www.referat.

ro

Prelucrari ale metalelor prin deformare plastica

- forjarea libera a pieselor
- forjarea in matrita
Masini unelte pentru forjare si matritare .Descriere ,scheme cinematice,functionare.
- ciocane mecanice
- prese mecanice
- prese hidraulice
- prelucrarea tablelor prin deformare plastica la rece
Operati de prelucrare a tablelor subtiriprin taiere.
- forfecare
- stanţare
Operaţi de matriţare.
- indoierea
- roluirea
- ambutisarea
- fasonarea
Masini unelte folosite la prelucrarea prin deformare plastica a tablelor.Descrieri ,scheme
cinematice ,functionare .
- foarfeci
- prsese mecanice
- prese hidraulice
Deformarea elastică şi plastică a metalelor şi aliajelor
Sub acţiunea unor forţe exterioare metalele şi aliajele pot suferi deformări elastice şi plastice .
Deformarea elastică a materialelor şi aliajelor se menţine numai în timpul acţiunii unor forţe
exterioare
capabile să le modifice forma şi dimensiunile .La înlăturarea acestor forţe metalul sau aliajul revine la
forma şi
. dimensiunile iniţiale
Deformarea plastică a metalelor şi aliajelor se produce numai la o animită valoare a forţelor
exterioare .
Această deformare se menţine şi după indepărtarea forţelor care a provocat-o .
Metalele şi aliajele sunt corpuri solide deformabile care au însuşiri elastice şi plastice . De aceea ,la
prelucrarea
metalelor prin lovire sau presare ,deformarea plastică este precedată întotdeauna de deformarea
elastica .
După înlăturarea forţei exterioare ,deformarea elastică se recuperează şi rămîne numai deformarea
plastică
Mecanismul deformării plastice
La prelucrarea prin deformarea plastică, metalele şi aliajele se deformează, în principal, prin două
mecanisme, şi anume: alunecarea si maclarea.
Alunecarea în reţelele cristaline constă în deplasarea în întregime a unei părţi de cristal, în
raport cu
altele, pe planele de maximă densitate de atomi, numite plane de alunecare, şi în direcţiile de
alunecare pe
care atomii au aşezarea cea mai densă. La alunecare, deplasarea se face cu un multiplu întreg de
distanţe
 atomicesi pe un număr mic de plane atomice ( 1 pînă la 100 plane atomice ), fără a distruge
coeziunea
dintre părţile alăturate ale cristalului.
Maclarea constă în deplasarea unei părţi de cristal, astfel încît partea respectivă să se plaseze, în
raport
cu un plan într-o poziţie simetrică prin reflectare în oglindă. La maclare atomii se deplasează pe
distanţe mai
mici decît un spaţiu interatomic, de aceea maclarea nu produce o deformare permanentă
însemnată.
Deformarea prin maclare este favorizată de scăderea temperaturii şi de creşterea vitezei de
deformare.
Alunecarea se întîlneşte la deformarea monocristalelor şi agregatelor policristaline unui număr
mare de
metale si aliaje în timp ce maclarea are loc numai în cazul anumitor metale şi aliaje.
La monocristale, planele de alunecare au aceeaşi direcţie, în schimb la policristale,( adică la
metale, şi
aliaje industriale), direcţia planelor de alunecare diferă de la un cristal la altul.
Datorită orientării diferite a planelor de alunecare de la un grăunte cristalin la altul, a
neomogenităţii
chimice şi structurale şi a altor factori, procesele de deformare plastică a agregatelor policristaline sînt
mult mai
complexe decît la monocristale.
La început solicitării metalelor şi aliajelor mai întîi se deformează cristelele a căror plane şi
direcţii de
alunecare se apropie cel mai mult de planele înclinate la 45 faţă de direcţia forţei. Pe măsură ce
deformarea
continuă, alunecarea se produce şi în alte plane cu o înclinare mai puţin favorabilă faţă de direcţia
solicitării.
Din acest punct de vedere plasticitatea metalelor este determinată de capacitatea lor de a produce
plane
de alunecare. Cu cît un metal are mai multe plane de alunecare, cu atît plasticitatea lui este mai
ridicată.

Deformarea plastică a metalelor şi aliajelor la rece şi la cald

Deformarea la rece are loc la temperaturi sub 0,3 Ttop (temperatura de topire a
metalului ,în K),find caracterizată prin creşterea durităţi şi a rezistenţei la rupere şi prin
micşorarea ductibilităţii . Această stare a materialului obţinută ca rezultat al deformării se
numeşte ecruisare
şi reprezintă o stare instabilă .
Deformarea plastică la cald are loc la temperaturi ce depăşesc 0,7 Ttop ,fapt ce
permite ca procesul de recristalizare să se desfăşoare in acelaşi timp cu deformarea .
Prelucrarea la cald ,în comparaţie cu cea la rece , prezintă unele avantaje :
reducerea importantă a energiei necesară deformarii şi diminuează neomogenităţile şi
suflurile şi se fărîmiţează structura grosolană de la turnare . Totodată ,procedeul prezintă
şi unele dezavantaje : se produce oxidarea şi decarburarea suprafeţei materialului
,structura şi proprietăţile mecanice sunt mai puţin uniforme pe secţiunea transversală
decît la metalele prelucrate la rece şi apoi recoapte .
Metalele şi aliajele prelucrate prin deformare plastică se caracterizează printr-o
structură fibroasă rezultată prin deplasarea particolelor şi incluziunilor ,în structuri
paralele cu direcţiile freferate ale grăunţilor deformaţi .Această structură este stabilă şi nu
poate fii distrusă nici prin tratamente şi nici prin deformări plastice ulterioare .
La proiectarea procesului tahnologic de prelucrare,pentru a se obţine piese cu
caracteristici mecanice optime ,se va ţine seama de structura fibroasă şi de starea de
anizotropie a materialului .
În timpul procesului de deformare plastică ,datorită mişcări relative dintre
corpurile solide în contact apare rezistenţa la mişcarea respectivă . Frecarea exterioară
este ,în general ,dăunătoare , deoarece măreşte energia consumată la deformare ,curgerea
neomogenă a materialului ,diminuează calitatea suprafeţelor prelucrate şi sporeşte uzura
sculelor . Frecarea exterioară este benifică numai la procesul de laminare,asigurînd
prinderea şi antrnarea metalului .

Clasificarea procedeelor de prelucrare prin deformare plastică

Se cunosc multe procedee de prelucrare a metalelor prin deformare plastică ,însă

în practica industrială se folosesc un număr limitat de procedee. Pe baza solicitărilor
exterioare aplicate ,procedeele de prelucrare prin deformare plastică pot fii incluse în
cinci grupe .
1. Deformare prin compresiune , realizată, prin solicitarea de compresiune
mono- şi poliaxială ,în această grupă se includ : forjarea liberă ,forjarea
în matriţe ,extrudarea şi laminarea
matriţarea ,constă în deformarea simultană în întregul volum al
materialului ,iar curgerea acestuia este dirijata şi condiţionată de forma ,şi dimensiunile
locaşurilor matriţei .
forjarea liberă , constă în comprimarea succesivă a metalului cu
ajutorul a două scule ,montate pe ciocane sau prese din care una este fixă iar alta mobilă .
extrudarea ,constă in deformarea sub acţiunea presiunii
exercitată asupra metalului ,care este obligat să curga printr-o matriţă ,preluînd profilul
acesteia
laminarea , constă în deformarea metalului între doi cilindri cu
axe paralele care se rotesc continuu în sensuri opuse .Odată cu deformarea propriu-zisă
,cilindrii realizează şi avansul metalului ,datorită frecării dintre suprafaţa cilindrilor şi
fuprafaţa metalului prelucrat
2.Deformarea prin tracţiune-compresiune ,constă în deformarea metalului printr-o
solicitare compusă de tracţiune şi compresiune , din această grupă fac parte : trefilare şi
tragerea barelor şi a ţevilor şi ambutisarea adîncă .
trefilarea sîrmelor şi tragerea barelor ,constă în tragerea unei
sîrme sau bare prismatice ,cu o forţă axială ,prin orificiul une scule numită
filieră ,cu secţiunea transversala mai mică decît a materialului iniţial .
tragerea ţevilor ,este procedeul în care ţeava laminată este
ddeformată prin tracţiune ,între o filieră şi un dorn care determină diametrul interior şi
grosimea de perete .
 ambutisarea adîncă , constă în deformarea unui material
(semifabricat)
de formă plană pînă la forma cavă sau mărimea cavă a unui produs cav ,cu sau fără
modificare voită a grosimii pereţilor .
2. Deformarea prin tracţiune ,constă în deformarea plastică a materialului
printr-o solicitare de tracţiune mono- sau poliaxială .În această grupă sunt
incluse alungirea ,lăţirea şi adîncirea .
3. Deformarea prin încovoiere se obţine prin solicitarea de încovoiere
,aplicată unui semifabricat plan ; încovoierea poate fii realizată liber sau
prin matriţare
4. Deformare prin forfecare constă în deformarea prin răsucire a unei
porţiuni de semifabricat faţă de altele ,ca de exemplu la răsucirea
manetoanelor de la arborii cotiţi .

Forjarea liberă

Constă în comprimarea succesivă a metalului cu ajutorul a două

scule(nicovale) ,montate pe ciocane sau prese din care una este fixă iar alta mobilă .
La forjarea liberă materialul iniţial este constituit din lingouri şi semifabricate
laminate .
Piesele forjate se caracterizează prin caracteristici mecanice superioare produselor
laminate ,
dar mai ales a pieselor obţinute prin turnare ,datorită structurii de forjare caree este
omogenă şi
densă .Calitatea pieselor forjate depinde de gradul de forjare numit şi caroiaj ,adică
raportul dintre secţiunea piesei perpendiculare pe direcţia deformaţiei principale
,măsurată înainte şi după forjare .
Mărimea gradului de forjare depinde de semifabricatul folosit ,de calitatea
materialului şi de importanţa piesei forjate în timpul funcţiomării

Scule şi dispozitive folosite la forjarea liberă

Se pot grupa în următoarele grupe :

 scule de bază cu ajutorul cărora se execută forjarea propriu-zisă
 scule ajutătoare cu ajutorul cărora se realizează manipularea semifabricatelor
 dispozitive de măsurat şi controlat .

Scule de bază şi ajutătoare .

Din această categorie fac parte : nicovale ,matriţe pentru finisare ,dălţile
,întinzătoarele şi dornurile.De asemenea se folosesc baroase şi ciocana executate din oţel
forjat cementat şi îmbunătăţit ,prevăzut cu cozi din lemn .
 nicovalele se montează pe berbecul ciocanului şi pe şabotă ,fixîndu-se prin
coadă de
  rîndunică cu pană .Aceste scule au rolul de a deforma materialul ,avînd
forme diferite in funcţie de operaţia pe care o execută .
- nicovalele se execută din OL 50 sau OL 60 forjat şi tratat termic .
- matriţele pentru finisarea barelor se execută din oţeluri slab aliate ;
- dălţile de găurit sunt confecţionate din acelaşi material ca şi matriţele .
- întinzătoartele şi netezătoarele se folosesc pentru înrinderea şi netezirea suprafeţelor .
- topoarele de tăiat la cald utilizate la tăierea materialului au forme diferite în funcţie de
profilul
materialului de tăiat
- dornurile folosesc la perforarea materialului pentru a obţine alezaje de diferite
forme şi dimensiuni
- apoi la netezirea lor după perforare .
În timpul forjării se folosesc şi o serie de scule ajutătoare şi anume :
- cleşti de forjă folosiţi la prinderea şi mînuirea pieselor calde în timpul forjării;
- cletei de macara este astfel executat, încît la ridicarea cîrligului macara ,fălcile
lui se închid ,
- strîngînd piesa pe care o pot ridics şi transporta ;
- furicile pentru răsucit se folosesc la manipularea pieselor în timpul lucrului şi au
dimensiuni determinate de piesele forjate ;
- manşoanele de prindere se folosesc la manipularea pieselor grele şi a
lingourilor ,fiind manevrate
- cu macaraua ;
- dispozitive de rotit piesele grele în jurul axelor longitudinale;
Dispozitive pentru măsurat şi controlat .
În timpul forjării se folosesc o serie de dispozitive de măsurat şi controlat ,de
construcţie
simplă ,pentru verificarea dimensiunilor şi formei piesei forjate . Astfel pentru
verificarea secţiunilor transversale ,longitudinale şi unghilor se folosesc :
- compas simplu ,compas dublu , compas triplu şi compas de interior ,care servesc
la măsurarea alezajelor sau a degajărilor din piesă ;
- riglă metalică gradată sau metru metalic pentru măsurarea lungimilor ;
- echer pentru verificarea unghilor ;
- şabloane pentru verificarea formelor complexe ;
- şublere pentru măsurarea pieselor cu o precizie mai ridicată .

Utilaje folosite la forjarea liberă

Ciocanele sunt folosite la construcţia de serie mică sau mijlocie ,ele pot fii :
- vapopneumatice
- pneumatice
- mecanice
Ciocanele vapopneumatice
Sunt acţionate cu abur sau aer comprimat la presiunea de 0,7-0,9 MN/m2 .
 Din figură rezultă principiul de funcţionare a unui ciocan vapopneumatic .Aburul sau
aerul comprimat
furnizat de o centrală este
adus prin conducta 1 în
distibuitorul 4 de unde prin
intermediul conductelor 12
ajunge în cilindrul 3 unde
acţionează pistonul 5 care va
antrena la rîndul său tija 6 ce
este legată de berbecul 7 şi
nicovala superioară 8 .
Nicovala inferioară 9 este
montată pe şabota 10 fixată
în fundaţia 11. La ridicarea
pistonului aerul sau aburul
iese prin conducta 14 iar
dirijarea berbecului in poziţia
sus jos se face cu ajutorul
pîrghiei 13 ce este ficsată
împreună cu celelalte
dispozitive pe batiul 15
Regimul de lucru al
ciocanului vapopneumatic
constă din : lovituri cu
energie variată ,cursa de
ridicare a berbecului în
poziţia suspendată şi cursa de
coborîre lentă a berbecului
.Ciocanele vapopneumatice
pot fii :
cu una sau două coloane ;
cursa berbecului de la
200 pînă la 2500 mm;
greutatea părţilor mobile
între 750şi100 000N
numărul de lovituri pe minut de la 50 la 300;
energia de impact între 1000 şi 250 000 J
Viteza berbecului este de 7-8 m/s iar durata impactului de 10-3 s. Pentru a mări puterea
ciocanului este necesar să fie accelerată viteza de impact , întrucît imensiunile ciocanului
sunt limitate .Acest lucru se realizează prin acţiunea aerului sau aburului comprimat
asupra pistonului ciocanului .La forjarea liberă numai o parte din energie produce
deformarea materialului ,cealaltă parte este trimisă nicovalei inferioare ( şabota). În
timpul funcţionări ciocanul produce vibraţii şi zgomote ,iar pentru ca acestea să fie mai
mici este necesar ca raportul dintre masa şabotei şi părţile mobile sa fie adoptate în
limitele 15-20 .
 Ciocanele pneumatice lucrează numai cu aer comprimat şi sunt acţionate de un motor
electric. De la motorul electric prin intermediul unor roţi dinţate se transmite mişcarea de
rotaţie arborului cu manivelă care prin bielă imprimă mişcare unui piston de comprimare
a aerului din cilindrul comprsor din care se trimite aerul comprimat in cilindrul de lucru
unde se deplasează un puiston ce ese cuplat cu un berbec de care este prinsă nicovala
superioară .În canalele de legătură dintre cei doi cilindri sunt montate ventilurile
orinzotale şi cel central După poziţia ventilelor faţă de canalele de legătură cu cilindrul de
lucru şi cu cilindrul compresor ,ciocanul pneumatic are cinci regimuri de funcţionare : în
gol ,menţinerea berbecului în poziţie suspendată , lovituri automate ,lovituri individuale
si lovituri de presare .
În categoria ciocanelor mecanice intră toate tipurile de ciocane acţionate prin
transmisie .
După modul de acţionare ,ciocanele mecanice pot fi: cu arc ,cu scîndură ,cu lanţ , cu
curea etc. Aceste ciocane au masa părţilor mobile pînă la 250 – 300 kg .

Operaţii de forjare liberă

Principalele operaţii de forjare liberă sunt : refularea ,întinderea ,gîtuirea ,găurirea

,îndoirea ,răsucirea şi tăierea .
Refularea este operaţia prin care în impul deformării se reduce înălţimea
semifabrivatului şi se măreşte suprafaţa secţiuni transversale. Prin refulare se obţin piese
cu secţiune mare şi înălţime mică ,cum sunt : flanşele ,discurile ,pinioanele ,discuri
perforate etc.Piesele obţinute prin refulare au o structură compactă şi caracteristici
mecanice superioare .Pentru executarea corectă a refulări trebuie ca raportul dintre
înălţimea iniţială h0 a semifabricatului şi diametrul său d0 să fie suficient de mic ,adică
h0<2,5 d0. La un raport mai mare se produce flambarea semifabricatului .Operaţia de
refulare se execută la prese sau ciocane de forjare liberă mecanică ,fie între nicovale plate
,fie în matriţe de mînă .
Întinderea este operaţia de forjare prin care se obţine creşterea lungimii
semifabricatului şi micşorarea secţiuni lui transversale .Întinderea se poate realiza fie prin
rotirea semifabricatului cu 900 după fiecare lovitură ,fie prin rotirea în spirală în funcţie
de deformabilitatea materialului .Aplicaţiile operaţiei de întindere sunt multiple ,de
exemplu ; forjarea pe dorn a inelelor cu diametru mare ,forjarea pieselor tubulare lungi .
Gîtuirea este operaţie ajutătoare la întindere. De exemplu, în unele piese trebuie
întinsă numai o porţiune sau numai un capăt, restul rămînînd cu secîounea nemodificată.
Porţiunea respectivă de marchează cu ajutorul gîtuitoarelor. Gîtuirea este operaţia de
forjare prin care cu ajutorul unuia sau mai multor dornuri, un gol care străbate complet
sau parţial semifabricatul respectiv.
Îndoirea este o operaţie de forjare prin care se dă semifabricatului o formă curbă
după un anumit contur, în vederea obţineri directe sau în combinaţie cu alte opersţii a
diverselor piese de formă îndoită . Îndoirea are loc cu modificări de secţiune ,care se
produc fără ca acestea să reprezinte scopul operaţiei .Prin îndoire se obţin piese cum ar
fii; colţare, corniere, cleme ,bride, cîrlige, scoabe etc.
Răsucirea este operaţia prin care o porţiune a unei piese este rotită în jurul axei
sale faţă de altă porţiune a aceleaşi piese caare rămîne fixă .Această operaţie se aplică fie
la semifabricate de secţiune uniformă ,care iau astfel un profil special de răsucire
(burghie elicoidale ),fie la piese care au proieminenţe care trebuie orientate în plane şi
unghiuri diferite unul faţă de celălalt .Operaţia se execută pe prese hidraulice prin fixarea
unei părţi a piesei între nicovale şi răsucirea părţii indicate în jurul axei longitudinale .
Tăierea constă în detaşarea unei părţi din piesa forjată sau în separarea a două
piese forjate împreună.
Presarea la rece a metalelor
Prin presare la rece se înţelege operaţia de prelicrare a materialelor prin
deformare plastică ,la temperatura mediului ambiant ,cu aplicarea unor forţe exterioare .
Procedeele de presare la rece a materialelor au aplicaţii multiple în industrie,
datorită avantajelor pe care aceasta le prezintă ,în comparaţie cu alte procedee
tehnologice ,şi anume :
 productivitate mare ,deci cost redus ,utilajul necesar presării fiind de mare
randament ;
 posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară ;
 obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie,ceea ce asigură
interschimbabilitatea acestora în
ansamblurile în care sunt montate;
 pierderi mici de material ,realizarea printr-o elaborare corectă a proceselor
tehnologice ;
 condiţii favorabile introducerii mecanizării şi automatizări proceselor de
producţie ;
 îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice a materialelor în urma presării la
rece ;
În schimb presarea la rece ,necesită o pregătire a fabricaţiei ,mai costisitoare decît
alte procedee tehnologice ,este economică la producţia în serie mare .
În funcţie de scopul urmărit ,laprelucrarea pieselor prin presare la rece
,principalele operaţii tehnologice sunt: -- operaţii de tăiere - retezare
,decupare,perforare , tundere
-- operaţii de deformare - îndoirea ; profilare, îndreptare
- ambutisarea ; ambutisare, bordurare
- fasonarea ; reliefarea ,gîtuirea ,umflarea ,
evazarea
- formarea ; refularea ,presarea în matriţă
- ansamblarea ; fălţuire ,sertizare
Pregătirea materialelor
Operaţia de presare la rece poate fii aplicată atît materialelor feroase cît şi celor neferoase
, cu condiţia ca acestea să se poată prelucra uşor şi să aibă proprietăţile impuse de piesa
finită .
Calitatea produselor obţinute prin presare la rece este condiţionată de
următoarele :
1. aspectul exterior ,forma şi dimensiunile materialului ;
2. proprietăţile chimice (compotiţia şi rezistenţa la coroziune )
3. structura internă ;
4. caracteristicile mecanice (duritate ,limită la curgere , rezistenţă la rupere , alungire
şi gîtuire la rupere);
5. proprietăţi tehnologice (capacitate de deformare )
 Suprafaţa materialului trebuie să fie perfect netedă ,laminată curat ,fără cute
,exfolieri şi alte deteriorări mecanice .De asemenea trebuie să fie lipsit de oxizi sau
incluziuni nemetalice .
În privinţa formei ,dimensiunilor şi toleranţelor acestora ,materialul trebuie să
satisfacă normele standardelor corespunzătoare pentru sortimentul respectiv .
Proprietăţiile chimice şi tehnologice structura şi caracteisticile mecanice sunt
indicate în standarde şi se determină prin analize şi încrcări.
Scule şi dispozitive utilizate la operaţiile de presare la rece.
Pentru executarea operaţiilor de tăiere se utilizează ştanţele ,iar pentru executarea
operaţiilor de deformare plastică se utilizează matriţele ,ambele tipuri putînd fii executate
într.o gamă variată de construcţie.
Ştanţele şi matriţele se pot clasifica după mai multe criterii:
1. după felul operaţiilor tehnologice ,ştanţele pot fii : de retezarre,de
decupare,de perforare
,de tundere ,iar matriţele pot fii: de îndoire ,de ambutisare,de bordurare ,de reliefare etc.
2. după desfăşurarea operaţiilor de lucru ştanţele şi matriţele pot fii
simple sau combinate ;
cele simple execută la fiecare cursă a poansonului ,una sau mai multe operaţii de acelaşi
fel iar cele combinate execută la fiecare cursă a poansonului ,operaţii diferite din punct
de vedere tehnologic.
3. după particularităţi constructive ,ştanţele şi mnatriţele pot fii: cu sau
fară ghidare a
elementelor deplasabile ,cu sau fără dispozitiv de evacuare a pieselor sau deşeurilor,cu
sau fără limitare a materialului(în cazul ştanţelor),cu sau fără dispozitiv de apăsare (în
cazul matriţelor).
Elementele componente ale ştanţelor.
Elementele unei ştanţe formează două ansambluri : un ansamblu mixt ,montat pe
masa maşini şi un ansamblu mobil, montat pe culisorul presei . Majoritatea elementelor
componente ale unei ştanţe sunt tipizate cu excepţia elementelor active ,care pot avea
diferite forme ,în funcţie de piesele sau semifabricatele ce rezultă în urma ştanţării .
Elementele de bază ale ştanţelor au rolul să fixeze ştanţa pe presă .
1 placa de bază ,fixează pe masa presei ansamblul inferior ,care preia în
timpul lucrului
toate toate eforturile la care este supusă ştanţa
. 2 placa superioară are rolul de a mării suprafaţa de sprijin a poansonului
pe culisorul presei şi de a face legătura împreună cu placa portpuanson intre cepul de
prindere şi şi poanson .
3 placa de ghidare are rolul de a conduce poansonul în placa tăietoare .
4 cepul de prindere asigură legătura dintre culisorul presei şi partea
superioară a ştanţei
Coloanele şi bucşele de ghidare au rolul de a asigura o poziţionare precisă a poansonului
faţă de placa de tăiere . În majoritatea cazurilor coloanele se montează în plăcile de bază
prin presare .
Elementele active ale unei ştanţe sunt poansonul şi placa de tăiere aceste elemente
execută operaţia de tăiere ,fiind supuse solicitărilor principale ce intervin în timpul
lucrului .
Elementele ajutătoare sunt: placa de presiune ,desprinzătorul ,inelul de strîngere,
aruncătorul ,tija aruncătoare ,opritorul ,elementele elastice ,şuruburile şi ştifturile .
Placa de presiune se montează între poanson şi placa superioară sau între placa de tăiere
şi placa de bază ,cu scopul de a împiedica imprimarea elementelor active în plăcile
respective, datorită diferenţei de duritate dintre acestea .
Inelul de stîngere asigură fixarea plăci de tăiere în placa de bază .
Desprintătorul este utilizat în cazul tăierii după un contur închis ;el are rolul de a
desprinde materialul de pe poanson la cursa de ridicare a culisorului piesei .
Aruncătorul este utilizat în construcţia ştanţelor de retezat ,decupat sau perforat cu
scopul de a îndepărta piesa executată de unul din piesele active.
Tija aruncătoare echipează ştanţele cu aruncător montat pe partea superioară a
acestora .Tija aruncătoare acţionează aruncătorul prin intermediul tamponului din
culisorul presei.
Opritorul are rolul de a limita avansul materialului corespunzător cu forma şi
dimensiunile piesei.Ele pot fii fixe sau mobile ,ele au forma unor ştifturi cilindreice sau
ştifturi cu cîrlig montat în placa de tăiere.
Elementele elastice utilizate în construcţia ştanţelor sunt arcurile elicoidale sau tip
taler ,precum şi tampoane din cauciuc
Şuruburile şi ştifturile sunt
elemente de ansamblare a
ştanţelor.

Ştanţă de decupare fără ghidarea

poansonului:
1- cap de prindere
2- placă superioară
3- plăci de presiune
4- port poanson
5- poanson
6- placă de tăiere
7- inel de stîngere
8- şuruburi cu cap înecat
9- placă de bază
 Elementele componente ale matriţelor sunt în general cam aceleaşi ca şi cele ale
ştanţelor prezentînd unele mici deosebiri .

Tehnologia operaţiilor de presare la rece

1 . Operaţia de tăiere .Tăierea este o operaţie de prelucrare prin care un

semifabricat este
separat în una sau mai multe părţi distincte după un contur închis sau deschis .
a. retezarea constă în separarea unor părţi dintr-un material după un contur
deschis .Retezarea se utilizează în general la tăierea foilor de tablă în benzi sau în bucăţi
dreptunghiulare necesare operaţiilor următoare .Operaţia de retezare se poate executa cu
foarfecele sau cu ştanţele .
b. decuparea constă în decuparea completă a unor părţi din material ,după un
contur închis ,partea rămasă constituind deşeul .decuparea se execută pe prese cu ajutorul
ştanţelor de decupat .
c. perforarea constă în separarea completă a unor părţi din material după un
contur închis ,partea desprinsă constituind deşeul .Operaţia de decupare şi cea de
perforare se pot executa simultan .
d. tunderea constă în separarea surplusului de material de la marginea piesei
ambutisate .Se execută cu ajutorul unor ştanţe speciale
.
2. Operaţii de deformare .Sunt foarte variate vom prezenta doar cîteva .
a. îndoirea urmăreşte transformarea semifabricatelor plane în piese curbe sau
îndreptare curburi pieselor .Operaţia de îndoire se execută cu ajutorul matriţelor de
îndoire .
b. profilarea constă în transformarea semifabricatelor plane în piese curbe prin
îndoirea acestora pe muchii sau generatoare paralele între ele şi paralele cu muchia lor
longitudinală .
c. îndreptare constă în aducerea unei piese curbe la forma rectilinie sau plană .
d. bordurarea constă în prelucrarea prin deformare a margini exterioare a unei
piese pentru a se obţine o margine de racordare sau întărirea marginilor .
e. fasonarea cuprinde operaţiile prin care se modifică forma piesei sau a
semifabricatului ,grosimea materialului rămînînd constantă
f. ambutisarea este o operaţie de deformare plastică care se execută în matriţe cu
acţiune simplă şi cu acţiune dublă directă sau inversă .În funcţie de natura materialului
,de forma şi dimensiunile pieselor ,ambutisare poate fii executată dintr-o singură sau mai
multe operaţii .Pentru reducera frecării de contact dintre suprafeţele piesei ,ale matriţei şi
ale inelului de strîngere ,se folosesc lubrifianţi.Pentru deformarea tablelor subţiri din
aliaje de aluminiu sau din magneziu şi a tablelor din oţel inoxidabil ,se aplică ambutisarea
cu cauciuc sau ambutisare hidraulică .-
Operaţii principale de fasonare :
a. reliefare constă în scoatere în relief a unor înscripţii sau desene ,fără
modificarea grosimii materialuli
b. gîtuirea urmăreşte micşorarea secţiuni transversale a barelor ,ţevilor sau a
pieselor realizate prin ambutisare .
 c. umflarea este prelucrarea de deformare executată cu scopul de a mării
dimensiunile transversale spre fundul unei piese cave .
d. evazarea constă în marirea progresivă a diametrului interior al une ţevi sau al
unei piese cave . e. formarea cuprinde operaţiile care urmăresc modificarea
semifabricatului prin deformare de volum (se aplică numai pieselor din materiale cu
plasticitate mare .
f. ansamblarea cuprinde operaţiile prin care se realizează îmbinarea diferitelor
piese folosind presele . – dintre operaţiile de ansamblare amintim fălţuirea care este o
operaţie de deformare prin care se realizează ansamblare marginilor a două table sau a
două piese prin îndoirea acestora .
Controlul pieselor preasate la rece
Piesele obţinute prin prelucrare la rece pot avea un înalt grad de precizie ,dacă ştanţele
şi matriţele au fost executate corect .Piesele prelucrate la rece se controlează cu mijloace
universale de control şi cu şabloane .
O atenţie deosebită trebuie acordată verificări materialului presat ,nu trbuie să
aibă ondulaţii sau fisuri .Cauzele pot fii : material necorespunzător ,matriţă executată
incorect sau reglajul maşini executat defectuos .
Măsuri de tehnica securităţii muncii
La operaţiile de presare au loc cele mai fregvente accidente ,care constau în general
în prinderea mîinilor muncitorului între poanson şi inelui matriţei şi ,mai rar , între părţile
rotative ale maşinii.
Aceste accidente se datoresc următoarelor cauze:
-- pornirea neaşteptată a maşini datorită acţionări din greşeală a manetei sau a
pedalei de pornire ;
-- itroducerea sau scoaterea piesei în timp ce presa lucrează;
-- pornirea presei de către conducătorul maşinii ,fără a se asigura ca ajutorul a
scos mîinile de sub culisor (în cazul în care presa este deservită de doi sau mai mulţi
muncitori )
Pentru prevenirea pornirii neaşteptate ,pedala trebuie prevăzută cu apărătoare
superioare sau laterale .Introducerea sau scoaterea piesei la presele care lucrează continuu
se va face numai cu penseta de prindere ,iar culisorul trebuie să fie prevăut cu ecrane de
protecţie .
Pentru a se evita eventualele accidente presele sunt prevăzute cu dublă acţiune
,astfel încît muncitorul să fie ocupat cu ambele mîini atunci cînd porneşte maşina .
La operaţiile de tăiere se folosesc mănuşi de protecţie .

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate