Balneo-Research Journal
1, 2012
CONCEPTE MODERNE PRIVIND
READAPTAREA –RECUPERAREA IN
AFECTIUNILE SNC (SISTEMUL
OGLINDA)
Dr. Delia Cintezã1
1
Institutul Naţional de Recuperare, Medicina Fizica
şi Balneoclimatologie
Rezumat
Conceptul de terapie in oglinda este
un fenomen interactiv; studiile releva
faptul ca seturi identice de neuroni pot fi
activati la un individ in conditiile in care
este doar martor la o actiune efectuata de
alta persoana; uneori, activarea acestor
neuroni este expresia unei emotii sau al
unui comportament.
Neuronii oglinda sunt o clasa
particulara de neuroni vizuali si motorii,
descoperiti prima oara in aria F5 a cortexului
premotor de la maimute. La oameni, activitatea
cerebrala in care sunt implicati neuronii
oglinda are loc la nivelul cortexului premotor si
al cortexului parietal inferior.
Un aspect functional important al
neuronilor oglinda este relatia dintre
proprietatile motorii si cele vizuale.Toti
neuronii oglinda prezinta o congruenta intre
actiunile vizuale la care raspund si raspunsurile
motorii pe care le codifica.
Doua ipoteze importante au fost emise
asupra rolului functional al neuronilor oglinda.
Prima este aceea ca activitatea
neuronilor oglinda intermediaza imitarea; a
doua sustine ca neuronii oglinda stau la baza
intelegerii unor actiuni. Mecanismul ce face
posibila medierea intelegerii actiunilor altora
de catre neuronii oglinda este simplu. De
fiecare data cand un individ observa o actiune
facuta de altcineva, neuronii ce reprezinta acea
actiune se activeaza in cortexul premotor al
observatorului.
Aceasta reprezentare motorie a actiunii
observate, care este indusa automat,
corespunde cu aceea generata spontan in timpul
unei actiuni active, al carui rezultat este
28
Vol.3, Nr.
cunoscut individului. Astfel, sistemul oglinda
transforma informatia vizuala in cunostinte.
Sunt prezentate si teorii structurale
relationate cu neuronii oglinda si empatia.
Empatia este definita ca o identificare
emotionala sau intelectuala cu o alta persoana,
traind indirect sentimentele sau ideile acesteia.
Empatia se extinde peste simpla intelegere a
starii emotionale a unei persoane, ajungand
pana la a simti trairea celuilalt.Un concept
fundamental este acela ca mecanismul
asemanarii in oglinda se activeaza in stransa
legatura cu un stimul sau mai multi din afara
lui. Catalizatorul poate fi observarea actiunilor
motorii sau a expresiilor faciale, cum ar fi
dezgust, bucurie sau frica.
In concluzie, se considera ca aceasta
clasa de celule specializate ale creierului este
localizata in parti ale acestuia care raspund la
stimuli senzoriali si motori (vizuali, olfactivi,
auditivi, tactili).
Folosind RMN-ul functional pentru a
studia influenta diferitelor mirosuri asupra
creierului, o echipa de cercetatori a expus un
subiect la trei tipuri de stimuli olfactivi: urat,
placut si neutru, pentru a obtine un sentiment
de dezgust, placere sau o reactie neutra.
Figura Sistemul neuronal oglinda al
creierului( http://news.softpedia.com)
In acelasi timp, un RMN functional i-a fost
facut unui al doilea subiect, care doar a
observat reactiile faciale ale subiectului expus
la stimuli. Atat in cazul mirosului neplacut, cat
si al celui placut (dar nu la cel neutru),
cercetatorii au raportat ca atat amigdala
(asociata cu emotiile), cat si insula (o structura
Balneo-Research Journal
ce are conexiuni extinse cu amigdala si cu alte
zone somato-senzoriale) observatorului s-au
activat. Rezultatul sustine rolul neuronilor
oglinda in relatiile interumane.
Dat fiind ca activarea neuronilor
oglinda este dependenta de identificarea
empatica cu altcineva, un cercetator duce ideea
mai departe si distinge doua tipuri de identitate:
individuala si sociala. Identitatea sociala este
o capacitate bazata pe neurobiologie pentru
empatie si intelegere a altora, ce evolueaza de
la primele interactiuni cu altii. Astfel, se face o
legatura intre intersubiectivitate si empatie,
intersubiectivitatea fiind definita ca
intruchiparea proceselor empatice dintre un
individ si altul, cand observa o actiune sau
exprimare de sentimente. Sunt considerati
precursori ai empatiei: imprimarea,
atasamentul si sincronizarea. Imprimarea fiind
un model de comportament transmis pe cale
biologica, creeaza o receptivitate automata fata
de anumiti stimuli (ex.: fata mamei pentru
copil). Acest mecanism permite recunoasterea
si atasarea de membri ai aceleiasi specii. La
oameni e considerata a fi baza atasamentului
social si emotional pe care o are un nou-nascut
fata de cel care il ingrijeste. La un nivel neuro-
anatomic, stimulii vizuali si afectivi sunt
transmisi prin conexiuni cerebrale in emisfera
dreapta, intre lobul temporal anterior si
cortexul frontal orbital (localizat in spatele
ochiului), o zona asociata cu procesul central
de vizualizare. Prin stimularea vizuala ce vine
din interactiunea partilor prin contact vizual
sustinut reciproc, sistemul oglinda imprima
zone specifice din creierul copilului,
promovand dezvoltarea neurobiologica si
facilitand astfel o crestere a conexiunilor
dendritice in zone ce formeaza tipuri
comportamentale. Dopamina a fost identificata
ca principalul neurotransmitator care activeaza
aceasta interfata neuronala. Participarea activa
in sistemul oglinda este considerata esentiala
formarii schemei normale de atasament.
Sincronizarea, chiar daca deseori este
inconstienta, incepe cu imprimarea si este
dependenta de familiarizare, recunoastere si
cunoastere, fiind un prototip de comunicare
preverbala. Astfel, sincronizarea stabileste
dedesubturile intersubiectivitatii si cunoasterii
sociale.
Ca si terapia dans-miscare, terapia in
oglinda poate avea una sau mai multe forme,
Vol.3, Nr.1, 2012
exercitate prin miscare, expresie faciala sau
voce. Stand la baza acestor interactiuni
dinamice, neuronii din retelele cu asemanare in
oglinda, din cadrul sistemului nervos central, se
declanseaza in mod activ. Teoretic, seturi de
neuroni din sistemul nervos central sunt
potentati de terapeut cand se misca in sincron
cu pacientul sau doar cand terapeutul observa
pacientul in miscare. In acest din urma mod,
reteaua de neuroni oglinda activi genereaza, de
fapt, conectivitate interneuronala intre cei doi
indivizi.
Pentru a se vedea implicarea neuronilor oglinda
si a empatiei prin terapia dans-miscare, au fost
oferite doua exemple: un proiect de dans
sustinut de coregraful Bill T.Jones si un sondaj
asupra terapiei dans-miscare facut de un
student cu titlul: ”Ce simt femeile musulmane
in corpurile lor in timpul terapiei dans-
miscare?”. Dansul lui Jones a pornit de la niste
gesturi originale, care le-au servit
participantilor drept temelie, acestia
amplificandu-le sau schimbandu-le. Cel de-al
doilea studiu a pastrat integritatea miscarilor
primare sau originale.Chiar daca au fost
diferite, cele doua proiecte au depins de
fenomenul interactional si, fara indoiala, sunt
legate de structura neuronilor oglinda, care
depind de intersubiectivitate, sincronizare si
relationare empatica.
Terapia in oglinda a avut efecte pozitive
in diferite boli, cum ar fi: durerea membrului
fantoma, AVC, sindromul de durere regionala
complexa si in urma interventiilor chirurgicale
asupra mainii.
Durerea membrului fantoma apare la
90% din amputatii; acest tip de durere poate fi
produs de un conflict intre feedback-ul vizual si
reprezentarea proprioceptiva a membrului
29
Balneo-Research Journal
amputat. Terapia in oglinda a fost folosita cu
un oarecare succes la pacientii cu membrul
amputat. Sub directa observatie, pacientii au
efectuat terapia timp de 15 minute zilnic.
Intensitatea durerii a scazut prin tratamentul in
oglinda, ca si numarul si durata episoadelor de
durere, la 100% din pacienti. Rezultatele au
diferit fata de cele obtinute la grupurile de
control, cum ar fi grupul cu oglinda acoperita,
unde doar 17% au raportat o ameliorare a
durerii, iar 50% o inrautatire si grupul cu
vizualizarea mentala, unde 33% au raportat o
scadere a durerii iar 67% o inrautatire.
Reducerea durerii, care este asociata cu
terapia in oglinda, poate avea loc datorita
activarii neuronilor oglinda din emisfera
cerebrala contralaterala cu membrul afectat.
Studii clinice au aratat ca terapia in oglinda
poate fii folosita si pentru ameliorarea
recuperarii dupa un AVC. In unul din studii, s-
a examinat activitatea creierului in timpul
miscarii unilaterale a 5 subiecti dreptaci
sanatosi, cu sau fara a vedea reflexia in oglinda
a miscarii mainii. Rezultatele sugereaza ca
terapia in oglinda este mai eficienta cand este
folosita pentru miscarea dominanta a mainii
drepte, acest fenomen putand fi in legatura cu
manevrarea diferita dintre mana dominanta si
cea non-dominanta. Anumite mecanisme
neuro-fiziologice de baza, care explica aceste
reactii ale terapiei in oglinda, sunt inca neclare.
O ipoteza ar fi ca terapia in oglinda
imbunatateste fluxul sanguin cerebral din zone
corticale desemnate sa reprezinte sistemul
neuronilor oglinda; aceasta metoda este mai
eficienta decat observarea miscarii mainii
neafectate. Studiul a fost efectuat pe 4 subiecti
sanatosi si 3 cu AVC la nivelul arterei
cerebrale medii; ambelor grupe li s-a efectuat
un RMN-functional, in timp ce executau o serie
de miscari. Rezultatele au aratat ca, folosind
tehnica terapiei in oglinda, s-a observat o
crestere semnificativa in fluxul sanguin
cerebral la nivelul cortexului premotor anterior.
30
Vol.3, Nr.1, 2012
Aceste studii ofera dovezi neurofiziologice ca
zonele corticale desemnate sa reprezinte
sistemul neuronilor oglinda sunt angajate in
timpul terapiei in oglinda la pacientii cu AVC.
Ekmann spunea ca oamenii afiseaza
reactii comune cu aceia cu care se identifica
mai bine. Oamenii sunt dotati din punct de
vedere neurologic cu capacitatea se simti, de a
se cunoaste si a se intelege reciproc.
Capacitatea si gradul raspunsurilor empatice
este formata de experienta ce influenteaza
definirea identitatii personale si sociale, in
stransa legatura cu viziunea acestuia asupra
lumii. Reflectia empatica este considerata parte
integranta din procesul terapeutic. Identificarea
intersubiectivitatii poate fi perceputa ca o
proiectie empatica, un fenomen de o importanta
psihoterapeutica deosebita, ce respecta
schimbul de probleme care ghideaza relatia
terapeut-pacient.
Bibliografie:
1. G Rizzolatti, L Craighero The mirror-
neuron system. Annu. Rev. Neurosci. 2004.
27:169–92
2. G. Rizzolatti The mirror neuron system and
his function in humans. Anat Embryol
(2005) 210: 419–421
3. Marco Iacoboni, Istvan Molnar-Szakacs,
Vittorio Gallese, Giovanni Buccino, John
C. Mazziotti, Giacomo Rizzolatti Grasping
the Intentions of Others with One's Own
Mirror Neuron System. PLoS BIOLOGY
4. Maddalena Fabbri-Destro, Giacomo
Rizzolatti Mirror Neurons and Mirror
Systems in Monkeys and Humans.
Physiology, Vol. 23, No. 3, 171-179, June
2008
5. Christian Keysers, Luciano Fadiga The
mirror neuron system: New frontiers.
SOCIAL NEUROSCIENCE, 2008, 3
(3_4), 193_198