţi publice.
5. Dreptul Uniunii Europene. Reglementarea raporturilor de drept international privat
din domeniul insolvenţei. Potrivit art. 77'din Legea nr. 637/2002, prevederile acestei legi nu
sunt aplicabile raporturilor de drept international privat din domeniul insolvenţei care cad sub
incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind
procedurile de insolvenţă'*'. Regulamentul european privind insolvenţa este un instrument
juridic european valabil nemijlocit, astfelîncât apli-carea lui în statele membre ale Uniunii
Europene, cu excepţia Danemarcei (care nu este parte semnatară a regulamentului - pet. 33
din expunerea de motive), nu necesită o procedură specială. în plus, Regulamentul european
privind insolvenţa înlocuieşte con-venţiile bi-sau multitaterale între statele membre [art. 44alin.
(1) din regulament]. Pede altă parte, Regulamentul european privind insolvenţa nu împiedică
un stat membru să încheie convenţii cu state nemembre, care să se suprapună cu domeniul
sāu de aplicare.
Regulamentul european privind insolvenţa nu reprezintă o reglementare unitară a
procedurii de insolvenţă la nivel european. Materia insolvenţei rămâne o temă de dez-voltat
pentru fiecare stat membru în parte. Regulamentul face referire la procedurile de insolvenţă cu
element de extraneitate, astfel încât reglementările sale constituie legea aplicabilă în materia
insolvenţei.
în cazul în care un debitor are punctul principal de interes într-un stat membru, atunci
împotriva acestuia se poate deschide o procedură primară de insolvenţă în sensul regu-
lamentului. Posibilitatea unei proceduri paralele într-un alt stat este menită să ofere, în special
creditorilor, şanse egale de tratament.
Conform art. 1 alin. (1) din Regulamentul european privind insolvenţa, acesta este aplicabil
în cazul procedurilor care fac re⅛rire la insolvabilitatea debitorului şi care au ca urmare
sechestrul, în întregime sau partial, asupra averii acestuia, cat şi numirea unui

1,1
VM. Oobanu, G. Boroi, Curs ..., p. 152.
121
M. Of. nr. 931 din 19 decembrie 2002.
131
(O L160 din 30 iunie 2000.
£54 | API. 121 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

lichidator judiciar. Procedurile din fiecare stat membru în parte, cuprinse în regulament, sunt
menţionate în Anexa A la Regulament.
Debitorul poate fi o persoană fizică sau juridică, comerciant sau particular. Nu sunt incluse
în domeniul de aplicare procedurile de insolvenţā asupra patrimoniului băncilor, societăţilor de
asigurare, fondurilor de investiţii şi anumitor societăţi de valori. Acest domeniu se supune altor
reglementări.
Domeniul de aplicare în spaţiu al regulamentului este definit de două criterii: în primul rând,
trebuie sã fie vorba de o cauză de insolvenţă cu caracter transfrontalier, iar în al doilea rând,
cauza trebuie sã facă o anumită referire la unul din statele membre ale Uniunii Europene, cu
menţiunea cā punctui principal de referinţă trebuie să coincidă cu punctui principal de interes al
debitorului. Aceasta înseamnă cā situaţiile cu referire exclusiv internă nu fac obiectul acestui
regulament. Nu are nicio relevanţă dacă debitorul este cetăţean al Uniunii Europene, respectiv
dacă societatea îşi are sediul pe teritoriul Uniunii Europene, atât timp cat principalul punct de
interes al acestora se află în Uniunea Europeană.
Din punct de vedere temporal, Regulamentul (art. 43 şi art. 47) este aplicabil numai în
cazul acelor proceduri ce au fost declanşate dupā intrarea sa în vigoare, la 31 mai 2002.
Pentru statele membre care au aderat ulterior, Regulamentul a intrat în vigoare odată cu
aderarea.
Procedura va fi declanşată în acel stat membru în care debitorul îşi are principalul punct
deinterese. Potrivitpct. 13 din expunereade motive, vafi stabilitca punct principal de interese
locul în care debitorul îşi administrează interesele şi unde poate fi localizat de terţi. Cel care
este liber profesionist îşi are purctul principal de interese acolo unde îşi exercită profesia. Ïn
cazul persoanelor juridicesau al societăţilor, se prezumă, potrivit art. 3 alin. (1) al
regulamentului, până la proba contrară, cã punctui principal de interese coincide cu sediul.
Competenţa pentru executarea propriu-zisă va fi determinatā conform legislaţiei naţionale.
După declanşarea unei proceduri de insolvenţă, o instanţă a unui alt stat membru poate
declanşa o a doua procedura - procedura de insolvenţă secundară, potrivit art. 3 alin. (3) din
Regulament, dacă debitorul are o sucursală (sediu) în acest stat membru. Sucursala (sediul)
este definită, potrivit art. 3 alin. (2) şi art. 2 lit. h), ca acel loc în care debitorul desfāşoară o
activitate economicā, care presupune angajarea de personal şi de active.
Pentru determinarea competenţei internaţionale este necesar sã fie stabilită cu exac-titate
data de pornire, deoarece punctui principal de interese poate fi schimbat. Trebuie luate în
considerare atât momentul declanşării procedurii de insolvenţă, cat şi eel al intro-ducerii
acţiunii. Orice schimbare intervenită după declanşarea procedurii este, fără îndo-ială, lipsită de
importanţă pentru desfãşurarea ulterioară a acesteia. în Rs C-l/04 Staubitz-Schreiber, Curtea
Europeană de Justiţie s-a exprirnat în favoarea datei la care a fost înaintată acţiunea în
instanţă. Dacã un debitor îşi schimbă domiciliul cu puţin timp înainte de înregistrarea acţiunii,
cu scopul de a se sustrage legislaţiei naţionale de insolvabilitate (aşa-numitul Jorum
shopping"), aceasta va fi considerate un abuz de drept şi nu va fi luată în considerare.

Art. 121. Cererile împotriva unui consumator. Cererile formulate de un profesionist

împotriva unui consumator pot fi introduse numai ia instanţa domiciliului
consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI An. 121 1 Z3`y

COMENTARII
Competenţă teritorială exclusivā. Cereriîmpotriva unui consumator. Aparţine exclusiv
instanţei domiciliului consumatorului conpetenţa de a soluţiona cererileformulate de un
profesionist împotriva unui consumator. Competenţa este una absolută, de ordine publică. Este
instituită astfel o competen:ă teritorială exclusive, iar nu alternative, pentru ipoteza cererilor
formulate de un profesionist împotriva unui consumator, fără a distinge în funcţie de natura
contractualã sau e>:tracontractuală a raportului juridic substantial dedus judecăţii; în toate
situaţiile în care reclamantul profesionist se îndreaptă cu o acţi-une în justiţie împotriva
pârâtului consumator, competenţa aparţine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie
domiciliază pârâtul. Legiuitorul nu conferă profesionistului dreptul dealegerea instanţei
competenteteritorial, aşacum o face în cazul consumatorului recla-mant, prin art. 113 pet. 8
NCPC, pentru acţiunile decurgând din contractul încheiat cu un profesionist sau cererile având
ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Potrivit pet. 3 din Anexa 1 la Codul consumului adoptat prin Legea nr. 296/2004, repu-
blicată, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de
producţie, artizanale ori liberale.
Determinantă în aplicarea acestui tex: normativ este calitatea părţilor, iar nu aplicarea legii
speciale mai sus evocate, aşa după cum temeinic s-a apreciat si în doctrină' 1'. Aceasta întrucât
legea nu distinge, iar scopul normei este acela de a proteja consumatorul, facili-tându-i
accesul la justiţie printr-o dispoziţie de favoare. Consumatorul, neasistat de avocat, ar putea să
nu fie în măsură să indice textele de lege aplicabile pretenţiilor sale, instanta fiind obligate să
califice juridic cererea şi sã dea eficienţă normelor de drept incidente.
în doctrină121, s-a considerat, cu deplin temei, că textele referitoare la stabilirea com-
petenţei teritoriale în cazul cererilor având ca parte un consumator sunt aplicabile chiar şi
atunci când aceste cereri sunt formulate potrivit dispoziţiilor de drept comun în materie
contractualã, nefiind necesar a se invoca aplicarea unei norme speciale referitoare la protecţia
consumatorilor; calitatea părţilor este cea care determină aplicabilitate normei de competenţã.
Aceasta întrucât legea nu distinge, scopul normei este acela de a proteja consumatorul în
raport cu profesionistul, iar instanta are obligaţia să califice juridic cererea, prin raportare la
obiectul său şi la motivele de fapt, mai cu seamā atunci când, nefiind asistat de avocat,
consumatorul nu poate sã indice norma incidentă pretenţiilor sale.
Dispoziţiile acestei norme fiind imperative, în sensul stabilirii unei competenţe exclusive,
ele înlātură aplicarea regulilor de competenţã alternative, precum şi prorogarea convenţională
de competenţă printr-o clauză stipulată într-un contract de adeziune ori un act negociat
individual. Norma trimite la dispoziţiile art. 126 alin. (2) NCPC, astfel că, dupã naşterea
dreptului la despăgubire, consumatorul poate să renunţe la competenţa exclusivă, prorogând
competenţa în favoarea altei instanţe, inclusiv pentru cererile formulate de profesionist. Orice
convenţie anticipate în acest sens este nulă absolut şi nu va produce efecte.
S-a apreciat'1', totodată, că instanta este obligată să invoce din oficiu necompetenţa
teritorialā, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (1) NCPC, eel mai târziu la primul termen de
judecată la care părţile sunt legal citate. Dacă după invocarea din oficiu pârâtul se declară de
acord cu judecarea cauzei de către instanta sesizată, aceasta rămâne competentă, chiar
împotriva voinţei consumatorului, nefiind posibilă o declinare a competenţei.

''' Ch.-L ZJăaru, Competenţa teritorială ..., în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.
'2> Ibidem.
'3' Glt.-L. Zidaru, Competenţa teritoriala ..., In R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 239-240.
23b | Art. 122-123 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Capitolul III. Dispoziţii speciale

Arl. 122. Regimul regulilor de competenţă. Reguli noi de competenţă pot fi stabilite
numai prin modificarea normelor prezentului cod.

COMENTARII
Imposibilitatea abrogării tacite a regulilor de competenţã. Prin dispoziţiile imperative ale
acestei norme se stabileşte, cu valoare de principiu, cã regulile de desfãşurare a pro-cesului
civil suntcelecuprinseîn Codul deprocedure civilă, iaroabrogaretacităa acestora este
inadmisibilă. Reguli noi de procedură pot fi astfel stabilite numai prin modificarea legislativă
expresă a normelor cuprinse în Codul de procedură civilă.

Arí. 123. Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale. (1) Cererile accesorii, adi-ţionale,
precum şi cele incidentale se judecã de instanţa competentă pentru cererea principalã,
chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instance judecãtoreşti, cu
excepţia cererilor prevăzule la art. 120.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cercrii
principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complct
spccializat.
(3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv
competentă pentru toate părţile.

COMENTARII
1. Prorogarea legală de competenţă. Judecãtorul cererii de chemare în judecatã
(introductivă de instanţă) este şi judecãtorul tuturor cererilor aflate într-un raport de
conexitate şi interdependenţă cu aceasta, operãrd o prorogare legală de competenţă. Sunt
asemenea cereri: cererile de intervenţie a terţilorîn proces, cererea reconvenţionalã,
cererea de asigurare a dovezilor, sechestru asigurãtor, poprirea, cererea de împărţire a
bunurilor comune formulată în cadrul procesului de divorţ, cererea de acordare a unei
pensii de întreţinere formulată într-un proces de stabilire a paternităţii, cea de acordare
de despãgubiri pretinse în legătură cu cererea în revendicare a unui imobil, cererea de
modificare a pretenţiilor iniţiale etc.
Legea defineşte această conexitate în cuprinsul art. 30 NCPC, aşa încât se va aprecia, în
raport cu dispoziţiile art. 30 NCPC, caracterul accesoriu, adiţional, respectiv incidental al unei
cereri, în funcţie de interdependenţa acesteia cu cererea principalã, reţinându-se că soarta
cererii accesorii depinde în mod esenţial de rezolvarea data cererii principale în cadrul
aceluiaşi proces, că o cerere incidentală are caracterele uneia principale, este formulată într-un
proces deja început, fiind prioritară în soluţionare, iar o cerere adiţională este aceea prin care o
parte modifică pretenţiile sale anterioare.
Acest caz de prorogare legală de competenţã operează şi în cazul în care competenţa de
soluţionare a cererii principale este stabilitã de lege în favoarea unei secţii specializate sau a
unui complet specializat.
Aceste dispoziţii nu se aplică cererilor în materiede insolvenţă şi concordat preventiv,
prevăzute de art. 120 NCPC.
2. Criteriul aplicabil pentru a opera prorogarea de competenţă. în Mteratura juridică
de specialitate s-a afirmat'1' că cererile accesorii şi incidentale, indiferent de valoarea lor,

"I M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul..., p. 126.

COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. IS I I 23/

sunt de competenţa instanţei învestite cu cererea principală numai dacă, prin natura obiectului,
aparţin aceleiaşi materii: civilă, penală, minori şi familie, contencios adminis-trativ şi fiscal,
conflicte de muncă şi asigurări sociale, societāţi comerciale, registrul comer-ţului, insolvenţă,
concurenţă neloială, maririmă şi fluvială. Aceasta deoarece, în cadrul instanţelorjudecătoreşti,
funcţionează secţii şi complete specializate, în conformitate cu normele de organizare judiciară
cuprinse în Legea nr. 304/2004, la care trebuie să ne raportăm pentru determinarea
competenţei materiale de atribuţiune.
3. Cazurile în care prorogarea de competenţă operează împotriva normelor de com-
petenţă absolută. Data hind natura cererilor accesorii, adiţionale şi a celor incidentale,
raportul în care acestea se află cu cererea principală, legiuitorul admite prorogarea legală
de competenţă chiar împotriva regulilor imperative de competenţă (materială sau teri-
torială exclusivã), instanţa neavând obligaţia unei disjungeri, succedată de o declinare de
competenţă, în condiţiile în care respectarea normelor de competenţă absolută se verificã
în privinţa cererii principale1'1.0 singură excepţie este reglementată, pentru cazul cererilor
privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv, de art. 120 NCPC. Ele rãmãn în com
petenţa exclusivã a tribunalului specializat'21.
în cazul în care cererile incidentale arfi de competenţa unor organe de jurisdicţie din afara
sistemului instanţelor judecãtoreşti, s-a arãtat că prorogarea nu poate avea loc, cu încãlcarea
normelor de competenţă generală, pentru că nu existã un temei legal pentru aceasta. Pentru a
evita riscul pronunţãrii unor hotărâri contradictorii, până la soluţionarea cererii incidentale de
către organul de jurisdicţie competent, instanţa va putea suspenda judecata'3'.
4. Prorogare de competenţā urmată de disjungerea cererii incidentale. Dacă după
prorogarea de competenţă instanţa procedează la disjungerea cererii incidentale, dispu-
nând formarea unui nou dosar, competerţa soluţionării cererii disjunse va reveni instanţei
care soluţionează cererea principală, şî nu celei căreia i-ar fi revenit competenţa în cazul
în care cererea s-ar fi formulat pe cale principală. în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 99
alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelorjudecătoreşti, conform cărora,
în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet, pentru res
pectarea principiului continuităţii.

\r(. 124. Apărări şi incidente procedurale. (1) Instanţa competentă să judece cererea
principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie
chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivã a altei instanţe.
(2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în fata căreia se invocă, în afară
de cazurile în care legea prevede în mod expres aitfel.

COMENTARII
1. Competenţa în cazul apărărilor şi incidentelor procedurale. Printr-o extindere legală de
competenţă, se conferă instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale compe-

1,1
în acest sens, a se vedea si C.S.J., s. civ., dec. nr.3685 din 26 septembrie 2003, in Dreptu! nr. 2/2005, p. 218-219.
Pentru opinia contrară, conform căreia nu se pot incălca regulile imperative ale competenţei materiale şi teritoriale,
a se vedea ƒ. Detaiiiu, Tratat..., 2007, vol. 1, p. 439.
' ' Potrivit art 6 din Legea nr. 85/2006, „Toate procedurilc prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut
la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a c<lrui circumscripjie îsi are sediul debitorul. Dacă în cadrul
tribunalului a fost creată o secţie special; de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia ii
aparţine compelenţa pentru cerularea procedurilor prevazute de prezenta lege".
131
M. Tăbârcã, Drept procesual..., vol. I, ed. a 2-a, 2008, p. 301.
£⅛ I An. I2,> I)ISI'O/ITM GtNEKALE

tenţa de a se pronunţa si asupra apārãrilor si excepţiilor. In sensul alin. (2) al art. 124 NCPC,
incidentele procedurale sunt şi ele soluţionate. de regulă, de instanţa în fata căreia au fost
invocate, excepţiile fiind de strictã şi limitată aplicare.
2. Chestiunile prejudiciale. Sunt excluse incidenţei acestui text normativ situaţiile de
competenţă exclusivă a unei alte instanţeîn privinţa apărărilor şi incidentelor ce constituie
chestiuni prejudiciale. Prin urmare, ori de câte ori soluţionarea unei chestiuni prejudiciale este
de competenţa exclusivă a unei alte instanţe decât aceea învestită cu rezolvarea cererii
principale, nu va opera această extinderea legală de competenţă. Chestiunile prejudiciale sunt
probleme de fapt sau de drept, chiar de procedura, prealabile abordarii fondului şi care, potrivit
legii, sunt de competenţa exclusivă a unei alte instanţe. în doc-trină' 1' s-a afirmat că o
chestiune prejudicială este reperabilă sub următoarele două aspecte: a) intră în competenţa de
soluţionare a unei alte jurisdicţii sau a unei alte auto-rităţi; b) rezolvarea ce a fost data
chestiunii prejudiciale este obligatorie pentru instanţa în fata cãreia ea a fost invocată. Sunt
astfel de chestiuni prejudiciale: chestiunile prejudiciale de natură penală, incidente atunci când
soluţionarea acţiunii civile depînde de rezolvarea data unei acţiuni penale [art. 413 alin. (1) pet.
2 NCPC]; chestiunile prejudiciale de natură civilă, cele care justifică suspendarea judecăţii
pentru că dezlegarea cauzei depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul
unei alte judecãţi [art. 413 alin. (1) pet. 1 NCPC].
Cu referire la excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, ca urmare a
modificărilor aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu fondul litigiului şí în
fata căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu
caracter individual depinde soluţionarea litig ului pe fond, este competentă să se pro-nunţe
asupra excepţiei, fie printr-o încheiere in:erlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în
cauză. în situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere
interlocutorie, aceasta poate fi atacată odatã cu fondul. în cazul în care a constatat
nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în fata căreia a fost invocată
excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a
fost constatată. Prin urmare, soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrative cu
caracter individual aparţinând spre rezolvare instanţei învestitecu soluţionarea litigiului în fond,
iar nuexclusiv instanţei decontencios administrativ, această chestiune nu mai este una
prejudicială, ci doar o chestiune prealabilă solu-ţionării fondului, în competenţa aceleiaşi
instanţe. Rămân discutabile, în doctrină, din perspectiva încadrării în categoria chestiunilor
prejudiciale, excepţia de neconstituţiona-litate, întrebarea preliminară la Curtea de Justiţie a
Uniunii Europene, solicitarea unei hotărâri prealabile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie'2'.

Art. 125. Cererea în constatare. In cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei
unui drept, competenta instanţei se determină dupã regulile prevăzute pentru cererile
având ca obiect realizarca drcptului.

COMENTARII
Competenţa de soluţionare a acţiunii în constatare. Instanţa competentă, sub aspect
material şi teritorial, să rezolve cererile în realizarea unui drept este cea care va putea
soluţiona şi cererile în constatare pozitivă (a existenţei unui drept) sau negativă (a inexis-

*1' /. Deleanu, Tratal..., vol. 1,2010, p. 584.

|2i
Pentru detain, a se vedea I. Deleanu, Tratat..., vol. I, 2010, p. 587-596.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI \rl. I2H I 2.W

tenţei dreptului), condiţionat de lipsa posibilitāţii părţii care acţionează de a solicita rea-tizarea
dreptului, pentru cā, ori de câte ori partea are deschisă calea realizării dreptului, vatrebuisă
uzeze deaceastă cale, acţiuneaîn constatareînaceastā situaţíe fiind inadmi-sibilă (art. 35
NCPC). Pe calea acţiunii în constatare se poate solicita numai constatarea existenţei sau
inexistenţei unui drept, nu şi a unui fapt. Dacã se solicita constatarea unui fapt, cererea va fi
respinsã, ca inadmisibilă.

Art. 126. Alegerea de competenţă. (1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul Iitigiilor
nāscute, şi prin declaraţie verbală în fata instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la
alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea
care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afarā de cazul când această
competenţă este exclusivă.
(2) In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instantei competente, în condiţiile
prevăzute la alin. (1), numai dupā naştcrea dreptului la despăgubire. Orice conventie
contrară este considerată ca nescrisã.

COMENTARU
1. Prorogarea voluntară (convenţională) de competenţā. Modalitāţi de exprimare a
acordului de voinţā. Instanţa competentă sub aspect teritorial să rezolve cererile privi
toare la bunuri mobile, precum şi la alte drepturi de care părţile pot dispune poate fi şi
aceea stabilită de părţi prin acordul lor de voinţă. Acest acord poate fi exprimat: a) în scris
(sub forma unei clauze atributive de competenţă, inseratã în contractul încheiat între părţi
sau într-o conventie separata, ulterioarăîncheierii contractului, prin care părţile convin
ca litigiul ce se va ivi sau care s-a ivit înfe ele să fie judecat de o anumită instanţă, alta
decât cea competentă în mod obişnuit); b) prin declaraţie verbală în fata instanţei alese,
consemnată în încheierea de şedinţă, în ipoteza unui proces început.
De regulă, înţelegerea părţilor privind prorogarea voluntarã a competenţei intervine înainte
de ivirea litigiului, însă, din interpretarea dispoziţiilor alin. (1) al normei analizate, care admite
declaraţia verbală în fata instanţei ca forma a exprimării convenţiei părţilor, rezultăcăeste legal
posibilă o astfel deînţelegereşi ulterior naşterii unui litigiu. Prorogarea este posibilă numai la
nivelul instanţelor de prim grad de jurisdicţie, iar nu la nivelul instanţelor de apel sau recurs.
Totodatã, ea priveşte judecata litigiului în fond, iar nu o cerere de ordonanţă preşedinţială,
asigurarea probelor sau luarea unei mãsuri asigurătorii.
în doctrină, s-a precizat că alegerea de competenţă sau alegerea instanţei urmează regu-
lile de drept comun privitoare la convenţii, astfel că alegerea de competenţă nu poate produce
efecte decât în privinţa persoanelorcare au convenit şi a moştenitorilor acestora11'.
2. Interzicerea unei convenţii referitoare la prorogarea de competenţă încheiate
înainte de naşterea dreptului la despãgubire. Uneori, legea interzice expres părţilor, prin
dispoziţii imperative, să convinã asupra competenţei teritoriale înainte de naşterea drep
tului la despăgubiri. Un astfel de caz es:e eel reglementat prin art. 115 alin. (2) NCPC,
referitor la competenţa teritorială în materie de asigurare, precum şi eel referitor la cererile
formulate împotriva unui consumator, potrivit art. 121 NCPC, pentru care dispoziţiile
alin. (2) al art. 126 sunt complementare. 0 conventie anticipată în aceste materii prevă
zute de lege este nulă absolut şi nu va produce efecte.

1,1
/. Dckami, Tralat..., vol. I, 2010, p. 605.
140 | API. I2fi I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Interdicţia prorogării voluntare a competenţei înaintea naşterii dreptului la despăgu-bire

este aplicabilă oricărui contract încheiat de un consumator cu un profesionist (indi-ferent dacă
asiguratul este profesionist sau consumator, în ipoteza art. 115 NCPC, prezu-mându-se legal
că, chiar dacă asiguratul ar fi un mic comerciant ori liber profesionist, acesta nu poate să
negocieze clauzele contractului de asigurare, care este un contract de adeziune).
în doctrínă s-a apreciat că această normă, inclusiv art. 126 alin. (2) NCPC, este una de
ordine publică de protecţie, întrucât partea al cărei interes particular este ocrotit prin norma
care interzice derogarea de la dispoziţia sa înaintea naşterii litigiului esteîn drept să renunţe la
beneficiul normei după acest moment, prorogând în mod valabil competenta în favoarea unei
anumite instanţe, ce poate fi diferită faţă de oricare dintre instanţele desemnate de regula de
competenta alternative1'1. Norma trimite la dispoziţiilor art. 126 alin. (2) NCPC, care atenuează
caracterul de ordine publică după naşterea dreptului la despăgubire, consumatorul putând să
renunţe la competenta exclusivă, prorogând competenta în favoarea altei instanţe, inclusiv
pentru cererile formulate de profesionişti. Orice convenţie anticipată în acest sens este nulă
absolut şi nu va produce efecte.
3. Admisibilîtatea alegerii instanţei numaiîn cazut normelor cu caracter dispozitiv.
Părţile îşi pot alege instanţa care să le soluţioneze pricina în fond, dintre mai multe instanţe
deopotrivă competente sub aspect teritorial, printr-o prorogare voluntară de competenta,
posibilă numai în cazul normelor de competenta cu caracter dispozitiv. Alegerea de
competenta este o prorogare convenţională de competenta teritorială, astfel că ea nu poate
opera în situaţiile de competenta teritorială exclusivă. 0 derogare de la regulile de competenta
absolută, înscrise în art. 117-121 NCPC, este inadmisibilă. Ca atare, în niciun caz printr-o
convenţie atributivă de competenta nu se poate învesti o instanţă civilă, în locul instanţei
penale, sau o instanţă de drept comun, în locul celei speciale; nu se pot crea noi grade de
jurisdicţie sau înlătura vreun grad de jurisdicţie.
4. Condiţii. Prorogarea convenţională de competenta presupune îndeplinirea anumitor
condiţii: părţile să aibă capacitate de exerciţiu; consimţământul lor să fie liber exprimat şi
neviciat; acordul părţilor să fie expres, precs şi clar exprimat; convenţia trebuie să cuprindã
indicarea instanţei alese pentru soluţionarea litigiului; instanţa aleasă de părţî sã nu fie
necompetentă absolut.
5. Nerespectarea convenţiei atributive de competenta. Susţinem opinia conform căreia
este admisibilă în principiu renunţarea de către părţi la clauza atributivã de competenta,
consecinţa normală a caracterului conventional al prorogării. în situaţiaîn care prorogarea a
fost convenită în interesul şi beneficiul uneia dintre părţi (spre exemplu, domiciliul ales), ea
poate renunţa unilateral la acest beneficiu121.
într-adevăr, întrucât prorogarea de competenta are caracter conventional, părţile au
posibilitatea de a renunţa la convenţia atributivă de competenta prin acordul lor de voinţă.
Renunţarea poate avea loc prin sesizarea de către reclamant a instanţei prevăzute de lege să
soluţioneze acea pricină, în locul celei stabilite conventional de către părţi. în aceastã situaţie,
pârâtul va putea invoca excepţia de necompetenţă, întrucât, ca orice contract, convenţia
atributivă de competenta are forţă obligatorie între părţile contrac-tante, niciuna dintre acestea,
prin voinţă unilateral, neputand pune capăt convenţiei în lipsa acordului comun al părţilor. Este,
de fapt, oaplicaţie a principiului simetriei existente între modul de încheiere a convenţiei
atributive de competenta şi modul de desfacere a unei asemenea convenţii (art. 1321 NCC).

''I Gh.-L Ziăaru. Compelenţa leritorială ..., în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 235. |z' I
Deleami, Tratat..., vol. I, 2010, p. 607.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR )UDECATOREŞTI Irl. IÏ7 | 241

Convenţia atributivă de competenţă nu are efecte faţā de terţi, însă ea se extinde şi asupra
categoriei avânzilor-cauză1'1, forrrată din succesorii universali şi cu titlu universal, succesorii cu
titlu particular şi creditorii chirografari.
6. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comer-
cianţi şi consumatori. în sensul art. 12 din lege, în cazul în care constată utilizarea unor
contracte de adeziune care conţin clauzeabuzive, organele de control prevăzute la art. 8
din lege (reprezentanţiiîmputerniciţi ai Autoritāţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice) vor sesiza tribunalul de la
domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia sã modifice
contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. La cererea de
chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11 din lege {prin
care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele
din lege încălcate de profesionist). Asociaţiíle pentru protecţia consumatorului care înde-
plinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi art. 32 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia con
sumatorilor, republicatã, cu modificãrile ş completările ulterioare, îl pot chema în judecată
pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la tri
bunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, pentru ca aceasta să dispună
încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare,
prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile sus-menţionate nu aduc atingere dreptului
consumatorului căruia i se opune un con:ract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a
invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.
Potrivit art. 13 din lege, instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în
contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare,
precum şi sā elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi urilizate în
cadrul activităţii profesionale. în cazul prevăzut la alin. (1) (în care se con-statã utilizarea unor
contracte de adeziune care conţin clauze abuzive), instanţa va aplica şi amenda
contravenţională prevăzută la art. 16 din lege. Dacă instanţa constată că nu sunt clauze
abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit. Hotărârea este supusă numai apelului
(pentru procesele începute în perioada 15 februarie 2013 - 30 iunie 2013).
7. Alegerea de domiciliu. Dacă prin convenţia părţilor alegerea s-a făcut în favoarea
pârâtului sau a ambelor părţi, atunci reclamantul urmează să sesizeze instanţa stabilită
prin convenţie. Dacă alegerea s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are opţiunea de
a sesiza fie instanţa stabilită conventional, fie instanţa competentă potrivit legii.

Art. 127. Competenţa facultativă. (1) Dacă un judecător are calitatea de recla-mant într-o
cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre
instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscriptia oricăreia dintre curtile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi
desfăşoară activitatea.
(2) In cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoarã
activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre
instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscriptia oricăreia dintre curtile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost
competentã, potrivit legii.

' ' Denumirea provine din !imb.i franceză şi îşi are originea etimologică în sinlagma „ayants cause", sintagmã care
provine din limba latinfl, de la e⅝prcsia Jwbmtes causam". In leg<Hur<⅞ cu categoria avânzilor-cauză, a se vedea,
pentru detalii, L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Fundaţiei „Chemarea" Iaşi, 1993, p. 96-100.
l*l I An. IZ8 I)ISI'O/ITM GtNEKALE

(3) Dispozi}iile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procuro-rilor,
asistenţilor judiciari şi grefierilor.

COMENTAR1I
1. Prorogarea de competenţă prin manifestarea voinţei uneia dintre părţi. Textul
reglementează, cu caracter de noutate, un caz de prorogare facultativă de competenţă, prin
voinţa părţilorîn proces, manifestată în condiţiile legii. Prorogarea operează în con-siderarea
calităţii uneia dintre părţi, reclamant ScU pârât, aceasta fiind judecător, procuror,
asistentjudiciarsaugrefier. Competenţa facultativă răspundeexigenţelor privind dreptul părţii la
un tribunal independent şi impartial.
2. Condiţii. Aplicarea dispoziţiilor art. 127 NCPC presupuneîndeplinirea următoarelor
condiţii cumulative: a) existenţa unui proces perdinte, a unei cauze în curs de soluţionare pe
rolul unei instanţe; b)una dintre pārţileîn litigiu, reclamant sau pârât, în numepropriu sau în
calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror sau un auxiliar al justiţief dintre cei arătaţi
expresîn alin. (3), care să îşi desfăşoare activitatea profesionalã la instanţa competentã să
judece cauza; c) partea, persoană fizică sau juridică, să introducă cererea de chemare în
judecata la o altã instanţă competentã material, dar şi teritorial, în condiţiile de vecinătate
prevăzute de lege. Pentru cazul în care judecãtorul are calitatea de reclamant, este obligatorie
sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricāreia
dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la
care îşi desfăşoarā activitatea. Această obligaţie nu exista în ipotezajudecătorului pârât, fiind
dreptul reclamantuluideasesizasau nu oaltă instanţă de acelaşi grad aflata în circumscripţia
oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află
instanţa care ar fi fost competentã, potrivit legii; d) partea să solicite declinarea competenţei
teritoriale până la primul termen de judecata la care este legal citată.
Legea nu admite, printr-o dispoziţie expresă, necesară, o declinare de competenţă prin
voinţa părţilor, în cadrul acestei proceduri, în cazurile de competenţă teritorială exclusivă. în
consecinţă, ea rămâne specifică judecăţii în fata primei instanţe, pentru că numai la acest nivel
mai este posibilă reglarea competenţei teritoriale de ordine privată, în sensul art. 130 alin. (3)
NCPC.

Arl· 128. Incidente privind arbitrajul. Competentã ce revine instanţelor judecătoreşti în

legătură cu incidentclc privind arbitrajul rcglemcntat dc prezentul cod aparţine în toate
cazurile tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul.

COMENTAR1I
1. Competenţa instanţei judecătoreşti în materia arbitrajului. Se conferă tribunalului în
circumscripţia cãruia are loc arbitrajul competenţa de a soluţiona incidentele privind arbitrajul.
Această normã este corelativă dispoziţiilor art. 547 NCPC, în sensul că piedicile care pot
apărea în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, cum ar fi formularea unei cererî de recuzare
a unui arbitru, de numire a unui arbitru sau a unui supraarbitru, pot ft înlă-turate de tribunalul în
circumscripţia căruia are loc arbitrajul, la cererea uneia dintre părţi. De asemenea, tribunalul în
circumscripţia căruia are loc arbitrajul este competent să asigure, la cererea părţii interesate,
îndeplini*ea şi a altor atribuţii ce revine în arbitraj instanţei de judecata, cum ar fi stabilirea
locului arbitrajului, asigurarea serviciilor unui traducător. 5oluţionarea cererilor prin care se
urmãreşte înlăturarea oricărui obstacol in calea organizării şi desfăşurării arbitrajului, prin care
se asigură îndeplinirea atribuţiilor
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI Arc. ia» l 243

ce revin instanţei în arbitraj, se face de urgenţã si cu precădere, în temeiul dispoziţiilor care

reglementează instituţia ordonanţei preşedinţiale, de un complet prevāzut de lege pentru
judecata în primă instanţă. Hotãrârea data în ordonanţa preşedinţială nu este supusă vreunei
căi de atac.
2. încheierea de suspendare pronunţată de tribunalul arbitral constituie o piedică
apărută în desfăşurarea arbitrajului, situaţie în care partea interesata are deschisā calea
ordonanţei preşedinţiale, şi nu pe cea a recursului împotriva acestei încheieri. Aceasta,
întrucât, spre deosebire de dreptul comun, unde împotriva încheierii de suspendare a judecării
cauzei partea interesata poate formula recurs, în cazul suspendării dispuse de tribunalul
arbitral există reguli speciale, astfel că recursul împotriva încheierii de suspendare pronunţate
de instanţa arbitrală este inadmisibil'1'.
3. Reguli speciale. Instituirea unor reguli speciale a fost determinată de specificul
procedurii arbitrale, defaptui că litigiul arbitral trebuie soluţionatîn maxim 6 luni calculat de la
momentul constituirii tribunalului arbitral sau într-un alt termen consimţit de părţi, sub
sancţiunea caducităţii arbitrajului.

Capitolul IV. Incidente procedurale privitoare la

competenţa instanţei

Secţiunea 1. Necompetenţo şi confíictele de competenţo

Art. 129. Excepţia de necompetenţă. (1) Necompetenţa este de ordine publică sau
privată.
(2) Necompetenţa este de ordine publică:
1. în cazul încãlcării competenţei generate, când procesul nu este de competenţa
instanţelor judecătoreşti;
2. în cazul încălcãrii competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei
instanţedealtgrad;
3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa
unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
(3) In toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

COMENTARII
Necompetenţã absolută. Cazuri. Norma reglementează expres şi limitativ cazurile în care
suntem în prezenţa unei nulitãţi absolute, de ordine publică. Astfel, necompetenţa este de
ordine publică în trei situaţii, şi anume: a) când acţiunea nu este de competenţa instanţelor
judecătoreşti (competenţă generală); b) când acţiunea este de competenţa unei instanţe de
alt grad decât cea sesizată (competenţā materială}, cum ar fi în urmã-toarele situaţii: a fost
sesizat tribunalul ca primă instanţă, deşi cauza este de competenţa judecătoriei; a fost sesizată
judecătoria (cum ar fi în materia reglementată de Legea nr. 10/2001, republicata, confíictele de
muncă), deşi pricina revenea în competenţa în primă instanţă a tribunalului; recursul împotriva
unei hotărâri pronunţate de judecătorie a fost trimis spre soluţionare curţii de apel, şi nu
tribunalului; c) când cauza este de com-

111
CA. Cluj, s. com., de cont. adm. şi fiscal, dec. rr. 159/2005, in B.J. 2005, p. 633.
144 | Art. i:t» I)ISI'O/ITM GtNEKALE

petenţa unei alte instanţe de acelaşi grad si părţile nu o pot înlătura (competenţă terito-rială
exclusive). Este cazul competenţei exclusive prevăzute de art. 117-121 NCPC.
Ori de câte ori nu suntem în prezenţa vreunei situaţii, dintre cele trei strict şi limitativ
enunţate, necompetenţa este de ordine privatã.

Art. 130. Invocarea excepţiei. (1) Necompetenţa generală a instanţelor judecă-toreşti

poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2) Necompetenţa materialã şi teritorială de ordine publicã trebuie invocată de părţi ori
de către judecãtor la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate in fata
primei instanţe.
(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin
întâmpinare sau, dacă íntâmpinarea nu este obligatorie, eel mai târziu la primul termen
de judecată la care părţi!e sunt legal citate în fata primei instanţe.
(4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publicã, partea care a făcut cererea la o
L·nstanţâ necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

COMENTARI1
1. Invocarea necompetenţei. Norma analizată indică sfera persoanelor şi a momen-telor
până la care poate fi invocatã excepţia de necompetenţā, de ordine publicã sau privatã.
Astfel, necompetenţa generalã a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de
către judecãtor oricând, adică în orice stare a pricinii, atât în primã instanţă, cat şi în apel sau
în recurs. Necompetenţa materialã sau cea teritorială de ordine publicã poate fi invocată
de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în
fata primei instanţe. S-a eliminat astfel posibilitatea invocării necompetenţei absolute direct în
apel sau în recurs, cu consecinţa reluării tuturor ciclurilor procesuale.
Suntem de părere că necompetenţa de ordine publicã poate fi invocată şi de procuror,
dacă participă la judecarea cauzei, oricând (în cazul necompetenţei generale) ori la primul
termen de judecată la care părţile sunt legal cita:e în fata primei instanţe (în cazul necom-
petenţei materiale şi teritoriale).
Limitarea momentului procesual până la care poate fi invocatã încălcarea unei norme de
ordine publicã vine în contradicţie cu principiile generale ce guvernează regimul nuli-tăţii
absolute, astfel cum este acesta stabilit prin art. 178 alin. (1) NCPC11'.
Necompetenţa de ordine privată poate fi invocatã numai de către pârât prin întâmpinare
sau, când Íntâmpinarea nu este obligatorie, eel mai târziu la primul termen de judecată la care
părţile sunt legal citate în fata primei instanţe. Reclamantul care a fãcut cererea la o instanţă
necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei, atunct când ea este una de ordine
privată, întrucât neregularitatea a fost provocată prin fapta proprie, acceptând competenţa
instanţei sesizate prin introducerea cererii la acea instanţă. Legea recunoaşte legitimare
procesua ã activã, sub acest aspect, exclusiv pârâ-tului. Necompetenţa de ordine publicã
poate fi însă invocată şi de către reclamant, în condiţiile alin. (2) al normei analizate.
Neinvocarea excepţiei de necompetenţă materialã şi teritorială de ordine publicã, respectiv
a celei de necompetenţă de ordine privată în termenul stabilit atrage decăderea părţii din
dreptul de a mai invoca necompetenta în calea de atac a apelului, recursului,

''! L· Qiiriazi, Unele incidentc procedurale privitoare la competent.! instanţei în noul Cod de procedure civila şîin
Legea nr. 202/2010 privínd unele măsuripentruaccelerareasoluţionăriiproceselor,în Dreptul nr. 5/2011, p. 79-80.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI Al⅞. I3» I 24⅛

contestaţiei în anulare sau a revizuirii. In schimb, dacã excepţia a fost invocatā în termenul
stabilit, însă a fost respinsã de instanţă ori nu a fost soluţionată, aspectul poate constitui motiv
de apel. în condiţiile în care, potrivit art. 488 alin. (1) pet. 3 NCPC, poate constitui motiv de
recurs numai încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, nu şi a competenţei de
ordine privată, apreciemcă, în ipotezaîncare hotărãrea este susceptibilă de două grade de
jurisdicţie, respectiv apel şi recurs, respingerea de către prima instanţă a excepţiei de
necompetenţă de ordine privată legal invocată (soluţie menţinută de instanţa de apel) nu mai
poate constitui motiv de recurs.
în jurisprudenţă s-a reţinut, printr-o decizie de speţă, raportat la excepţia necompe-tenţei
materiale a primei instanţe, că aceasta nu a fost invocată în primă instanţă, aşa cum se afirmă
de către recurentă, neputându-se reţine o culpă a primei instanţe raportat la nepronunţarea
invocată pe aceasta excepţie. Potrivit prevederilor art. 162 CPC [în pre-zent, art. 247 NCPC] în
formularea de la data promovārii recursului, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,
excepţiile de procedură de ordine publică pot fi invocate Ínaintea instanţei de recurs numai
când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului, în condiţiile în
care art. 159 CPC statua la acea data că necompe-tenţa este de ordine publică când
pricinaeste de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlãtura, cum
este cazul excepţiei invocate de recurentă. Constatând astfel că este legitimă invocarea direct
în recurs a acestei excepţii, instanţa a luat act de faptul că aceasta nu este fondată. în acest
sens, s-a constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor sume în oaza
unor facturi fiscale nu ia forma unui litigiu comercial, întrucât se afirmă că emiterea acestor
facturi a fost făcută nu în constatarea derulãrii unor raporturi comerciale, ci invocând simulaţia,
în sensul că emiterea acestor facturi a fost făcută în baza unei cutume, pentru acoperirea
lipsurilor în gestiune. Prin urmare, cauza litigiului cu care a fost sesizată instanţa nu este
specifică unui litigiu comercial, ci unui conflict de drepturi, plata sumelor corespunzătoare
acestor facturi fiind cerută cu titlu de despăgubiri pentru paguba materială pricinuitã
angajatorului prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de servciu1'1.
Tot astfel, printr-o altă decizie, s-a arătat că, în ceea ce priveşte competenţa materială a
instanţei, ea se stabileşteînfuncţie de obiectul acţiunii principale. Instanţa învestită cu
soluţionarea unei acţiuni are obligaţia ca la prima zi deînfăţişare să verifice mai întâi dacã
cererea a fost timbrată corespunzător, după care să îşi verifice competenţa de soluţio-nare.
Dar dacă nu şi-a verificat competenţa materială până la intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010, prin care s-a introdus art. 159' alin. (2) CPC [în prezent, art. 130 alin. (2) NCPC],
necompetenţa materială şi teritorială de odine publicã putea fi invocată de părţi oridejudecator
la prima zi deînfăţişareînfaţa primei instanţe, dar nu maitârziu deînce-perea dezbaterilor
asupra fondului. Cum acţiunea înregistrată la data de 16 noiembrie 2006 nu se afla la prima zi
de înfăţişare la data de 21 septembrie 2011, judecătoria nu mai putea să invoce şi să admită
excepţia necompetenţei materiale121.
2. Invocarea necompetenţei Internationale. Ïn sensul art. 1070 alin. (2) NCPC, necom-
petenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi
direct în căile de atac. Constatarea necompetenţei duce la respingerea cererii ca nefiind de
competenţa jurisdicţiei române, printr-o hotărâre supusã recursului la instanţa ierarhic
superioarã. Excepţia de la soluţia respingerii cererii o reprezintă incidenţa dispo-ziţiilor art.
1069 NCPC referitoare la prorcgarea legală în cazul forului de necesitate. Legea stabileşte în
sarcina instanţei sesizate într-un proces de drept privat cu elemente de

111
CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. %7/R/20ll din 14 martie 2011, nepublicatā. '21
CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 27 din 16 decembrie2Oll, nepublicat.1.
14b | in. I:E» I)ISI'O/ITM GtNEKALE

extraneitate obligaţia de a verifica din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform

regulilor interne privind competenţa.
3. DreptuI Uniunii Europene. Verificarea competenţei şi admisibílităţii. Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 reglementează, în cuprinsul art. 25-26, obligaţia verificării din oficiu a competenţei.
Dacă o instanţă dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra
căruia instanţa din alt stat membru este exclusiv competentă în temeiul art. 22, aceasta se
declară, din oficiu, necompetentă. Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru
esteacţionatîn justiţieînaintea unei instanţe dintr-un alt stat membru şi nu se înfãţişează în fata
acesteia, instanţa se declară, din oficiu, necompetentã în cazul în care competenţa sa nu
rezultă din dispoziţiile prezentului regulament.
Instanţa este obligată să suspende acţiunea până cãnd se constată că pârâtul a putut primi
actul de sesizare a instanţei sau un alt act echivalent în timp util pentru pregãtirea apărării sau
că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens. Articolul 19 din Regulamentul
(CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea şî comunicarea în statele
membre a actelorjudiciare şi extrajudiciare în materie civilă şt comercială 1'1 se aplică în locul
acestor dispoziţii dacă actul de sesizare a instanţei sau un alt act echivalent a trebuit sã fie
transmis dintr-un stat membru către un altul în confor-mitate cu dispoziţiile acestui regulament.
în cazul în care nu se aplică dispoziţiile din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000, se aplică art. 15
din Convenţia de la Haga din 15 noiem-brie 1965 privind notificarea şi comunicarea în
străinãtate a actelorjudiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, dacă actul de
sesizare a instanţei sau un alt act echivalent a trebuit să fie transmis in conformitate cu
dispoziţiile acestei convenţii.
în materia competenţei în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una
dintre părţi domiciliază în Romania, iar cealaltă parte îşi are domiciliul pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003,
act normativ care, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (ex-art.
249 din Tratatul pentru instituirea Comunitãţii Europene), are aplicabi-litate generală, acesta
fiind obligatoriu în toate elementele sale şi aplicându-se direct în fiecare stat membru, fără a fi
necesară vreo normă de transpunere a acestuia în dreptul intern. Potrivit art. 8 din
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementeazã competenţa de fondîn materia
răspunderii părinteşti, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia
răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuitã în acest stat membru la
momentul la care instanţa este sesizatã.
Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de
competenţă, statuand că instanţele judecătoreşti din statul membru care exercitã competenţa
în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorţ, de separare de drept sau de anulare a
căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legãtură cu
această cerere atunci când: a) eel puţin unui dintre soţi exercitã răspunderea părintească faţă
de copil şi b) competenţa instanţelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de
cãtre soţi şi de către titularii răspunderii părinteşti, la data sesizăriî instanţei judecătoreşti, iar
aceasta este în interesul superior al copilului. Aşa cum rezultã din cuprinsul său, textul este
incident numai cererilorîn materia răspunderii părinteşti în legătură cu cererile strict enumerate
şi anume, de divorţ, de separare de drept, de anulare a cãsătoriei. Conform art. 12 alin. (3) al
regulamentului, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea,
în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menţionate la alin. (1), atunci
când: a) copilul are o legătură strânsã cu acest stat membru, în special datorită faptului că unui
dintre titularii răspun-

m
JO L 160 din 30 iunic 2000.
14b | in. I:E» I)ISI'O/ITM GtNEKALE

extraneitate obligaţia de a verifica din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform

regulilor interne privind competenţa.
3. DreptuI Uniunii Europene. Verificarea competenţei şi admisibílităţii. Regulamentul (CE)
nr. 44/2001 reglementează, în cuprinsul art. 25-26, obligaţia verificării din oficiu a competenţei.
Dacă o instanţă dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra
căruia instanţa din alt stat membru este exclusiv competentă în temeiul art. 22, aceasta se
declară, din oficiu, necompetentă. Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru
esteacţionatîn justiţieînaintea unei instanţe dintr-un alt stat membru şi nu se înfãţişează în fata
acesteia, instanţa se declară, din oficiu, necompetentã în cazul în care competenţa sa nu
rezultă din dispoziţiile prezentului regulament.
Instanţa este obligată să suspende acţiunea până cãnd se constată că pârâtul a putut primi
actul de sesizare a instanţei sau un alt act echivalent în timp util pentru pregãtirea apărării sau
că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens. Articolul 19 din Regulamentul
(CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea şî comunicarea în statele
membre a actelorjudiciare şi extrajudiciare în materie civilă şt comercială 1'1 se aplică în locul
acestor dispoziţii dacă actul de sesizare a instanţei sau un alt act echivalent a trebuit sã fie
transmis dintr-un stat membru către un altul în confor-mitate cu dispoziţiile acestui regulament.
în cazul în care nu se aplică dispoziţiile din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000, se aplică art. 15
din Convenţia de la Haga din 15 noiem-brie 1965 privind notificarea şi comunicarea în
străinãtate a actelorjudiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, dacă actul de
sesizare a instanţei sau un alt act echivalent a trebuit să fie transmis in conformitate cu
dispoziţiile acestei convenţii.
în materia competenţei în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una
dintre părţi domiciliază în Romania, iar cealaltă parte îşi are domiciliul pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003,
act normativ care, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (ex-art.
249 din Tratatul pentru instituirea Comunitãţii Europene), are aplicabi-litate generală, acesta
fiind obligatoriu în toate elementele sale şi aplicându-se direct în fiecare stat membru, fără a fi
necesară vreo normă de transpunere a acestuia în dreptul intern. Potrivit art. 8 din
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementeazã competenţa de fondîn materia
răspunderii părinteşti, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia
răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuitã în acest stat membru la
momentul la care instanţa este sesizatã.
Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de
competenţă, statuand că instanţele judecătoreşti din statul membru care exercitã competenţa
în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorţ, de separare de drept sau de anulare a
căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legãtură cu
această cerere atunci când: a) eel puţin unui dintre soţi exercitã răspunderea părintească faţă
de copil şi b) competenţa instanţelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de
cãtre soţi şi de către titularii răspunderii părinteşti, la data sesizăriî instanţei judecătoreşti, iar
aceasta este în interesul superior al copilului. Aşa cum rezultã din cuprinsul său, textul este
incident numai cererilorîn materia răspunderii părinteşti în legătură cu cererile strict enumerate
şi anume, de divorţ, de separare de drept, de anulare a cãsătoriei. Conform art. 12 alin. (3) al
regulamentului, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea,
în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menţionate la alin. (1), atunci
când: a) copilul are o legătură strânsã cu acest stat membru, în special datorită faptului că unui
dintre titularii răspun-

m
JO L 160 din 30 iunic 2000.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI \rl. i;tl | 24/

derii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat
membru şi b) competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod
neechivoc de toate părţile la procedure la data sesizărti instanţei, iar competenţa este în
interesul superior al copilului.
Raportat la această prevedere legală, derogatorie de la competenţa stabilită în art. 8 din
regulament, în favoarea instanţei din statul membru în care minorul îşi are reşedinţa obişnuită,
rezultă că pentru a opera prorogarea de competenţă în favoarea instanţei de la domiciliul
reclamantului, se cer întrun te cumulativ urmãtoarele condiţii prevăzute de art. 12 alin. (3), şi
anume: 1. copilul are o legăturã strânsã cu Romania, în special datoritã faptului că unul dintre
titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al
acestui stat membru; 2. competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt
mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa
esteîn interesul superior al copilului. Raportat la dis-poziţiile regulamentului comunitar aplicabil,
se pune în discuţie nu competenţa teritorială a instanţei, ci tocmai competenţa generală a
instanţei române de a judeca pricina. Or, necompetenta generalã este una absolută, care
poate fi invocată oricând, chiar şi de instanţă din oficiu1'1.

Art. 131. Verifícarea competenţei. (1) La primul termen de judecatã la care părţile sunt
legal citate în fata primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi sã
stabilească dacã instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece
pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţã teme-iurile de drept pentru care
constată competenţa instanţei sesizate. încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) In mod exceptional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare
Iămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia
părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

COMENTARII
Obligaţiî ale instanţei relariv la competenţă. în sarcina judecătorului de primă instanţă este
instituitã obligaţia de a verifica şi stabili din oficiu, la primul termen de judecatã la care părţile
sunt legal citate în fata primei instanţe, competenţa generalã, materială şi teritorială a instanţei
sesizate, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care
constată competerţa instanţei sesizate. încheierea prin care judecătorul face aceste constatări
referitoare la competenţă are caracter interlocutoriu, ceea ceînseamnăcă instanţa nu va putea
reveniasupra lor (art. 235 NCPC). încheierea va putea fi atacată odată cu hotărârea asupra
fondului. Prin urmare, în cazul în care, verificându-şi competenţa, la primul termen de judecatã
la care părţile sunt legal citate, judecătorul de primã instanţă constată, printr-o încheiere
interlocutorie, că este competent să judece, sub aspect general, material şi teritorial, nu va
putea reveni asupra acestei constatări, fiind înlăturatã indirect posibilitatea invocării excepţiei
de necompetenta generală ulterior acestui moment. Rămâne ca această excepţie să fie
invocată în căile de atac.
în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare,
judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în
acest scop, fiind astfel prorogat termenul până la care judecãtorul se va pro-nunţa cu privire la
competenţă.

Trib. Bistri(a-\⅝aud, s. civ., dec. nr. 35/A din 11 mni 2011, nepublicată
I4X | Ari. 132 I)ISI'O/ITM GtNEKALE

Apreciem că lipsa din cuprinsul încheierii de şedinţă a menţiunii cu privire la compe-tenţa

instanţei sesizate nu atrage nicio sancţiure si nu este de natură să producã niciun prejudiciu
părţilor, chiar dacã teoretic ar putea constitui motiv de apel sau recurs, atât timp cat se
recunoaşte legal dreptul de invocare a excepţiilor de necompetenta, iar părţile nu uzează de
acest drept.

Art. 132. Soluţionarea excepţiei. (1) Când în fata instanţei de judecatâ se pune în
discuţic compctenţa acesteia, din oficiu sau la cererca părţilor, ea este obligată să
stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicţionalã competent.
(2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. încheierea poate fi
atacată numai odată cu hotărârea pronunţată in cauzã.
(3) Dacă instanta se declarã necompetenta, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac,
dosarul fund trimis deîndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ
cu activitate jurisdicţională competent.
(4) Dacă instanţa se declară necompetenta şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât
este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de
competenţa instanţelor romãne, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa
ierarhic superioară.

COMENTARII
1. Soluţionarea excepţiei. După dezbaterile contradictorii, instanţa se va pronunţa
asupra excepţiei de necompetenta, fie însensul admiteriiei, fieîn sensul respingerii aces
teia. în cazul în care respinge excepţia şi se declarã competentă, instanţa se pronunţă prin
încheiere, care poate fi atacată numai odată cu hotãrârea pronunţată asupra fondului şi
continuã judecarea cauzei. Dacă găseşte exceptia întemeiată, instanţa o va admite prin
sentinţā sau decizie, după caz, în funcţie de etapa procesuală în care se invocă excep
ţia. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac. în consecinţă, instanţa va declina com
petenţa înfavoarea instanţei judecătoreşti competente material şiteritorial să solutioneze
cauza ori în favoarea altui organ cu activitate jurisdicţională, în cazul în care competenţa
de soluţionare nu revine instanţei de judecată.
Constatând că este necompetenta, în niciun caz instanţa nu îşi poate declina competenţa
de soluţionare a cauzei în favoarea unui organ administrativ, altui organ care nu are atribuţii
jurisdicţionale sau unei instanţe străine. Soluţia va fi aceea a respingerii cererii ca inadmisibilă,
printr-o hotărâre supusã numai recursului, la instanţa ierarhic superioară.
2. Caleadeatacîmpotriva hotărârii dedeclinarea competenţei. Hotărârea prin care
se dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei nu este supusă niciunei căi de
atac. Hotărãrea de declinare de competenţă nu poate fi atacată nici pe calea contestaţiei
în anulare şi nici a revizuirii.
în mod justificat în opinia noastră, în literatura juridical' 1 s-a arătat că excluderea căii de
atac este incidentă şi atunci când instanţa respinge cererea ca inadmisibilā pe consi-derentul
cã nu este de competenţa instanţelor române ori cã este de competenţa unui organ fără
activitate jurisdicţională.
Din cuprinsul normei alin. (3} al articolului analizat rezultă că hotărârea nu este supusã căii
de atac ori de câte ori instanţa se declară necompetenta, fără a se face distincţie în

' ' M. TSbârcã, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor {Art. I -
Comentarii), Ed. Universul Juridic, Bucureşli, 2011, p. 87.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI \rl. i;t:t | 24V

funcţie de felul necompetenţei: generalā, materială, teritorialã. Ca atare, nici interpretul nu

poate face o astfel de distincţie. Faptjl că în finalul alin. (3) se prevede că dosarul se trimite de
îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţi-onalā competent
nu este de natură sā conducă la o altā concluzie. Credem că prin această precizare s-a
reglementat de fapt procedura de trimitere a dosarului în cazul necompetenţei materiale sau
teritoriale, subliniindu-se necesitatea trimiterii imediate, de îndată a acestuia instanţei
considerate competente.
3. Trimiterea dosarului instanţei sau organului cu activitate jurisdicţională compe
tent. După pronunţarea hotãrârii de declinare a competenţei, dosarul se trimite, de îndată,
instanţei ori organului cu activitate jurisdicţionalã în favoarea căruia s-a dispus declina-
rea. Odată ce hotărârea de declinare a competenţei a devenit definitivă, adică la data
pronunţării acesteia, instanţa care a pronunţat hotărârea se dezînvesteşte de soluţionarea
cauzei si, în acelaşi timp, se învesteşte instanţa sau organul jurisdicţional în favoarea căruia
s-a declinat competenţa.
Instanţa sau organul jurisdicţional căruia i s-a trimis dosarul spre competentă soluţi-onare
îşi verifică, la rândul său, competenţa, întrucât hotărârea instanţei care se dezînvesteşte nu-i
poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat. în ipoteza în care ajunge la concluzia că nu are
competenţa soluţicnării cauzei poate, la rândul său, să-şi decline competenţa fieîn favoarea
instanţei care a dispus declinarea, fieîn favoarea acelei instanţe sau altui organ jurisdicţional
decât eel sesizat anterior declinării. în cazul în care instanţa constată că acţiunea nu este de
competenţa instanţelor române, nu va declina competenţa în favoarea instanţei strãine, ci va
respinge acţiunea ca inadmisibilă.
4. Trimiterea cauzei secţiei specializate competente din cadrul aceleiasi instanţe. Tot
astfel, în cazul în care o secţie a instanţei, căreia i s-a repartizat aleatoriu cauza, constată că
nu are competenţa să soluţioneze pricina, ci aceasta este de competenţa altei secţii a instanţei
respective, îşi va declina competenţa, dezînvestindu-se printr-o hotărâre, sentinţă sau decizie,
care nu este supusă niciunei căi de atac. în actuala reglementare data competenţei, legea
recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile specializate ale aceleiasi
instanţe, prin art. 136 NCPC Aşa fiind, dispoziţiile referitoare la excepţia de necompetenţã şi la
conflictul de competenţă se vor aplica prin asemănare.
5. Conflict negativ de competenţă. în cazul în care instanţa sau organul jurisdicţional în
favoarea căruia s-a declinat competenţa apreciază că soluţia declinării este eronată, deoarece
competenţa revenea instanţei care a dispus declinarea de competenţă, poate, la rândul său, să
îşi decline competenţa în favoarea instanţei prima data sesizate, situaţie în care va constata
ivit conflictul negativ de competenţă, care se soluţionează conform regulilor de la art. 134-135
NCPC.
Hotărârea prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte competenţa soluţionării în
fond a litigiului de către curtea de apel constituie, în acelaşi timp, declinator şi regulator de
competenţă, astfel încât nu poate exista conflict de competenţă între înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi o altă instanţă, această din urmă fiind obligată să respecte soluţia de declinare a
competenţei în favoarea sa'1'.

Art. 133. Conflictul de competenţă. Cazuri. Existã conflict de competenţã:

1. când două sau mai multc instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi
proces;
2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca
acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită
111
I.C.C.J., Completul dc 9 judecători, dec. nr. 82/2006, in C. Boroi, O. $pinamu-Matei, Codul..., 2011, p. 91.
ISO I in. i:s:s I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

îşi declinã la rândul sãu competenta în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au
declarat necompetente.

COMENTAR1I
1. Conflictele de competenţă. Condiţii. Din textul art. 133 NCPC rezultã că există situ-
aţii care pot genera conflicte de competenţă în interiorul sistemului instanţelor judecă-
toreşti, incluse în categoria incidentelor procedurale referitoare la competenţă.
Un conflict de competenţă, fie el unul pozitiv sau unul negativ, există în următoarele
condiţii: a) sesizarea, concomitentă ori simultană, a eel puţin două instanţe diferite cu
judecarea aceleiasi cereri. Conflictul de competenţă se verifică în raport cu una şi aceeaşi
pricină, ceea ce presupune existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză, în sensul preve-derilor
art. 431 NCPC; b) cererile să fieîn curs de judecată la momentul naşterii conflictului, în fata
instanţelor judecătoreşti române; c) invocarea necompetenţei în fata tuturor instanţelor
învestite cu soluţionarea aceleiasi pricini; d) eel puţin una dintre instanţele sesizate să aibă
competenta de a judeca cererea respective.
2. Conflictul pozitiv de competenţă. Atunci când eel puţin două instanţe sunt învestite
prin cerere introductivă cu soluţionarea aceluiasi proces şi ambele se declară deopotrivă
competente, sub aspect material şi teritorial, se naşte un conflict pozitiv de competenţă. Tn
această ipoteză, necompetenţa uneia dintre jurisdicţii poatefi invocată pecalea excepţiei
de necompetenţă. Dacă această excepţie este respinsă, se impune stabilirea instanţer
competente prin intermediul regulatorului de competenţă. Tot astfel, dacã toate juris-
dicţiile se declară competente, în scopul evitării pronunţării unor hotărâri contradictorii,
poate fi invocată excepţia de Mtispendenţă. Dacă o asemenea excepţie este respinsă,
conflictul pozitiv de competenţă se va rezolva doar pe calea regulatorului de
competenţă.
In absenţa unor menţiuni exprese referitoare la natura hotărârii prin care instanţele se
declară competente, în doctrină s-a considerat că apare un conflict pozitiv de competenţă în
momentul în care în pricinile respective s-au pronunţat încheieri prin care a fost respinsă
excepţia de necompetenţă111.
Conflictul pozitiv de competenţă este determinat de incidenţa normelor de competenţă
teritorială alternativă.
3. Conflictul negativ de competenţă. Atunci când instanţa învestită prin cererea intro
ductivă cu soluţionarea unui proces se declară necompetentă, sub aspect material sau
teritorial şi îşi declină competenta în favoarea unei alte instanţe, iar aceasta, la rândul ei,
se declară necompetentă, declinându-şi competenta în favoarea celei dintâi, se naşte un
conflict negativ de competenţă. Totodată, există conflict negativ de competenţă şi în cazul
în care instanţele învestite cu soluţionarea unui anumit proces şi-au declinat succesiv
competenta, iar ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenta în favoarea
uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. Se ajunge, astfel, la cea
dintâi ipoteză reglementată.
Pentru a fi în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, este necesar ca: a) instanţele
să se fi declarat necompetente. în cazul în care o instanţă îşi declină competenta în favoarea
alteia, care, la rândul său, constatându-şi propria necompetenţă, declină competenta de
soluţionare în favoarea unei a treia instanţe, suntem în prezenţa unui conflict negativ de
competenţă numai dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenta în
favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente; b) eel puţin una
dintre instanţele care s-au declarat necompetente să fie competenta să

111
M. Tābărcă, Drop! proccsu.il..., vol. 1, od. a 2-a, 2008, p.324; M. Tăbãrcă, Gh. Bu(a, Codul..., p. 134-135.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. i:tl | i⅛l

soluţioneze cererea respectivă. Dacă instanţa sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de

competenţă consideră că niciuna dint'e instanţele sesizate nu este competentă, apre-ciind ca
fiind competentă o altă instanţă, cererea de stabilire a instanţei competente se va respinge,
urmând ca părţile să sesizeze instanţa competentă.
Conflictul negativ apare în legătură cu aplicarea normelor de competenţă absolute
(generală, materială şi teritorialā exclusivă).
Din perspectiva condiţiilor de existenţã a conflictului negativ de competenţă, se observă că
legiuitorul a renunţat la a impune condiţia caracterului definitiv al hotărârilor prin care instanţele
îşi declină reciproc competenţa, fiind suficient a se pronunţa astfel de hotărâri, în baza art. 133
NCPC, pentru a fi în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, care obligă la sesizarea de
îndată a instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. Dispoziţiile de modificare a normei
au fost corelate cu cele ale art. 132 alin. (3) NCPC, care anterior acestei modificări
reglementau calea de atac a recursului împotriva hotãrârii prin care instanţa se declara
necompetentă. Or, în actuala reglementare, o astfel de hotărâre „nu este supusă niciunei cãi
de atac". Scopul declarat al legiuitorului, accelerarea soluţionãrii proceselor, se materializează
şi prin aceste modificări legislative, care suprimă calea de atac ataşatã hotărârilor de declinare
a competenţei, obligând la transmiterea dosarului imediat după pronunţare şi motivare, într-o
procedurã de urgenţā, instanţei în favoarea căreia a fost pronunţată cea dintâi declinare de
competenţă, iar ulterior constatării conflictului negativ de competenţă, instanţei desemnate prin
lege să hotărască asupra acestuia.
4. Conflict de competenţă între o instanţă şi un alt organ cu activitate jurisdicţio-nală.
Conflictul de competenţã poate să êpară şi între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu
activitate jurisdicţională. Sunt organe cu activitate jurisdicţională: comisiile judeţene pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor [art. 52 alin. (1) din Legea nr.
18/1991, republicată]; comis ile de disciplină ale Ordinului Arhitecţilor din Romania [art. 39 alin.
(1) din Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profe-siei de arhitect, republicată]
şi altele asemenea.
5. Conflict de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe. în actuala reglementare data
competenţei, legea recunoaşte existenţa unui conflict de competenţã şi între secţiile
specializate ale aceleiaşi instanţe prin art. 136 NCPC. Aşa fiind, dispoziţiile referitoare la
excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se vor aplica prin asemănare.
6. Jurisprudenţā C.E.D.O. Conflict negativ de competenţă. Durată excesivă a procedure.
Neînscrierea de către instanţă a cauzei pe rol decât după 1 an şi 2 luni, cu toate că instanţa
supremă stabilise deja competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea sa şi generarea unui
nou conflict negativ deccmpetenţã, care a mai duratîncă 2ani, întârziere imputabilă instanţelor
care şi-au trimis reciproc cauza, până la hotărârea curţii de apel, care a stabilit din nou în
favoarea aceleiaşi instanţe, competentă a judeca pricina în fond, încalcă durata rezonabilă a
procedurii'1'.

Art. 134. Suspendarea procesului. Instanţa înaintea cãreia s-a ivit conflictul de
competenţă va suspenda din oficiu judccata cauzei şi va înainta dosarul instanţei
competente sã soluţioneze conflictul.

COMENTARII
1. Declanşarea procedurii de soluţionare. Consecinţe asupra judecăţii. Administrarea
conflictului de competenţă aparţine instanţei în fata căreia s-a ivit acest incident, ceea ce
1,1
C.E.D.O., Kocsis c. Romania, hot. d i n 20 dcrembrio 2007, in B.C.E.D.O. nr. 2/2008, p. 42-43.
zz>i I An. i:;r> I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

înseamnā cā părţile nu pot sesiza în mod direct instanţa competentā să hotãrascā asupra
conflictului, sesizarea fiind un atribut suveran al instanţei înaintea cãreia a apărut conflictuf de
competenţă. Naşterea unui conflict de competenţă determină întreruperea cursului judecăţii.
2. Obligaţiile instanţei înaintea cãreia s-a ivit conflictul. Ultima instanţă care a respins,
prin încheiere, excepţia de necompetenţă, în cazul conflictului pozitiv, respectiv instanţa care a
pronunţat hotărârea definitivă de deciinare a competentei, în cazul conflictului negativ, are
obligaţia legală de a dispune din oficiu suspendarea oricărei alte proceduri şÏ de a sesiza
instanţa competentă să hotărască asupra conflictului, determinată prin apli-carea dispoziţiilor
art. 135 NCPC.

Arl. 135. Soluţionarea conflictului de competenţă. (1) Conflictul de competenţă

ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi
comuna instanţelor aflate în conflict.
(2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Hotărârea de deciinare a competen)ei sau de stabilire a competentei pro-
nunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de
trimitere.
(3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu
activitate jurisdicţionalã se rezolvā de instanţa judecătorească ierarhic superioară
instantei în conflict.
(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, printr-o hotărâre definitivă.

COMENTARI1
1. Determinarea instanţei competente. Regula. în principiu, soluţionarea unui conflict de
competenţă, pozitiv sau negativ, este de competenţa instanţei judecătoreşti superioare în grad
şi comună instanţelor aflate în conflict. Astfel, conflictul pozitiv ivit între judecă-toriile din
circumscripţia aceluiaşi tribunal va fi rezolvat de acel tribunal. Este de competenţa curţilor de
apel rezolvarea confltctelor de competenţă nãscute: între douā judecătorii care nu aparţin
aceluiaşi tribunal; între o judecatorie şi un tribunal; între două tribunale aflate în circumscripţia
aceleiaşi curţi de apel. Aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a rezolva
conflictele de competenţă născute între două tribunale aparţi-nând unor curţi de apel diferite,
precum şi eel dintre două curţi de apel.
2. Conflict între înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă. Se poate discuta
de un asemenea conflict în ipoteza în care cea d ntâi sesizată este o altă instanţã de jude-cată
decât înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care îşi declină competenţa în favoarea instanţei
supreme, iar instanţa supremă apreciază că este totuşi competentă să judece pricina. Practica
judiciarã a statuat în sensul că jn asemenea conflict se soluţionează de instanţa supremă, a
cărei hotărãre constituie, în acelaşi timp, atât declinator de competenţă, cat şi regulator de
competenţă111. în situaţia inversă, în care este sesizată mai întâi instanţa supremă, iar aceasta
îşi declină competenţa în favoarea unei alte instanţe, nu există conflict de competenţă între
cele douã instanţe. Această soluţie jurisprudenţială a fost consacrată legislativ, statuându-se,
astăzi, prin art. 135 alin. (2) NCPC, cā nu se poate crea conflict de competenţă cu înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de deciinare a competentei sau de stabilire a competentei
pronunţatã de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
111
Trib. Suprom, col. civ., doc. nr. 411/1961, în CD. 1961, p. 361.
COMPFTtNTA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI Al⅞. I3» I 253

3. Conflict între o instanţă judecātorească si un organ administrate jurisdicţio-nal.

Conflictul de competenţã ivit între o instanţă judecătorească şi un organ administrate
jurisdicţional va fi soluţionat de instanţa superioarã în grad instanţei judecătoreşti aflate în
conflict, şi aceasta ar putea fi un tribunal, o curte de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
4. Reguli procedurale. Soluţionarea conflictului urmeazā regulile specifice unei pro-ceduri
„de urgenţā", astfel că se va fixa un termen scurt, judecata se va face fără citarea părţilor, în
camera de consiliu. Instanţa se pronunţă prin hotărâre definitive.
5. Obligativitatea regulatorului de competenţă pentru instanţa de trimitere. Hotãrârea
prin care a fost soluţionat definitiv (irevocabil, în reglementarea anterioarã) un conflict de
competenţă se impune cu forţa lucrului judecat, astfel că în fata instanţei de trimitere nu se va
putea invoca din nou excepţia de necompetenţă, pentru temeiuri care au fost discutate cu
ocazia rezolvării conflictului. Instanţa de trimitere şi-ar putea verifica din nou competenţa, însă
numai pentru temeiuri noi, care nu au fost discutate cu ocazia regulatorului11'. Mai mult,
această chestiune nu va putea face obiectul controlului de legalitate, în cāile ordinare şi
extraordinare de atac.

Art. 136. Dispoziţii speciale. (1) Dispozitiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de
necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor
specializate ale aceleiaşi instanţe judecãtoreşti.
(2) Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespun-
zătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.
(3) Conflictul dintre două secţii ale Inaltei Curţi de Casaţie şi ]ustiţie se soluţionează de
Completul de 5 judecători.
(4) Dispozitiile alin. (l)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor
specializate.

COMENTARII
1. Conflict de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe şi între completele speci-
alizate ale aceleiaşi secţii. în actuala reglementare data competenţei, legea recunoaşte
existenţa unui conflict de competenţă, în înţelesul art. 133 NCPC, şi între secţiile specializate
ale aceleiaşi instanţe, precum şi între completele specializate ale aceleiaşi secţii. Aşa fiind,
dispozitiile referitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se vor aplica
prin asemãnare.
în doctrină şi în jurisprudenţă această chestiune a fost una care a generat controverse în
timp. Astfel, într-o opinie, care s-a conturat a fi majoritară şi pe care am susţinut-o, fiind
confirmată de instanţa supremă121, s-a considerat cã între secţiile aceleiaşi instanţe nu există
un conflict de competenţã, aşa încât controversele care pot apărea între două secţii ale unei
instanţe cu privire la competenta materială de soluţionare a unei cauze nu pot fi rezolvate pe
calea unui regulator de ccmpetenţă.
în reglementarea anterioarã, conflictul de competenţā se putea ivi numai între instan-ţele
judecătoreşti, privite ca organe împuternicite de lege să rezolve un litigiu intervenit între părţi.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organi-zarea judiciară,
republicată, instanţele judecătoreşti sunt: înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel,
trîbunalele, tríbunalele specializate, instanţele militare şi judecători-

' ' V.M. Ciobanu, Tratat..., vol. I, p. 447; /. Stoene$cu, S. Zilberstein, Drepl procesual civil, Partea generală, Ed.
Didacticíf şi Pedagogics, Bucurcşli, 1977, p. 214.
121
C.S.J., s. civ., dec. nr. 302/2002, în Drcptul nr. 6/2003, p. 246.
ZÏA | in. i:». I ) I S I ' O / I T M GtNKKAlE

ile. Articolul 36 alin. (3) si art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, distinge între
„tribunale", respectiv „tribunale specializate" şi secţii sau complete specializate pe materii,
acestea din urmã înţelese ca structuri interne de jurisdicţie ale tribunalului, fără a putea fi
asimilate instanţelor judecătoreşti. Aşadar, se putea discuta de un conflict de competenţă
numai atunci când afirmarea ori negarea propriei competenţe aparţinea instanţei judecătoreşti,
fiind exclusă existenţa unui conflict între secţii!e care funcţionează în cadrul aceleiaşi instanţe.
Repartizarea pe secţii a unei cauze aflate în competenţa de primă instanţă a judecă-toriei,
tribunalului sau curţii de apel se circumscria unei proceduri administrative, procedure necesarā
unei bune administrãri a instanţei respective şi supusă normelor Regulamentului de ordine
interioarā al instanţelor judecătoreşti (art. 95-97). Aşa fiind, în ipoteza în care secţia căreia i se
repartiza un dosar aprecia că soluţionarea lui ar fi de competenţa unei alte secţii din cadrul
aceleiaşi instanţe, pronunţaoîncheiere de scoatere de pe rol a cauzei şi trimitere spre
competentă soluţionare secţiei în favoarea căreia stabileşte competenţa. 0 astfel de încheiere
aparţinea categorieiîncheierilorinterlocutorii1'1, asupracărora instanţa nu mai poate reveni.
Pronunţarea unei astfel de încheieri determinā oprirea temporară a cursului judecăţii, în sensul
art. 282 alin. (2) CPC [în prezent, art. 466 alin. (4) NCPC], care poate fi asimilată cu oprirea
cursului judecăţii în cazul suspendării prevăzute de art. 242-244 CPC (în redactarea iniţială) (în
prezent, art. 411-413 NCPC). Prin urmare, încheierea este susceptibilă de a fi atacată separat
cu recurs12'.
în sens contrar, s-a statuat în jurisprudenţă cã încheierea prin care un complet speci-alizat
sau o secţie specializată a unei instanţe transpune cauza pentru motive de necom-petenţă altui
complet specializat sau altei secţii specializate din cadrul acelei instanţe nu are regimul juridic
al unei simple încheieri pregătitoare/premergătoare, ci are regimul juridic al încheierii prevăzute
de art. 158 CPC (în redactarea iniţială) (în prezent, art. 132 NCPC). în argumentarea acestui
punct de vedere s-a arătat că „potrivit noii concepţii introduse prin Legea de organizare
judiciară nr. 304/2004, cat şi altor legi procesuale succesive, bunăoarā, Legea nr. 554/2004, se
poate conchide că la nivelul instituţiei com-petenţei instanţelor judecătoreşti s-a produs o
mutaţie radicală. Altfel spus, necompetenţa nu mai priveşte exclusiv instanţa aşa cum este
concepţia clasicā a Codului de procedură civilă, ci aceasta poate să privească şi structurileei
interne, dacă aceste structuri pot avea autonomie instituţională în materia competenţei. Se au
în vedere dispoziţiile legale spe-ciale care dau în competenţă soluţionarea unui anumit litigiu
nu instanţei judecătoreşti în accepţiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri a
acesteia (jurisdicţia de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secţia ori completul
specializat în această materie, jurisdicţia de contencios administrativ şi fiscal exercitată de
secţiile specializate ale tribunalelor, curţilor de apel şi a înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie etc.).
Toate

' ' G.C. Freti(îu, Discuţii în Iegătură cu trimiterea unei cauze de la o secţie la o altă secţie din cadrul aceleiaşi
instanţe, în Dreptul nr. 9/2003, p. 121. Pontruopiniacontrară, conform căreia poate exista conflict între secţiile unei
instanje, a se vedea M. Tăbârtíí, Ch. Buta, Codul..., p. 136-137. Autorii afírmā că în contextul legislativ actual, al
tendinţei evidente de specializare a judecătorilor, nu se poate accepta argumentul conform căruia competenţa se
determinā prin raportare la o anumită categcrie de instanţe, şi nu la secţiile aceleiaşi instanţe. Se apreciază că nu pot
fi lăsate fãră efect prevederile Legii de organizare judecătorească referitoare la înfiinţarea secţiilor specializate. în
aceste condi{ii, nu ar putea rămănc nesancjionată judecarea cauzei de o altă secjic decât cea competentă potrivit
obiectului litigiului. Conflictul între secţii, opinează autorii, se soluţionează de instanţa superioară celei în cadrul
cărcia funcţionează secţiile respective, mai precis sectiei instanţei superioare, corespunzătoare celei !n fata căreia s-
a ivit conflictul de competenţă.
'2' In sensul potrivit căruia recursul impolriva unei asemenca încheieri este inadmisibil, a se vedea L.N. Pirvu, A.M.
htrate, Discuţii referitoare la asa-zisul „conflict de competenţă" între secţiile sau completele specializate
aleaccleiaşi instanje, în Dreptul nr. 1/2008, p. 165-170.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI Arc. i»» I ^»

aceste entităţi, structuri ale unei instanţe judecatoresti privite ca noţiune clasică, sunt de fapt
adevărate instanţe judecatoresti sub aspectul competenţei materiale. Se poate afirma, aşadar,
că dispoziţiile privitoare la exceptia de necompetenţă şi la conflictul de compe-tenţă se aplică
prin asemănare şi în cazul completelor ori secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe
judecatoresti. Şi esteaşa, deoarece exceptia de necompetenţā aduce în discuţie întotdeauna
concurenţa, sub aspectul competenţei, între două instanţe, iar declinatorul de competenţă este
un proces incident care se soldează cu pronunţarea unei hotărâri judecatoresti distincte de cea
pronunţatâ pe fondul cauzei, proces incident susceptibil de finalizare prin soluţionarea unei căi
de atac. Aşa fiind, spre pildā, nu poate fi reţinută eventuala concepţie în materie, respectiv
aceea a transpunerii cauzei de la o secţie la alta, pentru a justifica absenţa unui conf ict de
competenţă între două jurisdicţii ale aceleiaşi instanţe.
într-adevăr, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioara al instan-ţelor
judecatoresti, în forma anterioară modificării prin Hotarârea nr. 48/2013' 1', „Transpunerea
cauzei de la o secţie la alta, în cadrul aceleiaşi instanţe, se realizează prin încheiere. La
instanţele la care dosarele se înregistrează separat pe secţii, secţia compe-tentă care primeşte
dosarul va da acestuia un număr nou şi va proceda la repartizarea lui aleatorie. La instanţele la
care dosarele nu se înregistrează separat pe secţii, dosarul îşi păstrează numărul şi va fi
transpus la completui similar care judecă în aceeaşi zi, la secţia competentă, sau, dacă în ziua
respectivă nu există şedinţă de judecată la această secţie, la completui imediat următor al
secţiei competente". Pe de o parte, acest text regulamentar se află cuprins în Secţiunea a ll-a,
intitulată „Activitatea premergătoare şedinţei de judecată şi de rezolvare a lucrărilor cu caracter
administrativ" din Capitolul al Ill-lea, intitulat „Desfăşurarea activităţii administrativ-judiciare a
instanţelor", ceea ce denotā că activitatea desfăşurată de instanţă cu prilejul transpunerii
dosarului de la o secţie la alta este o activitate de administrare eficientă a justiţiei, care nu
implicã şi nu influenţează activitatea eminamente judiciară a acesteia, aşa cum implică
activitatea de soluţionare a unei excepţii de necompetenţă materială. Şi este aşa, deoarece
exceptia de necompetenţã materială a unei instanţe judecatoresti nu este un simplu incident
procedural de ordin administrativ, care formează premisa textului art. 98 şi art. 99 din
Regulament, ci reprezintă un incident ce afectează judecata unui dosar, de aceea hotarârea
judecãtorească care tranşează o astfel de chestiune fie are caracterul unui declinator de
competenţă cu efect asupra dezînvestirii respectivei instanţe, în ipoteza în care se admite
exceptia de necompetenţă materială, fie are caracterul unei încheieri interlocutorii care leagă
acea instanţă de judecarea pricinii, în ipoteza în care se respinge exceptia de necompetenţă
materială, în acest caz hotarârea fiind susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul cauzei.
Pe de altă parte, C.S.M. este parte a autorităţii judecatoresti, care are, din punct de vedere
constitutional, rol de garant al independenţei justiţiei [art. 133 alin. (1) din Constituţia României,
revizuită şi republicată în anul 2003]. Or, conform art. 126 alin. (2) din Legea fundamental,
competenţa instanţelor judecatoresti şi procedura de judecată sunt pre-văzute numai prin lege.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din aceeaşi Lege fundamentală, Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român

' ' Potrivit art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecatoresti, astfel cum a fost
modifkal prin Hotarârea C.S.M. nr. 48/2013 (M. Of. nr. % din 15 februarie 2013), „Transpunerea cauzei de la o
secţie la alia, în cadrul aceleiaşi instanţe, se realizează prin încheiere. Dosarul îşi păstrează numărul şi este Iranspus
la completui care judecă în aceeaşi zi, la secţia competentă, sau, dacă in ziua respectivă nu este şedinţă de judecată
la această secţie, la completui imediat următor al secţiei competente. Dacă mai mu!te complete judecă în aceeaşi zi,
repartizarea se va face între acestca in sistem ciclic".
2t>b | in. i:s(. I ) I S I ' O / I T M GtNKKAlE

şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii. Asa fiind, puterea normative, în ceea ce priveşte stabilirea
regimului competenţei instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată, inclu-siv a
incidentelor în legătură cu aspectele relatve la competenta jurisdicţiilor judiciare, aparţine
exclusiv Parlamentului, care se poateexprima exclusiv prin lege. Din această perspective, nu s-
ar putea accepta că C.S.M. are putere normative egală cu Parlamentul şi deci nu se poate ca,
în virtutea aplicării unui text dintr-un regulament adoptat de una dintre componentele autorităţii
judecătoreşti, să fie legiferată o procedure judiciarā. De aceea, textul art. 99alin. (2) din
Regulamentul deordine interioară al instanţelor judecătoreşti nu poate fi reţinut pentru a
fundamenta rezolvarea unui incident privitor la competenta instanţelor judecătoreşti, ci va
putea fi invocat, eventual, pentru distribuţia între secţiile unei instanţe a unei cauze în vederea
asigurării unei mai bune administrării a justiţiei"11'.
Noul Cod de procedură civilă pune capăt de>baterilor doctrinare în această materie,
statuând în art. 136 în sensul cã dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la
conflictul de competenta se aplică prin asemănare şi în cazul completelor şi al scc-ţiilor
specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Soluţia apare justificată, în actuala
reglementare administrativă a instanţelor judecătoreşti, prin normele de organizare judiciară
cuprinseîn Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciară, republicată. Astfel, în sensul art.
19 din evocatul act normativ, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este orga-nizată în 4 secţii -
Secţia I civilă, Secţia a ll-a civilă, Secţia penală, Secţia de contencios administrativ şi fiscal şí
Secţiile Unite, cu competenta proprie. în cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează
Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, precum şi 4 complete de 5 judecatori. La începutul fiecărui an, Colegiul de
conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a
vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numãrul şi natura cauzelor, de volumul de
activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării
experientei profesionale a acestora. Desemnareajudecătorilorîn compunerea
completelorcompetente săjudece recursul în interesul legii, precum şi a completelor
competente să soluţioneze sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în funcţie de specializarea completelor de
judecată din care aceştia fac parte.
De altfel, noţiunea de competenta a secţiei a fost consacrată legislativ anterior modi-
ficărilor aduse Codului de procedurā civilă, astfel cā ea avea nevoie de o rezolvare pe tărâmul
conflictului de competenta. Spre exemplu, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabileşte
competenta exclusivă a Secţiei civile a tribunalului; art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004
stabileşte competenta secţiei în materie de contencios administrativ şi fiscal, iar art. 6 din
Legea nr. 85/2006 şi reglementările complementare ulterioare stabileşte că sunt de
competenta tribunalului în a cărui circumscriptie îşi are sediul debitorul toate procedurile
prevãzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevāzut la art. 8. Dacă în cadrul tribunalului
a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă,
acesteia/acestuia îi aparţine competenta pentru derularea procedurilor prevãzute de Legea nr.
85/2006.

''' C.A. Cluj, s. com,, decont adm. şi fisc., dec. nr. 580 din lOfebruarie 2011, nepublicată; L Ungur, Comentariu
aprobativ la sent. nr. 141 din 18 iunie 2010 a C.A. Cluj, s. com., de cont. adm. şi fisc., în R.R.J. nr. 1/2011, p. 37-
39. In sensul contrar, eel susţinu) denoi, al inexistcnjiíi unui conflict între sec(ii care serezolva peea!ca regulatorului
de competenjă, a se vedea I. Dcleami, Observalii cu privire la flexiunile argumentului de !ege ⅛í<iín procesul civil,
in Prolegomena juridice, Ed. Univeríul ]uridic, Bucureşti, 2010, p. 202 şi urm.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI .in. i:i7-i;t» | i?>i

2. Regulatorul de competenţă. Asupra conflictului de competenţă ivit între douã secţii ale
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se pronunţă Completul de 5 judecători. Conflictul între două
secţii specializate ale aceleiaşi instanţe se rezolvă de secţia corespunzãtoare celei înaintea
căreia s-a ivit conflictul (ultima sesizată) de la instanţa imediat superi-oară. Conflictul de
competenţă între completele specializate ale aceleiaşi secţii se rezolvă de secţia
corespunzãtoare completului înaintea cāruia s-a ivit conflictul de la instanţa imediat superioară.

Art. 137. Probele administrate în fata instanţei necompetente. In cazul declarării

necompetenţei, dovezile administrate în fata instanţei necompetente rămân castigate
judecãţii şi instanţa competentă învestitã cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea
lor decât pentru motive temeinice.

COMENTARII
Regimul probelor administrate. Se statuează prin acest text normativ că dovezile
administrate în fata instanţei necompetente rămân castigate cauzei. Aşadar, efectele nulităţii
actelor procesualeîndeplinite deo instanţă necompetentă sunt limitate de legiu-itor la domeniul
probelor administrate. Interesul major al soluţionării procesuluiîntermen optim şi previzibil
impune aceasta şi obligă instanţa competentă, învestitã cu soluţionarea cauzei să le
recunoască. Numai prin excepţie se va dispune refacerea dovezilor administrate în fata
instanţei necompetente, atunci când a fost invocata şi probatã existenţa unor motive
temeinice, de natură sã justifice refacerea lor.

Secţiunea o 2-a. Litispendenţa şi conexitotea

Art. 138. Excepţia litispendenţei. (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru
aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente
sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.
(2) Excepţia litispendenţei poate fi invocata de părţi sau de instanţă din oficiu în orice
stare a proccsului în fata instan;clor de fond.
(3) Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocã înaintea instanţei sesi-zate
ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trirnis de îndată primei instanţe învestite.
(4) Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocã înaintea instanţei de grad
inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai
înaltc în grad.
(5) încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odatã cu fondul.
(6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond,
acestea din urmã sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.
(7) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când
procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.

COMENTARII
1. Excepţia de litispendenţă. Noţiune. Textul reglementează excepţia de litispen-denţă.
Suntem în prezenţa acesteia atunc când o cerere formulată de reclamantîmpotriva
ZM I An. I:;K I)ISI'O/ITM GtNEKALE

unuia sau mai multor pârâţi având un anumit obiect şi o anumită cauză a fost introdusă la mai
multe instanţe deopotrivă competente, precum şi atunci când cereri distincte având acelaşi
obiect şi aceeaşi cauză au fost introduse de reclamant împotriva aceluiaşi pârât la aceeaşi
instanţă. în cazul în care a fost sesizată o instanţă necompetentã, se poate invoca excepţia
de necompetentã, care primează faţă de excepţia de litispendenţă.
Dispoziţiile procedurale referitoare la litispendenţã nu contravin dreptului la un proces
echitabil, prin privarea părţii de ungraddejurisdicţie, ciconstituiegaranţii ale respectării acestui
drept fundamental, şi anume instituie o prezumţie legală absolută că, odatã jude-cat un proces
între aceleaşi pãrţi, având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, acesta nu mai poate fi reluat1'1.
2.Condtţii deinvocare. Excepţia poate fi ridicată de părţi sau de instanţa dejudecatã, din
oficiu, în orice stare a procesului, însă numai în fata instanţelor de fond. în categoria
instanţelor de fond se include nu numai prima instanţă, ci şi instanţa de apel, dat fiind
caracterul devolutiv al apelului, care determină 0 nouă judecată pe fondul cauze. în cazul în
care instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia ⅛e invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. în
cazul în care instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad
inferior.
Pentru a se putea reţine litispendenţa, sunt necesare a fi îndeplinite câteva condiţii, şi
anume: a) între cauze să existe identitate de părţi, obiect şi cauzā; b) cauzele să fie
înregistrate pe rolul unor instanţe deopotrivă competente sau chiar pe rolul aceleiaşi instanţe;
c) cauzele să fie în curs de soluţionare în fata instanţelor de fond române (fie în primă instanţã,
fie în apel). Când o cerere este pendinte în fata unei instanţe străine şi este previzibil că
hotărãrea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sau de executare în Romania, instanţa
română sesizată ulterior cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză,
poate suspends judecata până la pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia străinã. Instanţa
română va respinge cererea când hotărârea străină pronunţata este susceptibilă de a fi
recunoscută conform dispoziţiilor Cărţii a Vll-a a noului Cod de procedură civilă. în cazul
suspendării judecăţii, dacă jurisdicţia străină se declară necompetentã sau dacă hotărârea
străină pronunţată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în Romania, instanţa românã
repune procesul pe rol la cererea părţii interesate. Faptul că o cauză este sau nu pendinte în
fata jurisdicţiei străine se deter-minã conform legii statului în care are loc procesul (art. 1075
NCPC, litispendenţa internaţională).
Nu poate exista litispendenţă când o pricina se află în recurs, iar cealaltă în apel sau în
primă instanţă, ci în această situaţie opereazã autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive
ce formeaza obiectul recursului.
3. Soluţionarea excepţiei. Efectele admiterii excepţiei. Instanţa de judecata, după
punerea excepţiei în discuţia contradictorie a părţilor, va putea admite excepţia, dacă aceasta
este întemeiată sau o va putea respinge, în cazul în care o găseşte neînteme-iată.în cazul în
care excepţia este respinsă, instanţa se pronunţă printr-oîncheiere, dupã care continuă
judecarea fondului cauzei. încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei. Dacă
excepţia este admisă şi instanţele sunt de acelaşi grad, instanţa care a fost ultima sesizată
pronunţă o încheiere prin care dispune trimiterea dosarului primei instanţe învestite, iar dacă
instanţele sunt de g^ad diferit, instanţa de grad inferior pronunţă o încheiere prin care dispune
trimiterea dosarului instanţei de fond mai înalte în grad.

11
1 C.C, Dec. nr. 1351/2009. M. Of. nr. 852 din 9 decembrie 2009; Dec. nr. 84/2010, M. Of. nr. 163 din 15 martie
2010.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATOREŞTI Arc. 199 I iy*

In ipote2a în care ambele instanţe au fost sesizate în aceeaşi zi, instanţa înaintea căreia
judecata este mai puţin avansată va trimite dosarul instanţei în fata cãreia judecata este mai
avansată'11.
Dacă o cauză se află în rejudecare în fata instanţei de fond în apel dupā casarea cu
trimitere, iar cealaltā se află în primă instanţă, reunirea dosarelor va avea loc la instanţa care
rejudecă fondul după casare, deoarece este superioară în grad. Dacă o pricină se află în
rejudecare în fata instanţei de fond după casarea cu trimitere, iar cealaltă se află în apel,
întrunirea dosarelor se va face în fata instanţei care re]udecă fondul, deoarece aceasta a fost
mai întâi învestită.
Potrivit art. 93 alin. (1) si (l1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor jude-
cătoreşti, actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin
poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în
aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege,
număr din aplicaţia ECRIS si data certă; prin excepţie de la aceste prevederi, dacăîn aceeaşi
zi se constată cã au fost înregistrate acte identice de învestire a instanţei, acestea vor primi un
singur număr în aplicaţia ECRIS, formând un singurdosar. Potrivit art. 96 ? din Regulament,
dacã se constată că pe rolul instanţei există sau au existat eel puţin două cereri pendinte în
acelaşi timp, formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate
cererile aflate pe rol la momentul constatării vor fi judecate de către primul complet învestit,
chiar dacă partea a renunţat la judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a
fost anulată ca netimbrată ori ca nesemnată.
4. Suspendare legală a judecăţii. în cazul în care una dintre cauze se judecă în recurs, iar
cealaltă înaintea instanţelor de fond, verificându-se ipoteza litispendenţei în instanţe de grad
diferit [art. 138 alin. (4) NCPC], acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata pânã la
soluţionarea recursului. Aşadar, instanţele de fond nu se vor putea pronunţa asupra excepţiei
de litispendenţă, fiind obligate să suspende judecata şi, în funcţie de soluţiacaresevada
recursului, să judececauzaaflată perol; hotărârea instanţei de recurs se va impune cu autoritate
de lucru judecat.

\vím 139. Excepţia conexităţii. (1) Pentru asigurarea unci bunc judccăţi, în primă
instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar
împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legãtură.
(2) Excepţia conexităţii poate fi invocatã de părţi sau din oficiu eel mai târziu la primul
termen de judecata înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va
pronunţa asupra excepţiei. încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care recla-mantul
şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe.
(4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va
face la acea instantă.
(5) In orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă
numai unul dintre ele este în stare de judecata.

COMENTARII
1. Conexarea cauzelor în primã instanţă. Noţiune. în cazul în care pe rolul aceleiaşi
instanţe sau pe rolul unor instanţe diferite, însă de acelaşi grad, există mai multe procese

' ' P. Va$ile$cu, Tratat teoretic şi practic de procedure civilă, I.A.G., „Alexandru A. Terek"/I.A.G. „Eminescu",
Bucureşti/Iaşi, 1939-1943, vol. Ill, p. 285-286; /. í⅛ Codul..., p. 474.
ZbO I Art. I»» I)ISI'O/ITM GtNEKALE

în care sunt aceleaşi părţi ori aceleaşi părţi împreună cu altele, între care existã o strânsă
legătură sub aspectul obiectului şi al cauzei, pãrţile sau instanţa de judecată, din oficiu, poate
dispune conexarea cauzelor. în actuala reglementare a instituţiei conexării, ea este posibílă
numai în primă instanţă, dispoziţiile alin. (1) al normei analizate fiind exprese şf imperative
sub acest aspect.
2. Excepţia de conexitate. Soluţionare. Competentă să se pronunţe asupra conexităţií
este instanţa ulterior sesizată, cea din urmă. Excepţia de conexitate poate fi invocată eel
mai târziu la primul termen de judecată. Invocarea ulterioară a excepţiei duce la respin-
gerea ei ca tardiv formulată, cu consecinţa judecãrii separate a proceselor. Ea trebuie pusă
în discuţia contradictorie a părţilor, după care instanţa fie respinge excepţia printr-o
încheiere, care nu se poate ataca decât odatã cu fondul, fie o admite tot printr-o încheiere
şi trimite dosarul instanţei mai întâi învestite, cu excepţia cazului în care toate părţile
solicită trimiterea dosarului uneia dintre celelalte instanţe.
în cazul conexării a două cauze, punctul final al procedurii este acela al soluţiei finale
pronunţate în cadrul procesual format în urma conexārii. Chiar dacã durata unei procedure se
datorează comportamentului pārţilor, chiar dacă dreptul intern lasă la dispoziţia părţilor dreptul
de a declanşa anumite faze procedurale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
statelor le revine obligaţia de a as gura judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, motiv
pentru care autoritãţile statului trebuie să intervină şi asupra comportamentului părţilor,
impunându-le să acţioneze mai rapid, altfel poate fi reţinută încãlcarea art. 6 parag. 1 din
Convenţie'1'.
3. Condiţii. Pentru a se dispune conexarea a două sau mai multe cauze, nu se cere să
existe identitate de pārţi, obiect şi cauză, precum în cazul litispendenţei, ci sunt necesare
următoarele condiţii: a) între obiectul şi cauza pricinilor să existe o strânsã legătură, care
să impunã judecarea împreunã tocmai pentru a se asigura o buna administrare a justiţiei,
pentru a se evita pronunţarea unor soluţii contradictorii; b) pricinile să fie în curs de solu
ţionare; c) să se afle pe rolul aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe diferite, însă de primă
instanţă, ceea ceînseamnăcă se potconexa două sau mai multe cauze dacă seaflăînfaţa
primei instanţe. Prin noţiunea de „instanţă" se are în vedere numai instanţa de judecatā,
şi nu organul cu atribuţii jurisdicţionale.
Aprecierea strânsei legături între pricini revine instanţei de judecatã, care, în funcţie de
circumstantele fiecãrei cauze, este suverană în a aprecia dacã este sau nu oportunã reunirea
unor cauze pentru a se asigura o buna administrare a justiţiei.
în caz de conexitate, operează de fapt o prorogare legală de competenţă. însă, în opinia
noastrā, această prorogare nu se poate produce prin încãlcarea normelor imperative în
materie de competenţă. Ca atare, apreciem că nu se poate conveni prorogarea competenţei
unei instanţe speciale faţă de altă instanţă specială. Astfel, nu este posibilă conexarea a două
cauze având ca obiect litigii de muncă aflate pe rolul unor instanţe din circumscripţii diferite,
competente în funcţie de domiciliile reclamanţilor, pentru că ambele instanţe au o competenţă
absolută.
4. Instanţa competentă să judece pricinile conexate. Conexarea unor pricini nu
înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea, astfel încât competenţa se determine după
valoarea cererii celei mai mari, şi nu prin adunarea valorilor tuturor cererilor conexate.în
cazul în care una dintre cauze este de competenţa unei anumite instanţe, competenţa
fiind exclusivă, prin derogare de la principiul potrivit cãruia dosarul se trimite instanţeí
mai întâi investiteori instanţei indicate de părţt prinacordul lor comun, întrunirea cauzelor
nu se va putea face decât la acea instanţã.

' ' C.E.D.O., Treial c. Esloniei, hot. d i n 2 decembrie 2003, vvww.echr.coc.ini.

COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI AM. I 10 | ⅛I

5. Efectele admiterii excepţiei. Prin incheierea de admitere a excepţiei, instanţa se

dezînvesteşte de so!uţionarea cauzei si, în acelaşi timp, învesteşte instanţa căreia îi trimite
dosarul.
6. Disjungerea proceselor conexate. Dispoziţiile alin. (5) al art. 139 NCPC sunt permi-sive
în sensul ca procesele conexate în primă instanţă, eel mai târziu la primul termen de judecată,
să fie ulterior disjunse, pentru a fi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de
judecată. Disjungerea poate fi dispusă de prima instanţă, ulterior conexării, ori în căile de atac,
oricând în cursul procesului. Completul păstrează spre soluţionare si cauza disjunsă.

Secţiuneo a 3-a. Stramutarea proceselor. Delegarea instanţei

Art. 140. Temeiul strămutării. (1) Stramutarea procesului poate fi cerută pentru motive
de bănuialã legitimã sau de sigurantă publicã.
(2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la
imparţialitatea judecãtorilor din cauza circumstan{elor procesului, calitãţii părţilor ori
unor relaţii conflictuale locale.
(3) Constituie motiv de siguranţă publicã împrejurãrile excepţionale care presupun că
judecata procesului la instanţa competentã ar putea conduce la tulburarca ordinii publice.

COMENTARII
1. Stramutarea pricinii. Prorogare judecătorească a competenţei. Atunci când jude-carea în
bune condiţii a unei pricini, din cauza existenţei unor temeiuri expres şi limitativ prevăzute de
lege, este sub semnul îndoielii, se recunoaşte părţilor, respectiv procurorului general de la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz, posibili-tatea de a solicita
stramutarea pricinii la o altă instanţă decât cea care, în mod normal, ar fi competentã să o
judece.
Stramutarea, considerată o forma de prorogare judecãtorească a competenţei 1'1, este
instituţia de drept procesual prin care instanţa competentã potrivit legii este desesizată de
judecarea unui litigiu în favoarea altei instanţe de acelaşi grad, ca urmare a existenţei
unorîmprejurări care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea instanţei. Din moment ce o
cauză se poate strămuta numai la o instanţă de acelaşi grad cu instanţa de la care s-a cerut
stramutarea, iar nu la o instanţă degrad diferit, rezultă cã prorogarea vizează numai
competentã teritorială, indiferent că aceasta are caracter relativ sau absolut, nu însã şi
competentã materială.
Stramutarea diferă de declinarea de competentã. în timp ce în cazul declinării, instanţa
sesizată este necompetentă, în ipoteza strămutării, instanţa sesizată este competentã,
necesitatea desesizării instanţei initial învestite şi, implicit, a sesizării altei instanţe rezul-tând
din nevoia de a se elimina orice îndoială asupra imparţialităţii instanţeî, şi nu din necompetenţa
acesteia.
în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că stramutarea procesului civil
reprezintă un incident procedural referitor la instanţa sesizată cu judecarea pricinii şi are ca
finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independenţa sau
imparţialitatea acesteia. Hotărârea pronunţată de instanţă cu ocazia soluţionării cererii

111
V.M. Ciobami, Tralal..., vol. I, p. 436.
Ibl I AM. 140 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a
unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate sus-ţinecã
intereselecelorîn cauză arfi prejudiciate. Cu atât mai mult, stabilireaínconţinutul normei
procedurale a unui criteriu cantitativ referitor la componenţa instanţei care va decide asupra
admisibilităţii cererii de strămutare nu contravine prevederilor constituţi-onale invocate în
susţinerea excepţiei, această opţiune a legiuitorului conferind un element de garanţie
suplimentar cu privire la imparţialitatea actului de justiţie'1'.
2. Motive. Strămutarea unei pricini la o altă instanţã decât aceea initial sesizată poate fi
cerutã pentru unui sau mai multe dintre urmãtoarele motive:
a) Bănuiala legitimă - când există motive de bănuială legitima ín privinţa judecãtorilor
cauzei. Conform normei analizate, bănuiala are temei legitim atunci când se poate pre-
supune că lipsa de imparţialitate a judecãtorilor ar putea fi afectată din diverse motive
ca: circumstanţele concrete ale procesului, calitatea părţilor, relaţii conflictuale locale. în
funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, poate fi admisă o cerere de stră
mutare atunci când una dintre pãrţi este magistrat la instanţa respective; este rudă apro-
piată cu unui dintre magistraţii ce deţine o funcţie de conducere la instanţa respective;
partea adversă se bucură de un înalt prestigiu în localitatea în care funcţionează instanţa,
datorită activităţii sale politice, sociale, culturale etc.
Faptulcă avocatul părţii adverse a avut anterior calitatea dejudecator şi fostcolegcu
membrii completului de judecată nu constituie motiv care să justifice admiterea unei cereri de
strămutare121. în justificarea acestei soluţii s-a reţinut, cu deplin temei, faptul ca avocatul nu
este parte în proces, nu contestă şi nic nu îşi valorifică un drept propriu. Conform art. 2Oalin.
(8) din Legea nr. 51/1995, republicată, avocaţii -foşti judecatori nu pot pune concluzii la
instanţele unde au funcţionat, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective, sub sancţiunea
angajãrii răspunderií lor disciplinare. Dupā această perioadă, considerată ca suficientă pentru
a înlătura suspiciunea şi posibilitatea de influenţare între foştii colegi, avocatul poate pune
concluzii la instanţa unde a funcţionat ca judecător. A admite strã-mutarea pe acest motiv ar
însemna lăsarea fare obiect a dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Totodată, aşa cum s-a subliniatîn doctrină, un avocat nu ar mai avea posibilitatea de a pune
concluzii vreodată la instanţa la care a funcţionat ca judecător, pentru că aceasta ar constitui
de la írceput o cauză de strămutare a pricinii în altă localitate, cu consecinţe negative asupra
clientelei sale131.
Cel care invocă un asemenea motiv de strămutare trebuie să dovedească împrejurările pe
baza cărora consideră că instanţa de judecată nu va fi obiectivă. Faptul că o probă solicitată
afostrespinsăîn modgreşitori că instanţa a pronunţatoîncheiereinterlocutorie care face să se
prefigureze rezultatul judecăţii nu constituie un temei suficient pentru strămutarea procesului,
întrucât eventualele greşeli de judecată pot fi îndreptate prin exercitarea căilor legale de
atac'41;
b) Siguranţa publică -când există împrejurări care creeazăpresupunereacăjudecarea
procesului la instanţa competentă ar produce o tulburare a siguranţei publice. Constituie
motive de siguranţă publică împrejurările care ar putea duce la concluzia că judecata
procesului la instanţa competentă ar periclita siguranţa publică, ordinea şi liniştea din
localitate sau din împrejurimi.

111
C.C Dec. nr. 1294/2009, M. Of. nr. 737 d i n 29 octombrie 2009.
'2' C.S.J., s. civ., înch. nr. 2362 din 4 iulic 1997, nepublicată.
' ' C. Radii, Inadmisibili(atea cererii de str3mutare bazată pe calitatea de lost judecător a avocatului uneia din părţi,
în Dreptul nr. 7/2000, p. 77-78.
|4
' V.M. Ciobami, C. Boroi, Curs ..., p. 168-169.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI ⅝rl. 141-142 | 263

Art* 141. Cererea de strămutare. (1) Strămutarea pcntru motiv de bănuială Iegitimă sau
de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului. (2) Strămutarea pentru
motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea intcrcsată, iar cea întemciată pe
motiv de sişuranţă publică, numai de către pro-curorul general de la Parchetul de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

COMENTARII
1. Procedură. Momentul până la care se poate cere strămutarea. Cererea de strã-
mutare pentru motiv de bãnuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fazã
a procesului. Prin urmare, se poate cere strãmutarea pricinii atâtîn primă instanţă şi în apel,
precum şi în cãile extraordinare de atac, pentru bãnuială legitimă ori siguranţã publică, în
funcţie de instanţa pe rolul căreia se află cauza la momentul ivirii motivului care stă la baza
formulării cererii de strămutare. în lipsa unei precizări privitoare la momentul procesual până la
care se poate formula cererea de strămutare, suntem de parere că aceasta poate fi promovată
oricând.
2. Persoanele care pot solicita strămutarea. Strãmutarea pentru motive de siguranţă
publică poate fi solicitată numai de procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, nu şi de părţileîn litigiu. Per a contrario, strămutarea pentru motiv de
bănuială legitimă poate fi cerută de orice parte în proces. în privinţa terţului intervenient,
judicios s-a arătat în doctrină că acesta justifică legitimare procesuală activă numai în ipoteza
în care cererea de strărrutare s-a formulat ulterior admiterii în principiu a cererii sale de
intervenţie1'1. Atât timp cat intervenţia sa nu a fost admisă în principiu, el este terţ în sensul
propriu al termenului, astfel încât nedevenind parte în proces, nu poate solicita strămutarea
unei cauze în care nu a dobândit calitatea de parte. Ca atare, strămutarea poate fi cerută de
reclamant, pârât, de intervenientul principal, de eel chemat în garanţie sau arãtat ca titular al
dreptului, precum şi de persoana chemată în judecată pe calea cererii de chemare în judecată
a altor persoane.
Intervenientul accesoriu nu poate formula cerere de strămutare, atât timp cat acesta
sprijină apãrarea părţii în favoarea căreia a intervenit, putând face numai acte de procedure ce
nu contravin intereselor pãrţii pentru care a intervenit. Or, numai partea în favoarea căreia se
intervine poate aprecia dacă are sau nu o bănuială legitimă în privinţa imparţialităţii sau a lipsei
de obiectivitate a instanţei chemate să soluţioneze pricina'21.

Art. 142. Instanţa competentă. (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de

bănuială legitimă este de compelenţa curţii de apel, dacã instanţa de la care se cere
strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia. Dacă
strãmutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o
soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre
formularea cererii de strămutare.
(2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii
instanţa de la care se cere strămutarea.
(3) La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să
solicite dosarul cauzei.
111
ƒ. Deleanu, Comentariu la inch. I.C.C.J. nr. 599 din 9 februarie 2011, în R.RJ. nr. 4/2011, p. 21-22. '21
idem, p. 22.
lb* I ,-\ri. I IS I)ISI'O/ITM GtNEKALE

COMENTARII
1. Instanţa competentă. Competenţa soluţionării cererii de strămutare pe motiv de
bănuială legitimă aparţine curţii de apel, dacā instanţa de la care se cere strămutarea este
o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Ïnalta Curte de Casaţie şi Justiţie
are competenţă exclusive în soluţionarea cererilor de strămutare pe motiv de bănuială
legitimă, dacă strămutarea se cere de la o curte de apel, precum şi în soluţionarea cere
rilor de strămutare pe motiv de siguranţă publică.
în literaturajuridică s-a arătatcă, însituaţiaîncare unuldintre motivelede strămutare apare în
cauze aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, strămutarea nu poate fi cerută,
deoarece înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă din Romania11'.
2. Depunerea cererii de strămutare. Cererea de strămutare se depune direct la instanţa
competentă a se pronunţa asupra ei. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va înştiinţa, de
îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea, în cererile de
strămutare care intră în competenţa sa. La prirnirea cererii de strămutare, instanţa care
o soluţionează poate să ceară dosarul cauzei, atunci când apreciază că acesta este necesar,
întrucât conţine informaţii utile în judecata cererii.

Art. 143. Suspendarea judecării procesului. (1) La solicitarea celui interesat, completul
dc judecata poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea
unei caujiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi
dispusă în accleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de
judecata.
(2) Inchcierca asupra suspendării nu sc motivează şí nu este supusă niciunei căi de atac.
(3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la
care s-a cerut strãmutarea.

COMENTARII
1. Suspendarea facultativă a judecării procesului. Formularea unei cereri de strămutare
nu determină suspendarea de drept a judecării procesului. Măsura suspendării poate fi dispusă
de completul de judecata învestit cu soluţionarea cererii de strămutare numai la cererea
celui interesat (parte, intervenient, procuror, atunci când participă la pro-ces). Prerogativa
completului de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcţie de motivele de
strămutare invocate, de seriozitatea şi credibilitatea lor, sã apre-cieze asupra măsurii în care
suspendarea se imoune, pentru a se evita o soluţie partini-toare. Această posibilitatea a
completului de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei,
este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
2. Judecarea cererii de suspendare. Cererea de suspendare a procesului până la solu-
ţionarea cererii de strămutare se judecă, de regulă, cu citarea părţilor. Pentru motive
temeinice, suspendarea poate fi dispusă fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de
judecata; apreciem că strămutarea pentru motive de siguranţă publicã ar putea justifica, eel
mai adesea, o astfel de procedură.
Admisibilitatea cererii de suspendare este condiţionată de plata unei cauţiuni în cuantum
de 1.000 lei. în absenţa unor dispoziţii dercgatorii, consideram cã dovada depunerii

"I M. Tābârcã, C/i. Buta, Codul..., p. 176.

COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOF.CATOREŞTI \rl. 144 | Z6Í>

cauţiunii în cuantumul legal se va alătura cererii de strămutare, iar procedura depunerii şi

restituirii cauţiunii este cea de drept comun, reglementată prin art. 1057-1063 NCPC.
Instanţa se pronunţă asupra cererii desuspendare prin încheiere care nu se motivează şi
nu este supusă niciunei cãi de atac.
Totodată, măsura suspendării judecării procesului se va comunica, de urgenţă, instanţei de
lacares-a cerutstrămutarea.Ïncazulîncare instanţei ise prezintă dovada suspendării judecăţii,
aceasta are obligaţia de a respecta măsura luată, neputând continua jude-cata. Măsura
suspendãrii va dăinui pânã la soluţionarea cererii de strămutare.

Art. 144. Judecarea cererii. (1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera
de consiliu, cu citarea pãrţilor din proces.
(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
(3) Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre
admiterea sau respingerea cererii de strămutare.

COMENTARII
1. Judecata cererilor de strămutare. Procedura de judecată a cererilor de strămutare
este comună tuturor motivelor care fundamenteaza astfel de cereri. Judecarea cererii se
realizează în camera de consiliu, cu legala citare a părţilor, într-o procedura de urgenţă.
2. Hotārârea asupra strămutãrii. Instanţa competentă se pronunţã asupra strămutării prin
sentinţă definitivă şi are obligaţia legala de a comunica soluţia de admitere sau de respingere,
de urgenţă, celei învestite initial cu rezolvarea litigiului. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 425
alin. (1) lit. b) NCPC, hotărârea asupra strămutării nu trebuie motivată, menţionându-se doar
care sunt actele îndeplinite înainte de strămutare ce vor fi păs-trate. Norma este una de strictă
interpretare şi limitata aplicare doar ipotezei pe care o reglementează. Ca atare, în lipsa unei
astfel de menţiuni, se vor reface toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost
strămutată.
Norma prívitoare la nemotivare trebuie interpretată literal, în sensul cã ea priveşte numai
soluţia asupra strămutãrii, ceea ce înseamnă a contraho că instanţa va motiva soluţia adoptată
în privinţa anumitor incidente, cum ar fi lipsa de calitate procesuală activă a titularului cererii de
strămutare111.
De lege lata, hotãrãrea asupra strămutării este definitivă.
într-o opinie izolată, s-a recunoscut admisibilitatea contestaţiei în anulare în condiţiile
prevăzute de art. 317 CPC din vechea reglementare (când procedura de chemare a părţii,
pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; când
hotărârea a fost data de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la
competenţă), respectiv a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pet. 8 CPC din vechea
reglementare (dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze
instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa)' 2'. Instanţa supremă s-a
pronunţat în sensul inadmisibilităţii contestaţiei în anulare'3'.
în ceea ce ne priveşte, considerãm cã redactarea actualã a textului, prin eliminarea
sintagmei „nu este supusă niciunei căi deatac", specifică formei iniţiale, nu exclude admi-
sibilitatea căilor extraordinare de atac, pre:um contestaţia în anulare sau revizuirea. Aceasta

111
/. Ddeanu, Comentariu la înch. I.CCJ. nr. 599 din 9 februarie 2011, în R.RJ, nr. 4/2011, p. 20.
121
V.M. Ciobanu, Tralat.... vol. I, p. 440-441.
131
C.S.J., s. com., dec. nr. 580/1994, in Dreptul nr. 6/1995, p. 94.
Ibb | An. 143 I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

întrucât atunci când a dorit să elimine posibilitatea exercitării oricărei căi de atac, legiui-torul a
făcut-o prin normele noului Cod de procedură civilă, folosind imperativ sintagma „hotărârea nu
este supusă niciunei căi de atac".
3. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Hotărârea de strămutare a pricinii. Lipsa unei
căi de atac. Principiul accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, nu este
încălcat, întrucât acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se
înfăptuieşte, dar „nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti -jude-
cătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie - si la toate căile de atac pre-văzute
de lege - apel, recurs -, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. Prin lege pot
fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite". Curtea a făcut referire, cu
privire la aceste argumente, si la jurisprudenţa sa anterioarā - Decizia Plenuluí Curţii
Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 69 din 16 martie 1994. Cu referire directă la textul art. 40 alín. (4) CPC [art. 144 alin. (2)
NCPC - n.n.], Curtea a mai reţinut că „este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili
regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii nu este supusă niciunei căi de atac, în
considerarea faptului că prin aceasta instanţa nu se pronunţă asupra fon-dului, iar exercitarea
unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând, totodată,
cheltuieli materiale suplimentare pentru justiţiabili". în consecinţă, Curtea a consideratcă„nu
suntîncălcate nici di≤poziţiile art. 128 din Constituţie (devenit art. 129, în urma republicării
Constituţiei - n.n.), care prevăd că exercitarea căilor de atac se face «în condiţiile legii»". în
acelaşi timp, Curtea a constatat că „art. 40 alin. (4) CPC nu încalcă nici dispoziţiile art. 24 din
Constituţie, referitoare la dreptul de apărare", întrucât „dreptul la apãrare se realizează cu
prilejul judecării pe fond a cauzei si al soluţionării căilor de atac". Dezvoltândacest argument,
Curtea a arătatcă, „de vremece nu sejudecă fondul pricinii, nu se poatesusţinecā
intereselecelorîn cauzăarfi prejudiciate, ştirbindu-seîn acestfel exerciţiul dreptului constitutional
evocat.în realitate, faptele asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa competentă să
judece cererea de strămutare nu tin şi nu au cum să ţină de pricina însăşi, ci de asigurarea
condiţiilor pe care le implică art. 37 alin. (3) CPC, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea în
soluţionarea pricinii, condiţiî care vizează toate părţile din proces, indiferentde calitatea lor
procesuală"'1'.

Art. 145. Efectele admiterii cererii. (1) In caz de admitere a cererii de strămutare, curtea
de apel trimitcprocesulsprejudecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia
sa. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strãmuta judecarea cauzei la una dintre instanţele
judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia ori-căreia dintre curţile de apel
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanta de la care se cere
strămutarea.
(2) Hotărârea va arăta în ce mãsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare
urmează să he păstrate. în cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a
procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţatã este desfiinţată de drept
prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(3) Apelul sau, dupã caz, recursul împotriva hotãrârii date de instanţa la care s-a
strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. în caz de
admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o
prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.
11
1 C.C., Dec. nr. 92 din 11 septembrie 1996, M. Of. nr. 297 din 20 noiembrie 19%; Dec. nr. 56 din 21 februarie
2002, M. Of. nr. 229 din 5 aprilic 2002.
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UOFCATORE$TI \rl. IÍ5 | 26/

COMENTARII
1. Efectele admiterii cererii. Admiterea cererii de strămutare are ca efect o prorogare
judecatoreasca de competenţă, pricina nind trimisă spre soluţionare unei alte instante
de acelaşi grad cu aceea de la care s-a dispus strămutarea. Curtea de apel trimite procesul
spre judecată unei alte instante de acelaşi grad din circumscripţia sa. înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie trimite procesul spre judecatã la una dintre instanţele de ace!aşi grad
aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a
cărei circumscripţie se aflā instanţa de la care se cere strămutarea.
Cum printre hotărârile]udecătoreşticare potfiatacatecu recurs nufigurează şiînche-ierile
pronunţate pentru scoaterea de pe rol a cauzelorîn urma admiterii cererii de strămutare, rezultă
că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă. Din
principiul legalităţii căilor de atac rezultă că o hotărâre judecatoreasca este supusă căilor de
atac prevăzute de lege, astfel cã formularea unei căi de atac care nu este prevãzută de lege
este inadmisibilă. Nu se poate reţine că s-a întrerupt cursul jude-căţii şi că recursul ar fi
admisibil, din moment ce prin strămutare cauza a fost trimisă la o altă instanţă tocmai în
vederea continuării judecãţii. Fiind vorba de o transmitere de competenţă prin intermediul
strămutării, instanţa la care a fost strămutat dosarul poate verifica dacă pricina ce i-a fost
strãmutată a rămas fără obiect. în ceea ce priveşte existenţa unor cereri multiple de strămutare
în aceeaşi cauză, din care unele admise, iar altele respinse, aceasta nu implică luarea în
considerare a celor respinse cat timp se prevede că, în caz de admitere a cererii de
strămutare, pricina se trimite spre judecatã unei alte instante de acelaşi grad'1'.
Instanţa învestită ca urmare a strămutării este obligată să soluţioneze pricina, nepu-tând
examina dacă motivele pentru care s-a dispus strămutarea mai subzistă sau nu.
Apelulsau, dupācaz, recursul împotriva hotărâriidatede instanţa la care s-a strămutat
procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. Dacă judecatã ce
succede unei hotărâri de strămutare se desfăşoarăîn fata unei instante de control judiciar,
soluţia desfiinţării sau casării cu trimitere spre rejudecare se va pronunţa în favoarea instanţei
din circumscripţia instanţei învestite prin hotărârea de strămutare, şi nu celei din raza teritorială
a instanţei de la care s-a dispus strămutarea. De asemenea, o eventuală cale de atac de
retractare împotriva hotărârii pronunţate de o instanţă învestită prin strămutare va fi judecată
de această instanţā.
în acelaşi sens, practica a reţinut că, în caz de trimitere spre rejudecare a unei cauze
strămutate, prima instanţă este instanţa din raza instanţei de control judiciar la care procesul a
fost strămutat, competentă să judece în primă instanţã, iar nu instanţa care a fost sesizată
initial'2'.
2. Desfiinţarea actelorîndeplinite panã la momentul strămutării. Strămutarea pro-
cesului civil nu atrage în mod implicit şi necondiţionat anularea tuturor actelor de proce
dure, instanţa având posibilitatea de a aprecia cu privire la păstrarea sau, dimpotrivă,
refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzătoare prezentate de părţi. Prin
urmare, hotărârea pronunţată este rezu tatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu
de soluţionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vremece nu se judecāfondul pricinii,
nu se poate susţine că interesele celor în cauză arfi prejudiciate, ştirbindu-seîn acestfel
exerciţiul drepturilorconstituţionale invocate'3'.

1,1
CA. Cluj, s. I civ., dec. nr. 3182/R din 23 septcmbrie 2011, ncpublical.1.
|2
' Trib. Bistrija-Năsăud, s. civ., dec. nr. 127/A din 4 decembrie 2006, nepublicalâ.
131
C.C., Dec. nr. 79/2007, M. Of. nr. 117 din 16 febmarie 2007; Dec. nr. 624/2007, M. Of. nr. 582 din 24 august
2007.
im | .in. M« I)ISI'O/ITM GFNEKAlE

Aşadar, prin hotãrârea caredispunestrămutarea seva arătaînce măsură actele înde-plinite

de instanţã înainte de strămutare urmează să fie păstrate. Norma este una de strictă
interpretare şi limitatã aplicare doar ipotezei pe care o reglementeazã. Ca atare, în lipsa unei
astfel de menţiuni, se vor reface toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost
strămutată.
3. Desfiinţarea actelor ulterioare strămutării. Toate actele de procedură îndeplinite
ulterior strãmutării şi hotãrârea pronunţată după admiterea cererii de strămutare, de instanţa
de la care s-a strămutat pricina, sunt desfiinţate de drept ca efect al admiterii cererii. Pentru a
se evita îndeplinirea de instanţa de la care s-a solicitat strãmutarea de acte de procedură care
ulterior să fie desfiinţate de drept în situaţia admiterii cererii de strămutare, s-a prevăzut
obligaţia instanţei care a soluţionat cererea de strămutare de a comunica de îndată instanţei
pe rolul căreia se află cauza soluţia data cererii de strămutare. Soluţia desfiinţării de drept este
aplicabilă oricăror acte îndeplinite după data admiterii cererii de strămutare, indiferent dacă
acestea s-au îndeplinit în intervalul de timp cuprins între data admiterii cererii şi momentul
ínştiinţārii instanţei de la care s-a solicitat strãmutarea ori ulterior comunicării soluţiei de
admitere a cererii de strămutare.
4. Excepţia strămutării. în situaţia în care instanţa de la care a fost strămutată pricina
continuă să judece pricina şi după admiterea cererii de strămutare, partea interesată sau
procurorul poate invoca excepţia de strămutare, care este o excepţie de procedură, dila-torie
şi absolută.

Art. I `lfi. Formularea unei noicereri de strămutare. (1) Strãmutarea proccsului nu poate
fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări
necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarca acesteia.
(2) Cererea de strãmutare a cauzei introdusã cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este
inadmisibilă dacã pricina se aflã pe rolul aceleiaşi instanţe.

COMENTARII
1. Cereri de strămutare succesive, întemeiate pe aceleaşî motiv de drept. Printr-o
normă imperativă, se interzice, în principiu, formularea unor cereri consecutive de strămutare,
întemeiate pe unul şi acelaşi motiv legal de strămutare, dintre cele reglementate prin art. 140
NCPC. Identitatea vizează, aşadar, cauza cererii de strămutare (causa debendi), în raport cu
aceasta urmând a se aprecia cu privire la admisibilitatea noii cereri de strămutare.
2. Excepţiile. Sunt reglementate două ipoteze în care se admite formularea unei noi cereri
de strămutare, consecutiv soluţionării ce ei dintâi, întemeiată pe acelaşi motiv de bănuială
legitimă sau de siguranţă publică, şi arume:
a) noua cerere de strămutare se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data solu-
ţionării cererii anterioare. în acest caz, împrejurările, motivele de fapt concrete care justifică
noua cerere de strămutare au existat la data soluţionării cererii anterioare, fund însă
necunoscute titularului cererii aflat, astfel,în imposibilitatea de a le invoca.
în opinia noastră, titularul cererii de strămutare are obligaţia de a proba elementul de
noutate, faptul că a cunoscut împrejurările care susţin noua cerere de strămutare numai după
soluţionarea precedentei cereri, acesta fiind unicul motiv pentru care nu le-a invocat, iar
nuoaprecieresubiectivă cu privire la oportunitatea menţionării lorîncuprin-sul cererii anterioare.
Invocând excepţia inadmisibilităţii noii cereri de strămutare, partea adversă este chemată să
facă dovada relei-credinţe a titularului cererii, în sensul că acesta
COMPFTtNŢA INSTANŢELOR (UDF.CATOREŞTI \rl. I Hi I `IW

avea, la data soluţionării cererii de strărrutare, informaţii în legātură cu împrejurările pe care le

invocă în prezent, însă nu le-a făcut atunci cunoscute instanţei, astfel că exerciţiul actual al
dreptului procedural îmbracă o forma abuzivă, determinând prelungirea duratei procesului;
b) noua cerere de strămutare se întemeiază peîmpre]urări apărute după soluţionarea
cererii anterioare. în acest caz, motivele de fapt care justifică actuala cerere de strămutare
sunt noi în mod absolut, ele nu au existat la data soluţionării cererii anterioare, fiind ulte-rioare
acestui moment. Ceea ce trebuie să dovedească titularul noii cereri de strămutare este data
naşterii împrejurărilor pe care, în prezent, le invocā, anterioritatea acestora în raport cu
momentul soluţionării precedentei cereri de strămutare obligând la verificarea condiţiilor celei
dintâi ipoteze a normei.
Pentru ambele ipoteze, aşadar, momentul de referinţă este „data soluţionării cererii
anterioare", respectiv data pronunţării hotărârii asupra strămutării, în raport cu acest moment
urmând a se aprecia, de către instanţă, elementul de noutate, care face admisi-bilă o cerere de
strămutare având o cau2ă similară celei dintâi.
întrucât hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare [art. 144 alin. (2) NCPC], pentru a
verifica existenta altor cereri tíe strămutare, precum si motivele de fapt care le-au justificat,
implicit admisibilitatea cererii, instanţaînvestită cu soluţionarea noii cereri de strămutare va
trebui să ceară dosarul cauzei de la instanţa care judecă litigiul, carac-terul permisiv, sub acest
aspect, al normei înscriseîn art. 142 alin. (3) NCPC operand exclusiv în ipoteza în care partea
va alătura cererii copii certificate de pe cererile de strămutare anterioare.
3. Sancţiunea. Instanţa va respinge ca inadmisibilã o nouā cerere de strămutare a pricinii,
având un motiv de drept similar celei precedente, în prezenţa următoarelor con-diţii, verificate
cumulativ: a) motivele de fapt care justifică noua cerere de strămutare existau la data
soluţionării precedentei cereri, ele nu sunt noi; b) titularul cererii a cunoscut toate aceste
motive de fapt, însā nu le-a invocat, acţionând, în prezent, în mod abuziv, şicanatoriu, în
scopul unei tergiversări a soluţionării cauzei.
Norma fiind una imperative, excepţia absolută a inadmisibilitāţii cererii de strămutare a
pricinii poate fi invocatā nu numai de partea în proces, ci şi de procuror sau din oficiu, de
instanţa care judecă o astfel de cerere.
Legiuitorul introduce o condiţie nouă, aceea ca pricina să se afle pe rolul aceleiaşi
instanţe, exprimându-şi astfel intenţia de a sancţiona un exerciţiu abuziv al dreptului de a cere
strămutarea pricinii, apreciat doarîn raport cu instanţa învestită initial cu judecarea litigiului, nu
şi cu instanţa în favoarea căreia s-a strămutat pricina. Prin urmare, sancţiunea inadmisibilităţii
unor cereri de strămutare operează numai în cazul în care cererile anterioare au fost respinse,
ele vizând una şi aceeaşi instanţă. în acest sens a fost, de altfel, exprimată o opinie în
doctrine'11, arătându-se cã temeinicia motivelor de strãmutare se apreciazaîn concret, prin
raportare la unanumit judecător, şi nuîn funcţiedetemeiul de drept al strămutării.
Indiferent de soluţia care a fost data cererilor anterioare de strămutare, o cerere nouă,
întemeiată peacelaşi motiv de drept, justificată prinîmprejurări preexistente şi cunoscute
titularului cererii, urmează a fi respinsă ca inadmisibilã' 21. Desigur, pentru ipoteza în care s-a
admis strămutarea, rămâne a se aprecia, în concret, dacă împrejurările invocate în cuprinsul
noii cereri de strămutare sunt sau nu ivite după soluţionarea celei dintâi.
1,1
M. Tăbârcâ, Legea nr. 202/2010 .... p. 15-16.
'2' Pentru opinía conform căreia noua cerere de >trămutare se respinge ca neîntemeiata, având în vedere
jurisprudents Curţii Europene in cauzele contra României, care consideră inadmisibilitatea ca refuz al dreptului de
acces la justijie, a se vedea L. Cliirtazi, loc. cit.. p. 88.
2/0 | AM. 147 I)ISI'O/ITM GtNKKAlE

Arl. 147- Delegarea instanţei. Când, din cauza unor împrejurãri excepţionale, instanţa
competentã este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Inalta Curtc dc
Casaţic şi Justiţie, la cererca părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad
care sã judece procesul.

COMENTARII
1. De(egarea unei alte instanţe. Prorogarea judecãtoreascã de competentã operează
între instanţe de acelaşi grad, prin hotarâre a înattei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi presu-pune
verificarea urmãtoarelor condiţii cumulative: a) învestirea instanţei competente cu soluţionarea
unei pricini; b) intervenţia unei împrejurări excepţionale (spre exemplu, calamitãţi naturale,
epidemii etc.). care împiedică instanţa legal învestitã, un timp îndelungat, sã funcţioneze; c)
sesizarea instanţei supreme cu o cerere de prorogare a compe-tenţei, formulată de una dintre
părţile în proces; d) justificarea unui interes legitim în soluţionarea cauzei cu celeritate.
2. Efectele prorogării judecătoreşti. Găsind întemeiată cererea de prorogare a com-
petenţei, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va delega o altã instanţă care să judece pricina,
pronunţându-se printr-o hotarâre definitivă. Se realizează, aşadar, o extindere a compe-tenţei
instanţei de trimitere, care trebuie sã fie de acelaşi grad cu instanţa întâî învestitã.
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU Arí. 710-711 | lU⅛9

COMENTARII
1. Repunerea în termenul de prescripţie. Condiţii. Norma reprezintā aplicaţia, în
materia executării silite, a dispoziţiilor dreptului comun în materie, reprezentateîn prezent prin
art. 2522 NCC. Astfel, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere
executarea silită, creditorul poate solicita o repunere în termen, în urmãtoarele condiţii,
apreciate cumulativ: a) este în măsurã să justifice depăşirea termenului de prescripţie, prin
motive temeinice, care exclud orice culpă a sa, fără ca acestea să aibã gravitatea forţei
majore, pentru că atunci ar fi operat suspendarea; b) nu au trecut 15 de zile de la înce-
tareaîmpiedicării;c)în termenul de 15 dezilesus-menţionat partea şi-a exercitatdreptul de a cere
executarea silitã.
2. Competenţa. Procedura. Soluţionarea unei astfel de cereri aparţine instanţei de
executare. Cererea de repunere în terrren se judecă cu citarea pãrţilor, iar instanţa se
pronunţă prin hotărâre executorie, supusã numai apelului în 10 zile de la comunicare [art.
65Oalin. (3)NCPC].

Art. 710. Alte dispoziţii aplicabile. Prevederile prezentului capitol se comple-teazā cu

dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivã.

COMENTARII
Dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivã reprezintă dreptul comun
în materie, astfel că legea de procedura permite în mod expres o completare a prevede-rilor
Capitolului Vcu normele de drept comun, în măsura în care ele nu sunt contradictorii (art.
2501-2548 NCC).

Capitolul VI. Contestaţia la executare

Art. 711. Obiectul contestaţiei. (1) Impotriva executării silite, a încheierilor date de
executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face
contestaţie de către cei interesati sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate
face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să
efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile
legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută Ia art. 443, se poate face contestaţie şi în
cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesati sau vătămaţi pot cere, pe
calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de
încuviinţarc a executării silite, dacă a fost data fără îndcplinirca condiţiilor lcgalc.
(4) împărţirea bunurilor proprietate comună pecote-părţi sau în devãlmăşie poate fi
hotãrâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei Ia executare.

COMENTARII
1. Natură juridică. Subscriem punctului de vedere potrivit căruia contestaţia la executare
este reglementată drept o cale de atac specială, atunci când ea este exercitată de
H)6tl Ail. 71 I l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

către una dintre părţi, declanşând controlul instanţei cu privire la actele de urmarire efectuate,
şi ca o acţiune civilă particularā, în cazul promovăhi ei de către o terţã persoană vătămatã prin
măsurile de executare silită'1'.
2. Legea aplicabilă. în literatura juridică de specialitate 121, s-a căutat o rezolvare situaţieî
în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, iar dupã intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură civilă, se formulează o contestaţie la executare sau orice alte
proceduri judiciare în legăturã cu executarea silită, problematică devenind identificarea
legii aplicabile. în acest context, a fost exprimată opinia, la care achiesăm, conform căreia
pentru toate executãrile începute anterior intrării în vigoare a noului cod, legea veche
estecea care va guverna atât reguliledupă carese va stabili legalitateasau nelegalitatea
actelor de executare contestate, cat şi regulile ce procedură: competenţa instanţei, cali-
tatea părţilor, forma cererii de chemare în judecată, înregistrarea acesteia la instanţă,
regulile privind suspendarea judecăţii (inclusiv modul de calcul al cauţiunii), forma hotărârii
judecătoreşti şi căile de atac susceptibile de a fi exercitate.
Cu referire specială la contestaţia la executare, aceeaşi autori subliniază că inclusiv în
situaţia în care contestaţia la executare reprezintã un proces de sine stătător, ea este
formulată de un terţ care invocă un drept real asupra bunului sau bunurilor urmărite, problema
legii aplicabile trebuie rezolvatã în mod asemãnător. Deşi în aceste cazuri avem de a face cu o
veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să primeze în analiza legii aplicabile este natura
incidentală a acestei cereri fata de executarea silită şi intenţia legiuito-rului de a evita aplicarea
dispoziţiilor vechiuluí şi noului cod în una şi aceeaşi procedură. Ca urmare, din perspectiva
dreptului intertemporal şi a intenţiei legiuitorului, de a permite stabilirea certă a legii aplicabile
întregii faze a procesului civil (în cazul de faţă, întregii executări silite), cererile formulate în
legătură cu o executare silită în curs constituie inci-dente procedurale, care păstreazã un
anumit caracter „accesoriu" sau numai „incidental" faţă de executarea silită şi care trebuie
supuse aceleiaşi legi ca şi executarea silită însăşl
3. Subiectele contestaţiei la executare propriu-zise. „Cei interesaţi" în executare sunt,
în principal, creditorul şi debitorul, ca părţi în raportul juridic execuţional.
Executarea voluntară, incompletă sau necorespunzătoare de către debitor a obligaţiei sale,
rezultând dintr-un titlu executoriu, îl îndreptăţeşte pe creditor de a apela la executarea silită
„până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobân-zilor, penalităţilor
sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a chel-tuielilor de executare".
Soluţia oferită de dispoziţiile procedurale este în acord şi cu prevederile de principiucuprinseîn
art. 1100-1101C. civ. 1864, potrivit cãrora:„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât
acela ce i se datoreşte", iar „debitorul nu poate silî pe creditor a primi parte din datorie, fie
datoria divizibilă chiar" [în prezent, art. 1491-1492 NCC - n.n.]. Aşa fiind, prin recunoaşterea
oosibilităţii de a stărui şi de a obţine realizarea integrală a dreptului sãu pe calea executării
silite, creditorul în cauză nu are niciun interes de natură să îl legitimeze la formularea unei
contestaţii la executare'3'.
Terţii pot fi legitimaţi activ într-o astfel de procedură în măsura în care au fost „vătă-maţi
prin executare", revenindu-le obligaţia de ajustifica interesul formulãrii unei contestaţii, în raport
cu prejudiciul suportat prin actele de urmarire săvârşite. în ceea ce priveşte terţul din raportul
juridic obligaţional, acesta poate justifica interes personal direct în promovarea contestaţiei la
executare numai a:unci când prin executare ar fi vătămat,

<1' ƒ. Dekanu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 471; /. Uş, Codul ... p. 1111.
' ' Gh.-L. Zidaru, T.-C. Brian, Observalii privind unele dispozijii de drept tranzitoriu şi de punere în aplicare a
NCPC, www. juridice.ro.
131
C.C., Dec. nr. 249/2003, M. Of. nr. 542 din 29 iulie 2003.
r > l S I ' O Z I Ţ I I GÍNl·.IUU Arf. 711 I 1061

adicā atuncicândarsuferi un prejudiciuîn urmaexecutării silite pornitede creditor împo-triva

debitoru!ui.
Vătãmarea unui terţ poate interven atunci când executarea silită priveşte un bun asupra
căruia terţul are un drept de proprietate sau un alt drept real. Această concluzie rezultã din
dispoziţiile exprese ale art. 712 alin. (5) NCPC, potrivit cãrora în cazul procedurii urmăririi silite
mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare
poate fi introdusã şi de o terţă persoană, însā numai dacă aceasta pretinde un drept de
proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Nu poate fi reţinută vātãmarea terţului titular al contestaţiei la executare ca urmare a
faptului că a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul supus
executării silite, deoarece antecortractul nu este apt sã transmită dreptul de proprietate asupra
bunului din patrimoniul promitentului-cumpărătorîn patrimoniul promi-tentului-vânzãtor, ci dă
nastere doar unei obligatii de a face, aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare-
cumpărare în forma autentică'1'. Ca atare, în temeiul unui antecontract de vânzare-
cumpărare, terţul nu poate justifies vreun drept real asupra bunului obiect al executării silite.
Tot astfel, nici realizarea, de către terţ,a unorîmbunãtăţiri la imobilul suspus executãrii silite
nu poate justifica o vătămare a terţului, în situaţia în care bunul ar fi vândut la lici-taţie publică,
deoarece eventualul drept de retenţie care ar putea fi invocat, deşi constituie un drept real de
garanţie imperfect'2', este opozabil nu numai proprietarului initial al lucrului, ci şi proprietarului
subdobânditor. Prin urmare, există posibilitatea de a se invoca dreptul de retenţie faţă de
adjudecatarul bunului. Astfel, atât timp cat pentru realizarea pretinsei creanţe există calea
opunerii dreptului de retenţie faţă de adjudecatar, nu poate fi reţinută vreo vătămare în drepturi
a terţului.
Fiind un drept real imperfect, retentorul nu are atributul urmăririi bunului.
Aşa cum a statuat, fără rezerve, practica judiciară, dreptul de retenţie este opozabil nu
numai proprietarului initial al lucrului, ci şi proprietarului subdobânditor' 3'. Potrivit dispoziţiilorart.
2498 NCC:„ (1) Dreptul de retenţie este opozabil terţilorfārăîndeplinirea vreunei formalităţi de
publicitate. (2) Cu toate acestea, eel care exercită un drept de retenţie nu se poate opune
urmăririi sitite pornite de un alt creditor, însă are dreptul de a participa la distribuirea
preţului (s.n.) bunului, în condiţiile legii". Ca atare, deşi retentorul nu are atributul urmăririi
bunului, el are dreptul dea participa la distribuirea preţului în cazul urmăririi bunului de un alt
creditor, ceea ce îi dă posibilitatea de a-şi satisface creanţa, în tot sau în parte, în funcţie de
prioritatea la distribuire, de suma obţinută din vânzare, de cuantumul total al datoriilor
debitorului.
în schimb, existenţa unui drept de folosinţă'4', ce constituie un drept real asupra bunului
supus executării silite, poate fi invocată de terţa persoană faţă de raportul juridic obli-

' ' Pentru detalii privind antecontraclul dc vãnzare-cumpărare, a se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracte specials
Ed. Cordial, Cluj-Napoca, 1994, p. 25-36
' ' Pentru opinia conform căreia dreptul de retenţie este un drept real dc garantic imperfect, a se vedea L Pop, Drept
civil. Teoria generate a obligaţiilor, vol. II, Ed. Fundaţiei „Chemarea", laşi, 1996, p. 485. Pentru opinia conlrar.1,
potrivit căreia dreptul de retenţic este o simplă excepţie, mijloc de apărare şi de garanţie, a se vedea C Oprişan,
Sancţiunile in dreptul civil român, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 11-12.
131
C.S.J., s.. civ., dec. nr. 1648/1990, in Dreptul nr 7-8/1991, p. 125.
' ' Dreptul de folosinţă se dobândeşte prin convenţie, testament, uzucapiune. Există şi drepturi reale de folosinţă
precum: dreptul de folosinţă al personalului de specialitate din serviclile publice comunale, în perioada cat lucreazâ
în localitate, dacă el sau membrii familiei nu au teren proprietate în localitate [art. 19 al in. (3) din Legea nr.
18/1991, republicată); dreptul dc folosinţă asupra terenurilor afcrentc locuin(elor cumpărate în condiţiile
Decretului-lege nr. 61/1990, pe durata existenţei construct!ilor [art. 3 alin. (2)|; dreptul special de folosin{ă al
cetăţenilor slrăini şi apatrizilor care au calilatea dc persoanc îndrcptăţitc potrivit Legii
n.',`_: An. 711 l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

gaţional dintre creditor şi debitor. Titularul unui drept real de folosinţă poate invoca vătămarea
pe care ar putea-o suferi prin executarea silită a bunului asupra căruia se exercită folosinţa,
vătămare care nu este alta decât pierderea dreptului
Poate face contestaţie la executare şi procurorul, în condiţiile art. 92 NCPC, pentru
înlăturarea ilegalităţilor săvârşite în procesul executării silite şi a piedicilor ivite în executare.
în schimb, este exclusă calitatea de subiect al contestaţiei la executare a biroului exe-
cutorului judecătoresc care a demarat procedura executării silite. Potrivit art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 188/2000, republicată, executorul judecătoresc este învestitsăîndeplinească un
serviciu de interes public, iar în conformitate cu art. 7 lit. a) din acelaşi act normativ, executorul
judecătoresc are atribuţia de a puneîn executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile
executorii. Totodată, conform art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 188/2000, republicată, în condiţiile
legii, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instan-ţelor judecãtoreşti
competente, cei interesaţi sau vătāmaţi prin actele de executare silită putând formula
contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedura ctvilă. Astfel, Legea nr.
188/2000, republicată, stabileşte calea de atac ce poate fi exercitatã în cadrul controlului
actelor întocmite de executorii judecătoreşti, şi anume contestaţia la executare în condiţiile
prevăzute de Codul de procedura civilă.
Executorul judecătoresc, câtă vreme nu are un interes propriu în cadrul executării silite,
acesta aflându-se în exercitarea unui serviciu de interes public, nu are calitate pro-cesuală
pasivă în cadrul contestaţiei la executare silitã, o astfel de calitate nefiindu-i con-ferită de lege.
în exercitarea atribuţiilor sale în cadrul serviciului de interes public pe care-l îndeplineşte
potrivit legii, prin natura acestuia, nu este necesară chemarea în judecată a executorului
judecătoresc pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cadrul contestaţiei la
executare, executorul judecătoresc fiind obligat prin lege să puna în executare orice hotărâre
judecătorească care constituie titlu executoriu111.
4. Subiectele contestaţiei la titlu. Legitimarea de a solicita clarificarea titlului executoriu
aparţine exclusiv părţilor cu privire la care titlul a cărui lămurire se cere produce efecte. Nu se
poate susţine cu temei că are calitate procesuală activă într-o asemenea contestaţie orice
persoană interesată sau vătămatã prin executare în considerarea parti-cularităţilor acestui
mijloc procedural, nefiind îngăduit unei terţe persoane străine de cadrul procesual în care s-a
pronunţat hotărârea ce constituie titlu să solicite clarificarea acestuia121.
5. Obiectul contestaţiei la executare. în raport cu obiectul contestaţiei la executare, au
fost consacrate trei forme ale acesteia:
A) Contestaţia la executare propriu-zisă, prin care persoanele interesate sau cele
vătămate prin executare pot contesta legalitatea oricărui act de executare, a încheierilor
date de executorul judecătoresc sau chiar a executării silite înseşi. Spre exemplu, s-ar
putea invoca perimarea executării, vicii de forma ale titlului executoriu, compensaţia legală,
inopozabilitatea titlului faţă de terţi, urmărirea bunurilor aparţinând unor terţi. In cazul efectuării
mai multor acte de executare, dacã se doreşte anularea tuturor sau a unora dintre ele,
contestaţia trebuie promovatâ cu privire la fiecare act de executare în

nr. 10/2001 la restituîrea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul loealiL⅝ţilor [art. 3 alîn. (1) din O.U.G. nr.
194/2002, rcpublicnl.il. A se vcdea, pentru dc:alii: O. Ungurcaiut. C. Muuleanu, Tral.it de drept civil. Bunurile.
Drepturile reale principale, Ed. I lamangiu, Bucureşti, 2008, p. 523 şi 594-5%; L Pop, Drept civil. Drepturile reale
principale, Ed. S.C. Cordial SRL, Cluj-Napoca. 1993, p. 155-158.
' ' Jud. Nāsăud, sent. civ. nr. 3079/2012, nepublicata\ In acelaşi sens, Jud, Sectorului 3 Bucureşti, sent. civ. nr.
1014f>/2009, rezumata în R.E.S. nr. 4/2010, p. 147-153.
|z|
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 580/2011, rczumata in R.E.S. nr. 2/2011, p. 182-194.
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 711 I 1U63

parte, care trebuie individualizat în cuprinsul contestaţiei formulate. 0 contestaţie gene-rică, cu

privire la actele de executare întocmite, impune obligaţia instanţei de executare de a cere
lămuri pãrţilor pentru a se stab li exact care sunt actele contestate, în scopul de a se constata
dacă respectiva contestaţie este formulată în termen în raport de fiecare act de executare. Pe
calea contestaţiei la executare se poate solicita, după ce a început executarea silită, anularea
încheierii prin care instanţa de executare a admis cererea de încuviinţare a executării silite,
pentru motive de nelegalitate. Aceasta, în condiţiileîn care, potrivit art. 665 alin. (6) NCPC, o
astfel de încheiere este definitivã, nesupusā vreunei cāi de atac, înainte de începerea
executării.
în cadrul judecãrii contestaţiei la executare propriu-zise, instanţa de executare poate
dispune, la cererea părţii interesate, si împărţirea bunurilor aflate în proprietate comună,
indiferent de forma acesteia (proprietate comună pe cote-părţi sau proprietate devăl-maşă).
Norma protejează interesele patrimoniale ale coproprietarilor si permite, totodată, creditorilor
realizarea executării silite, în condiţiile în care pot fi urmărite doar bunurile aflate în
proprietatea exclusivă a debitorului urmărit, pentru datoriile personale ale aces-tuia (art. 353 si
art. 678 NCC). Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării
silite, numai după tinalizarea procedurii deîmpārţeală a bunurilor indivize executarea putând
continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.
Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a
făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat
coproprietarul nedebitor, câruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul
obţinut din vânzarea întregului imobil. Reglementarea are ca fina-litate protejarea intereselor
coproprietarilor nedebitori, puşi, în acestmod, la adăpostde riscul de a fi obligaţi să participe la
achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată'1'.
împrejurarea că imobilul urmărit este bun comun al debitorilor nu poate fundamenta
instituirea unei prezumţii simple, în sensul că, odată ce unul dintre soţi a aflat de executarea
silită, l-a înştiinţat si pe celălalt, chiar dacă operează faptul vecin si conex al relaţiei
matrimoniale existente între cei doi debitori. Deşi executarea silită poartă asupra unui bun
comun, obligaţia celor doi debitori nu este una solidară, fiind vorba în realitate de două
executări silite diferite, astfel că actele de executare trebuie îndeplinite distinct în raport de
ambii debitori, iar nu în comun12'.
0 dispoziţie similară referitoare la împãrţirea bunurilor aflate în proprietate comună
cuprinde şi art. 174 alin. (2) CPF;
B) Contestaţia la titlu, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul,
întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Nu este admisibilă o contestaţie la titlu atunci
când părţile au cerut instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută să lămurească
dispozitivul ori să înlăture dispoziţiile potrivnice, întrucât se opune puterea de lucru jude-cat a
hotărârii date în condiţiile şi pe temeiul art. 443 NCPC.
Tot astfel, determinarea momentului de la care produce efecte hotărârea ce constituie titlu
executoriu excede noţiunii de lămurire a titlului, care presupune exclusiv o interpre-tare a
acestuia sub aspectul înţelesului, întinderii şi aplicării'3'.
Fie că este vorba de o contestaţie la executare propriu-zisă, fie că ne aflăm în ipoteza unei
contestaţii la titlu, contestaţia nu poate aduce atingere acelor efecte ale hotārârii

'" C.C, Dec. nr. 379/2003, M. Of. nr. 785 din 7 noiembrie 2003.
'2' Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 346/2010, rezumat3 in R.E.S. nr. 4/2010, p. 174-187.
í3' Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 2720/201C, rezumată in R.E.S. nr. 2/2011, p. 145-181.
H)64 Arl. 71 I l ) I S I ' l i l l.\K W I A U I A Si I IÏA

intrate în puterea lucrului judecat, instanţa având obligaţia să se conformeze titlului executoriu.
Soluţii ale instanţelor judecătoreşti. Titlu executoriu ce nu emană de la un organ de
jurisdicţie. Procedură specială de contestare a titlului executoriu. Potrivit prevederilor art.
172 alin. (3) CPF, contestaţia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a
fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţā
judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă
procedură prevăzută de lege. Este evident că această prevedere legală, simi-lară cu cea de
drept comun, dă posibilitatea verificării pe fond a titlului executoriu care nu a fost pronunţat de
o instanţă de judecată, doar în situaţia în care legea nu prevede nicio procedurā specială de
contestare a actului pe care seîntemeiază executarea silitā.
în practică s~a reţinut că Ordinul nr. 279/2004 prevede că, în cazul proceselor-verbale de
control întocmite de organele de control, mãsuri active din cadrul Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, respectiv dir cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, se
poate face o contestaţie administrativă în baza art. 24 şi urm. din ordinul menţionat, iar
deciziile pronunţate, în soluţionarea contestaţiei, de autorităţile administrative pot fi atacate la
instanţele judecătoreşti competente potrivit dreptului comun. Prin urmare, există o procedură
specială de contestare a titlului ce se execută în dosarul exe-cuţional. Statuările instanţei de
fond cu privire la posibilitatea contestatoarei de a formula apărări de fond în cauză, cu toate că
nu a folosit procedura specială reglementată de Ordinul nr. 279/2004, sunt nelegale, întrucât
ni:i art. 21 din Constituţia României şi nici art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului
nu interzic legiuitorului posibilitatea de a institui anumite proceduri care să reg!ementeze
accesul la justiţie.
Astfel, chiar Curtea Constituţională, fiind ses zată cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 168 alin. (2) CPF [devenit art. 169 alin. (3) şi, mai apoi, art. 172 alin. (3), după
republicările succesive ale Codului de procedură fiscală], prin Decizia nr. 455/2007 a conchis,
odată în plus, cu respectarea jurisprudenţei sale anterioare, că „legea pune, aşa-dar, la
dispoziţia debitorului căile de atac speciale menţionate, aşa încât acesta nu mai poate să
utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu
constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesată poate folosi
apãrările respective, potrivit opţiunii saleîn căile de atac pe care le are la dispozi-ţie. Adoptarea
acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni
abuzul de drept constând in invocarea aceloraşi apărãri în două căi de atacdiferite,în scopul
tergiversării cauzeloraflate pe rolul instanţelor judecătoreşti". Pe dealtă parte, chiar şi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, înjurisprudenţa sa, aadmis, în mod constant, că dreptul de
acces la justiţie, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, nu este unul absolut şi
poate conduce la restricţii admise implicit, deoarece se referă, chiar prin natura sa, la o
reglementaredin partea statului, care beneficiază de o anumită marjã de apreciere. 5igur că
restricţitle aplicate nu trebuie să fie de naturã a aduce atingere dreptului în substanţa sa (a se
vedea, spre exemplu, tupaş şi alţii c. României).
în speţã, substanţa dreptului nu a fost atirsă prin impunerea parcurgerii de către debitoarea
contestatoare a procedure prevăzute de Ordinul nr. 279/2004, deoarece accesul la justiţie era
posibil atâtîn cazul în care ea nuera mulţumitãdesoluţia administrativă data contestaţiei sale,
cat şi în cazul în care autoritatea administrativă nu ar fi soluţionat contestaţia în termenul
prevăzut de lege'1'.
C) Contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare
silită ori de a îndeplini un act de executare în condtţiile prevăzute de lege, potrivit art. 711

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 256/R d i n 27 scplcmbrie 2007, ncpublicata.

r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 712 I lU6î>

alin. (1) teza a ll-a NCPC. La refuzul executorului de a îndeplini atribuţiile prevãzute de art. 7
lit. b)-i) din Legea nr. 188/2000, republicată, se referã şi art. 56 alin. (1) din Legea nr.
188/2000, republicată, şi areîn vedere: notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
comunicarea actelor de procedure; recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe; apli-carea
măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească; constatarea unor stări de fapt în
condiţiile prevãzute de Codul de procedură civilă; întocmirea proceselor-verbale de constatare,
în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor
Codului de procedură civilă; întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor,
biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz; orice alte acte sau ope-raţiuni date de lege în
competenţa lui.
Aşa fiind, se pune prob!ema determinării raportului între aceste dispoziţii ale legii speciale
şi cele ale art. 711 NCPC. O analiză comparativă a celor două texte normative relevă
identitatea parţială existentă între ipotezele pe care le reglementează; art. 56 din Legea nr.
188/2000, republicată, nu areîn vedere şi atribuţia executorului privind punerea în executare a
dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii prevăzută de art. 7 lit. a) din lege. Aşa fiind,
apreciem că refuzul executorului de a efectua o executare silită, respec-tiv de a îndeplini un
act de executare poate fi cenzurat în procedura plângerii, reglemen-tată de Legea nr.
188/2000, pentru actee şi operaţiunile menţionateîn cuprinsul art. 7 lit. b)-i) din legea specială
şi cele asimilateacestora, cat şi pe calea contestaţiei la executare (art. 711 alin. (1) NCPC],
după ce executarea silită a fost încuviinţată de către instanţă, în condiţiile art. 665 NCPC' 1',
opţiunea aparţinând pārţii interesate.

Art. 712. Conditii de admisibilitate. (1) Dacă executarea silită se face în terneiul unei
hotărâri judecătoreşti sau arbitrate, debitorul nu va putea invoca pe cale de contcstafie
motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opunc în cursul jude-căţii în primă
instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisã.
(2) In cazul în care executarea silită se face în terneiul unui alt titlu executoriu decât o
hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de
drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu
prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesualã specifică pentru
dcsfiinţarea lui.
(3) Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au
existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifies
cererea initială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmã,
este respectat termenul deexercitare a contestaţiei la executare.
(4) Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alţi
creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din
urmărirea silitã a bunurilor debitorului.
(5) In cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a
bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă
persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu
privire la bunul respectiv.

COMENTARII
1. Motivele contestaţiei la executare. Atunci când titlul executoriu este o hotărâre
judecătoreascā sau arbitrală, în contestaţia la executare nu pot fi invocate apărări de

A se vedea supra art. 665, comentarii, pel. 2.

lU6h Art. 712 l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

fond, pe care debitorul le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale
de atac ce i-a fost deschisă sau cu privire la care s-a statuat cu putere de lucru jude-cat; nu se
poate obţine modificarea sau desfiintarea hotărârii puse în executare, ci doar înlāturarea
abuzurilor si neregularitãţilor săvârşite cu prilejul executārii silite, respectiv lāmurirea
dispozitivului echivoc al unei hotărâri. Legea permite apărări de fond împotriva titlului
executoriu numai în situaţia în care urmārirea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care
nu a fost emis de o instanţă judecătorească si partea nu a avut la dispo-ziţie, în acest scop, o
altă cale de atac specifică.
în cazul unor contestaţii succesive, formulate de aceeaşi parte, motivele care au existat la
data primei contestaţii nu pot fi invocate în cea de-a doua contestaţie. Contestatorului i se
oferă însă dreptul de a-şi modifica cererea iniţialã, înăuntrul termenului de exercitare a
contestaţiei la executare, adăugând motive noi de contestaţie. Dacă contestatorul nu uzează
de acest drept procedural, motivele existente initial nu vor mai putea fi invocate, ele devenind
inadmisibile, în cea de-a doua contestaţie.
2. Subiectele contestaţiei la executare. A) „Cei interesaţi" în executare sunt, în principal,
creditorul si debitorul, ca pārţi în raportul juridic execuţional.
B) Terţii pot fi legitimaţi activ într-o astfel de procedură în măsura în care au fost „vătă-maţi
prin executare", revenindu-le obligaţia de ajustifica interesul formulării unei contestaţii, în raport
cu prejudiciul suportat prin actelede urmărire sāvârşite. în ceea ce priveşte terţul din raportul
juridic obligaţional, acesta poate justifica interes personal direct în promovarea contestaţiei la
executare numai a;unci când prin executare ar fi vātămat, adică atunci când ar suferi un
prejudiciuîn urma executārii silite pornitede creditor împotriva debitorului.
Vătămarea unui terţ poate interveni atunc când executarea silită priveşte un bun mobil
sau imobil asupra caruia terţul are un drept de proprietate sau un alt drept real [alin. (5)
al normei analizate).
Nu poate fi reţinută vătămarea terţului titular al contestaţiei la executare ca urmare a
faptului că a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul supus
executării silite, deoarece antecontractul nu este apt sā transmită dreptul de proprietate asupra
bunului din patrimoniul promitentului-cumpărătorîn patrimoniul promi-tentului-vânzător, ci dã
naştere doar unei obligaţii de a face, aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare-
cumpărare în forma autentică1'1. Ca atare, în temeiul unui antecontract de vânzare-
cumpărare, terţul nu poate justifica vreun drept real asupra bunului obiect al executării silite.
Tot astfel, nici realizarea, de către terţ, a unorîmbunătăţiri la imobilul suspus executării silite
nu poate justifica o vătămare a terţului, în situaţia în care bunul ar fi vândut la lici-taţie publică,
deoarece eventualul drept de retenţie care ar putea fi invocat, deşi constituie un drept real de
garanţie imperfect'21, este opozabil nu numai proprietarului initial al lucrului, ci si proprietarului
subdobânditor. Prin urmare, există posibilitatea de a se invoca dreptul de retenţie faţă de
adjudecatarul bunului. Astfel, atât timp cat pentru realizarea pretinsei creanţe există calea
opunerii dreptului de retenţie faţă de adjudecatar, nu poate fi reţinută vreo vătămare în drepturi
a terţului.
Fiind un drept real imperfect, retentorul nu are atributul urmăririi bunului.

' ' Pentru cletalii privind antecontractul de vânzare-cumpírare, a se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracts
speciale, Ed. Cordial, CIuj-Napoca, 1994, p. 25-36.
' ' Pentru opínia conform căreia dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect, a se vedea L·. Pop,
Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, vol. II, Ed. Fundiţiei„Chemarea", laşi, 1996, p. 485. Pentru opinia
contrară, potrivit căreia dreptul de retenţie este o simplă excepţie, mijloc de apărare şi de garanţie, a se vedea C
Opri$mt, Sancţiunilc in dreptul civil romãn, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 11-12.
DISI»OZIŢII GFNF.RALE Arl. 713 I 1U6/

Asa cum a statuat fără rezerve practica judiciară, dreptul de retenţie este opozabil nu numai
proprietarului initial al lucrului, c şi proprietarului subdobânditor' 11. Potrivit dis-poziţiilor art. 2498
NCC: „ (1) Dreptul de retenţie este opozabil terţilor fărã îndep!inirea vreunei formalităţi de
publicitate. (2) Cu toate acestea, eel care exercită un drept de retenţie nu se poate opune
urmăririi sitite pornite de un alt creditor, însā are dreptul de a participa la distribuirea
preţului (s.n.) bunului, în condiţiile legii". Ca atare, deşi reten-torul nuareatributul urmāririi
bunului, el are dreptul de a participa la distribuirea preţului în cazul urmăririi bunului de un alt
creditor, ceea ce îi dă posibilitatea de a-şi satisface creanţa, în tot sau în parte, în funcţie de
prioritatea la distribuire, de suma obţinută din vânzare, de cuantumul total al datoriilor
debitorului.
în schimb, existenţa unui drept de folosinţă 121, ce constituie un drept real asupra bunului
supus executării silite, poate fi invocatã de terţa persoană faţă de raportul juridic obli-gaţional
dintre creditor şi debitor. Titularul unui drept real de folosinţă poate invoca vătămarea pe care
ar putea-o suferi prin executarea silită a bunului asupra cãruia se exercitā folosinţa, vătămare
care nu este alta decât pierderea dreptului.
Terţa persoană care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului
urmărit poate face contestaţie la executare în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15
zile de la efectuarea vânzãrii ori de la data predării silite a bunului [art. 714 alin. (4) NCPC].
C) Creditorii neurmãritori au dreptul să intervină în executarea efectuată de alţi cre-ditori,
pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a
bunurilor debitorului, intervenţia fiind supusă condiţiilor prevăzute de art. 689-695 NCPC.
D) Poate face contestaţie la executare şi procurorul, în condiţiile art. 92 NCPC, pentru
înlăturarea ilegalităţilor săvârşite în procesul executării silite şi a piedicilor ivite în executare.

Arl. 713- Instanta competentă. (1) Contestaţia se introduce la instanta de executare.

(2) In cazul urmăririi silite prin poprire/ dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în
circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanta de executare,
contestaţia se poate introduce şi !a judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul
sau sediul debitorul. In cazul urmăririi silite a imobile!or, al urmăririi silite a fructelor şi
a veniturilor generale ale imobile!or, prccum şi în cazul predării silite a bunurilor
imobile, dacă imobilul se aflã în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se
află instanta de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecãtoria de la locul
situării imobilului.
(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, intinderii sau aplicării titlului exe-cutoriu se
introduce la instanta care a pronuntat hotărârea ce se execută. Dacă o

1,1
C.S.J., s.. civ., dec. nr. 1648/1990, în Dreptul nr 7-8/1991, p. 125.
'2' Dreptul de íolosin)3 se dobândeşte prin convenţie, testament, uzucapiune. Existā şi drepturi reale de folosinţā
precum: dreptul de folosinţă al personalului de specialitate din servicii!e publice comunale, in perioada cat lucreaz9
in localitate, daca el sau membrii familici nu au teren proprietate in localitalc [art. 19 alin. (3) din Legea nr.
18/1991, republicatã|; dreptul de folo⅛inţa" asupra terenurilor aferente iocuinţelor cumpărate in condiţiile
Decretului-lege nr. 61/199*), pc durata existen)ei construeţiilor [art. 3 alin. (2)|; dreptul special de folosinţ⅞ al
cetăţenilor str&ni şi apatrizilor care au calitatea de persoane îndrep⅛ţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea in
natură` a unor terenuri, situate în intravilanul localitâţilor |art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată], A se
vedea, pentru detalii: O. Ungureami, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 523 şi 594-596; L. Pop, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. S.C.
CordialSRL, Cluj-Napoca, 1993, p. 155-158.
LUC* Art. 71 .i l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

asemenea contestaţie vizeazã un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de

jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.

COMENTAR1I
1. Competenţa în cazul contestaţiei la executare propriu-zisă, contestaţiei la titlu şi
al contestaţiei împotriva refuzului executorului. Determinant pentru stabilirea instanţei
competente să judece contestaţia la executare este obiectul acesteia. Astfel, sunt de
competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în circumscripţia căreia se
va face executarea: contestaţia la executare propriu-zisă; contestaţia împotriva refuzului
executorului judecătoresc de a efectua executarea ori de a îndeplini un act de executare
în condiţiile legii; contestaţia la titlu, atunci cãnd titlul executoriu nu emană de la un organ
de jurisdicţie.
Este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se executã contestaţia la titlu,
în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau apli-carea titlului
executoriu, emis de un organ de jurisdicţie. Aşadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre
judecătorească pronunţată în materie civilă, contestaţia se va îndrepta la instanţa civilã care a
dat-o şi care poate fi, dupã caz, judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Nu este obligatoriu sã participe la judecată aceiaşi judecãtori care au pronunţat hotărârea
contestată. De altfel, respectarea principiului continuităţii în acest caz nu este regu-lamentar
posibil, atât timp cat o contestaţie la executare primeşte un numãr nou de înregistrare, fiind
supusă repartizării aleatorii. în schimb, ea va fi soluţionată de un complet având compunerea
prevăzută de lege pentru judecata finalizată prin hotărãrea care face obiectul unei astfel de
contestaţii.
2. Contestaţia în cazul urmăririi silite prin poprire. Competenţă alternativă. în cazuí urmăririi
silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia alter curţi de
apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la
judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debito-rul. Competenţa este
una teritorialã alternativă, oricare dintre cele două instanţe evocate fiind competentă.
3. Contestaţia în cazul urmăririi silite a imabilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a
veniturilor generale ale imobilelor precum şi în cazul predării silite a bunurilor imo-bile.
Competenţă alternativă. Dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în
care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul
situării imobilului. Competenţa este una teritorialã alternativă, oricare dintre cele două instanţe
evocate fiind competenti.
4. Competenţa în căile de atac. Referitor la competenţa de soluţionare a tuturor acestor
contestaţii în căile de atac, printr-o decizie în interesul legii' 1' s-a apreciat că aceasta se
determină prin aplicarea regulilor dreptului comun, înscrise în art. 2 pet. 2 şi 3, art. 3 pet. 2 şi 3
şi art. 4 pet. 1CPC [în prezent, art. 95 pet. 2 şi 3, art. 96 pet. 2 şi 3 şi art. 97 pet. 1 NCPC).
în jurisprudenţă, au existat divergenţe de opinie în ceea ce priveşte identificarea secţiei din
cadrul instanţei de control judiciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pri-cini. Evident,
nu putea fi vorba despre o interpretare şi aplicare diferită a legii, deoarece, cu excepţia înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile celorlalte instanţe - acolo unde există secţii specializate -în
principiu, nu aveau o competenţă proprie, prevăzută în texte de lege susceptibile, astfel, de
interpretări diferite. Asa fiind, competenţa de soluţionare a

"' I.C.C.J., Secjiilc Unite, Dec. nr. XV din 5 februarie 2007, M. Of. nr. 764 din 12 noiembric 2007.
r>i$l'OZIŢII GENERALE Arl. 713 | 1U69

cāii de atac se verifica în raport cu nivelul instanţei, împărţirea pe secţii fiind o chestiune de
organizare judecãtoreascã.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, era firesc ca atunci când
contestaţia la executare propriu-zisă sau contestaţia la titlu viza un titlu emis în materie
comercială, aceasta să se îndrepte la secţia comercialã a instanţei competente, acolo unde
exista. Nu putea fi acceptat punctul de vedere conform căruia, atunci când este vorba despre o
contestaţie la executare propriu-zisă, natura litigiului rāmâne fără rele-vanţă, întrucât existā
posibilitatea ca într-o atare contestaţie să se invoce si apărări de fond, a cãror naturã
comercială să fie indiscutabilă, or, asupra acestora putea aprecia numai o instanţă comercială.
în prezent, renunţându-se la dualismjl civil-comercial, începând cu data de 1 octom-brie
2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, procesele si cererile în justiţie considerate
anterior comerciale sunt civile. De asemenea, potrivit art. 136 NCPC, dispoziţiile privitoare la
excepţia de necompetenţă si la conflictul de competenţă se aplică prin ase-mănare şi în cazul
completelor şi al secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
5. Contestaţia la executarea silită a creanţelor fiscale. Competenţă. Judecătoria în
circumscripţia căreia se face executarea. Consecutiv admiterii unui recurs în interesul legii,
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că judecătoria în circumscripţia căreia se face
executarea este competentă să judece contestaţia atât împotriva executării silite înseşi, a unui
act sau a unei măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a îndeplini un
act de executare în condiţiile legii, cat şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost
pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţă
judecãtoreascã sau de un alt organ jurisdicţional, dacã pentru contes-tarea lui nu existã o altă
procedură prevãzută de lege.
O atare soluţie se impune deoarece, în cazul contestarii executării silite ce se realizează
de către organele administrativ-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este
reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public
cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi, respectiv, în Titlul IX din
Codul de procedură fiscala, care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţi-uniiîn anularea sau
modificarea obligaţiei f scale, ce constituie titlu de creanţă fiscala. Această interpretare este
conformă şi prevederilor art. 169 alin. (2) CPF [devenit art. 172 alin. (2), în urma republicării
Codului de procedură fiscala {M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007}-n.n.], prin care se precizeazã
ca, în cazul contestaţiei menţionate, „dispoziţiile privind suspen-darea provizorie a executării
silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) CPC nu sunt aplicabile". De
aceea, nu se poate considera că, în cazul contestaţiei la executarea silită a creanţelor fiscale,
legiuitorul ar fi reglementat exercitarea şi soluţionarea ei în alte condiţii decât cele specifice
dreptului comun, referitoare la contestaţia la executare în materie civilă, pentru că, ori de câte
ori a urmărit să excludă aplicarea anumitor dispoziţii ale dreptului comun în domeniul fiscal, a
prevăzut aceasta în mod expres.
Ca urmare, adoptarea punctului de vedere potrivit căruia competenţa de soluţionare a
contestaţiei la executare îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal ar aparţine organelor cu
atribuţii administrativ-jurisdicţionale din Ministerul Finanţelor Publice sau instan-ţelor de
contencios administrativ este determinată de insuficienta distinctie dintre „titlu executoriu
fiscal", „titlu de creanţă fiscala" şi „act administrativ fiscal". Or, în această privinţă trebuie avut
în vedere cã, din coroborarea dispoziţiilor art. 21 CPF cu cele ale art. 168 alin. (3) CPF [devenit
art. 171 alin. (3), în urma republicării Codului de procedură fiscala - n.n.], titlul de creanţă
fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimo-
K)/U Art. 7I» l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA

niale ale statului si obligaţiile de plată corelativealecontribuabililor, ce rezultă din rapor-turile de

drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndrep-tăţite potrivit
legii.în acestsens, îndispoziţiilecu caracterexplicativcuprinseîn pet. 107.1 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, apro-bate prin H.G. nr.
1050/2004, sunt enumerate titlurile de creanţă fiscalã. Rezultã, deci, că, dacă pentru
contestarea titlului de creanţê fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţā judecătoreascã,
pecalea contestaţiei latitlulexecutoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu
numai lămuriri CJ privire la înţelesul, întinderea sau apli-carea titlului, ci se pot invoca si apărãri
de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale. O atare interpretare dă posibilitate
subiectului procesual activ al contestaţiei să sebucuredeo procedură contradictorieîn dovedirea
dreptului sāu, decarenu arfi putut beneficia anterior, deoarece actul fiscal ce constituie titlu
executoriu, fund emis de un organ fāră atribuţii jurisdicţionale, nuarecaracterjurisdicţional. Ca
urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare
subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanlă fiscală nu poate fi atacat
pe calea con-tenciosului administrativ-fiscal.
Dacă în procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale
şi a accesoriilor la acestea este reglementată calea administrativ-jurisdicţională de atac,
respectiv aceea a contestaţiei împotriva titlurilor de creanţă fiscală sau a altor acte
administrative fiscale, în cadrul procedurii executārii silite a creanţelor fiscale este
reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestaţia la executarea propriu-zisă, prin
care se contestă titlul de executare'1'.
6. Titlu executoriu care nu emană de la un organ de jurisdicţie sau care a fost emis de o
instanţă comercială. Competenţa soluţionārii contestaţiei la executare. Pronunţându-se într-un
recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat în sensul celor ce urmează:
a) competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării
silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lamurirea înţelesului, întinderii sau aplicării
titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie aparţine întot-deaunajudecătoriei,
indiferentcăestevorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă;
b) referitor la competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu, art. 400 alin. (2) CPC [art.
713 alin. (3) NCPC] distingea două situaţii: i) atunci când se cere lamurirea înţelesului,
întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanţa
competentă să se pronunţe este cea care a pronunţat hotărârea care se exe-cută. Aşadar,
dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească în materie comercială, contestaţia se va
îndrepta la acea instanţă care a pronunţat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de
executare silită şi care poate fi, după caz, judecătoria, tribunals, curtea de apel sau înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate
jurisdicţionalā, acela va fi sesizat cu contestaţia la titlu, indiferent de natura litigiului; ii) atunci
când se cere lamurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de la
un organ cu activitate jurisdic-ţională, art. 400 alin. (2) teza a ll-a CPC făcea trimitere la
instanţa de executare. Cum această instanţă era întotdeauna judecătoria, conform art. 373
alin. (2) CPC [art. 650 alin. (1) NCPC], rezultă că aceasta era competentă să judece în primă
instanţă contestaţia la titlu când titlul nu emană de la un o'gan de jurisdicţie, inclusiv în materie
comercială!2'.

111
1.CCJ„ Secjiile Unite, Dec. nr. XIV din 5 februarie 2007. M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007. '2'
I.C.C.J., Secjiilc Unite, Dec. nr. XV din 5 februarie 2007, M. Of. nr. 764 din 12 noiembric 2007.
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU Arl. 711 | 10/1

In prezent, renunţându-se la dualismjl civil-comercial, începând cu data de 1 octom-brie

2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, procesele si cererileîn justiţie considerate
anterior comerciale sunt civile.

Arl. 714. Termene. (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la
executarca silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile dc la data când:
1. contestatorul a luat cunoştinţã de actul de executare pe care îl contestă;
2. eel interesata primit comunicarca ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.
Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie
pentru debitor începe eel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri
de cātre terţul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a
executãrii sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în
cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executãrii şi nici somatia sau
executarea se face fără somatie.
(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care
acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la
comunicare.
(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului exe-cutoriu se
poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obtine executarea
silită.
(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pre-tinde că
are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă
în tot cursul executãrii silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de
la data predării silite a bunului.
(5) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pecel de-
al treileasăîşi realizezedrcptul pecalea unei cereri separate, încondiţiile legii, sub rezerva
dreprurilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a
bunurilor unr.ărite.

COMENTARII
1. Termenul de exercitare a contestaţiei la executare propriu-zise. Aceastã cale
specială de atac este supusă unei condiţii referitoare la termenul în care poate fi formulată,
Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că nu contravine principiului liberului
acces la justiţie împrejurarea cã, spre deosebire de reglementarea anterioară modificării aduse
vechiului Cod de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000, potrivit căreia contestaţia la
executare putea fi formulată oricând pânã la data efectuării ultimului act de executare, ceea ce
era de natură să ofere largi posibilităţi exercitării sale abuzive, cu finalitatea de a-l împiedica pe
creditor sã îşi valorifice titlul, reglementarea art. 401 CPC [corespondent art. 713 NCPC] o
circumscrie unui termen cu durată prestabilită şi al cărui moment de începere este precis
determinat'1'.
în alin. (1) al normei analizate este reglementat, aşadar, un termen general de 15 zile,
care începe să curgă, în principiu, de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de
actul de executare pe careîl contestă. Utilizând sintagma „a luat la cunoştinţă", legiuitorut

111
CC, Dec. nr. 260/2002, M. Of. nr. 785 din 29 octombric 2002; Dec. nr. 126/2002, M. Of. nr.452 din 27 iunie
2002; Dec. nr. 254/2003, M. Of. nr. 445 din 23 iunie 2003; Dec. nr. 543/2005, M. Of. nr. 1112 din 9 decembrie
2005; Dec. nr. 204/2008, M. Of. nr. 342 din 2 mai 2008.
W/2 Art. 71 1 l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA

exclude obligativitatea raportării la data comunicării actului de executare, aşa cum o face, spre
exemplu, art. 714 NCPC la pet. 2 şi 3 ale alin. (1). Prin urmare, chiar în absenţa uneí
comunicărí, prescripţia începe să curgă de la data la care contestatorul a cunoscut efectiv
actul de executare contestat, astfel cum aceasta este dovedită.
în jurisprudenţă, s-a reţinut că procedura de comunicare prin afişare a actelor de executare
de cãtre agentul postal este conformă legii, deoarece s-a menţionat de către agentul postal, pe
ambele dovezi de procedura: „am afişat actulpe uşaphncipalâ a locu-inţei destinatarului,"
şi„nicio persoanâ de la punctul 1 nu afost gâsită". Or, comunicarea actelor de procedure şi,
implicit, şi a actelor de executare silitã se face prin intermediul serviciului postal, fie prin
scrisoare recomandata, cu dovada de primire, fie prin alte mij-loace care asigură transmiterea
textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Prin urmare, mijlocul utilizat de serviciul postal
trebuie să aibã aptitudinea de a asigura transmiterea textului şi confirmarea primirii sale,
agentul postal nefiind obligat ca în toate cazurile să transmită actul doar când destinatarul
poate şi voieşte să confirme primi-rea. Dacă s-ar adopta acest al doilea punct de vedere, s-ar
ajunge la concluzia absurdă şf inadmistbilă ca, ori de câte ori destinatarul nu este la domiciliu
sau refuză primirea actului de procedura, comunicarea prin agent postal să fie imposibilã' 1'.
Momentul initial al termenului poate fi diferit, în funcţie de titularul contestaţiei şi
împrejurarea care o justifică, după cum urmează: a) de la data la care eel interesat a pri-mit,
după caz, comunicarea ori înştiinţarea privindînfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată
asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe eel mai târziu la
data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; b) de la data la care
debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încu-viinţare a executārii sau
somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu
a primit încheierea şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie; c) de la efectuarea
vânzării ori de la data predarii silite a bunului, în cazul contestaţiei prin care o terţă persoană
pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Faptul că terţul contestator este prezent la íntocmirea procesului-verbal de situaţie şi ia
cunoştinţă dedeclanşarea executării silite, nuînlăturăcalitatea sa deterţfaţã de rapor-tul
execuţional, atât timp cat calitatea de parte, respectiv de terţ nu se apreciazã în funcţie de
persoanele care sunt de faţă la executarea silită12'.
Fiind un terţ ce pretinde un drept de proprietate asupra bunului, în privinţa sa sunt
aplicabile prevederile alin. (4) ale normei analiiate privitoare la momentul curgerii termenului
legal de promovare a contestaţiei la executare, indiferent dacă terţul a cunoscut sau nu
executarea silitã la o data anterioară. Ca atare, derogator de la dispoziţiile alin. (1} pet. 3, care
prevăd curgerea termenului legal de la data luării la cunoştinţă a actului contestat şi se aplică
numai persoanelor care sunt părţi în raportul execuţional, în cazul terţului termenul curge de la
momentul vânzării bunului sau al predarii silite a acestuia. Respingerea contestaţiei ca tardiv
formulată nu împiedică exercitarea unei acţiuni de drept comun, o acţiune reală mobiliară sau
imobiliară, prin intermediul căreia terţul vătămat îşi va putea realiza dreptul.
2. Termenul de exercitare a contestaţiei la titlu. Contestaţia la titlu se poate face oricând
înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, regle-mentat prin art.
705 NCPC.
3. Termenul de exercitare a contestaţiei împotriva încheierilor executorului judecăto-resc.
Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de

''I Jud. Bis(riţa, s. civ., sent nr. 5658 din 23 mai 2012, nepublicata.
|2!
Trib. Bisiri}a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 78/A din 12 oc(ombrie 2011, ncpublicală.
l`)ISI·OZIŢII GÍNl·.IUU Arí. 7I.»-7IK | 10/3

5zilede la comunicare, în cazurileîn care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive. A contrarío,
când sunt definitive, nu pot fi supuse controlului judiciar într-o contestaţie la executare.
4. Sancţiune. Promovarea contestaţiei după împlinirea termenului legal atrage sancţiunea
decăderii, prin incîdenţa dispoziţiilor 185 NCPC şi determină respingerea acesteia ca tardivă.

Art. 715. Condiţii de forma. (1) Contestaţiile se fac cu respectarea cerinţelor de forma
prevăzute pentru cererile de chemare în judecatã.
(2) Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei
poate, prin chiar cererea sa, să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această
localitate, arãtând persoana căreia urmeazā să i se facã comunicările.
(3) întâmpinarea este obligatorie.

COMENTARII
1. Condiţii de forma. Contestaţia la executare trebuie să respecte condiţiile de forma
prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecatã, referitoare la conţinut, numãrul de
exemplare, timbrare, înregistrare, posibilitatea cumululut de cereri (art. 194-199 NCPC).
Totodată, considerăm că se aplicã contestaţiei la executare dispoziţiile art. 200 şi cele ale art.
201 NCPC, referitoare la verificarea şi la regularizarea cererii, respectiv fixarea primului termen
de judecatã, pentru executările începute dupã intrarea în vigoare a legii noi de procedură
civilă.
2. Domiciliul procesual ales. Se recuioaşte contestatorului care nu locuieşte sau nu îşi
are sediul în localitatea de reşedinţă a nstanţei de executare să îşi aleagă undomiciliu/ sediu
procesual în această localitate, indicând în mod expres în cuprinsul contestaţiei
domiciliul/sediul şi persoana căreia urmează să i se facă comunicările.
3. întâmpinarea. Caracter obligatoriu. în procedura contestaţiei la executare, întâm-
pinarea este obligatorie. în absenţa unor dispoziţii speciale derogatorii, întâmpinarea va avea
cuprinsul prevăzut de art. 205 NCPC şi se va comunica părţii adverse. Obligativitatea
depunerii întâmpinării este prevăzută de lege sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede
altfel (art. 208 NCPC).

Arl. 716. Procedura de judecatã. (1) Contestaţia la executare se judecă cu procedura

prevăzută de prezentul cod pentru judecatã în primă instanţă, care se aplică în mod
corespunzător.
(2) Instanta sesizată va solicita de îndată executorului judecãtoresc să îi transmită, în
termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate,
dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vixk`re pî¾rţii
interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
(3) Părjilc vor fi citatc în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgcnţă şi cu
precădere.
(4) La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanta va putea
solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecãtoresc.

COMENTARII
1. Procedura de soluţionare a contestaţiei la executare. Este reglementată o procedura
unică, specifică judecăţii în primă instanţă, fãră a disringe după cum contestaţia este una la
executare propriu-zisă sau la titlu.
]U/4 Art. 717 l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA

Contestaţia se judecă cu citarea părţilor, în termen scurt, de urgenţă si cu precădere

(înaintea celorlalte pricini).
Instanţaînvestită cu judecarea contestaţiei areobligaţia legală de a solicita, de urgenţă,
executorului judecătoresc sã-i transmits copii certificate de pe actele dosarului de exe-cutare.
Corelativ, există obligaţia părţii interesate de a achíta cheltuielile ocazionate de certificare şi
transmitere, precum şi obligaţia executorului judecătoresc de a trimite instanţei învestite cu
soluţionarea contestaţiei la executare documentele solici-tate. Certificarea conformităţii cu
originalul se va face de către executorul judecătoresc pe fiecare act de executare transmis
instanţei. Norma face trimitere la art. 286 NCPC, ceea ce înseamnă că organul de executare
trebuie sã depună în păstrarea grefei originalele actelor din dosarul de executare, „sub
pedeapsa de a nu se tine seama de înscris".
Atât timp cat nu există dispoziţii derogatorii, sunt admisibile toate mijloacele de probă
legale, administrarea acestora urmărind normele de drept comun în materie. Totodată, la
cererea părţilor sau atunci când apreciază cã este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi
explicaţii scrise de la executorul judecătoresc.
2. Hotărârea asupra contestaţiei. Regula. Asupra contestaţiei la executare propriu-zise,
precum şi asupra contestaţiei la titlu atunci când emană de la un organ de jurisdicţie, instanţa
de executare se pronunţă prin sentinţă, susceptibilă de atac exclusiv cu apel. Cum instanţa de
executare este, de regulă, judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului
judecătoresc care face executarea, apelul se va judeca de tribunal.

Art. 717. Căi de atac. (1) Hotărârea pronunţată cu pnvire la contestaţie poate fi atacatã
numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 711 alin. (4) şi art. 714
alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun. (2) Hotărârea prin care s-a
soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este
supusă aceloraşi cãi de atac ca şi hotărârea ce se execută. Dacă prin contestaţie s-a cerut
lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui
organ de jurisdicţie, hotãrârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacatã
numai cu apel, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

COMENTARn
1. Hotãrârea asupra contestaţiei. Regula. Asupra contestaţiei la executare propriu-zise,
precum şi asupra contestaţiei la titlu atunci când emană de la un organ de jurisdicţie, instanţa
de executare se pronunţă prin sentinţă, susceptibilă de atac exclusiv cu apel. Cum instanţa de
executare este, de regulă, judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului
judecătoresc care face executarea, apelul se va judeca de tribunal.
Curtea Constituţionalã a statuat, în jurisprudenţa sa constantă, că „accesul liber la justiţie
nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi
căiie de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în
considerarea unor situaţii deosebite". Aşa fiind, Curtea nu a putut reţine că textul de lege
dedus controlului contravine art. 21 din Constitute, în măsura în care, în cuprinsul acestuia, nu
se precizează in terminis cã accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita
atât calea de atac a apelului, cat şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a
ambelor cãi de atac împotriva unei hotărâri ar fi con-stituit, într-adevăr, un criteriu de
constituţionalitate. De altfel, nici reglementările inter-naţionale în materie nu impun un anumit
număr de grade de jurisdicţie sau de căi de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenţia
oentru apărarea drepturilor omului şi a
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 7IK | lU7⅛

libertãţilor fundamentale, care prevede asigurarea posibilităţii unui recurs efectiv la o instanţă
naţională'1'.
2. Excepţií. Sunt supuse dreptului comun în materia cãilor de atac, respectiv dispozi-
ţiilor art. 94-95 coroborat cu art. 483 alin. (2) NCPC, urmatoarele: a) hotãrârea prin care
se dispune cu privire la împărţirea bunurilor comune în cadrul contestaţiei la executare;
b) hotãrârea pronunţată în soluţionarea unei contestaţii prin care o terţă persoană pre-
tinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmārit.
Prin urmare, o astfel de hotărâre pcate fi atacată atât cu apel, cat şi cu recurs ori numai cu
apel, în raport cu valoarea bunului ce face obiectul dreptului litigios. Sintagma utilizată de
legiuitorîncuprinsul alin. (2)trebuie interpretatăînsensulcă, în situaţiilede excepţie expres şi
limitativ indicate, hotãrârea este supusă căilor de atac de drept comun, adică apelului sau
recursului, în funcţie de valoarea obiectului litigiului. Orice altă inter-pretare data textului de
lege evocat ar contrazice intenţia legiuitorului, exprimată în sensul de a conferi titularilor unor
astfel de contestaţii dreptul la cãile de atac pe care le-ar fi avut dacã uzau de o acţiune în
partaj sau de o acţiune reală în procedura de drept comun, şi nu în aceea specificã
contestaţiei.
3. Hotãrârea data într-o contestaţie la titlu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi
hotãrârea ce se execută. Aşa fiind, dace obiectul contestaţiei este decizia instanţei de recurs
pronunţată în rejudecare după casare cu reţinere, hotãrârea este definitivă. Dacã prin
contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicãrii unui titlu care nu constituie
hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotãrârea prin care s-a soluţionat contes-taţia va putea fi
atacată numai cu apel, în condiţiile dreptului comun.
4. Cãile extraordinare de atac de retractare. în absenţa unor dispoziţii derogatorii de la
regulile de drept comun, s-a statuat cu caracter unitar în sensul că hotãrârea asupra
contestaţiei la executare poate fi atacată,în condiţiile prevăzute de lege, pe calea contestaţiei
în anulare sau a revizuîrii12'.

Art. 718. Suspendarea executării. (1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a
altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive
temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita
odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separata.
(2) Pentru a se dispune suspendarea, eel care o solicita trebuie să dea în prealabil
o cauţiune, calculatâ la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:
a) de 10%, dacă accastă valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depãşeşte 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
d) dc 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
(3) Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în
afară de cazul în care legea dispune altfel.
(4) Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunca nu este necesară dacă:
1, hotãrârea sau înscrisul care se executã nu este, potrivit legii, executoriu;
2. înscrisul care se execută a fost deciarat fals printr-o hotărâre judecătorească data
în prima instanţă;

1,1
CC, Dec. nr. 436/2006, M. Of. nr. 541 din 22 iunie 2006; Dec. nr. 540/2007, M. Of. nr. 558 din 15 august 2007;
Dec. nr. 37/2008, M. Of. nr. 65 d i n 28 ianuarie 2008.
'211. Delamu, Tratat..., 2005, vol. II, p. 475.
10/6 Al⅞ 7I« l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obtinut de la creditor o arnânare ori,

după caz, beneficiazã de un termen de platã.
(5) Dacă bunuri!c urmărite sunt supusc pieirii, degradării, altcrării sau dcprccierii, se va
suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.
(6) Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere,
chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna
citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile
de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
(7) în cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiunea prevăzuta* la alin. (2), instanţa poate
dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării pânã
la soluţionarea cererii de suspendare. încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac.
Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauţiunea finală
stabilită de instanţă, dacă este cazul.
(8) încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi
de îndată executorului judecătoresc.

COMENTARII
1. Suspendarea facultative (judecătorească) a executării silite. La cererea creditorului sau
a debitorului, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare va putea aprecia cu
privire la oportunitatea suspendării executării titlului executoriu şi va putea dispune în acest
sens, până la judecarea contestaţiei sau a unei alte cereri privind execu-tarea silită. Cererea
de suspendare poate fi formulată odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separata.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (9) şi (11) din Regulamentul de ordine interioarã al
instanţelor judecãtoreşti, cererile de suspendare a executării hotărârilor se vorsoluţiona de
completul care a fost învestit cu judecarea cauzei, iar dacã cererea de suspendare se
înregistrează mai înainte de sosirea dosarului (în ipoteza exercitării căilor ordinare şi
extraordinare de atac), aceasta se va repartiza în procedura distribuirii aleatorii. în situaţia
desfiinţării completului, cauzele vor fi repartizate prin sistemul ciclic celorlalte complete ale
instanţei, competente să judece în materia respectivă, de preşedintele instanţei sau de
judecatorul desemnat cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Consideram că, în conditiile noilor
dispoziţii procedurale, în care alin. (7) al textului analizat face trimitere la instanţă, iar nu la
preşedintele acesteia, dispoziţiile art. 99 alin. (10) din Regulament, conform cărora
„suspendarea provizorie a executării hotărârii în conditiile Codului de procedura civilă se va
soluţiona după modelul completelor specializate în compunerea cărora intră preşedintele
instanţei sau, după caz, preşedintele de secţie oriînlocuitorii acestora", nu-şi mai găsesc
aplicabilitatea, întrucãt contrazic prevederile Codului, act normativ cu forţă juridică superioară
în ierarhia actelor normative.
Suspendarea executãrii silite poate fi dispusă ca măsură de protecţie ori de câte ori
instanţa sesizată apreciazã că prin executarea silită s-ar crea prejudicii grave, iremediabile sau
dificil de remediat. Ca atare, ceea ce se analizează de instanţă este vătãmarea celui care
solicită suspendarea executãrii silite, indferent de soarta finală a contestaţiei la executare.
Suspendarea se apreciazã în raport cu situaţia creditorilor sau a bunurilor urmărite, dar în
egală măsură în raport şi cu situaţia debitorilor, ale căror interese, de asemenea, nu trebuie
prejudiciate prin măsura adoptată1''. Măsura suspendării executării silite

"I Trib. Argeş, s. civ., dec. nr. 554 din 22 fcbruarie 2011, rezumata in R.E.S. nr. 2/2011, p. 212-219.
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 7IK | 10//

începute în temeiul unui titlu executonu constituie însă o măsură excepţională, data fiind
necesitatea ca titlurile executorii sâ fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt.
Conform art. 54 alin. (4) din Legea nr. 59/1934, suspendarea executării siliteîncepute pe
baza unei file cec poate avea loc numai în două ipoteze, si anume: a) oponentul nu
recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals; b) oponentul nu recunoaşte procura în baza căreia
mandatarul a semnat cecul. Ca atare, suspendarea se poate dispune numai în cazurile limitativ
prevăzute, fără a puteafi extinsă la alte ipoteze'1'.
2. Cauţiunea. Soluţionarea cererii de suspendare facultative a executării titlului executonu
este legal condiţionată de plata unei cauţiuni, în cuantumul fixat de instanţă, calculat la
valoarea obiectului contestaţiei, dupã cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este
până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depãşeşte 10.000 lei; c) de 5.500 lei
plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce
depăşeşte 1.000.000 lei. Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de
1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă
finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce
priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în
valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la exe-cutare,
ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu
poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la ]ustiţie. De altfel, şi alte
legislaţii europene reglementează instítuţia cauţiunii în cadrul procedurilor de executare silită.
Astfel, dispoziţiile art. 521 din Codul francez de procedurā civilă prevăd posibilitatea celui
împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executării provizorii a
acestuia, cu autorizarea instanţei, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori
suficiente pentru a garanta suma la plata cãreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian
de procedură civilă prevede, în art. 623-624, că instanţa poate dispune suspendarea executării
silite, dacă existã motive întemeiate, cerând sau nu depunerea unei cauţiuni. în Spania, art.
528-529 din Codul de procedurã civilă conţin dispoziţii referitoare la plata unei cauţiuni în cazul
executării silite, respectiv dacã eel împotriva căruia s-a obţinut titlu executoriu face opoziţie la
executare, trebuie să depună o sumă de bani suficientă a acoperi eventualele pagube ce ar
rezulta din întârzierea executării acelui titlu'2'.
Simplul fapt al achitării cauţiunii nu constituie o condiţie unică de admisibilitate a cererii de
suspendare, aceasta fiind una dintre conditiile prealabile prevăzute de lege pentru
admisibilitatea cererii, instituită în vederea recuperării pagubei pricinuite credi-torului urmăritor,
esenţială fiind analiza utilităţii luării unei asemenea măsuri.
Faptul că au fost atacate unele titluri executorii nu constituie un motiv exceptional de
natură săconducă la oprireatemporară a executării unui titlu executoriu, avândîn vedere că
titlurile executorii trebuie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt, pentru a

I'1 /. Turcu, Tralat teorc!ic şi practic dc drepl comercial, vol. I, Ed. CH. Beck, Bucurcşli, 2008, p. 561. ' 2' C.C., Dec. nr.
150/2002, M. Of. nr. 508/2002; Dec. nr. 55/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec. nr. 76/2003, M. Of. nr. 225/2003; Dec.
nr. 178/2003, M. Of. nr. 361/2003; Dec. nr. 15/2003, M. Of. nr. 115/2003; Dec. nr. 8/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec.
nr. 346/2003, M. Of. nr. 751/2003; Dec. nr. 361/2003, M. Of. nr. 720/2003; Dec. nr. 8/2003, M. Of. nr. 153/2003; Dec.
nr. 76/200S, M. Of. nr. 225/2003, Dec. nr. 328/2004, M. Of. nr. 871/2004; Dec. nr. 375/2004, M. Of. nr. 940/2004;
Dec. nr. 404/2004, M. Of. nr. 1027/2004; Dec. nr. 949/2007. M. Of. nr. 821/2007; Dec. nr. 245/2008, M. Of. nr.
288/2008.
1U78 Art. 7I« l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA

se evita prejudicierea creditorului, în condiţiile în care există instituţia întoarcerii executant şi nu

au fost atacate toate titlurile executorii'1'.
In opinia noastră, suspendarea durează până la soluţionarea definitivā a contestaţiei la
executare, şi nu doar până la judecarea acesteia de către prima instanta. în acest sens credem
cā trebuie interpretată sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare". Fiind vorba de
o măsură luată în scopul evitării producerii unei pagube, ea trebuie să dureze până la
momentul la care contestaţia la executare este soluţionatã definitiv, şi nu doar de prima
instanţă.
Apelui împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a dispus suspendarea executant silite
până la soluţionarea contestaţiei la executare, prin care se solicită instanţei de control judiciar
să schimbe hotărâreaîn parte, în sensul de a dispune suspendarea executăriî silite până la
soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, nu este admisi-bil. Determinarea înţelesului
sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare", dacă se areîn vedere ca durată
finală data pronunţării hotărârii instanţei de fond sau data rămânerii definitive a hotărârii
instanţei de fond, este o chestiune care tine de lămurirea dispozitivului hotărârii. Or, lămurirea
dispoziţiilor hotărârii nu poate fi cerută decât în condiţiile art. 445 NCPC, şi nu pe calea
apeluluipl.
în ipoteza existenţei unui singur debitor, careplăteştecreanţa, darcontestă cheltuielile de
executare stabiliteîn sarcina sa, se pune problema dacă suspendarea executării silite poate
interveni numai până la concurenţa sumei reprezentând cheltuielile de executare, cu
consecinta achitării creantei în contui creditorului urmaritor. în ceea ce ne priveste, apreciem
că instanta de executare nu poate dispune o suspendare parţială. Odată încu-viinţată
suspendarea executãrii, aceasta are drept consecinta stoparea efectuării oricărui act de
procedurā, deci inclusiv distribuirea crearţei achitate de debitor. Aceasta, întrucât, conform art.
863 NCPC, executorul reţine cu prioritate cheltuielile de executare, după care plãteşte creanţa,
eventuala diferenţă rămasā fiind restituită debitorului. Or, în condiţiile în care se contestă
tocmai cuantumul cheltuielilor de executare, executorul nu poate realiza operaţiunea prevăzută
de art. 863 NCPC
3. Depunerea valorii cauţiunii. De regulă, valoarea cauţiunii se depune în numerar, însã,
potrivit art. 1057 NCPC, la cererea debitorului şi cu acordul expres al părţii în favoa-rea căreia
se dispune, valoarea poate fi depusă şi în instrumente financiare care pot servi ca instrumente
de plată. Articolul 1060 NCPC instituie o indisponibilizare a cauţiunii, statuând că aceasta nu
poate fi urmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită
acestuia, cauţiunea neputând fi urmărită nici de creditorii depozitarului. Sancţiunea va fi,
desigur, nulitatea, care poate fi invocatā pe calea contestaţiei la executare.
4. Suspendarea obligatorie. Potrivit dispoziíiilor alin. (4) al art. 718 NCPC, este obli-gatorie
pentru instanta de executare suspendarea executării, până la soluţionarea contestaţiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, în următoarele situaţii, expres şi limitativ
prevăzute de lege: a) hotãrârea sau înscrisul care se execută nu este executoriu, potrivit legii;
b) înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească data în primă
instanţă; c) debitorul a obţinut de la creditor o amânare sau, dupā caz, beneficiază de un
termen de plată şi dovedeşte aceasta prin înscris auten-tic. în oricare dintre aceste situaţii,
reglementate expres şi limitativ printr-o dispoziţie imperativă a legii, instanta de executare va
dispune suspendarea executãrii. în cazurile de suspendare obligatorie a suspendārii, nu este
necesară plata unei cauţiuni.

|2!
''I Trib. Bistriţa-Nasflud, s. civ., dec. nr. 217/R din 15 august 2007, nepublicată. Trib.
Bistri}a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 140/R din 20 martic 2013, nepublicaia.
DISPOZ1ŢII GENERALE .in. 7iK | io/y

5. Instanţa competentă să dispună suspendarea. Potrivit art. 718 alin. (1) NCPC, sus-
pendarea executării silite se dispune de instanţa învestită cu soluţionarea contestatiei
la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită. Cererea de suspendare a
executării silite are un caracter accesoriu, astfel că, în virtutea acestui caracter de acce-
sorialitate, măsura suspendãrii se dispune de instanţa pe rolul cãreia este înregistrat
dosarul având ca obiect contestaţia la executare sau o altă cerere privind executarea silită,
chiardacă,în final, instanţa sesizată cujudecarea contestatiei la executare sau a unei alte
cereri se declară necompetentă material şi/sau teritorial.
Cererea de suspendare a executării silite are caracter urgent, astfel că ea se impune a fi
soluţionată anterior contestatiei la executare. Aşa fiind, în cadrul acestei cereri instanţa nu
poate examina competenţa de soluţionare a contestatiei la executare'1'.
6. Hotărârea asupra suspendãrii. Asupra cererii de suspendare a executãrii silite
instanţa se pronunţă întotdeauna cu citarea părţilor, prin încheiere, care poate fi atacată
numai cu apel, în mod separat, termenul fiind de 5 zile de la pronunţare pentru partea
prezentă şi de la comunicare pentru cea care a lipsit. în absenţa unor norme speciale
derogatorii, se va face aplicarea dispoziţiilor dreptului comun pentru soluţionarea unei
astfel de cereri.
încheierea prin care s-a dispus suspendarea executãrii silite se comunicã executorului
judecătoresc de către instanţa de executare care a dispus suspendarea, din oficiu şi de îndată.
Apreciem că obligaţia de comunicare aparţine instanţei de executare în fata căreia încheierea
de suspendare a rãmas definitivã, şi anume: primei instanţe, daca nu a fost exercitată caiea de
atac a apelului, respectiv instanţei de apel, atunci când încheierea de suspendare a fost
atacată cu apel şi aceasta a procedat la soluţionarea apelului printr-o hotărâre definitivã.
7. Urmărirea unor bunuri perisabile.în alin. (5) altextului analizateste reglementată
ipoteza executãrii silite a unor bunuri supuse pieirii sau deprecierii, când suspendarea poate
viza numai etapa distribuirii preţului obţinut prin vânzarea acestor bunuri mobile urmărite.
8. Suspendarea provizorie a executării silite. Suspendarea provizorie a executării silite
este supusă următoarelor condiţii de admisibilitate: a) existenţa pe rolul instanţei a unei cereri
de suspendare formulate în condiţiile alin. (1) şi (4) ale art. 718 NCPC; b) justificarea luării unei
astfel de măsuri, din perspectiva dispoziţiilor art. 996 alin. (1) NCPC, care determine înţelesul
sintagmei „cazuri grabnice", expresie sinonimă cu aceea de „cazuri urgente"; c) dovada plãţii
unei cauţiuni, în cuanttmul determinat prin lege, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 718 NCPC,
depusă de solicitant odată cu cererea de suspendare provizorie. Cauţiunea este deductibilă
din aceea stabilită de instanţă pentru suspendarea executării, în procedura de drept comun.
Soluţia suspendãrii provizorii a executării silite este o măsură excepţională, data fiind
necesitatea ca titlurile executorii sã fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt.
în jurisprudenţă121 s-a apreciat că este neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a
executării, atât timp cat nu s-a făcut dovada că reclamanta a întreprins toate măsurile
careseimpun pentru efectuarea unei plăţi voluntareşi căafostîn imposibilitatesă achite debitul
datorat. în lipsa administrãrii unor dovezi concrete privind blocarea prin poprire a conturilor
reclamantei, împre]urare care conduce, în opinia acesteia, la imposibilitatea onorării obligaţiilor
de plată stabilite prin titluri executorii, nu se poate aprecia asupra

''' A se vedea, în acesl sens, Trib. Bucureşti, s. a V-aciv.,sent. nr. 662din 29 marlie2011, în R.E.S. nr. 1/2011, p.
152-155.
'2' I.C.C.J., s. a Il-a civ., dec. nr. 624 din 10 íebruarie 2012, nepublicată.
HWl) Art. 7I« l ) I S I ' l i l I.Ml W I A U I A Si I IIA

urgenţei cererii si itninenţei producerii unui prejudiciu în patrimoniul propriu. Pentru a putea
beneficia de termenul de graţie pentru efectuarea plăţii, recurenta-debitoare tre-buia să facă
dovada că neexecutarea până în prezent a obligaţiei de plată s-a datorat lipsei defonduri,
întrucât procedura nu operează opelegis faţă detoţi debitorii care sunt insti-tuţii publice, ci
numai faţă de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligaţiei de plată
din cauza lipsei fondurilor.
Seapreciazăcă cererea cucareafostînvestită instanţadefond are uncaracter formal, iar
instanţadejudecată nu estechemată eaînsăsisă identifice soluţii pentru ca instituţiile statului sã
onoreze obligaţiile de plată care derive din titlurile executorii. înfiinţarea popririi la cererea altor
creditori este un aspect care tine de conduita debitoarei, nefiind în sarcina creditoarei să
identifice sursele financiare prin care debitoarea şi-ar putea achita obligaţiile de plată.
Dispoziţiile legale cuprinse în O.U.G. nr. 4/2011 prevăd doar posibilitatea instanţei de a
acorda un termen de graţie, respectiv a unei eşalonări la plată, şi nu o obligaţie, fără ca prin
aceasta să se aducă vreo atingere dreptului conferit de lege, exercitarea acestuia neputându-
se face decâtîn condiţiile prevãzute. Este de reţinut faptul că interzicerea plăţii unui titlu
executoriu produce pentru creditor prejudicii previzibile mai alesîn dome-niul comercial, unde
respectarea disciplinei plaţii este vitală pentru participanţii la viaţa economică. Dispoziţiile
O.U.G. nr. 4/2011, prin care a fost modificată O.G. nr. 22/2002, privesc nu numai
imposibilitatea temporară de a executa titlul, dar şi faptul că debitoarea va
dispunedesumelenecesareefectuării plăţilcrîn perioada următoareîn cadrulterme-nelor
prevãzute de lege. în speţã, recurenta-reclamantă nu a dat nicto garanţie că plata va putea fi
făcută în limitele termenului de graţie sau conform unei eşalonări, neproducând nicio dovadă în
acest sens, nici la fond, nici în recurs.
Debitoarea motivează că a întreprins toate rnãsurile legale care se impun pentru efec-
tuarea unei plăţi voluntare, însã nu a dovedit in niciun fel această afirmaţie. Simplele afirmaţii
ale acesteia în sensul cã i-au scăzut veniturile şi cã existã pe viitor posibilitatea intrării acesteia
în incapacitate de platã nu constitute argumente temeinice pentru admi-terea cererii formulate
de recurentă. Conform jurisprudenţei constante a C.E.D.O., executarea unei hotărâri trebuie
privitã ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţie, instanţa
europeană arãtând că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat
ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămânā inoperantă în detrimentul unei părţi
De asemenea, înalta Curte apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului să
dobândească un caracter incert şi imprevi-zibil, ceea ce poate afecta chiar substanţa acestuia,
atãt timp cat nu s-au oferit explicaţii rezonabile.
9. Hotărârea asupra suspendării provizorii. Asupra cererii de suspendare provizorie a
executării se pronunţă instanţa de executare învestitā, în condiţiile art. 718 alin. (1) şi (4)
NCPC, cu soluţionarea unei contestaţii la executare sau a unei alte cereri privind executarea
silită, fără citarea pārţilor, prin încheiere definitivă. Efectele încheierii sunt provizorii,
respectiv pãnă la soluţionarea cererii de suspendare formulate în procedura de drept comun.
încheterea prin care instanţa a dispus suspendarea provizorie a executării silite îşi încetează
efectele la data rãmânerii definitive a hotărãrii prin care instanţa s-a pronunţatcu privire la
cererea de suspendare fcrmulatăîn condiţiile art. 718 alin. (1) sau (4) NCPC.
Comparativ cu reglementarea anterioară, care dãdea în competenţa preşedintelui instanţei
soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite [art. 403 alin. (4) CPC], în
actualul context procedural, competenţa soluţionãrii unei asemenea cereri aparţine instanţei
sesizate cu judecarea contestaţiei la executare sau a unei alte cereri privind
DISI»OZIŢII GFNF.RALE \rl. 7 IK | 1081

executarea silită. Cererea de suspendare provizorie poate fi formulată fie prin cererea de
suspendare de drept comun, a cărei înregistrare pe rolul instanţei de executare condiţionează
admisibilitatea suspendării provizorii, caiîn care sejudecăîn acel dosar, pronunţându-se
oîncheierefãră număr, nesupusã vreunei căi deatac, fie pecale separata, ipotezăîn care se
formează un nou dosar de competenta completului de judecata cãruia i s-a repartizat aleatoriu
contestaţia la executare, eel care judecă şi suspendarea de drept comun, apli-cându-se
dispoziţiile art. 96` alin. (1) din RegulamentuI de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti,
cererea putând fi considerată ca accesorie cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la
executare sau oricărei alte cereri privind executarea silită.
Considerăm că, în condiţiile noilor dispoziţii procedurale, în care alin. (7) al textului analizat
face trimitere la instanţă, iar nu la preşedintele acesteia, dispoziţiile art. 99 alin. (10) din
Regulament, conform cărora „suspendarea provizorie a executării hotărârii în condiţiile Codului
de procedurā civilă se va soluţiona după modelul completelor specializate în compunerea
cărora intrã preşedintele instanţei sau, după caz, preşedintele de secţie ori înlocuitorii
acestora", nu-şi mai găsesc aplicabilitatea, întrucât contrazic prevederile Codului, act normativ
cu forţă juridică superioară în ierarhia actelor normative.
10. Suspendarea executării silite în temeiul O.G. nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Executarea
oblígaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este reglemen-tată
printr-un act normativ special, O.G. nr. 22/2002"', derogatoriu de la principiul general conform
căruia, în cazul neexecutării de bunãvoie, obligaţia se executã imediat prin pro-cedura
executării silite în una dintre modalităţile de executare reglementate de Codul de procedură
civilă. Prevederile O.G. nr. 22/2002, în forma modificată şi completată prin O.U.G. nr. 4/2011,
aprobată cu modificăriprin Legea nr. 92/2011, sunt de imediatã aplicare şi executărilor silite în
curs la momentul intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, conform art. V din O.U.G. nr.
4/2011.
Cu caracter derogatoriu, prin art. 1 din O.G. nr. 22/2002 s-a prevăzut cã achitarea
creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice, inclusiv,
potrivit art. 8, în sarcina autorităţilor administrative autonome, are loc din sumele aprobate cu
această destinaţie prin bugetele acestora, sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se
încadrează obligaţia de platã respectivã, plata obligaţiei neputându-se realiza din sumele
destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a instituţiei sau autorităţii
de stat debitoa-e necesare îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care s-au înfiinţat
sau din cele de personal.
Potrivit art. 2 al O.G. nr. 22/2002, în cazul în care executarea creanţei stabilite prin titluri
executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată
ca, în termen de 6 luni, să facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de
organul competent de executare, la cererea creditorului. Prin dero-gare de la această regulă,
conform art. 5 din O.G. nr. 22/2002, creditorul şi debitorul pot conveni asupra altui termen,
precum şi asupra unor altecondiţii deîndeplinirea oricăror obligaţii stabilite prin titlul executoriu.
Articolul 3 din O.G. nr. 22/2002 inter2ice executarea silită imediatã a debitorului, sta-tuând
că aceasta poate fi solicitată de creditor numai dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de
plată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 2. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 22/2002,
atunci când, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevă-zute de lege, instituţia
debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile

111
M. Of. nr. 81 din 1 februaric 2002.
WH2 Art. 7IK l ) I S I ' l i l l.\K W I A U I A Si I IÏA

prevăzute la art. 1 alin. (1) (adică din sumele aprobate cu această destinaţie în buget sau de la
titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respective, dacă în buget există
astfel de sume), art. 2 (în termen de 6 luni de la primirea de către debitor a soma-ţiei de plată,
dacă în buget nu există astfel de sume) sau art. 4 (din sumele alocate de ordonatorul
principal), aceasta poate solicita instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărârea definitive {în
speţă, tribunalul, ca primă instanţă) acordarea unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor
termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
Din coroborarea prevederilor art. 2, art. 3 şi art. 6 din O.G. nr. 22/2002 rezultă că, prin
derogare de la prevederile Codului de procedura civilă, în situaţia lipsei de fonduri nece-sare
plãţii de către instituţiile publice a datoriilor către creditori, în favoarea debitorului este
reglementat un termen de 6 luni, calculat din momentul primirii somaţiei de plată comunicate
de organul de executare, în interiorul căruia se recunoaste dreptui debitorului de a face
demersuri în vederea obţinerii de fonduri pentru îndeplinirea obligaţiei de plată. Ca atare, pe
acest interval maxim de timp, atunci când între debitor şi creditor nu a intervenit o înţelegere în
privinţa altui termen sau altor condiţii de îndeplinire a obligaţiei, obligaţia de plată a datoriei
cãtre creditor este suspendată în baza legii. Numai ulterior expirării termenului legal de 6 luni,
aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, creditorului i se recunoaste dreptui
de a finaliza executarea silită, până la acest moment aceasta fiind suspendată.
Posibilitatea instanţei de a acorda un termen de graţie sau de a eşalona plata sumei
datorate de debitor este recunoscută în următoarele trei situaţii, expres şi limitativ prevăzute de
art. 6 din O.G. nr. 22/2002, şi anume: 1. când din motive temeinice legate de realizarea
atribuţiilor prevăzute de lege, institutia debitoare nu-şi poate îndeplini obligaţia în condiţiile
prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G nr. 22/2002, adicã atunci când, deşi dis-pune de sume
aprobate în buget cu aceeaşi destinaţie cu suma datorată sau de sume de la titlurile de
cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plată, după caz, nu-şi poate onora obligaţia din
cauza unor motive temeinice strict legate de realizarea atribuţiilor sale sta-bilite prin lege; 2.
când din motive temeinice, legate de realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, institutia
debitoare nu-şi poate îndeplini obligaţia în condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 22/2002,
adică atunci când nu a putJt procura suma datoratã în termenul de 6 luni calculat din momentul
primirii somaţiei de plată; 3. când din motive temeinice legate de realizarea atribuţiilor
prevăzute de lege, institutia debitoare nu-şi poate îndeplini obligaţia în condiţiile prevăzute de
art. 4 din O.G. nr. 22/2002, adicã atunci când nu dispune de suma necesară plăţii din cauză că
nu i s-au alocat sume de ordonatorul principal.
Ori de câte ori cererea de acordare a unui termen de graţie sau de eşalonare a plăţii este
formulată în termenul de graţie stabilit de lege, de 6 luni, calculat din momentul primirii somaţiei
de cãtre debitor, apreciem că această cerere trebuie respinsă ca prema-tur formulată, legea
însăşi recunoscând debitorului, instituţie bugetară, dreptui de a beneficia de un termen de
amânare a executării plāţii precis determinat (atât sub aspectuf întinderii sale, cat şi al
momentului de la care îrcepe să curgă).
în ceea ce priveşte instanţa competentă să acorde termenul de graţie sau să dispună
eşalonarea plăţii datoriei, aceasta diferă după cum se solicita executarea unei hotărâri
judecătoreşti ceconstituietitluexecutoriu ori a unui alttitlu care nu esteo hotărârejude-
cătorească. Astfel, conform art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, încazurileîn care obligaţia de
plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, institutia debitoare se va adresa
„instanţei care a dat această hotãrãre". Această sintagma se referă la instanţa care a
pronunţat în primă instanţă hotărârea care a devenit titlu executoriu, indiferent dacă, în final,
suma datorată s-a stabilit în primă instanţă ori în calea de atac în urma admiterii
apelului/recursului, după caz.
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 7IK | lt)⅛;t

Dacā obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre
judecătorească, potrivit art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 22/2002, cererea de acordare a unui termen
de graţie sau de eşalonare a plăţii se solutioneazã de către instanţa de executare competentă.
Aceastā dispoziţie trebuie coroborată cu prevederile art. 650 NCPC, conform cārora instanţa
de executare este judecêtoria în circumscripţia cãreia se află biroul exe-cutorului judecătoresc
care face executarea, ori de câte ori legea nu dispune altfel.
Conform art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, instanţa sesizată cu o cerere de eşalonare a
datoriei sau de acordare a unui termen de graţie, la cererea instituţiei debitoare, poate dispune
suspendarea începerii ori continuarii executarii silite până la soluţionarea prin hotărâre
definitive a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.
Suspendarea se dispune prin încheiere executorie, fără plata unei cauţiuni, încheiere 1
supusă numai apelului [potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012), în mod separat, care, în
lipsa unei reglementări speciale derogatorii, se exercită în termen de 30 zile de la comunicarea
hotărârii atacate.
Aşadar, adoptarea măsurii suspendă'ii începerii sau continuarii executarii silite este
condiţionată de îndeplinirea,în mod cumjlativ, a urmãtoarelor cerinţe: a) existenţa cererii
debitorului de suspendare a începerii sau continuarii executarii silite, aceastã măsură
neputãnd fi dispusã din oficiu de instanţa de judecată; b) existenţa pe rolul instanţei a unei
cereri de eşalonare a plăţii sau de acordare a unui termen de graţie. în lipsa unei astfel de
cereri, suspendarea nu poate fi dispusă, chiar dacă existã cererea debitorului, textul art. 6 alin.
(4) referindu-se expres la instanţa sesizată cu o cerere de eşalonare a plăţii sau de acordare a
unui termen de graţie, ceea ce presupune existenţa pe rolul instanţei a unei asemenea cereri.
în cazuri urgente, la cererea instituţiei debitoare, se poate dispune suspendarea pro-vizorie
a executarii până la soluţionarea cererii de suspendare a începerii sau continuarii executarii
silite. Conform art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002, suspendarea se dispune fără plata unei
cauţiuni, fără cítarea părţílor, prin încheiere care nu este supusă niciunei cãi de atac.
Competenţa dispunerii măsurii suspendării provizorii revine, conform alin. (5) al art. 6, instanţei
prevăzute la art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, respectiv instanţei care a dat hotărârea ce
constituie titlu executoriu sau instanţei de executare competentă, după cum se pune în
executare o hotărâre judecătorească sau un alt titlu.
Luarea măsurii suspendării provizorii este condiţionată de îndeplinirea, cumulativ, a
urmãtoarelor condiţii: a) existenţa cererii debitorului formulate în acest sens; b) dovada
caracterului urgent al măsurii; c) existenta pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare a
începerii sau continuarii executarii silite.
11. Suspendarea de drept prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009. Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a
prevăzut plata eşalonată a drepturilor băneşti recunoscute în temeiul unor hotărâri
judecãtoreşti irevocabile în intervalul 2012-2016. Totodată, prin art. 1 alin. (2) al ordo-nanţei s-
a prevăzut suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare în perioada de eşalonare
sus-menţionată. în baza acestor prevederi legale, executorul judecătoresc are obligaţia de a nu
proceda la executarea silită a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi
de naturã salarială, care intră sub incidenţa prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009.
Activitatea executorului judecătoresc se desfăşoară conform legii. în acest sens sunt
dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicată, conform cărora „executorul jude-
cătoresc îşiîndeplineşteatribuţiilecu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei
şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de proce-dură civilă şi
ale altor legi aplicabileîn materie". Textul art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republtcată,
nu prevede vreun moment limită până la care executorul judecătoresc poate
1UN4 Arl. 7IK l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IÏA

refuza executarea, ci instituie doar obligaţia motivării refuzului, dacā pārţile stăruie în cererea
de îndeplinire a actului.
Prin urmare, chiar dacã executorul îndeplineşte acte de începere a executãrii si!ite, textul
art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republicatã, îi permite, în orice moment al executãrii, să
refuze îndeplinirea unui act ori de câte ori există o reglementare (căreia i se circumscrie
activitatea sa, conform art. 54 al legiil, care prevede imposibilitatea continuării executãrii
începute. Faptui că executarea silită a titlurilor executorii a fost încuviinţată prin încheiere a
instanţei nu obligă executorul judecătoresc să desăvârşească toate actele de executare, atât
timp cat existã o lege care împiedică executarea. 0 soluţie contrară ar însemna o încălcare a
prevederilor art. 54 din Legea nr. 188/2000, republicatã. Legea însăşi (art. 54 din Legea nr.
188/2000, republicatã) obligă executorul judecătoresc să se conformeze prevederilor legale
aplicabileîn materie, iar art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 instituie măsura suspendării de
drept a oricărei proceduri de executare.
Fiind vorba de o suspendare în baza legii, aceasta operează de plin drept, fãrã a fi necesar
ca această constatare sã se solicite de vreo parte interesată pe calea contestaţiei la executare
ori pe calea cererii reconvenţionale în cadrul plângerii împotriva refuzului executorului
judecătoresc. Măsura suspendării de drept a executãrii, stabilită ex lege, împiedică executorul
judecătoresc sau orice alt organ judiciar sã dispună executarea de îndată, imediat, în
întregime, a titlurilor executorii care intră sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009.
Fără a contesta faptui că executarea unei hotărâri judecătoreşti este o parte integrantă a
procesului în sensul art. 6 din Convenţia europeană (Hornsbyc. Greciei, 19 martie 1997), că
nerespectarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva
sa poate constitui o încălcare a dreptului justiţiabilului la o instanţă, consacrat de art. 6 parag. 1
al Convenţiei, poate afecta, de asemenea, dreptul justiţiabilului la res-pectarea bunurilor sale,
atunci când hotărârea pronunţată în favoarea sa a dat naştere unei creanţe certe, care trebuie
să fie calificatā crept „bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia
europeană (Burdov c. Rusiei), că o autoritate a statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru
a nu onora o obligaţie stabilită prin hotărâre jude-catorească, se impune a se sublinia faptui că
o întârziere în executarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi justificatã în circumstanţe
particulare, atât timp cat prin întârzierea respectivă nu se aduce atingere substanţei
dreptuluiînsuşi (Hornsbyc. Greciei, JosiOnienê c. Utuaniei, Qufaj Co. Sh.p.k. c. Albaniei,
Beshiri şi alţii c. Albaniei), cat timp executarea are loc într-un termen rezonabil.
Instituirea mãsurii eşalonării a fost determinată de existenţa unui numãr substantial de
cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a
autorităţii statale de a executa hotãrârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în
special în actualul context de acută criză economică. Executarea eşalonată a unor titluri
executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia
europeană. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest
lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o
poate aplica.
Mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti,
poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii
Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacã sunt respectate anumite
conditii: 1. tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate; 2. termen rezonabil
de executare integralā; 3. acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.
O.U.G. nr. 71/2009 stabileşte o perioadă de 4 ani, ca termen maxim în care va fi rea-lizată
executarea totală a titlurilor şi precizează nivelul şi termenele de efectuare a plăţilor
r>lSI'OZIŢII GÍNl·.IUU -in. 7IK | l()&>

intermediare. Adoptarea acestui act normativ a fost determinatā de circumstanţele

excepţionale care au impus instituirea jnor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea
drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate în materia respectivă,
fără ca prin aceasta sā se aducă atingere substanţei înseşi a acestor drepturi. Pentru a evita
devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordo-nanţa de urgenţā prevede că
acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garantează o executareîn
totalitate a creanţei. Acest mecanism asigurā executarea integrală a titlului, acordând,
totodată, statului posibilitatea să identifice resursele financial necesare achitãrii acestor sume.
Ca atare, O.U.G. nr. 71/2009 a avut în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin
reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia
executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite au urmărit un scop legitim - asigurarea
stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între
mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalo-natã a hotărârilor
judecătoreşti în cauză. Totodatã, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că
Guvernul recunoaşteobligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a
titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o
reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a cre-anţelor astfel acumulate
împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul
context de acută criză economică naţională şi internaţională.
în analiza termenului rezonabil, instanţa europeana are în vedere complexitatea procedure
comportamentul pãrţilor, obiectul hotărârii judecătoreşti care constituie titlu executoriu (Rai'lian
c. Rusiei), miza litigiului pentru părţi. Stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o
măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiţie, cat
şi dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei pro-cedurii). Fiind chemată la data de 4
septembrie 2012 să se pronunţe asupra încălcãrii Convenţiei într-un caz similar, în cauza
Dumitru Daniel Dumitru, Anda-Mihaela Pluteanu şi Magdaleno Viorica Papaianopol c.
Romoniei1^ (în care reclamanţii erau judecători în raza teritorială a instanţei din Argeş), Curtea
Europeana a statuat că măsurile luate pentru realizarea echilibrului bugetar dintre cheltuielile
bugetare şi veniturile publice poate fi considerată ca urmărind un scop legitim [(Mihâieş
şiSenteş c. României, Eulcs c. Letoniei, Panfile c. României). Curtea Europeana a notat că din
anul 2009 Romania s-a confruntat cu o gravă crizã economică şi financiară, în acest context
apreciind ca fiind obiectiv calen-darul de plăţi stabilit de autorităţile naţionale. în plus, s-a
reţinut că, deşi mecanismul de distribuţie a fost supus modificărilor, autorităţile române au
respectat calendarul stabilit, depunând diligenţe pentru executarea hotărârilor judecătoreşti,
achitând în tranşe o parte a drepturilor cuvenite, sumele fiind indexate în raport de rata inflaţiei.
Nu există vreo dovadă din care să rezulte că Guvernul intenţionează să nu respecte
eşalonarea stabi-lită. Reţinând că o parte substanţialã din creanţa datorată a fost achitată,
Curtea a statuat că dreptul reclamanţilorîn substanţa sa nu a fost atins.
Ţinând seama de statuările Curţii Europene din 4 septembrie 2012, având în vedere faptul
că prin O.U.G. nr. 71/2009 au foststabilite tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis
determinate, s-a prevăzut un termen rezonabil de executare integrală, precum şi actualizarea
datoriei raportat la rata inflaţiei, că măsura eşalonării a urmărit un scop legitim - asigurarea
stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între
mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalo-

'*' C.E.D.O., Dumitru Daniel Dumitru ≠ alţii c. Rcmímiei, dec. din 4 septembrie 2012, M. Oí. nr. 709 din 17
octombric2Ol2.
IUS6 Art. 7I« l)ISI'lil l.\K W I A U I A Si I IIA

natā a hotărârilor judecătoreşti, că autorităţile române au respectat calendarul stabilit,

depunând diligenţe pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, achitând o parte a dato-riei, pe
baza evaluării nemijlocite, directe, apreciem că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr.
71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2010, sunt compatible cu dispoziţiile
Convenţiei europene11'.
12. Soluţii ale instanţelor judecătoreşti. Cerere de recunoaştere a dreptului de reten-ţie,
f o r m u l a t e ) in cadrul contestaţiei la executare. Măsura suspendarii executării silite se justifica
pe considerentui că, în conditiile în care imobilul s-ar vinde la licitatie anterior soluţionării
contestaţiei la executare, prin care se invocă de contestatori un drept de retenţie asupra
bunului, fără îndoială că intimatii-contestatori ar fi grav prejudiciaţi prin aceea că vânzarea silită
anterioară recunoaşterii dreptului de retenţie paralizeazã, practic, chiaracţiuneaîn
recunoaşterea unui asemenea drept. Aceastaîntrucât, pentru acordarea dreptului de retenţie,
trebuie întrunită, pe lângã conditiile existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile a
retentorului şi a legăturii deconexitatedintre lucru şi creanţă, şi con-diţia ca dreptul de retenţie
să fie invocat faţă de proprietarul exclusiv şi actual al bunului. Or, dacă imobilul asupra căruia
se solicită recunoaşterea dreptului de retenţie ar fi înstrăinat prin licitatie publică,în favoarea
unui terţ cumpărător,în actualul cadru procesual în care se desfăşoară judecata în fata
instanţei de fond, dreptul de retenţie nu ar mai putea fi discutat, din moment ce bunul devenind
proprietatea unui terţ, condiţia ca dreptul de retenţie să fie invocat faţã de proprietarul actual al
bunului nu mai este îndeplinită.
Pe de altã parte, dreptul de retenţie poate fi exercitat doar atât timp cat creditorul (în speţă,
contestatorii) deţine lucrul debitorului (în speţă, intimaţii V.), el încetând în momen-tul
deposedării. Or, în urma vânzării bunului la licitatie publică, creditorii, deţinători aî imobilului, ar
fi obligaţi la predarea acestuia, situaţie în care ar fi prejudiciaţi tocmai prin faptul că nu ar mai
putea exercita dreptul de retenţie. Desigur, în cazul în care, prin ipo-teză, un asemenea drept
s-ar recunoaşteîn cadrul contestaţiei la executare, dacă formele de executare silită au fost
legal îndeplinite, nimic nu împiedică vânzarea la licitatie, întrucât odată recunoscut, dreptul de
retenţie devine opozabil nu numai proprietarului initial al bunului, ci şi subdobânditorului. Este
de necontestat faptul că dreptul de retenţie este un drept real imperfect, deoarece retentorul
nuare recunoscut atributuldeurmăriresau de preferinţă. însă retentorul, deşi creditor
chirografar, are posibilitatea de a fi plătit îna-intea celorlalţi creditori, dreptul de retenţie
producând, în fapt, efecte asemănătoare privilegiilor'2'.
Suspendarea executării silite începute de executorul bancar. Cerere formulată de
promitentul-cumpărător neparticipant la adjudecare. Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a suspendarii executării, ci o condiţie pentru a putea solicita suspendarea
executării, fāră ca achitarea acesteia să oblige instanţa să suspende executarea, fără o analiză
a legalităţii şi temeiniciei rnăsurii solicitate. Suspendarea executăriî silite poate fi dispusă ca
măsură de protecţie ori de câte ori instanţa sesizatã apreciază că prin executarea silită s-ar
crea prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat. Ca atare, ceea ce se analizeaza de
instanţă este vãtămarea celui care solicita suspendarea executării silite, indiferent de soarta
finală a contestaţiei la executare. Măsura suspendarii executării silite începute în temeiul unui
titlu executoriu constituie însă o măsură exceptional, data fiind necesitatea ca titlurile executorii
să fie aduse la îndeplinire într-un termen cat mai scurt13'.

' ' Inacelasi sens, a se vedea Trib. Bislriţa-Nâsāud, s. i civ., dec. nr. 248/K din 26septembrie2012, nepublicata. 121
Trib. Bistri)a-NasAud, s. civ., dec. nr. 262/R d i n 25 iunie 2008, nepublicata. 131 Trib. Bistrija-Nasăud, s. civ., dec.
nr. 119/R d i n 30 marlie 2011, nepublicata.
r>lSI'OZIŢII GfNFRAlt Arl. 7IH I 108/

Eşalonarea plăţii în condiţiile O.G. nr. 22/2002. Prevederile O.G. nr. 22/2011, în forma
modificată şi completată prin O.U.G. nr. 4/2011, sunt de imediată aplicare si executărilor silite
în curs la momentul intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţă, conform art. V din O.U.G. nr.
4/2011. Cu caracter derogatoriu, prin art. 1 din O.G. nr. 22/2002 s-a prevāzut cā achitarea
creanţelor stabilite prin titlu'i executorii în sarcina instituţiilor şi autoritatilor publice, inclusiv
potrivit art. 8, în sarcina autoritatilor administrative autonome are loc din sumele aprobate cu
această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se
încadrează obligaţia de plată respective, plata obligaţiei neputându-se realiza din sumele
destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a instituţiei sau autoritãţii
de stat debitoare necesareîndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale pentru care s-au înfiinţat
sau din cele de personal. Potrivit art. 2 al O.G. nr. 22/2002, existent la data la care reclamanta
a dobândit titlul executoriu, în cazul în care executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu
începe din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să
facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la
data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare,
la cererea creditorului. Prin derogare de la această regulă, conform art. 5 din O.G. nr. 22/2002,
creditorul şi debitorul pot conveni asupra altui termen, precum şi asupra unor alte condiţii de
îndeplinire a oricăror obligaţii stabilite prin titlul executoriu.
în speţă, executarea obligaţiei stabilite în sarcina reclamantei prin titlul executoriu nu a
început din cauza lipsei de fonduri. Totodată, între părţi nu a intervenit vreo convenţie cu privire
la alt termen de executare sau h privinţa unor condiţii de îndeplinire a obligaţiei de plată, astfel
cã devin incidente prevederile art. 2, ce constituie regula generală. Din coroborarea
prevederilor art. 2, art. 3 şi art. 6 din O.G. nr. 22/2002 rezultă cã, prin derogare de la
prevederile Codului de procedura civilă, în situaţia lipsei de fonduri necesare plăţii de către
instituţiile publice a datorilor cãtre creditori, în favoarea debitorului este reglementat un termen
de 6 luni, calculat din momentul primirii somaţiei de plată comu-nicate de organul de
executare, în interiorul cãruia se recunoaşte dreptul debitorului de a face demersuri în vederea
obţinerii de fonduri pentru îndeplinirea obligaţiei de plată. Ca atare, pe acest interval maxim de
timp, atunci când între debitor şi creditor nu a intervenit o înţelegere în privinţa altui termen sau
altor condiţii de îndeplinire a obligaţiei, obligaţia de plată a datoriei cãtre creditor este
suspendată în baza legii. Numai ulterior expirării termenului legal de 6 luni, aşa cum rezultã din
dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, creditorului i se recunoaşte dreptul de a finaliza
executarea silită, pânã la acest moment aceasta fiind suspendată111.

Arl. 719. Efectele soluţionării contestaţiei. (1) Daca admite contestaţia la executare,
instanţa, }inând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de
executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori
lămuri titlul executoriu.
(2) De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea inte-resată
împărţirea bunurilor proprietate comunã, instanţa va hotãrî şi asupra împărţelii acestora,
potrivit legii.
(3) In cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la
despăgubiri pentru pagubele cauzatc prin intârzicrca executării, iar când contestaţia a
fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la
1.000 lei la 7,000 lei.

Trib. Bistriţa-Nâsăud, s. civ., inch. nr. 1733 din 21 septembric 2011, nepublical<l.
H⅜fX Arí. 7I» l)ISI'lil I.Ml W I A U I A Si I IIA

(4) Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi

comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.
(5) Dacă contestaţia este admisă, executorul judealtoresc este obligat să se confor-meze
măsurilor luate sau dispuse de instanţă.
(6) Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusa rămâne
indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor
stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi
recipisa de consemnare a acestei sume.
(7) în cazul în care constat<l refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a
înregistra cererea de executare silită sau de a îndcplini un act de executare silită ori de a
lua orice altă măsură prevãzutã de Iege, instanţa de executare va putea obliga executorul,
prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum
şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.
(8) In situaţia prevãzută la alin. (7), instanja va solicita încheierea prevãzutã la art. 664
alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a
îndeplini un act de executare silită ori de a lua altã măsurã prevăzută de Iege.

COMENTARI1
1. Efecte. în art. 703 NCPC, se stipulează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la
executarea silită însăşi sau a celor care reglementeazã efectuarea unui act de executare
atrage nulitatea actului nelegal. Norma este completată, sub acest aspect, al efectelor
hotărârii date într-o contestaţie la executare, cu dispoziţiile art. 714 NCPC.
2. Efectele hotărârii dateîn contestaţie. Instanţa legal învestită cu soluţionarea unei
contestaţii la executare pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite contestaţia la executare şi anulează actul de executare contestat sau dispune
îndreptarea acestuia şi executarea va continua;
b) admite contestaţia la executare şi anuleazã întreaga executare ori dispune încetarea
acesteia;
c) admite contestaţia la titlu şi anulează titlul executoriu care nu a fost emis de o instanţă
judecătorească sau lămureşte înţelesul, íntinderea sau aplicarea acestuia, în acest din urmă
caz executarea continuând, conform interpretărilor date titlului;
d) admite contestaţia şi dispune efectuarea actului de executare silitã a cãrui îndepli-nire a
fost refuzată de organul de executare. Totodată, în acest caz, instanţa poate să oblige
executorul la plata unei amenzi civile într-un cuantum fixat între 1.000 şi 7.000, şi, la cererea
părţii interesate, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de a începe
executarea silitā ori de a îndeplini un act de executare.
Instanţa va solicita încheierea prin care refuză deschiderea procedurii de executare,
prevãzutã la art. 655 alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului jude-
cătoresc de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de Iege.
e) admite contestaţia şi dispune împărţirea bunurilor proprietate comună, potrivit regulilor
aplicabile partajului judiciar (art. 979-995 NCPC), dacă în cadrul contestaţiei a fost formulată şi
o astfel de cerere;
f) respinge contestaţia (ca neîntemeiată, ca tardivă, ca inadmisibilă) şi obligă contes-
tatorul, la cerere, să plăteasca părţii adverse despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării. Pentru introducerea cu rea-credinţã a contestaţiei, printr-un exer-ciţiu
abuziv al dreptului la contestaţie, contestatorul va fi obligat, prin hotărârea de res-
r>lSI'OZIŢtl GÍNl·.IUU -in. 7211 I l()⅛9

pingere a contestaţiei vădit neîntemeiate, la plata unei amenzi judiciare, ale cărei limite legale
sunt fixate între 1.000 si 7.000 lei. Efectul respingerii este reluarea executării, dacă aceasta a
fost suspendată, respectiv continuarea executării, atunci când nu a intervenit suspendarea.
în acest caz, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, pentru a servi
la acoperirea creanţelorconstândîn plata amenzii judiciare şi adespãgubirilorsau a celor
stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţîe în care se va comunica executo-rului şi recipisa
de consemnare a acestei sume.
3. Obligaţia de comunicare. Instanţa care a soluţionat contestaţia este obligată să
comunice şi executorului judecătoresc, din oficiu şi de îndată, hotārârea de admitere sau de
respingere a contestaţiei, rămasă definitivă.

Capitolul VII. Depunerea cu afectaţiune specială

Art. 720. Condiţii. (1) Până la adjudccarea bunurilor scoase la vânzarc silită, debitorul
sau terţul garant poate obţine desfiinţarea mãsurilor asigurătorii ori de executare,
consemnând la unitatea prevăzutã de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc,
întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, şi depunând
dovada de ccnsemnare la executorul judecătoresc.
(2) Asupra cererii debitorului sau a terţului garant, executorul judecătoresc se va
pronunţa de urgenţă, prin încheiere, data cu citarea pãrţilor, ce va fi comunicatã de îndată
părţilor.
(3) Dacă cererea este admisă şi debitorul sau terţul garant nu se opune, executorul
judecătoresc, odată cu desfiinţarea mãsurilor, va dispunc şi eliberarea sumei în mâinile
creditorului.
(4) Dacă însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se
va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va
pronunţa asupra eliberării sumei numai după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă
asupra contestaţiei respective.

COMENTARII
1. Desfiinţarea măsurii asigurătorii ori de executare. Condiţii. Prin aceasta normā se
conferã debitorului sau terţului garant, atunci când a fost constituitã o garanţie personală
(fideiusiunea), dreptul de a cere şi de a obţine desfiinţarea mãsurilor asigurătorii sau a celor
luate în procedura executării silite, în următoarele condiţii: a) formularea şi înregis-trarea la
biroul executorului judecătoresc a unei cereri de desfiinţare a mãsurilor asigurătorii ori a celor
de executare silită; b) depunerea cererii până la data adjudecării bunurilor scoase la vânzare
silită; c) consemnarea, la dispoziţia executorului, a întregii valori a creanţei, cu toate accesoriile
şi cheltuielile de executare. Consemnarea acestor sume se face la CEC Bank - S.A.,
Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate
operaţiuni de consemnare la dispoziţia executorului judecătoresc [art. 670 alin. (1) NCPC]; d)
depunerea dovezii de consemnare la executorul judecătoresc. Dovada depunerii sau
consemnării sumelor se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis
de lege [art. 670 alin. (2) NCPC].
2. Desfiinţarea măsurii asigurătorii ori de executare în procedura popririi. Potrivit art. 783
alin. (6) NCPC, indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta
decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele
 CARTEA A Vl-A. PROCEDURI SPECIALE

Titlul I. Procedura divorţului

Capitolul I. Dispoziţii comune

Art. 9I4· Instanţa eompetentă. (1) Cererea de divorj este de competenţa jude-cătoriei în
circumscriptia cãreia se află cea din urmă locuinţă comunã a soţilor. Dacã soţii nu au
avut locuinţă comună sau dacă niciunul dirttrc soţi nu mai locuieşte în circumscriptia
judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este
aceea în circumscriptia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în
ţară şi instanţele române sunt competente international, este competentă judecătoria în
circumscriptia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici
pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni sã introducă cererea de divorţ la orice
judecătorie din Romania. în lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de
competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

COMENTARE
1. Competenţa în soluţionarea acţiunii de divorţ. Textul reglementeazã competenţa
materială şi teritorială în soluţionarea acţiunii de divorţ. în ceea ce priveşte competenţa
materială, judecata cererii de divorţ revine judecătoriei. Sub aspectul competenţei teri-toriale,
aceasta nu este alternative, reclamantul neavând alegerea între mai multe instanţe deopotriva
competente, ci trebuie să se respecte o anumită ordine. Astfel, cererea de divorţ se
soluţionează în ordine de următoarele instanţe:
a) judecătoria în a cãrei circumscripţie teritorială se află ultima locuinţã a soţilor, cu condiţia
ca soţii sã fi avut locuinţă comună şi eel puţin unul dintre soţi să locuiască în raza ultimei
locuinţe comune;
b) judecătoria de la locuinţa pârâtului, dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă
niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscriptia judecătoriei din raza ultimei locuinţe
comune;
c) judecătoria de la locuinţa reclamantului, când pârâtul nu are locuinţa în ţară şî instanţa
română este competentă international;
d) orice judecătorie din Romania stabilitã prin acordul soţilor, în cazul în care nici
reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în Romania şi cad de acord să promoveze acţi-unea
de divorţ la o judecãtorie din ţară;
e) Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în ca;ul în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au
locuinţa în Romania şi nu cad de acord cu privire la judecătoria din ţară la care să promoveze
acţiunea de divorţ.
Norma analizată foloseşte sintagma „locuinţă", şi nu „domiciliu", astfel că sub aspectul
competenţei are relevanţă locuinţa, înţeleasă ca loc unde persoana locuieşte în mod efectiv,
cu caracter de stabilitate, indiferent dacă acest loc constituie domiciliul sau numaî reşedinţa sa.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 %n. !»l I | MV`y

Ceea ce interesează este locuinţa părţii la momentul introducerii acţiunii, astfel încât
instanţa legal sesizată devine competentă să soluţioneze cauza şi dacă ulterior sesizării sale
intervin schimbări ale locuinţei părţilor.
2. Competenţa în materia divorţului reglementată de normele europene. Ca urmare
a aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile pre-
vederile Regulamentului (CE) nr. 2201/20031'1 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreştiîn materie matrimonială
şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Conform art. 3 al Regulamentului, sunt competente să hotărascãîn problemele privind
divorţul, separarea de drept şi anularea casatoriei instanţele judecătoreşti din statul membru pe
teritoriul căruia se află: reşedinţa obişnuită a soţilor; sau ultima reşedinţă obişnuită a soţilor, in
condiţiile în care unul dintre ei încã locuieşte acolo; sau reşedinţa obişnuită a pârâtului; sau, în
caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi; sau reşedinţa obişnuită a
reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo eel puţin un an imediat înaintea introducerii
cererii; sau reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo eel puţin
şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al
statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are „domiciliul" în acel loc;
respectiv instanţele judecătoreşti din statul membru de cetāţenie a celor doi soţi sau, în cazul
Regatului Unit şi al Irlandei, statul „domiciliului" comun.
Instanţele judecătoreşti din statul membru care exercită competenţa în temeiul art. 3 cu
privire la o cerere de divorţ, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente
în orice chestiune privind răspunderea părintească în legătură cu această cerere, atunci când:
a) eel puţin unul dintre soţi exercită răspunderea părintească faţă de copil; şi b) competenţa
instanţelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soţi şi de către
titularii răspunderii părinteşti, la data sesizării instanţei judecătoreşti, iar aceasta este în
interesul superior al copilului.
Regulamentul a intrat în vigoare la 1 august 2004, este aplicabil României de la 1 ianuarie
2007, este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele mem-bre (cu
excepţia Danemarcei) în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Potrivit art. 1, Regulamentul se aplică, oricare ar fi natura instanţei, materiilor civile privind:
divorţul, separarea de drept şi anularea casatoriei; atribuirea, exercitarea, dele-garea,
retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti (materii care cuprind: încre-dinţarea şi
dreptul de vizitã; tutela, curatela şi instituţiilc similare; desemnarea şi atribuţiile oricărei
persoane sau oricărui organism ínsărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l
reprezinte sau să-l asiste; plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de
plasament; măsurile de protecţie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziţia
cu privire la bunurile copilului). Regulamentul nu se aplică: stabîlirii sau contestării filiaţiei;
hotărârii privind adopţia şi măsurilor premergătoare aces-teia, hotãrârilor privind desfacerea şi
dedararea nulităţii adopţiei; numelui şi prenumelui copilului; emancipării; obligaţiei
deîntreţinere; actelor fiduciare şi succesiunilor; măsurilor luate ca urmare a faptelor penale
sãvârşte de copii.
Conform art. 64 al Regulamentului, dispoziţiile sale se aplică numai acţiunilor judiciare
intentate, actelor autentice primite şi acordurilor dintre părţi încheiate după data punerii sale în
aplicare în conformitate cu prevederile art. 72.
3. Competenţa în materia divorţului. Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului
din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în

'" JO L nr. 338 din 23 decembrie 2003. '21

(O L nr. 343 din 29 decembrie 2010.
rz`/b *rf. 9i i I'KOCEDURI SPECIAU

domeniul legii aplicabile divorţului si separarii de corp. Regulamentul se aplicā divorţului si

separarii de corp în situaţiile în care existã un conflict de legi. El nu se aplică următoa-relor
aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind
divorţul sau separarea de corp: a) capacitatea juridică a persoanelor fizice; b) existenţa,
valabilitatea sau recunoaşterea unei câsătorii; c) anularea căsătoriei; d) numele soţilor; e)
consecinţele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei; f) răspunderea părinteascā; g)
obligaţiile de întreţinere; h) fidu:ia/actul fiduciar sau succesiunile.
Regulamentul nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Regulamentul se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la art. 5 şi
încheiate începãnd cu 21 iunie 2012 {dispoziţiile sale au intrat în vigoare la data de 30
decembrie 2010 şi se aplică de la 21 iunie 2012, cu excepţia art. 17, care s-a aplicat de la 21
iunie 2011).
Conform art. 5 alin. (1) al Regulamentului, soţii pot conveni să desemneze legea apli-cabilã
divorţului şi separarii de corp, cu condiţiaca aceasta săfie una dintre urmãtoarele legi: a) legea
statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în data încheierii acordului; sau b)
legea statului pe teritoriul cãruia soţii şi-au avut ultima reşedinţā obişnuită, cu condiţia ca unul
dintre ei să aibă încã reşedinţa respectivă în data încheierii acordului; sau c) legea statului de
cetăţenie a unuia dintre soţi la data încheierii acordului; sau d) legea forului.
Acordul care desemnează legea aplicabilã poate fi încheiat şi modificat în orice moment,
dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. în cazul în care această posibilitate este
prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilã şi în fata instanţei judecătoreşti
pe parcursul procedurii. în acest caz, instanţa judecătoreascã ia act de acordul soţilor, în
conformitate cu legea forului. Acordul este încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice
comunicare sub :ormă electronică care permite consem-narea durabilā a acordului este
considerată ca reprezentând o forma scrisă. în cazul în care legea statului membru participant
în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuítă la data încheierii acordului prevede conditii formale
suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste conditii. Dacă, la data încheierii
acordului, soţii au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite şi dacă legile din
aceste state prevăd conditii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei
dacă satisface condiţiile prevăzute de oricare dintre legile respective. Dacă, la data încheierii
acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, iar
acest stat prevede conditii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică
respectivele conditii.
în absenţa unei opţiuni, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de: a) legea
statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei jude-
cătoreşti; sau, în caz contrar, b) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima
reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un
an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cat unul dintre ei încă mai are reşedinţa
în cauză la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în lipsa acestuia; c) legea statului a cărui
cetăţenie este deţinută de ambii soţi la data sesizãrii instanţei judecăto-reşti; sau, în caz
contrar, d) unde este sesizatã instanţa judecătorească.
în cazul în care legea aplicabilã în temeiul art. 5 sau art. 8 nu prevede divorţul sau nu
acordã unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ
sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
4. Competenţa în materia divorţului în relaţiile dintre statele care nu sunt membre ale
Uniunii Europene. în cazul în care niciunul dintre soţi nu domiciliază în Romania, în relaţiile
dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene devin incidente dispo-
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 ⅝n. »i i | \irr

ziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992111, dispoziţie neabrogată prin Legea nr. 71/2011, conform
cãrora cererea de divorţ se introduce la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Norma este
aplicabilā cererilor de divorţ promovate anterior intrãrii în vigoare a noului Cod de procedură
civilă, întrucât prin art. 83 lit. e) din Legea nr. 76/2012121 prevederile art. 155 au fost abrogate la
data de 15 februarie 2013.
în reglementarea noului Cod de procedurã civilã, dacã niciunul dintre soţi nu are locu-inţa
în ţară, soţii pot conveni să introducã cererea de divorţ la orice judecătorie din Romania. Dacă
soţii nu cad de acord asupra instanţei, cererea de divorţ este de compe-tenţa Judecătoriei
Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
5. Caracterul normelor de competenţă teritorială. Normele de competenţă teritorialã
în materie de divorţ sunt imperative. Excepţia de necompetenţă teritorialã este de ordine
publică, aceasta putând fi invocată de către judecător sau de către pãrţi la primul termen
de judecată la care părţile sunt legal citate în fata primei instanţe. în condiţiile în care
excepţia nu este invocatā în termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) NCPC, în calea de atac
instanţa nu poate admite excepţia de necompetenţă, întrucât, în noile condiţii procedu
ral, desfiinţarea unei hotărâri pentru mcãlcarea competenţei poate interveni numai dacă
necompetenţa instanţei s-a invocatîn condiţiile legii, adică ale art. 130 alin. (2) NCPC.
Dispoziţiile noului Cod de procedură c vilă referitoare la competenţa soluţionării cererii de
divorţ seaplică exclusivîn această materie, nu şi în cazul litigiiloravând ca obiectanu-larea sau
constatarea nulităţii căsãtoriei, care se judecă de instanţa în a cărei rază teritorialã îşi are
domiciliul pãrâtul.
6. Legea aplicabilă în caz de conflict de legi. Prin Decizia nr. 4 din 18 martie 2013,
pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat cā în interpretarea
şi aplicarea dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71 din 3 iunie
2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevederile
art. 396-404 NCC, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre pārinţi
şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în
vigoare a noului Cod civil şi aflate pe rolul instanţelor de judecată în cãile de atac. Desigur,
din momentul publicării ei în Monitorul Oficial, decizia în interesul legii are caracter obli
gators şi se impune a fi respectată.
Anterior acestei decizii, ne-am exprimat opinia în sensul cã art. 223 din Legea nr. 71/2011
consacră principiul general al aplicabilitãţii dispoziţiilor legale (de drept material şi procedural)
în vigoare la data formulării cererii sau sesizării instanţei de judecatã cu procesul de divorţ, ori
de câte ori nu existã dispoziţii exprese derogatorii care să instituie principiul aplicării imediate a
legii noi. Ca atare, potrivit acestui text legal, în lipsă de dispoziţii con-trare, legea aplicabilă se
determină în raport cu data introducerii acţiunii sau formulării cererii de divorţ. Dacă
această data esteanterioară zilei de 1 octombrie2Oll, devin inci-dente reglementãrile vechi,
aplicabile până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, adică dispoziţiile Codului familiei.
Dimpotrivă, dacă cererea de divorţ se formulează după data de 1 octombrie 2011 sau chiarîn
ziua de 1 octombrie 2011, devin aplicabile prevederile noului Cod civil. Prin derogare de la
prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, ce consti-tuie norma generală, de bază, în privinţa
legii aplicabile proceselor şi cererilor aflate în cursdesoluţionarela data intrãrii în vigoare a
noului Cod civil, Legea nr. 71/2011 cuprinde anumite dispoziţii derogatorii, speciale, prin care
se instituie expres aplicabilitatea noii legi şi proceselor şi cererilor în curs de soluţionare la data
de 1 octombrie 2011. Dispoziţiile derogatorii se aplică limitativ, strict la situaţia pe care o
reglementează, fără posibilitate

'" M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992. 121

M Of. nr. 365 din 30 maî 2012.
U/K Arl. ! I I . - ! H I , I'KOCEDURI SPECIALE

de extrapolare la alte situaţii specifice aceleiaşi materii, dar nereglementate expres prin norme
derogatorii111.
în materia dreptului familiei, este vorba de dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi art. 40 din Legea
nr. 71/2011. Prin urmare, numai în aceste situaţii expres şi limitativ reglementate, unde există
norme derogatorii de la regula instituită de art. 223 din Legea nr. 71/2011, legea nouā este de
imediatã aplicare.
Articolul 223 din Legea nr. 71/2011 constituie dreptul tranzitoriu, aplicabil ori de câte ori
legea nouã de procedurã nu cuprinde dispcziţii menite să rezolve diversele aspecte ale
confîictului dintre legea veche şi legea nouă.
Aplicarea direct în calea de atac a dispoziţiilcr noului Cod civil în situaţia unei hotărâri cu
privire la exerciţiul autorităţii pãrinteşti, la obligaţia deîntreţinere, pronunţată anterior datei de 1
octombrie 2011, însă atacată după această data, în lipsa unei prevedert exprese în acest sens,
arîncălca principiul previzibilităţii legii, definitca posibilitatea oferită celor interesaţi de norma
juridică de a-şi reprezenta consecinţele punerii ei în opera ori cele ce derivă din ignorarea sau
încălcarea ei. Conform jurisprudenţei Curţii Europene (cauza Sunday Times c. Regatului Unit,
hot. din 26 aprilie 1979), cetateanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor
juridice aplicabile într-un caz dat şi sã fie capabil să prevada, într-o măsură rezonabilă,
consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat121.

Arl. 915. Cererea de divort (1) Cererea de divort va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de
lege pentru cererea de chemare în judecatã, numele copiilor minori ai celor 2 soţi ori
adoptaţi de aceştia.
(2) Dacã nu sunt copii minori, se va menţiona in cerere această împrejurare.
(3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie
a certificatelor de naştere ale copiilor minori.
(4) La cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu
privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.

COMENTARH
Conţinutul cererii de divort. Depunerea cererii. Cererea de divort cuprinde în principiu
elementele unei cereri de chemare în judecatã indicate în art. 194 NCPC. Pe lângă aceste
elemente, reclamantul trebuie sã indice şi numele copiilor minori ai soţilor (atât al celor
născuţi din căsătorie, cat şi al celor care se bucură de situaţia legală a copiilor din căsătorie, a
celor adoptaţi) ori, în lipsa copiilor minori, se va face menţiune despre această împrejurare.
Cererea trebuie însoţită de dovada calităţiide soţi, decea aexistenţei copiilor minori, astfel
încât se vor depune certificatul de cãsătorie al părţilor, respectiv certificatul de naştere al
copiilor minori. Totodată, există posibilitatea de a se depune înţelegerea soţilor rezultată din
mediere privitoare la desfacerea căsătoriei şi înţelegerea cu privire la rezolvarea aspectelor
accesorii divortului, dacă s-a recurs la o asemenea procedurã.

Arl. 910. Cererea reconvenţională. (1) Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divort, eel
mai târziu până la primul termen de judecatã la care a fost citat în mod

''1 Trib. Bistriţa-N⅜ăud, s. I civ., dec. nr. 28/ A/2012; dec. nr. 68/A/2012, în C.C. Frenliu, Comentariile Codului
civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 382-383.
|z|
C.C. Frenliu, Comentariile ..., p. 317-319,322.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. Hlfi I IZ7y

legal, pentru faptele petrecute înainte de această data. Pentru faptele petrecute după
această data pârâtul va putea face cerere până Ia ínccpcrca dezbaterilor asupra fondului
în cererea reclamantului.
(2) Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreunã cu cererea
reclamantului.
(3) In cazul în care motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra
fondului la prima instanţã şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea
pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.
(4) Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) atrage decăderea soţului
pârât din dreptul de a cere divortul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a
fost respinsă, soţu! pârât poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.

COMENTARII
1. Cererea de divorţ a pârâtului. Textul prevede posibilitatea pârâtului de a formula
şi el cerere de divorţ şi stabileşte momentul pânã la care o poate formula, respectiv a)
pentru faptele petrecute înainte de primul termen de judecata stabilit pentru soluţionarea
cererii de divorţ promovate de reclamant, la care pârâtul a fost legal citat, pârâtul poate
formula cerere de divorţ pânã eel târziu la primul termen de judecata la care a fost legal
citat; b) pentru faptele petrecute după aceastã data, cererea poate fi formulatã de pârât
pânã la momentul începerii dezbaterii asupra fondului în cadrul cererii reclamantului.
Cererea de divorţ a pârâtului se adreseazā instanţei învestite cu soluţionarea cererii de
divorţ a reclamantului şi se va judeca odată cu acţiunea reclamantului. Cererea de divorţ a
pârâtului îmbracă forma cererii reconvenţionale, în cadrul cãreia pârâtul urmă-reşte
valorificarea propriilor sale pretenţii.
2. Formularea cererii de divorţ direct la instanţa de apel. Există posibilitatea ca, pentru
pârât, sã apară motive de divorţ după începerea dezbaterilor la prima instanţă şi în timp ce
cererea de divorţ promovată de reclamant se află în apel. în această situaţie, se recunoaşte
pârâtului dreptul de a formula acţiune de divorţ direct la instanţa de apel.
3. Nerespectarea termenelor prevăzute pentru formularea unei cereri de divorţ de
către pârât. Sancţiune. Sancţiunea care intervine în cazul nerespectării de cãtre pârât a
termenelor prevăzute pentru formularea unei cereri de divorţ, diferite în funcţie de momentul
producerii faptelor care justifică desfacerea căsătoriei, este decăderea pârâtului din dreptul de
a solicita divortul pentru acele motive.
Dacă cererea reclamantului a fost respinsă pe cale principală, pârâtul poate solicita divortul
pentru motive ivite ulterior. Sintagma „motive ivite ulterior" trebuie analizată în strânsă corelaţie
cu termenele prevăzute de alin. (1) şi (3) ale normei analizate. Aşadar, prin „motive invite
ulterior" înţelegem acele motive de divorţ care au apărut după pro-nunţarea hotărârii de către
instanţa de apel.
Sesizarea instanţei de către pârât, pe calea unei cereri principale de divorţ, este
condiţionată de respingerea cererii de divorţ a reclamantului. Altfel, acţiunea pârâtului este
inadmisibilă.
Procesul de divorţ în întregul său, şi nu doar acţiunea prin care aceste aspecte sunt
deduse judecăţii, are caracter strict personal, deoarece obiectul sãu implică antamarea de
către instanţă a unor aspecte ţinând deviaţaintimăşifamilialăa părţilorîn litigiu. Acest caracter
strict personal al procesului a impus adoptarea unei proceduri speciale, deroga-torii de la
normele dreptului comun. Procedura de judecata a cererilor de divorţ instituind, cu titlu de
excepţie de la dreptul comun în materie, o serie de norme procedural, nu face
I2⅜> Arl. !H<-!HK I'KOCEDURI SPECIALE

decât să dea expresie acestei particularităţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale,
respectív procesul de divorţ, şi implicit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 26 referitor
la viaţa intimã, familială şi privatã'1'.

Arl. 017. Calitatea procesuală activă. (1) Desfacerea căsătorici prin divorţ poatc fi cerută
numai de soti.
(2) Cu toate acestea, soţul pus sub interdictie judecătorească poate cere divorţul prin
reprczcntant legal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de
discernãmânt neafectată.

COMENTARII
Legitimare procesuală activă. Legitimarea procesualā în promovarea acţiunii de divorţ
aparţine numai soţilor. Aşadar, nu pot promova această acţiune creditorii soţilor şi, respectiv,
procurorul. Totodată, întrucât prin moartea unuia dintre soţi cãsãtoria încetează, moştenitorii
soţului decedat nu pot promova acţiune de divorţ.
Soţul alienat sau debil mintal poate promova acţiune de divorţ atât timp cat nu este pus
sub interdictie. în privinţa soţului pus sub interdictie, acesta poate solicita divorţul, personal
sau prin reprezentant legal, atât timp cat face dovada cã nu îi este afectată capacitatea de
discernãmânt. 0 soluţie contrarã, aceea a imposibilităţii de a solicita divorţul, ar însemna ca o
incapacitate de exerciţiu sã se transforme într-o incapacitate de folosinţă, tutorele interzisului
neputãnd promova o asenenea acţiune121. Noul Cod civil interzice numai divorţul prin acordul
soţilor în cazul în care unul dintre soţi este pus sub interdictie [art. 374alin. (2)NCC].

Arl. 018. Cereri accesorii şi incidentale. (1) La cerere, instanta de divorţ se pronunţă şi
cu privire la:
a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la chcltuielile de creştere şi
educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu
acesta;
b) numele soţilor după divorţ;
c) Iocuinţa familiei;
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
dcsfacerii căsătoriei;
e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi
partajul acestora.
(2) Când soţii au copii minori, nāscuţi ínaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi,
instanta se va pronunţa asupra exercitării autoritãţii părinteşti, precum şi asupra
contribuţiei părinţilor la chcltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest
lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
(3) De asemenea, instanta se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta
soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil.

111
CC, Dec. nr. 1099/2011, M. Of. nr. 801 din 11 noiembne 2011.
121
VM. Ciobami, Tratat teoretic ⅛i practic de procedură civi!ă, vol. II, Ed. National, Bucureşti, 1997, p. 514-515;
I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucureşti, 1996, p. 213; ƒ. Leş, Codul de procedură civilā.
Comcntariu pe articole, ed. a lll-a, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2007, p. 1328.
I2⅜> Arl. !H<-!HK I'KOCEDURI SPECIALE

decât să dea expresie acestei particularităţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale,
respectív procesul de divorţ, şi implicit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 26 referitor
la viaţa intimã, familială şi privatã'1'.

Arl. 017. Calitatea procesuală activă. (1) Desfacerea căsătorici prin divorţ poatc fi cerută
numai de soti.
(2) Cu toate acestea, soţul pus sub interdictie judecătorească poate cere divorţul prin
reprczcntant legal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de
discernãmânt neafectată.

COMENTARII
Legitimare procesuală activă. Legitimarea procesualā în promovarea acţiunii de divorţ
aparţine numai soţilor. Aşadar, nu pot promova această acţiune creditorii soţilor şi, respectiv,
procurorul. Totodată, întrucât prin moartea unuia dintre soţi cãsãtoria încetează, moştenitorii
soţului decedat nu pot promova acţiune de divorţ.
Soţul alienat sau debil mintal poate promova acţiune de divorţ atât timp cat nu este pus
sub interdictie. în privinţa soţului pus sub interdictie, acesta poate solicita divorţul, personal
sau prin reprezentant legal, atât timp cat face dovada cã nu îi este afectată capacitatea de
discernãmânt. 0 soluţie contrarã, aceea a imposibilităţii de a solicita divorţul, ar însemna ca o
incapacitate de exerciţiu sã se transforme într-o incapacitate de folosinţă, tutorele interzisului
neputãnd promova o asenenea acţiune121. Noul Cod civil interzice numai divorţul prin acordul
soţilor în cazul în care unul dintre soţi este pus sub interdictie [art. 374alin. (2)NCC].

Arl. 018. Cereri accesorii şi incidentale. (1) La cerere, instanta de divorţ se pronunţă şi
cu privire la:
a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la chcltuielile de creştere şi
educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu
acesta;
b) numele soţilor după divorţ;
c) Iocuinţa familiei;
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
dcsfacerii căsătoriei;
e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi
partajul acestora.
(2) Când soţii au copii minori, nāscuţi ínaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi,
instanta se va pronunţa asupra exercitării autoritãţii părinteşti, precum şi asupra
contribuţiei părinţilor la chcltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest
lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
(3) De asemenea, instanta se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta
soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil.

111
CC, Dec. nr. 1099/2011, M. Of. nr. 801 din 11 noiembne 2011.
121
VM. Ciobami, Tratat teoretic ⅛i practic de procedură civi!ă, vol. II, Ed. National, Bucureşti, 1997, p. 514-515;
I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucureşti, 1996, p. 213; ƒ. Leş, Codul de procedură civilā.
Comcntariu pe articole, ed. a lll-a, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2007, p. 1328.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 \rl. MIK | U»l

COMENTARII
1. Soluţionarea cereriloraccesorii divorţului. Odată cu admiterea acţiunii de divorţ,
instanţa se va pronunţa şi asupra cereribr accesorii privitoare la numele pe care soţii îl
vor purta după desfacerea căsătoriei, la exercitarea autorităţii pārinteşti asupra copiilor
minori, la contribuţia pãrinţilor la cheltuielile de creştere şi educareîn favoarea acestora,
chiar dacă nu există cerere în acest sens.
La cerere, instanţa se poate pronunţa şi asupra altor cereri accesorii, cum ar fi atribu-irea
beneficiului contractului de închiriere a locuinţei, stabilirea unui program de vizită a copilului
minor, locuinţa familiei, a copilului, despăgubirea pentru prejudiciul material sau moral suferit
prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între foştii soţi sau pre-staţia
compensatorieîntre aceştia,încetarea regimului matrimonial, lichidarea comunităţii de bunuri şi
partajul acestora etc. Pentru soluţionarea tuturor acestor cereri este însă necesară existenţa
unei solicitări din partea soţului interesat.
2. Numele soţílor. în privinţa numelui. conform art. 383 NCC, soţii pot conveni ca soţul
care prin cãsãtorie a luat numele celuilalt soţ să îl pãstreze şi după desfacerea cãsătoriei. în
cazul în care soţul al cărui nume a devenit nume comun în căsătorie se opune ca fostul
soţ sã poarte în continuare numele dobãndit prin căsătorie, instanţa de judecatã poate
încuviinţa purtarea numelui, chiar în condiţii de opoziţie, dacă există motive temeinice
justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului.
Prin noţiunea de „motive temeinice" se înţelege orice interes care ar fi vãtămat prin
schimbarea numelui purtat de soţ în timpul căsătoriei, interes care poate fi nu numai moral, ci şi
material1". Au fost considerate motive temeinice faptul că soţul este cunoscut în lumea literară,
ştiinţifică, artistică, a obţinut diplome, atestate pe numele pe care doreşte să-l pãstreze, a fost
invitat pe acest nume şi a participat la diferite congrese în ţară şi stră-inătate, a publicat lucrări
sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfăşurată prin publicarea de studii în
reviste de specialitate. în schimb, simplul fapt că soţul a purtat timp îndelungat numele celuilalt
soţ şi cã figurează cu acest nume în toate actele nu jus-tifică încuviinţarea păstrării numelui.
Tot astfel, faptul de a fi prezentat oral, în fata unui auditoriu, o serie de comunicări ştiinţifice nu
constituie o consacrare ştiinţifică de felul aceleia care intervine prin publicarea unor studii sau
cercetări de specialitate, astfel că nici o asemenea împrejurare nu constituie un motiv temeinic
care să justifice încuviinţarea purtării numelui dobãndit prin căsătorie.
3. Soluţii din practica judiciară referitoare la numele soţilor după divorţ. în practica
judiciară s-a respins cererea de încuviinţare a purtării numelui dobãndit prin cãsãtorie şi
în situaţia în care soţia era redactor şi prezentator al unei emisiuni în limba germană la o
televiziune locală. în adoptarea soluţiei, s-a reţinut faptul că pârâta nu a dovedit existenţa
unor împrejurări care să provoace cu adevãrat semnificativa sa prejudiciere în cazul în care
nu şi-ar păstra numele dobãndit prin cãsãtorie, apărând insuficient faptul cã are un contract
de muncă încheiat sub acest nume. Activitatea pârâtei intră în sfera unor activităţi care,
prin eleînsele, nu suntsusceptibile de a genera în mod semnificativnotorietate şi care, în
cazul pierderii numelui dobãndit prin căsătorie, să conducă la vătămarea acesteia121.
Tot astfel, s-a apreciat cã simpla calitate a reclamantei de doctorand, fără ca aceasta să
probeze cã este cunoscută publiculuisub numele dobãndit prin cãsãtorie, ca urmare a activităţii
ştiinţifice şi de cercetare desfãşurate sub acest nume, prin publicarea de arti-cole în revistele
de specialitate, nu justtfică păstrarea numelui din căsătorie. Faptul că

I'1 Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1467 din 4 iulie 1980, în R.R.D. nr. 2/1981, p. 62.
121
CA. Cluj, s. civ., dec. nr. 1391/R/2005, în G.C. Fraifiu, D.-L·. Băldean, Codul de procedure civilă comentat şi
adnolat, Ed. Hamangiu, Bucurcşti, 2008, p. 1445.
\l?>l Ar|. »l« I'KOCEDURI SPECIALE

persoana este membru al unui project de cercetare al cărui director este profesorul ce este şi
coordonatorul ştiinţific al doctorandu!ui, fără ca rec!amanta să aducă dovezi în sensul că, până
în prezent, ar fi avut o contribuţie exclusivă şi importantă la acest project şi care, totodată, să fi
fost adusā la cunoştinţa publicului, nu se constituieîntr-un motiv temeinic pentru ca instanţa să
încuviinţeze merţinerea numelui.
Nici calitatea de consilier local nu este de naturã să determine păstrarea numelui din
căsătorie. Nu se poate reţine că reclamata a fost aleasă ca urmare a unei campanii elec-torale
în care să-şi fi prezentat personal calităţile, aptitudinile şi realizable şi nici nu a fost votată de
alegători, în mod individual, ci aceştia au votat întreaga listă a partidului din partea căruia a
candidat. Reclamanta nu a dovedit nici faptul că, după dobândirea calităţii de consilier local, a
desfăşurat vreo activitate (cum ar fi întâlniri cu cetăţenii, iniţiere de proiecte de hotărâri locale)
prin care să fie cunoscută cetăţenilor sub numele din căsătorie, încât schimbarea numelui să-i
creeze un prejudiciu1".
Simpla temere pentru posibile întrebãri inutile ce le vor fi adresate copiilor de către prieteni
şi colegi în legătură cu diferenţa de nume nu se poate presupune că ar putea deveni
prejudiciabilă pentru personalitatea minorilor şi că astfel aceştia vor fi expuşi în vreunfelîn
colectivitate, din moment ce nu seîntrevăd date din care să rezulte că nu pot depăşi pretinsele
inconveniente. Reluarea numelui nu-i aduce fostei soţii vreo vătămare a intereselor sale
materiale sau morale. Nu susţine o consacrare ştiinţifică, o notorietate profesională peste
nivelul celei pe care i-l conferã implicit statutul de profesor. Recunoaşterea în mediul în careîşi
exercită activitatea a bunei pregătiri, faptul că este percepută ca fiind un pedagog respectabil şi
alte asemenea nu suntîn strictă şi necesară conexiune cu numele pe care-l poartă, ci cu
conduita ireproşabilă pe care înţelege să o adopte vizavi de elevii pe care-i instruieşte12'.
încazdeopoziţieşiîn lipsa unor motive temeinic justificate de interesul unuia dintre soţi sau
de interesul superior al copilului, fiecare soţ va reveni la numele purtat anterior căsătoriei,
potrivit art. 383 alin. (3) NCC. Aşa cum s-a statuat în practica judiciară 131, în condiţiile în care
nu s-au dovedit motive temeinice care să justifice îndreptăţirea persoanei la purtarea pe viitor a
numelui dobândit prin casătorie în situaţia în care fiica rezultată din cāsãtoria pãrţilor este
majorã, cãsătorită, iar soţul nu a fost de acord ca soţia să-şi pãstreze numele dobândit prin
cãsătorie), devine aplicabilă regula generalã prevãzută de art. 383 alin. (3) NCC, potrivit căreia
fiecare soţ îşi va relua numele avut anterior căsătoriei.
în calea de atac, soţul căruia i s-a încuviinţat păstrarea numelui dobândit prin căsătorie
poate reveni la cererea formulată, solicitând să-şi reia numele avut anterior acesteia' 41. Tot
astfel, în calea de atac, eel care s-a opus ca soţul să-şi pãstreze numele dobândit prin
căsătorie poate reveni asupra opoziţiei sale şi îşi poate exprima acordul în sensul încuvi-inţării
păstrării numelui dobândit prin căsătorie151.
4. Exercitarea autorităţii părinteşti. Autoritatea părintească este definită în art. 483 alin. (1)
NCC drept ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cat şi bunurile
copilului. Problema exercitării autorităţii părinteşti nu apare atunci când ambii părinţi ai copilului
loeuiese împreună, dat fiind faptul că fiecare dintre aceştia exercită

111
Trib. Bistriţa-Năs<lud, s. civ., dec. nr. 1/A/2010, in C.C. Frenfiu, Noul Cod civil. Comenlarii, doctrin<l şi
jurisprudenţā. Vol. I, Ed. Hamangiu, Bucureşlí, 2012, p. 553-554.
'2' Trib. Bistriţa-Năsaud, s. civ., dec. nr. 23/ A/2009, în C.C. Frenfiu, Noul Cod civil .... p. 553.
131
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 63/A/2012, în CC Frenfiu, Comentariile ..., p. 395.
|4
' Trib. Bistri)a-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 68/A din 23 mai 2012, nepublicatā.
151
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. 1 civ., dec. nr. 54/A din 25 aprilio 2012, în G.C. Frenţiu, Comentariile..., p. 395-3%.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I \2HS

autoritatea părintească în fiecare zi, această problemă se ridică atunci când părinţii copilului
locuiesc separat.
Instanţa de tutelă hotărăşte, odată :u pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre
părinţii divorţaţi si copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile
raportului de anchetă psihosocială efectuat de autoritatea tutelară, precum şi, dacā este cazul,
de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă [art. 396 alin. (1) NCC].
Regula generate este aceea consacratã de art. 397 NCC, conform căreia, în urma divor-
ţului, autoritatea părinteascā se exercitā de către ambii pārinţi, în comun. în mod exceptional,
atunci când interesul copilului reclamă, autoritatea părintească poate fi exercitata doar de către
un singur părinte. Ca atare, autoritatea părintească comună este regula, iar autoritatea
pãrintească unică constituieexcepţia.
4.1. Exercitarea autoritãţii pãrinteşti de către ambii părinţi. Dupã divorţ, autoritatea
părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel (art.
397 NCC).
Considerăm că, odată cu divorţul, atunci când instanţa de tutelă constată că interesul
superior al copilului reclamă ca autoritatea pãrintească să fie exercitata în comun de ambii
părinţi, când concluziile raportului de anchetă psihosocială sunt în acelaşi sens, se va aplica
regula generală, aceea a exercitării autoritãţii părinteşti de către ambii părinţi, pentru aceasta
nefiind necesar acordul lor. Obligatorie este însă ascultarea părinţilor, pentru a se cunoaşte
poziţia lor în raporturile cu copilul minor, atunci când aceştia nu îşi exprimă poziţia cu privire la
exercitarea drepturilor părinteşti.
Ceea ce primează nu este interesul părinţilor, ci interesul superior al copilului, interes care
rezultã din concluziile raportului de anchetă psihosocială, dar şi din probele care se
administrează în cauză, în ipoteza divorţului întemeiat pe culpă sau a divorţului prin acord,
când soţii nu cad de acord cu privire la cererile accesorii divorţului. Eventual, acordul părinţilor
în privinţa exercitării autorităţii părinteşti poate constitui o probă, atunci când un asemenea
acord concordã cu interesul superior al copilului. Ca atare, atunci când unul dintre părinţi
solicită instanţei de tutelã să nu îi acorde autoritate părintească, apreciem că instanţa nu poate
accepta de piano o asemenea cerere, ci trebuie săanalizeze, raportat la interesul superior al
copilului, dacă există motive întemeiate care să admită derogarea de la regula generalã a
exercitării autorităţii părinteşti de cãtre ambii părinţi (cum ar fi abuzul, neglijenţa, exploatarea
copilului). Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi este un drept al copilului, de
care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.
Din dispoziţiile art. 483 alin. (1) NCC rezultã că autoritatea părintească nu este doar un
drept al părintelui, ci şi un drept al copilului, drept având ca obligaţii corelative înda-toririle
părinteşti, astfel încât instanţa poate aprecia că înţelegerea părinţilor ca autoritatea părintească
să se exercite doar de unul dintre părinţi nu este în concordanţă cu interesul superior al
minorului. Aşa cum s-a reţinut în practica judiciară, a lua act de această înţe-legere ar avea ca
efect lipsirea minorului de ocrotirea unui părinte, fărã a exista motive temeinice. Pe de altă
parte, nu poate fi primită o astfel de înţelegere deoarece renunţarea unui părinte la autoritatea
părinteascã echivalează nu numai cu renunţarea lui la exercitarea unor drepturi părinteşti, dar
şi la îndatoririle părinteşti, ceea ce nu poate fi primit, nimănui nefiindu-i îngăduit să renunţe la
obligaţii1".
Autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părinţí să se ocupe de copil zidezi,
ciînseamnă luarea dedecizii comune, consultarea părinţilor în problemeleesen-ţiale privitoare
la copil, cum ar fi alegerea grădiniţei, a şcolii unde urmează să înveţe,

111
Jud. Bistrila, s. civ., sent. nr. 10014/2011, in G.C Frenţiu, Noul Cod civil..., p. 575-576.
12N4 Ar|. »ltt I'KOCEDURI SPECIALE

alegerea medicului curantîn caz de boală, a medicului de familie, a tratamentului medical,

orientarea religioasă sau filozofică a copilului, formarea sau timpul liber al copilului, ce include
şi stabilirea activităţilor extraşcolare, administrarea bunurilor copilului, schimbarea felului
învăţăturii sau a pregātirii profesionale etc. Actele cu caracter curent, cum ar ft alimentaţia
zilnică a copilului, programul de lecţii, alegerea îmbrăcămintei, cad în sarcina părintelui la care
s-a stabilit locuinţa copilului. Ca atare, trebuie făcutã distincţie între autoritatea părintească (ce
presupune, aşacumarătam mai sus, consultarea părinţilorîn luarea deciziilor importante ce
privesc copilul lor minor) şi îngrijirea cotidiană (ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuinţa
copilului)11'.
în cazuri urgente, când un părinte nu poate obţine acordul celuilalt în luarea unei decizii
importante cu privire la copilul său, se poate adresa instanţei de tutelã [judecãtoria de la
domiciliul sau reşedinţa minorului - art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC raportat la art. 114 alin. (1)
NCPC'21], pentru ca aceasta să suplinească consimţământul părintelui.
4.2. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte. Dacă existā motive
întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea
părinteascã să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Celălalt părinte păstrează
dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de
a consimţi la adopţia acestuia (art. 398 NCC). în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa
decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept, ascultarea copilului fiind
obligatorie.
Exercitarea autoritãţii părinteşti de cãtre un părinte se stabileşte de instanţa de tutelã,
adică în cadrul procesului de divorţ, de judecãtoria competentă să pronunţe divorţul. Aceasta
se dispune numai cu titlu exceptional, atunci cãnd, ţinându-se seama de interesul copilului, se
constată de către instanţa de tutelã că exerciţiul comun al autorităţii părinteşti nu este în
beneficiul copilului şi ar genera şicane şi conflicte între soţi. Bunăoară, atunci când între părinţii
copilului există o stare conflictuală deschisă, care face imposibilă comu-nicarea între aceştia,
când unul dintre părinţi este total dezinteresat de copilul său, de tot ceea ce implică educarea,
creşterea şi dezvoltarea sa, nu doreşte să ia parteîn mod direct şi constant la creşterea şi
educarea copilului său, suferă de o boalā psihică gravă, astfel încât nu poate lua decizii în
interesul minorului, nu poate comunica, rezolva conflicte sau nu cooperează, instanţa ar putea
dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă de un singur părinte.
Problema autorităţii părinteşti comune poate fi discutată în situaţia în care unul dintre
părinţi are un comportament antisocial, consumă alcool, droguri, este violent. în acest caz s-ar
putea pune problema dacă asemenea împrejurări ar putea constitui motive temeinice pentru ca
instanţa de tutelã să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte.
Aceasta în condiţiileîn care un astfel de părinte nu este lipsit de capacitatea de a lua decizii
importante cu privire la copilul său, astfel încât, dacă nu s-a întrerupt irevocabil comunicarea
între părinţi, consumul de alcool, de droguri, violenţa unui părinte nu ar constitui, prineleînsele,
piediciîn luarea hotărãriloresenţialeprivitoare la copil.

'" G.C. Frenfiu, Comentariile ..., p. 119-120.

' ' Potrivit art. 114 alin. (1) NCPC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de
noul Cod civil in competenţa in⅝tanţei de tutelã ş: de familie (adică cele din Titlul 111 al Cârţii 1 din noul Cod
civil) se soluţionează de instanţa în a cărei circumseripţie teritorială işi are domiciliul sau reşedinţa persoana
ocrotită. Apreciem că dispozíţiile art. 114 alin. (1) NCPC sunt incidente, conform art. 265 NCC, care trimite la
aplicarea art. 107 NCC, şi litigiilor privitoare la relaţiile cu caracter personal, născute ín legătură cu aplicarea Cărţii
a ll-a a noului Cod civil, atunci cãnd legea (generală sau specîală, fără vreo distincţie făcută de normă) nu prevede
altfel.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I YJ»i>

Caracterul violent, consumul de alcool, de stupefiante, care nu afectează capacitatea de

decizie a părintelui, pot constitui temei pentru stabilirea locuinţei copilului la celălalt părinte.
Jurisprudenţa olandeză a reţinutînsă că autoritatea părintească poate să se exer-cite de un
părinte, atunci când celălalt pă'inte este alcoolic111. Mergãnd pe linia de gândire olandezã,
autoritatea părinteascā unică s-ar justifica si atunci când unul dintre părinţi are un
comportament imoral sau abuziv, suferă de o boală psihică gravă, se manifestă violent, este
toxicoman, arată neglijenţă în relaţiile cu copilul ori exploatează copilul. în sensul art. 89 din
Legea nr. 272/2004, prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune volun-tară a unei
persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta,
prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizicã, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Prin neglijarea copilului se
înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are res-ponsabilitatea
creşterii, îngrijirii sau educãrii copilului de a lua orice măsură subordonată acestei
responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală
sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Jurisprudenţa
olandeză citată a evidenţiat faptul că pentru exercitarea autorităţii părinteşti de un singur
părinte judecătorul trebuie să fie convins că problemele dintre părinţi sunt atât de serioase
încât există riscul ca minorul să sufere ca urmare a acordării autorităţii părinteşti comune. Mai
mult, nu trebuie să existe speranţa ca problemele părinţilor să poatã fi rezolvate în viitorul
apropiat.
în ceea ce priveşte situaţia părinţilor aflaţi în ţări diferite, apreciem cã, atât timp cat între
aceştia nu există conflict, cat timp există comunicare neîntreruptă iremediabil, sim-plul fapt al
distanţei dintre părinţi nu poate constitui motiv temeinic care să justifice derogarea de la regula
exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi. Pe de o parte, în condiţiile existenţei
mijloacelor moderne de comunicare, deciziile importante pot fi luate fără întârziere, atât timp
cat părinţii pot comunica şi comunică bine între ei. Pe de altă parte, şi în cazul părinţilor
căsătoriţi care se înţeleg poate apărea această situaţie de separare temporară, din motive
objective (determinate de plecarea unuia dintre părinţi în străinătate pentru a presta activitate,
pentru a-şi desăvârşi studiile), însă aceasta nu afecteazã exerciţiul comun al autorităţii
părinteşti121.
Derogarea dela regula generalã a autorităţii părinteşti comune se justifica, în condiţiile art.
398 NCC, numai dacă există motive întemeiate şi numai dacă exerciţiul autorităţii părinteşti de
cãtre un singur părinte es:e în interesul superior al copilului. Credem că textul art. 398 NCC
trebuie coroborat CL prevederile art. 507 NCC, care indică situaţiile de excepţie în care
autoritatea părintesscă poate fi exercitată de un singur părinte, şi anume: dacă unul dintre
părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut
din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi
exprima voinţa.
Corelarea nu înseamnă, în opinia noastră, faptul că exercitarea autorităţíi părinteşti de un
singur părinte ar fi limitată doar la situaţiile prevăzute de art. 507 NCC. Acest text prevede
cazurileîn care exerciţiul autorităţii pārinteşti revine obligatoriu unui părinte, dacă acesta nu
este decăzut din drepturile părinteşti şi dacă nu se stabileşte, cu titlu exceptional, exercitarea
autorităţii părinteşti de alte persoane, conform art. 399 NCC. Este vorba de situaţii objective în
care un părhte este împiedicat să exercite autoritatea părintească. în opinia noastră, art. 398
NCC deschide posibilitatea stabilirii exercitării autorităţii părinteşti de un singur părinte şi în alte
situaţii decât cele enunţate de art. 507 NCC, chiar

I" Curtea Supremă a Olandei, 18 martie 2005, LJN AS8525; 15 februarie 2008, LJN BB9669. ' '
G.C. Frenfiu, Comontariile ..., p. 121.
I2Kf> Art. 9IS I'KOCEDURI SPECIALE

subiective, respectiv ori de câte ori interesul copilului impune o asemenea mãsură şí există
motive întemeiate care sã justifice scindarea autorităţii părinteşti 1". Astfel, atuncf când din
probe rezultă că problemele dintre părinţi sunt atât de grave încât există riscul ca şi minorul să
sufere de pe urma autorităţii pă'inteşti comune, instanţa de tutelă poate adopta măsura
autorităţii părinteşti unice.
In practica judiciară s-a decis că, în situaţia in care mama copiilor face parte dintr-o sectă
religioasă şi a retras copiii de la şcoală, trimiţându-i la o mănăstire, unde erau puşÏ să
muncească şi să confecţioneze veşminte clericale, fapt care primejduieşte considerabif
procesul normalei dezvoltări fizice, morale şi intelectuale a copiilor, în cadrul căruia şcoala are
un rol esential, se impune stabilirea exercitãrii autoritătii părintesti numai de către tatã121.
în lumina Convenţiei europene, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omulut s-a
reţinut că la stabilirea exerciţiului autorităţii părinteşti instanţa naţională nu are voie să acorde
credinţelor religioase ale unuia dintre părinţi un rol decisiv. Astfel, faptul cã un
părinteestemartoral lui lehova nutrebuiesă reprezinte un element concludentîndecizia de a nu
recunoaşte părintelui exercitarea autorităţii părinteşti131. De asemenea, instanţa nu este
îndreptăţită să refuze exerciţiul autorităţii părinteşti unui părinte doar în baza faptului că acesta
are orientări homosexuale141.
Pārinţii pot conveni ca exerciţiul autorităţii părinteşti să revină numai unui pãrinte. O
asemenea înţelegere poate fi încuviinţată de ins:anţa de tutelã, în condiţiile art. 506 NCC, ori
de câte ori se constată că este respectat interesul superior al copilului, ascultarea copilului fiind
obligatorie.
4.3. Exercitarea autorităţii pãrinteşti de către alte persoane. în mod exceptional,
instanţa de tutelã poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori
persoanã, cu consimţământul acestora, sau într-o institute de ocrotire. Acestea exercită
drepturile şi îndatoririle care revin pãrinţilor CL privire la persoanã copilului. Totodată, instanţa
stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun
sau de cãtre unui dintre ei (art. 399 NCC).
4.4. Reguli procedurale. în vederea stabilirii raporturilor dintre pãrinţii divorţaţi şi copiii lor
minori, instanţa de tutelă va dispune obligatoriu audierea minorilor care au împlinit vârsta de
10 ani. Audierea se realizeazăîn camera de consiliu, iar, dacăîn raport de împrejurările cauzei,
instanţa consideră potr vit, va audia copilul minor fără ca pãrţile sau alte persoane sā fie de
fata.
La stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti se tine seama de interesul
superior al copilului.
La stabilirea raporturilor dintre părinţii divortaţi şi copiii lor minori, ulterior divorţului, este
obligatorie întocmirea raportului de anchetã psihosocială. Acesta se întocmeşte, conform
art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, de autoritatea tutelarã şi cuprinde menţiuni
privitoare la condiţiile materiale şi deviaţă ale soţilor, la modul în care aceştia se preocupa de
îngrijirea copiilor, la ataşamentul copiilor faţă de părinţi, aspecte care se iau în considerare la
stabilirea interesului superior al copilului. Nu este obligatorie prezenţa efectivă a delegatului
autorităţii tutelare, aceasta având posibilitatea de a-şi comunica opinia în scris, în cuprinsul
anchetei psihosociale întocmite la domiciliul soţilor, respectiv

M Ibidem.
'2' CA. Braşov, dec. nr. 198 din 28 martie 1997, in B.J. Baza de date ⅞i în D. Titian, A. Constantin, M. Cîr$tea,
Codul familici adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşli, 2007, p. 114.
' ' C.E.D.O.. Hoffman c. Austria, hot. din 23 iunie 1993; Falun-Martinez c. Franţei, hot. din 16 decembrie 2003,
www.echr.coc.int.
' ' C.E.D.O., Salgueiro da $ilva Mouta c. Portugaliei, hot. din 21 decembrie 1999, www.echr.coc.inl.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I Yi$f

la domiciliul fiecăruia dintre soţi, dacă aceştia locuiesc separat si ambii solicită încredin-ţarea
copilului.
Opinia autoritãţii tutelare nu este obligatorie, instanţa stabilind interesul superior al
copilului pe baza coroborării tuturor proselor administrate.
4.5. Exercitarea autorităţii părinteşti în raporturile cu terţii. Articolul 503 alin. (2) NCC
instituie prezumţia de mandat tacit reciproc între părinţi în raporturile cu terţele persoane de
bună-credinţă, statuând că, fata de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi,
careîndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor siîndeplinirea îndatoririlor
părinteşti, este prezumat cã are şi consimţământul celuilalt părinte. Desigur, prezumţia are
caracter relativ, putând fi rãsturnată prin dovada contrară, ce revine părin-telui care nu şi-a
exprimat consimţămânlul.
5. Locuinţa copilului. Conform art. 4CO NCC, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă
aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu
pronunţarea divorţului, locuinţa copiljlui minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre
ei, ţinând seama de interesul sāu superior.în mod exceptional şi numai dacă este în interesul
superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori
persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită
supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi
învăţãtura sa.
Stabilirea locuinţei copilului la rude sau la terţe persoane este condiţionată de acordul
acestora. Ea constituie o măsură de excepţie, care se dispune doar atunci cãnd, din diferite
motive, locuinţa nu poate fi stabilită la pãrinte (spre exemplu, părinţii minorului lucrează în
străinătate, prestează munci ocazionale ce presupun deplasarea dintr-o localitateîn alta în
căutare de lucru, nu au o locuinţă statornicã, sunt internaţiîntr-un sanatoriu pentru refacerea
sănătăţii). Aceste persoane au obligaţia de supraveghere a copilului şi îndeplinesc toate actele
obişnuite care privesc sănătatea, educaţia, învăţătura copilului. Chiar dacă minorul are locuinţa
la aceste persoane, drepturile cu privire bunurile minorului, cele privitoare la persoana
minorului, altele decât actele expres prevăzute în sarcina celor la care locuieşte minorul, se
exercită de către părinţi.
în practica judiciară s-a pus problema de a şti dacă stabilirea locuinţei copilului la unul
dintre părinţi impune sau nu pentru instanţa de tutelă obligaţia de a menţiona cu exacti-tate
adresa la care locuieşte minorul. în:r-o opinie, s-ar putea considera că nu este sufi-cientă
menţionarea în dispozitiv numai a localităţii unde se stabileşte locuinţa minorului, întrucât
stabilirea locuinţei minorului are loc în considerarea condiţiilor pe care le poate oferi minorului
pãrintele său, propice dezvoltării sale fizice şi intelectuale. Or, aceste con-diţii se examinează
în raport de locuinţa părintelui din momentul pronunţării hotărârii de stabilire a locuinţei
minorului. Pe de altă parte, orice modificare de locuinţă a minorului este condiţionată de
acordul prealabil al celuilalt părinte ori, în caz de neînţelegere între părinţi, de existenţa unei
hotărâri a instanţei de tutelă prin care se aprobă schimbarea locuinţei, conform art. 496 şi art.
497 NCC. într-o asemenea situaţie, în care în dispozitiv se indică o adresă fizică exactă, orice
schimbare a adresei presupune acordul celuilalt părinte sau autorizarea instanţei de tutelă în
caz de neînţelegere, dat fiind faptui că are loc o schimbare de locuinţă a minorului. în
susţinerea acestei opinii s-ar putea argumenta faptui că intentia legiuitorului, atunci când a
reglementat schimbarea locuinţei minorului, a fost şi aceea de a permite părintelui la care nu se
află copilul de a putea avea efectiv legături personale cu minorul. Or, pentru a putea avea
efectiv legături cu minorul, părintele trebuie să ştie în orice moment adresa la care se află
copilul său. Ca atare, se asigură şi se ocroteşte dreptul copilului de a nu-i fi afectată relaţia cu
părintele la care nu locuieşte.
12ÍŞN API. ÏIIK I'KOCEDURI SPECIALE

S-ar putea susţine si opinia contrară, conform căreia este suficientă indicarea în dis-
pozitivîn mod generic a stabilirii locuinţei la unul dintre pārinţi, fărā a se arăta care
este adresa exactă. Aceasta ar 9 da posibilitatea părintelui la care s-a stabilit locuinţa copilu!ui
dea sedeplasadela o locuinţă la alta,în aceeaşilocalitate,întrelocalitãţidiferitedinţară sau chiar în
altă ţară, care va deveni şi locuinţa copilului său minor, fărā a fi necesar acor-dul celuilalt
părinte sau autorizarea instanţei de tutelă în condiţiile art. 497 NCC S-ar putea argumenta
faptul că textul art. 497 NCC, care reglementează schimbarea locuinţei minorului, nu are în
vedere situaţia în care copilul continuã sā locuiască cu pārintele la care i s-a stabilit locuinţa,
dar la adrese diferite, ci numai ipoteza în care se impune schimbarea locuinţei minorului de la
un părinte la altul ori de la pãrinte la rude, persoane de încredere sau instituţii de ocrotire,
justificat de faptul că locuinţa minorului stabilită la un părinte afectează exerciţiul autorităţii
părinteşti ori al unor drepturi părinteşti.
în ceea ce ne priveşte, credem că este suficientă indicarea în dispozitivul hotărârii a
stabilirii locuinţei minorului la locuinţa unuia din:re părinţi, fără precizarea adresei exacte, în
condiţiile în care acordul celuilalt părinte este solicitat numai atunci când, conform art. 497
NCC, schimbarea este justificatã pe considerentul că situaţia actuală a copilului afectează
exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti. Or, schimbarea unei locuinţe cu alta de
părintele la care s-a stabilit locuinţa copilului poate să nu afecteze exerciţiul autorităţii părinteşti
sau al unor drepturi părinteşti, caz în care acordul celuilalt părinte nu se impune'11.
6. Obligaţia de întreţinere a copilului. PotrK/it art. 402 NCC, instanţa de tutelă, prin
hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, edu-care,
învãţătură şi pregãtire profesională a copiilor.
Regula generală este aceea consacratã de art. 529 alin. (1) NCC, potrivit căreia între-
ţinerea este datorata conform cu nevoia celui care o cere (creditorul) şi cu mijloacele celui care
urmează a o plăti (debitorul).
întreţinerea datorata de părinte se stabileşte până la un anumit cuantum, în funcţie de
numărul copiilor îndreptāţiţi la întreţinere, astfel: a) până la ½din venitui lunar net, în cazul în
care există un singur copil; b) pânã la ½ din venitui lunar net, în cazul în care existã 2 copii; c)
până la ⅝ din venitui lunar net, în cazul în care există 3 sau mai mulţi copii [art. 529 alin. (2)
NCC].
întinderea întreţinerii se stabileşte în funcţie de numărul copiilor pe care îi are părintele
obligat, indiferent dacă aceşti copii sunt rezultaţi din aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau
sunt adoptaţi. Când debitorul are mai mulţi copii, de vârste apropiate, nu există nicio raţiune
pentru care cuantumul întreţinerii să fie diferit, atât timp cat nevoile fiecăruia sunt aproximativ
egale'21.
întreţinerea datorata copiilor împreună cu cea datorata altor persoane, conform legii, nu
poate depăşi jumătate din venitui net lunar al debitorului [art. 529 alin. (3) NCC].
Procentul se raporteazã la totalul veniturilor nete lunare realizate de debitor, cu caracter
permanent.
Astfel, actuala reglementare stabileşte ca bază de calcul a obligaţiei de întreţinere venitui
lunar net al debitorului întreţinerii, în timp ce reglementarea anterioară făcea referire la câştigul
sau munca acestuia. Ca atare, în timp ce conform vechii reglementări, în calcul intra exclusiv
venitui din muncă, în actuala reglementare se are în vedere venitui lunar net, fie că acesta
provine din munca prestată, fie că provine din alte surse (chirii, dividende, drepturi de autor
etc.).

111
C.C. Frenfiu, Coment,iriile..., p. 355-356.
' ' Trib. Bislrija-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 46/R d i n 6 fobruaric 2013, nepublicaia.
PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 .in. MIK I IZiW

La stabilirea întreţinerii, apreciem, alături de alţi autori' 11, cã se are în vedere totalitatea
mijloacelor patrimoniale ale debitorului, şi nu exclusiv veniturile sale din muncă' 21. Ïn condiţiile
în care s-ar lua în considerare doar veniturile din muncā, dacă debitorul nu ar presta
oasemenea activitate, astfelîncâtnu ar realiza asemenea venituri, însăarfi bene-ficiarul unor
venituri din alte surse, precum chirii, dividende, exploatarea unor drepturi de proprietate
intelectuală sau industrial, arînsemna că acesta nu poate fi obligat la întreţinere, întrucât nu
dispune de mijloacele necesare cerute de lege (adică de venituri din muncă).
La stabilirea obligaţiei de întreţinere se tine seama numai de veniturile cu caracter
permanent, nu şi de cele cu caracter spcadic (cum sunt veniturile acordate pentru efec-tuarea
orelor suplimentare, îndemnizaţiile de deplasare, de transfer, diurna, sporu! pentru condiţii
deosebite de muncă, ajutorul pentruîngrijirea copilului bolnav, ajutorul de mater-nitate, ajutorul
de deces etc.). Astfel, în calculul pensiei trebuie să se ia în considerare toate veniturile cu
caracter permanent ale debitorului, de la toate locurile de muncă, inclusiv cele care corespund
salariilor compensatorii acordate angajaţilor disponibilizaţi, care reprezintă echivalentul mai
multor salarii plătite în avans, compensaţiile acordate în cazul desfacerii contractului individual
de muncă, veniturile rezultate din închirierea de bunuri, din prestarea de activítãţi aducătoare
de venit în timpul liber, retribuţia cuvenită unui cadru didactic uni-versitar pentru activitatea de
cercetare1*1. Totodată, în cadrul veniturilor cu caracter permanent intră şi sporul acordat pentru
vechimea în muncă, indemnizaţia de conducere, ajutorul pentru incapacitate temporară de
muncă, pensia, ajutorul de şomaj, alte sporuri cu caracter permanent cum ar fi: eel de
confidenţialitate, de riscşi suprasolicitare neuro-psihică, de fidelitate.
în cazul copilului major aflat în continuarea studiilor, la stabilirea obligaţiei de întreţinere
trebuie să se ţină seama şi de cuantumul bursei pe care o primeşte.
în situaţia în care debitorul obligaţie de întreţinere nu este angajat în muncă şi nici nu
realizează alte tipuri de venituri cu caracter permanent, întreţinerea se acordă în raport de
cuantumul venitului minim pe economia naţională, prezumându-se că debitorul este apt de
muncã (cu excepţia cazului când dovedeşte cu acte medicale cã este bolnav, în imposibilitate
de a munci, execută o pedeapsă privativă de libertate, cu excepţia situaţiei în care pedeapsa s-
a aplicat pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie) sau deţine bunuri care pot fi
vândute pentru obţinerea venitului minim pe economie, altfel nu se explică cum îşi asigură el
existenţa
La stabilirea posibilităţilor materiale a'e debitorului întreţinerii se tine seama nu numai de
veniturile cu caracter permanent pe care acesta le realizează, ci şi de sarcinile cărora trebuie
să le facă faţā, cum ar fi existenţa şi a unei alte obligaţii legale de întreţinere, cheltuieli impuse
pentru nevoile personale, cum ar fi cele pentru îngrijirea sănătãţii, cos-turile gospodăriei,
apreciindu-se că nu este posibil a se da satisfacţie unei persoane, împovărând peste măsură o
altă persoană, periclitând astfel dreptul debitorului de a-şi asigura mijloace necesare unui trai
decent'41.
în cazul schimbării împrejurărilor, conform art. 403 NCC, instanţa de tutelă poate modifica
măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţã de copiii

111
T.R. Pope$cu, Dreptul familiei. Tratat, vol. I, Ed. Didacticâ" şi Pedagogică, Bucureşti, 1965, p. 219; I.P. Filipe$cti,
Traiat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 475.
""■ Pentru opinia conform căreia pensia se stabileşte numai în raport de veniturile din muncā, a se vedea A.GIt.
Gavrilescu, Disculii privind detcrminareacuantumului întrcţinerii pe care parintele sau adoptatorul o datorea/5
copilului, in Dreptul nr. 6/2009, p. 131-132.
131
Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1627/1987, în R.R.D. nr. 4/1988, p. 74.
'41 E. Fhriati, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 325.
129U Ar|. »l« I'KOCEDURI SPECIALE

lor minori, la cererea oricăruia dintre pārinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a
instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a
procurorului.
7. Dreptul parintelui separat de copilul sāu. în situaţia în care instanţa de tutelā a stabilit
locuinta copilului la unul dintre pãrinţi, în beneficiul parintelui separat de copilul său instanţa va
stabili, conform art. 401 NCC, dreptul de a avea legãturi personale cu minorul. Acest drept
trebuie exercitat astfel încât să nu aibă o influenţā negatívă asupra creşterii copilului. In
vederea stabilirii modalitālilor si programului de vizită al copilului, este necesarā întocmirea
raportului de anchetă psihosocială. Ïn cadrul acestei procedure este obligatorie si ascultarea
copilului, dacă acesta a împlinit 10 ani.
Totodată, art. 398 alin. (2) NCC recunoaşte parintelui care nu exercită autoritatea părin-
tească dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului sāu.
Dreptul la relaţii personale este recunoscut legal nu numai parintelui, ci şi minorului, atât
prin acte normative interne, cat şi prin acte internaţionale, ratificate de Romania, şí anume
Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată de Romania prin Legea nr.
18/19901". în acest sens, art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, în acord cu art. 9 pet. 3 al Convenţiei O.N.U. cu privire la drepturile
copilului, consacră dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii,
aceste legãturi neputând fi împiedicate decât în cazul existenţei unor motive temeinice de
nature a primejdui dezvoltarea fizică, psihicā, intelectuala sau morală a copilului.
Relaţiile personale se pot realiza, conform art. 15 din Legea nr. 272/2004, nu numaî prin
vizitarea copilului la domiciliul său, ci şi prin gãzduirea minorului pe o perioadã determinată,
prin transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele său ori prin transmiterea către
părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul de informaţii referitoare la copil, inclusivfotografii
recente sau evaluări medicale.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim,
dreptul parintelui de a avea legãturi cu minorul este recunoscut în considerarea intere-sului
exclusiv al copilului.
Articolul 398 alin. (2) NCC instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi înde-plinesc
obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind, totodată, o
componentă a regimului special de protecţie şi asistenţã a copiilor şi tinerilor în realizarea
drepturilor lor. în majoritatea cazurilor, părinţii au faţă de copiii lor profunde sentimente de
afecţiune, chiar dacă exprimarea acestora poate induce, într-un psihic infantil şi în prezenţa
lipsei sau insuficienţei discernământului, impresia contrară. Există posibilitatea ca părintele
care nu exercită autoritatea părintească sau doar este separat de copilul său să transmită
copilului ostilitatea pe care o simte faţă de fostul soţ, care, deşi întemeiată din punctul său de
vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta în fata copilului. Instabilitatea afectivă şi
emoţională a copilului, pe fondul unei imaturităţi psihice şi a lipsei experienţei de viaţă, îl
privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes şi de a
discerne între bine şi rău121.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea parintelui şi a copilului de
a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de
familie, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în
dreptul protejat de art. 8 din Convenţia europeană. Procedurile legate de exercitarea autorităţii
pãrinteşti necesită urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea

''I Rcpublicita in M. Of. nr. 314 din 13 iunie 2001.

|2
' C.C, Dec. nr. 82/2003, M. Of. nr. 189 din 26 nwtio 2003.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 \rl. MIK | 1291

consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii si părintele care nu locuieşte cu ei ul. Or,
esenţa acţiunii în stabilirea unui program de vizită este de a apăra individul împotriva oricārui
prejudiciu ce ar putea rezulta dir simpla curgere a timpului. Legăturile personale între părinte si
copilul său reprezinta un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacã relaţia între pārinţi
s-a rupt, iar măsuile interne care arîmpiedicaoasemenea relaţie constituie o ingerinţă în dreptul
la viaţă familială, protejat de art. 8 din Convenţie'2'.
în lumina jurisprudenţei C.E.D.O., părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adec-vate
din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autorităţile naţionale sunt obligate să
dispună aceste măsuri. 0 asemenea obligaţie nu are însă caracter absolut, deoarece este
posibil ca reluarea convieţuirii cu minorul să nu se realizeze atât de uşor şi să necesite măsuri
pregătitoare. Ca atare, natura şi anvergura măsurilor pe care autorităţile trebuie sã le ia depind
de circumstanţele fiecărei cauze, iar înţelegerea şi cooperarea din partea tuturor persoanelor
vizate constituieîntotdeauna un factor important. 0 măsură execuţională este apreciată ca fiind
adecvată în funcţie de celeritatea cu care este pusă în aplicare. Procedurile legate de
exercita'ea autoritãţii părinteşti în ansamblul lor, inclusiv executarea hotărârilor pronunţate,
necesită urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra
relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu ei. în cazul stabilirii locuinţei copilului la
unul dintre părinţi şi recunoaşterii în favoarea celuilalt a dreptului de a-şi vizita copilul,
programul de vizită stabilit nu poate fi invocat cu autoritate de lucru judecat, dacă între timp se
schimbă condiţiile de fapt care au deter-minat instituirea acelui program13'.
Chiar dacă din prevederile art. 496 alin. (5) NCC, conform cărora „părintele la care copilul
nu locuieşte în mod statornicare dreptul d e a avea legături personale cu minorul, la locuinţa
acestuia" ar rezulta că vizitarea copilului de către părintele sāu poate avea loc numai la
locuinţa copilului, apreciem că în favoarea părintelui este recunoscut şi dreptul de a avea
legături personale cu copilul său la propria sa locuinţă, şi nu doar la locuinţa copilului.
Credem că trebuie avute în vedere în acest sens prevederile art. 496 alin. (4) şi art. 497
NCC, care reglementează posibilitatea schimbării locuinţei copilului de instanţa de tutelă în
ipoteza în care este afectat exerciţiul autorităţii părinteşti. Bunăoară, dacã din proba-toriul
admtnistratîn cauzăar rezulta că părinţii copilului sunt în conflict deschis, auîntre-
ruptoricecomunicare, ceeacefaceca legăturile personale cu copilul sã nu se poată realiza la
locuinţa copilului, apreciem cã instanţa de tutelă va putea încuviinţa ca aceste legături să se
realizeze la locuinţa părintelui în beneficiul căruia s-a stabilit dreptul la a avea asemenea
legături cu copilul său.
Noţiunea de „interes al copilului" are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta
acestuia, de ocupaţia şi comportamentul părinţilor, de ataşamentul copiilor faţă de părinţi, de
interesul pe care aceştia l-au manifestatfaţăde minor, de legăturile afective stabilite între părinţi
şi copii, de posibilitãţile materiale ale părinţilor.
în vederea stabilirii programului concret de vizită trebuie avute în vedere circumstanţele
speciale ale cauzei, ce rezulta din ansamblul probatoriului administrat. în practica judiciară s-a
reţinut că, în cazul unui copii de un an şi 3 luni, acesta are nevoie să fie mereu

' ' C.E.D.O., l$naccolo-Zenide c. României, hot. din 25 ianuarie 2000, M. Of, nr. 6 din 8 ianuarie 2001; Motion/ c.
României şi Ungariei, hot. din 5 aprilie 2005, M. Of. nr. 1055 din 26 noiembrie 2005; Io$ub Cams c. Romania, hot.
din 27 iulie 2006, www.echr.coe.int şi în A.l·`. Mateescu, l.C. Gheorghe-Bădescu, Protecţia copilului ⅛i adopţia.
Practica judiciara, Ed. Hamangiu, Bucurcşti, 2008, p. 299-300.
' ' C.E.D.O., Haasec. Germaniei, hot. din 8 aprilie 2004, www.echr.coe.int şi In A.F. Mateescu, l.C. Gheor$}↑e-Bãdescu,
op. cit, p. 294-295.
® Trib. Suprcm, dec. civ. nr. 426 din 27 fcbruaric 1980, în R.R.D. nr. 10/1980, p. 66.
\&l Art, »l« I'KOCEDURI SPECIALE

în compania mamei, să o simtā alāturi de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, o soluţie
de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către tată pe o
perioadā determinatā, la locuinţa acestuia, prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
272/2004, respectiv de art. 496 alin. (5) NCC, coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de
lângă mama, cu care este obişnuit să adoarmă, să o simtă în permanenţă lângă el, să îi audă
vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de
teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare. Copilul are dreptul
de a se bucura de compania tatălui liber, nestânjenit, astfel încât legăturile dintre copil şi
acesta trebuie să se realizeze fāră supraveghere de celălalt pãrinte sau de altă persoana
(bunicii materni ori alte persoane ce locuiesc în imobil), întrucât limitarea dreptului de a avea
legături personale nu poate avea loc decât în con-diţiile art. 496 alin. (5) NCC, adicăatuncicând
păstrarea acestor legături arficontrară sau ar pune în pericol interesul copilului" 1.
8. Locuinţa familiei. Articolul 321 NCC defineşte sintagma de „locuinţa familiei" ca
reprezentând locuinţa comunã a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află
copiii. Prin urmare, dacã soţii stau împreună, locuinţa familiei este locuinţa comună a
soţilor. Dimpotrivă, atunci când soţii nu stau împreună, constituie locuinţă a familiei locu
inţa soţului la care se află copiii.
Pentru a considera o locuinţă ca fiind locuinţă de familie este necesară îndeplinirea
anumitor condiţii, şi anume: a) să existe o locjinţã a soţilor, fără a avea relevanţă cui aparţine
proprietatea; b) imobilul sã fie afectat intereselor locative ale familiei. Totodată, numai o
singurã locuinţă poate avea statut de locuinţă a familiei, chiar dacă soţii sau numai unul dintre
aceştia ar deţine mai multe imobile care ar putea primi această destinaţie. Ca atare, în
principal, locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor, fără a avea relevanţă dacă aceasta
constituie bun comun al soţilor sau bun propriu al unuia dintre aceştia. Numai în subsidiar,
atunci când soţii nu au o locuinţă comună, este considerată ca locuinţă a familiei locuinţa
soţului la care se află copiii.
Legea permite notarea în cartea funciară a unui imobil ca fiind locuinţã de familie. Această
notare se face la cererea oricăruia dintre soţi, indiferent dacă acesta este sau nu proprietar al
imobilului. Ca atare, nu interesează regimul matrimonial aplicabil, nu are relevanţă dacă
imobilul constituie sau nu bun propriu al soţului care şi-a dat acordul la înscrierea în evidenţele
de carte funciară a imobilului ca locuinţă de familie.
Faţă de caracterul general al art. 321 alin. (1) NCC, care caracterizează locuinţa familiei ca
fiind locuinţa comunã a soţilor, în mod judicios s-a afirmat că poate constitui locuinţă a familiei
şi cea deţinută de unul dintre soţi cu titlu de închiriere sau folosinţă gratuită (comodat)'2'.
Locuinţa familiei nu înseamnă neapărat domiciliu, ci este locul unde familia trăieşte efectiv.
Nu are relevanţă decât afectaţiunea, destinaţia bunului, nu titlul în baza căruia estedeţinut.
9. Dreptul la despăgubiri. Articolul 388 NCC recunoaşte dreptul soţului inocent de a
solicita de la soţul vinovat de destrămarea relaţiilor de cãsătorie despăgubiri pentru pre-
judiciul suferit prin desfacerea căsãtoriei. Despăgubirile care pot fi acordate în temeiui
acestei norme sunt distincte de prestaţia compensatorie reglementatã de art. 390 NCC. însã,
conform art. 45 din Legea nr. 71/2011, în forma modificată prin Legea nr. 60/2012, ambele
dispoziţii legate (atât cele privitoare la dreptul de despăgubiri, cat şi cele referitoare la

''I Trib. Bisrriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 22/A din 6 februarie 2013, nepublicată.
' ' £. Floriaii, Protectia locuinţei familiei pe durata c&>ătoriei în reglementarea noului Cod civil, în P.R. nr. 7/2011,
p. 52.
1'1UK HHJKA l ) I V O R ! 111.111 .in. MIK i vivs

prestaţia compensatorie) sunt aplicabile numai în cazul în care motivele de divorţ s-au ivit
după intrarea în vigoare a noului Coc civil, adică începând cu 1 octombrie 2011.
Un asemenea drept este recunoscut numai soţului care nu este culpabil de destrăma-rea
căsătoriei, fiind o aplicaţie particulară a principiului răspunderii civile delictuale con-sacrat de
art. 1349 alin. (1) si (2) NCC. Ca atare, numai acest soţ poate fi titularul dreptului la
despăgubiri, creditor al obligaţiei de pla:ă. Obligaţia de plată a despãgubirii, deci calitatea de
debitor, aparţine numai soţului exclisiv culpabil de desfacerea căsătoriei. Ca atare, conform art.
42 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, modificată prin Legea nr. 60/2012, dreptul la despăgubiri nu
poate fi recunoscut decât în cazul divorţului din culpă, atunci când se stabileşte culpa exclusivă
a pârâtului în destrămarea relaţiilor de căsătorie, respectivîn cazul divorţului întemeiat pe
separarea faptică a soţilor, atunci când divorţul s-a pronunţat din culpa exclusivă a
reclamantului.
Acordarea acestui drept presupuneîndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: a) divorţul
să se fi pronunţat din culpa exclusivă a soţului chemat în judecată în cadrul acţi-unii în
despăgubiri; b) soţul reclamant să fi suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii căsătoriei; c)
prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, nereparat, în strânsă legătură cu
desfacerea căsãtoriei.
în cadrul acţiunii în despăgubiri, calitatea de reclamant aparţine soţului inocent, care poate
fi reclamantul din acţiunea principală de divorţ, în cazul în care căsătoria s-a desfacut din vina
pârâtului, ori pârâtul, atunci când căsătoria s-a desfacut din vina exclusivă a reclamantului, în
temeiul separaţiei în fapt a soţilor.
Conform art. 388 NCC, prejudiciul trebuie să fie cauzat prin desfacerea căsātoriei. Aşadar,
orice altă pagubã suferită de soţul inocent, care nu este urmarea directă a desfacerii căsătoriei,
nu poate fi reparatăîn baza acestui temei. Credemcă prin sintagma„prejudiciu prin desfacerea
căsătoriei" se are în vedere numai prejudiciul suferit ca efect direct al desfacerii căsătoriei, al
pierderii statutului de persoană căsătorită. Prin acordarea de despăgubiri se urmăreşte a se
asigura soţului inocent posibilitatea de a beneficia si după desfacerea căsătoriei de condiţii de
viaţă apropiate de standardele avute în perioada căsătoriei sale. Ca atare, nu poate fi reclamat
pe acest temei, spre exemplu, prejudiciul material suferit de soţul inocent pe parcursul
căsătoriei ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa de celălalt soţ, violenţe care, în final, au
dus la desfacerea căsătoriei11'.
Prejudiciul suferit trebuie dovedit, dovada putându-se realiza cu orice mijloc de probă.
în lipsa unei menţiuni privitoare la natura prejudiciului, apreciem că poate fi reparat atât
prejudiciul material, cat şi eel moral. în general, apreciem că, în practică, cererile de acordare
de despăgubiri vor viza preponderent acoperirea prejudiciului moral suferit. Poate constitui
prejudiciu moral, ce reclamă reparaţie, trauma emoţională suferită de soţul inocent ca urmare a
schimbării statutului, a neplăcerilor create de lupta pentru custodia copilului, starea de
singurătateîn care segăseşte soţul după o căsătorie de lungă durată, pierderea parohiei de
preot, afectarea imaginii unui om politic aflat în plină campanie electorală 121. Relaţiile care se
construiescîn timpul vieţii rămânîntipăriteîn fiecare parte-ner. Fiecare păstrează ceva din
celălalt îr el şi, la rândul său, proiectează asupra celuilalt o parte din el. Desfacerea acestor
legături nu se poate face de pe o zi pe alta, ci necesită un veritabil travaliu psihologic, în
profunzime şi cu foarte multă răbdare, asupra propriei persoane.
Prejudiciul de natura materială este mai rar întâlnit cu titlul de cauză a cererii în des-
păgubire, dat fiind faptulcă neajunsuriledeordin material (cum arfi pierderea bănească

I" G.C Frcnţiu, Comcntariik».... p. 335.

' ' D. Lupaşai, CM. Crãciune$cu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, Bucurcşti, 2011, p. 243.
1294 Ar|. »ltt I'KOCEDURI SPECIALE

suferită de soţul inocent nevoit să se prezinte la fiecare termen de judecată, în cazul în care
este salariat şi a fost concediat deangajator, pierzãndu-şi astfel salariul realizat lunar;
cheltuielile ocazionate de diferite investigaţii medicale, de tratamentele medicale impuse din
cauza traumei suferite de soţul nevinovat ca urmare a divorţului, care a dus la îmbol-
năvireasafizicăsau mentalã) potfi reparate pecalea prestaţieicompensatorii recunoscute de art.
390 NCC.
Conform doctrinei, poate constitui prejudice material pierderea unui contract pe care un soţ
nu l-a mai putut încheia din cauza divorţului 111. Poate constitui un asemenea prejudice, în
opinia noastră, orice pagubă materialā suferită de unul dintre soţi, determinatã de pierderea
statutului său de persoanã căsãtorită, dacă beneficiul pe care urma să îl obţină era în strânsă
legătură cu acest statut (spre exemplu, în cazul unei cereri de credi-tare, statutul de persoanã
căsătorită genereazã un punctaj mai mare în evaluarea solici-tantului). Doctrina a reţinut ca
prejudicíu material plata chiriei pe care este nevoit să o suporte soţul inocent în situaţia în care
acesta este nevoit să părăsească locuinţa familiei ca urmare a conduitei celuilalt soţ şi să
Închirie2e o altă locuinţă121.
în ceea ce ne priveşte, apreciem cã prejudiciul material suferit trebuie să fie o conse-cinţă
directă a desfacerii căsătoriei, nu un pre]udiciu rezultat din circumstanţele desfacerii căsātoriei,
cauzat de comportamentul celuilalt soţ. Considerăm că exemplul oferit de doctrina, şi anume
plata chiriei pentru închirierea unei locuinţe ca efect al alungării soţului inocent din locuinţa
comună (închiriatã sau în proprietate), se încadrează în categoria prejudiciului care este o
consecinţă a circumstanţelor desfacerii căsătoriei, şi nu o conse-cinţă directă a desfacerii
căsătoriei. în aceastã situaţie, în opinia noastră, soţul inocent poate obţine despăgubiri fie pe
temeiul răspunderii civile delictuale de drept comun, reglementată de art. 1349 NCC, fie în
temeiul prevederilor art. 324 alin. (2) sau (4) NCC, după caz (indemnizaţie de natură să
acopere cheltuielile de instalare în altă locuinţã).
Desigur, prejudiciul material şi moral suferit se stabileşte de la caz la caz, neexistând o
reţetă comună. Despăgubirile care se acordă de instanţă trebuie însă să fie echitabile,
proportionate cu situaţia creată, serioase. Ele nu trebuie sã aibă caracterul unei sancţiuni
îndreptate împotriva soţului vinovat de destrămarea relaţiei de căsătorie şi nu trebuie să ducă
la îmbogāţirea fără justă cauză a celui care le pretinde.
întrucât, conform art. 388 NCC, instanţa de :utelă se pronunţă asupra cererii de des-
pãgubiri prin hotărârea de divorţ, rezultă că o asemenea cerere poate fi formulată numai odată
cu acţiunea de divorţ (fie ca un capăt distinct în cuprinsul cererii de divorţ, fie pe parcursul
judecării cererii de divorţ). Ca atare, competenţa soluţionării cererii de despã-gubiri aparţine
instanţei competente să soluţioneze cererea de divorţ.
Sancţiunea neexercitării acestui drept în limitele temporale impuse atrage decăderea
beneficiarului din exerciţiul acestuia.
Norma art. 388 NCC indică momentul până la care se poate valorifica dreptul la des-
păgubiri, şi anume pe parcursul procesului de divorţ, până la pronunţarea hotărârii de divorţ.
Despăgubirea obţinută în baza prevederilor art. 388 NCC nu exclude, prin ea însăşi,
dreptul soţului inocent de a obţine despăgubiri pe temeiul răspunderii civile delictuale de drept
comun, în termenul general de prescripţie de 3 ani, care curge de la momentul la care soţul
inocent a luat cunoştinţã de prejudiciul care i s-a cauzat prin fapta ilicitã a celuilalt soţ.

' ' F!.A. Baias, E. Chelaru, R. Con$tatitinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 421.
PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 Arl. MIK I l*9⅛

Odată ce instanţa de tutelă a stabilit despăgubiri în favoarea soţului nevinovat prin

hotărârea de divorţ, cuantumul acestora poate fi modificat, reevaluat ulterior rămânerii
definitive a hotărârii de divorţ, pe considerentul, judicios reţinut de doctrină, că nu se aflăm în
prezenţa unei cereri noi de despăgubiri formulate în afara limitelor temporale impuse, ci o
asemenea cerere a existat, s-a formulat în intervalul de timp stabilit de lege, noua cerere fiind
doar una de „ajustare" a unor drepturi deja recunoscute, castigate'1'.
10. Prestaţia compensatorie. Acest drept este recunoscut de art. 390 NCC în favoarea
soţului reclamant atunci când divorţul se cispune din culpa exclusivă a soţului pârât. Aşadar,
poate fi reclamant titularul actiunii principale de divorţ, însă poate avea această calitate şi
pârâtul din actiunea principală de divorţ, titular al cererii reconvenţionale. Ca atare, pârâtul din
actiunea principalā de divorţ. care formuleazā o cerere reconvenţională prin care solicită
desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului, dobândeşte calitatea de reclamant în
actiunea sa reconvenţională. Prin urmare, dacă actiunea principală de divorţ este admisă şi, în
consecinţă, se d spune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, reclamantul va
putea benefieia de prestaţie compensatorie, dacă sunt înde-plinite cerinţele normei art. 390
NCC. Tot astfel, dacă actiunea principală de divorţ (înte-meiată pe culpa exclusivă a pârâtului
sau pe culpă comunã) se respinge, însă se admite actiunea reconvenţională a pârâtului
ţîntemeiată pe culpa exclusivă a reclamantului) şi, în consecinţă, se dispune desfacerea
căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, pârâtul (ca reclamant în actiunea
reconvenţională admisă) are calitate procesuală activă în actiunea în plata prestaţiei
compensatorii.
întrucât acordarea prestaţiei compensatorii este condiţionată de existenţa unui divorţ din
culpă, problema prestaţiei nu se pune atunci când divorţul se realizeazā pe cale admi-
nistrativă, notarială ori în fata instanţei de judecată, însă prin acordul părţilor ori pe temeiul bolii
careîmpiedică normala desfăşurare a vieţii de familie sau când se reţine culpa ambilor soţi în
destrămarea relaţiilor de căsãtorie.
Scopul compensaţiei este de a acoperi, pe cat posibil, dezechilibrul semnificativ pe care
divorţul îl produce în condiţiile de viaţă ale celui care solicită plata compensaţiei. Prin aceasta,
prestaţia compensatorie se diferenţiază de cererea de despăgubiri. Astfel, des-păgubirile au
menirea de a repara în întregime prejudiciul cauzat soţului, în timp ce prestaţia compensatorie
urmăreşte nu o acoperire integrală, ci doar o temperare a pierderii suferite de unul dintre soţi.
Pentru acordarea prestaţiei compensatorii trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a)
căsătoria să fie desfăcută din vina soţului pârât; b) durata căsătoriei să fi fost de minim 20
deani. Această durată de 2Odeani nu trebuie să fieîmplinită la momentul promovării cererii de
divorţ (în cadrul căreia se solicită şi acordarea prestaţiei compensatorii) ori la data formulãrii
cererii de acordare a prestaţiei compensatorii (când o astfel de cerere se formulează ulterior
promovării actiunii de divorţ, pe cale separata, însă anterior desfacerii căsătoriei), ci este
necesar să fie împlinitā la data pronunţării hotărârii de divorţ de instanţa de fond'2'.
Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie
deîntreţinere. Ca atare, cumulul prestaţei compensatorii cu pensia de întreţinere dato-rată de
fostul soţ nu este admis. Soluţia este firească, întrucât ambele au rolul de a com-pensa, pe cat
posibil, dezechilibrul prodjs de divorţ în condiţiile de viaţă ale persoanei care solicită plata.

'"' £. Floriati, op. cit, p. 136.

' ' FLA. Baia$, E. Chelam, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil..., p. 426.
I2S⅛ Arl. 9!S I'KOCEDURI SPECIALE

Din coroborarea normei art. 390 NCC cu prevederile art. 388 NCC rezultā că prestaţia
compensatorie nu se confundă cu despăgubirea solicitată pentru acoperirea prejudiciului
cauzat prin desfacerea cãsătoriei. însă, există posibilitatea de a se cumula despăgubirea
prevãzută de art. 388 NCC cu prestaţia compensatorie, dacā sunt întrunite cerinţele pentru
acordarea beneficiuluifiecărui drept, natura lor juridică fiind diferitã, iarlegea nu interzice acest
cumul.
Prestaţia compensatorie este o obligaţie legală, dat fiind faptul că izvorul ei este legea. în
acelaşi timp, ea constituie şi o obligaţie personală si unilaterală, pentru că este stabilitā de
instanţă în sarcina soţului vinovat de destramarea căsătoriei a cărei durată în timp a fost de
minim 20 de ani.
Prestaţia compensatorie nu poate fi solicitată la un alt moment decât odatã cu desfacerea
căsătoriei (fie odată cu cererea de divorţ, fie pe parcursul judecării acţiunii de divorţ în primã
instanţă). Sancţiunea nerespectării acestei limite temporale este decăderea celuî îndreptăţit
din beneficiul acestui drept.
La stabilirea cuantumului instanta are în vedere criteriile enumerate enunţiativ, şi nu
limitativ, de alin. (2) al art. 391 NCC, şi anume: resursele soţului care solicită acordarea
prestaţiei compensatorii; mijloacele soţului pârât, din culpa cãruia se desface căsătoria,
existente la momentul divorţului; efectele prezente sau viitoare ale lichidării regimului
matrimonial; împrejurări de natură să modifice starea materială a fiecărui soţ, sã influen-ţeze
partajul bunurilor comune, precum vârsta, starea de sănătate a soţilor, contribuţia prezentă şi
viitoare la creşterea copiilor minori, pregătirea profesională a soţilor, posibilitatea fiecăruia de a
presta activităţi aducătoare de venit, altele asemenea.
10.1. Forma prestaţiei compensatorii. Norma din art. 392 NCC reglementează forma sub
care poate fi acordată prestaţia compensatorie. Astfel, aceasta poate fi stabilită în bani, sub
forma unei sume globale, care se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, sau
a unei rente viagere fixateîntr-ocotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani
determinată. Prin derogare de la prevederile art. 2242 NCC, renta viageră poate fi stabilită
exclusivîn bani, nu şiînalte bunuri fungibile. Aşa cum s-a arătat în doctrină, renta - deşi este cu
titlu gratuit - nu constituie o donaţie, deoarece nu ia naştere prin voinţa debitorului, nu are la
bazã intenţia de gratificare şi nu este supusă reducţiunii'11.
De asemenea, poate fi stabilită în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri
mobile sau imobile care aparţin debitorului. Soluţia dreptului de uzufruct constituit asupra unor
bunuri ale celuilalt soţ are neajunsul facilitării creării unei legături juridice, în baza dreptului de
uzufruct, între nudul proprietar (unul dintre soţi) şi uzufructuar (celălalt soţ), de natură să
genereze noi litigii între părţi legate de obligaţiile nudului proprietar sau ale uzufructuarului. 0
altă posibilitate este stabilirea prestaţiei compensatorii partial în bani şi partial în natură.
Atât renta, cat şi uzufructul pot fi constitute le pe toată durata vieţii celui care solicită
prestaţia compensatorie {rentă perpetuă, viagerā), fie pentru o perioadă mai scurtă (rentă pe
durată limitată în timp), care se stabileşte de instanta de judecată prin hotărârea de divorţ. Ea
nu poate fi stabilitã pe durata vieţii unei alte persoane determinate, posibilitate recunoscută în
cazul rentei viagere de art. 2242 alin. (2) NCC.
Având în vedere formele pe care le poate ímbrăca prestaţia compensatorie (sumă globală,
uzufruct asupra unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului), aceasta poate fi calificată ca
fiind o obligaţie, de regulă, cu executare succesivă. Executarea rentei are loc la termenele
stabilite de instanta de judecată. în cazul în care instanta nu stabileşte

'"/ífcm, p. 428.
I'KOCEDURA l í l V O k l U l U J Arl. MIK I Y£Jl

termenele de executare, devin incidente prevederile art. 2248 alin. (1) NCC, conform cărora
plata se face trimestrial si în avans.
Nerespectarea obligaţiilor stabilite în sarcina unuia dintre soţi cu titlu de prestaţie
compensatorie nu se sancţionează pena, întrucât Codul penal sancţionează numai con-duita
neconformă legată de obligaţia legalã deîntreţinere, nu şi de alte obligaţii pecuniare, chiar
dacã, sub aspectul naturii lor, suntapropiate de obligaţia de întreţinere, analogia nefiind admisă
în dreptul penal'1'. Beneficiarul prestaţiei compensatorii sub forma rentei poate proceda la
executarea silită a debitorului în condiţiile art. 2250 NCC. Creditorii beneficiarului pot urmări
renta în cazul în care debitorul - beneficiar al rentei - rămâne în pasivitate, însă numai pentru
partea din rentă ce depãşeşte nevoia de întreţinere a beneficiarului, fiind insesizabilã pentru
partea necesară întreţinerii, conform art. 2253 NCd⅞
10.2. Garanţii. Atunci când prestaţia compensatorie este solicitată de soţul inocent
sub forma rentei viagere sau pe o perioadă limitată în timp, soţul beneficiar poate solicita
instanţei obligarea debitorului la constituirea unei garanţii reale (gaj, ipotecă imobiliară
sau ipotecã mobiliară) ori la darea unei cauţíuni pentru a asigura executarea rentei. Desigur,
constituirea acestei garanţii nu este obligatorie; instanţa, în funcţie de circumstanţele
cauzei, poate aprecia dacã se impune sau nu constituirea garanţiei ori darea unei cauţi-
uni. Constituirea garanţiei este condiţionată de dovada faptului că debitorul încearcă ori
ar putea să se sustragă de la plata rentei. De regulă, aceste garanţii se impun atunci când
se dovedeşte că debitorul nu are bunuri care să poată fi urmărite, în cazul în care nu şi-ar
executa obligaţia sau urmărirea silită ar fi greu de realizat în viitor. Instituirea garanţiei
poate avea loc doar atunci când prestaţia compensatorie s-a stabilit sub forma unei rente,
deoarece scopul urmărit este acela al asigurãrii plăţii rentei. Ca atare, problema garanţiei
nu se pune atunci când prestaţia compensatorie este stabilită sub forma unei sume glo-
bale sau sub forma dreptului de uzufruct.
Asigurarea executării rentei se poate realiza şi prin obligarea debitorului, la cererea
creditorului, la darea unei cauţiuni. în lipsa unei reglementări cuprinse în noul Cod civil privind
cuantumul cauţiunii, modalitatea depunerii şi restituirii acesteia, devin incidente prevederile
noului Cod de procedurã civilā privitoare la cauţiunea judiciară, cuprinse în art. 1056-1036
NCPC
10.3. Modificarea prestaţiei compensatorii. Prestaţia compensatorie, în cuantumul
stabilit de instanţă prin hotărârea de divorţ, poate suferi modificãri, dupã cum se schimbă
resursele creditorului şi mijloacele debitorului. Ca atare, ín funcţie de aceste elemente,
cuantumul initial al prestaţiei compensatorii poate fi majorat sau diminuat. Modificarea
cuantumului în sensul majorării sale poate interveni indiferent de forma în care se stabi-
leşte acordarea prestaţiei compensatorii (olata unei sume globale, sub forma rentei viagere
sau a dreptului de uzufruct). Dimpotrivă, micşorarea cuantumului poate interveni numai
atunci când prestaţia compensatorie îrnbracă forma rentei viagere sau a dreptului de
uzufruct, întrucât dacã este stabilită sub forma unei sume globale, această sumă nu se
poate diminua odatā ce deja a fost achitată creditorului.
Aşa cum rezultă din textul art. 394 NCC, schimbarea cuantumului, în sensul majorării sau
micşorării, intervine numai atunci când schimbările produse în privinţa mijloacelor debitorului
şi/sau în privinţa resurselor creditorului au caracter semnificativ. Prin urmare, simpla modificare
a situaţiei mijloacelor debitorului, a resurselor creditorului, temporar,

m,n^,o,ci,,»,
' ' A se vedea, în acest sens, FI.A. Baias, E. Chehru, R. Comtmitinovici, I. Macavei (coord.), Noul Cod civil..., p.
428.
IZWi Arl. »l« I'KOCEDURI SPECIALE

făra a avea caracter semnificativ, nu justifică, în 3pinia noastră, modificarea cuantumului

prestaţiei compensatorii. Spre exemplu, pot constitui elemente de natură să justifice
modificarea prestaţiei compensatorii: concedierea creditorului sau a debitorului, care determinã
pierderea venitului din muncă; pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a debitorului
sau a creditorului, cu consecinţe directe asupra veniturilor realizate din munca prestată;
diminuarea veniturilor lunare sub valoarea venitului minim pe eco-nomie ori chiar peste
aceastā valoare, dacă diminuarea este substanţială prin raportare la venitul obţinut anterior
măsurii reducerii.
Credem că aprecierea caracterului semnificativ al modificării mijloacelor debitorului sau a
resurselor creditorului trebuie să se facă, de la caz la caz, de instanţa de judecată sesizată cu
o cerere de modificare a prestaţiei compensatorii, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze,
de situaţia personală a fiecărui debitor si creditor.
Când prestaţia compensatorie s-a stabilit sib forma plăţii periodice a unei sume de bani,
aceasta se indexează trimestrial, de drept (deci fără intervenţia instantei de judecată), potrivit
cu rata inflaţiei.
Dat fiind faptul că prestaţia compensatorie poate fi modificată în funcţie de schimbările ce
intervin în nevoile creditorului şi/sau în mijloacele de plată ale debitorului, prestaţia
compensatorie poate fi considerată ca fiind o obligaţie cu caracter variabil.
10.4. încetarea prestaţiei compensatorii. Textui art. 395 NCC prevede expres şi limi-tativ
situaţiile în care prestaţia compensatorie încetează. Astfel, prestaţia compensatorie încetează
prin: a) decesul unuia dintre soţi; b) recăsătorirea soţului creditor; c) obţinerea de către soţul
creditor a unor resurse de naturã sâ îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor din timpul
căsătoriei.
Prestaţia compensatorie are caracter intuitupersonae, astfel că, în cazul morţii debitorului,
obligaţia de plată nu trece asupra moştenitorilor, iar în cazul morţii creditorului, dreptul la acest
beneficiu nu trece asupra moştenitorilor.
încetarea prestaţiei compensatorii stabilite prin hotărâre judecătoreascã se constată tot de
instanţa de tutelã sesizatã de debitor, care trebuie să dovedească intervenirea uneia dintre
împrejurările prevãzute de art. 395 NCC, care ÎI îndreptăţesc să nu mai efectueze prestaţia
impusă în sarcina sa. în ipoteza în care debitorul decedează, decesul fiind motivul ce justifică
încetarea plăţii prestaţiei compensatorii, sesizarea instantei de tutelã se va realiza de
moştenitorii legali sau testamentari ai defunctului debitor ori, în lipsã, de uni-tatea
administrativ-teritorialã (comuna, oraşul sau municipiul) de la locul deschiderii moştenirii, care
preia moştenirea vacantă.
Competenta constatării încetării prestaţiei compensatorii revine instantei de tutelã, adică
judecătoriei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului. în privinţa cererilor introduse după intrarea
în vigoare a noului Cod civil - 1 octombrie 2011 - şi până la momentul intrării în vigoare a
noului Cod de procedură civilă -15 februarie 2013 -, în materia com-petenţei sunt incidente
prevederile art. 2291 din Legea nr. 71/2011, text conform căruia, dacă legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în competenta instantei de
tutelã şi de familie se soluţioneazã de instanţa în a cărei circumscripţie teritoriala îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Ca atare, textui precizeazã sub aspect teritorial care
este instanţa ce tutelã prevăzută deart. 107 NCC. Potrivit art. 265 NCC, prevederile art. 107
NCC sunt apl cabile şi în litigiile privitoare la aplicarea dispoziţiilor Cărţii a ll-a „Despre familie",
astfel îrcât, sub aspect teritorial, litigiile în materia familiei, prin derogare de la dispoziţiile
procedurale cuprinse în Codul de procedură civilă, sunt de competenta instantei de tutelã în a
cărei circumscripţie teritoriala îşi are domiciliul sau reşedinţa minorul sau soţul pârât, ori
pârâtul, după caz. Desigur, prevederile art. 2291 in Legea nr. 71/2011 privitoare la competenta
instantei de la domiciliul sau reşe-
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. MIK I uw

dinţa pârâtului sau minorului sunt incidente numai atunci când legea (generală sau spe-cială,
fără vreo distincţie făcută de normal nu prevede altfel. Or, atunci când legea prevede altfel,
suntem în situaţia derogatorie de la dispoziţiile art. 2291 Legii nr. 71/2011, astfel cã devin
prioritareîn aplicare prevederíle derogatorii.
întrucât odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedurã civilă, prevederíle art. 229'
din Legea nr. 71/2011 se abrogã, potrivit art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, în cererile
promovate începând cu data de 15 februarie 2013 competenta se determină conform art. 94
pet. 1 lit. a) si art. 114 NCPC, norme potrivit cărora judecãtoriile judecã în primă instanţă
cererile date de noul Cod civil în competenta instanţei de tutelă şi de familie, în afarã de
cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar dacã legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în competenta instanţei de
tutelă şi de familie sesoluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Dispoziţiile art. 114 alin. (1) NCPC privitoare la
competenta instanţei de tutelă se referă strict la cazurile de ocrotire a persoanei fizice, adică la
procedurile prevăzute de art. 107 NCC. Norma constituie o pre-luare a dispoziţiilor art. 229' din
Legea nr. 71/2011. Ca atare, în materia ocrotirii persoanei fizice, competenta revine instanţei
de tutelã de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, conform art. 107 NCC, raportat la
art. 114 alin. (1) NCPC.
Art. 265 NCC referitor la competenta ínstanţeiîn toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor
Cărţii a ll-a „Despre familie" prevede aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 NCC, ceea ce duce la
concluzia că şi în litigiile privind aplicarea prevederilor Cãrţii a ll-a a noului Cod civil,
competenta teritorialā revine, conform art. 107 NCC (la care face trimitere art. 265 NCC)
raportat la art. 114 alin. (1) NCPC, instanţei de tutelã de la domiciliul sau reşedinţa minorului
sau a soţului pârât, după caz. Prevederíle art. 114 alin. (1) NCPC, aplicabil, conform art. 265
NCC, litigiilor născute în legătură cu aplicarea Cărţii a ll-a a noului Cod civil, referitoare la
competenta instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, sunt incidente numai atunci când
legea (generală sau specială, fără vreo distincţie făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atunci
când legea dispune altfel, suntem în situaţia derogatorie de la dispoziţiile art. 114 alin. (1)
NCPC, astfel că devin prioritare în aplicare prevederíle derogatorii.
11. Obligaţia de întreţinere între foştii soţi. Odată cu încetarea căsătoriei prin divorţ
încetează obligaţia de întreţinere între soţi şi se naşte dreptul fostului soţ la întreţinere, în cazul
în care acesta se află în nevoie ca urmare a incapacităţii de a munci. Această incapacitate
trebuie să intervină înainte sau în timpul căsătoriei ori în decurs de un an de la desfacerea
căsătoriei, în această ultima ipoteză însă incapacitatea trebuind să se dato-reze unei
împrejurări în legãtura cu cãsătoria.
Fostul soţ pierde dreptul la întreţinere dacã se recăsătoreşte. în cazul în care căsătoria s-a
desfăcut din vina unuia dintre soţi, acesta nu are dreptul la întreţinere decât timp de un an de
la desfacerea căsătoriei. Dacă divorţul s-a pronunţat din vina ambilor soţi, fiecare are dreptul la
întreţinere pe o perioadă nedeterminată în timp.
Cuantumul întreţinerii se stabileşte de instanţa de judecată pânã la 1/4 din venitul net din
muncă al soţului care este obligat. întreţinerea acordatã fostului soţ împreună cu cea acordată
copiilor nu poate depăşi 1/2 din venitul net din muncă al celui care datorează întreţinerea (al
debitorului).
Pentru ca fostul soţsă beneficieze de întreţinere, se cerîndeplinite anumite condiţii: a) soţul
care cere întreţinere să fie în nevoie, adică în situaţia de a nu-şi putea procura cele necesare
traiului; aceasta înseamnă că persoana nu are venituri dobândite prin muncă sau produse de
bunurile sale ori nu are bunuri care depăşesc ceea ce este necesar exis-tenţei, care ar putea fi
vândute pentru a-şi asigura întreţinerea; b) incapacitatea de a
K⅜M) An. 91* I'KOCEDURI SPECIALE

munci a soţului care cere întreţinerea sã fie datorată fie bolii, fie bătrâneţii; această inca-
pacitate poate fi totală sau parţială; în cazul incapacităţii parţiale, întreţinerea se acordă
proportional cu gradul de incapacitate; c) soţul care este obligat la plata întreţinerii trebuie să
aibā mijloace de existenţă; această situaţie se apreciază de la caz la caz; d) incapacitatea să
intervină înainte sau în timpul căsătoriei ori în decurs de un an de la desfacerea căsă-toriei, în
această ultima situaţie însă numai dacã incapacitatea se datorează unei împre-jurări legate de
căsătorie.
Şomerul esteîn nevoie dacă nu primeşte indemnizaţia de ajutor sau dacă aceasta este
neîndestulãtoare si nu are bunuri ce pot fi valo'ificate. împlinirea vârstei de pensionare
înseamnā numai recunoaşterea facultăţii de a nu munci si nu presupune dovada incapacităţii
de muncă'11. Persoanele care au împlinit vârsta de pensionare pot cere întreţinere, dar au
obligaţia de a dovedi incapacitatea lor de muncă'Ji. La stabilirea mijloacelor de existenţă se va
tine seama de veniturile soţului obligat la plată, de bunurile sale şi de sarcinile familiale pe care
le are131. Principial, eel care nu are venituri, dar este apt de muncă nu poate fi scutit de
prestarea întreţinerii, deoarece orice persoană aptă de muncă este capabilă să realizeze
venituri'41. Sunt consideratecauze exoneratoare de plată aîntreţineriî boala, satisfacerea
serviciului militar15'.
Este important de reţinut faptul că soţii îşi datoreazã întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi la
prestarea întreţinerii.
Când întreţinerea se solicită ulterior rămâne*ii definitive a hotărârii de divorţ, aceasta se
acordă de instanţa dejudecată de la data introducerii cereriidechemareîn judecată, chiar dacă
un asemenea drept se naşte la momentul rãmânerii definitive a hotărârii de divorţ. Prin
excepţie, întreţinerea poate fi acordatã şi pentru trecut, deci pentru o perioadă anterioară
introducerii cererii de chemare în judecată, atunci când promovarea cu întâr-ziere a acţiunii
este imputabilă debitorului (bunêoară, acesta a refuzat să comunice domi-ciliul sãu actual sau
locul său de muncă) (art. 532 NCC). Dacă întreţinerea se solicită în cadrul procesului de divorţ,
aceasta se va acorda de la data introducerii cererii de divorţ, conform art. 532 alin. (1) NCC.
De dreptul la întreţinere poate beneficia în aceleaşi condiţii şi soţul de bună-credinţă dintr-o
căsãtorie putativă. Conform art. 304 NCC, acesta păstrează, până la data rămâneriî definitive
a hotărârii judecătoreşti prin care căsătoria a fost declarată nulã sau anulată, situaţia unui soţ
dintr-o căsătorie valabilă. Dreptul său la întreţinere ia naştere odată cu rãmânerea definitivă
(irevocabilă, în condiţiile vechii reglementări) a hotărârii prin care a fost desfiinţată căsătoria.
în condiţiile vechii reglementări, competenţasoluţionăriiacţiuniiîn stabilirea obligaţiei de
întreţinere revenea instanţei de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se afla domiciliul
sau reşedinţa soţului chemat în judecată în calitate de pârât. în privinţa com-petenţei nu erau
incidente dispoziţiile art. 10 pet. 7 CPC, ce prevedeau alternativ, la ale-gerea reclamantului,
competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului sau de la domiciliul
reclamantului, întrucât lipsea cerinţa esenţială a calităţii de ascendent sau descendent a
reclamantului. Potrivit noilor dispoziţii procedurale - art. 113 alin. (1} pet. 2, raportat la art. 114
alin. (1) NCPC-, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere competenţa este alternativă, ea
revenind fie instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâ-

•'l P. Anca, Notă la sent. civ. nr. 2646/1962 a fostului Trib. pop. Turda, in J.N. nr. 6/1964, p. 130 ⅞i urm. '2, O.
Gi<tei, Notă la dec. civ. nr. 310/1971 a Trib. ]ud. Vaslui, in R.R.D. nr. 4/1972, p. 108-109. 131 Í.P. Fitipescu,
Tratat de dreptul families, ed. a 4-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 1998, p. 501-502. '4' Idem, p. 5OZ 151 Idem, p.
503.
I'KOCEDURA DlVOR|Ul.UI \rl. MIK | ljitll

tului, conform art. 114 alin. (1) NCPC, fie instantei în a cărei circumscripţie domiciiiaza
creditorul reclamant, conform art. 113 alin. (1) pet. 2 NCPC.
12. încetarea regimului matrimonial. Lichidarea comunităţii de bunuri. In conformi-tate cu
art. 385 NCC (aplicabil numai în cazul divorţului care intervine după data intrarii în vigoare a
noului Cod civil - 1 octombrie 2011), în situaţia în care cãsătoria încetează prin divorţ, dc
principiu, regimul matrimonial ia sfârşitîntre soţi la momentul introducerii acţiunii de divorţ. Ca
atare, încetarea regimului matrimonial are loc anterior datei desfa-cerii căsătoriei. în privinţa
terţilor, regimul matrimonial încetează la data la care s-au îndeplinit formalităţile de publicitate
prevăzute de lege pentru adoptarea regimului matrimonial111, şi anume cele privitoare la
publicarea hotărârii de divorţ în Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale,
respectiv, în funcţie de natura bunuriior, notarea în cartea funciară, registrul comerţului sauîn
alte registre prevãzute de lege.
Prin excepţie, atunci când divorţul se întemeiază pe acordul soţilor, indiferent dacă divorţul
se pronunţă de către instanţa de judecată, de către notarul public sau de către ofiţerul de stare
civilă, ambii soţi sau oricare dintre aceştia pot solicita autorităţii compe-tente să constate că
regimul matrimonial a încetat nu de la data promovarii cererii de divorţ, ci din momentul
separaţiei în fap: a soţilor.
între momentul desfacerii căsătoriei şi momentul încetării regimului matrimonial există un
decalaj. Astfel, desfacerea căsătoriei are loc la data rămânerii definitive (irevocabile, în
concepţia vechiului Cod de procedurã civilă) a hotărârii judecătoreşti sau, după caz, la data
emiterii certificatului de divorţ (în cazul divorţului notarial sau administrate). Dimpotrivã,
încetarea regimului matrimonial se produce anterior desfacerii căsătoriei, de regulă, la data
introducerii acţiunii de divorţ, exceptând divorţul prin acord, când autoritatea com-petentă
(instanţa de judecată, notarul public sau ofiţerul de stare civilă, în funcţie de organul căruia i se
adresează cererea de divorţ) poate constata încetarea regimului matrimonial din momentul
separaţiei în fapt a soţilor.
în cazul în care pe parcursul procesului de divorţ intervine împăcarea soţilor, suntem în
prezenţa unei menţineri a căsătoriei ulterior încetării regimului matrimonial. în doctrină, s-a
arătat că ar fi posibile două abordări: fie regimul matrimonial existent la momentul promovarii
acţiunii de divorţ reactivează. fie soţilor li se aplică regimul comunităţii legale de bunuri eel
puţin până la momentul la care aceştia încheie o convenţie matrimoni-alăm. Pornind de la faptul
că legea nu reglementează posibilitatea reactivării unui regim matrimonial care a încetat,
apreciem că prin promovarea unei acţiuni de divorţ, indiferent dacă aceasta este finalizată sau
se stinge prin împăcarea soţilor, regimul matrimonial existent între soţi încetează în baza art.
385 alin. (1) NCC. Dat fiind faptul că soţii au decis să menţină în fiinţă căsătoria, împăcându-se
pe parcursul judecării cererii de divorţ, între soţi, ulterior încetãrii, odată cu promovarea cererii
de divorţ, a regimului matrimonial existent, opereaza regimul legal al comunităţii de bunuri,
aplicabil ori de câte ori prin convenţie matrimonială soţii nu au optat pentru un alt regim permis
de lege.
încetarea regimului matrimonial ope'ează în baza legii, astfel că instanţa de judecată nu
are obligaţia, în lipsa unei cereri exprese în acest sens, de a indica în hotãrâre momentul
încetării regimului matrimonial.
Competenţa constatării încetării regimului matrimonial aparţine judecătoriei ca instanţă de
tutela, indiferent de valoarea obiectului litigiului [art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC].
Ca normă tranzitorie, art. 43 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispoziţiile art. 385 NCC
privind încetarea regimului matrimonial se aplică numai în cazul divorţului care intervine după
data intrarii în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011).

I1'M. Avram, C. Nkok$cu, Regimuri malrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucureşli, 2010, p. 191. ' ' E.
Fhrian, op. cit., p. 131.
K⅜U2 Ar|. •Mil I'KOCEDURI SPECIALE

Odată cuîncetarea comunitāţii matrimoniale [prin deces, constatarea nulităţii absolute a

căsătoriei ori anularea acesteia, prin divorţ, conform art. 319 alin. (1) NCC) bunurile comune
sunt supuse partajuluí.
Partajul poate fi realizat amiabil prin act notarial încheiat în forma autentică sau în caz de
neînţelegere, prin hotărâre judecătorească, norma alin. (1) al art. 319 NCC corobo-rându-se cu
dispoziţiile art. 320 NCC.
Până când partajul se soluţionează definitiv lirevocabil, în concepţia vechii reglemen-tări de
procedure} - până la emiterea actului autentic notarial care confirmă partajul dintre foştii soţi ori
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de partaj -, comunitatea de bunuri există,
proprietatea so;ilor asupra bunurilor comune fiind una devălmaşă. întrucât prin partaj se
stabileşte şi modul de lichidare a obligaţiilor, comunitatea subzistă şi în privinţa obligaţiilor.
13. Legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere. Conform art. 2612 NCC, legea aplicabilă
obligaţiilor de întreţinere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. în
prezent este aplicabil Regulamentul (CE) nr. 4/2009 din 18 decembrie 2008 privind com-
petenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotārãrilor şi cooperarea în materie de
obligaţii de întreţinere111, care modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001, înlocuind dispoziţiile
regulamentuluirespectivaplicabileîn materie de obligaţii de întreţinere, respectiv înlocuieşte, în
materie de obligaţii de întreţinere, Regulamentul (CE) nr. 805/2004, în afara titlurilor executorii
europene care au legătură cu obligaţiile de întreţinere emise într-un stat membru care nu are
obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007. Acest regu-lament se aplică obligaţiilor de
întreţinere care decurg dintr-o relaţie de familie, rudenie, cãsătorie sau alianţă.
în ceea ce priveşte competenţa în materie de obligaţii de întreţinere în statele mem-bre,
potrivit art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, aceasta este alternative, pãrţile având
alegerea între următoarele instanţe: a) instanţa judecătorească de la locul reşe-dinţei obişnuite
a pârâtului; b) instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a creditorului; c) instanţa
judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acţiune privind starea persoanei în
cazul în care cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni,
cuexcepţia cazurilorîncare respectiva competenţă se întemeiaza exclusiv pe cetăţenia uneia
dintre părţi; d) instanţa judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acţiune privind
răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este
accesorie respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilorîn care respectiva competenţã se
întemeiaza numai pe cetăţenia uneia dintre părţi.
Exceptând litigiile în materia obligaţiei de întreţinere privind un copil mai mic de 18 ani,
părţile pot conveni, prin acord anterior sau la momentul sesizării instanţei, că urmă-toarea
instanţă sau urmãtoarele instanţe ale unui stat membru are/au competenţa să soluţioneze
litigiile născute sau care se pot naşte între ele în materie de obligaţii de întreţinere: a) o
instanţă sau instanţele dintr-un stat membru în care una dintre părţi îşi are reşedinţa obişnuită;
b) o instanţă sau instanţele dintr-un stat membru a cărui cetăţenie o deţine una dintre părţi; c)
în ceea ce priveşte obligaţiile de întreţinere între soţi sau foştí soţi: i) instanţa care are
competenţa să soluţioneze litigiile acestora în materie matrimo-nială, ii) o instanţă sau
instanţele statului membru în care s-a aflat ultima reşedinţă obişnuită comună a soţilor pe
parcursul a eel puţin un an. Şi în această situaţie este vorba tot de o competenţă alternative.
Competenţa atribuită prin acord este exclusivā, cu excepţia cazului în care părţile au convenit
altfel.

111
JO L nr. 7 din 10 ianuaric 2009, p. 1-79
PROCEDURA DIVORŢUI.UI Arl. MIK | 1303

Acordul referitor Ea alegerea instanţeí se încheie în scris. Orice comunicare sub forma
electronicã care permite consemnarea durabilă a acordului este considerate ca reprezen~ tând
o forma scrisă.
Dacă părţileau convenitsă atribuieo competenta exclusive unei instanţejudecătoreşti sau
unor instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru parte la Convenţia privind competenta
judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilā şi comercială, semnată la 30
octombrie 2007 la Lugano (denumitā în continuare „Convenţia de la Lugano")' 11, întrucât
acesta nu este stat membru, numita convenţie se aplică, în afarā de cazurile privind litígiile în
materia obligaţiei de întreţinere care priveşte un copil mai mic de 18 ani.
Cu excepţia cazurilor în care competenta este determinate de alte dispoziţii ale regu-
lamentului, instanţa dinstatul membru în fata căreia seînfāţişează pârâtul este competenta.
Aceastā dispoziţie nu se aplicā dacă înfāţişarea are drept scop contestarea compe-tenţei. în
cazul în care nicio instanţă dintr-un stat membru nu este competenta şi nicio instanţă dintr-un
stat parte la Convenţia de la Lugano care nu este stat membru nu este competenta, în temeiul
dispoziţiilor resoectivei convenţii, sunt competente instanţele statului membru al cetăţeniei
comune a pārţilor.
Atunci când pârâtul, care îşi are reşedinţa obişnuită într-un alt stat decât statul membru în
care s-a intentat acţiunea, nu se prezintă în fata instanţei, instanţa judecātorească competenta
suspendă procedura atât timp cat nu se stabileşte că acest pârât a putut primi actul de
sesizare a instanţei sau un act echivalent în timp util pentru pregătirea apărării sau că au fost
întreprinse toate demersurile necesare în acest scop. în cazul în care actul de sesizare a
instanţei sau un act echivalent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 1393/2007, art. 19 al acestui regulament se aplică în locul
dispoziţiilor sus-menţionate. în cazul în care dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 nu
se aplică, art. 15 din Convenţia de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea sau
comunicarea în străinãtate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială
se aplică în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent a trebuit să fie
transmis înstrãinătateîn temeiul respec-tivei convenţii.
Mãsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi soli-citate
instanţelor statului în cauză chiar în cazul în care, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 4/2009,
instanţele dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.
Legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere se stabileşte în conformitate cu Protocolul de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere (denu-mit în
continuare „Protocolul de la Haga din 2007") în statele membre care au obligaţii în temeiul
actului respectiv. O hotărâre pronunţată într-un stat membru care are obligaţii în temeiul
Protocolului de la Haga din 2007 este recunoscută într-un alt stat membru fără a fi necesar să
se recurgă la nicio procedura şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale. O hotărâre
pronunţată într-un stat membru care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 şi
care este executorieîn statul membru respectiv, este executorie în alt stat membru fără a fi
necesară încuviinţarea executării.
Un pârât care nu s-a înfăţişat în instanţa din statul membru de origine are dreptul de a
formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti în fata instanţei judecătoreşti
competente din statul membru în cazul h care: a) nu i-a fost comunicat actul de sesizare a
instanţei sau un act echivalent în timp util sau astfel încât să se fi putut apăra; sau b) a fost
împiedicat să conteste creanţa de întreţinere din motive de forţă majoră sau din cauza

111
JO L nr. 339 din 21 dccembric 2007, p. 3.
K*O4 Art. !I IÍ »- !I 2I I I'KOCEDURI SPECIALE

unor circumstanţe extraordinare, fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens, dacă pârâtul
nu a introdus o acţiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă. Termenul
pentru formularea unei căi de atac începe din ziua ín care pârâtul a luat efectiv cunoştinţã de
conţinutul hotărârii judecãtoreşti şi în care a fost în măsurã sã acţi-oneze, eel târziu începând
din ziua primei mãsu'i de executare care a avut drept efect ca bunurile acestuia să devină
indisponibile total sau partial. Pârâtul acţionează cu promp-titudine, în orice caz în termen de
45 de zile. Termenul nu poate fi prelungit pe motiv de distanţă. în cazul respingerii căii de atac,
hotărârea rămâne valabilă. în cazul admiterii căii de atac, hotărârea judecătorească este nută
si neavenită. Cu toate acestea, creditorul nu pierde prestaţiile pentru perioada de întrerupere
a termenelor de prescripţie sau decădere şi nici dreptul de a solicita retroactiv întreţinerea
dobândită prin acţiunea iniţială.
0 hotărâre pronunţată într-un stat membru care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la
Haga din 2007 este recunoscută în alte stale membre fără a fi necesar să se recurgă la o
procedură specială.
14. Conflict de legi. în privinţa soluţionării conflictului de legi, Legea nr. 71/2011 regle-
mentează aplicarea individualizată a principiilor generale al neretroactivităţii legii noi şi al
aplicării imediate a legii civile noi, înscrise în art. 6 NCC. Pentru detalii cu privire la conflictul de
legi a se vedea supra, comentariul de la art. 914, pet. 6.

Arl. ⅞l⅜. Măsuri vremelnice. Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin
ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor
minori, la obligaţia de întrcţinere, la încasarea alocaţici de stat pentru copii şi la folosirea
locuintei familiei.

COMENTAR1I
Posibilitatea luārii de măsuri vremelnice pe parcursul procesului de divorţ. Pe calea
ordonanţei preşedinţiale, pe parcursul procesului de divorţ, instanta poate lua măsuri provizorii.
Asemenea măsuri pot privi stabilirea locuintei minorului, obligaţia deîntreţi-nere, alocaţia pentru
copii, folosirea locuintei familiei.
Această dispoziţie instituie o procedură specialã, prin care se pot dispune unele măsuri cu
caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor
drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru eel vătă-mat într-un
drept legitim ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze
justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Or, această posibilitate recunoscută pãrţilor
interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietăţii private şi nici nu creează
premisele unei violări a domiciliului sau reşedinţei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării
echilibrului între persoane cu interese contrare, prin deter-minarea cadrului legal de exercitare
a drepturilor lor legitime1'1.

Art. 920. Prezenta personală a părţilor. (1) In fata instanţelor de fond, părţile se vor
înfăţişa în persoană, afară numai dacã unul dintre soţi execută o pedeapsă

1,1
CO, Dec. nr. 1202/2007, M. Of. nr. 60 din 25 ianuarie 2008; Dec. nr. 613/2008, M. Of. nr. 509 din 7 iulie
2008; Dec. nr. 694/2008, M. Of. nr. 568 din 28 iulie 2008; Dec. nr. 305/2009, M. Of. nr. 239 din 10 aprilie 2009;
Dec. nr. 787/2011, M. Of. nr. 605 din 26 august 2011.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. »2U | lJKK>

privativă de libertate, este împiedicat de o boalã gravă, este pus sub interdictie
judecătorească, are reşedinţa în străinãtate sau se află într-o altā asemenea situaţie, care îl
împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, eel în cauzā se va putea înfătişa
prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
(2) Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împãcarea soţilor.
(3) în toate cazurile, instanţa este ob!igată să îl asculte pe copilul minor, potrivit
prevederilor Codului civil.

COMEXTARII
1. Obligaţia soţílor de a se prezenta personal. Situaţii de excepţie. Textul reglemen-
tează regula obligarivităţii înfãţişãrii personale a soţilor, precum şi excepţiile de la aceastã
regulă. Astfel, prin excepţie de la regula înscrisã în art. 83 alin. (1) NCPC, potrivit căreia
părţile pot sã-şi exercite drepturile procedurale prin avocat sau alt mandatar, în procedura
de divorţ soţii sunt obligaţi să se prezinte personal, neputându-se înfăţişa prin reprezen-
tant. Această obligativitate există atât în fata primei instanţe, cat şi a instanţei de apel,
care şi ea, ca urmare a efectului devolutiv, realizează o judecată în fond. Prin excepţie,
pãrţile se pot înfăţişa prin mandatar, avocat, tutore sau curator, numai în următoarele
situaţii, expres şi limitativ prevãzute de lege: a) dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă
privativă de libertate; b) dacã unul dintre soţi este împiedicat de o boală gravã; c) dacă
unul dintre soţi este pus sub interdictie; d) dacă unul dintre soţi are reşedinţa în străină-
tate; e) dacă unul dintre soţi se află într-o altă situaţie care îl împiedică să se prezinte
personal.
Pornind de la acest text legal, în literatura juridică de specialitate s-a exprimat opinia
conform cãreia, atât timp cat se prevede obligativitatea înfāţişării părţilor în persoană, în fata
instanţelor de fond niciuna dintre pãrţi nu va putea solicita judecarea în lipsă111.
Suntem de părere că la fondul cauzei numai prezenta reclamantului este obligatorie, nu
şi cea a pârâtului care nu a formulat cerere reconvenţională. Sintagma „părţile se vor înfăţişa în
persoană" se referă la faptul că se interzice ca părţile să fie reprezentate prin mandatar, fără
însă să instituie o obligativitate a prezenţei pârâtului. întrucât legea sanc-ţionează doar lipsa
nejustificată a reclamantului, suntem de părere că pârâtul care nu a formulat cerere de divorţ
are posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă.
în apel este obligatorie prezenta reclamantului, titular al căii de atac, numai în situaţia în
care cererea sa a fost respinsă de prima instanţă. Apelul reclamantului împotriva hotă-rârii prin
care i s-a respins cererea de d vorţ se va respinge ca nesusţinut, dacã acesta lipseşte de la
judecată şi se prezintă doar pârâtul. Desigur, în cazul lipsei ambelor părţi, dacă pârâtul-intimat
nu a solicitat judecarea căii de atac în lipsa sa, judecarea apelului se va suspenda. Dacă la
judecarea apelului lipseşte reclamantul-apelant, dar şi pârâtul-intimat, care, însã, a solicitat
judecarea cauzei în lipsa sa, apreciem că şi în această situaţie se impune soluţia respingerii
căii de atac ca nesusţinutã. în cazul în care apelul este declarat de pârât, calea de atac se va
soluţiona în lipsa pârâtului, chiar dacă se înfăţişează doar reclamantul.
2. Refuzul de a se asigura prezenta pârâtului, aflat în stare privativă de libertate, la
judecarea cauzei sale. Pornindu-se de la o decizie de speţă'21, prin care instanţa de apel
a respins apelul declarat de pârâtul aflat în penitenciar, în executarea unei pedepse pri-

111
M. Tăbârcā, Drept procesual.... vol. II, ed. a H-a, 2008, p. 233; M. Tãbârcā, Gft. Bula, Codul..., p. 1472,
comentariu.
121
Trib. Maramureş, dec. civ. nr. 85/A/2007, definitivă prin dec. nr. 1994/R din 19 septembrie 2006 a CA. Cluj, s.
civ., de mun. şi asig. soc., pt. min. şi fam., optid I. Bozeşan, Cătcva considoraţii in legâlurâ cu a⅝igurarca
 I.iilft Arl. StigO I'KOCEDURI SPECIALE

vative de libertate, apreciind corectā starea defapt reţinută de prima instanţã si ţinând seama
de faptui că pârâtul, care a solicitat transferul pentru a putea fi prezent în fata instanţei, avea
posibilitatea de a-şi exprima poiiţia faţă de acţiunea rec!amantei şi de a propune probe, în
literatura de specialitate s-a pus problema de a se stabili dacă, prin refuzul de a se asigura
prezenţa pârâtului la judecarea cauzei sale, s-a încălcat sau nu dreptul la viaţa private şi de
familie, respectiv dreptul la un proces echitabil' 1'.
Concluzia la care ajunge autoarea, aceea că neasigurarea transferului pârâtului, pentru a
se da posibilitatea acestuia de a fi prezent la dezbaterea cauzei sale, nu încalcă nici dreptul la
viaţa privată şi de familie, nici dreptul la un proces echitabil, este una justă. Asa cum s-a
subliniat, interesul pârâtului de a fi prezent în instanţă trebuie pus în balanţă alaturi de interesul
reclamantei de a-i fi soluţionatã cauza într-un termen rezonabil. Or, întrucât aducerea pârâtului
în fata instanţei era posibilă numai după finalizarea procedu-rilor judiciareîn care este parte,
litigiuldedivorţseprelungeşteîn mod nejustificat. Pârâtul aflat în stare privativă de libertate are
posibilitatea de a-şi formula apărărileîn scris, de a propune probe în scris, de a-şi asigura
reprezentarea printr-un mandatar sau de a solicita asistenţã judiciară în condiţiile art. 90 şi
urm. NCPC. Toate acestea nu reprezintã altceva decât garanţii procedurale menite să asigure
apărarea pârâtului, astfel cã prin neasigurarea prezenţei sale în fata instanţei de judecată nu
se aduce atingere dreptului la viaţa privată şi de familie.
Chiar dacă principiul egalităţii armelor nu este respectat, întrucât, prin lipsa sa din instanţă,
pârâtul nu poate discuta în condiţii decontradictorialitate probele propuse de reclamantă, nu
poate propune el însuşi probe, nu poate asista la audierea martorilor propuşi de reclamantă şi
este lipsit de posibilitatea de a le pune întrebãri, în mod întemeiat s-a arătat că „atât timp cat
există mijloace procedurale pentru a face efectiv dreptul aces-tor persoane la apărare,
inegalitatea de arme pe care statutul lor de persoane lipsite de libertate îl presupune apare ca
fiind doar o consecinţă legitimă a sancţiunii penale luate împotriva lor, iar nu o încălcare a
garanţiilor europene în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil"121.
3. Oblígaţia de încercare a împăcării. O asemenea obligaţie există în sarcina instanţei de
fond, adică a judecătorului de la prima instanţã - judecătoria - şi a celui din apel - tribunals -,
care este tot instanţă de fond. în temeiul acestei obligaţii ]udecãtorul va încerca la fiecare
termen de judecată împăcarea părţilor. în cazul în care, la termenul stabilit pentru soluţionarea
cauzei, judecătorul constatã că soţii s-au împăcat, va lua act de împă-care, litigiul urmând să
se stingã.
4. Ascultarea opiniei copilului minor. Ascultarea copilului este reglementată de art. 264
NCC. Conform acestui text legal, în procedurile administrative sau judiciare careîl privesc,
ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi
ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacăautoritateacompetentă consideră cã
acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.
Un principiu general, menit să asigure respectarea şi garantarea drepturilor copilului,
consacrat de art. 6 lit. h) din Legea nr. 272/2004, este principiul ascultării opiniei copilului şi
luarea acesteia în considerare, ţinând cont de vârsta şi de gradul de maturitate ale copilului.
Principiul este consacrat şi conventional. Astfel, art. 12 din Convenţia O.N.U. cu privire la
drepturile copilului se referă la dreptul copilului de a-şi exprima liber opinia

respcclârii vicţii private şi a dreptului la un proces echitabil in dcrularcaproccsului civil (II), înC.J.nr. 1/2007,

111
/. Bozeşati,\oc.ciL,pA-$.
|2i
Idem, p. 8.
PROCFDUKA l>IVOR|Ul.111 .in. H2l I 130/

asupraoricãrei problemecareîl priveşte.Ascultareaare menirea deaasigura participarea copilului

la procesul de luare a deciziei.
Obligativitatea ascultării opiniei copilului există numai atunci când minorul a împlinit vârsta
de 10 ani. Până la această vârsta, ascultarea copilului este lāsată la aprecierea autorităţilor
administrative şi/sau judiciare chemate sā ia o māsură cu privire la un copil.
Ascultarea în procedurile referitoare la copii constituie un drept al copilului. Acest drept
presupune: a) posibilitatea copilului de a solicita orice informaţie potrivit cu vârsta sa si
obligaţia corelativā a autoritãţilor de a oferi informaţia solicitată; b) posibilitatea de a-şi exprima
punctul de vedere; c) posibilitatea copilului de a fi informat în privinţa con-secinţelor pe care le
poate genera opinia sa exprimată, în cazul în care este respectată; d) posibilitatea informării
asupra oricărorconsecinţe pe care le poate genera orice decizie referitoare la copil.
Dreptul copilului la informare este recunoscut şi de art. 6 din Convenţia asupra rela-ţiilor
personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 şi ratificată de Romania
prin Legea nr. 87/20071'', text conform căruia un copil considerat conform drep-tului intern cã
are suficient discernământ are dreptul, exceptând cazul în care ar fi în mod evident contrar
interesului sau superior, să primească orice informaţie relevantă, să fie consultat, sã îşi
exprime opinia.
Dreptul copilului de a fi ascultat include şi dreptul lui de a cere să fie ascultat, cerere care
poate fi formulată atât de copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, cat şi de eel care a împlinit
această vârsta. Desigur, în conciţiile în care ascultarea minorului care a împlinit 10 ani este
obligatorie, sancţiunea fiind nulitatea absolută a măsurilor luate în privinţa copilului care nu a
fo⅛t ascultat, refuzul ascultārii copilului poate interveni atunci când se apreciaza cã nu
este necesară audierea copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani.
Practica românească, precum şi cea a altor ţãri consideră că audierea unui copil fără
prezenţa reprezentantului său nu contravine dreptului la un proces echitabil. însă, întâl-nirea
dintre autoritatea administrativă/judiciară şi copil trebuie consemnată în cuprinsul unui act,
indiferent de denumirea lui (proces-verbal, raport).

Art. 921. Absenţa reclamantului. Dacã la termenul de judecată, în primă instanţă,

reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi res-pinsă ca
nesus}inută.

COMENTARII
1. Prezenţa personalã a soţilor. în procesul de divorţ este obligatorie prezenţa recla-
mantului la fiecare termen de judecată. Pârâtul are fie posibilitatea de a se prezenta la
fiecare termen de judecată, fie poate lipsi de la judecată. Prezenţa obligatorie a pârâtului este
cerută numai în situaţia în care acesta formulează cerere reconvenţională, caz în care, în
privinţa cererii sale, dobândeştecalitatea de reclamant.
2. Lipsa nejustificată a reclamantului. Sancţiune. în cazul în care, în fata primei
instanţe, reclamantul lipseşte nejustificat şi se prezintă numai pârâtul, cererea de divorţ a
reclamantului se respinge ca nesusţinută. Pentru a fi incidentă aceastā sancţiune, trebuie
îndeplinite anumite condiţii: a) lipsa reclamantului să fie nejustificată; b) lipsa nejustificată a
reclamantului să aibă loc în fata primei instanţe; c) pârâtul să fie prezent la judecatā. întrucât
prezenţa pârâtului nu este obligatorie decât în cazul în care acesta a formulat acţiune
reconvenţională, apreciem că sancţiunea respingerii cererii de divorţ ca

111
M. Of. nr. 257 din 17 aprilic 2007.
I.il)N API. VIZ I'KOCEDURI SPECIALE

nesusţinutã intervine si în situaţia în care lipseşte nejustificat redamantui, dar lipseşte şí

pârâtul, însã acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel încât judecarea cauzei nu poate
fi suspendată conform art. 411 alin. (1) pet. 2 NCPC.
Lipsa oricareia dintre cerinţele amintite face ca sancţiunea respingerii cererii de divorţ ca
nesusţinută sã nu poată opera. Prin urmare, în cazul în care lipsa reclamantului este justificată
ori când redamantui lipseşte de la judecata în căile de atac, cererea sa de divorţ nu poate fi
respinsă ca nesusţinută.
Dacă de la judecata în primã instanţă lipsesc ambele părţi şi niciuna dintre ele nu a solicitat
judecata în lipsă, sancţiunea va fi suspendarea judecãrii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pet.
2 NCPC, până la o nouă stăruinţă din partea părţilor, aplicarea dispoziţiilor privitoare la
suspendare constituind o obligaţie pentru judecãtor.
în practica judiciară s-a reţinut cã, prin derogare de la dreptul comun, în materia divor-ţului,
dispoziţiile normei analizate reglementea2ă o sancţiune procedurală specialã - res-pingerea
cererii de divorţ ca nesusţinută - ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfãţişarea
reclamantului la termenul de judecata, în primă instanţă. Sancţiunea operează însã numai
atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată şi doar pârâtul se înfăţişează la
judecata şi se bazează pe prezumţia legală de renunţare la judecata'1'.
Caracterul justificat al lipsei reclamantului trebuie dovedit la termenul de judecata la care
redamantui trebuie să se prezinte'2'. Nu excludem însă posibilitatea ca redamantui, aflat în
imposibilitate obiectivă de a se prezenta ibunăoară, în drum spre instanţă a suferit un accident
de circulate, în ziua stabilită pentru judecata sau în ziua anterioară a fost necesară spitalizarea
de urgenţă a reclamantului ori a survenit un deces în familia reclamantului etc.), să solicite
personal prin cerere scrisă sau prin apărătorul său amânarea judecãrii cauzei pentru
imposibilitatea de prezen:are, urmând ca pentru următorul termen de judecata să prezinte
instanţei dovada lipsei sale justificate. Credem că, în aceastã situ-aţie, în baza rolului
judecătorului în aflarea adevărului, în justa soluţionare a cauzei, con-sacrat de art. 22 NCPC,
instanţa nu va putea aplica direct sancţiunea respingerii acţiunii de divorţ ca nesusţinută, ci va
acorda un termen de judecata pentru a da posibilitatea reclamantului să-şi justifice absenţa.
Dacă redamantui se înfăţişează la noul termen sta-bilit şi îşi justifică absenţa, atunci instanţa
sepronunţă asupra cererii sale pe baza probelor administrate. Dimpotrivă, în cazul în care
redamantui nu prezintă dovezi justificative ale absenţei sale, cererea sa se va respinge ca
nesusţinută.

Art. 922. Citarea pârâtului. Dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită
prin af⅛are, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanţa va cere
dovezi sau va dispune cercetãri pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la Iocul
indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui ia
locuinţa sa efectivă, precurn şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.

COMENTARII
îndeplinirea prin afişare a procedurii de citare a pârâtului. în cazul în care procedura de
citare a pârâtului s-a realizat prin afişare, iar pârâtul a lipsit de la primul termen de judecata,
instanţa fie va solicita dovezi, fie va dispune efectuarea de cercetãri pentru a

''' Trib. Bistriţa-Năsăud, dec. nr. 29/A din 22 februarie 2012, in C.C Fretilin, Comentarii!e .... p. 380.
'2' At Tăbârcă, Drept procesual ..., vol. II, ed. a 2-a, 2008. p. 234; M. Tãbârcã, Gh. But<t, Codul ..., p. 1475,
comcnlariul 2; Jud. Bistri(a, s. civ., sent. civ. nr. 8975 d i n 2D septcmbrie 2012, ncpublicata\
I'KOCl·.r>UKA DlVOKUl lU I Arl. H·:i-^l I 13W

stabili dacă, într-adevăr, pârâtul locuieşte la locul indicat de reclamant în cererea sa de divorţ.
în cazul îndeplinirii procedurii de citare prin afişare este necesar ca instanţa sã se convingă pe
bazã de dovezi, oricare ar fi ele, de faptul ca pârâtul locuieşte efectiv la acea adresă. în cazul
în care constată că pârâtul nu locuieşte acolo, acesta va fi citat la locuinţa sa efectivă si, dacă
instanţa apreciază necesar, şi la locul său de muncă.

Arl. 923. Renunţarea la judecată. Reclamantul poate renunta la judecată în tot

cursul judecăţii, chiar dacă pârâtul seímpotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are
niciun efect asupra cererii de divorţ făcute de pârât

COMENTARII
Renunţarea reclamantului la judecarea cererii de divorţ. Consecinţe asupra cererii
pârâtului. Reclamantul are posibilitatea de a renunta la judecarea cererii de divorţ pe tot
parcursul judecăţii în fata instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se opune. Prin urmare,
renunţarea poate interveni atât în fata prime! instanţe, cat şi în apel, dat fiind caracterul
devolutiv al acestei cãi de atac. în cazul în care şi pârâtul a formulat acţiune de divorţ,
renunţarea reclamantului la cererea sa nu împiedică soluţionarea cererii pârâtului, care, la
rândul său, are posibilitatea de a renunta la judecarea cererii sale.
Renunţarea la judecată reprezintă o manifestare de voinţă, un act de dispoziţie al pãrţii,
obligatoriu pentru instanţade judecată, de care aceasta nu poate refuza să iaact,întrucât
judecata nu se poate realiza decât la sesizarea celui interesat [nemo invitus agere cogitur), iar
excepţiile sunt de strictã interpretare şi aplicare. Renunţarea la judecata trebuie sã fie
necondiţionată. Totodată, asupra renunţării nu se mai poate reveni, ea fiind definitivă.
în ipoteza renunţării la judecată, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. d) şi alin. (2') din Legea nr.
146/1997, instanţa va dispune, la cererea reclamantului, restituirea taxei judiciare de timbru în
proporţie de 50% din taxa datorată şi achitatã. Cererea de restituire se formu-lează în termen
de 1 an de la data la care hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a rămas
definitivă. Timbrul judiciar aferent cererii de divorţ la a cărei judecată s-a renunţat nu se
restituie, conform art. 1 alin. (5) din Normele metodologice nr. 2083/1997 pentru aplicarea O.G.
nr. 32/1995.

Arl. 924. Impăcarea soţilor. (1) Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu
au fost plătite taxele de timbru. In acest caz, instanţa va lua act de împăcare şi va
dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de
timbru, dacă au fost achitate.
(2) Oricare dintre soţi va putea formula ocerere nouă pentru fapte petrecute după
împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptclc vechi.

COMENTARII
1. Stingerea acţiunii de divorţ prin împăcarea părţilor. în cazul în care părţile se împacă,
acţiunea se stinge prin împăcare. Ïmpăcarea poate interveni în orice fază a pro-cesului, fie în
primă instanţă, fie în apel.
Acţiunea se stinge prin împăcare, chiar dacă acţiunea de divorţ aflată pe rolul primei
instanţei sau apelul nu este timbrată/timbrat conform legii. în ipoteza în care cererea de divorţ
a fost timbrată, în caz de împăcare, la fel ca în situaţia renunţãrii la judecată, conform art. 23
alin. (1) lit. d) şi alin. (21) din Legea nr. 146/1997, se restituie jumătate din taxa de timbru
achitatã.
Kill) Art. î)2.» I'KOCEDURI SPECIALE

Dacă împăcarea intervine în fata primei instanţe, aceasta va lua act de împăcare si va
dispune închiderea dosarului printr-o hotārâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată. în
cazul în care au fost achitate taxele de timbru, se va dispune restituirea acestora în pro-porţie
de 50%.
Dacă împăcarea intervine în apel, soluţia va fi aceea a admiterii apelului, a schimbãrii
hotărârii primei instanţe, în sensul stingerit acţiunii prin împăcarea părţilor. Hotărârea instanţei
de apel este definitivă.
în cazul împăcării părţilor, reclamantul are posibilitatea de a promova o nouă cerere de
divorţ pentru fapte petrecute ulterior intervenirii împăcării, putându-se folosi, în spri-jinul cererii
sale, şi de faptele vechi.
Pentru ca instanţa sã ia act de împăcarea soţilor, este necesară prezenţa personală a
soţilor în fata instanţei de judecată, care va proceda la identificarea acestora şi va lua poziţia
fiecăruia în parte în privinţa acţiunii de divorţ. Constatarea stingerii acţiunii de divorţ este
obligatorie pentru instanţă, ímprejurare care rezultă din chiar cuprinsul textului legal' 1'.
2. Calea de atac împotriva hotărârii prin care instanţa ia act de împācarea soţilor. Sub
imperiul vechii reglementări, în literatura de specíalitate s-a exprimat opinia potrivit căreia
hotărârea prin care se ia act de împăcarea soţilor nu este susceptibilă de apel sau de recurs' 21.
în condiţiile noii reglementări de procedură, alin. (1) teza finală al normei analizate prevede că
instanţa ia act de împăcarea intervenită în cursul judecăţii [indiferent de faza procesuală - fond
sau apel, avãnd în vedere că în această materie nu existã şi calea de atac a recursului,
conform art. 483 alin. (2) NCPC] prin hotãrâre definitivă. Prin urmare, atât în cazul în care
împăcarea are loc în fata primei instanţe, cat şi în cazul în care aceasta intervine în apel,
sentinţa, respectiv decizta, prin care instanţa în final ia act de împăcarea părţilor şi închide
dosarul, are caracter definitîv, nefiind supusă vreunei căi de atac.
Actuala reglementare diferă de cea veche, care prevedea posibilitatea intervenirii împăcării
în orice fază (primã instanţă, apel, recurs), fără a reglementa expres caracterul irevocabil al
hotărârii prin care se ia act de împăcare, ceea ce ducea la concluzia cã o asemenea hotãrâre
pronunţată în primă instanţă sau în apel era supusă căilor legale de atac. Desîgur, în cadrul
căii de atac nu se putea însă solicita continuarea procesuluí de divorţ, ci instanţa decontrol
judiciar verifica doar regularitateacondiţiilorîn care instanţa a cărei hotãrâre se atacă a luat act
de împăcarea soţilor.

Art. 925. Decesul unuia dintre soţi. (1) Dacă în timpul procesuluí de divorţ unul dintre
soţi decedeazã, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotãrâre
definitivă, închiderea dosarului.
(2) Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi
reclamantul decedeazã în cursul procesuluí, lăsând moştenitori, aceştia vor putea
continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivã a
soţului pârât. In caz contrar, dispoziţiile alin. (1) rãmân aplicabile.
(3) Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va face
aplicarea art. 412 alin. (1) pet 1.
(4) In cazul în care acţiunea este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit
alin. (2), căsătoria se socotcştc desfăcută la data introduccrii cererii de divort

''I Trib. Bistri)a-Na&lud, s. civ., dec. nr. 73/A din 26 septembrie 2007, nepublicat3.
'2' ƒ. L··ş, Codul..., p. 1349; /. Le⅜, Proccduri civile speciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 121.
PROCF.DUKA l>IVOR|Ul.111 Arl. H25 | 1311

COMENTARII
1. Stingerea actiunii de divorţ prin decesul unuia dintre soţi. Acţiunea de divorţ se
stinge şi în situaţia survenirii decesului (fizic constatat sau declarat pe cale judecătorească)
unuia dintre soţi sau a ambilor deodată anterior rămânerii definitive a hotārârii de
divorţ. în această situaţie, în caz de deces al unuia dintre soţi instanta de fond nu va mai
pronunţa divorţul, iar instanta de control judiciar, sesizată cu apelul părţii interesate
împotriva hotărârii prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei, va admite calea de atac şi
va dispune încetarea actiunii de divorţ. Hotărârea prin care instanta dispune încetarea
actiunii de divorţ ca urmare a decesului unuia dintre soţi este definitive, indiferent de
faza procesuală în care se află dosarul. Prin urmare, în ipoteza decesului survenitîn timpul
judecăţii în primă instanţă, hotărârea judecătoriei va fi definitive, neputând fi atacată.
în ipoteza decesului simultan al ambilor soţi, instanta de apel va dispune suspendarea de
drept a judecării cauzei în baza art. 412 alin. (1) pet. 1 NCPC, până la intervenirea în cauză a
moştenitorilor.
în practica judiciară anterioară noii reglementări, s-a reţinut că, în cazul în care, ulterior
pronunţării sentinţei de divorţ, dar anterior introducerii recursului' 1' de către celãlalt soţ
împotriva sentinţei, unul dintre soţi a decedat, cãsătoria încetează prin decesul soţului,
neputându-se desface prin divorţ. în această situaţie, dacă nu s-a achitat taxa judiciară de
timbru aferentă căii de atac, recursul nu poate fi anulat ca netimbrat, deoarece nu se mai pune
problema desfacerii căsătoriei orin divorţ, deci se impune admiterea recursului şi închiderea
dosarului urmare a încetării căsătoriei prin deces'21.
2. Excepţie de la regula stingerii actiunii în caz de deces al unuia dintre soţi. Prin
excepţie de la regula închiderii dosarului în caz de deces, în cazul divorţului din culpă
întemeiat pe prevederile art. 373 lit. b) NCC, adică pe existenţa unor motive temeinice
care fac ca raporturile dintre soţi să fie grav vătămate, iar căsãtoria să nu poată continua,
în ipoteza decesului reclamantului ulterior promovării actiunii de divorţ, există posibili-
tatea continuării actiunii de către moştenitorii săi, numai în situaţia în care cererea de
divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului. însă acţiunea continuată de moştenitori este
admisă numai dacă instanta constată culpa exclusivā a soţului pârât. în caz contrar, instanta
va constata prin hotărâre definitivă încetarea căsătoriei prin deces.
în ipoteza decesului soţului reclamant survenit pe parcursul judecării cererii de divorţ,
introducerea în cauzā a moştenitorilor se va face la cererea soţului supravieţuitor. în cazul
în care soţul supravieţuitor nu solicită termen de judecată în vederea indicării şi citării
moştenitorilor, judecarea cererii de divorţ se suspendă de drept în baza art. 412 alin. (1) pet. 1
NCPC, urmând a fi reluată în condiţiile art. 415 pet. 2 NCPC, ca urmare a cererii de
redeschidere a procesului formulată de soţul supravieţuitor sau de moştenitori.
Dreptul moştenitorilor de a continua acţiunea este recunoscutîn următoarele condiţii: a)
cererea de divorţ se întemeiază exclusiv pe culpa pârâtului; b) moartea reclamantului (fizic
constatată sau declarată pe cale judecătoreascã) survine pe parcursul judecăţii (adică în
intervalul de timp cuprins între dataînregistrării cererii de divorţ şi data rămânerii definitive a
hotărârii de divorţ); c) reclamantul are moştenitori (legali sau testamentari) acceptanţi ai
succesiunii sale. Este vorba de alţi moştenitori decât soţul supravieţuitor. în cazul decesului
reclamantului al cărui unic moştenitor este soţul supravieţuitor, nu există posibilitatea
continuării actiunii de cātre unicul moştenitor (pârât în cauză), situaţie în care apreciem că
acţiunea de divorţ se stinge.

' ' Vechea reglementare de procedură prevedea calea de atac a apelului şi cea a recursului împotriva hotărârii de
divorţ.
121
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 197/1981, in R.R.D. nr. 11/1982, p. 62.
KiU I Art. î»2tt PROCEDURJ SPECIALE

Posibilitatea continuării de către moştenitori a acţiunii în condiţiile art. 380 alin. (1) NCC şi
art. 925 alin. (2) NCPC, în caz de deces al reclamantului, este recunoscută numai atunci când
divorţul se întemeiazã pe culpa exclusivã a pârâtului, nu şi atunci când divorţul are la bază
culpa ambilor soţi ori culpa reclamantului. întrucât admiterea acţiunii reclamantului decedat,
continuată de moştenitorii săi, este condiţionată de constatarea culpei exclusive a pârâtului, nu
se poate dispune divorţul în condiţiile art. 931 alin. (1) NCPC în cazul în care pârâtul
recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, deoa-rece instanţa este
obligată să cerceteze temeinicia motivelor de divorţ şi să facă menţiune în hotărâre despre
culpa pârâtului în destrămarea căsătoriei.
Judicios s-a aratat în doctrinã cã, deşi, în caz de admitere a acţiunii de divorţ, căsătoria
încetează la data decesului reclamantului, iar moştenirea se deschide tot de la acest moment,
aparenta contradicţie trebuie analizată în sensul că pentru aplicarea art. 380 NCC se impune a
se considera că, deşi legea fixează două momente în aceeaşi zi, divorţul premerge deschiderii
moştenirii'11. Scopul este, desigur, acela de înlãturare de la moştenirea soţului defunct a soţului
pârât, vinovat de destrămarea căsătoriei.
Dispoziţiile normei alin. (2) sunt incidente şi în ipoteza decesului pârâtului titular al unei
acţiuni reconvenţionale prin care se solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivã a
reclamantului, dat fiind că într-o asemenea cerere pârâtul dobândeşte poziţia procesuală de
reclamant, iar reclamantul din acţiunea principalã devine pârât.
3. Soluţii în ipoteza continuării acţiunii de către moştenitori. Potrivtt alin. (2) al art. 380
NCC şi alin. (2) al normei analizate, acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai
dacă instanţa constatã culpa exclusivã a soţului pârât. Ca atare, atunci când pe parcursul
judecării acţiunii de divorţ (între momentul sesizării instanţei şi momentul rămânerii definitive a
hotarârii de divorţ) survine decesul pârâtului ori al reclamantului, fără ca acţiunea acestuia din
urmă să fie continuată de moştenitori (fie pentru că nu există, fie pentru că nu doresc să
continue acţiunea; dorinţa de a continua acţiunea trebuie sã fie neechivocă, astfel că
neprezentarea în cauză a moştenitorului la termenul de judecatã la care a fost citat poate fi
apreciată ca lipsă a voinţei de a continua acţiunea de divorţ a defunctului), acţiunea de divorţ
se stinge, instanţa constatând încetarea căsătoriei prin deces, conform art. 259 alin. (5) NCC
şi art. 925 alin. (1) NCPC. Dimpotrivă, atunci când decedează reclamantul, iar acţiunea sa
întemeiată pe culpa exclusivã a pârâtului este continuatã de moştenitori, acţiunea de divorţ va
fi admisă dacã din probe rezultă culpa exclusivã a pârâtului sau, după caz, se va stinge, dacă
din probe rezultã culpa ambilor soţi sau culpa exclusivã a reclamantului (în cazul în care
pârâtul a formulat cerere reconven-ţională). în cazul admiterii acţiunii, căsătoria se considera
desfăcută la data promovării cererii de divorţ.

Arl. 926. Nemotivarea hotarârii. Hotărârea prin care se pronunţă divortui nu se va

motiva, dacã ambele pãrţi solicitã instanţei aceasta.

COMENTARII
Nemotivarea hotarârii de divorţ. Părţile au posibilitatea de a solicitã instanţei să nu
motiveze hotărârea de divorţ. Cererea trebuie formulată de ambele părţi. Ceea ce nu se va
motiva însă va fi partea din hotărâre privitoare la motivele care au determinat destrămarea
relaţiilor de căsătorie. Instanţa trebuie însă sã motiveze soluţia adoptată în privinţa cererilor
accesorii formulate.

' ' FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Comlanlitiovia, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil..., p. 411.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. »27 | I:ÍI;>

Solicitarea părţilor de a nu se motiva hotărârea trebuie consemnată de instanţa de

judecată fie pe parcursul judecării cauzei (în cuprinsul încheierii de şedinţă), fie cu ocazia
dezbaterii în fond (în cuprinsul pārţii introductive a hotărârii), fie trebuie conţinută într-un înscris
separat, semnat de ambele părţi, astfel încât din cuprinsul actelor dosarului sã rezulte
indubitabil voinţa neîndoielnicã a pãrţilor exprimată în sensul nemotivării hotărârii.
în cazul în care solicitarea părţilor nu apare consemnată, iar una dintre părţi contestă că ar
fi cerut nemotivarea hotārârii, suntem în prezenţa unei hotārâri care nu cuprinde motivele pe
care se sprijină, adică a unei hotãrâri căreia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale cerute
de art. 425 NCPC, împrejurare care atrage nulitatea absolută a aces-teia1'1. Lipsa motivării, în
cazul în care nu se probează faptul că părţile au solicitat nemotivarea, echivaleazã cu
necercetarea fondului, întrucât în absenţa cunoaşterii motivelor de fapt care au format
convingerea instanţei de fond, instanţa de control judiciar nu are criterii de apreciere a
temeiniciei sau netemeiniciei solutiei pronuntate de prima instantă.

Art. ÍI27. Căi de atac. Publicitatea hotărârii. (1) Apelul reclamantuluí împotríva
hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se
prczintă numai pârâtul.
(2) Apelul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfăţişează numai reclamantul.
(3) Dacă unul dintre soţi s-a recãsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut
căsătoria nu cstc supusă contestaţiei în anulare şi revizuirii în ce privcşte divorţul.
(4) Instanţa la care hotãrârea de divorţ a rămas definitivă o va trimite, din oficiu,
serviciului de stare civilă'2' unde a fost încheiatã căsătoria, Registrului national al
regimurilor matrimonialc, prevăzut dc Codul civil, şi dacă unul dintre soţi a fost
profesionist, registrului comer(ului.

COMENTARII
1. Căile legale de atac în materia divorţului. Termen de exercitare. Potrivit art. 466
NCPC, coroborat cu art. 483 alin. (2) şi art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC, hotărârea de divorţ este
supusă numai apelului, în lipsa unei prevederi speciale, în termenul de drept comun de 30 de
zile de la comunicare. Conform art. 483 alin. (2) NCPC, hotărârile pronuntate în cererile
prevăzute de art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC nu sunt supuse recursului, astfel încât în materia
divorţului hotărârea instanţei de apel este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pet. 4 NCPC,
neputând fi atacată cu recurs. împotríva acestei hotãrâri se poate însă exer-cita contestaţia în
anulare, conform art. 503 NCPC, şi revizuirea, exceptând situaţia în care unul dintre soţi s-a
recăsătorit dupã rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, caz în care nu se poate exercita
niciuna dintre aceste căi extraordinare de atac.
2. Prezenţa reclamantuluí în căile deatac. în apel este necesară prezenţa obligatorie a
reclamantuluí, titular al căii de atac, numai în situaţia în care cererea sa a fost respinsă de
prima instanţă.
Apelul reclamantuluí împotriva hotărârii prin care i s-a respins cererea de divorţ se va
respinge ca nesusţinut, dacă acesta lipseşte de la judecată şi se prezintă doar pârâtul.
Desigur, în cazul lipseiambelor părţi,dacă pârâtul-intimatnua solicitat judecarea căii de atac în
lipsa sa, judecarea apelului se va suspenda. Dacă la judecarea apelului împotriva

' ' In acest sens, a se vedea G.C. Fretilin, Solutia instanţei de apel pronunjată împotriva unei scntinte de divorţ
nemotivate, dacâ se contests c3 s-a cerut nemotivarea hot<lrârii, în Dreptul nr. 4/2003. p. 126-128. '2' Conform art.
IX Legca nr. 60/2012: „La data intrârii în vigoare a prezentei legi, în loate actele normative în vigoare, sîntagma
<<serviciul/serviciile de stare c.vilă» se ínlocuîeşte cu sintagma <<serviciul public comunitar local de cvidenţa" a
pcrsoanelor/serviciile publicc comunilarc locale de evidenţâ a persoanelor»".
K⅜I4 AM. »2» I'KOCEDURI SPECIALE

hotārârii prin care s-a respins cererea de divorţ lipseşte reclamantul-apelant, dar şi pârâ-
tul·intimat care, însă, a solicitat judecarea cauzeí în lipsa sa, apreciem că şi în această situaţie
se impune soluţia respingerii căii de atac ca nesusţinută.
în cazul în care apelul este declarat de pârât, calea de atac se va soluţiona în lipsa
pârâtului, chiar dacă se înfăţişează doar reclamantul.
3. Data desfacerii căsătoriei. Căsătoria se consideră desfăcută la data rāmânerii defi
nitive a hotărârii de divorţ, ce coincide cu data oronunţãrii hotãrârii instanţei de apel (în
ipoteza atacării hotărârii primei instanţe) sau cu data expirării termenului de apel (în cazul
în care hotărârea primei instanţe nu este atacatã).
Potrivtt vechii reglementari de procedură civilă, căsãtoria era considerată desfăcută la data
rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, care coincidea cu data pronunţării hotărârii de către
instanţa de recurs (în cazul atacării deciziei date în apel) sau cu data expirării termenului de
exercitare a căii de atac (când hotărârea primei instanţe sau decizia instanţei de apel nu era
atacatã).
în raporturile dintre părţi şi terţi, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează la data la
care s-au índeplinit formalităţile de publicitate, şi anume: menţiunea despre hotărârea de divorţ
pemarginea actului decăsătorie, publicarea hotărârii de divorţ în Registrul national notarial al
regimurilor matrimoniale, respectiv, în funcţie de natura bunurilor, notarea în cartea funciară, în
registrul comerţului sau în alte registre prevăzute de lege ori, după caz, de la data la care terţii
au cunoscit, pe altă cale, despre existenţa hotãrârii definitive (irevocabile, în vechea
reglementare) de divorţ.
în ipoteza acţiunii de divorţ continuate de moştenitori, cãsătoria se consideră desfăcută la
data introducerii cererii de divorţ.
4. Comunicarea şi publicitatea hotărârii de divorţ. în sarcina instanţei este instituită
obligaţia comunicării hotărârii de divorţ serviciului public comunitar local de evidenţã a
persoanelor unde s-a încheiat căsătoria, Registrului national notarial al regimurilor matri
moniale, precum şi Oficiului national al registrului comerţului (dacă unul dintre soţi a fost
profesionist). Comunicarea se face din oficiu, ea constituind o obligaţie a instanţei la care a
rămas definitivă hotărârea de divorţ. Aceasta poate fi prima instanţã (judecătoria), atunci
când aceasta adoptă hotărâri definitive (este vorba de divorţul pronunţat în condiţiile art. 929
şi art. 930 NCPC sau de divorţul pronunţat pe calea dreptului comun sau întemeiat pe starea
de sănătate a reclamantului, dacă hotărârea de divorţ nu este atacatã de vreunul dintre soţi)
sau tribunalul (în cazul în care acesta soluţioneazâ apelul declarat). Scopul comunicării este
acela de a da posibtlitatea terţilor sa cunoască încetarea raporturilor de căsătorie dintre soţi.

Capitolul II. Divorţul remediu

Secţiuneo 1. Divorţul prin ocordul soţilor

Art. 93ft. Domeniu de aplicare. Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică cazurilor în

care soţii au optat pentru divorţul pe cale administrativă sau notarială, în conditiile
Codului civil.

COMENTARII
1. Aplicarea normelor procedurale privitoare la divorţul prin acordul soţilor. Regulile
de procedură privitoare la depunerea cererii de divorţ întemeiate pe acordul soţilor, la
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. H2H l I3l⅛

soluţionarea unei asemenea cereri, la calea de atac sunt incidente numai atunci când soţii nu
au optat pentru divorţul pe cale administrative sau notarială, adică atunci când, potrivit art. 376
NCC, soţii au depusîmpreună cererea de dívorţ la ofiţerul de stare civilă sau la notarul public,
după caz.
2. Divorţul pe cale administrativă şi notarială. Competenţă. Prin excepţie, conform art.
375 NCC, atunci când soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din
căsătorie, din afara cãsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul
cãsãtoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin
acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, situaţie în care nu mai este necesarã
intervenţia instanţei de judecată. Este reglementat, aşadar, divorţul pe cale administrativă
(atunci când cererea de divorţ se adresează ofiţerului de stare civilă) şi divorţul pe cale
notarială (atunci când cererea de divorţ se adresează notarului public).
Pentru aceasta este necesarã îndeplhirea cumulativă a anumitor condiţii, şi anume: a) să
existe acordul soţilor pentru desfacerea cãsãtoriei, liber exprimat şi neviciat; b) să nu existe
copii născuţi din căsătorie, din afara acesteia sau adoptaţi (fie soţii nu au deloc copii, fie
aceştia sunt majori la data la care se solicită desfacerea căsătoriei). Dacă aceste condiţii
suntîndeplinite, desfacerea căsătoriei poate fi constatată fără intervenţia instanţei de judecată,
de ofiţerul de stare civilã ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune
a soţilor.
Tn cazul divorţului pe cale notarială, art. 375 alin. (2) NCC recunoaşte posibilitatea notarului
public de a constata divorţul prin acordul soţilor şi în ipoteza în care există copii minori (născuţi
din căsătorie, din afara cãsătoriei sau adoptaţi), însă numai dacă soţii cad de acord asupra
cererilor accesorii. Prin urmare, divorţul pe cale notarială al soţilor cu copii minori
presupune îndeplinirea cumuíativă a anumitor condiţii, şi anume: a) să existe acordul soţilor
pentru desfacerea cãsătoriei, liber exprimat şi neviciat; b) să existe acordul soţilor cu copii
minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi asupra tutu-ror aspectelor
referitoare la numele de familie pe care sã îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti
de cãtre ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, moda-litatea de păstrare a
legăturilor personate dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea
contribuţiei părinţilcr la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şipregătireprofesională a
copiilor. Dacă aceste condiţii suntîndeplinite, desfacerea căsătoriei poate fi constatată fără
intervenţia instanţei de judecată, de notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe
comune a soţilor.
întrucât textul art. 375 alin. (2) NCC se referă exclusiv la competenţa constatării divorţului
prin acordul soţilor de notarul public, ofiţerul de stare civilă nu poate constata divorţul prin
acord în ipoteza în care soţii au copii minori.
Competenţa materială de soluţionare a cererii de divorţ prin acordul soţilor revine, dupã
caz, ofiţerului de stare civilă ori notarului public, alegerea fiind lăsată la aprecierea soţilor
numai atunci când aceştia nu au copii minori. Dimpotrivă, o astfel de alegere nu există în
ipoteza în care soţii au copii minori născuţi din cãsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi,
când divorţul prin acord se pocte constata numai de către notarul public.
Competenţa teritorială este recunoscută în favoarea ofiţerului de stare civilă ori notarului
public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor.
Conform art. 871 alin. (2) din Regulamentul de punereîn aplicarea Legii nr. 36/1995'",
articol introdus prin Ordinul nr. 81/C/2011, la primirea cererii, notarul public are obligaţia de a
verifica, în prealabil, competenţa teritorială. în cazul în care stabileşte că divorţul

111
Adopiat prin Ordinul nr. 710/C/1995 (M. Of. nr. 176 din 8 august 1995).
K*î6 Arl. »2» I'KOCEDURI SPECIALE

prin acordul soţilor este de competenţa altui bircu notarial, îndrumă părţile să se adreseze
notarului public competent. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea, notarul public va
proceda la înregistrarea cererii si va pronunţa o încheiere de respingere a acesteia. în cazul în
care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a procedurii
divorţului prin acordul părţilor aparţine, potrivit alin. (3) al art. 87 1, primului birousesizat. Prin
sintagma„ultima locuinţă cornună" seînţelege, potrivit art. 87 1 alin. (6) din Regulament, locuinţa
în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de
identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, sau,
dacã nu se poate face dovada în acest fel, prin decla-raţie pe propria răspundere, autentica, a
fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.
Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ.
Se poate constata că suntem în prezenţa urei competente alternative, soţii putând alege
între ofiţerul de stare civilã şi notar, respectiv între ofiţerul de stare civilă de la locul căsãtoriei
şi eel de la ultima locuinţă comună a soţilor, între notarul public de la locul căsătoriei şi eel de
la ultima locuinţă comunã a soţilor. Atunci când soţii au copii minori născuţi din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptaţi, pot alege doarîntre notarul public de la locul căsătoriei şi eel de
la ultima locuinţă comună a soţilor.
în ceea ce ne priveşte, apreciem că nimic nu împiedică soţii ca, atunci când sunt de acord
cu divorţul şi nu au copii minori, nãscuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi ori au
astfel de copii minori şi convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe
care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambiî părinţi, stabilirea
locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legãturilor personale dintre părintele
separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţieî părinţilor la cheltuielile de
creştere, educare, învãţătură şi pregătire profesională a copiilor, să solicite íntervenţia instanţei
de judecată pentru desfacerea cãsătoriei.
Textul art. 375 NCC nu instituie o competenţă exclusivă în favoarea ofiţerului de stare civilă
ori notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, ri instituie doar
posibilitatea acestora de a constata desfacerea căsătoriei, prin derogare de la regula potrivit
căreia divorţul se pronunţă de instanţa de judecată. Ca atare, nimic nu împiedică soţii să
recurgă la intervenţia instanţei de judecată.
3. Divorţul pe cale administrative şi notarială. Procedurā şi soluţii posibile. în cazul în care
cererea de divorţ se adresează ofiţerului de stare civilă ori notarului public de la locul căsătoriei
sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, cererea de divorţ se depune de soţí împreună. în mod
cu totul exceptional, art. 376 alin. (2) NCC permite depunerea cererii de divorţ la notarul public
şi prin mandatar cu procură autentica. Ca atare, repre-zentarea soţilor prin mandatar cu
procură autentica este permisă doar la depunerea cererii de divorţ şi numai în cazul divorţului
notarial.
Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi acordă soţilor un termen
de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorţ. La expirarea acestuî termen,
ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi
dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat. Dacă soţii stăruie în divorţ,
ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ, fărã să facă
vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
Termenul de 30 de zile este unul prohibitiv, în interiorului căruia ofiţerul de stare civilă sau
notarul public nu poate constata divorţul. Termenul se calculează pe zile libere, astfel că în
calculul lui nu intră ziua depunerii cererii de divorţ şi nici ziua pronunţării divorţului. Soluţia
calculării termenului pe zile libere este prevăzută de art. 5 alin. (3) din Instrucţiunile privind
îndeplinirea procedurii divorţului de către notarii publici, elaborate de Uniunea
I'KOCl·.r>UKA I) IV( ) K!U IU I Arl. H2H I IM/

Naţională a Notarilor Publici din Romania111 (aprobate prin Hotărãrea nr. 15/26 ianuarie 2011 a
Biroului executiv al Consiliului U.N.N.P.R), text care face trimitere la art. 101 şi urm. CPC (în
condiţiile actualelor dispoziţii procedurale, calculul fiind prevăzut de art. 181 şi urm. NCPC).
Totodată, potrivit art. 5 alin. {2) al Instrucţiunilor, termenul care va fi acor-dat nu va putea fi mai
scurt de 30 de zile calendaristice, nu va putea fi prelungit prin acordarea unui nou termen şi se
va înscre de către notar atãt pe cererea de divorţ, cat şi în Registrul de Divorţuri. 0 asemenea
precizare duce la concluzia că ne aflăm în prezenţa unui termen cu durată fixă, care nu poate
fi micşorat sau majorat. Totuşi, alin. (4) al art. 5 al Instrucţiunilor dă posibilitatea notarului de a
acorda un termen mai mare de 30 de zile, ţinând seama de disponibilitatea soţilor de a fi
prezenţi la data pe care urmeazã să o fixeze şi de acordul ambilor soţi.
La desfacerea căsãtoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care a purtat în timpul
căsătoriei numele de familie al celuilal: soţ să poarte acest nume şi dupã desfacerea
cãsătoriei. Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ
sau asupra exercitãrii în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după
caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumã soţii să se
adreseze instanţei de judecatã. Ca atare, acordul soţilor cu privire la purtarea numelui după
desfacerea cãsătoriei sau la exerciţiul în comun al drepturilor părinteşti apare ca o veritabilã
condiţie de admitere a cererii de divorţ pe cale notarială. Tot astfel, respingerea cererii de
divorţ va interveni şi atunci când din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor
privind exercitsrea în comun a autorităţii părinteşti sau eel pri-vind stabilirea locuinţei copiilor
nu esteîn interesul copilului.
întrucât există posibilitatea ca notarul public să respingă cererea de divorţ atunci când din
raportul de anchetă socialã rezultã cã exercitarea în comun a autorităţii părinteşti nu esteîn
interesul superior al copilului, conform art. 376 alin. (5) raportat la art. 375 alin. (2) NCC,
înseamnă că şi în procedura divorţului pe cale notarială este obligatorie întocmirea raportului
de anchetă psihosocială în condiţiile art. 229 din Legea nr. 71/2011. De asemenea, în
condiţiile în care notarul trebuie să constate dacă înţelegerea părţilor coincide cu interesul
superior al minorului, în condiţiile art. 264 NCC, notarul are obligaţia de a proceda la audierea
minorului care a împlinit vârsta de 10 ani. în cazuri întemeiate (spre exemplu, minorul este
plecat la studii în străinătate, urmează cursuri şcolare în altă loca-litate îndepărtată de
domiciliul său), în vederea întocmirii raportului de anchetă socială şi audierii minorului, notarul
public poate acorda un termen.
Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg
este de competenţa instanţei judecătoreşti. Rezultă, aşadar, că ofiţerul de stare civilă,
respectiv notarul public, după caz, are o competenţă limitată, numai pentru con-statarea
divorţului prin acordul soţilor care nu au copii minori rezultaţi din căsătorie, din afara căsătoriei
ori adoptaţi, ori numai notarul public pentru constatarea divorţului prin acordul soţilor care au
copii minori şi convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl
poarte după divorţ, exercitarea autoritãţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei
copiilor dupã divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi
fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere,
educare, învăţătură şi pregătire profe-sională a copiilor, neputând să dispună în privinţa
cererilor accesorii divorţului privitoare la atribuirea folosinţei locuinţei, încuviinţarea pastrării
numelui dobândit prin căsătorie ori reluarea numelui avut anterior căsătoriei, în caz de opoziţie,
partajul bunurilor comune etc.

' ' Instruc)iunile pot fi consultate la adrcsa hltp://www.uniuneanotarilor.ro/?p=4.7.

K*IS Arl. »2» I'KOCEDURI SPECIALE

Credem că nimic nu îl împiedică pe notarul public sã pronunţe divorţul dacă sunt

îndeplinitetoatecerinţele legaleşi atunci când pe rolul instanţei dejudecatā există deja
înregistrată o cerere de divorţ pe calea dreptului comun (care fie încă nu a avut primul
termen dejudecatā, fie a avut un astfel determen). Dacă divorţul vafisoluţionat notarial, la
termenul de judecată stabilit, dacă reclamantul nu renunţă la judecarea acţiunii, instanţa va
respinge acţiunea ca fiind rāmasă fāră obiect.
Soluţiile care pot fi pronunţate sunt:
1) admiterea cererii, atunci când sunt îndeplinite cerinţele legii, şi anume: existenţa
consimţământului liber exprimat şi neviciat al ambilor soţi pentru desfacerea cãsãtoriei şi lipsa
copiilor minori, născuţi din căsătorie, din afara căsātoriei sau adoptaţi. în literatura juridică s-a
subliniat că ar putea exista situaţii ^n care unul dintre soţi este interesat să conteste încheierea
de admitere a cererii de divorţ şi certificatul emis în baza ei, atunci când, spre exemplu, nu s-a
luat consimţământul unuia dintre soţi, în caz de neprezentare a acestuia în fata notarului public
sau în cazul în care unul dintre soţi era pus sub inter-dicţie. Oeşi în această situaţie nu există
reglementată o cale de atac, s-a opinat că soţuluí ar trebui să i se recunoască dreptul la
acţiunea în anularea certificatului de divorţ pentru vicii de consimţãmânt'1';
2) admiterea cererii, atunci când sunt îndeplinite cerinţe legii, şi anume: existenţa
consimţământului liber exprimat şi neviciat al ambilor soţi pentru desfacerea cãsãtoriei şi
acordul soţilor care au copii minori născuţi din căsătorie, din afara cãsãtoriei sau adoptaţi cu
privire toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ,
exercitarea autorităţii părinteşti de catreambii părinţi, stabilirea locuintei copiilor după divorţ,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şî fiecare dintre copii,
precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învãţătură şi
pregatire profesională a copiilor;
3) respingerea cererii, atunci când nu sunt îndeplinite cerinţele legii, şi anume: nu există
acordul soţilor pentru desfacerea cãsãtoriei, există copii minori, născuţi din căsã-torie, din afara
cãsãtoriei sau adoptaţi, însă soţii nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de
familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii pārinteşti de către ambii părinţi,
stabilirea locuintei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre
părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile
de creştere, educare, învăţătură şi pregatire profesională a copiilor, ori când, deşi sunt
îndeplinite aceste condiţii, soţii nu se înţeleg în privinţa numelui pe care să-l poarte după
desfacerea cãsãtoriei sau când din raportul de anchetă socialã rezultă cã acordul soţilor privind
exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau eel privind stabilirea locuintei copiilor nu este în
interesul copilului.
Conform art. 878din Regulamentul de punereîn aplicare a Legii nr. 36/1995, introdus prin
Ordinul nr. 81/C/2011, notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în
unul dintre următoarele cazuri, precum şi în alte situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ,
condiţiile legate prevăzute de noul Cod civil pentru desfacerea căsãtoriei prin acordul părţilor:
a) nu are competenţa legală să soluţioneze cererea de divorţ; b) unul dintre soţi este pus sub
interdicţie; c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consim-ţământul liber şi neviciat; d) la
depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi, iar soţul prezent insistă să fie
înregistrată cererea; e) unul dintre soţi refuză să semneze cererea personal, în fata notarului
public; f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de regulament; g) soţii nu se înţeleg cu
privire la numele de familie care urmează a fi purtat

' ' í. L·$, Implicaţiile noului Cod de procedură civilă şi ale Legii nr. 202/2010 asupra procedurilor notariale, în
Dreptul nr. 5/2011, p. 27.
I'KOCH`>UKA lîlVOR|`Ul.UI .in. H2H I l;vi⅛

după divorţ de către fiecare dintre ei; h) soţii nu prezintā, la depunerea cererii de divorţ, actul
de căsātorieîn original; i) soţii au copii minori, născuţi din căsātorie, din afara căsă-toriei sau
adoptaţi şi nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl
poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei
copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi
fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor lacheltuieliledecreştere, educare,
învăţâturā şi pregătire profesionalã a copiilor"; j) unul dintre soţi se prezintă în fata notarului
public la termenul de 30 de zile acordat potrivit art. 376 NCC şi declară că nu mai stăruie în
cererea de divorţ; k) unul dintre soţi nu mai stãruie în cererea de divorţ, întrucãt nu s-a
prezentat în fata notarului public la expirarea termenului de 30 de zile acordat potrivit art. 376
NCC, pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ; I) cererea a rămas fără obiect, întrucãt
căsãtoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; m) soţii se împacă;
n) soţii îşi retrag cererea de divorţ; o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi
a decedat, căsătoria încetând în acest mod;
4) clasarea cererii de către ofiţerul de stare civilă. în cazul divorţului pe cale adminis-trativă,
conform art. 172 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilorîn materie de stare
civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, ofiţerul de stare civilă va adopta, prin referat, soluţia
clasării în următoarefe ipoteze: a) dacă soţii nu se prezintă împreună, după expirarea
termenului de 30 de zile calendaristice acordat; b) dacă ambii soţi sau numai unul dintre
aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ; c) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ,
unul dintre soţi este pus sub interdicţie; d) dacã, înainte de finalizarea procedurii de divorţ,
intervine naşterea unui copii; e) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi
a decedat, căsãtoria încetând prin deces.
Actul prin care notarul dtspune desfacerea căsătoriei ori respinge cererea de divorţ nu este
o dispoziţie, ci o încheiere. Aceasta rezultă din prevederile art. 84 din Legea nr. 36/1995,
republicată121, conform cărora îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor
şi de consultaţiile juridice notariale, se constatã prin încheiere.
Potrivit art. 178 din Metodologie, în situaţia în care constatã că nu sunt întrunite con-diţiile
prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, ofiţerul de stare civilă
delegatîntocmeşte un referat, prin care propune respingerea cererii de divorţ şi emiterea unei
dispoziţii de respingere de către primar. Ca atare, respingerea cererii de divorţ se realizează
prin dispoziţie a primarului.
Soluţia respingerii cererii de divorţ de către ofiţerul de stare civilă sau de cãtre notarul
public nu poate fi atacată la instanţa de judecată. însă, respingerea cererii de divorţ nu
împiedică soţii ca ulterior sã solicite instanţei de judecată desfacerea căsătoriei prin acordul
lor, pe temeiul culpei sau al bolii care face imposibilă continuarea căsătoriei. S-a con-sacrat o
procedură cu caracter operativ. Recunoaşterea posibilităţii de atacare în justiţie a refuzului
notarului public sau al ofiţerului de stare civilă ar fi dus la prelungirea divorţului, întrucãt în
ipoteza admiterii cãii de atac, instanţa de judecată ar obliga ofiţerul de stare civilă sau notarul
public, după caz, să constate desfacerea căsătoriei. Abia după rămânerea

' ' Lit. i) a Kegulamentului, conform cāreia respingerea cererii de divorţ are loc atunci când soţii au copii minori
născuţi din căsătorie sau adoptaţi, trebuie considerată modíficată prin art. 375 alin. (2) NCC, text conform căruia
divorţul prin acordul soţilor potle fi conslatat dc notarul public dacă există copii minori r\ăscuji din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptaţi cu condi(ia ca soţii să convină asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de
familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinte⅛ti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei
copiilor după divorţ, modalitatea de păsrrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii,
precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare. învăţătură şi prcgātire profesionalã a
copiilor.
'21 M. Of. nr. 72 din 4 fc-bruaric 2013.
I Mi) Ari.S2« I'KOCEDURI SPECIALE

definitivă a acestei hotărâri, ofiţerul de stare civilā sau notarul public, în executarea dis-
poziţiilor instanţei de judecată, va proceda la erniterea certificatului de divorţ. Ïn cazul în care
instanţa ar fi constatat că refuzul încheie'ii căsătoriei este justificat, ar fi respins contestaţia
formulatā, consecinţa fiind aceeaşi, posibilitatea soţilor de a se adresa instanţeí de judecatã cu
o cerere de divorţ. Ca atare, se constată că s-a adoptat o soluţie mai puţin tracasantă pentru
părţi, mai rapidă, aceea a divcrţului pronunţatde instanţa de judecată, atunci când divorţul
administrativ sau notarial este respins.
Actul ofiţerului de stare civilă prin care dispune desfacerea cãsătoriei, fără a fi înde-plinite
condiţiile divorţului pe cale administrativă, prin acordul soţilor, respectivîncheierea notarului
public care a dispus desfacerea căsătoriei, deşi nu erau îndeplinite cerinţele legale (spre
exemplu, unul dintre soţi era pus sub interdicţie judecătorească, consimţă-mântul unuia dintre
soţi a fost viciat sau nu a existat, întrucât soţul nu s-a prezentat în fata notarului public), pot fi
anulate de către instanţa de tutelă. Deşi la o primã analiză s-ar putea afirma soluţia anulării
actului ofiţerului de stare civilă de către instanţa de contencios administrativ (pe considerentul
că actul este unul de natură administrativă), respectiv soluţia anulărií încheierii notarului de
către instanţa civilă, considerăm judicioasă opinia doctrinei'", în sensul competenţei instanţei
de tutelă de anulare a actului ofiţerului de stare civilă sau a încheierii notarului public, pe
considerentul că textul art. 265 NCC dă în competenţa instanţe de tutelă orice litigiu ce
príveşte aplicarea prevederilor Cărţii a ll-a „Despre familie". Sub aspect teritorial, competenţa
revine instanţei de tutelă, care însă este judecătoria, indiferent de valoarea obiectului litigiului,
în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa pârâtul [art. 114 alin. (1) NCPC,
raportat la art. 94 pet. 1 lit.a)NCPC].
în privinţa cererilor introduse după intrarea în vigoare a noului Cod civil - 1 octombrie 2011
şi până la momentul intrãrii în vigoare a noului Cod de procedură civilă -15 februarie 2013, în
materia competenţei sunt incidente prevederile art. 229 1 din Legea nr. 71/2011, text conform
căruia, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul
civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cãrei
circumscripţie teritorială `şi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotitã. Ca atare, textul
precizează sub aspect teritorial care este instanţa de tutelă pre-văzută de art. 107 NCC.
Potrivit art. 265 NCC, p-evederile art. 107 NCC sunt aplicabile şi în litigiile privitoare la
aplicarea dispoziţiilor Cărţii a ll-a „Despre familie", astfel încât sub aspect teritorial litigiile în
materia familiei, prin derogare de la dispoziţiile procedurale cuprinse în Codul de procedură
civilă, sunt de competenţa instanţei de tutelã în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa minorul sau soţul pârât, ori pârâtul, după caz. Desigur, prevederile art.
2291 in Legea nr. 71/2011 privitoare la competenţa instanţei de la domiciliul sau reşedinţa
pârâtului sunt incidente numai atunci când legea (generală sau specială, fără vreo distincţie
făcută de normă) nu prevede altfel. Or, atuncí când legea prevede altfel,
suntemînsituaţiaderogatoriede la dispoziţiile art. 2291 al Legii nr. 71/2011, astfel că devin
prioritare în aplicare prevederile derogatorii.
întrucât odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prevederile art. 229 1
din Legea nr. 71/2011 se abrogă, potrivit art. 83 lit. j) din Legea nr. 76/2012, în cererile
promovate începând cu data de 15 feoruarie 2013 competenţa se determină conform art. 94
pet. 1 lit. a) şi art. 114 NCPC, norme potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă
cererile date de noul Cod civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de
cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar dacă legea nu prevede altfel,
cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de noul Cod civil în com-

FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil..., p. 408.
I'KOCl·.r>UKA |>IVOR|Ul.111 \ri. WXM | L3Z]

petenţa instanţei de tutelă si de familie se soluţionează de instanţa în a cãrei circumscripţie

teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Dispoziţiile art. 114 alin. (1) NCPC
privitoare la competenţa instanţei de tutelă se referă strict la cazurile de ocrotire a persoanei
fizice, adică la procedurile prevăzute de art. 107 NCC. Norma constituie o pre-luare a
dispoziţiilor art. 229' din Legea nr. 71/2011. Ca atare, în materia ocrotirii persoanei fizice
competenţa revine instanţei de tutelă de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocro-tite,
conform art. 107 NCC, raportat la art. 114 alin. (1) NCPC. Articolul 265 NCC referitor la
competenţa instanţei în toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor Cãrţii a ll-a „Despre familie"
prevede aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 NCC, ceea ce duce la concluzia că şi în litigiile
privind aplicarea prevederilor Cãrţii a ll-a a noului Cod civil, competenţa teritorială revine,
conform art. 107 NCC (la care face trimitere art. 265 NCC) raportat la art. 114 alin. (1) NCPC,
instanţei de tutelă de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului. Prevederile art. 114 alin. (1) NCPC,
aplicabile, conform art. 265 NCC, litigiilor născute în legătură cu aplicarea Cărţii a ll-a a noului
Cod civil, referitoare la competenţa instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, sunt
incidente numai atunci când legea (generală sau speciala, fară vreo distincţie făcută de normă)
nu prevede altfel. Or, atunci când legea dispune altfel, suntem în situaţia derogatorie de la
dispoziţiile art. 114 alin. (1) NCPC, astfel că devin prioritare în aplicare prevederile derogatorii.
Dacă părţile, deşi au căzut de acord asupra cererilor accesorii, nu respectă acordul
încheiat, încheierea notarului, încheiată în forma autentică, are valoare de titlu executory
conform art. 101 din Legea nr. 36/1995, republicată, putând fi pusă în executare silitã.
Pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau al
notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul
de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separata, instanţei com-petente, cu o
acţiune în despăgubiri.
Potrivit vechilor reglementări de procedură, în cazul refuzului abuziv al notarului sau al
ofiţerului de stare civilă de a constata desfacerea cãsătoriei, cererea de despăgubiri se adresa
judecătoriei sau tribunalului de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, în funcţie de valoarea
obiectului cererii, ori de câte ori prin lege generală sau speciala nu se prevedea altfel, conform
art. 229' din Legea nr. 71/2011, raportat la art. 1 pet. 1' şi art. 2 pet. 1 lit. b) CPC. în condiţiile
noului Cod de procedură civilă, competenţa teritorială revine tot instanţei de tutelă, care însă
este judecătoria, indiferent de valoarea obiectului litigiului, în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa pârâtul, ori de câte ori prin lege generală sau speciala nu se prevede
altfel [art. 114 alin. (1), raportat la art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC).
Aşa cum s-a arătat în doctrinā, acţiuiea în despāgubiri nu reprezintā o cale de atac
împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau al notarului public, ci o veritabilă acţiune în
despăgubiri111.
în cazul în care refuzul provine de la notar, în cadrul acţiunii în despăgubiri calitatea
procesuală pasivă revine notarului public. Dacã refuzul provine de la ofiţerul de stare civilă, în
cadrul acţiunii în despăgubiri calitatea procesuală pasivă revine ofiţerului de stare civilă sau
autorităţii publice din care face parte ofiţerul de stare civilă, şi anume: serviciul public
comunitar local de evidenţă a persoanelor, entitate cu personalitate juridicã, potrivit art. 4 alin.
(3) din O.G. nr. 84/2C01, constituită prin hotărâre a consiliului local, dacă un asemenea
serviciu a fost înfiinţat, respectiv, acolo unde nu există un asemenea serviciu, oraşul, comuna,
municipiul, adică unitatea administrativ-teritorială, persoana juridicã de drept public, cu
capacitate juridicã deplină, conform art. 21 alin. (1) din Legea

' ` Ibidem; CM. Crãciuiie$cu. D.Lupa$cu, Mica reíorraă a justiţieişimareareíormăadivortului, ínP.R. nr. 1/2011, p.
27.
Y,Ml Art. ͻZλ I'KOCEDURI SPECIALE

nr. 215/2001, republicată, potrivit art. 77 din aceeaşi lege, primăria fiind doar o structură
funcţională cu activitate permanentă, fărã personalitate juridică, fără organe proprii de
conducere. Aceasta întrucât, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul
reprezintã unitatea administrativ-teritorială -adicã oraşul, comuna, municipiul -şi înde-plineşte,
conform art. 63 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, şi funcţia de ofiţer de stare civilă111.
Reclamantul poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cat şi a celui moral.
Refuzul notarului sau al ofiţerului de stare civilă trebuie să fie unul cu caracter abuziv, care nu
vizează doar o simplã apreciere a notarului public sau a ofiţerului de stare civilă. Caracterul
abuziv trimite, aşa cum judicios s-a remarcat, la situaţiile în care fie cererea de divorţ s-a
respins, deşi erau îndeplinite toate condiţiile divorţului prin proce-dura administrativã sau
notarialã, după caz, fie, deşi cererea de divorţ a fost admisă, s-a refuzat eliberarea certificatului
de divorţ121.

Arl. 929. Depunerea cererii. (1) In cazul în care cererea de divorţ se întemeiazã, în
condiţiile prevăzute de Codul civil, pe acordul pãrţilor, ea va fi semnată de ambii soţi
sau de către un mandatar comun, cu procură specială autenticã. Dacă mandatarul este
avocat, el va certifica semnătura soţilor, potrivit legii.
(2) Atunci când este cazul, în cererea de divorţ soţii vor stabili şi modalităţile în care au
convcnit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.
(3) Primind cererea formulată în condiţiile alin. (1), instanţa va verifica existenţa
consimţământului soţilor, dupã care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera
de consiliu.

COMENTAR11
1. Condiţii de admisibilitate a divorţului prin acordul părţilor. Textul reglementează
divorţul prin acordul soţilor. Potrivit art. 374 NCC, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat
de către instanţa judecătorească indiferent de durata cãsătoriei şi indiferent dacă există sau nu
copii minori rezultaţi din căsătorie. Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul
dintre soţi este pus sub interdicţie, întrucât divorţul este conditional de existenţa acordului
soţilor, adică de un acord de voinţe care presupune existenţa discernământului fiecărui soţ.
Anterior, textul art. 38 C. fam. prevedea posibilitatea divorţului prin acordul soţilor numai
dacă erau îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) dacă până la data cererii de divorţ a trecut eel
puţin 1 an de la data încheierii căsătoriei. La calculul termenului de 1 an nu se lua în
considerare ziua încheierii căsātoriei, dar se lua în calcul ziua de împlinire a termenului; b)
dacă nu existau copii minori rezultaţi din căsătorie. Copiii trebuiau să existe la data formulării
cererii de divorţ.
Se constatã, aşadar, că, în prezent, divorţul prin acordul soţilor este conditional doar de
exístenţa voinţei comune a soţilor de a pune capãt relaţiei lor de căsătorie, liber exprimată şi
neviciată, divorţul pronunţându-se indiferent de intervaîul de timp scurs de la data cãsãtoriei şi
până la data introducerii cererii de divorţ (interval care poate fi de numai câteva zile,
săptămâni, luni) şi chiar în condiţiile în care din căsătorie au rezultat copii minori.

1
' Pentru disculii privind calitalea procesuală a primíriei de a sta în judecat3, a se vedea G.C. Frenţiu, D.-L
Băldean, Codul de procedur3 ..., p. 302-303.
' ' E. Florian, Desfaccrea căsătorioi in rcglemcntarca noului Cod civil, in DreptuI nr. 10/2011, p. 72.
l-KOCl·.r>UKA l ) I VO K! U l l l l .in. »:iu | L3Z3

Cererea de divorţ se semnează de ambii soţi sau de un mandatar comun, cu procure

specială autenticã. în cazul în care mandatarul este avocat, acesta va certifica semnătura
soţilorîn condiţiile legii, adică ale art. 92alin. (l)din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin
Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, privitortaatestarea identităţii părţilor, aconţinutului şi a datei
actelor prezentate spre autentncare, text conform cãruia un act juridic semnat în fata
avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un alt mijloc verifí-cabil de
atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului, poate fi pre-zentat notarului
spre autentificare.
Atunci cãnd este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţi-onate
cererile accesorii divorţului.
2. Fixarea termenului de judecată. Primind cererea, instanţa de judecată va verifica
existenţa consimţământului soţilor, dupe care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în
camera de consiliu. Chiar dacă art. XII din Legea nr. 2/2013 prevede cã în privinţa pro-ceselor
promovate pânã la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, cercetarea procesului şi dezbaterea
fondului are locîn şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel, apreciem că aceste dispoziţii
nu se aplică în procedura divorţului prin acordul soţilor. Dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (2) şi art.
240 NCPC sunt incidente ori de câte ori printr-o normă nu se prevede expres locul cercetării
procesului. A contrario, atunci când norma generală sau specială indică expres că cercetarea
are loc în şedinţă publică sau în camera de consiliu, devin aplicabile aceste dispoziţii
derogatorii,întrucât ipoteza normeiart. 213 alin. (1), a normei art. XII din Legea nr. 2/2013, cu
caractertranzitoriu, aceea ca legea sã nu prevadă altfel, nu mai este îndeplinită.
Aşadar, cererile de divorţ întemeiate pe acordul soţilor vor primi un termen de judecatã.
Ţinând seama de regula repartizării aleatorii a cauzelor, suntem de părere că preşe-dintele
instanţei doar înregistreazā cererea, după care dosarul se repartizează aleatoriu unui complet
de judecatã. întrucât alin. (4) al normei analizate prevede obligaţia instanţei de a verifica
existenţa consimţământului soţilor imediat ce este sesizată cu cererea de divorţ şi de a fixa
termen de judecată, apreciem că procedura fixării primului termen de judecată prevăzutã de
art. 201 NCPC nu va avea loc, fiind în prezenţa unei reglementări cu caracterderogatoriu.
Aşadar, după repartizare, completul de judecată verifica cererea în condiţiile art. 200 NCPC şi,
în situaţia h care constată regularitatea acesteia, existenţa consimţământului soţilor rezultatã
din cuprinsul cererii de divorţ semnate de ambii soţi ori din cuprinsul procurii speciale autentce,
va fixa termen de judecată. Dacă cererea de chemare în judecată nu este completă, nefiind
îndeplinite toate cerinţele art. 194-197 NCPC, soţilor, titulari ai acţiunii de divorţ prin acord, li se
vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea completării cererii în termen de 10 zile de la
primirea comunicării, sub sancţiunea anulãrii cererii, conform art. 200 alin. ( 2) NCPC.

Art. 930. Soluţionarea cererii. (1) La termcnul dc judecată, instanţa va verifica dacă soţii
stăruie în desfacerea căsãtoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa
divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa va Iua
act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii. (2) Dacă soţii nu
se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va administra probele prevăzute de lege
pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va pronunţa o hotărâre cu privire la
divorţ, potrivit alin. (1), soluţionând totodată şi cererile privind exercitarea autorităţii
părinteşti, contribuţia pãrinţilor la chcltuielile de creştere şi educare a copiilor şi numele
soţilor după divorţ.
K*24 Ar|, !l.;ií I'KOCEDURI SPECIALE

(3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanţa va continua judecata,
pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
(4) Hotãrârea pronuntată în condiţiile alin. (1) este definitivã, iar hotãrârea pro-nunţată
potrivit alin. (2) este definitivã numai în eeea ce priveşte divorţul, dacã legea nu prevede
altfel.

COMENTARn
1. Soluţionarea cererii. La termenul de judecata stabilrt, instanţa verifică staruinţa soţilor
în desfacerea căsãtoriei pe baza consimţămãntului lor. în cazul în care judecatorul constată că
soţii s-au împăcat, el va lua act de împãcare, litigiul stingându-se. Dacă soţii stăruie în
desfacerea căsātoriei, judecatorul va pronunţa o hotărâre prin care va dispune desfacerea
căsătoriei, fără a mai administra probe cu privire la motivele de divorţ si fără a stabili culpa în
destrămarea relaţiilor de căsâtorie. Această hotărâre este definitivã, putând fi atacată, potrivit
art. 927 alin. (3) NCPC, doar cu contestaţie în anulare şi revizu-ire, dacă unul dintre soţi nu s-a
recăsătorit.
2. Soluţionarea cererilor accesorii divorţului. Cererile accesorii, cum sunt cele privi-
toare la numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, la exercitarea autoritāţii părinteşti, la
obligaţia de întreţinere, la atribuirea folosinţei locuinţei, la partajul bunurilor comune, se
soluţionează ţinându-se seama de învoiala soţilor. Ca atare, nici pentru soluţionarea unor
asemenea cereri nu se impune administrarea de probe, atât timp cat existã învoiala soţilor.
în privinţa cererii accesorii a exerciţiului autorităţii părinteşti, suntem de părere că pentru
soluţionarea acesteia este necesar şi obligatoriu ca la dosar să existe referatul de anchetă
psihosocială al autorităţii tutelare"1. în cazul în care soţii nu au depus la dosar acest referat,
apreciem că instanţa de judecata are obligaţia de a solicita autorităţii tutelare întocmirea
acestei anchete, neputându-se pronunţa asupra cererii în lipsa acesteia. Aceasta întrucât,
conform art. 930 alin. (1) NCPC, instanţa ia act de învoiala soţilor în privinţa cererilor accesorii,
deci inclusiv a celei privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, în condiţiile legii.
Ca atare, textul trebuie coroborat cu prevederile art. 396 NCC, din care rezultă că, în
scopul luării unei hotārâri cu privire la raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor, instanţa de
tutelă va asculta părinţii şi autoritatea tutelară, precum şi copilul, dacă acesta a împlinit vãrsta
de 10 ani121. Potrivit art. 264 alin. (1) NCC, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta
de 10 ani, dacă instanţa consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. în
cauzele privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, la stabilirea sau schimbarea locuinţei
minorului, la schimbarea felului învăţăturii sau pregătirii profe-sionale, la obligaţia de întreţinere
este obligatcrie ascultarea autoritāţii tutelare, chiar dacă instanţa nu este ţinută de
concluziile acesteia. Ascultarea acestei autorităţi poate avea loc fie direct în şedinţa de
judecata stabilită, dacă se prezintă reprezentantul autorităţii tutelare, fie indirect prin
depunerea la dosar a anchetei psihosociale întocmite.
Prin excepţie, atunci când soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va
administra probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.

|l!
Potrivit art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil
este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei solicitate atunci când se solicita decăderea din exerciţiul
drepturilor părinteşti, care se efectuează de direcţia generală de asistenjă socială si protecţia copilului.
' ' C.C. Frenfiu, Consideraţii in legătură cu unele aspecte de procedurã din practica instanţelor judecătore⅞ti, în
Dreptul nr. 1/2012, p. 230.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 Arl. î»;il I !32⅛

Atunci când există cererea pãrţilor, instanţa poate pronunţa divorţul pe baza acordului
soţilor, dând o hotărâre definitivă care nu cuprinde vreo menţiune privitoare la culpa soţilor în
destrămarea relaţiilor de căsătorie. Prin hotărâre instanţa se pronunţă şi cu privire la numele
soţilor, la exerciţiul autorităţii pãrinteşti, la contribuţia părinţilor la chel-tuielile de creştere şi
educare a copiilor, aspecte care trebuie soluţionate de instanţă, chiar dacă nu existã o cerere a
soţilor în acest sens. Desigur, asupra acestor aspecte instanţa se pronunţă, în baza probelor
administrate, printr-o hotărâre care poate fi atacată, conform alin. (3) al normei analizate, ori de
câte ori prin lege generală sau specială nu se prevede caracterul definitiv al hotărârii, calea de
atac prevăzută de 466 alin. (1) NCPC, raportat la art. 483 alin. (2) şi art. 94 pet. 1 lit. a) NCPC,
fund doar apelul.
Din analiza prevederilor alin. (2) ale normei analizate rezultă că instanţa va pronunţa
divorţul la cererea soţilor numai după ce la dosarul cauzei existã date suficiente în baza cărora
să se pronunţe şi cu privire la ntmele soţilor, la exerciţiul autorităţii părinteşti, respectiv la
obligaţia de întreţinere. Aceasta întrucât textul prevede expres că instanţa pronunţă o hotărâre
cu privire la divorţ şi soluţionează totodată (adică în acelaşi timp, în opinia noastră) şi cererile
expres enumerate (nume, obligaţie de întreţinere, autoritate părintească), continuãnd judecata
potrivit alin. (3) numai în privinţa altor cereri accesorii [sintagma „altor" referindu-se la orice altă
cerere accesorieîn afara celor expres enunţate la alin. (2)].
De regulă, cererea părţilor de soluţionare a divorţului are loc atunci când pentru judecata
altor cereri accesorii (cum ar fi cele privitoare la partajarea bunurilor comune, la atribuirea
folosinţei locuinţei) este necesară administrarea de probe care întârzie judecata. în scopul
soluţionãrii cererilor accesorii, instanţa continuă judecata, în final, în urma probatoriului
administrat, pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege, adică numai
apelului, conform art. 466 alin. (1) NCPC, raportat la art. 483 alin. (2) şi art. 94 pet. 1 lit. a)
NCPC. Termenul de apel este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotã-rârii. Hotărârea
definitivă poate fi atacatã cu contestaţie în anulare şi revizuire, dacă niciunul dintre soţi nu s-a
recăsătorit.
în ipoteza continuării judecăţii în privinţa cererilor accesorii, instanţa pronunţă două hotărâri
într-un singur dosar, şi anume o primã hotărâre de divorţ, ce va cuprinde şi soluţia asupra
cererilor privitoare la nume, autoritate pãrinteascã, obligaţie de întreţinere, respectiv o a doua
hotărâre în privinţa cererilor accesorii pentru care s-a continuat judecata.

Arl. 931. Cererea acceptată de pârât. (1) Când cererea de divorţ este întemeiatã pc culpa
soţului pârât, iar accsta rccunoaştc· faptclc care au dus la destrămarea vieţii conjugate,
instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia
motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
(2) Dispoziţii!e art. 930 alin. (2)-(4) seaplică în mod corespunzãtor.
(3) Dacã reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. (1),
cererea va fi soluţionată potrivit art. 933.

COMENTARII
1. Culpa pârâtului. Pronunţarea divorţului fără cercetarea motivelor de divorţ şi fărã
menţionarea culpei pentru desfacerea căsătoriei. Textul prevede o procedurã simplificatã de
divorţ în cazul în care pârâtul recunoaşte faptele care i se impută prin cererea de che-mare în
judecata, şi anume aceea a pronunţării divorţului fără cercetarea motivelor de divorţ şi fără
precizarea desfacerii căsătoriei din culpa pârâtului. Pentru incidenţa acestei
n*;⅜ Art, »;i2 I'KOCEDURI SPECIALE

proceduri simplificate este necesarã îndeplinirea cumulativā a următoarelor condiţii: a)

cererea de chemare în judecată sã se întemeieze pe culpa pârâtului; b) pârâtul să recu-noască
faptele care au dus la destrãmarea vieţii conjugate, recunoaştere care, în opinia noastrã, poate
interveni pe tot parcursul judecării cererii de divorţ, până la momentul închiderii dezbaterilor; c)
reclamantul sã fie de acord cu divortul fărã administrarea de probe (sau fãră continuarea
administrării de probe, dacã la momentul la care intervine recunoaşterea instanţa a administrat
o parte din probele propuse) si fără indicarea culpei pârâtului în destrãmarea căsătoriei în
cuprinsul hotărârii de divorţ.
Aceasta presupune ca soţul reclamant să-şi exprime consimţământul personal, liber,
înfaţa instanţeide judecată, acceptul neputândh" dedusdintăcerea acestuia sau din lipsa sa de
opoziţie.
2. Soluţionarea cererii de divorţ şi a cererilor accesorii. în situaţia în care aceste con-
diţii sunt îndeplinite, instanţa va pronunţa o hotărâre de desfacere a căsătoriei, care este
definitivā în ceea ce priveşte divortul, fiind incidente dispoziţiile art. 930 alin. (4) NCPC. Odată
cu desfacerea căsătoriei, instanţa va soluţiona şi cererile accesorii divorţului, în principal pe
baza învoielii soţilor, dacă există, respectiv în baza probelor administrate, ori de câte ori
lipseşte acordul părţilor. Din coroborarea alin. (2) şi (3) ale art. 930 NCPC rezultă că cererile
privitoare la numele pe careîl va purta necare soţ după desfacerea căsătoriei, la exercitarea
autorităţii părinteşti, la obligaţia de íntreţinere în favoarea minorilor se solu-ţionează odată cu
cererea de divorţ, iar orice alte cereri accesorii pot fi soluţionate şî ulterior, printr-o nouă
hotărâre, diferită de cea de divorţ.
3. Procedura divorţului în cazul neîndeplinirii condiţiilor legale. Atunci când una dintre
cerinţele normei nu este îndeplinită (fie cererea de chemare în judecată se înte-meiază pe
culpa ambílor soţi sau a reclamantului, ori pe imposibilitatea continuării căsătoriei pemotivde
boală, fie reclamantul nu este de acord cu divortul simplificat), instanţa va analiza cererea de
divorţ pe baza probelor administrate, pronunţând o hotărâre de divorţ din vina unuia sau
ambilor soţi (în funcţie de culpa rezultată din probe) ori fără a stabili culpa [în cazul divorţului
solicitat pe motiv de boală ce împiedică viaţa normală de familie sau a divorţului solicitat în
condiţiile art. 373 lit. c) NCC, la cererea reclamantului după oseparareîn faptde minim 2ani,
dacă pârâtul este de acord cu divortul], hotărârea de divorţ putând să nu fie motivată dacă
existã cererea ambilor soţi formulata în acest sens.

Secţiunea a 2-a. Divortul din motive de sânotote

Art. 9·S2· Condiţii. Când divortul este cerut pentru că starea sãnătăţii unuia dintre soţi
face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind cxistenţa
bolii şi starea sănătăţii so;ului bolnav şi va pronunţa divortul, potrivit Codului civil, fără
a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

COMENTARD
Divortul din considerente de sănătate. Condiţii de admisibilitate. Divortul poate fi
pronunţat, conform art. 373 lit. d) NCC raportar la art. 932 NCPC, şi la cererea unui soţ, atunci
când starea sa de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Admisibilitatea cererii de
divorţ pe acest temei este condiţionată de îndeplinirea cumulative a următoarelor cerinţe: a)
existenţa unei stări precare de sănătate a unuia dintre soţi, de naturā fizică, organică, psihică;
nu are relevanţă dacă boala de care suferă soţul s-a ivit anterior
I'KOCEDURA lîlVOR|Ul.UI Arl. M;Í;S I 1327

cāsãtoriei sau în timpul acesteia, dacă este sau nu o boală vindecabilă, dacã afectează sau nu
discernãmântul; ceea ce este relevant este faptul că această boalã existã la momentul
formulării cererii de divorţ, indiferent care ar fi natura sa, momentul de debut, efectele sale
viitoare; b) imposibilitatea continuã'N căsătoriei; c) între starea precară de sănãtate a soţului şi
imposibilitatea continuãrii cãsãtoriei există o legãtură de cauzalitate (bunăoarã, cãsătoria nu
poate continua din cauza gravităţii sale, a severităţii formelor de manifestare); d) cererea de
divorţ este formulată de soţul a cărui stare de sãnătate face imposibilă continuarea cãsãtoriei.
într-o astfel de situaţie, când cerere3 de divorţ se întemeiază pe starea de boalã a
reclamantului, care împiedică desfăşurarea normală a vieţii de familie, instanţa are obli-gaţia
de a administra probe cu privire la existenţa bolii şi starea sănătãţii soţului bolnav. In lipsa unei
precizãri exprese, pot fi administrate orice probe (înscrisuri - acte medicale constatatoare a
bolii şi/sau a stării de sănătate, martori, interogatoriu, expertiză medi-cală). Numai în cazul în
care din probele administrate rezultă cumulativ starea de boalã şi imposibilitatea desfăşurării
vieţii de fanilie din cauza bolii (este necesar ca starea mala-diva a soţului, prin natura, prin
modul său de manifestare, sa facã imposibilă continuarea relaţiilor de cãsãtorie), instanţa va
putea dispune desfacerea cãsãtoriei pe acest temei, pronunţând o hotărâre de divorţ prin care
nu stabileşte vreo culpă în desfacerea cãsãtoriei.
Divorţul pe motiv de boală poate fi solicitat numai de soţul bolnav, nu şi de celălalt soţ,
aşa cum rezultă expres din dispoziţiile art. 373 lit. d) NCC şi art. 381 NCC.
Ori de câte ori conditiile cumulative ale textului coroborate cu prevederile art. 373 lit. d)
NCC nu sunt îndeplinite (fie divorţul se solicită de soţul sănătos, fie din probe nu rezultă că
soţul care solicită desfacerea căsătoriei suferă de o boală sau boala de care suferă nu face
imposibilă desfăşurarea vieţii de familie), cererea de divorţ întemeiată pe starea sănătăţii
urmează a fi respinsā ca neîntemeiată, părţile având posibilitatea să soli-cite divorţul pe alt
temei.

Capitolul III. Divorţul din culpa soţilor

Arl. 933. Culpa în destrămarea cãsãtoriei. (1) Instanţa va pronunta divorţul din culpa
soţului pârât atunci când, d i n cauza unor motive temeinice, imputabilc acestuia,
raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilă.
(2) Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai
unul dintre ei a făcutcerere, dacă din dovexile administrate reiesecăamân-doi sunt
vinovati de destrãmarea cãsãtoriei.
(3) Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezileadministrate
rezultã că numai reclamantui este culpabil de destrămarea cãsãtoriei, cererea acestuia va
fi respinsă ca neîntemeiată, cu exceptia cazului în care sunt îndeplinite conditiile
prevăzute la art. 934 privind pronunţarea divortului din culpa exclusivă a reclamantului.

COMENTARII
Soluţiile care pot fi pronunţate de instanţă în cadrul divortului pe calea dreptului
comun.în cazul divortului pe calea dreptului comun, instanţa poate pronunta următoarele
soluţii:
K*2H Art. »¾* I'KOCEDURI SPECIALE

a) respinge ca nesusţinutā cererea de divorţ, când reclamantul lipseşte nejustificat şí se

prezintă doar pârâtul ori acesta din urmă solicită ]udecarea cauzei în lipsă;
b) admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, dacă
din probe rezultă numai vina acestuia în destrāmarea relatiilor de cãsătorie. Admiterea cererii
este condiţionată de existenţa unor motive temeinice care fac ca raporturile dintre soţi să fie
grav vătămate şi continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă, iar cauzele des-trămării relatiilor
de căsătorie să fie imputabile exclusiv pârâtului.
Constituie motive temeinice distanţarea scţilor, răcirea relatiilor şi acumularea de tensiuni
în relaţia de cuplu, existenţa unei stări tensionate, conflictuale, dispariţia senti-mentelor de
afecţiune între soţi, care au stat la baza căsătoriei11';
c) admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantu-lui.
0 asemenea soluţie poate fi adoptată atunci când din probe rezultă culpa exclusivă a
reclamantului în destrămarea relatiilor de căsătorie, iar pârâtul a formulat cerere recon-
venţională12'. Prin excepţie de la regula desfacerii căsătoriei din culpa reclamantului numai în
ipoteza în care pârâtul a formulat cerere reconvenţională, divorţul din culpa reclamantului se
poate pronunţa în cazul în care soţii sunt despărţiţi în fapt de eel puţin 2 ani. în această
situaţie, instanţa verifică existenţa şi durataseparaţieiînfaptşi pronunţă divorţul din culpa
exclusivă a reclamantului, considerându-se că eel care cere divorţul îşi asumă
responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. Se exceptează ipoteza prevăzută de art. 379 alin.
(2) NCC, aceea în care pârâtul este de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se
face menţiune despre culpa soţilor131;
d) respinge cererea de divorţ ca neîntemeiată atunci când din probe rezultă culpa exclusivă
a reclamantului, iar pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională;
e) admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, dacă din probe
rezultă atât culpa reclamantului, cat şi a pârâtului în destrămarea relatiilor de căsătorie;
f) admite acţiunea de divorţ şi dispune desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, atunci
când soţii sunt de acord cu divorţul, niciunul dintre ei nu este pus sub interdicţie, indiferent de
durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie;
g) anulează acţiunea de divorţ ca netimbrată sau insuficient timbrată, în cazul neachi-tării
sau achitãrii parţiale a taxei judiciare de tirnbru stabilite în sarcina titularului cererii de divorţ.
Acţiunea de divorţ estesupusă plăţii unei taxe judiciare de tirnbru fixeîn cuan-tum de 39 lei,
conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 146/1997, în cazul în care cererea se întemeiază pe
dispoziţiile art. 373 lit. a), b), c) NCC1*1, respectivîncuantumde8lei, potrivit art. 7 lit. b) din Legea
nr. 146/1997, în ipoteza în care cererea de divorţ se întemeiază pe dispoziţiile art. 373 lit. d)
NCC|S|, precum şi dacă reclamantul nu realizeazã venituri sau acestea sunt inferioare salariului
minim brut pe ţară;

|l!
Trib. Bistriţa-Nāsăud, s. I civ., dec. nr. 73/A din 6 iunie2Ol2, nepublicată.
2
' ' Pentru opinia conform cāreia divorţul se poate admite din culpa exclusivă a reclamantului chiar in lipsa cererii
reconvenţionale a pârâtului, a se vedea FI.A. Bains, £. Chelaru, R. Constantinovici, !. Macovei (coord.), Noul Cod
civil.... p. 409.
' ' G.C. Frcnliu, Comentariile ..., p. 310-312; G.C. Frenţiu, Scurtă analizâ a cãtorva aspecte de noutate in cuprinsul
noului Cod civil în privinţa relatiilor de familic, în volumul „Assentio mentium. Studii juridice alese in onoarea
prof. univ. dr. Ernest Lupan", Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 119; G.C. Freiiţiu, Noul Cod civil..., p. 534-535;
E. Florian, op. cil., p. 125; E. Florian, Considera}ii asupra divorţului din culpa exclusive a soţului reclamant, în
lipsa cererii reconvenţionale a pârâtului, în lumina Codului civil şi a noului Cod de procedură civilă, în DrcptuI nr.
12/2012, p. 31-39.
' ' Este vorba de divorţul prin acordul soţilor şi la cererea soţilor.
'"' Este vorba de divorţul solicitat de urtul dintre soţi atunci cand starea sănătăţii sale face imposibilā continuarea
căsătoriei.
I'KOCl·.r>UKA l>IVOR|Ul.111 .in. B»4 | KU⅝

h) respinge acţiunea ca fiind rāmasă fāră obiect, atunci când constată că, pe cale nota-
rială sau administrativā, căsātoria dintre părţi a fost desfăcută, ulterior sesizării instanţei;
i) ia act de renunţarea la judecata cererii de divorţ atunci când reclamantul renunţã la
judecată;
j) stinge acţiunea de divorţ în cazul în care soţii se împacă anterior rămãnerii definitive a
hotărârii de divorţ (deci pe parcursul judecării acţiunii de divorţ) ori în cazul decesului pârâtului
sau al reclamantului a cărui a:ţiune însă nu este continuată de moştenitori, anterior rămânerii
definitive a hotãrârii de divorţ.
în cazul divorţului întemeiat pe culpa pârâtului, potrivit art. 380 NCC raportat la art. 379
alin. (1) NCC, în cazul decesului reclamantului ulterior promovãrii acţiunii de divorţ, există
posibilitatea continuãrii acţiunii de către moştenitorii săi. însă, potrivit alin. (2) al textului legal,
acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă
a soţului pârât. Conform art. 925 alin. (1) NCPC, dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre
soţi decedează, instanţa va lua actdeîncetarea căsatoriei si vadispune, prin hotărâre definitivă,
închiderea dosarului. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 925 NCPC, când cererea de
divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului si reclamantul decedeazā în cursul procesului, lăsând
moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va
constata culpa exclusivă a soţului pârât. în caz contrar, dispoziţiile alin. (1) ale art. 925
NCPCP, mai sus amintite, sunt aplicabile. Acest text se coroborează pe deplin cu prevederile
art. 380 NCC.
Ca atare, atunci când pe parcursul judecãrii acţiunii de divorţ (între momentul sesizării
instanţei şi momentul rămânerii definitive a hotărârii de divorţ) survineîmpăcarea părţilor sau
decesul pârâtului ori al reclamantului, fără ca acţiunea acestuia din urmã (obligatoriu
întemeiatã pe culpa exclusivă a pârâtului) să fie continuată de moştenitori (fie pentru că nu
există, fie pentru că nu doresc, fie pentru că nu pot continua acţiunea, deoarece cererea de
divorţ nu se întemeiază pe culpa exclusivă a pârâtului), acţiunea de divorţ se stinge, instanţa
constatând încetată căsătoria prin împăcarea părţilor, respectiv prin deces, conform art. 259
alin. (5) NCC. Dimpotrivă, atunci când decedează reclamantul, iar acţiunea sa întemeiatã pe
cutpa exclusivă a pârâtului este continuată de moştenitori, acţiunea de divorţ va fi admisă,
dacă din probe rezultă culpa exclusivă a pârâtului sau, după caz, se va stinge, dacă din probe
rezultă culpa ambilor soţi sau culpa exclusivă a reclamantului.

Art. ÎKÏ1. Divorţul pentru separarea în fapt îndelungată. (1) Când soţii sunt scparaţi în
fapt dc ccl puţin 2 ani, oricare dintre ei va putca cere divorţul, asu-mându-şi
responsabilitatea pentru eşecul căsãtoriei. In acest caz, instanţa va verifica existenţa şi
durata despãrţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivã a reclamantului.
(2) Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, se vor aplica în mod cores-punzãtor
dispoziţiile art. 930.

COMENTARII
1. Divorţul întemeiat pe separaţia în fapt a soţilor. Condiţii de admisibilitate. Potrivit
art. 373 lit. c) NCC, divorţul poate avea loc şi la cererea unuia dintre soţi, după o separare în
fapt care a durat eel puţin 2 ani. Conform alin. (1) al normei analizate, cererea poate fi
formulată de oricare dintre aceştia. Soţul care introduce cererea de divorţ îşi asumă res-
ponsabilitatea pentru eşecul căsătoriei, astfelîncât instanţa va pronunţa divorţul din culpa
exclusivă a soţului reclamant. în această situaţie, instanţa verifica existenţa şi durata
1330 Art. î»:tl I'KOCEDURI SPECIALE

separaţiei în fapt si pronunţā divorţul din culpa exclusivă a reclamantului, dacă despăr-ţirea
în fapt are o durată de minim 2 ani si numai dacă pârâtul nu se declară de acord cu divorţul.
Astfel, conform art. 379 alin. (2) NCC, în ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c) NCC, divorţul se
pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se
declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa
soţilor. Divorţul în temeiul acestei prevederi legale este, aşadar, condiţionat de: a) existenţa
unei separatii efective în fapt a soţilor, indiferent de motivele care au justificat despărţirea; b)
durata separaţiei în fapt să fie de minim 2 ani.
Consacrarea acestui motiv de divorţ conferă oricăruia dintre soţi certitudinea obţinerit
divorţului, chiar dacă reclamantul nu ar avea ce reproşa soţului pârât.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confruntatã cu problema refuzului instanţelor
naţionale de a acorda divorţul, evită să considere cã prin respingerea acţiunii de divorţ a
reclamantului se aduce atingere substanţei dreptului la căsătorie. în acest sens, Curtea a
statuat că dispoziţiile Conventiei europene nu pot fi interpretate ca garantand existenţa
dreptului la divorţ şi, cu atât mai puţin, a unui rezultat favorabil în această procedure'11.
2. Soluţia instanţei. în cazul în care soţul pârât este de acord cu divorţul, judecătorul va
pronunţa o hotărâre prin acordul soţilor, prin care va dispune desfacerea căsătoriei, fãră a
mai avea relevanţă durata separaţiei în fapt şi fără a se mai verifica existenţa separaţiei
efective. Această hotărâre este definitive în ceea ce priveşte divorţul, ceea ce înseamnă că
hotărârea nu poate fi supusă vreunei căi de atac. Odată cu desfacerea căsătoriei, instanţa va
soluţiona şi cererile accesorii divorţului, în principal pe baza învoielii soţilor, dacă existã,
respectivîn baza probelor administrate, ori decâte ori lipseşte acordul părţilor. Din coroborarea
alin. (2) şi (3) ale art. 930 NCPC rezultă că cererile privitoare la numele pe care îl va purta
fiecare soţ după desfacerea căsătoriei, la exercitarea autorităţií părinteşti, la obligaţia
deîntreţinere în favoarea minorilor se soluţionează odată cu cererea de divorţ, iar orice alte
cereri accesorii pot fi soluţionate şi ulterior, printr-o nouă hotārâre, diferită de cea de divort.

''' C.E.D.O., Ivattov ⅜Í Petrova c. Bulgaria, hot. din 14 iunie 20*. 1, www.echr.coe.int în cauză, Curtea a considerat
că respingerea acţiunii de divorţ nu s-a intemeiat pe opeziţia soţului care nu avea o vină in destrămarea căsătoriei,
ci peabsenţa conslatării unei alterări profundc ⅞i iremediabile a legăturii matrimoniale, instanţelc naţionale
considerãnd că separarea in fapt a cuplului nu represents un obstacol insurmontabil pentru soţi şi, dcci, c.l
raporturilc dintre aceştia nu sunt iremediabil afeclate.
 Titlul V. Procedure partajului judiciar

Art. 979. Reguli aplicabile. Judecarea oricãrei cereri de partaj pnvind bunuri asupra
cărora părţile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevãzutã in
prezentul titlu, cu excepţia cazurilor in care Iegea prevede o altă procedura.

COMENTARn
Domeniul de aplicare. Cadrul general. Procedura prevăzută în noul Cod de procedura
civilă este aplicabilă ori de câte ori se solicită partajarea unui bun proprietate comunã, cu
excepţia cazului în care prin dispoziţii speciale derogatorii se prevede altfel. în privinţa
partajãrii bunurilor comune, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 669-686 NCC.
întreaga procedura a partajului judiciar are ca finalitate ieşirea din starea de indivizi-une,
procedura în urma căreia fiecare copărtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi
concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietãţii.
Dispoziţiile analizate constituie norme de procedura ce stabilesc cadrul general privind
judecarea oricãrei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora pãrţile au un drept de
proprietate comună. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitute, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege şi, ca atare,
legtuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedura, însă, evident, respec-tând şi
celelalte principii şi dispoziţii constituţionale1'1.

Art. 980. Cuprinsul cererii. Rcclamantul este obligat să aratc în ccrcre, pe lângă
mentiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea Ioc partajul, titlul
pe baza căruia acesta este ccrut, toate bunurile supusc partajului, valoarea lor, locul unde
acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administreazã.

COMENTARI1
1. Elementele cererii de partaj. Cererea de partaj va cuprinde, pe lângă elementele
oricãrei cereri de chemareîn judecată prevãzutede art. 194 NCPC, următoarele menţiuni: a)
indicarea persoanelor între care urmeazã a avea Ioc partajul; b) titlul în baza căruia se solicită
partajul, adică eel în baza căruia a luat naştere starea de coproprietate: contract, succesiune,
uzucapiune, dobândirea de bunuri în timpul căsătoriei; c) bunurile supuse partajului; d)
valoarea lor; e) locul unde se aflâ bunurile; f) persoanele care deţin sau administreazã bunurile
supuse partajului.
Pornindu-se de la sintagma utilizată, conform căreia „reclamantul este obligat" şi care ar
duce la concluzia că textul instituie în sarcina reclamantului o obligaţie imperativă, a cărei
nerespectare atrage sancţiunea nulttăţii cererii, în doctrinã s-a subliniat faptul că textul nu
trebuie interpretat într-o manierã excesiv de formalistă, ci este necesară deter-minarea
elementelor care au rol esenţial şi a căror lipsã poate atrage sancţiunea nulităţii cererii 121.
Astfel, s-a opinat că lipsa din cuprinsul cererii a valorii masei de împărţit nu

1,1
CC, Dec. nr. 142/2006, M. Of. nr. 229 din 14 martie 2006.
121
At Tăbârcă, Drept procesual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 248-249; M. Tăbãrc<t, Gh. Bute, Codul..., p. 1488-1489,
comcnlariul 2.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR %rl. »»l l I3> ·

atrage nulitatea cererii, deoarece valoarea se poate stabili pe parcursul judecării cauzei, prin
efectuarea unei expertize tehnice de evaluare.
2. Elementele esenţiale ale cererii de partaj. Sancţiune. Reprezintă elemente esen-ţiale
cele privitoare la persoanele între care are loc partajul, la titlul în baza cāruia se realizează
împărţeala, la bunurile supuse partajului. Lipsa lor atrage nulitatea cererii de partaj. De
asemenea, sunt esenţiale menţiunile privitoare la locul unde se află bunurile şi la persoanele
care le deţin sau le administreazā, numai dacă s-a cerut aplicarea de măsuri asigurătorii,
deoarece executorul care aplică sechestrul asupra bunurilor mobile trebuie să cunoasca locul
unde se află bunurile, iarîn cazul în care sechestrul priveşte bunuri imobile, se impune
cunoaşterea locului situării lor în vederea înscrierii mãsurii în evidenţele de carte funciară' 1'.
Apreciem justã această opinie, în condiţiile în care art. 196 NCPC sancţionează cu nulitatea
absolută numai lipsa din cuprínsul cererii de chemare în judecată a numelui şi prenumelui sau
a denumirii reclamantului şi/sau ale pârâtului, a obiectului, a motivelor de fapt ale cererii ori a
semnăturii, iar art. 200 NCPC instituie sancţiunea anulãrii cererii numai pentru lipsa cerinţelor
prevãzute de art. 194 NCPC.
3. Competenţa soluţionării cererii de partaj. Competenţa materială în soluţionarea
acţiuniide partaj revinejudecătoriei. Dacã este vorbade un partaj de bunuri comune ale soţilor,
competenţa revine judecătoriei, conform 94 pet. 1 lit. a) NCPC. Dimpotrivă, dacă este vorba de
orice alt partaj, rezultat din moştenire, din coproprietate etc., competenţa revine judecătoriei,
potrivit art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC. Dacă acţiunea de partaj care are ca obiect bunuri comune ale
soţilor este promovată împreună cu acţiunea de divorţ, competenţa revine instanţei care
soluţionea2ă cererea de desfacere a căsătoriei.
Sub aspect teritorial, dacă partajarea bunurilor comune se solicită după rămânerea
definitivă (definitivă şi irevocabilă, potrivit vechii reglementări de procedural a hotărârii de
divorţ, în cazul în care masa de împărţit este formată numai din imobile ori din mobile şi
imobile, competenţa revine instanţei în a cărei rază teritorialã se aflā imobilele. Dacă
imobilele se află în raza teritorialã a mai multor instanţe, competenţa revine, potrivit art. 117
alin. (2) NCPC, instanţei de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, dacă aceasta se află în
vreuna dintre aceste circumscripţii, ori, în caz contrar, oricăreia dintre instanţele în
circumscripţia cărora se află imobilele. Dacă acţiunea de partaj are ca obiect bunuri mobile,
competenţa aparţine instanţei (judecătoria) de la domiciliul pârâtului.
în cazul în care partajarea bunurilor comune se solicită pe calea contestaţiei la execu-tare,
în condiţiile art. 711 alin. (4) NCPC, competenţa revine instanţei de executare indicate în art.
650 alin. (1) NCPC-judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc,
cu excepţia cazurilorîn care legea dispune altfel.
4. Calitate procesuală activă. Pot avea calitate de reclamant copărtaşul, moştenitorii
acestuia, creditorii săi, creditorii succesiunii, procurorul.

Art. 981. Declaraţiile părţilor. La primul termen de judecatā, dacã pãrtile sunt prezente,
instanta le va lua declaraţie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului şi va
lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa bunurilor,
locul unde se află şi valoarea acestora.

COMFATARII
Primul termen de judecată în procesul de partaj. în cazul în care părţile se prezintă la
primul termen de judecată, instanta, în temeiul rolului sau activ, le solicită declaraţii în

I'1 M. TSbâreS, Drept procesual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, P. 248-249; M. Tãbârcă. Ch. Buta, Codul.... p. 1488-1489,
comcntnriul 2.
13/6 Arl. HK2 I'KOCEDURI SPECIALE

privinţa bunurilor supuse împărţelii, urmând să ia act de recunoaşterile şi acordul părţilor cu

privire la existenţa bunurilor, la locul unde acestea se află şi la valoarea lor, în cazul în care
părţile recunosc sau cad de acord în privinţa acestor aspecte. Recunoaşterile şi acordul
părţilor, precum şi declarative privitoare la bunurile supuse împărţelii pot fi formulate şi în scris,
neimpunându-se obligatoriu forma orală. în lipsa unei dispoziţii derogatorii, în vederea stabilirii
primului termen de judecată trebuie urmată procedura prevăzutã de art. 200 şi art. 201 NCPC.

Arl. 982. Rolul activ al instanţei. Inţelegerile dintre părţi. (1) In tot cursul procesului,
instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin buna învoială.
(2) Dacă părţile ajung la o înţclcgere cu privire la împărţirca bunurilor, instanţa va hotãrî
potrivit intelegerii lor. Impărţeala se poate face prin buna învoială şi dacã printre cei
interesaţi se află rninori, persoane puse sub interdicţie judecăto-rească ori dispăruţi, însă
numai cu încuviinţarea prea!abilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a
reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
(3) In cazul în care înţelegerea priveşte nurr.ai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua
act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând pro-cesul pentru
celelalte bunuri.
(4) Dispoziţiile art. 438-441 sunt aplicabile.

COMENTAR11
1. împărţeala bunurilor prin învoiala părţilor. Obligaţia instanţei. Articolul 670 NCC
consacră cu titlu general faptul cã partajul poate fi realizat prin buna învoială sau prin
hotărâre judecătoreascã, în condiţiile legii. Instanţa are obligaţia de a stărui pe tot par-
cursul judecării acţiunii de partaj ca părţile sã-si împartă bunurile de comun acord, pe
baza înţelegerii lor. Prin urmare, înţelegerea dintre pãrţi poate interveni oricând pe par-
cursul judecării cauzei, chiar şi ulterior primulu termen de judecată la care părţile sunt
legal citate.
Există posibilitatea ca părţile să realizeze o înţelegere fie în privinţa tuturor bunurilor, fie
numai în privinţa anumitor bunuri.
în cazul în care părţile s-au învoit cu privire la partajarea tuturor bunurilor, instanţa va lua
act de tranzacţia acestora printr-o hotărâre data fără drept de apel, susceptibilã de recurs
numai pentru motive procedurale, conform art. 440 NCPC, de competenţa instanţei ierarhic
superioare. Dacă printre copartajanţi sunt minori ori persoane puse sub interdicţie, împãrţeala
bunurilor se poate realiza prin acord comun, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei
de tutelă şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
în cazul în care învoiala priveşte numai o partea bunurilor supuse partajului, instanţa va lua
act de tranzacţia parţială a părţilor şi va continuajudecata numai în privinţa bunurilor care nu
formează obiect al învoielii părţilor. Pentru a se lua act de învoiala, părţile se pot prezenta fie la
termenul de judecată stabilit, fie într-o altă zi, în aceastã ultima situaţie instanţa urmând să
pronunţe hotãrârea în camera de consiliu.
2. Desfiinţarea partajului. Potrivit art. 684 alin. (1) NCC, partajul prin buna învoiala
poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele (este vorba de nulitatea abso
lute, care intervine în cazul încălcării unei dispo2iţii legale instituite pentru ocrotirea unui
interes general, respectiv de nulitatea relative, care intervine în ipoteza încălcării unor
prevederi legale instituite pentru ocrotirea unu interes personal; sunt cauze de nulitate
absolută: obiectul nedeterminat sau nedetermirabil, obiectul ilicit, cauza ilicită şi imorală,
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. HKS I \5ff

lipsa formei cerute de lege ca o condiţie ad validitatem; sunt cauze de nulitate relativă:
nesocotirea dispoziţiilor legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, lipsa discernămân-tului,
vicierea consimţământului, lipsa csuzei).
Actiunea în resciziunevizeazădoarconvenţia de partaj (partajul conventional) înche-iată prin
violenţă sau dol, indiferent de forma în care se încheie aceasta, deci inclusiv sub forma
tranzacţiei judiciare reglementate de art. 438 NCPC, întrucât numai aceasta are la bază voinţa
părţilor exprimată prin încheierea unei convenţii civile, care se supune regu-lilor generale de
valabilitate. Prin ipoteză, violenţa şi dolul sunt vicii de consimţământ care pot afecta convenţia
de partaj, şi nicidecim hotărârea judecătorească prin care s-a solu-ţionat, în fond, cererea de
partaj. Actiunea în resciziune nu poate fi exercitată împotriva uneiîmpărţelidispuse
pecalejudiciară, printr-o hotărârejudecătoreascăcese bucură de atributul autoritãţii de lucru
judecat, ci numai împotriva uneia ce izvorăşte din convenţia coindivizarilor, atât timp cat viciile
de consimţământ constituie împrejurãri care afectează caracterul conştient şi liber al voinţei de
aîncheia un act juridic. Hotărârea judecătorească cenu consfinţeşteotranzacţieîntre părţinu are
caracteristicile unuiacord devoinţe, fiind un act jurisdicţional prin care setranşează un litigiu, şi
nu o convenţie între părţi11'.
Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolute.
Partajul este însă valabil, chiar dacă nu cuprinde toate bunurile comune, urmând ca pentru
bunurileomise să se facã oricând un partaj suplimentar [art. 684 alin. (2) şi (3) NCC].
3. Partajarea bunuriior comune. Conform noului Cod civil (art. 339 şi art. 367) sunt
bunuri comune cele dobândite în timpul căsãtoriei soţilor care au optat pentru regimul
comunităţii legale de bunuri şi cele stabilite ca fiind comune de soţii care au optat pentru
regimul comunităţii convenţionale de bunuri. Ca regulă, regimul matrimonial încetează
între soţi la data introducerii cererii de divorţ, desigur, sub condiţia ca cererea de divorţ
să fie admisă. Prin excepţie de la acest principiu, ambii soţi sau oricare dintre aceştia pot
solicita instanţei de divorţ sã constate c% regimul matrimonial a încetat de la data sepa-
raţiei în fapt.
în cazul partajării bunuriior comune, rnpărţeala poate avea loc numai dupā rămâne-rea
definitivā a hotărârii judecătoreşti de divorţ şi poate fi solicitată odată cu divorţul sau în timpul
cãsătoriei soţilor.
4. Partajul bunuriior comune în timpul căsătoriei. în timpul regimului comunităţii
legale sau al celei convenţionale, conform art. 358 şi art. 368 NCC, bunurile comune ale
soţilor pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentică notarială
(în caz de buna învoială) sau prin hotărãre judecătorească (în caz de neînţelegere între
soţi). în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza con-
tribuţiei sale atât la dobândirea bunuriior comune, cat şi la îndeplinirea obligaţiilor
comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală. Soţul
care pretinde o contribuţie mai mare trebuie sã o dovedească, dovada putând fi realizată
cu orice mijloc de probă.
Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân
bunuri comune. Drepturile astfel dobândite de părţi sunt definitive, astfel că prin recăsătorirea
soţilor între ei, după ce au divorţat şi şi-au partajat bunurile comune, bunurile obiect al
partajului nu reintră sub regimul comunităţii matrimoniale, nedobândind din nou calitatea de
bunuri comune ale soţilor, ci rămân bunuri proprii alesoţuluiîn lotul căruia au fost incluse. Ca
atare, faptul recăsătoririi aceloraşi părţi nu are drept consecinţă

I11 Trib. Bistrija-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 33/R din 25 ianuarie 2013, nepublicată.
'"' Potrivit art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea in vigoare a noului Cod de procedură civilă, referirea in
cuprinsul Codului civil la hol·lrârea definilivă ⅞c va înlclege ca Rind făcutā la hoWrârea irevocabilă.
K*/rt Art. »K2 I'KOCEDURI SPECIALE

transformarea calităţii din bun propriu într-un bun comun. Pentru a putea fi considerat bun
comun estenecesarfieca bunul săfifostdobânditîntimpulcelei de-adoua căsătorii, fie ca titularul
dreptului de proprietate asupra acelui bun propriu să fi dispusîn mod nee-chivoc ca bunul sã
intre în categoria bunurilorcomune şi să reintre astfel sub regimul comunitãţii matrimoniale' 1'.
Se poate constata faptul că în timpul regimilui comunităţii legale sau convenţionale, potrivit
art. 358 NCC, soţii pot oricând sã-şi partajeze bunurile comune prin voinţa lor, înche-ind un act
autentic notarial în acest sens, fărã a mai fi necesară existenţa unor motive temei-nice, aşa
cum impunea vechea reglementare-Codul familiei'21. Totodatã, în cazul în care un soţ doreşte
partajarea bunurilor comune în timpul regimului comunitãţii legale, iar celalalt soţ se opune,
partajul poate fi realizat de instanţa de judecata. Pe de altă parte, partajul poate avea loc şi la
cererea creditorilor unuia dintre soţi. Norma art. 358 NCC nu prevede vreocondiţie pentru
admisibilitatea partajului bunurilor în timpul cãsãtoriei soţilor.
în prezent, partajul bunurilor comune în timpul cãsãtoriei poate fi solicitat de oricare dintre
soţi, indiferent de motiveîe care îl justifică Pot fi partajate toate bunurile sau numai o parte din
acestea.
Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, partajul bunurilor comune în timpul cãsãtoriei
putea avea loc numai în două situaţii, şi anume la cererea unuia dintre soţi pentru motive
temeinice şi la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi. Legea nu indica motiveîe
temeinice care puteau determina pe unul dintre soţi să ceară partajarea bunurilor comune în
timpul cãsãtoriei, astfel încât rolul stabilirii unor asemenea motive a revenit practicii judiciare.
Au fost considerate motive temeinice: abandonarea forţată a domiciliului comun de unul dintre
soţi ca urmare a relelor tratamente care îi erau aplicate de celalalt soţ; alungarea unui soţ de
celalalt soţ din locuinţa comună, ceea ce a determinat lasarea bunurilor comune la domiciliul
soţilor şi utilizarea lor exclusiv de soţul rămasîn locuinţa comună; necesitatea partajăriiîn
scopul ca unele bunuri să revină unuia dintre soţi, care să le poată înstrăina din lipsă de
mijloace financiare şi sã-şi ajute în acest mod copilul dintr-o căsătorie anterioară; conduita
unuia dintre soţi de a vinde bunurile comune fără consimţământul celuilalt soţ, care a părăsit
domiciliul comun; între-ţinerea de unul dintre soţi a relaţiilor de concjbinaj, după separarea
soţilor în fapt si utilizarea unor bunuri comune, existând astfel oericolul irosirii acestora.
Creditorii personali ai oricăruia dintre soţi nu puteau urmări bunurile comune ale soţilor, ci
numai bunurile proprii ale soţului debitor (datornic). în cazul în care bunurile proprii ale debito-
rului nu erau suficiente pentru recuperarea creanţei, creditorii puteau cere partajarea bunurilor
comune, pentru a-şi putea realiza creanţa din vânzarea bunurilor ce reveneau soţului debitor în
urmaîmpărţelii.
împărţeala bunurilor comune nu înseamnă o modificare a regimului matrimonial. Practic,
regimul matrimonial se menţine, bunurile ce formează patrimoniul soţilor se împart şi devin
proprii. Astfel, în ipoteza în care soţii au optat pentru regimul comunităţii legale şi împart în
timpul cãsãtoriei o parte din bunurile comune, care prin împărţire devin proprii, rămân
proprietari în devălmăşie asupra celorlalte bunuri comune nepartajate. De asemenea, dacă
soţii care au optat pentru regimul comunităţii legale ar împărţi toate bunurile comune în timpul
cãsãtoriei, iar ulterior ar dobândi alte bunuri, cele noi, nepartajate, intră sub regimul
matrimonial ales de soţi, adicã acela al comunităţii legale.
Dispoziţiile art. 358 NCC sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţã la data intrării în vigoare a
noului Cod civil (1 octombrie 2011), dacã actul de împărţire a bunurilor comune se

''I Trib. Bistri)a-Na&lud, s. civ., dec. nr. 15/R din 28 ianuarie 2009, nepublicata. ' '
C.C. Fretilin, Noul Cod civil..., p. 493; G.C. Vrenţiu. Comcntariilc ..., p. 235.
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. HKS I 13/y

încheie dupā această data. In cazul cererilor de împărţire a bunurilor comune aflate în
cursdejudecatăîn primă instanţă la data intrăriiîn vigoare a noului Cod civil, instanţa de
judecată poate dispune împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară
examinarea motivelor temeinice (art. 36 din Legea nr. 71/2011).
5. Compunerea masei succesorale rãmaseîn urma decesului unei persoane asociat
al unei societăţi cu răspundere limitată, moştenită de soţul supravieţuitor (asociat al
societăţii) si copilul minor (din căsătorie sau din afara căsătoriei). Ipoteza de la care
pornim este următoarea: doi soţi sunt asociaţi ai unei societăţi, fiecare având un număr egal de
părţi sociale. Unul dintre asociaţi decedeaza, vocaţie succesoralā la moştenire având soţul
supravieţuitor (celălalt asociat cu drepturi egale al societăţii) şi copilul minor.
Sub aspectul competenţei materiale, se observă că art. 94 pet. 1 lit. i) NCPC atribuie
exclusivîncompetenţajudecătorieicereriledeîmpărţealājudiciară, indiferentdevaloare.O
asemenea competenţă era prevăzută şi de art. 1 pet. 1, raportat la art. 2 pet. 1 lit. b) CPC. în
ceea ce priveşte competenţa teritorială, dacă acţiunea de partaj* are ca obiect bunuri
succesorale, fie mobile, fie imobile, competenţa revine, conform art. 118 NCPC, instanţei de la
ultimul domiciliu al defurctului. 0 astfel de competenţă era prevăzută şi de art. 14 CPC.
Fiind vorba de un litigiu purtat între moştenitorii def unctului, soţul supravieţuitor şi
copilul minor, fiind, aşadar,în prezenţa unui conflict de interese între reprezentantul legal şi
eel reprezentat, conform art. 58 alin. (1) şi (3) NCPC, instanţa va numi un curator special,
dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou, curator care are toate drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
5.1. Posibilitatea ca bunurile comune să formeze obiect al aportului soţilor la o soci-
etate, asociaţie sau fundaţie. Masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din
bunurile mobile şi imobile proprietate a sa exclusivã, pe cote-părţi sau devălmaşă. Norma din
art. 348 NCC instituie expres posibilitatea ca bunurile comune (mobile şi imobile) să formeze
obiect al aportului soţilor la o societate, asociaţie sau fundaţie. Aportul nu este altceva decât un
contract încheiat între soţi, în calitate de asociaţi, şi societate, un act de dispoziţie al acestora
cu privire la bunurile ce constituie obiect al aportului. Prin această reglementare s-a pus capăt
discuţiilor doctrinare cu privire la posibilitatea aportării la capitalul unei societăţi a unor bunuri
comune, ştiut fiind faptul că bunul adus ca aport devenea bun al societăţii.
în prezent, în condiţiile renunţării la prezumţia de mandat tacit reciproc, a consacrării
principiului gestiunii paralele, conform căruia oricare sot poate face actc de administrare,
conservare, folosinţăîn privinţa bunurilor comune, singur, fără acordul celuilalt, exceptând
actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale care au ca obiect un bun imobil comun
sau cele de înstrăinare a bunurilor mobile supuse unei formalităţi de publicitate (cum sunt
bunurile mobile corporale sau titlurile negociabile emiseîn forma materializată, care, potrivit art.
2480 NCC, pot constitii obiect al gajului, supuse publicităţii prevăzute de art. 2482 NCC,
conform căruia publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se rea-lizează fie prin
deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă; publicitatea gajului
asuprasumelorde baniserealizează numai prin detinerea acestora, iargajul asupra titlurilor
negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prin andosarea titlurilor), nimic nu îl
împiedică pe un soţ să aducă un bun comun ca aport la capitalul social al unei societăţii11.
Norma din art. 349 NCC consacră o excepţie de la mecanismul gestiunii paralele, pre-
văzând mecanismul gestiunii colective în privinţa bunurilor comune aduse ca aport la o

G.C Frcnliu, Comcntariilc..., p. 224.

L38U Art. »K2 I'KOCEDURI SPECIALE

socíetate sau pentru dobândirea de părţi sociale sau acţiuni. Astfel, în privinţa acestor bunuri
este interzis unuia dintre soţi sā încheie orice acte de dispoziţie fără acordul scris al celuilalt
soţ. Consimţământul soţului la încheierea contractului de aport trebuie să îmbrace forma
scrisă, adprobationem, fără a avea relevanţă obiectul aportului (bun mobil sau imobil).
Sancţiunea încălcării interdicţiei este nulitatea relativă a contractului de aport. Dreptul la
acţiunea în anularea actului este supus prescripţiei extinctive, în termen de 3 ani, care curge
de la data la care soţul care nu şi-a dat consimţământul {care este un terţ faţă de actul
încheiat) a cunoscut încheierea actului, acesta fiind momentul la care soţul a cunoscut
existenţa cauzei de nulitate [faptul încheierii actului de dispoziţie fără consimţământul său - art.
2529 alin. (2) NCC].
Calitatea de asociat este recunoscută exclusiv soţului care a adus bunul comun ca aport.
Această calitate dă dreptul soţului asociat să exercite singur toate drepturile ce rezultă din
această calitate, să transfere părţile sociale sau acţiunile detinute, dându-se expresie
mecanismului gestiunii paralele. în schimb, pãrţile sociale sau acţiunile sunt bunuri comune.
Poate avea calitate de asociat şi celalalt soţ, în cazul în care şi-a exprimat voinţa în acest sens.
într-o astfel de situaţie, fiecare d ntre soţi are calitatea de asociat pentru pãrţile sociale sau
acţiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului. Dacă însă prin convenţie soţii au
prevăzut alte cote-părţi, fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru părţile sociale sau
acţiunile atribuite în schimbul cotei-părţi din valoarea bunului stipulate în convenţia soţilor.
Părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi au calitate de bunuri proprii.
5.2. Chiria perceputa de soţul supravieţuitor, ce închiriaza un bun care a constituit
bun comun al soţilor, nu poate fi inclusā în masa succesorală. în cazul în care ulterior
decesului defunctului soţul supravieţuitor închiriaza un bun ce a constituit bun comun at
soţilor, obiect al masei succesorale, chiria perceputa nu poate fi inclusă în compunerea
masei succesorale. Chiriile sunt fructe civile ale bunului inclusîn masa succesorală. Aceste
fructe s-au născut în urma încheierii unor contracte de închiriere ulterior morţii lui de
cuius, astfel încât chiriile nu pot fi incluse în masa succesorală, întrucât contractul care a
generat fructele civile nu exista la momentul decesului celui care lasă moştenirea. Chiria
este, aşadar, un bun născut ca urmare a încheierii unui act dupã deschiderea succesiunii,
act care nu exista la momentul survenirii decesului defunctului, astfel că nu poate fi vorba
de un drept de creanţă existent în patrimoniul defunctului la momentul decesului său,
pentru a putea fi inclus în activul succesoral. Ca atare, la data morţii persoanei care lasă
moştenirea, în patrimoniul acesteia nu exista vreun drept de creanţă constând în dreptul
de a obţine plata chiriei pentru un bun al sāu. Neexistând un asemenea drept, chiria nu
poate face parte din masa succesorală. Desigur, fiind vorba de o chirie rezultatã în urma
închirierii unui bun care intră în moştenire, soţul supravieţuitor beneficiar al chiriei nu
poate dispune de aceasta după bunul său plac, fără acordul celuilalt moştenitor, ci trebuie
să împartă suma obţinutã conform cotei de moştenire ce revine fiecărui moştenitor din
bunul obiect al contractului de închiriere. Moştenitorul dezavantajat poate promova o
cerere pentru plata drepturilor care se i cuvin din închirierea unui bun obiect al masei
succesorale, fie în cadrul acţiunii de partaj, fie ulterior, pe cale separata, înăuntrul terme-
nului de prescripţiei extinctivă.
Problema care se pune este aceea de a se stabili dacă în masa succesorală pot fi sau nu
incluse pãrţile sociale detinute de defunct în societatea cu răspundere limitata al cărei asociat
era, precum şi patrimoniul social al acestei societăţi.
5.3. Includerea pārţilor sociale în masa succesorală de partajat. Conform art. 11
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, capitalul social al unei soci
etăţi cu răspundere limitata se divide în părţi sociale. Dobândirea de părţi sociale prin
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR \ri. m i i⅛»i

succesiune este recunoscută de dispoziţiile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, repu-
blicată, text conform căruia, în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, preve-derile
alin. (2) al aceluiaşi articol (conform căruia, transmiterea către persoane din afara societãţii
este permisă numai dacã a fost aprobată de asociaţi reprezentând eel puţin trei pātrimi din
capitalul social) nu sunt aplicabile dacã prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din
urmă caz, societatea este obligată la plata pãrţii sociale către succesori, conform ultimului
bilanţ contabil aprobat. Ca atare, în cuprinsul masei succesorale a unui defunct, asociat al unei
societāţi cu răspundere limitată, intră si părţile sociale deţinute de eel decedat.
Părţile sociale aparţinând defunctului pot fi preluate de moştenitori conform cotei lor de
moştenire sau pot fi atribute prin partaj unuia dintre moştenitori cu plata unei suite
compensatoare în favoarea celuilalt moştenitor. Prin dobândirea cotei-pãrţi care i se cuvine din
părţile sociale ale părintelui sãu, ce intră în masa succesorală, moştenitorul minor dobândeşte
calitate de asociat în societatea cu răspundere limitată, acesta urmând a fi reprezentat în
cadrul societãţii de reprezentantul sãu legal, respectiv de curator, în cazul existenţei unor
interese contrare între minorul asociat şi reprezentantul său legal, dacã acesta este şi el
asociat al societăţii.
în cazul atribuirii părţilor sociale unuia dintre moştenitori, trebuie avute în vedere şi
prevederile art. 202 alin. (1), (2) şi (2*) din Legea nr. 31/1990, republicată, conform cărora
părţile sociale pot fi transmise între asociaţi; transmiterea către persoane din afara societăţii
este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând eel puţin trei pătrimi din
capitalul social; creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor
privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite
instanţei judecătoreşti sã oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repa-rarea prejudiciului
cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a aso-ciatului care
intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Cerinţa aprobării transferului cu votul a trei pătrimi dintre asociaţi nu este aplicabilă în cazul
transmiterii pãrţilor sociale prin moştenire, întrucât moştenitorii nu primesc tra-tamentul
persoanelor din afara societãţii, ci au acelaşi regim cu asociatul decedat, pe care îl
moştenesc1'1. Dobândirea prin succesiune a unei cote-părţi din părţile sociale ale defunctului
nu constituie o transmitere propriu-zisă a părţilor sociale, ci reprezintă o continuare a societăţii
prin moştenitorii asociatului decedat'2'.
Pornind de la prevederile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, apreciem că,
în cazul decesului unui asociat, operează transmiterea părţilor sociale către moştenitorii săi,
dacă o asemenea posibilttate s-a prevăzut în actul constitutiv prin inserarea unei clauzeîn
acest sens'1', de plin drept, de la data deschiderii succesiunii' 4'. Ca atare, moştenitorii
neasociaţi devin de drept asociaţi ai societăţii cu răspundere limitată la data decesului autorului
lor asociat'5'.

' ' ƒ. Sdiiau, T. Presaire, Legea societăţilor comercialenr. 31/1990. Analize şi comentarii pe articole, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2007, p. 601.
`2` CA. Cluj, dec. nr. 1771 din 10 octombric 2007, www.dreptonline.ro.
' ' Prin actul constitutiv asocia(ii pot intcrzice transferul calităţii de asociat in caz de deecs al unuia dintre asocia)i,
ipoteză în care moştenitorii ct*lui decedat nu devin asociaţi, ci au doar dreptul de a pretinde societăţii plata părţilor
sociale moştenite, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
'4' Sl.D. Cărµcnaru, Drept comercial român, ed. a 11-a revizuită şi completată, Ed. AH Educational, Bucureşti,
1998, p. 338.
' ' E>esigur, conform art. 203 din Legea nr. 31/1990, republicată, transmiterea prin moştenire a părţilor sociale
trebuie notificată societāţii, prin cererea de ínscriere în registrul asociaţilor societă(ii şi trebuie ínscrisă şi în
registrul comerţului, transmiterea producând eftcte în raporturile cu terţii numai din momentul înscrierii
transferului în registrul comerlului.
L38Z Art, »K2 I'KOCEDURI SPECIALE

în ipoteza în care instanţa, prin hotărârea de partaj, decide atribuirea tuturor părţilor sociale
incluse în masa succesorală în favoarea soţului supravieţuitor, asociat al societăţii, suntem în
prezenţa unei transmiteri a cotei-părţi din părţile sociale care se cuvine moş-tenitorului minor
către asociatul în viaţă al societăţii. în această situatie, conform art. 202 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, republicată, societatea este obligată la plata părţii sociale către moştenitorul minor,
conform ultimului bilanţ contabil aprobat. Cedând prin partaj partea sa din părţile sociale care îi
reveneau în urma decesului pārintelui sãu, minorul asociat al societăţii nu a optat pentru a fi
asociat al societăţii, deşi conform actului con-stitutiv, societatea putea continua cu moştenitorii,
ci, practic, s-a retras din societate. în aceste condiţii apreciem cā devin incidente în cauză
prevederile legale referitoare la retragerea asociatului. Conform prevederilor art. 226 din Legea
nr. 31/1990, republicată, asociatul se poate retrage din societate în cazurile prevazute în actui
constitutiv; în cazurile prevazute la art. 134; cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi; sau, în lipsa
unor prevederi în actui constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive
temeinice, în baza unei hotārâri judecătoreşti.
în condiţiíle în care părţile sociale care au aparţinut defunctului s-au atribuit în între-gime
soţului supravieţuitor, ambii moştenitori fiind de acord cu această atríbuire, cerinţele art.
226aufostrespectate,înfapt,în opinia noastră, operand prinpartajul părţilor sociale realizat de
instanţă si acceptat de părţi (partaj în natură prin atribuire către unul dintre moştenitori), o
retragere a asociatului (căruia nu i-au revenit părţi sociale în natură) prin hotărâre
judecătorească [potrivit art. 226 alin. (1) lit. c ) ) .
Operaţiunile care se efectuează cu ocazia retragerii din societate a unui asociat sunt
prevazute de Ordinul nr. 1376/20041'' pentru aprobarea Normelor metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a
societăţilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul
societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora. Conform Capitolului 3 al Normelor, cu
ocazia retragerii unui asociat se efectuează următoarele operaţiuni: 1. eva-luarea elementelor
de activ şi de pasiv; 2. determinarea capitalului propriu (activului net) pe baza bilanţului sau pe
baza balanţei de verifcare; 3. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societăţii,
în vederea stabilirii părţii ce se cuvine asociaţilor care seretrag, potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare, înfuncţiede: a) prevederile statutului sau ale contractului de societate; b) hotărârea
adunārii generale a asociaţilor, consemnată în registrul şedinţelor adunării generale; c) cota de
participare la capitalul social, după caz.
5.4. Includerea patrimoniului social al societăţii în masa succesorală a asociatului
decedat. Patrimoniul cuprinde activul şi pasivul social al societăţii. Activul social cuprinde
bunurile aduse ca aport, cele dobândite ulterior constituirii, precum şi beneficiile nedistri-buite.
Pasivul social cuprinde obligaţiile contractuale sau extracontractuale ale societăţii.
Considerăm cã în masa succesorală a unui asociat decedat nu pot fi incluse bunurile ce
alcătuiesc patrimoniul social al societãţii al cãrui asociat a fost defunctul. Patrimoniul societăţii
are un caracter autonom distinct şi inconfundabil cu patrimoniile personale ale asociaţiilor care
o compun, iar bunurile aduse ca aport de către asociaţi ies din patrimoniul acestora şi intră în
patrimoniul societăţii. Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, în lipsă de
stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport'2' în societate

PI M. Of. nr. 1012 din 3 noiembrie 2004.

'2' Capitalul social al societâţii cu răspundere limitată este expresia valorică a aporturilor şi, în funcţie de valoarea
acestora, adusă de fiecare, el este Împ3rţit in părţi sociale. Aportul asociaţilor este format din contribuţiile cu care
asociajii vin la constituirca firmei şi care pot fi tn bani sau in natură, respectiv prin aducerea de bunuri mobile sau
imobile. Atāt aportul în bani, cat şi eel în natură infra în patrimoniul societăţii, cu loate consecinţcle ce decurg din
aceasta.
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR Arl. MK.'8 | K⅜tf

devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului. Prin urmare,
asociatul nu are niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societăţii, chiar dacă acestea au
fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale reale (de proprietate) se transformă în drept la pārţi
sociale. Aşadar, în cazul decesului asociatului, moştenitorii acestuia nu pot pretinde niciun
drept asupra bunurilor din patrimoniul societăţii, care nu intră în masa succesorală.
în cazul decesului unuia dintre asociaţi şi al atribuirii pārţilor sociale incluse în masa
succesorală către soţul supravieţuitor, partea proporţională din capitalul propriu (activul
net)/patrimoniul social (calculat ca diferenţă între activul brut şi datorii) se achită de cãtre
societate asociatului minor care, prin partajul realizat prin hotărâre judecătorească, s-a retras
din societate. Aceasta rezultă din cuprinsul art. 224 atin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată,
text conform căruia asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul
social, ci numai la o sumă de bani care sã reprezinte valoarea acesteia, precum şi din
cuprinsul Ordinului nr. 1376/2004, care, exemplificând modul concret de operare a retragerii
unui asociat, prevede expres cā se înregistrează în contabilitatea societăţii depunerea sumei
de către celălalt asociat, reprezentând capitalul social care i-a fost cesionat de asociatul care
se retrage. Apoi, în evidenţa contabilă se înregistrează plata capitalului social cesionat către
asociatul care s-a retras. Prin urmare, se poate observa că, în ipoteza retragerii asociatului
minor, celălalt asociat are obligaţia de a depune în contul societăţii suma de bani cuvenită
minorului, aferentă cotei sale părţi din valoarea patrimoniului social al societăţii, dupã
depunerea căreia societatea va achita minorului suma cuvenită111.
Concluzionând, subliniem că, în ipoteza decesului unui asociat al unei societăţi cu răs-
pundere limitata, în cuprinsul masei sale succesorale se includ părţile sociale cuvenite
defunctului, acestea putând fi fie preluate de moştenitori, conform cotei lor de moştenire, fie
atribute prin partaj unuia dintre moştenitori cu plata unei suite compensatoare în favoa-rea
celuilalt moştenitor. în schimb, patrirroniul social al societăţii nu poate fi partajat între
moştenitori, bunuriie constítuite ca aport în societate devenind proprietatea societăţii, ieşind din
patrimoniul defunctului, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicatā.
în cazul atribuirii părţilor sociale către unui dintre moştenitori, operează o transmitere a
cotei-părţi din părţile sociale, situaţie în care, potrivit art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, societatea este obligată la plata părţii sociale către ceilalţi moştenitori, conform
ultimului bilanţ contabil aprobat. Atribuirea părţilor sociale în întregime celuilalt asociat în
societatea cu răspundere limitata, moştenitor al defunctului, are valoarea unei retrageri din
societate a celorlalţi moşteni:ori ai asociatului decedat, cărora prin acceptarea moştenirii le-au
revenit părţi sociale proportional cu cota lor de moştenire. Ca efect al retragerii, asociatul
rămas în societatea cu răspundere limitata este dator să depună în contul societăţii suma
reprezentând valoa'ea cuvenitā din patrimoniul social moştenitorilor asociatului decedat care
şi-au transmis părţile sociale, după care societatea va achita suma cuvenită moştenitorilor
retraşi din societate. Ca atare, asociaţii care prin partaj judiciar şi-au transmis părţile sociale
cuvenite prin moştenire au o acţiune directă împotriva societăţii cu răspundere limitata pentru
plata părţii din patrimoniul social care le-ar fi revenit în cazul în care aceştia rămâneau asociaţi
în societatea cu răspundere limitata.

Arl. ÍIÏ!:í. Partajul judiciar. (1) Dacã părţile nu ajung la o înţelegere sau nu incheie o
tranzacţic potrivit celor arătate la art. 982, instanţa va stabili bunuriie supuse

' ' In acesl sens, a se vedea Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 76/A din 19 iunie 2012, irevocabilă prin
necxercitarea căii do alac, nepublicatã.
KÍH4 Art. ÏIKI I'KOCEDURI SPECIALE

împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creantele născute

din starea dc proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se
împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile
şi creantelecomoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
(2) Instanţa va faceîmpărţeala în natură. în tcmeiul celorstabilitepotrivitalin. (1), ea
procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. In cazul în care loturile nu sunt egale
în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

COMENTARII
1. Lipsa înţelegerii dintre părţi. în cazul în care părţile nu cad de acord asupra parta-jării
amiabile a bunurilor, nu încheie o tranzacţie ori dacă ambele părţi sau una dintre ele nu se
prezintăori refuzăsă declare cu privire la bunurile supuseîmpărţelii, fapt care poate fi apreciat
ca o nerecunoaştere sau ca lipsă a acordului prevăzut de art. 981 NCPC, partajul se va realiza
de instanţa de judecată, care va stabili, pe baza probelor, bunurile supuse împărţelii, calitatea
de coproprietar a părţilor, cota-parte care revine fiecărei părţi, creantele născute din starea de
proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. în situaţia în care obiectul
partajului îl constituie o moştenire, instanţa va stabili datoriile transmise prin moştenire,
datoriile şi creantele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii.
2. Probele. în procesul de partaj pot fi utilizate orice mijloace de probă: înscrisuri, martori,
cu respectarea dispoziţiilor art. 315 şi art. 317 NCPC, interogatoriul părţilor, expertiza.
3. împărţeala în natură. Regula în materia partajării bunurilor. Regula este aceea potrivit
căreia partajul se realizeazã în natură, prin formarea de loturi distincte pentru fiecare copărtaş,
corespunzătoare cotei de proprietate a fiecăruia, ţinându-se seama de va!oarea de circulaţie a
bunurilor supuse împărţelii la momentul partajului. La formarea loturilor se va tine seama de
mărimea cotei-părţi, de necesitatea de a se asigura fiecăruia, pe cat posibil, bunuri în natură.
Totodată, se va avea în vedere profesia părţilor, persoana care a utilizat bunul o perioadă mai
îndelungatã, persoana care are o nevoie mai mare de bun. Inegalitatea loturilor se
compensează prin plata unei sume de bani numite sultă.
în cazul în care bunul este indîvizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va
realiza în unul dintre următoarele moduri, expres şi limitativ prevăzute de art. 676 alin. {2)
NCC: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei suite, în favoarea unuia ori a mai multor
coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori,în
caz de neînţelegere, la licitaţie publicã,în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către
coproprietari proportional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
în procedura de împărţire a bunurilor între foştii soţi, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a reţinut că o durată a procedurii de circa 7 ani, determinată nu numai de volumul mare
al bunurilor, ci şi de conduita autorităţilor, ca urmare a faptului că procedura de trans-mitere a
actelor a fost foarte lentă, au existat perioade de inactivitate din partea instanţelor, multe
hotărâri pronunţate au conţinut erori, fapt ce a impus refacerea lor, depăşeşte ter-menul
rezonabil şi constituie o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană'1'.

Art- Í>8I. încheierea de admitere în principiu. (1) Dacă pentru formarea loturilor sunt
necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care

C.E.D.O., Borãnkovã c. Republicii Celte, hoi. d i n 7 ianuarie 2003, www.cchr.coc.inl.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Arl. »K-f I !38⅛

instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele

prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzãtor minuta.
(2) Daccí, în condiţiile legii, s-au formulat şi alte cereri în legătură cu partajul şi de a
căror solutionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducţiune a
liberalităţilor excesive, cererea de raport al donaţiilor şi altele asemenea, prin încheierea
arătată la alin. (1) instanţa se va pronunţa şi cu privirc la accste cereri.
(3) Prin aceeaşi încheiere, instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea
loturilor. RaportuI de expertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere la
stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce
mod, pn>punând, la solicitarea instanţci, loturile ce urmează a fi atribuite.

COMENTARII
1.încheierea de admitere în principiu.în cazul în care pentru formarea loturilor este
necesarã efectuarea unei expertize de mãsurare, de evaluare, iar instanţa nu are date
suficiente pentru aceasta, va stabili, printr-o încheiere de admitere în principiu, bunurile supuse
împărţelii, calitatea de coproprietar a părţilor, cota-parte a fiecăruia, creanţele nãscute din
starea de proprietate comunã pe care coproprietarii le au unii fata de alţii, iar în situaţia în care
obiectul partajului îl constituie o moştenire, instanţa va stabili dato-riile transmise prin
moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii. în ipoteza
în care instanţa a fost sesizata cu cereri legate de partaj, de a cãror solutionare depinde
efectuarea partajului, cum ar fi cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive, cea de raport al
dcnaţiilor, nulitatea unui testament, a unei donaţii, instanţa va soluţiona aceste cereri prin
încheierea de admitere în principiu.
2. Expertiza pentru formarea loturilor. Prin încheierea de admitere în principiu, instanţa va
dispune şi efectuarea expertizei pentru formarea loturilor. RaportuI de expertiză va indica
bunurile supuse evaluării, valoarea acestora, criteriile avute în vedere la stabilirea valorii, va
preciza dacă bunurile se pot partaja comod în naturã, în ce modalitate şi va propune loturile
pentru fiecare copartajant.
3. Caracterul şi efectele încheierii de admitere în principiu. Pronunţarea unei asernenea
încheieride admitere în principiu nu are caracterobligatoriu 1'1. încheierea are caracter
interlocutoríu121, ceea ce înseamnă că instanţa de judecatã nu mai poate reveni asupra sa.
Fiind vorba de o hotărâre judecătorească, dispozitivul încheierii trebuie să se găsească în
minuta íntocmită cu ocazia deliberării. Lipsa minutei atrage nulitatea încheierii, precum şi
nulitatea hotãrârii, conform art. 401 raportat la art. 179 alin. (3) NCPC.
încheierea interlocutorie este pronunţată în urma unei activităţi de judecatã, îndepli-nind
condiţiile unei veritabile hotărâri judecătoreşti, astfel că este suscepribilă de lāmurire în sensul
dispoziţiilor art. 443 NCPC131.
Aşa cum judicios s-a remarcat, dacã, dupã pronunţarea încheierii, instanţa îşi declină
competenţa ori hotărârea de partaj estecasată sau anulată, după caz, pentru necompe-tenţă,
este necesarã pronunţarea unei noi încheieri, întrucãt art. 174 alin. (1) NCPC141

111
M. Tăbărcã, Drept procesual ..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M. Tăbârcít, Gft. Butt), Codul ..., p. 1494,
comentariul 2.
121
ƒ. Deleanu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 386; M. lãbãrc!í, Drept procesual ..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M.
Tăbârcă, Gh. Buta, Codul..., p. 1495, comentariul 3.
131
C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 839/2002, in B.J. 2002 p. 181.
' ' Potrivit art. 174 alin. (1) NCPC: ..Nulitatea estesancţiunea care )ipse⅜te total sau partial de efecte actul de
procedure cfectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de forma".
K⅜⅝ Art. M» I'KOCEDURI SPECIALE

declare nule actele îndeplinite cu nerespectarea cerinţelor legale, deci inclusiv cele înde-plinite
de o instanţă necompetentă'1'. Tot astfel, dacă, după pronunţarea încheierii, a intervenit
perimarea ca urmare a rãmânerii cauzei în nelucrare, se impune pronunţarea unei noi
încheieri, având în vedere faptul că art. 422 altn. (2) NCPC permite utilizarea în noul proces
numai a dovezilor administrate în cursul judecării cererii a cărei perimare s-a constatat'2'.
De asemenea, atunci când împărţeala nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile
prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre coproprietari, prin vânzare de
bunăvoie sau de cãtre executorul judecătoresc) şi instanţa dispune prin sentinţă închi-derea
dosarului, dacă în acel dosar s-a pronunţat o încheiere de admitere în principiu, în cazul
promovării unei noi acţiuni în partajul bunurilor, această încheiere pronunţată în dosarul initial,
închis, nu se bucurã de autoritate de lucru judecat, conform art. 993 alin. (3) NCPC.

Art. 985. încheierea de admitere în principiu suplimentară. In cazul în care, după

pronunţarea încheierii prevăzute la art. 984, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de
împărţcală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri
care trebuiau supuse împãrţelii, fãră ca privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri
să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da, cu citarea părţilor, o nouă
încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. In aceleaşi
condiţii, instanţa poate, cu consim-ţãmântul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun
care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit.

COMENTAR11
1. Posibilitatea completării sau modificării încheierii de admitere în principiu. în
pofida caracterului interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu, textul analizat prevede
situaţii în care încheierea poate fi completată în privinţa anumitor bunuri sau anumitor
persoane ori poate fi modificatã prin scoaterea anumitor bunuri din masa bunurilor de partajat.
în situaţia în care după pronunţarea încheierii, însă anterior pronunţării hotãrârii de împărţeală,
se constată că există aiţi coproprietari care nu au fost citaţi ori au fost omise unele bunuri care
trebuiau supuse împãrţelii, care nu au fost indicate în acţiune, în privinţa cărora nu a avut loc o
judecată contradictorie, instanţa va da o nouă încheiere, în care se vor cuprinde noii
coproprietari, respectiv bunurile omise. Noua încheiere va fi data cu citarea părţilor.
2. Condiţii cerute pentru completarea încheierii de admitere în principiu. Pentru
completarea încheierii de admitere în principiu este necesară îndeplinirea urmãtoarele
cerinţe: a) constatarea existenţei altor coproprietari sau a altor bunuri decât cele indicate
şi care sunt supuse partajării; b) cu privire la aceşti coproprietari sau la aceste bunuri să
nu fi avut loc o dezbatere contradictorie; în cazul în care o asemenea dezbatere a avut
loc, încheierea nu poate fi modificatã decât prin intermediul căilor de atac; c) constatarea
existenţei altor coproprietari sau a altor bunuri care trebuie supuse împărţelii să intervină
în intervalul cuprins între data pronunţării încheierii de admitere în principiu şi data pro
nunţării hotãrârii de împărţealã.

l1
' /. Deleami, Tratat..., vol. II, 2005, p. 386; M. Tăbârcil, Drepl procesual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 252; M.
Tăbârcā, Gh. Bula, Codul..., p. 1495, comcntarîul 5.
|2i
Ibidem.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR .in. 985 | KW

3. Condiţii cerute pentru modificarea încheierii de admitereîn principiu. Tot printr-o

nouă încheiere, data cu citarea părţilor, instanţa poate scoate un bun din masa de partajat, în
cazul în care seconstatã cãacesta afost inclusdin eroare, însã numai condiţionat de acordul
tuturor coproprietarilor. Pentru pronunţarea unei noi încheieri în acest sens, este necesara
îndeplinirea următoarele cerinţe: a) constatarea cuprinderii din eroare în masa bunurilor de
împărţit a unui bun care nu poate fi supus partajului; b) existenţa acordului tuturor
coproprietarilor pentru scoaterea bunului din masa de partajat; lipsa acordului tuturor
determine menţinerea bunului în cadrul bunurilor supuse partajului; c) constatarea erorii
săvârşite constând în :uprinderea unui bun în masa de partajat, deşi acesta nu era supus
partajului, trebuie să intervină în intervalul cuprins între data pro-nunţării încheierii de admitere
în principiu şi data pronunţării hotărârii de împărţeală.
4. întocmirea minuteî. Sancţiune. Şi în cazul acestor încheieri de modificare este
necesara întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii hotărârii de partaj şi a noii încheieri
de admitere în principiu.
5. Suspendarea pronunţării partajului. Partajul poate fi suspendat fie prin învoiala
părţilor, fie prin încheiere de către instanţa de judecată, chiar împotriva voinţei coproprietarilor,
la cererea unuia dintre aceştia, conform art. 672 şi art. 673 NCC.
Suspendarea prin voinţa părţilor poate avea loc prin încheierea unei convenţii în acest
sens, pe o perioadă determinată, care însă nu poate depăşi durata maxima de 5 ani, pre-
văzută de art. 672 NCC. Atunci când obiectul partajului íl constituie bunuri imobile, con-venţia
de suspendare a partajului trebuie să îmbrace ad validitatem forma auten-tică. Totodată, o
astfel de convenţie trebuie înscrisă în evidenţele de carte funciară.
în cazul în care nu există convenţia coproprietarilor de suspendare amiabilă a partajului, la
cererea unuia dintre coproprietari, instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda
pronunţarea partajului, pe o durată limitată de maxim 1 an, în scopul de a nu prejudicia grav
interesele coproprietarului. Această posibilitate a instanţei de a opri tem-porar partajarea
bunurilor comune reprezintă un caz special de suspendare facultativă a judecăţii. Pentru a
interveni suspendarea, este necesara îndeplinirea urmatoarelor condiţii cumulative: a) să
existe cererea unui coproprietar de suspendare a pronunţării partajului; b)să existe riscul
prejudicieriigravea intereselor coproprietarului caresolicită suspendarea. Ca atare,
suspendarea nu poate fi dispusã de instanţă din oficiu, ci doar la cererea coproprietarului
interesatîn evitarea prejudicierii sale.
Coproprietarul care solicită suspendarea trebuie să dovedească pericolul gravei sale
prejudicieri în situaţía în care s-ar efectua partajul (spre exemplu, riscul rămãnerii fãră
locuinţă; imposibilitatea procurării imediateauneilocuinţeîn ipotezaîncare bunul imobil s-ar
atribui altuia, cu plata de sultă în favoarea coproprietarului care solicită suspendarea;
imposibilitatea procurării unei alte locuinţe din sulta care i se cuvine, aspecte coroborate cu
situaţia familială a titularului cererii: familie cu copii minori, întreţinãtor al pãrinţilor, lipsa unui
loc de muncă aducător de venituri etc.).
Textul art. 673 NCC foloseşte sintagma „suspendarea pronunţării partajului", ceea ce într-o
interpretare literalã ar putea duce la concluzia că instanţa administrează toate pro-bele
necesare şi utile cauzei în vederea realizării partajului şi înainte de terminarea cer-cetării
judecătoreşti, adică înainte de deschiderea dezbaterilor, conform art. 392 NCPC, la cererea
părţii interesate, suspenda pronunţarea hotărârii judecătoreşti {realizând, de fapt, un fel de
amânare a pronunţării partajului pe durata maxima de 1 an). în ceea ce ne priveşte, credem că
textul trebuie să fie interpretat într-un sens mai larg, extensiv, în sensul că suspendarea
pronunţãrii partajului poate avea loc pe tot parcursul judecării cererii de partaj, la cererea
celui interesat, nefiind necesar a se aştepta finalizarea cerce-tarii judecãtoreşti. Desigur,
pericolul gravei prejudicieri a coproprietarului în ipoteza rea-
K⅜ttí Art. M» I'KOCEDURI SPECIALE

lizării partajului poate fi prefigurat după administrarea de probe, când coproprietarul ar putea
avea temerea că partajul s-ar putea realiza într-un mod care l-ar prejudicia.
în cazul în care se pronunţã o încheiere de admitere în principiu, astfel că din acest
moment coproprietarul cunoaşte bunurile supuse împărţelii, numărul coproprietarilor, cota-
parte ce se cuvine fiecăruia, creanţele născute din starea de proprietate comunã pe care
copropríetarii le au unii faţă de alţii, respectiv datoriile transmise prin moştenire, datoriile si
creanţete comoştenitorilor faţă de defunct, precum si sarcinile moştenirii, cererea de
suspendare a pronunţării partajului ooate fi formulată imediat după pronun-ţarea încheierii de
admitere în principiu, chiar anterior depunerii raportului de evaluare a bunurilor supuse
partajului, dacă se dovedeşie prejudiciul pe care coproprietarul l-ar suferi prin partajarea
imediată a bunurilor. Aceasta întrucât, încã de la acest moment, coproprietarul poate avea
temerea cã există posibilitatea realizării partajului într-un mod care îi este defavorabíl, ţinând
seama de varii e emente, precum bunurile supuse partajului, numărul coproprietarilor, cotele-
pãrţi ale fiecăruia, ocupaţia coproprietarilor, modul de folosinţă a bunurilor supuse partajului,
astfel că pentru evitarea temporară a unui prejudiciu grav poate solicita suspendarea realizãrii
partajului.
Cu atât mai mult, suspendarea poate fi solicitată după depunerea raportului de evaluare
a bunurilor supuse partajului ori după atribuirea provizorie a bunului în condiţiile art. 988
NCPC. însă, aşa cum am subliniat, suspendarea poate fi solicitată şi anterior pronunţării
încheierii de admitere în principiu, cu atât mai mult cu cat aceasta are carac-ter facultativ şi
nu obligă instanţa să o pronunţe.
Pentru admiterea unei astfel de cereri de suspendare temporară a partajului, coproprietarul
trebuie să probeze pericolul gravei sale prejudicieri în cazul în care partajul s-ar realiza. Or, un
astfel de pericol se prefigurează doar după administrarea de probe în dosarul de partaj,
momentul putând fi diferit, ce la caz la caz, în funcţie de natura peri-colului relevat. Desigur,
atunci când cererea de suspendare se formulează la un moment la care din dosar nu rezultă
elemente care să prefigureze un astfel de pericol, nimic nu împiedică instanţa să respingă ca
neîntemeiatã cererea de suspendare formulată şi să continue judecarea cererii de partaj. în
lipsa unei dispoziţii prohibitive, apreciem cã nimic nu împiedică coproprietarul interesat, căruia i
s-a respins cererea de suspendare a partajului, să formuleze o nouă cerere într-un alt moment
procesual, dacă dovedeşte pericolul prejudiciului grav pe care l-ar suferi. Ca atare, considerăm
că cererea de suspendare poate fi formulată oricând pe parcursul judecării cererii de partaj,
coproprietarul interesat tre-buind să dovedească, în raport de probele şi eementele existente în
dosarul de partaj până la momentul solicitării suspendării, prejudiciul grav pe care ÎI poate
suferi în cazul realizării partajului. întrucât modalitatea de partaj realizatã de instanţa de fond
poate fi modificată în apel, în urma administrării de noi probe în calea de atac, suntem de
părere că măsura suspendării poate fi solicitată şi dispusă şi în cadrul apelului.
Ori de câte ori unul dintre coproprietari probează că pericolul care a justificat suspendarea
a fostînlăturat anterior expirării duratei sjspendării, instanţa, la cererea copropri-etarului
interesat, poate reveni asupra măsurii dispuse, continuând procesul de partaj.
6. Lípsa autorităţii de lucru judecat a încheierii de admitere în principiu. La fel ca
încheierea iniţială de admitere în principiu, atunci când împărţeala nu se poate realiza în
niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre
coproprietari, prin vânzare de bunăvoie sau de către executorul judecătoresc) şi instanţa
dispune prin sentinţă închiderea dosarului, dacă în acel dosar s-a pronunţat o încheiere de
admitere în principiu suplimentară, în cazul promovărií unei noi acţiuni în partajul bunurilor,
aceasta încheiere pronunţată în dosarul initial, închis, nu se bucură de autoritate de lucru
judecat, conform art. 993 alin. (3) NCPC.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Art. HKfli-HK7 | I3ÍW

Art. 986. Căile de atac împotriva unor íncheieri. închcicrilc prevăzute la art. 984 alin.
(1) şi art. 985 pot fi atacate numai cu apel odată cu fondul.

COMENTARII
Calea de atac împotriva încheierii de admîtere în principiu şi celei suplimen-tare.
încheierile de admitere în principiu (atât cea iniţială, cat şi cea suplimentară) pot fi atacate
numai odată cu fondul. La fel ca şi hotărârea de partaj, care, potrivit art. 994 alin. (3) NCPC,
este supusă numai apelului, şi încheierile de admitere în principiu (iniţială şi suplimentară) sunt
supuse numai căii de atac a apelului. Textul art. 466 alin. (4) NCPC prevede că partea
nemulţumită de soluţia data prin încheierea de admitere în principiu trebuie să atace atât
hotărârea pronunţală asupra fondului, cat şi încheierea de admitere în principiu. în cazul în
care împotriva unei asemenea Íncheieri nu se formulează critici în calea de atac, instanţa va
examina apelul numai în limitele cererii de apel, fără a putea aduce atingere dispoziţiilor
cuprinse în încheierea de admitere în principiu neatacatã.
Derogator de la calea de atac a apelului, există posibilitatea ca uneori hotărârea de partaj
sã fie supusă şi recursului. Spre e>emplu, atunci când partajul se solicită în cadrul
contestaţiei la executare formulate, în condiţiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un terţ care pretinde
un drept de coproprietate, terţ care solicită şi partajul şi atribuirea bunului în lotul său. Dacă
bunurile au o valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promovate până la data de 31
decembrie 2015, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013], respectiv de 500.000 lei
(pentru cererile promovate începând cu 1 ianuarie 2016), hotărârea pronunţată este
susceptibilă de apel şi recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) şi (2)
NCPC. în această situaţie şi încheierea de admitere în principiu - iniţială sau suplimentară -
este supusã ambelor căi de atac.
Faptul că asemenea Íncheieri nu pot fi atacate separat se explică, pe de o parte, prin
necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că
respectiva încheiere poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-
un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru
constitutional, cat şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră, la art. 6 parag. 1, dreptul oricărei persoane „lajudecareaîn mod
echitabil,ín mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin
posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se
soluţioneazã fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiţie. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţată în cauza Golderc. Regotului Unit, 1975, a statuat
cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a
recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor
implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept111.

Art. 087. Criteriile partajului. La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama,
dupã caz, şi de acordul pãrţilor, mãrimea cotei-pãrti ce se cuvine fiecãreia din niasa
bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul cã unii
dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construct sau îmbunătăţiri
cu acordul celorlalji coproprietari sau altele asemenea.

I" C.C, Dec. nr. 591/2007, M. Of. nr. 582 din 24 august 2007.
L3WJ Art. »8« I'KOCEDURI SPECIALE

COMENTARII
1. Criterii care trebuie avuteîn vedere la formarea şi atribuirea loturilor. Textul indicã
câteva elemente de care trebuie să se ţinã seama la formarea şi atribuirea loturilor, şi
anume: a) acordul pãrţilor; b) mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecareia; c) natura bunu-
rilor; d) domiciliul şi ocupaţia părţilor; e) faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a
se cere împārţeala, au făcut construcţii, îmbunãtăţiri, cu acordul coproprietarilor.
înşiruirea nu este limitativă şi textul nu instituie o ierarhie a criteriilor la împărţeală,
acordându-le o valoare egală, instanţa putând tine seama şi de alte aspecte, în funcţie de
circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, cum ar fi: utilizarea îndelungată a bunului de
unul dintre copartaşi; nevoia mai mare a unui copărtaş de bunul supus partajului;
imposibilitatea unui copãrtaş de a-şi procura un asemenea bun; necesitatea protejãrii terţului
de bună-credinţă dobânditor al unui bun aflat în proprietate comună, prin inclu-derea bunului în
lotul înstrãinãtorului; necesita:ea protejãrii creditorilor prin includerea bunului în lotul
debitorului, pentru a se asigura posibilitatea urmăririi bunuiui.
Certificatul de moştenitor constituie mijlocjl de dovadă a calitāţii de moştenitor, a cotei care
revine fiecãrui moştenitor, a compunerii masei succesorale. între moştenitorii prezenţi în fata
notarului, care şi-au recunoscut reciproc calitatea de moştenitori, cotele de moştenire,
componenţa masei succesorale, certificatul de moştenitor are valoarea unei convenţii. De
aceea, niciunul dintre moştenitori nu poate combate elementele cuprinse in certificatul de
moştenitor, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte existenţa unui viciu de consimţămãnt sau
a unui caz de nulitate absolută, cum ar fi frauda la lege, cauza ilicită, imorală1'1.
Existenţa criteriilor de partaj este justificatã rational şi obiectiv, având finalitatea de a
îndruma instanţa tocmai pentru a evita arbitrariul în formarea loturilor şi atribuirea lor acelor
părţi care au un drept de proprietate comună. Norma nu prevede, prin reglemen-tarea
criteriilor, niciun fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferenţiere,
este aplicabilă tuturor părţilor, în aceeaşi măsură'31.
2. Valoarea avută în vedere la realizarea partajului. La realizarea partajului instanţa
trebuie să aibă în vedere valoarea de circulaţie a bunurilor supuse partajului la momentul
împărţelii.
Astfel, valoarea terenurilor se stabileşteîn funcţie de anumite criterii, cum ar fi: cate-goria
de folosinţă, ramul de cultură, importanţa social-economică, calitatea şi proprietăţile solului,
relieful, gradul de fertilitate, poziţta faţă de localităţi, faţã de mijloacele de comu-nicaţie,
înclinare, preţul practicat în zonã, posibilitatea amplasării de construcţii etc. Valoarea
construcţiilor se stabileşte în funcţie de materia ele de construcţie utilizate, finisaje, locul
situării, gradul de seismicitate, starea construcţíei, distanţa faţă de reţelele de apă, canal, gaz,
electricitate, preţurile practicateîn zonă pentru construcţii similare1'1.

Arl. 088. Atribuirea provizorie. (1) în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu
este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod
păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin
încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li
se atribuie bunul, instanţa va tine seama de criteriile prevăzute la art. 987. Prin închcicrc,
ea va stabili şi termenul în care coproprictarul
111
Trib. Bistrila-Năsaud, s. civ., dec. nr. 16/R din 19 ianuaric 2011, nepubticată.
'2' CC, Dec. nr. 182/2003, M. Of. nr. 408 din 11 iunie 2003; Dec. nr. 719/2007, M. Of. nr. 702 din 18 octombrie
2007; Dec. nr. 513/2010, M. Of. nr. 332 din 19 mai 2010.
I3' /. Us, Codul..., p. 1382.
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR \ri. mm i i3⅜i

căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce cores-pund
cotelor-părţi cuvenite celorlalţicoproprietari.
(2) Dacă coproprictarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul
stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului
procesului, îi va atribui acestuia bunul.
(3) In cazul în care coproprictarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi
coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în con-diţiile prezentului
articol.

COMENTARII
1. Atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari. Caracter facultativ. Din
coroborarea dispoziţiilor art. 983 alin. (2) NCPC, conform cărora împărţeala se face în natură,
cu dispoziţiile textului analizat, rezultã că regula este partajul în natură si numai atunci când
această modalitate de împărţire nu poate fi dispusă, bunul se atribuire unui copărtaş. Textul
analizat reglementează posibilitatea atribuirii provizorii a bunului unuia dintre coproprietari.
Aşadar, atribuirea provizorie este o facultate recunoscutã instanţei, si nu o obligaţie instituită în
sarcina sa. Raţiunea atribuirii provizorii este aceea de a asi-gura protecţie copărtaşilor care nu
au beneficiat de atribuirea în favoarea lor a bunului, pentru evitarea eventualelor dificultăţi în
executarea creanţei lor.
2. Condiţiile atribuirii bunului. 0 asemenea atribuire se poate dispune dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) împărţeala în natură nu este posibilă ori determină o scădere importantă a valorii bunului
sau o modificare păgubitoare a destinaţiei economice. In principiu problema partajului în natură
apare în privinţa bunurilor imobile. Astfel, împărţirea în natură a locuinţei poate fi efectuată
numai în situaţia în care prin partajarea imobilului bun comun se pot realiza două unităţi
locative distincte functionate, fiecare întrunind caracterisricile unei locuinţe, în sensul de a
cuprinde una sau mai multe camere de locuit cu dependinţele aferente (baie, bucătărie, hoi),
formând o unitate locativă de sine stătãtoare. Dacă nu poate fi realizatã o asemenea divizare a
locuinţei, atunci se impune ca imobilul să fie atribuit unuia dintre copărtaşi. Tot astfel, un lot de
teren, care prin partaj s-ar diviza în loturi mici care nu ar putea fi utilizate eficient, bunăoară,
pentru construcţia unui imobil, nu poate fi partajat în naturã;
b) există cererea unui coproprietar formulată în acest sens. în cazul în care cererea de
atribuire se formuleazã de mai mulţi coproprietari, atribuirea se va face ţinându-se seama de
criteriile enumerate în art. 987 NCPC.
3. încheierea prin care se atribuie bunul unui coproprietar. Instanţa se pronunţă
asupra atribuirii provizorii printr-o încheiere, în cuprinsul cãreia stabileşte şi termenul în
care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să depună sumele de bani ce repre-
zintă echivalentul valoric al cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari. în cazul depunerit
sumei stabilite în termenul fixat, instanţa, prin hotărârea asupra fondului, va atribui defi-
nitiv bunul copărtaşului căruia i s-a atribuit în mod provizoriu. Dacă suma de bani nu se
depune, instanţa va putea atribui provizoriu bunul altui coproprietar.
Aceste prevederi nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, ÎI
favorizeazã prin descurajarea tergiversării executării obligaţiei de platã a cotelor-părţi datorate
celorlalţi coproprietari. Aşadar, :ermenul reglementat de alin. (1) al normei ana-lizate reprezintă
un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu contravine principiului accesului
liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art.
6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Impunerea unorcondiţionări pentru introducerea
1392 | Art. 989-999 PROCEDURI SPECIALE

acţiunilor în justiţie, inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanţă a unui termen, nu
constituieoîncălcarea dreptului la liberul accesla justiţie. Aceasta, deoarece legiuitorul, potrivit
dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constitute, poate institui, în con-siderarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedurā, ca şi modalităţile de exer-citare a drepturilor
procedurale, principiul libemlui acces la justiţie presupunând posibi-litatea neîngrădită a celor
interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege'1'.
4. Calea de atac împotriva încheierii de atribuire a bunului. în lipsa vreunei regie
mentări, încheierea de atribuire provizorie a bunului unui copărtaş nu poate fi atacată decât cu
apel şi numai odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) NCPC, raportat la art. 994 alin. (3)
NCPC. întrucât hotărârea finală de partaj este supusã numai apeiului, fiind exclus recursul, şi
încheierile emise pe parcursul partajului sunt supuse tot numai apeiului, fiind exclus recursul.
Prin derogare de la calea de atac a apeiului, când partajul se solicită în cadrul contestaţiei la
executare formulate, în condiţiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un terţ care pretinde un drept de
coproprietate, terţ care solicitā şi partajul şi atribuirea bunului în lotul sau, dacă bunurile au o
valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promo-vate pãnă la data de 31 decembrie
2015, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013], respectiv de 500.000 lei (pentru cererile
promo⅛ateîncepând cu 1 ianuarie 2016), hotărârea pronunţata este susceptibilă de apel şi
recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (l)şi (2) NCPC.

Art. 989. Atribuirea defînitivă. La cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând
seama dc împrejurărilc cauzci, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul
direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin
celorlalţi coproprietari şi tcrmenul în care este obligat să le plătească.

COMENTARH
Atribuirea bunului direct prin hotărâre asupra fondului. Instanţa sesizată cu cererea de
partaj are posibilitatea de a proceda la atribu rea bunului prin chiar hotărârea pronun-ţată
asupra fondului cauzei. Pentru aceasta, trebuie să existe cererea unuia dintre coproprietari.
Atribuirea bunului direct prin hotărârea asupra fondului, la cerere, poate avea loc numai dacă
există motive temeinice. Temeinicia este lăsată la aprecierea instanţei, în funcţie de
particularítăţile fiecărei cauze. Prin hotărârea de atribuire asupra fondului, instanţa stabileşte şi
sumele care se cuvin celorlalţi coproprietari, respectiv termenul în care trebuie achitate
acestea. Nerespectarea termenului de plată deschide dreptul cre-ditorului de a declanşa
executarea silită.

Art. 990. Vânzarea bunului. (1) In cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere
atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au con-semnat, în
termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va
dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către pãrţi prin
buna învoială ori de cātre executorul judecãtoresc. (2) Dacă părţile sunt de acord ca
vânzarea să se facă prin buna învoială, instanţa va stabili şi termenul la care aceasta va fi
efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt
de acord cu majorarca lui.
111
C.C, Dec. nr. 52/2003, M. Of. nr. 153 din 10 martie 2003; Dec. nr. 123/2006, M. Of. nr. 257 din 22 mariie 2006;
Dec. nr. 1019/2007, M. Of. nr. 826 din 4 decembrie 2307.
PROCEDURA PARTAJULUl JUDICIAR .in. »!Mi I I;W;Í

(3) In cazul în care vreuna dintre pãrţi nu a fost de acord cu vânzarea prin buna învoială
sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanta,
prin încheiere datăcu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuatã de
executorul judecătoresc.
(4) Incheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apcl, în
termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai
pot fi supuse apelului odată cu hotãrârea asupra fondului procesului.

COMENTARII
1. Vânzarea bunului supus partajului. Modalităţi. Există posibilitatea ca niciunul dintre
coproprietari să nu dorească atribuirea bunului. Tot astfel, se poate ca, deşi bunul a fost
atribuit provizoriu unui coproprietar, acesta să nu fi depus în termenul stabilit sumele cuvenite
celorlalţi coproprietari. în aceste situaţii, instanta, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului.
Prin aceeaşi încheiere va stabili dacă vânzarea se va face de bunăvoie de cãtre părţi ori de
cãtre executorul judecătoresc.
în cazul în care instanta încuviinţeazâ ca vânzarea să se facă de către părţi de bunăvoie,
prin încheiere, va stabili termenul în care trebuie să se efectueze vânzarea, termen care, de
regulă, nu poate fi mai mare de 3 luni. Prin excepţie, atunci când părţile cad de acord asupra
majorării acestui termen, termenul stabilit pentru vânzare poate depãşi 3 luni, fără ca norma să
prevadă o întindere maxima pe care părţile o pot stabili. La împli-nirea termenului stabilit sau
chiar anterior, dacã vânzarea s-a realizat, părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării.
Dacă una dintre părţi nu este de acord cu vânzarea prin buna învoială sau vânzarea nu se
efectuează în termenul stabilit, instanta, prin încheiere, data cu citarea părţilor, va dispune
vânzarea bunului prin intermediul executorului judecătoresc.
Solicitarea unui coproprietar ca bunu să fie vândut prin buna învoială după depăşirea
termenului acordat de instanta nu poate fi primită, atât timp cat această posibilitate nu mai
există, dat fiind că instanta a acordat un termen în acest sens, iar părţile nu au ajuns la un
acord cu privire la preţ, buna învoială presupunând ca părţile să se înţeleagă cu privire la toate
aspectele vânzării, în termenul dat de către instanţă, deci inclusiv cu privire la preţ; prin
urmare, părţile epuizând această variantă, singura variantă rămasă este aceea a vânzării prin
executorul judecătoresc111.
Unui dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispozi-ţie. în
virtutea acestui drept, fiecare coproprietar poate hotărî în mod liber dacă doreşte sau nu să
rămână în indiviziune, iar ceilalţi coproprietari nu se pot opune hotărârii celui care solicită
încetarea stării de indiviziune. încetarea acestei stări se poate realiza prin mai multe modalităţi,
în principal, conform acordului de voinţă al coindivizarilor sau pe baza unei hotărâri
judecãtoreşti, prin împărţirea în natură a bunului, când natura acestuia permite divizarea; prin
atribuirea bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea bunului şi
împărţirea preţului obţinut. în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre
coproprietari, dacã nu s-ar prevedea obligaţia acestuia de a achita celorlalţi, într-un termen
rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident şi direct ar fi lezat dreptul lor de
proprietate. Vânzarea bunului prin buna învoială a coproprietarilor constituie o modalitate
deopotrivă echitabilă pentru toţi, dar şi aceasta trebuie realizată în cadrul unei limite de timp,
iar opoziţia unuia dintre coproprietari, pentru motivul că preţul ce se poate obţine nu este
suficient de bun, ar putea leza drepturile şi interesele celorlalţi. Nerealizarea vânzării prin
bunăínvoialănu poateîmpiedicafinalizarea procedurii

CA. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam, dec. nr. 71/R din 15 ianuaric 2010, nepublicata\
];W4 Art. ÍM»I I'KOCEDURI SPECIALE

deîncetareastāriide indiviziune, ci, dimpotrivă,constituie un motivcejustifică aplicarea

procedurilor executãrii silite'11.
2. Hotărârea prin care se dispune vânzare bunului. Cale de atac. Efecte. Vânzarea
bunului, de bunăvoie sau prin executor judecătoresc, se dispune de instanţa de judecată prin
încheiere, care poate fi atacată separat numai cu apel, hind exclus recursul, conform art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor începute între data intrãrii în vigoare a noului
Cod de procedură civilă si data de 31 ianuarie 2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC,
în privinţa proceselor începute din 1 ianuarie 2016. Termenul de apel diferã de eel general, în
acest caz fiind de 15 zile de la pronunţare. în situaţia în care împotriva încheierii nu s-a
exercitat calea de atac, partea pierde dreptul de a mai ataca încheierea, deoarece ea nu mai
poate fi atacatā odată cu hotărãrea asupra fondului.

Art. 991. Procedura vânzārii la licitaţie. (1) După rămânerea definitivă a încheierii prin
care s-a dispus vânzarea bunului dc către un executor judccătoresc, accsta va proceda la
efectuarea vânzãrii la licitaţie publică.
(2) Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru
bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii
încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul vânzãrii.
(3) Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi afişa
publicaţia de vânzare, cu eel puţin 5 zile înainte de acel termen.
(4) în cazul vânzãrii unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de
vânzare cu eel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.
(5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de
participanţii la licitaţie. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un
anumit preţ.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dis-poziţiile
prezentului cod privitoare la vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile prevăzute
în materia executãrii silite.

COMENTARII
Vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. Textul reglementează modalitatea de
vânzare a bunului de cātre executorul judecătoresc. In acest sens, se prevede cã vânzarea bunului
de către executorul judecătoresc se realizează prin scoaterea bunului la licitaţie publică imediat
după ce încheierea prin care se dispune vânzarea în aceastã modalitate a devenit definitivă.
încheierea prin care se dispune vânzarea bunului de către executorul judecătoresc se comu-nică
acestuia imediat după rămânerea ei definitivă (irevocabilă, potrivit vechii reglementãri).
Acesta va stabili termen pentru licitaţie la o data care nu poate fi mai mare de 30 de zile, în
cazul bunurilor mobile, respectiv de 60 de zile, în cazul imobilelor, calculate de la momentul
primirii încheierii instanţei de judecată. în acelaşi timp, executorul judecătoresc înştiinţează
coproprietarii despre data, ora, locul vânzãrii. Executorul judecătoresc va întocmi şi afişa
publicaţia de vânzare cu eel puţin 5 zile înainte de data stabilită pentru licitaţie, în cazul
bunurilor mobile, respectiv cu eel puţin 30 de zile înainte, în cazul imobilelor.
Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de per-
soanele care participã la licitaţie ori ca vânzarea să nu se poată realiza sub un anumit preţ
stabilit de comun acord de coproprietari.
Potrivit art. 677 NCC, oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor năs-cute în
legătură cu coproprietatea şi care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului

111
C.C., Dec. nr. 138/2002, M. Of. nr. 370 din 31 mai 2002.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Art. 9»2-ftt>S | K4S*⅛

în care are loc partajul. Suma necesară pentru stingerea acestor obligaţii va fi preluatã, în lipsa
unci stipulaţii contrare, din preţul vânzării bunului comun cu ocazia partajului şi va fi suportată
de către coproprietari proportional cu cota-parte a fiecăruia.
Totodată, în materia vânzãrii bunurilcr se aplică prevederile referitoare la vânzarea la
licitaţie a bunurilor mobile şi imobile incidente în materia executării silite, norma analizată
trebuind coroborată cu prevederile legaleîn materia vânzării la licitaţie cuprinse în art. 757-779
NCPC (în privinţa bunurilor mobile) şi art. 828-862 NCPC (în privinţa bunurilor imobile).

Art. 992. Bunurile nesupuse vânzării. La cererea uneia dintre părţi, instanta poate
proceda la împārteala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 990.

COMENTARII
împărţirea bunurilor pentru care nu s-a dispus vânzarea. în cazul în care rămân bunuri în
privinţa cărora nu s-a dispus vânzarea prin buna învoială sau de către executorul judecătoresc,
acestea pot fi împărţite de instanta de judecată între coproprietari, la cererea unuia dintre
aceştia, fie în baza înţelegerii dintre ei, fie potrivit criteriilor prevăzute de art. 987 NCPC, de
organul judiciar chemat să realizeze partajul.

Art. 993. Solutionarea cererii de partaj. (1) In toate cazurile, asupra cererii de partaj
instanta se va pronunţa prin hotãrâre.
(2) Sumcle depusc do unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate
din vânzare vor fi împărţite de instanta potrivit dreptului fiecărui coproprietar.
(3) în cazul în care partajul nu se poate reali/a în niciuna dintre modalităfile prevăzute de
lege, instanta va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouā cerere de partaj,
încheierile de admitere în principiu prevāzute la art. 984 şi 985 nu au autoritate de lucru
judecat.

COMENTARII
1. Solutionarea cererii de partaj. Cererea de împărţeală se soluţionează de către instanta
de judecată prin hotãrâre. Prin această hotãrâre, instanta dispune şi împărţirea sumelor
depuse de coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul, respectiv a celor rezultate din
vânzarea bunurilor de bunãvoie sau de către executorul judecătoresc.
2. Urmărirea bunurilor supuse partajului. Drepturile creditorilor personali ai copro-
prietarului. Potrivit art. 678 şi art. 679 NCC, creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui
parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care
urmărirea se va face asupra pãrţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani
cuvenitedebitorului.
în cazul vânzării silite a unei cote-părţi din dreptul de proprietate asupra unui bun,
executorul judecătoresc îiva notifica peceilalţi coproprietari cu eel puţin douăsăptămâni înainte
de data stabilită pentru vânzare, nştiinţându-i despre ziua, ora şi locul licitaţiei. La preţ egal,
coproprietarii vor fi preferaţi la adjudecarea cotei-părţi.
Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului comun ori cei a căror creanţă s-a
născutîn legãturã cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit
bunul, în mâinile oricui s-ar gãsi, atâ: înainte, cat şi după partaj.
Convenţiile de suspendare a împărţelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de
naşterea creanţelor, au dobândit data certă, în cazul bunurilor mobile, sau au fost
i;we» An. ÎH»I I'KOCEDURI SPECIALE

autentificate, în cazul bunurilor imobile şi s-au îndeplinit formalităţile de publicitate pre-văzute

de lege, dacă este cazul.
Creditorii personal! ai unui coproprietar, crecitorii care au un drept de garanţie asupra
bunului comun ori cei a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau adminis-trarea
bunului comun pot să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt
creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, exceptând situaţia în care acesta s-a
făcutîn lipsa lor şi fără să seţină seama deopoziţia pe care aufăcut-o, precum şi atunci când
partajul a fost simulat ori s-a facut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.
3. închiderea dosarului. Dacă împărţeala nu se poate realiza în niciuna dintre moda-
lităţile prevăzute de lege (în natură, prin atribuire către unul dintre coproprietari, prin vânzare
de bunăvoie sau de către executorul judecătoresc), instanţa va dispune printr-o sentinţă
închiderea dosarului. într-o asemenea situaţie, dacă în acel dosar s-a pronunţat oîncheiere de
admitereîn principiu {iniţială şi/seu suplimentară), în cazul promovării uneî noi acţiuni în partajul
bunurilor, aceste încheieri pronunţate în dosarul initial, închis, nu se bucurã de autoritate de
lucru judecat.

Ar(. 994· Hotărârea de partaj. (1) Hotărârea de partaj are efect constitutiv.
(2) Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu şi poate fi pusă
în executare chiar dacã nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus
în mod expres această predare.
(3) Hotãrârea de partaj este supusã numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a
cerut pe cale incidentalã, hotărârea este supusã aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea data
asupra cererii principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar
dacă se atacă numai soluţia data asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art.
987 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.
(4) Executarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de pre-scripţie
de 10 ani prevăzut la art. 705.

COMENTARn
1. Efectele hotărârii de partaj. Hotărârea de partaj are efect constitutiv de drepturi, ceea
ce înseamnă cã fiecare coproprietar devine proprietary exclusiv al bunurilor sau, după caz, al
sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj,
dar numai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii volun-tare, sau, dupã caz, de
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi cã nu a fost niciodată proprietarul
celorlalte bunuri (cote-pă'ţi din bun) care nu i-au fost atribuite prin partaj. în cazul imobilelor,
efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în forma autentică
sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.
în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 680 NCC.
Garanţiile constitute de un coproprietar asupra cotei sale părţi se strămută, conform art.
682 NCC, de drept, asupra bunului atribuit acestuia sau, dupã caz, a sumelor de bani care i-au
fost atribuite prin partaj.
Hotărârea de partaj rãmasă definitivă constituie titlu executoriu chiar în situaţia în care nu
s-a cerut sau nu s-a dispus predarea bururilor către coproprietarul în lotul căruia au intrat
bunurile. Prin urmare, coproprietarul căruia i s-au atribuit bunurile nu trebuie să promoveze
acţiune în revendicare împotriva coproprietarului care deţine bunurile şi refuză predarea lor' 11.
în cazul în care părţile declară expres că nu solicitã predarea bunu-

"I PIcn Trib. Suprcm, dec. de îndrumare nr. 3/l%8, in CD. I%8, p. 11 şi urni.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR Arl. W9S | KW7

rilor, hotărârea definitivā de partaj nu este susceptibilā de executare, situaţie în care, pentru a
intra în posesia bunuriíor atribuite, partea interesată trebuie sã promoveze acţiunea în
revendicare.
Potrivit art. 681 NCC, actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la
bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma
partajului.
2.Caleadeatacîmpotriva hotărârii de partaj. Hotărârea de partaj estesupusã numai apelului,
fiind exclus recursul, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor
începute între data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă şi data de 31 ianuarie
2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC, în privinţa proceselor începute din 1 ianuarie
2016.
Prin excepţie, atunci când partajul se solicită pe cale incidentală (bunăoară, în cadrul pro-
cesului de dívorţ, al contestaţiei la executare), hotărârea este supusă aceloraşi cãi de atac ca
şi hotărârea data asupra cererii principale, în acelaşi termen ca eel de exercitare a căii de atac
împotriva soluţiei date în acţiunea principală. Nu are relevanţă dacă se atacă numai soluţia
data asupra partajului ori şi soluţia data asupra acţiunii principale. Ca atare, existã posibilitatea
ca uneori hotărârea de partaj să fie spusă şi recursului. Spre exemplu, atunci când partajul se
solicită în cadrul contestaţiei la executare, formulată, în condiţiile art. 714 alin. (4) NCPC, de un
terţ care pretinde un drept de coproprietate, terţ care solicitã şi partajul şi atribuirea bunului în
lotul său, dacă bunurile au o valoare mai mare de 1.000.000 lei [pentru cereri promovate până
la data de 31 decembrie 2015, confom art. XVIII alin. (2 )din Legea nr. 2/2013], respectiv de
500.000 lei (pentru cererile promovate începând cu 1 ianuarie 2016), hotărârea pronunţatã
este susceptibilă de apel şi recurs, conform art. 717 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) şi (2)
NCPC. în cadrul căii de atac a recursului (pentru situaţia de excepţie în care hotărârea primei
instanţe este supusă şi recursului) nu pot ficenzurate criteriile prevăzute de lege ca relevante
pentru formarea şi atribuirea loturilor, şi anume: acordul părţilor, mărimea cotei-părţi a fie-
căruia, domiciliul şi ocupaţia părţilor, efectjarea de unul dintre coproprietari, anterior partajului,
de îmbunātăţiri sau construcţii cu acordul celorlalţi coproprietari, altele asemenea.
Odată obţinut titlul executoriu, hotărârea poate fi pusă în executare (de bunăvoie sau silit,
prin intermediul executorului judecătoresc) în privinţa bunuriíor împărţite. Dacă este vorba de
un titlu în materia drepturilor raale, termenul de prescripţie este eel de 10 ani, prevăzut de art.
705 alin. (!) teza a ll-a NCPC. în schimb, dacă este vorba de o creanţă, termenul de prescripţie
este eel de 3 ani, prevăzut de art. 705 alin. (1) teza I NCPC.

Arl. 995. Revendicarea bunuriíor atribuite. (1) în cazul în care părţile declară în mod
expres că nu solicită predarea bunuriíor, hotărârea de partaj nu este susceptibilă de
executare silită.
(2) Pentru a intra în posesia bunuriíor atribuite şi a căror predare i-a fost refuzată de
ceilalti coproprietari, partea interesată va trebui sã exercite acţiunea în revendicare.

COMENTARII
Revendicarea bunuriíor atribuite în urma partajului. Asa cum rezultă din art. 994
alin. (2) NCPC, hotărârea de partaj rămasă definitivă consrituie titlu executoriu chiarîn situaţia
în care nu s-a dispus predarea bunuriíor către coproprietarul în lotul căruia au intrat bunurile. în
cazul în care părţile declară expres că nu solicită predarea bunuriíor, hotărârea definitivă de
partaj nu este susceptibilă de executare. în această situaţie, pentru a intra în posesia bunuriíor
atribuite, partea interesată trebuie să promoveze acţiunea în revendicare reglementată de art.
563 NCC.
 Titlul VI. Procedure ordonanţei preşedinţiale

Art. 99ft. Condiţii de admisibiíitate. (1) Instanţa de judecatã, stabilind că în favoarea

reclamantului există aparenta de crept, va putea să ordone măsuri pro-vizorii în cazuri
grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întâr-zicre, pentru prevcnirea
unci pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, prccum şi pentru înlăturarea piedicilor
ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mcnţiune
privind durata sa şi nu s-au modificat împrcjurările de fapt avute în vedere, măsurile
dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarca să se facă fărã
somatie sau fãră trecerea unui termen.
(4) Ordonanţa va putea fi data chiar şi atunci când este în curs judecatã asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în
fond şi nici măsuri a cãror executare nu ar mai face posibilã restabilirea situaţiei de fapt

COMENTAR11
1. Condiţiile de admisibiíitate a ordonanţei preşedinţiale. Pentru admisibilitatea
ordonanţei preşedinţiale secerîndeplinite cumjlativdouă condiţii, şi anume: urgenţaşi
caracterul provízoriu (vremelnic). Acestor condiţii li s-a adãugat şi o a treia, care decurge
din caracterul provízoriu: neprejudecarea fondului cauzei. Ori de câte ori lipseşte una
dintre aceste condiţii, ordonanţa preşedinţială nu poate fi admisã.
Garanţiile unui proces echitabil trebuie respectate şi în cadrul unei proceduri provizorii,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând următoarele precizări şi nuanţări: dreptul dedus
]udecăţii, atât pe cale principală, cat şi în procedura de urgenţă, trebuie să aibă caracter civil în
sensul jurisprudenţei C.E.D.O.; măsura cerutã pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie sã fie
direct determinantã pentru dreptul cu caracter civil dedus judecăţii pe cale principală. în funcţie
de specificul măsurii cerute în procedura de urgenţă, este posibil ca nu toate garanţiile
procesului echitab I să fie aplicabile; asigurarea eficienţei şi celerităţii măsurii cerute ar putea
să facă imposibilă asigurarea tuturor acestor garanţii (timpul necesar pregătirii apărării,
asigurarea asístenţei juridice etc.); pe de altă parte, garanţii cum ar fi dreptul la o instanţă
independentă şi imparţială vor fi întotdeauna aplicabile'11.
Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale se analizează nu doar din perspectiva formalã a
condiţiilor mai sus enunţate, ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură
provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părţilor implicate în proces12'.
2. Urgenţa. Textul analizat nu defineşte urgenţa, însă precizează situaţiile în care
aceasta se justifică. Astfel, ordonanţa preşedinţială poate fi utilizată ori de câte ori se

' ' C.E.D,O., Micallefc. Mallei, hot. din 15 octombrie 2009, cu notă de M. Sãlãgeau, D. Bo%dan, www.juridice. ro,
disponibilā pe www.cchr.coe.int.
' ' I.C.C.J., s. a 11-a civ., dec. nr. 1487 d i n 15 martic 2012, www.juridice.ro.
PROCEDURA ORDONANŢFl Í'REŞED!NŢIALE -Irl. Him I 1399

solicită luarea de măsuri provizorii pentru: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea
piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Existā urgenţă ori de câte ori dreptul pãrţii care reclamă ar fi ameninţat să se piardă cu
totul, dacă aceastā parte ar recurge la procedura obişnuită de judecată sau eel puţin ar suferi
un prejudiciu imediat, atât de g^av încât să apară foarte greu de reparat'1'.
Urgenţa trebuie să existe pe tot parcursul soluţionārii cauzei, nu numai în timpul
judecării în primă instanţă, ci şi în calea de atac, pânã la pronunţarea unei hotãrâri jude-
cătoreşti definitive (irevocabile, în vechea reglementare). Uneori, ea rezultă din chiar
circumstanţele cauzei, alteori se prezumă. Astfel, potrivit art. 919 NCPC, ordonanţa pre-
şedinţială este admisibilă pentru luarea de măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei
copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii, la folosirea locuinţei familiei,
în tot timpul procesului de divorţ.
Poate fi reţinută urgenţa în cazul neplăţii chiriei de către locatarul al cărui contract de
închiriere a expirat, dar continuā să folosească imobilului, dacă prin aceasta proprietarul este
lipsit de mijloacele financiare necesare traiului zilnic, care îi conferă o stare financiară de
siguranţă, fără grija de a-si contabiliza drastic cheltuielile. într-o astfel de situaţie, existã un
prejudiciu imediat, greu de reparat îr viitor, carejustificã evacuarea provizorie, până la
soluţionarea acţiunii de drept comunîn rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea
locatarului.
în schimb, înlăturarea atingerii dreptului de proprietate, dorinţa de amenajare rapidă a
terenului, construcţia (neprobatã} în viitor (la o data neindicată) în apropierea unui teren de
sport nu constituie veritabile motive care să ducã la concluzia că neluarea măsurii
urgentesolicitatear genera opagubă imposibil sau dificil de reparat, asemenea elemente de
disconfort putând fi înlăturate pe calea dreptului comun'2'.
Tot astfel, faptul că reclamanta mai are posibilităţi de acces la imobilul hală ce-i apar-ţine,
chiar dacă ar trebui realizate anumite lucrări în acest scop, conduce la concluzia că mãsura
solicitată -obligarea pârâtului să permită trecerea pe terenul său şi să desfiinţeze gardul
edificat - nu are caracter urgent, fiindcă pretinsa pagubă potenţialā invocata de reclamanta nu
este ireparabilã, în condiţiile în care aceasta poate avea acces la imobilul hală şi dintr-un alt
loc decât eel din vecinătatea imobilului pârâtului. Argumentele recu-rentei privind cauzarea
unor probleme ccntractuale determinate de nelivrarea mărfurilor realizate nu pot atrage
admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, atât timp cat nu este o singură cale de acces,
respectiv cea solicitată peste terenul cumpãrat de pârât, accesul în halã putând fi realizat nu
doar trecând peste imobilul intimatului'3'-
Urgenţa trebuie motivată de instanţa de judecată. La aprecierea urgenţei trebuie să se
aibă în vedere şi perioada de timp dintre momentul producerii faptului prejudiciabil şi data
promovării cererii de ordonanţă preşedinţială, deoarece, uneori, în funcţie de circumstanţele
cauzei, timpul îndelungat scurs între producerea faptului prejudiciabil şi sesizarea instanţei de
judecată cu o cere'e de ordonanţã preşedinţială face să nu mai fie întrunitã condiţia urgenţei14'.
3. Caracterul provizoriu. Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua decât măsuri cu
caracter temporar. Măsurile luate îşi păstrează caracterul provizoriu, chiar dacă recla-

I'l Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 19/R din 20 ianuarie 2012, nepublicata.
'2' Trib. Bistriţ-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 239/R din 19 septembrie 2012, nepublicata.
131
Trib. Bistriţa-Năsāud, s. I civ., dec. nr. 109/K din 6 martie 2013, nepublicata.
'4' Astfel, depozitarea dc pârat in anul 1996 a unor materiale pe un teren şí promovarea unei cereri de ordonanţa
pre⅛edinţialcí pentru obligarea pârâtului la ridicarea materialelor in anul 1998 denotă lipsa urgenţei. A se
vedea, în acest sens, C.A. Cluj, s. com. şi de cont. adm., dec. nr. 459/1999, in BJ. 1999, p. 281.
 I •Hill Art. SI!Mi I'KOCEDURI SPECIALE

mantul, care a obţinut câştig de cauză, ori pârâtul, care ştie că măsura luată concordă cu
dreptul reclamantului, nu mai promovează o acţiune de drept comun.
4. Neprejudecarea fondului cauzei. A nu prejudeca fondul cauzei înseamnā a nu ana-liza
fondul raportului juridic dedus judecăţii, însă instanţa sesizatā cu judecarea uneî ordonanţe
preşedinţiale poate „pipăi" fondul'11, în sensul că stabileşte dacă aparenţa dreptului este în
favoarea reclamantului. Numai dacă instanţa stabileşte cā în favoarea reclamantului există
aparenţa de drept, poate crdona măsuri provizorii.
5. Posibilitatea de opţiune între procedura ordonanţei preşedinţiale şi procedura
prevãzutã de art. 718 alin. (7) NCPC, în cazul cererilor de suspendare provizorie a unei
executāri silite. în opinia noastrã, cele două căi de acţiune puse la dispoziţia celui intere-sat,
ordonanţa preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile art. 996 NCPC şi cererea întemeiată pe
prevederile art. 718 alin. (7) NCPC, nu se exclud reciproc. Dimpotrivă, rămâne la lati-tudinea
părţii interesate să aleagă mijlocul procedural mai favorabil. Aceasta întrucât se poate constata
că cele douã căi prevăzute de lege pentru a obţine o măsură de suspendare presupun
întrunirea unor condiţii diferite [a urgenţei, a existenţei unei cereri de suspendare şi a depunerii
cauţiunii, în cazul art. 718 alin. (7) NCPC, respectiv urgenţa justificată numai
peanumiteîmprejurări, şi anume: păstra^ea unui drept care s-ar păgubi prinîntâr-ziere,
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi
cu prilejul unei executări, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului, în cazul art. 996
NCPC].
6. Cereri care nu se pot soluţiona în procedura ordonanţei preşedinţiale. în principiu,
ordonanţa preşedinţială este admisibilă în orice materie. Existā însă materii ín privinţa cărora,
în caz de litigiu, nu se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale. Este vorba de litigii
care privesc: obligaţia de a face, restituirea sau predarea unor bunuri mobile, executarea unui
contract, validitatea titlurilor, interpretarea sau rezilierea unui contract, dreptul de retenţie,
ipoteca sau privilegiul'21, stabilirea caracterului simulat al unui act, revocarea unui administrator
al unei societãţi13'.
întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri prin care să se soluţi-oneze
litigiul în fond, s-a decis că această cale ru se poate utiliza în cazul obligaţiilor de a face, cu
excepţia cazului în care prin aceasta se urmăreşte înlăturarea unor acte abu-zive 1'1. S-a
remarcat că, într-o asemenea împrejurare de excepţie, nu suntem în prezenţa unor veritabile
acte de a face, ci, mai degrabã, a unor lucrãri care au ca scop restabilirea situaţiei
anterioare1^1.
în scopul executării unui contract, nu se poate utiliza calea ordonanţei preşedinţiale
pentru a se obţine restituirea sau predarea unor bunuri mobile, deoarece, printr-o asemenea
măsură, s-ar soluţiona fondul cauzei. Ordonanţa preşedinţială poate fi însă utilizată pentru
restituirea bunurilor de uz personal şi a celor strict necesare exercitării profesiei sau meseriei.
De asemenea, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se poate solicita executarea contractului,
interpretarea sau rezilierea acestuia, întrucât s-ar rezolva fondul cauzei.
Procedura ordonanţei preşedinţiale nu poate fi utilizată nici pentru a examina valabi-litatea
titlurilor invocate de părţi, deoarece s-ar rezolva fondul cauzei. Pe calea ordonanţei
preşedinţiale instanţa nu poate decât să stabilească, în baza probelor prezentate de părţi, în
favoarea cãreia există aparenţa de drept.

W L· Deleanu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 335.

' ' C. Cri$u, Ordonanţa preşedinţială, Ed. Argessis, Curtea de Argeş, 1997, p. 319-321.
131
CSJ., s. com., dec. nr. 59/1996, în B.J., Bază de date.
141
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 779/1982, în CD. 1982, p. 204.
151
I. Leş, Tratat..., p. 79.
PROCEDURA ORDONANŢEI PRESEDINTIALE Art. í»Ï»fi | I4(íl

Intrucât acordarea dreptului de retenţie presupune stabilirea unei creanţeîn legătură cu

lucrul, deci examinarea fondului cauzei, procedura ordonanţei presedintiale nu poate fi utilizată
nici în aceastã materie.
Pe calea ordonanţei presedintiale nu pot fi luate mãsuri ce implică aprecieri definitive
asupra întinderii sau efectelor unui privilegiu ori unei ipoteci, nu se poate solicita înscri-erea
sau ridicarea ipotecii.
Măsura demolării unui gard nu are caracter provizoriu, ea fiind definitivā, astfel că aceasta
nu se poate dispune pe calea ordonanţei presedintiale, ci doar pe calea dreptului comun''1.
Tot astfel, măsura a ridicarii unor construcţii are caracter definitiv, ceea ce exclude
posibilitatea luării unei asemenea măsuri pe calea ordonanţei presedintiale'2'.
De asemenea, desfiinţarea contractului deînchiriere, restabilirea situaţiei anterioare
încheierii lui si plata chiriei se constituie în mãsuri ce nu pot fi dispuse în cadrul procedurii
speciale a ordonanţei presedintiale, deoarece vizează însuşi conţinutul raporturilor juridice
dintre părţi şi se urmăreşte tranşarea definitive a acestora, fapt ce contravine condiţiilor
vremelniciei şi nerezolvārii fondului'3'.
Simpla apărare a unui drept conferit de lege nu înseamnă urgenţă care să justifice
admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, aceastã apărare putându-se realiza pe calea
dreptului comun, prin promovarea unei acţiuni în justiţie'4'.
Revocarea calităţii de administrator nu poate fi considerată o măsură provizorie,
deoarece vizeazā fondul cauzei, astfel că o asemenea măsură nu poate fi luată pe calea
procedurii instituite de art. 996 NCPC.
într-o opinie1^1 se consideră că ordonanţa preşedinţială nu îşi găseşte aplicare în fata
instanţei de contencios administrativ, întrucât Legea nr. 554/2004 reglementează o altă
procedura pentru soluţionarea grabnică a unor situaţii de urgenţă, diferită de cea regle-mentată
de art. 996 NCPC. Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul
sau a autorităţii ierarnic superioare, persoana vătămată poate cere instanţei competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei
de fond. Instanţa soluţionează cererea cu citarea părţilor, de urgenţă şi cu precădere.
Hotărârea este susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Se pot observa diferenţele dintre procedura ordonanţei presedintiale şi cea prevăzută de
art. 14 din Legea nr. 554/2004: a) art. 14 se referă la „cazuri bine justificate", în timp ce
ordonanţa preşedinţială presupune existenţa unor „cazuri grabnice"; b) în sensul art. 14,
prevenirea unei pagube iminente este o condiţie necesară a cazurilor bine justificate, în timp
ce, în cazul ordonanţei presedintiale, prevenirea unei pagube iminente este una dintre situaţiile
care justifică admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială; c) pe calea reglementată de art.
996 NCPC pot fi luate orice măsuri provizorii, în timp ce în temeiul art. 14 din Legea nr.
554/2004 se poate dispune doar măsura suspendării actului administrativ; d)în timp ce
ordonanţa preşedinţială poate fi data şifără citarea părţilor, art. 14 din Legea nr. 554/2004
instituie obligativitatea citării acestora; e) hotărârea pronunţată în baza art. 14 din Legea nr.
554/2004 este susceptibilă de recurs, termenul fiind de 5 zile

''' Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 373/R din 29 noiembrie 2006, nepublicatâ. '2' Trib.
Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 128/IÎ din 12 aprilie 2012, nepublicată. 131 Trib. Bistriţa-
Năsāud, s. civ., dec. nr. 213/R din 11 iulie 2007, nepublicatā. '4| Trib. Bislrija-Nasâud, s. civ.,
dec. nr. 310/R din 27 octombrie 2010, nepublicata. <5' /. Dekami, Tratat..., vol. II, 2005, p.
338-339.
14U2 %I-I. :\·m I'KOCEDURI SPECIALE

de la comunicare, în timp ce ordonanta preşedinţială poate fi atacată cu apel, termenul fiind de

5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea pãrţilor, respectiv de la comunicare, dacã s-a
dat fără citarea părţilor.
Apreciem şi noi că un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanţei
preşedinţiale, atãt timp cat art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedure
specială pentru suspendarea executării acestuia.
în opinia noastră, pe calea ordonanţei preşedinţiale se poate însă solicita suspendarea
executării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Articolul 484, art. 507 şi art. 512 NCPC prevăd
posibilitatea instanţei de a suspenda executarea unei hotărâri atacate cu recurs, contestaţie în
anulare sau revizuire, sub condiţia depunerii cauţiunii prevãzute de art. 718 NCPC.
în schimb, aşa cum a statuat instanţa supremã, este admisibilă, de principiu, procedura
ordonanţei preşedinţiale, atunci când starea de fapt a cauzei nu se circumscrie dispoziţiilor art.
14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la suspendarea actului administrativ unilateral, neexistând
incompatibilitateîntre această procedura şi cea a contenciosului administrativ în situatia în care
cauza nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unor măsuri
provizorii, cum ar fi impunerea uneiobligaţii vremelniceîn sarcina unei părţi, până la dezlegarea
fondului cauzei'1'.
7. Cuprinsul cererii de ordonanta preşedinţială. Cererea va cuprinde: numele, pre-numele,
domiciliul sau reşedinţa pãrţilor sau, după caz, denumirea şi sediul acestora; calitatea în care
părţile stau în judecată, atunci când nu stau în nume propriu; indicarea mãsurii care se solicita
a fi luată; precizarea motivelor pe care se sprijină cererea, a dove-zilor de care reclamantul
înţelege să se folosească şi semnãtura reclamantului12'.
8. Executarea ordonanţei preşedinţiale. Ordonanta are caracter provizoriu şi este
executorie, astfel că poate fi pusă în executare conform art. 632 alin. (2) NCPC (respectiv fără
învestire cu formula executorie, la fel ca şi h vechea reglementare, potrivit art. 374 1 CPC).
Instanţa sesizată poate dispune ca executarea să se facă fără somaţie sau fără tre-cerea unui
anumit termen.
9. Domenii importante de aplicabilitate a instituţiei ordonanţei preşedinţiale. Caracterul
variat al situaţiilorîn care se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale face
imposibilă o analiză în detaliu a acestora, fapt ce impune doar o prezentare a domeniilor mai
importante de aplicabilitate a instituţiei ordonanţei preşedinţiale.
Ordonanta poate fi pronunţată chiar dacă este în curs judecata asupra fondului. însă, pe
calea ordonanţei preşedinţiale este interzis a se dispune măsuri care rezolvă fondul litigiului
sau măsuri a căror executare ar face imposibilă restabilirea situaţiei de fapt. Exemplificativ,
ordonanta preşedinţială este admisibilă în materie locativă, în rapor-turiledevecinãtate,
defamilie, în raporturiledintre profesioniştisauîn materia executării silite.
în materie locativă ordonanta preşedinţială se poate utiliza pentru evacuarea unei
persoanedintr-unimobil, pentru reprimarea abuzurilordefolosinţă, pentru restrângerea spaţiului
de locuit în situatia în care este necesară efectuarea grabnica a unor reparaţii necesare,
pentru asigurarea folosinţei paşnice a părţilor comune, pentru reintegrarea în locuinţă a celui
izgonit în mod abuziv.
în raporturile de vecinātate ordonanta preşedinţială poate fi folosită pentru obligarea unei
părţi să ia măsuri de naturã să evite producerea unei pagube iminente, pentru efec-

' ' I.C.C.J,, s. de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 2462 din 17 mai 2012, www.scj.ro şi www.juridice.ro.
'2' /. ⅛ Codul..., p. 1282; M. Tăbârcă, Gh. Butn, Codul..., p. 1419, comentariul 8; M. Tăbãra`i, Drept procesual ...,
vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 210.
PROCEDURAORDONANTEI PREŞEDINŢIALE .in. Mî»fi | I4t>;>

tuarea de reparaţii urgente la pārţile comune, cum ar fi zidul, şanţul sau gardul comun, pentru
deblocarea unei cãi de acces. De asemenea, măsura obligării părţii să permită vecinului
accesul spre imobilele proprietatea sa cu piciorul, animalele, mijloacele de transport este una
menită sa asigure posibilitatea de a ajunge la imobilul proprietatea sa şi de a transporta la
imobil recolta (în perioada toamnei), lemne de foe (în perioada de iarnă), de a aduce animalele
de la camp, evitându-se astfel prevenirea unui prejudiciu dificil de reparatîn viitor'1'.
în raporturile de familie ordonanţa preşedinţială poate fi utilizatăîn materia divorţului,
pentru luarea de mãsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia
de întreţinere, la alocaţia de stat pentru copii, la folosirea locuinţei familiei; în raporturile dintre
soţi, pentru reintegrarea celui izgonit din locuinţă, pentru restituirea bunurilor de uz personal
sau necesare exercitării profesiei sau meseriei, pentru inventa-rierea bunurilor comune cãnd
există pericolul înstrăinārii de unul dintre soţi, pentru stabilirea locuinţei minorului ai cărui
părinţi sunt despãrţiţi în fapt, pentru exercitarea drep-tului pãrintelui de a avea legături
personale cu minorul său.
în raporturile dintre profesionişti se poate recurge la procedura ordonanţei preşe-dinţiale
pentru evacuarea unui salariat care ocupă spaţiul comercial gestionat după înce-tarea
raporturilor de muncă'2', pentru oprirea unor acte de concurenţă neloială.
în materia executării silite, pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot solicita suspen-darea
executării silite, stabilirea provizorie a cuantumului creanţei.
Uneori acte normative speciale ori cu caracter general prevãd expres luarea unor
măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale. Exemplificativ, amintim dispoziţiile art. 217 NCC
{suspendarea acteloratacateodatăcu intentareaacţiuniiîn anulare), art. 255 NCC {măsuri
provizorii pentru protecţia drepturilor nepatrimoniale), art. 630 NCC (măsuri pentru prevenirea
pagubei în cazul depăşirii inconvenientelor normale ale vecinătăţii), art. 1113 NCC (reducerea
termenului de opţiune succesorală), art. 1278 NCC (pactul de opţiune, stabilirea termenului
pentru acceptare), art. 1337 NCC (înscrierea în cartea funciara a unei ipoteci legale în vederea
garantării cheltuielilor necesare de cãtre gerant), art. 1415 NCC (stabilirea judiciară a
termenului), art. 1592 NCC (acţiunea deţinătorului deposedat în mod nelegitim), art. 1979 NCC
(constatarea stãrii bunului), art. 2162 NCC (stabilirea termenului de restituire), art. 2181 NCC
(cererea creditorilor oricăruia dintre curentişti de încheiere înainte de termen a contului curent,
pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor), art. 2198
NCC (deschiderea forţatã a casetei de valori), art. 2287 NCC (litigii cu privire la caracterul
suficient al fideiusiunii), texte care trimit expres la dispoziţiile ordonanţei preşedinţiale.
Tot astfel, art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, republicată^l, reglementează ordonanţa preşedinţială pentru luarea măsurii
sechestrului asigurător.
10. Efectele în timp ale măsurilor dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale. Prin
ordonanţa pronunţată instanţa poate stabili durataîntimpa măsurilor provizorii luate.în cazul în
care ordonanţa emisă nu cuprinde o asemenea menţiune, în ipoteza în care împrejurările de
fapt avute în vedere la emiterea ei nu s-au modificat, măsurile dispuse pe calea ordonanţei
preşedinţiale prodjc efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului dreptului dedus
judecăţii. Ca atare, într-o asemenea ipoteză, efectele măsurilor dispuse încetează la data
soluţionării definitive a litigiului asupra fondului.

''' Trib. Bistriţa-Năsăud, s. 1 civ., dec. nr. 19/K din 20 ianuarie 2012, nepublicatã. 121
C.S.J., s. com., dec. nr. 217/1995, in B.J.CD. 1995, p. 373-375. 131 M. Of. nr. 948 din 24
dcccmbric 2002.
14(14 Arl. !IÍJ7-!»!Ï." I'KOCEDURI SPECIALE

Arl. 997. Instanţa competentă. Ccrcrca de ordonanţă preşedinţială se va introduce la

instanţa competentă să se pronunte în primã instanţă asupra fondului dreptului.

COMENTARII
Competenţă. Soluţionarea cererii de ordonanţã preşedinţială revine instanţei com-petente
să soluţioneze fondul dreptului în primă instanţă. Sintagma „instanţa competentă să judece
fondul dreptului" se referă la fondul dreptului dedus judecăţii prin cererea de ordonanţă
preşedinţială.
Determinarea instanţei competente să judece cererea de ordonanţă preşedinţială se
realizează prin raportare la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, şi nu la un alt obiect al
unei acţiuni aflate pe rolul instanţei de judecată. Ca atare, competenţa soluţio-nării unei cereri
de ordonanţă preşedinţială revine acelei instanţe care ar fi competentă să se pronunte pe
fondul dreptului dacă pretenţia reclamantului ar fi fost formulată în cadrul unei acţiuni de drept
comun.
Din acest punct de vedere, atunci când, spre exemplu, se solicită luarea unei măsuri de
sistare provizorie a executării unor lucrări pe un teren solicitat a fi restituit în procedura
specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefinalizată încă, cererea de ordonanţă preşedinţială
este de competenţa judecătoriei, potrivit art. 94 pet. 1 lit. h) sau j), dacă valoarea litigiului este
până la 200.000 lei inclusiv, întrucât fondul dreptului se referă la o obligaţie de a face, şi nu de
competenţa tribunalului, ca instanţă prevăzută de legea specială.
Tot astfel, în practica judiciară s-a statuat că, deşi Corpul Experţilor Contabili şi al
Contabililor Autorizaţi din Romania s-a înfiinţat prin O.G. nr. 65/1994 ca persoană juridică de
utilitate publică, având între atribuţii şi organizarea evidenţei experţilor contabili, a contabililor
autorizaţi şi a societăţilor comerciale de profil prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului,
această persoană juridică de drept privat nu este asimilata unui autorităţi publice centrale. Prin
urmare, în cazul în care se solicită - pe calea ordonanţei preşedin-ţiale - reintegrarea în Corpul
Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din Romania, obligarea la eliberarea înscrisurilor
şi hotărârilor care au stat la baza acestora, obligarea la eliberarea ştampilei de expert contabil
şi obligarea la daune cominatorii, competenţa de soluţionare a cauzei va aparţine instanţelor
civile, iar nu celor de contencios adminis-trativ, litigiul fund unui de natură civile"'.

Arl. 998. Procedura de soluţionare. (1) In vederea judecării cererii, părţile vor fi citate
conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o
copie de pe cerere şi de pe acte!e care o însoţesc. Intâmpinarea nu este obligatorie.
(2) Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea pãrţilor. In caz de urgenţã deosebitã,
ordonanţa va putea fi data chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii
solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fărã concluziile pãrţilor.
(3) ]udecata se face de urgcnţă şi cu precădere, ncfiind admisibile probe a căror
administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu
suntaplicabile.
(4) Pronunţarea se poate amâna cu eel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face
în eel mult 48 de ore de la pronunţare.

' ' I.C.C.J., s. a 11-a civ., dec. nr. 3740 din 27 scptcmbrie 2012, www.juridicc.ro; www.scj.ro.
PROCEDUKAOkf>ONANTEl CKI-.>l l>INŢIALE Arl. »»H I ]4O⅛

COMENTARII
1. Soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială. în principiu, ordonanţa preşedin-
ţială se pronunţă cu citarea părţilor, însã instanţa de judecată sesizatã poate aprecia cã
judecata se poate desfãşura şi fără citarea părţilor. Suntem de părere cã aprecierea asupra
necesităţii citării părţilor revine completului de judecata căruia i s-a repartizat aleatoriu
cauza spre soluţionare, şi nu judecătorului de serviciu sau persoanei care înregistrează
cererea. în acest sens, art. 97 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti prevede că dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate
de preşedintele completului de judecată învestítcu soluţionarea cauzei ori de unul dintre
membrii completului, care va lua măsurile necesare în scopul pregãtirii judecăţii, astfel
încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzelor. în cazul în care cererea se judecă
fără citarea părţilor, însă reclamantul, personal sau prin reprezentant, se prezintă la ter-
menul stabilit pentru judecată, considerãm că instanţa de judecată este obligată să amâne
judecarea cauzei şi să dispună citarea celeilalte părţi, în vederea respectării principiului
contradictohalităţii şi al dreptului la apărare al tuturor părţilor între care s-a stabilit rapor-
tul juridic litigios.
Judecarea ordonanţei preşedinţiale seface în procedurã de urgenţă şi cu precădere. Ca
atare, urgenţa nu se confundă cu celeritatea. întreaga procedurã a ordonanţei preşedinţiale se
desfăşoară sub semnul celerităţii. Fiind vorba de o procedurã urgentă, în care întâmpinarea nu
este obligatorie, procedurã prevăzută de art. 201 NCPC privitoare la fixarea primului termen de
judecată nu este aplicabilă. în schimb, dispoziţiile art. 200 NCPC privitoare la regularizarea
cererii sunt incidente şi în această materie, atât timp cat nu există o normă specială care să
prevadă altfel.
Faţă de caracterul urgent al cererii, în doctrină s-a arătat că în cadrul acestei proceduri nu
sunt aplicabile dispoziţiile privind cercetarea procesului, în sensul cã instanţa nu va estima
durata procesului, părţile nu vor putea conveni ca administrarea probelor să se realizeze prin
avocat sau consilier juridic, iar unele probe, cum este expertiza, nu vor putea fi acceptate din
cauza duratei necesare pentru administrare'11.
întrucât alin. (3} al normei analizate prevede expres inaplicabilitatea dispoziţiilor privitoare
la cercetarea procesului, apreciem că estimarea duratei necesare cercetării procesului nu va
avea loc în procedurã ordonanţei preşedinţiale.
2. Timbrarea cererii de ordonanţă preşedinţială. Ordonanţa preşedinţială al cărei obiect
nu este evaluabil în bani este supusă plăţii taxei judiciare de timbru de 10 lei, conform art. 3 lit.
b) din Legea nr. 146/1997 şi timbrului judiciar de 0,30 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr.
32/1995'2'. Dacă obiectul este evaluabil în bani, devin incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 146/1997, privitoare la taxa de timbru datorată în cazul cererilor evaluabile în bani,
respectiv cele ale art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995'3'.
3. Formularea de cereri în cadrul ordonanţei preşedinţiale. Ţinând seama de faptul că
pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială nu se poate prejudeca fondul cauzei, s-a învederat
că în procedurã ordonanţei preşedinţiale nu poate fi formulată o cerere de

il
` C. Ro$u, A.F. Moca, Administrarea probelor în roul Cod de procedurã civilā, înDreptuI nr. 11/2012, p. 79. '
'Potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995: „Cererile de chema rein judecata, ad resale inslanţclorjudecătoreşli, se
timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, în cazul în care se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în
valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac".
' ' Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995: „lncazulîn care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc
fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă
valoarea este de peste 1.000 lei, se aplicA timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se
aplică timbre judiciare de 5 lei".
I4Uf» Al⅞ »»« I'KOCEDURI SPECIALE

chemare în garanţie, de arătare a titularului dreptului' 1' sau de chemare în judecata a altor
persoane'21. Ïn schimb, pot fi formulate o cerere reconvenţională, cu condiţia ca prin
intermediul ei să se urmărească luarea unor mãsuri provizorii' 3', o cerere de intervenţie
principală sau accesorie'4'.
4. Comunicarea citaţiei şi a actelor depuse. Fiind vorba de o pricinā urgentă, în cazul
în care judecata se desfãşoară cu citarea părţilcr, termenul de înmânare a citaţiei poate
fi maiscurtde 5 zileînainteatermenuluide judecata, conform art. l59tezaa ll-a NCPC. De
asemenea, în cazul judecarii cererii cu citarea părţilor, primul termende judecata va putea
fi mai mic de 60 de zile de la data rezoluţiei, conform art. 201 alin. (5) NPC.
Caracterul urgent al procedurii nu duceînsă la concluzia că instanţa nu are obligaţia de a
comunica pârâtului cererea de ordonanţă preşedinţială şi actele depuse în sprijinul acesteia.
însă, prin derogare de la prevederile art. 201 NCPC referitoare la fixarea primului termen de
judecata, în materia ordonanţei preşedinţiale, după verificarea regularităţii cererii, în cazul în
care se constatã că cererea îndeplineşte toate cerinţele legal şi este timbrată, completul de
judecata căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va fixa termen de judecata scurt, dispunând, în
cazul judecarii cererii cu citarea părţilor, comunicarea către pârât a copiei cererii de ordonanţă
preşedinţialã şi a actelor anexă la aceasta. în ipoteza unei urgenţe deosebite, instanţa poate
pronunta ordonanta chiarîn aceeaşi zi, pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile
părţilor.
5. Neobligativitatea depuneriiîntâmpinării.ln materia ordonanţei preşedinţiale, dero-
gatoriu de la regula prevãzută de art. 208 alin. (1) NCPC, întâmpinarea nu este obligatorie.
6. Administrarea probelorîn cadrul ordonanţei preşedinţiale. Fiind vorba de soluţi-
onarea unei cereri prin care se solicită luarea unor măsuri care reclamă urgenţă, în pro-cedura
ordonanţei preşedinţiale nu pot fi administrate acele probe care ar întârzia jude-carea cauzei,
cum ar fi audierea unor martori prin procedura comisiei rogatorii, efectuarea unei expertize
tehnice, luarea unui interogatoriu unei părţi aflate în străinătate etc. Ca atare, în cadrul
ordonanţei preşedinţiale pot fi administrate orice fel de probe, cu singura condiţie de a nu
întârzia judecarea cauzei, deoarece prin curgerea timpului măsurile solicitate a fi luate pot să-
şi piardă scopul urmărit. Totodată, în această materie nu sunt aplicabile dispoziţiile privind
cercetarea procesului (art. 237-388 NCPC).
7. Conexarea cererii de ordonanţă preşedinţială. Litispendenţa. In privinţa conexării,
doctrina a subliniat faptul că nu poate opera conexarea decât între două cereri de ordonanţă
preşedinţială, nu şi între o cerere de ordonanţă preşedinţială şi o acţiune de drept comun'"`'.
Tot astfel, este posibilă reunirea, ca efect al admiterii excepţiei de litispendenţă, a unor cereri
de ordonanţă preşedinţială, însă nu există litispendenţă între o cerere de ordonanţă
preşedinţială şi o acţiune de drept comun1"1.
8. Pronunţarea şi motivarea hotărârii. Pronunţarea hotărârii poate fi amânată maxim 24
de ore, iar motivarea ordonanţei se face în maxim 48 de ore de la pronunţare. Aceste

111
/. Delamu, Trat.it..., vol. II, 2005, p. 339-340; M. Tābărcā, Gh. Buta, Codul.... p. 1418, comentariul 6; At Tãbârcâ,
Drept procesual.... vol. II, ed. a 2-⅜ 2008, p. 208-209.
' ''. Deleamt, Tratat..., vol. II, 2005, p. 340; /. L··ş, Codul..., p. 1283. ín sens contrar, acela aladmisibi)itfţii unei
asemenea cereri, a se vedea M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul.... p. 1418, comentariul 6.
131
/. Delamu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 340; ƒ. Leş, Codul..., p. 1282-1283; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul..., p. 1419,
comentariul 10; M. Tãbârcâ, Drept procesual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 210.
141
1 Delamu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 149; I. Le$, Codul..., p. 1283; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul.... p. 1418,
comentariul 6; M. Tãbârcâ, Drept procesual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 209.
'5' /. Delamu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 340; ƒ. Les, Codul..., p. 1286; M. Tãbârcâ, Gh. Buta, Codul..., p. 1420,
comentariul 19; M. Tãbârcâ, Drept procesual..., vol. II, ed.a 2-a, 2008, p. 213.
161
Ibidem,
PROCEDURA ORDONANŢFl Í'REŞED!NŢIALE .in. »î»» I 14U/

termene sunt de recomandare, nerespectarea lor putând atrage doar aplicarea de sanc-ţiuni
disciplinare. Calculul acestor termene se realizează conform art. 181 alin. (1) pet. 1 NCPC, în
sensul că ele încep să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Arl· 999. Calea de atac. (1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanta este
supusă numai apelului în termen dc 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea
părtilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2) Instanţa de apel poate suspenda executarea pânã la judecarea apelului, dar numai cu
plata unci cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 998
alin. (4) sunt aplicabile.
(4) împotriva executarii ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la exec u tare.

COMENTARII
1. Calea de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale. Sancţiune. împotriva ordonanţei
preşedinţiale poate fi exercitată numai calea de atac a apelului, în termen de 5 zile, fiind
exclus recursul, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselorînce-
pute între data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă şi data de 31 decembrie
2015, respectiv potrivit art. 483 alin. (2) NCPC, în privinţa proceselorînceputedin 1 ianu-
arie 2016. Apelul este calea de atac ori de câte ori prin lege specială, prioritară în aplicare,
nu se prevede o altă cale de atac. Termenul de 5 zile curge de la pronunţare, dacă ordo
nanta s-a dat cu citarea părţilor, respectiv de la comunicare, în cazul în care soluţionarea
cererii de ordonanţă preşedinţiala s-a re3lizat fărã citarea părţilor.
Acest termen este aplicabil şi ordonanţei preşedinţiale prin care se dispune măsura plasării
copilului în regim de urgenţă, avãnd în vedere considerentele Deciziei în interesul legii nr.
7/2012, pronunţată de Secţiile Unite ale instanţei supreme, care îşi păstrează actualitatea şi în
condiţiile noilor dispoziţii procedurale'1'.
Termenul are caracter imperativ, astfel că nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii
părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, respectiv respingerea apelului ca tardiv
formulat, dacă acesta este exercitat pestetermenul legal, cu excepţia cazului în care partea
dovedeşte împiedicarea mai presus de voinţa sa de a acţiona în termenul legal şi solicită, în
termenul legal prevăzut de art. 186 NCPC, repunerea în termen.
2. Suspendarea executarii hotărârii. Caracter facultativ. Apelul nu suspenda execu-
tarea, însă instanţa de apel poate dispune suspendarea executarii dispoziţiilor ordonanţei până
la judecarea apelului. Suspendarea este condiţionată de depunerea unei cauţiuni al cărei
cuantum se stabileşte de instanţăîn limitele prevăzute de art. 1056 alin. (2) NCPC, aplicabil ori
de câte ori legea nu prevede altfel [norma analizată nu trimite expres la art. 718 alin. (2) NCPC
sau la vreo dispoziţie dintr-o lege specială].
3. Procedura. Ïntrucât ordonanta preşedinţială se caracterizează prin urgenţă, şi solu-
ţionarea apelului se realizează de urgenţă şi cu precădere, însă numai cu citarea părţilor.
Pronunţarea deciziei poate fi amânată maxim 24 de ore, iar motivarea acesteia se face în
termen de 48 de ore de la pronunţare.
4. Contestaţia la executare. împotriva executarii dispoziţiilor cuprinse în ordonanta
preşedinţială se poate face contestaţie la executare, dispoziţiile cuprinse în art. 711-719 NCPC
fiind aplicabile.

111
M. Of. nr. 411 din 20 iunie 2012
I4UK \il. 1.0110-1.1101 I'KOCEDURI SPECIALE

5. Contestaţia în anulare. Impotriva ordonanţei preşedinţiale pronunţate de instanţa de

judecatã poate fi exercitată contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1)
NCPC (când contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul la care a
avut loc judecatã) sau art. 503 alin. (2) pet 1 şi alin. (3) NCPC (când hotărârea a fost
pronunţatã de o instanţă necompetentă absolutsau cu încălcarea normelor referitoare la
alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de apel a respins-o
ori a omis să se pronunţe asupra ei) numai dacă ordonanţa s-a dat cu citarea părţilor'1'.
6. Revizuirea. în ceea ce priveşte revizuirea, în mod judicios s-a remarcat faptul ca
această cale de atac nu poate fi exercitată împotriva unei ordonanţe preşedinţiale, deoa-rece
prin aceasta nu se soluţionează fondul cauzei, iar întrucât ordonanţa nu se bucurã de
autoritate de lucru judecat faţă de hotărârea care soluţionează fondul, nu poate exista
contrarietate între o ordonanţã şi o hotărâre pronunţatã asupra fondului 121. Tot astfel, în cazul
în care există două ordonanţe contradictorii, nu se poate fo!osi calea revizuirii, ci, în această
situaţie, partea interesată poate promova o nouă cerere de ordonanţă preşe-dinţială ori poate
solicita soluţionarea litigiului pe fond.

Art. l.OOO. Transformarea cererii. La solicitarea reclamantului, până la închi-derea

dezbaterilor la prima instanţã, cererea de ordonanţă preşedinţială va putea fi
transformată într-o cerere de drept comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoş-tinţat şi
citat în mod expres cu această menţiune.

COMENTARII
Transformarea cererii de ordonanţă preşedinţială. Există posibilitatea ca reclamantul sā
îşi transforme cererea de ordonanţă preşedinţială într-o acţiune de drept comun. 0 ase-menea
transformare poate avea loc numai la cererea reclamantului şi eel târziu până la închiderea
dezbaterilor la prima instanţă. Dacă până la închiderea dezbaterilor în fata primer instanţe
reclamantul îşi transformã cererea de ordonanţã preşedinţială, instanţa de judecatã este
obligată,în respectarea dreptului la apărare şia principiului contradictorialităţii, să aducă la
cunoştinţa pãrâtului această transformare. încunoştinţarea se va face prin citarea pârâtuluî cu
menţiunea că reclamantul şi-a transformat cererea de ordonanţă preşedinţială.

Art. 1.001. Autoritatea de lucru judecat. (1) Ordonanţa preşedinţială are autoritate de
lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au
modificat împrcjurările dc fapt care au justificat-o.
(2) Ordonanţa prcşcdinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii pri-vind
fondul dreptului.
(3) Hotãrârea data asupra fondului dreptului arc autoritate de lucru judecat asupra unci
cereri ulterioare de ordonanţă preşcdinţială\

COMENTARH
Autoritatea de lucru judecat a ordonanţei preşedinţiale. Sub aspectul autorităţii de
lucru judecat, în doctrine'3' s-a arătat că ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de

'1' I. Deîeami, Tratat..., vol. II, 2005, p. 343; M. Tābârcâ, Ot. Buta, Codul.... p. 1422, comcntariul 3; M. Tãbãrcã,
Drept proct⅞ual..., vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 215; /. Le⅜, Codul.... p. 1297.
121
1 Deleami, Tratat..., vol. II, 2005. p. 343-344; M. Tãbãrcã, CA. Buta, Codul..., p. 1422, comentariul 3; M. Tãbãrcã,
Drept procesual.... vol. II, ed. a 2-a, 2008, p. 215; /. Leş, Coiul..., p. 1297.
'¾' V.M. Ciobanu, Tratat..., vol. II, p. 498; i. Dekanu, Tratat..., vol. II, 2005, p. 345-346; /. Le$, Procedure civile
spociale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 102-103; ƒ. Leş, Codul.... p. 1288; M. Tãbãrcã, Gh. Buta,
PROCEDURAORDONANŢH I'M-.>l l>INŢIALE Arl. I.OHI | 1409

lucru judecatîn litigiul care priveştefondjl dreptului, deoarece are ca obiect doar măsuri cu
caracter provizoriu. însă, o hotărâre asupra fondului are autoritate de lucru judecat faţă de o
cerere ulterioară de ordonanţă preşedinţială, deoarece prin ea se dispune luarea unor māsuri
cu caracter definitiv.
0 ordonanţă preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat faţă de o altā cerere de
ordonanţă preşedinţială dacă împrejurările care au stat la baza pronunţării primei ordo-nanţe
nu mai subzistă ori s-au modificat, astfel că, în principiu, într-o asemenea situaţie, o măsură
luată pe calea ordonanţei preşedinţiale poate fi schimbată printr-o ordonanţă preşedinţialã
ulterioară.
Dimpotrivă, dacă împrejurările au rãmas neschimbate, nu se poate admite o nouă cerere
de ordonanţă preşedinţială fără a se încălca autoritatea de lucru judecat relativă a primei
ordonanţe. Este vorba de o putere de lucru judecat cu caracter relativ, care dureazăîn timp
numai atâtcâtstarea defaptsau de drept avută în vedere cu ocazia pronunţării primei hotărâri
nu a suferit modificări. Pentru a ne afla în fata unui obiect identic nu trebuie analizată maniera
de formulare a cererii deduse judecăţii, ci finalitatea aces-teia. Astfel, poate rezulta concluzia
unui obiect identic chiar din formulari diferite, dacă scopul urmărit este acelaşi'1'.
Solicitarea unor probe noi în susţinerea unei cereri identice cu una anterior respinsă nu
înfrânge autoritatea de lucru judecat, fiind exclusiv culpa procesualã a părţii că nu a cerut initial
administrarea respectivului probatoriu. Dacă nu s-ar admite aceste conside-rente, ar rezulta că
o cerere identicã de ordonanţă preşedinţială poate fi introdusă de nenumărate ori, până la
obţinerea unei soluţii favorabile, concluzie care nu poate fi accep-tatā prin prisma faptului că
practica respectivă ar reprezenta un abuz de drept.

Codul .... p. 1420-1421. comentariul 21; M. Tãbârcã, Drept procesual ..., vol. II, ed. a 2-a, 2008,
p. 215-216.
' 'C.A. Cluj, s. com., deconl. adm. şi fisc., dec. nr. 1651 din27aprilic 2011, nopub!icata\