Operaţiile bazate pe efecte reprezintă un concept modern care înglobează obiectivele (finalităţile)

corect definite, şi predomină în cele mai multe scenarii ale conflictelor de astăzi. Ele permit sau
consolidează, într-un mod hotărâtor, legătura pe verticală dintre viziunea politică strategică şi operaţiile
militare pentru a se asigura că strategia militară, dacă a fost aplicată cu succes, va îndeplini scopurile
politice stabilite sau va contribui la realizarea acestora. Operaţiile bazate pe efecte constituie un „proces
ce vizează obţinerea unui răspuns strate- gic dorit sau efect asupra adversarului, prin folisirea sinergică,
multiplicativă şi cumulativă a capabilităţilor la nivel strategic, ope ra tiv şi tactic”6. Altfel spus, un efect
este răspunsul, evenimentul sau consecinţa fizică funcţională sau psiholo gică ce rezultă din acţiunile
speci fice militare sau non-militare7. Totodată, ope - raţiile bazate pe efec te sunt „acţiuni militare în
care prima măsură întreprinsă vizează preluarea controlului asupra sistemelor principale şi vitale care
permit adversarului să existe şi să lupte”8. Operaţiile ba - zate pe efecte nu reprezintă o nouă teorie
privind du cerea războiului. Principiile acestora au fost aplicate de secole. În era războiului modern,
operaţiile bazate pe efecte reprezintă o nouă abordare care caută să realizeze efectele deciziilor
eşaloanelor superioare în faţa rezultatelor fizice, acest lucru îndeplinindu-se prin aplicarea mijloacelor
militare asupra obiectivelor stabilite forţelor armate. Acest concept oferă planificatorilor o cale de a
anticipa, urma şi exploata, atât efectele fizice cât şi cele psihologice ale acţiunilor militare şi non-mi - li
tare, asupra tuturor sistemelor care definesc câmpul de luptă. Relaţiile complexe dintre grupuri sociale,
persoane cheie, sisteme, decizii, acţiuni şi mijloace fac dificilă prevederea efectelor. EBO reprezintă mai
mult o înţelegere diferită a căii de a opera decât o nouă metodă de re zolvare a lucrurilor, rezultată din
schimbările mediului operativ ca urmare a transformării şi dezvoltării noilor tipuri de operaţii.
Comandanţii şi statele majore trebuie să ia în considerare că ceea ce trebuie făcut într-o operaţie
creează efecte dorite şi nedorite (planificate sau nu). De aceea, este recomandat ca planificatorii să
elaboreze planurile operaţiilor într-o perspectivă cât mai cuprinzătoare, care să permită identificarea
modului în care efectele propriilor planuri şi operaţii pot afecta sau pot fi afectate de alte planuri şi
operaţii. EBO constă în influenţarea spaţiului de luptă prin acţiuni care să permită controlul sistemelor,
oamenilor cheie şi grupurilor sociale, din interiorul şi din afara acestui spa ţiu. Aceste acţiuni au intenţia
fie de a menţine statutul curent al naţiunii sau ale sistemelor sociale, fie de a schimba acest statut. Pe
lângă forţele militare în operaţii întâlnim, mai mult sau mai puţin, şi Organiza ţii Guvernamentale (OG) şi
Ne gu ver na mentale (ONG), în funcţie de miza şi interesul celor care au un rol cheie în atribuirea
succesului. Cunoaşterea posibilităţilor de influenţare a operaţiei de către aceşti „jucători” şi acţiunea
sinergică a tuturor actorilor dintr-un teatru de operaţii asigură contextul necesar în raport cu punctul de
plecare din care începem să gândim efectele9. Efectele pot fi fie fi zi - ce sau mentale. În mod direct pot
fi efecte primare, secundare sau terţiare. Unele pot fi neintenţionate sau nedorite, ca urmare a unei
înţelegeri parţiale sau incorecte a sistemului care s-a dorit să fie influenţat. De o importanţă crucială în
modelarea me diului în care se va opera este influenţarea nu numai a adversarului ci şi a părţilor neutre
sau care acţionează alături de forţele proprii. Obţinerea efectelor dorite în cadrul unei operaţii este
condiţionată de aplicarea metodologiei, pe trei faze repetabile, în cadrul comandamentelor întrunite, de
nivel operativ, astfel: - Faza I, în care se analizează spaţiul de luptă într-un sistem al sistemelor, într-un
mod care îl amplifică, în scopul vizionării şi înţelegerii acestuia de către planificatorii militari. - Faza a II-a,
arată cum este recomandabil să planifici şi să aplici operaţiile bazate pe efecte în cadrul întregului
spectru al sistemelor spaţiului de luptă, folosind mijloacele mili - tare şi non-militare pentru a realiza
efectele stabilite de eşalonul superior. - Faza a III-a, se concentrează pe estimarea acţiunilor bazate pe
efecte pentru a asigura că progresul operaţiilor se îndreaptă către finali tatea dorită. Prin natura sa,
succesul operaţiilor bazate pe efecte solicită şi o înţelegere profundă a culturii, societăţii, guvernării şi
economiei adversarului, care va pune într-o valoare mai mare decât până acum, analiza şi diseminarea
informaţiei. Ceea ce înseamnă că dacă vor fi folosite 9 Revista de {tiin]q Militarq ~ 2/2008 Revista de
{tiin]q Militarq ~ 2/2008 10 la nivel strategic, operativ sau tactic acestea vor solicita un grad ridicat de
profesionalism din partea militarilor, echipamente moderne sprijinite de o economie robustă şi o bază
de dezvol - tare şi cercetare proprie puternică. În demersul analizei, consider că operaţiile bazate pe
efecte pot constitui un avantaj asimetric major pentru cei care le folosesc. Afirmaţia este sprijinită şi de
faptul că noţiunea de luptă asimetrică a fost dezbătută pe larg în ultimii ani, în primul rând datorită
originalităţii grupărilor teroriste care au folosit metode şi mijloace neconvenţionale (sinucigaşi cu
bombe, avioane civile, maşini capcană, lansatoare de rachete antitanc, dispozitive explozive improvizate
etc.) pentru a lovi prin surprindere militarii şi popu laţia civilă din interiorul teatrului de operaţii.

Flexibilitatea impune adaptarea permanentă a planurilor şi a acţiunilor forţelor – flexibilitatea în

planificare şi execuţie – la modificările de situaţie neprevăzute ce apar pe câmpul de luptă, optarea
pentru varianta cea mai avantajoasă. Aceasta se realizează prin instruire, organizare, comunicare, lucru
de stat major, prevedere şi prin menţinerea permanentă a unei rezerve la dispoziţie, care să asigure
trecerea cu uşurinţă de la o acţiune la alta, de la o opţiune la alta, în funcţie de condiţiile concrete ale
spaţiului de luptă, având ca referinţă varianta ini ţială.

Întrebuinţarea economică/eficientă a forţelor şi mijloacelor are la bază, pe lângă alte facilităţi,

cunoaşterea temeinică a spaţiului de luptă, respectiv capabilitatea operaţională de a obţine şi asimila
informaţii despre poziţia şi deplasarea forţelor proprii, ale adversarului şi forţelor neutre, precum şi de
situaţia geospaţială, cuprinzând toate mediile – submarin, de suprafaţă, aerian şi spaţial – în care
acestea se află şi acţionează.

Demasificarea asigură trecerea de la o abordare bazată pe masarea forţelor într-o anumită zonă
geografică, la una bazată pe realizarea efectelor dorite. Aceasta constă în deplasarea pu terii de luptă
din spaţiul de luptă linear către operaţii discontinue, cu accent pe controlul funcţional contra ocupării
fizice a spaţiului de luptă şi generarea unei puteri de luptă eficace în locul şi momentul potrivit.
Totodată, creşte gradul de cuplare al informaţiilor, operaţiilor şi al logisticii pentru a obţine efecte
precise şi a câştiga avantaje temporare, cu forţe dispersate. Se bazează pe creşterea ritmului şi vitezei de
deplasare în cadrul spaţiului de luptă pentru a complica problemele inamicului de determinare şi
angajare a obiectivelor