Sunteți pe pagina 1din 156

ELEEN KELLY

Vraja grotei
albastre
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU

ALCRIS
Capitolul 1

– A[ vrea s`-mi g`se[ti fiul, spuse Beatrice London, cu o


privire inexpresiv` [i rece.
Chelsea Ross era a[ezat` \n fa]a ei \n elegantul salon din
Wellesley Hills. Problema \n sine n-o surprinse, deoarece era
obi[nuit` cu acest gen de cereri. Dar ceea ce o descump`nea
profund era vârsta doamnei London, care se apropia de vreo
[aizeci de ani [i ambian]a luxoas` \n care se afla acum. |n
general, Chelsea era chemat` \n apartamente s`r`c`cioase,
dac` nu chiar sordide, \n care familiile tr`iau câte trei-patru
persoane \n camer`, [i de cele mai multe ori se confrunta cu
câte o mam` \nl`crimat` al c`rei fiu sau fiic` fugise de acas`.
{i, \n toate cazurile, exista o real` \ngrijorare care se ghicea \n
aceste chem`ri \n ajutor care-i erau adresate.
Dar nu [i de data aceasta.
– Fiul dumneavoastr`? \ntreb` ea calm.
Beatrice London nu tres`ri. Nici un fir de p`r din coafura
ei \ngrijit` nu se clinti. Degetele, cu o manichiur` impecabil`
r`maser` lini[tite pe bra]ul fotoliului Regence.
6 ELEEN KELLY

– Da, fiul meu... Samuel Prescott London.


Dac` ar fi trebuit ca Chelsea s` recunoasc` numele, atunci
e[u` lamentabil.
– M` tem c` numele acesta nu-mi spune nimic, zise ea cu
toat` diploma]ia de care se sim]ea \n stare. De obicei, eu
lucrez \ntr-un cu totul alt mediu...
– Sunt perfect con[tient` de asta, domni[oar` Ross,
precum [i de reu[itele dumitale \n acest domeniu cu totul
special. De aceea vreau s` te angajez.
Chelsea d`du \ncet din cap, \[i puse picior peste picior [i
se aplec` u[or \n fa]`.
– Ce vârst` are fiul dumneavoastr`, doamn` London?
– Va face patruzeci de ani luna viitoare.
Chelsea primi informa]ia cu o senin`tate pref`cut`. |n
sinea ei, problema era cel pu]in ciudat`.
– {i de când a disp`rut?
– De [ase luni. N-a disp`rut, o corect` doamna London.
{tiu destul de precis unde se ascunde, [i mai [tiu c` se simte
foarte bine.
– Doamn` London, \n cazul acesta nu sunt sigur` c`
\n]eleg prea bine ce...
– Samuel a plecat de la biroul s`u \n decembrie ca s`
petreac` o s`pt`mân` \n Mexic. A abandonat o \ntreprindere
\nfloritoare al c`rei pre[edinte este, un apartament superb \n
zona portului, [i o fermec`toare tân`r` care s-ar putea s` nu-l
mai a[tepte o ve[nicie. Are deci toate motivele s` se \ntoarc`.
Dar din moment ce pare s` nu ]in` cont de toate astea, fac
apel la dumneata ca s`-l aduci \napoi.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 7

Aceste cuvinte, chiar dac` fuseser` rostite pe un ton


neutru, tr`dau o furie st`pânit`.
– Patruzeci de ani... oft` Chelsea. Nu prea mai este un
copil. Nu crede]i c` hot`rârea de a se \ntoarce \i apar]ine doar
lui?
– Se vede limpede, domni[oar` Ross, c` n-ai copii, altfel
n-ai gândi a[a. O mam` se simte r`spunz`toare pentru copilul
ei, orice vârst` ar avea acesta. Deocamdat`, Samuel se
eschiveaz` de la obliga]iile pe care le are. Este de datoria mea
s`-i reamintesc acest lucru.
Dintr-o dat`, Chelsea fu cuprins` de compasiune pentru
bietul Samuel. Dac` ar fi avut [i ea o mam` atât de tiranic`,
f`r` \ndoial` c` ar fi fugit de acas`. Dar mama ei fusese oricum
altfel, dar nu tiranic`, [i totu[i sora ei mai mic` disp`ruse de
acas`...
– Vorbi]i-mi despre el, doamn` London. {ti]i cumva de ce
a plecat?
– Voia o vacan]`, cel pu]in a[a spunea el. Nu mai avusese
concediu de mai bine de un an, [i voia s` se odihneasc`.
– Dac` [ti]i unde se „ascunde”, trebuie s` fi avut ve[ti de
la el...
– Nu \n mod direct. A telefonat de mai multe ori la biroul
lui, [i astfel am aflat c` este \n Yucatan.
– V-a l`sat mesaje?
– Nu. Trebuie s` telefonez eu unor asocia]i ca s` ob]in
câteva informa]ii, zise ea pe un ton dispre]uitor.
– Are asocia]i?
Doamna London ridic` ochii spre cer \ntr-un gest
nedisimulat de iritare.
8 ELEEN KELLY

– London and McGee sunt cei mai importan]i antreprenori


din New England. Sper c`, totu[i, numele acestea nu-]i sunt
str`ine!
– M` tem c` da, r`spunse calm Chelsea. V` repet, de obicei
lucrez \ntr-un cu totul alt mediu. Sediul social al acestei
companii este la Boston?
– Da. Birourile se afl` pe Beacon Street nr. 1.
De data aceasta, Chelsea recunoscu numele str`zii [i
prestigiul de care se bucura.
– Dac` fiul dumneavoastr` este pre[edintele companiei,
cine este acest McGee?
– Vicepre[edintele.
– Se ocup` de afaceri \n absen]a fiului dumneavoastr`?
– Din p`cate, da. {i, dac` refuz` s` se \ntoarc`, Samuel
risc` foarte mult s` nu-[i mai reg`seasc` locul.
– Se pare c` nu ave]i \ncredere \n domnul McGee...
remarc` Chelsea.
– Nu prea, \ntr-adev`r. N-are clas`... Pentru mine a fost
\ntotdeauna un mister faptul c` Samuel s-a asociat cu el, când
afacerea era familial`.
– Ce \nseamn` o afacere familial`, doamn` London?
Din moment ce-[i recunoscuse deja ignoran]a, Chelsea nu
se jen` s` pun` aceast` \ntrebare dup` care avu parte de o
nou` privire glacial` [i dispre]uitoare din partea doamnei
London.
– Afacerea de familie veche de genera]ii este London
Corporation. Avem trei teatre, mai multe s`li de concerte [i
altele. Tat`l so]ului meu a ini]iat aceast` afacere. So]ul meu a
preluat-o apoi eu dup` decesul lui \n urm` cu patru ani.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 9

– |n]eleg... Presupun c` fiul dumneavoastr` a refuzat s`


preia conducerea \n ciuda voin]ei dumneavoastr`?
– Domni[oar` Ross, replic` doamna London crispându-se
imperceptibil pe scaunul ei, mi se pare c` aceast` \ntrebare
nu-[i are rostul. Eu te angajez s`-mi g`se[ti fiul [i nu ca s`
discut`m probleme de familie.
– Contrar a ceea ce crede]i, doamn`, am nevoie s` ob]in
maximum de informa]ii.
Se \ntrerupse brusc, \nclinând u[or capul.
– Dar, ca s` fiu sincer`, nu \n]eleg prea bine de ce a]i apelat
la mine. Mi se pare c` un detectiv particular ar fi fost mult mai
potrivit pentru acest caz...
– M` a[teptam la aceast` remarc`, domni[oar` Ross. |ntr-
adev`r, un detectiv particular mi-ar fi g`sit fiul, dar m`
\ndoiesc c` l-ar fi [i putut aduce \napoi.
– {i crede]i c` eu...
– Da.
– De ce?
– Pentru c` \n primul rând, e[ti femeie. O femeie frumoas`.
Apoi, pentru c` e[ti blond`. {i \n sfâr[it, pari s` fii o bun`
actri]`.
De data aceasta, Chelsea nu-[i mai putu ascunde uimirea.
|[i trecu o mân` nervoas` prin p`r. Da, era blond`. P`rul ei
scurt [i cu siguran]` ciufulit de vânt \n aceast` clip`, avea
nuan]a aurie a grâului copt \n miez de var`. Frumoas`? Poate,
\ntr-un anume fel. Dar...
– Actri]`? \ntreb` ea, perplex`. Scuza]i-m`, dar m` tem c`
nu \n]eleg...
Doamna London zâmbi u[or, f`r` c`ldur`.
10 ELEEN KELLY

– Te-am v`zut s`pt`mâna trecut` la televizor, domni[oar`


Ross. Reu[eai s` dai dovad` de o clas` [i de o demnitate pe
care cu siguran]` nu le-ai putut dobândi \n mod firesc
n`scându-te \n acea localitate modest` din New Hampshire.
Chelsea se preg`tea s` r`spund` r`spicat acestei acuza]ii.
Dar \[i d`du seama c` n-ar fi f`cut decât s` \nt`reasc`
argumentul doamnei London.
– Nu toat` lumea poate s` se nasc` bogat`, doamn`
London. Exist` \ns` unele calit`]i pe care banii nu le pot
cump`ra.
– Poate c` demnitatea, da. Dar clasa se cump`r`, \]i
garantez.
Se \nfruntar` câteva clipe \n t`cere, apoi Chelsea se str`dui
s`-[i recapete o atitudine calm`.
– De unde \mi cunoa[te]i originea? \ntreb` ea.
– Am recurs la serviciile unui detectiv, bine\n]eles, o
inform` simplu.
Chelsea sim]i c` p`le[te sub tenul bronzat. Nu pentru c` ar
fi avut ceva de ascuns, dar principiul \n sine \i displ`cea
profund.
– A fost nevoie s` face]i asta? \ntreb` tân`ra cu r`ceal`.
– Pentru mine, da. Trebuia s` cunosc bine persoana pe
care urma s-o angajez. A[ fi fost incon[tient` dac` n-a[ fi f`cut-o.
Am aflat astfel c` faci acest gen de munc` de vreo [ase ani [i
c` ai reu[ite \n trei cazuri din patru. {tiu de asemenea [i
despre sora dumitale, domni[oar` Ross, [i despre faptul c`
fuga ei te-a determinat [i te-a \ndreptat spre aceast` voca]ie.
Chelsea nici nu clipi, pe de o parte pentru a nu-i da
satisfac]ie doamnei London, iar pe de alt` parte pentru c`
VRAJA GROTEI ALBASTRE 11

aflase pe propria-i piele c` unele cazuri nu puteau fi rezolvate.


Asta nu \nsemna c` aceast` ran` sufleteasc` s-ar fi \nchis,
dimpotriv`. Dar acum putea s` \nfrunte faptele cu o anume
filozofie [i s`-[i consacre via]a ajutând alte familii cu asemenea
probleme.
– Probabil c` [ti]i [i faptul c` n-am nici o diplom` pentru a
practica aceast` meserie.
– Da, [tiu, dar n-ai nevoie. Rela]iile pe care le ai cu
autorit`]ile, precum [i simpatia pe care o treze[ti persoanelor
particulare, sunt absolut suficiente. Nu ezi]i când trebuie s`
c`l`tore[ti dac` este nevoie [i e[ti destul de rezonabil` când
stabile[ti tarifele clien]ilor. {tiu c` \]i pl`te[ti la centim`
impozitele.
Chelsea strânse din din]i o clip` [i respir` profund.
– Este evident c` a]i angajat un detectiv foarte con[tiincios,
remarc` ea sarcastic. Sper c` n-a fost la fel de „rezonabil” cu
dumneavoastr`.
– Nu-]i fie team`. De altfel, vei vedea c` banii deschid
adesea u[ile cele mai ermetic \nchise. |]i vei da seama de asta
când vom \ncepe s` discut`m afaceri...
– Am crezut c` asta facem de o or`, dar se pare c` ne-am
\ndep`rtat de subiect. Trebuie totu[i s` am mai multe detalii
\n privin]a situa]iei fiului dumneavoastr` \nainte s` accept
cazul.
Beatrice London privi atent câteva clipe chipul Chelsei. Era
evident c` nu aprecia deloc caracterul independent al fetei,
nici perspectiva de a trebui s` dezv`luie unele aspecte ale
vie]ii ei private. Totu[i, Chelsea era convins` de necesitatea
12 ELEEN KELLY

cererii sale. La urma urmei, nu era nici mai mult nici mai pu]in
decât ceea ce f`cuse doamna London \nainte de a o angaja.
|n sfâr[it, Beatrice ajunse probabil la aceea[i concluzie.
– Foarte bine, oft` ea, resemnat`. Samuel a crescut \n
aceast` cas`. A urmat studiile la Harvard, apoi a intrat \n
afacerile familiei. Doi ani mai târziu, [i-a \nfiin]at propria
societate, singur.
– De ce singur?
– Se certase cu tat`l s`u. Eu n-am [tiut niciodat` de ce.
So]ul meu a refuzat s`-mi spun`.
– Pân` atunci, Samuel locuia cu dumneavoastr`?
– Da. Dup` moartea so]ului meu, am \ncercat s`-l conving
s` se \ntoarc` [i s` preia afacerile familiei, dar nici n-a vrut s`
aud`, chiar dac` el este mo[tenitorul. Eu nu mai am al]i
copii.
– Sunte]i apropiat` de fiul dumneavoastr`? \ndr`zni
Chelsea s` \ntrebe.
– Nu atât cât mi-a[ fi dorit. Oh, ne vedem adeseori. Din
când \n când, m` \nso]e[te la petreceri. Dar atât.
O dat` \n plus, Chelsea c`ut` s` perceap` unele semne de
c`ldur` sufleteasc` sau de regrete \n cuvintele Beatricei, dar
nu g`si decât nota de autoritate cu care aceasta se \nv`luia ca
\ntr-o cap` regal`.
– Mai vorbi]i-mi despre el... despre gusturile lui, despre
pasiuni.
Beatrice ridic` imperceptibil din umeri.
– |i plac restaurantele, teatrele. Joac` golf, dar n-a fost
niciodat` pasionat de sport. Munca \l acapareaz` enorm.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 13

– {i... femeia cu care se vedea... Era o aventur`... serioas`?


– „Aventur`” nu este cuvântul potrivit, replic` ea cu o vag`
not` de dispre]. Samuel [i Linda se cuno[teau de ani de zile.
Ea este fata unuia dintre cei mai vechi prieteni ai no[tri.
– Aveau de gând s` se c`s`toreasc`?
– Da, nutreau aceast` speran]`. El \[i dorea o so]ie [i
copii.
– Dar are aproape patruzeci de ani. De ce nu s-a hot`rât
mai devreme?
– Pretinde c` este foarte ocupat.
– A[adar, a]i discutat cu el.
– Fire[te. Acesta este rolul meu de mam`.
Str`duindu-se s` adune toate piesele acestui joc de puzzle,
Chelsea se cufund` câteva clipe \n contemplarea covorului
oriental.
– Bun, zise ea \n sfâr[it, ridicând ochii. Samuel a disp`rut
deci de [ase luni \n Mexic. Ave]i vreo idee despre ce anume
l-ar re]ine acolo?
– Asta trebuie s` descoperi dumneata.
– Mmm... Este \n Yucatan, nu-i a[a?
– Exact. A plecat din Cancun [i, de acolo, a mers spre
interior. {tiu c` tr`ie[te \ntr-un mic sat maya[.
– Un sat maya[? repet` Chelsea, uimit`. Dar ce face acolo?
– Dac` a[ [ti, nu te-a[ fi angajat, ripost` iritat` Beatrice.
– N-am acceptat \nc` s` preiau cazul...
– Vei accepta. Ai nevoie de bani.
Pre] de o clip`, Chelsea avu senza]ia c` nu-[i va putea
st`pâni furia \n fa]a observa]ii remarci jignitoare.
14 ELEEN KELLY

– Aceasta este \nc` o informa]ie culeas` de detectivul pe


care l-a]i angajat? \ntreb` ea pe un ton glacial.
Beatrice London p`rea a fi acum \n totalitate \n elementul
ei. Evident, puterea era ceva ce savura cu voluptate.
– |ntr-adev`r, detectivul meu a fost foarte eficient. {tiu
pân` la ultima centim` ce salariu prime[ti de la Icabod.
Bine\n]eles c` o femeie ca dumneata prime[te probabil [i
bac[i[uri generoase. Mai ales când e[ti chelneri]` \ntr-un local
unde se adun` oameni de afaceri boga]i, bucuro[i s` vad` o
femeie frumoas` \nainte de a se duce acas` la nevast`...
De data aceasta, era prea mult. Chelsea se ridic` repede,
punându-[i po[eta sub bra].
– Cred c` va trebui s` g`si]i pe altcineva, doamn` London.
Dac` [i fiul dumneavoastr` este la fel de arogant, n-am nici un
chef s` m` duc pân` la cap`tul Mexicului ca s`-l caut.
Se preg`tea s` se \ndrepte spre u[`, când vocea Beatricei o opri.
– {tiu exact cât te-ar costa s` te \ntorci la universitate ca
s`-]i iei diploma aceea la care ]ii atât de mult...
Chelsea nu se \ntoarse. Se mul]umi s` asculte cu ochii
\nchi[i, cu unghiile \nfipte \n pielea po[etei.
– Dup` cum vezi, via]a dumitale n-are nici un secret pentru
mine, continu` Beatrice. Trebuie s` m`rturisesc c` te admir
sincer pentru ceea ce dore[ti s` faci. Speri cumva s`-i potole[ti
pe tinerii care fug de acas` dându-]i doctoratul \n psihologie?
– De fapt, r`spunse Chelsea pe un ton neutru, a[ dori mai
ales s` fiu un sf`tuitor al familiilor lor. Un fugar are
\ntotdeauna motive serioase s-o fac` [i \n nou` cazuri din
zece, p`rin]ii sunt r`spunz`tori de aceast` situa]ie.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 15

Insinuarea abia ascuns` fu ignorat` total de Beatrice


London care r`mase neclintit`, cu mâinile \ncruci[ate lini[tit
pe genunchi.
– |]i voi pl`ti cheltuielile celor trei ani de studii ad`ugând
[i o sum` \n plus pentru a-]i acoperi celelalte cheltuieli anexe
\n tot acest timp. Jum`tate acum, jum`tate dup` ce-]i vei
\ncheia contractul. M` angajez de asemenea s`-]i facilitez
intrarea la Harvard. Am destule rela]ii sus-puse...
Chelsea se \ntoarse brusc, cu ochii aruncând fulgere de
mânie.
– N-am nevoie de „ajutorul” dumneavoastr` pentru asta,
doamn` London. Pot foarte bine s` m` descurc [i singur`!
Zâmbetul rece [i zeflemitor al Beatricei spori [i mai mult
furia Chelsei dar se str`dui totu[i s` reflecteze \nainte de a-i
trânti u[a \n nas acestei femei odioase – [i mai ales fa]` de o
propunere pe care nu putea s-o ignore. |[i petrecuse ore \n [ir
calculând [i apoi ajungând la concluzia c`, chiar dac` va lucra
\n timpul zilei la aceste cazuri de fugari, [i seara la barul
Icabod, \i vor trebui \nc` trei ani ca s` economiseasc` suficient
pentru a-[i putea permite s` urmeze cursurile universit`]ii la
zi.
Beatrice London \i oferea o adev`rat` comoar`... Dar cu ce
pre]! Cel al mândriei sale...
– A[ min]i dac` a[ pretinde c` nu m` intereseaz`
propunerea dumneavoastr`, doamn` London, relu` ea mai
calm. Dar fiul dumneavoastr` este un adult, [i \n ciuda
faptului c` sunt o femeie cu p`rul blond, de ce crede]i c` l-a[
putea aduce \napoi?
16 ELEEN KELLY

– Fiul meu nu este orb, domni[oar` Ross. E[ti frumoas` [i


el \nsu[i este un tip seduc`tor. S` zicem c`, având fizicul [i
inteligen]a dumitale, cred c` e[ti foarte capabil` s`-i... \ntinzi
o capcan`.
– Nu sunt sigur` c` \n]eleg ce vre]i s` spune]i... r`spunse
cu pruden]` Chelsea.
Mai bine zis, \i era team` c` \n]elesese prea bine spusele
Beatricei. Aceasta, de altfel, se gr`bi s`-i confirme.
– Vrei neap`rat s` pun punctul pe „i”?... Ei bine,
vreau s`-]i folose[ti tot farmecul, [i orice alt` stratagem`
pe care o vei considera necesar` pentru a-l readuce la
Boston.
– Altfel spus, vre]i s`-l seduc?!
– N-am folosit acest cuvânt. Nu-]i sugerez nimic de genul
acesta de prost gust, [i oricum, Samuel, chiar dac` nu se poate
spune c` este lispit de experien]`, n-are temperamentul unui
playboy. Nu, lui \i trebuie ceva mai subtil, [i aici intervine
inteligen]a dumitale. Vreau s`-l farmeci [i s`-i dai motive
serioase s` te urmeze când te vei \ntoarce aici. Nu ]in neap`rat
s`-]i for]ez mâna, domni[oar` Ross, continu` ea v`zând c`
Chelsea tace, dar cred c` \]i dau o [ans` s` câ[tigi câ]iva ani. |]i
ofer timpul pe care l-ai fi pierdut ca s` economise[ti bani... {i
apoi, momentul este foarte bine ales. Suntem \n iunie. Ai toat`
vara la dispozi]ie ca s`-l localizezi pe Samuel [i s`-l aduci
\napoi. Vei putea s` fii aici \n septembrie ca s`-]i \ncepi
cursurile...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 17

– A]i prev`zut totul, nu-i a[a?


– Da. Totu[i, dumneata vei avea \n totalitate jocul \n mân`
o dat` ajuns` \n Mexic. {i, bine\n]eles, Samuel nu trebuie s`
b`nuiasc` sub nici o form` c` lucrezi pentru mine. Va trebui
deci s` inventezi o poveste plauzibil`.
Chelsea oft` [i d`du din cap.
– {tiu [i eu, doamn` London... |n ciuda a ceea ce crede]i,
nu sunt sigur` c` sunt o bun` actri]`...
– Pot s` cresc pre]ul...
– Nu este o chestiune de bani.
– Crezi? Dac` n-ar fi o chestiune de bani, ai fi ie[it de mult
din aceast` \nc`pere. N-o spun ca pe o critic`, se gr`bi ea s`
adauge. |n situa]ia dumitale f`r` \ndoial` c` [i eu a[ face la fel.
Unele lucruri merit` efortul de a-]i sacrifica un pic din
mândrie pentru a le ob]ine, [i eu cred sincer c` dumneata ai
o voca]ie de consilier-psiholog. Cu siguran]` ai excelente
motive s` fii.
Ridicându-se, Beatrice lu` de pe un bufet o ram` dintre
mai multe fotografii a[ezate acolo [i i-o \ntinse Chelsei.
– Pentru ambi]iile dumitale de a deveni psiholog, poate c`
merit` s`-]i petreci câteva luni \n compania acestui b`rbat...
Chelsea privi \n t`cere fotografia lui Samuel Prescott
London. Nu era chiar un portret, iar celelalte p`reau f`cute la
petreceri cu prietenii. Dar toate \nf`]i[au un b`rbat sobru, cu
tenul palid, p`rul negru tuns scurt. Ochelarii \i accentuau [i
mai mult \nf`]i[area auster`, [i Chelsea se gândi c` p`rea mai
\n vârst` decât cei patruzeci de ani ai lui.
18 ELEEN KELLY

– Pot s-o p`strez pe aceasta? \ntreb` ea ar`tând portretul


lui Samuel.
– Dac` poate s` te ajute... r`spunse Beatrice \ntinzându-i
poza dup` ce o scoase din ram`.
Se \ntoarse apoi lâng` masa de marmur` [i \mpinse spre
Chelsea un plic mare.
– Vei g`si aici informa]ii despre Samuel care s-ar putea
s`-]i foloseasc`, precum [i adresa hotelului \n care st`tea la
Cancun.
Chelsea \[i deschise po[eta ca s` pun` plicul [i scoase un
notes [i un stilou.
– A[ vrea s`-mi da]i numele unor prieteni de-ai lui. Mi-ar
putea fi de mare folos.
– A[ fi prefrat s` evit`m aceste contacte... Ar putea s` ne
deconspire complotul.
– Nu [i dac` voi spune c` sunt o veche prieten` de-a lui
Samuel. A[ putea pretexta c` scriu un articol despre cultura
maya, de exemplu, [i c` am auzit c` el se afl` \n Yucatan, exact
acolo unde a[ vrea s` m` duc...
– {i ce informa]ii speri s` ob]ii de la ei?
– |n cel mai bun caz, locul exact unde se afl`. Dar a]i fi
surprins` s` [ti]i câte lucruri se pot afla din discu]ii \n
aparen]` anodine...
Beatrice ezit` câteva clipe apoi, cu mersul ei seme], ie[i din
salon pentru a reveni aproape imediat cu un carne]el. La
dictarea ei, Chelsea not` mai multe nume [i numere de
telefon. Unii erau asocia]i de-ai lui Samuel, al]ii prieteni din
vremea studen]iei sau diverse rela]ii.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 19

– {i Linda? \ntreb` ea \nainte de a-[i \nchide notesul.


– Linda este o tân`r` foarte perspicace, obiect` Beatrice.
M` tem s` nu b`nuiasc` imediat ceva.
– O voi aborda cu mult tact. V` rog, doamn` London,
trebuie s`-mi acorda]i \ncredere.
– Bine... se resemn` f`r` tragere de inim` Beatrice. Se
nume[te Linda Huntington. Locuie[te \n ora[, dar cred c` s-a
dus la p`rin]ii ei la Osterville pe perioada verii.
– Perfect. Ei bine, cred c` acum, cu ajutorul involuntar al
prietenilor lui, \l voi putea localiza repede pe fiul
dumneavoastr`.
Beatrice d`du \ncet din cap, apoi scoase din sertarul mesei
un cec pe care i-l \nmân` fetei.
– A[ dori s` m` ]ii la curent cu progresele dumitale pân`
când vei pleca. Dup` aceea, m` voi mul]umi s` sper c` vei face
tot posibilul s`-]i \ndepline[ti misiunea.
– Voi \ncerca, doamn` London. Dar nu v` pot garanta c`
voi reu[i.
– Suma aceasta este a dumitale orice s-ar \ntâmpla, doar
dac`, bine\n]eles, aflu c` n-ai depus nici minimum de efort
necesar s`-l aduci pe Samuel. Restul sumei ]i-l voi da când v`
ve]i \ntoarce... amândoi...
– |n]eleg... murmur` Chelsea.
– Nu m` \ndoiesc. Acum, te rog s` m` scuzi, sunt a[teptat`
la birou.
Pe drumul de \ntoarcere c`tre micul ei apartament din
Cambridge, la volanul b`trânului Chevrolet, Chelsea \ncepea
s` realizeze pe deplin enormitatea sarcinii pe care tocmai o
acceptase.
20 ELEEN KELLY

Mai \ntâi, sim]i o vag` vinov`]ie. O vinov`]ie fa]` de to]i


tinerii fugari pe care nu-i va putea ajuta s`-[i reia o via]`
normal` \n sânul familiilor lor. |i venea greu s` \ntoarc`
spatele tuturor acestor oameni care, \n nefericirea lor, snu
puteau concura cu bog`]ia insolent` a doamnei Prescott
London. Se consol` \ns` cu gândul la diploma pe care, cu
ajutorul acesteia, o va putea ob]ine, [i deci la ajutorul pe care,
mai târziu, \l va putea acorda acestor tineri.
{i apoi, pân` la urm`, aceast` aventur` promitea s` fie
interesant`...

*
* *

S`pt`mâna ce urm` fu pentru Chelsea cea mai nebun` din


câte avusese parte vreodat`. Din fericire, n-avea nici o anchet`
\n curs [i avu timpul necesar pentru numeroasele formalit`]i
cerute la \nscrierea la universitate, rugându-se s` mai fi r`mas
locuri vacante la cursul de psihologie. Nici nu se punea
problema s` apeleze la rela]iile Beatricei London...
Se \ntâlni apoi cu câ]iva dintre asocia]ii lui Samuel London
ale c`ror nume le ob]inuse de la Beatrice, dar, de[i nimeni nu-i
b`nuia impostura, ob]inu pu]ine informa]ii suplimentare; afl`
doar c` s-ar fi aflat undeva \ntre o veche cetate maya[` [i
Chichen Itza. Dat fiind c` \ntre cele dou` localit`]i erau cam o
sut` de kilometri [i c` drumul era jalonat de nenum`rate
c`tune, va avea de efectuat numeroase cercet`ri dup` ce va
ajunge \n Yucatan.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 21

Informa]iile pe care le culese de la prietenii lui Samuel


erau la fel de descurajante. Constat` c` Samuel n-avea prea
mul]i prieteni, mai bine zis n-avea cu adev`rat prieteni; era
acaparat \n totalitate de munca sa. B`rbatul era un singuratic
la fel de rezervat [i auster pe cât \l \nf`]i[au fotografiile.
Chelsea \ncepu s` aib` unele \ndoieli \n privin]a capitolului
seduc]ie pe care-l con]inea planul ei...
|n ciuda zilelor foarte \nc`rcate, se str`dui totu[i s` se duc`
pân` la Osterville ca s-o \ntâlneasc` pe Linda. Spre marea ei
surprindere, tân`ra se dovedi foarte primitoare.
– A[adar, te duci \n Yucatan... spuse ea oferindu-i Chelsei
un pahar cu ceai rece.
Se a[ezaser` pe peluza dintre verand` [i piscin`.
– Da, vreau s` plec poimâine, r`spunse Chelsea cu un
entuziasm aparent sincer.
Nu putea spune c` avea ceva \mpotriva Yucatanului. |n alte
circumstan]e, probabil c` ar fi fost foarte \ncântat` de o
asemenea c`l`torie. Dar, pân` acum, \i fusese imposibil s`-[i
permit` o vacan]` \n str`in`tate...
– A[a cum ]i-am spus la telefon, continu` ea, vreau s` scriu
un articol despre cultura maya. A[a c` este mai bine s` m` duc
chiar acolo... {i când am auzit c` Samuel London tr`ie[te de
luni de zile \ntr-un sat maya[, n-am rezistat impulsului de a
\ncerca s`-l \ntâlnesc. Singura problem` este c` nimeni nu
pare s` [tie exact unde se afl`... Mi s-a spus c` dumneata \i e[ti
mai apropiat` [i...
Linda \i zâmbi c`lduros.
22 ELEEN KELLY

– Sam [i cu mine suntem prieteni vechi...


– Eu \n]elesesem... scuz`-mi indiscre]ia... c` a]i fi logodi]i.
De data aceasta, Linda scutur` din cap [i râse \nceti[or.
– Nu, nu suntem logodi]i.
Chelsea oft` u[urat` \n sinea ei. Minciunile pe care le
spunea ar fi ap`sat-o [i mai mult – ca s` nu mai vorbim de
rolul pe care urma s`-l joace pentru Samuel – dac` Linda [i el
ar fi avut de gând s` se c`s`toareasc`.
– Totu[i, mama lui a insinuat c`...
– Ah, Beatrice!... o \ntrerupse Linda. Ea sper` de ani de zile
c` ne vom c`s`tori. De altfel, [i p`rin]ii mei. Eu [i cu Sam \i
l`s`m s` viseze... Dar de fapt, noi doi nu ne iubim. |n fine, nu
la modul la care ne-am [i c`s`tori. Sam \mi este un prieten
drag pe care-l ador, [i care a fost \ntotdeauna al`turi de mine.
Petreceam ore \ntregi discutând despre nevoia pe care o
resim]ea de a l`sa balt` totul. Era obosit [i...
Linda se \ntrerupse l`sând s` se instaleze \ntre ele un
moment de t`cere. Chelsea era sigur` c` Linda era pe punctul
de a-i face mai multe confiden]e, de a-i l`muri unele motive
ale dispari]iei lui Samuel, dar \[i d`du seama c` aceasta se
temuse brusc c` va tr`da \ncrederea prietenului ei, ceea ce
Chelsea nu putea decât s` respecte.
– Ce crezi c` face acolo de atâta timp? \ntreb` ea cu o
„inocent`” curiozitate.
– Sper c` se relaxeaz`. Munce[te mult...
– Cred c` se distreaz` nebune[te, glumi Chelsea. Un sat
maya[ trebuie s` fie foarte lini[tit, dar la Cancun este plin de
turi[ti, de restaurante, de discoteci...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 23

– |i doresc sincer s` se distreze, oft` Linda. Dar m`


\ndoiesc c` este a[a. Sam este un b`rbat mai degrab`
introvertit! La fel ca mine, presupun. A[a c` vezi ce pereche
plictisitoare am fi fost! spuse ea pe un ton ironic.
– Cred c` te judeci prea sever, r`spunse Chelsea.
– A[ dori s` te pot ajuta mai mult, Chelsea, dar n-am nici o
idee despre locul unde se afl`.
Chelsea ezit` câteva clipe, apoi \nclin` pu]in capul privind-o
pe Linda.
– Dup` p`rerea dumitale, cum \[i petrece timpul dac` nu
frecventeaz` localurile la mod` din Cancun?
– Nu [tiu, r`spunse Linda. Dac` ar fi la Roma, ar colinda
muzeele de la Vatican. Dac` ar fi la Tokyo, ar studia
tehnologiile moderne. La Londra, ar asista la toate
[edin]ele Parlamentului. Dar \ntr-un sat maya[...
bine\n]eles, exist` probabil ruine pe care le viziteaz`. Dar,
timp de [ase luni?...
Ridic` din umeri m`rturisindu-[i neputin]a, un gest atât de
uman \n compara]ie cu trufia dispre]uitoare a Beatricei, \ncât
Chelsea \[i d`du seama c` tân`ra aceasta \i inspira simpatie.

*
* *

Urm`toarele dou` zile, Chelsea le consacr` ultimelor


preg`tiri pentru plecare. F`r` voia ei, Linda \i d`duse o
informa]ie primordial`: Samuel avea nevoie de un prieten –
sau de o prieten`. {i rolul acesta i se potrivea ca o m`nu[`
24 ELEEN KELLY

Chelsei. Se pricepea foarte bine s` asculte confiden]ele altora,


ceea ce-i confirmase [i patronul ei de la Icabod când \[i
prezentase demisia.
– Ai fost cea mai bun` chelneri]` pe care am avut-o de ani
de zile, Chels. B`rba]ii te ador`.
– Nu-i de mirare! Eu prepar cele mai bune blody-mary din
ora[! \l tachinase ea.
– Nu, nu... nu vorbesc despre asta. {tii bine. Ei \]i f`ceau
confiden]e pentru c` [tii s`-i ascul]i. {i asta le place. Dac` vei
vrea s`-]i reiei postul \ntr-o zi, nu ezita s` vii la mine!
Dar nu va trebui s` mai munceasc` deocamdat`. Cel pu]in,
a[a spera...
Gândul la Samuel o obseda zi [i noapte. Prea de multe ori
\ntâlnea acea privire serioas` care o fixa, imperturbabil, de pe
col]ul biroului unde-i pusese portretul. Linda \i spunea „Sam”,
dar ea nu-[i putea imagina c` po]i s`-i spui astfel unui om trist.
Pentru ea, r`mânea Samuel Prescott London.
Abia când ajunse s` se a[eze pe scaunul din avion, Chelsea
\[i recunoscu teama. Cum va putea s` pretind` c` este
interesat` de un b`rbat atât de rece, serios [i auster care, \n
schimb, s-ar putea foarte bine s` nu-i acorde nici o privire
tinerei ziariste-studente, care urma – chipurile – s` scrie un
articol despre cultura maya?
Dar Samuel London era pa[aportul ei c`tre un viitor sigur
[i \nfloritor.
|ncurajat` de acest gând, accept` paharul cu Martini pe
care i-l oferi stewardesa; deschise cartea de pe genunchi [i se
cufund` \n istoria culturii maya.
Capitolul 2

Ploua toren]ial când avionul ie[i din nori [i-[i \ncepu


coborârea spre peisajul plat din nord-estul Yucatanului.
Chelsea se gândi c` este un semn r`u. {tia, fire[te, c` venea
aici \n plin sezon ploios dar ar fi preferat s` aib` soarele de
partea ei. Nici m`car previziunile optimiste ale pilotului care-i
anun]a c`, \nainte de sfâr[itul zilei, cerul va fi din nou
albastru, n-o reconfortar` deloc.
Nici faptul c` bagajele ei se pierduser`... Dup` o or` de
a[teptare \n umiditatea ap`s`toare a aeroportului, i se spuse
c` valizele ei fie c` r`m`seser` la Boston, fie c` fuseser`
\mbarcate pe vreun avion cu cine [tie ce destina]ie...
Avu astfel ocazia s` constate c` „urgent” era un cuvânt care
nu apar]inea vocabularului mexican.
Tremurând de furie, complet` declara]ia de pierdere a
bagajelor, indicând hotelul la care urma s` stea.
Din fericire, hotelul Camino Real \i \nregistrase bine
rezervarea. {i camera era foarte pl`cut`, cu podeaua acoperit`
26 ELEEN KELLY

cu pre[uri ro[ii, cuvertura \n tonuri calde de galben [i maro,


[i diverse obiecte de artizanat local. Pe balcon era ag`]at un
hamac, dar ploaia care nu \ncetase s` cad` nu-i permitea s`-l
foloseasc` dup` cum nu-[i permitea nici pl`cerea unei
plimb`ri pe plaj`.
Descurajat`, se \ntinse pe pat [i oft` adânc. N-avea nici
costum de baie, nici p`l`rie, nici rochie, nici periu]a de din]i,
nici trusa de machiaj... Tot ce-i r`m`sese era o mic` geant` de
voiaj c`reia \i f`cu inventarul: cecuri de c`l`torie, pa[aportul,
un plic mai mare cu dosarul [i fotografia lui Samuel Prescott
London, un pulov`r u[or, o perie de p`r, un pachet de
chewing-gum, dou` c`r]i enorme despre civiliza]ia maya,
dou` stilouri [i un pachet de [erve]ele.
– Cam pu]in ca s` \ncerc s` seduc un b`rbat de patruzeci
de ani... murmur` ea, exasperat`. {i este prima dat` când \mi
pierd bagajele.
Ridic` receptorul [i sun` la aeroport, dar nu reu[i s` ob]in`
nici o informa]ie de la cele patru persoane cu care discut`
destul de dificil. Atâta doar c` va trebui s` a[tepte \ntre una [i
[ase zile pentru ca valizele ei s` fie localizate.
{tiind din experien]` c` inactivitatea era du[manul ei cel
mai r`u, lu` dosarul lui Samuel s`-l studieze. {i el \[i \ncepuse
[ederea \n Mexic tot la Camino Real. A[a c` recep]ia acestui
hotel va constitui punctul de plecare al cercet`rilor ei.
Fiecare persoan` c`reia \i ar`ta fotografia lui Samuel d`dea
din cap cu bun`voin]`, zâmbind. Da, bine\n]eles, Samuel P.
London st`tuse la Camino Real. Dar dup` zece zile \[i pl`tise
nota [i plecase.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 27

|nfruntând ploaia care, din fericire, nu mai era decât o


burni]` u[oar`, Chelsea f`cu turul hotelurilor din cartier,
\ntrebând recep]ionerii, portarii, organizatorii de excursii...
Dar \n zadar.
Cu rochia ud` de acum, cu p`rul lipit din cauza ploii,
ezit` \n fa]a unui centru comercial, dar hot`r\ c` ar fi o
prostie s` cheltuiasc` prea mul]i bani ca s`-[i cumpere cam
ce con]inea valiza ei. Se mul]umi cu o periu]` de din]i [i se
\ntoarse \n camera de hotel unde se cufund` \ntr-o baie cald`.
La ora cinei, rochia ei \nc` nu se uscase, a[a c`-[i comand`
masa \n camer`.
|n timp ce mânca, f`cu un bilan] al situa]iei. |n ce prive[te
bagajele, n-avea decât s` a[tepte...
|n schimb, \n privin]a lui Samuel London, putea s`
ac]ioneze. Chiar mâine, se va duce la postul de poli]ie.
Autorit`]ile mexicane cereau o viz` turistic` pe care o puteai
ob]ine u[or atunci când sejurul nu dep`[ea [ase luni. Samuel
trebuie s` fi dep`[it acest termen [i cu siguran]` c` a cerut o
altfel de viz`.
|i va fi de-ajuns s` povesteasc` poli]i[tilor varianta pe care
[i-o stabilise: era scriitoare [i f`cea cercet`ri despre civiliza]ia
maya. Samuel \i fusese recomandat ca expert \n materie [i
doamna London, mama sa, o informase c` \n prezent locuia \n
regiune.
Da, va spune c` mama lui a \ndrumat-o aici de[i [tia bine
c` doamna London \i ceruse s` nu-i men]ioneze numele.
Chelsea considera \ns` c` este preferabil s` fie cât mai aproape
cu putin]` de adev`r.
28 ELEEN KELLY

*
* *

Dup` o noapte nedormit` – datorat` proastei func]ion`ri a


aerului condi]ionat – Chelsea ie[i devreme din hotel.
Pentru mai mult` u[urin]`, \nchirie o ma[in`. Agen]ia nu
dispunea decât de un Volkswagen „broscu]`”, un model vechi.
Când Chelsea \l \ntreb` pe func]ionar despre fiabilitatea
acestei ma[ini, acesta \i r`spunse zâmbind – zâmbetul era,
dup` cum se vede, o tr`s`tur` caracteristic` a mexicanilor – c`
ma[ina era perfect` [i foarte rezistent`. Neavând de ales, plec`
la volanul „Broscu]ei”.
Poli]ia din Cancun, de[i foarte meticuloas`, n-avea nici un
dosar pe numele lui Samuel Prescott London. Ora[ul Cancun
depindea de Chetumal, capitala provinciei Quintana Roo, \n
timp ce Chichen Itza depindea de Merida, capitala
Yucatanului. Dac` Samuel se afla prin zon`, cererea lui de viz`
trebuie s` fi fost despus` la unul sau altul din aceste ora[e
principale. |n ciuda cuno[tin]elor ei sumare de limb`
spaniol`, Chelsea reu[i s` ob]in` aceste informa]ii precum [i
numerele de telefon corespunz`toare.
De \ndat` ce se \ntoarse la hotel, se puse pe treab`. Deja
\ncepuse s`-[i mai recapete \ncrederea. Procedura de c`utare
a persoanelor disp`rute \i era cunoscut` [i sim]ea un fel de
emo]ie când se gândea la aceast` „vân`toare de comori” mai
deosebit`.
Singurul inconvenient consta \n dificultatea de a se
exprima \n spaniol`. La Cancun, ora[ cu prec`dere turistic,
VRAJA GROTEI ALBASTRE 29

majoritatea locuitorilor aveau m`car un minim de cuno[tin]e


de englez`. Dar nu la fel st`teau lucrurile la Chetumal sau
Merida. Dup` mai multe \ncerc`ri nereu[ite de a se face
\n]eleas` la postul de poli]ie din Chetumal, Chelsea abandon`
[i cobor\ la libr`ria hotelului pentru a-[i cump`ra un dic]ionar
de expresii, care \ns` \n afara frazelor tipice cum ar fi: Unde
este sta]ia de autobuz? sau V` rog s`-mi da]i meniul, n-o ajut`
cu nimic.
Totu[i, o singur` fraz` \i justific` cheltuiala [i se gr`bi s-o
foloseas` atunci când form` din nou num`rul de telefon de la
Chetumal.
– Vorbe[te cineva acolo engleza? \ntreb` ea cu un accent
deplorabil.
|i r`spunse o tân`r` [i, \n ciuda englezei [ov`itoare, o
inform` totu[i c` Samuel London dep`[ise termenul de [ase
luni [i, obligatoriu, trebuie s`-[i fi f`cut cererea de prelungire
\n capital`.
Deloc descurajat`, Chelsea form` atunci num`rul
Secretariatului Guvernului din Mexico. De data aceasta,
investiga]ia ei d`du roade. |ntr-adev`r, Samuel London venise
personal ca s`-[i ob]in` viza [i chiar dac` nu-[i l`sase nici o
adres` unde putea fi g`sit, indicase numele unui mexican,
profesorul Paredes de la universitatea din Merida, care
garantase pentru moralitatea lui.
Toat` ziua, Chelsea \ncerc` s` dea de profesor, dar f`r`
succes. Pentru ca a[teptarea s` nu i se par` prea lung`, se
plimb` pe plaj`, se mai inform` o dat` despre bagajele
pierdute [i colind` prin diferite magazine din ora[, rezistând
30 ELEEN KELLY

\ns` ispitei de a-[i cump`ra vreo dou` rochii. Valiza ei era


plin` de haine [i pân` la urm` tot o va gasi, se gândi ea.
|n fine, spre sear`, profesorul Paredes r`spunse la telefon,
[i Chelsea fu r`spl`tit` pentru r`bdarea ei. |ntr-o englez`
perfect`, profesorul \i spuse c` Samuel London locuie[te
acum undeva pe lâng` Xcan, la vreo or` [i jum`tate de
Cancun, f`r` s` poat` \ns` s`-i precizeze \n ce pueblito sau
c`tun locuia exact. Cel mai bine era s`-[i \nceap` investiga]ia
pornind din Xcan, \i suger` el.

*
* *

A doua zi diminea]`, Chelsea se trezi exact cu aceast`


inten]ie. |[i sp`lase rochia asear` [i ea \ns`[i p`rea mai
proasp`t`, de[i nici noaptea aceasta nu dormise prea bine. De
data asta \ns`, nu din cauza aerului condi]ionat, ci din cauz`
c` toat` noaptea o obsedase imaginea lui Samuel London.
Nu mai era nevoie s` priveasc` fotografia pentru a-i
revedea chipul palid, obrajii sup]i [i ochelarii sobri.
Tr`s`turile lui \i erau de acum familiare. |n schimb, motivele
dispari]iei lui \i r`mâneau \nc` ascunse.
Dup` informa]iile ei, era un om bogat [i n-avea nimic dintr-un
rebel. Poate c` fugise din fa]a unei obliga]ii insurmontabile?
Dar care? |n orice caz, nu era vorba de o problem` financiar`,
se gândi Chelsea cu u[oar` invidie. Poate din cauza mamei
sale?... Era posibil. Dar de ce a[teptase patruzeci de ani ca s`
reac]ioneze? {i ce interese avea \n Yucatan?
VRAJA GROTEI ALBASTRE 31

Poate c`, la urma urmei, \[i acorda doar o vacan]` mai prelungit`...
|n vreme de „Broscu]a” se \ndep`rta de shotel, Chelsea avu
convingerea c` este pe calea cea bun` [i instinctul o asigur`
c`-[i va atinge scopul pân` la sfâr[itul zilei.
Dup` o mul]ime de ocoluri, g`si \n sfâr[it [oseaua 180,
singura care lega Cancun de Chichen Itza trecând prin Xcan,
[i ap`s` pe accelera]ie. Ma[ina tu[i u[or, ca [i cum n-ar fi avut
chef s` ias` din ora[. Dar ner`bdarea de a-l g`si pe Samuel
London era prea mare pentru ca Chelsea s` mai ]in` cont de
acest avertisment.
Temperatura era deja ridicat` [i geamurile deschise ale
ma[inii nu-i aduceau decât praf [i aer cald. |n plus, peisajul
pustiu [i arid era de o monotonie dezolant`.
Deodat`, câteva colibe ap`rur` pe marginea drumului [i
abia avu timp s` \ncetineasc` ma[ina c` deja dep`[ise
minusculul sat maya. Chiar dac` fu ispitit` s` \ntoarc` pe
[oseaua care avea acum l`rgimea unui drum de ]ar`, continu`
totu[i s` mearg`, sigur` c` va mai \ntâlni [i alte asemenea
pueblitos.
Ceea ce se [i \ntâmpl` câ]iva kilometri mai departe. Reduse
viteza la timp [i examin` c`tunele formate din câte cinci-[ase
colibe cu pere]ii din crengi \mpletite, cu acoperi[uri de paie [i
cu o gaur` c`scat` \n loc de u[`. Câ]iva copii a[eza]i pe jos o
privir` râzând.
|ncântat`, \[i continu` drumul, \ncetinind \n dreptul
fiec`rui c`tun, \nregistrând detaliile tipice acestei vie]i la ]ar`:
o femeie care ducea o oal` de p`mânt \n echilibru pe cap, un
]`ran care tr`gea dup` el un catâr costeliv, un câine fl`mând
r`t`cind pe mijlocul drumului, g`ini speriate.
32 ELEEN KELLY

|[i aminti dintr-o dat` c` nu era \n voiaj turistic, ci \n


misiune, [i c` trebuia s` fie mai atent` la rarele panouri
indicatoare dac` voia s` nu se r`t`ceasc`.
La intrarea \ntr-un sat mai important z`ri o benzin`rie [i
consider` c` era prudent s` fac` plinul. „Angajatul”, un b`iat
de vreo doisprezece ani, \i adres` o privire total lipsit` de
expresie când \l \ntreb` \ncotro este Xcan. Con[tient` de
exprimarea ei defectuoas` \n spaniol`, \ncerc` mai multe
variante. Una dintre ele trebuie s` fi fost bun` pentru c`
b`iatul ar`t` cu degetul \nspre [osea, dar f`r` prea mult`
precizie.
Dou` feti]e se apropiar` atunci de Chelsea, râzând de p`rul
ei blond [i de pielea alb`.
– Bun` ziua, le spuse ea observând paharul cu suc de
fructe din mâna uneia dintre fete. Este de vânzare?
Dându-[i seama deodat` c` probabil feti]ele n-o \n]elegeau,
se preg`ti s`-[i caute dic]ionarul când cea mai mare spuse:
– Un dolar.
Chelsea nu se gândi s` mai negocieze pentru c` i se p`ru
dintr-o dat` c` supravie]uirea ei depindea de acest pahar cu
suc. |i \ntinse repede copilei o moned` [i lu` paharul pe care-l
b`u cu sete. Sucul de grepfrut nu era prea rece, dar \l sim]i cu
pl`cere alunecând pe gâtul uscat.
– Mul]umesc... Muchas gracias, spuse ea \napoind paharul gol.
Feti]ele izbucnir` \n râs [i Chelsea b`nui c` de vin` era
accentul ei \ngrozitor.
Amuzat`, se urc` iar`[i la volan [i demar`. Trecu de alte
c`tune [i sate \nainte de a observa un panou indicator pe care
scria Noul Xcan. A[adar, nu era prea departe de ]int`.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 33

Dar, dup` vreo jum`tate de or`, ajunse \ntr-un ora[ mare


numit Valladolid. Presim]ind c` gre[ise drumul, se opri lâng`
o persoan` care-i confirm` c` localitatea Xcan – pronun]at`
Chcan – era departe \n urma ei.
Istovit` de c`ldur`, descurajat` [i fl`mând`, se hot`r\ s`
m`nânce \n curtea unui mic hotel, sub un umbrar din plante
ag`]`toare. Dup` aceea, \n \ncercarea de a \ntârzia cât mai
mult posibil momentul când va trebui s` \nfrunte din nou
c`ldura sufocant` din ma[in`, se plimb` la \ntâmplare pe
str`zi, cu fotografia lui Samuel \n mân`. Ca de obicei, singurul
r`spuns pe care-l ob]inu fu zâmbetul.
Dup` vreo or`, plec` din Valladolid, visând c` seara, când
va ajunge la hotelul ei, \[i va g`si valiza, va face o baie
r`coritoare [i va dormi lini[tit` \ntre cear[afuri curate.
|nainte de toate \ns`, trebuia s` descopere ascunz`toarea
lui Samuel London [i s`-l scoat` de acolo \nainte de apusul
soarelui!
{i urm` catastrofa... Dup` nenum`rate „sughi]uri” [i
poticneli, Broscu]a se opri pe marginea [oselei pustii.
Furioas` c` ma[ina o tr`da, Chelsea se enerv` pe cheia de
contact, ap`s` pe toate pedalele [i butoanele de la tabloul de
bord, lovi cu pumnii volanul. Apoi, se dezl`n]ui \ntr-o ploaie
de \njur`turi.
Furia ced` repede locul panicii când Chelsea cobor\ din
ma[in`. |n jur, pustiu, nici o urm` de via]` sau de vreun c`tun.
{i toate astea numai din cauza lui Samuel Prescott London!
Chelsea \nchise ochii, inspir` adânc [i num`r` pân` la zece,
s` se mai calmeze. Inutil s` \ncerce s` se \ntoarc` \n ultimul
sat prin care trecuse, era la mai bine de o or` de mers. Se
34 ELEEN KELLY

hot`r\ s` a[tepte. Nu se poate ca, pân`-n sear`, s` nu treac`


vreo ma[in` pe aici... S-o duc` m`car pân`-n ora[ul vecin...
Ridicând capota Broscu]ei, se sprijini de portier` [i-[i
\ncruci[` bra]ele, blestemând Mexicul, soarele, ]ân]arii [i pe
Samuel London.
Dup` vreo cinci minute, care i se p`rur` c` dureaz` ore, un
camion vechi [i hodorogit se profil` la orizont [i \nainta cu
viteza melcului. F`r` s` fie nevoie s` fac` vreun semn,
camionul se opri.
Doi b`rba]i coborâr` imediat. Erau \mbr`ca]i \n pantaloni
de pânz` maro, c`m`[i largi albe [i p`l`rii mototolite; afi[au
eternul zâmbet al locuitorilor acestei ]`ri.
Problema Chelsei era atât de evident` \ncât cei doi se
aplecar` imediat deasupra motorului. Din p`cate, dup` câteva
secunde se ridicar` [i scuturar` din cap \n semn de neputin]`.
– Xcan, le spuse ea. Trebuie s` ajung la Xcan.
Pronun]` fiecare cuvânt limpede [i rar, dar ei o privir` f`r`
s` \n]eleag`.
Ea mai \ncerc` o dat`.
– Trebuie s` merg la Xcan. Pute]i s` m` duce]i? \ntreb` ea,
gesticulând, ar`tând cu degetul spre cei doi b`rba]i, spre
camion [i spre ea.
– Xcan! repet` ea.
Când \n sfâr[it [oferul \nclin` capul zâmbind, Chelsea oft`
u[urat`. Temându-se s` nu plece f`r` ea, \[i lu` repede geanta
[i se urc` \n cabin`.
|n compara]ie cu camionul, Broscu]a era un vehicul de lux.
|nghesuit` \ntre cei doi, Chelsea strângea la piept geanta al
c`rei con]inut i se p`ru dintr-o dat` o comoar` inestimabil`,
singura ei leg`tur` cu lumea civilizat`.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 35

O duser` pân` \n pia]a din Xcan [i, dup` nenum`rate


gracias, urm`ri cu privirea camionul care se \ndep`rta. Apoi se
\ntoarse [i admir` satul. Era aproape un or`[el, se gândi
Chelsea când descoperi un magazin alimentar, un hangar pe
post de garaj, o bisericu]` [i, un pic mai departe, o [coal`.
Intr` \n magazin [i, sub privirile curioase ale unui b`rbat,
trei femei [i doi copii, lu` o sticl` de cola [i scoase din
buzunar câteva monezi. Apoi, extr`gând din geant` fotografia
lui Samuel, le-o ar`t`.
Cei prezen]i discutar` \ndelung \ntre ei [i Chelsea nutri o
oarecare speran]`. Pân` la urm` \ns`, una dintre femei \i
\napoie fotografia [i scutur` din cap cu p`rere de r`u c` n-o
poate ajuta.
Descurajat`, Chelsea le mul]umi [i se \ndrept` spre
garaj. Biserica era \nchis` [i [coala p`rea dezolant de
abandonat`.
Un singur b`rbat se afla \n garaj, a[ezat pe un scaun,
leg`nându-se non[alant cu picioarele puse pe o banc` de
lemn. Când Chelsea intr`, omul nici nu se clinti, ci doar \i
zâmbi binevoitor.
– Habla usted igles? \ntreb` ea cu glas [ov`itor.
– Da, pu]in, r`spunse el.
Ea oft` u[urat`.
– Am o problem` serioas` cu ma[ina mea, care a r`mas \n
pan` la câ]iva kilometri de aici...
Se \ntrerupse v`zând aerul buimac al tân`rului [i re\ncepu
explica]iile ceva mai rar [i deslu[it.
– Ma[ina mea este \n pan`. Pe [osea... Este cineva care ar
putea s` mi-o repare?...
36 ELEEN KELLY

– Ah, da seniorita, la Valladolid...


– Dar de acolo vin! exclam` Chelsea. {i nu pot s` m` \ntorc
f`r` ma[in`... Oh, scuz`-m`, vorbesc prea repede... Poate ai
putea dumneata s` arunci m`car o privire...
Tân`rul p`ru c` se gânde[te [i Chelsea se \ntreb` dac`
\ncerca doar s`-i \n]eleag` cuvintele sau avea \n vedere
posibilitatea unei repara]ii.
– Imposibil. Am de lucru...
Chiar muncea!...
– N-o s` dureze mult, \[i pled` ea cauza. Doar o privire...
El ridic` din umeri.
– Nu, nu se poate... Foarte important este s` r`mân aici.
– {i nu mai este nimeni altcineva? insist` ea.
– Poate... dou` ore... trei... Mi padre... Tata se \ntoarce.
– Dou` sau trei ore?... morm`i ea.
I se p`ru o eternitate, dar era evident c` ar fi fost inutil s`
mai discute. N-avea decât s` a[tepte...
Scoase [i aici fotografia lui Samuel [i i-o ar`t`.
– |l cuno[ti pe acest b`rbat?
Tân`rul privi \ndelung poza, se \ncrunt` concentrându-se,
d`du din cap, apoi arunc` o privire spre Chelsea \nainte de a
se uita din nou la fotografie.
– Da, poate...
Chelsea \[i ]inu respira]ia.
– L-ai mai v`zut?
– Gândesc... Un american locuie[te nu departe. Poate este el...
– Unde? Po]i s`-mi spui unde?... \l gr`bi ea, emo]ionat`
dintr-o dat`.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 37

– Zece minute mers pe jos... Este un drum prin p`dure la


izquierda... la stânga... La cap`t, g`se[ti un pueblito... |ntrebi
acolo...
Zece minute de mers pe jos... Chelsea se gândi c` are
destul timp s` se duc` [i s` se \ntoarc` \nainte s` se ocupe de
ma[in`.
– Mul]umesc, gracias... \i spuse ea tân`rului, zâmbind. M`
voi \ntoarce s` vorbesc cu tat`l dumitale.
O lu` pe drumul pe care i-l ar`tase b`rbatul. Chiar dac`
fiecare pas o \ndep`rta de Xcan [i de ma[ina ei, gândurile \i
erau acum concentrate \n \ntregime c`tre Samuel London. {i
era firesc, \[i zise ea. Din cauza lui, venise la Cancun, \[i
pierduse bagajele, petrecuse ore \ntregi la telefon, \ncercând
s` se fac` \n]eleas`, \nchiriase o ma[in` oribil` care o
abandonase \n plin pustiu... Din cauza lui o durea acum
spatele, mergea pe jos prin pampa mexican`, se lupta cu
]ân]arii, strângând din din]i când \[i r`sucea glezna prin
gropile drumului pr`fuit...
Toate astea, pentru Samuel Prescott London, cu fa]a lui
slab` [i sobr`, al c`rui singur scop \n via]` era munca...
Deodat`, soarele se ascunse [i, ridicând ochii spre cer,
Chelsea privi \ngrijorat` norii cenu[ii care se adunau. Aerul
era umed, \n`bu[itor, [i rochia i se lipea de piele.
Dup` vreo zece minute, \ncepu s`-[i fac` griji. |nc` nu se
z`rea nici urm` de drum la stânga. {i dac` tân`rul de la garaj
se \ncurcase \n explica]ii?...
Se opri dup` ce omor\ un ]ân]ar care o pi[case de bra].
Nemul]umit` de situa]ie, [ov`i s` se \ntoarc` la Xcan [i s`
a[tepte r`bd`toare ca ma[ina s`-i fie reparat`. {i dac` tat`l
38 ELEEN KELLY

tân`rului \nf`ptuia minunea s-o repare, se va duce neap`rat s`


le spun` vreo dou` celor de la agen]ia de \nchiriere!...
{i lui Samuel Prescott London!
Dar nu, \[i reaminti ea brusc, misiunea ei era s`-l
farmece!... Izbucni \n râs, gândindu-se la situa]ia ei mai
degrab` jalnic`... Era plin` de praf, de \n]ep`turi de ]ân]ari [i
p`rul i se lipise din cauza transpira]iei...
Oricum, se lini[tea, n-avea deloc de gând s`-l \ntâlneasc`
ast`zi. Dac` va reu[i s` ajung` \n pueblito [i i se va confirma
c` b`rbatul acela locuie[te acolo, se va \ntoarce la Xcan, apoi
la Cancun, la hotel, \[i va a[tepta bagajele [i se va \ntoarce
\ntr-o stare mai bun`.
Dac` va ajunge la pueblito!... Dac` va g`si afurisitul acela
de drum!... Dac` Samuel London chiar locuia acolo!...
Oftând adânc, se hot`r\ s` continue. {i z`ri drumul. Pe
stânga. P`trundea \n p`durea deas`, asemenea unei fâ[ii de
lumin`. Chelsea se \nfior` gândindu-se la animalele s`lbatice
care trebuie s` fi tr`it acolo.
Continuând s` se lupte cu ]ân]arii care o asaltau f`r` mil`,
\naint` cu \ndârjire, cu um`rul r`nit de cureaua gen]ii, cu
b`[ici la picioare care o f`ceau s` sufere la fiecare pas. Aerul
cald [i umed \i ardea pl`mânii [i vis` la o briz` u[oar` [i
r`coroas`.
{i, \n continuare, nici urm` de pueblito.
Privi \n urma ei drumul pe care-l parcursese. Acum ar fi
fost ira]ional s` se mai gândeasc` la \ntoarcere. Trebuie s` fi
fost aproape de ]int`. Doar dac` n-o fi gre[it direc]ia... Doar
dac` nu cumva omul de la garaj n-o fi indus-o \n eroare...
Doar dac`...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 39

O prim` pic`tur` de ploaie \i c`zu pe bra]. Apoi alta.


Disperat`, se opri [i privi cerul cenu[iu. N-avea nici un mijloc
de a se proteja, doar s` se fi afundat \n p`dure. Dar era
imposibil, n-ar putea niciodat` s`...
|n câteva clipe, ploaia deveni violent`. Aflat` \n inima junglei,
la kilometri de orice civiliza]ie, Chelsea \ncepu s` râd` nervos, cu
apa [iroind pe ea din cap pân-n picioare. Apoi, epuizat` [i
descurajat`, se l`s` s` cad` pe p`mânt [i \ncepu s` plâng`.
Ghemuit` pe jos, strângându-[i \n bra]e geanta, se l`s`
prad` disper`rii. Lacrimile, ploaia, nu mai era nici o
diferen]`... Era murdar`, ud`, r`nit`, lamentabil`... Atât de
nec`jit` \ncât nu auzi tropotul de pa[i care alergau spre ea.
Ridic` dintr-o dat` ochii, \ngrozit`, [i v`zu un grup de b`rba]i
care o \nconjurau. Unul dintre ei o ridic` repede \n bra]e [i \[i
relu` cursa al`turi de ceilal]i.
Lacrimile \ncetar` imediat.
– Dar ce face]i? strig` ea \ncercând s` scape din bra]ele lui.
– Te duc la ad`post... Nu-]i fac nici un r`u...
B`rbatul care o ducea \i vorbise \ntr-o englez` perfect`, cu
o voce cald` [i profund` care o mai lini[ti.
|n ciuda ploii care-i lipise p`rul de frunte, \i examin`
tr`s`turile. Era american, f`r` nici o \ndoial`. Chiar dac`
pielea \i era bronzat`, n-avea acea nuan]` ar`mie proprie
mexicanilor, [i p`rul \i era mai deschis la culoare [i mai lung.
Dar ceea ce-i confirma presupunerea erau mai ales ochii, de
un gri-alb`strui.
|n câteva minute, ajunser` \n pueblito pe care-l c`utase
Chelsea. Prin perdeaua de ploaie care \i \nce]o[a vederea, z`ri
câteva cabane de chirpici; fu dus` \ntr-una dintre ele [i pus`
cu grij` pe picioarele ei.
40 ELEEN KELLY

Salvatorul ei disp`ru imediat \n cealalt` \nc`pere [i se


\ntoarse cu dou` prosoape \n mân`. |i \ntinse ei unul, [i
Chelsea r`mase o clip` nemi[cat`, privindu-l cum \[i usuc`
bra]ele, p`rul, fa]a.
– Haide, d`-i drumul, [terge-te!... \i spuse el zâmbind, mai
am [i altele...
Chelsea \[i punea nenum`rate \ntreb`ri, \ntrebându-se mai
ales cine era acest b`rbat. Era foarte frumos. Constat` c` era
\nalt, mult mai \nalt decât ea, [i c` avea un corp perfect.
Pantalonul ud care i se lipise de piele sublinia musculatura
picioarelor iar c`ma[a f`r` mâneci \i scotea \n eviden]` umerii
largi [i bra]ele puternice.
– Totul e-n regul`, declar` el. Pot spune chiar c` te plac.
De fapt, chiar cred c` te plac. Mi-ai salvat via]a.
-Eu ]i-am salvat via]a?... repet` ea, buim`cit`. Eu... Nu crezi
c` este mai degrab` invers?
– Nu. Oricum, dumneata ai fi supravie]uit acestei ploi. Pe
când eu, nu [tiu dac` a[ fi supravie]uit sor]ii care m` a[tepta
dac` n-ai fi ap`rut. Haide, acum usuc`-te... |mi uzi prea tare
covorul...
Chelsea privi \n jos [i constat` c` de fapt, \n loc de covor,
pe jos era doar p`mânt b`tut.
– Oh, \mi pare r`u, se scuz` ea intrând \n joc.
|[i puse repede geanta lâng` picioare [i \ncepu s` se frece
pe cap cu prosopul.
– {i ce soart` te a[teapt`?
– Unul dintre tipii cu care eram are o sor` pe care vrea
neap`rat s` mi-o dea de nevast`. Pân` acum, am reu[it s` m`
eschivez invocând tot felul de pretexte, dar \ncepeam s` fiu \n
criz` de idei...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 41

– Este chiar atât de urât`? \ntreb` Chelsea, stupefiat`.


– Nu, nu... Este dr`g`la[` [i \ncânt`toare, absolut capabil` s`
fac` un b`rbat fericit. Numai c` n-are decât cincisprezece ani.
– Oh, \n]eleg...
B`rbatul din fa]a ei trebuie s` fi avut vreo trezeci [i cinci.
– Aici, se c`s`toresc \ntotdeauna atât de tineri?
– Da... Sora Juanei, care are cu un an mai pu]in decât ea,
este m`ritat` [i are deja un copil.
– Dumnezeule! exclam` ea. La paisprezece ani! Este
extraordinar...
– Nicidecum. Cel pu]in aici. Familii \ntregi tr`iesc \n acest
sat. Copiii, nepo]ii [i str`nepo]ii sunt primi]i cu bucurie [i
adora]i. Oamenii ace[tia, atât de lipsi]i de resurse materiale,
sunt cei mai boga]i din câ]i cunosc \n materie de iubire.
Chelsea se sim]i fascinat` de admira]ia ce str`lucea \n ochii
lui. Dar \n timp ce-l studia, expresia lui se schimb` [i o privi
\ntr-un fel mai aparte. Ea \[i ]inu respira]ia, uitând dintr-o dat`
de durere [i de oboseal`.
F`r` s`-[i desprind` privirea de ea, el \[i arunc` prosopul
peste umeri [i se apropie. Emana o seduc]ie natural`, \n stare
brut`. Chelsea se gândi c` poate experien]ele vie]ii \l
\nv`]aser` cu siguran]` s` fie el \nsu[i, s` tr`iasc` \n perfect`
armonie cu natura lui profund`.
– Vreau s`-]i pun dou` \ntreb`ri, murmur` el zâmbindu-i
prietenos. E[ti c`s`torit`?
Paralizat` de puternica lui senzualitate care o atr`gea dintr-o
dat` spre el, Chelsea neg` u[or din cap.
– E[ti liber`? continu` el cu o voce r`gu[it`.
Total hipnotizat` de fermecul lui devastator, r`mas` f`r`
glas, d`du din cap.
42 ELEEN KELLY

El ridic` mâinile [i-i cuprinse cu delicate]e fa]a. Cu un


deget u[or \i urm`ri conturul sprâncenelor, rotunjimea
obrazului, ca [i cum ar fi \ncercat s` se conving` de realitatea
acestei apari]ii.
Foarte \ncet, se aplec` spre ea [i-i atinse buzele cu buzele
lui. Un val de dorin]` intens` \nfl`c`r` sim]urile Chelsei.
|nchizând ochii, \[i sim]i genunchii moi, gata s-o tr`deze, dar
bra]e puternice o \nv`luir` [i s`rutul lui deveni fierbinte.
Subjutat` de pasiunea acestei clipe, Chelsea \[i strecur`
degetele \n p`rul lui ud, \ncercând s` prelungeasc` astfel
mângâierea buzelor lui calde.
Era pentru prima oar` \n via]a ei c` sim]ea o asemenea
emo]ie. Fusese de multe ori s`rutat`, iubit`, dar niciodat` nu
tr`ise o atrac]ie atât de brusc` [i atât de minunat`. Ar fi vrut
s`-i [opteasc` numele dar nu putea... Aceast` constatare o
readuse la realitate [i, sprijinindu-[i palmele de pieptul lui, \l
\mpinse u[or. Ridicând capul, trezit parc` dintr-un vis, el o
privi, cu r`suflarea t`iat` [i cu ochii scânteietori.
– Dumnezeule! murmur` ea, cople[it` de for]a emo]iilor
pe care le tr`ia. Nici m`car nu [tiu cine e[ti...
El o mângâie u[or pe obraz, zâmbind, apoi se retrase, stânjenit.
– Nu mi s-a mai \ntâmplat niciodat` a[a ceva, se scuz` el cu
un aer sp`[it. |mi pare r`u... Eu... doar... am... Oh, nu mai [tiu...
– Cine e[ti?
El p`ru s` reflecteze o clip`, apoi ridic` din umeri.
– |ncepând de ast`zi, presupun c` voi fi umilul dumitale
servitor pentru \ntreaga via]`...
|i \ntinse mâna [i se prezent`.
– Numele meu este Sam London, [i sunt foarte fericit c`
te-am cunoscut...
Capitolul 3

Chelsei nu-i venea s`-[i cread` urechilor! Sam London?!


|[i d`du seama dintr-o dat` c` de când avusese de \nfruntat
aceast` ploaie toren]ial`, nu se mai gândise nici o clip` la
b`rbatul pe care voia s`-l g`seasc`. Acum, \l fixa cu
intensitate pe acest str`in care afirma c` se nume[te Samuel
London.
– Sam! Dumneata e[ti Samuel London?
El \ncuviin]` din cap, surprins la rândul lui, [i se \ncrunt`
u[or.
– |mi cuno[ti numele?
– Te-am c`utat peste tot, dar...
Se \ntrerupse o clip`, gândindu-se c` n-ar trebui s`-[i
dezv`luie adev`ratele motive.
– Nu po]i s` fii dumneata. Am v`zut fotografii de-ale lui
Samuel London, nu-]i seam`n` deloc.
– Am plecat de [ase luni de acas`, replic` el râzând, [i
trebuie s` recunosc c` m-am schimbat un pic.
44 ELEEN KELLY

– Dar este imposibil... P`rul, de exemplu...


– |ntr-adev`r, mi-a mai crescut [i soarele l-a decolorat!
Chelsea nu putea s` cread` c` b`rbatul acesta teribil de
seduc`tor [i viril este unul [i acela[i cu Sam London din
co[marurile sale!
– Cum pot s` fiu sigur` c` nu e[ti un impostor?
– Dar dumneata? De unde [tiu c` nu e[ti cumva o spioan`
\n slujba mamei mele?
Pre] de câteva secunde, Chelsea fu descump`nit` dar \[i
reveni repede [i alese ofensiva.
– Vorbe[te-mi despre dumneata, \i ordon` ea calm.
|ncearc` s` m` convingi c` e[ti \ntr-adev`r Samuel London.
El se supuse f`r` s` clipeasc`.
– Sunt din Boston, dar am crescut la Wellesley Hills, sub
tutela autoritar` a mamei mele [i a aceleia mult mai blânde a
tat`lui meu, Thomas, mort acum patru ani. Ceea ce i-a permis
mamei s` preia \n mod oficial rolul de [ef al familiei, rol pe
care-l de]inea din umbr` dintotdeauna... Am un apartament
lâng` port [i sunt directorul \ntreprinderii London and McGee
care se ocup` de afaceri imobiliare. Trebuie s`-]i mai
m`rturisesc c` joc golf o dat` pe s`pt`mân`, spuse el pe un
ton ironic. Este de-ajuns?
I-ar fi fost foarte u[or Chelsei s` resping` aceste
argumente. |ntr-adev`r, ar fi fost simplu ca acest b`rbat s`
citeasc` undeva C.V.-ul lui Samuel London. Totu[i, discurscul
lui o convinse. |n plus, dup` o examinare mai atent`, observ`
c` nasul, gura, ochii erau identici cu aceia ai b`rbatului din
fotografie.
– Da, cred c` spui adev`rul, domnule London, r`spunse ea
\nceti[or. Dar trebuie s` m` obi[nuiesc cu acest gând.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 45

– E[ti \nc` ud` [i f`r` \ndoial` c` un du[ ]i-ar face


foarte bine...
F`cu o mutr` \ncânt`toare privindu-i rochia [ifonat` [i ud`.
– Cred c` ar`t oribil... Iar rochia...
– N-ai nimic de schimb?
– Nici aici, nici la hotel, declar` ea râzând. Mi s-au r`t`cit
bagajele la aeroport... C`l`toria mea a fost un adev`rat
dezastru.
– Constat \ntr-adev`r c` n-ai avut noroc deloc... Dar, [tii c`
nu mi-ai spus \nc` numele dumitale?
– A[a este, recunoscu ea.
A[adar, s`rutase un b`rbat al c`rui nume nici nu-l [tia!
– Ei bine... m` numesc Chelsea Ross, afirm` ea \ntinzându-i
mâna.
– Sunt \ncântat s` te cunosc, Chelsea Ross, r`spunse el
re]inându-i mâna ceva mai mult. Acum c` am terminat cu
polite]ile, po]i s` te duci s` faci un du[... Este \n spatele casei,
o s`-l g`se[ti u[or.
Deschise un cuf`r [i scoase o c`ma[` alb` pe care i-o
\ntinse.
– Poftim, pune-]i asta. Nu este ceva prea feminin, dar...
Ea accept` surâzând. Apoi, el \i ar`t` cu degetul \nc`perea
al`turat` unde putea s` se schimbe [i ea o travers` sub privirea
mali]ioas` a lui Sam.
Deschizând u[a ce d`dea \n spatele colibei, Chelsea arunc`
o privire [i z`ri un fel de cabin`. Cu capul plecat, alerg` pân`
la ea [i, intrând, d`du peste un aer la fel de umed [i cald ca [i
cel de afar`. Aprecie \ns` apa rece ce i se prelinse pe corp.
Dup` ce-[i cl`ti hainele pline de noroi, se \mbr`c` \n c`ma[a
lung` a lui Sam.
46 ELEEN KELLY

Nu-i mai r`mânea acum decât s`-l manevreze cu abilitate


pentru a-l readuce la Boston... Dac` judeca dup` modul \n
care o s`rutase, sarcina ei nu se ar`ta a fi atât de nepl`cut` pe
cât se temuse... Totu[i, nu putea spune c` s`rutul lui Sam era
semnificativ pentru eventualul lui interes fa]` de ea. F`r`
\ndoial`, sim]ea doar o simpl` dorin]` pentru o femeie [i nu
pentru „Chelsea Ross” \n special. Nu-[i f`cea nici o iluzie \n
privin]a declara]iei lui de dragoste care nu era decât exaltarea
unui b`rbat ce tr`ise ca un pustnic timp de [ase luni. Nu-i va
fi deci atât de u[or s` \ndeplineasc` sarcina pentru care o
pl`tise Beatrice London. Mai \ntâi \ns` va trebui s` descopere
motivele [ederii prelungite a lui Sam London \n Yucatan.
|[i trecu \n grab` o mân` prin p`r, sceptic` \n privin]a
rezultatului, apoi se \ntoarse \n cas`. Dac` \[i \nchipuise c`-[i
rec`p`tase controlul asupra emo]iilor, se \n[elase amarnic.
Mai ales c` nu se a[teptase s`-l g`seasc` pe Sam astfel: st`tea
cu spatele sprijinit de tocul u[ii, cu o mân` \n buzunarul
[ortului s`u de blugi – singura \mbr`c`minte pe care o purta.
Chelsea trebui s`-[i ]in` r`suflarea când \i v`zu umerii largi
[i musculo[i, picioarele lungi [i atletice. O cuprinse o dulce
emo]ie la gândul cât de pl`cut ar fi s` mângâie pielea aceasta
ars` de soare, spatele puternic, [oldurile \nguste...
Dintr-o dat`, atrac]ia irezistibil` pentru Sam o sperie [i vru
s-o ia la fug`. Nu trebuia neap`rat s`-[i p`streze mintea
limpede pentru a-[i \ndeplini misiunea?
F`r` s` se a[tepte, el se \ntoarse brusc [i zâmbetul lui larg
o descump`ni [i mai mult. El se apropie non[alant de ea.
– Acum te sim]i mai bine? o \ntreb` cu o voce cald`.
– Da, da, mul]umesc... reu[i s` articuleze, desprinzându-[i
privirea de trupul lui, cu un aer u[or vinovat.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 47

El o prinse de cot [i o conduse spre o mic` banc`.


– Nu [tiu mare lucru despre ]inutul acesta, spuse ea
aruncând o privire afar`... Suntem \n sezonul ploilor [i vremea
asta...
– |ntr-adev`r, [i ploile pot dura pân` [i dou`sprezece ore...
Vrei o bere? Asta-i tot ce pot s`-]i ofer.
Dar, nefiind atent` la \n`l]imea b`ncii, care era foarte joas`,
fu cât pe ce s` cad` [i se redres` \n ultima clip`.
– Au! exclam` ea scuturându-[i mâna.
– Te-ai lovit? \ntreb` el apropiindu-se de ea.
– Nu, doar c` m-am julit adineauri când am c`zut pe
drum... Iar cât prive[te mijlocul, continu` ea masându-[i
[alele, este din cauza proastelor amortizoare ale camionului
care m-a luat de pe [osea... {i asta, spuse ea sc`rpinându-se pe
bra]e, din cauza ]ân]arilor... Când se vorbe[te de r`zbunarea
lui Montezuma, nu sunt vorbe-n vânt!
Izbucnir` amândoi \n râs [i Sam se \ndrept` spre u[a din
partea cealalt` a \nc`perii. Chelsea profit` ca s` priveasc` mai
atent \n jurul ei. Camera era destul de mare [i mobilat` sumar
cu o mas` rotund` de lemn [i câteva b`nci \mpr`[tiate ici-
colo.
– Iat`! zise Sam, reap`rând cu dou` cutii de bere [i o trus`
de prim-ajutor.
Se aplec` spre Chelsea [i \ncepu s` aplice o alifie pe mâna
ei r`nit`.
– Este o alifie antiseptic`, \i explic` el. Niciodat` nu e[ti
suficient de precaut contra infec]iilor \n ]ara asta.
Ea se sim]i deodat` fragil` [i se temu de acest sentiment
care-i scotea la iveal` nevoia de protec]ie, sentiment pe care
nu-l mai \ncercase pân` acum.
48 ELEEN KELLY

– |]i mul]umesc, spuse ea un pic cam brusc.


Sam puse mâna pe coapsa ei [i, prin ]es`tura c`m`[ii,
atingerea aceasta fu ca o arsur` delicioas`. Ca s`-[i ascund`
tulburarea, sorbi o gur` de bere [i, spre u[urarea ei, Sam se
ridic` s` duc` la loc trusa de urgen]`.
– Acum, Chelsea, poveste[te-mi de ce ai venit s` m` cau]i
tocmai aici.
Ea inspir` profund, temându-se mai degrab` de apropierea
lui decât de cuvintele pe care le va rosti.
– Sunt ziarist`, \ncepu ea, [i m-am gândit s` scriu un articol
despre noua civiliza]ie maya. Când am aflat c` dumneata e[ti
aici, mi s-a p`rut interesant s` te \ntâlnesc.
– Pentru ce ziar lucrezi? \ntreb` el pe un ton de
conversa]ie.
– Pentru nici unul. Sunt ziarist independent [i \nc` nu [tiu
cui voi vinde articolul, dar sunt sigur` c` voi g`si
cump`r`tor... Nu sunt decât de pu]in` vreme aici, dar sunt
deja fascinat`.
Ea spera s` \ndrepte discu]ia spre acest subiect, dar se pare
c` Sam nu dorea s` continue pe acest f`ga[. F`r` \ndoial`, era
prea inteligent ca s` nu priceap` c`-i ascundea ceva.
– Cine ]i-a spus c` m` g`se[ti aici?
Ea remarc` nota de ironie ce str`b`tea din tonul lui.
– Oh! un vechi prieten. Cred c` ai fost coleg de [coal` cu
el. Este vorba despre Jason Ingram.
I se p`ru c` discerne oarecare uimire \n ochi lui [i se gr`bi
s`-[i continue povestea. Dup` spusele mamei lui Sam, cei doi
nu se mai v`zuser` pe pe vremea anilor de facultate [i cu
siguran]` c` Sam se \ntreba cum de aflase Jason c` era \n
prezent \n Yucatan.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 49

– L-am \ntâlnit pe Jason luna trecut` la Boston, continu`


ea, [i când i-am spus despre inten]ia mea de a scrie un articol,
mi-a vorbit dspre dumneata; aflase prin intermediul unui alt
prieten c` e[ti \n Yucatan.
– Ce mai face b`trânul Jason? \ntreb` vesel Sam.
– Oh, foarte bine! |]i trimite salut`ri [i toat` prietenia
lui...
– Dar tot el ]i-a ar`tat fotografiile?
– Nu. Am sunat-o pe mama dumitale ca s` verific ce-mi
spusese Jason. Ea nu era sigur` de locul unde te afli, dar
pentru mai mult` siguran]` mi-a dat numele unor persoane
pe care s` le contactez.
– Nu m` mir` din partea ei! murmur` el ca pentru sine.
F`r` \ndoial` c` ar fi p`rut suspect ca ea s` arate un interes
prea mare acestei observa]ii [i, din acest motiv, se pref`cu a o
ignora.
– Unul din func]ionarii dumitale mi-a precizat c` te afli
undeva \ntre Cancun [i Chichen Itza. El mi-a ar`tat
fotografia... Când am ajuns \n Mexic, am pus câteva \ntreb`ri
unor persoane un pic la \ntâmplare [i care m-au \ndreptat
c`tre profesorul Paredes din Merida. Chiar el m-a sf`tuit s`-mi
\ndrept c`ut`rile spre Xcan.
Era convins` c` fusese foarte abil`. Dac` s-ar \ntâmpla c`
David McGee sau Norman Schialli \i scriau lui Sam [i-i vor
spune despre vizita ei, acesta nu va fi surprins. Mul]umit` de
ea, \[i duse cutia cu bere la buze [i b`u.
Sam p`rea cufundat adânc \n gânduri. Aproape distrat,
mângâie talia lui Chelsea [i aceasta trebui s` lupte \mpotriva
dorin]ei de a se abandona \n bra]ele lui. Brusc, el \[i trase
mâna [i-i c`ut` privirea.
50 ELEEN KELLY

– Cine e[ti cu adev`rat? o \ntreb` el \nceti[or.


Chelsea nu era prea sigur` c` \n]elesese sensul \ntreb`rii
lui, dar la urma urmei p`rea convins de explica]iile ei [i poate
c` era [i el surprins de for]a atrac]iei care exista \ntre ei. {i
totu[i, dac` suspecta cumva cea mai mic` \n[el`torie...
– Ce vrei s` spui?
– De unde vii?... De când scrii?... |n fine... ce f`ceai \nainte
s` apari \n via]a mea?
U[urat` de aparenta lui curiozitate nevinovat`, Chelsea \i
zâmbi.
– M-am n`scut \ntr-un or`[el muncitoresc din New
Hampshire unde am locuit pân` am intrat la universitate. Apoi
am ob]inut o diplom` \n literatur` care mi-a permis s` predau
timp de un an \n Massachusetts.
– Doar un an?
– Da. Nu mi-a pl`cut prea mult \n \nv`]`mânt. Presupun c` n-am
r`bdare... sau mai degrab`, c`utam o ocupa]ie mai personal`.
– Dup` aceea, ce ai f`cut? Ai \nceput s` scrii?
Chelsea se sim]i deodat` un pic derutat`. |ntr-adev`r,
tocmai \i spusese pur [i simplu adev`rul, l`sându-se cu
pl`cere \n voia confiden]elor. Dar acum trebuia s`-l mint` din
nou [i trebuia s` se concentreze ca s` nu se tr`deze. |[i
\ncruci[` bra]ele pe piept \ntr-un gest involuntar de protec]ie
[i imediat, el p`ru \ngrijorat.
– Nu cumva e[ti bolnav`?
– Nu, nu, m` simt foarte bine.
– Destul de des, str`inii care vin \n Mexic se \mboln`vesc,
spuse el.
– La mine, nu este cazul. Am o s`n`tate de fier, s` [tii!
glumi ea.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 51

– Sunt \ncântat s` aflu asta... Dar vorbe[te-mi despre


cariera dumitale jurnalistic`...
Jucându-se cu o agraf` din p`r, ea \ncerca s` par`
relaxat`.
– Ce vrei s` [tii? \ntreb` ea cu o voce cam nesigur`.
– Ei bine, de exemplu... ai avut parte imediat de succes?
– Nu. Adeseori, scriitorii tr`iesc \n s`r`cie, afirm` ea f`r`
convingere. A trebuit s` g`sesc alte mijloace de a-mi câ[tiga
pâinea. A trebuit s` m` angajez chelneri]` \ntr-un bar.
– |ntr-un bar? Este fantastic! M`car ai dat dovad` de
originalitate, exclam` el, cu o lic`rire amuzat` \n adâncul
ochilor.
Entuziasmul lui era molipsitor [i ea se mai relax`.
– Nu este \ntotdeauna prea nostim, [tii...
– Probabil c` ai \ntâlnit totu[i oameni interesan]i, nu? {i ai
v`zut o mul]ime de lucruri amuzante.
Pre] de o clip`, ea r`mase t`cut`. Cu o or` \n urm`, nu
[i-ar fi imaginat c` Sam London poate s` discute cu atâta
\nsufle]ire despre un asemenea subiect. Dându-[i seama c`-l
privea fix, clipi din ochi [i se uit` spre peretele opus. Se mir`
dintr-o dat`.
– Este cu adev`rat un bec electric?
– Da. Am unul \n fiecare \nc`pere.
– Când veneam \ncoace, am v`zut \ntr-adev`r fire legate la
unele colibe de chirpici. Instala]ie de ap`... electricitate...
Totu[i, colibele sunt atât de primitive...
– Practic, nu exist` nici o diferen]` fa]` de cele construite
de maya[i \n urm` cu o mie cinci sute de ani, o inform` el cu
o not` de respect \n glas.
52 ELEEN KELLY

– Cum ai ob]inut aceast` cas`? \ntreb` ea, curioas`.


– B`trânul care o locuia a murit de curând... Eu am sosit
de patru luni [i n-am schimbat nimic, am instalat doar un du[.
Trebuie s`-]i m`rturisesc c`-mi place mult aici.
– Nu-]i lipse[te confortul.
– Nu. Am \nv`]at enorm de multe lucruri tr`ind aici.
|nainte, luam tot ce mi se \ntâmpla ca un lucru cuvenit. |n
felul acesta, treceam pe lâng` cele mai mari bucurii ale vie]ii...
de fapt, ale supravie]uirii: s` m`nânci hrana pe care tu \nsu]i
ai sem`nat-o, s` bei ap` de izvor, s` te ad`poste[ti de ploaie...
– {i munca dumitale? N-o regre]i?
– Da, \ntr-un anume fel, muncesc... mai dur decât am
f`cut-o vreodat`, dar cu mai mult` pl`cere.
Chelsei i-ar fi pl`cut s` continue aceast` discu]ie. Totu[i, se
temea s` nu par` prea indiscret`. {i apoi, nu trebuia s` se
intereseze mai ales de cultura maya?
– Mi-ar pl`cea s`-mi mai vorbe[ti despre localnici...
– {i mie, mi-ar pl`cea s`-mi vorbe[ti despre dumneata...
|mi spuneai despre perioada cât ai fost chelneri]`. Unde
anume \n Boston?
Chelsea \[i prinse degetele \n jurul genunchilor.
– Lucram la Icabod, \n Park Street.
– Cunosc foarte bine locul acela [i totu[i, sunt sigur c` nu
te-am v`zut niciodat` acolo, cel pu]in a[a cum ar`]i acum.
|[i plimb` o privire apreciatoare peste trupul ei [i Chelsea
frem`t` imperceptibil. Ochii ei r`t`cir` peste coapsele
musculoase ale lui Sam. Deodat`, el \i prinse b`rbia \n palm`
[i o fix` cu intensitate.
– Dac` vei continua s` m` studiezi astfel, nu mai r`spund
de actele mele... o avertiz` el cu blânde]e.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 53

Ca s`-[i ascund` stânjeneala, ea c`ut` s` fac` o glum`, dar


\n zadar, pentru c` buzele lui Sam r`m`seser` \ntredeschise,
senzuale [i calde, hipnotizând-o. Inima \i b`tea cu putere când
el puse st`pânire pe buzele ei, risipindu-i orice urm` de
voin]`.
Chelsea parc` se \neca \ntr-o mare de foc [i se ag`]a de
buzele lui Sam ca de un colac de salvare, l`sând ca respira]ia
lui s`-i redea via]`.
– Ce mi se \ntâmpl`, Chelsea? murmur` el \n sfâr[it la
urechea ei. Nu m-am sim]it niciodat` atât de atras de o femeie.
}inându-i cu o mâna capul, [i-o strecur` pe cealalt` pe sub
c`ma[` mângâindu-i spatele.
– Dar e[ti goal`! se nelini[ti el.
|[i retrase brusc mâna [i, descump`nit`, ea \[i lu` repede
cutia cu bere ducânu-[i-o la buze.
– Hainele mele erau pline de noroi [i... [i cu siguran]` c`
n-ar fi trebuit s`...
El o atrase u[or [i o f`cu s`-[i lipeasc` obrazul de pieptul
lui. Avea pielea cald` [i degaja un parfum viril, trezind \n ea
senza]ii tulbur`toare.
– Va trebui s` g`sim o solu]ie, murmur` el. Vreau s` spun
c`... nu te-am mai v`zut niciodat` pân` acum, dar te doresc la
nebunie.
O oblig` apoi s`-l priveasc`.
– Nu vreau s` te for]ez, \]i jur. N-am obiceiul s` m` impun cu
for]a femeilor, dar exist` ceva \n tine... [i \n mine... \ntre noi...
– {tiu... Nici eu n-am mai sim]it asemenea emo]ii [i mi-e
team`, Sam...
– Abia ne cunoa[tem...
– {tiu...
54 ELEEN KELLY

– Poate ar trebui s` ne gândim \ncotro ne poart` aceast`


atrac]ie? Poate ar trebui s` ne abandon`m dorin]ei care ne
mistuie?
El puse mâna pe artera care pulsa rapid pe gâtul ei [i-[i l`s`
degetul s` coboare pân` la r`scroiala c`m`[ii.
– A[ putea s` desfac acest nasture, apoi pe urm`torul, dar
n-a[ avea r`bdare pân` nu te-a[ vedea \n toat` splendorea,
pân` nu ]i-a[ afla gustul pielii, pân` nu te-a[ atinge... {i apoi...
Oh, Chelsea! Vreau s` te am chiar acum, s` te iubesc...
Cuvintele acestea erau la fel de tulbur`toare ca [i b`rbatul
\nsu[i. Chelsea sim]i c` va ceda.
– Nu putem s`... bâigui ea.
Se doreau la fel de mult unul pe altul, dar asta nu schimba
cu nimic faptul c` nu se cunoscuser` pân` acum [i c` ea
fusese pl`tit` s`-l caute.
El oft` [i-[i lipi fruntea de a ei.
– {tiu. Trebuie s-o lu`m altfel... Vei r`mâne, nu-i a[a?
– S` r`mân?
Privirea i se \ndrept` \ncet spre u[`.
– Doamne, ma[ina mea! exclam` ea deodat`. Va trebui s`
m` \ntorc la Xcan ca s-o repar.
Sam \i d`du drumul.
– Ai ma[ina stricat`?
– Da [i probabil mecanicul s-a \ntors pân` acum.
– Cu ploaia asta, m` \ndoiesc. |n plus, ar fi o prostie s`
pleci pe vrema asta. Ma[ina nu p`]e[te nimic. Las` agen]ia care
]i-a \nchiriat-o s` se ocupe de ea.
– Dar este imposibil! strig` ea. Eu sunt r`spunz`toare.
– Acum, sunt eu pentru tine. Voi trimite un mesaj la Xcan
ca s` anun]e agen]ia c` pot veni s`-[i recupereze ma[ina.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 55

Sim]ind intens nevoia de a se sustrage farmecului degajat


de Sam, ea se ridic` [i merse spre u[`. Privi câteva secunde
afar` \nainte de a se \ntoarce spre el.
– Trebuie s` m` \ntorc la Cancun. Valiza mea probabil c` a
sosit deja.
– N-ai nimic \n valiz` de care ai avea nevoie aici.
– Dar, hainele mele?
– A[ putea s`-]i fac rost de haine. {i apoi... ar`]i superb a[a,
\n c`ma[`... ad`ug` el cu un zâmbet.
– Dar n-am nici lenjerie de corp...
– Te rog, nu-mi mai reaminti... |ncerc s` uit...
– Totu[i, m` simt stânjenit`, am impresia c` sunt complet
goal`.
– |mi dau seama foarte bine [i asta m` \nnebune[te,
Chelsea...
Ea se apropie de el, cu o expresie rug`toare \n ochi.
– Trebuie s` m` \ntorc la Cancun, Sam, chiar ast`-sear`.
El se gândi o clip`, apoi se ridic`.
– D`-mi un singur motiv rezonabil s-o faci... Pot foarte bine
s` telefonez la hotelul t`u [i s` le spun c` eliberezi camera.
Este ridicol s-o p`strezi atâta vreme cât po]i locui aici.
– Dar... se nelini[ti Chelsea, privind \n jurul ei. Nici m`car
nu v`d unde dormi tu! {i eu, unde o s` dorm?
– Am un hamac \n cealalt` \nc`pere [i pot s` mai fixez unul
pentru tine.
– Dar eu nici nu sunt \n stare s` m` a[ez \ntr-un hamac!
Dar s` mai [i dorm...
– La \nceput [i eu am avut aceea[i reac]ie, r`spunse el
râzând.
56 ELEEN KELLY

– Ai o ma[in` de teren, nu-i a[a?


– N-are acoperi[, Chelsea... [i...
– Sam... gemu ea, exasperat`.
El se apropie [i-i puse mâinile pe umeri.
– E[ti de-a dreptul terorizat`, nu-i a[a? \ntreb` el f`r`
inten]ia de a o critica sau a o ironiza.
– Da, a[a este...
{i totu[i, [tia c` ar trebui s` r`mân`. A[a ar fi f`cut femeia
pe care o angajase Beatrice London... Viitorul ei era \n joc, \[i
reaminti ea. Sam trebuie s`-i fi citit pe fa]` c` era gata s`
capituleze.
– Dac` r`mâi cu mine, vei scrie un articol minunat,
Chelsea.
Ea ro[i u[or, amintindu-[i minciuna pe care i-o servise.
– |]i promit c` m` voi purta civilizat, Chelsea. Dac` \ntre
noi trebuie s` se \ntâmple ceva, atunci va fi când vom fi
preg`ti]i amândoi.
O strânse \n bra]e râzând.
– E[ti nemaipomenit`, Chelsea. E[ti unic`. }i s-a mai spus
vreodat`?
Nu, se gândi ea, nimeni nu-i mai spusese asta... Hot`r\ s`
se lase \n voia sor]ii. |l adora pe Sam. Nu numai c` sem`na cu
un zeu, dar cu siguran]` c` era cel mai blând [i cel mai tandru
dintre b`rba]ii pe care-i cunoscuse vreodat`. N-avea nimic
arogant, era deschis, cald, atent... tot ceea ce c`utase pân`
acum f`r` s` g`seasc` vreodat`. Se bucur` de senza]ia pl`cut`
a bra]elor lui \n jurul ei [i se gândi c` pl`cerea de care va avea
parte r`mânând al`turi de el merita s` fie tr`it`, chiar dac`,
dup` ce se vor \ntoarce la Boston, nu se vor mai vedea
niciodat`.
Capitolul 4

– S` \ncepem cu \nceputul, spuse Sam frecându-[i mâinile.


Pun pariu c`-]i este foame.
Chelsea se plimba prin \nc`perea principal` a cabanei din
chirpici, c`utând vreun detaliu care i-ar fi sc`pat la prima
vedere. El aprinsese lumina pentru c`, afar`, cerul era mai
plumburiu ca oricând [i ploaia continua s` cad` f`r` \ncetare.
Chiar [i luminat`, \nc`perea i se p`ru [i mai primitoare [i
constat` c` nu mai era nimic de v`zut.
– Am mâncat la Valladolid, r`spunse ea \ntorcându-se spre
el. O mâncare tradi]ional`, dar \mi era atât de cald [i eram atât
de nervoas` \ncât cu siguran]` n-am apreciat-o pe cât merita.
– A[adar, \]i este foame. {i f`r` \ndoial` c` e[ti [i obosit`.
N-ai vrea s` te \ntinzi pu]in pân` ce voi c`uta de mâncare?
– Nu... unde te duci? se nelini[ti Chelsea pe care
perspectiva de a r`mâne singur` o cam speria.
– La Aldana. Nevasta lui \]i va \mprumuta un hamac [i
câteva haine. Este, de asemenea [i cea mai bun` buc`t`reas`
58 ELEEN KELLY

din sat. De obicei, m`nânc la ei, dar pentru c` tocmai ai sosit,


ad`ug` el cu o privire scânteietoare, sunt sigur c` va \n]elege
dac` am s-o rog s` aduc` mâncarea aici.
– Pot s` g`tesc [i eu, propuse repede Chelsea. Dar mi se
pare c` n-am v`zut nici o ma[in` de g`tit...
– A[a este! Aici, mâncarea se face pe o vatr` din piatr` \n
spatele casei, cel pu]in pe o c`ldur` ca asta. |n lunile de iarn`,
când este mai rece, maya[ii \ngr`m`desc ni[te pietre \n
\nc`perea principal` [i fac foc \n interior.
– Ca pe vremuri, remarc` ea.
– Exact, r`spunse Sam apropiindu-se de ea.
– Dar eu n-a[ putea s` profit la nesfâr[it de bun`voin]a
prietenilor t`i. {i \n plus, \mi place s` g`tesc! Trebuie s` fac [i
eu ceva!
– Nu-]i face griji, o s`-]i \ncredin]`m sarcini. Acesta va fi cel
mai bun mod de a studia felul de via]` al acestor oameni. Dar,
deocamdat`, e[ti invitata mea.
Expresia \ngândurat`, aproape vulnerabil`, de pe chipul
lui Sam \i a]â]` curiozitatea.
– Ce este, Sam?
El se sc`rpin` \n cap, apoi \[i trecu mâna prin p`r [i
Chelsea se minun` de suple]ea acestuia dup` atâtea luni de
zile f`r` s` fi mers la frizer. Foarte \ncet, el se apropie de un
perete [i se l`s` s` alunece \n jos, cu picioarele adunate \n fa]a
lui.
– Este ceva ciudat, \ncepu el. Credeam c` sunt fericit tr`ind
aici singur. O singur`tate relativ` fire[te, pentru c` u[ile casei
mele sunt \ntotdeauna deschise [i oamenii intr` [i ies când
vor. Sunt minuna]i, Chelsea. Sunt discre]i, calzi, sinceri [i
VRAJA GROTEI ALBASTRE 59

genero[i. Dar... cum s`-]i spun... sunt \ntr-adev`r bucuros c`


te afli aici. Este ca [i când... ca [i cum mi-ar fi lipsit mereu ceva
f`r` s`-mi dau seama.
Ridic` spre ea o privire oarecum vinovat`.
– Pentru prima oar` \n via]a mea, simt nevoia unei
prezen]e.
Fericit` c` Sam i se dest`inuie, Chelsea se l`s` lâng` el
a[ezându-se pe c`lcâie.
– Nu cred totu[i c` ai dus vreodat` lips` de companie, zise
ea \nceti[or, gândindu-se la via]a trepidant` pe care trebuie
s-o fi dus \n Boston.
– Da, bine\n]eles, dar era ca [i cum a[ fi tr`iat \ntr-o
cochilie. F`ceam gesturi ca un automat, f`r` s` pun suflet.
Cred c` \n afar` de Linda, n-am fost niciodat` apropiat cu
adev`rat de cineva. Doar ea a ghicit cât de nefericit eram [i
doar ea m-a \ncurajat s` plec. {i sunt sigur c` doar ea \n]elege
motivele pentru care nu m-am mai \ntors.
– Am vorbit cu ea, spuse Chelsea. |[i f`cea multe griji
pentru tine.
– Ai vorbit cu Linda?
– Numele ei figura pe lista pe care mi-a dat-o mama ta. {i
\n treac`t, pot s` spun c` este foarte frumoas`. Spera sincer c`
e[ti fericit.
– Am fost, \ntr-adev`r nespus de fericit. De aceea m`
surprinde reac]ia mea fa]` de tine. Probabil c` tu e[ti de vin`,
Chelsea. Dac` ar fi venit s` m` caute un membru al familiei
mele, f`r` nici o \ndoial` c` m-a[ fi \nfuriat \ngrozitor. Nu
vreau s` m` \ntorc \n circul acela, nu sunt \n stare.
Punându-[i mâna pe bra]ul lui, Chelsea \l privi cu intensitate.
60 ELEEN KELLY

– Nu te oblig` nimeni la nimic, Sam. Când vei fi preg`tit s`


te \ntorci, vei [ti. {i te vei \ntoarce la Boston \n condi]iile
stabilite de tine.
Cu un aer absent, el \i acoperi mâna cu a sa.
– Problema este c` nu [tiu care ar putea s` fie aceste
condi]ii. V`d totul numai \n alb [i negru. Via]a mea are dou`
fa]ete: cea de acolo [i cea pe care o duc aici. Nu m-am gândit
niciodat` c` ar putea exista [i o fa]et` intermediar`.
Sam zâmbi [i Chelsea sim]i c` se tope[te sub farmecul lui.
– De luni de zile n-am mai vorbit atât de mult. Am \nv`]at
spaniola [i dialectul maya, dar nu-i acela[i lucru. F`r` \ndoial`
c` este vorba despre faptul c` oamenii de aici nu-mi pot
\n]elege problemele. Poate c` nici tu... Crezi probabil c` m`
port ca un pu[tan bogat [i r`sf`]at care traverseaz` o criz`
\ntârziat` de adolescen]`.
– Ai ghicit! \l tachin` ea.
Trecându-[i mâna dup` umerii ei, \[i apropie fa]a de a ei.
– Am vorbit destul. Acum, odihne[te-te. Culc`-te \n
hamacul meu, dac` vrei. N-am s` \ntârzii mult.
R`mas` singur`, Chelsea st`tu câteva clipe nemi[cat`,
c`utând cu disperare s` g`seasc` de f`cut ceva. I se p`rea c`
un val uria[ \i n`v`lise \n creier, tulburându-i toate ideile. {i cu
cât se gândea mai mult la aventurile pe care le tr`ise din clipa
\n care plecase din Cancun, cu atât era mai uluit`.
Da, era obosit`; o dureau toate oasele [i suferea din cauza
c`ldurii. Umiditatea din aer o ap`sa [i pielea \i lucea de transpira]ie.
Oftând, se duse \n cealalt` camer`, dac` o putea numi a[a.
Când r`suci comutatorul, privirea \i fu atras` imediat de
hamacul suspendat \ntr-un col], plin de mai multe perne de
culori [i m`rimi diferite.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 61

Hamacul lui Sam. Cel \n care adormea \n fiecare noapte. Se


apropie [i mângâie cu vârful degetelor corzile aspre. Doar
gândul la trupul suplu [i atletic al lui Sam \ntins aici, cu ochii
\nchi[i, printre aceste perne moi, fu de-ajuns ca s`-i a]â]e
sim]urile.
|[i desprinse imediat privirea [i examin` restul \nc`perii. |n
mijloc, trona o m`su]` pe care fusese abandonat` o carte
deschis`, al`turi de o pereche de ochelari. Apoi \i atrase
aten]ia un joc de [ah pus pe un cuf`r de lemn. Piesele [i tabla
de [ah erau \ncrustate cu onix [i tonuri de gri, bej [i alb.
Deasupra, pe o etajer` mare, erau expuse ni[te obiecte
ciudate care-i trezir` curiozitatea. Z`ri o statuet` din lemn pe
care o recunoscu drept efigia unui zeu maya[; m`[ti
triunghiulare cu nasul coroiat; podoabe cu pene [i câteva
bibelouri de argil`, unul pictat \n culori vii, celelalte l`sate de
artist \n culoarea lor ntural`.
Chelsea lu` cu delicate]e unul dintre ele. Reprezenta o
pas`re al c`rui corp era str`puns de g`uri. Cu un gest impulsiv,
duse ciocul p`s`rii la buze [i sufl` \ncet, r`spl`tit` imediat de
un suav sunet de fluier. Zâmbind, puse obiectul la loc [i se
\ntoarse spre cuf`r, \ntrebându-se asupra con]inutului s`u.
Ciuli urechea, pândind zgomotul pa[ilor lui Sam [i, lini[tit`, se
hot`r\ s`-l deschid`. |n câteva secunde, jocul de [ah fu pus jos
[i capacul deschis. Hainele lui Sam! Pantaloni largi din stof`
moale [i pufoas`, la fel ca aceia pe care-i purta, o pereche de
blugi decolora]i, c`m`[i largi cusute de mân`. Ar mai fi
continuat explorarea, dar ru[inat` de indiscre]ia ei, \nchise
repede capacul [i puse la loc jocul de [ah. Un obiect anacronic
\n acest loc s`r`c`cios \i atrase aten]ia. Aruncat` \ntr-un col], o
valiz` luxoas` p`rea abandonat`. Probabil c` \n ea se aflau
celelalte haine, se gândi Chelsea.
62 ELEEN KELLY

|[i desprinse privirea [i oft` adânc. Sam ducea aici o via]`


monahal`, atât de diferit` de cea pe care o tr`ise \nainte. Ea
era obi[nuit` cu zumzetul ne\ncetat al activit`]ii [i deja i se
p`rea c` aici timpul se lunge[te. Dac` m`car Sam s-ar hot`r\ s`
se \ntoarc`...
– Chelsea! Chelsea! Ajutor!
|ntr-o clip`, se repezi \n \nc`perea principal` exact când el
trecea pragul.
– Frige! strig` el.
Pe unul din bra]ele lui z`ri o gr`mad` de haine de bumbac,
iar pe cel`lalt, dou` farfurii aburinde \n care se vedeau
tortillas. Chelsea lu` una dintre farfurii [i nu-[i putu re]ine un
strig`t de durere.
– Ai dreptate! Frige! strig` ea repezindu-se spre mas`.
Se \ntoarse \n grab` [i-l u[ur` pe Sam [i de a doua
farfurie.
– Ah... m` simt mai bine, exclam` el. Tonia voia s` fie
sigur` c` vom mânca mâncarea cald`, dar cred c` a exagerat
un pic. Pic`turile de ploaie sfârâiau pe farfurie când am trecut
strada.
Puse apoi hainele pe mas` [i \ncepu s` i le arate una câte
una Chelsei.
– Aceasta este o huipile, spuse el desp`turind o rochie alb`
brodat` de sora Toniei.
Chipul Chelsei se lumin`, \ngrijorarea dinainte
disp`rându-i.
– Este superb`. Sunt sigur` c` o s`-mi vin` foarte bine,
ad`ug` ea, zâmbind.
El \i r`spunse cu un zâmbet [i-i f`cu cu ochiul. Chelsea
rezist` cu greu farmecului lui irezistibil.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 63

– Tonia spune c` mâine \]i va mai g`si \nc` dou`.


– Dar sunt prea multe! protest` Chelsea.
– Nu fi ridicol`, Tonia este \ncântat` c` te afli aici. Ea nu
era prea bucuroas` s` m` \nsor cu Juana. Este nepoata ei, fiica
Juliei. {i ]ine neap`rat s`-]i mai dea [i alte rochii. {tii, aici
femeile sunt foarte stricte \n privin]a cur`]eniei [i se schimb`
de mai multe ori pe zi. Iat` [i o p`l`rie. Este a lui Felipe, v`rul
Aldanei. N-a[ vrea s` cape]i vreo insola]ie.
– O insola]ie! Dar de când am sosit, n-a mai contenit ploaia!
– Vei \n]elege \ngrijorarea mea când soarele va alunga
norii. Tu nu-]i po]i vedea nasul, dar deja este un pic roz.
Descump`nit`, Chelsea \[i duse mâna la nas.
– Oh, nu! B`[ici \n t`lpi, \n]ep`turi de ]â]ari, p`r \ncre]it, [i
acum un nas ro[u!
– P`rul t`u este foarte frumos astfel, murmur` Sam
aruncându-i o privire mângâietoare. Nu este \ncre]it, ci doar
ondulat foarte natural.
Privirile li se \ntâlnir` exact \n clipa când Chelsea \ncepea
s` tremure. Sam \i ar`t` [i ultimul articol pe care i-l adusese.
– Cel mai important lucru, declar` el pe un ton solemn,
este hamacul t`u... M` tem \ns` c` nu sunt \n m`sur` s`-]i ofer
[i... lenjerie de corp, ad`ug` el stânjenit. N-am \ndr`znit s` cer
a[a ceva.
– Nu-i nimic grav ale mele se vor usca dintr-o clip` \n alta.
O dat` discu]ia \ncheiat`, el \i lu` din mâini hainele [i se
preg`tea s` le duc` \n camera lui.
– A[teapt`! strig` Chelsea prinzând mâneca de la huipile.
Am s` m` schimb!
– P`cat, \mi pl`cea cum \]i st` \n c`ma[a mea.
– Voi dormi \n ea, dar pentru cin`, prefer s` fiu mai...
elegant`.
64 ELEEN KELLY

Fusese cât pe ce s` spun` mai feminin`, dar v`zu dup`


expresia lui Sam c` \i ghicise gândul.
– Atunci, gr`be[te-te. Dac` tocana Toniei se r`ce[te, o
s`-mi suceasc` gâtul!
Chelsea ridic` din umeri. Era evident c` Tonia, Aldana,
Julia, Felipe, Juana, to]i locuitorii din pueblo \l adorau pe
Sam. Se retrase s` se \mbrace \n coliba al`turat` casei.
Un an \ntreg dac` ar fi stat goal`, n-ar fi apreciat mai mult
ca acum rochia aceasta r`coroas` [i care-i venea atât de bine.
Se a[eza perfect pe formele ei, l`sându-i \n acela[i timp
libertatea de mi[care. Fusta era suficient de larg` ca s`-i dea
voie s` se ghemuiasc` pe jos, a[a cum era obiceiul pe aceste
meleaguri \ndep`rtate, unde folosirea scaunelor era practic
inexistent`. Contempl` o clip` fine]ea broderiei \nainte de a
se \ntoarce la Sam.
– E[ti superb`! exclam` el v`zând-o. Cina este servit`,
seniorita.
Ea \i zâmbi timid când el se a[ez` pe banca din fa]a ei. Era
aproape la fel de pl`cut ca [i când ar fi strâns-o \n bra]e... Se
smulse din visare [i arunc` o privire la mâncarea a c`rei arom`
\nmiresma atmosfera.
– Mi se pare... interesant, spuse ea.
– Este un fel de tocan` de porc, cu fasole boabe [i tot soiul
de alte bun`t`]i.
Luând o tortilla din farfurie, el o cufund` \n amestecul
apetisant, folosindu-se de ea ca de o lingur`. Chelsea \i urm`
exemplul [i \ntinse mâna dup` o tortilla, f`r` s` se poat`
ab]ine ca, \n sinea ei, s` râd` de comicul situa]iei. |ntr-un alt
cadru, la o alt` mas` Samuel Prescott London, ar fi fost f`r`
\ndoial` obligat s-o \nve]e cum se folosesc diferitele cu]ite [i
furculi]e de argint a[ezate \n fa]a ei.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 65

– Mmm, nu-i rea deloc, declar` ea lingându-[i buzele. Este


chiar foarte bun`.
– }i-ai ales bine ziua s` vii aici. Puiul [i porcul sunt
principalele alimente, dar nu mânc`m \n fiecare zi. De obicei,
maya[ii g`tesc frijiles, adic` fasole boabe [i maz`re zdrobite [i
preparate \n sos de tocan`. Este o mâncare excelent` [i-]i
potole[te pe deplin foamea dup` o zi grea de munc`.
– Am auzit c` maya[ii \[i cultiv` totul ei singuri.
– Aproape, da. De altfel, se mândresc oarecum cu asta.
|ntr-o zi, m-am dus la Cancun [i le-am adus tot felul de
mânc`ruri sofisticate de la hotel. Le-au apreciat, nimic de zis,
dar râdeau pe \nfundate, \ntrebându-se de ce m-am str`duit
pentru atât de pu]in. Prima oar`, reac]ia lor m-a surprins. A
doua oar`, m-am sim]it u[urat. Nu voiam pentru nimic \n
lume s`-i schimb pe ace[ti oameni. Sunt minuna]i, [i spun asta
sincer. Ei nu [tiu ce este ambi]ia, egoismul, l`comia. Au ales
acest mod de via]`. Sunt ferici]i [i s`n`to[i. Nu [tiu ce sunt
acelea migrene sau depresii nervoase.
Ceva din tonul pe care \l folosise o \ndemn` pe Chelsea s`-l
\ntrebe cu blânde]e:
– Asta ]i s-a \ntâmplat ]ie?
– Aproape. N-am ajuns pân` la depresie, dar eram
aproape.
– De ce?
El oft` profund [i se sprijini cu coatele pe mas`.
– Cum s`-]i explic? Eram mânat de o for]` exterioar` care
m` \ndemna s` vreau mereu mai mult, mereu mai bine. Eram
singur, f`r` nimeni care s`-mi bage min]ile-n cap, care s`-mi
spun`: „Hei, acum, opre[te-te!” {i nu [tiam nici cum s` scap
de aceast` tensiune care m` consuma.
66 ELEEN KELLY

– Dar acum c` [tii ceea ce este bine pentru tine, nu te sim]i


\n stare s` rezolvi aceast` problem` \n ]ara ta?
– Nu [tiu. M` tem s` m` \ntorc acolo, m` tem c` m` voi l`sa
din nou cuprins de ritmul infernal al lumii de afaceri. Dac`
\ncetine[ti, sau dac` pierzi ritmul, e[ti terminat.
Chelsea privea cu groaz` tr`s`turile lui deformându-se la
evocarea acelui univers de care fugise ca s` se refugieze \n
acest pueblo. Vocea \i devenea aspr`, tensionat`, [i o angoas`
amenin]`toare \i bântuia privirea.
– Oh, Sam, murmur` ea, \ndurerat`. Prive[te-te! Prive[te-]i
mâinile!
|ncremenit dintr-o dat`, Sam \[i plec` ochii spre pumnii
\ncle[ta]i. |i desf`cu \ncet, apoi \nchise ochii.
– Vezi, nu pot s` m` \ntorc acolo. Ar \nsemna s` m`
sinucid!
Chelsea sim]i un nod \n gât. Suferea pentru el, ca [i
pentru ea.
– Dar dac` ai g`si persoana aceea care s` te \nve]e s`
prive[ti altfel lucrurile...
Sam r`mase câteva clipe cu capul plecat, apoi \l ridic`
brusc.
– Cu vârsta, se pare c` \nnebunesc, exclam` el. Parc` ne
apucasem s` s`rb`torim venirea ta, nu?
|i \ntâlni privirea, [ov`i o clip`, apoi zâmbi u[or.
– E mai bine a[a?
– Mult mai bine. Cel`lalt b`rbat m` speria.
– M-a[ fi gândit mai degrab` c`... dimpotriv`.
– M` sperie efectul pe care-l ai asupra mea... cum ar fi s`
m`nânc tocana de porc folosind tortilla \n loc de lingur`, s`
umblu cu p`rul \ncre]it, s` dorm \ntr-un hamac...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 67

El izbucni \n râs [i ea \l reg`si pe acel Sam pe care-l adora.


– Nici nu [tii ce \nseamn` un hamac adev`rat. Acestea sunt
largi, mai adânci, [i te \nv`luie ca un cocon. Crede-m`
Chelsea, nu ri[ti nimic. Mai ales dup` cei vei fi b`ut un pahar
din licoarea aceasta pe care ]i-am promis-o.
– Ai de gând s` m` \mbe]i cu alcool?
– Eu? N-a[ face niciodat` asta. Mai ales c` mâine nu este „zi
liber`”. Vei lua prima lec]ie despre modul de via]` al maya[ilor.
De fapt, de ce nu scrii toate lucrurile pe care ]i le spun?
– Mai târziu, r`spunse Chelsea pe un ton mieros care-i
ascundea perfect vinov`]ia. Vreau mai \ntâi s` m` gândesc, [i
dup` aceea, s` arunc câteva note pe hârtie.
– |n orice caz, toat` popula]ia din pueblito arde de
ner`bdare s` te cunoasc`.
– Câ]i sunt? \ntreb` Chelsea, u[or intimidat` de aceast`
perspectiv`.
– Dou`zeci [i [ase la ultimul recens`mânt [i, cât de curând,
a[tept`m \nc` unul. Hei! Nu face figura asta, sunt sigur c` te
vor adora. Voiau s` te \ntâlneasc` ast` sear`, dar le-am spus c`
te-ar topi ploaia...
– Nu se poate! Nu le-ai spus asta!
– Ba da. Când [i-au amintit cum te-am g`sit chircit` pe
p`mânt azi dup`-amiaz`, m-au crezut.
– Nu eram pe cale s` m` topesc sub ploaie! protest`
Chelsea, adunând cu cap`tul tortillei o bucat` bun` de carne!
Eram doar furioas`, obosit` [i m` dureau toate. Eram convins`
c` m` pierdusem pentru totdeauna \n jungl` [i c`, \ntr-o or`-
dou`, animalele s`lbatice vor ie[i de prin tufi[uri ca s` m`
devoreze.
Sam \[i d`du capul pe spate [i izbucni \ntr-un râs sonor.
68 ELEEN KELLY

– Lini[te[te-te, animalele nu atac` decât dac` se simt


amenin]ate. Nu cumva \ncercai, \ntâmpl`tor, s` furi copilul
unei m`mici-maimu]`?
– Bine\n]eles c` nu!
– Atunci n-aveai de ce s` te temi. |n afar` de garrapatas,
fire[te. Sunt un fel de lipitori care tr`iesc \n tufi[urile de pe
marginea drumurilor. Evit` s` te apropii de ele. Ele dispar de
\ndat` ce faci o baie, dar \]i las` ni[te mânc`rimi cumplite.
F`r` s` observe, goliser`, \n timsp ce vorbeau, farfuriile [i
Sam le \ngr`m`di \n fa]a u[ii de la intrare, apoi plec` s` aduc`
lichiorul. Câteva clipe mai târziu, reveni cu o sticl`, dou`
pahare [i dou` perne, sub fiecare bra] câte una. Se l`s` s` cad`
lâng` perete [i le a[ez` cu piciorul \nainte s-o invite pe
Chelsea s` se a[eze pe aceast` canapea improvizat`.
– Este xtabentum, \i explic` el \ntinzându-i un pahar plin.
– Xtabentum, repet` ea, numele acesta amintindu-i
lecturile ei despre civiliza]ia maya. |n vremurile de demult,
lichiorul acesta era oferit tinerelor fete virgine \nainte de a fi
sacrificate. {i cum acesta nu este cazul meu, nu risc nimic
dac`-l voi bea. Cum se prepar`?
– Este un derivat de miere, parfumat cu anason. Aici, ne
ocup`m cu apicultura, vei vedea mâine.
– Ce oroare!
– Lini[te[te-te, nu \n]eap`, zise el pe un ton calm
\ntinzându-se comod al`turi de ea.
Cu mult` precau]ie, Chelsea \[i umezi buzele \n lichior [i,
urmând exemplul lui Sam, se \ntinse la rândul ei, punându-[i
paharul pe stomac.
– Poveste[te-mi ce ai f`cut când ai ajuns la Cancun, Sam.
– Când am plecat din Boston, n-aveam \n minte decât un
singur lucru: trebuia s` m` \ndep`rtez cât mai mult de acel loc
VRAJA GROTEI ALBASTRE 69

o vreme. |mi rezervasem o camer` la Camino Real pentru o


s`pt`mân`. |n ultima zi, eram la fel de \ncordat ca un arc. Am
hot`rât s`-mi prelungesc [ederea [i s` g`sesc ceva mai
interesant de f`cut decât s` stau zile \ntregi \ntins pe plaj`.
– {tiai unde te duci când ai plecat din Cancun?
– {tiam doar c` nu voiam s` m` \ntorc acas`. |n cursul
uneia dintre plimb`rile mele, m-au intrigat c`tunele prin care
trecusem. {i apoi, l-am \ntâlnit pe Rafael – profesorul Paredes.
Ne-am \mprietenit imediat [i am discutat mult` vreme. {tia
totul despre civiliza]ia maya [i m-a vr`jit cu povestirile sale. El
a fost primul care mi-a sugerat s` merg s` locuiesc \ntr-unul
din aceste sate. |n primul sat \n care m-am dus, \mp`r]eam o
colib` cu o familie de [ase persoane. |n al doilea, mi s-a oferit
o caban` ai c`rei proprietari plecaser` \n Belize s`-[i viziteze
familia. Când s-au \ntors, am „emigrat” aici. {i am r`mas.
– Maya[ii te-au primit bine?
– Da. Am \nv`]at limba lor, pl`team o chirie, \mi petreceam
cu ei ziua de munc`. Cred c` m` considerau mai degrab` un
prieten decât un str`in. Iar ceea ce ai \mi ofereau \n schimb...
era atât de pre]ios.
– Dar cum au fost primele zile ale acestei noi vie]i?
– Timp de patruzeci [i opt de ore, am tr`it ca \ntr-o cea]`,
dormind tot timpul. Dup` aceea, r`t`ceam f`r` nici un scop,
ne[tiind ce s` fac cu mâinile mele. Maya[ii nu-mi puneau nici
o \ntrebare, singura lor grij` fiind aceea de a m` hr`ni
convenabil. Apoi, din plictiseal` presupun, le-am oferit
ajutorul meu. A fost pentru mine cel mai bun remediu de pe
p`mânt. S` stau \n aer liber toat` ziua, s`-mi folosesc mu[chii
a c`ror existen]` nici n-o b`nuiam...
Chelsea se \ntoarse pe o parte [i-[i puse obrazul pe mâna lui.
70 ELEEN KELLY

– Ciudat, remarc` ea cu o voce blând` mângâindu-i fa]a cu


vârful degetelor. |n fotografie, pielea ta este neted`. Acum,
z`resc riduri pe frunte, \n col]ul ochilor, \n jurul gurii, atunci
când zâmbe[ti. Pari mai matur, dar... [i mai tân`r.
El zâmbi, \ncre]indu-[i nasul.
– M` \n]elegi? \ntreb` ea.
– Nu [tiu, r`spunse el \nceti[or.
– Este ca [i cum... ca [i cum chipul t`u ar fi prins via]`, [i
aceste riduri stau m`rturie. |n fiecare cut`, pe fiecare contur,
se cite[te senin`tatea.
Prinzându-i privirea, Sam o contempl` \ndelung. Apoi, cu
un geam`t abia auzit, \[i strecur` un bra] sub ea tr`gând-o spre
el [i a[ezându-i capul pe um`rul lui.
– Sam nu voiam s`...
– |n]eleg, Chelsea, o \ntrerupse el, luându-i paharul din
mâini. Las`-m` s` te ]in a[a, a trecut mult` vreme de când
n-am mai sim]it o asemenea pace.
Pentru nimic \n lume Chelsea nu l-ar fi contrazis.
– Te sim]i bine? [opti el lâng` tâmpla ei.
– Mmm...
{i \ntr-o clip`, Chelsea adormi.
Când se trezi, se iviser` zorile. Soarele str`lucea printre
cr`p`turile pere]ilor, dar ea abia remarc`, deoarece primul
lucru care o stupefie fu acela s` descopere c` era \nf`[urat`
\ntr-o plas`. Buim`cit` [i dezorientat`, se l`s` cuprins` de
panic`.
Capitolul 5

F`cu ochii mari, \ngrozit`. Tocmai se trezise \n pânza unei


tarantule uria[e. Un cocon alb o \nv`luise [i o men]inea
suspendat` \n aer, prizonier` a acestei capcane mortale.
Dup` ce se zb`tu câteva clipe, \[i l`s` brusc capul s` cad`
iar pe pern`.
– Uf! Hamacul, murmur` ea u[urat`. Mi-am petrecut
noaptea \n hamac. Sam avea dreptate... Sam? strig` ea.
Sam!
Era limpede c` nu era aici. Trebuia s` ias` singur` din
aceast` plas`. Dup` ce g`si deschiz`tura „coconului” – plasa
contra ]ân]arilor – \[i balans` picioarele [i se trezi vie [i
nev`t`mat` pe p`mânt.
U[oara migren` care-i chinuia tâmplele [i sl`biciunea pe
care o resim]ea \i amintir` vag de evenimentele din ajun. Oare
abuzase de xtabentum? Nu, trebuie s` fie doar oboseala
c`l`toriei de vin`...
72 ELEEN KELLY

Aruncând o privire prin \nc`perea goal`, z`ri mai multe


huipiles a[ezate cu grij` pe mas`. Dup` ce \[i alese una, se
\ndrept` spre du[, de unde ie[i câteva clipe mai târziu cu
senza]ia c` este ceva mai prezentabil`.
– Te-ai trezit?... spuse Sam \ntâmpinând-o \n pragul
\nc`perii principale.
Era \mbr`cat \n ]inuta rudimentar` a maya[ilor: un
pantalon larg din pânz` u[oar`, o c`ma[` ampl` [i sandale.
Dar \n ochii \nc` somnoro[i ai Chelsei, era pur [i simplu magnific.
– Ai dormit bine?
– Da, \n afar` de momentul când am crezut c` sunt prins`
\n plasa unui p`ianjen uria[. Asear`, am... am adormit repede?
\ntreb` ea cu simplitate.
– Da, pe bra]ul meu. Era foarte pl`cut... Te-ai stins dintr-o
dat` ca o lumânare \n care sufli. Te sim]i mai bine, ast`zi?
– |nc` mai sunt obosit`, dar e-n regul`. Ah... mi-am permis
s`-]i folosesc unele lucruri. S`punul, [amponul, pieptenele.
Sper s` nu te superi pe mine...
Sam p`stra acela[i zâmbet radios pe care-l afi[a de când
sosise.
– Bine\n]eles c` nu. E[ti binevenit` s` te folose[ti de tot ce
se afl` aici. |]i este foame?
– Nu prea. De altfel, cât este ceasul?
– Opt [i jum`tate.
– Opt [i jum`tate? repet` ea, uimit`. Credeam c` am dormit
cel pu]in dou`sprezece ore \n [ir! Tu de când te-ai trezit?
– De diminea]` devreme. M-am dus \mpreun` cu câ]iva
oameni s` verific ni[te lanuri de porumb. Cred c` Tonia ne
a[teapt` deja. E[ti gata?
VRAJA GROTEI ALBASTRE 73

– Presupun c` da, oft` ea privindu-[i sandalele aproape


curate [i huipile impecabil`.
Sam o cuprinse cu bra]ul dup` umeri \ntr-un gest lini[titor.
– E[ti foarte frumoas` a[a, spuse el conducând-o spre
u[`. Acum, relaxeaz`-te [i nu uita c` maya[ii sunt de o
amabilitate [i de o simplitate incredibile. N-ai nici un motiv
s` fii speriat`.
Ea d`du din cap, \ncurajat` de prezen]a lui.
– Va trebui s` fii interpretul meu. M` tem c` spaniola mea
este destul de redus`...
– Nu-]i face griji din cauza asta. Totul va fi bine. Sunt sigur
c`-i vei cuceri.
Chiar dac` nu-i va cuceri, s`tenii p`reau \n orice caz la fel
de intimida]i ca [i ea. O priveau cu o anumit` team`
amestecat` cu respect. Faptul c` era prietena lui Sam era f`r`
\ndoial` un argument \n plus pentru aceast` deferen]`, dar
nici Chelsea nu c`uta, a[a cum ar fi f`cut \n alte \mprejur`ri,
s`-[i afirme independen]a. |n]elegea c` aceast` cultur` era
diferit`, c` mi[c`rile de eliberare a femeii erau aici
necunoscute, [i se l`s` cu pl`cere condus` de Sam.
Micul dejun, care le fu servit lâng` o sob` mare de piatr`,
era compus din fructe [i tortillas.
– Porumbul este aici baza oric`rei mese, \i explic` Sam \n
timp ce oamenii din jurul lor se serveau, [i tortilla este la fel
de important` ca pâinea.
– Am citit c` [i \n vechime maya[ii se hr`neau cu astfel de
turte, r`spunse ea.
– Nu s-a schimbat nimic. {i prive[te aceste fructe... Au fost
culese chiar acum din arborii de colo.
74 ELEEN KELLY

– Sunt mult mai apetisante decât la supermarket...


|[i zâmbir` complice, dar Chelsea nu se putu ab]ine s`-[i
\ndrepte aten]ia c`tre gazdele lor.
– Sunt \ntr-adev`r frumo[i, Sam, coment` ea cu sinceritate.
Mai ales copiii. Cu pielea lor bronzat`, cu ochii mari, negri [i
str`lucitori...
Ea \i zâmbi unui b`ie]el al c`rui chip se lumin` imediat.
– Ai grij`, o sf`tui el zâmbind. N-o s` se mai desprind` de
tine toat` ziua. |]i plac copiii?
– Foarte mult. Cu prospe]imea [i inocen]a lor... Te
\nsp`imân]i un când te gânde[ti tot ce li se poate \ntâmpla
când cresc mari.
– Vrei s` spui din punct de vedere fizic?
– Mai degrab` emo]ional. Lumea asta este atât de mare,
atât de periculoas`, [i le ies atâtea ispite \n cale...
Se \ntrerupse, con[tient` c` risca s` fac` ni[te confiden]e
prea personale.
– Dar presupun c` aici n-au astfel de probleme, relu` ea.
Maya[ii tr`iesc poate mai bine decât noi, cine [tie?
|ntâlni privirea curioas` a unei feti]e care-[i \ntoarse
imediat capul, ro[ind.
– V`d c` are un fir de aur \n jurul din]ilor, remarc` ea, mirat`.
– Da. Aici, este un semn de prestigiu. {i b`rba]ii se
\mpodobesc astfel. Am auzit spunându-se c`, pe vremuri, se
folosea chiar jadul.
– Am noroc c` nu m-am n`scut maya[`, oft` comic
Chelsea. Am groaz` de denti[ti.
– {i \nc` asta nu-i cel mai r`u lucru. Chiar dac` acum nu se
mai prea practic`, \n vechime era de bonton s` prive[ti cruci[.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 75

Mamele ag`]au bijuterii \ntre ochii feti]elor \n speran]a c` astfel


vor avea o privire cochet`. |n fine, mai mult decât cochet`... se
corect` el. Când m` gândesc c` mama m` for]a s` port un
bandaj peste un ochi pentru a-l \nt`ri pe cel`lalt, tocmai
pentru ca nu cumva s` privesc cruci[! Detestam asta!
Chelsea \nclin` capul ca s`-l priveasc` mai atent, incon[tient`
de pericolul unei asemenea examin`ri! Pre] de o clip`, fu cât pe
ce s` se piard` sub farmecul viril al tr`s`turilor lui.
– Dac` ai purta [i acum unul, ai sem`na cu un pirat...
– |]i plac pira]ii?
– Nu [tiu. N-am \ntâlnit niciodat` vreunul.
– Se spune c` erau mul]i pira]i \n largul insulei Mujeres. Ai
fost vreodat` acolo?
– Nu. N-am avut \nc` timp s` vizitez ceva.
– Nici m`car ruinele?
– Nici m`car ruinele.
– Va trebui s` te duc s` le vezi. Sunt absolut fascinante.
Maya[ii erau oameni str`luci]i. Astronomi, matematicieni,
ingineri... Vei vedea.
– Oamenii \i mai venereaz` pe zeii vechi?
– Unii dintre ei, da. Dar majoritatea a fost convertit` la
cre[tinism. Din p`cate, [tiu mai multe despre cultura maya
decât localnicii \n[i[i. Când civiliza]ia lor ancestral` a
murit, toate documentele [i c`r]ile au fost distruse o dat`
cu ea. |n ruine au fost g`site Glyphe – acele scrieri gravate
\n piatr`, dar nimeni pân` acum n-a fost \n stare s` le
traduc` integral.
Chelsea mai avea [i alte \ntreb`ri, dar \n clipa aceea,
prietenii lor \ncepur` s` se ridice.
76 ELEEN KELLY

– Vino, o invit` Sam, o s` te prezint lui Reni. Ea locuie[te


al`turi [i rupe câteva cuvinte engleze[ti. Când a aflat c` e[ti
aici, m-a implorat s`-]i fie ghid.
Chelsea \ncerc` s`-[i ascund` dezam`girea. Sperase c`
\nsu[i Sam se va ocupa de ea.
– Tu unde vei fi? \ntreb` ea.
– O s` lucrez ceva prin preajm`. Dup`-amiaz`, m` voi duce
la Xcan s` v`d dac` ma[ina ta este acolo. Trebuie s` te previn,
ad`ug` el, c` femeile se a[teapt` s` fii foarte curioas` \n privin]a
modului lor de via]`, a[a c` nu ezita s` le pui \ntreb`ri.
Chelsea d`du din cap, sim]indu-se din nou prad` acelei
nesiguran]e pe care o \ncercase diminea]`. Ar fi fost atât de
simplu s`-l \nso]easc` pe Sam. Sau s` se duc` s` se culce, se
gândi ea constatând c` micul dejun nu-i ameliorase deloc
starea de sl`biciune.
– Gânde[te-te la tot ce vei descoperi pentru articolul t`u, \i
reaminti el.
– Ai dreptate, \ncuviin]` ea str`duindu-se s` zâmbeasc`.
De fapt, dac` nu-[i juca mai bine rolul de ziarist avid de
informa]ii [i care nu las` nici un am`nunt la \ntâmplare, va
risca, mai devreme sau mai târziu, s` trezeasc` b`nuielile lui
Sam.
Reni era o tân`r` de vreo dou`zeci de ani, cu p`rul lung [i
negru ca smoala [i cu pielea m`t`soas`, \mbr`cat` \ntr-o
huipile colorat` care-i punea \n valoare tenul m`sliniu. |i
privea venind cu o evident` pl`cere care se reflecta \n ochii ei
mari [i veseli.
– Reni, ]i-o prezint pe Chelsea, declar` Sam. Chelsea, ea
este Reni...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 77

– M` bucur s` te cunosc, Reni, spuse Chelsea \nainte de


a-i arunca o privire ezitant` lui Sam.
– Foarte bine, o asigur` el. Reni vrea s`-i vorbe[ti
engleze[te. Eu conversez cu ea de câte ori pot, dar sunt sigur
c` este \ncântat` s` aib` un nou profesor. Haide, Reni, ad`ug`
el \ntorcându-se spre tân`ra indian`, cuno[ti formula de
polite]e...
– M` bucur... s` te... cunosc, Chelsea, rosti Reni cu un
accent absolut fermec`tor. A[ fi fericit` s`-]i pot fi ghid.
– Este foarte dr`gu] din partea ta...
– Ei bine, acum o s` v` las singure, interveni Sam. Reni, \]i
mul]umesc. Chelsea, ne \ntâlnim mai târziu.
Reni se dovedi o companie foarte pl`cut`. De \ndat` ce-[i
dep`[i timiditatea ini]ial`, c`ut` prin toate mijloacele s-o
mul]umeasc` pe Chelsea ac]ionând ca [i cum, pentru ea, era
o suprem` onoare s`-i fie ghid.
Curând, discutau ca \ntre vechi prietene. Chelsea repeta
[i-i explica r`bd`toare cuvintele engleze[ti noi pentru Reni, \n
timp ce fata \i descria via]a localnicilor.
Teoretic, aceast` zi ar fi trebuit s` fie calm` [i odihnitoare
pentru Chelsea. Dar nu-i pl`cuse niciodat` s` leneveasc` [i, \n
timp ce femeile se ocupau de treburile cotidiene, ea se gr`bi
s`-[i ofere ajutorul.
Se a[ez` pe una din b`ncile \n fa]a c`rora fusese stivuit`
recolta culeas` de b`rba]i, [i \ncepu s` desprind` frunzele de
pe [tiule]ii de prumb, imitând fiecare gest al celorlalte femei.
|i veni apoi rândul s` \ncerce meseria de ]es`toare [i chiar
\ncerc` stângaci s` brodeze câteva motive pe o rochie. Trebui
dup` aceea s` mearg` s` adune porumbul care fusese pus la
78 ELEEN KELLY

uscat la soare [i s`-l \ncarce \n saci mari de pânz` pe care \i


transport`, a[a cum era obiceiul, \n spate, dup` ce-[i fix`
toarta lat` a sacului pe frunte. |ntoars` la colibe, cur`]`
[tiule]ii de boabe pe care le cufund` apoi \ntr-un lighean mare
plin cu ap` [i cu l`mâi verzi pentru a se macera.
Reni \i r`spundea la toate \ntreb`rile, \i explica la ce folosea
fiecare parte a cerealelor. Dar muncile se desf`[urau, \n cea
mai mare parte a timpului, \ntr-o lini[te pe care nimeni nu
\ncerca s-o tulbure. |n mod ciudat, Chelsea descoperi c` nu
era nevoie \ntotdeauna s` vorbe[ti pentru a schimba impresii.
Un zâmbet, un discret semn din cap, erau de-ajuns ca s`
exprime comuniunea care exista \n acest grup de femei c`rora
le pl`cea \n mod evident munca lor.
Pe la ora prânzului, ap`ru [i Sam \mpreun` cu ceilal]i
b`rba]i [i o duse pe Chelsea la o plimbare prin \mprejurimi,
profitând de aceast` or` de odihn` \n care c`ldura
cople[itoare \i descuraja chiar [i pe cei mai \mp`timi]i de
munc`.
Chelsea fu bucuroas` de aceast` re\ntâlnire. |n prezen]a
lui, oboseala p`rea s` dispar` ca prin farmec. Dar el trebui s`
plece din nou [i se \ntâlnir` abia seara, când veni s-o duc` la
caban`.
Ajun[i aici, el scoase dintr-o pung` de plastic un pieptene
nou, o periu]` de din]i, un tricou imens pe care cuvântul
Cancun era scris cu litere mari roz, un [ort asortat [i... câteva
articole de lenjerie.
– Credeam c` n-o s` \ndr`zne[ti s` ceri a[a ceva, \l tachin`
Chelsea râzând.
I se p`ru c`, sub bronzul fe]ei, Sam ro[i u[or.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 79

– Erau expuse pe tejghea, a[a c` n-a fost nevoie s` cer, se


ap`r` el.
– Mul]umesc, Sam, zise ea \ncet. Dar n-ar fi trebuit.
Probabil c` bagajele mele au sosit deja la Cancun [i...
– N-au venit \nc`. Am verificat. Dar pari istovit`, remarc` el
privind-o mai atent.
– Chiar sunt, recunoscu ea oftând. Probabil c` toat`
agita]ia asta... Nu, nu cred c` este cuvântul potrivit pentru a
descrie via]a de aici. Dimpotriv`, sunt fascinat` de calmul [i
senin`tatea maya[ilor. Ei par s` aprecieze fiecare clip`, fiecare
minut care se scurge. |ncep s` \n]eleg ceea ce spuneai.
– Reni ]i-a fost un ghid bun?
– Oh, da. {i a fost foarte reconfortant s-o [tiu c` se afl` aici
ca s` m` ajute s` comunic. |mi place de ea... ad`ug` Chelsea,
\ngândurat`. Este foarte curioas` fa]` de lumea exterioar`,
nu-i a[a?
Sam ridic`, amuzat, o sprâncean`.
– }i-a f`cut impresia asta?
– Nu imediat. Nu arat` \n mod deschis aceast` curiozitate,
dar \ncetul cu \ncetul, \ntreb`rile ei deveneau mai precise.
Crezi c` are de gând s` plece de aici \ntr-o bun` zi?
– Nu sunt sigur, m`rturisi el cu un aer \ngrijorat. S-a
m`ritat acum doi ani cu un b`iat din Chetumal. Era unul din
acei chicleros \n drum spre ora[.
– Chicleros?
– Da. Sunt cei ce recolteaz` chicle. Este o r`[in` din care se
fabric` chewing-gum. Sunt ni[te b`rba]i renumi]i pentru
violen]a lor. La cea mai mic` provocare izbucnesc scandaluri
\ntre ei, [i \n grupul lor, crima este moned` curent`. De vreo
80 ELEEN KELLY

dou`zeci de ani \ncoace, lucrurile s-au mai ameliorat pu]in,


dar dup` câte mi s-au spus, p`rin]ii lui Reni erau foarte
\ngrijora]i c` fiica lor se m`rit` cu un astfel de b`rbat. |ns`
dup` trei luni, s-a \ntors acas`. V`duv`.
– A fost ucis?
– Nu. A murit când camionul lui s-a r`sturnat \ntr-o
pr`pastie.
– Biata Reni! Nu mi-a pomenit nimic despre asta...
– Nici nu-]i va vorbi. Maya[ii nu se \mpov`reaz` niciodat`
cu trecutul lor. Este un alt aspect pe care-l respect la ei.
Tr`iesc \n prezent, zi dup` zi. |n afar` de Reni. Cred c` ea
viseaz` la alte orizonturi. Poate la acelea pe care le-a \ntrez`rit
când era cu Rufino. Atunci a \nv`]at ea bruma de englez` [i
n-a[ fi surprins s` fi cunoscut vreun american care s`-i fi dat o
imagine cam utopic` a Statelor Unite... Sper sincer s` uite
astfel de gânduri. Altfel, ar fi o catastrof` pentru ea, \ncheie el
dând trist din cap.
– Nu neap`rat, obiect` Chelsea. Totul depinde de oamenii
pe care i-ar \ntâlni [i de ceea ce ar face.
– Haide, Chelsea! O fat` simpl` ca Reni ar fi complet
pierdut` \ntr-o asemenea via]`!
– Ar putea foarte bine s` urmeze ni[te studii.
– {i la ce ar ajuta-o? \ntreb` el cu pumnii strân[i pe coapse.
Ar fi singur`. Aici, este \nconjurat` de oamenii care o iubesc.
{i chiar f`când abstrac]ie de aspectul emo]ional, s-ar afla
oricum pe treapta de jos a sc`rii sociale, chiar dac` nici treapta
de sus nu merit` s` fie prea râvnit`...
– Am impresia c` ai o viziune deformat` a lucrurilor.
– M` \ndoiesc! Via]a este frumoas` aici, Chelsea. Nu cred
c` Reni ar putea fi fericit` \n alt` parte.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 81

– Via]a aici este diferit`, \l corect` ea. Ceea ce nu \nseamn`


c` dincolo este neap`rat mai r`u. Gânde[ti iar`[i \n termeni de
alb [i negru, Sam. Pentru tine, este totul sau nimic. Dar nu
orice func]ioneaz` astfel. A[ putea s`-]i \n[ir numeroase
persoane care sunt foarte mul]umite de via]a pe care o duc la
Boston, la New York sau \n alt` parte... Bine\n]eles, poate c`
sunt confruntate cu probleme care aici nu exist`. Dar acesta
este pre]ul unei vie]i mai sofisticate, iar recompensa
succesului este cu atât mai mare.
– D`-mi voie s` nu fiu deloc de acord... r`spunse el, cu o
voce vibrând de o furie st`pânit`.
Dându-[i seama dintr-o dat` de polemica pe care o
provocase, Chelsea \[i plec` privirea [i t`cu. I se p`rea evident
c`, dac` voia s`-l conving` pe Sam s` se \ntoarc` la Boston, va
trebui s` foloseasc` argumente mai subtile. {i apoi, nu
suporta s` vad` \ncruntarea de pe fruntea lui Sam, ap`rut` din
cauza ei.
– Oricum, murmur` ea \n sfâr[it, cred c` Reni nu este
preg`tit` de plecare. Este \nc` prea tân`r` [i...
– Are optsprezece ani, replic` el pe un ton glacial, [i cea
mai mare parte a fetelor de seama ei sunt deja so]ii [i mame.
Dac` acestea nu sunt roluri de adul]i, s`-mi spui ce sunt...
Chelsea se \nfior` f`r` voia ei \n fa]a replicii t`ioase a lui
Sam. Nu voia s` se certe cu el. Prietenia lor era \nc` fragil`, \n
ciuda atrac]iei fizice pe care o sim]eau unul fa]` de altul.
– Cred... c` suntem a[tepta]i la cin`, \ndr`zni ea f`r` s`-l
priveasc`.
Cina era ultima ei grij`, dar nu [tia ce s` fac` sau s` spun`
ca s` risipeasc` tensiunea care se instalase \ntre ei.
82 ELEEN KELLY

Dup` câteva minute de t`cere, se hazard` s` ridice ochii


[i-l surprinse studiind-o cu o ciudat` curiozitate.
– A[a este, s` mergem, r`spunse el ferindu-[i repede
privirea.
Se ridic` imediat, [i Chelsea \l urm` \n timp ce se \ndrepta
spre coliba Aldanei.
Cina decurse \ntr-o atmosfer` calm`, dar pentru prima
oar`, Chelsea nu se sim]i \n largul ei. Nu f`cu \ns` nici un efort
s` mai \nvioreze conversa]ia, mul]umindu-se s` r`spund` \n
maya[` \ntreb`rilor care i se puneau. Zâmbea amabil, dar
Chelsea sim]i c`-i poart` pic` pentru afirma]iile pe care le
f`cuse. De \ndat` ce putu s-o fac` f`r` s` par` nepoliticoas`, se
scuz` fa]` de gazdele lor [i se \ntoarse la caban`.
Sam mai \ntârzie la Aldana, [i Chelsea profit` ca s` se culce
imediat. Istovit`, se \mbr`c` \n c`ma[a lui Sam – devenit`
acum c`ma[a ei de noapte – [i se urc` \n hamac, prad` unei
migrene \ngrozitoare.
Adormi repede, dar se trezi pe la miezul nop]ii, cuprins`
de ni[te gre]uri violente. F`r` s` a[tepte s` se acomodeze cu
\ntunericul, se \ndrept` spre cabana exterioar`, conducându-se
dup` o palid` raz` de lun`.
Se \ntoarse câteva clipe mai târziu, [i se urc` din nou \n
hamac. Cu un bra] peste ochi, chircit` ca s` \ncerce s`-[i
potoleasc` durerile de stomac, de data acesta nu-[i mai g`si
somnul. Dup` zece minute, era din nou \n picioare,
cl`tinându-se \nspre cabana exterioar`.
Nu-[i d`du seama cum ajunsese \napoi, dar gemetele ei \l
alertar` pe Sam care se repezi la c`p`tâiul ei.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 83

– Chelsea...
Ea tres`ri brusc, mi[carea provocându-i o durere surd` \n
tâmple.
– Sam! M-ai speriat.
– Chelsea, ce se \ntâmpl`? Te-ai trezit deja de dou` ori. E[ti
bolnav`?
|i mângâie u[or fruntea fierbinte [i umed`.
– |mi pare r`u, murmur` ea. N-am vrut s` te trezesc.
– Ssst... o lini[ti el cu blânde]e. Unde te doare?
– Am grea]`... [i capul... Oh, Doamne! M` doare tot corpul.
– Relaxeaz`-te [i nu te mi[ca de aici. Vin imediat.
– Unde crezi c` a[ putea s` merg? morm`i ea \n timp ce el
se \ndep`rta.
El se \ntoarse aproape imediat [i, ajutând-o s` se ridice
u[or, sus]inând-o cu bra]ul, se a[ez` pe hamac \n spatele ei.
– Sam... Ce faci? \ntreb` ea când el \ncepu s-o dezbrace.
– Ai febr`, \i explic` el, [i c`ma[a asta este ud`. Vreau s` te
[terg pu]in, [i dup` aceea s`-]i pui ceva uscat.
Ea n-avu putere s` protesteze. Se l`s` spre el ca o p`pu[`
de cârp` [i-l l`s` s-o dezbrace, prea bolnav` ca s` mai
reac]ioneze la senza]ia produs` de mâinile lui pe pielea ei.
Curând, el \i umezi fa]a cu o m`nu[` ud` [i r`coroas`, oftând
u[urat`.
– Ce pl`cut este, [opti ea. Noaptea este cumva prea cald`,
sau eu sunt fierbinte?
– Tu ai febr`, r`spunse el trecându-i m`nu[a peste umeri.
E[ti un caz tipic de turista, cum o numesc cei de aici. Asta se
\ntâmpl` când e[ti prea obsoit`. {i nu te-ai putut ab]ine s`
participi la toate activit`]ile de ast`zi...
84 ELEEN KELLY

– Nu puteam totu[i s` stau ca o simpl` spectatoare [i s`-i


privesc, spuse ea cu voce slab`.
Efortul minim pe care i-l ceru rostirea acestor cuvinte \i
provocar` un nou acces de grea]`. Se ridic` u[or [i, imediat,
Sam o sus]inu cu fermitate.
– Vrei s` ie[i?
– Nu... nu, cred c` o s`-mi treac`.
Din fericire, grea]a trecu, ferind-o pe Chelsea de o situa]ie
prea stânjenitoare.
– Cum te \mboln`ve[ti de aceast` boal`? \ntreb` ea cu o
voce sfâr[it`.
– De turista? Prin bacterii. Aici, sistemele de purificare sunt
practic inexistente, [i noii veni]i n-au anticorpii necesari ca s`
le combat`.
– {i cât timp e[ti bolnav?
– Asta depinde de tine. Dac` te revol]i [i insi[ti s` fii activ`,
poate dura mai multe zile. Pot s`-]i spun din experien]`. Pe de
alt` parte, dac` stai cuminte [i te odihne[ti, ar trebui ca mâine
s` fii pe picioare.
– Ai fost [i tu bolnav?!
– Da, când am sosit aici.
– |mi este greu s`-mi imaginez. Pari atât de puternic...
– Ui]i de fotografiile pe care le-ai v`zut. Eram palid,
epuizat... la fel ca tine. {i nici m`car nu puteam s` m` opresc
din munc`. Era ca un drog pentru mine. Rezultatul: am stat
\n pat trei zile f`r` s` pot s` \nghit ceva... Credeam c` n-o s`
m` mai ridic vreodat`.
Chelsea \nchise ochii [i se abandon` mângâierii r`coroase
a lui Sam a c`rui mân` desena meandre pe pielea ei fierbinte.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 85

– Sam? \ntreb` ea dup` o oarecare ezitare.


– Mmm?
– E[ti furios pe mine?
– Pentru c` e[ti bolnav`? Fire[te c` nu.
– Nu. Din cauza celor spuse asear`...
– Oh... Da, cred c` am fost furios.
– |mi pare r`u.
– S` nu-]i par`. Avem opinii diferite, atâta tot. {i apoi, chiar
ne-am plictisi dac` am fi de acord \n toate cele...
– Unde te duci? \ntreb` ea \n timp ce el se d`dea jos din
hamac.
– Nu-]i fie team`. Nu voi disp`rea. M` duc doar s` caut
câteva leacuri. Pân` m` \ntorc, pune-]i c`ma[a asta. Acum, nu
trebuie s` r`ce[ti.
Dup` ce o ajut` s` \ncheie nasturii disp`ru din \nc`pere [i
reveni dup` câteva secunde.
– Poftim, \nghite asta... zise el \ntinzându-i un pahar cu ap`
[i dou` comprimate de aspirin`.
– Nu [tiu dac` voi putea.
– Dac` stomacul t`u se revolt`, mai \ncerc`m o dat`.
Dar, \n ciuda temerilor Chelsei, stomacul ei nu protest` [i
putu astfel s` adoarm` lini[tit`. Când se trezi, a doua zi
diminea]a, Sam era deja \n picioare.
– Cum te mai sim]i? \ntreb` el apropiindu-se de ea.
– Mai bine. Mult mai bine, murmur` ea zâmbind. Pleci
deja?
– M` duc s`-i spun Toniei s`-]i prepare un ceai.
O \nv`lui \ntr-o privire tandr`, atingându-i buzele cu
degetul.
86 ELEEN KELLY

– S` [tii c` n-am de gând s` te abandonez...


– {tiu... Dar nu sunt deloc obi[nuit` s` aib` cineva grij` de
mine astfel...
– Ai fost \ntotdeauna singur`, dup` ce ]i-ai p`r`sit p`rin]ii?
– |n via]a mea nu exist` nici un b`rbat, dac` asta vrei s` spui.
– Nici un b`rbat? Niciodat`?
Avea dreptul s` [tie, se gândi ea. |ntr-un anume fel, voia ca
el s` [tie. Asta ar fi compensat ceea ce ea nu putea s`-i
m`ruriseasc`.
– N-am fost niciodat` m`ritat`, nici chiar logodit`. Am avut
câteva aventuri, dar n-am tr`it cu nimeni.
– Cum erau b`rba]ii pe care i-ai cunoscut?
Ea se gândi o clip`, nehot`rât`.
– Erau dr`gu]i. Inteligen]i. Dar superficiali. De fapt, nu
cred c`-i interesa decât propria persoan`...
– Parc` o spui cu am`r`ciune.
Ea ridic` din umeri, dezam`git`.
– Nu-i a[a. Nu pot s` spun c` am fost \ndr`gostit`, asta ar
\nsemna am`r`ciune. {i apoi, mi-am g`sit lucruri mai bune de
f`cut; sunt \ntotdeauna ocupat`.
Oboseala de peste noapte \[i spunea din nou cuvântul [i
Chelsea \[i l`s` capul pe perne, \nchizând ochii.
– Bine... murmur` el. |n orice caz, ast`zi o s` continui s` te
odihne[ti.
Se aplec` [i o s`rut` u[or pe frunte. Chelsea \[i ridic` cu
greu pleoapele, zâmbindu-i slab.
– Pe curând, \i spuse el.
{i \nainte ca ea s`-[i adune energia necesar` pentru a ridi-
ca mâna \n semn de r`mas-bun, Sam deja ie[ise din \nc`pere.
Capitolul 6

De fapt, Chelsei \i trebuir` dou` zile ca s`-[i recupereze


for]ele. |n prima zi, fu atât de bolnav` \ncât repaosul \i prinse
foarte bine. {i a doua zi, chiar dac` febra \i sc`zuse, se sim]ea
\nc` foarte sl`bit`. Totu[i, ar fi vrut s` se ridice, dar Sam \i
interzise categoric. El nu r`mânea \n permanen]` la c`p`tâiul
ei, ocupat fiind cu diverse activit`]i \n sat, dar venea s-o vad`
cât mai des posibil.
|i prepara ceaiuri, ceaiuri [i iar`[i ceaiuri... Se a[eza lâng`
ea, povestindu-i din istoria maya[ilor, enumerându-i toate
locurile istorice pe care o va duce s` le viziteze când va fi pe
picioare. |i vorbi de asemenea [i despre prietenii pe care-i
\ntâlnise \n Mexico.
O singur` dat`, f`cu aluzie la dezacordul pe care-l
avuseser` \n ajunul \mboln`virii Chelsei.
– Te rog, Chelsea, s` nu faci nimic care ar putea-o \ncuraja
pe Reni s` p`r`seasc` satul.
– Nici n-am de gând! exclamase ea repede, ofensat`
oarecum de aceast` acuza]ie. Nu caut s-o influen]ez \n nici un
88 ELEEN KELLY

fel, Sam, pentru c` am \n]eles punctul t`u de vedere. Aici,


exist` o frumuse]e deosebit`, tradi]ii pe care nu vreau sub nici o
form` s` le distrug. Cu siguran]`, ai dreptate când spui c` Reni
ar suferi \n urma acestei desp`r]iri, totu[i, decizia \i apar]ine,
nu-i a[a?
– Adev`rat. Dar a[ prefera s` n-o aju]i \n luarea unei decizii.
– Ce-ar trebui totu[i s`-i r`spund când \mi pune \ntreb`ri?
Când m` \ntreab` despre actorii de cinema, despre
restaurantele elegante, despre moda feminin`? Trebuie s-o
mint?
– S` schimbi subiectul... Asta este tot ce-]i cer.
Chelsea nu dorea s` se certe cu el. Prietenia lor era prea
pre]ioas`.
– |]i promit... Dar ai \ncredere \n mine.
– A[ vrea, spuse el foarte \ncet. Dar de fapt, te cunosc atât
de pu]in...
– Mai mult decât mul]i al]i oameni...
Se sim]i dintr-o dat` vinvoat` [i stânjenit`.
– Foarte pu]ini b`rba]i au avut privilejul s`-mi fac` un
masaj, se str`dui ea s` glumeasc`.
El o privi cu un oarecare repro[ [i glumi la rândul s`u.
– Pentru cât` r`splat` am primit... Sper c` \mi \n]elegi
suferin]a. Tu e[ti aici, \ntins` \n acest hamac, dulce, cald`,
atr`g`toare... Foarte pu]ini b`rba]i au capacitatea de a se
controla a[a cum o fac eu.
Chelsea \i lu` mâna [i i-o b`tu u[or.
– {i te ador pentru asta, \l tachin` ea. Trebuie s` recunosc
c` e[ti un sfânt.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 89

– Un sfânt care va c`dea curând prad` ispitei, bomb`ni el


apropiindu-[i fa]a de a ei. Este doar o chestiune de timp... E[ti
con[tient` de asta, nu-i a[a?...
Dup` b`t`ile precipitate ale inimii, \n]elese c` era definitiv
vindecat`.
– Asta m` sperie...
– Te sperie?... Oh nu, va fi minunat, vei vedea...
– {i dup` aceea, Sam?... Nu voi r`mâne aici o ve[nicie. |ntr-o
bun` zi, m` voi \ntoarce acas` \n vreme ce tu vei r`mâne aici.
{i atunci?
El ridic` din umeri cu dezinvoltur`.
– E[ti o ziarist` independent`. Dispui de timpul t`u a[a
cum vrei...
– Nu chiar atât pe cât crezi, r`spunse ea.
Se gândea la studiile pe care spera s` le \nceap`, \ntrebându-se
dac` nu cumva era momentul s`-i sugereze lui Sam s` se
\ntoarc` la Boston, dar instinctul \i [opti s` mai a[tepte un pic.
Trebuia mai \ntâi s` consolideze rela]ia lor... |[i aminti
cuvintele lui, când \i spusese c` nu era decât o chestiune de
timp pân` când vor face dragoste. Avea dreptate, bine\n]eles,
dar \n`untrul ei \nc` se mai ducea o lupt` pentru c` ideea de
a-i ceda numai pentru a-[i duce la bun sfâr[it misiunea \i era
de nesuportat.
– Foarte bine, spuse Sam redresându-se. Ne vom aminti de
toate astea la timpul potrivit. Nu vreau s` m` \mboln`vesc
gândindu-m` la viitor.
– Credeam c` singurul bolnav aici sunt eu...
– Dar \]i este din ce \n ce mai bine... Poate c` ast` sear` \]i
voi da voie s` m`nânci pu]in.
90 ELEEN KELLY

– Oh, Sam, voi putea oare s` suport?


– Bine\n]eles, \]i vom supraveghea alimenta]ia câteva zile [i
totul va fi bine...

*
* *

A doua zi, Chelsea se al`tur` la cin` s`tenilor care o


\ntâmpinar` cu pl`cere. Se p`rea c` participarea ei la muncile
femeilor, \n prima zi, \i \nt`riser` acceptarea \n grup, astfel c`
fur` dezam`gi]i când, dup` câteva zile, Sam \i anun]` c` o
duce pe Chelsea la Chichen Itza.
Chelsea era \ncântat` c` va fi singur` cu el. Plecar` foarte
devreme diminea]a, pentru a evita s` c`l`toreasc` pe c`ldur`.
Cerul era limpede [i el insist` s`-[i pun` p`l`ria pe care [i-o
]inea cu mâna când jeepul lua vitez`.
– Este ciudat... remarc` ea dup` câteva clipe de t`cere.
– Ce anume?
Vântul se juca \n p`rul lui Sam, ciufulindu-l \n toate
direc]iile, [i Chelsei i se p`ru minunat, liber, relaxat [i teribil
de seduc`tor, \mbr`cat astfel cu un [ort din blugi [i un tricou
alb.
– S` plec`m din pueblito, r`spunse ea. Te-ai obi[nuit cu
locul acesta, nu-i a[a?
– Oh da, dar m` \ntreb dac` tu nu te sim]i cumva
prizonier`...
– Doar când m` obligi s` stau \n hamacul acela.
– Hei! Pentru c` erai bolnav`... Nu po]i s`-mi repro[ezi
altceva!
VRAJA GROTEI ALBASTRE 91

– Dar tu nu-]i iei niciodat` vacan]`? Vreau s` spun c`, de


patru luni, trebuie s` te fi gândit din când \n când [i la casa ta...
– M` str`duiesc s` nu m` gândesc.
– Dar... [i se \ntâmpl`? Nu te \ntrebi ce s-o mai fi \ntâmplat
pe acolo?
– Primesc scrisori de la birou, prin intermediul lui Rafael.
Ele \mi confirm` tot ceea ce am nevoie s` aflu.
– C` afacerile merg bine?
– Nu, c` sunt fericit aici, o corect` el cu un zâmbet radios.
– Te gânde[ti s` te \ntorci \ntr-o bun` zi?
– Nu.
– E[ti sigur?
– }i-am mai spus. Nu vreau s` m` \ntorc la via]a pe care am
dus-o acolo.
– Dar nu-]i lipse[te nimic? insist` ea pe un ton pe care-l
voia deta[at.
– Nimic.
– {i cât ai de gând s` stai aici? Doi ani, patru ani, [ase ani?....
– Viitorul nu m` preocup`.
Chelsea oft` u[or. Cât de greu era s`-[i câ[tige existen]a...
Sam nu se gândea la viitor. Era de datoria ei a[adar s`-i
furnizeze motive bune de a o face.
La timpul potrivit.

*
* *
Când ajunser` la Chichen Itza, Sam parc` ma[ina \n fa]` la
Mayland Hotel.
92 ELEEN KELLY

– Este minunat, coment` Chelsea coborând din ma[in` [i


contemplând arcadele de piatr` care \mpodobeau fa]ada
hotelului.
Sam se apropie pe la spate [i, punându-i mâinile pe umeri,
o oblig` s` se \ntoarc`.
– Prive[te mai degrab` \ntr-acolo...
– Oh, Dumnezeule!
Descoperi o construc]ie din piatr`, pe care se afla o cupol`
u[or de recunoscut, [i \n mod incontestabil foarte veche.
– Observatorul? \ntreb` ea.
– Exact. Este un loc fantastic. Dar \]i voi vorbi despre el
când \l vom vizita.
|i d`du drumul [i lu` o saco[` din portbagajul ma[inii.
– S` \ncepem cu ce este mai important. |i \ntinse o sticl`
de plastic ce con]inea o lo]iune anti-insecte, o crem` solar` [i
o pereche de sandale uzate.
– Sunt Huaraches, \i explic` el. Sunt ale Toniei, dar ea a
insistat s` le por]i. Te vei sim]i mai bine decât \n sandalele tale
de ora[. }i-am mai tratat o dat` b`[icile din t`lpi, \n prima zi...
– De acord, \ncuviin]` ea amintindu-[i \ngrijirile lui atente.
{tii, poate ar fi trebuit s` te faci medic, \l tachin` ea. Te pricepi
de minune...
– }i-a pl`cut?... \ntreb` el apropiindu-se de ea.
Luându-i din mân` sticla cu lo]iune, Chelsea \ncepu s`-[i
fric]ioneze bra]ul.
– De fapt, mai bine uit` ideea asta. Ai fi avut probleme cu
pacientele tale frumoase. Nu e[ti suficient de obiectiv...
El era acum atât de aproape \ncât ea \i putea sim]i c`ldura
corpului abia protejat de [ort [i de tricoul sub]ire.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 93

– }i-au pl`cut \ngrijirile mele? repet` el \ncet.


– A fost... bine.
– Bine?! exclam` el ironic. Eu a[ spune mai degrab` c` am
fost excelent!
El \i lu` sticla din mân` [i, bomb`nind, \ncepu s` se ung`
pe coapse.
– Auzi! Bine... Nu te pricepi deloc... Bine?... A fost
magistral... Oh! fir-ar s` fie!...
Chelsea, care a[tepta s` primeasc` \napoi sticla, izbucni \n
râs.
– Ai pus prea mult` lo]iune... [i face spum` ca [amponul!...
– {tiu, morm`i el.
Scotoci \n portbagaj [i scoase un prosop ca s`-[i [tearg`
piciorul.
– Este din cauza ta, o acuz` el. Mi-ai distras aten]ia.
– E[ti foarte simpatic când te \nfurii, \l ironiz` ea.
– Nu m-am \nfuriat.
– Atunci de ce te-ai \nro[it la fa]`?
Deodat`, Sam o \mpinse spre ma[in` [i se lipi de ea.
– M-am \nro[it?... murmur` el lâng` buzele ei. Pentru c`
m` provoci, pentru c` ard de dorin]` pentru tine [i o s` te duc
cu for]a \n acest hotel s` facem dragoste toat` ziua.
– Dar... ruinele...
– Gata cu ruinele!...
– Sam! N-ai dreptul s` vorbe[ti a[a!
– Vii \n hotel?
– Nu.
– De ce?
– Vreau s` v`d ruinele.
94 ELEEN KELLY

– {i m` provoci pentru c` te sim]i \n siguran]` aici, nu-i a[a?


Pe fa]a ei se citea vinov`]ia, dar se str`dui s` zâmbeasc`.
– Nici vorb`, dar mi s-a p`rut amuzant s` te v`d \ncurcat...
El o strânse un pic mai tare [i-i atinse cu tandre]e buzele.
– Sam!
Protestul ei nu fu decât un murmur slab. Ca [i cum ar fi fost
victima unei vr`ji...
– S`rut`-m`, [opti el.
Vocea \i era r`gu[it`, r`suflarea cald` lâng` obrazul ei. F`r`
s` [ov`ie, \[i trecu bra]ul dup` gâtul lui, [i-i oferi buzele
\ntredeschise. Puterea dorin]ei o cuprinse n`valnic [i pe ea, [i
se lipi strâns de el.
Se s`rutar` p`tima[, sim]eau c` se contopesc.
– M` duc s` \nchiriez o camer`...
– Nu, Sam... nu \nc`...
– M` dore[ti [i tu, Chelsea... Simt...
Ea \[i sprijini fruntea de b`rbia lui [i \nchise ochii.
– {tiu... Dar... prefer s` a[tept...
– De ce, Dumnezeule, de ce?
Cu trupul tremurând de dorin]`, el reu[ea cu dificultate s`
se controleze.
– Te rog, Sam... Te rog...
Respirând adânc, se desprinse de el.
– |mi pare r`u, Chelsea... Poate c` sunt prea \ngrijorat...
– |ngrijorat?
– Da, m` tem s` nu m` p`r`se[ti \nainte s`...
– }i-am mai spus c` am de gând s` r`mân aici o perioad`
de timp, \l lini[ti ea.
– Dar nu la nesfâr[it! ad`ug` el amintindu-i propriile
cuvinte.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 95

– Sam, \]i promit s` nu plec imediat.


|n s`pt`mâna care tocmai trecuse, Sam f`cuse parte din
via]a ei mai mult decât oricare b`rbat pân` acum. Inima \i
dezv`luia emo]ii necunoscute, dar ea avea nevoie de timp ca
s` le interpreteze, s` le \n]eleag` [i s` le accepte.
El oft` profund.
– Presupun c` trebuie s` m` mul]umesc cu
promisiunea ta...
Dup` ce se unser` amândoi cu lo]iune, Sam o lu` de mân`
pe Chelsea [i se \ndreptar` spre ora[ul antic.
Tot povestindu-i despre istoria acestui ora[, se opri la un
moment dat lâng` o superb` hevea, ar`tându-i seva alb` a
acestei plante care devenea cauciuc [i-i ar`t` apoi un tucan
colorat care-[i lua zborul.
Dup` ce traversar` o p`dure cu vegeta]ie luxuriant`,
ajunser` la ruine, inima vechii civiliza]ii maya. Vreo cinci-[ase
monumente se \n`l]au \ntr-un imens lumini[, impun`toare
prin m`rimea [i forma lor, impregnate \nc` de magia
antichit`]ii.
– Este incredibil, murmur` Chelsea.
Sam o conduse spre o enorm` piramid`.
– Acesta este templul principal, El Castillo, tempul lui
Kukulcan, [arpele cu pene. Prive[te bine, Chelsea. Vezi
treptele acestea? Sunt nou`zeci [i una pe fiecare fa]`, iar \n
vârf este o platform`. |n total sunt trei sute [aizeci [i cinci...
Num`rul zilelor unui an. Exist` apoi cincizeci [i dou` de
panouri sculptate, unul pentru fiecare s`pt`mân`... Plus
optsprezece terase care reprezint` cele optsprezece luni ale
calendarului maya[.
96 ELEEN KELLY

– Este de necrezut c` au putut construi un asemenea


monument.
– A[a se spune [i despre piramidele din Egipt...
Construc]ia acestui templu a durat o sut` dou`zeci de ani.
– Dar cum au putut genera]ii de muncitori s` \nf`ptuiasc`
aceast` munc`?
– Din cauza fricii...
– De fric`?
– Poporul maya[ era divizat \n dou` clase. Pe de o parte
preo]ii [i savan]ii, pe de alta, muncitorii. Preo]ii [i savan]ii
erau matematicieni [i arhitec]i, [i se foloseau de religie ca s`
aserveasc` poporul. De exemplu, El Catillo era dedicat zeului
Soare. Savan]ii fuseser` \n stare s` determine cu exactitate
când vor avea loc eclipsele solare. Astfel, \n ziua eclipselor, ei
spuneau poporului: Privi]i, zeul Soare este nemul]umit. Dac`
nu v` supune]i, nu se va mai \ntoarce niciodat` [i voi ve]i
muri... Muncitorii, \ngrozi]i, se apucau de treab` cu ardoare [i,
\ncet-\ncet, soarele reap`rea.
– Foarte inteligent...
Sam \i ar`t` o sculptur` pe fa]ad`.
– Vezi acest cap de [arpe acolo sus, la cap`tul sc`rii? {i vezi
cum sunt dispuse terasele de fiecare parte?
– Da, v`d foarte bine.
– Ei bine, astronomii maya[i au conceput aceast` dispozi]ie
astfel ca la 21 martie [i la 21 septembrie, la echinoc]iul de
prim`var` [i cel de toamn`, umbra teraselor pe scar` s` dea
impresia unui [arpe unduitor, exact \n prelungirea capului. {i
\n zilele noastre, oamenii vin s` admire acest fenomen.
Dureaz` foarte precis trei ore [i dou`zeci de minute!...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 97

– Este incredibil!
– A[ vrea s` te duc \n vârful piramidei, dar m` tem c` e[ti
\nc` prea sl`bit`.
– Oh, nu, Sam, vreau s` merg.
– Nu, nu pe aceasta. Ai v`zut ce \nalte sunt treptele? Ca s`
urci, ai fi obligat` s` te ca]`ri. Dar sunt special f`cute a[a.
Preo]ii considerau c` pentru a urca pe un templu dedicat unui
zeu, trebuia s` adop]i o atitudine umil`. {i crede-m`, este
imposibil s` le urci \n picioare.
– |n]eleg...
– Iar ca s` cobori, este [i mai r`u. Vino, exist` o piramid`
mai accesibil`.
Escaladar` templul R`zboinicilor [i contemplar` din vârf
panorama. Sam st`tea \n spatele Chelsei, cu o mân` pe
um`rul ei, cu cealalt` ar`tându-i locurile interesante. Chelsea
se \ntreb` dac` cuno[tin]ele ei aprofundate despre civiliza]ia
maya compensau deficien]ele culturale ale noii sale vie]i.
|n orice caz, beneficie cu pl`cere de explica]iile lui
pasionante. Era un ghid entuziast [i r`bd`tor, r`spunzând la
fiecare \ntrebare a ei.
– Vrei s` te odihne[ti lâng` Chac-Mool câteva clipe \nainte
s` continu`m? \i propuse el ar`tându-i sculptura care-l
reprezenta pe zeul Ploii.
Ea accept` invita]ia. Nu era obosit`, dar se temea un pic de
coborâre.
– N-am s` reu[esc, Sam, se plânse ea când se afl` la
marginea sc`rii. Treptele sunt prea \nalte [i am ame]eal`.
Trecând \n fa]a ei, el \i f`cu o demonstra]ie.
98 ELEEN KELLY

– Mergând \n diagonal`, o s` ]i se par` mai pu]in greu...


– Picioarele tale sunt mai lungi ca ale mele.
El \[i continu` coborârea, apoi se opri s-o priveasc` amuzat.
– Nu pot totu[i s` te duc \n bra]e... Ar fi periculos. Haide,
Chelsea, n-o s` r`mâi acolo sus...
Dup` câteva clipe de ezitare, ea se hot`r\ s` coboare,
a[ezându-se pe fiecare treapt`.
– Este un mod prudent dar eficace de a cobor\, coment` el
când ajunse la baza piramidei.
Abia avu timp s`-[i scuture praful de pe [ort c` deja el o
conducea mai departe.
– Iat` pe[tera sacr`, spuse el. Cea \n care se sacrificau
virginele.
Chelsea se aplec` s` vad` mai bine. Era mai egrab` un pu]
enorm pe fundul c`ruia se z`rea ap` acoperit` cu mu[chi gros.
– Este adânc`?
– Nu, nu prea.
– Atunci, de ce victimele nu \ncercau s` scape?
– Ar fi putut dac` n-ar fi fost incon[tiente.
– Ah! |n c`r]i nu este men]ionat acest detaliu. A[adar, nu se
sacrificau de bun` voie?
– Unele, da... Maya[ii nu erau un popor violent. Toltecii au
fost cei ce au introdus obiceiul sacrificiilor.
El o conduse apoi spre stadion. Acesta era un câmp mare
\nconjurat de ziduri de piatr` \n vârful c`rora erau ag`]ate
ni[te cercuri de lemn.
– Erau dou` echipe a câte [apte juc`tori. Scopul jocului era
s` trimi]i o minge prin aceste cercuri. |n treac`t fie zis, maya[ii
au fost primii care au folosit mingi de cauciuc.
Chelsea evalu` distan]a de la p`mânt la cercuri.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 99

– Sunt mai \nalte decât co[urile de baschet, nu-i a[a?


– Da. {i juc`torii nu-[i foloseau mâinile.
– Cu ce aruncau mingea?
– Cu genunchii [i cu [oldurile.
– Ca s` le arunce la \n`l]imea asta? se mir` ea. Dar este
imposibil...
– Nu, nu este imposibil, dar este foarte greu. Partidele
durau uneori zile \n [ir, terminându-se la primul gol marcat.
Atunci, cel mai bun juc`tor al echipei \nvinse era decapitat de
cel mai bun juc`tor al echipei câ[tig`toare [i capul lui era
expus \n terenul vecin. Pretindeau c` sângele acelui valoros
juc`tor va \mbog`]i solul [i-l va face mai roditor.
– Era cam barbar obiceiul...
– Sunt de acord... Dar, ascult`...
Sam b`tu din palme.
– Ecoul.
– Exact. Acum, voi bate iar din palme [i tu vei num`ra
ecourile.
El b`tu [i Chelsea num`r`.
– {apte?
Sam d`du din cap zâmbind. |ncerc` [i ea de mai multe
ori... Tot de [apte ori \i r`spunse ecoul.
– Dar cum de se \ntâmpl` a[a?
– Savan]ii lor erau ni[te genii. Vino...
|n timp ce \i descria sculpturile de pe zidurile stadionului,
Chelsea se surprinse interesat` mult mai mult de bra]ul lui
puternic [i bronzat de pe umerii ei, de mu[chii torsului pe
care-i sim]ea frem`tând, de vocea lui. Era oare obosit`?... |[i
d`du seama dintr-o dat` c`-[i dorea s` fie cu el...
100 ELEEN KELLY

|n vreme ce se \ndreptau spre ma[in`, sper` \n sinea ei c`


o va duce la hotel, dar constat`, dezam`git`, c` \i deschide
portiera.
– Unde mergem? \ntreb` ea.
– S` vizit`m grotele.
|i veni \n minte imaginea unei pe[teri reci [i \ntunecoase,
cu apa prelingându-se pe pere]ii umezi ai stâncii... Nicidecum
ceea ce-[i dorise.
Jeepul se opri la marginea unui lumini[ pierdut \n mijlocul
p`durii.
– Nu [tiu dac` o s`-mi plac`... \ndr`zni Chelsea.
– Vei vedea... r`spunse el pe un ton enigmatic, \n timp ce
scotocea \n torpedo.
O conduse pe o potec` ce se pierdea \n p`dure.
– Urmeaz`-m`, \i spuse el trecând \n fa]a ei.
Iritat`, sufocat` de aceast` jungl`, \[i potrivi pasul dup`
mersul suplu al lui Sam.
Câteva minute mai târziu, el se opri, o trase aproape [i-i
ar`t` o v`g`un` la piciorul unei stânci.
– Am ajuns.
– Sam... Doar n-o s` intr`m acolo?... M` tem c` voi suferi
de claustrofobie...
– Nici gând. Doar \ntoarcerea este mai incomod`... Haide,
relaxeaz`-te, murmur` el, o s`-mi mul]ume[ti. Bun, voi intra
primul ca s` te ajut.
F`r` s`-i lase timp pentru vreun protest, se strecur` \n
v`g`un` apoi \[i scoase mâna [i o prinse pe Chelsea de
glezn`.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 101

– A[az`-te pe margine, am s` te conduc...


Cu o respira]ie u[or sacadat`, \i urm` indica]iile [i se trezi
la intrarea unui tunel, surprins` c` poate sta \n picioare. Sam
aprinse lanterna pe care o luase din torpedo [i lumin` calea.
Tunelul era strâmt [i neospitalier.
}inându-l ferm de mân` pe Sam, merse \n urma lui.
Tunelul se \nfunda, dup` un traseu sinuos, \n stânc`. Lumina
slab` de la intrare disp`ruse.
– Mi s-a f`cut pielea de g`in`, [opti ea apropiindu-se de el.
– Ajungem imediat... Asta-i ultima turnant`.
Intrar` \ntr-o imens` cavern` a c`rei bolt` se afla la vreo
zece metri de sol.
Sam stinse lanterna [i se apropie de Chelsea.
– Ei, ce zici?
Chelsea r`m`sese mut` de uimire, cu gura c`scat`. Cu
ochii mari, admira micul lac limpede precum cristalul,
luminat de o raz` ce p`trundea printr-o fisur` a bol]ii [i
\nv`luia toat` grota \ntr-o lumin` alb`struie. Stalactitele se
cufundau \n lac, asemenea unor coloane fin sculptate de
natur` de-a lungul secolelor.
– Este absolut feeric, murmur` ea. Dar cum ai descoperit
acest loc?
– Datorit` unui porc.
– Un porc?
– Un fermier din \mprejurimi a observat c` porcul s`u
disp`rea ore \ntregi \n aceast` v`g`un`. {i \ntr-o zi, l-au
urm`rit...
– Incredibil! exclam` ea \ncet, subjugat` de lini[tea ce
domnea aici.
102 ELEEN KELLY

– Vrei s` te scalzi?
– Se poate?... \ntreb` ea, [ov`itoare.
– De ce nu?
– Grota aceasta exist` probabil de sute [i sute de ani. Este
ca [i un... loc sfânt...
– Eu m-am sc`ldat deja. Apa este fantastic`, foarte bogat`
\n calciu [i pielea ta va deveni la fel de fin` ca m`tasea.
Chelsea privi cu poft` apa r`coroas` [i cristalin`. |i era atât
de cald...
– Sunt teribil de tentat` s-o fac, dar... Nu ne-am luat
costume de baie...
Expresia amuzat` din ochii lui o l`muri cu precizie asupra
a ceea ce gândea. Apoi, cu un gest suplu, el \[i scoase repede
tricoul.
– Sam?...
Toate emo]iile pe care le sim]ise de-a lungul zilei, [i care se
estompaser` de frica tunelului, reap`rur` dintr-o dat` cu [i mai
mare intensitate. Pulsul i se acceler` [i sângele \i b`tea \n tâmple.
F`r` grab`, el se apropie [i-i puse mâinile pe umeri.
– Nu-]i fie team`, dragostea mea, [opti el cu o voce
r`gu[it`.
Cu nem`rginit` tandre]e, \i lu` fa]a \n mâinile-i late [i
blânde [i o s`rut` pe obraji, pe vârful nasului. Sim]ind c` n-o
mai ]in picioarele, Chelsea se ag`]` cu bra]ele de gâtul lui [i
\nchise ochii. El o strânse mai tare \n bra]e [i, sprijinindu-[i
capul pe pieptul lui, \i ascult` b`t`ile inimii.
Chelsea [tia c` inevitabilul se va produce [i c` va fi
minunat. {tia de asemenea, \mpotriva oric`rei ra]iuni, c` era
\ndr`gostit` nebune[te de Sam London.
Capitolul 7

El o s`rut` cu pasiune crescând`, aprinzându-i sim]urile


pân` la a-i t`ia r`suflarea. Foarte \ncet, \i scoase tricoul peste
cap [i-l arunc` departe \n spatele lor. Sânii ei tari i se oferir`,
dornici de mângâierile lui. Acum, respira]ia lui Sam era
precipitat` [i când \i \ntâlni privirea, vocea nu-i mai era decât
un murmur r`gu[it.
– E[ti perfect`, Chelsea. Absolut perfect`...
El mai avusese pl`cerea de a-i admira nuditatea, Chelsea
[tia asta, dar atunci, \mprejur`rile nu erau acelea[i. Ast`zi, \n
acest decor de o frumuse]e impresionant`, cu senzualitatea ei
exacerbat`, sim]ea o imens` mândrie de a fi o femeie arzând
de dorin]`.
– {i tu, [opti ea.
|[i puse palmele fierbin]i pe pieptul lui, mângâindu-l cu
pasiune. O parte a fiin]ei ei \l dorea pe Sam cu o for]` aproape
irezistibil`, \n timp ce cealalt` parte nu dorea s` prelungeasc`
pl`cerea acestor clipe privilegiate. Luptând \mpotriva acestui
sentiment de ner`bdare, se resemn` s` mai a[tepte [i, cu
104 ELEEN KELLY

vârful degetelor, explor` fiecare centimetru al pielii lui,


savurând senza]ia pe care i-o d`dea respira]ia lui din ce \n
ce mai accelerat`, senza]ia rotunjimii umerilor lui
musculo[i...
El gemu u[or [i \nchise ochii, dar mâinile lui urmar`
exemplul celor ale Chelsei, mângâind, explorând fiecare
regiune a trupului ei. Când \n sfâr[it \i cuprinse sânul, gemu
la rândul ei [i un frison \i cuprinse trupul când buzele lui
merser` pe calea deschis` de mâini. Involuntar, ea \[i \nfipse
unghiile \n umerii lui [i-i [opti numele.
|nfl`c`rat de abandonul ei, o strânse cu putere la piept.
Sim]indu-i for]a, c`ldura, asprimea pielii lui strivindu-i sânii,
Chelsea se sim]i electrizat` dincolo de orice imagina]ie. {i
totu[i, când el \[i strecur` mâna \n [ortul ei pentru a o
mângâia, \[i ]inu respira]ia [i schi]` o mi[care de retragere.
– Sam... nu...
Dar, \mbr`]i[ând-o cu putere, el continu` s-o mângâie,
murmurându-i cuvinte de iubire lâng` buzele ei.
– Nu-]i fie team`, Chelsea, dragostea mea...
– Te... te doresc, Sam...
Pierzându-[i controlul mâinile ei \ncepur` s` traseze cu
febrilitate contururile virile ale trupului lui. Cu fa]a lipit` de
pieptul lui, Chelsea \ncepu s`-i mu[te u[or pielea, respirându-i
cu pl`cere parfumul natural, \n timp ce mângâierile lui Sam o
aduceau \n culmea exalt`rii.
– Mângâie-m`, Chelsea, murmur` el cu o voce gâtuit`.
Mângâie-m`, a[a...
Ascultându-i \ndemnul, ea f`cu s`-i alunece [ortul de-a
lungul picioarelor [i, cu timiditate, degetele ei \i trezir` [i mai
mult virilitatea.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 105

– Oh, Chelsea... gemu el.


Speriat de violen]a dorin]ei pe care i-o trezea, el \i prinse
mâinile [i, t`cut, o contempl` \n toat` splendorea ei. Apoi,
]inând-o de mân`, o conduse pân` la malul micului lac,
\ntorcând-o cu fa]a spre el.
– Nu-]i mai este team`, Chelsea, nu-i a[a? o \ntreb` el cu
blânde]e, cu o u[oar` not` de nesiguran]`.
– Doar un pic, r`spunse ea ridicând o privire tandr` spre
el. Dar te doresc atât de mult...
El \i cuprinse fa]a \n mâini [i-[i apropie \ncet fruntea de a ei.
– {i eu, sunt chiar \nsp`imântat de ce simt pentru tine. A
trecut atâta timp de când n-am mai ]inut \n bra]e o femeie [i
a[ vrea atât de mult s` te cople[esc cu dragostea mea...
Ea \l f`cu s` tac`, s`rutându-l u[or.
– N-ai nici un motiv s` fii \ngrijorat, Sam, \l lini[ti ea cu un
zâmbet.
Buzele lor se c`utar`, jucându-se o clip` \nainte de a se
contopi cu patim`. Când Chelsea crezu c` se va pierde de
pl`cere, Sam o ridic` \n bra]e [i cobor\ spre lac, treapt` cu
treapt`, \nainte de a o \ntinde pe suprafa]a scânteietoare. Cu
pleoapele \nchise pe jum`tate, Chelsea se l`s` purtat` de ap`,
cu privirea a]intit` pe chipul lui Sam.
Luându-[i avânt, se arunc` [i el \n ap` [i ie[i imediat la
suprafa]`, cuprinzându-i talia cu bra]ele. Cu o for]`
surprinz`toare, o ridic` [i buzele lor, [iroind de ap`, se contopir`
din nou. Apa r`coroas` a micului lac n-avea putere s`-i sting`
focul care mocnea \n ea, [i Chelsea \[i r`t`ci mâinile \n p`rul
lui arcuindu-se \n dorin]a n`valnic` de a-i apar]ine. }inând-o
de [olduri, el o ridic` [i mai sus \n timp ce buzele \i alunecau
cu pasiune spre pântecul ei. Chelsea strig` de pl`cere [i,
coborând-o \n apa pu]in adânc`, Sam \i ceru din nou buzele.
106 ELEEN KELLY

– Te doresc, Chelsea, murmur` el s`rutând-o cu


\nfl`c`rare. Acum...
{oldurile lui \ncepur` un dans lent [i senzual care accentu`
[i mai mult supliciul a[tept`rii.
– Sam, sunt a ta! \l implor` ea, pierdut`.
Electrizat de ]ip`tul ei, \i \ncol`ci gambele \n jurul
[oldurilor lui [i r`mase o clip` nemi[cat, cufundându-[i
privirea \n ochii ei.
– Vreau s` m` prive[ti, Chelsea. Deschide ochii [i
prive[te-m`.
Dându-[i capul pe spate, ea se l`s` prizonier` a privirii lui
de foc \n timp ce el o poseda, [i obrajii ei se umezir` de
lacrimi de fericire [i voluptate. Dac` privirea lui adoratoare cu
care o \nv`luia nu era dat` de dragoste, atunci, oricum, era
inspirat` de un sentiment atât de apropiat \ncât inima Chelsei
aproape c` se opri... |l iubea atât de mult...
Foarte lent, [i [oldurile ei \ncepur` s` se unduiasc`
voluptuos \n timp ce gemete de pl`cere \i sc`pau
necontrolate. Sam impunea propriul s`u ritm pasiunii lor,
\mpungând trupurilor o mi[care care-i \nnebunea pe amândoi
de dorin]`. Apa care-i \nconjura clipocea \ncet [i pere]ii
rotunji]i ai grotei le absorbea gemetele [i tânguirile
\nfl`c`rate. O lumin` alb`struie inunda locul, creând o
atmosfer` ireal`, vr`jit`.
Purta]i de torentul pasiunii care-i cople[ea, uitar` de toate,
abandonându-se volupt`]ii mi[c`rilor din ce \n ce mai ample
care, curând, \i aduse la extaz. Cu un strig`t p`tima[, \n
aceea[i clip`, se chemar` unul pe altul, se oferir` unul altuia,
apoi, istovi]i se l`sar` \n bra]ele blânde ale apei...
Plutir` astfel o vreme, cu ochii a]inti]i spre bolta grotei,
t`cu]i. Foarte \ncet, ajunser` la trepte, se a[ezar`, ferici]i [i
VRAJA GROTEI ALBASTRE 107

istovi]i, unul \n bra]ele celuilalt. Sam o s`rut` [i mesajul de


iubire [i gratitudine pe care i-l transmiser` buzele ei era mai
elocvent decât cel mai emo]ionant poem.
– E[ti ca o fântân` cu ap` vie, zise el \n sfâr[it. De foarte
mult` vreme nu m-am mai sim]it atât de bine. E[ti minunat`,
Chelsea. {tiai?
– Da, bine\n]eles, dar este pl`cut s` aud spunându-mi-se
asta [i de altceineva decât de mine... glumi ea cu tandre]e.
|ntr-adev`r, acest compliment \i fusese adesea adresat de
c`tre p`rin]ii recunosc`tori, când le aducea \napoi acas` vreun
copil disp`rut, fugit – dar astfel de lucruri nu-[i aveau locul [i
rostul aici.
– Atunci, am s` repet, mai rar [i din toat` inima. E[ti
minunat`, Chelsea. Cum te sim]i acum?
– M` simt divin.
– E[ti fericit` c` ai venit aici?
– Ghice[te...
– Nu e[ti sup`rat` pe mine c` te-am cam for]at?
– N-am impresia s` fi fost obligat` la ceva.
Chipul lui Sam deveni dintr-o dat` \ngrijorat [i privirea-i
intens` p`rea s`-i sondeze adâncul sufletului.
– De ce ai f`cut dragoste cu mine, Chelsea? {tiu c` voiai s`
mai a[tep]i...
Pre] de o clip`, se sim]i \ngrozitor de vinovat` de
duplicitatea ei. Dar nici momentul, nici locul nu erau potrivite
pentru a aborda acest subiect [i-[i alese a[adar cu pruden]`
cuvintele, r`mânând cât mai aproape cu putin]` de adev`r.
– Cum ai spus [i tu, era inevitabil.
|[i plec` privirea spre trupul lui robust [i viril.
108 ELEEN KELLY

– {i dup` ce mi-am petrecut ziua frem`tând de dorin]` din


cauza farmecului t`u, continu` ea pe un ton lejer, era absurd
s` mai a[tept.
– Frem`tând?... Vrei s` spui c` n-ai v`zut nimic din Chichen
Itza?
– Bine\n]eles c` am v`zut! Chiar mult mai multe... Numai
c`, s` zicem c` mi-am subestimat dorin]ele.
|mbr`]i[area lor spulber` [i ultimele urme de obstacole. Se
\ntoarser` la ma[in` ]inându-se de mân`, cinar` la Valladolid
mângâindu-se ne\ncetat, s`rutându-se, pân` când, la l`sarea
serii, se \ntoarser` \n sat.
Era deja târziu când, ie[ind de pe [oseaua principal`, o
luar` pe drumul \ngust ce ducea \n sat. Parcar` ma[ina [i
alergar` spre cabana de chirpici râzând pe \nfundate precum
copiii veseli.
|ntr-o t`cere complice, se dezbr`car` [i Sam urc` \n
hamacul lui, \ntinzându-se lini[tit, \n timp ce Chelsea sfâr[ea
de aranjat lucrurile \n care veniser` [i apoi \[i puse c`ma[a lui
Sam cu care dormea noaptea. Se \ntoarse s`-l priveasc`, [i
r`mase ca hipnotizat` de impresia de for]` [i virilitate pe care
o emana. Când el \i \ntinse mâna, ea [ov`i.
– Nu ne-am urcat niciodat` amândoi \ntr-un hamac, Sam.
– Ba da. Aminte[te-]i când erai bolnav`.
Prinzând-o de mân`, o trase sus. Urcarea fu periculoas` [i
gesturile Chelsei \[i pierdur` mult din gra]ia natural`, dar
curând trupul ei se cuib`ri lâng` cel al lui Sam, cu spatele. El
o cuprinse \n bra]e [i-[i puse b`rbia \n cre[tetul ei.
– Pove[te[te-mi copil`ria ta, Chelsea, murmur` el. Spune-mi
cum erai când erai copil...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 109

Vorbise \nceti[or, f`r` s` tulbure serenitatea nop]ii, [i


Chelsea se bucur` de o asemenea conversa]ie calm` [i
intim`.
– Am avut noroc. P`rin]ii m` iubeau mult [i am crescut
\ntr-o cas` fericit`. Oh, fire[te, banii ne cam lipseau, [i uneori
ne era greu s` ne descurc`m de la o lun` la alta. Tata era
muncitor, iar mama... ei bine, pe vremea aceea, femeile nu
lucrau.
– Mai tr`iesc p`rin]ii t`i?
– Da. Locuiesc tot \n casa \n care m-am n`scut. Tata este
acum pensionar.
Inima \i b`tu ceva mai repede când anticip` \ntrebarea care
cu siguran]` urma.
– Erai singur` la p`rin]i?
– Nu. Am avut o sor`.
|ncercase s`-[i ascund` emo]ia, dar tremuratul u[or al vocii
o tr`d`.
– „Ai avut”? Ce i s-a \ntâmplat?
Chelsea inspir` profund [i sim]i mâna lui Sam c`utând-o
pe a ei.
– Susan era cu [apte ani mai mic` decât mine. La
[aisprezece ani, a fugit de acas` – sau a fost r`pit`, n-am aflat
niciodat`. De atunci, n-am mai v`zut-o.
Bra]ele lui Sam o strânser` mai tare.
– Dumnezeule, Chelsea, este \ngrozitor... Poli]ia n-a f`cut
cercet`ri?
– A f`cut ancheta de rutin`. N-au acceptat s-o caute decât
la dou`zeci [i patru de ore de la dispari]ia ei. Bine\n]eles, era
prea târziu.
110 ELEEN KELLY

– Cred c` p`rin]ii t`i au suferit cumplit.


– {i eu. Nu mai locuiam cu ei de cinci ani, [i pe vremea
aceea mi-am repro[at mult timp c` n-am p`strat ni[te leg`turi
mai strânse cu Susan.
– Presupunând c` ar fi plecat de bun`voie, b`nuie[ti de ce
ar fi f`cut-o?
– Susan nu vorbea prea mult... Timp de zece ani, am tot
\ncercat s` \n]eleg, dar zadarnic.
– Dar exist` organiza]ii specializate \n acest gen de
c`ut`ri...
– Nu [i pe vremea aceea, Sam. Am \ncercat totul ca s-o
g`sesc. I-am trimis fotografia la toate posturile de poli]ie din
marile ora[e, am publicat anun]uri \n ziare la intervale
regulate. Am telefonat prietenilor ei, prietenilor prietenilor ei,
f`r` s` dau de vreo pist`.
El \i puse cu tandre]e mâna pe frunte.
– Sst... nu te chinui, draga mea. Nu e[ti vinovat`, [tii bine.
Chelsea oft` adânc [i, cu pre]ul unui imens efort, reu[i s`
se relaxeze. Alungându-[i disperarea pe care o sim]ea
\ncol]ind de fiecare dat` când vorbea despre Susan, \ntoarse
un pic capul spre Sam.
– Acum, vorbe[te-mi despre tine, Sam. Cum a fost copil`ria ta?
El ezit` o clip`, ca [i cum i-ar fi pl`cut s` schimbe subiectul.
Nelini[tit`, Chelsea se temu c` nu cumva s` fi spus prea mult,
s`-i fi sc`pat vreun cuvânt sau vreo fraz` care s`-i dezv`luie
adev`rata profesie.
– Am fost un copil privilegiat, bine crescut [i bine
programat pentru via]a c`reia p`rin]ii mei m` destinaser`.
– Pare pasionant.
– Pentru unii, poate.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 111

– Dar nu [i pentru tine.


– Nu, eu eram ca tat`l meu. Aveam \ntotdeauna \n minte
vreo idee sau vreun proiect [i pân` la urm`, când am \nceput
s` lucrez, eram fericit c` puteam s`-mi pun \n practic`
intui]iile. Doar c` m-a[ fi lipsit cu u[urin]` de restul... de
petreceri, cocteiluri, croaziere, recep]ii... La urma urmei,
aceste mondenit`]i l-au ucis pe tata. Sau mai degrab`, dac` m`
gândesc bine, mama a fost cea care i-a subminat s`n`tatea.
La aceste cuvinte, Chelsea ar fi putut s`-[i exprime o
oarecare surprindere, dar gândindu-se c` ar fi necinstit din
partea ei, nu f`cu nimic. |n plus, Sam p`rea atât de u[urat s` i
se confeseze \ncât n-o l`sa inima s`-l \ntrerup`.
– Dup` ce mi-am luat diploma universitar`, am intrat
imediat \n \ntreprinderea familiei. Pentru mine, mi se p`rea c`
sunt aliatul de care tat`l meu avea nevoie, [i numai Dumnezeu
[tie c` era mult de lucru. Atunci mi-am cunoscut [i mama \n
postura de femeie de afaceri [i am remarcat c` vedeam
lucrurile altfel, eu fiind din interior. Ea d`dea ordinele ei,
otr`vind pe toat` lumea, tot timpul, vârându-[i nasul peste tot.
Dup` doi ani, pentru mine, se umpluse paharul. M-am dus la
tata [i i-am spus tot ce aveam pe suflet. I-am spus c` trebuie
neap`rat s` plec, c` [i el ar trebui s` se pensioneze \nainte de
a fi prea târziu...
Cu siguran]`, Sam se referea la dezacordul despre care \i
vorbise Beatrice London. Acum, Chelsea \n]elegea de ce tat`l
lui Sam nu spusese nimic referitor la acest subiect.
– Tata mi-a r`spuns c` nu putea s` abandoneze afacerea
familial` [i cu atât mai pu]in pe mama. O iubea. Cred c` [i eu,
dar nu mai puteam s-o las s`-mi conduc` via]a! A[a c`, cu
\ncetul, tata a continuat s` sufere. La câ]iva ani dup` aceea, la
112 ELEEN KELLY

primul infarct, inima lui a cedat. {i mul]umesc lui Dumnezeu


pentru el, pentru c` ea n-ar fi acceptat niciodat` s`-[i \nceteze
activitatea.
– Te sim]i vinovat c` ai plecat? interveni Chelsea cu timiditate.
– Vinovat? Presupun c` da, \ns` era o problem` de
supravie]uire, \n]elegi? Oh, nu pot spune c` am realizat mare
lucru singur.
– Dar afacerea ta era \nfloritoare!
– Da, dar cu ce pre]? Cu hipertensiune, cu migrene, cu
insomnii... Nu mai era mama care s`-mi ]in` cu]itul la gât, ci
eu \nsumi. De când m` aflu aici, am \n]eles \n sfâr[it cât de
mult sem`nam cu mama...
– Nu-i adev`rat, tu nu e[ti rece [i dominator.
– Poate c` nu, dar aveam o ambi]ie lacom`, o dorin]` de a
aduna mereu mai mult... Ajunsesem c` nimic pe lume nu-mi
mai putea smulge un zâmbet, sau o lacrim`. Tot ce f`ceam sau
spuneam \mi era dictat de un scop pe care mi-l fixasem
dinainte. Orice urm` de spontaneitate se stinsese \n mine.
Cu efortul pe care-l cerea hamacul, Chelsea se \ntoarse
\ncet spre el.
– Venind aici, ai alungat tot r`ul. Acum nu te-ai putea
\ntoarce acolo, poate doar ca s` te mai descarci de o parte a
responsabilit`]ilor tale la \ntreprindere? |n]elegând care era
problema, ai repurtat o jum`tate de victorie asupra a ceea ce
te m`cina.
El \[i cufund` privirea \n ochii ei [i-[i r`suci pe deget o
[uvi]` blond`.
– Nu [tiu...
– De ce s` nu \ncerci?
Aplecându-se spre ea, el \i s`rut` obrazul.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 113

– Nu [tiu. Oricum, cum ai vrea s` continuu s` vorbesc,


acum c` te-ai \ntors cu fa]a spre mine? murmur` el lâng`
buzele ei.
Con[tient` c` el ocolea r`spunsul, Chelsea sim]ea [i ea
intimitatea tulbur`toare a noii pozi]ii a trupurilor lor. Sam o
s`rut` cu tandre]e. Când o s`rut` a doua oar`, b`t`ile inimii li
se accelerar`; a treia oar`, dorin]a o cople[i.
– S` desfacem nasturii, \i [opti el la ureche, \nainte de a-i
\ndep`rta c`ma[a. Sânii t`i sunt atât de frumo[i, de tari...
– Datorit` ]ie, murmur` ea mângâindu-i pieptul.
Foarte \ncet, mâna ei cobor\ spre pântec. Sam gemu
\n`bu[it [i ridic` u[or coapsa.
– Strecoar`-]i coapsa peste a mea... A[a...
– Ai spus c`... \ntr-un hamac... este imposibil... [opti ea, cu
respira]ia \ntret`iat`.
El o strânse mai tare [i, cu blânde]e, o posed`.
– Am zis eu asta?... Mmm... m` \ntrebam doar... oh,
Doamne, Chelsea, e[ti... e[ti atât de perfect`... pentru mine.
|ncetar` s` mai vorbeasc` pentru c` existau atâtea alte
mijloace mai elocvente pentru a-[i exprima ce sim]eau.
Balansul hamacului care, pe deasupra, le mai impunea [i o
oarecare lentoare [i o oarecare re]inere, le spori pl`cerea.
Doar mai târziu, pe când se odihneau, \nl`n]ui]i, Chelsea
trebui s` suporte povara duplicit`]ii ei. Pentru c`, bucurându-se
de dragostea pe care i-o d`ruia Sam, acceptase [i bani –
jum`tate din sum` \i \ngro[a deja contul \n banc` – pentru a-i
\n[ela \ncrederea [i a-l aduce pe drumul cel bun. El nu [tia
nimic despre motivele prezen]ei ei aici, despre activit`]ile ei
reale, despre proiectele ei de a-[i relua studiile peste dou`
luni. Mai devreme sau mai târziu, adev`rul trebuia s` ias` la
lumin`... dar când? {i care vor fi consecin]ele?
114 ELEEN KELLY

*
* *

Zilele treceau [i, dup` exemplul lui Sam, Chelsea alunga \n


mod sistematic orice gând despre viitor. Uneori, egoismul o
tulbura, dar pentru prima oar` \n via]a ei refuza s` asculte
vocea con[tiin]ei. |l iubea pe Sam la nebunie [i nimic n-o va
convinge s` strice fericirea momentului.
Cu mult` fine]e [i chiar viclenie, Sam f`cea \n a[a fel \ncât
el [i Chelsea s`-[i petreac` multe ore pe zi \mpreun`. Ea \l
urma la culesul frunzelor mari de palmier, \ngenunchea
al`turi de el pentru a admira statuia unui zeu maya[ pe care o
sculptau s`tenii, se al`tura râsetelor [i bunei dispozi]ii când,
\n compania prietenilor lui, Sam croia scândurile destinate a
\nlocui u[a unei colibe. Se minuna când \i vedea pe b`rba]i
m`rind un stup dup` vechea metod` maya: scobeau un
bu[tean, astupând extremit`]ile cu argil` uscat` \n care mai
apoi f`ceau o deschiz`tur` pentru a da acces liber albinelor.
{i \n fiecare sear`, consemna toate aceste informa]ii \n
carnetul ei. Mai \ntâi, o f`cu pentru a-[i justifica prezen]a aici,
apoi, \ncetul cu \ncetul, \ncepu s`-i fac` pl`cere. Când se va
\ntoarce acas`, voia s` poat` s`-[i aminteasc` de toate. Astfel
c` lu` obiceiul s` scrie un jurnal intim \n care sentimentele ei
pentru Sam ocupau toate paginile. |n mod incon[tient, spera
c` \ntr-o zi el \l va descoperi [i va citi rândurile scrise cu
aceea[i emo]ie pe care ea o resim]ea când scria.
Trecu o s`pt`mân` dup` excursia lor la Chichen [i \ncepu
alta, g`sind-o pe Chelsea din zi \n zi mai obi[nuit` cu noua ei
via]`. Uneori i se p`rea c` nu cunoscuse niciodat` civiliza]ia [i
marile ora[e. {i mereu, Sam era tandru, afectuos, \ndr`gostit.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 115

Dup` trei s`pt`mâni, o schimbare subtil` veni s`-i tulbure


imperceptibil fericirea. Din când \n când, pre] de câteva clipe,
gândurile \i zburau spre cas`, spre prieteni. Ea ridica atunci din
umeri cu nep`sare, dar de fiecare dat` aceste imagini reveneau
s-o bântuie, mai vii, mai frecvente, mai durabile... Spre
disperarea ei, observ` c` [i Sam suferea de aceea[i mâhnire.
Din când \n când, \i surprindea \n privire o lic`rire \ngrijorat`
[i \ndep`rtat`. Ar fi trebuit poate s` se felicite, pentru c` sarcina
ei consta tocmai \n a trezi \n el aceast` nostalgie. Dar ce se va
\ntâmpla cu ei doi dup` ce vor p`r`si acest cadru feeric?
|ntr-o zi, el \i propuse s` ia ma[ina [i s` mearg` \mpreun`
s` petreac` vreo câteva zile la Cancun. Ea \ncuviin]` cu pl`cere
pentru c` o bucura gândul de a fi doar cu Sam, dar [i pentru
c`, fire[te, problema valizei ei nu fusese \nc` rezolvat`.
|n diminea]a urm`toare, Chelsea, echipat` cu nedesp`r]ita
ei geant` de voiaj, [i Sam cu valiza lui – pe care tot n-o
descuiase [i ea \i sim]ea prezen]a ca pe o piaz` rea – rular`
f`r` oprire pân` la Camino Real unde rezervar` o camer`.
Spre marea u[urare a Chelsei, valiza o a[tepta. Dar când
b`iatul de pe etaj i-o livr`, mânerul ei parc` \i fripse degetele
cât o transport` pân` la pat.
– Este ciudat, spuse ea pe un ton ce se voia lejer. Credeam
c` sunt pierdut` f`r` ea, dar acum mi-e team` s-o deschid.
Sam o privea [i ea sim]i c` [i el era cuprins de aceea[i
incertitudine. Se re\ntorseser` la civiliza]ie, o atmosfer` pe
care n-o mai tr`iser` niciodat` \mpreun` [i r`mânea de v`zut
dac` vraja care-i apropiase \n ]inuturile maya[e rezista la
agresiunile vie]ii moderne.
Sam f`cu primul pas. Apropiindu-se de ea, \i cuprinse fa]a
\n mâni.
116 ELEEN KELLY

– Este atât de mult` vreme de când am p`r`sit lumea


civilizat` \ncât m` simt un pic dezarmat. Vrei s` m` aju]i,
Chelsea? R`mâi lâng` mine [i spune-mi c` am f`cut bine
\ntorcându-m` cu tine.
|n clipa aceea, Chelsea [tiu c` vraja nu se rupsese. Un val
de tandre]e \i cople[i sufletul.
– Bine\n]eles c` te voi ajuta... {i eu am nevoie de tine.
Apoi, ceva mai lini[ti]i de cuvintele lor alin`toare, ridicar`
fiecare capacul propriei valize.
Dup` un sfert de or`, erau pe plaj`, alternând momentele
de odihn` la soare cu acelea, r`coritoare, când se cufundau
\n mare. |ntor[i la hotel, aproape cu timiditate, f`cur` o baie
\ntr-o cad` adev`rat` [i se \mbr`car` cu haine curate [i bine
c`lcate.
Cu inima u[oar`, ie[ir` din hotel [i hot`râr` s`-[i ofere un
osp`] de mult timp râvnit: un hamburger cu brânz`, stropit cu
ketchup [i asortat cu ceap` pr`jit`. Hoin`rir` pe str`zi,
mân`-n mân`, poposir` \ndelung \n fa]a vitrinelor
magazinelor. Sam insist` s`-i fac` Chelsei dou` cadouri: un
calendar maya[ sculptat \n lemn [i un inel de argint pe care \[i
grav` ini]ialele.
Când, spre sfâr[itul dup`-amiezii, se \ntoarser` la hotel, \i
imitar` pe turi[tii afla]i acolo a[ezându-se [i ei \n fotoliile
confortabile din hol, unde o mic` orchestr` cânta muzic`
tradi]ional`.
Sam \i lu` mna [i ea sim]i un curent aproape palpabil
circulând \ntre ei – un amestec de triste]e [i de tandre]e. Erau
ca doi naufragia]i \n mijlocul oceanului.
Dup` concert, se sc`ldar` \n piscin` apoi urcar` \n camer`
s` se preg`teasc` pentru cin`. De data aceasta, Chelsea \[i
VRAJA GROTEI ALBASTRE 117

alese o rochie bleu pal. Se machie u[or [i-[i puse o pereche de


sandale cu tocuri \nalte. Când se \ntoarse spre Sam, aproape
stânjenit` de elegan]a ei, acesta nu-[i putu re]ine o exclama]ie
de surpriz`.
Pre] de o clip`, avu impresia c` vede \n fa]a ei un str`in.
Sam era \mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu dungi mov [i gri cu gulerul
desf`cut, [i un pantalon gri-deschis. P`rul \i era piept`nat cu
grij` [i un parfum discret de after-shave plutea \n jurul lui.
– E[ti foarte [ic, spuse ea stingherit`.
– {i tu, r`spunse el pe acela[i ton. Dar, \n plus, e[ti [i
frumoas`.
– Iar tu, teribil de seduc`tor.
– Presupun c` \mbr`ca]i astfel, nu ni se va interzice
intrarea \n restaurant.
Când el \i \ntinse bra]ul, ea \[i strecur` mâna la bra]ul lui [i
plecar` \n c`utarea unui taxi.
Mâncarea care le fu servit` la Jardin de France nu dezmin]i
reputa]ia. Era de un rafinament extrem, frumos prezentat` \n
farfurii decorate, iar atmosfera era calm` [i relaxat`. Fe]ele de
mas` apretate [i scaunele confortabile \i f`cur` s` zâmbeasc`
nostalgic, mai ales când \i servi un chelner distins.
Din când \n când, o t`cere stânjenitoare se l`sa \ntre ei [i
nici chiar mângâierile lor fugare nu reu[ea s-o \ntrerup`. |n
astfel de momente, fiecare \[i p`stra pentru el gândurile, ceea
ce era destul de trist.
|ntor[i la hotel, Chelsea se temea de clipa \n care vor fi din
nou singuri. Sam nu se \ndep`rta niciodat` la mai mult de un
metru de ea [i totu[i, ceva o \mpiedica s` \ntind` mâna spre el.
– O s` reu[im, spuse el, cu o voce atât de \nceat` \ncât ea
se \ntreb` dac` el nu-[i vorbise singur.
118 ELEEN KELLY

Maxilarele \i erau \ncle[tate [i fa]a \ncordat`, slab luminat`


de luna palid` care se oglindea \n ocean. Chelsea sim]i c`
vorbele lui fuseser` mai mult o rug` decât o constatare [i-[i
aminti c` o rugase s`-l ajute.
Se strânse cu tandre]e lâng` el, dragostea ei lini[tindu-i
temerile.
– Da, dragul meu, murmur` ea, lipindu-[i buzele de gâtul
lui. Vom reu[i.
|i sim]i bra]ele strângând-o cu pasiune.
– Vino, [opti el, conducând-o spre pat.
|ntr-o \n]elegere tacit`, se dezbr`car` [i pe m`sur` ce
hainele c`deau pe jos, amândoi se mai relaxar`. R`ma[i goi,
nu mai erau decât un b`rbat [i o femeie, f`r` trecut, f`r` viitor,
la ad`post de lumea exterioar`. {i atra[i \n mod inevitabil unul
de altul.

*
* *

A doua zi diminea]`, dormir` pân` târziu, \nc` frem`tând


de pasiune. La micul dejun, se \ndopar` cu cl`tite cufundate
\n tone de unt [i dulcea]`. Dup` un asemenea festin, doar
plaja mai era cât de cât atr`g`toare. Lenevind pe nisipul fin, cu
degetele \nl`n]uite, gândurile lor hoin`reau spre ziua de
mâine...
Se vor \ntoarce \n satul lini[tit [i familiar. Dar cât timp vor
mai putea r`mâne acolo? Oare Sam o va urma la Boston dac`
\l va anun]a c` pleac`? Ea credea \n iubirea lui, dar aceast`
dragoste era suficient de puternic` pentru a-l ajuta s` se
VRAJA GROTEI ALBASTRE 119

readapteze la via]a de ora[? Era oare aceast` dragoste


\ndeajuns de puternic` \ncât s` reziste dezv`luirilor pe care ea
i le va face \n curând?
|n seara aceea, cinar` la Bogart’s. Restaurantul era modern
[i buc`t`ria renumit`. Doar ventilatorul cu elice amintea de
decorul din Casablanca, justificând numele restaurantului.
Chelsea profit` din plin de aceste momente de r`gaz
dinaintea nop]ii care se anun]a furtunoas`, judecând dup`
cuta \ngândurat` de pe fruntea lui Sam.
Pe timpul mesei, el r`mase neobi[nuit de t`cut, chiar dac`
nici m`car o clip` nu \ncet` s-o \nv`luie \ntr-o privire
\ndr`gostit` [i tandr`.
Când f`cur` dragoste \n noaptea aceea, totul se \ntâmpl`
cu o intensitate aproape terifiant` [i ea \i r`spunse la
mângâieri cu o frenezie vecin` cu disperarea.
De data aceasta, \mbr`]i[`rile lor nu mai fur` urmate de
discu]ii tandre. {i când Sam \nchise ochii [i adormi, Chelsea \i
murmur` toat` dragostea ei, repetându-i la nesfâr[it numele,
pân` când adormi [i ea la rândul ei.
A doua zi diminea]a, când se trezi, \ncordarea care domnea
\n \nc`pere era insuportabil`. Se \ntoarse spre Sam care o
privea, cu ochii mari deschi[i, [i când privirile li se \ntâlnir`,
Chelsea \[i d`du seama c` venise momentul explica]iilor.
Capitolul 8

– Chiar vrei s` spui c` m` iube[ti? \ntreb` Sam cu o


expresie \ntunecat`.
– Da, Sam, este adev`rat. Te iubesc mai mult decât a[ fi
crezut c` este posibil.
|n clipa aceasta, era important ca el s` afle acest lucru.
– Mai exist` ceva ce trebuie s`-]i m`rturiesc, continu` ea.
– {tiu, replic` el calm, f`r` s-o piard` din ochi.
Chelsea nu se a[teptase la acest r`spuns. Se \ncrunt`, se
ridic` \n pat [i trase cear[aful peste ea.
– {tiai?...
El o privi \n t`cere câteva secunde [i inima Chelsei \ncepu
s` bat` cu putere. Apoi, el vorbi cu o voce neutr` [i grav`.
– Jason Ingram este mort de trei ani, Chelsea. A murit \ntr-un
accident de ma[in`.
Jason Ingram, mort!
– De ce nu mi-ai spus nimic? De ce nu m-ai acuzat din
prima zi c` te mint?
VRAJA GROTEI ALBASTRE 121

|n felul acesta, adev`rul ar fi ie[it la iveal` \nainte ca ea s`


aib` timp s` se \ndr`gosteasc` de el! Sau poate ar fi putut s`
r`mân` cu el [i dragostea lor n-ar fi fost p`tat` de aceast`
\ngrozitoare minciun`!
– Am preferat s` ignor adev`rul [i am reu[it perfect s` nu
m` gândesc la aceast` sumbr` manevr`.
– Pân` ast`zi...
– Da, pân` când mi-ai declarat dragostea ta.
– Dar te iubesc cu adev`rat, Sam. Trebuie s` m` crezi! Te
iubesc cu adev`rat!
Maxilarele lui Sam se crispar` imperceptibil.
– Este o declara]ie foarte important` [i trebuie s` fii
con[tient` c` te joci cu focul. Cred c` am dreptul s` aflu
adev`rul acum, tot adev`rul.
|n ciuda calmului s`u aparent, Chelsea \[i d`du seama c` era
furios. {i cum s`-l blameze? Se sim]i totu[i u[urat` de ocazia
care i se oferea \n sfâr[it s`-[i elibereze sufletul [i mintea.
– Tot ce ]i-am spus despre copil`ria mea este adev`rat,
declar` ea pe un ton umil. Dar nu ]i-am spus adev`ratul motiv
al demisiei mele din postul de profesor.
– {i care este acesta?
– Dispari]ia Susanei. Mi-am petrecut câteva luni c`utând-o
[i eram foarte singur`, deoarece credeam c` nimeni nu m`
poate ajuta. Atunci am decoperit c` numeroase familii erau \n
aceea[i situa]ie [i, tot c`utând-o pe Susan, am localizat mai
mul]i copii fugari.
Vorbea foarte repede, cu o voce pu]in alterat`, sperând s`
câ[tige \ncrederea lui Sam. Expresia lui r`mânea \ns`
imperturbabil`.
122 ELEEN KELLY

– Apoi, m-am decis s`-mi consacru timpul ajutând


persoanele care se aflau \n situa]ia \n care m` aflasem [i eu.
|mi f`cusem ni[te rela]ii cam peste tot [i m` sim]eam implicat`
\n aceast` cauz` \n cel mai \nalt grad.
– Te \n]eleg perfect, o \ntrerupse Sam f`r` s`-[i schimbe
totu[i expresia rece.
– S-au f`cut [ase ani de când m` ocup de copiii care au
fugit din familiile lor. Din p`cate, aceast` meserie este foarte
prost pl`tit` [i de trei ani lucrez la Icabod \n ficare sear` ca
s`-mi pot face unele economii. A[ vrea s` urmez ni[te cursuri
pentru a deveni consilier-psiholog.
– Este o idee bun`, remac` Sam, a[teptând \n mod vizibil
s`-i explice leg`tura dintre acest aspect al vie]ii ei [i prezen]a
al`turi de el.
Era, evident, partea cea mai delicat` a povestirii Chelsei,
dar venise vremea s` vorbeasc`. Respir` adânc mototolind
nervos \n mâini cear[aful.
– La \nceputul lunii iunie, mama ta mi-a telefonat [i mi-a
dat \ntâlnire la Wellesley. Aici mi-a spus c` ar dori s`-mi
\ncredin]eze o sarcin` mai deosebit`.
Tr`s`turile lui Sam se \n`sprir` brusc [i ochii lui aruncar`
fulgere.
– Te-ai \ntâlnit cu mama?! Credeam c` doar ai vorbit cu ea
la telefon.
– M-am dus la ea f`r` s` [tiu ce m` a[tepta, Sam. Voia pur
[i simplu s` te g`sesc [i s` te aduc \napoi \n Boston!
– Dar de ce o privea pe ea treaba asta?
– Sunt de acord cu tine. Eu \ns`mi i-am spus c` e[ti destul
de mare ca s`-]i tr`ie[ti via]a a[a cum crezi! Dar... o cuno[ti
VRAJA GROTEI ALBASTRE 123

mai bine decât mine... N-am vrut s` accept sarcina aceasta,


Sam, crede-m`... M-a sf`tuit chiar s`... te seduc pentru a te
determina s` te \ntorci la Boston.
Sam s`ri brusc din pat [i travers` \nc`perea ca un nebun
\nainte de a se \ntoarce spre ea.
– {i ai acceptat! arunc` el cu o expresie de dezgust.
– Trebuia, Sam. Mama ta a angajat un detectiv care s` m`
urm`reasc` [i [tia c` situa]ia mea financiar` era mai degrab`
precar`.
– {i ce dac`? Voia s` te [antajeze cu ceva? A g`sit ceva
fraudulos \n via]a ta? continu` el pe un ton insinuant. Ce a
descoperit, Chelsea?...
– Nimic, bine\n]eles!
– |n cazul acesta, cum putea s` te oblige s` seduci un
necunoscut?!
– N-am acceptat s` m` pretez la acest joc [i i-am spus-o.
– {i totu[i, ai f`cut-o, Chelsea, nu po]i s` negi! strig` el,
scos din fire.
– Nu, dac` m-am d`ruit ]ie, am f`cut-o doar din dragoste,
Sam.
– Nu te cred! Ai complotat cu vr`jitoarea aceea!
– Nu-i adev`rat!
– Spune-mi adev`rul! url` el, aplecându-se peste ea, cu fa]a
livid` de furie.
– Aveam nevoie de banii pe care mi i-a oferit, m`rturisi
Chelsea cu lacrimi \n ochi. Mi-a oferit suma integral` de care
aveam nevoie s`-mi pl`tesc studiile timp de trei ani!
El r`mase t`cut câteva clipe, dar nu p`rea s` se fi calmat.
124 ELEEN KELLY

– {i n-ai fost nici ziarist` vreodat`, nu-i a[a? Nu pot spune


altceva decât c`, nici mai mult nici mai pu]in, te-ai vândut!
Este adev`rat c` maniera aceasta este excelent` pentru a reu[i
\n via]`, dar nu m-a[ fi a[teptat ca tu s-o folose[ti! o ironiz` el
cu r`utate.
Chelsea nici nu-[i d`dea seama c` lacrimile \i inundau
obrajii.
– Nu mi-am imaginat niciodat` c` m` voi \ndr`gosti de
tine, Sam.
– Cred c` este mult mai r`u...Te-ai fi d`ruit oricui.
|[i trecu mâna prin p`r cu un gest furios.
– Nu te-a[ fi crezut niciodat` \n stare de a[a ceva,
Chelsea!
– Dar sunt a[a cum m` credeai, Sam!... Unde te duci? strig`
ea dintr-o dat`.
– Afar`! replic` el cu mâna pe clan]`.
– Te rog, r`mâi cu mine [i ajut`-m` s` l`muresc aceast`
situa]ie!
– Este inutil. |ncearc` s` te \mpaci cu tine \ns`]i, Chelsea;
\n ceea ce m` prive[te, [tiu c` eu nu voi reu[i.
– Sam, nu...
Prea târziu! U[a se trânti cu putere [i Chelsea se trezi
singur`, disperat`. Hohotele de plâns o sufocau [i se pr`bu[i
pe pat, strângând \n bra]e perna lui Sam. Când se sim]i istovit`
[i lacrimile \i secar`, r`mase nemi[cat`, t`cut` [i total
descump`nit`.
Doar camerista o scoase din aceast` stare. Voia s` fac`
ordine, dar Chelsea o rug` s` revin` mai târziu. Se hot`r\
VRAJA GROTEI ALBASTRE 125

atunci s` reac]ioneze, s` se gândeasc`. Se duse \n baie, f`cu


un du[ care o mai lini[ti un pic, apoi se \mbr`c` [i se instal`
\ntr-un fotoliu ca s` a[tepte \ntoarcerea lui Sam.
Cu gândul la el, \ncerc` s` se lini[teasc` imaginându-[i c`
pân` la urm` o va \n]elege. La urma urmei, [i el o iubea. Dar
putea s` fie sigur`? Cea mai bun` dovad` de dragoste pe care
i-ar putea-o da ar fi s` revin` lâng` ea. Trebuia deci s`
a[tepte... Dar minutele trecur`, apoi orele... [i ea \ncepu s`
dispere.
Brusc, \[i d`du seama c` nu privise situa]ia decât din
puncul ei de vedere. Dar Sam? Cum vedea el lucrurile? Cu
siguran]`, nu putea decât s` se simt` tr`dat, \n[elat,
manipulat!... {i dac` o iubea cu adev`rat, suferin]a \i era
fire[te insuportaabil`. Nu era b`rbatul care s`-[i d`ruiasc`
dragostea cu u[urin]` [i probabil c` se blestema pentru ceea
ce f`cuse.
Se apropia ora prânzului [i ea se \ntreba, chinuit` de
suferin]`, dac` nu cumva Sam plecase pur [i simplu \n sat.
Cu senza]ia c` tr`ia un co[mar \ngrozitor, se ridic` [i
\ncepu s`-[i fac` valiza. Un singur gând \i domina mintea: \i
adusese lui Sam tulburarea [i \ncordarea de care \ncercase s`
fug` venind s` tr`iasc` \n Mexic. Era de la sine \n]eles c` doar
\ntorcându-se la Boston \l va elibera de aceast` povar`.
Trebuia s` plece...

*
* *
126 ELEEN KELLY

Era foarte târziu când deschise u[a micului ei apartament.


Refuzând s` se mai gândeasc`, se culc` imediat [i-[i impuse s`
considere c` nu p`r`sise niciodat` Bostonul, c` aceast` sear`
era ca multe alte seri calde [i umede de iulie.
{i totu[i, gândurile \i zburau f`r` \ncetare la Sam [i chiar
dac` era epuizat`, re\ncepu s` plâng`. Când nu mai avu
lacrimi, se ridic` [i f`cu un du[ rece, dar \[i aminti de cele
f`cute \mpreun` cu Sam \n coliba de chirpici [i \ncepu s`
plâng` iar. |n sfâr[it, se culc` [i adormi, dar somnul \i fu
bântuit de vise agitate [i nelini[titoare.
A doua zi diminea]`, \n]elese c` doar o activitate
debordant` o va ajuta s` nu cad` \ntr-o depresie catastrofal`.
Toat` ziua \[i f`cu de lucru, alerg` prin ora[, trecu pe la
banc` spre sfâr[itul dup`-amiezii ca s` retrag` totalitatea
banilor pe care Beatrice London i-i v`rsase \n cont. Se hot`r\
s`-[i opreasc` din ei doar cheltuielile de c`l`torie. Banii
ace[tia erau murdari [i nu voia s` se mai ating` de ei.
Hot`rât`, telefon` la biroul Beatricei London. Aceasta era
\ns` \ntr-o conferin]` [i secretara \i spuse c` va fi sunat` mai
târziu. Frustrat`, Chelsea deschise coresponden]a [i nu se
putu ab]ine s` zâmbeasc` atunci când g`si o scrisoare prin
care era \n[tiin]at` c` era admis` la cursurile de psihologie la
universitatea din Boston.
Apoi \ncepu s` se plimbe prin \nc`pere, fulgerând cu
privirea telefonul. {tia c` nu va putea face absolut nimic pân`
când aceast` poveste nu va fi l`murit`. Deodat`, avu un
sentiment intens de gol sufletesc. Trebuia \ns` cu orice pre] s`
se fereasc` s` cad` \n disperare.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 127

Ca s` evite s`-[i plâng` de mil`, f`cu un bilan] al aspectelor


pozitive din via]a ei. Avea un apartament mic, dar destul de
pl`cut \n Cambridge, a c`rui chirie nu era prea mare. Avea o
meserie dur` dar care-i aducea mari satisfac]ii [i planurile ei
de a deveni consilier \n psihologie \i va permite s`
\mbun`t`]easc` soarta multor copii. |n plus, la Icabod avea un
prieten \n persoana patronului care-i promisese c` o va
reangaja de \ndat` ce va dori. Trecuse cu succes examenul de
intrare la universitate. {i, f`r` nici o \ndoial`, dat` fiind
experien]a sa, \i va fi posibil s`-[i scurteze durata studiilor.
Cu toate acestea, resim]ea o greutate imens` \n suflet. Sam
\i lipsea enorm!... Ochii i se \nce]o[ar` iar de lacrimi. Gândul
la zilele, lunile, anii care vor veni f`r` prezen]a lui, f`r` s`-i
simt` bra]ele \n jurul ei, f`r` dragostea [i tandre]ea lui, \i
d`dea un sentiment de profund` suferin]`.
Telefonul sun` [i Chelsea s`ri \n picioare.
– Alo, domni[oara Ross? Beatrice London la telefon.
Avea o voce mai dezagreabil` ca de obicei.
– Da. A[ vrea s` ne \ntâlnim cât mai curând cu putin]`,
doamn`.
– Da, [i eu, domni[oar` Ross. Biroul meu se afl` \n Boston
Place, la num`rul unu. Te a[tept \ntr-o jum`tate de or`.
– De acord, r`spunse Chelsea cu \ndr`zneal` \nainte s`
\nchid` telefonul.
Dac` Beatrice London era furioas` – f`r` \ndoial` pentru
c` se \ntorsese f`r` Sam – nici ea nu era mai pu]in furioas`.
Era hot`rât` s`-i spun` acestei femei p`rerea ei despre felul \n
care se ocupa de fiul ei.
Chelsea \[i puse mantoul, \[i lu` geanta [i ie[i.
128 ELEEN KELLY

*
* *

|n timp ce recep]ionera o conducea spre etajul directorial


al London Corporation, Chelsea inspir` adânc, \ncercând s`
se calmeze.
– Doamna London v` a[teapt`, \i spuse secretara \nainte de
a o invita \n biroul mamei lui Sam.
Beatrice London era \mbr`cat` [i machiat` la fel de
impecabil ca [i la prima lor \ntâlnire, dar st`tea un pic cam
prea dreapt` \n fotoliul de piele, iar col]urile buzelor erau
marcate de un rictus care nu prevestea nimic bun.
– Te rog, ia loc, spuse ea sec.
– Mul]umesc, r`spunse Chelsea, \ncercând s` par` sigur`
pe ea.
Totu[i, nu se sim]ea deloc \n largul ei \ntr-atât de
intimidant` putea s` fie Beatrice London. Chelsea \n]elegea
perfect de ce \ncercase Sam s` se \ndep`rteze de mama sa, pur
[i simplu ca s` supravie]uiasc`.
Sco]ând din geant` ordinul de virament pe care banca i-l
d`duse, Chelsea \l puse pe biroul de acaju. Avusese grij` s`
adauge cheltuielile detaliate de c`l`torie.
– Aceasta este suma pe care mi-a]i dat-o, minus cea pe care
am cheltuit-o pe biletul de avion, pe taxi [i pe ma[ina \nchiriat`.
Ve]i g`si lista detaliat` pe pagina a doua. Nu pot s` mai lucrez
pentru dumneavoastr`, doamn` London. Va trebui s` g`si]i pe
altcineva care s` accepte s`-[i murd`reasc` mâinile.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 129

Privirea pe care i-o arunc` Beatrice London era rece ca ghea]a.


– Este un pic cam târziu s` dai \napoi, domni[oar` Ross.
Pot s` te dau \n judecat` pentru desp`gubiri. A[a c`, dac` ]ii
neap`rat s`-]i continui studiile, gânde[te-te de dou` ori, o
amenin]` ea.
Chelsea nu se a[teptase la asta.
– Nu sunt sigur` c` v` \n]eleg prea bine, doamn`.
– Samuel m-a sunat asear`, domni[oar` Ross. Era absolut
furios, cel pu]in la fel ca mine. Mi s-a p`rut totu[i limpede
atunci când te-am angajat c` el nu trebuia \n nici un caz s` fie
la curent cu interven]ia mea.
A[adar, Sam \i telefonase mamei sale... Chelsei \i trebuir`
câteva secunde pentru a realiza ce \nseamn` asta.
– Am circumstan]e atenuante, zise ea \n sfâr[it, dar cu o
voce prea slab` ca s` fie \n]eleas`.
|[i drese vocea \nainte de a continua.
– Am tr`it trei s`pt`mâni \mpreun` cu Sam [i nu m-am
hot`rât s`-i dezv`lui adev`rul decât \n ultima zi.
– Ai stricat totul! se enerv` Beatrice London. Din cauza
dumitale, \mi repro[eaz` cine [tie e! Acum este inutil s` mai
sper c` se va mai \ntoarce [i niciodat` nu va mai avea
\ncredere \n nimeni. {i numai dumitale \]i datorez acest e[ec,
domni[oar` Ross!
– N-aveam \n gând s` v` contracarez planurile.
– Apropo, care erau inten]iile dumitale? Se pare c` ai reu[it
s` te faci iubit` de Samuel. Sperai cumva s` te c`s`tore[ti cu
un b`rbat bogat [i astfel s`-]i asiguri viitorul?
130 ELEEN KELLY

– Dac` a]i fi v`zut felul \n care tr`ia Sam, a]i vorbi altfel,
replic` Chelsea, \ngrozit` de aceast` acuza]ie perfid`. |n
decursul celor trei s`pt`mâni petrecute \mpreun`, nici nu
mi-a trecut prin minte c` era mai bogat decât mine.
– |n cazul acesta, de ce nu te-ai \ntors când ]i-ai dat seama
c` nu va accepta s` se \ntoarc` la Boston?
Chelsea \ncerc` s`-[i st`pâneasc` furia [i-[i alese cu grij`
cuvintele. Era incredibil faptul c` aceast` femeie o acuza de o
asemenea viclenie.
– M-a]i angajat pentru o treab` precis` [i de lung` durat`,
acestea sunt aproape cuvintele dumneavoastr`. Nu era vorba
pur [i simplu s`-i cer lui Sam s` se \ntoarc` acas` [i s` m`
a[tept s` se supun` cu docilitate.
– I-ai dat ap` la moar` \mpotriva mea, nu-i a[a? o
\ntrerupse doamna London. Mi-am dat seama de asta dup`
furia lui atunci când mi-a telefonat. Dumneata i-ai spus s` nu
se mai \ntoarc`!
– Nu-i adev`rat! I-am spus doar c` lucrez pentru
dumneavoastr`. Atâta tot. {i eu a[ fi dorit s` se \ntoarc` la
Boston.
– M` \ntreb de ce \mi \napoiezi banii pe care ]i i-am dat.
Singura explica]ie plauzibil` este c` recuno[ti c` te-ai purtat
de o manier` prea pu]in elegant` [i \ncerci acum s`-]i \mpaci
con[tiin]a. Te sim]i vinovat`, nu-i a[a?
Chelsea nu mai putu s`-[i p`streze calmul.
– Da, m` simt vinovat`! Dar nu din motivul pe care vi-l
imagina]i. V` \napoiez banii pentru c` sunt murdari! {i dac`
m` simt vinovat`, este pentru c` am p`strat acest secret josnic
VRAJA GROTEI ALBASTRE 131

prea mult timp! {i, fie c` v` place sau nu, sunt \ndr`gostit` de
Sam. {i cred c` [i el m` iube[te, chiar dac` acum este la curent
cu manevra dumneavoastr`. Eram \ngrozit` de gândul c`
trebuie s`-i m`rturisesc jocul dumneavoastr` [i evenimentele
care au urmat mi-au dat dreptate.
– Oh, este foarte emo]ionant... Dar crezi sincer c` un
b`rbat care are pozi]ia social` a fiului meu ar fi interesat de o
fat` ca dumneata?
– Sunt sigur` c` s-ar fi \ntors \mpreun` cu mine dac` n-ar
fi aflat adev`rul.
– A[adar, te-ai \ntors aici cu inima frânt`... Ei bine,
\nchipuie-]i c` suntem dou` care suferim.
– Nu, doamn` London. Nu face]i gre[eala de a compara
sentimentele noastre. |l iubesc pe Sam nu din datorie, ci cu
sinceritate [i nu-mi pas` de situa]ia lui social` sau financiar`.
|l iubesc pentru ceea ce este el \nsu[i.
Se ridic` s` plece, presim]ind c` nu va mai putea s` se
controleze dac` va mai r`mâne un minut \n plus.
– Vreau s` mai [ti]i un singur lucru, ad`ug` ea \nainte s`
ias`. Fiul dumneavoastr` este \ntr-adev`r cea mai cald` [i mai
generoas` fiin]` pe care am \ntâlnit-o \n via]a mea. |n plus, a
avut curajul s` abandoneze totul pentru a fugi de o via]` care-l
distrugea \ncetul cu \ncetul. |l respect pentru asta, [i-l iubesc.
|l voi iubi \ntotdeauna, doamn` London, [i doresc din tot
sufletul s`-[i g`seasc` lini[tea [i fericirea pe care o merit`!
Chelsea era \n culmea furiei când cobor\ treptele de la
London Corporation. |ncet-\ncet, furia i se mai potoli [i se
sim]i iar`[i singur` [i disperat`.
132 ELEEN KELLY

Ghearele scoase ale Beatricei London fuseser` ultima


formalitate pentru a rupe orice leg`tur` cu Sam. Cu toate
acestea, se sim]ea mult mai liber`. |[i scoase din gean`
ochelarii de soare [i-i puse pe nas ca s`-[i ascund` de lume
suferin]a. Nu vru s` intre \n mul]imea de la metrou [i merse
pe jos de-a lungul fluviului spre Cambridge. Voia s` mearg`
pân` la epuizare pentru ca, o dat` ajuns` acas`, s` se
pr`bu[easc` [i s` nu se mai gândeasc` la nimic.
Când, dup` câteva ore de mers, ajunse \n apartamentul s`u,
se culc` imediat, chiar dac` \nc` nu se \nserase. |n ciuda
c`ldurii, \[i trase pledul peste ea. Un frig interior parc` o devora
[i nimic nu putea s-o lini[teasc`. Pân` la urm` adormi [i, la
trezire, se sim]i, dac` nu odihnit`, m`car un pic mai distan]at`
de scena penibil` pe care o tr`ise \n biroul doamnei London.
Imaginea lui Sam \ns` continua s-o bântuie [i-i era cu
neputin]` s-o alunge. Fiecare clip` petrecut` cu el \i era
gravat` pentru totdeauna \n memorie. Ce f`cea oare \n
momentul acesta?... |l urm`rea pas cu pas cu gândul, \n cele
mai mici activit`]i zilnice. Scoase din geant` calendarul maya[
[i-l strânse la piept, pentru c` Sam \l atinsese. Apoi, \[i privi
inelul acela simplu [i [tiu c` nu-l va mai da jos vreodat` de pe
deget pentru c` el i-l oferise. Apoi scoase tricoul pe care scria
Cancun [i [i-l puse pe genunchi. {i plânse \ndelung,
nemi[cat`, contemplând aceste obiecte care \ns` nu i-l vor
readuce niciodat` \napoi pe Sam.

*
* *
VRAJA GROTEI ALBASTRE 133

A doua zi diminea]`, \[i lu` ma[ina de la garaj [i se duse la


p`rin]ii s`i. Sim]ea o nevoie disperat` de pu]in` c`ldur`. De[i
fusese hot`rât` s` nu le spun` nimic, dup` primele ore
petrecute la ei era deja cu ochii \nro[i]i de plâns. Nu se putu
ab]ine s` nu le m`rturiseasc` dragostea [i afec]iunea iar
\n]elegerea pe care i-o ar`tar` o mai reconfortar`. Totu[i,
\ndat` ce-i p`r`si, dup` dou` zile, singur`tatea pe care o
sim]ea era atât de profund` \ncât nu vedea nici o ie[ire.
Se cufund` cu \nver[unare \n munc` [i mai multe familii
\i \ncredin]ar` sarcina de a le g`si copilul. |i telefon`
patronului de la Icabod [i-[i relu` slujba de chelneri]` \n
fiecare sear`.
Când se culca, epuizat` de zilele lungi de munc`, nu
reu[ea s` adoarm` [i, \n orele de insomnie, suferea s` simt`
locul gol de lâng` ea... De vreo câteva ori, \n momentele de
disperare intens`, \i trecu prin minte s` se \ntoarc` \n Mexic [i
s`-l implore pe Sam s-o ierte, dar [tia c` el n-ar accepta.
|ncerc` s` fie ra]ional` [i s`-[i imagineze c` Beatrice London
avea dreptate. {i poate c` la urma urmei chiar avea dreptate...
Sam [i cu ea veneau din lumi prea diferite [i f`r` \ndoial` c`
dragostea lor n-ar fi supravie]uit la \ntoarcerea \n Boston. El \[i
va reg`si angoasele [i cursa lui contracronometru l-ar \nghi]i
din nou. Cercul infernal \l va \nchide iar`[i \n el.
Totu[i, nici un ra]ionament nu reu[ea s`-i u[ureze
suferin]a [i se sim]ea din ce \n ce mai deprimat`. Pe de alt`
parte, ritmul zilelor ei era istovitor [i se sim]ea din ce \n ce mai
sl`bit`. Nu mai suporta. Nici m`car ideea de a mânca, de a
mânca singur`...
134 ELEEN KELLY

*
* *

|n ziua aceea, vremea era cald` [i, umed` [i \ntoars` \n


apartamentul ei, Chelsea se sim]i obosit` [i nervoas`. Se
\ntorsese din Yucatan doar de dou` s`pt`mâni, dar i se p`rea
c` \mb`trânise cu zece ani.
Afar`, se auzi un tunet [i, cu o mi[care de spaim`, \[i duse
mâna la inim`.
|n clipa urm`toare, se auzi o b`taie \n u[` [i tres`ri iar`[i.
O u[oar` ame]eal` o f`cu s` se clatine [i se sprijini de mas`.
Nu se sim]ea deloc \n stare s` primeasc` pe cineva. {i apoi,
nu-i mai r`m`sese decât o or` pân` s` plece la Icabod. Dar
vizitatorul ei insista. Cu dosul palmei, Chelsea \[i [terse
fruntea umed` [i \ncerc` s` se calmeze \nainte de a se
\ndrepta spre u[`.
Se a[tepta s` fie proprietarul, vreun vecin, sau po[ta[ul.
Dar s` vad` \n prag silueta \nalt` a lui Sam fu mult prea mult
decât putea starea ei s` accepte.
{i pentru prima oar` \n via]a ei, Chelsea le[in`.
Capitolul 9

Chelsea \[i reveni \ncet. Era vag con[tient` c` cineva \i


lovea u[or obrajii, o striga pe nume. Vocea sem`na atât de
mult cu cea a lui Sam, atât de cald`, de mângâietoare, \ncât
r`mase cu ochii \nchi[i pentru a-[i prelungi visul.
Dar o palm` ceva mai tare o readuse la realitate [i ridic`
\ncet pleoapele. Clipi din ochi [i, fixând chipul de deasupra ei,
fu convins` c` este victima unei halucina]ii.
– Chelsea!... Oh, doamne, Chelsea, cum te sim]i?
Era Sam!... Confuz` [i speriat`, vru s` plâng`. Dar lacrimile
refuzau s` curg`.
Arunc` priviri nelini[tite \n jurul ei. Era \ntins` pe canapea,
Sam st`tea pe margine, aplecat spre ea.
– Totul este \n regul`... Respir` lini[tit...
Apoi, el t`cu \ndelung.
– Ce s-a \ntâmplat, Chelsea? \ncepu el cu triste]e \n glas.
Ar`]i \ngrozitor.
136 ELEEN KELLY

Ea se ridic` \ncet [i, cu picioarele tremurând, se l`s` s`


cad` pe fotoliul din fa]a canapelei.
– Ce faci tu aici? murmur` ea ag`]ându-se de bra]ele
fotoliului.
Un frison nest`pânit o scutur` din cap pân`-n picioare.
– M-am \ntors.
– Dar ce faci aici? Nu te recunosc!
Chiar dac` reac]ia ei se datora \n mare parte [ocului
provocat de le[in, era \n ea o mare parte de adev`r. Sam era
\mbr`cat \ntr-un costum gri, o c`ma[` alb` [i o cravat` bleu.
P`rul \i era tuns cu grij` [i fa]a, \n ciuda bronzului persistent,
era \ncordat` [i sever`. Redevenise omul de afaceri agresiv [i
preocupat...
– M` recuno[ti, Chelsea, zise el cu blânde]e. Chiar dac`
sunt \mbr`cat altfel, sunt acela[i om.
Ea era uluit` [i teribil de mâhnit`.
– Dar de ce e[ti aici?
El f`cu o mi[care spre ea, dar se opri brusc v`zând-o c`
tresare.
– Am venit s`-]i spun c` te iubesc. C` te iubesc din
prima zi...
Chelsea \[i puse mâinile pe urechi [i scutur` din cap.
– Taci!
– Este adev`rat, Chelsea...
– De ce acum, Sam? strig` ea, disperat`.
De data aceasta, lacrimile i se rostogolir` pe obraji. Era o
cruzime din partea lui, se gândi Chelsea. De ce s-o fac` s`
sufere astfel, acum când era convins` de e[ecul rela]iei lor.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 137

– Mai bine mai târziu decât niciodat`, spuse el cu triste]e.


Nu plânge, Chelsea, te rog.
Se ridic` [i se apropie de ea.
– Ni s-a \ntâmplat ceva cumplit. Nu \n]eleg...
– M-ai r`nit! strig` ea suspinând. Atât de r`u!...
Ea se ridic` repede [i se repezi spre dormitor, dar
sl`biciunea o tr`d` [i c`zu. R`mase acolo, ghemuit`, [i se l`s`
prad` disper`rii.
Abia remarc` faptul c` Sam \ngenunchease lâng` ea [i o
\mbr`]i[a.
– Nu plânge, Chelsea, murmur` el pierdut, totul se va
aranja, \]i promit, dar nu mai plânge...
Se a[ez` lâng` ea, o strânse \n bra]e [i o leg`n`, a[teptând
s` se calmeze. Apoi \ncepu s`-i vorbeasc` \ncet, cu blânde]e,
tandru.
– Am fost nebun, Chelsea, dar atât de crud r`nit \n ziua
aceea... {tiam c` urm`reai ceva, la cererea cuiva, dar nu voiam
s` m` gândesc pentru c` te iubeam atât de mult...
Se \ntrerupse câteva clipe. Chelsea \l asculta, calm,
suspinând \n`bu[it din când \n când.
– Când mi-ai spus c` m` iube[ti, continu` el, am sim]it c`
tot viitorul meu este \n joc. Voiam s`-]i cer s` r`mâi cu mine
pentru totdeauna, dar aveam nevoie s` aflu adev`rul.
Auzindu-l chiar din gura ta, a fost ca o lovitur` de pumnal \n
inim`.
|[i ap`s` obrazul pe capul ei blond.
– {tiu c` reac]ia mea a fost poate exagerat`. Dar sunt
doar un om, cu defectele [i calit`]ile sale... Eram speriat
138 ELEEN KELLY

pentru c` nu mai sim]isem niciodat` asemenea sentimente


pentru o femeie... [i s` aflu c` m-ai min]it, c` ea te trimisese
s` m` cau]i... a fost cumplit... ceva s-a frânt atunci \n inima
mea.
Chelsea nu se mi[ca. Tot ce spunea era adev`rat, dar venea
prea târziu...
– Am r`t`cit toat` ziua prin Cancun, descump`nit. Apoi
mi-am dat seama de gre[eal`, dar din orgoliu nu voiam s`
capitulez. Nu \n]eleg nici acum de ce ai perseverat \n
minciun`, [tiind c` te iubesc. Mi-a f`cut o imens` pl`cere s`-]i
ar`t via]a pe care o duceam, realizând \ns` dintr-o dat` c` [i
acea via]` \ncepea s` mi se par` lipsit` de interes, pentru c`,
fie la Boston sau \n Yucatan, plictiseala m` urm`rea. Dar, a
avea posibilitastea s` prive[ti lucrurile prin ochii unei
persoane pe care o iube[ti, s` le \mp`rt`[e[ti cu ea, era ceva
nou pentru mine, [i infinit mai pre]ios... M` ascul]i, Chelsea?...
Incapabil` s` rosteasc` vreun cuvânt, ea \ncuviin]` din cap.
El p`ru mul]umit de r`spunsul ei nerostit.
– {tiam c` nu voiai s` r`mâi la nesfâr[it \n Mexic [i, brusc,
m-am \ndoit de propria-mi decizie. Nu mai puteam s`-mi
suport singur`tatea. Aveam prea mult` nevoie de tine.
O s`rut` tandru pe tâmpl`.
– Toate aceste gânduri mi se \nv`lm`[eau \n minte \n
vreme ce mergeam aiurea prin Cancun. Furia [i durerea mi se
mai potoliser`. Când m-am \ntors la hotel, tu plecase[i deja.
Eram zdrobit, mai \ntâi din cauza plec`rii tale [i apoi pentru
c`, de-a lungul \ntregii zile, nu m` gândisem decât la mine.
A[ezat \n holul hotelului, retr`iam cearta noastr`. Auzeam
VRAJA GROTEI ALBASTRE 139

cuvintele crude pe care ]i le aruncasem, acuza]iile nedrepte


pe care ]i le-am adus sub imperiul furiei... M-am purtat ca un
tic`los, Chelsea...
Vocea \i era mai pu]in sigur`, alterat` de suferin]a ce se
ghicea \n ea.
– Primul meu gând a fost s` te urmez. Dar mi-am dat seama
c` aveai nevoie s` fii singur`, [i eu la fel. Trecuser` [apte luni
de când fugisem de lumea aceasta [i trebuia s` fiu \mp`cat cu
mine \nsumi \nainte de a m` \ntoarce. {i atunci m-am re\ntors
\n sat. Dar f`r` tine, nu mai eram acela[i. Dup` cinci zile,
m-am hot`rât s` m` \ntorc.
El se \ntrerupse, dar Chelsea se \nc`p`]âna s` tac`.
– Mi-ar pl`cea s` pot spune c` de când m-am \ntors, de
nou` zile, mi-am putut rezolva problemele, dar ar fi fals. Am
discutat cu David diferitele posibilit`]i privind \ntreprinderea,
dar mai ales ]i-am urmat sfaturile, acordându-mi mai mult
timp liber pentru plimb`ri lungi pe plaj` sau la munte.
Un surâs slab [i trist \i ap`ru pe buze.
– Singura problem` era c` nu-mi puteam desprinde
gândurile de tine, imaginându-mi pl`cerea pe care am avea-o
s` facem aceste plimb`ri \mpreun`... Am vrut s`-]i dau mai
mult timp de gândire Chelsea, dar a fost peste puterile mele.
|n cursul s`pt`mânii trecute, am venit \n fiecare zi \n fa]a casei
tale, ne\ndr`znind s`-]i bat la u[`. Dar acum când mi-ai
deschis, când te-am v`zut atât de deprimat` [i ai le[inat...
Dumnezeule, Chelsea, vorbe[te-mi...
Chelsea inspir` adânc. Se sim]ea mai obosit` decât se
sim]ise vreodat` \n via]a ei.
140 ELEEN KELLY

– Ar fi un e[ec, spuse ea cu voce slab`.


– Ce anume?
– Rela]ia noastr`.
– De ce?
– Pentru c` vie]ile noastre sunt prea diferite. {i pentru c`
ne-am sfâ[iat unul pe altul...
– Dac` a[ putea s` dau timpul \napoi [i s` [terg totul...
– Dar nu po]i, remarc` ea lipsit` de vlag`. A[ avea mereu \n
minte acuza]iile tale [i teama de a le auzi din nou.
– N-ai nici un motiv s`-]i fie team`. Te iubesc [i n-o s` m`
satur toat` via]a s` ]i-o dovedesc.
Ea d`du din cap \ntristat` [i obrazul i se atinse de c`ma[a
lui.
– Sunt atât de obosit`, murmur` ea. Te \n[eli \n afirma]iile
tale, dar acum nu mai am puterea s` discut.
Se l`s` moale, asemeni unei p`pu[i de cârp` [i Sam,
\mbr`]i[ând-o cu putere, o duse \n pat.
– Odihne[te-te un pic pân` ce adun câteva lucruri.
– Ce lucruri?
El deschise [ifonierul [i-i trecu rapid \n revist` hainele.
– Câteva lucruri de schimb... ai cumva o geant` de voiaj?
– Nu pot s` plec cu tine. Trebuie s` lucrez.
– N-ai putere acum, e[ti prea obosit`.
– Ba da, m` a[teapt` patronul.
– O s`-i telefonez s`-i spun c` e[ti bolnav`.
– Nu sunt bolnav`, sunt doar obosit`. |n noaptea asta voi
dormi bine.
– Ce num`r are?
Ea se ridic` \ncet [i se sprijini \ntr-un cot.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 141

– Nu vreau s`-i telefonezi.


Sam, cu blânde]e dar [i cu fermitate, o oblig` s` se culce
la loc.
– Abia \n urm` cu o jum`tate de or`, ai le[inat \n bra]ele
mele. E[ti surmenat`, istovit`, subalimentat`. Ai nevoie de
odihn`, Chelsea, [i am de gând s` m` ocup de asta.
– Dar, serviciul meu....
– O s` te a[tepte. Dac` este o chestiune de bani, voi fi
fericit s` te \mprumut...
Ea se ridic` brusc, cu ochii \nc`rca]i de furie.
– N-am nevoie de banii t`i! Niciodat` n-am avut nevoie de
banii t`i! |n]elegi?...
{ocat de brusca ei violen]`, el \i r`spunse calm.
– {tiu, este unul din lucrurile despre care va trebui s`
vorbim... dar acum cea mai important` este odihna.
– Pot foarte bune s` m` odihnesc aici.
– Este mult prea cald.
– |n pueblito, c`ldura parc` nu te deranja... Vezi, Sam,
te-ai schimbat, \l \nfrunt` ea, fulgerându-l cu privirea.
Str`duindu-se s` nu-[i piard` r`bdarea, el \[i strânse
buzele, \nchise ochii [i respir` adânc.
– Da. M-am schimbat. Dar a[a cum mi-ai repetat de atâtea
ori, am \n]eles c` via]a nu este doar \n alb [i negru, \n totul
sau nimic. C` n-ar trebui s` resping totul sub pretextul c`
unele lucruri nu-mi convin. Câ[tig bine [i-mi pot permite
un anumit lux cum ar fi o ma[in` frumoas`, haine elegante
sau aer condi]ionat. {i apoi, ad`ug` el \ncet, [tii foarte
bine c` temperatura de aici n-are nimic de-a face cu
c`ldura de acolo.
142 ELEEN KELLY

– Asta din cauza costumului t`u demodat...


Exasperat, el ridic` ochii spre cer.
– |mi dai sau nu num`rul patronului t`u de la Icabod?
Ea capitul`, f`r` tragere de inim`.
– I-am spus c`-i vei telefona mâine, o anun]` el \ntorcându-se
\n dormitor. A spus s` ai grij` de s`n`tatea ta.
– Nu merg cu tine, Sam. R`mân aici, declar` ea,
posomorât`.
– Haide, Chelsea, credeam c` ne-am \n]eles.
– Te-ai \n[elat. Aici nu mai suntem \n Mexic [i, aici, fac ce
vreau.
– {i asta numai pentru c` \]i este team`.
– Adev`rat.
El se apropie de pat, se a[ez` pe margine [i-i lu` mâna.
Ochii lui cenu[ii o implorau.
– Nu vreau s` te mai fac s` suferi, Chelsea, crede-m`, te
rog. Te iubesc. {i pentru ca rela]ia noastr` s` poat` s`
\nfloreasc`, trebuie s` fim \mpreun`, s` \nv`]`m s` ne
cunoa[tem, s` fim aproape unul de altul. Vreau s` vii cu mine,
la mine acas` [i \]i promit c` n-am s`-]i cer nimic. Cel mai
important lucru acum este s`n`tatea ta.
Sam se ridic` de pe pat [i se \ndrept` spre [ifonier. Chelsea
\l privea, ne[tiind ce s`-i r`spund`. Dorea s` fie cu el, dar rana
ei era \nc` prea adânc`. {i se sim]ea atât de sl`bit`...
Se \ntinse din nou pe pat [i-[i puse un bra] peste ochi. |l
auzi deschizând mai multe sertare, sco]ând haine, punându-le
\n geanta de voiaj.
– Vrei s` te schimbi \nainte s` plec`m? o \ntreb` cu
blânde]e.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 143

– Da... murmur` ea abia auzit.


– Te a[tept \n salon.
Chelsea f`cu un du[ c`ldu] apoi \mbr`c` o rochie u[oar`.
Sam o \ntâmpin` cu un zâmbet când reveni [i Chelsea se l`s`
condus` spre ma[in`. Abia se a[ez`, l`sându-se s` cad` pe
speteaza scaunului, c` \nchise ochii [i a]ipi.
Sam \i respect` somnul [i n-o trezi decât dup` ce parc`
ma[ina pe o strad` m`rginit` de cl`diri noi, de-a lungul
portului.
Ea \[i ridic` \ncet pleoapele [i, privind \n jurul ei, z`ri un
imobil modern de dou` etaje, nou construit.
Salonul \n care intrar` era decorat \n nuan]e de albastru
deschis [i brun \ntr-un stil modern luxos [i simplu totodat`.
– Buc`t`ria [i sufrageria sunt al`turi de salon, o inform` el
\n timp ce o conducea spre primul etaj. Acesta este dormitorul
meu. Mai exist` unul, chiar \n fa]`, dar cred c` acesta este mai
confortabil.
Punând geanta de voiaj pe un fotoliu, el se apropie de pat
[i \ncepu s` trag` cuvertura.
– Vreau s` te culci imediat [i s` te odihne[ti. {i dac` se
poate, va trebui s` dormi. M` duc s` preg`tesc cina [i m`
\ntorc s` te v`d imediat... Bine?
Chelsea \ncuviin]` slab, \l privi ie[ind din camer`, se
strecur` \ntre cear[afurile r`coroase, puse capul pe pern` [i
adormi imediat.

*
* *
144 ELEEN KELLY

– Chelsea?... Treze[te-te, draga mea... Chelsea...


|ncetul cu \ncetul, se trezea, auzind ca prin vis o voce,
sim]ind o mân` care-i scutura u[or um`rul, respirând aerul
r`coros din \nc`pere... Ridic` \ncet capul [i clipi din ochi,
\ntrebându-se cât timp dormise. Camera era luminat` de
razele soarelui ce se strecurau prin perdele.
{i apoi era Sam – Sam? – care-i zâmbea, a[ezat al`turi de ea
[i \mbr`cat \ntr-un costum nou din tweed gri deschis.
– Cât este ceasul? \ntreb` ea, \ncruntat`.
– Opt [i jum`tate.
– {i... este \nc` lumin`...
– Opt [i jum`tate diminea]a!... preciz` el, amuzat. Cum te
sim]i?
– Diminea]a?...
– Da... Te-a[ mai fi l`sat s` dormi mai mult, dar trebuie s`
plec la munc` [i n-am vrut s` te treze[ti singur`.
– Diminea]`? repet` ea, buim`cit`.
– }i-am l`sat \n buc`t`rie cereale [i cornuri... Eu m` \ntorc
la prânz.
– La prânz?... Doamne, Sam, nu pot s` cred c` am dormit
atât...
Se ridic` u[or \n pat [i Sam \i a[ez` pernele din spatele ei.
– Aveai atâta nevoie!... Ar`]i deja mai bine... Chelsea, sunt
sigur c` vrei s` te repezi acas` [i s` te apuci de treab`, dar te
rog s` mai r`mâi. Disear`, dac` dore[ti, te conduc la
apartamentul t`u s`-]i iei dosarele de care ai nevoie. Po]i s`
folose[ti telefonul cum vrei. Promite-mi c` n-ai s` pleci...
Ea se a[ez` mai comod pe perne.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 145

– Nu cred c` am chef s` plec undeva. Cu siguran]`, voi


adormi la loc imediat dup` plecarea ta.
– Dar mai \ntâi m`nânc`, bine?
F`r` s` mai a[tepte r`spunsul, o s`rut` pe frunte [i ie[i din
camer`.
|n timp ce auzea u[a de la intrare \nchizându-se, Chelsea se
gândi c`, de ani de zile, nu se mai sim]ise atât de fericit`. |ntre
ea [i Sam lucrurile nu erau \nc` limpezi, dar inima \i era
u[oar` [i sim]ea c` viitorul \i surâde.
{i, de fapt, \i era teribil de foame. D`du la o parte
cear[afurile [i cobor\ repede la buc`t`rie unde g`si micul
dejun pe care i-l preg`tise Sam. Pe tav` g`si un bile]el: Pe
curând. Te iubesc. Sam.

*
* *

– Ai mâncat? fu prima \ntrebare pe care i-o puse când


reveni la ora prânzului.
– Oh, foarte u[or, glumi ea zâmbind. Am mâncat cereale, o
banan`, dou` cornuri, omlet` [i o bucat` de brânz`... {i acum,
unde mânc`m de prânz? \ntreb` ea frecându-[i palmele.
– Ai devenit un adev`rat c`pc`un! o iromiz` el. {i pari
\ntr-o form` grozav`!... Chiar [i obrajii [i-au rec`p`tat un pic
culoarea...
|i pl`cea când o privea, se sim]ea seduc`toare [i dorit`...
– Am rezervat o mas` la Jasper, spuse el. Cuno[ti
restaurantul?
146 ELEEN KELLY

– Nu.
– Cred c` o s`-]i plac`.
|ntr-adev`r, restaurantul \i pl`cu, dar mai ales compania lui
Sam. Foarte diplomat, el nu abord` subiectul rela]iei lor,
p`rând s`-[i dea seama c` ea mai are neovie de pu]in r`gaz.
Avur` o conversa]ie agreabil`, despre munca ei, despre munca
lui.
Toat` dup`-amiaza, Chelsea dormi iar [i seara Sam o
conduse acas` la ea, a[teptând-o s` \mpacheteze o valiz` mare
cu haine [i alta, mai mic`, cu dosare. Ea profit` de asemenea
ca s`-i telefoneze patronului ei [i s`-i spun` c`-[i prelunge[te
concediul.
La \ntoarcere, \[i despachet` lucrurile \n timp ce Sam se
duse s` cumpere ceva pentru cin` de la un restaurant
specializat \n fructe de mare. O invit` apoi s`-[i aleag` o
camer` de la etajul doi \n care s`-[i amenajeze biroul. Era o
\nc`pere mic` [i luminoas`, confortabil`, ale c`rei ferestre
mari d`deau spre un balcon cu vedere spre port.
Dup` o cin` substan]ial` [i delicioas`, se a[ezar` \n salon
s`-[i bea cafeaua.
– Am absolut` nevoie s` [tiu un lucru, Chelsea, un lucru
foarte improtant pentru mine...
Privirea lui era intens`, cu o expresie de vulnerabilitate.
– M` iube[ti?... Dup` toate câte s-au \ntâmplat, m` mai
iube[ti?
– Da, r`spunse ea f`r` s` [ov`ie.
El \nchise ochii o clip` [i tot corpul i se relax`. Se
schimbase când se \ntorsese de la birou, iar blugii [i c`ma[a
VRAJA GROTEI ALBASTRE 147

sport pe care o purta \i d`deau din nou acea \nf`]i[are de


Samuel mexicanul. Chelsea se sim]i cople[it` de un val de
tandre]e.
– Din moment ce ne iubim, ne putem construi via]a pe o
baz` solid`, murmur` el lini[tit. Ce ai de gând s` faci cu
studiile?
– Am fost admis` la universitatea din Boston, dar am
amânat \nscrierea pân` când voi avea bani suficien]i ca s`-mi
pl`tesc studiile.
– Mama mi-a spus c` i-ai \napoiat banii...
Chelsea afl` astfel cu u[urare c`, de când sosise, luase
leg`tura cu Beatrice London [i c` ea \l informase despre
aceast` poveste cu banii. Ea nu [i-ar fi dorit s` discute despre
asta.
– N-ar fi trebuit, Chelsea, i-ai meritat. Pentru c` la urma
urmei, m-am \ntors.
– Te-ai \ntors pentru c` tu ai hot`rât astfel. Oricum, nu
voiam acei bani, dup` toate acuza]iile tale...
– A[adar, i-ai \napoiat din cauza mea?
– Nu. Dar pentru c` m` \ndr`gostisem de tine, mi-a fost
ru[ine s`-i p`strez.
– Sunt sigur c` mama te-a felicitat pentru gestul t`u nobil...
o ironiz` el.
Nedorind s` \nvenineze rela]ia dintre mam` [i fiu, Chelsea
prefer` s` ignore remarca lui.
– Am ac]ionat din simpl` onestitate fa]` de mine. Nu voiam
s`-mi pl`tesc studiile cu ace[ti bani murdari. Diploma pe care
mi-o doresc este prea important` pentru mine. De ea depinde
reu[ita mea \n via]`.
148 ELEEN KELLY

– Dar ai reu[it deja! Nu mai ai nevoie...


– Tu te-ai n`scut \ntr-un mediu \nst`rit, replic` ea prompt.
Pentru mine, a fost altfel. P`rin]ii mei, oricât de minuna]i sunt,
n-au avut studii...
– Dar tu ai deja o licen]`...
– Nu este suficient.
– Vreau s` te ajut, Chelsea, pot s-o fac...
– Nu.
– Crezi c`-]i propun asta din mil`?... Te \n[eli. Dac` o fac,
este pentru c` te iubesc [i pentru c` dac` faci aceste studii e[ti
fericit`, [i dac` tu e[ti fericit`, eu voi fi primul care va
beneficia. Vezi a[adar, c` motiva]iile mele sunt pur egoiste...
Dac` am fi c`s`tori]i, ai putea lua ace[ti bani din contul nostru
comun...
– Dar nu suntem c`s`tori]i.
– Vrei s` te m`ri]i cu mine, Chelsea?
– Nu... nu \nc`. Pe parcursul acestor dou` s`pt`mâni care
s-au scurs, am \n]eles c`, pentru a construi o rela]ie durabil`,
este nevoie de mult mai mult decât de dragoste...
Cuvintele Beatricei London, care o r`niser`, \nc` o mai
urm`reau...
– Facem parte din medii diferite, continu` ea. Ne-am
\ntâlnit \n Mexic, \n \mprejur`ri cu totul deosebite. Poate c`
gusturile noastre nu se vor potrivi, poate c` nu-mi vor pl`cea
prietenii t`i, c` \i vei detesta pe ai mei... {i \n ciuda bunelor
noastre inten]ii, ne vom \ndep`rta iremediabil unul de
altul...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 149

– Este imposibil!
– Po]i s` garantezi?... |n ceea ce m` prive[te, eu vreau totul
sau nimic. Vreau toat` dragostea ta, toat` tandre]ea ta, toat`
aten]ia... Sau nimic. M` obi[nuisem mai mult sau mai pu]in cu
aceast` idee \nainte s` ba]i la u[a mea, ieri.
Sam t`cu o clip`. |i lu` mâna \n mâinile lui, o strânse apoi
\i privi palma, ca [i cum liniile acelea \l puteau informa asupra
viitorului lor. Apoi ridic` privirea spre ea.
– Pot s` te asigur c` te iubesc, Chelsea, [i c` fiecare minut
din via]a mea va fi al t`u. Poate c` ar trebui s` tr`im \mpreun`
o vreme... Ce zici?
Ea \n]elese c`-i oferea primul pas c`tre fericire. Respir`
adânc, [i-i zâmbi cu tandre]e.
– Cred c` este o idee bun`, \ncuviin]` ea aplecându-se spre
el s`-l s`rute. Te iubesc, Sam. {i vreau s` fim ferici]i.
– Vom fi ferici]i, dragostea mea.

*
* *

|n vreme ce zilele treceau, Chelsea trebui s` recunoasc`


faptul c` Sam avea dreptaste. Era fericit` mai mult decât fusese
vreodat`. |[i abandonase munca la Icabod [i acum \[i consacra
timpul c`ut`rii copiilor disp`ru]i.
|n fiecare diminea]`, luau micul dejun \mpreun`, cinau
\mpreun` \n fiecare sear` [i se \ntâlneau o dat` sau de dou`
ori pe s`pt`mân`, la prânz. |n timpul weekendului, erau
nedesp`r]i]i.
150 ELEEN KELLY

Sam \i prezent` câ]iva prieteni [i, \n ciuda reticen]elor sale,


Chelsea constat` c` prezen]a lor era foarte pl`cut`. La fel, [i
Sam aprecie prietenii Chelsei.
Din când \n când, mai vorbeau despre micul lor sat maya[,
dar toate gândurile le erau concentrate spre prezentul [i
viitorul lor.
|n urma lungilor discu]ii cu Chelsea, Sam se hot`r\ s`-[i
limiteze responsabilit`]ile din cadrul companiei London and
McGee p`strând pentru el doar sectorul centrelor comerciale.
O dat` luat` aceast` hot`râre, \n el se produse o transformare
profund`. C`ldura [i non[alan]a care-l caracterizau pe Sam \n
Mexic ie[eau \ncetul cu \ncetul la iveal` [i, de mai multe ori, \i
m`rturisi Chelsei certitudinea c` reg`sise \n sfâr[it [i la ea acea
privire deosebit` despre care discutaser` \n vremea când
tr`iser` \n pueblito.
La cap`tul unei luni de via]` comun` cu Sam, Chelsea era
mai \ndr`gostit` de el ca oricând. |ncepea s` se gândeasc` la
c`s`torie, la copii...
O singur` umbr` \i mai \ntuneca din când \n când fericirea.
Un lucru pe care-l p`stra bine ascuns \n adâncul sufletului.
Con[tient` c` acum Sam [tia totul despre ea, nu fu deloc
surprins` când el abord` subiectul.
– Am vorbit ast`zi cu mama, spuse el \ntr-o joi când se
\ntoarse de la birou. Am invitat-o mâine sear` la cin`.
Nu, Chelsea nu era surprins`, dar o cuprinse o puternic`
\ngrijorare.
– Oh, Sam, crezi c` este o idee bun`?
– Mai devreme sau mai târziu, trebuia s` ne hot`râm.
– Dar... eu [i cu ea... ne-am desp`r]it \n termeni mai
degrab` reci. Sunt chiar uimit` c` a acceptat invita]ia ta...
VRAJA GROTEI ALBASTRE 151

– Nu i-am dat posibilitatea s` refuze.


– Atunci, cu siguran]`, va fi de dou` ori mai furioas`... N-ai
vrea s` mai a[tept`m un pic?
El o trase spre el, masându-i u[or ceafa.
– Este singurul punct negru \n rela]ia noastr`, Chelsea. Tu
nu mi-ai vorbit niciodat` despre ea, nu mi-ai spus un singur
cuvânt despre discu]iile voastre. {tiu c` ai f`cut-o ca s` nu m`
r`ne[ti, dar eu o cunosc pe mama, [tiu c` are o limb` de
viper`...
– {i dac` va profita de aceast` cin` ca s` \ncerce s` ne fac`
s` ne cert`m?...
– Nu-]i fie team` de asta, ea nu m` impresioneaz` [i nimic
nu va putea s`-mi schimbe sentimentele pe care le am fa]` de
tine. {tiu exact ce fel de femeie este mama. {i sunt imunizat
\mpotriva ei. Nu avem acum dovada c` suntem f`cu]i unul
pentru altul?...
– Ba da. Dar haide s` mai amân`m cina asta...
– Nu se mai poate, Chelsea! Vreau s` m` c`s`toresc cu tine
cât mai repede cu putin]`. {tiu c` ]ie \]i este team` de ea [i
lucrul acesta m` nec`je[te. Pus` \n fa]a faptului \mplinit, va fi
obligat` s` recunoasc` dragostea noastr`.
– {i dac` refuz` s-o fac`?
– Va fi problema ei, nu a mea. }i-am mai spus c` o iubesc
fiindc` este mama mea, dar nu-i dau dreptul s`-mi organizeze
via]a. Dac` este prea oarb` ca s` vad` [i s` simt` c` niciodat`
\n via]a mea n-am mai fost atât de fericit, atunci o plâng.
Capitolul 10

„{tiu ce fac” \i spusese el. Chelsea \ncerca s` se conving` cu


disperare c` el avea dreptate [i se studia nelini[tit` \n oglinda
din dormitor. Ironia soartei f`cea ca Beatrice London, cea care
fusese la originea \ntâlnirii lor, s` fie acum ultimul obstacol \n
calea fericirii lor.
M`tasea de culoarea lavandei a rochiei ei noi c`dea \n
pliuri suple pe silueta ei sub]ire, prins` \n talie de un cordon
fin. Chelsea se machiase discret, o umbr` u[oar` de fard pe
pleoape punându-i \n eviden]` str`lucirea ochilor alba[tri.
Totu[i, parc` lipsea ceva. C`utând \ntr-o caset` mic`, scoase
un colier de perle pe care [i-l puse la gât, dar se \ncrunt`,
sceptic`, \n fa]a rezultatului prea pu]in mul]umitor.
– De ce ai aerul acesta \ngrijorat? \ntreb` Sam punându-i o
mân` pe um`r.
Chelsea nu se putu ab]ine s`-i admire elegan]a sobr` a
costumului negru [i c`ma[a alb` care-i punea \n valoare tenul
bronzat.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 153

– Nu-mi plac perlele astea. Ar fi trebuit s`-mi cump`r un


alt colier, dar n-am prev`zut c` ast` sear` vom cina cu
mama ta...
Sam r`mase t`cut câteva clipe, studiind cu un aer
\ngândurat imaginea ei din oglind`.
– A[teapt` pu]in... Poate c` vom putea remedia situa]ia.
Sub privirea mirat` a Chelsei, se \ndrept` spre o comod` [i
scoase dintr-un sertar un pache]el legat cu o panglic` pe care
i-l \ntinse.
– Este un cadou? se mir` ea. Pentru mine?
– Ce ]i se pare atât de ciudat? r`spunse el calm.
– Nici un b`rbat nu mi-a oferit vreodat` ceva...
– Eu nu sunt orice b`rbat. Sunt viitorul t`u so]. Haide,
Chelsea, deschide-l.
Fericit` [i emo]ionat` ca un copil, desf`cu repede nodul [i
descoperi trei mici cutiu]e. Prima era lung` [i \ngust`. A doua
era mai pu]in mare, iar a treia [i mai mic`. Chelsea le deschise
una dup` alta, sco]ând exclama]ii de bucurie [i surpriz` \n fa]a
bijuteriilor care str`luceau sub ochii ei. Era un l`n]i[or de aur
fin cizelat de care era ag`]at` o inimioar` de diamant, o
pereche de cercei asorta]i, [i ei cu o inimioar` de diamant \n
mijloc, [i... un minunat inel cu diamant.
– Vreau s` le por]i, Chelsea, murmur` el punându-i
ceremonios inelul pe deget. Vreau ca toat` lumea s` afle c` ne
vom c`s`tori \n curând.
|i lu` apoi mâna [i i-o s`rut` tandru.
– Te iubesc, Chelsea. Dumnezeule, cât te iubesc!
Dând frâu liber emo]iei, Chelsea se arunc` de gâtul lui,
neputând s`-[i re]in` lacrimile de bucurie care-i umezir` ochii.
154 ELEEN KELLY

– Oh, Sam...
– Ssst... nu plânge. Va trebui s` te machiezi din nou, [i
peste dou`zeci de minute avem \ntâlnire cu mama, glumi el
mângâindu-i obrazul cu degetul.
– Ai dreptate. S` n-o facem s` a[tepte...

*
* *

Chelsea [i Sam se a[ezaser` de vreo cinci minute când


Beatrice London \[i f`cu apari]ia \n restaurant. Mergea \ncet,
cu o oarecare crispare pe care Chelsea se gândi pentru prima
oar` s-o pun` pe seama vârstei.
– E[ti prea nervoas`? \i [opti Sam la urechea Chelsei.
– Nu. Este \n regul`.
El zâmbi, \i strânse mâna cu un gest \ncurajator, [i se ridic`
s`-[i \ntâmpine mama.
– Mam`, ]i-o aminte[ti pe Chelsea...
– Ce mai faci, domni[oar` Ross? \ntreb` Beatrice.
Chelsea \ncerc` s` fie cât mai entuziast` cu putin]`. F`r` s`
fie excesiv de cald`, Beatrice nu afi[a totu[i acea distan]`
glacial` care-i era obi[nuit`, ceea ce Chelsea interpret` drept
o \ncurajare.
– Foarte bine, mul]umesc. Dar, v` rog, spune]i-mi Chelsea.
Sam o ajut` galant pe mama sa s` se a[eze [i, dup` ce se
instal` [i el \n fa]a celor dou` femei, comand` o sticl` de
[ampanie.
– Se impune un toast, propuse el ridicând cupa de \ndat`
ce chelnerul se \ndep`rt`. Chelsea [i cu mine ne-am logodit.
Am vrut s` fii prima care afl`.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 155

Chelsea nu-[i d`du seama care dintre ele dou` a fost mai
surprins`. Cu siguran]`, nu se a[tepta ca Sam s` anun]e vestea
atât de direct.
– Logodi]i? repet` Beatrice privindu-i pe rând. Nu este cam
pripit` hot`rârea?
– Ne cunoa[tem de dou` luni, r`spunse el, radios. A
trebuit s`-mi folosesc toat` puterea de convingere, dar pân` la
urm` Chelsea a cedat.
– Ei bine... felicit`rile mele amândurora, spuse ea cu
amabilitate.
– Atunci, \nchin paharul pentru Chelsea, proclam` el, cu
privirea scânteind de mândrie. Pentru Chelsea care m-a
\nv`]at atâtea despre mine \nsumi [i care a [tiut s`-mi aduc`
fericirea [i bucuria.
|n ciuda tonului u[or provocator al fiului s`u, Beatrice \[i
p`str` atitudinea calm`.
|n timpul mesei, Sam o puse la curent pe mama sa cu
schimb`rile pe care le f`cuse la \ntreprindere, lucruri de care
p`ru foarte interesat`. Discutar` apoi despre noile achizi]ii
f`cute de London Corporation. Chelsea urm`rea cu aten]ie
conversa]ia, punând din când \n când \ntreb`ri pertinente cu
siguran]a pe care o câ[tigase \n orele lungi petrecute
discutând cu Sam despre proiectele lui.
Beatrice o \ntreb` la rândul ei despre progresele care le
mai f`cuse [i, \ncurajat` de un semn discret al lui Sam,
Chelsea \i explic` derularea unora dintre c`ut`rile sale. Chiar
dac` nu se l`sa \n[elat` de aparentul interes al Beatricei, cu
toate acestea \i fu recunosc`toare pentru faptul c` f`cea
efortul s` se prefac` interesat`.
156 ELEEN KELLY

Apoi, sub pretextul c` recunoscuse un prieten \n


restaurant, Sam le abandon` ca s` mearg` s`-l salute.
– A f`cut-o special, s` [tii, remarc` Beatrice. Vrea s` ne dea
ocazia s` r`mânem singure.
Chelsea arunc` o privire u[or nelini[tit` spre Sam, apoi
zâmbi timid.
– Da, f`r` \ndoial` ave]i dreptate.
– |n privin]a asta, da. Dar nu \n toate. Trebuie s` fiu cinstit`
cu dumneata, Chelsea. Probabil c` eu a[ fi ales alt` so]ie
pentru Sam dac` a[ fi avut dreptul s`-mi spun p`rerea. {i n-am
de gând s`-mi cer scuze pentru tot ce ]i-am spus pentru c`
chiar gândeam a[a.
Chelsea d`du \ncet din cap [i chipul i se \ntunec` brusc.
– |mi pare foarte r`u, doamn` London. Sam v` iube[te
[i-mi pare r`u c` \ntre noi exist` divergen]e.
– Te iube[te, nu-i a[a?
– P`i... da.
– {i dumneata \l iube[ti, evident. Asta m-a frapat cel mai
mult la ultima nostr` \ntâlnire. Lucrurile pe care mi le-ai spus
despre el erau foarte... frumoase. |n calitatea mea de mam`,
nu sunt insensibil` la complimente.
– |n mintea mea, nu erau complimente, obiect` Chelsea cu
calm. Era pur [i simplu ceea ce gândeam profund despre el.
– Nu m` \ndoiesc. Dar spune-mi, ]i-ai \nceput cursurile?
Chelsea \[i ridic` b`rbia cu mândrie.
– Nu. |nc` n-am strâns suficien]i bani.
– Adev`rat? Totu[i, Sam trebuie s`-]i fi...
– I-am refuzat oferta. |n ciuda a ceea ce se pare c` gândi]i,
nu m` voi c`s`tori cu Sam pentru bani. Este unul dintre
motivele pentru care i-am acceptat atât de târziu propunerea
\n c`s`torie.
VRAJA GROTEI ALBASTRE 157

– Dar pân` la urm` ai acceptat.


Chelsea ridic` u[or din umeri [i un zâmbet \i lumin`
privirea.
– |l iubesc, \i explic` ea simplu. Vreau s` fiu cu el. Am
nevoie de el [i cred c` [i el are nevoie de mine. Poate c` n-am
educa]ia sau clasa so]iei pe care dumneavoastr` i-a]i fi ales-o,
dar sunt sigur` c` voi putea s`-l fac fericit. La urma urmei, nu
asta conteaz`?...
Beatrice London o privi \ndelung, \ngândurat`.
– Credeam c` nu va trebui s` recunosc vreodat`, dar cred
c` ai dreptate. De ani de zile, Sam n-a mai fost atât de vesel,
cu chef de munc`. Se pare \ntr-adev`r c` lâng` dumneata [i-a
g`sit fericirea.
Se \ntrerupse o clip`, ridicând sprâncenele cu un aer
mirat.
– Tot nu \n]eleg ce-l f`cea atât de nefericit \nainte. Poate c`
ar fi fost [i acum \n Mexic dac` nu te-ai fi dus dumneata... s`-l
cau]i. A[a c`, \ntr-un anume fel, ]i-ai câ[tigat pe deplin banii pe
care...
– Nu! o opri Chelsea. V` rog. S` nu mai vorbim niciodat`
despre asta.
– Cum vrei, oft` Beatrice. |n orice caz, sunt foarte
mul]umit` c` s-a \ntors. Vreau s` [tii, Chelsea, c` nu m` voi
opune planurilor voastre. Dac` asta \[i dore[te Samuel, \i voi
acorda tot sprijinul pe care-l va dori.
Chelsea [tia c` Beatrice nu va spune mai multe. Oh,
bine\n]eles, nu-[i ceruse scuze, nici nu-[i \ntâmpinase
viitoarea nor` cu bra]ele deschise, dar nu-i p`sa. Cel pu]in,
lucrurile fuseser` clarificate.
158 ELEEN KELLY

{i totu[i, spre marea ei surpriz`, Beatrice afi[` dintr-o dat`


un zâmbet slab.
– Trebuie s` recunosc c`, a[a cum sunte]i voi doi, cu
siguran]` c` \mi ve]i d`rui ni[te nepo]i superbi.
Chelsea sim]i c` ro[e[te \n fa]a acestei observa]ii
nea[teptate.
– Sper, murmur` ea abia auzit.
|n clipa aceea, Sam se apropie de mas` cu o non[alan]`
pref`cut`, despre care Chelsea \[i promise s`-l tachineze mai
târziu.

*
* *

Trecur` câteva s`pt`mâni de la acea cin`. Sam [i Chelsea


st`teau \n ziua aceea tandru \mbr`]i[a]i \n patul mare din
c`su]a veche pe care tocmai o cump`raser` doar de câteva
zile.
– |]i place? \ntreb` el.
– Casa? O ador!
– Va fi mult de lucru la ea ca s-o renov`m.
– Am impresia c`-l aud vorbind pe Samuel Prescott
London. Sam al meu [tie foarte bine c` dac` ar fi vrut o cas`
nou`, ar fi cump`rat-o. Casa aceasta este perfect`. Absolut
perfect`. F`r` preten]ii, calm`, izolat`... Nu asta ai spus când
ai v`zut-o prima oar`?
– Da, dar voiam s` fiu sigur c` e[ti fericit`.
– Cum po]i s` te mai \ndoie[ti? \ntreb` ea ridicându-se \ntr-un
cot s`-l s`rute. Sunt aici cu tine, nu?
VRAJA GROTEI ALBASTRE 159

– La bine [i la r`u.
– Spune-mi, n-ai cump`rat-o pentru c` aceast` cas` \]i
aminte[te de pueblito?
– Poate... Reg`sesc aici acele sentimente de libertate, de
senin`tate... Va fi fantastic s` putem s` ne refugiem aici \n
fiecare weekend.
– {i s` facem dragoste \n p`dure, ca ieri?
– Ca ieri, ca ast`zi [i ca mâine... ad`ug` el aplecându-se
s-o s`rute.
– Te iubesc, murmur` ea. Te iubesc la nebunie, cu
pasiune... Dar [tii asta, nu-i a[a?
– Mmm... r`spunse el cu un zâmbet mali]ios [i tandru
totodat`. Dar po]i s` repe]i cât de des vei dori, nu m` sup`r...

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și