FSPAC, anul III, Jurnalism

Student: Grigore Miruna

REPORTAJ DE ATMOSFERĂ

O zi la Grădina Botanică din Cluj

O zi de primăvară. Mă trezesc și navigând pe internet zăresc niște poze de la Grădina Botanică

din Cluj. În acel moment realizez că sunt de trei ani în acest oraș și n-am reușit să ajung încă în
acel loc despre care am auzit multe lucruri frumoase. Mă pregătesc și cu inima plină de speranță
plec să mă minunez de acel loc. Cerul e senin, iar razele soarelui îmi mângâie lin părul. Nu simt
nicio adiere de vânt, de parcă timpul ar sta în loc, mă lasă să pătrund în adâncul sufletului, pentru
a răscoli şi a da frâu liber sentimentelor.

Am cumpărat bilet şi am intrat printr-o poartă imensă de lemn. Era larg deschisă, iar deasupra
acesteia, un panou pe care scria cu litere mari Grădina Botanică "Alexandru Borza". Acum, mă
duc spre un loc plin de viaţă. Un loc în care liniştea e la ea acasă, un loc în care te afli în armonie
cu natura. Aud un sunet al cărui ecou mă îndeamnă să păşesc încet treaptă cu treaptă. În faţa mea
se deschide o lume nouă. O lume în care nu e nevoie de cuvinte. O lume în care o privire spune
totul.

Picioarele mă duc spre interior. Fac câţiva paşi, apoi o iau la dreapta și zăresc un câmp imens de
lalele a căror miros e amețitor. Trec mai multe alei mărginite de copaci ce-mi păreau nişte
fantasme care-şi coboară crengile încet spre mine și zăresc Grădina Japoneză care mă fascinează
prin elementele de peisaj specifice Japoniei. Mi-am îndreptat atenţia spre podul din aceasă
grădină Japoneză, care era plin de oameni entuziamați.

Colindând împrejurimile am ajuns la vestitele sere cu palmieri. „E foarte drăguţ acesta. Aş vrea
să-l ating în vârf, dar nu ajung”, îmi spune cu tristeţe o fetiţă. Dimensiunile palmierilor sunt
impresionante, însă emană pozivitate și bună dispoziție, pe care le voi lua cu mine până la
următoarea vizită la această Grădina Botanică care mi-a intrat la suflet.