Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se dă textul :
„Dănuț coborî treptele pridvorului cu mâinile în buzunar și umerii plecați. Zărind mingea
de fotbal uitată în grădină, își aminti că se jucase cu Olguța, că se rănise la genunchi mai adineaori
– și i se păru că treptele pe care le coboară sunt altele decât cele pe care le suise, și că ograda este
alta, și că Dănuț este altul...
Ca și cum treptele suite atunci și coborâte acum ar fi fost ale vremii, nu ale pridvorului
casei părintești.
Închise ochii...
De multe ori, spre sfârșitul vacanțelor mai ales, Dănuț visa că i s-a întâmplat o nenorocire.
Și-ntotdeauna, deschizând ochii, nenorocirea se isprăvea. Și Dănuț era fericit, cu sufletul plin de
zâmbete desprinse din spaima somnului. Astfel, nenorocirile din somn îl învățaseră să considere
nenorocirea ca un prag peste care treci – deschizând ușa cu o deschidere de pleoape – pentru a
intra în alba încăpere a luminii, cu oglinzi numai pentru zâmbete și ferestre numai pentru soare...”
(Ionel Teodoreanu – La Medeleni)