Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AL POLUARII IN INCINERAREA
DESEURILOR
CUPRINS
1.1.Introducere
1.3.Caracterizarea produselor
1.5.Legislatia in domeniu
Bibliografie
Capitolul I .Prezentarea generala a incinerarii deseurilor
1.1 Introducere
In ziua de azi deseul este o resursa economica si nu se pune problema sa ne debarasam pur si
simplu de deseuri asa cum se facea pana acum. In ultimii ani contextual in care se face
gestionarea deseurilor a evoluat foarte mult. Gospodarirea deseurilor,este una dintre dintre
problemele majore de mediu. Odata ce un deseu a fost produs cea mai buna cale de a reduce
sau de a elimina impactul sau negative asupra mediului este revalorificarea sa. Valorificarea
poate urmari recuperarea de material sau recuperarea de energie.
Deşeurile în societatea actuală reprezintă produse ce rezultă în cantităţi din ce în ce mai mari
din activitatea umană şi care, dacă nu sunt gestionate corespunzător, pot să ducă la poluarea
solului, subsolului, apelor şi aerului.
Eforturile trebuie să fie îndreptate atât spre incinerare, compostare sau descompunerea
organică, cât şi spre reducerea şi reutilizarea, sau reciclarea acestora, atât cât este posibil
pentru deşeurile menajere.
Tabelul 1
Sursa: Martin GmbH, München brosura compania "Thermische Behandl ungund energetische
Verwertung von Abfall", pagina 5, 1997
În cateva mari oraşe, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Timişoara, Constanţa, există instalaţii pilot
pentru incinerarea deşeurilor urbane, de capacitate redusă, realizate in scopul experimentării
soluţiilor tehnologice de incinerare a deşeurilor. (A. Atudorei, I. Păunescu, 2002)
Incinerarea deşeurilor medicale precum si cele municipale reprezintă cele mai importante
surse se emisie a POP-urilor. Unul dintre cele mai importante aspect ale emisiilor de dioxine
provenite din arderea sau incinerarea deşeurilor medicale in Romania nu exista
echipamentele necesare pentru masurarea acestora.
Tabel 2
In Europa, instalatiile variază foarte mult. Variaţia mărimii instalaţiilor poate fi observată atat
in cadrul tehnologiilor cat şi a tipurilor de deşeuri.
Cea mai mare instalaţie de incinerarea deşeurilor solide municipale, din Europa, are o
capacitate de 1 milion de tone de deşeuri pe an.
• deşeuri agricole;
deşeuri de fabricaţie;
deşeuri municipale;
deşeuri de la generarea de energie.
1. Sub aspectul compoziţiei chimice deşeurile se împart in:
deşeuri organice (resturi vegetale si animaliere, hartie, cartoane, textile,
mase plastic, lemn, pluta, etc);
deşeuri anorganice (metale si nemetale, sticla, ceramic, zguri, etc).
2. După caracteristicile principalilor constituienti se disting:
deşeuri combustibile (hartie, cauciuc, textile, mase plastic, lemn);
deşeuri fermentabile (resturi alimentare, fructe şi legume);
deşeuri inerte (sticlă, metale, ceramice);
deşeuri fine (pămant, zgură, cenuşă).
3. Funcţie de gradul de agresivitate faţă de mediu:
deşeuri periculoase (explozive, inflamabile, iritante, toxice, etc).
deşeuri inerte. (V. Oros, C. Drăghici, 2002)
Exista o serie de tehnologii noi care sunt în masura să produca energie din deşeuri fără
arderea lor directă fiind mult mai acceptabil public decat incinerarea.
Japonia este cea mai mare utilizatoare de tratarea termica a deşeurilor solide municipale, din
lume (40 mil tone). Principalele tehnologii folosite sunt grătarele de ardere. Principalul
furnizor este Mitubishu Heavy Industries. Cu toate acestea există peste 100 de staţii de tratare
termică utilizand procese relativ noi: topirea directa, procesele de fluidizare Ebara si
gazeificarea Thermoselect. Aceste produc cantităţi mai reduse de emisii decat procesul
convenţional de ardere a deşeurilor solide.
Ţările de Jos incinerează cca. 38% din deşeurile municipale încat are rate relativ ridicate de
reciclare a deşeurilor municipale la cca. 25%.
Din punct de vedere economic o instalaţie de incinerare nu este o alternativă ieftină deoarece
înregistrează costuri mari de capital şi de operare. Prin urmare reciclarea va continua sa fie
favorizată. În cazul in care reciclarea va fi deturnată de incinerare, ar putea fi percepută o
sancţiune financiară, similară cu taxa de deşeuri.
Conform Oficiului de plăţi pentru carbon (Carbon Finance Unit) al Băncii Mondiale în
2008, costurile de capital ale unui sistem de incinerare cu o capacitate de 1.300 de tone pe
zi variaza de la 20 la 120 de euro/tona, în timp ce costurile de funcţionare ţi intreţinere se
situează între 55 şi 80 de euro/tona. În cazul Romaniei, Planul judeţului Neamţ din anul 2008
consideră că valorile medii pentru tratarea termică se situeaza între 120 şi 140 de euro/tona
pentru o capacitate de 150.000 tone/an.
Gazele de sinteză rezultate de la un proces de incinerare prin gazeificare pot fi arse pentru a
genera electricitate şi abur sau pot fi folosite ca şi component pentru o varietate de substante
chimice şi combustibili. Majoritatea gazeificatoarelor alimentate solid şi lichid generează un
produs secundar numit zgura, care este nepericulos şi poate fi folosit la constructia de
drumuri sau ca material de acoperire. De asemenea, în cazul majorităţii unităţilor de
gazeificare, mai mult de 99% din sulf este îndepărtat si valorificat sub formă de sulf sau acid
sulfuric.
HOTĂRÂRE nr. 268 din 31 martie 2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 427 din 28 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor
ORDIN nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
incinerarea deşeurilor
ORDIN nr. 1274 din 14 decembrie 2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea
activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare
ORDIN nr. 636 din 28 mai 2008 pentru completarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor nr. 1.274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor
de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare
Capitolul II . Descrierea procesului industrial
Incinerarea poate fi practicată in instalaţii mici, individuale, sau la scara industrială. Poate
fi folosită ca un tratament pentru o gama larga de deseuri, atat pentru deseuri solide, cat si
pentru deseuri lichide si gazoase.
Incinerarea deşeurilor se realizeaza, de regulă, in instalaţii de ardere prevăzute cu grătare
şi în instalaţii cu cuptor rotativ. Ele pot trata (arde) deşeuri cu putere calorica mica, de
doar 10 MJ/kg.
Cuptoarele rotative sunt, in special, aplicate pe scara larga pentru incinerarea deşeurilor
periculoase, a deşeurilor medicale, deşeuri solide municipale. Incineratorul cu cuptor rotativ
reprezintă cea mai folosită tehnologie de tratare a deşeurilor la temperaturi înalte. Este
recomandat deşeurilor cu putere calorifică redusă de compoziţie şi stare de agregare (solidă,
semisolidă şi lichidă) variabilă.. Cuptoarele rotative sunt construite dintr-un tambur înclinat,
prevăzut cu şicane, în care sunt introduse prin partea superioară deşeurile ce ard înaintând
spre ieşire sub acţiunea rotativă a cuptorului. Această rotaţie permite un bun contact aer-
combustibil, prin bascularea continuă a deşeurilor. Cuptoarele rotative folosite pentru
distrugerea deşeurilor sunt de regulă destul de scurte (10–12 m) şi au un diametru de 3,5–5 m.
Raportul între lungime şi diametru este între 2:1 şi 10:1, viteza periferică de rotire fiind
cuprinsă între 0,3 şi 3m/min .
Camera secundară de ardere a gazelor trebuie să asigure omogenizarea şi arderea gazelor în
exces de oxigen timp de minimum 2 secunde, la 850°C sau 1100°C, în funcţie de cantitatea
de clor conţinută în deşeu .În practică se folosesc diferite variante constructive, precum
camere de ardere cilindrice sau de altă formă, eventual prevăzute cu şicane şi duze pentru
adaos de aer sau oxigen. Temperatura se atinge prin folosirea unor arzătoare cu combustibil
suplimentar .
În ceea ce priveşte monoxidul de carbon, controlul său depinde în mod esenţial de calitatea
combustiei. În general se admite că trebuie menţinută o temperatură minimă de 850 sau 1100
°C, timp de minimum 1–2 secunde, pentru a se asigura combustia completă a deşeului.
Această condiţie presupune şi un bun amestec cu aerul şi un aport adecvat de aer. Aceste
rezultate nu se pot obţine decât printr-o bună gestionare a deşeurilor şi folosirea sistemelor
automatizate de control al combustiei. În mod normal, toate aceste condiţii sunt îndeplinite de
către incineratoarele modern. Intr-un sistem de incinerare cu cuptor rotativ, deşeurile coboară
pe un grătar înclinat, unde are loc şi eliminarea continuţului de apă din deşeu, prin uscare şi
ajunge in cuptorul rotativ unde are loc combustia. Cuptoarele rotative asigura regimul
turbulent cel mai eficient, ceea ce creşte şansele unui proces de combustie complet.
• energie electrica
Procesele de piroliza si gazeificare pot exporta unele valorii energetice primite de la deseuri.
Consumuri :
• sisteme mecanice
• sisteme de filtrare
• scaderea valorii termice a deseurilor - acest lucru poate duce la necesitatea de a adauga
suplimentare
Utilizarea pentru racirea scruberului reprezinta un consum suplimentar de apa care poate fi
eliminat din fluxul de gaze de ardere, care apoi, dupa tratare, poate fi recirculat. Procesele
fara cazane de recuperare de energie pot avea un foarte mare consum de apa. In astfel de
cazuri, consumul de apa poate ajunge pana la 3.5 tone apa pe tona de deseuri incinerate.
Alte intrari:
Aburul / caldura/ intrari de apa calda – poate fi necesara in proces, sursa poate fi
externa sau recirculata.
Combustibilul – in functie de compozitia deseurilor, unele necesita adaugarea de
combustibili pentru a sprijini tratamentul lor.
Acestia sunt necesari penru mai multe utilizari. De exemplu combustibilii conventionali sunt
consumati in scopul:
1. Sa garanteze temperaturile camerei de ardere sunt mentinute (acest lucru
contribuie la producerea de abur);
2. Cresterea temperaturii in camera de ardere la nivelul necesar inainte ca
instalatia sa fie alimentata cu deseuri (contribuie partial la producerea de
aburi);
3. Cresterea temperaturii gazelor de ardere pentru a evita coroziunea si de a
sprijini vizibilitatea penei;
4. Preincalzirea aerului de combustie.
Este important de retinut ca nu toti combustibilii vor participa la producerea de abur.
(www.anpm.ro)
Emisii in aer:
Emisiile de HCl, HF SO2, NOX si metale grele depind in principal de structura deseurilor si
calitatea filtrarii gazelor de ardere. Emisiile de CO si COV sunt determinate in primul rand de
furnal, parametrii tehnici si gradul de eterogenitate a deseurilor atunci cand acestea ajung in
etapa de ardere.
1. Emisiile de praf:
2. Acid clorhidric
in cazul in care deșeurile contin compusi de sulf, in principal SO2 va fi creat in timpul
incinerarii deșeurilor.
SO2 da naştere la acidifiere si poate fi masurat continuu, iar emisiile, trebuie sa fie
cuprinse in intervalul 1 - 50 mg/Nm3.
3. Oxizi de azot
Emisiile din instalatiile de incinerare a deseurilor sunt formate din cenusa fina din
procesul de incinerare care sunt antrenate in fluxul de gaz;
Instalatiile pentru controlul poluarii aerului reduc emisiile de pulberi in instalatiile de
incinerare a deseurilor
emisiile de praf se masoara in mod normal continuu, cu valori intre < 0,05 si 15 -
mg\/Nm3.
5. Compusi de mercur, plumb
Daca o tona de deseuri urbane este incinerata, aproximativ intre 0.7 -1.7 tone de CO 2
sunt generate;
Acest CO2 este lansat direct in atmosfera si contribuie la efectul de sera.
8. CH4 metan
Se presupune ca, daca arderea este efectuata in conditii oxidative, nivelul de metan in
gazele de ardere va fi aproape de zero si, prin urmare, nu vor fi emise in aer;
Metanul este masurat cu componenta de COV.
3.2. Identificarea si analiza pierderilor/deseurilor
Cenusa si zgura
Zgura rezultata din incinerarea deseurilor municipale se compune, in principal, din parti
minerale (de exemplu: sticla, nisip, ceramica), materii feroase si neferoase si parti
neincinerate ale deseurilor. Prin sinterizarea deseurilor, in conditiile unei bune arderi, se
reduce continutul in suspensii fine si eluabile din zgura, ceea ce asigura o buna recuperare si
un tratament mecanic usor a zgurii.
Scopul tratarii zgurii este recuperarea substantelor care pot fi reincluse în circuitul comercial
(de exemplu: material pentru construirea de strazi si deseuri). Intrebarea daca si sub ce forma
se poate refolosi cenusa de gratar aparuta, depinde de aspecte economice, tehnice si de
tehnica a protectiei mediului.
Cenusa consta in principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvabili in apa,
oxizi de aluminiu si fier.
Cenusa contine, in general, urmatoarele componente: 3 -5% material neincinerabil; 7 -10%
metale feroase si neferoase, 5 – 7% granule mari, 80 -83% granule fine.
• Cenusa zburatoare
Cenusa zburatoare reprezinta partea de material incombustibil ce este evacuata din cazan
impreuna cu fluxul gazului de ardere. Cenusa zburatoare este colectata de catre echipamentul
de retinere a pulberilor, asa cum este precipitatorul electrostatic sau filtrul sac, precum si
economiser-ul si pre-incalzitorul de aer. Cea mai mare cantitate de cenusa este generata de
arderea huilei si lignitului, urmata de arderea turbei si biomasei, in timp ce unitatile
alimentate cu gaz genereaza cantitati foarte mici de cenusa. Cantitatea de cenusa generata de
instalatia alimentata cu combustibilul lichid este mai mare decat cea a cazanului alimentat cu
gaz, insa comparand cu cantitatea de cenusa de la carbune, cantitatile acestea sunt mai
degraba mici.
Cenusa de la desulfurarea fluxului de gaz de ardere sunt cele mai mari cantitati de deseuri
provenite de la instalatiile mari de ardere. Aceste reziduuri sunt partial devarsate pe o
suprafata de teren sau pot fi utilizate in diferite scopuri precum aditivi in productia de ciment
si beton; ca agregat in beton, asfalt, regenerarea minelor sau stabilizarea deseurilor; si ca
ingredient in multe alte produse.
Pulberile de la incinerarea deseurilor
Apa uzata
Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deseurilor pot fi reduse prin folosirea de
sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. In cazul sistemelor umede de epurare a gazelor
reziduale se folosesc doua trepte de spalare (scrubere) pentru eliminarea separata a HCl (pH <
1) si a SO2 (pH de la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se incarca in poluanti si
pentru asigurarea unei eficiente functionari a treptelor de spalare, periodic volume de apa sunt
evacuate din sistem si trimise la instalatia de tratare a apei uzate. Scopul epurarii este
separarea metalelor grele prin neutralizare si precipitare. Apele uzate sunt poluate, in
principal, cu:
- compusi halogeni (fluor, iod, clor, brom);
- sulfati, sulfuri sub forma de saruri sau acizi;
- metale grele;
- fosfor.
Nivelul de epurare solicitat depinde de destinatia prevazuta pentru apa uzata si de "calitatea"
impusa prin sistemul de eliminare ce urmeaza a fi folosit.
Alte reziduuri
Alte tipuri de reziduuri se genereaza in statia de incinerare la intervale diferite de timp si in
diferite componente ale instalatiei:
- namol din instalatia de extractie a cenusii din boiler, care este tratat in statia de epurare si
apoi depozitat sau incinerat;
- ape uzate poluate cu produse petroliere de la spalarea rezervoarelor si a autovehiculelor;
- materiale refractare de la repararea cuptorului si a camerei de postcombustie care pot fi
depozitate controlat sau refolosite in industria materialelor de constructie;
- materiale care au fost folosite la curatirea suprafetelor cuptorului si boilerului si care trebuie
tratate si depozitate controlat.
Emisii in apa
Pe langa generarea de poluare atmosferica, instalatiile mari de ardere sunt de asemenea surse
semnificante prin devarsarea apei (apa uzata si apa de racier) in rauri, lacuri sau mediii
maritime. Aceste devarsari pot cauza probleme cu calitatea apei, ce variaza foarte mult,
depinzand de tipul combustibilului utilizat, de tehnica de epurare aplicata, de tehnica de
racire si prin urmare de cantitatea de apa utilizata, si reactantii de tratare chimici si biologici
adaugati
Datorita comportamentului lor chimic, biologic si fizic, astfel de compusi pot avea un impact
mare asupra mediului acvatic. Aceste substante pot cauza modificari in apa receptoare
precum cresterea aciditatii acesteia sau a alcalinitatii prin modificarea valorii pH, salinitate,
reducerea continutului de oxigen si stimularea cresterii plantelor datorita emisiilor de
substante nutritive pentru plante.
De exemplu, apa din spalarea zgurei si din transportul de cenusa are un caracter alcalin
datorita compozitia cenusii, in timp ce apa din cazan este acida. Apa uzata de la unitatea de
desulfurarea umeda contine saruri precum clorurile si sulfatii. Sarea derivata din mare se
gaseste in majoritatea apelor de coasta. Cu toate acestea devarsarile de la activitatile
industriale precum instalatiile de generare a energiei contin o alta sursa de sare, efectul
acesteia fiind cu mult mai semnificant daca apa este devarsata intr-un rau sau intr-un lac.
Volum de ape uzate provenite din epurarea gazelor de ardere
Apa este utilizata in instalatii de incinerare a deseurilor pentru diverse scopuri. Sistemele de
epurarea umeda a gazelor de ardere da nastere la apa reziduala. In unele cazuri, apa rezultata
de la sistemele umede se evapora, in alte cazuri este trateata apoi se evacuate.
Apa reziduala rezultata in urma spalarii gazelor se face inainte de amestecul cu alte ape
industriale uzate.
In cazul tratarii in comun a mai multor ape industriale uzate, masuratorile se efectueaza
separat pe fiecare din aceste fluxuri, atat la punctul final de deversare in emisar cat si la
punctele de intrare a apelor industriale uzate in statia de epurare. Apoi se calculeaza, prin
bilant de masa, aportul fiecarui flux de poluanti cat si fluxul de masa total al poluantilor la
locul de deversare in emisar. Din acest flux se calculeaza concentratia relevanta de poluanti la
locul de deversare în emisar.
La locul de deversare se masoara urmatorii parametri:
- pH;
- temperatura;
- debitul;
- materii in suspensie;
- metale grele (Hg, Cd, Tl, As, Pb, Cr, Cu, Ni, Zn);
- dioxine si furani (PCDD/PCDF).
Se masoara continuu valorile indicatorilor pH, debit si temperatura. Valorile concentratiilor
indicatorului materii solide totale în suspensie se masoara zilnic. Metalele grele se masoara
cel putin o data pe luna. Valorile concentratiilor de dioxine si furani trebuie masurate cel
putin la jumatate de an. In primul an de functionare, valorile concentratiilor de dioxine si
furani trebuie sa se masoare cel putin o data la fiecare 3 luni.
Pe langa apa reziduala de la curatarea gazelor de ardere, apa reziduala poate aparea, de
asemenea, de la un numar de alte surse, cum at fi:
Condensatoare;
Eliminarea cenusii umede;
Debit de apa de la schimbatorii de ioni;
Boiler de apa;
Apa de la spalarea containerelor de depozitare;
Apa de ploaie contaminate;
Apa de la laboratoare.
Urmatorul tabel arata un nivel de contaminare tipic de apa reziduala din epurarea
gazelor de ardere:
Tabel 3
Principalele substante toxice rezultate din incinerarea deseurilor sunt reprezentate de emisiile
gazoase, cele mai nocive fiind dioxinele si furanii.
Compusii organici ai carbonului includ produsi ce apar doar in cantitati neglijabile, dar care
solicita, totusi, o atentie speciala datorita toxicitatii si efectelor lor cancerigene:
- hidrocarburi aromatice polihalogenate;
- hidrocarburi aromatice policiclice (PAH);
- benzen, toluen si xilen.
Anumite substante din aceste grupe au efecte cancerigene.
Dibenzodioxinele policlorurate (PCDD) si dibenzofuranii (PCDF) se pot forma din anumiti
precursori dupa ardere. Acestia pot fi bifenili policlorurati (PCB), difenilimetani policlorurati
(PCDM), clorobenzen si clorofenoli. PCDD si PCDF se formeaza si in reactiile carbonului
sau compusilor de carbon cu compusi anorganici clorurati in prezenta oxizilor metalici (de
ex. oxid de cupru, nou format sau de novosinteza).
Alte substante toxice sunt cele care intra in compozitia deseurilor menajere si a deseurilor
periculoase .
Principalele surse de metale grele, din deseurile menajere sunt:
a) baterii si acumulatori pentru continutul de Hg, Zn si Ni;
b) metalele - care aduc in deseurile menajere prezenta Pb, Cu si Cr;
c) deseurile marunte (< 20 mm) care sunt purtatori importanti de Cu, Pb, Ni si Zn.
d) hârtia si cartonul care conduc la cresterea continutului de Pb si Cr.
Deseurile periculoase specifice productiei apar in anumite sectoare industriale si in special, in
industria chimica. Compozitia acestor deseuri depinde, în principal, de domeniul particular
(specific) de productie si poate contine concentratii mari de elemente in stare moleculara,
precum clor, fluor, brom, iod, fosfor, azot sau sulf.
Capitolul IV. Posibilitati de prevenire si control al poluarii
4.1 Reglementari nationale si internationale pentru prevenirea poluarii
Principiile de baza în aplicarea Directivei IPPC, în vederea realizării unui sistem integrat
pentru prevenirea şi controlul poluării provenite de la activităţi specifice, sunt:
Transpunere
Prevederile Directivei 96/61/CE au fost transpuse integral prin OUG nr. 34/2002 privind
prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata prin Legea nr. 645/2002.
· Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 860/2002 (M.Of. nr. 52/03.01.2003)
pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a
acordului de mediu;
· Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1144/2002 (M.Of. nr. 35/22.01.2003)
privind stabilirea Registrului privind poluantii emisi in mediu de activitatile aflate sub
incidenta prevederilor OUG nr. 34/2002, aprobata prin Legea nr. 645/2002;
· Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1440/2003 (M.Of. nr. 177/20.03.2003)
pentru aprobarea Ghidului National pentru realizarea Registrului privind poluantii emişi.
În cadrul strategiei globale de reducere a poluării, scopul acestei directive este de a preveni
sau reduce efectele directe şi indirecte ale emisiilor de compuşi organici volatili (COV)
asupra mediului şi sănătăţii umane, prin stabilirea unor limite de emisii pentru astfel de
compuşi şi a unor condiţii de funcţionare pentru instalaţiile industriale care utilizează solvenţi
organici.
HG nr.699/2003 este utilizat pentru a stabili consumul de COV din fiecare activitate şi pentru
a se verifica, dacă valoarea de prag este depăşită; a dovedi la fiecare activitate, dacă este
respectată: valoarea limită pentru emisii fugitive, valoarea limită pentru emisii totale,
valoarea ţintă a planului de reducere.
La nivelul Uniunii Europene, s-a aplicat Directiva Parlamentului şi Consiliului European nr.
2000/76/EC din 4 decembrie 2000 cu privire la incinerarea deşeurilor. Aceasta reprezintă o
bună ilustrare a evoluţiei legislaţiei în domeniu, atât din punct de vedere al formei cât şi al
cerinţelor. Directiva prezintă cerinţele legislative ce vor trebui aplicate etapizat din anul 2000
până în 2010, fiind prevăzute termene de conformare pentru instalaţiile de incinerare şi
coincinerare existente şi concesiile ce pot fi făcute de către statele membre. Cerinţele
legislative cuprind condiţiile de monitorizare şi funcţionare, calitatea cenuşii, a apelor de
spălare a gazelor şi a gazelor rezultate.
Monitorizarea emisiilor atmosferice şi a parametrilor funcţionali se efectuează continuu
pentru NOx, CO, praf total, COT, HCl, HF, SO 2, temperatura gazelor, O2, temperatura arderii,
presiune şi umiditate.
Există multe procese şi o varietate de echipamente şi tehnici care pot fi folosite la reducerea
emisiilor rezultate de la incinerarea deseurilor.
Tehnici de reducere a emisiilor de pulberi;
• Tehnici de reducere a emisiilor de oxid de sulf;
• Tehnici de reducere a emisiilor de oxid de azot;
• Tehnici de reducere a COV, a CO2;
• Tehnici de reducere a emisiilor de metale grele, etc.
Reducerea emisiilor din instalaţiile de incinerare a deseurilor poate fi realizată pe diferite căi,
dar în general măsurile pot fi împărţite în două categorii, măsuri primare şi secundare, şi
anume:
Măsuri primare: Măsuri integrate de prevenire sau reducere a emisiilor la sursa sau pe
durata arderii, incluzând:
• Măsuri de alimentare cu combustibil
• Modificări aduse arderii.
Măsuri secundare: Masuri end-of-pipe (la final), adica acelea ce controleaza emisiile in aer,
apa si sol.
Masuri primare de reducere / prevenire a emisiilor de NOX
Schimbarea combustibilului
Posibilitatea de a schimba combustibilul din solid in lichid sau gazos nu este considerata in
acest document deoarece fezabilitatea tehnica, economica si politica a schimbarii de
combustibil este determinata preponderent de circumstantele locale. Cu toate acestea, in
general, utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de sulf şi azot este o opţiune de luat în
considerare.
Unitatile de spalare a carbunelui reprezinta in continuare o tehnica de reducere a ambelor
tipuri de emisie, cenusa si dioxid de sulf. Mai important este faptul ca aceasta poate fi o cale
mai eficienta pentru operator din punct al costurilor de a imbunatati situatia emisilor. Cu
toate acestea, tehnicile de preparare a combustibilului sunt aplicate in principal la sursa de
furnizare si de aceea.
Modificările combustiei
Scopul modificarilor combustiei schimba conditiile care trebuie la formarea de NO X . Cele
mai multe din aceste tehnici implica o reducere a concentratiei oxigenului in zonele de
termperaturi inalte ale flacarii si o micsorare a timpului de ramanere a produsilor de
combustie in zonele de tmperatura inalta ale flacarii. Principalele tipuri de modificari ale
combustiei care sunt folosite la reducerea formarii de NOX sunt:
Functionarea joasa a excesului de aer – implica pur si simplu o micsorare a cantitatii totale de
aer folosit in procesele de combustie. Toate sistemele de combustie folosesc putin mai mult
aer decat este theoretic necesar pentru a realize arderea complete a combustibilului.
Reducand nivelul de aer la o valoare scazuta, concentratia oxigenului in zona de temperatura
inalta a procesului de combustie poate sa fie minimizata, in cazul acesta reducand formarea
de NOX.
Combustia ne-stoechiometrica – implica amestecarea combustibila cu aerul intr-un mod care
sa reduca temperaturile de varf ale gazului si concentratiile de oxigen. De obicei, o portiune
din flacara combustiei functioneaza la nivele joase de oxigen pentru a permite ca oxidarea
celei mai mare parti a combustibilului sa se petreaca in zonele unde NO X este suprimat.
Combustia este completata in portiunea din flacara sau din camera de combustie furnizand
restul de oxigen necesar pentru oxidarea completa a combustibilului.
Recircularea gazelor de evacuare – implica intoarcerea gazelor de ardere in camera de ardere
a boilerului. Gazul putin racit de la iesirea din boiler este amestecat cu flacara arzatorului
pentru a reduce temperature de varf ale flacarii, reprimand in felul acesta formarea de NO X.
Acesta metoda necesita un ventilator de recirculare separate printr-un sistem de conducte.
Rearderea combustibilului – se refera la functionarea arzatoarelor principale ale unui boiler la
exces scazut de aer (conditii de exploatare bogate in combustibil). Intre 10 – 20 % din
combustibilul total este injectat in boiler printr-o serie de porturi (duze, pompe de injectie).
Aceasta creiaza conditii de exploatare bogate in combustibil in intreaga camera de ardere.
Compusii partial oxidati formati in arzator si rearsi in zona de injective a combustibilului,
localizata in regiunea mijlocie a boilerului, sunt dupa aceea oxidati in intregime in regiunea
superioara a boilerului. O serie de ajutaje de aer se folosesc in regiunea superioara, pentru a
furniza aerul necesar pentru o ardere competa.
Daca sunt alterate conditiile de ardere, se potforma o serie de compusi partial oxidati si
monoxide de carbon.
Trebuie avute in vedere urmatoarele criterii pentru operatiile cu emisii reduse de NOX:
• Siguranta de operare (de exemplu aprindere stabila peste intervalul de sarcina)
• Securitatea in functionare (pentru prevenirea, de exemplu a coroziunii, depunerilor ,
supraincalzirii tevilor etc.)
• capacitatea de a arde o gama variata de combustibili
• ardere completa (pentru reducerea nivelurilor de carbon-in-cenusa, pana la 5 % de carbon
nears in cenusa zburatoare este o conditie obisnuita pentru a putea comercializa cenusa
zburatoare catre industria cimentului. Combustia completa este de asemenea de dorit pentru a
evita emisiile ridicate de monoxid de carbon)
• cele mai reduse emisii de poluanti, respectiv evitarea formarii altor poluanti, de exemplu
N2O.
• consecinte minime nedorite asupra echipamentului de curatare a gazelor arse
• costuri de intretinere reduse.
Exces de aer redus
Excesul de aer redus este o masura de operare relativ simpla si usor de implementat pentru
reducerea emisiilor de oxizi de azot. Prin reducerea cantitatii de oxigen disponibile in zona de
ardere la cantitatea minima necesara pentru o ardere completa, conversia azotului din
combustibil si, intr-o mai mica masura, formarea de NOX termic sunt reduse. Prin aceasta
masura se poate atinge o reducere considerabila a emisiilor, mai ales in cazul vechilor central
electrice, astfel a fost adoptata in multe instalatii mari de ardere existente. In general, noile
centrale sunt dotate cu un echipament de masurare si control care face posibila o adaptare
optima a debitului de aer pentru ardere.
Nu este necesara nici o energie suplimentara pentru arderea excesului de aer scazut si, daca
este efectuata adecvat, disponibilitatea centralei electrice nu ar trebui sa fie afectata de
aceasta masura primara de reducere a emisiilor. Cu toate acestea, odata cu reducerea nivelului
de oxigen, arderea poate deveni incompleta, iar cantitatea de carbon nears din cenusa poate sa
creasca. Suplimentar, temperatura aburului poate sa scada. Reducerea oxigenului in zonele
primare la cantitati foarte scazute poate de asemenea sa duca la niveluri ridicate de monoxid
de carbon. Rezultatul acestor moificari poate fi o reducere a eficientei cazanului, zgurificare,
coroziune si un impact general negativ asupra performantei cazanului. Alt efect al acestei
tehnici este nu numai reducerea NOX, ci si a SO3, ceea ce poate duce la coroziune si depuneri
la nivelul preincalzitorului de aer si al dispozitivului de control al substantelor
impurificatoare.
Potentialele probleme de siguranta, care ar putea rezulta din utilizarea acestei tehnici fara un
sistem strict de control, includ incendii in preincalzitoarele de aer si in rezervoarele de
cenusa, precum si cresteri ale opacitatii si ale ratelor de pierdere de apa.
Arderea in trepte
Reducerea NOX prin intermediul introducereii in trepte a aerului deasupra focului se bazeaza
pe crearea a doua zone despartite de ardere, o zona primara de ardere cu o lipsa de oxigen si o
zona secundara de ardere cu un exces de oxigen pentru a asigura o ardere completa.
Introducerea in trepte a aerului deasupra focului reduce cantitatea de oxigen disponibil (in 70
– 90 % din aerul primar) in zona primara de ardere. Conditiile sub-stoichiometrice din zona
primara suprima conversia azotului din combustibil in NO X. De asemenea, formarea de NOX
termic este redusa intr-o oarecare masura de temperatura de varf scazuta rezultata. In zona
secundara, 10 – 30 % din aerul de ardere este injectat deasupra zonei de ardere. Arderea este
completa la acest volum marit al flacarii. Astfel, treapta secundara cu o temperatura relativ
scazuta limiteaza producerea de NOX termic.
Tehnici de reducere a emisiilor de CO
Emisiile de CO sunt o consecinţă combustiei incomplete si pot fi cauzate de temperaturi prea
joase de ardere; de un timp prea scurt de rămanere in zona de ardere; sau de un amestec
ineficient de combustibil si aer pentru ardere, ducand la zone limitate sarace in oxigen.
Monoxidul de carbon este cel mai important gaz nears. In lipsa oxigenului, este un compus
stabil chiar si la temperaturi ridicate.
Emisiile de gaze nearse sunt afectate de mai multi parametri. De regula, emisiile de gaze
nearse se afla la nivelul cel mai superior atunci cand sunt probleme in controlul raportului
combustibil/aer in focare sau cand calitatea combustibilului este neomogena (cum este cazul
deseurilor si al biomasei). Carbunii cu reactivitate scazuta si continut volatil (antracit) tind sa
sporeasca emisiile de gaze de ardere. Emisiile mari pot fi de asemenea determinate de
temperaturi de ardere scazute, cauzate la randul lor de folosirea unui combustibil de calitate
inferioara, de o incarcare partiala sau o functionare rea a arzatorului.
Realizarea unei combustii corecte este principalul mijloc de minimizare a emisiilor de CO
provenite de la incineratoare. Unul dintre aspectele cele mai importante este mentinerea unui
nivel suficient de oxigen in camera de combustie, acolo unde au loc reactiile de oxidare.
Infiltarea aerului ambient in camera de combustie trebuie evitata, deoarece aceasta duce la
racirea anumitor zone si impiedica reactiile de oxidare a CO.
Pentru sursele care genereaza un continut relativ scazut de gaze ce contin CO se pot folosi
sisteme de oxidare termice sau catalitice. Insa din punct de vedere economic acestea nu sunt
practice pentru incineratoare de dimensiuni mari. Pentru sisteme mari, minimizarea
procesului de combustie este singura metoda viabila de reducere a emisiilor de CO. ( S.
Anghel, D. Giosanu, 2010)
Metode chimice
Masuri de reducere a emisiilor de NOx
Masurile secundare sunt tehnici de final (end-of-pipe) de reducere a oxizilor de azot (NO X)
deja formati. Acestea pot fi implementate independent sau in combinatie cu masuri primare
precum un arzator cu NOX redus etc. Majoritatea tehnologiilor pentru gaze arse in vederea
reducerii emisiilor NOX se bazeaza pe injectia de amoniac, uree sau alt compusi care
reactioneaza cu NOX din gazele arse pentru a-l reduce la azot molecular. Masurile secundare
pot fi impartite in:
• Reducere selectiva catalitica (SCR)
• Reducere selectiva non-catalitica (SNCR).
În cazul reducerii necatalitice selective (SNCR) agentul de reducere este injectat acolo unde
gazele au atins o temperatură cuprinsă între 930 – 980 0 C, pe când este injectată acolo unde
temperatura este cuprinsă între 950 – 10500 C. Injectarea are loc după combustie şi înainte de
alt tratament. Temperatura, raportul molar NH3 /NOx şi durata de reţinere sunt principalii
parametrii pentru reducere optimă. Temperatura sub nivelul menţionat mai sus cauzează
emisia amoniacului nereacţionat; temperaturi semnificativ deasupra nivelului oxidează
amoniacul la NOx. SNCR are loc cu un raport molar NH 3 /NOx cuprins în domeniul 0,5 –
0,9. La nivele mai înalte (>1,2) poate exista de asemenea amoniac liber, generând aerosoli de
clorură şi sulfat de amoniu care trece prin filtru.
Durata de reţinere şi calitatea amestecării sunt decisive pentru eficienţa reacţiei. Un timp de
reţinere prea scurt va cauzade asemenea amoniac liber.
În cazul reducerii catalitice selective (SCR), curentul de gaz şi agentul injectat este trecut
peste catalizator, temperatura fiind cuprinsă între 200 şi 5000 C şi dependentă de catalizator.
Amestecarea optimă, raportul molar NH3 /NOx asupra catalizatorului este foarte important.
Raportul molar este menţinut de obicei sub 1,1. Temperatura considerabil mai săzută
comparativ cu SNCR face posibil ca instalarea SCR să se efectueze după alte tratamente, ca
reducerea prafului şi FGD. Astfel, un amestec de aer (pentru a controla conţinutul optim de
oxigen) şi amoniac este adăugat după FGD. Curentul de gaz desulfurizat necesită o
reîncălzire la temperatura de reacţie necesară. Avantajul acestui procedeu este că, nefiind
adsorbţie de praf nu este posibilă apariţia amoniacului liber.
Echipamentul SNCR şi SCR constă în:
• Rezervor amoniac apos (sau alţi agenţi)
• vaporizator
• un furnizor de gaz purtător, abur sau aer comprimat
• injector cu duză
• strat catalitic (cu SCR)
Principalii componenţi ai catalizatorului sunt dioxid de titaniu cu compuşi de vanadiu,
tungsten şi molibden.
Există şi alte tehnici care tratează dioxidul de sulf şi NOx în operaţii consecutive, fie în
operaţii simultane, cum ar fi :
• Desonoxarea, prin care fluxul de gaz desprafuit este amestecat cu amoniac şi trecut la 450 0
C peste catalizator pentru a reduce NOx şi apoi peste un catalizator pentru a transforma SO 2
în SO3, care trce în H2SO4.
• Absorbţia NO (90% din NOx în gazul de ardere este NO) şi SO 2 cu chelaţi (pentru legarea
NO) în soluţie de bicarbonat de sodiu şi reacţia redox a complexului NO cu sulfit, ducând la
azot gazos.
Un posibil dezavantaj al SCR il reprezinta pierderea de amoniac. Acest lucru se intampla
datorita reactiei incomplete a NH3 cu NOX, cand mici cantitati de NH3 parasesc reactorul cu
gazele arse. Acest efect este cunoscut ca pierdere de amoniac (pierdere de NH 3). Pierderea de
amoniac creste odata cu cresterea proportiei de NH3/NOX si cu reducerea activitatii
catalizatorului. Pierderea ridicata de amoniac (scapare de NH3) poate duce la:
• formarea de sulfati de amoniu, care se depun pe instalatiile din josul circuitului cum ar fi pe
catalizator si preincalzitorul de aer
• NH3 in apele reziduale ale desulfurizarii gazelor arse si apa de curatare a incalzitorului de
aer, si concentratia ridicata de NH3 in cenusa zburatoare.
Principalele avantaje ale tehnologiei SCR sunt:
• conversia de NOX nu creaza nici un component secundar de poluare
• emisia de NOX poate fi redusa cu 90 % sau mai mult
• pentru a respecta normele privind calitatea aerului, SCR poate fi aplicata cu un consum
adaptat de NH3 pentru a reduce efectele de pierdere de NH3 si pentru a prelungi durata de
viata a catalizatorului.
Metoda prin oxidare termica a emisiilor cu CO, COV
Oxidarea termica este procesul de oxidare a gazelor combustibile si a mirosurilor in curentul
de gaze reziduale prin incalzirea amestecului de componente contaminoase cu aer sau oxigen
asupra punctului de auto-aprindere intr-un cuptor, si mentinindu-l la temperatura ridicata timp
suficient pentru combustia completa in dioxid de carbon si apa. Timpul, temperatura (de 200-
400 °C aupra punctului de auto-aprindere), turbulenta (pentru amestecare) si disponibilitatea
de oxigen, toate afecteaza rata de eficienta a procesului de combustie. Acesti factori
furnizeaza planul de baza pentru sistemul de oxidare COV. In prezenta COV halogenati,
conditii special pot fi necesare pentru a innabusi generarea (ori de-novo sinteza) de dioxina,
desi in mod normal are loc doar o formare neglijabila de dioxina cu combustia curentelor
gazoase reziduale:
• Timp de stationare ≥1 s
• temperatura ≥1100 ºC
• continut de oxigen >3 %
• innabusirea fluxului de gaz dupa incinerator pentru a fi transmis catre deschiderea de
recombinare a dioxinei.
Citeva tipuri de oxidatori termice sint utilizate:
• oxidatorul termic direct, alcatuit dintr-o camera de combustie si fara a include recuperator
de caldura pentru aerul evacuat
• oxidatorul termic regenerativ, urmarind procedeul :
- curentul de gaz evacuat intra in oxidator printr-o deschidere comuna si trece in camera de
regenerare printr-un ventil fluture
- apoi trecind printr-o matriţă ceramică de schimb de caldură care ridica temperatura gazului
aproape la temperatura de oxidare
- apoi intra in camera de combustie, care este mentinut la cca. 800 °C de catre arzatori,
caldura emanata reducand consumul de combustibil a arzatorilor
- apoi parasind camera de consumatie printr-o a doua matriţă ceramică de schimb de caldură
transfera energia termica pentru a fi re-utilizat la pregatirea ciclului urmator
- curentul de gaz curat este eliberat print-un ventil de emitere pentru descarcare.
Datorita temperaturii relativ ridicate a spatiului de combustie, excesul mare de aer si
temperatura scazuta a flacarii, se formeaza doar mici cantitati de monoxid de carbon si NOX.
Acest sistem este potrivit mai ales pentru curentii de gaze reziduale cu rate de scurgeri
comparativ ridicate (pana la 200 Nm3/s).
Procesul de oxidare catalitica pentru emisiile cu continut de CO, COV
Oxidarea chimica utilizeaza agenti oxidanti puternici (hipoclorit, peroxid, permanganate, etc)
care actioneaza asupra deseurilor cu risc, facandu-le mai putin toxice.
Oxidatorii catalitici opereaza intr-un mod foarte similar cu oxidatori termici, diferenta majora
fiind, ca gazul dupa ce trece prin area de flacari, trece printr-un un strat catalizator.
Catalizatorul are efectul de-a creste rata reactiei de oxidare, permitand conversarea la
temperaturi de reactie mai joase decat in unitatile de oxidare termica. Deci, catalizatorul la
fel, permite ca oxidatori mai mici sa fie utilizati.
Gazele reziduale sunt incalzite de catre arzatori auxiliari pana la aproximativ 300-500 °C
inainte de intrare in stratul catalizator. Temperatura maxima de evacuare proiectata a
catalizatorului este tipic 500-700°C .
Metoda contactarii curentului de gaz cu stratul catalizator serveste la distingerea sistemului
de oxidare. Atit sisteme cu strat fixat cat si cele cu strat fluidizat sint utilizate.
Catalizatorii utilizaţi la oxidarea COV sunt fie metale preţioase ca platină, paladiu sau rodiu
pe un suport ceramic sau metalic fie metale alcaline pe suport de bile ceramice, amestecuri de
oxizi ai metalelor de obicei susţinute de un cadru metalic puternic ca oxizi de cupru, crom,
mangan, nichel, cobalt etc.
Catalizatori precum crom/aluminiu, oxizi de cobalt sau oxizi de cupru/oxizi de mangan sunt
folosiţi pentru oxidarea gazelor conţinând compuşi ai clorului. Catalizatorii pe bază de platină
sunt activi pentru oxidarea sulfului din compuşi organici volatili, deşi sunt rapid dezactivaţi
de prezenţa clorului.
Prezenţa otrăvurilor pentru catalizatori în gazul rezidual, precum particule sau substanţe
chimice, poate avea un impact semnificativ în durata de viaţă a catalizatorului. Metoda
oxidarii catalitice este utilizata si pentru reducerea emisiilor cu compusi organici ai
carbonului.
Dioxine si furani
Dioxinele şi furanii sunt denumirile date unei clase de compuşi formate din dibenzo-p-
dioxină (PCDD) şi policloruraţi dibenzofurani (PCDF). Expunerea la dioxine şi furani
produce efecte biochimice şi biologice în oameni şi animale [6]. Dioxinele şi furanii sunt
substanţe deosebit de periculoase pentru sănătatea publică. Dioxinele (tetraclordi-
benzodioxina, dioxina) sunt substanţe deosebit de periculoase, ale căror efecte sunt cunoscute
de multă vreme, de 1000 ori mai periculoase decât cianura de potasiu. La oameni produce
vătămări grave ale pielii şi produce efecte foarte puternice asupra embrionilor.
Exista un numar mare de dioxine clorurate si furani. Cele mai toxice sunt dioxinele si furanii
care prezinta intre 4-8 atomi de clor in structura. In 1991 s-au efectuat studii la 1500 de
lucratori expusi la contaminarea cu dioxine. Din studii a rezultat o crestere a incidentei
cancerului, fata de martori, cu 15%.
Pentru limitarea emisiilor de dioxine şi furani există trei măsuri importante ce se pot lua [6]:
- minimizarea formării precursorilor sintezei dioxinei şi furanilor în camera de
combustie, prin realizarea unei bune combustii la temperaturi mai mari de 900ºC;
- reducerea formării dioxinelor şi furanilor prin inhibarea activităţii catalitice a cuprului
din cenuşile zburătoare, prin folosirea varului sau amoniacului şi prin desprăfuirea
rapidă, efectuată la temperaturi ridicate (peste 300ºC);
- optimizarea captării dioxinelor şi furanilor, prin folosirea unor sisteme de joasă
temperatură cu adsorbanţi;
- automatizarea procesului de combustie şi epurare a gazelor
Tehnici de control
In instalatiile de ardere, care constituie o sursa majora de emisii a dioxinelor si furanilor,
mecanismele de formare depind in special de existenta compusilor cu clor in deseul incinerat,
precum si de temperature de ardere. Formarea dioxinelor si furanilor prezinta o crestere in
interval de temperature de 200 – 550 0C. Unul din mecanismele de formare propuse pentru
sistemul dioxina-furan implica reactia ce au loc la suprafata particulelor din fluxul de gaze
dintr-un cazan.
O cale de reducere a concentratiile de dioxine si furani este distrugerea lor prin oxidare
termica la temperature de peste 550 0C in arzatoare cu flacara ale camerelor de combustie ale
instalatiilor cu ardere.
O alta modalitate de reducere a concentratiilor dioxinelor si furanilor este utilizarea la
instalatia de ardere a echipamentelor economizoare de caldura si preincalzitoare cu aer. Astfel
incat gazele de ardere care parasesc instalatia de combustie sa aiba temperature sub 2000C.
Economizoarele de caldura sunt sisteme care preiau caldura de la gazele de ardere fierbinti
evacuate in instalatia de ardere (pe care le racesc) si transfera aceasta caldura apei utilizata in
boiler.
Preincalzitoarele de caldura racesc gazelle firbinti care se evacuiaza din instalatiile de
incinerare prin preluarea caldurii de la aceasta catre un jet de aer rece, circulat in preincalzitor
de catre un ventilator. Aerul rece strabate o tubulatura care se roteste lent in jetul de gaze
fierbinti, este reincalzit si reintrodus in procesul de combustie, crescand randamentul acesteia.
Factorii locali care urmeaza a fi luati in considerare, pentru incinerarea deseurilor, includ:
In scopul de a oferi niveluri de performanta care sunt in general compatibile cu BAT, BAT
pentru incinerarea deseurilor reprezinta:
20. Utilizarea unui sistem pentru a transforma energia gazelor de ardere in energie
electrica si / sau pentru a furniza abur cu o eficienta de conversie termica a:
- pentru deseurile munucipale mixte de cel putin 80%
- pentru deseurile municipale tratate de 80 – 90%
- pentru deseurile periculoase peste 60 – 70%
- pentru alte tipuri de deseuri de 60 -90%.
21. Pentru procesul de gazeificare sau piroliza, care sunt combinate cu o etapa ulterioara
de combustie, utilizarea unui cazan cu o eficienta de conversie termica de la cel putin
80% sau utilizarea unui motor cu gaz sau alte tehnologii de generare a energiei
electrice;
22. In cazurile in care este generate energie electrica se ia in considerare parametrilor de
abur mai mari pentru a creste generarea energiei electrice si protejarea materialelor
cazanului folosind material rezistente. Parametrii optimi pentru o instalatie sunt
extreme de dependenti de coroziunea gazelor de ardere si de compozitia deseurilor;
23. Selectia unei turbine potrivite pentru generarea energiei electrice si termice de inalta
eficienta;
24. Pentru reducerea generala a cererii totale de energie de instalare , se ia in considerare
urmatoarele:
a. Evitarea reincalzirii gazelor de ardere ori de cate ori este posibil;
b. In cazul in care se utilizeaza SCR, se utilizeaza schimbatoare de caldura pentru a
incalzi gazele de ardere de intrare;
c. In cazul in care se cere reincalzirea gazelor de ardere sunt utilizate sisteme de
schimbatoare de caldura ce duce la reducerea cererii de energie;
d. Evitarea utilizarii combustibililor primari in defavoare surselor din import;
25. In cazul in care sunt necesare sisteme de racier, optiunea sistemului termic este de a
selecta condensatoare de abur de racier care sunt cel mai bine adaptate la conditiile
de mediu, tinand si de eventualele efecte cross – media;
26. Utilizarea unei combinatii a cazanului on- line si off- line pentru a reduce acumularea
dede praf in cazan;
27. Utilizarea unui ansamblu de sisteme de epurare a gazelor de ardere (FGT);
28. Pentru emisiile din aer associate cu BAT, atunci cand se alege un sistem FGT , se ia
in considerare:
- potentialul impact al consumului de energie al instalatiei:
- probleme de compatibilitate care pot aparea la consolidarea instalatiei
existente;
- reducerea consumului de reactivi pentru FGT si a productiei de deseuri cand
se
29. Utilizeaza un sistem FGT umed sau uscat printr-o combinatie adecvata de sisteme
intermediare FGT:
- reglarea si controlul cantitatilor de reactivi injectati, in scopul pentru a
satisface cerintele pentru tratarea gazelor de ardere , astfel incat nivelele de
emisie sunt respectate;
- utilizarea generarii semnalelor de raspuns rapid in amonte / aval ce
monitorizeaza nivelul de SOx ( sau a altor parametric care se voe dovedi utili
in acest sens ), pentru optimizarea dozelor de reactivi utilizate la FGT;
- recircularea unei parti a deseurilor colectate de la FGT;
30. Utilizare de aer primar pentru a reduce productia de NOx, fie impreuna cu SCR/
SNCR, in functi de eficienta de reducere a gazelor de ardere;
In general, SCR este considerat BAT in cazul in care este dorit reducerea de NOx . Un
stat membru a raportat ca au fost unele cazuri in care s-au inregistrat dificultati
tehnice cand sa utilizat un sistem SNCR de reducere a emisiilor de de la instalatiile
existente de incinerare a deseurilor, iar reducerea emisiilor de NOx si eficienta
costurilor au fost mici;
31. Pentru reducerea dioxinelor policlorurate si a furanilor se are in vedere:
- Tehnici pentru imbunatatirea cunostintelor si controlul deseurilor inclusive
caracteristicile lor de ardere, utilizand o selectie adecvata a tehnicilor:
- Utilizarea de modele de instalare si de control operationale, care evita
conditiile care pot da nastere de dioxine policlorurate si furani, in interval de
temperatura de 250 - 4000 C;
- Utilizarea de combinatii diferite de tehnici de reducere a dioxinelor si furanilor
din emisii:
a. Adsorbtia pe paturi fixe
b. Adsorbtia prin injectare de carbon activat / a altor reactivi
c. Utilizare de filtre cu saci catalitice
32. Pentru controlul emisiilor de Hg, in cazul in care scruberele umede sunt aplicate ca
principalul mijloc eficient de control al emisiilor totale de Hg:
- utilizarea intr-o prima etapa a pH-ului scazut cu adios de reactivi specifici
pentru eliminarea ionilor de Hg;
- injectarea de carbon activ;
- utilizarea filtrelor de cocs;
33. Pentru controlul emisiilor de Hg, in cazul in care sunt aplicate sistemele FGT semi-
umede sau uscate, se utilizeaza carbon activat sau alti reactivi adsorbanti , eficienti
pentru adsorbtia de dioxine policlorurate, furani si Hg , astfel incat in final emisiile
din aer sa fie in accord cu BAT.
34. Optimizarea generala a recircularii si reutilizarii apei uzate provenite din cadrul
instalatiei, utilizarea apei din cazanul de evacuare ca sursa de apa pentru epuratorul
umed, in scopul de a reduce consumul de apa;
35. Utilizarea de sisteme de drenaj, de tratament si de descarcare a apei de ploaie care
cade pe sit, astfel inact sa nu se contamineje apa cu potentialele fluxuri de deseuri;
36. In cazul in care se aplica tratament umed a gazelor de ardere:
a. Se utilizeaza tratament fizic si chimic de epurare a efluientilor inainte de
descarcare de pe sit, astfel inact nivelul de emisii sa fie in accord cu BAT;
b. Recircularea efluientilor epuratorului umed in cadrul sistemului scruberului si
utilizarea conductivitatii electrice (m S/ cm) a recircularii apei ca masura de
control
c. Utilizarea de sulfuri (ex. M- trimercaptotriazine) sau alti lianti pentru reducerea
Hg (sau altor metale grele) in efluientul final;
37. Utilizarea de combinatii a tehnicilo si principiilor pentru imbunatatirea arderii
deseurilor, in masura in care este necesara atingerea unui procent scazut de cenusa (1-
2%);
38. Gestionarea separate a cenusii si a altor deseuri de la incinerare, astfel inact sa se
evite sa se evite contaminarea cenusii si prin urmare potentialul de cenusa recuperate;
39. In cazul in care se utilizeaza o predesprafuire, se va efectua o evaluare a compozitiei
cenusii colectate in scopul recupreării, fie direct fie după tratament;
40. Separarea metalelor feroase / neforoase din cenusa, pentru recuperarea lor in scopuri
economice viabile;
41. Punerea in practica a masurilor de reducere a zgomotului pentru a indeplini ceritele
locale de zgomot;
42. Se aplica un management de mediu. O serie de tehnici de management de mediu sunt
reprezentate ca BAT. Domeniul de aplicare si natura Sistemelor de Management de
Mediu, va fi, in general legat de natura, amploarea si complexitatea instalatiei,
precum si de impactul pe care il poate avea asupra mediului. BAT-ul este de apune in
aplicare un Sistem de Management de Mediu cu urmatoarele caracteristici:
- definirea unei politici de mediu pentru instalarea unui management de top;
- planificarea si stabilirae procedurilor necesare;
- punerea in aplicare a procedurilor acordand o atentie deosebita:
responsabilitatii, instruirii, constientizarii si competentei, comunicarii,
implicarea angajatilor, documentatia, proceselor de control efficient,
programelor de intretinere, programelor de urgent, asigurarea conformitatii cu
legislatia de mediu,
- verificarea performantei si luarea de masuri collective, asigurand o atentie
deosebita la:
1. monitorizare si masurare;
2. actiuni corective si preventive.
Special pentru aceste sectoare industriale este de asemenea important sa se ia in considerae a
caracterelor Sistemelor de Management de Mediu:
În protocolul semnat la Kyoto s-a stabilit că fiecare ţară poluează cu CO2, iar această poluare
trebuie remediată prin plantarea copacilor sau alte metode de absorbţie de CO2 . în cazul în
care o naţiune nu poate efectua nici una dintre aceste măsuri de atenuare işi poate cumpăra
“capacitatea de absorbţie” de la alte naţiuni – in acest moment putem vorbi de Creditul
Carbon. Creditul Carbon este o noua valuta care corespunde cu o tona de CO2 emis
ONU împarte în fiecare an Credite de Carbon între ţările semnatare ale protocolului de la
Kyoto.. Aceste Credite Carbon sunt de fapt autorizaţii de emisie a substanţelor nocive.
Credit de Carbon corespunde emisiei unei tone de substanţă nocivă. Aceasta înseamnă că o
instalatie de arderea are dreptul la emisia atâtor tone de CO2 câte Credite de Carbon i s-au
atribuit. Numai că se întâmplă adeseori ca numărul Creditelor de Carbon atribuite să nu
acopere emisiile anuale, mai ales că ONU reduce anual cotele admise. Prin urmare,
întreprinderea este nevoită să compenseze cumva emisiile CO2 cu care depăşeşte cotele care
i s-au atribuit sunt întreprinderi care, prin modificarea tehnologiei au reuşit să-şi reducă
emisiile CO2, având astfel un excedent de Credite de Carbon. Acest excedent poate fi
cumpărat de la ei. Există şi aşa-numitele “ferme verzi”, care corespund cerinţelor severe ale
ONU, care dispun şi ele de Credite de Carbon de vânzare.
ONU atribuie sectorului regenerabil (centrale electrice eoliene, parcuri de energie solară,
proiecte de plantare a instalatiilor) câte 1 Credit Carbon pentru fiecare economie de emisie de
1 t substanţă nocivă. Aceste Credite Carbon sunt vândute de către sectorul regenerabil
sectorului poluant. Sectorul poluant cumpără aceste Credite atunci când şi-a epuizat cotele
admise de emisie.
Atunci când sectorul poluant cumpără Creditele Carbon, introduce bani în sectorul
regenerabil; prin urmare, sectorul regenerabil îşi poate dezvolta activitatea în continuare,
producând energie fără emisie de substanţe nocive, obţinând astfel noi Credite Carbon, pe
care le poate vinde, ş.a.m.d.
Cu ajutorul acestui sistem dorim să inversăm situaţia actuală – în care 95% din energie este
de provenienţă fosilă şi doar 5% regenerabilă – astfel încât sectorul regenerabil să ocupe 80%
pe planetă.
În anul 2010 cifra de afaceri a pieţii Creditelor de Carbon a fost de 125 miliarde euro. Pentru
anul 2011 se preconizează 175 miliarde euro, iar pentru anul 2020 se estimează 3000 miliarde
euro. Nu întâmplător se spune că piaţa Creditelor de Carbon va avea un rol determinant în
lumea afacerilor în următorii 20 de ani.
Avantajul creditelor de carbon sunt că acestea pot fi vandute sau cumparate la nivel
international.
Vestea bună este că de acum încolo putem participa şi noi la comerţul cu Creditele de Carbon
şi putem obţine profituri considerabile
Directiva privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC) a trecut printr-o serie de
modificari care inaspresc limitele de emisii de oxizi de azot, dioxid de sulf si a pulberilor si
prafului provenite de la instalatiile mari de ardere. In zece ani cel mult si Romania trebuie sa
se conformeze.
Astfel, instalatiile noi trebuie sa aplice incepand 2012 cu cea mai ecologica tehnologie
disponibila, cu patru ani mai devreme decat s-a propus initial. Mai mult, instalatiile existente
trebuie sa respecte acest standard din 2016, fiind insa prevazuta o perioada de tranzitie care
amana punerea in aplicare a acestui termen in anumite cazuri.
Aplicarea BAT au drept scop imbunatatirea la nivel local a calitatii aerului, apei si a solului,
reglementand mai strict emisiile unei game largi de poluanti, inclusiv compusi de sulf si de
azot, particule de praf si metale grele.
Abaterile de la BAT sunt permise doar in cazul in care conditiile locale si caracteristicile
tehnice ale instalatie ar conduce la costuri disproportionat de mari pentru operator.
Conform Comisiei Europene, beneficiile rezultate in urma reducerii emisiilor sunt estimate a
fi intre 7 si 28 miliarde de euro pe an, incluzand reducerea numarului de decese premature cu
aproximativ 13.000 anual. In prezent, prin Directiva IPPC revizuita, sunt acoperite
aproximativ 52 000 de instalatii care isi desfasoara activitatea in sectoare cum ar fi
metalurgia, industria chimica, creserea pasarilor si a porcilor, agricultura, incinerarea
deseurilor si functionarea instalatiilor mari de ardere.
In Romania, incepand cu 2016, trebuie respectate noile valori limita de emisie (VLE)
prevazute de noua Directiva IPPC. Termenul acesta poate fi decalat cu patru ani, pana pe 30
iunie 2020, prin utilizarea Planului National de Tranzitie ca instrument de flexibilizare.
Bibliografie
1. Carmen Zaharia,’’ Legislaţi privind protecţia mediului’’, Editura Politehnium , Iaşi
2008
2. Mihai Nicu, Daniela Şuteu,’’Tehnologii de tratare şi valorificare a deşeurilor’’, vol. 5,
Editura Ecozone, Iaşi 2009
3. Vasile Oros, Camelia Drăghici,’’Managementul Deşeurilor’’, Editura Universităţii
Transilvania, Braşov 2002
4. www. anpm. Ro
5. ORDIN nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
incinerarea deşeurilor
6. [Integrated Pollution Prevention and Control-Reference Document on Best Available
Tehniques in ]
7. http://www.anpm.ro ( Agentia Nationala pentru Protectia Mediului )
8. http://eippcb.jrc.es (Best Available Tehniques)
9. Martin GmbH, München brosura compania "Thermische Behandl ungund
energetische Verwertung von Abfall", pagina 5, 1997
Studiu de caz - Prevenirea si controlul integrat al poluarii in incinerarea
deseurilor
1. Prezentare generala
S.C. Antibiotice S.A. Iaşi este unicul producător de antibiotice din România prin biosinteză şi
semisinteză, de antibiotice condiţionate în flacoane injectabile, ceaiuri de tip instant pe bază
de plante medicinale. De asemenea este unul din principalii producători de medicamente
pentru uz oral, condiţionate sub formă de comprimate,capsule operculate, flacoane cu pulberi
pentru suspensii orale, produse galenice(unguente, creme, supozitoare). Societatea are un
sector dezvoltat pentru producerea demedicamente de uz veterinar care cuprinde produse
injectabile, produse în vrac, biostimulatori şi produse galenice. S.C. Antibiotice S.A. Iaşi
acordă o atenţie deosebită atât dezvoltării şimodernizării continue a producţiei, cât şi găsirii
unor noi pieţe în vederea comercializării produselor farmaceutice realizate, de uz uman şi
veterinar.
Date privind desfăşurarea activităţii (categoria de activitate conform Anexei 1
din OUG 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu
modificari de Legea 84/2006, capacitatea de productie t/zi) :
Instalaţii utilizând procedee chimice sau biologice pentru fabricarea produselor
farmaceutice de bază:
Cod CAEN: 2110
Cod NOSE-P: 107.03
Cod SNAP: 0603
- capacitate de producţie: 65 t/an Nistatină
2. Descrierea procesului
Capacitatea de incinerare a deşeurilor autorizată
Instalaţia de incinerare a deşeurilor industriale periculoase şi nepericuloase, cu o
capacitate de 60 kg/h, este autorizată să incinereze numai deşeurile generate de
compania Antibiotice Iaşi
Instalaţia a fost pusă în funcţiune în septembrie 2007, după tehnologia şi
echipamentele furnizate de firma Michaelis – Umwelttechik Environmental Technology,
Germania.
Elemente componente:
- unitate de alimentare în sistem hidraulic, semiautomat;
- incineratorul continuu de tip Cd 4, cu două camere de combustie, principală şi
secundară, destinate arderii deşeurilor şi, respectiv, a componentelor nearse antrenate
şi aflate în gazele de ardere. Temperatura de ardere în camera de ardere primară poate
atinge aproximativ 1000oC şi este comandată prin injecţia de aer şi adăugarea de
combustibil secundar – gaz metan, necesar numai la valori calorice scăzute şi/sau
conţinut ridicat de umezeală a deşeurilor;
- cazan de abur, cu schimbător de căldură, în care gazele fierbinţi, rezultate din camera
de combustie secundară, aflate la temperatura de până la 1000oC -1100oC, sunt aduse la
temperatura de 180oC;
- ansamblu de epurare a gazelor de ardere compus din: epurator tip Venturi pentru
reducerea conţinutului de praf/pulberi, coloană pentru spălarea alcalină a gazului, cu
pompe şi sistem de conducte, filtru de cărbune activ. Prin acest sistem se asigură:
răcirea gazelor, îndepărtarea prafului, reţinerea noxelor (SO 2, HF şi HCl) prin spălarea
gazelor şi absorbţia lor de către hidroxidul de sodiu (NaOH);
- ansamblu ventilatoare de tiraj şi coş de evacuare;
- panouri de comandă şi control a parametrilor de ardere;
Apele uzate, rezultate din coloana de spălare a gazelor de ardere, sunt trimise în
bazinul de neutralizare al Centralei Termice, unde se realizează corecţia de pH, după
caz, şi apoi sunt canalizate spre Staţia de epurare a companiei Antibiotice.
3.Inventarul emisiilor poluante rezultate din proces
Instalaţia de incinerare a deşeurilor industriale, periculoase şi nepericuloase, a fost
autorizată să elimine numai deşeurile generate de compania Antibiotice.
Nu sunt prestate servicii de incinerare a deşeurilor pentru terţi.
Pe lângă deşeurile periculoase prezentate în tabelul de mai jos, sunt incinerate şi
deşeuri nepericuloase, care nu pot fi valorificate prin reciclare, ca de exemplu:
- deşeuri de hârtie carton contaminate cu pulberi de medicamente, cod 150101;
- probe de medicamente, cod 200132;
- folii PE- PVC, cod 150102;
- deşeuri de tip menajer şi asimilabile, cod 070599
3. Plan de actiuni
Bibliografie
www.antibiotice.ro