AUTOCUNOAŞTEREA ŞI COMUNICAREA

Obiective:

La sfârşitul acestui modul participanţii vor putea să:

• demonstreze abilităţi de comunicare într-o atmosferă mult mai deschisă;
• exploreze noi căi de comunicare în legătură cu personalitatea lor şi a
celorlalţi participanţi;
• demonstreze modalităţi noi, creative de autoexprimare;
• îşi clarifice propria imagine şi să îşi edifice încrederea în sine;
• încurajeze ascultarea activă şi sprijinul reciproc;
• să poată contribui la structurarea grupului.

Percepţii

Două sau mai multe persoane pot privi exact acelaşi lucru dar datorită propriului
sistem de valori şi a modului personal de a privi, fiecare vede altceva, are altă
percepţie. Pentru exerciţiu daţi fiecărui participant (sau fiecărui grup) un desen al
"doamnei" şi întrebaţi pe fiecare ce vede. Câţi dintre participanţi au văzut "o
doamnă tânără" şi câţi au văzut o "doamnă în vârstă'?

Rugaţi pe cineva din grup să evidenţieze diferenţele. Explicaţi participanţilor că

pe durata cursului vor fi discutate multe lucruri şi fiecare hotărăşte ce este "bun"
sau "rău" pentru sine. întregul curs oferă participanţilor ocazia să exploreze ce fel
de persoane sunt ei şi care sunt valorile lor şi să înţeleagă faptul că percepţiile se
pot schimba de la o zi la alta şi de la o experienţă la alta.

Unul din scopurile acestui exerciţiu (ca şi al întregului curs) este ca participanţii
să preia o sumă de informaţii pe care să o integreze în propria viaţă. Fiecare are
posibilitatea să vadă, să experimenteze şi să facă ceea ce doreşte, chiar dacă
tuturor li se prezintă aceleaşi informaţii. De asemenea, este important ca
participanţii să fie încurajaţi să îşi asume "riscul” de a vedea mai multe aspecte
ale unei probleme.

Comunicare

Auzim destul de frecvent că o bună comunicare este necesară unor relaţii

sănătoase şi fericite între membrii unei familii, prieteni sau într-un cuplu. Dar ce
este şi cum putem dezvolta o bună comunicare?

0 bună comunicare implică mai multe componente. Una dintre ele, comunicarea
sentimentelor, înseamnă să exprimăm ceea ce simţim despre ceva sau cineva,
lucru care uneori poate fi dificil. Câteodată ne temem că sentimentele noastre vor
fi respinse sau vor fi obiect de amuzament, aşa că le ascundem. Una dintre cele
mai bune căi de a depăşi aceste situaţii este să folosim propoziţii sau fraze care
încep cu pronumele "Eu" ori de câte ori vorbim despre sentimente.

0 altă componentă, înrudită cu prima, este acceptarea sentimentelor comunicate

de o altă persoană, respectând dreptul fiecăruia de a-şi exprima sentimentele şi
emoţiile într-un mod acceptabil. De exemplu, dacă o persoană îşi exprimă
supărarea spunând "Sunt supărat/ă pe ceea ce ai făcut" putem accepta aceasta,
deoarece este comunicată într-un mod onest. în unele cazuri o persoană îşi
1
poate comunica sentimentele într-un mod mai puţin direct, de exemplu
încruntându-se sau folosind un alt mod de comunicare nonverbală, schimbând
subiectul sau refuzând să mai discute. Un bun ascultător poate totuşi să
răspundă acceptând sentimentele persoanei respective spunând "Pari foarte
supărat/ă" şi în felul acesta îi dă posibilitatea de a se exprima mai deschis.

De asemenea, este foarte important să fii în stare să comunici clar. Aceasta este
adevărat mai ales în situaţii ce implică transmiterea unor informaţii, a unor
instrucţiuni, îndeplinirea unei sarcini sau dobândirea unei noi abilităţi. Este relativ
uşor să comunici clar deoarece acest tip de comunicare este folosit mai ales în
situaţii non- emoţionale.

Să fii hotărât, să poţi susţine ceea ce crezi sau ceea ce doreşti - este o
componentă importantă a unei bune comunicări, mai ales pentru tineri. Poţi să fii
hotărât/ă şi poţi face ceea ce vrei cu adevărat fără să răneşti alte persoane; în
general, aceasta implică să spui ce doreşti să faci sau ce simţi şi apoi să
comunici decizia pe care ai luat-o.

Uneori a fi hotărât se confundă cu a fi agresiv. 0 comunicare agresivă înseamnă

de obicei să îi umileşti pe ceilalţi, să îi blamezi, să îi critici sau să foloseşti un
limbaj violent (să îi umileşti sau să îi înjuri) şi în general are efectul de a inhiba
comunicarea, mai degrabă decât de a o favoriza.

Comunicarea este un domeniu complex al învăţării şi mulţi dintre noi au dificultăţi

în stăpânirea ei. Adolescenţii asimilează stilurile de comunicare de la părinţi şi de
la alţi adulţi importanţi pentru ei. Este bine să fiţi conştienţi de faptul că modurile
de comunicare prezentate în acest manual pot fi noi şi diferite de cele utilizate de
adulţii pe care adolescenţii îi admiră şi îi imită.

În orice caz, putem să îi încurajăm să înveţe noi moduri de comunicare şi le

putem oferi ocazia să le exerseze. îi putem ajuta să înţeleagă că o bună
comunicare este esenţială în cele mai importante relaţii ale noastre: cu părinţii,
cu colegii, cu subordonaţii, cu iubitul/ iubita sau în căsnicie.

În acelaşi timp, însă, trebuie să fie conştienţi că o bună comunicare este o cale
cu două sensuri şi uneori unul dintre parteneri eşuează, în timp ce celălalt se
străduieşte foarte tare.

Abilitatea de a comunica bine se învaţă cu dificultate şi greşelile sunt acceptate.

Adolescenţii nu vor stăpâni o bună comunicare "peste noapte" şi nu dorim ca ei
să experimenteze un eşec încercând să se dezvolte.

Notă specială:

Folosirea abilităţilor de a comunica eficient îi va da adolescentului încredere în

sine şi posibilitatea de a se înţelege mai bine cu ceilalţi.
Abilitatea de a comunica are o importanţă egală atât în relaţiile personale, cât şi
de muncă.

Abilitatea de a comunica eficient include: ascultarea activă, folosirea mesajelor

de tip "Eu", conştientizarea mesajelor nonverbale transmise, abilitatea de a da şi
de a primi feed-back, verificarea percepţiei.
2
Următoarele activităţi sunt destinate să îi ajute pe participanţi să îşi clarifice
imaginea despre sine şi să îşi clădească încrederea în sine. De asemenea, sunt
destinate să încurajeze abilităţile de ascultare şi comunicare ce se susţin
reciproc.

3
 CINE SUNT EU ?

Scop:
Tinerii au frecvent o imagine interioară despre sine dar adeseori sunt prea
timizi sau nesiguri când trebuie să vorbească despre ei înşişi. Această
activitate este concepută să îi ajute să înceapă să îşi exploreze
sentimentele şi percepţiile interioare şi să afle că ceilalţi au valori şi viziuni
asemănătoare. De asemenea, oferă posibilitatea formării unei "echipe", ca
şi ocazia de a afla ceva mai multe despre ceilalţi.
Timp:
15-30 minute.
Materiale:
Coli mari de hârtie sau hârtie albă de dimensiuni obişnuite (format A4),
lipici, foarfecă, creioane şi carioci, reviste.
Procedeu:

Varianta 1
1.Înmânaţi hârtia şi celelalte materiale, astfel încât fiecare persoană să
aibă propria sa foaie de hârtie. Explicaţi-le că vor avea de făcut un colaj
sau un desen (o planşă) care să ofere celorlalţi o idee despre cine sunt ei.
Este posibil ca ei să exprime ceea ce îi interesează, să arate lucrurile pe
care ar dori să le facă sau ceea ce este important pentru ei. Oricum,
modul în care vor să lucreze depinde doar de ei.

Există o mare varietate de mijloace prin care îşi pot construi planşele.
Astfel, pot folosi simboluri, cuvinte, desene etc. Acordaţi-le 10 minute
pentru planşe.

2. Rugaţi-i să se grupeze câte trei. Fiecare persoană din grup va trebui să

le împărtăşească celorlalte ceea ce a făcut. Rugaţi-i să nu depăşească 3-
5 minute, ca fiecare să aibă timp să vorbească.
3. În cadrul grupului mare, vor trebui să evidenţieze punctele comune.
4. Adunaţi toate grupurile mici şi încurajaţi discuţia în grupul mare.

Prelucrare:

lată câteva întrebări pe care le puteţi pune:

- A fost uşoară sau dificilă realizarea planşelor? De ce?
- A fost uşor sau greu să-şi descopere ceva în comun? De ce?
- Care au fost câteva din lucrurile pe care şi le-au descoperit în comun?
- Consideră că sunt normale şi pentru alţi tineri?
- Acest exerciţiu a ajutat la sporirea cunoaşterii lor reciproce? Cum?

Procedeu:
Varianta 2:
Daţi fiecărui participant o copie din pagina de lucru "Cine sunt eu?".
Daţi-le timp să completeze fiecare căsuţă şi apoi să discute în grupuri
mici. Prelucraţi apoi folosind întrebările de mai sus,

4
 Funcţie de alegerile făcute, împărţiţi participanţii în grupuri mici după unul
din cele şase criterii (animal, culoare, pasăre, floare, jucărie sau
instrument muzical).
În grupurile mici, participanţii trebuie să realizeze o descriere a grupului lor
(de ex., participanţii care sunt în grupul care a ales culoarea albastră au
următoarele caracteristici comune, preferinţe muzicale, culinare, preferinţe
pentru un anumit sport etc.). Aceste descrieri sunt prezentate grupului
mare de câte un reprezentant al fiecărui grup mic.

Alegeţi un al doilea criteriu şi repetaţi procedeul de la punctul 2.

În final trebuie să fie realizate cel puţin două runde în funcţie de două
criterii pentru ca grupurile mici să se schimbe. Este important ca
participanţii să descopere caracteristici comune cu cât mai mulţi colegi şi
după criterii diferite.

Prelucrare:
După fiecare prezentare în grupul mare puneţi întrebări participanţilor
pentru a-i ajuta să analizeze experienţa la care au luat parte:
- Cum te-ai simţit când ţi-ai văzut colegii cu care făceai parte din acelaşi
grup mic?
- A fost uşor sau greu să descoperi ceva în comun cu colegii din grupul
mic?
- Cum te-ai simţit după ce ai realizat descrierea grupului mic?
- Este vreo legătură între acest exerciţiu şi situaţii din viaţa reală?
- O echipă eficientă presupune ca toţi membrii să se cunoască cât mai
bine între ei. După acest exerciţiu, ce veţi face în viitor pentru a crea o
echipă sau pentru a intra într-o echipă deja formată?
- Ce criterii vei adăuga listei tale atunci când îţi alegi un prieten?
(presupunând că ai deja o listă de criterii, de ex., preferinţe muzicale, „fel
de a fi" şi de a se comporta în societate, preferinţa pentru un anumit gen
de filme, acelaşi gen de distracţii, materii preferate, cărţi preferate etc.).

Varianta 2:
Participanţii fiecărui grup mic vor trebui să mimeze în faţa grupului mare
caracteristicile pe care le-au descoperit ca fiind comune (sau să realizeze o
scenetă).

Varianta 3:
Daţi fiecărui participant o copie din pagina de lucru „Cine sunt eu?" Daţi-le timp
să completeze fiecare căsuţă şi apoi să discute în grupuri mici. Prelucraţi apoi
folosind întrebările de mai sus.

5
 CINE SUNT EU?

Dacă aş fi animal… Dacă aş fi culoare aş fi….

Dacă aş fi floare aş fi... Dacă aş fi floare aş fi…

Dacă aş fi jucărie aş fi… Daca aş fi instrument muzical aş fi….

6
 LUCRURI CARE MĂ DESCRIU

Scop:
Să încurajeze o comunicare deschisă şi autoexplorarea. Acest exerciţiu
oferă participanţilor posibilitatea să se privească dintr-o perspectivă
realistă şi să împărtăşească acest punct de vedere şi celorlalţi.
Timp:
30 minute

Materiale:
Formulare "Lucruri care mă descriu"

Procedeu:
1. Daţi fiecărui participant câte un formular;
2. Rugaţi-i să îl completeze sincer;
3. Rugaţi-i să comunice câteva din răspunsurile lor celor din grup;
4. Întrebaţi-i cum s-au simţit comunicând informaţii personale despre ei
înşişi;
5. Discuţie în grupul mare: ce au învăţat referitor la comunicarea de acest
tip.

Prelucrare:
1. Reţineţi că învăţarea abilităţilor de comunicare este nouă pentru cei
mai mulţi dintre adolescenţi.
2. Fiţi conştienţi că în cultura noastră băieţii sunt obişnuiţi mai degrabă să
îşi deghizeze sau să îşi ascundă adevăratele sentimente decât să le
exprime. S-ar putea ca ei să aibă nevoie de mai mult ajutor în
activităţile concentrate pe exprimarea sentimentelor.
3. De asemenea, fiţi conştienţi că fetele sunt frecvent obişnuite să fie mai
degrabă pasive decât active şi s-ar putea să aibă nevoie de ajutor în
acest domeniu.

7
 LUCRURI CARE MĂ DESCRIU

CALITĂŢI (exemple) LISTA PERSONALĂ

Eu sunt o persoană amuzantă ………………………..

care ştie să asculte ………………………..
relaxată ………………………..
încrezătoare ………………………..
bună ………………………..
sănătoasă ………………………...
arătoasă ………………………..
generoasă ………………………..
care înoată bine ………………………..
înţelegătoare ………………………...

Ce îmi place mai mult la mine ………………………..

Calităţi pe care aş dori să le dezvolt ………………………..

Cum pot face asta ………………………..

8
 FIECARE ESTE UNIC

Scop:
Să încurajeze atitudinea pozitivă a tinerilor faţă de schimbările prin care
trec în perioada adolescenţei.

Timp:
30 minute

Materiale:
Copii ale formularului "Fiecare este unic". (Dacă nu aveţi formulare,
aduceţi desene cu copii de vârste diferite pentru a arăta că există o
mulţime de diferenţe şi care să sublinieze că fiecare este unic şi deosebit).

Procedeu:
1. Împărţiţi participanţii în grupuri mici.
2. Rugaţi-i să enumere schimbările prin care trec copii în diferitele etape
ale vieţii (0-5 ani; 6-10 ani; 15-20 ani). Vor trebui să includă schimbări
fizice, emoţionale, psihice.
3. Înmânaţi formularele "Fiecare este unic".
4. În aceleaşi grupuri rugaţi-i să răspundă la întrebările scrise în partea de
jos a formularului.
Prelucrare:
1. Rugaţi fiecare grup mic să raporteze grupului mare schimbările pe care
le-au enumerat şi/sau ceea ce au văzut în desen.
2. Asiguraţi-vă că vor comenta schimbările emoţionale, psihice şi fizice.
3. Când discutaţi aspectele emoţionale, întrebaţi-i pe participanţi ce cred
ei că ar putea să-i ajute pe alţii să depăşească situaţiile dificile. Dacă
au fost enumerate senzaţii pozitive, întrebaţi-i cum ar putea ajuta
ceilalţi participanţi la întărirea acestor sentimente.
4. Subliniaţi că desenul reprezintă un moment "îngheţat" şi că oamenii
continuă să se schimbe. Întrebaţi-i cum se văd schimbându-se pe
parcursul acestei etape din viaţa lor.

9
 FIECARE ESTE UNIC

Alegeţi o persoană din desen.

Descrieţi persoana
Ce simte persoana ?
Ce va face persoana în viitor?
 CUNOAŞTE-TE PE TINE - HARTA INIMII

Scop:
Cunoaşterea şi discutarea caracteristicilor comune şi a diferenţelor
dintre indivizi în cadrul grupului.
Timp:
30 de minute
Materiale:
Copii ale formularului "Cunoaşte-te pe tine - Harta inimii".
Procedeu:
1. Împărţiţi fiecărui participant câte o copie a formularului "Cunoaşte-te pe
tine -Harta inimii".
2. Rugaţi participanţii să completeze formularele. Cele patru zone trebuie
completate astfel:
A. trei calităţi personale;
B. trei lucruri din viaţă pe care fiecare ar dori să le schimbe;
C. trei lucruri pe care fiecare le face bine;
D. trei cuvinte care i-ar plăcea fiecăruia să fie rostite despre sine;
3. Rugaţi-i să se grupeze câte patru pentru a discuta cele scrise. încurajaţi-i
să iasă din cercul obişnuit de prieteni şi să stabilească noi contacte cu
alţi colegi.
4. Lăsaţi-le foile la îndemână (eventual lipite pe un perete) pentru a avea
posibilitatea să îşi împărtăşească părerile în continuare.

Prelucrare:
1. La sfârşit întrebaţi participanţii ce au învăţat în timpul acestei activităţi. De
obicei, participanţii discută probleme comune.
2. Instructorul poate să sublinieze importanţa împărtăşirii ideilor pozitive
pentru o bună comunicare dar şi a diferenţelor care pot apărea între
membrii grupului.
3. lată ce întrebări pot fi puse:
- Ce aţi învăţat despre voi înşivă?
- V-a surprins vreun răspuns de pe vreun formular?
- Aţi descoperit ceva nou despre cei din grupul vostru?
- Puteţi face consideraţii generale despre cei de aceeaşi vârstă cu voi
numai privind formularele celor din grupul vostru?
 CUNOAŞTE-TE PE TINE - HARTA INIMII

NUME

Completează spaţiile inimii notate de la A la D după cum urmează:

• Scrie trei calităţi personale care ţi plac cel mai mult.

• Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi. " Scrie trei
lucruri pe care le faci bine.
• Scrie trei cuvinte careţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.
 IERARHIZEAZĂ-ŢI VALORILE

Scop:
Să îi ajute pe participanţi să devină conştienţi de propriile valori.

Timp:
30 - 40 minute

Materiale:
Formularul intitulat: "lerarhizează-ţi valorile" pentru fiecare participant, o
hârtie pentru notarea rezultatelor/ creioane.

Procedeu:
1. Distribuiţi câte un formular fiecărui participant.
2. Explicaţi grupului că o metodă de descoperire a valorilor constă şi în
a fi forţat să alegi dintr-un şir de lucruri bine precizate pe acelea
care ţi se par importante.
3. Rugaţi participanţii să îşi completeze formularele ierarhizând valorile
enumerate, astfel: de la 1 pentru cea mai importantă, până la 14
pentru cea mai puţin importantă. Atrageţi-le atenţia să lucreze încet
şi să reflecteze bine asupra fiecărei valori.
4. După ce toţi vor termina de completat/ strângeţi hârtiile şi rugaţi o
persoană să înscrie rezultatele într-un tabel pe o foaie separată. In
timpul acesta începeţi discuţiile cu grupul, urmărind punctele de mai
jos.
5. La sfârşitul discuţiilor prezentaţi rezultatele înscrise în tabel şi
solicitaţi-le comentarii pe marginea acestora.

Prelucrare:
Puncte de discuţie:
- Ce a fost cel mai uşor: să aleagă valoarea "cea mai importantă" sau
"cel mai puţin importantă"? De ce?
- Au existat pe listă valori la care nu s-au gândit niciodată?
- Au fost surprinşi de părerile proprii asupra unei valori anume? Despre
ce valoare a fost vorba?
- Au dorit să îşi comunice lista valorilor personale unui prieten
apropiat? Unei fete sau unui băiat? Unui părinte? Care au fost
motivele pentru care au vrut sau nu acest lucru?
.
 ATOMUL SOCIAL

Scop:
Să devină conştienţi de trăsăturile de caracter pe care le dorim
prezente la prietenii noştri.

Timp:
30 de minute

Materiale:
Copii ale formularului intitulat "Atomul social".

Procedeu:
1. Înmânaţi fiecărui participant câte o copie a formularului "Atomul
social";
2. Subliniaţi că fiecare participant trebuie să completeze atomul singur.
Ei trebuie să facă o listă a trăsăturilor persoanelor pe care le
consideră: prietenii cei mai buni, prieteni buni şi prieteni;
3. Rugaţi participanţii să se grupeze câte doi sau trei pentru a discuta
caracteristicile celor consideraţi cei mai buni prieteni, buni prieteni şi
cunoştinţe;
4. Fiecare grup trebuie să comunice, înaintea clasei, caracteristicile
discutate anterior.

Prelucrare:
Discutaţi următoarele puncte:
- Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un prieten apropiat?
- Cum puteţi şti dacă sunteţi prietenul apropriat al cuiva?
- De ce unele persoane rămân numai cunoştinţe, în timp ce altele devin
prieteni apropiaţi?
- Sunteţi de acord cu următoarea definiţie dată prieteniei: "Un prieten
este cineva care te place"?

Întrebări suplimentare:
- Împărţiţi participanţii în grupuri mici care să discute ce caracteristici
sunt necesare pentru a fi un bun prieten şi de ce având un prieten
bun este aşa de important când încercăm să determinăm propriile
noastre valori.
- De ce este important, de asemenea, să avem un bun prieten care să
ne ajute când suntem în cumpănă (de ex.: nu vrei să faci dragoste
înainte de căsătorie (valoare), dar nu vrei să-ţi pierzi prietenul care îţi
cere să faci acest lucru).
- Cum te poate ajuta un bun prieten în astfel de situaţii ? De ce sunt
valorile aşa de importante când ne confruntăm cu viaţa "reală" ?
 ALEGEREA VALORILOR

Scop:
Să încurajeze participanţii în explorarea valorilor personale.
Timp:
50 de minute
Materiale:
O cameră liberă, formularul intitulat "Alegerea valorilor" într-un
exemplar pentru instructor, două coli pe care să scrie: "De acord" şi
"împotrivă".
Procedeu:
1. Această activitate ia în considerare valori personale mai complexe
şi necesită dezbaterea lor în public. Prin urmare/ participanţii vor
avea posibilitatea atât a exprimării, cât şi a discutării acestora;
2. Reamintiţi-le participanţilor partea introductivă despre valorile
personale prezentată la începutul capitolului. Puteţi menţiona din
nou că persoanele cu un sistem propriu de valori au mai multă
siguranţă în susţinerea părerilor lor, acţionează conform principiilor
lor şi au mai multă consideraţie pentru ele însele;
3. Explicaţi-le că în această activitate li se va cere să îşi exprime
părerile despre câteva valori aparte;
4. Desemnaţi două zone în încăpere, una având afişul cu "De acord"
iar cealaltă pentru afişul cu "împotrivă";
5. Spuneţi-le că le veţi citi câteva declaraţii de valori. In timpul acesta
să se gândească cu multă atenţie la sensul lor şi să se declare de
acord sau împotrivă cu cele spuse, deplasându-se într-una din cele
două zone ale camerei;
6. Preveniţi-i că fiecare tabără va trebui să îşi susţină punctul de
vedere cu atât mai mult cu cât o valoare sau un principiu pot fi
discutate;
7. Subliniaţi că nu există răspunsuri corecte sau incorecte, ci numai
opinii. Oricine are dreptul la opinie, cu atât mai mult cu cât nu este
combătut pentru principiile sale. Trebuie să ştie că sistemul propriu
de valori suferă modificări în decursul anilor, important fiind ceea ce
cred şi simt ei astăzi;
8. Citiţi prima declaraţie din formular;
9. După ce se vor deplasa într-unul din cele două locuri, rugaţi câţiva
voluntari să îşi motiveze alegerea făcută;
10. La sfârşitul discuţiei întrebaţi dacă nu există undeva care şi-a
schimbat între timp opinia;
11. Continuaţi cu restul declaraţiilor din formular, adăugând eventual
altele noi pe care le consideraţi mai adecvate grupului cu care
lucraţi.
Prelucrare:
Puneţi următoarele întrebări:
- Aţi avut o părere deja formată despre fiecare declaraţie sau a fost
nevoie să vă gândiţi înainte de a vă pronunţa ?
- Vi s-a întâmplat să vă răzgândiţi? De ce? Ce s-a schimbat?
 - V-a influenţat cineva din grup alegerea? (Discutaţi despre influenţa pe
care cineva de aceeaşi vârstă o poate exercita în acest sens.)
- A corespuns comportamentul vostru cu propriile convingeri? Acţionaţi
conform acestor convingeri?
- Cum aţi considerat diversitatea de opinii la colegii voştri?
- Ce este mai greu pentru adolescenţi, să îşi exprime părerile înaintea
unor persoane de vârstă apropiată sau înaintea părinţilor? De ce?
10. La sfârşitul discuţiei întrebaţi dacă nu există undeva care şi-a schimbat
între timp opinia;
11. Continuaţi cu restul declaraţiilor din formular, adăugând eventual altele
noi pe care le consideraţi mai adecvate grupului cu care lucraţi.

Prelucrare:
Puneţi următoarele întrebări:
- Aţi avut o părere deja formată despre fiecare declaraţie sau a fost
nevoie să vă gândiţi înainte de a vă pronunţa ?
- Vi s-a întâmplat să vă răzgândiţi? De ce? Ce s-a schimbat?
- V-a influenţat cineva din grup alegerea? (Discutaţi despre influenţa pe
care cineva de aceeaşi vârstă o poate exercita în acest sens.)
- A corespuns comportamentul vostru cu propriile convingeri? Acţionaţi
conform acestor convingeri?
- Cum aţi considerat diversitatea de opinii la colegii voştri?
- Ce este mai greu pentru adolescenţi, să îşi exprime părerile înaintea
unor persoane de vârstă apropiată sau înaintea părinţilor? De ce?
 LUAREA DECIZIILOR

Scop:
Discutarea şi înţelegerea procesului de luare a deciziilor în contextul
unei varietăţi de chestiuni legate de viaţă. Să scriem/să verbalizăm
ideea că multe din deciziile noastre au un efect important asupra altor
oameni şi că la rândul nostru suntem influenţaţi în deciziile noastre de
către alţii.
Timp:
30 de minute
Materiale:
Formulare "Luarea deciziilor"
Procedeu:
1. Distribuiţi formularele intitulate "Luarea deciziilor";
2. Rugaţi participanţii să le studieze cu atenţie şi să-şi facă propria
ierarhizare în funcţie de sentimentele/gândurile lor prezente;
3. Explicaţi că deciziile noastre sunt influenţate zilnic de factori
"externi", dar pentru acest exerciţiu trebuie să se limiteze numai la
sentimentele/gândurile lor prezente.
Prelucrare:
1. Grupaţi participanţii câte trei sau patru pentru a discuta formularul
timp de 5 sau 10 minute;
2. Încurajaţi-i să aleagă problemele pe rând şi să dea fiecărei persoane
din grup posibilitatea să-şi exprime părerea;
3. Într-un grup mai mare, cel care conduce discuţia se poate orienta pe
luarea deciziilor similare şi diferite. Majoritatea deciziilor se vor lua
uşor.
4. Axaţi discuţia pe cele dificile ca 5, 6 şi 10;
5. Reţineţi, nu există răspunsuri corecte sau greşite ci/ mai degrabă, un
"plus" sau "minus" la fiecare decizie, când exerciţiul este numai un
mod simplu de a introduce procesul de luare a deciziilor.
 LUAREA DECIZIILOR

DECIZII CARE POT FI INFLUENŢATE CINE ŞI CE ŢI-AR PUTEA INFLUENŢA

DECIZIILE

1. Ce haine să port? —————————————

2. Cum să mă tund? _______________________

3. Ce să mănânc? _______________________

4. La ce ore să mă duc şi la care să lipsesc? _______________________

5. Ce prieteni să am? _______________________

6. Cu cine să mă întâlnesc? _______________________

7. Ce filme să văd? _______________________

8. Ce să citesc? _______________________

9. La ce oră să vin seara acasă? _______________________

10. Cât de departe să merg în domeniul sexualităţii? _______________

 PROCESUL DE LUARE A DECIZIILOR

CA SĂ IEI 0 DECIZIE CORECTĂ, ÎNCEARCĂ SĂ URMEZI CELE CINCI

ETAPE:

• Defineşte decizia care trebuie luata.

• Explorează toate alternativele.
• Adună dovezi.
• Gândeşte-te la consecinţe.
• La hotărârea pe baza probelor adunate şi a alternativelor studiate.

CÂŢIVA TERMENI IMPLICAŢI ÎN LUAREA DECIZIILOR

Sintetizarea : integrarea vechilor părţi în altele noi.

Analiza : puterea de a separa şi studia. Informaţia validă: informaţie care
poate fi dovedită.
Fapt : ceva ce poate fi dovedit.
Opinie : idee personală sau credinţă a unui individ.
Autopreţuire: opinie pozitivă a cuiva despre sine. încredere în sine:
încredere în propria judecată.
Decizie : rezultatul hotărârii cuiva într-o privinţă.
Expresie : modul în care cineva îşi arată emoţiile şi temperamentul.
Autodeterminare: principiul unei voinţe libere; capacitatea de a decide de
unul singur, fără influenţe exterioare.

MODALITĂŢI DE ALEGERE A UNEI DECIZII

Prin deliberare:
Cântărirea alternativelor pe baza analizei. Aceste decizii pot să implice
sau nu valori majore.
Fără să te gândeşti prea mult:
Acestea sunt de multe ori decizii obişnuite, cum ar fi alegerea perechii
de pantofi care va fi purtată în ziua respectivă.
Prin amânare:
Obţii rezultate fără să alegi de fapt şi fără să le poţi controla prea mult.
De exemplu, dacă eşti întrebat dacă vrei fulgi de cereale la micul dejun
şi tu răspunzi că nu eşti sigur şi că te vei decide mai târziu, ai un
exemplu de decizie amânată. Nu prea ai control asupra rezultatelor,
pentru că în timp ce tu te decizi, fratele tău mai mic poate să fi terminat
deja ultimii fulgi de cereale existenţi.
 CUM IEI O DECIZIE?

Te rugăm să răspunzi la următoarele întrebări şi să discuţi răspunsurile cu un

grup de colegi şi/sau cu un adult/ ca să afli ce părere au despre decizii.

Aş vrea să iau decizii mai _____________________________________

Tipul de decizii cel mai greu de luat pentru mine este____________________

După ce iau o decizie mă simt mai__________________________________

Cea mai importantă decizie pe care va trebui să o iau curând este_________

Cea mai grea decizie în ce priveşte relaţiile sexuale este pentru mine_______
 PREGĂTIREA PENTRU A SPUNE „NU”

Există împrejurări în care este nevoie să spui NU. Oricine are nevoie de
capacitatea de a fi pregătit psihologic împotriva presiunilor care conduc spre
un comportament nesănătos. Pentru a lupta eficient împotriva oricăror
presiuni această abilitate trebuie exersată, mai înainte de apariţia anumitor
situaţii neplăcute.

Luarea deciziei de a spune NU urmând etape simple ca:

• Ţi se oferă o posibilitate de alegere. " Analizează toate motivele de a

spune DA sau NU.
• La în considerare consecinţele hotărârii tale.
• La singur deciziile.
• Evaluează-ţi singur deciziile.

Fă ceea ce îţi cere propriul bun-simţ şi evită situaţiile în care eşti obligat să
spui NU, ca de exemplu, cele în care eşti singur/ă cu cineva în care nu ai
încredere sau cu persoane care se aşteaptă la un comportament nesănătos
din partea ta.

Scrie mai jos etapele în cazul în care te hotărăşti să spui NU:

1. Ţi se oferă ocazia să
2. ..................
3. ..................
4. ..................
5. ..................
 COMUNICAREA CONVINGATOARE

SPUNE CE CREZI ŞI CREDE CE SPUI

Odată decizia luată, trebuie să fii în stare să o comunici clar şi convingător.

lată câteva aspecte ajutătoare:

• Spune "NU" cât mai curând posibil.
• Fii ferm/ă.
• Fii cinstit/ă
• Fii direct/ă.
• Să se vadă că gândeşti cu adevărat ce spui.
• Nu inventa motive ... ai putea fi prins/ă.
• Nu îţi cere scuze.
• Priveşte în ochii persoanei cu care vorbeşti.
• Vorbeşte clar şî tare.
• Fii calm/ă.
• Vorbeşte scurt.

TEHNICI DE DIMINUARE A EMOŢIEI

Uneori ai luat decizia de a spune "NU", dar situaţia te face nervos/ oasă şi ai
nevoie de o relaxare. încearcă următoarea tehnică. Nu durează decât 10
secunde şi o poţi folosi oriunde.

• De îndată ce simţi că eşti emoţionat/ă, spune-ţi: "Ceea ce îi fac eu

acum organismului meu este o prostie."
• Inspiră adânc şi încet.
• Gândeşte-te că emoţia se află în capul tău şi, când expiri rar,
imaginează-ţi că ea "zboară" afară pe gură.
• Inspiră din nou adânc şi încet.
• Acum gândeşte-te că emoţia se află în corpul tău şi că, atunci când
expiri, ea "se evaporă" prin mâini şi prin picioare.

Exersând, această tehnică poate deveni automată şi foarte eficientă în a te

ajuta să controlezi orice situaţie care creează emoţie.
 EXERSAREA CAPACITAŢII DE A SPUNE "NU"

Chiar dacă ai capacitatea de a spune NU, este necesar să o exersezi pentru

viaţa reală, pentru situaţiile evidente în care eşti forţat/ă să ai "un
comportament nesănătos".

ACTIVITĂŢI INDIVIDUALE:

Fii pregătit/ă, scrie răspunsuri (contraargumente) la următoarele argumente:

ARGUMENTE RĂSPUNSURILE TALE

Toată lumea o face. ___________________

Ai accepta dacă m-ai iubi. ___________________

În felul acesta devii matur/ă. ___________________

Este amuzant tocmai pentru că nu ar trebui ___________________

să o faci.

Dacă nu spui DA, te părăsesc. ___________________

De ce îmi spui NU ? ___________________

Câteva motive pentru care oamenilor le place să ia propriile lor hotărâri şi să

le respecte:

• Să-şi poată controla propria viaţă.

• Să-i ajute să obţină ce doresc.
• Să-i ajute să evite neînţelegerile.
• Oamenii te respectă dacă te lupţi pentru ceea ce crezi.
 SITUAŢII PENTRU INTERPRETAREA DE ROLURI

(Participanţii pot elabora propriile situaţii sau pot folosi unele de mai jos.)

1. Andreea şi Marius au 15 ani şi sunt împreună de 1 an. Amândoi sunt

virgini. Se află singuri la Andreea acasă, iar părinţii ei nu se întorc până la
miezul nopţii. Stau pe canapea şi se sărută cu pasiune. Ce aţi face dacă
aţi fi Andreea? Marius?

2. Aceeaşi situaţie ca la punctul 1, numai că Andreea nu este virgină iar

Marius este.

3. Aceeaşi situaţie ca la punctul 1, numai că Marius nu este virgin, iar

Andreea este.

4. Aceeaşi situaţie ca la punctul 1, dar amândoi beau alcool.

5. Aceeaşi situaţie ca la punctul 1, dar sunt împreună numai de o lună.

6. Aceeaşi situaţie ca la punctul 1, dar schimbaţi vârstele ca să fie un

contrast mai mare.

7. Alin are 15 ani şi tocmai s-a certat cu prietena lui. Ştie că ai participat la un
curs de educaţie sexuală la şcoală şi ar vrea să discute cu tine despre ce
s-a petrecut şi dacă este sau nu cazul să încerce s-o facă să se întoarcă
la el.

8. Camelia are 14 ani şi vorbeşte cu un băiat de 21. Acesta insistă să se

culce cu ea şi ea ar vrea să discute cu tine despre ce ar trebui să facă.
Interpretează un rol care să-i arate cum poate vorbi cu prietenul ei/
folosind etapele din procesul de luare a deciziilor.

9. Un elev vine la tine (căci ai participat la un curs de educaţie sexuală) şi

vrea să ştie mai mult despre infecţiile cu transmitere sexuală (ITS), căci
are o scurgere din penis. Cum reacţionezi? Interpretează un rol, folosind
procesul de luare a deciziilor.

10. Un prieten insistă să bei alcool la o petrecere, căci toţi beau şi nu vrea să
fie văzut cu cineva care "nu bea". Nu vrei să bei, dar rămâi la petrecere.
Cum fad faţă acestei situaţii? Interpretare de roluri, indicând plusurile şi
minusurile.
 FOAIE PENTRU OBSERVAŢIILE PARTICIPANŢILOR PRIVIND
LUAREA DECIZIILOR

1. Care este problema?

2. Care sunt alternativele?

3. De ce dovezi/fapte ai nevoie? Cum poţi/vrei să le obţii?

4. Care sunt consecinţele? (plusuri şi minusuri)

5. Care este decizia?

 SITUAŢII PENTRU INTERPRETAREA DE ROLURI ÎN
LUAREA DECIZIILOR

Citiţi şi discutaţi fiecare situaţie.

Dacă participanţii exersează pentru a deveni educatori, vor trebui să

interpreteze fiecare situaţie cu alţi parteneri.

După aceea, instructorul şi restul de participanţi oferă un feed-back despre

"cât de bine a mers"/ apoi prezintă alte căi în care aceeaşi situaţie ar putea fi
tratată de altcineva.

Nu există niciodată o cale absolut "corectă" de a proceda în aceste situaţii,

participanţii trebuind mai degrabă să caute să-şi însuşească abilitatea de a
asculta şi să realizeze empatia cu cel ce are problema.

Participanţii pot folosi şi povestiri din "viaţa adevărată".

• Prietena ta, Maria, îţi mărturiseşte că nu a avut menstruaţie în ultimele
două luni şi tu crezi că s-ar putea să fie însărcinată. Cum vei
răspunde?
• Prietenul tău îţj spune că tocmai a descoperit că are o ITS şi vrea să îi
promiţi că nu o să spui nimănui. Ce fad în situaţia aceasta?
• Ai o prietenă care, adesea, miroase urât. Alţi prieteni râd de ea şi ţie ţi-
e milă. Ce vei face?
• Te afli în casa unei prietene şi ea începe să se certe cu mama ei. Ce
vei face?
• La şcoală se organizează o petrecere la care prietenii tăi nu merg, aşa
că, împreună cu cea mai bună prietena a ta, Ana, plănuiţi să organizaţi
şi voi o petrecere în aceeaşi seară. Apoi Ana este invitată la petrecerea
de la şcoală şi îţi spune. Ce-i vei spune tu?
• Te afli acasă la cea mai bună prietenă a ta şi o aştepţi să se întoarcă
de la cumpărături. Fratele ei mai mare/ care îţi cam place, îţi face
avansuri. Ce faci?
• Te duci la cinema împreună cu prietenii tăi, pe urmă acasă la fratele
mai mare al celei mai bune prietene ale tale. De câte ori aţi mai fost
acolo s-a băut mult şi a fost distracţie mare, iar tu te-ai simţit cam prost
că te afli acolo. Prietenii vor să mergi cu ei şi nici nu ai posibilitatea să
te întorci acasă. Ce fad?
• Prietena ta cea mai bună îl place pe unul din băieţii cei mai populari din
şcoală, dar el nu o bagă în seamă. Un băiat foarte drăguţ o invită să
iasă cu el vineri seara. Dar "domnul popular" îi dă, în fine, atenţie şi îi
cere să se întâlnească în aceeaşi seară. Vine să îţi ceară sfatul. Ce vei
face în această situaţie?