Copii cu părinții plecați în

străinătate

STUDENT: MARINESCU MĂLINA ANDREEA

ANGHEL ELENA ADELINA

SPECIALIZARE : ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ANUL II
 Definiții :

Definitia migratiei :

Fiecare dintre noi știm că principala funcție a familiei este aceea de a crește tinerele generații, de a le
face capabile să ducă o viață autonomă și de a-și asuma la rândul lor responsabilitatea de a crește noi
generații. Însă acest rol al familiei, este puternic perturbat de plecarea unuia sau a ambilor părinți în
străinătate pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp și care, din dorința de a le oferi un trai mai
bun, lasă creșterea și educația copiilor lor în grija altor persoane. Depărtarea copiilor de părinți, lipsa de
atenție și de dragoste pe care o simt aceștia, precum și neglijența din partea persoanelor care ar trebui
să suplinească lipsa părinților, duc la comportamente deviante pentru copiii lăsați singuri. Din păcate,
acești părinți ajung să constientizeze riscurile acțiunilor lor abia în momentul în care manifestările
copiilor le trezesc sentimente de culpabilitate și responsabilitate parentală.

Astfel, în acest capitol, vom prezenta amploarea fenomenului de migrare în străinătate în Romania,
cauzele care determină plecarea parinților de acasă, precum și consecintele pozitive și negative pe care
le determină acest fenomen atât asupra societății, familiei, individului și în special asupra copilului.

Multe din definițiile fenomenului de migrare sunt foarte strâns legate de factorii care determină acest
fenomen. Astfel, fenomenul de migrație este definit ca fiind “evenimentele de plasare a unor personae
sau grupuri sociale în afara comunității lor de rezidență în vederea schimbării domiciliului stabil și/ sau
locului de muncă principal”. “Migrația forței de muncă apare ca raspuns la diferențele dintre nivelurile
medii de castig din diferite arii; prin intermediul acesteia – în condiții de competiție perfectă se asigură
un echilibru între cererea și oferta de forță de muncă”.

“Migrația mai este definită ca fiind “ mișcarea oamenilor dintr-o țară în altă țară, cu intenți de a se
întoarce în țară sa de origine. Emigrarea se referă la mișcarea persoanelor în afara țării. Persoana
imigrantă este aceea persoană care a trăit în afara țării sale de origine cel puțin un an.”

“Migrația pentru muncă reprezintă un tip particular de migrație. Migranții pentru muncă sunt străini
admiși de către statul de destinație în scopul specific de a exercita o activitate economică remunerate pe
teritoriul statului de destinație. Durata de ședere este în mod obișnuit restrictionată la durata angajării
pe care străinii o dețin.Definiția are în vedere numai migrația realizată pe cale legală, dar ajută la
întelegerea migrației pentru munca că deplasare al cărei scop este prestarea unei activități remunerate
pe teritoriul unui stat diferit de cel de origine.”
Aploarea fenomenului în Romania :

Acest fenomen de migrare al romnilor în străinătate a existat și înainte de ’89, dar s-a remarcat o
creștere accentuată după ’90 și mai ales odată cu intrarea Romaniei în Uniunea Europeană. În această
perioadă, s-au întetit acordurile între guvernele altor state și guvernul roman cu privire la contingentele
de lucrători care pot munci în țările respective. Recunoașterea unor drepturi cu privire la plăți și
asigurările sociale și de sănătate au încurajat migrarea forței de muncă.

“Numărul celor care muncesc legal sau illegal peste granițe sunt estimate la 2 – 2,5 milioane de
oameni. Migrația forței de muncă se concentrează în zona Moldovei”.

Potrivit studiului “Efectele migrației: copiii rămași acasă”, realizat de Fundatia Soros, “aproximativ
170.000 de elevi de gimnaziu au cel putin un părinte plecat la muncă în străinatate, copiii ramânând în
grija familiei restrânse sau a altor persoane.În cazul copiilor care au ambii părinți plecați din țară, peste o
treime (34%) trăiesc fără aceștia de cel puțin doi ani, iar peste jumătate (54%) de mai puțin de un an.”

Asta arata că, odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, a crescut numărul familiilor
care merg împreună la muncă în afară, lasându-și copiii acasă. Cele mai afectate regiuni de migrație
sunt vestul țării (Banat, Crișana, Maramureș), urmat de Moldova.

Consecințe pozitive și negative ale migrației :

Migrația populației contribuie la redistribuirea socială a populației prin intermediul mobilității sociale.
“Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual – familial, migrația își desfășoară
influența asupra diferițelor sfere ale vieții sociale prin intermediul caracteristicilor ei de volum,
intensitate, ritm, selectivitate și tip (modul calitativ de realizare a fenomenului respectiv).” Fiecare dintre
aceste fapte ale migrației pot avea efecte specifice.
Efectele migrației sunt strâns legate de :

- “spațiu: locul de plecare (origine) la locul de sosire (destinație)

- timp: efecte sincronice sau întârziate ale migrației

- domeniul reproducției sociale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii volumelor și

structurilor demografice, activităților economice, de refacere a capacităților de muncă și de organizare
socio-culturală.”

Acest fenomen prezintă atât consecinte pozitive, cât și negative. În primul rând, plecarea persoanelor
în străinatate atrage dupa sine, în majoritatea cazurilor, creșterea nivelului de trai al familiei și
rezolvarea problemelor, cel puțin pe termen scurt. Pot face rost de suma de bani sau o parte din aceasta
pentru cumpărarea unei locuințe. Persoana poate face economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la
studiul într-un centru universitar. Este mulțumit ca munca pe care o depune este platită corespunzător.

Pe lângă aceste consecințe pozitive, apar și anumite efecte negative, particulare pentru fiecare caz.
Individul poate avea dificultăți de adaptare la mediul social nou sau probleme de adaptare profesională.
Acest lucru se datoreaza faptului că nu întotdeauna cel care pleacă la munca în străinătate profesează
meseria lor, ci ajung să muncească în alte domenii decât cel pentru care au specializare. Persoana poate
avea dificultăți de relaționare cu colegii de munca sau cu alte persoane și poate ramâne izolat.

Cele mai grave probleme se întalnesc în mediul familial, apar probleme în relația cu partenerul, de cele
mai multe ori rămas acasă cu copii, care sunt scăpați de sub control. De multe ori societatea se
confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplină, performanțe scolare scăzute, copii
atrași spre fapte penale. În unele cazuri, contractele de muncă sunt o cale de lansare pentru prostituție,
trafic de persoane, de droguri. Dintre toate aceste efecte cele mai importante sunt asupra copilului
pentru că acestea influențează buna lui dezvoltare fizică, mentală, socială și morală.
Conform statisticilor oficiale, peste 80.000 de copii din România au unul sau ambii părinți plecați la
muncă în străinătate. Cu toate acestea, numărul real este unul mult mai mare, estimările indicând între
170.000 și 350.000 de copii aflați în această situație.

Datele culese de Salvați Copiii de la Inspectoratele Școlare Județene, în perioada septembrie-

noiembrie 2015 relevă un număr de 160.240 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate (dintre
care 48.249 lipsiți total de grijă părintească) în 28 de județe și municipiul București, în condițiile în care
statisticile de la nivelul protecției copilului raportau la finalul lunii iunie 2015, 60.041 de copii cu părinții
plecați la muncă în străinătate în respectivele județe și municipiul București, dintre care 23.010 de copii
cu ambii părinți sau părintele unic susținător de familie plecat.

Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată în anul 2013, în
urma eforturilor susținute ale Organizației Salvați Copiii România, în situația în care ambii părinți sau
părintele care exercită singur autoritatea părintească intenționează să plece la muncă în străinătate,
aceștia/acesta au/are obligația de a notifica serviciul public de asistență socială de la domiciliu cu privire
la această intenție și de a desemna persoana care se va ocupa de întreținerea copilului.

Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă,
care dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei
părinţilor, dar nu mai mult de un an. Doar prin parcurgerea de către părinți a acestei proceduri, copiii
pot avea un reprezentant legal, ceea ce le va permite să se bucure de beneficiile care decurg din
respectarea drepturilor lor.
Statistici

STATISTICI ŞI ESTIMĂRI

În prezent, nu se cunoaşte numărul exact al copiilor rămaşi acasă în urma plecării unuia sau ambilor
părinţi în străinătate pentru perioade lungi de timp.

Autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale fac demersuri în vederea determinării numărului
acestor copii şi, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne necunoscută. Din luna
august 2015, modul de colectare a datelor cu privire la copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate
este reglementat în Anexa 1 a Hotărârii de Guvern 691 din 2015 privind Procedura de monitorizare a
modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care
aceştia pot beneficia. Aceasta prevede că anual, în ultimul trimestru, Serviciul public de asistenţă socială
trebuie să solicite unităţilor şcolare care funcţionează pe raza sa administrativ-teritorială, date şi
informaţii cu privire la copiii cu părinţii plecaţi în străinătate și la copiii reveniţi în ţară după o perioadă
de şedere în străinătate alături de părinţii mai mare de un an. Unitatea şcolară are obligaţia de a
transmite lista nominală a copiilor din categoriile mai sus-menționate (cu o serie de detalii despre
fiecare copil) în cel mult 15 zile calendaristice de la solicitare.

La nivel central, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA)
prezintă, trimestrial, o situaţie statistică elaborată pe baza datelor raportate de către serviciile publice
de asistenţă socială (SPAS) de la nivelul fiecărei unităţi administrativ/teritoriale către direcţiile generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ (DGASPC).

Conform situaţiei prezentate de ANPDCA, în martie 2017, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor
responsabile de asistenţa socială, un număr total de 97.841 copii cu părinţii plecaţi la muncă în
străinătate, în creștere față de decembrie 2015, când erau înregistrați 85.194 de copii.

STUDII/CERCETĂRI

Organizaţia Salvaţi Copiii, „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”, 2007.

Organizaţia Salvaţi Copiii şi-a propus ca prin cercetarea „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor
rămaşi acasă” să evidenţieze: impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei dezvoltări a
copiilor, nevoile pe care aceşti copii le au pe perioada lipsei părinţilor, iar pe baza nevoilor evidenţiate,
să recomande şi să dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru acest grup ţintă. De asemenea,
studiul a analizat situaţia acestor copii din perspectiva respectării drepturilor garantate prin Convenţia
ONU privind drepturile copilului. Fiind un demers cu caracter exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare
de tip calitativ, utilizându-se, ca metode de cercetare, focus-grupul şi interviul. La grupele mici de vârstă,
au fost folosite mai multe tehnici proiective (tehnica desenului, a colajului de poze, poveştii despre o zi
obişnuită din viaţa de copil) pentru a facilita comunicarea şi exprimarea opiniilor copiilor. În total, au
participat 60-70 elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani, 40 de persoane care au în întreţinere aceşti
copii (unul din părinţi care a rămas în ţară, alte rude, vecini sau cunoştinţe), 40 de cadre didactice, 8
consilieri şcolari şi 6 reprezentanţi ai serviciilor de asistenţă socială din cadrul primăriilor sau ai direcţiilor
judeţene de asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului, din Suceava, Iaşi şi Neamţ.
Articole din presă cu interviuri specialist , victimă :
Drama copiilor din România care se sinucid pentru că părinții au plecat în străinătate :

19 Martie 2018

” Un gospodar trebăluiește prin casă, pregătește mâncarea pentru câini. E sfârșitul lui martie
2006 și băiatul lui de zece ani, Răzvan, meșterește cu un ciocan prin curte. Lui Răzvan îi place să se joace
cu uneltele și bate cuie în garduri, pomi, magazii, așa că tatăl nu se gândește de două ori la bocăniturile
care vin de afară.

Când iese cu mâncarea la câini, vede mai întâi vârfurile picioarelor lui Răzvan atârnate în mica
magazie de lemne din fața casei. Primul gând e că băiatul exersează ca să facă mușchi și se apropie să-l
vadă. Când urcă privirea spre fața lui, scoate un răcnet de disperare. Copilul e spânzurat cu un șiret,
legat de un cui proaspăt bătut într-o grindă.

Răzvan a fost printre primii copii care s-au sinucis de dorul unui părinte plecat la muncă în
străinătate. Mama lui a făcut parte din valul de români care au plecat la muncă în Italia de la începutul
anilor 2000.

Tatăl lui bănuiește că ideea i-ar fi venit dintr-un articol pe care l-a citit într-un ziar lăsat prin casă,
despre un băiat din Botoșani care s-a spânzurat. Crede că Răzvan n-a vrut să se omoare, ci doar să-și
sperie părinții, ca să grăbească întoarcerea mamei.”

Articol scris de Ștefania Matache

https://www.vice.com/ro/article/ywqa9m/copiii-care-se-sinucid-pentru-ca-parintii-au-plecat-in-
strainatate
 Principalele concluzii ale studiului:

Dreptul la familie şi protective lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de majoritatea grupului
ţintă, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti care, în lipsa
acesteia, revin în grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc în general să construiască o relaţie
apropiată şi o comunicare deschisă cu copiii; apar probleme de comunicare în special între copii şi
bunici, percepute a fi cauzate de diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de
stilul de viaţă diferit şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a
stilurilor de viaţă moderne, apropiate de tineri; problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi
mai grave în cazul tinerilor adolescenţi, asupra cărora bunicii nu reuşesc în general să aibă control;
adolescenţii resimt nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să
găsească un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante pentru
viaţa lor; adolescentele par a se adapta mai uşor în relaţionarea cu bunicii, însă percep a avea nevoie de
o comunicare mai strânsă şi mai deschisă cu ei aşa cum o aveau cu mama; relaţia pe care părinţii plecaţi
o stabilesc cu copiii rămaşi acasă a fost percepută atât de către copii cât şi de către cei care rămân cu
aceştia ca având o importanţă deosebită în atitudinea şi comportamentul copiilor: o relaţie apropiată,
constantă, bazată pe încredere şi sinceritate îi ajută pe copii să accepte mai uşor lipsa lor, să fie în
continuare implicaţi în viaţa socială şi să aibă un comportament dezirabil social, pe când lipsa relaţiei cu
părinţii s-a dovedit a avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor şcolare,
absenteism şi chiar abandon şcolar, lipsa implicării şi a participării la acţiuni extra-şcolare ajungând chiar
la comportamente şi atitudini indezirabile social (ca infracţionalitate, violenţă etc.).

Rezultatele studiului relevă faptul că există o categorie de minori care nu se află sub directa
supraveghere a unui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă); astfel, aceştia nu beneficiază de un mediu
familial adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoţională normală. Ei au în general peste 13-14 ani şi
fiind consideraţi aproape maturi, sunt lăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. S-a evidenţiat
faptul că, pentru această categorie de copii, riscurile de a abandona şcoala, de infracţionalitate, de
consum de droguri sunt mai mari.
Dreptul la educaţie
Printre adolescenţii, mai ales printre băieţii, care au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, există
tendinţa de a abandona şcoala; De asemenea tot printre adolescenţi, atât fete cât şi băieţi, se manifestă
tendinţa de absenteism. Atât la cei mici cât şi la cei mari se observă o scădere a interesului acordat şcolii
şi temelor pentru acasă, pe fondul unei lipse de control din partea unui adult cu autoritate asupra lor;
Cei mici şi uneori si adolescenţii întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a înţelegerii materiei
predate la şcoală, resimţind nevoia unui ajutor din partea unui adult care să se poată implica în această
activitate/ care să le acorde asistenţă în lipsa părinţilor; În familiile unde mama este cea plecată, fetele
consumă o mare parte din timpul lor cu activităţile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul
programului şcolar şi pregătirii temelor; La nivel de şcoală nu există încă un sistem clar de abordare a
copiilor cu părinţi plecaţi care manifestă o scădere a motivaţiei pentru şcoală. Numai în caz de abandon
şcolar, instituţia de învăţământ anunţă fie direcţia de protecţie a copilului, fie serviciile / departamentele
de asistenţă socială din cadrul primăriilor;

Dreptul la opinie şi participare

Copilul resimte atât lipsa informării cât şi a participării la decizie într-un mod negativ, cu consecinţe
asupra atitudinii şi comportamentului în absenţa părinţilor de acasă. Copilului, indiferent de vârstă, îi
este acordat în mică măsură dreptul la participare la decizia părinţilor de a pleca să muncească în
străinătate; Cei mici, copiii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultaţi în decizia părinţilor de a
pleca de acasă pentru o anumită perioadă dar de cele mai multe ori aceştia nu sunt nici măcar informaţi
despre plecare, decât în momentul în care aceasta se întâmplă;

Dreptul la nediscriminare / incluziune socială

Nu se poate vorbi de discriminare negativă a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate; mai mult
există tendinţa de a proteja această categorie de copii în societate; La nivel social şi în mass-media se
pune mai degrabă accent pe suferinţa şi situaţia dezavantajată în care aceşti copii se află şi mai puţin pe
modul în care sunt respectate drepturile acestor copii sau pe soluţiile la problemele lor, pe serviciile
concrete pe care aceştia le pot accesa; În acest context copiii se simt mai degrabă „victime”
accentuându-se efectele negative ale plecării părinţilor de acasă.
 ONG- ” Astra”- Brașov

Edilii braşoveni au în plan ca în fiecare cartier să funcţioneze câte un Centru de zi pentru copiii ai căror
părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, astfel încât să se poată preveni abandonul familial şi cel
şcolar.

În cadrul proiectului reprezentanţii municipalităţii doresc înfiinţarea unei comisii consultative de cartier,
cu reprezentanţi ai autorităţii locale (consilieri locali), ai Poliţiei, ai şcolilor, oameni de afaceri,
reprezentanţi ai cultelor sau ai ONG-urilor, care au rolul de a monitoriza şi a propune soluţii pentru
astfel de cazuri. Propunerea va fi supusă aprobării Consiliului Local, în luna iulie.

„Pe lângă aceste comisii de consiliere vom lua în calcul identificarea unor locaţii unde să înfiinţăm noi
centre de zi pentru copiii aflaţi în situaţii de risc, după modelul celui existent în cartierul Astra, pentru
prevenirea abandonului şcolar şi familial, unde să se regăsească şi copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate“, a afirmat viceprimarul municipiului Braşov, Mihai Costel.

După găsirea locaţiilor urmează demararea procedurilor pentru obţinerea bugetelor necesare
amenajării, fiind analizate două surse de finanţare: fundurile europene şi bugetul local.

În prezent, în Braşov există un singur centru care se ocupă de această categorie de elevi, respectiv
Centrul de zi „Astra”, la care numărul maxim de beneficiari este de 25, însă numărul copiilor care sunt în
evidenţa Primăriei, lăsaţi în grijă în mod legal, este de 141. Alţi 1.457 de copii cu părinţi plecaţi au fost
identificaţi de şcoli, dar care nu sunt lăsaţi în grijă cu respectarea tuturor prevederilor legale.

În acest sens Direcţia de Servicii Sociale (DSS) Braşov, a demarat o campanie de prevenţie şi o campanie
de informare în mijloacele de transport şi cu asociaţiile de proprietari.

Potrivit legislaţiei, un părinte care este unit întreţinător şi vrea să plece în străinătate, are obligaţia de a
notifica această intenţie la SPAS de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. El
trebuie să anunţe cu cine rămâne copilul, iar persoana desemnată de acesta este evaluată de
autoritatea tutelară. Au fost identificate cazuri în care persoana desemnată era minoră, adică fratele sau
sora. De asemenea, au fost situaţii în care copii au fost lăsaţi la vecini.

Şefa Direcţiei de Servicii Sociale, Mariana Topoliceanu, a explicat că procedura privind desemnarea unei
persoane ca reprezentant legal pentru copii nu este costisitoare, durează puţin şi se face prin
prezentarea persoanei majore în faţa instanţei de tutelă care emite o hotărâte judecătorească, în baza
căreia copilul poate beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare.
 Campanii

PROTECȚIA COPIILOR RĂMAȘI SINGURI ACASĂ

Salvați Copiii Brașov derulează, începând din anul 2012, programul Protecție și educație pentru copiii cu
părinți plecați la muncă în străinătate, prin centre de zi situate în cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 9 „Nicolae
Orgidan” Brașov și, din anul 2015, al Școlii Gimnaziale Nr. 1 Brașov. Oficial, sunt aproximativ 1.512 de
copii în judetul Brasov, care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Neoficial, sunt mult
mai mulți, pentru că foarte mulți părinți nu au declarat autorităților în grija cui și-au lăsat copiii. Prin
echipa de specialiști și voluntari implicați, Centrul de zi oferă servicii complexe pentru acești copii și
pentru persoanele în grija cărora au rămas cei mici. Până în prezent, peste 180 de copii și 50 de
părinți/aparținători au beneficiat de aceste servicii.

Activitățile educative se desfășoară zilnic, pe parcursul a 2-3 ore și sunt dedicate realizării temelor,
învățării diverselor lecții, poezii sau formule matematice, precum și altor activități educative. Organizăm
și activități recreative, de socializare și culturale: excursii, vizite la muzee și obiective turistice, vizionări
de filme și spectacole de teatru, sărbătorirea zilelor de naștere, competiții sportive, ateliere de lectură,
pictură și activități în aer liber. Acțiunile extrașcolare completează activitățile zilnice, copiii bucurându-se
de experiențe interesante, educative și distractive.

Împreună cu psihologii din cadrul centrului susținem activități de consiliere psihopedagogică și socială,
individuală și de grup, în sprijinul copiiilor și în ajutorul părinților rămași în țară / bunicilor / altor rude în
grija cărora se află copiii. În același timp, acordăm suport și părinților prin activități de tip Școala
Părinților: ședințe cu părinții, întâlniri individuale, activități de suport psihologic și suport social și
susținem dezvoltarea comunicării copii – părinți prin intermediul calculatorului și realizarea de scrisori și
felicitări.

Voluntarii implicați în activitățile cu copiii desfășoară săptămânal sesiuni de terapie de grup, activități
educative și meditații cu copiii centrului.

Parteneri locali: Inspectoratul Școlar Județean Brașov, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului Brașov, Direcția de Servicii Sociale Brașov, Inspectoratul de Poliție Județean Brașov Școala Gim.
nr. 9 “Nicolae Orghidan” Brașov, Școala Gim. Nr. 1 Brașov.
Cele mai importante recomandări:
Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local; Campanii de informare şi
conştientizare adresate părinţilor; Campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările
de destinaţie; Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii
părinţi plecaţi; Extinderea reţelei de consilieri şcolari; Extinderea programelor de tipul „Şcoala după
şcoală”; Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora modalităţi
benefice de petrecere a timpului liber; Campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor
pentru aceşti copii, a exemplelor pozitive.

Fundaţia Soros România, ”Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă”, 2007 şi „Efectele migraţiei: copiii
rămaşi acasă. Riscuri şi soluţii”, 2008 (studii realizat în cadrul unui program de cercetare mai amplu –
„Migraţie şi Dezvoltare”)

Derulat in două etape, demersul de cunoaştere a fenomenului copiilor rămaşi singuri acasă în urma
migraţiei părinţilor a cuprins două cercetări: prima a fost de tip calitativ şi s-a derulat în anul 2007, iar a
doua a avut o abordare calitativă (plecând de la rezultatele anterioare), fiind realizată in 2008. Prin acest
demers, Fundaţia Soros şi-a propus să determine care e impactul absenţei părinţilor plecaţi la muncă în
străinătate asupra copiilor rămaşi în ţară şi să propună măsuri prin care efectele negative pot fi
diminuate.

Cercetarea cantitativă din 2007 are la bază o anchetă de teren realizată pe un eşantion reprezentativ de
2.037 elevi din clasele V-VIII, ce include un subeşantion de 437 elevi care au unul sau ambii părinţi
plecaţi la muncă în străinătate. Din studiul Soros reiese că numărul de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate înregistrat de oficialităţi este mult subdimensionat. Estimările pe datele din acest
sondaj relevă o cifră dublă faţă de statistica oficială, numai la nivelul populaţiei şcolare din clasele V-VIII
estimându-se 170.000 de copii. Dintre aceştia aproximativ 35.000 au ambii părinţi plecaţi, 55.000 au
doar mama plecată, iar 80.000 au doar tatăl plecat în străinătate. Din punct de vedere al răspândirii
geografice datele arată că regiunile cele mai afectate de fenomen sunt vestul ţării (Banat, Crişana şi
Maramureş, unde procentul elevilor de gimnaziu care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate este de
27% din numărul total de elevi) şi Moldova (unde procentul este de 25%). Studiul mai arată că migraţia
pentru muncă a părinţilor are atât efecte pozitive cât şi efecte negative asupra copiilor rămaşi acasă.
Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea materială a copiilor (îmbunătăţirea condiţiilor de
locuire, telefon mobil, computer etc.). Între efectele negative s-a remarcat faptul că plecarea unuia
dintre părinţi determină, în unele cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Alte
efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic; la copiii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate frecvenţa simptomului de deprimare este mai mare.

Studiul din anul 2008 prezintă o analiză aprofundată a datelor de sondaj din anul precedent şi
completarea lor cu date explicative rezultate din interviuri la nivel local, derulate cu familii/rude care au
grijă de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate şi cu specialişti, în 8 localităţi cu
incidenţă mare de migraţie.
Asociaţia Alternative Sociale, „Singur Acasă”, 2007 (studiu realizat în cadrul proiectului „Home Alone”;
coordonator cercetare Dr. Gabriela Irimiescu)

Cercetarea s-a derulat în zona Iaşi şi a avut o parte cantitativă (anchetă sociologică pe bază de
chestionar, pe un eşantion bistadial stratificat format din elevi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 19 ani, atât
din mediul urban – Municipiul Iaşi, cât şi din mediul rural – comuna Răducăneni) şi una calitativă
(ancheta a fost completată cu două focus–grupuri cu specialişti din domeniul protecţiei copilului din cele
două localităţi). Scopul studiului a fost acela de a: creiona un profil al familiei de migranţi, identifica
factorii favorizanţi plecării părinţilor la muncă în străinătate, modul în care copiii percep plecarea
părinţilor la muncă în străinătate, efectele plecării părinţilor asupra copiilor şi identificarea celor mai
potrivite căi pentru proteja aceşti copii de aflaţi în situaţie de risc.

În principal, rezultatele acestui studiu au evidenţiat faptul că:

Părinţii care se hotărăsc să plece la muncă în străinătate au între 25 şi 45 ani; principalul motiv al
migraţiei este lipsa banilor; frecvenţa familiilor destrămate este mai mare în rândul familiilor de
migranţi; plecarea părinţilor are efecte negative asupra copiilor: aceştia trăiesc sentimentul de abandon,
nu le sunt asigurate o serie de nevoi; apar probleme legate de frecvenţa şi îndeplinirea activităţilor
şcolare la copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate; în mediul rural se observă o creştere a
responsabilităţilor ce le revin copiilor; efectele migraţiei asupra copiilor sunt vizibile: schimbarea
aspectului fizic, absenteism, şi abandon şcolar, probabilitate crescută de a comite infracţiuni etc.

UNICEF, Gallup România, Asociaţia Alternative Sociale, „Analiză la nivel naţional asupra fenomenului
copiilor rămaşi acasă prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate”, 2008 (cercetarea face parte dintr-
un proiect mai amplu derulat de Asociaţia Alternative Sociale, sprijinit de UNICEF).

Pentru a obţine o analiză la nivel naţional a situaţiei copiilor rămaşi singuri acasă, studiu combină
cercetarea cantitativă (chestionar aplicat pe un eşantion naţional de 2,000 de gospodării şi pe sub-
eşantioane), cercetarea calitativă (studii de caz,interviuri în profunzime, cu reprezentanţi ai autorităţilor
centrale şi locale) şi analiza documentaţiei.

Rezultatele cercetării arată că, la scară naţională, fenomenul este estimat a fi caracteristic pentru
aproximativ 350.000 de copii (la momentul derulării cercetării), iar mai mult de o treime dintre aceştia,
adică aproximativ 126.000 de copii, fiind afectaţi de migraţia ambilor părinţi.

Jumătate dintre copiii cu ambii părinţi plecaţi au vârsta sub 10 ani; peste jumătate dintre aceştia au
vârsta între 2 şi 6 ani iar cealaltă jumătate au vârsta peste 7 ani. Chiar dacă în termeni de procentaje
cifra nu e mare, estimările arată că 4% din copiii cu ambii părinţi migranţi au vârsta sub un an.
Mai mult de atât, în termeni de timp petrecut fără părinţi, 16% din copiii cu ambii părinţi plecaţi au
petrecut mai mult de un an fără aceştia, iar 3% chiar mai mult de patru ani.

În termeni de mediu de reşedinţă şi distribuţie regională, 100.000 de copii, adică aproape o treime din
total, trăiesc în Moldova.

Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, „Problemele copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate”,
2007 (studiu realizat de Catedra de Filozofie – Sociologie; Coordonatorul studiului As. Drd. Viorel Rotilă).

Studiul s-a bazat pe aplicarea unui chestionar pe 981 elevi din judeţele Galaţi, Brăila, Iaşi şi Botoşani
(77% din elevi fiind din zona Galaţi), urmărindu-se identificarea factorilor determinanţi ce intervin în
luarea deciziei părinţilor de a pleca la muncă în străinătate, atitudinilor copiilor asupra plecării şi,
implicit, efectelor plecării părinţilor asupra copiilor. Totodată, cercetarea şi-a propus să identifice şi
schimbările ce intervin în viaţa familiei (respectiv între copii şi părinţi şi între părinţi) în urma plecării
unuia sau ambii părinţi în străinătate.

În plus, în acest studiu s-a urmărit determinarea schimbărilor de mentalitate care sunt antrenate de
locuirea în străinătate la părinţii plecaţi şi influenţele exercitate asupra copiilor rămaşi acasă, precum şi
identificarea modalităţilor în care copiii cu părinţi plecaţi îşi proiectează viaţa profesională.

Principalele concluzii ale studiului au fost (procentele se referă la eşantionul

pentru acest studiu; eşantionul nu este reprezentativ la nivel naţional):
Absenţa mamei din familie în procent aproape asemănător cu absenţa tatălui (38,8% dintre copii au
mama plecată în străinătate şi 38 % au tatăl plecat) indică un risc accentuat pentru copii, luând în
considerare modelul tradiţional al familiei în care mamele deţin rolul cel mai important în creşterea şi
educarea copiilor; în acelaşi timp, acesta este unul din factorii importanţi care contribuie la schimbarea
modelului familiei; 8,4 % dintre copii declară că au fost lăsaţi singuri de către părinţii plecaţi la muncă în
străinătate; 24% dintre copii declară că vorbesc sporadic (13%) sau rar cu părinţii lor; 44% dintre copii
declară că au observat modificări în comportamentul celorlalţi faţă de ei.
Evoluţia în timp a datelor centralizate de ANPDCA:
 Campania ” Sentimente prin fotografii ”

Campania ” Sentimente prin fotografii ” se v-a desfășura la una dintre organizațiile ” Salvați copii ” sau
”Astra”, Brașov , aceste organizații fiind destinate copiilor cu parinții plecați în străinătate și nu numai ,
prevenind abandonul scolar , impactul negativ asupra dezvoltării copiilor și manifestări ale
comportamentului acestora.

Prin această campanie , am hotărât să desfășurăm o activitate recreativă prin care copiii aflați acolo și în
această situație vor realiza câte un desen reprezentativ pentru ei , prin care să arate ce înseamnă lipsa
parinților plecați de lângă ei la muncă în străinătate.

După o scurtă discuție cu ei , în care vom pune următoarele întrebări :

-Aveți ambii părinți plecați în străinătate ?

- Cât de des vorbiți cu ei ?

- Prin ce intermediu comunicați ?

- Când a fost ultima dată când ați vorbit ?

- Dar ultima dată când v-ați întâlnit ? ș.a.m.d.

Aceste întrebări având rolul de a afla cât mai multe informații de la ei , îi vom ruga să realizeze câte un
desen reprezentativ al părinților prin care să-și exprime sentimentele ce le simt în acel moment . Fiecare
desen poate fi însoțit de către un mesaj , cuvânt , expresie , citat etc.

După realizarea desenului , fiecare copil își v-a susține lucrarea spundând ceea ce reprezintă pentru el ,
iar cei ce au și mesaj , semnificația acestuia. Apoi , vom discuta despre descrierea părinților pe care o v-a
face după terminarea desenului și ultima zi a lor petrecută împreună.

În timpul susținerii desenelor , putem realiza și un filmuleț reprezentativ cu acordul lor pentru a fi postat
pe rețele de socializare sau ajutându-ne chiar ei să găsim o sursă mass-media prin care ar vrea să fie
informați părinții lor.

Gândindu-ne cum să facem expuse ” sentimentele lor ” , am hotărât să creăm o expoziție a desenelor în
cadrul organizației și dacă v-a fi posibilă ” o zi a porților deschise” , prin care publicul v-a avea acces la
această expoziție , pentru a vedea ceea ce simt acești copilași și ceea ce este în sufletul lor atunci când
nu au lângă ei părinții .

La finalul expozițiilor , copiii ce au acces la internet sau pot afla adresele părinților le pot trimite
desenele realizate , cu ajutorul celor care îi au în grijă prin diferite metode.