CUPRINS

Argument
Capitolul I - Asistenţa psiho-socială a copiilor singuri acasă
I.1. Migraţia populaţiei româneşti. Efecte în plan social, psihologic
şi juridic………………………………………………………..……................................4
I.2.Consecinţele separării copiilor de familia naturală .............................................................6
I.3.Forme de neglijare ale copiilor rămaşi singuri acasă……………………...........................8
I.4.Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă …………...............9

Capitolul II- Familia ca sistem. Importanţa dezvoltării din punct de vedere

psiho – socială a individului
II.1.Importanţa familiei în dezvoltarea
copilului………………….......................................13
Capitolul III– Abordare din perspectivă juridică
III.1.Acte normative...............................................................................................................17
III.2.Competenţă teritorială....................................................................................................18
III.3.Competenţă instituţională...............................................................................................18
Capitolul IV – Partea de cercetare
IV.1 Managamentul de caz în ceea ce priveşte cazuistica copiilor a căror părinţi sunt plecaţi
la muncă în străinătat......................................................................................................19
IV.2.Date statistice cu privire la cazuistica copiilor cu unul /ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate instrumentată de Centrul de Consiliere în perioada 2006 –2010........................22
IV.3. Servicii
specializate……………………………………………………………...........25
IV.4. Studiu comparativ a situaţiei copiilor cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate la nivelul judeţului Bacău în perioada 2006-2010........................................28
IV.5.Analiza datelor...............................................................................................................36

IV.6.Concluzii........................................................................................................................40

STUDII DE CAZ
Studiu de caz nr.1..........................................................................................................42
Studiu de caz nr. 2.........................................................................................................50
Studiu de caz nr.
3.........................................................................................................57

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI........................................................................63

Anexa 1.
Fisă de evaluare iniţială....................................................................................................................67
Anexa 2.
Plan Personalizat de
Consiliere........................................................................................................68
Anexa 3.
Angajament......................................................................................................................................69
Anexa 4.
Plan Individualizat de Protecţie........................................................................................................71

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................73

Motto: “Copiii nu-şi vor aminti de tine pentru lucruri materiale pe care i le-ai dat, ci pentru
faptul ca i-ai iubit cu adevărat”. (Robert I. Evans)

ARGUMENT
Cei mai mulţi dintre noi considerăm că avem integrala capacitate de a da naştere şi de a
creşte copii, fără a şti dacă avem potenţialul de a-i înţelege şi rezolva nevoile lor sau că ştim cum
să-i sprijinim ca să crească fericiţi.
Dacă toate lucrurile ar merge bine, nu am avea de a face cu atâtea situaţii în care copiii
sunt supuşi la atitudini incorecte, neadecvate sau la diverse forme de abuz sau neglijare din partea
părinţilor.
Tratând copilul ca pe o persoană, avem garanţia ca îi sunt asigurate condiţiile optime de
dezvoltare şi că sunt prevenite situaţiile în care frustrarea şi stresul emoţional pot pune în pericol
existenţa sau dezvoltarea lor.
De aceea, se impune necesitatea de a trata cu seriozitate problematica unei noi forme de
abandon a copiilor, ca urmare a parinţilor care pleacă în străinătate la muncă, fără să se asigure că
minorii au condiţiile necesare unui trai decent. Copiii proveniţi din oraşe, de obicei, sunt lăsaţi să
se descurce singuri, cei din mediul rural sunt împrăştiaţi pe la rude sau mai grav, o parte sunt lăsaţi
în grija unor persoane străine de familie, în care lipseşte un mediu afectiv, interesul acestora fiind
doar unul material.
Efectele unor astfel de abuzuri asupra copiilor pot afecta dezvoltarea unei personalitaţi
armonioase şi poate însoţi individul de-a lungul vieţii sale. De aceea, cred că se impune să tratăm
această problematică cu responsabilitate angrenând toţi factorii de decizie astfel încât copilul să fie
ajutat să depaşească traumele trăite în copilărie.
Copiii din familiile sărace sunt în dificultate de a se socializa normal în raport cu
exigenţele vieţii sociale tot mai complexe. Sprijinul familiilor sărace reprezintă în fapt suportul
copiilor care trebuie să primească nu numai educţie gratuită, dar şi condiţii social-economice
normale pentru a se putea dezvolta. Stresul unor finanţe insuficiente apasă permanent asupra unor
familii, mai ales în condiţii de instabilitate economică sau inflaţie şi aceştia pleacă acolo unde aud
că se câstigă mai bine, de cele mai multe ori fără să ştie ce-i asteaptă dincolo.
Datorită lipsei de cunoaştere şi informare, aceşti părinţi au tendinţa de a reduce problemele
pe care le au în creşterea copiilor la cele de ordin economic şi nu acordă importanţă climatului
familial, calităţii relaţiilor de familie, efectelor devastatoare ale separării timpurii a copilului de
familia sa, nevoilor afective ale copilului, formării autonomiei copilului, şcolarizării acestuia,
rolului lor în formarea copilului pentru viaţă. În aceste familii se acumulează o serie de probleme
care afectează viata şi dezvoltarea copiilor. Aceste probleme se corelează şi se potenţeaza
reciproc. Ignorarea situaţiilor de risc în familiile în care părinţii au plecat în străinătate iar copiii
acestora au rămas în grija rudelor, vecinilor, sau altor persoane care nu au fost pregătite pentru un
astfel de rol generează fenomene precum: neglijarea, abuzul, abandon şcolar, vagabondaj,
analfabetism, trafic de persoane, exploatare prin muncă, instituţionalizarea şi, nu în ultimul rând,
marginalizarea socială.
Cei mai mulţi dintre aceşti copii au rămas în grija bunicilor care încearcă să suplinească

2
dragostea părinţilor cum ştiu ei mai bine dar sunt situaţii în care copiii rămân la persoane
interesate doar de partea materială (care urmează să vină de la părinţi) dar lipseşte cu desăvârşire
afecţiunea şi ataşamentul faţă de copii.
Această lucrare doreşte să ofere informaţii despre datele centralizate la nivelul judeţului
Bacau, cu privire la cauzele apariţiei fenomenului “copii singuri acasă ca urmare a plecării unuia
sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate” 1, efectele separării copiilor de parinţi, importanţa
familiei şi rolul acesteia în dezvoltarea normală a copilului, necesitatea intervenţiei statului şi a
comunitaţii în general, în scopul prevenirii separării copiilor de familia naturală/extinsă şi a
sprijinirii acestora, astfel încât să identifice soluţii de rezolvare a problemelor din punct de vedere
social.
Modul de prezentare al informaţiilor are ca fundament teoretic studii recente efectuate de
către specialişti (psihologi, sociologi, psihiatri, juristi, cadre didactice etc.) care cercetează acest
fenomen conturând profilul familiei care pleacă în străinătate pentru “bani” dar şi profilul
copilului rămas singur acasă.
M-a ajutat la elaborarea acestei lucrări şi experienţa profesională inspirându-mă din
exemplele practice ca urmare a instrumentării cazuisticii în ceea ce priveşte problematica copiilor
aflaţi în dificultate ca urmare a separării de parinţii plecaţi.
De asemenea, sugestiile care apar în lucrare au fost construite pe baza unei cercetări în
cadrul serviciului în care se regăsesc cauzele apariţiei fenomenului, efectelor produse cât şi
sugestii în ceea ce priveşte prevenirea acutizării fenomenului.

1
În prezenta lucrare se va intalni sintagma „copii singuri ca urmare a plecării unuia sau a ambilor părinţi la
muncă în străinătate” . Această expresie se referă la următoarele categorii de copii, mentionate în Ordinul 219 din 15
iunie 2006 : „copilul lipsit de grija ambilor părinţi în situaţia în care acestia sunt plecaţi la muncă în străinătate, a
părintelui în cazul familiilor monoparentale, precum si copilul lipsit de grija părintelui care, prin hotărăre
judecătorească, are obligaţia creşterii şi educării acestuia”.

3
 CAPITOLUL I
ASISTENŢA PSIHO-SOCIALĂ A COPIILOR SINGURI ACASĂ

I.1 Migraţia populaţiei româneşti. Efecte in plan social, psihologic şi juridic

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe
mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur,
câştigurile obţinute sunt importante atât pentru familie cât şi pentru economia românească, însă
această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi
„abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psiho-sociale grave în timp pentru
aceştia.
Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să lucreze
pe şantiere, în alte oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut dintotdeauna
un rol foarte important în educaţia şi creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol şi mai mare,
pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în străinătate, dintre care
majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii.
Dacă la începutul anilor 1990 plecările la muncă în străinătate se făceau în special din
judeţele de la graniţa cu Serbia şi Ungaria, ulterior situaţia s-a accentuat în Moldova şi în zonele
rurale, unde 30-50% din copii trăiesc la bunici sau la rude apropiate. Sunt şi cazuri în care copilul
cel mare de vârsta adolescenţei este şi tată şi mamă, având grijă de fraţii lui mai mici. În situaţii
extreme copilul rămâne total abandonat şi autorităţile trebuie să aibă grijă de el .
Iniţial numărul curajoşilor a fost mai mic, dar pe măsură ce rezultatele muncii peste hotare
au început să se vadă la vecini, rude sau prieteni care au început să-şi achizitioneze o locuintă sau
maşini străine, locuitorii unor sate întregi au plecat să caute de lucru în afara tării (apariţia
fenomenului de imitaţie socială).
Presa a semnalat situaţii dintre cele mai bizare apărute ca urmare a exodului de forţă de
muncă. Un titlu preluat de cotidianele din România dintr-o publicaţie străină stipula: “Pentru
mulţi români, deschiderea frontierelor a însemnat o şansă de a câştiga mai mulţi bani.
Fenomenul are însă şi o faţă mai întunecată. În urma românilor plecaţi să muncească în
străinătate au rămas mii de copii, nu toti lăsaţi în cele mai bune condiţii 2.” Rămaşi singuri
acasă, copiii mai mari devin mamă şi tată pentru fraţii mai mici, alţii, dorind să simtă gustul
libertăţii, pleacă de acasă şi ajung după gratii. Alţi copii, năuciţi de dorul mamei, îşi pun capăt
zilelor. Fie că muncesc toată ziua, fie că se zbat pentru un "foarte bine" la şcoală, copiii aşteaptă ca
părinţii să le dea un telefon, să le trimită un pachet, îi aşteaptă acasă. Cauzele acestui fenomen sunt
deosebit de complexe deoarece se împletesc factori individuali şi sociali, economici şi materiali,
ce realizează efecte cumulative care conduc la creşterea numărului de copii rămaşi singuri acasă.
Consecinţele pot fi deosebit de grave atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Copiii prezintă
tulburări de comportament, de adaptare, tulburări privind sfera afectivă care plasează copilul la
graniţa dintre agonie şi extaz : tentative de suicid, consum de droguri, etc.dar şi la nivel familial.
Părinţii şi în general taţii care rămân acasă cu copiii sunt depăşiţi de situaţie, nu reuşesc să se
descurce singuri cu treburile casnice, nu pot suplini dragostea şi afecţiunea pe care mama le
transmite copilului, comunicarea lipseşte cu desăvârşire şi, fie devin consumatori de alcool, fie îşi
găsesc o persoană de sex feminin cu care să-şi împartă responsabilităţile, de multe ori greşit
2
Gazeta de Sud – 24 0ctombrie 2007 – “Program pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinătate”

4
înţeleasă de copil sau de partenerul plecat.
Părintele plecat în străinătate încearcă să fie responsabil şi sprijină familia din ţară din
punct de vedere financiar, însă aceasta nu suplineşte afecţiunea şi dragostea parentală. În urma
acestor situaţii neprevăzute pentru care nimeni din familie nu a fost pregătit, apar neîntelegerile
dintre soţi care de cele mai multe ori duc la divorţ. Copilul este nevoit să asiste la discuţii
telefonice interminabile dintre părinţii care se acuză reciproc şi care nu mai găsesc nicio cale de
împăcare.
Dacă copilul a putut accepta separarea de părinţi pentru a putea beneficia de un trai mai
bun din punct de vedere material, refuză să-i înţeleagă pe aceştia atunci când decid să divorţeze şi
este pus în situaţia de a alege părintele în grija căruia doreşte să rămână. De cele mai multe ori
decizia sa nu empatizează cu părintele care solicită tribunalului încredinţarea copilului, care
doreşte ca familia să nu se destrame. Acestea sunt doar câteva dintre elementele care definesc
problematica copilului “singur acasă”, pe care le vedem la tot pasul în jurul nostru fie la copiii
vecinilor care se întreţin singuri, fie la rudele sau cunostinţele noastre care au promis copiilor la
plecare că se vor întoarce mai bogaţi, mai fericiţi.
Există însă o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămână în
România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe şi să-i îngrijească sau
e mai bine să plece, eliminându-se problemele financiare, însă să rămână copii în grija altor
persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru, însă trebuie evidenţiate
consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a unuia din părinţi pe o perioadă
mai lungă.
Din momentul naşterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri
diferite. Împreună, părinţii îndeplinesc toate funcţiile familiale. Funcţia instrumentală este legată
mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiţii apare identificarea băiatului cu tatăl,
iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a copilului. Această identitate este
afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului. Copii învaţă să accepte
limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinţii care
nu sunt uniţi. De exemplu, când nu reuşeşte să obţină ceva de la unul din părinţi încearcă de la al
doilea şi reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vârsta de trei ani copilul crede că el
este cel mai puternic. Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac
să revină cu capul pe pământ prin educaţie şi prin limitele impuse. În momentul când acestea nu
sunt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în momentul când nu reuşeşte să facă
faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor,
conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare. Astfel, fiecare despărţire pe
parcursul vieţii lor va fi traumatică şi accentuată.
Eforturile vor fi îndreptate spre evitarea despărţirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară.
Astfel vor apărea multe compromisuri şi tulburări afective. Intervine şi lipsa ataşamentului care nu
poate fi compensată în niciun alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori
autocompensată prin cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa
lipsa părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. Absenţa părinţilor sau
doar a unuia poate conduce şi la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el
sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul
suferă de disciplină, de lipsa de limitare. Părinţii plecaţi sunt de mai multe feluri: care sună des,
care vin acasă la câteva luni şi-l vizitează sau care nu mai trimit bani. În această privinţă
autorităţile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul pe
mâini bune şi s-a luat angajamentul de a se ţine un contact permanent cu copiii, cu toate că cele
mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu ţin loc de căldură umană şi de un
sfat dat de aproape, cu afecţiune părintescă. Din păcate, această datorie se uită când se ajunge în
străinătate şi dacă la început era în plan rămânerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte
până se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între părinţi şi copii. În concluzie, se recomandă

5
să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi de asemenea, înainte de aceasta, câteva întîlniri
de consiliere psiho-socială care să stabilească relaţia dintre părinţi după plecare şi relaţia între
părintele plecat şi copil/copii, pentru a se evita apariţia de probleme în familie şi la copii. Altfel, se
creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca odată ajunşi la maturitate să abandoneze
şi ei pe copiii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.

I.2.Consecinţele separării copiilor de familia naturală

Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitativ diferite de cele ale adultului şi are în mod
legitim dreptul de a ocupa o poziţie privilegiată şi de a se bucura de un ”tratament” specific.
Sănătatea, dezvoltarea şi educaţia copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei.
După plecarea mamei sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate, pe fondul unei privări
afective şi a lipsei de supraveghere din partea părintelui, copiii se confruntă cu o serie de probleme
de mai mare sau mai mică importanţă în mediul şcolar, în grupul de prieteni, în comunitate.
Care sunt aceste probleme, cum le percep copiii şi resursele pe care le activează în vederea
rezolvării problemelor?
În cazul copiilor separaţi de familie pot apare dificultăţi în menţinerea ataşamentelor
durabile, ca efect al deprivării materne.
În cazul copilului părăsit intervine un fals ataşament atunci când:
 Copilul nu este sigur de dragostea şi sentimentele părinţilor şi de protecţia de
care are nevoie;
 Părinţii par indiferenţi, insensibili şi lipsiţi de preocupare faţă de nevoile şi
sentimentele copiilor;
 Atunci când va semnala dorinţa de atenţie sau nevoia de ajutor, copilul se
aşteaptă să fie respins sau ignorat de persoanele apropiate;
 Atitudinile şi comportamentele părinţilor i se par copilului imprevizibile sau
perturbante;
 Copilul se simte neiubit, neîncurajat, adică fără valoare şi interes pentru
proprii lui părinţi;
 Atunci când sesizează că nu este apreciat şi că succesele lui nu interesează pe
nimeni, fără feed – back copilul pierde încrederea în ceea ce face;
 Ajunge la concluzia că trebuie să se descurce singur şi calea de a evita durerea
este să nu iubească pentru că lumea îi este ostilă;
 Copiii care sunt lipsiţi de dragostea parinţilor au mari dificultăţi în a-şi păstra
relaţiile şi legăturile de orice fel şi învaţă să nu le pese de ceilalţi;
 Merg pe principiul că au primit puţină dragoste şi dau la fel de puţină. Ei
continuă să se poarte într-un mod infantil – se concentrează numai asupra lui
şi acţionează impulsiv.
 Respectă cu greu reguli şi legi deoarece nu au încredere în alţii, le este greu să
stabilească legaturi afective cu cei din grup;
 Apare fenomenul de absenteism şcolar şi indisciplină – ca forme de protest,
adesea ajungându-se în sfera delincvenţională.
Experienţa universală în domeniu arată că prezenţa familiei naturale, dragostea şi
atenţia acesteia sunt indispensabile pentru evitarea unor destine umane atât de periclitate
cum sunt cele ale copiilor lipsiţi de afectivitatea părinţilor.
Familia rămâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protecţiei şi educaţiei
copilului. Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului
prin securizare materială, dragoste şi educaţie.
 Specialiştii susţin că separarea prelungită de parinţii plecaţi la lucru în străinătate
poate influenţa profund dezvoltarea psihică a copiilor, care ajung uneori să aibă

6
 tulburări psihice sau emoţionale. În unele cazuri, copiii nu şi-au văzut părinţii de
doi-trei ani.
 Aproape toţi copiii afectaţi de această despărţire au o stare permanentă de
îngrijorare, trăiesc cu frica să nu li se întâmple ceva rău părinţilor, devin retraşi,
plâng uşor şi îşi pierd interesul pentru joacă, iar în cazuri mai severe capătă ticuri.
Modul în care copilul percepe şi trăieşte plecarea părinţilor săi ca eveniment sau schimbare
de viaţă este influenţat de mai mulţi factori care trebuie luaţi în considerare în procesul de evaluare
şi asistenţă psiho-socială a copilului singur acasă:
 factori familiali – funcţionalitatea familiei înainte şi după plecarea
părintelui/părinţilor (raporturile dintre membrii familiei, schimburile afective şi
tipul de ataşament existent între membrii familiei, dinamica statusurilor şi a
rolurilor din cadrul familiei etc.)
 factori ce ţin de copil – vârsta şi caracteristicile psihologice ale copilului (nivelul de
dezvoltare psiho-socială, vulnerabilitatea acestuia, capacitatea copilului de a se
adapta unor situaţii dificile, de a înfrunta condiţii dezorganizate de viaţă, de a
supravieţui şi a se dezvolta, în ciuda unor resurse limitate şi a unui mediu
defavorizant);
 factori de mediu – reţeaua de suport social a familiei şi a copilului.
Din perspectiva nivelului de informare a copilului cu privire la plecarea
părinţilor/părintelui la muncă, în străinătate şi angajarea lui în producerea acestui eveniment de
viaţă se disting trei situaţii:
 situaţia în care plecarea părinţilor/părintelui se produce complet independent de
copil şi il surprinde - copilul nu este informat despre plecarea părinţilor/părintelui,
nu participă la pregătirea plecării, află despre eveniment fie la momentul
producerii, fie chiar ulterior;
 copilul este informat dar nu participă la pregătirea acestui eveniment – copilul este
doar informat cu privire la apropiata plecare fără însă a beneficia de explicaţii,
de o prezentare a schimbărilor care vor avea loc; nu este consultat, copilul nu
îşi poate exprima emoţiile şi sentimentele cu privire la situaţie;
 copilul este angajat direct în pregătirea schimbării fără însă a fi factorul dominant şi
neavând responsabilitatea principală a producerii acestui eveniment- copilul este
informat din timp despre plecare, i se solicită părerea, se discută cu copilul
schimbările care vor apărea, copilul primeşte asigurări din partea părinţilor
cu privire la afecţiunea părintească, la importanţa lui pentru părinţi, părinţii
oferă copilului posibilităţi de contact, sfaturi pentru diverse situaţii, posibile
soluţii la diverse probleme ce pot apărea (se îmbolnăveşte, se strică ceva în
casă, are probleme la scoală etc.), copilul participă la etapele de pregătire a
plecării (cumpărături, discuţii, însoţirea părinţilor la plecare etc).
Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă3 arată că nivelul de pregătire, informare şi
implicare a copilului în luarea deciziei plecării părinţilor/părintelui şi punerea în practică a acesteia
are un rol important pentru copil. Copilul are nevoie să primescă în mod direct din partea
părintilor/părintelui care pleacă, asigurări privind confortul său fizic, modalitatea de satisfacere a
trebuinţelor sale şi multiple reasigurări afective etc. Este important pentru copil să simtă că are un
anumit control asupra situaţiei noi existente în viaţa sa.
Sunt situaţii în care copiii iniţial se bucură că părinţii vor pleca la muncă în străinătate.
Bucuria copiilor vine din micile beneficii sau dorinţe care cred că vor fi îndeplinite cu ajutorul
banilor trimişi de părinţi. Din cauza imaturitaţii lor nu prevăd consecinţele urmate de plecarea
3
Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului Bacău oferă servicii psiho-sociale copiilor singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în
străinătate din anul 2006.

7
părinţilor iar bucuria şi optimismul acestora se spulberă la prima situaţie în care vor avea nevoie
de ajutorul adultului iar acesta nu va fi lângă ei să îl ofere.
Tinând cont de faptul că un eveniment este trăit ca traumatizant sau stresant în mod diferit
de la un individ la altul în funcţie de cele trei dimensiuni de apreciere ale evenimentelor
(controlabilitate, predictibilitate, măsura în care evenimentele pun la încercare limitele capacităţii
individului şi imaginea de sine)4, manifestările psiho-comportamentale ale copiilor singuri acasă
ca urmare a plecării părinţilor/părintelui la muncă în străinătate, diferă de asemenea de la copil la
copil în funcţie de :
• vârsta lor la prima plecare a părintelui/părinţilor;
• nivelul de dezvoltare psiho-socială, capacitatea lor de înţelegere şi
conştientizare a realităţii;
• caracteristicile lor de personalitate, nivelul de rezistenţă la stres şi capacitatea
de adaptare;
• nivelul de pregătire a copilului pentru această schimbare, durata plecării
părinţilor/părintelui şi tipul de relaţionare a părintelui/părinţilor în această
perioadă;
• sprijinul pe care îl primesc de la persoanele din reţeaua de suport social, în
special de la persoana de îngrijire5.

I.3. Forme de neglijare a copiilor rămaşi singuri acasă

Din perspectiva Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
copiii singuri acasă care nu sunt lăsaţi în grija unui adult capabil să răspundă nevoilor de creştere
şi dezvoltare a copilului, sunt copii neglijaţi 6.
Copiii singuri acasă suferă de neglijenţa emotională din partea parinţilor plecaţi deoarece
absenţa fizică a parinţilor îi lipseşte pe aceştia de contactele fizice cu parinţii, de semnele de
afecţiune directe şi nemijlocite, de atenţia şi grija părintească pe care parinţii ar putea-o oferi fiind
prezenţi. Pentru unii copii lăsaţi în grija rudelor apropiate cu care copiii au avut ocazia să dezvolte
legături de ataşament înca dinaintea plecării parinţilor, nevoia de afecţiune a copiilor este în parte
acoperită de îngrijirea şi afecţiunea oferită de aceste rude. Există familii în care bunicii, matuşile,
unchii desemnaţi de părinţii plecaţi să aibă grijă de copiii lor au reprezentat persoane resursă şi de
sprijin pentru copii încă dinaintea plecării ambilor părinţi în străinătate. În acele cazuri, copiii deşi
resimt dorul de parinţi şi suferă neglijarea emoţională din partea părinţilor plecaţi găsesc suportul
afectiv necesar la persoana de îngrijire.
Chiar dacă numai unul dintre părinţi este plecat, este necesară o evaluare atentă a părintelui
în grija căruia a rămas copilul pentru a vedea măsura în care acesta este capabil să răspundă
nevoilor fizice, medicale, educaţionale şi emoţionale ale copilului.
Atât în cazul copiilor cu ambii parinţi, cât şi în cazul copiilor cu un singur părinte plecat
există riscul altor forme de neglijare emoţională:
• neglijare alimentară (privare de hrană, absenţa mai multor categorii de
alimente esenţiale creşterii, mese neregulate, etc.);

4
Atkinson, Rita L., Richard C., Smith, Edward E. şi Bem, Daryl J., Introducere în psihologie. Ediţia a XI –a,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2002, p.674-675
5
În această lucrare, prin persoană de îngrijire înţelegem persoana adultă căreia părintele i-a lăsat copilul spre
creştere şi educare în manieră legală sau nu.
6
Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea voluntară sau involuntară a unei persone care are
responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi,
fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului cf. art. 89, alin. 2, Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului.

8
 • neglijare vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau
prea mari, haine murdare);
• neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi);
• neglijare medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a
vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise);
• neglijarea locuinţei (locuinţă prost intreţinută, neîncalzită, risc de incendiu,
mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la
îndemâna copilului, etc.);
• neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi
recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilitaţilor de viaţă independentă,
lipsa de urmărire şi supraveghere ca şcolar).

I.4. Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă

Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă precum şi teoriile psihologice ale dezvoltării arată
că pe fondul acestor fenomene de neglijare, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate pot
dezvolta urmatoarele manifestări psiho-comportamentale:
• Deteriorarea conduitei şcolare (scăderea performanţelor şcolare, absenteism,
risc de abandon şcolar, conflicte cu profesorii şi colegii) pe fondul lipsei
autorităţii părinţilor şi ca o consecinţă a lipsei de aspiraţii pe termen lung;
• Sentimente de abandon, de nesiguranţă, tristeţe, anxietate, stări depresive 7
toate ca urmare a dorului de părinţi, a nevoii de afecţiune părintească, de
apreciere din partea părinţilor şi pe fondul dezvoltării unor distorsiuni
cognitive.
• Atitudine de indiferenţa, încăpătânare care poate merge uneori până la
comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie. În
momentele dificile cu care se confruntă copilul interpretează absenţa
părinţilor ca o manifestare a indiferenţei acestora faţă de el şi de nevoile lui.
• Tulburări de atenţie (scaderea capacitaţii de concentrare pentru realizarea
sarcinilor şi ,,evadarea din realitate’). Obiectul principal al gândurilor copiilor
sunt părinţii plecaţi, situaţia lor, momentele cand vor comunica cu ei, când
vor primi pachete, etc.
• Absenţa aspiraţiilor pe termen lung (nu se pot proiecta în viitor) sau prezenţa
unor aspiraţii nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: ,,ca sa
ai bani, nu trebuie să înveţi’’, ,,când voi fi mare, voi pleca şi eu să muncesc
în străinătate şi pentru asta nu trebuie să ai carte.,, etc. Apariţia sau
dezvoltarea acestei atitudini negative faţă de educaţie este favorizată în
special de modelele oferite de acei părinţi care deşi absolvenţi de studii
superioare, în străinătate efectuează munci necalificate. Copiii şi tinerii află
aşadar că în străinătate lucrând ca muncitor necalificat poţi caştiga
considerabil mai mult decât dacă munceşti în tară şi în domeniul în care ai
calificare.
• Tulburări ale stimei de sine: supraapreciere faţă de alţi copii care nu au la fel
de mulţi bani sau aceeaşi vestimentaţie sau accesorii pe care ei le primesc din
străinătate, sau subapreciere în relaţie cu egalii lor ai caror parinţi sunt

7
Starea depresivă se referă la afecte dureroase, negative şi triste care se instalează progresiv şi se manifestă
prin pierderea speranţei, sentimentul de gol interior, incapacitatea de a anticipa o bucurie.
La copil şi adolescent modalităţile de expresie a depresiei sunt diversificate: refuz şcolar, inhibiţie şi fobii,
delincvenţă sau comportamente de opoziţie, tulburări alimentare, adicţii.

9
 prezenţi la evenimentele imortante din viaţa lor ( serbări şcolare, şedinţe cu
părinţii, aniversări, sărbători, etc.)
• Toleranţă la frustrare de nivel prea scăzut sau dimpotrivă de nivel prea
ridicat în directă relaţie cu capacitatea de adaptare a copilului, cu
mecanismele de apărare ale acestuia.
• Lipsă de motivaţie, stări de apatie (indiferenţă faţă de ceea ce se intamplă in
jur), oboseală (lipsă de energie, de vointă pentru a depune eforturi cognitive
la scoală, de a se implica în activităţi variate de timp liber specifice vârstei)
fie pe fondul tristeţii şi al stărilor depresive, fie determinate de
supraîncărcarea cu sarcini specifice adulţilor.
• Dificultăţi de adaptare. După plecarea părinţilor copiii traversează o perioadă
de adaptare la noua situaţie, la schimbările apărute în viaţa lor. În lipsa unei
pregătiri adecvate a copiilor din partea părinţilor sau a unei consilieri, copiii
pot dezvolta în această perioadă de adaptare intoleranţă la stres (copiii putând
deveni anxioşi, depresivi, iritabili şi agresivi).
• Comportamente (pre)delincvente8 (aderearea acestora la grupuri delincvente,
comportament agresiv, abuz de substanţe, implicarea în comiterea de
infracţiuni, frecventarea de localuri, săli de jocuri, etc.) este o modalitate de a
suplini nevoile de apreciere, de atenţie şi afecţiune nesatisfăcute.
• Conduite suicidare. In anii 2006-2007 s-au inregistrat câteva cazuri de suicid
în randul copiilor a căror părinti se aflau la muncă, în străinătate. Factorii
determinanţi ai suicidului9 la copii si adolescenţi sunt: frica sau sentimentul
de abandon, frica de pedeapsă, frica de eşec şcolar, imposibilitatea de
adaptare la un ritm nou şi dificil de viaţă, tulburări de ataşament datorate
separării de mamă care au creat sentimente de insecuritate şi angoasă, istoric
de frustrări afective precoce, situaţia de copil nedorit şi de abandon.

Riscuri la care copiii singuri acasă sunt expuşi:

• Supraîncărcare cu sarcini: preluarea responsabilitaţilor de adult (gătit, menaj,
spălatul hainelor, plata facturilor lunare, etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor
mai mici.
• Vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă,
trafic de copii şi prostituţie. Agresorii sexuali, traficanţii de persoane, adulţii
sau copiii violenţi, persoanele care exploatează copii prin muncă îsi aleg
victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi.
• Insuficienta dezvoltare a abilitaţilor de viaţă independentă necesare pentru a
face faţă dificultaţilor viitoare ca adult: independenţă în luarea deciziilor,
încrederea în forţele proprii, abilitaţi de management al timpului şi al banilor,
controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare, etc.
• Insuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial
funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza
modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica
ulterior la vârstă adultă.
• Debut precoce al vieţii sexuale 10: în special puberii şi adolescenţii vor căuta
afecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi
8
Cercetările lui Bowlby, 1951, constată că separarea prelungită de mamă este o cauză a delincvenţei juvenile.
Cercetări ale aceluiaşi autor demonstrează că experienţa precoce a separării de mamă şi a amenintării conduce mai
târziu la anxietate şi depresie.
9
Scripcaru C., Suicidul, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 236

10
 în relaţiile intime. Lipsa unei educaţii adecvate privind viaţa sexuală, lipsa
supravegherii, supraaglomerarea cu sarcini, în familie pot conduce la relaţii
intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut pentru
contractarea unor infecţii cu transmitere sexuală sau chiar apariţia de sarcini
nedorite la vârste fragede.

În urma studiilor realizate de specialişti a reieşit faptul că, în mediul rural, un copil din
zece chiuleşte de la şcoală în mod constant după plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Este
adevărat că o parte din copiii celor plecaţi duc o viaţă mai bună graţie banilor pe care îi trimit
părinţii. Şi totuşi banii nu ţin locul afecţiunii. În conformitate cu statisticile apărute în zona
Moldovei, părintele care optează pentru munca în străinătate este mama, iar decizia de a pleca este
mai frecventă pentru ambii părinţi, în familiile cu copii de şcoală generală sau de liceu.
Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au o situaţie materială mai bună comparativ
cu ceilalţi. Majoritatea deţin telefoane mobile şi işi petrec vacanţele în străinătate. Cu toate
acestea, copiii suferă din cauza deteriorării relaţiei cu părinţii, existând o asociere semnificativă
între absenţa părinţilor şi frecvenţa simptomelor de deprimare la aceştia.
Deşi în marea majoritate a cazurilor plecarea la muncă este temporară, efectele asupra
copiilor pot fi similare cu cele ale unei despărţiri pe termn lung sau definitive. Pe termen scurt,
plecarea părinţilor se traduce, în viaţa copiilor, prin agresivitate verbală sau fizică, marginalizare,
anxietate, note mici, chiul sau chiar abandon şcolar. Pe termen lung, aceasta generaţie de copii
lipsiţi de iubirea părinţilor şi de armonia familială poate deveni una de adulţi -problemă.
Agresivitatea multor copii din generaţia "Singur acasă", refuzul lor de a accepta ca au probleme,
durerea cauzată de lipsa părinţilor îi transformă, la maturitate, într-o generaţie de adulţi neintegraţi
social.
Copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei, va deveni un adult care nu
inţelege sensul căsătoriei şi nu are încredere în valorile familiei.
Plecarea părinţilor pentru perioade îndelungate de timp reprezintă o cauză pentru
comportamente deviante, pentru scăderea performanţelor şcolare, pentru o degradare a stării fizice
şi psihice a copilului cauzate de lipsa controlului, a educaţiei, a modelelor pozitive, precum şi a
problemelor de comunicare, a dificultaţilor de adaptare, a deficienţelor de îngrijire, a
supraîncărcării cu sarcini etc. Separarea copiilor de către unul sau de ambii părinţi plecaţi la
muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon,
cu repercursiuni asupra personalitaţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu
neasigurarea unor nevoi ale copilului. În mediul şcolar principalele probleme identificate se referă
la modul de relaţionare cu colegii şi la modul de îndeplinire a cerinţelor didactice. Indiferent de
nivelul de studii al copiilor, pe fondul privării afective acut reclamate de aceştia, violenţa verbală
identificată iniţial în familia de origine este regăsită în relaţia cu prietenii, colegii de şcoală şi
persoana de îngrijire.
În mediul rural în special se constată o supraîncărcare cu responsabilităţi dar şi un număr
mai mare de situaţii în care problemele financiare nu sunt rezolvate prin plecarea părinţilor11.
Copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu
întelege sensul căsătoriei, nu va avea încredere în instituţia căsătoriei şi, în general, în oameni.
Specialiştii susţin că adulţii care au fost în preadolesceţă "singuri acasă" vor dori, in general,
meserii care să le aducă bani rapid: fotbalist, fotomodel, cântăreţ, dansatoare. Cei care au fost
abandonaţi de mici işi doresc mai degrabă meserii prin care să impartă dreptatea, cum ar fi cea
de poliţist.
10
Din practica Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul DGASPC Bacău în lucrul cu
copiii singuri acasă.
11
Din practica Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul DGASPC Bacău în lucrul cu
copiii singuri acasă.

11
 Plecarea părinţilor la muncă în străinătate nu implică automat apariţia problemelor
prezentate anterior. Unii părinţi pleacă numai după stabilirea unui ,,plan’’ care să le protejeze
copiii şi care să le asigure acestora acele servicii necesare suplinirii absenţei lor. În prea puţine
situaţii însă părinţii apelează la măsurile de protecţie prevazute de Legea 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Se recomandă ca familia în care se ia decizia ca unul sau ambii părinti să plece la muncă în
străinătate, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, sa solicite sprijin in vederea
informarii si consilierii cu privire la modalitaţile de pregătire a copiilor în vederea reducerii la
minim a riscurilor posibil psihotraumatizante ce ar putea să apară din acest eveniment de viaţă.
De asemenea, pentru asigurarea unei protecţii profesioniste, asistentul social trebuie să
cunoască legislaţia in vigoare şi să internalizeze conceptele de bază prevazute de standardele
minime în domeniul protecţiei drepturilor copilului.

CAPITOLUL II
FAMILIA CA SISTEM
ÎN DEZVOLTAREA PSIHO- SOCIALĂ A INDIVIDULUI

12
II.1. Importanţa familiei în dezvoltarea copilului
Familia ca sistem este compusă din subsisteme (subsistemul marital, parental,
subsistemul copiilor şi bunicilor) şi, în acelasi timp, reprezintă o parte componentă
semnificativă a sistemului comunitar şi social.
Privită în sensul larg, familia reprezintă ,,grupul social ai cărui membrii sunt legaţi
prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc împreuna, coopereaza sub
raport economic şi au grijă de copii “.
Într-un sens restrâns, familia poate fi inţeleasă şi ca o formă superioară de comunitate,
care se bazează pe relaţii sociale şi biologice şi a cărei scop principal este pregătirea sănătoasă
şi temeinică a unei noi generaţii ce urmează să participe la dezvoltarea societăţii.
Iolanda şi Nicolae Mitrofan apreciază că ,,familia este matricea genetică în care
se plămădesc modelele primelor relaţii umane, ale primelor relaţii cu sexul opus, primelor
comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi fată de viată. Şi tot ea rămâne de-a
lungul intregii existenţe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre emoţionale de contact,
apartenenţa şi afiliere socială, de siguranţă, dragoste şi respect fată de sine12”.

Funcţiile familiei
Familia îndeplineşte următoarele funcţii:
Funcţia biologică de perpetuare a speciei umane. Funcţia biologică a familiei poate fi
influenţată într-o anumită măsură de societate, de structura economică a societăţii, de structura
diferitelor organisme sociale şi de politica societăţii privind natalitatea. Familia ca fenomen social
se dezvoltă o dată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în raport cu acesta, familia având un
caracter istoric.
Funcţia economică a familiei are importanţă variabilă în funcţie de organizarea
economică a societăţii respective. Sub aspect juridic funcţia economică a familiei este
reglementată prin diferite legi asupra relaţiilor patrimoniale.
Funcţia educativă este una dintre principalele funcţii ale familiei. Educaţia în familie este
un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori tradiţionale ale societăţii, a valorilor morale.
Tendinţa deplasării responsabilităţii educaţiei de la nivelul nucleului familial pe umerii sistemului
educaţional instituţionalizat, oarecum explicabilă în contextul creşterii activităţii profesionale
parentale şi inclusiv a ocupării mamei într-o activitate, alta decât cea domestică, este evidentă în
societatea contemporană românească actuală şi explică evidentele carenţe educative ale tinerilor
din societatea contemporană.
Familia, climatul familial şi relaţiile dintre membrii familiei sunt în măsură să-şi pună
amprenta, uneori decisiv, asupra comportamentului oamenilor în societate, asupra modului în
care-şi îndeplinesc îndatoririle ce le revin, asupra valorilor pe care le promovează, asupra modului
de raportare la realităţile sociale în general.
Familia a cunoscut o permanentă evoluţie în timp, asupra sa punându-şi amprenta
transformările din viaţa economică şi socială, moravurile, tradiţiile şi obiceiurile. Putem spune că
între familie, pe de o parte, şi viaţa socială în ansamblul ei, pe de altă parte, are loc un permanent
proces de influenţare, de condiţionare, de ajustare. La nivelul vieţii de familie, în relatiile dintre
parteneri, schimbările nu au aceeasi esenţă şi profunzime ca cele din viata socială, şi mai ales, se
instaurează în timp. Factorii care influenţează elementele definitorii ale familiei sunt : cei
economici, sociali, morali, juridici, ei având o înrâurire deosebită asupra constituirii familiei,
încheierii căsătoriei, relaţiilor dintre soţi, relaţiilor dintre părinţi şi copii în ansamblul vieţii de
familie.
Familia nu poate subzista izolat de restul societăţii, ea este o componentă a societăţii, un
12
Mitrofan, I., si Mitrofan, N., Familia de la A......la Z, Bucureşti, Editura Ştinţifică, 1991, p. 63

13
organism viu care trăieşte şi respirş o dată cu ea. Ca urmare, crizele din societate se reflectă în
viaţa de familie, în relaţiile dintre membrii acesteia, influentând comportamentul partenerilor şi
desfãşurarea raporturilor dintre părinţi şi copii, dintre soţi precum şi a raporturilor acestora cu
ceilalţi membri ai societăţii. Faptul că societatea de astăzi se confruntă cu grave probleme
economice şi sociale determină acutizarea crizelor familiale, creşterea violenţei între membrii
familiei, a numărului de abandonuri şi, din păcate, amplificarea îngrijorătoare a infracţionalităţii,
acest fenomen acaparând tot mai mult minorii şi tinerii, care de multe ori păşesc în viaţă lovindu-
se de rigoarea legii, ratând astfel şansa de a evolua în societate, încadrându-se în ceea ce
statisticile numesc "eşecuri ale procesului de socializare primară". Cauzele sunt multiple: sărăcia,
migraţia masivă a parinţilor în străinătate, consumul de alcool, dezechilibre psihice provocate de
stările de stres, nesigurantă sau anxietate, consumul de droguri, provenirea din familii
dezorganizate. Normalitatea vieţii de familie nu este numai o expresie preluată din cărţile de
sociologie care desemnează manifestarea funcţiilor familiei în vederea asigurării armoniei
conjugale, a integrării indivizilor în viaţa socială, a stabilirii şi coeziunii membrilor săi, ci trebuie
să reprezinte un scop în sine, un obiectiv al celor decişi să-şi întemeieze o familie, care îsi asumă
răspunderea de a avea descendenţi şi de a-i forma pentru viaţă, de a-i integra în societate.
În concluzie, complexitatea relaţiilor de familie este strâns legată de nivelul de dezvoltare
al societăţii, de modul de organizare socială, de factorii politici, economici, culturali şi sociali.
Familia, ca produs al societăţii, s-a dezvoltat paralel cu aceasta şi s-a modificat continuu în funcţie
de transformările economice, sociale şi morale. Problematica deosebit de complexă cu care se
confruntă familia în toate ipostazele existenţei ei, începând de la constituire şi parcurgând etapele
în care sunt antrenate deopotrivă relaţiile dintre parteneri şi relaţiile dintre generaţii, se reflectă în
societate, existând o permanentă interdependenţă între transformările şi manifestările petrecute la
nivelul societăţii şi cele din cadrul microclimatului familial.
În societatea românească, nivelul de dezvoltare socio-economică şi-a pus amprenta în mod
vizibil asupra evoluţiei familiei, atât din perspectiva funcţiei sale biologice cât şi din cel al funcţiei
educative. Întotdeauna familia a deţinut un rol principal în educaţia descendenţilor, în afara altor
factori educativi oferiţi de societate şi de modelele acesteia. Este evident faptul că funcţia
educativă a familiei a suferit schimbări determinate de evoluţia social-istorică, având însă ca linie
directoare şi numitor comun formarea unui om cu principii morale, capabil să se integreze în
societate, existând practic o unitate între educaţia din familie şi cea din societate.
La baza dezvoltării umane stau nevoile umane. De modul în care sunt satisfacute
aceste nevoi depinde dezvoltarea copilului şi a individului uman. Bruce Perry (2002), unul
dintre cei mai cunoscuţi cercetători americani care au studiat efectele traumei din copilărie,
formulează nevoile umane pentru o dezvoltare sănătoasă astfel:
• nevoia de continuitate – să nu apară rupturi în viată, cum ar fi: separări, moartea unei
persoane semnificative pentru copil, distrugerea bruscă a ambientului, etc;
• nevoia de predictibilitate – să existe un orar de viată al familiei, al copilului în familie şi o
previzibilitate a ceea ce urmează să se desfăşoare în viitorul imediat, dar şi planuri de
viată pentru viitorul mai îndepărtat;
• nevoia de dragoste.
Stroufe, Egeland, Carlson si Collins (2005) au formulat o serie de principii privind
dezvoltarea umană:
1. nimic nu e mai important pentru dezvoltarea copilului ca ingrijirile primite, mai
ales cele din primii ani de viată;
2. individul se află tot timpul sub impactul întregii istorii a experienţelor
cumulate şi, chiar după perioade de schimbări majore din viata lui,
experienţa timpurie nu e ştearsă niciodată;
3. unele caracteristici personale sau diferite forme de psihopatologie sunt
construcţii ale dezvoltării, şi nu caracteristici innăscute;

14
 4. regula dezvoltării coerente a individului este că schimbarea şi continuitatea
sunt permanente;
5. individul poate fi înteles doar în cadrul unui model al tranzacţiilor continue între
persoana aflată în dezvoltare şi sprijinul şi provocările cărora trebuie sa le
facă faţă.
Când nevoile copilului sunt prompt şi corect citite de mamă şi răspunsul este imediat,
copilul cu un bun potenţial ereditar va avea o dezvoltare optimă.
Neurobiologia ne demonstrează faptul că nesatisfacerea acestor nevoi creează o
suferinţă cu consecinţe drastice asupra dezvoltării creierului copilului.
Pe masură ce societăţile omeneşti au cunoscut nevoile fiinţei umane ce îi
condiţionează dezvoltarea sănătoasă, au fost create legi care să promoveze şi să apere
satisfacerea acestor nevoi. Drepturile copilului, stipulate în Declaraţia ONU din 1989, nu
reprezintă decât tot atâtea nevoi ale copilului, care îi condiţionează dezvoltarea.
Din punct de vedere emoţional, putem vorbi de patru mari categorii de nevoi:
1. nevoia de dragoste şi securitate;
2. nevoia de experienţe noi, de stimulare;
3. nevoia de a fi laudat şi recunoscut ca fiind capabil;
4. nevoia de responsabilităţi.
Importanţa lor se schimbă în cursul dezvoltării, în diferitele momente ale evoluţiei
copilului.
Dragostea aducatoare de securitate : este cea mai importantă nevoie la vârstă mică,
oferind baza viitoarelor relaţii sociale, în familie, cu parinţii şi fraţii, cu colegii, cu propria familie
mai târziu. Ea este o condiţie pentru dezvoltarea unei personalităţi sănătoase; abilitatea de a
reacţiona şi de a răspunde la dragoste şi, mai târziu, de a deveni un părinte iubitor depinde de
măsura şi felul în care această nevoie a fost satisfacută în copilărie. E o nevoie permanentă a fiinţei
umane, dar este primordială pentru intrarea copilului în lume, pentru umanizarea lui. Dragostea îl
leagă pe copil de mamă, tată, familie, îl face loial părinţilor săi şi celor pe care îi iubeşte.
Satisfacerea acestei nevoi îi oferă securitate copilului în sânul familiei, sentimentul
siguranţei şi al încrederii în ceilalţi, iar mai târziu al încrederii în sine. Iubit de cei din jurul sau,
copilul învată că este demn de a fi iubit, că e valoros, preţios. El învaţă să se iubească pe sine, să
se respecte, să se considere de preţ. Sinele lui se diferenţiază de ceilalţi, sprijinit de dragostea lor,
într-o atmosferă de dragoste şi preţuire reciprocă. Ataşamentul (legătura afectivă a copilului cu cel
care îl ingrijeşte) faţă de mamă, de cel ce îl ingrijeşte îl face pe copil, în acelaşi timp, puternic –
dacă are parinţi buni, ce îl respectă şi îl inţeleg – şi slab, vulnerabil, în cazul când părinţii nu ştiu
să răspundă nevoilor sale prin funcţiile parentale pe care le îndeplinesc.
Nevoia de noi experienţe: satisfacerea ei este importantă pentru dezvoltarea
intelectuală a copilului. Aşa cum hrana este importantă pentru creşterea fizică, experienţele
sunt esenţiale pentru dezvoltarea cognitivă. Jocul şi dezvoltarea limbajului sunt cele mai
importante în acest sens. Prin ele, copilul explorează lumea şi invaţă să colaboreze cu ea.
Nevoia de recunoaştere a capacităţilor şi nevoia de a fi apreciat: dacă mai târziu o
acţiune bine făcută conţine în ea însăşi răsplata, la început, pentru a deveni încrezător în
posibilităţile lui, copilul are nevoie de încurajare şi răsplată. Chiar şi adultul rămâne sensibil
la premii şi recunoaşteri ale meritelor sale. Aceste ,,răsplăţi” oferite de adulţi copiilor sunt
necesare pentru a depăşi dificultăţile şi conflictele inerente dezvoltării.
Incurajările şi cererile rezonabile sunt importante. Nivelul optim de dificultate a sarcinii
este stabilit, atunci când succesul e posibil, prin capacităţile copilului, cu un efort rezonabil, în
acord cu aceste capacităţi; ele depind de starea de moment şi de etapa de dezvoltare a copilului.
Educatorii oferă recompense negative, sancţiuni şi de aici pot apărea o atitudine de respingere din
partea copilului faţă de învăţare, faţă de instituţia şcolii, o stimă de sine scăzută cauzată de
sancţiuni, o atitudine de respingere faţă de efort. Toate aceste neajunsuri pe care nu le dorim, dar

15
le întâlnim frecvent în rândul copiilor, sunt pricinuite de nerecunoaşterea calităţilor lor şi de
nerecompensarea lor de către cei din jur.
În studiul longitudinal realizat de Alain Stroufe, al doilea factor de risc major pentru
dezvoltarea sănătoasă a copilului, după ataşamentul insecurizant, este abandonarea şcolii.
Copiii au cu toţii un potenţial de învăţare pe care şcoala poate să-l stimuleze, recunoscând şi
răsplătind eforturile făcute de copil, ori să îl transforme în indisponibilitate de învăţare, prin
sancţionarea greşelilor şi omiterea reuşitelor.
Nevoia de responsabilităţi: creşterea independenţei copilului. Mai întâi,
în jurul vărstei de 3 ani, copilul invată să se îngrijească singur (mănâncă, se spală, se
imbraca). Responsabilităţile cresc pe măsura înaintării în vârstă, fiind importante pentru că
dau sentimentul de libertate în timpul desfăşurării propriilor acţiuni. Dacă la vârsta la care
copilul solicită responsabilităţi, această nevoie nu este valorizată de părinţi, mai târziu, când
părinţii au aşteptări fată de tânăr, el nu va şti şi nu va avea iniţiativă sau capacitatea de a-şi
asuma anumite responsabilităţi, dezamagindu-i pe aceştia. Dacă stadiile care cer
responsabilităţi sunt bine valorizate de cei din jurul copilului, la maturitate individul va fi
capabil să îşi asume responsabilităţi şi pentru alţii.
Responsabilităţile trebuie date în cadrul şi sub indrumarea familiei. Asumându-şi
responsabilităţi, copilul învată reguli, de ce se face un anumit lucru într-un anumit fel, ce
este permis, ce nu. El va trebui să beneficieze de prezenţa adultului pentru a-şi asuma
anumite responsabilităţi mai complexe. Adultul va juca rolul de expert, ghid sau partener, în
funcţie de vârsta şi maturitatea copilului. Adolescentul trebuie să aibă sprijin afectiv, dar şi
posibilitatea şi ocazia de a lua decizii şi de a-şi asuma consecinţele.
Greşelile făcute în întâmpinarea nevoilor copilului pot distorsiona dezvoltarea
acestuia. Consecinţele sunt dramatice atât pentru individ, cât şi pentru societate. Tensiuni
intolerabile între individ şi mediul său de viaţă au la origine suferinţe, pericole prin care a
trecut copilul. În locul unei atitudini de bucurie şi colaborare cu cei din jur, atitudinea
copilului şi a tânărului va fi una de luptă sau fugă, atac sau renunţare.
Atât agresivitatea, cât şi supraprotejarea copilului sunt erori în tratarea acestuia. Ele
neglijează nevoile emoţionale, sociale, intelectuale ale acestuia. Reacţiile sociale ale celor
respinşi în copilărie sunt furia, frica, ura, lipsa de interes, de empatie pentru ceilalţi,
incapacitatea de a avea relaţii mutuale satisfăcătoare.

CAPITOLUL III
ABORDARE DIN PERSPECTIVĂ JURIDICĂ

III.1 Acte normative

16
 • Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului constituie
premisa schimbării mentalităţii, a procedurilor şi practicilor care trebuie acceptate şi aplicate de
toţi cei care lucrează cu copiii şi familiile lor.
Fundamentul Legii îl reprezintă faptul că părinţii sunt responsabili pentru creşterea,
îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Mai mult, atunci când intervin probleme, părinţii sunt
îndreptăţiţi să primească sprijinul de care au nevoie din partea comunitaţii şi al autorităţilor locale.
Numai dacă părinţii şi autoritaţile locale nu-şi pot indeplini obligaţiile ce le revin faţă de copii,
intervin în mod complementar autorităţile judeţene, reprezentate prin DGASPC, sau alte instituţii
funcţie de problematica beneficiarilor. Iar atunci când o astfel de intervenţie este necesară, ea
trebuie să fie proporţională cu circumstanţele situaţiei copilului şi să urmeze procedurile descrise
de lege.
• Ordinul 219 din 15.06.2006, privind activitaţile de identificare, intervenţie şi
monitorizare a copiilor care sunt lipsiti de ingrijirea parinţilor pe perioada în care acestia se
află la muncă în străinătate”, act normativ care vine în sprijinul părinţilor care doresc să
lucreze cu contract de muncă în străinătate nu inainte de a le asigura copiilor săi un mediu
securizant, afectiv astfel încăt aceştia să depăşească cu uşurinţă efectele separării de părinţi.
Prevederile Ordinului 219/2006, se adresează:
- copilului lipsit de grija ambilor parinţi plecaţi în străinătate;
- părintelui în cazul familiilor monoparentale;
- copilului lipsit de grija părintelui care prin hotărâre judecătorească, are obligaţia creşterii şi
educării acestuia.

III.2. Competenţă teritorială

Competenţa teritorială în abordarea cazurilor de acest gen revine serviciilor publice de
asistenţă socială socială organizate la nivelul municipiilor, oreşelor, comunelor, sectoarelor
capitalei, de la domiciliul familiei copilului sau pe raza căruia se află copilul13.

III. 3. Competenţă instituţională

Serviciilor publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor
/oraşelor/comunelor/sectoarelor capitalei denumite generic SPAS le revin următoarele atribuţii:
 de a identifica cazurile de copii ai căror părinţi se află la muncă în străinătate.
Identificarea trebuie să fie permanentă, astfel că orice caz nou apărut să fie în atenţia
autorităţilor.
 de a intocmi un raport de evaluare initială pentru fiecare copil identificat.
 de a întocmi Planul de Servicii, în vederea prevenirii separării copilului de
familia sa.
 acordarea servicii de consiliere şi suport familiei/persoanei la care se află în
întreţinere şi îngrijire copilul ;
 sesizarea imediată a DGASPC cu privire la identificarea cazului în vederea
instituirii unei măsuri de protecţie specială pentru copilul care face obiectul Ordinului
219/2006;
 reevaluarea situaţiei acestor copii la fiecare 3 luni;
 întocmirea şi transmiterea către DGASPC a situaţiei centralizate pe plan local a
cazurilor de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinatăte ;
 asigurarea acţiunilor de informare referitoare la posibilităţile legale de care pot
dispune părinţii care pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării prorecţiei fizice,
juridice a copiilor care urmează să rămână în ţară ;
13
În conf. cu prevederile Ordinului 219/2006 şi ale Legii 272/2004 competenţa teritorială de intervenţie şi
monotorizare a cazurilor ce au ca grup tintă copiii revine primăriei de domiciliu

17
  eliberarea dovezii din care să reiasă notificarea intenţiei părinţilor de a pleca la
muncă în străinătate.
La nivelul judeţului Bacău, Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Parinţi şi Copii din
cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, este serviciul care
instrumentează din anul 2006 cazurile de copii care se află în situaţie de risc ca urmare a separării
de părinţii plecaţi la muncă în străinătate.
În perioada 2006 -2007, specialiştii CCS au solicitat trimestrial consiliilor locale din
judeţul Bacău transmiterea situaţiei centralizate a copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în
străinătate, care ulterior a fost prelucrată şi raportată Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Drepturilor Copilului. Începând cu anul 2008, această activitate a fost preluată de către Serviciul
Monitorizare din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău.
Conform ultimelor date de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului,instituţie
care deţine rolul monitorizării acestui fenomen, în România se estimeză ca sunt 82.464 de copii
ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar dintre aceştia, un număr de 2.500 de
copii beneficiază de o măsură de protecţie specială în conformitate cu Legea 272/2004. Un
numar de 24.406 copii provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi, 47.154 din familii
în care este plecat doar un membru, iar în 8.904 cazuri, singurul susţinător legal este plecat.
Judeţele cu cel mai mare număr de copii rămasi fără părinţi (plecaţi la muncă în
străinătate) sunt Suceava, Neamţ, Bacău, Galaţi, Iaşi, Dâmboviţa, Constanţa, Maramureş,
Botoşani şi Vaslui.
Copiii cu părinţi care lucrează în străinătate beneficiază de servicii specializate şi ingrijire
ca şi cei aflaţi în dificultate, neexistând prevederi speciale ale legii pentru aceste cazuri.
Mii de români au ales în ultimii ani să plece la muncă în străinătate, în special în Spania,
Italia, Irlanda şi Germania. O parte din parinţii plecaţi şi-au reîntregit familia în ţările în care
aceştia au fost adoptaţi începând o noua viată.
Potrivit ultimelor reglementări, persoanele care pleacă să lucreze în străinătate sunt
obligate să depună în dosarul de la Oficiul Naţional pentru Migrarea Forţei de Muncă şi o
declaraţie în care se precizează în grija cui au rămas copiii.
Conform legislaţiei în vigoare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, copilul trebuie
reprezentat de părinţii săi, de curator sau de tutore în toate relaţiile lui cu şcoala sau instituţiile
statului.

CAPITOLUL IV
PARTEA DE CERCETARE

18
IV.1. Managementul de caz în ceea ce priveşte cazuistica copiilor a căror
parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate

Descrierea Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii

MISIUNE:
Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii, îsi desfăşoara activitatea în sediul
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi funcţionează ca un serviciu de zi,
care are rolul de a sprijini şi asista parinţii/ potenţialii părinţi pentru a face faţă dificultăţilor
psihosociale care afectează relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, sprijină
copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora (de comunicare şi ordin emoţional, de
adaptare şcolară şi socială), scopul principal fiind prevenirea separării copilului de familia
naturală sau extinsă.

OBIECTIVE:
- creşterea numărului de părinţi care conştientizează nevoile copilului de a se dezvolta într-
un mediu familial stabil din punct de vedere emoţional;
- creşterea numărului de părinţi care conştientizează factorii ce pun în pericol sănătatea,
securitatea, dezvoltarea morală, educaţia şi integrarea socială a copilului;
- imbunătăţirea abilităţilor parentale în ceea ce priveşte îngrijirea şi dezvoltarea copiilor;
- reducerea numărului de copii care ajung în instituţii datorită unor dificultăţi temporare
prin care trec părinţii acestora;
- creşterea gradului de implicare a profesionaliştilor din serviciile comunitare în depistarea
precoce a riscurilor care determină separarea copilului aflat în situaţie de risc de familia sa.

BENEFICIARII ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA :

- copilul neglijat, abuzat psihic şi emoţional, ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă, în
străinătate ;
- predomină familia săracă, lipsită de veniturile stabile ;
- predomină familiile destructurate (situaţii de divorţ, concubinaj) ;
- relaţii disfucţionale în care sărăcia asociată cu violenţa şi alcoolismul duc la apariţia
abuzului asupra copiilor şi separarea acestora de familia naturală sau extinsă ;
- starea de sănătate psihică a părinţilor ;
- vârsta infantilă a mamelor care dau naştere unui copil ;
- adolescenţi cu tulburări de comportament pe fondul divorţului părinţilor sau
neînţelegerilor dintre generaţii.

SERVICII OFERITE
Consiliere şi Informare
Intervenţia în cazurile de abuz şi neglijare asupra copilului este sistemică, copilul reprezentând o
parte a sistemului familial, accentul punându-se pe modificarea relaţiilor acestuia cu ceilalţi
membri. Intervenţia este centrată pe două direcţii:
 Recuperator – centrată pe copil şi familie, folosindu-se consilierea şi terapia.
 Consilierea este un proces de ascultare şi oferire de informaţii persoanei
asistate, astfel încât aceasta să fie capabilă să ia o decizie. Specialiştii
acţionează prin metode specifice asupra emoţiilor, gândurilor, conflictelor
interne sau externe.

19
  Prin terapie copiii sunt ajutaţi să-şi înţeleagă sentimentele, gândurile şi
comportamentul, să înveţe să-şi controleze reacţiile şi să-şi îmbunătăţească
interacţiunea cu ceilalţi.
 Juridic – atunci când dezvoltarea copilului este pusă în pericol şi se impune
instituirea unei măsuri de protecţie specială în conformitate cu Legea
nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
 Intervenţia cea mai utilizată este evaluarea situaţiei copilului,
responsabilizarea părinţilor, a autorităţilor locale de la domiciliul familiei şi
ultima formă de intervenţie este scoaterea copilului din mediul abuziv şi
plasarea temporară a acestuia în afara familiei.
Rezultatul pe care îl dorim în urma intervenţiei de specialitate este prevenirea separării
copiilor de familie şi mediul în care au crescut, familia să rămâna intactă, astfel incât copilul să
se simtă în siguranţă şi părinţii să-i ofere suportul emoţional necesar dezvoltării personalităţii
acestuia.

Sprijin şi Educaţie Parentală:

Aceste activităţi se realizează prin împărtăşirea de competenţe între părinţi şi profesionişti
şi au ca scop :
- dezvoltarea abilităţilor parentale, dezvoltarea abilităţilor de îngrijire şi creştere
adecvată a copiilor;
- crearea şi dezvoltarea reţelei de sprijin comunitar formată din părinţii incluşi în
programele de educaţie parentală;
- dezvoltarea capacităţii părinţilor de a face faţă provocărilor legate de creşterea şi
educarea copiilor;
- reducerea izolării părinţilor prin relaţionarea cu alţi părinţi;
- asigurarea accesului la resursele comunitare.
Acordarea acestor servicii este în concordanţă cu standardele de calitate minime
obligatorii, iar abordarea personalizată a fiecărui caz intrat în atenţia CCS este centrată atât pe
tipurile de nevoi, cât şi pe categoriile de beneficiari.

ACTIVITĂŢI DERULATE :
a) activităti de informare şi promovare a serviciilor oferite în interesul superior al copilului expus
la abuz, neglijare, abandon, în scopul prevenirii separării copiilor de familia naturală/extinsă ca
urmare a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate ;
- instrumente utilizate : materiale informative pentru copii şi părinţi ;
- campanii de informare, educare, comunicare cu scop de sensibilizare a comunităţii ;
- atragerea de voluntari în scopul promovării serviciilor (contracte de colaborare cu licee şi
universităţi) ;
- realizarea de lecţii demonstrative, întâlniri, dezbateri, work-shopuri în unităţi şcolare, comunităţi
locale, în scopul prevenirii situaţiilor de abuz, neglijare şi părăsire a copiilor.
b) activităţi de prevenire desfăşurate de specialişti
Activităţile desfăşurate în conformitate cu Ordinul 219/2006, privind activităţile de identificare,
intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care
aceştia se află la muncă în străinătate au fost :
- înştiinţarea autorităţilor locale cu privire la cadrul legislativ şi responsabilităţile autorităţilor
locale în concordanţă cu Ordinul 219/ 2006 :
- întocmirea unei baze de date ;
- centralizarea şi prelucrarea datelor transmise trimestrial de către reprezentanţii autorităţilor
locale ;

20
- transmiterea datelor de către specialiştii CCS la ANPDC în scopul elaborării unei statistici la
nivel naţional.
• În cadrul unui program de acţiune împotriva efectelor negative ale migraţiei coordonat de
Asociaţia “ Alternative Sociale”, la nivelul judeţului Bacău, în luna mai 2007 a fost încheiat un
parteneriat între: Asociaţia Betania, DGASPC, IPJ, ISJ, ASP şi SPAS Bacău, în scopul
informării şi conştientizării populaţiei cu privire la posibilităţile legale de care dispun părinţii care
pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării protecţiei fizice şi juridice a copiilor rămaşi în
tară, care vizează:
- creşterea gradului de informare şi mediatizare asupra efectelor psihosociale care pot apare la
copil în urma separării de părinţi;
- necesitatea înfiinţării la nivel local a serviciilor de prevenire care să ofere familiilor consiliere,
informare, sprijin, educaţie parentală şi plannig familial;
- realizarea de parteneriate instituţionale la nivelul fiecărei comunităţi, în scopul identificării,
evaluării şi oferirii de servicii specializate funcţie de nevoi .
În baza convenţiei de colaborare cu Asociaţia Betania şi implicit Asociaţia Alternative
Sociale – Iaşi s-au realizat :
Campania ,, Ai grijă de copiii tăi oriunde ai fi !’’ (activităţi desfăşurate în perioada
2007- 2008) în judeţul Bacău. Pe parcursul campaniei au fost distribuite pliante, flyere, manuale
cu metodologia de lucru din punct de vedere social, psihologic şi juridic a copiilor rămaşi singuri
acasă ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate şi afişe cu mesajul campaniei în mai
multe localităţi ale judeţului Bacău. Toate materialele au fost transmise primăriilor prin
intermediul specialiştilor din cadrul Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii pe
parcursul deplasărilor efectuate în interes de serviciu sau cu prilejul altor întâlniri de lucru.
Proiectul “Copiii singuri acasă – o problemă ce ne priveşte pe toţi”, prin care s-au
desfaşurat urmatoarele activitaţi:
- întâlnire de lucru cu partenerii şi membrii Coaliţiei Regionale împotriva traficului de fiinţe
umane, IPJ Iaşi şi Inspectoratul de Poliţie de Frontieră Iaşi şi reprezentanţii Direcţiilor Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din tară, în vederea prezentării metodologiei de lucru
privind asistenţa socială, psihologică şi juridică a copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a
plecării părinţilor la muncă în străinătate ( manual elaborat de Asociaţia Alternative Sociale –
Iaşi).
- s-a colaborat cu reprezentanţii mass-media locală care au publicat periodic date statistice cu
privire la ,,copiii singuri acasă’’ şi efectele separării acestora de familia naturală în scopul
sensibilizării opiniei publice.

Managementul de caz
Metodologia de lucru a Centrului de Consiliere privind cazurile cu părinţi plecaţi la
muncă în străinătate cuprinde proceduri concrete a cazurilor în concordanţă cu Legea
272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Standardele minime
obligatorii pentru Centrul de Consiliere.
• Etapele instrumentării cazurilor :
- se analizează toate sesizările (telefonice, directe, scrise, cele cu caracter de petiţie dar şi cazurile
apărute in mass-media) care aduc la cunoştinţă situaţii de neglijare, abuz, maltratare psihică,
abandon, exploatare prin muncă sau trafic de persoane – copii, victime a separării de părinţii
plecaţi la muncă în străinătate şi se intocmeşte fişa de evaluare iniţială (vezi anexa 1) ;
- se evaluează nevoile imediate ale clientului şi a potenţialului de risc cu privire la abuz, neglijare,
maltratare sau părasire a copilului;
- echipa mobila se deplasează în teren, în scopul evaluării detaliate şi a intervenţiei în situaţii de
criză;

21
- întrucât misiunea serviciului şi obiectivul principal al activităţii CCS este – prevenirea separării
copiilor de familia naturală sau extinsă – desfăşurăm actiuni de informare si consiliere în scopul
depăşirii unor situaţii dificile în care sunt angrenaţi membrii familiei naturale/extinse atunci când
sunt situaţii de divorţ, pierderea locului de muncă, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul
unuia dintre soţi, adolescenţi cu probleme de comportament, etc;
- includem copii sau membri ai familiei cu acordul în scris al acestora (vezi anexa 2) în programe
de consiliere, se stabilesc împreună cu beneficiarul obiective clare, consemnate în Planul
Personalizat de Consiliere, în vederea depăşirii problemei cu care se confruntă, (vezi anexa 3);
- se iau măsuri în regim de urgenţă atunci când se consideră că viaţa copiilor, integritatea fizică şi
psihică sau securitatea le-au fost puse în pericol, şi se intocmeşte Planul Individualizat de Protecţie
(vezi anexa 4) ;
- monitorizăm cazurile astfel încât să prevenim instituţionalizarea copiilor ;
- se inchide cazul numai după ce s-au parcurs toate etapele astfel încât să se prevină recidivarea
acestuia.
Toată această activitate nu se poate desfăşura fără o colaborare permanentă cu familia, cu
serviciile de asistenţă socială, medicală, poliţie, şcoală, ONG – uri, parchet, cu membrii
comunităţii sau alte instituţii abilitate să sprijine specialiştii DGASPC în rezolvarea cazurilor, în
conformitate cu Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

IV.2.Date statistice cu privire la cazuistica copiilor cu unul /ambii părinţi

plecaţi la muncă în străinătate instrumentată de Centrul de Consiliere în
perioada 2006 –2010

În perioada 2006- 2010 s-au primit un număr de 179 sesizari care au vizat familii cu unul
sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, şi au fost implicaţi un numar de 350 cazuri de
copii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
S-a instituit măsura de protecţie specializată pentru un numar de 28 de copii, restul copiilor
au rămas în familia naturală/extinsă fiind monitorizaţi de către autorităţile locale.

Evoluţia cazurilor :
• 2006 – din numărul total de 216 cazuri instrumentate, 6 cazuri în care au fost
implicaţi un număr de 19 copii au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au plecat la
muncă în străinătate. Nu s-a instituit nicio măsură de protecţie, copiii ramânând în familie;
• 2007 – din numărul total de 314 cazuri instrumentate, 46 cazuri în care au fost
implicaţi un număr de 81 copii, au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au plecat
la muncă în străinătate, iar un număr de 5 copii au fost preluaţi în sistemul de protecţie;
• 2008 – din numărul total de 308 de cazuri instrumentate, 60 cazuri în care au fost
implicati un numar de 119 de copii au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au
plecat la muncă în străinătate, iar un număr de 7 copii au fost preluaţi în sistemul de
protecţie;
• 2009 –– din numărul total de 239 de cazuri instrumentate, 54 cazuri în care au fost
implicaţi un număr de 107 copii au vizat familiile în care unul sau ambii parinti au plecat
la munca în străinătate, iar un număr de 12 copii au fost preluaţi în sistemul de protecţie;
• I semestru 2010 –din numarul total de 73 cazuri instrumentate, 13 cazuri in care au
fost implicaţi un număr de 24 copii.
Nota: Începand cu semestrul II 2010, specialiştii CCS desfăşoară doar activităţi de prevenire
a separării copilului de familia naturală/extinsă, in conformitate cu Standardelor minime
obligatorii pentru Centrul de Consiliere, fără a mai institui masuri de protecţie specială

22
NUMĂRUL TOTAL AL SEMNALĂRILOR 179
Număr cazuri copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate 350

.A Clasificarea sesizărilor
Sesizări telefonice:

persoane fizice (părinţi, vecini, rude, alte persoane) 24

• instituţii (ISJB, Direcţia Muncii, ASP,IPJ,AJOFM etc.) 3
• anonimă -
Autosesizări
6
( cazuri din mass – media)
Sesizări scrise
 persoane fizice (părinţi, vecini, rude, alte persoane) 67
 instituţii (ISJB, Direcţia Muncii, ASP,IPJ,AJOFM etc.) 44
 anonimă -
 petiţii ( înregistrate cu nr. 40……) -
Sesizari directe 35

B. Tipologia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc ca urmare a părinţilor plecaţi la

muncă în străinătate

Nr. crt. Motivul semnalării Nr. Nr. copii

cazuri
1 Neglijare 64 136
2 Abuz emoţional - -
3 Abuz fizic - -
4 Neîntelegeri între membrii familiei şi violenţa domestică 47 77
5 Copii ai căror părinţi nu au locuinţă - -
6 Situaţie financiară precară 23 70
7 Copii cu un părinte sau ambii arestaţi 5 10
8 Copii şi membrii familiei fără acte de identitate - -
9 Adolescenţi cu tulburări de comportament( furt, abandon şcolar,
minore însărcinate, fugiţi de acasă, adoptaţi, tentative de suicid, 30 43
etc.)
10 Copii născuţi pe teritoriul altor tări 1 2
11 Alte situaţii 9 12
12 TOTAL 179 350

C Repartiţia în teritoriu a cazurilor

Nr. Crt. Domiciliul copilului (copiilor) Număr cazuri

1. Municipiul Bacău 59
2. Mediul urban 33
3. Mediul rural 81
4. Alt judeţ 6

23
 D. Distribuţia copiilor pe categorii de vârstă:

Cazuri de: < 1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13ani 14-17ani >18 ani
a. Abuz
emoţional
c. Abuz fizic
c. neglijare 6 8 20 26 41 35
d. situaţii 3 9 33 46 69 54
de risc

E. Instituire măsură de protecţie specială

Nr. Modul de rezolvare a cazului

crt
INSTITUIRE MĂSURĂ DE PROTECŢIE SPECIALĂ
2. 28
( numar copii)
Plasament prin Comisia pentru Protectia Copilului:
a. la o persona -
3.
b. într-un centru rezidential 1
c. la AMP -
Plasament în regim de urgenţă cu dispoziţie de plasament
a. la o persoană 5
4.
b. într-un centru rezidenţial 3
c. la AMP 6
Plasament în regim de urgenţa prin Ordonanţă Preşedinţială
a. la o persoană 2
5.
b. într-un centru rezidenţial 3
c. la AMP 1
Plasament
a. la o persoană 3
6.
b. într-un centru rezidenţial 4
c. AMP
Revocarea măsurii de plasament şi reintegrare în familia
7. -
naturală
Notă : la rezolvarea cazurilor au fost implicate familiile şi autorităţile locale (primăriile din
judeţ, poliţia, SPAS, unităţile medicale, inspectoratul şcolar, ONG.)

Aşa cum se observă din situaţia prezentată mai sus şi în consens cu misiunea serviciului de
consiliere, specialiştii au instrumentat cazurile sprijiniţi de toţi factorii de decizie: membrii ai
familiilor naturale sau extinse şi reprezentanţi ai autorităţilor locale de la cadre didactice, primar,
poliţist până la preoţi cu care s-a colaborat astfel încât să se prevină separarea copiilor de familia
naturală /extinsă şi de mediul în care aceştia au crescut, în conformitate cu Legea nr.272/2004,
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Cele mai multe sesizari au vizat copiii din mediul rural. Aceştia au fost lăsaţi în grija
bunicilor care de cele mai multe ori se confruntau cu probleme de ordin financiar. Pe fondul

24
acestor lipsuri s-au semnalat cazuri de neglijare şi abuz, cazuri în care este obligatorie implicarea
autorităţilor locale.
Reprezentanţii autorităţilor locale au fost informaţi cu privire la modalităţile de intervenţie
pe caz în scopul monitorizării şi soluţionării acestora pe plan local.
Dacă la nivelul fiecărei primării ar exista un serviciu de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii
în care să-şi desfăşoare activitatea un asistent social, un psiholog şi un consilier juridic, o mare
parte din problemele specifice comunităţii îşi vor putea găsi rezolvarea pe plan local.
De asemenea, se pot accesa proiecte de finanţare propuse de Uniunea Europeană centrate
pe nevoile comunităţii. În acest sens se poate solicita finanţare în scopul deschiderii unor Centre
de Zi subordonate primăriilor care să ofere gazduire, hrană, educaţie, însuşirea deprinderilor de
viată independentă şi petrecerea timpului liber într-un mod util, servicii specializate (consiliere şi
asistenţă socială) astfel încât aceştia să depăşească mai uşor situaţia de criză în care se află ca
urmare a separării de părinţi.
Eficienţa acestor proiecte este posibilă în urma încheierii unor parteneriate de colaborare
între instituţii ale statului ( DGASPC, ISJ, ASP, DMMPS) precum si ONG – uri.

IV. 3. Servicii specializate

Cele mai multe cazuri pe care le-a instrumentat CCS au avut în comun faptul că numai unul
dintre părinţi era plecat în străinătate, iar părintele care se îngrijeşte de copilul din tară se
confruntă cu probleme nu atăt de ordin material, ci mai degrabă de ordin emoţional. Copilul, odată
cu trecerea anilor, începe să reacţioneze, să-şi arate frustrările acumulate pe toată perioada
despărţirii de unul dintre părinţi, adoptând comportamente atipice.
Chiar dacă părintele care apelează la serviciile specialiştilor doreşte includerea copilului într-
un program de consiliere, de cele mai multe ori s-a constatat că problema cea mai gravă este la
părinte.
Părintele rămas acasă, şi mai ales taţii, nu reuşesc să se descurce cu treburile casnice şi să
acorde sprijin emoţional copiilor. Aceştia sunt anxiosi, depresivi, îsi acuză soţiile sau concubinele
de relaţii extraconjugale recurgând până la a le interzice copiilor să discute la telefon cu mamele
plecate. S-a constatat că taţii rămaşi în tară, cu toate grijile familiei devin dependenţi de alcool sau
chiar recurg la tentative de suicid.
Dupa finalizarea perioadei de evaluare iniţială atât părintele cât şi copilul sunt incluşi într-un program de consiliere în care, de
comun acord cu specialiştii, se stabilesc obiective şi activităţi, pentru ca cei implicaţi să depaşescă problemele.
Obiectivele propuse de specialiştii care consiliază au ca drept scop următoarele:
 schimbarea atitudinilor negative ale părinţilor faţă de copil;
 ameliorarea interacţiunilor disfuncţionale părinte-copil, prin menţinerea şi consolidarea relaţiilor parentale;
 dezvoltarea unei relaţii de ataşament pozitiv părinte-copil;
 îmbunătăţirea modurilor de comunicare părinte-copil;
 dezvoltarea competenţelor parentale;
 conştientizarea de către familie a nevoilor psihologice şi afective ale copiilor, sprijinirea familiei pentru a înţelege
nevoile de îngrijire permanentă a copilului în familia sa;
 depăşirea situaţiei de risc de separare a copilului de familie; evitarea alterării definitive a relaţiei părinte-copil;
 ameliorarea dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale;
 depăşirea stărilor conflictuale intrafamiliale şi inter-generaţionale;
 sprijinirea familiei pentru a acorda ajutor mamei / tatălui.
Ca metode de evaluare psiho-socială sunt folosite: observaţia, interviul, testele psihologice.
Evaluarea psihologică are drept obiectiv evidenţierea tuturor problemelor, a interrelaţiilor
dintre acestea şi a priorităţilor în ceea ce priveşte intervenţia terapeutică. Se abordează problema
care creează persoanei cel mai ridicat grad de disconfort.
Observaţia se desfăşoară în cadrul unui interviu flexibil, care poate fi structurat în funcţie de câţiva paşi – reper sau poate fi adaptat
şi completat pe parcurs:
- stabilirea unei atmosfere prietenoase şi câştigarea încrederii ;
- copilul este întrebat cum preferă să i se spună ;

25
 - se incepe o discuţie despre subiecte neutre înainte de a aborda problema propriu-zisă.
Când s-a stabilit o relaţie de prietenie, se deschide discuţia asupra problemei copilului în contextul vieţii lui, a speranţelor şi
dorinţelor sale, a ceea ce îi place în modul lui de a fi, de a trăi. Limbajul folosit este pe măsura capacităţilor de întelegere ale copilului,
evitându-se termenii de specialitate şi preferându-se un limbaj simplu, clar, emoţional, cu expresivitate crescută, securizant, dar cu un grad
suficient de mare de spontaneitate, sensibilitate şi, in context, de umor, care să destindă progresiv relaţia şi să crească încrederea. I se oferă
posibilitatea de a-şi exprima dorinţele, preocupările şi sentimentele prin desen.
Interacţiunile dintre copil şi consilier ajută persoana care are grijă de copil să înţeleagă mai bine natura problemelor cu care se
confruntă acesta. Ei pot înţelege mai bine gândurile, sentimentele şi frământările copiilor şi pot pune întrebări într-o modalitate terapeutică.
Descoperirile făcute alături de consilier vor mări ataşamentul îngrijitorului faţă de copil. O asemenea participare dezvoltă un sentiment al
respectului mutual, înţelegere şi iertare pentru neînţelegerile şi tensiunile trecute care au alterat relaţia lor.
Copiii sunt capabili să işi asume experienţele dificile şi chiar să îşi dezvăluie emoţiile, dacă şi adulţii importanţi din
jurul lor procedează la fel. Deseori, copiii întâmpină dificultăţi majore în exprimarea verbală a simţămintelor, cauzate fie de nedezvoltarea
deprinderilor de comunicare, fie de trăirile complexe pe care le determină pierderile suferite. Pe de alta parte, se pot teme de faptul că,
odata dezvaluite sentimentele dramatice, acestea vor cauza la randul lor alte calamităţi. În realitate, exprimarea verbală a sentimentelor
negative conduce la ofilirea acestora. Copiii sunt incurajaţi şi ajutaţi să scoată la lumină – cu cuvintele lor – propriile sentimente, în mod
repetat. Exprimarea, revizuirea şi reaşţezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de însănătoşire. Se pot observa şi
reacţiile copilului atunci când vorbeşte despre persoanele importante din viaţa lui, despre experienţele de viaţă, despre şcoală, despre alte
situaţii întâmpinate.
Consilierea este un mijloc de a modifica comportamentul. Este o experienţâ de comunicare,
o căutare în comun a sensului în viaţa omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esenţial,
concomitent cu căutarea şi consecinţele ei. Această căutare este însăşi viaţa, iar consilierea este
numai o intensificare a acestei căutări.
Prin consiliere acţionăm prin metode specifice asupra emoţiilor, gândurilor, percepţiilor,
conflictelor interne sau externe. Este un proces de ascultare şi oferire de informaţii persoanei
asistate, astfel încât aceasta să fie capabilă să ia o decizie.
Consilierea (individuală sau de grup) se face atât în cabinetul de consiliere cât şi în mediul
de viaţă al clientului sub forma unor şedinţe (interviuri) de lucru practice, în cadrul cărora se
dezvoltă un tip special de relaţie – relaţia de consiliere. Rolul consilierii este, cu precădere, unul
proactiv, iar prin intermediul acestei activităţi se încearcă prevenirea situaţiilor de criză personală,
familială, educaţională şi socială.
Activităţile de consiliere urmăresc să cultive la clienţi:
- cristalizarea unei imagini de sine pozitive;
- sporirea responsabilităţii personale faţă de sine, fata de alţii si fata de societate;
- creşterea capacităţii de luare a deciziilor (independenţa alegerilor personale);
- păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec;
- creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică;
- autoevaluarea realistă a potenţialului propriu: intelectual, fizic, aptitudinal ;
- cunoaşterea clară a calităţilor personale şi punctelor slabe;
- asumarea de obiective realiste, realizabile;
- capacitatea de analiză a propriilor erori, greşeli, eşecuri;
- asumarea riscurilor, stăpânirea situaţiilor de incertitudine, anticiparea
consecinţelor;
- adoptarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător.
Obervatiile si interviurile sunt completate de aplicarea unor teste. Se folosesc preponderent
testele proiective: testul ,,arborelui”, testul ,,desenului figurii umane”, testul ,,desenul familiei”,
testul ,,omuleţului”, etc.

26
 IV. 4. Studiu comparativ a situaţiei copiilor cu unul sau ambii părinţi plecaţi la
muncă în străinătate la nivelul judeţului Bacău în perioada 2006-2010

Pentru a avea o imagine clară a situaţiei centralizate ca urmare a apariţiei Ordinului 219/2006
facem referire prin comparaţie la datele statistice transmise de către autorităţile locale din judeţul Bacău
şi prelucrate de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău,
începând cu ultimul semestru 2006 şi până în prezent .

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2006

27
 Număr de număr de copii cu măsura de protecţie la sfârşitul trim. IV 2006
copii aflaţi
în
îngrijirea la
numar de rudelor rude
Număr de familii cu copii la până la gr. pâna
părinţi plecaţi la muncă în sfarsitul IV, fără în centre de la Alte situaţii (la
străinătate la trim. IV trim. IV măsură de la plasament publice sau gradul la alte familii/persoane fără
2006 2006 protecţie AMP private IV persoane/familii măsură de protecţie)

cu ambii părinţi
plecaţi în
străinătate 797 1304 1217 7 17 46 14 3
cu un singur
părinte plecat la
muncă în
străinătate 869 1482 1181 0 0 35 2 264

cu părinte unic
susţinător al
familiei
monoparentele
plecat la muncă în
străinătate 289 464 431 0 2 13 4 14
195
Total 5 3250 2829 7 19 94 20 281

Număr de copii ai căror Distribuţia pe sexe

părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate M F
3250 1572 1678

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârstă
1-2 10-
<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani
25 111 663 727 887 837

28
 1. NUMAR DE FAMILII

15%
41% cu ambii parinti
cu un singur painte
cu parinte unic sustinatator

44%

2. NUMAR DE COPII

14%
40% cu ambii parinti
cu un singur painte
cu parinte unic sustinatator

46%

3. NUMAR DE COPII PE CATEGORII DE VARS TA

22%
<1 an
28%
1-2 ani
3-6 ani
7-9 ani
20% 10-13 ani
14-17 ani
3% 1% 26%

29
 4. NUMAR DE CO PII CU/FARA MASURA DE PRO TEC TIE

10000

1217 1181 cu ambii

1000 431
parinti
264

84
cu un singur
100 parinte
37
19
14
cu parinte
10 unic
3 sustinator

1
nr. de copii lasati nr de copii cu nr. de copii lasati
in grija rudelor masura de la familii/persoane
fara masura de protectie fara masura de
protectie protectie

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2007

Număr de număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV 2007

copii aflaţi
în
îngrijirea la
număr de rudelor rude
Număr de familii cu copii la până la gr. pâna
părinţi plecaţi la muncă sfârşitul IV, fără în centre de la Alte situaţii (la
în străinătate la trim. IV trim. IV măsură de la plasament publice sau gradul la alte familii/persoane fără
2007 2007 protecţie AMP private IV persoane/familii măsură de protecţie)

cu ambii părinţi
plecaţi în 107
străinătate 1 1645 1595 10 6 18 10 6

cu un singur
părinte plecat la
muncă în 112
străinătate 9 2014 2007 0 0 4 0 3

cu părinte unic
susţinător al
familiei
monoparentele
plecat la muncă în
străinătate 342 566 551 1 0 6 2 6
254
Total 2 4225 4153 11 6 28 12 15

Număr de copii ai căror Distribuţia pe sexe

părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate M F
4225 2068 2157

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârstă
1-2 10-
<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani
31 160 847 950 1216 1021

30
 1. NUMAR DE FAMILII

13% cu ambii parinti

42% cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
45%

2. NUMAR DE COPII

13%
cu ambii parinti
39%
cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
48%

3. NUMAR DE C O PII PE CATEGO RII DE VARSTA

22%
29% <1 an
1-2 ani
3-6 ani
7-9 ani
10-13 ani
20% 14-17 ani

4% 1% 24%

31
 4. NUMAR DE C O PII CU/FARA MASURA DE PRO TECTIE

10000
2007
1595
cu ambii
1000 551
parinti

cu un singur
100 parinte
44

cu parinte
9 unic
10 6 6
sustinator
4
3

1
nr. De copii lasati nr de copii cu nr. De copii lasati
in grija rudelor masura de la familii/persoane
fara masura de protectie fara masura de
protectie protectie

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2008

număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV

2008

număr Număr de copii

de copii aflaţi în
Număr de familii cu la îngrijirea rudelor în centre de Alte situaţii (la
părinţi plecaţi la muncă sfârşitu până la gr. IV, plasament la rude familii/persoane
în străinătate la trim. IV l trim. fără măsură de la publice sau pâna la la alte fără măsură de
2008 IV 2008 protecţie AMP private gradul IV persoane/familii protecţie)

cu ambii
părinţi plecaţi
în străinătate 1290 1977 1931 13 3 24 5 1

cu un singur
părinte plecat
la muncă în
străinătate 1568 2650 2636 0 0 9 0 5
cu părinte
unic
susţinător al
familiei
monoparentel
e plecat la
muncă în
străinătate 420 639 628 1 2 6 2 0
Total 3278 5266 5195 14 5 39 7 6

Număr de copii ai căror Distribuţia pe sexe

părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate M F
5266 2614 2652

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârsta
1-2 10-
<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani
50 168 988 1358 1517 1185

32
 1. NUMAR DE FAMILII

13%
cu ambii parinti
39%
cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
48%

2. NUMAR DE COPII
cu ambii
parinti
12%
cu un singur
38% painte

cu parinte
unic
sustinatator

50%

3. NUMAR DE C O PII PE CATEGO RII DE VARSTA

26%
<1 an
28% 1-2 ani

3-6 ani

7-9 ani

10-13 ani

19% 14-17 ani

3% 1% 23%

33
 4. NUMAR DE COPII CU/FARA MASURA DE PROTECTIE
10000
2636
1931

cu ambii
1000 628
parinti

cu un singur
100 parinte
45

cu parinte
9
11 unic
10 5 sustinator

1 0
1
nr. De copii lasati nr de copii cu nr. De copii lasati
in grija rudelor fara masura de protectie la familii/persoane
masura de protectie fara masura de
protectie

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2009

Număr de număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV

copii aflaţi 2009
în îngrijirea
număr de rudelor
copii la până la gr. în centre de la rude Alte situaţii (la
Număr de familii cu părinţi sfârşitul IV, fără plasament pâna la familii/persoane
plecaţi la muncă în străinătate la trim. IV măsură de la publice sau gradul la alte fără măsură de
trim. IV 2009 2009 protecţie AMP private IV persoane/familii protecţie)

cu ambii părinţi plecaţi

în străinătate 1307 1991 1939 11 3 28 9 1

cu un singur părinte
plecat la muncă în
străinătate 1880 2938 2924 0 0 9 0 5
cu părinte unic
susţinător al familiei
monoparentele plecat la
muncă în străinătate 447 677 668 2 1 6 0 0
Total 3634 5606 5531 13 4 43 9 6

Număr de copii ai căror părinţi Distribuţia pe sexe

sunt plecaţi la muncă în
străinătate M F
5606 2888 2718

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârsta
10-
<1an 1-2 ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani
47 168 1014 1346 1635 1396

34
 1. NUMAR DE FAMILII

12%
36% cu ambii parinti

cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
52%

2. NUMAR DE COPII
cu ambii
parinti

12%
cu un singur
36% painte

cu parinte
unic
sustinatator

52%

3. NUMAR DE C O PII PE CATEGO RII DE VARSTA

24%
29% <1 an

1-2 ani

3-6 ani

7-9 ani

10-13 ani

14-17 ani
18%

3%1% 25%

35
 4. NUMAR DE COPII CU/FARA MASURA DE PROTECTIE
10000
2924
1939

cu ambii
1000 668
parinti

cu un singur
100 parinte
51

cu parinte
9 9 unic
10 5 sustinator

1 0
1
nr. De copii lasati nr de copii cu nr. De copii lasati
in grija rudelor fara masura de protectie la familii/persoane
masura de protectie fara masura de
protectie

IV. 5 Analiza datelor

In urma prelucrării datelor din perioada 2006 - 2009 de raportare s-au constatat
următoarele:

a). date despre familii ( fig. 1 pentru toţi anii)

• numărul de familii în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate a crescut de la
aproximativ 1955 în ultimul semestru 2006 la aproximativ 3634 la sfârşitul anului
2009;
• în cazul familiilor în care doar unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate s-a
înregistrat un procent de 44% în 2006, acesta ajungând la 52% în anul 2009;
• in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară ( 36%) a numărul de familii în care ambii
părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate faţă de anul 2006 ( 40%) ;
• de asemenea, in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară ( 12%) a numărul de familii
cu părinte unic sustinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate faţă
de anul 2006 ( 15%) ;

b). date despre copii (fig.2 pentru toţi anii)

• odată cu numărul de familii a crescut şi numărul de copii rămaşi în tară, de la
apoximativ 3250 in anul 2006 la apoximativ 5606 în anul 2009;
• în anul 2009 s-a înregistrat o creştere (52% ) a numărul de copii rămaşi în tară care fac
parte din categoria familiilor cu un singur părinte plecat la muncă în străinătate faţă de
anul 2006 ( 46%) ;
• în ceea ce priveşte numărul de copii rămaşi în tară care fac parte din categoria
familiilor cu ambii părinţi plecat la muncă în străinătate, aceasta a cunoscut o scădere
uşoară in anul 2009 ( 36%) faţă de anul 2006 (40%) ;
de asemenea, in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară (12%) şi in cazul copiilor cu
părinte unic sustinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate faţă de
anul 2006 ( 14%) ;

36
c). Date despre vârsta copiilor ( fig. 3 pentru toţi anii)
• în perioada 2006-2009 s-a evidenţiat faptul că segmentul de varsta în care s-a
înregistrat cele mai multe cazuri de copii rămaşi în tară este cel cuprins între 10 -13 ani
şi 14-17 ani, cunoscând o creştere uşoară (de până la 3 procente) în utima perioadă
raportată. Acest fapt este îngrijorător datorita vulnerabilităţii copiilor de a fi predispuşi
la abandon şcoalar şi implicit la săvârsirea faptelor cu caracter antisocial.
• aceiaşi creştere s-a evidenţiat şi în cazul copii cu vârsta cuprinsă între 7-9 ani, însă a s-
a inregistrat o scădere de 2 procente în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani
Aceşti copii sunt predispuşi la abuzuri emoţionale datorită separării de părinte/ambii
părinţi .

d) în grija cui se află copilul ( fig. 4 pentru toţi anii)

• numărul de copii aflaţi în grija rudelor, fără măsură de protecţie a cunoscut o creştere
semnificativă de la 2829 în anul 2006 la 5531 în anul 2009;
• de remarcat este scăderea semnificativă a numarului de copii care beneficiază de
măsură de protecţie la rude/centre rezidenţiale sau ONG-uri de la 140 copii în anul
2006 la 69 copii în anul 2009.
• de asemenea, a scăzut şi numarul de copii aflaţi în grija altor persoane, de la 281 copii
în anul 2006 la un număr de 6 copii în ultima perioadă raportată.

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate trimestrul II 2010

Număr de număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. II 2010

copii aflaţi
în
îngrijirea la
număr de rudelor rude
Număr de familii cu copii la până la gr. pâna
părinţi plecaţi la muncă sfârşitul IV, fără la Alte situaţii (la
în străinătate la trim. II trim. II măsură de la în centre de plasament gradul la alte familii/persoane fără
2010 2010 protecţie AMP publice sau private IV persoane/familii măsură de protecţie)
cu ambii părinţi
plecaţi în
străinătate 1790 2488 2428 11 3 36 9 1
cu un singur
părinte plecat la
muncă în
străinătate 2055 3218 3204 0 0 14 0 0
cu părinte unic
susţinător al
familiei
monoparentele
plecat la muncă
în străinătate 573 771 766 1 1 1 2 0
Total 4418 6477 6398 12 4 51 11 1

Număr de copii ai căror Distribuţia pe sexe

părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate M F
6477 3314 3163

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârsta
1-2 10-
<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani
69 204 1125 1483 1873 1723

37
 1. NUMAR DE FAMILII

13%
cu ambii parinti
41%
cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
46%

2. NUMAR DE COPII

12%
cu ambii parinti
38%
cu un singur painte

cu parinte unic
sustinatator
50%

3. NUMAR DE CO PII PE CATEGO RII DE VARSTA

23%
29% <1 an
1-2 ani
3-6 ani
7-9 ani
10-13 ani
17% 14-17 ani

3%1% 27%

38
 4. NUMAR DE COPII CU/FARA MAS URA DE PROTECTIE

10000
3204
2428

766 cu ambii
1000
parinti

cu un singur
100 59
parinte
14
cu parinte
10 5
unic
sustinator
1 0 0
1
nr. De copii lasati nr de copii cu nr. De copii lasati
in grija rudelor masura de la
fara masura de protectie familii/persoane
protectie fara masura de
protectie

Începând cu luna ianuarie 2010 şi până în prezent s-a înregistrat un numar de 4418
familii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi un număr de 6477 copii rămaşi în tară.
Dintre aceşti copii, un număr de 6398 se află în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură
de protecţie, un numar de 78 copii beneficiază de măsură de protecţie iar un singur copil a
fost întregistrat ca fiind în grija unei familii, fără măsură de protecţie.
Aşa cum reiese şi din graficul prezentat mai jos (fig. nr. 5), numărul de familii cu părinţi
care pleacă la muncă în străinătate a crescut de la an la an, cauzat de instabilitatea socio-
economică din Romania şi tranziţia interminabilă. Acest aspect este alarmant întruât a
crescut implicit şi numărul copiilor rămaşi în tară, cei mai mulţi dintre aceştia fiind lăsaţi în
grija rudelor, fără măsură de protecţie, care, datorită vârstei (în cazul bunicilor), a situaţiei
financiare/materiale precare nu reuşesc să îşi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii
acestora, de cele mai multe ori neglijându-i sau chiar abanonându-i. Abandonul copiilor la
bunici sau la alte rude are consecinţe psihologice grave, în timp pentru aceştia. Este necesar
ca părintele/părinţii care pleacă la muncă, în străinătate să-şi lase copilul în grija unei rude
sau persone de încredere, cu procură notarială, pentru a-l putea reprezenta în mod legal pe
copil şi care să-i poată asigura condiţiile necesare dezvoltarii normale.

39
5. GRAFIC COMPARATIV

7000
nr. de familii

6000
nr. de copii

5000
nr. de copii aflati in grija
rudelor fara masura de
protectie
4000
nr. de copii cu masura de
protectie
3000
nr. de copii lasati in grija
altor persoane /familii fara
2000 masura de protectie

1000

0
2006 2007 2008 2009 2010

IV.6.Concluzii
Din luna iunie 2006, odată cu apariţia Ordinului 219, Centrul de Consiliere a preluat şi
cazuistica copiilor separaţi de părinţii care au hotărât sa plece la muncă în străinătate.
Specialistii CCS, au desfăşurat toate aceste activităţi până în trimestrul III, 2007 când
centralizarea acestor date a revenit Serviciului de Evaluare, Monitorizare în domeniul Asistenţei
Sociale şi Protecţiei Copilului. Această modificare s-a impus întrucât în Fişa de Monitorizare
trimestrială se regăseau aceste date transmise de autorităţile locale.
Din datele statistice centralizate şi prelucrate de specialiştii DGASPC, a reieşit faptul că
fenomenul a înregistrat o creştere a familiilor şi implicit a copiilor rămaşi “singuri acasă”. Întrucât
datele statistice transmise de către autorităţile locale şi centralizate la nivel judeţean nu coincideau
cu studiile efectuate la nivel naţional, s-a solicitat din partea ISJ (Centrul Judeţean de Asistenţă
Psihopedagogică Bacău) elaborarea unui studiu privind situaţia copiilor de vârstă şcolară a căror
părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. În acest sens, Centrul Judeţean de Asistenţă
Psihopedagogică Bacău, a realizat un studiu privind elevii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la
muncă în străinătate din municipiul Bacău.
Astfel, în învăţământul preuniversitar din municipiul Bacau sunt cuprinşi 31.236
preşcolari/elevi.
Dintre aceştia, 4473 au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate (14.32%). Această
categorie de copii a fost investigată sub mai multe aspecte :
a) care părinte alege să plece în stăinătate ?
In general, dintre cei doi parinţi taţii aleg să plece la muncă în străinătate asumându-şi rolul
tradiţional de asigurare a securităţii financiare a familiei (42% dintre copiii investigaţi). Cu toate
acestea, studiul evidentiază un procent destul de mare (34%) al copiilor ale căror mame sunt

40
plecate la muncă în străinătate. Procentajul copiilor care au ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate este de 24%.

b) în grija cui au fost lăsaţi copiii ?

Studiul arată că 60% dintre copiii – elevi investigaţi se află în grija unuia dintre parinţi. În
situaţia în care ambii părinţi sunt plecaţi, răspunderea supravegherii şi ingrijirii acestora revine în
cele mai frecvente cazuri bunicilor (25%). Un număr de 8% dintre copii sunt lăsaţi în grija rudelor,
4% în grija fraţilor mai mari, iar 1% în grija altor persoane. Studiul arată faptul că 2% dintre copii
sunt nevoiti să-şi poarte singuri de grijă. Eleviii singuri acasă provin din gimnaziu, liceu sau
SAM.

c) de când se află copilul/elevul în această situaţie ? :

Mai mult de jumătate dintre copii ( 54%) trăiesc experienţa separării de unul sau ambii părinţi
de peste 2 ani.
Pe treptele de învăţământ, procentele cresc o dată cu vârsta copiilor. Astfel, 2410 copii ( 54%)
sunt separaţi de unul sau ambii părinţi de peste doi ani.
d) date despre familii :
- 26% dintre copii (1163) fac parte din urmatoarele tipuri de familie :
 19% dintre copii fac parte din familii ai căror părinţi sunt despărţiţi în fapt
sau divorţaţi ; frecvenţa este mai mare în rândul copiilor din ciclul primar
şi gimnazial.
 3% provin din familii monoparentale ( mame singure) ;
 4% trăiesc experienţa unui părinte decedat ;
 2% au un părinte vitreg (frecvenţa mai ridicată este în rândul copiilor de
gimnaziu şi liceu).
Studiul a fost efectuat în primul trimestru al anului 2008, prelucrat şi transmis DGASPC de
către Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Bacău în cursul lunii aprilie 2008.

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPIILOR C.A. ŞI C.I.G.

Cazul nr. 1

41
I. DATE DE IDENTIFICARE COPIL C. A.

a. Nume şi prenume: - C. A.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidential
c. Act de stare civilă / identitate:act de naştere - confidential
d. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: - romana
e. Religie: - ortodoxa
f. Nume şi prenume tata / mama: - C.D. /C. E.
g. Domiciliu: - confidential
h. Locuieşte fără forme legale: -
i. Condiţii de locuit: - modeste şi întreţinute din punct
de vedere igienico- sanitar
j. Situaţie şcolară a copilului în prezent: - şcolar
k. Starea de sănătate a copilului în prezent: - clinic sănătos

DATE DE IDENTIFICARE COPIL C.I.G

a. Nume şi prenume: - C.I.G

b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
c. Act de stare civilă / act de identitate: - confidenţial
d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: - română
e. Religie: - ortodoxă
f. Nume si prenume tata / mama: - C.D. /C. E.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieşte fără forme legale: -
l. Condiţii de locuit: - modeste şi întreţinute din punct
de vedere igienico sanitar
i. Situaţie şcolară a copilului în prezent: - şcolar
j. Starea de sănătate a copilului în prezent: - clinic sănătos

II. DATE DE IDENTIFICARE FAMILIA NATURALĂ

MAMA
a. Nume şi prenume: - C. E.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
c. Act de stare civilă / identitate: - confidenţial
d. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: - română
e. Religie: - ortodoxă
f. Nume si prenume tata / mama: - G. / E.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieşte fără forme legale: - străinătate
i. Starea civilă: - căsătorită
j. Condiţii de locuit: -
k. Loc de muncă / venituri: -
l. Starea de sănătate în prezent: -

TATA
a. Nume şi prenume: - C.D.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial

42
c. Act de stare civila / identitate: - confidenţial
d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: - română
e. Religie: - ortodoxa
f. Nume şi prenume tata / mama: - M. si M.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieşte fără forme legale: -
i. Starea civilă: - căsătorit
j. Condiţii de locuit: -
k. Loc de muncă / venituri: - SC. SUN.SRL / alocaţia copiilor

III. ANALIZA CAZULUI

a. Sesizare (cum a intrat cazul în atenţia DGASPC)

Cazul minorilor C.A. si C.I. a intrat în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului, respectiv a Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru
Părinţi şi Copii în data de 07.05.2007, în urma unei sesizări directe a unui părinte (tata)
care a solicitat consiliere pentru cei doi copii de care se ocupă în prezent singur întrucât
mama copiilor este plecată în străinătate.

b. Evaluarea şi evoluţia cazului:

Cei doi minori în vârstă de 8 ani(fata) şi respectiv 13 ani (băiat) locuiesc
împreună cu tatal, în vârstă de 32 de ani, într-un apartament, proprietate personală a
celor doi soţi, compus din trei camere, şi întreţinut din punct de vedere igienico-sanitar.
Tatal ne-a relatat faptul că în urmă cu trei ani a fost plecat la muncă în Italia, în acest
timp de creşterea şi de îngrijirea copiilor s-a ocupat mama acestora. Dupa un an şi
mama a plecat la munca în străinătate, copiii fiind lăsaţi în grija unor prieteni de
familie. Cei doi soţi s-au despărţit în fapt de un an de zile, iar după despărţirea celor
doi soţi, tatăl s-a reîntors în tară. Din acel moment, tatal s-a ocupat de creşterea celor
doi minori. Mama nu a mai revenit în tară, iar cei doi soţi nu au mai pastrat legătura.
Cei doi minori au menţinut legătura cu mama prin telefon, ultima data au vorbit în
urmă cu 6 luni. C.D., tatăl minorilor, lucrează la o firmă de producere şi montare a
geamurilor termopan şi se ocupă singur de cei doi minori. El susţine că din cauza
programului încărcat are dificultăţi în creşterea celor doi. De asemenea, de la
întoarcerea din străinătate, C.D. a constatat că relaţiile cu cei doi copii s-au schimbat,
cei doi minori îl mint, nu îl ascultă, au rezultate scăzute la învătătură, absenţe la
şcoală.
În data de 08.05.2007, tatăl s-a prezentat la sediul Centrului de Consiliere şi
Sprijin pentru Părinţi şi Copii împreună cu băiatul în vârstă de 13 ani, unde a stat de
vorbă cu specialiştii centrului. Din discuţiile purtate a reieşit că baiatul simte în mod
acut lipsa mamei. Minorul suferă în urma acestei despărţiri îndelungate şi simte
plecarea acesteia şi lipsa contactelor de orice fel ca un abandon. S-au purtat şi discuţii
legate de şcoală şi dificultăţile cu care acesta se confruntă la învăţătură. Minorul a
recunoscut că are probleme la învăţătură, deoarece a rămas corigent la 4 obiecte în
primul semestru al acestuia an. Băiatul doreşte să îşi rezolve situaţia la învăţătură şi îşi
doreşte să promoveze clasa. În cursul acestei prime întâlniri băiatul a realizat ,,desenul
familiei “. Împreună cu tatăl s-a hotărât continuarea consilierii celor doi minori la
domiciliu, deoarece programul nu îi permite acestuia sa vină regulat la consiliere şi nu
are alte rude care să se ocupe de copii. Tatal şi-a dat acordul ca psihologul să realizeze
consilierea în locuinţa sa o dată pe săptămână.

43
 În data de 12.05.2007 o echipă formată din asistent social şi psiholog s-a
deplasat la locuinţa familiei C. unde au discutat cu cei doi minori. Din discuţiile purtate
a reieşit grija pe care fratele o manifestă fată de sora mai mică, asumarea de către băiat
a unui rol protector. Cei doi copii sunt ataşaţi unul de celălalt şi se sprijină reciproc. S-
au purtat discuţii legate de situaţia şcolară a celor doi; băiatul a fost încurajat în
rezolvarea situaţiei la obiectele în care se află în situaţie de corigenţa, psihologii i-au
explicat diverse tehnici de memorare, de ascultare activă. Fetiţa a precizat că nu are
probleme la şcoală, că se întelege bine cu colegii şi învăţătoarea. Din observaţiile
efectuate şi din studiul caietelor fetiţei s-a constatat că aceasta nu-şi efectuează deseori
temele motivând că “uita” şi rezultatele şcolare au scăzut tot mai mult în semestrul al
doilea al clasei I. Băiatul a fost încurajat să se ocupe mai mult de temele pe care sora
lui trebuie să le facă, să o ajute atunci când are nevoie.
În data de 15.05.2007 specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru
Părinţi şi Copii s-au deplasat la şcoala ,,G.B”, unde au discutat cu învăţătoarea şi
respectiv diriginta celor doi copii. Învăţătoarea fetiţei ne-a relatat că aceasta este
cuminte la ore, dar că rezultatele la învăţătură au scăzut tot mai mult. Învăţătoarea a
relatat ca ştia situaţia acesteia, dar ca nu s-a implicat şi nu a incercat să o ajute pe
considerentul că părinţii sunt cei care trebuie să rezolve problemele copiilor lor.
Diriginta elevului a prezentat situaţia lui şcolară şi s-a arătat dispusă să îl ajute să
promoveze clasa. De asemenea, diriginta a precizat că baiatului se confruntă cu aceste
probleme din clasa a V-a, iar situaţia s-a agravat şi mai mult în ultimul an.
Reprezentanţii şcolii au înţeles situaţia dificilă pe care cei doi copii o parcurg şi
necesitatea că aceştia să fie ajutaţi să depăşească aceste probleme, astfel încât efectele
asupra dezvoltării personalităţii să fie cât mai reduse.
În data de 22.05.2007 echipa a abordat cu cei doi copii problemele legate de
şcoală, şi au încercat să îi motiveze în realizarea şi atingerea obiectivelor pe care şi le-
au propus în activitatea şcolară. Băiatul a precizat că a reuşit să obţină o notă bună la
istorie. El a fost lăudat şi încurajat în obţinerea unor rezultate la fel de bune şi la
celelalte 3 obiecte la care se află în situaţie de corigenţă.
În timpul consilierii s-a abordat şi subiectul plecării mamei, şi din reacţiile
celor doi copii a reieşit că ambii minorii se simt abandonaţi de mamă şi îşi doresc
foarte mult ca ea să se întoarcă acasă. Din observaţiile efectuate s-a constat că băiatul
reuşeşte să îşi exprime tristeţea şi durerea mai intens decât sora sa. Cei doi copii
povestesc cu plăcere de timpul petrecut împreună cu tatal lor la sfîrşit de săptămână, şi
de planurile pe care şi le-au făcut pentru vacanţă. În cadrul consilierii s-a efectuat un
plan de activităţi pentru vacanţă, băiatul a fost încurajat să îşi planifice câteva activităţi
specifice pentru vârsta lui: să citească cărţi pentru şcoală, să facă sport la un club din
apropierea casei, să se plimbe cu prietenii în parc, să înveţe să folosească calculatorul,
să meargă la rude la ţară, sa îl ajute pe tatăl său la treburile din casă. De asemenea,
împreună cu fetiţa si-au planificat câteva activităţi pentru vacanţa: vizita la rudele de la
ţară, activităţi ludice cu prietenii, desen, ajutor acordat tatalui în casă, exersarea
scrisului şi cititului.

D. Genograma familiei bilologice a copiilor:

44
 30
32

8 13

LEGENDA

Persoană de sex feminină

Persoană de sex masculină

Căsătorie în care soţii sunt separaţi în fapt

E. Ecomapa

45
 Şcoala

Reprezentanţi
C.A RERREBJMN
i
Rudele RECXJMSA
C.I.G. DGASPC

Mama Tata

Legendă

Relaţie, echilibrată normală

Relaţie stresantă
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală

E. Analiza câmpului de forţe

46
(+)
1.Menţinerea relaţiei telefonice cu
mama în vederea reîntregirii familiei
1.Cei doi fraţi doresc să-si îmbunătătească
situatia şcolară, lucând suplimentar acasă
2.Cadrele didactice doresc să se implice şi
să-i ajute pe copii să depăşească situaţia în
care se află aceştia
3.Efectuarea şedinţelor de consiliere la
domiciliul copiilor
4.Tata va încerca să petreacă mai mult
timp cu cei doi copii
(-)
1. Cei doi copii se simt abandonaţi de
mamă
1.Situaţia şcolară este slabă, băiatul fiind
corigent la 4 obiecte
2.Este greu de recuperat materia care au
pierdut-o pentru că nu au învătat la timp şi
nu şi-au făcut temele
3.Imposibilitatea deplasării tatălui cu copiii
la Centrul de Consiliere datorită
programului de muncă
4. Comunicarea deficitară cu tatăl lor

IV. SERVICII OFERITE:

- consiliere socială;
- consiliere psihologică individuală;
- consiliere psihologică de grup;
- informare.

V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR
Există mai mulţi factori care sunt raspunzători de situaţia copiilor:
 plecarea părinţilor în străinătate şi încredinţarea copiilor spre creştere şi
educaţie unor prieteni;
• despărţirea afectivă a celor doi părinţi;
• lipsa contactelor cu mama;
• relationare defectuoasă tată-copil;
• atitudinea de respingere a tatălui în legatură cu relaţia mamă-copil;

VI . DIAGNOZA CAZULUI
Schimbările care au loc în mediul familial îşi lasă tot timpul amprenta asupra
dezvoltării copiilor. Cei doi copii au trecut prin foarte multe experienţe dureroase într-
un timp foarte scurt plecarea tatălui, plecarea mamei, despărţirea dintre cei doi parinţi,
lipsa oricăror contacte cu mama, şi acestea au lăsat urme adînci în sufletul lor. Efectele
acestor schimbări se reflectă în scăderea stimei de sine a celor doi copii, eşecul şcolar
al băiatului, scăderea rezultatelor şcolare la fetiţă, neascultare, minciuni, instabilitate
emoţională.

VII. PROGNOZA
Copiii au beneficiat de programe de consiliere psihologică (individuală şi de
grup) în care s-a urmărit anularea efectelor negative generate de despărţirea părinţilor,
creşterea încrederii în propria persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria
persoană, schimbarea atitudinii negative faţă de despărţirea părinţilor, îmbunătăţirea
rezultatelor şcolare, reducerea sentimentului de vină legat de plecarea mamei,
îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale dintre tată şi cei doi minori. Situaţia şcolară a

47
celor doi copii s-a ameliorat, baiatul a reuşit să obţină note mai bune şi să îşi
stabilească scopuri realiste în legatură cu evoluţia viitoare la învăţătură. Fetiţa este mai
apropiată de tată, reuşeşte să comunice mai deschis cu el, să îi ceară ajutorul, să îşi
exprime sentimentele fără teamă.
Tatăl şi-a schimbat atitudinea faţă de cei doi minori, le acordă mai multă
încredere şi işi petrece timpul liber împreună cu aceştia.
Tatal a planificat pentru vară o excursie în Bucovina şi diverse alte activităţi
menite să imbunătăţească relaţiile cu cei doi copii, să îi apropie mai mult şi să le
diminueze sentimentul de insecuritate şi vină faţă de despărţirea părinţilor.
Specialiştii urmaresc în continuare evoluţia familiei şi realizează activităţi de
consiliere care urmăresc accentuarea efectelor pozitive obţinute pâna acum şi atingerea
celorlalte obiective. De asemenea, specialiştii implicaţi în rezolvarea acestui caz vor
încerca să contacteze mama minorilor pentru a discuta cu ea situaţia în care se află cei
doi copii, necesitatea păstrării unei legături cu aceştia, obligaţia morală şi legală pe care
o are în creşterea şi dezvoltarea lor.

Testul ,,arborelui” şi testul ,,familiei” – interpretare

Din desenul ,,arborelui” realizat de băiat reiese dorinţa lui de a atrage atenţia,
dar şi teama de afirmare, timiditatea – arborele ocupă toată pagina. Direcţia arborelui
indică stăpânire de sine, obiectivitate. Accentuarea spre dreapta relevă conştiinţa de
sine exagerată, concentrarea slabă şi superficialitate. Arborele este uscat, lucru ce
denotă necesitatea lui A. de a fi protejat. Absenţa rădăcinilor sugerează prezenţa unor
emoţii reprimate. Liniile trasate sugerează vivacitatea, energia. Baza trunchiului
sugerează şi o anumită inhibiţie în gândire şi dezvoltare. Lărgirea bazei trunchiului
către stânga sugereaza, de asemenea, inhibiţia, ataşamentul la trecut şi la mama.
Lărgirea ramurilor către extremităţi sugerează impulsivitate şi violenţa primară.
Coroana sugerează inhibiţie si nesiguranţă, un puternic sentiment de inferioritate, de
devalorizare a propriei persoane. Ramificaţiile subţiri – incapacitatea de a suferi
frustrări. Frunzele care cad sugerează depresia, pesimismul, sentimentul de nereuşită,
prezenţa unor conflicte, traume.
Desenul realizat de fetiţa în vârstă de 8 ani exprimă dorinţa acesteia de a
trece neobservată, timiditatea. Arborele este poziţionat în extrema stângă şi relevă
problemele legate de mamă, prezenţa unui ataşament ambivalent, probleme cu tatăl în
calitate de educator. Poziţionarea arborelui în partea stânga jos – impresia de abandon
şi de a fi pierdut obiectul dragostei. Absenţa rădăcinii sugerează teama, baza
trunchiului sugerează rigiditatea adaptativă, orizontul strâmt de cunoastere, şi
vulnerabilitatea la stres. Coroana sugerează lipsa de agresivitate şi voinţa slabă. Spaţiul
gol din coroană sugerează prezenţa unor conflicte intrapsihice, senzaţia de vină.
Desenul ,, familiei” – la ambii copii din desenul familiei lipseste mama,
acest lucru sugerează sentimentul de abandon trăit de cei doi copii. În cele doua desene
se constată diferenţierea dintre sexe, realizată prin îmbrăcămintea celor desenaţi.
Băiatul a desenat o activitate în parc în care sora lui se joacă cu baloane, în timp ce
băiatul şi tata o privesc. Tatăl este plasat în mijloc şi este desenat de dimensiuni mai
mari, ceea ce sugerează autoritatea pe care o are în familie. Lipsa contactelor fizice
dintre cei trei membrii ai familiei şi plasarea băiatului într-un cadru mai îndepărtat
sugerează lipsa de siguranţă în contactele sociale. Cei trei sunt veseli, si se bucura de
timpul petrecut impreuna. În desenul realizat de fetiţă se constată prezenţa unui alt
personaj, o prietenă, acest fapt sugerează ataşamentul de aceasta şi prezenţa constantă
în cadrul familiei. Personajele se ţin de mână şi sunt vesele, au ieşit în parc şi se simt
bine împreună. Tatăl este perceput ca o autoritate prin realizarea personajului de

48
dimensiuni mai mari, dar se joacă împreună cu cei trei copii şi participă la distracţia
copiilor.
Ambele desene realizate de C.A. si C.I. sugerează că plecarea mamei şi lipsa
contactelor cu aceasta au schimbat imaginea familiei în viziunea celor doi copii;
omisiunea mamei sugerează efectul de respingere şi sentimentul de abandon.

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPILULUI D.G.E.

Cazul nr. 2

49
 I. DATE DE IDENTIFICARE COPIL D.G.E.

a. Nume şi prenume: - D.G.E.

b. Data şi locul naşterii / CNP: - 8 ani
c. Act de stare civilă / identitate:act de naştere - confidenţial
d. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: - româna
e. Religie: - ortodoxă
f. Nume şi prenume tată / mamă: - D.V. /C. D.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieşte fără forme legale: -
i. Condiţii de locuit: - modeste
j. Situaţie şcolară a copilului în prezent: - şcolar
k. Starea de sănătate a copilului în prezent: - clinic sănătos

II. DATE DE IDENTIFICARE FAMILIE NATURALĂ

MAMA
b. Nume şi prenume: - C. D.
c. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
d. Act de stare civilă / identitate: - confidenţial
e. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: - română
f. Religie: - ortodoxă
g. Nume şi prenume tată /mamă: -
h. Domiciliu: - confidential
i. Locuieşte fără forme legale: - străinătate
j. Starea civila: - divorţată
k. Condiţii de locuit: -
l. Loc de muncă / venituri: plecată la muncă în străinătate
m. Starea de sănătate în prezent: -

TATA
a. Nume şi prenume: - D.V.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
c. Act de stare civilă / identitate: - confidenţial
d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: - română
e. Religie: - ortodoxă
f. Nume şi prenume tată / mamă: - G./E.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieste fara forme legale: -
i. Starea civila: - concubinaj
j. Condiţii de locuit: -
k. Loc de muncă / venituri: - plecat la muncă în străinătate

FRAŢI / SURORI

50
 1. M.T.- 15 ani, şcolar
2. M.R.- 14 ani, şcolar
3. M.A.- 10 ani, şcolar

III ANALIZA CAZULUI

A. Sesizare (cum a intrat cazul în atentia DGASPC)
Cazul copiilor M. – D., a intrat în atenţia Centrului de Consiliere şi Sprijin
pentru Pariţi şi Copii în data de 07.03.2008 fiind sesizat de către autorităţile locale
din comuna S., care au solicitat instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru cei
4 minori, care se afla în dificultate, deoarece mama copiilor şi concubinul acesteia au
plecat la muncă, în străinătate.
În sesizare se specifică faptul că cei patru minori ai căror parinţi sunt plecaţi în
străinătate locuiesc la numitul D.G. unchiul patern al copiilor (care este casier la
Primaria S.). Întruât mai are în grijă un nepot în vârstă de 20 de ani, care este elev iar
situaţia financiară nu-i permite să se ocupe şi de cei patru nepoţi, s-a adresa Primariei
S. pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru aceştia.
Din ancheta socială intocmită de către reprezentanţii autorităţilor locale, a
reieşit faptul că aceştia nu s-au implicat în identificarea unei alternative pe plan local şi
au venit cu propunerea de instituire a unei măsuri de protecţie specială pentru cei patru
fraţi.
Specialiştii din cadrul Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii, au
contactat telefonic şi în scris reprezentanţii Primariei, Politiei şi Şcolii din comuna S.
aducându-li-se la cunoştinţă prevederile Legei nr.272/2004, privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, care obligă autoritătile locale să implice membrii
comunităţii şi să identifice alternative pe plan local care ar putea veni în sprijinul
copiilor, evitându-se astfel institutionalizarea acestora.
Autorităţile locale ne-au comunicat telefonic că au luat legatura cu mama
copiilor în Italia si că aceasta a promis că se intoarce în tară pentru a rezolva situaţia
copiilor.

B. Evaluarea şi evoluţia cazului:

În data de 30.05.2008, cazul a reintrat în atenţia Centrului de Consiliere şi
Sprijin pentru Părinţi şi Copii, sesizat tot de Primăria S., prin care am fost informaţi că
mama copiilor, numita C. D. şi concubinul acesteia D. V. nu s-au întors din străinătate
şi că există riscul ca cei patru copii să rămână fără locuinţă.
Specialiştii DGASPC, au contactat conducerea şcolii generale din comuna S.,
respectiv pe d-na director M. R. pentru a întocmi o caracterizare din punct de vedere
pedagogic. Aceasta a fost sensibilizată de situaţia celor patru copii si a menţionat că se
va implica personal pentru a identifica o familie care să se poată îngriji de aceştia.
În aceeaşi zi directorul şcolii M. R., a contactat mai multe familii care ar putea
să ajute copiii dar numai una singură a fost dispusă să le ofere condiţii materiale şi
afecţiune pentru toţi fraţii fără a-i despărţi. Familia se numeşte O. S. G. şi G., locuieşte
în comuna S şi cunoaste copiii de când erau mici. De menţionat este faptul că în
comună se află mai multe familii care au în plasament copii aflaţi în dificultate.
În data de 06.06.2008, o echipă formată dintr-un asistent social şi un psiholog s-
a deplasat în comuna S. pentru a evalua situaţia din punct de vedere psiho-social a
copiilor, şi a condiţiilor în care locuiesc în prezent precum şi evaluarea familiei O. S. si
G..

51
 Echipa de specialişti însoţită de referentul social s-au deplasat la şcoala din
comuna S. unde surorile M T şi sora ei M R , sunt eleve în clasa a VII – a. Din
discuţiile purtate cu cele doua surori au rezultat următoarele :
- părinţii copiilor au divorţat când aceştia erau mici, au locuit o perioadă în satul
C., la bunica maternă până când aceasta a decedat, după care din anul 1998 s-au
mutat în satul N, com. M. la numitul D.G., relaţie din care a rezultat minora D.
G. E., elevă în clasa a I-a la şcoala din satul N.
- minorele prezentau simptomele unui abuz emoţional, manifestau un sentiment
de nesiguranţă şi frică ca s-ar putea produce separarea fraţilor;
- au relatat faptul că ţin legatura cu mama telefonic care nu a putut justifica
neimplicarea acesteia în iesirea copiilor din criză, dar că au speranţa că într-o
bună zi mama se va intoarce şi vor fi din nou o familie;
- copiii nu au mai primit ajutor financiar de la mamă din luna februarie 2007,
singurele venituri rezultând din alocaţii şi din ajutorul vecinilor;
- surorile şi-au dat acordul atât verbal cât şi în scris că doresc să locuiască la
familia O. S.
Minorii frecventează şcoala, sunt îngrijiţi, îmbrăcaţi iar din caracterizarea
şcolară reiese faptul că aceştia au note de promovare, că nu au creat probleme
deosebite, că există sistem relaţional şi ataşament puternic între fraţi.
Echipa interdisciplinară însoţită de minora M. T. s-a deplasat în satul N., la
imobilul domnului D. G. în care locuiesc şi cei patru copii si s-au constatat
urmatoarele:
 la domiciliu se aflau cei doi fraţi mai mici care tocmai se întorseseră
de la şcoala din sat unde învată;
 copiii ne-au arătat camerele în care locuiesc; acestea erau modest
mobilate şi îngrijite;
 minorii se gospodăresc singuri, sora cea mare de 15 ani suplinind
locul mamei. Aceasta se ocupă de curaţenie, mâncare şi spălat rufe ;
 domnul D. G. nu era nici la Primărie şi nici la locuinţa acestuia nu se
afla aşa că nu s-a putut asculta şi punctul de vedere al acestuia în
ceea ce priveşte situaţia de criză în care se afla copiii;
 fraţii mai mici au fost consiliaţi de asistentul social şi psihologul
DGASPC şi informati cu privire la situaţia lor viitoare şi în acest
sens am aflat ca aceştia au beneficiat de o măsura de protecţie
specială pentru un an de zile într-un centru de plasament, în urma
neîntelegerilor dintre mama sa şi concubinul acesteia, după care au
fost reintegrati în familie;

C. Încadrarea juridică a cazului

Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
ART. 64
(1) Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială,
cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum
şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.
(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept
exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire
la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor
părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la
persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana,
familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit

52
copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt
exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean,
respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
ART. 65
(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa
judecătorească în condiţiile art. 94 alin. (3).

D. Genograma familiei bilologice a copiilor:

40
36

1 1 13 9
5 5

LEGENDA

Persoană de sex feminină

Persoană de sex masculină

Relaţie de căsătorie

Relaţie de concubinaj

Căsătorie încheiată de divorţ

E.Bărbat decedat
Eco Ecomapa
F. mapa
G. Ecom Ecomapa
H. apa

E. Ecomapa

53
 Şcoala

Părinţii
Fraţii

D.G.E.
9 ani
Reprezentanţii
DGASPC
Vecinii

Unchiul matern Autorităţile

locale

Legendă

Relaţie, echilibrată normală

Relaţie foarte puternică
Relaţie stresantă
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală

54
E. Analiza câmpului de forţe
(+) (-)
1.Menţinerea relaţiei telefonice cu 1.Plecarea părinţilor la muncă în
părinţii în vederea reîntregirii familiei străinătate
2. 2.Relaţia tensionată cu unchiul

3.Ataşament puternic între cei 4 fraţi 3.Abuzul emoţional suferit ca urmare a

separării de părinţi

IV. SERVICII OFERITE:

- consiliere socială;
- consiliere psihologică de grup;
- consiliere juridică
- informare.

V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR
Există mai mulţi factori care sunt răspunzători de situaţia copiilor:
 plecarea mamei şi a concubinului în străinătate şi încredinţarea copiilor
unei persoane interesată doar de partea materială;
 lipsa contactelor vizuale cu mama;
 gazduirea a trei dintre copii într-un centru de plasament datorită
neînţelegerilor dintre părinţi;
 divorţul celor doi părinţi;
 neimplicarea tatălui în procesul creşterii copiilor după pronuntarea
divorţului;
 decesul bunicii materne.

VI . DIAGNOZA CAZULUI
Schimbările care au loc în mediul familial îsi lasă tot timpul amprenta asupra
dezvoltării copiilor. Cei patru fraţi au trecut prin foarte multe experienţe dureroase la
vârsta cand aveau nevoie de un mediu familial stabil, de afecţiune şi dragoste din
partea părinţilor. Divorţul părinţilor, decesul bunicii materne, reintegrarea în noua
familie şi ulterior plecarea mamei şi a concubinului în străinătate au lăsat urme adânci
în sufletul lor. Efectele acestor schimbări se reflectă în scăderea stimei de sine a celor 4
copii, instabilitate emoţională, nesiguranţă.

VII. PROGNOZA
Copiii au beneficiat de consiliere psiho-socială (individuală şi de grup) în care
s-a urmărit anularea efectelor negative generate de despărţirea părinţilor, creşterea
încrederii în propria persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria persoană,
schimbarea atitudinii negative faţă de despărţirea părinţilor, îmbunătăţirea rezultatelor
şcolare, facilitarea reintegrării în cadrul familiei de plasament.
De asemenea, copiii au fost informaţi cu privire la demersurile pe care
specialiştii Centrului de Consiliere urmează să le intreprindă în vederea instituirii
măsurii de plasament la familia O.S., şi că fraţii care au vârsta de peste 10 ani vor
primi citaţie din partea tribunalului pentru a participa la proces, unde se va asuculta
opinia acestora.

55
 Cazul a fost monitorizat de către autorităţile locale care au transmis
reprezentanţilor DGASPC rapoarte de monitorizare pe o perioadă de trei luni cu privire
la evoluţia copiilor.
În urma informaţiilor primite s-a constatat că fraţii D.-M. s-au integrat în noul
mediu, beneficiază de ataşament şi un mediu stabil, securizant de tip familial, propice
dezvoltării unei personalităţi armonioase .

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPILULUI

Cazul nr. 3

56
 I. DATE DE IDENTIFICARE COPIL

a. Nume şi prenume: - T.Ancuţa-.Elena.

b. Data şi locul nasterii / CNP: - 13 ani
c. Act de stare civilă / identitate:act de naştere - confidenţial
d. Nationalitate / cetăţenie / limba maternă: - română
e. Religie: - ortodoxa
f. Nume şi prenume tata / mama: - B.V./ T.N.
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieste fara forme legale: -
i. Condiţii de locuit: - modeste
j. Situatie scolara a copilului în prezent: - abandon şcolar
k. Starea de sănătate a copilului în prezent: - clinic sănătos

II DATE DE IDENTIFICARE FAMILIE NATURALA

MAMA
a. Nume şi prenume: - T.N.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
c. Act de stare civilă / identitate: - confidenţial
d. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: - română
e. Religie: - ortodoxa
f. Nume şi prenume tata / mama: -
g. Domiciliu: - confidenţial
h. Locuieşte fără forme legale: - străinătate
i. Starea civila: - căsătotită
j. Condiţii de locuit: - modeste
k. Loc de muncă / venituri: plecată la muncă în străinătate
l. Starea de sănătate în prezent: -

TATA
a. Nume şi prenume: - B.V.
b. Data şi locul naşterii / CNP: - confidenţial
c. Act de stare civilă / identitate: - confidenţial
d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: - română
e. Religie: - ortodoxa
f. Nume şi prenume tata / mama: - modeste
g. Domiciliu: - confidential
h. Locuieşte fără forme legale: - comuna U.
i. Starea civilă: - concubinaj
j. Condiţii de locuit: -
k. Loc de muncă / venituri: - fără ocupaţie

FRAŢI / SURORI
1. B. Remus Gheorghe, în vârstă de 11 ani, elev in cls. a Va ;

57
 2. B. Ana -Maria, în vârstă de 11 ani, elevă în cls. a III a ;
3. T. Larisa-Alexandra, în vârstă de 8 ani, eleva in cls.I;
4. B. Vasilica –Amalia, , în vârstă de 4 ani, prescolar ;
5. B. Oliviu-Neculai, în vârstă de 2 ani

III ANALIZA CAZULUI

A. Sesizare (cum a intrat cazul în atenţia DGASPC)
Cazul fraţilor B.-T., a intrat în atenţia Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru
Părinţi şi Copii în data de 11.02.2008, în urma unei sesizări telefonice prin care s-a
semnalat faptul că minorii sunt neglijaţi de către părinţi, întrucât mama a plecat la
muncă, în străinătate iar tatăl nu are loc de muncă şi nu se ocupă corespunzător de
creşterea şi îngrijirea acestora.

B. Evaluarea şi evoluţia cazului:

În data de 18.02.2008, specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru
Părinţi şi Copii şi specialiştii Servicului Antisărăcie s-au deplasat împreună cu
reprezentantul Primăriei comunei U., la domiciliul familiei B, în scopul evaluării
situaţiei minorilor în cauză.
Familia B. locuieşte într-o casă compusă din doua camere, modest mobilate şi
bine întreţinute din punct de vedere igienico-sanitar. Casa este construită din lut şi nu
este racordată la reţeaua electrică.
La data vizitei la domiciliu se aflau cei 5 minori şi tatal acestora, numitul B.
Vasile. Din discuţiile purtate cu tatăl copiilor a reieşit că soţia sa, B. Nicoleta a părăsit
domiciliul conjugal în urmă cu un an şi a plecat la muncă, în străinătate. Mama copiilor
a luat această hotărâre întrucât soţul a aflat despre relaţia extraconjugală pe care a avut-
o cu un nepot în vârstă de 18 ani.
Numitul B. Vasile a precizat că a vorbit cu soţia sa la telefon şi a rugat-o să se
intoarcă acasă, la copiii care au nevoie de afecţiunea şi dragostea maternă, însă aceasta
a refuzat .
Tatal a fost informat că există posibilitatea ca cei 5 copii sa beneficieze de un
mediu stabil din punct de vedere psiho-afectiv, însă acesta a menţionat că nu este de
acord cu instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru copii, şi a declarat pe
propria raspundere că se va ocupa în continuare de creşterea şi îngrijirea minorilor.
Specialiştii CCS au constatat că fraţii B.–T. erau curat imbracaţi şi bine îngrijiţi în
ceea ce priveşte igiena corporală, ocupându-se de ei şi de întreaga gospodărie minora
T. Ancuta-Elena, in varsta de 13 ani.
De asemenea, s-a constatat că minorii sunt dezvoltaţi normal din punct de
vedere fizic, şi nu sunt în evidenţa medicului de familie cu boli cronice.
Pe parcursul discuţiei, minora a dat dovadă de maturitate în asumarea rolului
parental faţă de fraţii ei, existând un puternic ataşament între aceştia. Minora a mai
declarat că a fost nevoită să abandoneze şcoala ca să aibă grijă de fraţii ei mai mici
întrucât mama sa a plecat la muncă în străinătate iar tatăl nu se putea ocupa singur de
gospodărie şi de îngrijirea copiilor. Ancuţa a manifestat o atitudine deschisă în
consilierea cu specialiştii, exprimându-şi dorinţa de a comunica, de a povesti despre
relaţiile existente în cadrul familiei sale.
Minora ne-a adus la cunoştinţă că după plecarea mamei în străinătate a
devenit stapâna casei, asumându-şi îndatoriri cu mult peste capacităţile unei fete de 13

58
ani, fiind supusă unei maturizari pentru care nu a fost pregatită şi care i-a afectat
dezvoltarea. Aceasta prezintă un comportament verbal cu nivel mediu de exprimare,
datorită lipsei educaţiei în plan familial şi şcolar. Se observă carenţe grave în plan
afectiv, impunându-se prezenţa unui adult necesară dezvoltarii unei personalităţi
armonioase.
S-au purtat discuţii legate de reluarea cursurilor şcolare, iar T. Ancuţa – Elena
s-a arătat interesată de acest lucru, solicitând informaţii în acest sens.
Specialiştii DGASPC s-au deplasat la şcoala din com. U. unde au discutat cu
învăţătoarea şi respectiv diriginta fraţilor B.-T. Cadrele didactice intervievate ne-au
informat că minorii în cauză nu ridică probleme majore, sunt cuminţi, nu lipsesc de la
scoala, insă au o situaţie mediocră la învăţătură, cauzată în mare măsură de lipsa de
implicare a unui adult în educaţia acestora.
În ceea ce priveşte posibilitatea reintegrării şcolare a minorei T. Ancuţa,
diriginta elevului ne-a precizat că aceasta poate relua cursurile şcolare începând cu
deschiderea noului an şcolar 2008/2009, asigurându-ne că-i va acorda tot suportul
necesar în vederea reintegrării în noul colectiv, a îmbunătăţirii situaţiei şcolare şi
implicit a promovării anului şcolar. Reprezentanţii şcolii au înţeles situaţia dificilă pe
care fraţii în cauză o parcurg şi necesitatea că aceştia să fie ajutaţi să depăşească aceste
probleme, astfel încât efectele asupra dezvoltării personalităţii să fie cât mai reduse.
Echipa DGASPC s-a deplasat şi la cabinetul medical din comună. Din discuţia
purtată cu medicul a reieşit că mama, T. Nicoleta nu s-a deplasat niciodată cu copiii în
vederea vaccinării acestora, şi nici nu a fost receptivă la informaţiile referitoare la
metodele contraceptive şi modul de utilizare a acestora în vederea evitării pe viitor a
unei sarcini nedorite.
Familia B. beneficiază de ajutor social, alocaţie complementară precum şi de
alocaţia de stat a copiilor .

Tatăl copiilor a fost consiliat de specialişti cu privire la :

-importanţa implicării în procesul creşterii şi îngrijirii copiilor în vederea asigurării
acestora unui climat socio-afectiv stabil ;
-dreptul copiilor la educaţie care să le permită dezvoltarea în condiţii
nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale ;
- obligaţia de a o reinscrie pe fiica sa, T. Ancuţa, la şcoala si de a asigura frecventarea
cu regularitate de catre aceasta a cursurilor scolare ;
- necesitatea stabilirii unei relaţii afective între tată şi copii, esentială pentru
dezvoltarea acestora ;
- comunicarea adecvata cu minorii ;
- importanţa satisfacerii nevoilor emoţionale ale copiilor şi importanţa asigurării unui
mediu afectiv stabil ;
- obligaţia în calitate de părinte de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copiilor şi de a
le asigura, în limita posibilităţilor, condiţii ncecesare pentru creştere, educare,
învătătură, şi pregătire profesională ;
- obligaţia de a se adresa serviciilor mdicale în vederea asigurării copiilor o stare de
sănătate bună şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea, şi
dezvoltarea copilului.

C. Încadrarea juridică a cazului

Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

59
 Art.5
(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copiluluirevine în primul
rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini
obligaţiile faţă de copil tinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte
copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijin
părinţii, sau după caz alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le
revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate,
accesibile şi de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.
(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi
garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de
instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

D. Genograma

39 44

4 8 13
2 11 11

LEGENDA

Persoană de sex feminină

Persoană de sex masculină

Căsătorie în care soţii sunt

separaţi în fapt

E. Ecomapa

60
 Şcoala

Reprezentanţi
i
DGASPC
Mama Ancuţa
13 ani

Reprezentanţi
i autorităţii
locale

Fraţii Tata

Legendă

Relaţie foarte puternică

Relaţie, echilibrată normală
Relaţie stresantă
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală

F. Analiza câmpului de forţe

(+) (-)

61
1.Menţinerea relaţiei telefonice cu 1.Plecarea mamei la muncă în
mama în vederea reîntregirii familiei străinătate
2.Interesul şi atitudinea pozitivă a fetei de a 2.Abandonul şcolar al fetei
relua cursurile şcolare
3.Tata va încerca să petreacă mai mult 3. Comunicarea deficitară cu tatăl
timp cu cei doi copii
4.Ataşament puternic între fraţi 4.Abuzul emoţional suferit ca urmare a
separării de mamă

IV. SERVICII OFERITE:

- consiliere socială;
- consiliere psihologică de grup;
- consiliere juridică
- informare.

V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR
Există mai mulţi factori care sunt raspunzători de situaţia copiilor:
 lipsa contactelor vizuale cu mama;
 neimplicarea tatălui în procesul creşterii copiilor;
 lipsa abilităţilor parentale şi nivelul scăzut al educaţiei părinţilor;
 relaţionare defectuoasă tată-copil;
 despărţirea afectivă a celor doi părinţi.

VI . DIAGNOZA CAZULUI
Schimbările care au loc în mediul familial îşi lasă tot timpul amprenta asupra
dezvoltării copiilor. Fraţii B.–T. au trecut prin foarte multe experienţe dureroase într-un
timp foarte scurt, plecarea mamei, despărţirea dintre cei doi parinţi, lipsa oricăror
contacte cu mama, au lăsat urme adânci în sufletul lor. Efectele acestor schimbări se
reflectă în scăderea stimei de sine a copiiilor, eşecul şcolar al fetiţei de 13 ani, situaţia
slabă la învăţătură a celorlaţi fraţi, instabilitate emoţională.

VII. PROGNOZA
Copiii au beneficiat de consiliere psiho-socială (de grup) în care s-a urmărit anularea
efectelor negative generate de despărţirea părinţilor, creşterea încrederii în propria
persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria persoană, schimbarea atitudinii negative
faţă de despărţirea parinţilor, îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, facilitarea reluării
cursurilor şcolare a fetei.
În urma intervenţiei specialiştilor DGASPC şi a reprezentanţilor autorităţii locale,
familia B. –T.a beneficiat de sprijin, în vederea previnirii separării copiilor de familia
naturală. De asemenea, specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii
în colaborare cu fundaţia HHC Romania, a acordat sprijin material-financiar familiei în
vederea imbunătăţirii condiţiilor de trai.
Cazul a fost monitorizat de către reprezentanţii Primăriei U. pe o prioadă de trei luni
în vederea prevenirii separării copiilor de familia naturală/ extinsă, în conformitate cu
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
CONCLUZII

62
 În contextul aderării la Uniunea Europeană, ceea ce a însemnat printre altele şi
deschiderea graniţelor şi reglementarea raporturilor de muncă în ceea ce-i priveşte pe
cetăţenii români, România se confruntă cu migraţia masivă a unui număr din ce în ce mai
mare de persoane către ţările cu o economie mai dezvoltată unde sunt asigurate condiţii
mai bune şi mai avantajoase de muncă.
După factorii de natura economica (lipsa banilor, lipsa unui loc de munca, lipsa
unei locuinţe) considerati de copiii care frecventeaza scoala ca fiind de importanţa majora,
poziţia secunda este ocupata de existenţa conflictelor in familie, dar şi de lipsa celuilalt
părinte.
Nu trebuie aşadar sa consideram ca efecte ale migraţiei externe saracia sau somajul
si sa ignoram modificarile prin care trece familia, modificarile de structura familiala care
pot conduce şi ele, se pare, la aceeaşi decizie.
Lipsa unui loc de munca, lipsa banilor, lipsa unei locuinte, conflictele din familie,
lipsa celuilalt parinte, conflictele cu copiii, se pot incadra in cauzele care determina parintii
sa plece la munca in strainatate, si aceasta concluzie o putem sustine dupa cazuistica pe
care o instrumentam.
De cele mai multe ori parintii se folosesc de aceasta tactica de a fugi de
responsabilitati sperand ca odata cu plecarea in strainatate problemele se rezolva de la sine.
Este cat se poate de fals; la intoarcerea in tara se constata ca relatiile de afectiune intre
membrii familiei nu mai exista, ura inlocuieste sentimentul de dragoste si de cele mai
multe ori singura cale de a-si rezolva problemele este despartirea definitiva cu ajutorul
instantei de judecata.
În cazul in care parinţii decid sa se desparta, unul plecand la munca in strainatate,
motivul invocat este cel financiar deşi cauzele sunt conflictele familiale pe care incearca sa
şi le rezolve in aceasta maniera. Motivul economic nu este singurul motiv, el poate fi doar
o acoperire a cauzei reale, problemele din familie erau inainte de plecarea unuia dintre
parinţi la munca in strainatate, problema divorţului fiind luata in discutie inainte de
plecarea la munca in strainatate.
In urma experientei acumulate ca instrumentare a acestei problematici reiese un
profil psihologic al familiilor care aleg ca solutie la rezolvarea problemelor plecarea la
munca in strainatate:
● Sunt familii care se confrunta cu probleme financiare, provenind atat din mediul rural cat
si din mediul urban;
● Se observa o schimbare de roluri, femeia este cea care pleaca de acasa intrucat reuseste
sa-si gaseasca mai usor un loc de munca;
● Sunt frecvente situaţiile in care amandoi parinţii hotarasc sa plece, lasand copiii in grija
altor persoane, ceea ce denota delegarea responsabilitatilor fara a constientiza consecintele;
● Dorinţa unui caştig considerabil îi face pe parinţi sa treaca pe un plan secund copiii,
astfel ca familii unite, organizate in care fiecare işi indeplinea corespunzator rolul, ajung sa
devin familii dezorganizate, destrămate;
● Factorii favorizanţi economici, ca şi cei de tip familial nu acţioneaza in mod cauzal liniar
şi nici nu sunt independenţi unul faţa de celalalt. Ei sunt în corelaţie şi aparţin unui context
social, unui model cultural comunitar;
● Copiii percep şi acceptă lipsa banilor, precum şi lipsa unui loc de munca al parinţilor ca
principalul motiv ce a determinat plecarea pentru o perioada de timp la munca in
strainatate;
● Durata absenţei unui membru al familiei, sau a ambilor, poate fi asociata cu o serie de
probleme sau cu asigurarea unor nevoi strict materiale ale copilului;
- Media de varsta a parintilor se situeaza intre 28 – 45 de ani, perioada considerata fertila,
explicandu-se numarul mare de copii lasati singuri;

63
- Majoritatea parintilor care aleg sa plece in strainatate nu fac parte din categoria celor care
traiesc din ajutorul social, intrucat deplasarea este destul de costisitoare;
- Din puct de vedere al studiilor, s-a constatat ca acestia sunt absolventi de studii medii
( femeile cel mult zece clase iar barbatii absolventi de scoli profesionale).

Din datele statistice centralizate şi prelucrate de specialiştii CCS, a reieşit faptul că

fenomenul înregistrează o creştere continuă, favorizată de o multitudine de factori care au
precedat aderarea României la Uniunea Europeană:
 lipsa campaniilor de informare cu privire la efectele separării copiilor de părinţi;
 lipsa campaniilor de informare a populaţiei cu sprijinul mass-media a actului
legislativ, respectiv a Ordinului 219/2006;
 Ordinul 219/2006 se aplică doar persoanelor cu contract legal de muncă în
străinătate;
 lipsa specialiştilor din cadrul consiliilor locale (asistenţi sociali, psihologi, jurişti);
 lipsa locurilor de muncă atractive din punct de vedere financiar;
 rata ridicată a şomajului;
 lipsa cadrului legislativ prin care parinţii să fie sancţionaţi dacă la plecarea în
străinătate nu dovedesc la iesirea din ţară ca şi-au lăsat copii pe o perioadă scurtă de
timp în grija unor persoane responsabile;
 neimplicarea cadrelor didactice în şcoli;
 lipsa cadrelor medicale în localităţile în care figurează cazurile sociale deosebite;
 lipsa cadrului legislativ în ceea ce priveşte copilul rămas singur ca urmare a plecării
parinţilor în străinătate;
 slaba implicare a prelaţilor Bisericii în comunităţile defavorizate etc.
 lipsa campaniilor de sensibilizare şi implicare a comunităţii;
 lipsa proiectelor şi programelor care să vină în sprijinul familiilor cu mulţi copii;
 apariţia fenomenului de stigmatizare şi implicit marginalizare socială.

RECOMANDĂRI:

Recomandările vizează atât prevenirea prin reducerea efectelor negative datorate

lipsei temporare a părinţilor cât şi intervenţia pentru cazurile care necesită acest lucru.
- implicarea autorităţilor în drept, a mass-media în scopul reintregirii familiei, acolo unde
doreşte familia să se stabilească;
0 - organizarea, atât de către instituţiile publice cât şi de către ONG-uri, a unor campanii de
informare a părinţilor în vederea conştientizării riscurilor asumate prin plecarea la muncă
în străinătate;
1 - organizarea unor campanii de informare pentru părinţi privind aspectele importante de
care trebuie să ţină cont pe timpul lipsei temporare de acasă (cum trebuie să comunice cu
copiii, cum trebuie menţinută legătura cu aceştia, importanţa acordării dreptului copilului
de a participa la deciziile ce îl privesc etc.
- adoptarea de politici sociale în concordanţă cu nevoile populaţiei majoritare;
- parteneriate interinstituţionale care să desfaşoare activităţi de prevenire;
- înfiinţarea unui serviciu de Prevenire în cadrul fiecărei primării din judeţ, precum şi
deschiderea de Centre de zi în localităţile unde primează cazurile sociale;
- extinderea reţelei de consilieri şcolari în vederea dezvoltării de activităţi specifice atât
cu copiii cu părinţii plecaţi, cât şi cu ceilalţi;
- organizarea de întâlniri de lucru la nivel naţional în care să se dezbată tema
« problematica copilului singur acasă » ;

64
 - parteneriate la nivel internaţional care să faciliteze reintregirea familiilor care doresc să
se stabilească în străinătate;
- sprijinirea familiilor cu mulţi copii;
- reforma constructivă in ceea ce priveşte educaţia, sănătatea şi protecţia socială ;
- programe de intrajutorare reciprocă.

Şi nu în ultimul rând, se recomandă:

Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local
0 a) Înfiinţarea şi extinderea SPAS-urilor la nivel local
1 b) Formarea de grupuri consultative la nivel local
2 c) Accelerarea aplicării măsurilor de prevenire şi intervenţie prevăzute în lege:
identificarea şi monitorizarea cât mai multor familii unde există copii cu ambii părinţi
plecaţi la muncă în străinătate;
3 d) Sensibilizarea aleşilor locali în vederea alocării de fonduri de la bugetele locale
pentru protecţia copiilor aflaţi în dificultate implicit a copiilor cu părinţi plecaţi.

Aceste măsuri propuse necesită implicarea şi în special colaborarea cât mai multor
actori sociali – atât a ONG-urilor, autorităţilor centrale şi locale (cu implicarea serviciilor
sociale, inspectoratelor şcolare şi a poliţiei) cât şi a cadrelor didactice, angajatorilor sau
mass-media. Corelarea şi unificarea eforturilor reprezintă un pas esenţial în asigurarea
respectării drepturilor tuturor copiilor indiferent dacă aceştia beneficiază sau nu de
prezenţa părinţilor.

65
 ANEXE

ANEXA NR. 1

66
 RAPORT DE EVALUARE INIŢIALĂ

DATE DE IDENTIFICARE BENEFICIAR

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

DESCRIEREA PROBLEMEI CLIENTULUI

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

MODALITATI DE INTERVENTIE PE CAZ ……………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
……………….…………………………………………………………………………………………

DATA SI LOCUL URMATOAREI INTALNIRI

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

SEF CENTRU, RESPONSABIL CAZ,

ANEXA Nr. 2

67
 ANGAJAMENT

Intre:
I. Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii si,
II.Dl/Dna/Dra………………………………………………………………………………..c
u domiciliul stabil in localitatea………………………str. ………....................nr.
……….bl. ……sc. …..ap. ……tel. ……………………nascut (a) in data
de…………………, identificat (a) cu B.I./C.I., seria……nr. …………eliberat de
Politia…………………………..la data de………………….in calitate de client/parinte al
copilului………………………………solicita (consiliere psihologica/ juridica / sociala)
pentru:….................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………..
.
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………..
..................................................................................................................................................
……………………………………………………………………………………………….
A intervenit prezentul ANGAJAMENT, prin care:
1. Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii se obliga:
a) sa respecte normele deontologiei profesionale;
b) sa asigure organizarea si desfasurarea calitativa, si in bune conditii a sedintelor de
consiliere, dupa urmatoarele norme:
- discretie si confidentialitate;
- profesionalism si calitatea serviciilor;
- cadru securizant si de incredere;
- respectarea opiniilor clientului.
c) sa ofere de fiecare data un raspuns profesional in ceea ce priveste evolutia cazului.
2. Dl/Dna/Dra……………………………………………………….se obliga:
a) sa respecte obiectivele si programul sedintelor de consiliere (ora, frecventa, etc.);
b) sa se implice in mod activ in toate demersurile programului de consiliere, constient
fiind de faptul ca solutia vine in primul rand din partea lui;
c) sa pastreze confidentialitatea informatiilor in afara cabinetului;
d) sa manifeste sinceritate si deschidere la intrebarile puse de consilier pe tot parcursul
programului de consiliere;
e) sa manifeste deschidere emotionala;
f) sa nu recurga la nici un fel de violenta (fizica, verbala, sexuala, etc.);
g) sa prezinte consilierului informatii despre situatia familiala, starea de sanatate, etc.
Daca prezentul ANGAJAMENT nu este respectat de catre solicitantii sedintelor de
consiliere, membrii Centrului isi rezerva dreptul de a inchide cazul.
NOTA: In cazul in care se va incepe un program de consiliere cu un copil sub 14 ani,
prezentul ANGAJAMENT se va incheia cu unul dintre parintii acestuia.

DATA: ……………………….

CONSILIER, CLIENT
ANEXA NR. 3

68
 PLAN PERSONALIZAT DE CONSILIERE

Nume si prenumebeneficiar……………………………….varsta…………….
Data intocmirii P.P.C…….………………………………………………….…
Scurt istoric personal: …………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
Servicii specializate oferite beneficiarului…………………………………….
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………

Problematica cazului (situatia actuala): ………………………………………

…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………

69
Obiective stabilite impreuna cu beneficiarul in vederea depasirii situatiei de
criza :
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................

Activitati corespunzatoare atingerii obiectivelor (modalitati de interventie):

…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
………………………………….......................................................................
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………

Durata activitatilor: …………………………………………………………...

Rezultate si concluzii la inchiderea cazului

………………………………………………………………............................
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………

SEF CENTRU, RESPONSABILI CAZ ,

70
ANEXA NR. 4

PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE

NUME SI PRENUME COPIL: CNP -

CERTIFICAT orientare scolara/ grad de handicap -

MODALITATI DE INITIERE/MENTINERE A LEGATURILOR CU PARINTII/ MEMBRII

FAMILIEI EXTINSE

Prezente

Forma de mentinere a legaturilor –

Intalnire la sediul DGASPC Invoire in familia biologica Intalnire la domiciliul AMP
Intalnire in spatii sociale Convorbire telefonica Corespondenta scrisa

Ritmul de derulare a contactelor directe(intalniri)/ indirecte -

Persoana din familia biologica si extinsa cu care se va mentine legatura

Potential de integrare /reintegrare in familia biologica / extinsa

STARE PREZENTA
Medic de familie -
Stare de sanatate: -
Dezvoltare staturo-ponderala -
Motricitate -
Antecedente medicale semnificative -
Invatamant - abandon scolar
Cadru didactic – Performante -
Comportament in spatiul scolar -
Atitudinea fata de activitatile scolare -
Activitati extrascolare/recreative -

PROFIL PSIHOLOGIC:

NIVEL AL DEZVOLTARII INTELECTUALE -

SERVICII DE TERAPIE/CONSILIERE -

SITUATIE JURIDICA
Tata –
Mama: -

FINALITATEA PLANULUI INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIE :

71
 TIPURI DE SERVICII
TIP DE OBIECTIV GENERAL PERS/SERV. PERIOADA
SERVICIU RESPONSABIL DE DESF.
.

PLAN
EDUCATION
AL

PLAN
SOCIAL

PLAN
PSIHOLOGIC

PLAN
MEDICAL

DATA ELABORARII/REVIZUIRII :

Sef Centru, Asistent social

Psiholog

BIBLIOGRAFIE

72
1.Asociaţia Alternative Sociale, Singur acasă! Studiu realizat în zona Iaşi asupra
copiilor separaţi de unul sau ambii părinţi prin plecarea acestora în străinătate,
Iaşi 2006
2. Atkinson, Rita L.,Richard C., Smith Edward E., şi Bem, Daryl J., Introducere în
psihologie. Ediţia a IX –a., Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
3.Bocancea, C., Neamţu, G. , Elemente de asistenţă socială în România, Editura
All, 1999
4.Child Rights Information Center (CRIC), Study Report: The Situation of
Children Left Behind by Migrating Parents, UNICEF, Chişinău, 2006
5. Dublea,, A., Ştefăroi, N., Luca, S., Gafta, G., Moisescu, R., Mursa, L.,Luca, C.,
Puşcaşu, D. & Vlad, M., Ghid de practice instituţionale în instrumentarea cauzelor
cu minori, Asosciaţia Alternatice Sociale, Iaşi, 2005
6. Cojocaru, S., Metode apreciative în asistenţa socială, Editura Polirom, 2005
7. Geldard, K. şi Geldard, D. , Counselling Children. A practical Introduction,
SAGE Publication, Londra, 1997
8. Golu M., Dicţionar de Psihologie Socială, Editura Enciclopedică Bucureşti,1981
9. Ionescu, Şerban, ( coord.) Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie,
Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001
10. Luca, C., Cadrul legislativ privind problematica copiilor care sunt lipsiţi de
îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia sunt plecaţi la muncă în
străinătate, Revista de cercetare şi intervenţie socială, Volumul 15/2006
11. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A......la Z, Editura Ştinţifică, Bucureşti,
1991
12. Mitrofan, I., (coord.), Psihopatologia, psihoterapia, şi consilierea copilului,
Editura SPER, Bucureşti, 2001
13. Miftode, V., Fundamente ale asistenţei sociale, Editura Eminescu, 1999
14. Organizaţia Salvaţi Copiii, Ghid de Bune Practici pentru prevenirea abuzului
asupra copilului, Bucureşti, 2002
15.Rădulescu, S.M., Banciu, D., Introducere în sociologia delincvenţei juvenile.
Adolescenţa între normalitate şi devianţă, Editura Medicală, Bucureşti, 1990
16. Scripcaru, C. , Suicidul, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006
17.Verza E., Verza F.E., Psihologia vărstelor, Editura Pro Humanitate, Bucureşti,
2000
18. ***Legea 272/ 2004, privind pritecţia şi promovatrea drepturilor copilului
19.*** Ordinul 219/ 15.06.2006 - emis de către Secretaul de stat al Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului – privind activităţile de
identificare, intevenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea
părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate
20. ***H.G. nr. 683/ 2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr.156/ 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează
în străinătate, aprobate prin H.G. nr. 384/ 2001.
21.*** Ordinul 288/ 06.07.2006 – emis de către Secretaul de stat al Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului – pentru aprobarea Standardelor

73
 minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor
copilului.
22.*** Ordinul 88/ 27.07.2004 - emis de către Secretaul de stat al Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului pentru aprobarea Standardelor
minime obligatorii privind Centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii.

Reviste:
1. Gazeta de Sud –– “Program pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinătate”
24 octombrie 2007

Adrese internet :
1. http://www.calificativ.ro
2. http://www.parinti.com
3. http://www.mediafax.ro

74