Sanda MANEA Laurenfiu JIANU

Protectia terenurilor de fundare

qi depoluarea lor.
Solu#ii de depozitare a degeurilor

h
EDITURA CONSPRESS

2009
 EDITURA CONSPRESS
este acreditatH de
Consiliul National al Cercetiirii Stiintifice din ~nvHtHmlntulSuperior

Tehnoredactare computerizata: Alina Rancea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romflniei

1 MANEA, SANDA ; JIANU, LAURENW

Geotehnica rnediului inconjurator : protecfia terenurilor de

fundare gi depoluarea lor. Solutii de depozitare a degeurilor I
Sanda Manea, Laurentiu Jianu - Editia a 2-a. - Bucure~ti:
Conspress, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-100-075-6

Colectia Carte universitarfi

CONSPRESS
B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2,
cod 020396, Bucureyti
Tel.: (021) 242 27191 169; Fax: (021) 242 0781
 h ultimii ani, ca urmare a cregterii interesului pentru ecologie, s-a cristalizat
geotehnica mediului ca un domeniu de granip, unde se intersecteazi ~i se
suprapun cuno~tintedin cele mai diverse siinre, de la cele abstracte de tip
matematici, mecanici la cele concrete (chimie) sau ?tiinpie naturii (biologie) ca
qi cele pur inginere$, mergbd phi la cele cu caracter sociologic, economic gi
juridic.

GEOLOGIE

u h
biologia

aceste conditii, obiectul domeniului, fiind de fapt pluridisciplinar,

presupune o abordare diferentiat2 gi complexi. Ca urmare, ace& domeniu atat de
vast a condus la necesitatea nqterii, cre&ii .unei noi discipline de shldiu a acestei
problematici, disciphi denumitA ca atare Geotehnica Mediului inconjur~tor,
care se maturizeai5 ii~acead2 perioadi ~i care, in cursul accstui proces, pune la
punct metode ~i tehnologii, d e s c w d noi perspective ~i noi cii de cercetare.
 ?e pian international, qi ?n ultimii ani ~i pe plan national, se m d e s t i un
&ems tot mai crescut pentru acest domeniu.
Cei mai general, geotehniw mediului se preocupi de "degradarea - poluarea"
unei pB?i a mediului (litosfera), studiind condihile $i modul de producere a
fenomenelor, dar ~i modurile de prevenire ~i combatere a acestora.
Privind din acest unghi. se pot defini capitolele man ale domeniului
'Geotehnica Mediului":
- cunoaqterea qi studierea piqii de mediu care este susceptibili a fi
degradati - poluaM. fn acest sens obiectul il constituie pjmihturile in
primul r8nd (mai putin rocile);
- evaluarea diferitelor modalititi de degradare a p5imihturilor pomind de la:
- cauze naturale - procese geologice (aluneciri de teren, fenomene
de eroziune, cutremure);
- cauze antropice care accentueazi unele condihi naturale (crearea qi
depozitarea de~eurilor).
- metode ~i tehnici de prevenire a degradririlor de orice naturH sau
diminnarea ~i eliminare efectelor produse de aceste degradriri.
Prezenta lucrare b i propune $iconstituie un inceput pentru disciplina
"Ckotehnica mediului ?nconjurf+tor" ?n contextul i n v k ~ 8 n t u l u iiugineresc de
construcrii din Ro&a.
~
& acest sens sunt abordate doar unele aspecte legate, principal. de poluarea
si depoluarea terenurilor de fundare. de natura ~i tipul de~eurilorca qi de
modalitkhle de realizare a uuor depozite de de~euri controlate. cu sisteme
constructive modeme.
Lucrarea este destinaM studenhior de la cursurile de studii aprofundate de
-'lnginerie geotehnic? precum $i celor de la secha ISPM a FaculMtii de
133drotehnica din cadrul UTCB.
Totodati, se considers c i lucrarea poate fi utilB qi inginerilor proiectanti sau
-..--.
,.;.i:di~tilor ce lucreazri ?n domeniu.

Autorii.
 CUPRlNS
I . DESEURILE $I POLUAREA TERENULUI DE FUNDARE
1 . I . Surse potenliale de poluare a terenurilor de fundare
1 .I. 1. Tipuri de poluirri $i agenti poluanti
1.1.2. Aprecierea gradului de poluare a terenurilor
1.2. Tipuri de deveuri
1.2. I . Nofiunea de de$eu
1.2.2. Clasificarea de~eurilor
-
1.2.3. Caracteristici fizico mecanice ale de~eurilor
1.2.4. Date orientative asupra cantitatilor de de$euri
1.3. Principii de sistematizare a proprietitilor geotehnice ale de~eurilorsolide
$i ale terenurilor pe care se depoziteaa
1.3.1 Necesitatea unei metodologii comune de studiere a terenurilor de fundare
$i de~eurilorsolide
1.3.2. Prezentarea metodologiei de caracterizare a materialelor ~i sistematizare
a informatiilor geotehnice bazate pe amprente $i diagrame de stare
1.3.2.1 Amprenta de tip A
1.3.2.2. Exemple de utilizare a amprentei
1:3.2.3, Concluzii asupra utilitatii folosirii amprentelor
11.2.4. Diagrama de stare
1.3.2.5. Concluzii asupra utilitatii folosirii diagramei de stare
1.3.3. Aplicafii ale metodologiei de sistematizare $i stocare a informatiilor
geotehnice
2. DEPOZITE PENTRU DESEURILE SOLIDE
2.1. Tipuri de depozite de deseuri solide
2.1.1. Aspecte generale
2.1.2. Clasiticarea depozitelor
2.2. Influen@realimii depozitelor de depuri asupra terenului de fundare
2.2. I . Regimul hidric al depozitelor de deveuri
2.2.2. Criterii de alegere a amplasamentelor $i terenului de fundare pentru
depozitele de de$euri
2.3. Principii de proiectare a depozitelor de de$euri controlate
2.3.1. Alcituirea depozitelor controlate
2.3.2. Specificul depozitelor controlate pentru stocarea de~eurilor
2.3.3 Aspecte legate de proiectarea depozitelor controlate
3. SISTEME DE ETANSARE - DRENARE A,LE DEPOZITELOR DE DE$EURL
PENTRU PROTECTlA TERENULUI DE FUNDARE
3.1. Caracteristicile $i functiile sistemelor de etanyare - drenare a depozitelor
-
3.2. Solutii constructive pentru sistemele de etanvare drenare
3.2.1. Aspecte generale
3.2.2. Sistemul de etanqare de baza
3.2.3. Sistemul de etansare de suprafati
3.2.4. Solutii constructive pentru sistemul de colectare a apelor $i drenaj
3.3. Principii directoare in alcituirea sistemelor de etan~are-drenarea
depozitelor
3.4. Aspecte legate de folosirea argilelor ca strat de etan$are
3.4.1. Probieme generaie
3.4.2. Consideratii asupra fac~orilorce influenteaza permeahilitatea argilelor
3.4.3. Cerinlele pentru strati~rilede etanvare de b a a realizate din argili
compactat8
3.4.4. Punerea in oper5 ~i controiul de calitate pentru etanvhile din argili
compactat2
3.5. Aspecte caracteristice legate de folosirea produselor geosintetice $i
geocompozite ca strat de etanyare
3.5.;. Criterii de caracterizare $i alegere a produselor geosintetice penhu
realizarea dispozitivelor de etanqare
3.5.2. Principii de dimensionare a sistemelor de protectie din geosintetice
3.5.3. Criterii $i recomand2ri pentru controlul $i punerea in ope& a
geosinteticelor pentru protectia terenului de fundare
4. MONITORIZAREA PENTRU URMARIREA !N TIMP A EFECTULUI PREZEN-
TEI DEPOZITELOR DE DESEURI ASUPRA TERENULUI DE FUNDARE
4.1. Monitoiizarea terenurilor de fundare poluate
4.2. Monitorizarea zonei vadoase a terenurilor de fundare
4.2.1. Descrierea zonei vadoase
4.2.2. Monitorizarea lichidului din pori in amplasamentele depozitelor de
de~euri
4.2.3. Echipamentul penmprelevarea lichidului din pori
4.2.4. Echipainente de monitorizare indirect5
4.3. Sisteme ~i tehnici de monitorizare
4.3.1. Monitorizarea prin tehnici geofizice
4.3.2. Monitorizarea prin puturi
4.3.3. Sistemul senzor de monitorizare a avariilor
4.4. Principii pentru realizarea unui sistem expert pentru protecfia terenului de
fundare a unui depozit
4.4.1. Obiective '

4.4.2. Date de intrare pentru sistemul expert $i modul lor de obtinere

4.4.3. Sistem expert pentru monitorizarea unui depozit de deveuri
5. RESTGNGEREAEFECTULUI POLUARILOR $I DEPOLUAREA
TERENULUi DE FUNDARE
5 . I . Tehnici de restrlngere a efectului polu5rilor datorate depozitirilor
neconhoiate
5.2. Principii generale de depoluare a terenurilor de fundare
5.3. Tehnici fizice de depoluare a terenurilor de fundare
5.3.1. Extractia sub vid
5.3.2. Tratarea prin injectare de aer sau vapori
5.3.3. Tratarea prin flotatie
5.3.4. Exnaciia electrici
5.3.5. Spalarea pamlnturilor
5.4. Tehnici termice de depoluare a terenurilor de fundare
5.5. Tehnici chimice de depoluare a terenurilor de fundare
5.6. Tehnici biologice de depoluare a terenurilor de fundare (hiodegradare)
BIBLlOGRAFlE
 DESEURILE $1POLUAREA TERENULUI DE FUNDARE
1.1 SURSE P O T E N W E DE POLUARE A TERENURILOR
DE FUNDARE

Poluarea masivelor de p a i n t ca parte a mediului $i implicit a terenurilor de

fundare se produce in timp yi cu efecte in timp. Astfel contaminarea pimin-
turilor poate fi:
- permanent8 - difu7.A (impriytierea ingri$imintelor pe csmp),
- permanent8 - localfi (deversare intr-un put, depozitare necontrolat; de
de~euri),
- sezonieri (desinierbarea ciilor ferate, deszapezirea drumurilor folosind
diferite substante, ex. 20 t de sare pe kilometru),
- accidental; ( ristumarea unei cisteme, ruperea unei conducte, corodarea
unui rezervor ingropat ).
Din punct de vedere al zonei din masivul de p&mhnt influen~tFide agentii
poiuanti contaminarea poate fi:
- de suprafa3 afectind mai ales solurile (pikinturi destinate in special
activitiltilor agriwle),
- de adincime, extinderea in acest caz depindnd de configuratia
litologicfi (grosimi, de natura $i succesiunea lor).
Actiunea acestor poluHri asupra mediului inconjuritor in general se
transmite, En particular, chiar prin intermediui pimintului contaminat asupra:
- apelor superficiale (antrenare prin precipitatii),
- apelor subterane (dizolvare yi infdtrare),
- vegetatiei (fitotoxicitate yi fenomene de bio - acumulare),
- constructiilor (coroziunea structurifor ingropate).
Poluarea poate ti la originea mirosurilor neplgcute, intoxicatiilor, incendiilor
sau chiar exploziilor, din cauza instabilititii sau reactivititii poluantilor
(formarea de amestecuri explozibile cu aerul, de exemplu, in caw1
hidrocarburilor ugoare) in urma elimingrii directe sau intirziate (degradarea
unui ambalaj sau simpla deplasare a pinzei freatice). .
Agentii poluaqi susceptibili de a contamina terenurile de fundare se pot
clasifica dupk
 Fizici: - Crildu* radioactivitate
Chimici: - SSvuri minerale, solventi, metale grele
Bacteriologici: - Gacterii, viru$i

Urbani: - Lixiviari din depozitele de deveuri

menajere, noroi de la tratarea apelor
menajere uzate, reziduuri de la
Origine incinerare, moloz
Industriali: - Produ~ipericulo~isau toxici, materiale
rezultate din demolarea uzinelor, fum
Agricoli: - ingr8$8minte,produse fitosanitare
Solizi
Stare
Lichizi
Gradul de
ria&asupra Periculo~i

mediului I
omului vi . Nepericulo~i
'

NOTX: in lucrarea defa@ nu suni tratate poluirile ~iprobiemelegenerate

de de$euriie radioactive.

-
Figura 2.2. Reziduuri solide totaie a - S.U.A.; b Romdnia.
Ponderea agentilor poluanti, dup8 originea lor, h caw4 reziduurilor soiide,
este prezentati in figura 1 .I, comparativ pentru S.U.A. ~i Romania [Ianculescu,
19971. in ceea ce prive~tecompozitia poluantilor urbani proveniti din de~euri
solide, in figura 1.2 sunt ilustrate date pentru Germania $i Romlnia.
in categoria de reziduuri periculoase, diferitele tiri incadrau plni de curand
in mai toate cazurile pe cele considerate de ele ca periculoase, astfel incat de
multe ori unele reziduuri periculoase pentru o pri erau nepericuloase pentru o
alta. Prin conventia de la Basel privind Controlul trecerii peste fronfiere a
reziduurilor periculoase ji indepcirtarea lor, semnat3 in 1989, aceasta situqie
ambigui a fost eliminati, in anexa conventiei fiind inscrise reziduurile
considerate periculoase pe plan mondial. Cele mai multe dintre acestea sunt
produse de industrie, ca de exemplu, reziduurile continand: compu~imetalici,
solventi organici halogenati, compu~iorganici halogeni, acizi, azbest, compu~i
organofosforici, fenolii, cianurile organice, eterii, etc. Reziduurile periculoase
din industrie sunt produse in mici cantititi pin6 la I tonUlunH ins&totalul lor se
ridici la sute de mii de tone pe luni. Se estimeaz3 c i in lume se produc anual
338 milioane tone reziduuri periculoase din care numai in S.U.A. 275 milioane
tonelan (81%). Pentru exemplificare, dupi cum rezulti din figura 1.3, in S.U.A.
cea mai mare cantitate de reziduuri periculoase provine din industria chimick
(79%) $i din rafinZiriile de petrol (7%).

- -
Figura LZ. Compozi{iarmiduurilor solide: a Bavaria (Germania): b Romdnia.
Cu toate acestea, pe baza unor studii bibliografice asupra plm6nturilor
contaminate pi a apelor subterane, reiese c i 80 - 90% din cercetari se referi la
poluarea datorata produselor de origine petrolierh care constituie cel mai mare
volum de produse chimice manipulate cotidian: carburanti (benzini $i
motorini), uleiuri lubrifiante uzate atilt in industria petrolieri dar gi alte
industrii care u t i l i z e d carburanti ~i produse petroliere in diverse alte scopuri
(pentru incilzire).
 Industria chimicl
79%
2%

Pentru tetenurile de fundare gi masivele de pimint apar probleme referitoare

gi la poluarea prin:
- solven(i pe baz% de clor (utilizaci pentru curitirea imbr5cimintii qi
pentru degresarea pieselor mecanice),
- hidrocarburi aromatice policiclice (de exemplu din vechile uzine de
gaz).
- pesticide (utilizate in agriculturSi),
. - produse pentru tratamentul lemnului (clorofenol),
- cianurile cromului hexavalent ~i ale metalelor de galvanoplastice (Cu,
.Zn, Au, Ag, Co, Cd, Ni, Cr),
- policlorodifenil (produs de transformatoarele cu "F'yralen" cunoscut sub
terrnenul de P.C.B.,
- produ~itensioactivi, siruri minerale clasice.

Evident, aceasti listi nu este exhaustivi. De exemplu, incendiul unui

depozit de produse chimice poate s i duci la contaminarea solului vi a p&nzei
freatice (ca yi riurilor ) cu un amestec de 30.000 - 40.000 de produse organice
sintetice curente.
Sursele antropice de contaminare sunt: surse primare (ex.: fertilizarea
solului in agriculturi) ~i surse secundare prin care agentul poluant ajunge Fn
pimsnt ca urmare a unei activititi desfigurate in vecinitate. Spre exernplu Tn
@rile cu traditie in minerit, contaminarea survenitH din aceas@. caui3 Fnci mai
persists. Astfel nivelele ridicate de arsenic, mercur, cadmiu yi plumb in anumite
terenuri din Marea Britanie sunt legate de activitatea intensi desEi~uratacu
mult timp in urma in zonele respective.
De$i aproape 85% din productia anuall de pesticide este foiositl de tlriie
industrializate, problemele poluarii cu pesticide sunt de 13 ori mai acute in
@rile lumii a treia. Acest fapt se datoreazs lipsei de control adecvat in
producerea, stocarea $i folosirea pesticidelor in aceste tiri.
in tabelui 1.1. sunt prezentate unele surse de contaminare a piminturiior:

Tobelul1.I. Surse poluanle

Surse primare
'iwr8$8minte Cd, Pb, As 1

Pb As Cd Se

Gradul de contaminare din surse primare a1 solurilor apaqinind terenurilor

agricole tratate este prezentat in tabelul 1.2 (exprimat in mgg.')

TabelulI.2. Contaminarea pcimcinintului din surse primare (mg.g.')

Se remarcH faptul c i folosirea ingr&$imintelor trebuie apiicata cu

discernlmtint, ingrl$lmintele pe bazl de fosfati polulnd mai mult declt cele pe
bazit de azot, iar un continut ridicat de calciu in aceste Pngrlgiminte poate
atenua consecin@le prezentei elementelor toxice precum Cd.
Unele elemente (plumbul, arsenicul, cadmiul) rlmln in pimint, acolo unde
cantitqile pitrunse sunt mai mari decit cele eliminate, d e ~ activiati
i periodice
ca stc%ngerearecoltelor sau drenarea ajuti la eliminarea unor elemente poluante
din sol.
Determinarea efectului poluirii din surse secundare este dificili, deoarece
contributia lor depinde de pozitia ~i intensitatea sursei ca Si de conditiile
atmosferice.
Un aspect deosebit il constituie contaminarea cu metale grele a terenurilor
de fundare. Comportarea ~i reactia metalelor grele in pHmint sunt reprezentate
schematic ?n figura 1.4. Modul de aparitie a1 elementelor grele individuale in
pimhnturi este diferentiat.
Astfel, la nivel mondial, concenfra(ia de plumb in pimhturi este de
I - 888 mg.gi, cu o medie de 29.2 mg.g". Concentratiile nomale sunt de
10 - 20 ppm iar o concenhatie de mai mult de 100 ppm indici wntaminarea.
PSmhturile din vecinitatea uniatilor industriale prelucritoare de metale sau a
dmmurilor cu trafic, greu pot avea concentratii de 1 - 10 %. Dintre toate
elementele grele plumbul este cel mai mobil, timpul de injumltltire al acestuia
in pimint fiind de 800 - 6000 ani. Pimlnturi contaminate in secolul IV 7.e.n.
incl mai prezintH niveluri ridicate de piumb, retinerea acestuia fiind atribuiti
leg6rii acestuia de materia organics. Principalul compus a1 plumbului, PbS, este
2+ .
oxidat in urma proceselor atmosferice rezulthd PbS04. lonii Pb ellberati in
acest proces se absorb in argile, materii organice ~i oxizi de Fe - Mn, pot
precipita in compu~i insolubili sau pot forma complexe organice sau
7+
anorganice. Pb- poate inlocui ionii Ki En materiile organice sau in argile,
ordinea de adsorbtie fiind: montmorillonit < humus < kaolinit < haloisit.
Prezenm plumbului reduce activitatea enzimatica Si ca urmare se acumuleazi Fn
sol material organic incompiet descompus. Solubitatea plumbului depinde de
pH-ul solulni, de provenienta phmSu!ui (natural sau a*~pogenic), de anionii
prezenti ~i de conditiile redox. Compu~iipe bazi de piumb continuti in gazele
de eppament, PbBrCI, PbBrOH, (PbO)?, sunt transformati rapid in compu~i
insolubili ca PbO, Pb(OHh, PbCO, etc.
in ceea ce priveSte confinutul de cadmiu in plmhnturi, acesta in general este
-1 -1
de 0,l - I .Omg.g , cu o medie de 0.62mg.g . Pimlnturile cu un continut
ridicat de materie organic6 au de obicei $i concentratii mari de Cd. Cel mai
important factor care afecteazi solubilitatea ~i mobilitatea cadmiului este
pH-ul. Astfel in solurile acide cu pH-ul ridicat, precum pIimPnturile calcaroase,
Cd precipiti ca CdC03. Adsorbtia cadmiului este influenw de pH, capacitatea
ionici ~i constituentii plmintului. Ordinea de adsorbtie este urmitoarea:
hidroxizi de A1 ~i Fe, haloisit > kaolinit, acid humic > montrnorillonit.

I pH, conditii redox, compozitia pPmAntului,

microorganisme, ritdilcini, panza freatica 1

m:M-L = complex anorganic; M-0 = complex

organic; M S = metal adsor;bit

Figurn 1.4. Reactia metalelor grele inpfimdnt.

in mai multe regiuni ale lumii se asistB la o acumulare sporitl de cadmiu in
sol ~i in consecinfi3la o crestere a cantitatii preluate de plante. S-a estimat cB la
un continut de cadmiu al unui pBmlnt de 3 ppm Cd, plantde crescute pe ace1
teren sunt improprii alimentatiei. De exemplu, solurile din Elvetia sunt supuse
la trei surse de contaminare:
I. emisiile atmosferice de cadmiu care rezulta in urma arderii com-
bustibililor fosili, topirii metalelor, ~ncinerariide~eurilor$i care au crescut de
doua ori, crescand $i continutul de cadmiu in primii 30 cm de teren (de la 0.01
la 0.1 ppm),
2. scurgerile directe de noroi $i din de$euri menajere,
3. fertilizarea cu ingr&Bminte pe b a a de fosfati.
Comportarea mercurului in pimint este influentat2 de:
- volatilitatea mercurului elementar,
 - iosritia mercurului liber in sol,
- biometilarea mercuruiui care duce la producerea de compu~itoxici ~i
roarte volatili ca (CH3)2Hg.
?oncentmtia de rnercur in cele mai multe soluri este de ordinul a
-1
.>:.2? - 3.06mg.g . in unele soluri organice concentratia poate s& atinga
?/! ;ngg". Contaminarea pamlntului cu mercur poate avea drept cauzIi
~ soda caustic& ~i folosirea compu$ilor pe bazH de mercur ca
: ? T G ~ L I C ~ Rde
h s i c i d e . >-dsorbtia mercurului depinde de forma sa chimici, de pH-ul solului,
de ?rezenw aaltor cationi etc. Adsorbtia maxima se produce clnd solul contine
cantiBti mari de argil.5 Siisau rnaterie organici. Dintre argile illitul adsoarbe
inercurul ~naibine decdt kaolinitui.
Pn p5mSnturi necontaminate concentratia de arsenic este de cca.
5 - !OmPmg.p'. Cele mai mici concentratii se gHsesc in phinturile nisipoase
h i v a t e dill granituri. Piminturile tratate cu pesticide pe b a d de arsenic pot
-1
(rezentz concentratii de 600mg.g (600ppm). in conditiile de toxicitate
msnicui apwe ca ( A S O ~ Capacitatea
~~. de adsorbtie este deterniinata de
::onczntrz.?ii! compu~ilor,de timp ~i de continutul solului in Fe - Mn. Samrile de
arsenic sunt de 5 - 10 ori mai solubile d e d t tamrile de arsenat. Conditiile de
d u c e r e CFBSC propoflia de As (Ill), forma sub care As este mult mai toxic.
Silcteriile ilin sol pot accelera oxidarea arsenitului in arsenafi mai putini
sohbili.

3.2.2. .%P%ECIEREA GRADULUZDE POLUARE A TERENURILOR

Dingnosticarea contaminarii unui masiv de pamlmlnt in general gi a unui teren
?n pai?icular, ca $i aprecierea gradului de poluare se pot realiza intr-o manierH
- a ~ i d~ii irnediatg pe baza preluirii ~i analizirii unor probe de pamint. fn timp
ampirrsarnenteie se pot monitoriza in acela~iscop, rezultdnd o evolutie a
sspectelor studiate.
Concentratia poluantilor existenti in probele prelevate din terenul de fundare
i~ebuiesi permit3 determinarea faptului c5 acestea sunt poluate. Trebuie
yemsrcat ca, in timp ce despre apele potabile $i de suprafa@, ca $i despre aer, se
iisp!ns de numeroase informatii, exist&date relativ purine referitoare la apele
.;oirferane gi Pnai putine referitoare la de~euri~i practic nimic despre paminturi.
in uneia @ri europene existi diverse norme care fixeaz54 criterii de apreciere
,:i arrrdului de contaminare a pamintului. Spre exemplu Directiva Comunitara
36i27SICEE din 12.09.1986 referitoare la folosirea noroaielor provenite din
,,ctsliiiiede dgurare a apelor, in agricultura fixead nivelurile wncentratiilor de
n~elcie. p i e in aceste noroaie ca ~i in sol Tnainte de impri$tiere.
P.ce!easi '/alori sunt reluate cu mici diferenre de norma franced NF-U
-i4..34!.
 Este indicat5 aplicarea acestor limite pentru cazui simplei revalo?ificdr! :c
agriculturl a noroaielor, ca $i pentru cel a1 imprl~tierii compostu!ui. ::
subproduselor industriale ~i chiar Fn cazul contaminirii pimdnturilor prin
precipitatii sau ca urmare a aportului de-sedirnente mineraie provenite '!.;-:
..
cursurile de ap5. Aceastl directivs fixeazl intervale pentru valorile limi?8 8ie
elementelor minerale depistate in sol, Fiecare stat mernbru avdnd latitudinea 2.:
a retine o valoare in interiorul intervalelor propuse. .
in Olanda valorile limitative sunt valori orientative (adesea numite norme in
limbaj curent) definite de Inrerim Soil Sanitation Act; Valorile sunt pre.., VcntEde
in tabelul 1.3. Acest tabel fixeaz.5 limitele de contaminare a solurilor $i a aaeior
subterane peste care existi3 contaminare (valoarea A), peste care apare nece:e,~3
investigarea (valoarea B) $i peste care sunt necesare lucrlri de decontarninsre
(valoarea C).
Acest tabel este util in a defini dacl un amplasament este considerat pcluar.
daci trebuie depoluat sau dacH a fost depoluat dupl lucriiri, valorile fixand Ec
acelei timp.limhe 3i obiective.
Avantajele abordkii evaluirii gradului de contaminare prin fixarea de !imirt:
in cadrul unui document, sunt:
- u ~ u r i n putilizirii at5t pentru diagnostic cdt $1 pentru obiecnivele
tratamentului,
- valoarea sa executorie in momentul in care documenttt4 fist.:
recunoscut,
- obiectivitatea sa aparenti care creeazl un cadru de actiune ornosen
ceea ce este un atu in a convinge opinia publicl.
Cu toate acestea valorile nu au fost preluate ca norme in alte tlri chiar dac5
sunt deseori folosite in Europa $i in America de Nord. Ele prezinia patni
inconveniente care le reduc semnificativ impactul:
- nu iau in seam5 starea naturali a terenului din care este prelevhtPP
proba,
- nu iau in considerare utilizarea anterioarl a pHmimlntului,
- lipsa legiturii directe a valorilor cu toxicitatea elementelor la care se
refea (neluarea in calcul En special a valentelor produselor),
- absenp definirii caracteristicilor misuritorilor.
Urmare a acestui nivel al cuno~tinteiorin domeniu pe plan european muiPi
specialiyti considerii c i este necesari3 o abordare mai complexA ~i c l valnrijs
limitative pentru aprecierea contamingrii unui pgmimlnt trebuie fixate de la .;a i:;n
caz, in functie de:
- toxicitatea real5 a poluantilor,
- specificitatea naturii terenului ~i stirii pimilnturilor,
- vulnerabilitatea particulars a amplasamentului (existen@ unei p h a e
freatice),
 - utilizarea ulterioarfi a terenului,
- tehnicile de depoluare posibile.
Tabelui 1.3. Valori orientalivepenbu apreciereapoluGriipdmdnluiui
ji a apei subterane

Cianuri (CN) (total

A - ~ i v ede
l bazli;
B - Necesitatea unui studiu;
C - Necesifatea unei acfiuni de remediere;

in mod diferit, abordarea prin evaluarea riscurilor, dezvoltaa in Statele

Unite, define~tecalitatea unui amplasament in functie de riscurile toxicologice
asupra organismelor receptoare-p~in-transfer 3e poiuiir. iJsceas:a mciond :
calcui moduriie ~i mijloaceie de transfer japa, serl vegetatie. animate), :a :
:nodorile de absorbtie (inhalare. alimenratie) ~i iixeilzi ,vaiuri normalizazc.
Foarte satisfacitor in conceptie, aces: :nod cie aboraare are iimirc ic:
spl icare:
- metoda este scumpi3 ~i necesita un consum mzre de timp,
- prezinti dificulthti in a stabili Qn model fisbi!. din cauza cornp?exli;>+
;:,;smelor studiate $i nerecunoqterii unui numir suficient de fact%;.
Din 1985, in cadrul Organizatiei Internationale de Normalizare, a lust riin?A
o noui comisie tehnicsi (TC 190), in paralel cu TC 147 (calitatea apei) ~iTC
146 (calitatea aeruiui). Aceasti comisie se ocupa 2u Notmalizarea in domeniici
Culit6tii Pdmanrurilor, includnd intre preocupHriie sale clasificarea,
terminologia, prelevarea de probe, metode de anaiizi ~i prelucrare a datelor. E3
este EmpLflitiin Vase subcornisii:
- subcomisia I tratead terrninoiogia, ciasificarca soluriior, codificarea lor ;i
evaluarea criteriilor.
- subcomisia 2 este EnsircinatB cu ansamblui problemelor legate de :xeiz3-
varea de probe (strategie de preievare. iehnica de preievare -i ::
conservam a probelor),
- subcomisia 3 se interesead de ansamblul probelor de analid chimic8 +:
p5mBnturilor ca ~i de anumite caracteristici fizico-chimice ca ~i pH-il?_
conductivitatea electrick capacitatea de schimb (C.E.C.),
- subcomisia 4 rispunde de efectul calititii soiurilor asupra functionHrii
sistemelor biologice (biodegradabilitatea poll~antilori n sol, efecte c c +
toxicologice),
- subcomisia 5 trateazi caracteristicile fizice ale pim5nturilor (densizatea
aparenti, granulometrie, stabiiitate stmcturali), I= ji metodele de Ioazii-
zare a eventualelor surse de contaminare (implantarea de piezometrie),
- subcomisia 6 define~temetoda de dozare a radioactivititii in sol.
in cadrul Societitii Internationale de Mecanica Pimanturilor ~i Inginenn,
Geotehnici functioneaza Comitetui Tehnic TC5 pe probleme referitoare fa
Geotehnicu Mediului organizat pe urmitoarele subcomisii:
- subcomisin I trateazi sisteme de monitorizare a poluantilor,
- subcomisia 2 se ocupi cu studierea metodelor modelirilor si monitori&,-
rilor transportului poluantilor,
- subcomis~a3 analizeazi stabilitatea de~eurilorprin clasificarea si idearlfi-
carea acestora precum yi prin studierea capacititii Qortante gi sxabiiirEtit
depozitelor de de~eurisoiide,
. .
- subcomisia 4 tratead un domeniu vast: depozide controiate ae dsseun, Lr::
punct de vedere a1 proiectarii sistemelor de etanSare ~i d.renaj,
- subcomisia 5 se ocupFi de reintroducerea in circuital natural a :e%nuriinr
 contaminate (proiectare, constructie $i management),
- subcomzsia 6 evalueazi impactul asupra mediului produs de materialele
provenite din dragaje,
- subcomisia 7 trateazi impactul materialelor de constructie netradirionale
asupra mediului,
- subcomisia 8 studiazi comportarea pe termen lung a depozitelor inclusiv
evaluarea riscului,
- subcomisia 9 analizeazi comportarea urnpluturilor sub incHrcIiri exceptio-
nale prin luarea in considerare a unor diverse combinatii posibile.
1.2. TIPURI DE DESEURI
1.2.1 NOTZUNEA DE DETEU
Notiunea de d e ~ e ufoarte
, uzitati in ultima perioada in diferite domenii ale
activit@ii umane, conform unghiului din care este abordati problems, poate ti
definiti in mai multe moduri.
lati numai c5teva definitii exemplificatoare:
- Se numevte DEJEU:
- partea din materia primi sau din material, care este TnlSturatH In
decursul procesului tehnologic de realizare a unui produs $i care nu
poate fi direct valorificati pentru realizarea acelui produs
(Dictionarul limbii romane, 1964);
- partea care riimine dintr-un material i n decursul prelucririi $i care nu
mai poate fi folosita pentru acea prelucrare (Dictionarul limbii
romlne modeme, 1958);
- r&n@i@ de la fabricarea sau de la prelucrarea unui material, a unor
obiecte etc. care nu mai poate fi valorificat2 pentru aceea~i
prelucrare (Dictionarul de neologisme, 1461);
- mic~orarein calitate sau in valoare; ceea ce este pierdut in folosirea
unei materii (Petit LAROUSSE (lustre, Dictionar francez
LAROUSSE, 1977).
- AR.1 din legea francezi din 15 iulie 1975 privind eliminarea deaeurilor ~i
recuperarea materialelor define~teun DESEU ca:
- orice reziduu a1 unui proces de productie, de transformare sau de
utilizare, orice substan$, material, produs sau mai general, orice bun
mobil abandonat dau a1 cami detinator il destineazA piriisirii;
- o definitie mai global5 ar fi: un DESEU este materialul care nu mai
are nici o valoare intr-un circuit economic dat - deci intr-un tip
anume de societate.
Pornind de la aceste definitii. ca ~i altele existente, notiunea de DEJEUeste
practic unanim acceptati ca aceea a unui element inutil societatii, dar care,
stocat vi'eventual tratat, prin aportul unor activititi de tip ingineresc - ecologic,
poate fi reintrodus in circuitul economic redevenind un produs util.
Crevterea spectaculoasi a preocupkrilor in acest domeniu se datoreaa pe de
o parte cregterii m o m e a canriti{ilor de de$euri cit $i conditiilor foarte
restrictive impuse de situarea acestor de~euriin mediu ~i mai ales prin raport cu
masivele de pamint pentru evitarea oricjror polukri.
1.2.2 CLASIFICAREA DESEURlLOR
& scopul creerii "nor posibilititi de valorificare a acestor produse, pe plan
national ~i international au apirut diferite tendinte de clasificare a degeurilor,
clasific%ri pe baza cZrora in continuare s-au Wcut noi clasificiri qi departajiri
tinind cont ~i de diversele solutii constructiv - inginere~tide stocare $i tratare a
deqeurilor.
Criteriile de clasificare tin cont fie de provenienta materialelor: fie de starea
lor, fie de diferite proprietiti ale acestora.
Spre exemplu, dupi legislatia francezi existi doui mari categorii de degeuri:
- deseuri urbane a ciror mare majoritate o constituie gunoaiele
menajere;
- de~euriindusniale,care la rindul lor se subdivid in trei mari clase:
- de~euriinerte (a ciror productie atinge de exemplu in Franta
anual 100 milioane tone) ~i care sunt constituite mai ales din
de~euriminerale diverse provenind din activititi extractive;
- deqeuri banale, asimilabile gunoaielor inenajere $i putlnd ti
tratate la fel ca acestea (productie anuali h Franta este de
ordinul a 30 milioane de tone);
- deseuri speciaie, caracteristice activitztii industriale - con-
tinPnd elemente nocive in concentratii mai mult sau mai putin
mari; acestea prezintic anumite riscuri pentru mediul
inconjuritor $i eliminarea lor trebuie s i tie asiguratl cu
precautii deosebite (in Franta se produc aproape 18 milioane
tone).
Dintre aceste deyeuri trebuie evidentiate dqeurile toxice periculoase a ckmr
eliminare trebuie s l faci obiectul unui control specific ca urmare a
concentratiei importante a elementelor nocive (productia lor anuali in Franp
este de cca. 2 milioane tonelan).
Clasificirile traditionale din literatura de specialitate cu separarea in de~euri
INERTE, BANALE (gunoaie menajere), ASIMKABILE (gunoaielor menajere) ~i
INDUSTRlALE (BANALE ~i SPECIAL0 prezinta desigur interes pe plan
economic $i practic, dar atunci clnd se vorbevte de deseuri qi evolutia lor, apare
necesitatea de a cunoa$te natura qi proprietatile lor. Cu atit mai mult o
clasrpcare juridic; nu poate rezista la o analizi $tiintificl a problemei, care
implici ~i modurile de depozitare a lor ca $ i viitorul lor. Existi ~i alte tipuri de
clasificiri:
 - C!as<?;c:z.
,VL: duw! .?J8 TUAWCIUIWIC,$
I . u'egezvi c:! iai.ac,'ri flirzerni (metalice sau nemetalice): moloz, de~euride
renclrlsr2. pillberi iiiferire, cutii de conserve, hlrtie, aluminiu, nimoluri,
, .,
noroa!e :;!n iwtamente de suprafat%,resturi de la filtriri, de~euride sticlZ
etc.
2. deqeuri cr; i:a?rrcrer organic care se pot impWi in doui mari categorii:
a/ Afarerii biodegradabije;
i) vauid. deseuri casnice. agricole sau agro-alimentare de
~rigineanimals sau vegetal8 (carnuri grase, materii stemide,
legume, ierburi, resturi de zarmvat etc.)
ii) mai ien~:carton, lemn rnasiv, hidrocarburi etc.
8.i/iaterii o:ganice nebion'egradabile: ,materiale plastice,
I-auciucurietc. $i in general mare parte din de~eurilesintetice
~ i indmtriei
e chimice organice care sunt constituite din
inolecuie ce nu apartin iegnului organic natural.
- Clasificci.ea dgod PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE
in afara ?~ogrielatiior inerente naturii lor chimice (biodegradabile de
zxemplu) de~euriienu $i caracteristici Gzice ~i chimice cu un rol important i n
evolutia lor ca:
. - Starea fizicZ: solide, iichide, pastoase, gazoase.
- Soiubilitarea.
- Siructura dimensionai8.
- Slabiiitatea chimica.
- hlalura grupiriior functionale.
- Csracteristicile toxice sau ecotoxice.
- C:as~?;cartu dupd GRADUL U E COMPLEXITATE
&)e~euriiep! s& se prezinte sub forma unei matrice cu o dispersie de
moiecuie organice si invers: nisip de tumStoGe, niimoluri de la tibicarii,
catalizatori ijidustriali, gudroane acide, ambaiaje de lapte yi biuturi, namoluri
3e vovseie -:c.
CiteodatB ieaeurile se prezinti la tratare ca un amestec complex ( ~cu i totul
arbitrar) de diverse deqeuri: pubelele de gunoi public sunt ilustrative.
Pentru nevoiie specifice de inventariere sectorial8 a de~eurilor(pe ramuri de
sctivitate sali pe regiuni geogratice) se folosesc ~i alte clasiticiri bazate pe:
- !nodul de producere;
- iamiliile chimice;
- sectoarele de activiiate;
- - zradul de toxicitate;
- iiumai srarea fizici.
in Germaoia, Societatea Germana de Geotehnici yi Fundatii (DGEG) prin
Cercui de Lucru nr. i ! (Halde j i Poluanti - GDA) a clasificat reziduurile
poluante in urmBtoarele categorii:
- PHmlnt rezultat din decoperte ori alte lucrllri terasiere,
- Moloz,
- Gunoi menajer,
- PHmlnturi contaminate,
- Reziduuri de la centrale electrice,
- Cenuvi rezultate din arderea gunoaielor,
- Steril rezultat de la extracria ~i prelucrarea carbunelui,
- Slamuri industriale,
- Reziduuri provenite din industria chimici.
fn normele germane se aratH c l o atentie specials trebuie acordati
reziduurilor industriale ce pot fi clzsificate numai dupa cercetiri nsupra
compoziti&i lor chimice, a reactiilor potentiale de descompunere in conditii
anticipate, precum $i a proprietitiior fizice, chimice ~i biochimice pe care le au,
ceea ce denota o abordare a problemei in acela~imod ca gi cercetitorii francezi.
in conformitate cu standardul romlnesc SR 13330196 sunt definite astfel
urmitoarele categorii de de~euri:
- Dqeu asimilabil cu cel menajer: Deveu provenit din industrie, din
come& din.sectorul public sau administrativ, care prezints compozitie $i
proprietsti simiiare cu de~eurile menajere $i care este colectat,
transportat, prelucrat $i depozitat impreunH cu acesta,
- D e ~ e ude la construcfii: De~eusolid (zidirie, moloz, material lemnos,
metale, etc.) provenit de la constructii noi, de la demolarea sau
reconstructia clRdirilor existente $i/sau de la alte structuri de constructii,
- De$eu fermentabil (deqeu biogen): De$eu cu continut ridicat de
substante organice, utilizat in special la prepararea compostului,
- Depu inert: De$eu care nu sufer.6 nici o transformare fizicii, chimid ssu
biologica se~nnificativ&
- Deqeu menajer: Degeu provenit din activitati casnice sau asimilabile cu
acestea ~i care poate fi preluat cu sistemele de precolectare curente din
localitlti,
- Deqeu periculos: De~eutoxic, inflamabil. exploziv, infecfios, coroziv,
radioactiv sau de alts naturs, care data nu este gestionat corespunator
afecteazi echilibrul ecosistemelor,
- De,seu stradal: De$eu specific cHilor de circulatie publics, provenit din
activitatea botidianfi a populatiei, de la spatii verzi, de la animale, din
depunerea de substan@solids din atmosferk etc.
- Deqeu urban: Depu de orice naturi ~i de orice provenienfii, (menajer,
asimilabil cu cel menajer, comercial etc.) care se produce ~i se
gestioneazii in intravilanul unei localit2ti urbane,
- Deqeu voluminos: De$eu solid de dimensiuni mari care nu poate fi
 @uat cu sistemele obi~nuite de precolectare sau colectare din
incalitati.
13rissificare geotehnici a diferitelor tipuri de de~eurieste prezentati in
.*c,;,.:
.*LV,I*I
.!.Q.

:"ebeiannd P.4. Clasijicarea principalelor tipuri de dejeuri in conformirare cu

recomand8rile rehnice CLR [I9931
, -~ -
1
Pamant asimilat eu de$eu Alte materiale
! asimilabile ca deseuri
!
! - 74intlnt excavat - deveuri solide orayenqti
S i a m u r i industriale - deaeuri mari (voluminoase)
I - material de decopertare (pietri? $i nisip
i :ezultat a1 decopertarii suprafetelor de
1
/ .iten 1n vederea realiarii patului caii - deveuri vegetale
1 de rulare)
I
I - xziduuri de incinerare (zgurtl, praf, - de~eurirezultate din activitgti de
I ;cnu$, etc.) const~c+e
1 - !?oloz sGr8mituri - bolovani, blocuri
- deseuri rezultate in urma mta-
, .- noroi rezultat din canalizare (ape
1 menajere) mentelor mecanice ~i biologice
L aplicate insa$i deveurilor
i n concluzie se pare c2 o ciasiticare unici a deyeurilor este o problemi
.;.>mpisxl ~i c i oricare tip de clasificare nu d l declt un rapuns paqial pentru ,

:,znsambiui problemelor.
1
2
:
. CAMCTERISTICI FIZICO - MECANICE ALE DEJEURILOR
\;>gsilrile pe ansamblu reprezinta o multitudine de substante aflate in
x c ~ q idiferite i ~i ce reprezinti riscuri diferite de contaminare a mediului.
.it,& pentru buna lor controlare ~i punere in opes dar $i avlnd in vedere
,~rcpsiet%tile lor fizico - mecanice diferite, deveurile trebuie, ?n prealabil punerii
1 3 ~131 oped, sortate. Avlnd in vedere c i majoritatea deyeurilor solide in f d
:ii,ilirl8sau dupl prelucrare se prezintz ca materiale cu dimensiuni de ordinul
csior corespunz&toarephunlnturilor, pentru studierealor se folosesc metode din
-.7 ..,~ e n i o i geotehnicii, cu definirea $i calcularea unor indici vi parametri de

,zszmenea preluati din geotehnica.

Din punct de vedere al gabaritului de~euriiemenajere pot fi clasiticate ca in
~tinifil1.5 [TC5 Report, 19971 iar de~eurileindustriale pot fi caracterizate prin
-:?:;b- granulometrice care indicl distributia pe dimensiuni a particulelor solide
--, $11 'igura 1.5.
Seatistic, din literatura de specialitate [TC5 Report, 19971 pentru diferite
.:d$seuri s-au stabilit, cu caracter orientativ, o serie de valori pentru unele
geotehnice, prezentate in tabelul 1.6.
Figura 1.5. Curbe grnnulomelrice pentru diverse de~eurisolide
 TabelulB.5. Clasificarea qi idenrijicarea deqeurilor

MATERlALULUl

dimensiunea 0 (granule)
dirnensiunea I (fibt2)
dimensiunea 2 (foip)
dimensiunea 3 (cutie) -

Tnbeiul1.6. Exemple de valori pentru caracteristici georehnice ale deqeurilor solide

oioaie din staTii dc

Reziduuri ale proceselor

 CantitHtile d e deqeuri prezints. de la an la an, evolutii ingrijorfitoare atPt pe
plan mondial c i t ~i national.
Pentru exemplificare in rabelul 1.7. sunt prezenraie pe tipuri d e d e ~ e u r ~
cantititile aferente anilor 1980. 1982 din Gennania.

1I I1
'
funingine.
zguri
- 1980 5922
- 1982 11072 8l34
Oeseuri
lnetalurgice
(~panuri.zguri

- I980
- 1982
6449
5390
;:
Oxizi. hidro-
xizi. saruri.
de$euri ra-
dioactive.
deqeuri spr- 1 /
-. -
Acizi. baze.
de~eurichi-
mtce de la-
borator, de-
tergenli etc.
- 1980 7522 8 21 7477 2
- 1982 6404 6 18 6362 12
 Uleiuri rni-
nerale, no-
roaie de
hidrocarburi. i

cartoane
- 1980 !456 17 0 1436 2 1
- 1982 1135 6 0 1125 1 2
Deseuri
organice
speciale
- 1980 9817 4 53 8990 747 24
- 1982 9837 27 51 9139 600 21
Materiaie
sintctice,
gurne, mate-
rink textile
, - 1980 l I74 0 9 1134 25 6
- 1982 1039 0 11 1006 16 5

Tabeiul I .8 cuprinde date referitoare la degeurile solide din Portul Constanta

la nivelul anului 1994 [Ciortan, 19951.
Din volumul total de de~eurisolide (50000 tonelan) s-a preconizat tratarea
lor astfel: 13%'pentru incinerat; 28% pentru reciclat; 54% pentru umpluturi gi
5% impiedicate a se forma.
Pentru evaluarea Fn perspectivH a cantitHtii de deqeuri a fost stabilita o
corelatie cu volumul de trafic. A rezultat un raport intre cantitatea de de~euri
solide ~i traficul de mirfuri de 0,25%.
in viitor. prin recuperarea ~i reciclarea de~eurilorde metal, lemn gi hlrtie se
preconizeazi diminuarea cantitstii de de~euridepuse la cca 35000 tonelan,
adici o reducere la 0.175% a cantitatii de deqeuri solide din cantitatea totala
corespunzitoare traficului.
 Tabelulf.8. Dejeuri solide Port Consran{o(1991)
-- -. - --
I Tip-
de dqe~iri CallIi!alr 1%) I
Metale 1 6
Hbrtie, lemn 14

1.3 PRINCIF'II DE SISTEMATIZARE A PROPRIET~TILOR

GEOTEHNICE ALE DESEURILOR SOLIDE $1ALE
, ~RENURILORPE CARE SE DEPOZITEAZA

1.3.1 NECESITATEA UNEI METODOLOGII COMUNE DE

STUDIERE A TERENURILOR DE FUNDARE
$I DE$EURILOR SOLIDE
Cre~terea continua a volumului lucririlor provenite din acumul2ri de
materiale locale de diferite provenienp ( d e ~ u r solide)
i gi exigentele sporite
fa@ de comportarea masivelor obtinute ca ~i protectia terenului de fundare au
impus elaborarea unui sistem ~tiintificcomun de caracterizare a alcatuirii ~i
starii acestor materiale, pe baza unor parametri caracteristici cu semnificatii
similare indiferent de materialul analizat.
La baza unei astfel de actiuni desfigurata in UTCB (Catedra de GeotehnicH
~i ~undatii)a stat crearea unui sistem automatizat de prelucrare, stocare gi
reutilizae a informatiilor geotehnice in vederea obtinerii unor parametri
veridici care sH fie utilizati in proiectare [Andrei, 19801.
Sistemul de prelucrare, stocare $i reutilizare a informatiilor a urmirit sH
permil punerea in evidene $i urmirirea variatiilor de volum ale umpluturilor
de materiale reziduale ca $i a pBmlnturilor, care, dupB cum se $tie, g e n e r e d
diferente de tasare urmate de regula de aparitia unor solicitiri suplimentare in
structuri, ce conduc, in numeroase cazuri la aparitia unor degradgri.
in e!sborarer sisteiilltlui s-a c&utatca acesta s i fie bazat pe elemente folosite
de multB vreme la caracterizarea pamlnturilor, facilitsndu-se in acest fel
valorificarea experientei trecute, elemente simple ce pot fi determinate in
laboratoarele curente pentru a putea cspcpiita astfel o largli aplicare.
Caracterizarea materialelor (de~euri$i psmsnturi) trebuie sH pennita:
- identificarea rapids a tipului de material,
- sisternatizarea ~i stocarea informatiilor in vedereareutiiidrii ulterioare,
- sesizarea semnificatiei diferitilor indici geotehnici pi stabilirea de
corelatii intre divergi parametrii ce c a r a c t e r j z e ~ comportarea
materialului (de exemplu studiul influenlei stsrii asupra indicilor de
proiectare),
 - stabilirea de analogii intre diferite tipuri de materiale pentru a putea
prognoza comportarea materialului sub actiunea diferitilor factori
naturali sau artificiali,
- stabilirea dorneniilor de aplicare a diferitelor procedee tehnologice de
tratare a materialelor (compactare, stabilizare, etc.'j~
Beneficiind de o bogati experien9 Fn domeniul pimdnturilor $ide sistemul
de caracterizare bazat pe amprents $idiagram2 de stare pmpus $iutilizat i n
domeniul geotehnic [Andrei S., 19801 se consideri c i aceasta poate fi extins2 ~i
pentru studierea, sistematizarea $i stocarea proprietitilor fizice q i mecanice ale
de~eurilorsolide [Andrei, Manea. Jianu, 19981.

1.3.2. PREZENTAREA METODOLOCIEI DE CARACTERIZARE

A MATERIALELOR .yI SISTEMATIZARE A
INFoRMATIILOR GEOTEHNICE BAZATE PE AMPRENTE
$I DIAGRAME DE STARE

1.3.2.1 Amprenta de tip A

Amprenta A (figura 1.6) este o figuri geometrici construitX intr-un sistern
de patru axe coordonate, prin reunirea abacei de plasticitate (diagrams
Casagrande) reprezentati i n cadranul I $i a curbei de granulozitate reprezentati
in cadranul 111.
Pe axa absciselor pozitive se prezinti lilnita superioari de plasticitate (w,.),
iar pe axa ordollatelor pozitive. valorile indicelui de plasticitate (Ip).
in cadranul 1 se reprezints punctul P I de coordonare w,, i 11,. i n acest cadran
se traseazl dreptele A (ecua~iai p = 0,75 (wp - 20) $iB (,ecuatie wl* = 50%) ce
dau posibilitatea stabilirii domeniilor corespunzstoare materialelor cu
granulatie fini.
in cadranill Ill granulozitatea rnaterialului se reprezinti prin curba sa
granulornetrici i n s i in pozitie r o t i t l cu 90° i n sens invers acelor ceasornicului.
Astfel, pe axa absciselor negative, xd , sunt marcate procentajele core-
spunzitoare diarnetrelor echivalente (d), iar pe axa ordonatelor, la scar8
logaritmici, diametrele.
DatoritH impreciziilor ce apar Pn trasarea curbei granulometrice i n pofliunile
de la capete, pentru trasarea arnprentei in cadranul Illse retine numai portiunea
cuprinsi intre procentajele de 10% ~i90%, limitati de punctele P; ~iPW I n
cazul argilelor ~i prafurilor amprenta va fi limitati de orizontala
corespunzitoare diametrului echivalent d = 2 prn (punctul Pj), limita anali-
zelor prin sedirnentare i n laboratoarele obi~nuite.i n cadranul II se reprezinta
punctul P2avlnd abscisa egali cu procentajul particulelor cu diarnetrul mai mic
ca2 pm (0,002 m n ~ ~i
) ordonata egala cu indicele de plasticitate.
 Cadranul II fiind separat prin drepte de egal indici de activitate (IA= const.),
punctui P? indica direct Jndicele de activitate al p5mPntului respectiv.
in cadranul !V se reprezinta punctul Pq de abscis5 w~ $i avPnd ordonata
corespunziltoare procentajului de 10% din curba granulometrica sau cea
corespunzHtoare diametruiui echivalent de 2 pm.
Prin unirea pu~ictelorP I , P?, Pgo, Pq se obtine o figur8 geometric8 -
amprent8 - cu 5 laturi din care una, cea corespunz2toare curbei granulometrice,
este curbi. Forma si dimensiunea amprentei A caracterizeazl pHmdntul
considerat.
in c m l pamdnturiior nepiastice ( w = ~ 0 yi Ip = 0) punctele PI gi P2 se
confund5 cu originea 0, iar punctul Pq este situat chiar pe ax5, amprenta
iimitindu-se doar la cadranul Ill.
Pentru a faciiita interpretarea amprentei, pe diagram8 se traseazit un cerc de
referint8, avlnd centrul in originea axelor de coordonate ~i razi egal5 cu 50%.
Pentru a obtine garantia ilnor amprente identice pentru acela~ip2mlnt
trebuie precizat raportul dinrre scara absciselor pozitive ~i scHrile celorlalte axe.
Se recornand8 alegerea raportului astfel incst la log10 = 1 pe axa ordonatelor
negative corespund 50% pe celelalte axe.
Pentru uyl~rintastabiiirii de analogii cu alte tipuri de materiale utilizate s-a
definit un indice denurnit aria relativd a amprentei: A, [Andrei S., Manea, S.,
Jianu, L.,1996].
Aria relaiivs a a~nprenteise define~teca raportul intre aria A cuprins5 in
interiorul amprentei A ~i cea a unui cerc de referin* A0
A, = AIAo
Acest indice A, ofera posibilitatea ~i avantajul de a taracteriza natura
phmintului cu ajutorul unui singur numar. Vaioarea acestui numar este cu atAt
mai mare cu d t p&rn&ntuleste inai fin $i are plasticitate mai mare, cu alte
cuvinte cu cit interactiunea dintre schelet $i apa din pori este mai intens5
(valori reduse pozitive sau chiar negative pentru bolov5ni~$i pietri~,valori
subunitare pentru nisipuri, 2 - 3 pentru prafuri $i pentru argile pr8foase $i peste
4 pentru argile, mergdnd pen8 la 40 sau peste pentru montmorillonit).
Apropierea valorilor A, a doua pEiminturi (Ai $i A*) poate ti exprimatft cu
ajutorul unui coeficient de analogie A,.

A, t 1',
A,, =
2 A,. - A , j
in general se considers cH dac8 A, > 10 exist&premisa ca Si comportarea
materialului s8 fie simiiar8.
 13.2.2. Exemple de utilizare a amprentei
Din interpretarea formei $i dimensiunilor amprentei din figura 1.6, rezultii.
- Din cadranul 111 pimlntul studiat este un nisip argilos, pozitia punctului
PI indici Encadrarea in clasa argilB slabii.
- Pozitia punctului P2 aratB cZ: in ceea ce privege activitatea, este un
pimint foarte putin activ, ceea ce rezult5 $i din suprafata destul de mica
a amprentei.
Reprezentlnd pe aceia~idiagram&criteriile diferitelor sisteme internationale
pentru clasificarea pimlnturilor rezulti aceea~iczracterizare pentru pHmlntu1
studiat.
Astfel sunt marcate limitele de separatie a claselor de pimdnturi indicate de:
STAS 1243-83. Teren de fundare. Clasificarea gi identificarea p8mimdnturilor.
(figura 1.6) $i Sistemul unificat de clasificare (figura 1.7) preconizat de
Societatea American5 pentru fncercarea Materialeior (ASTM-D-2487).
RezultH deci faptul c i amprenta care reflect&imediat apartenen& pimantului
studiat la o anumita clasi, nu este legati de niciunul din sistemele de
clasificare.
Cu ajutorul amprentei se poate obtine o prima apreciere asuprd m o d a l i ~ i l o r
de imbun2titire a pim&ntuluistudiat.
in figurile 1.8, 1.9 $i 1.10 sunt prezentate amprente pentru diferite depuri
.
industriale (cenusi sau reziduuri din minerit), urin raDort cu materiale
pHmPntoase cu granulatii apropiate. in figura 1.1 1 este evidentiatk modificarea
amprentei unui p&nun&tca urmare a amestecului cu diferite propoqii de cenug.

13.23. Concluzii asnpra utilitstii folosirii amprentelor

Folosirea amprentelor prezinti urmloarele avantaje in raport cu sistemele
clasice de caracterizare a pimlnturilor:
- reunevte Entr-o singurH imagine expresivi principalele informatii privind
alcituirea pimanturilor (distributia pe dimensiuni a particulelor $i a
golurilor dintre ele, plasticitatea ~i activitatea pkmlnturilor, compozitia
chimici seu rnineralogici),
- nu face ape1 la criterii arbitrare de clasificare, dar permite, prin
suprapunere peste diagrame pe care sunt reprezentate domeniile
corespunzHtoare diferitelor clase din transpunerea fiecirui sistem de
clasificare (exempiu: STAS 1242-73 SNIP 11-15-7% Sistemul Unificat
ASTM, AASHO, FFA etc.) s i se cunoasc2 care este ~ I a s ain care se
incadreaza pamintul considerat,
- permite estimarea pericolului manifestirii unor fenomene nefavorabile
(inghet, lichefiere sau infestare cu reziduuri) sau a aplicabiliatii
diferitelor procedee de irnbun2titire a pimantului considerat,
 f d
SISTEMUL UNIFICAT OE CLASIFICARE AMERICAN IASTMD-24871

Figurn I. 7. Reprezenlarea in amprenld a Sistrmul~~i

Unificat de Clas@care American.

32
Figura 1.8 $i 1.9. Arnprente peiIbU difrife de~euriindusrriale prin raporr cu
mnreriale pcimrinronse cu granu1a;ii dijerite.
Figura 1.10 ,si 1.11. Amprente pentru diferite deseuri industriale prin raport cu
materiale pdmdntoase cu gramla{ii diferite.
 - permite identificarea rapidi a materialuiui studiat ~i stabilirea de
aserniniri cu alte ~naterialestudiate anterior $i a ciror comportare este
mai bine cunoscut8; in felul acesta este facilitata ac!iunea de cunoaStere
aprofundati a tipurilor de piminturi caracteristice unui anume teritoriu,
raionarea geotehnici, stabilirea de corelatii ~i prognozarea comportirii
noilor plminturi intllnite,
- f a c i l i t e a reprezentarea ~i studierea sistemelor mixte alcrituite din
pamint ~ialte materiale,
- permite reprezentarea i n diagrama de alcituire a unor coreiatii ce leagl
parametrii cuprinqi in axe cu alti parametrii utili (ex. corelatiile pentru
argile senzitive, corelaria dinhe diametrul efectiv qi penneabilitate).
1.3.2.4. Diagrama d e stare
Diagrama de stare este un sistem de reprezentare ce are in abscia
umiditatea w, iar in ordonat8 volumul specific (volumul corespunzator la IOOg
faza solidi), sistem elaborat $ifolosit la inceput de Norton (1952) $i Terracina
(1955).
Fatri de sistemul atit de utilizat a1 lui Proctor (1933) (w, pd). diagrama de
stare (w, V=lOO/pd) prezinti o serie de avantaje datorate in principal
posibilititii de a urmiri direct variatiile de volum, respectiv modificarea stgrii
de indesare a unui piment in raport cu starea de umiditate in timpul diferitelor
solicitiri mecanice, termice, hidrice. Totodate, faptul ca in diagrama de stare
majoritatea indicilor curent folositi pentru a exprima starea de umiditate ~i
indesare apar sub forma unor familii de drepte (in reprezentare Proctor familii
de hiperbole - echilatere), permite re-prezentarea $i citirea directa f
a calcuie a
eventualelor modificiri a acestor indici (figura 1.12).

.re0

Figvra 1.12. Diagrama de stare.

 1.3.2.5. Concluzii asupra utilitHtii folosirii diagramei de stare

Polosirea diagramei de stare (w, V) prezinti urmitoarele avantaje in rapon

cu alte sisteme de reprezentare a starii, de pildi sistemul Proctor (w, pd),
diagrama temar5 Kezdi (v, s, V):

- permite urmirirea simultani a modificarii stirii de umiditate $i

indesare (volumul V) ~i ca atare este convenabili pentru
studierea pimlnturilor in stare nesaturati cind nu mai existi o
corespondenti SiunivocB intre umiditate (w) $i indesa~a
(V sau pd ),
- majoritatea curbelor de egal indice (grad de umiditate S , ,
indicele porilor e. masa volumici p, umiditatea volumici 8,
egali variafie de volum AVIV) devin linii drepte $i ca atare se
faciliteazz reprezentarea numai a domeniului care intereseazi,
- permite reprezentarea curbelor de contractie - umflare (w, V)
~i stabilirea coeficientului de compresiune a care indici
misura in care o solicitare exterioari este preluati de apa din
pori,
- permit reprezentarea domeniilor de existenti specifice
diferitelor pitmlnturi in stare naturali ca $i a ~noditicirilorde
stare datorate solicitBrilor mecanice sau hidrice; de pildB
reprezentarea in diagrama de stare a unor incerceri edometrice
duble sau triple, permite trasarea unor curbe de echilibru a1
ssrii pentru diferite presiuni normale (8, V. p = constant) ~i pe
aceasti baza prognozarea, prin interpolare, a modificirilor de
-
stare drumuri de stare - aferente altor conditii deciit cele
incercate,
- facilitea3 reprezentarea sugestivit a semniticatiei diferitilor
indici sau criterii geotehnice, utilizati pentru sesizarea unor
comportiri specifice (exemplu: pimanturi sensibile la umezire
sau pitminturi capabila de nmtl5ri $I contracrii mari),
- permit reprezentarea curbelor de egali indici hidrici (sucfiune
h, hidro-conductivitate k,), termici (conductivitate h) sau
mecanici (rezistenti la intindere r, sau compresiune o,,
modulul de deformatie edometric E, coeziune ~i frecare interni
c, ; indicele portant californian) punibdu-se astfel in
evidenp ponderea pe care o au modificirile stirii de umiditate
(Aw) sau de indesare (AV) asupra acestor parametri,
- permit reprezentarea curbelor de echilibru a stirii pentru
 diferite presiuni normale (w, V; p = constanti in iirnpui
forfeclrii $ipe aceasta baza ~nodificlrilorde volum (daliain@i
sau contractane) aferente procesului,
- faciliteadi reprezentarea i-ezultatelor incercfiriior de
compactare i n laborator sau pe teren. folosind diferite utilaje
sau energii de compactare, aflarea conditiiioc de indesare
optima ca ~istabilirea anumitor corelaiii intre parametrii ce
conditioneazl procesul.

13.3 APLZCATZZALE METODOLOGZEI DE SISTEMA TZZARE $1

STOCARE A ZNFORMATZILOR GEOTEWNICE

A$a.cum s-a ar5tat i n $ 1 . I . 1 diveqi poluanti pot afecta terenurile de fuudare

alcituite din diferite tipuri de p&mlnturi,prin conraminare c u dzferite .rubstante
care genereaza schimblri de ioni i n compozitia acestor pim8nturi. cu influente
ulterioare i n comportamer~tullor fizic $i mecanic.

Studiindu-se modifie6r;ie de aniprenrci daforate schimbdrii ionilor din

complexul de adsorbtie (figura 1.13) s-au remarcat variatii i n domeniul
modificsrii pla'sticit3.tilor si ~ n a putin
i a granu!ozit5tii, $i ca atare i n dimen-
siunile amprentelor.
i n concluzie se poate aprecia cH fonna $idimensiunile amprentelor reflect5
fidel modific5rile intervenite in natura plmlnturilor.

Compactaren reprezinti unul din cele mai vecl~iprocedee de imbun5titire a

pimlnturilor imperios necesar a fi aplicat la terenurile de fundare pentru
depozite de de~euri.
Reprezentarea curbelor de compactare i n diagrama de stare este foarte
sugestiv2 punlnd i n evident& starea de indesare maxim5 ce se poate obtine la
umiditatea optim8, dup5 cum se remarci i n figura 1.14.

Sistemul preconizat se dovedeqte util ~i atunci clnd este vorba de urntririrea

efecte!cr d.Wte2or metode de stabilizare a p h i n t u r i l o r prin amestec cu var,
ciment sau cenuyi de termocentrale.
i n ligura 1 .I5 se remarc5 modificarea amprentelor prin amestec cu procente
diferite de cenuyi, iar i n figura 1 .I6 se aratll modificarea umidiratii optime de
compactare a acestor amestecuri.

0 problem2 care intereseazg proiectarea lucrarilor din pamint este aceea a

paromerrilor rezistentei l a forfeecare. i n cazul p5mlnturilor nesaturate care
constituie terenurile de fundare, aceqti parametri sunt foarte .rnult influentati de
natura $i starea materialelor, a$acum se reflect5 i n figura !. 17.
.*'igldra 1.13. Modijctri ale amprentei prin schimbarea ionilor din
complaul de adsorbfie.
Figura 1.14. Curbe de compactare pentru pdmdnntri argiloase in diagrama de stare.
Figuro I. 15. Modifrdri ale arnprentei prin arnestecul pdmdntului cu cenuf fi.

40
FIgura 1.16. Reprezentarea in diagrama de stare a modificarii urniditrlgii optime
de cornpactare prin amestecuipdmdntului cu procenfe diferite de cent@
Figurn 1.1 7. Variwa parametrilor rerislenei laforjkare cu starea de umiditate ~i
starea de indesare a piimdnturilor.
 DEPOZITE PENTRU DESEUWE SOLIDE
2.1. TIPUN DE DEPOZITE DE DESEURI SOLIDE
2.1.1. ASPECTE GENERALE
Depozitul de de~euri- intr-o incercare de definitie; poate fi privit ca un ultim
inel indispensabil din ciclul materiei in activitatea umanfi (fig. 2.1).

PRDDUSE FINITE
PRODUSE DE CONSUM
I

Figura 2.1. Ciclul materiei in activituteo umonri.

43
 COMPARTIMENT
-
IZICO CHlMlC

Figura 2.2. Depozitul de dejeuri ca ansamblu de compartimente.

Depozitul poate ti considerat deci ca o reintroducere In cele mai bune

conditii a materiilor prime in mediul natural. 0 astfel de buni reintroducere in
mediul natural, trebuind sfi satisfaci conditia de ECOCOMPATIBILITATE.
Astfel se consider& & o moleculi intr-o stare fizico-chimici dat;l se afli in
situatia de a fi ecocompatibili, daci ea exista in aceeaqi stare ~i in mediul
natural. Deci reintegrarea materiei in mediul natural va fi conditionat&de patru
tipuri de reactii legate de mediul inconjurfitor:
 reactii naturale, legate.de natura pimintului respectiv;
reactii legislative. care in parte decurg din primele;
reactii socio-economice;
reactii ale exploatirii instalatiilor, care sunt rezultante ale
ansamblului celorlalte reactii.

Depozitul de de~euripoate fi definit $i ca un reactor complex. Rezulti c i un

depozit de deveuri trebuie conceput ca un ansamblu de compartimente (tip
reactor) care vor fi in permanent contact intre ele ~i care vor actiona in mod
reactiv (fig. 2.2 ~i 2.3).

Astfel sunt necesare:

un compartiment hidraulic care va fi functional preponderent pe
vertical5 $i va fi reglat de proprii sSli parametri: natura ~i
caracteristicile fluidului, debitele de intrare $i ieaire, grosimea
stratului ce trebuie traversat de fluid, porozitatea, permeabilitatea
mediului, suprafata specific5 a mediului (m2/m'), temperatura,
presiunea, retentia statici, dinamicg ~i global8, timpii de
stationare $i distribuirea acestor timpi, fenomene de transfer $i
antrenare a materiei, legi de hidrodinamici, etc.;
un compartiment biologic avdnd ca parametri principali: natura vi
caracteristicile materiei suport, densitatea de microorganisme a
florei, temperatura, presiunea, pH, potentialul de timp de retinere
hidraulici, sarcina (inc5rcitura) de materii organice raportati la
unitatea de volum, prezenta sau absenF inhibatorilor, formatiuni
de metaboliti intermediari $i finali, gradul de usciciune a
mediului, natura $i volumul biogazului produs in unitatea de timp,
etc.;
un compartimentfizico-chimic cu principalii parametri: natura ~i
caracteristicile materiei supoti, date despre granulometrie
(absorbtie, adsorbtie, filtrare, schimburi ionice), reactii chimice
intre diferitele elemente constituente (hidrosolubilitate,
liposolubilitate, pH, reactii de precipitare, oxidoreductie,
formarea gazului), etc.

2.1.2 CLASZFZCAREA DEPOZITELOR

Exist3 mai multe criterii de clasificare a depozitelor, cele mai generale fiind:
a) dupi natura producitorului de$eurilor
- depozite pentru de~eurimenajere
- depozite pentru de~euriindustriale
 %
4C2
2
9
5J.

eb
%
13. EVAPORARE
'=
%.
%
Y1
m
5.
0
n
2
P -7
a, 0

s
b

-metabolism aerobic

absorbtie - adsarbtie

-metabolism anaerobic
oxldo - reducere

PANZAFREATLCA
HIDROSFEM
 b) dupi criterii sociale:
gradul de poluare care il produc
aria posibili de infestare -
efectele asupra sinititii populatiei din zona in care se amplaseazlt
c) dup2 modul de'comportarein timp:
perioada de neutralizare a de~eurilor
perioada de via@a depozitului
d) dupi solutiile constructive aplicate:
amplasament
etan$ilri
Depozitele se clasifici in general pe clase, cel mai adesea $up& natura
dqeurilor in conformitate cu legislatiile corespunzitoare girilor in care se
amenajeazlt aceste depozite.
Comparativ sunt prezentate clasificirile prevmte din punct de vedere
juridic in Franfa, Belgia ~i Germania, considerate ca tiri europene in care
aceasti problematic2 a depozitilrii de~euriloreste studiati qi rezolvati.
Astfel in Franp se disting m i clase de deqeuri indusrriale c h r a le
corespund trei clase de depozite:
Deveuri inerte - corespunziltoare devurilor de clasa 111,
De~euribanale - corespunziltoare de~eurilorde clasa 11,
De~euri.speciale care contin elemente nocive prezentsnd riscuri
pentru mediu ~i care sunt destinate depozitelor de clasa I.
Conform legislatiei belgiene (AERWl1987) se disting 5 clase de depozite:
Depozitele de clasa 1 - destinate eliminilrii de~eurilorindustriale
periculoase netoxice,
Depozite de clasa 2 - destinate eliminirii deSeurilor menajere $i
asimilate $i a deveurilor industriale nepericuioase gi netoxice,
Depozitele de clasa 3 - destinate eliminirii de~eurilor inerte
(pgminturi necontaminate, ghipsuri, betoane, pietri~uri,de~euride
mini%, etc.),
De@te!e de dass 4 - destinate eliminirii de~eurilortoxice; la
ora actuali de~euriletoxice nu mai pot fi eliminate prin depozitare;
trebuie s3 fac2 obiectul unui tratament adecvat,
Depozite de clasa 5 - destinate eliminirii de~eurilorin conditii
specifice.

Pornind de la clasificarea DGEC pentru reziduurile poluante prezentati in

capitolul 1, Ministerul Mediului din Landul German Renania de Nord -
Wesfalia, cel mai puternic industrializat Land din Germania, imparte lucr%rile
de depozitare a de~eurilor,cunoscute sub denumirea generic2 de Halde in
limba romsni ~i Deponie (depuneri) in limba german3, in urmitoarele 6 clase:
 e Clasa I - Depuneri de pcin~anturi,
a. Clasa 2 - Depuneri de substanp minerale,
e CIasa 3 - Depuneri de gzrnoaie rezultate de la a.~ezcirileumane.
Clasa 4 - Depuneri de reziduuri produse de industrie,
e C!asa 5 - Depuneri de deqeuri speciale,
m Clasa 6 - Depuneri subterane de dejeuri speciale.
in conformitate cu standardul romanesc SR 13343196, depozitele de de~euri
urbane se clasifica astfel:
DupH natura degeurilor:
4depozit de de~eurimenajere (sau asirnilabile cu de$euri
rnenajere),
Qdepozit de de~eurispeciale,
13depozit de de~euriinerte,
4 monodeponie.

DupH continutul de substante organice:

4depozit de clasa I (depozit in care se depun numai deveuri
de naturi minerali sau cu un continut foarte redus de
materiale organice $i in care se produce o eliberare foarte
redusi de factori poluanti pentru mediu);
13depozit de clasa I1 (depozit in care se depun de~euricu un
continut mai mare de substante organice, comparativ cu
cele de clasa I $i care genereazi cantit@i apreciable de
substante noclve, fiind necesare misuri speciale pentru
protectia mediului).
DupH permeabilitatea stratului superficial:
Qdepozit deschis (depozit a cirui acoperire este - pe toati
suprafata, sau pe anumite portiuni - permeabili pentru api
si gaze);
13depozit inchis (depozit a cirui exploatare a incetat, care a
suportat operatii de inchidere pentru impermeabilizarea
fati de api ~i de gaze $i a1 cirui amplasament este in
continuare obiectul unui program de supraveghere).

Din punct de vedere a1 solutiilor constructive depozitele se pot clasifica in

supraterane fig. 2.4a)., subterane fig. 2.46) $i mixte ifig. 2 . 4 ~ )(pe terenuri
plane), $i ca umpluturi (fig, 2.4d, la limita unor taluzuri existente) problernele
de conceptie, executie $i exploatare fiind acelea~i.
Din punct de vedere al realizHrii in timp depozitele de de$euri pot ti
necontrolare (depozire vechi, in special menajeie, din materiale depuse haotic)
gi depozite controlate (structuri noi, realizate dupi reguli precise).
 Figura 2.4. Soiutii constructive pentru depozite de dejeuri.

2.2. I N F L U E ~ AREALIZ~~RII
DEPOZITELOR DE DESEURI
ASUPRA TERENULUI DE FUNDARE
2.2.1. REGIMUL HIDRIC AL DEPOZITELOR DE DESEURI
Principalul inamic al depozitelor de de~eurieste apa care poate produce:
Q inundarea depozitului,
Qpoluarea p8nzelor subterane prin lixiviati (lichidul poluant
percolat in depozit),
4 influenprea permeabilitafii piminturilor.
Este deci important sIi se evalueze cantitativ apa intratS ~i ie$itH din depozit
$i sH se stabileasci bilan@l hidraulic.
Figura 2.5 i l u s t r e d factorii care influented percolarea $i care pot fi
folosiri in metoda bilanplui apei pentru evaluarea cantitatii de efluent; astfel,
producerea efluentului poate fi evitaa modificdnd c2tiva parametri ai
bilanplui.
 Figura 2.5. Percolarea prin depozitul de deseuri solide ~iatenuarea naturald
a ejluentului mediului inconjurZtor.

Figura 2.6 arat5 nivelele de saturare a depozitului cu lichid Fn urmiitoarele

conditii de acumulare:

s3 far% eliminare,
@cu eliminare prin umpluturii,
sScu eliminare printr-un mediu permeabil.
 Figura 2.6. Nivele de saturare a depozitului.
Trebuie, deci, avut Yn vedere c i apa constituie un factor de evolutie al
deqeurilor Si de solubilitate a poluantilor, fiind in acelavi timp vectoml fizic al
rispandirii qi transportului poluantilor spre mediul receptor, terenul de fundare.
in conceptia actual5 de~eurilepoluante se vor depune de aya manier5 incit
numai o cantitate de poluant, tolerabilH de citre mediu, sH pea@ s5 se
risphdeasci dup2 ce a traversat toate barierele reprezentate de sistemele de
etanSare care i s-au pus in cale.
2.2.2 CRITERII DE ALEGERE A AMPLASAMENTELOR $1
TERENULUIDE FUNDARE PENTRU DEPOZITELE DE
DESEURI
Alegerea unui amplasament yi, respectiv, a unui teren de fundare pentru un
depozit nou se Enscrie de fapt En strategia general5 de conceptie a depozitelor
care poarti numele de principiul barierelor multiple.
fn acest context se urm5reyte alegerea unui teren de fundare care sB satisfa&
urmitoarele cerinfefundamentale:
- capacitate portant5 suficiena,
- capacitate ridicati de a prelua deformatiile far%fisurare,
- impeimeabilitate suficient de mare,
- capacitate ridicatg de retinere a substantelor poluante,
- stabilitate chimica in contact cu poluantii.
 Procesul propriu zis de poluare are ca mecanism de desfi~uraredoua
procese fizice posibile:
dpoluarea prin difuzie - care este poluarea direct5 datorati \emisiei de
substante toxice depuse in depozit, substanre care se infiltreaz;? prin
sistemul de etanSare a depozitului,
Gpoluarea orin convectie - produsfi de apa de precipitatii care
pahunde in corpul haldei, avind loc eventual reactii chimice
influentate de presiunea ridicata ~i de temperatura ce poate ajunge
in decurs de 2 ani de la "inchiderea" depozitului la 75OC, iar
produ~iireactiilor antrenati de curentul de api sunt cei care pitmnd
in mediul inconjuritor.
in conformitate cu literatura de specialitate (Cw.u! de LECPJ pentru
Depozite de Deqeuri al Oficiului Geologic a1 Landului Renania de Nord -
Westfalia) se recomandii o schema de alegere a terenului de fundare tipizatii in
vederea asiguririi unei protectii sigure a apelor subterane, schema prezentati in
tabelu12.1 $i in figura 2 . 7 ~$i 6.

Tabelul2.1. Criterii de alegere a terenului de fundare pentru deporite de de$euri.

in standardul rominesc SR 1343196 se arati c i analiza $i alegerea

amplasamentelor posibile pentru realizarea depozitelor trebuie si se fats in
functie de:
caracteristicile de~eurilor,
geografia $i hidrogeologia terenului, inclusiv adgncimea pinzei
freatice $i folosintele in apk
configuratia terenului, forma depozitului $i incadrarea in peisaj,
fluxul de ape din afa* precum $i pozifia fa@ de apele ~i instalatiile
de canalizare existente,
&lnt .
putin. prveobil Curcnt de opo G n b t putin p r r c a b i l . Curent de a p
subternno ndur tu directie ascendcnfo r u b t m a redus cu directie & s r d r $ a

Tmn & funhre pltin pemmbl m t &

un shot p m m b i N apo y b t w m cu
pbmkt purn permenbl,mrginit lotrml de nivel lib- sitvotd lo adorrime
un rlmt p n e a b i l

d e fuhre p u t i i permeabil wrmi & Roc: firurnto. APa lubt~mm"Cu ni*a

m r t m l permeobit. nird ridicat aI opei li& situnto a m p e de suprafatb
rubtrrane d a t o sub presiunt
7 (

Figura 2.7.a Crirerii de alegere a terenuiui defirndare pentru depozite de dqeuri.

 .
Tuen & fundore permeabil Apa subtrrnnc T m n & f u n d m prmeabil. @ ~ l b t l m n d
cu nivd librr r i t w h la adintime mot. rv nirel liber situda npmope dt

Temn dc fundore permrabl. Apa rubternno T m n de tundm wmeabil cu pnzcnto

cu nivel l i b e s i t u o t ~ lo ad:ciine mare n m r lmtile iapcrmrnbilz i t l u s t i n
pun@ de av6

k e n dr fundare pernmbil cu prezenh a Teren de fundore permenbil cu prezenh

doua acvifere,dintre care cel de.al doilea n douo owifere mind oreiasi rrns
prrzint; un gradient inven f o h de de curgers
Drimul

Teren de f u n h n permcabil neonopen

Teren de fundore permeabil urmaf dr un tu i n l r r r a h t i i impcncnbile urmat
. strot hpermeabil de un r b n t pemmbil reprerentat dc
rxa f i s i 6
16

Figura 2. Zb. Criterii de alegere a terenului defundare pentru depozite de degeuri.

54
 directia viinturilor dominante qi efectul lor in raport cu pozitia f a p
de zonele locuite,
folosinp terenului, examinatl pentru toats suprafap analizafi,
aspectele ecologice definite yi stabilite prin evaiuarea impactului
asupra mediului; stabilirea unor eventuale ecosisteme existente in
zons,
distanp fa@ de centrele de greutate ale surselor de producere a
degeurilor yi fa@ de infrastructura existents,
pericole de inundare, de alunecare sau de avalan~e.
Distantele minime de amplasare fa@ de anumite repere se stabilesc pentru
fiware caz in parte pe baza analizArii emisiunilor.
ktocmirea studiului de impact asupra mediului pentru amplasamentul
rezultat ca fiind cel mai favorabil se elaboread in conformitate cu
reglemenfirile tehnice in vigoare.

23. PRINCIPII DE PROIECTARE A DEPOZITELOR

DE DEQEURI CONTROLATE
2.3.1. ALCXTUIREA DEPOZZTELOR CONTROLATE
Principalele pit$ componente ale unui depozit sunt (figura 2.8):
9 corpul depozitului
9 etanqarea de suprafa@
' > etanyarea laterals
9 etanqarea de bazi
9 sistemele de drenaj
Corpul depozitului este alcituit din degeurile depozitate, care in general
trebuie sh fie sortate. Elevatia corpului depozitului se realizeazA (in condifiile
amplasirii pe un teren plat) printr-o sectiune taluzatg cu pante de circa 1:3 ~i
berme circulabile de 5 mehi, in ceea ce privegte platoul cenhal al depozitului,
nu sunt impuse conditii geometrice, dimensiunile rezulGnd din conditiile
amplasamentului $i cantitatea de degeuri.
Etanjarea de suprfa{G constituie partea s u p e r i o a~ depozitului, a v h d un
rol complex: de a proteja mediul de emisia de substante din depozit, de a
asigura impermeabilizarea acestuia fa@ de apele pluviale ~i de a reincadra pe
ciit posibil suprafap depozitului in mediul ambiant.
E t q a r e a lateral6 existents & cazul solu!iilor de adancime formcazA per+
depozitului, realizAndu-se fie prin pereti de etanpre sau prin continuarea
etangWi deb&. Rolul acesteia este impiedicarea contaminarii terenului.
Etan~ureade baz6 este partea inferioari a depozitului, partea de contact cu
terenul, cu rol esential in impiedicarea infiltrarii noxelor. hi acest sens, distsnp
minima admisibili intre etangarea de b a d gi nivelul apei subterane este de lm.
 Figura 2.8. Schema generalir $i prirtile componente ale unui depozir.

in figura 2.9 sunt prezentate schematic soluriile existente pentru asigurarea

etanwii de bazA (barier8 natural8 - in general parngnt compactat cu
permeabilitate foarte redus.5, barieri artificial5 -din materiale geosintetice).
Sistemele de drenaj permit colectarea ~i evacuarea apelor uzate (lixiviafi),
prevenind infiltrarea acestora sub corpul depozitului.
 (A) Dqeuri lngropate in teren natural impermeabil

(B) Deqeuri lngropate deasupra tcrenului impermeabil

Pcrctc fngropat

(C) Depozit de dqeuri previzut cu c5ptuqnli etanqi

Figura 2.9. Schemepentru elatqarea de bazd a unui depozit.

57
 2!3.2. SPECIFKUL DEPOZITELOR CONTROLATE PENTRU
STOCAREA DESEUREOR
Depozitele de stocare a de~eurilorprezints o serie de particularititi care se
manifest8 in ins8$i structura lor, particuiariti!i iegate de prezenm, natura $i
starea de~eurilor(fig. 2.10).

Figura 2.10. Aspecte ale comportlin'i depozitelor ce h.ebuie luate in considerare

la proiectarea ~i exploatarea lor: 1 - alunecare in lungul impermeobili-
-
zririi ~isistemului de drenaj; 2 cidareprin alunecare (localri globald);
3 - cedarea terenului de fundare; 4 - alunecare in lungul conaiunilor de
lucru ale umpluturii; 5 - eforturi de intindere; 6 - stabilitatea digurilor
perimetrale; 7 - stabilitatea bermelor; 8 - tasarea terenului defundore;
9 - tasorea de~eurllor;10 - rasriri dijerentiale; 1 1- deplasdri laterale;
12 - stabilitatea ~i etan,veitateaconductelor J ; a canexiunilor; 13 - sta-
-
bilirarea sisremulhi de drenaj; 14 cedarea locald a de~eurilorin timpul
umplerii; 15 - efecful unor umplururi ulterioare.

Astfel apar problerne legate de:

- Solicitdri mecanice: tasHri in tirnp ale materialelor depuse sau pierderi
de stabilitate;
- Solicitdri hidrice ca urmare a unor i~~liltratii de ap8 in special din
precipitatii;
- Solicitiiri chimice: producerea de lixiviati, cu caracter poluant, rnai
rnult sau rnai putin agresivi pentru structurg;
- Solicitdri jzice: variatiile de urniditate $i acliunile organismelor -
vegetale pi anirnale: r8didiicini sau galerii care favorizeazi fisphdirea in
 interior a substantelor poluante din de~euri;
- Producerea de biogaz;
- Durata de serviciu;
- Difzcult@i de interventie asupra fundului lucrarii dups faza de
exploatare.
Detaliind efectul acestor solicitiri, se pot remarca urmitoarele:
tasarea de~eurilorse produce ca urmare a faptului c i numeroasele
materiale care intrh in compozitia de~eurilor (in special a celor
rnenajere) se depoziteazi in stare afgnati, prin simp12 deversare din
basculante sau containere, astfel inc8t sufers ulterior rearanjai qi
indesiri considerabile, cu o desfa~urarein tirnp ce se poate extinde pe
' mai multi ani. Aceste tasgri ale de~eurilorau urmitoarele consecinte
nefavorabile:
- deformarea $i fisurarea stratului care acoperH depozitul;
- formarea de depresiuni pe suprafa@ acestui strat favoridnd
stagnarea apei din precipitatii;
- fonnarea de goluri in materialul din depozit conduchnd la
ercdarea sa ~i deteriorarea stratului acoperitor.
pierderea stabilit@ii corpului depozituiui se poate produce prin
aparitia unor suprafete de cedare prin masa de materiale depozitate,
atfit inainte c8t $i dup&hchiderea depozirului, ca in figura 2.11.

Flgura 2-11. C m r i specifice de cedareprin alunecare a depozitelor.

 inflharea apei in depozit urmatz de antrenarea substantelor nocive
solubile $i penetrarea lor in terenul subiacent constituie fenomene
periculoase datorate mai ales proiectirii ~i realiz&rii necorespun-
zztoare a etan~irilorde suprafap $i de bazi.
in cazul clnd in interiorul depozitului plrund cantitati relativ mari
de a p i de la suprafap iar peretii ~i fundul depozitului sunt practic
impermabili, apa se acumuleaz: in masa depozitului conduclnd la
creSterea presiunii interioare astfel incit lichidul acumulat poate
deversa sau chiar stripunge stratele de ciptu~eali(efectul de cadi de
baie) contaminand puternic zona inconjufitoare;
r reacfiile chimice se produc in cele mai multe cazuri datorita
materialelor din compozitia de~eurilorcare reactioneazl intre ele sau
cu p5imlntul dim jurprin sshimb.de cationi sau alte procese chimice,
generlnd noi compu$i care pot fi ~i mai periculo~idin punct de
vedere ecologic;
emanafiile de gaze prin prezenta lor pot afecta echilibrul zonei
adiacente depozitului;
aqiunea organismelor vegetale Si animale se resimte prin Kidacinile
yi respectiv $i galeriile lor, favorizlnd rgspindirea in exterior a
substantelor din degeuri, contribuind astfel la poluarea mediului.
0 parte dintre aceste fenomene au fost studiate mai aminuntit, pentru altele
cercetzrile se aflZ in stadii preliminare, dar la proiectarea unor depozite de
de~euritrebuie s l se aibi in vedere examinarea tuturor situatiilor de tipul celor
semnalate.
Tinlnd cont de cele de mai sus, conceperea ~i realizarea unui depozit de
stocare a de~eurilorsolide se compune din trei etape succesive reprezentate in
schemele de principiu din figura 2.1 2.
in scopul limitzrii schimburilor dintre degeurile stocate $i mediul
Pnconjuritor este necesari introducerea unei interfete, de separare, care asiguri
in timp colectarea ~i evacuarea fluidelor (lichide sau gaz) provenind din deveuri
sau mediul inconjuritor.
in standardul romlnesc SR 13343196 sunt prevazute urmitoarele prescriptii
generale de proiectare a depozitelor controlate pentru deveuri urbane:
1. Studiul preliminar trebuie sB contine analiza de~eurilorce urn& a fi
depozitate, a amplasamentelor posibile $i intocmirea studiului de
impact,
2. Analiza de~eurilorcare cuprinde:
provenienia de~eurilor,respectiv modul de formare,
compozi;ia dejeurilor, respectiv confinutul de substanfe
caracteristice pentru tipul respectiv de dejeu (componenfi
principali, componenli toxic; sau periculogi, paramehi biochimici
semnificativi, indicarurifizici de aN nuturd),
60
 Recipicnr

Dcscuri

......A/
, ..
-- t
Drcnarc hxiviali
--t

MPLOATARE INCHIDERE

Figura 2-12. Etupe in realizareo depozitelor.

.* comportarea diferitelor substante confinute in de~euridin punct

de vedere a1 mobi1it6{iiitii, reactivitciii, toxicitcitii precum ji
estimarea lixiviatului care poale apare in urnla depozitcirii,
* con;inutului total de substante nocive precum ,vi urmcirile posibile
ale descompunerii sau degajririi acesrora in mediul inconjwcitor,
reaclii chimice ~i biochimice, inclusiv biodegradarea substan!elor
organice care pot da najtere la emisii poluante.
Analiza de~eurilortrebuie sH se facl pe probe reprezentative. Informatiile
fumizate de anahze trebuie completate cu informatii culese de la produc5torii
degeurilor, de la organele publice, de la organele de exploatare a altor depozite
controlate de deyeuri precum Si din literatura de specialitate.
Alegerea amplasamentelor precum $i stabilirea zonelor de protectie trebuie
sB se facH conform standardelor $i reglementilrilor tehnice i n vigoare.
La proiectarea depozitelor de de~euri urbane trebuie s5 se respecte
un2toarele:
61
 dimensiunile depozitului trebuie s i fie in functie de volumul total de
de~eurice urmeazA a fi colectate yi depozitate de pe zona sau zonele
urbane deservite, tin8nd seama de prognozele de dezvoltare ulterioara a
acestora $i de perioada de exploatare antecalculati,
perioada de exploatare trebuie stabiliti pe baza cerintelor de satisfacere
a IocalitZtii deservite.
Proiectul trebuie s i trateze:
P natura yi provenienta de~eurilorce urmeazi a fi depozitate,
- componentii principali,
- componentii periculo~isau toxici,
- parametrii hidrochimici semnificativi,
- indicatorii fizici sau de alti naturi,
- alte teste specifice.
P cantititile de deyeuri (ora, zi, luna, an)
P tehnologii de tratare a deyeurilor En cadrul depozitului:
- descircarea pe platforme special amenajate, in buncire
sau pe suprafep de depozitare,
- separarea materialelor refolosibile (electromagnetic, centrifugal,
manual, etc.),
- compostarea componentelor organice ale deyeurilor,
- depozitarea finali a refuzurilor etc.
k modul de realizare a bazei depozitului.
P modul de protejare a sistemului de impermeabilizare
a bazei depozitului:
- prin mijloace minerale (straturi cu permeabilitate redusii);
- prin mijloace sintetice (geomembrane cu grosimi minime de
1,5 mm).;
Sistemul de impermeabilizare a bazei depozitului trebuie sH asigure o
permeabilitate de maximum I 0-9mls pentru apele exfiltrate.
9 modul de protejare a sistemului de impermeabilizare a bazei
P organizarea tehnici a depozitului:
- dmmuri exterioare de acces,
- compartiment de recepfie,
- cliidiri $i constructii aferente (cabini poarti, cliidiri admini-
strative, statie spilare containere, c h a r bascul, etc.),
- drumuri in incinti,
- imprejurimi yi perdele de protectie,
- aparate de misuri $i inregistrare a factorilor climatici,
- retele de ap2, energie electrici, telecomunicatii etc.
P sistemul de colectare, drenare, epurare $i evacuare a apelor exfiltrate:
- drenarea bazei ~i a suprafetelor laterale,
- conductele de drei;aj $i evacuare,
63
 - puwri de control,
- epurarea $i evacuarea apelor exfiltrate.
P sistemul de colectare, inmagazinare $i valorificare a gazelor de
fermentare.
9 instructiuni de exploatare a depozitului:
- planul de functionare,
- cartea depozitului,
- receptia de~eurilor.
> posibiliati de inchidere a depozitului:
- utilizarea ulterioari a terenului,
- sistemul de acoperire final&,
- recultivarea terenului.
Sistemul de sqqraveghere adepmitului:
9 instructiuni de supraveghere pentru:
- apele exfiltrate,
- apele subterane,
- apele de suprafa@,
- emisiile in atmosferk,
- stabilitatea mecanici a depozitului,
- succesiunea $i modul de des68urare al controalelor periodice
9 misuri de siguran@En timpul exploat5rii:
- prevenirea $i combaterea incendiilor,
- prevenirea $i combaterea explaiiior.
9 misuri referitoare la protectia muncii personalului de exploatare.
> misuri pentru asigurarea conditiilor igienico-sanitare (dezinfectia,
dezinsectia, deratizarea) ale depozitului.
> lista utilajelor tehnologice necesare.
2.33 ASPECTE LEGATE DE PROZECTAREA DEPOZITELOR
CONTROLATE
Ideea. principali ce trebuie avuti in vedere in cazul proiect3rii unui
depozit nou este aceea a realizirii sale in conditii de securitate deplini tinind
cont de evolutia in timp a structurii respective $i a de~eurilordepuse.
Proiectarea unui depozit de de~eurise axeazZi pe doui aspecte principale ,
care se aplici practic la proiectarea oricirui obiectiv de constructie:
proiectarea structurii propriu-zise cu dimensionarea $i verificarea
tuturor pwilor componente;
verificarea terenului de fundare la solicit&rile$i influentele produse
de smcturi?.
Pentru predimensionarea sectiunii depozitului se folosesc metode similare
ca penm orice lucrare realizat5 din materiale locale (diguri, baraje de pimht,
ramblee, etc.), luind in consideratie parametrii specifici materialelor depozitate
(valori orientative sunt prezentate in tabelul 1.6 din capitolul 1). in acest sens se
poate folosi metoda taluzului stabii elaborat2 de N. Maslov.
Considerhnd de~eurilecaracterizate, ca $i p8mhnturile, prin unghiul de
frecare interioari 4,~i coeziu:;ea c, din relaria Coulomb

pentru o anurnit2 valoare a efortului normal a se define~teun unghi Y, denumit

unghi de tcjiere, astfel ca (fig. 2.13):

deci, di'n relaria (2.1)

5, =o.tgY

Unghiul P al taluzului stabil a1 unei pante se stabile~teadopthnd un

coeficient de siguranti q, astfel heat
tgp = --tg y

q avhnd, de regul2, valori cuprinse intre 1,l ~i 1,3.

Metoda Maslov se aplic2 tinind seama de faptul cB efortul normal a are

valoarea maxima la baza masivului, unde cr = y H (in care H este in2ltimea
digului).
Deci:

unde y are valoarea corespunz2toare de~eurilorce vor constitui

corpul depozitului.
 Figura 2.13. Definirea unghiuiui de fdiere in meroda Maslov.
in practica de proiectare $i in executie se obiqnuie~teca panta taluzurilor sH
se exprima sub forma unor fractiuni avlnd numHrHtorul egal cu unitatea ~i
numitorul cu valori mtunjite, astfel:
1 .
t g p = - unde m = l,0; 1,5; 2,O; 2,5 etc.,
m
pentru taluzurile putin inalte (plni la 2 ... 3 metri). Pentru taluzurile mai Pnalte
se admit $i valori m intermediare precum 1,25; 1,75; 2,25 etc.
Cu luarea in considerare a parametrilor rezistentei la forfecare caracteristici
proprii de~eurilorsolide (valori orientative in Cap. 1) se pot obtine FnclinHrile
taluzurilor depozitului. in general la depozitele de deveuri inalte se recornan&
realizarea unor berme pe taluzuri iar pantele pot avea incliniri diferite
(fig. 2.8).
Ver19cmea general6 a sectiunii depozitului se realizeazi prin verificarea
stabilititii la alunecare a pantelor, cu iuarea in considerare a unor suprafete
posibile de cedare atlt prin corpul depozitului clt $i prin terenul de fundare.
Analiza conditiilor de stabilitate a taluzului se face considerand problema
plani. Verificarea stabilitaTii are loc pe sectiunea unei "felii" din depozit avand
grosimea egali cu unitatea.
intruc8t materialul din corpul depozitului se presupune omogen, se poate
admite c i cedarea .taluzurilor ca urmare a pierderii stabilitatii se produce prin
desprinderea $i rotirea unei pol?iuni din depozit pe o suprafa@ cilindrici de
alunecare, a cirei directoare are forma unui arc de cerc, generatoarea fiind
paraleli cu liniile de nivel ale taluzului.
Experienta a ariitat ci, de reguli, acest arc trece prin piciorul taluzului, in
eazul de fa@ prin picioml aval B (Figura 2.14). Pentru definirea~rculuiposibil
de alunecare mai este necesarz stabilirea centrului 0 al cercului respectiv.
 Figura 2.14. Suprafop posibilci de cedare prin alunecare.

Fiecare suprafap posibili de alunecare se c a r a c t e r i z d printr-un grad de

asigurare, exprimat prin valoarea coeficientului de sigurang (F,). Verificarea
stabiliqii unui taluz cu elemente geometrice date, care mirginegte un masiv de
material cu caracteristici geotehnice cunoscute - in cazul de f a g corpul
depozitului - consti in determinarea suprafetei celei mai pericuioase de
alunecare, chreia ii corespunde valoarea minima a coeficientului de siguranB.
Aceasti suprafap se stabife~teprin incerchri, utiliziindu-se metoda fdqiilor
elaboratil de cercethtorul suedez W. Fellenius.
Aplicarea metodei incepe prin precizarea zonei in care trebuie chutat centrul
cercului director al suprafetei celei mai periculoase de cedare. Studiile lui
Fellenius au aritat c i acest centru se gisegte in vecinatatea unei drepte, definitil
prin doui puncte, M ~i O,, ale ciror pozitii in planul considerat se .stabilesc
astfel (Figura. 2.1 5):
- punctul M se ghsegte pe dreapta de coti -H, la distanp de 4,SH spre
amonte de proiectia B' pe aceastil dreapth a piciorului aval B al
depozitului;
- punctul 01se afl3 la intersecfia segmentelor OIB $i OVA,care fac
unghinrile PI cu taluzul gi respectiv p2 cu orizontala (Figura 2.15).
Valorile PI yi P2, stabilite empiric, depind intr-o anumitil mhsurh de
unghiul de panth f3 al taluzului conform tabelului 2 2 .
Zona centrelor corespunzhd valorilor cele mai mici ale coeficientului
de siguranp se aflh de regulh i n jurul punctului 0. i n c e ~ r i l ese pot face
stabilind valorile F, pentru nodurile unui camiaj cu ochiuri pitrate, construit ca
ih figura 2.16.
Figura 2.15. Trasarea dreptei Fellenius.

Figura 2.16. Zona centrelor suprafe{elorde cedare cele mai perinrloase.

Laturile ochiurilor se iau in mod curent 0,15 ... 0,2 H rotunjindu-se in

metri intregi. Arcul director al suprafepi de alunecare examinate se t r a s e a
deci l u h d ca razi segmentul ON B = RN unde N este num&ul de ordine al
centrului avut in vedere.
 Tabelu12.2. Valorr penrru rrasarea drepte~Fellen~us.
- -

Suprafa@ sectiunii de depozit delimitati de arcul de alunecare se imparte

apoi in f@ii verticale de calcul, potrivit urnfitoarelor reguli
(Figura 2.17):
a) Baza f^a$iilor trebuie s i fie cuprinsi intr-un singur strat de material
(de~eusau pfimint).
b) Limitele dintre BSii trec prin punctele de friingere a conturului
depozitului.
c) Litimea unei B$ii bi nu trebuie sfi demeascfi, de regulFi, 1/10 din
raza R a arcului.
Valorile bi se aleg rotunjite, pe cat posibil, la 0,l sau 0,2 metri.

Figura 2.17. impwp'irea infbfii in vederea calculului de srabilirate,

Verificarea prin calcul a taluzului cu metoda fA$iiior poate fi efectuati

adoptind varianta grafo-analitici elaborati de H. Krey $i modificati de Prof.
Silvan Andrei spre a tine seama de prezen@ ~i de efectul apei (lixiviat sau
infiltatii) din corpul depozitului.
Nivelul prognozat maxim al lichidului in corpul depozitului se obtine cu
relatia [Giroud, Houlihan, 19951:
 \/tg'p+$-tg p
T,,, = L .
2 cos p
cu notaliile din figura 2.1 8 yi semnificatiile urmatoare:

Figura 2.18. Definiren pnramelrilor ,vi modelului pentru calculul nivelului

de liriviat.
L - lungimea orizontala a stratului drenant;
T - ingltimea maxima a lixiviatului in stratul drenant;
p - unghiul facut de stratul drenant cu orizontala;
qi - rata de percolare'
k - permeabilitatea stratului drenant.
Fati de aceasti valoare maxima (T,,) se poate trasa nivelul lichidului in
corpul depozitului.
Factorul de stabilitate F, (coeficient de siguran@) este calculat ca raport
intre momentele foqelor de stabilitate ~i respectiv de alunecare de-a lungul
suprafetei periculoase de cedare, fa@de centrul cercului.
Se utilizeaa expresia [Andrei, Antonescu, 19791:
 n
C e i c i +Cyi,,,hiei c o s 2 a i t g o i Cyi,,hieitgoirui
F, = I
"
I - I

,,,, hi e, sina, cosa, zyim,,hi!isina, cosa,

I I
(2.15)
in care:
- tg cPi $i ci sunt parametrii rezistenfei la forfecare ai materialului
(p8mhtului sau de~eului)aflat la baza @iei "i" (Fig. 2.19);
- ti este lungimea bazei E ~ i e icare
, se aproximeazi prin lungimea
coardei arcului respectiv:
e . =-
bi
I cosa,
unde bi este lqimea f^a$iei"in;
- cl, este unghiul far2 de vertical5 a1 razei ce trece prin mijlocul &$iei
"i" (Fig. 2.19). Conform figurii 2.17, pentru fi~iilesituate in
stinga razei verticale valorile ai sunt pozitive, iar pentru cele din
dreapta, negative;
-hi este in2ltimea total2 a f^a$iei;
- yimd este greutatea volumic2 medie ponderati a f^agiei,ce se calculeazi
cu formula:

,=I
unde indicele "j" se refer5 la segmentele cornponente ale B ~ i e i
"i", avind greutiti volumice diferite.
- r.i este coeficientul presiunii lichidului din pori, determinat
prin relaria:

unde valoarea presiunii lichidului din pori u; este dat5 de:

ui =y,.hWi.cos 2 .I, (2.19)

h, fiind in2ltimea lichidului in favia "i" avutfi Fn vedere, iar i, unghiul
fa@de orizontalli a1 nivelului lichidului (Fig. 2.19).

Pe baza acestor valori, prin inrerpolare grafic2 se trase& curbele de egal F,.
 Figuro 2.19. Elemente de calcul in cadrul uneif&ii "in.

Se obtine astfel topograma valorilor F, ~i implicit valoarea F, minim, care

servegte in final la aprecierea stiirii de stabiiitate a taluzului proiectat, prin
comparare cu valoarea minim5 admisl.
Pe plan international factorul de stabilitate admisibil recomandat pentru
depozitele de degeuri se considera a fi intre l,3 gi 1,5.
Se recomandH de asemenea verificarea stabiliatii taluzurilor depozitelor la
actiuni seismice.
Cauzele pierderii stabiiititii taluzurilor in tirnpul cutremurelor pot fi:
> reducerea rezistentei la forfecare mobilizate a materialelor, datoria
vibrafiilor seismice sau cregterii presiunii apei din pori;
P amplificarea migcirii seismice ciitre partea superioaa a taluzurilor.
in mod obignuit, stabilitatea taluzurilor la cutremur este analizata prin
metoda suprafewlor de alunecare circular - cilindrice, considersnd foflele de
ineflie $i presiunea apei din pori in mod corespunzitor.
0 metodH simp12 de evaluare a efectului seismului este aplicarea static8 a
unor foqe de ineqie pe fiecare B$ie de calcul (analiz5 pseudo - statici)
(Figura 2.19).

Figura 2.20. Aplicareu forfelor suplimentarepentru culcululpseudo-stulicc.

Foqele de ineflie sunt egale cu:

. a G K,, Fi, = 0,5 a G K,
F= (2.21)
unde G este greutatea masivului care alunec5, K, coeficientul seismului
(conform zonirii seismice a teritoriului Romlniei previzut6 in normativul
P 100 - 92) $i n varia* de la 0.5 la 0,7 la nivelul coronamentului (En functie de
Enclinarea pantelor taluzului, P), iar la nivelul amprizei constructiei are
valoarea de 0,5.
Aceste forte se adaugi celor deja luate in calcul pentru momentele fortelor
stabilizatoare $i a celor de alunecare.
in indrumitorul tehnic provizoriu C 239-92 este prezentati o metodi simpli
~i rapid5 de determinare a raportului de reducere a factorului de siguranra la
alunecare stabilit in conditii statice de solicitare, ca urmare a acriunii seismice.
Metoda admite urmitoarele ipoteze simplificatoare:
9 alunecarea este de tip rotational sau translational;
9 suprafata critic5 de alunecare stabilita in conditii statice de solicitare
rimine nemodificatg;
9 rezistenp la forfecare mobilizatg in masivul de pim2nt sau alt material
asimilabil, actionat de solicit5ri seismice este egali cu rezistenfa de
forfecare nedrenat5 mobilizat2 in conditii statice.
Raportul de reducere a factorului de sigurang pentru un taluz inclinat cu
unghiul p fa@de orizontali ~i solicitat de o acceleratie seismic%orizontala este:
unde F, este factoml de siguranti in conditiile actiunii seismice, iar Fa este
factorul de siguran3 calculat in conditii statice.
in cazul IuHrii in consideratie $i a unei acceleratii seismice verticale, ecuatia
(2.22) devine:

Specificul proiecthii diferitelor ploi componente ale depozitului de de~euri,

respectiv etan~iriloreste prezentat detaliat in capitolul 3.
in ceea ce privevte verificarea terenului de fundare aceasta se trateaz3
similar ca la alte constmctii de acela~itip.
Sub actiunea greutitii depozitului, terenul de fundare, fiind compresibil, se
va tasa. Cunoa~tereainainte de executie a valorii tasHrilo: probabile este
necesae, pentru ca executia sH f % coitdiiii astfel incht i n final sectiunes si aiM
forma ~i dimensiunile stabilite prin proiect
intmcht depozitul de deveuri este o consrmctie flexibili, tasHrile pe directie
transversali vor fi inegale, fiind mai mari in zona centralH a sectiunii $i mai
mici spre extremiafi. Este deci necesari calcularea tas6riZor sub diferite
puncte ale depozitului de deveuri.
Prima fazi a calculului se refer5 la stabilirea sti3rii de eforturi in teren. in
acest scop, secfiunea transversali a depozitului este asimilata cu un triunghi sau
trapez.
Calcuiul tasirilor pentru fiecare punct se efectuead prin metoda insumirii
tasHrilor stratelo: elementare in cuprinsul zonei active, conform STAS 3300. Se
incepe prin a se impHci stratele litologice, in funcrie de grosimea lor, in strate
decalcul cu grosimi de 2 ... 5 metri, creschnd spre adsncime (Fig. 2.21).
Pentru calculul deformatiilor este necesari cunoavterea distributiei
eforturilor unitare normale verticale o, in terenul de fundare sub actiunea
depozitului. In acest scop, pe baza teoriei elasticititii au fost calcula!i factori de
distributie, notati K',, care permit stabilirea valorii efortului unitar 0,in orice

o,=K,i t . p unde I+,:[

punct al masivului de teren cu ajutorul relatiei

Kzi t = f

Factorul K: adimensional se afli dat in tabele [Giroud, 19601, [Manea,

Antonescu, Comeagl, Jianu, 19981, pentru valorile intermediare ale rapoartelor
dB interpollndu-se liniar ~i pe vertical%.
Valoarea tasHrii unui strat elementar de calcul este data de relatia:

in care aTd este valoarea efortului vertical mediu in stratul de ordinul "i", h,
73
este grosimea acestui strat, iar Ei este modulul de deformatie liniari a stratului
litologic din care face parte stratul elementar "i"; in principiu, valoarea acestui
modul depinde $i de intervalul de presiuni pentru care este determinat.

Calculul valorilor efortului 0 se efectueazi pentru adlncimile

WrespunBtoare separatiilor dintre stratele elementare, respectiv pentru nivelul
superior cry gi cel inferior o
: al fiec2rui strat, dupi care valoarea medie

sup inf
med = Ozi +Ozi
ozi
2
Se calculeaz5 de asemenea valorile sarcinii geologice o, ., Ele servesc
pentru stahilirea adhcimii zonei active?in limitele cZlreia se calculeazi tasarea.
Pentru constructiile foarte late, de tipul depozitelor, aceasts adlncime se
determinii pe baza criteriului:
C S , ~ S0,5 agzi (2.30)
relafia fiind calculati pentru verticala situat2 s ~ axul
h sectiunii deoozitului
(unde presiunea pe teren este p - Fig. 2.21). Deci ultimul strat de calcul va fi cel
pentru care o,i dep2$e$e TncH 0,s o , pentru
~ verticala "1 ".
Tasarea total2 s corespunzFttoare fiecirui punct de calcul se ohfine prin
insumarea valorilor tasarilor elementare pentru toate stratele de calcul:
s=Csi (2.3.1)
Cnnosc8nd valorile tas2rilor. probabile sub punctele alese la baza sectiunii
74
depozitului se poate hasa linia deformat8 a acesteia dup5 consumarea tasarilor
terenului $i se pot lua, incB de la proiectare, masurile' de cornpensare amintite
anterior.
Penhu analiza stabilitG!ii terenului defindare, masivul de teren pe care este
amplasat depozitului este considerat un mediu continuu $i omogen. Sub
inc&carea exercitaa de depozit, in acest medill se dezvoltP o stare de eforturi
caracterizati prin existenp in orice punct al masivului a unor eforturi unitare
principale o,$i o1 Conditiile de stabiiitate cer ca in toate punctele masivului de
teren starea de eforturi sB fie compatibila cu starea de rezistenta a mediului.
A$a cum este cunoscut, starea de eforturi intr-un punct al masivului se poate
reprezenta grafic intr-un sistem de coordonate o, s cu ajutorul cercului lui
~ o h r ; ~ r i nunghi de deviere 0 inteleglndu-se unghiul intre directia efortului
total qi normala pc UR p ! ?:e~inp,d-prin
~ punctul ccmiderat. Pentru pim&nturile
necoezive, starea de rezistens se reprezintg, in acelavi sistem o,T, prin dreapta
intrinseci (Coulomb) treclnd prin originea 0 (Fig. 2.22). fn acest caz, terenul
este stabil dac2 pentru nici un punct din masiv cercul lui Mohr nu intersecteazii
dreapta intrinseca sau, altfel spus, dacH unghiul de deviere maxim Om,, este mai
mic declt unghiul de frecare interns Q, a1 pimimlntului.
in acest sens, factorul de stabilitate F, a1 terenului analizat se define~teprin
relatia:
F = -Tr- - 0. tg@- =- tgaJ (2.32)
' z a.tg9, tg0,
terenul fiind deci stabil in cazul in care F, este supraunitar.
in functie de valorile eforturilor principale in punctul considerat, unghiul de
deviere maxim se calcule&i, conform figurii 2.22, prin:
CT -- (5, -a,
sine,, =--
OC a,+a,

Figure 2.22. Dejinirea unghiului de deviere mmim penmpiimdnturi necoaive.

 Fig~~rn
2.23. Definirea unghiului de deviere marim penrru pdmdnruri coezive.

in cazul unui teren de fundare coeziv, pentru calcul se aplici principiul

stirilor corespondente, potrivit ciruia la valorile eforturilor principale se
adaugi un termen constant, egal cu a = c ctg a,care reprezinti efectul
coeziunii. Aceasta se exprimi grafic prin translatarea axei ordonatelor Oz pe
distan@ respectiva (Fig. 2.23), problema reduchdu-se astfel la cazul piman-
rului necoeziv.

! Se obtine deci:

PBnZ aici a fost neglijati greutatea proprie a terenului, adic2 sarcina

geologic2 0,.Se consideri c i aceasta actioneazi izostatic, cu alte cuvinte c i are
aceea~ivaloare in toate direqiile, deci poate fi adiugatg la eforturile principale
la fel ca termenul datorat coeziunii.
in consecine, pentru depozitul a$ezat pe teren coeziv se poate scrie:

in a r e o Al $i ad2sunt valorile eforturilor principale generate de prezeng

deyoz~tuluiconsiderat ca o incircare triunghiularl. Aceste valori se calculea&i
pe baza teoriei elasticitqii, pornind de la presiunea maxima p exercitatil de
depozi: Is suprafata terenulu~,cu relatiile:
unde p a fost obtinut din relatia (2.26).
0A 0;
Valorile numerice ale functiilor fi yi f?,respectiv ale rapoartelor ~i -,
P P
sunk date sub forma unor coeficienti adimensionali in tabele [Manea,
Antonescu, Come@, Jianu, 19981.
Sarcina geologic&pentru adincimea z se determini cu relaria

0
gr
=y.z
in care y este greutatea volumic&aterenului.

Penm pamlnturile coezivc se poate deci defini un unghi de deviere maxim

em,,, stabilit prin relatia:

19,
-a'>
sine',, = -
o',
+0'"
eforturile principale IS', yi cr'l fiind date de relatiile (2.34).

Figura 2.24. Curbe de egalfacfor de stabifitatea terenului defundare sub depozil.

77
 in concluzie, valoarea factorului de stabilitate pentru plm&nturi coezive
este:

Se obPn astfel valori F, pentru toate nodurile replei din figura 2.24 ~i se
p a t e construi topograma izoliniilor F,, care oferi o imagine de ansamblu a
conditiilor de stabilitate a terenului de fi~ndaresub depozit. in cazul cnnd in
teren apar zone pentru care F,<I (denumite zone plastice) sunt necesare misuri
penm prevenirea cedlrii (ruperii) terenuiui sub greutatea depozitului de
de~euri.

Este de remarcat cH, la hecerea dintr-un strat geologic in altul, izoliniile F,,
prezina discontinuit%{i dataria schimbirii caracteristicilor de rezistenp ale
phintului.
 SISTEME DE ETANSARE - DRENARE
ALE DEPOZITELOR DE DESEURI PENTRU
PROTECTIA TERENULUI DE PUNDARE
3.1. CARACTERISTICILE$1FUNCTIILE SISTEMELOR DE
, ETANSARE- DRENARE A DEPOZITELOR
in lucrarea Geotechnics of Landfill Design and Remedial Wo'orks, Technical
Recommendations - GLR (1993) elaborate de Comitetul Tehnic ETC 8 a1
Societitii Internationale de Geotehnic2 $i Fundatii, sunt sistematizate
principalele elemente de conceptie, realizare $i control privind depozitele de
degeuri, grupate pe urm&toarelecapitole:
- R1 Recomandiiri privind amplasamentul depozitelor
- R2 Recomandiiri asupra principiilor de proiectare a depozitelor
- R3 Recomandiri asupra incercirilor de laborator pe materialele folosite
pentru realizarea depozitelor
- R4 Recomandiri asupm tehnologiilor de construcrie a depozitelor
- R5 Recomandiiri penhu asigurarea calitaii lucfirilor
- R6 Recomandiri asupra mHsurilor hidraulice aferente depozitelor
fn conformitate cu aceste recomandHri, se detaiiazi in continuare aspecte
legate de sistemele de protectie, respectiv etanyare - drenare, cele ce realizeazil
practic izolarea depozitelor prin raport cu mediul, limitbnd pan5 la reducere
orice posibilitate de poluare.
Principiile de b a s Fn acest sens sunt:
- depozitele de deyeuri trebuie sB dispunl de un sistem de etanpre -
drenare de fund (de baz8), un sistem de etansare - drenare a peretilor
(lateral) gi un sistem de etaqare - drenare a acoperi~ului(de suprafag)
instalat dupi inchiderea depozitului;
- structura unui sistem de etaqare - drenare trebuie sH permit2 o colectare
~i o evacuare controlate a lichidelor: iixiviati produ~ide catre deveuri
sau provenite din apele meteorice;
- sistemele de etanyare - drenare a fundului +i a taluzurilor, odat2 reali-
zate, nu mai sunt vizitabile, iar reparatiile sunt irnposibile in majoritatea
cazurilor. Ele trebuie d asigure timp de 30 - 50 anr, in afar& de
etan~eitateadepozitului fat&de lixiviati, drenarea ~i'evacuareaapelor
 din precipitatii sau a apelor freatice pgtrunse En depozit in timpul
perioadei de instalare ca $i a lixiviatilor, dupB acoperirea depozitului;
- sistemele de etan$are - drenare a acoperi$ului trebuie s i impiedice
pitrunderea apelor meteorice i n depozit dupH inchiderea acestuia $i st3
asigure colectarea, drenarea $i evacuarea lor. De asemenea, aceste
sisteme trebuie s i permiti $i drenarea gazelor produse in depozit.
Sistemele de etanSare - drenare a acoperi$ului vor trebui s i inglobeze ~i
procesul de reabilitare a stratului vegetal, a plantatiilor adecvate $i
adoptarea unor modele pentru o buni integrare peisagistica;
- sistemele artificiale de etansare - drenare sunt supuse la diverse
soliciti3ri ca de exemplu: solicitiri mecanice (montarea - instalarea,
greutatea $i tasarea degeurilor, tasHri ale terenului de fundare, trafic,
etc.), solicitiri chimice (actiunea lixivialilor, atmosferei $i a
metabolismullii micrao:gamismeier), soliciSriri ftzice {variatiile
umiditatii, acriunea microorganismelor) $i solicitbi hidraulice.
in figura 3.1 este prezentatk o sectiune tip printr-un depozit care cuprinde
toate sistemele de etansare ~i drenare (a lichidelor $i gazelor)

Figura 3.1. Sec(rune tip printr-un depozif.

3.2. SOLUTII CONSTRUCTrVF PENTRU SISTEMELE
DE ETANVARE - DRENARE
3.2.1. ASPECTE GENERALE
Sistemele de etansare $i drenare sunt concepute pentru a-*i indeplini rolul pe
o durat;? datil ~i sunt alciltuite din diferite structuri din care in general nu lipsex:
un dispozitiv de etanvare prin geosintetice (DEG) vi un dispozitiv de drenare
prin geosintetice (DDG) (cu o mare capacitate de retinere).
Oricare ar fi natura sa (mineral&,sintetici sau mixti) n u exista barieri de
etanvare absoluti.
Tohqi, folosirea unor sisteme de etanpre $i drenare bazate pe materiale
geosintetice reduce considerabil msferul in* mna de stocare ~i exteriorul ei, a
substan@lor avind un caracter poluant sau periculos penm oameni sau mediu
(lixiviatii $i biogazulj.
In general, sistemele de etan- $i drenare modeme sunt al&tuite prin asocierea
mai multor structuri, fiecare fiind wnstituiI din diferiti componenti geosinterici ~i
materiale naturale, asiguriind urmitoarele funcfii:
etanvare,
protectie,
drenare,
* tiltrare,
separare,
consolidare,
rezistenp la eroziune extemi.
32.2. SISTEMUL DE ETANYARE DE BAZA
Pentru asigurarea etanvarii de bazi a depozitelor existi urmiitoarele solufii:
- barierii natural%(in general pimint compactat cu permeabilitate
foarte redusi);
- barieri artificial&(din materiale geosintetice)
- solutie mixti3 (straturi suprapuse de materiale nlinerale ~i
geosintetice).
in figura 3.2 sunt prezentate pentru cornparatie sisteme de etanvare de b a 6
recomandate $i utilizate pe plan international la depozite de de~euriurbane
(3.2a) $i industriale (3.2b).
Diferentierile intre solutiile pentru sistemul de etanyare de bazi apar mai ales
datoriI naturii terenului de fundare $i pozitiei panzei fteatice. Se remarci totuvi
existenp in orice solufie a unui strat de etapare mineral de minim 0,5 m (argilii).
Referitor la materialul mineral din cadrul sistemelor de etanpre se impun
urmiitoarele condifii:
-fractiunea cu diametrul d < 0,002 rnm trebuie s2 reprezinte minimul 20%din
greutatea materialului mineral, din care jumgtate hebuie si fie
reprezentati de materialul argilos;
-materialul trebuie s i fie omogen, fapt care impune o urmirire continua a
calititilor acestui material mineral;
P AUSTRIA BELGIUM FRANCE GERMANY HWJGARY ITALY

t
!Im

TEREN DE FUNDARE ARGILOS

DESEURI
- GEOMEMBRANA .
---- GEOTEXTIL
>
9
P
AUSTRIA BELGiUM FRANCE GERMANY H W A R Y ITALY

ETAN~RE MINERALA,
PAMANT PUTIN PERMEABIL
SISTEM DE DRENARE $ICOLECTARE
A LlXlVlATULUl
TEREN DE FUNDARE ARGILOS

GEOMEMBRANA
---- GEOTEXTIL
" TUB DE DRENARE
 -in cazul prezentei unor elemente cu diametrul mai mare se admite pentru
aceste elemente un diametru maxim de 32 mm, trebuind s i aib&aceea~i
umiditate ca $i restul materialului;
'-trebuie evitate piminturile continlnd nisip grosier, pietre, lemn, rsdicini,
cioburi de sticli ori alte resturi materiale:
-continutul in subsiante organice nu trebuie s i depaqeasci 5% din greutatea
materialului mineral;
-continutul de carbonati nu trebuie sB depi~eascg30% din greutate;
-pentru a diminua la maxim poluarea prin convectie se impune un coeficient
de permeabilitate pentru materialul mineral k < 5 . 1 0 ~cmls pentru un
gradient i = 30;
-suprafa@complexului de etanqare trebuie s: aibH o pant&minimi de 3%;
-gradul de compactare a straturilor de etanvare minerali trebuie s: fie 2 95%
(Proctor normal).
3.2.3. SISTEMUL DE ETANSARE DE SUPRA FAT^
Rolul sistemului de etangare de suprafa@ este de a diminua la maxim
cantitatea de api din precipitatii care pitrunde Fn corpul propriu-zis al
depozitului.
in figura 3.3 sunt prezentate diferite solutii pentru sistemul etanvirii de
suprafa@recornandate $i utilizate pe plan international.
Se remarci straturile de elan$are mineral6 care trebuie s: aib: o grosime de
minimum 0.5 m ~i un coeficient de permeabilitate k < 5 . 1 0 cmfs.
~
La c&Watimp dup: inchiderea depozitului se stabilizeazi conditiile anaerobe
$i, dacA este mentinuti o umiditate suficienta On d e ~ u r i compozitia
, materiilor
organice prezente duce la formarea de gaze:
+
metan ( C h ) 55% in volum
dioxid de carbon (C02) i 45% Fn volum
Se pot intilni qi urme de alte gaze.
Viteza de pmducere a acestor gaze descreqte progrcsiv in timp, dar fenomenul
poate dura mai multi ani.
Metanul fiind mult mai u$or ca aerul, el va interactions cu sistemul de
etanvare de suprafa@, problema fiind pericolul de explozie a amestecului metan
- aer (5+15% metan in aer), care devine iminent atunci clnd amestecul este
inchis in sistemul de etanSare de suprafa@.
Cantitatea de gaz produsi de de~euri este variabili, pentru de~eurile
menajere valorile situindu-se intre 1,3 qi 7,s litri gaz / kg de materie / an
(volum evaluat la presiunea atmosferici).
in afar: de explozie, acumularea sau difuzia gazului poate provoca mpturi
ale sistemului de etanvare de suprafa@, mirosuri pestilentiale $i disparitia
vegetatiei prin asfixie.
 Migrarea laterals a metanului fiind impiedicati prin prezenp etangrilor
taluzurilor depozitului, aceasta va migra spre SES unde trebuie interceptat ~i
evacuat.
Pentm aceasta se dispune un stratpermeabil la gaze, cu o grosime de minim
30 cm (nisip sau posintetic), intre stratul de etanvare de suprafat5 suprafap
d e ~ u r i l odepozitate).
r
Evacuarea metanului poate fi facilitati de prezenp unei retele de conducte
drenante in acest strat de interceprie care trebuie dimensionat in functie de
transmisivitatea sa fa@de aer $i eventualele efecte ale taslrilor degeurilor.
Din stratul de etan$are de suprafa@ face parte $i stracul superficial de
inregrare in mediu a depozitului.
Stratul superficial (psmlnt vegetal inierbat) constituie, de fapt, un strat de
protectie impotriva emziunii gi abraziunii aie celorlalte componente ale sistemului
de etan~are-drenare de sqrafa@, pemithd intrqinem depozituiui dups
Enchidere. Vegetatia ce se dezvolti pe acest strat reduce percolarea apelor in
depozit prin evapotranspiratie; protejeazi pHrnlntui din acoperire contra
impactului cu stropii de ploaie ~i deci de eroziune. Wiicinile oferg stabilitatea
pkmIntului din acoperire, inierbarea asigurhd totodata reincadrarea depozitelor
& peisaj.
Alegcrea tipului de vegetqie depinde de numerovi factori (climat,
caracteristicile amplasamentului, proprietafile phlntului) vegetatia trebuind s i
fie persistenti $i s5 aibii rsdiicini care sS1 pstrundi pin5 sub stratul de protectie,
din g m h t vegetal.
Stratul de p h b t vegetal cu o grosime variabili in functie de tipul de
vegetatie trebuie selectionat (dupi pnulomctrie $i structufi) $i instalat pentru a
putea suporta vegetaria $i permite o infiltrare suficienta dar nu excesiv5 a apei,
astfel in& ss asigure cregterea vegetatiei.
32.4. SOLUTZI CONSTRUCTIVE PENTRU
SZSTEMUL DE COLECTARE A APELOR $I DRENAJ
Pentru controlul lichidelor in corpul depozitelor sunt prevbute, in general,
un sistem de colectare a apelor de suprafa@ (situat in cadrul sistemului de
suprafap) $i un sistem de drenare a lixiviatilor (situat in sistemul de bazZi).
Sistemul de colectare a apelor de suprafai se situeaz5 imediat sub stratul de
protectie din p h h t vegetal $i imediat deasupra sistemului de etansare
propriu-zis.
Sistemul de wlectare a apelor de suprafa@se compune in general din:

-
un material filtrant (geotextil);
un strat de nisip de 30 cm $i permeabilitate minimi lo-* d s ;
sau un sistem geocompozit echivalent (k = 10.~mls).
Geotextilul, pe IingH functia filtranti, poate juca $i rolul .de ranforsare in
cazul - frecvent intiinit - in care profilul depozituiui de de-ri are o pants
 mare. Acest strat drenant trebuie si intercepteze ~i s i evacueze apele de
percolare gi s i evite astfel acumularea de lichid pe straturile etanSe subiacente.
Sistemul de colectare a apelor de suprafa@hebuie s l a i k o pans de minimum
2% dupi luarea in considerare a Mi dwuril&.
Sisternu1 de colectare ji de drenaj a1 lixiviatilor este dispus la baza
depozitului.
Lixiviatii sunt definiti ca fiind toate lichidele ce pot confine materii in
suspensie care au percolat prin sau.au fost extrkse din de~eurilestocate. Ace$ti
lixiviati se acumuleazfi la fundul depozitului gi trebuie evacuati. Totodaa
sistemul de colectare a lixiviatilor trebuie s i evacueze, En timpul operatiei de
umplere a depozitului yi toate apele de suprafa9 care s-ar putea scurge.
Cantitatea de lixiviati depinde de tipul de degeuri, de procedurile de
umplere, de eficacitatea acoperirii de~eurilor.
De remarcat ci? o colmatare a sistemului de colectare-drenaj a lixiviafilor
poate avea consecinte grave asupra stabilitatii degeurilor stocate (acumularea
apei in de~euripoate duce la diminuarea caracteristicilor lor geotehnice, creind
in acelqi timp, presiuni interne.
Normele internationale previd pentru sistemul de colectare ~i drenaj:
un strat granular trebuie de minim 30 cm grosime $i cu un coeficient de
permeabilitate hidraulici de minim mls. Materialul granular din
stratul drenant trebuie s i fie chimic stabil (fa@ de deyeuri ~i lixiviafi), s i
nu poat5 fi antrenat de fo* curentului $i si aibi rezistenta la colmatare
cu particule din suspensie, toate aceste calitHti fiind, de regulk
indeplinite de un material granular cu granule rotunjite, aflat in plaja de
diametre cuprinse intre 16+32 mm.
se pot folosi straturi de drenare pe b a g de produse sintetice cu condifia
sH aibi o eficacitate egali sau superioari? straturilor granulare descrise
mai sus. Aceasta implici verificarea compatibilititii chimice, capaciwii
de drenare sub incirciri, rezistentei la colmatare a produselor sintetice
din strat;
stratul de drenare trebuie s i contini $i o refea suplimentari de conducte
pentru evacuarea lixiviatilor colectati, avsnd pante de 3% $i diametre
nominale de minim 300 mm,.din conditia de a putea fi vizitate de un
sistem de videcamere yi de a putea fi spilate periodic de jeturi de api
sub presiune. Grosimea peretilor se poate determina din calcule statice,
dar de reguli perelii tubului au 25 mm $i se realizeazi din PVC, fantele
fiind de formi dreptunghiulari? ori circulari. Distantele intre aceste
conducte trebuie s i fie astfel alese Pncht inHltimea apei estimati peste
dispozitivul de etaqare sB nu depi~easc8in nici o situatie 30 cm.
Conductele, ca $i sistemele de drenare, trebuie sH fie rezistente chimic la
de~euri$i lixiviatii lor. Eie trebuie s i aibi rezistente mecanice care s i le
permit5 s i reziste la incircirile date de degeurile stocate.
 Sistemul de colectare-drenaj a lixiviatilor trebuie dispus pe intreaga
suprafa@ a depozitului, inclusiv pe taluzuri, fiind astfel supus la solicitiri de
forfecare date de materialele asezate deasupra sistemului, solicitari resimtite
mai ales de produsele sintetice.
Pe de altg parte, sistemul de colectaredrenaj a lixiviatilor poate fi supus la
deformarii suplimentare, generate de tasarile pi3m&ntului din veeinatate,
ansamblul tuturor deformatiilor conducind la eforturi de intindere ce pot
determina deteriorarea acestui sistem.
33. PRINCIPII DLRECTOAREi~ ALCATUIREA
SISTEMELOR DE ETANSARE-DRENARE A DEPOZITELOR
Pentru alegerea $i dimensionarea sistemelor de etan$are trebuie sH se aib5 En
vedere urmitoarele ~rincioiide baz8:
PRINCIPIUL I . E ~ ~ e i t a t e a f u n d u l giu iperetilor trebuie srifie maximi
. . nici un material nu este impermeabil. Obiectivul oricarei IucrZlri de
Aproape
etangare va fi deci reducerea nivelurilor acceptabile de catre mediul
inconjurfitor a debitelor care percoleazi2 prin sistemul de etansare.
Debitele ce strabat un strat cu o permeabilitate dati respecta legea lui Darcy:
Q = k.i.S,
unde: Q este debitul percolat (m31s)
k - cokficientu~de permeabilitate a materialului strSb5tut (mls)
S - suprafap percolata (m')
h+H
i - gradientul hidraulic, i = -,
H
unde: h - inaltimea stratului de api sau lixiviat (m)
H - grosimea materialului str2bHtut (m).
Rezult2 deci importan@ valorii coeficientului de permeabilitate pe care o
poate asigura un sistem de etanyare at2t din punct de vedere al debitului
infiltrat, cit $i al timpului de transfer.
in absenta drenurilor de deasupra stratului impermeabil apare o pinzi3 de
lichid in depozitul respectiv, antrensnd debite multiplicate cu 5 , 10 sau chiar 20
dupa caz.
Din contra, daca se pune deasupra stratului de etangare un strat drenant,
pinza de lichid nu va mai apare.
De exemplu:
- pentru o suprafag S = I ha = 10.000 m2 gi un gradient hidraulic i = 1
3
dacH: k - 1 0 - ~ m / sQ = I O m I z i l h a
k - 1 0 - ~ m / s.
0=1m3/zi/ha
3
~ - I o ~ ' ~ ~ / s Qm= Ioz ,i lIh a
- pentru un gradient i = 5 sau i = 10, Q se multiplici3 cu 5 respectiv cu 10.
Astfel, considergnd o precipitatie medie anuala de 600 mm (in zona ti3rii
noastre) $i o evapotranspiratie corespunzitoare unei zone far5 vegetacie de 200
3
- 250 mm rezulti c i o cantitate de 10 m I zi i ha = 360 rnmlan este o valoare
rezonabili. Deci, pentru a avea un efect minim, sistemul de etanvare (in
conditiile tirii noastre) trebuie s i aibi un coeficient de permeabilitate de maxim
m/s (10.' cmls). Ce altfel aceasti valoare este recomandati $i de
reglementirile europene.
in functie de natura deveurilor stocate, aceasti valoare a coeficientului de
permeabilitate poate fi mult inferioari. Astfel, Agentia pentru Protectia
Mediului din SUA accept; un coeficient de permeabilitate inferior valorii
lo-" mls ( 1 0 . cm1s)la
~ un gradient unitar. Valori de acesr ordin nu se pot obtine
insi decst de citre sisteme de etayare complexe $i sisteme de drenaj
intermediae.
Valorile coeficientului de permeabilitate sunt importante de asemenea din
punctul de vedere a timpului de transfer al substantelor toxice transportate de
apele de percolare.
intr-adevir, apa se scurge prin porii care formeazi porozitatea efectivi a
mediului, adic;, de fapt, zonele preferentiale de curgere. Aceasti porozitate
efectivi reprezins doar csteva procente din volumul total al materialului,
vitezele reale fiind; astfel, mult mai mari decLt vlteza aparenta calculati prin
legea lui Darcy.
Viteza real; (v,) a fluidelor este:

".
v r =-"aparenta

unde n, este porozitatea efectiv;.

Timpul de transfer reprezinti timpul necesar lichidului de a traversa
materialul respectiv. De exemplu, viteza aparenti fiind definitH de v = ki, unde
k = lo-' m/s iar i = 1, pentru o grosime a stratului de etan$are de I m timpul de
transfer aparent este in jur de 1000 zile iar pentru o grosime de 0,s m de
500 zile. Timpul real este mult mai redus in functie de porozitatea efectivi.
in argilele a ciror permeabilitate este foarte redusa, migrarea poluantilor nu
se mai realizeazi dupi legea lui Darcy, manifest5ndu-se fenomene de difuzie.
in consecinti, este explicabil de ce poluarea nu se resimte decit la 2 - 3 ani
dupi inceperea functionhrii depozitului de de~euri,deoarece initial se produce
retinerea apei in orimele materiale depozitate. De asemenea trebuie avute in
vedere gi fenomenele de difuzie molecular5 ce influenteas timpul de transferal
poluantilor.
PRINCIPIUL 2: Gradientul hidraulic in etan,vare trebuie slifie niininl
Gradientul poate fi redus printr-o drenare adecvati deasupra straturilor
etan$e, a fundului bazinului $i a peretilor depozitului.
 Legeo iu; Darcy permite de asemenea calcularea gradientilor necesari
evacuirii unui anumit debit, evacuare ce se face printr-un dren cu
pemeabilitare $i maime date.
Cu un dren mineral de 0,s m pe 100 x 100 m, rezultl (din legea lui Dacy
3
a v h d i = Q / k S ) : Q = I m Is.
-2
AstEel, pentru nisip, cu k = 10 mls rezulti un gradient de 0,05 iar pentru un
strat de pietrig cu k = 1 0 ' ~d s un gradient hidraulic i = 0,0005.
Cste indicai deci, ca straturile drenante si aibH o permeabilitate de ordinul
mi.. PE de alti parte, materialul drenant trebuie s l fie de naturi silicioasi
penrru a fi inert in raport cu lixiviatii.
Riscuriie de colmatare prin precipitare (CaC03, Fe(OH)3 $i Mn04) necesitfi
o dimensiune sporiti a porilor, de unde rezulti o supradimensionare a
particulelor solide din materialul filtran:.
De aceea, o alternativi a folosirii drenurilor minerale este folosirea de
geocompozite sintetice.
PRINCIIDIUL3: Etanqarea trebuie scifie durabilrj
Sistemul de etanyare - drenare trebuie s l asigure o functionare durabili.
Aces! sistem trebuie s5 reziste la:
- actiunea chimica a lixiviatilor, in mod special;
- solicitarile mecanice in timpul punerii in opera ~i in lucru, mai ales. sub
efectul tasgrilor;
-. solicitiri fizice, in special a variatiilor de umiditate.
in ceea. ce prive~tesistemele de etan~aredrenare, de bazi, laterale ca ~i de
suprafag a depozitului, se face din ce in ce mai des uz de realizarea unor
sisteme complexe (Fig. 3.2 $i 3.3), alcituite din:
- argila sau materiale bentonitice;
- geomembrane;
- geotextile $i geocompozite;
- materiale granulare;
- pereri de palplanve dublati cu un dren;
- terenuri injectate cu diferite substante pentru a asigura functiile de ,

etansare 8i drenare.
St-uctura sistemului de etangare - drenare va depinde de:
- conditiile de compatibilitate a complexului deteuri stocate-mediul
geoiogic t i hidrogeologic;
- stabilitatea terenului din amplasarnentul depozitului;
- comportarnentul geotehnic a1 de~eurilor stocate (tassri).
ili aiegerea solutiei se va tine seama $i de urmktoarele aspccte:
- geomembranele sunt foarte putin permeabile (k = ds);
- geomembranele sunt subtiri ~i deci sensibile La perfoFiri sau sepungeri
 in timpul punerii lor in operi. In plus, ele sunt sudate (lipire) in-situ ~i
deci susceptibile a prezenta defecte (reduse insi la minimum prim-uc
control foarte strict al calitztii la amplasare);
- argilele $i bentonitele sunt sensibil'mai permeabile decat geornem-

branele (k = 1o - -~ 10-lo d s j ;
- argilele se pot depune in straturi groase ~i nu sunt susceptibile Ia giurir!
(striipungeri) in timpul punerii in operi;,
- argilele in straturi subtiri sunt sensibile la variatii ale gaduiul lor de
saturatie, prin uscare puandu-se fisura;
- bentonitele pot prezenta umfliri in conditii de umiditate croscut?i si se
pot autocolmata in conditii corecte de confinare;
- argilele sunt cvasi-impermeabile la pitrunderea compu~ilornepoiari, 2n
timp ce prezinti permeabilitate la produsele polare (apa);
- ecranele realizate din palplan~epentru a asigura etanprea necesara
rezulti supradimensionate. Pentru a evita acest lucru se pot proteja cu
diverse substan@ impermeabilizante;
- combinatiile geomembrani - argili sau geomembrani - bentonit5 pot
asigura o sporire a sigurantei in functionare a e t a n ~ b i idepozitelor de
de~euri.
in figurile 3.4 - 3.6 sunt prezentate exemple de sisteme de etanSare mai des
folosite pe plan international:
sistem compozit argilg geomembranz in contact, suprapus pe un covor
drenant folosit pentru etansarea fundului depozitului. (adoptat ki
Germania - Fig. 3.4):

I - teren natural
2 - strat de fundatie (in caz dc ranhleu)
3 - strat de etanSare
4 - geomembrani
5 - strat de protectie
6 - acoperire drenant5
7 - strat de tranzitie (dac8 este canul)
2
8 - de~euri

Figura 3.4. Sistem de etayare de bnzd folosit in Germania.

91
 o sistem compozit cn dubli etayare - drenare adoptat in SUA (Fig. 3 4 ,
functionand astfel:
- sistemul drenant in contact cu de~eurilediminueazi? gradientul
hidraulic existind o prima etanqare din compozit geomembrani -
argili;
- eventualele pierderi (scspiri) prin acest compozit sunt colectate de
un dren intermediar, mineral sau sintetic, chiar daci sarcina
hidraulici la cea de a doua etan$are, realizati tot din compozit, este
foarte redus2

.. . .. . ... . .. . ... ... . ... ... . ... ... . .. . . . .. . . . . . . .

.: .:.. . . . . .
~

. . .
~.

.. ;
...........
. , .,:,FIL~:Ru .. .. .,,:::....
,
'
; . ..
.... ,
. ....... . 8 . . . .
......
5
::::: :':::.:. ..'..'.'..'.::'.'.:..'..~~..'.;.:.'::'.:.':.~>':.
: : :. ::: .:.;-:
.: ,.:;
::.':::::::::::.:, 1: .PIETRIS
. . . . . . PERFORAT
I TUB .........
-- '_-..-
--............................
---- 1 - - - - - -: -
-- -
L GeomcmbranH primari
- -~-- -L---
.
---------- -------------------------------------- A R G-~-.L: - -- --
..Vvv
-
- - - (,-itVirir - - ---
~
------"C~i"v";~~.T.~.7.~.T.T..5.7.ii.~.~.7.nm."~
- - -- - - - - ---- - - -------- -
- ---- -------------
Gcotcntil
- -- GCO~C~W
~- -- -I--- -- - x------------ - -------------'---
vvvvy- v -V-V - ----
YYVVVV-

- - - -- - -
----------------------------------------------ARGlLAI-X-I-I-I-I-I-I-Z-Z---
- - - - - \ Geomcmbranisccur~dad
----------------------------;

TEREN NATURAI.
Figura 3.5. Sisten~compozit cu dub13 etanqure - drenare adoprur in SUA.
o sistem sandwich alcituit din argilg - membrani - argili suprapus pe un
strat drenant (Fig. 3.6). Acest sistem se recomandi a fi folosit cand
riscurile de deformare sunt mai mari, prezentind avantajul unei etanqBri
mai sigure, prin auto-colmatare in cazul unor deformatii rezultate prin
solicitari de compresiune sau intindere.
Pe taluzuri cu pante mari, instalarea sistemelor de etanqare - drenare din
compozite de tip geomembrani - argilZ este mai dificils ca urmare a posibilitatii
de alunecare a stratului de argili pe geomembrani.
Se poate recurge la geocompozite (geomembrani - bentoniti de contact) sau
la structuri cu dubla etan~eitate(geomembrani - geomembrani? cu sistem
drenant intermediar), sau la folosirea de ecrane de etanqare verticale.
In cazul c8nd geornembrana se g i s e ~ t epe stratul de argilk ea va trebui
protejati contra perforirilor de catre materialele granulare ale stratului de
drenare, fapt care se poate realiza interpunsnd, fie un strat de nisip, fie o foaie
de geotextil.

Figura 3.6. Sistem sandwich pentrzt elowarea de brcd.

PRINCIPIWL 4: Etunjareu de suprafafi: v a f i realizutd in funcfie de naturu
de$e?rrilor,riscul de poluure a p d n z e i ~ e u t i c eemisiile
, de gaz qi mirosuri
in absenta riscului, un acoperi? vegetal, permirind o revegetalizare adecvats,
poate fi suficient. in caz contrar, se pot folosi e t a n ~ Hcomplexe (Fig. 3.3).
Alegerea unei vegetqii perene este favorabila implicdnd o evapotranspirarie
permanenti.
Pentm cazul cind exist8 riscul producerii de gaze din de~euri,in figura 3.7
se prezints un sistem de etangare de suprafati ce contine strat drenant pentru
gaze ~i strat de cornpensare.

Slral de revegctnli

Grotexlil (dc scparare)

Slrar de drenarc al ape1 Je infilt

i
r0.3m

20,5m
Geotextil (de sepa

i
Smt dc drcnnrc a gaze1 ~0.3m

Strat de compcnsnrc 20.5m

(material omogen neccrtiv)

Figura 3.7. Srrtern de etaware de suprafafd adaptatpentru colecrarea gazelor.

93
 PMEICI~~IUL 5: Pe crjt posibil, este convenabil sci se aleag6 amplaramente
care prezintrj garanlii de etanjare natural&suficiente in caz de defectare a
sistemeior de e t q a r e - drenare ale depozitelor.
In acest. sens cea mai buni protectie const8 in asigurarea unor conditii
hidrogeologice favorabile:
- fie prin prezenp in terenul de fundare a unei pdnze freatice sub
presiune, implicdnd un drenaj eficace la baza depozitului (Fig. 3.8);
- fie prin pompare din interiorul unei incinte etanve (Fig. 3.9).

...
......
. ...
. .......
... .......
.. .-.--.
:.=. . ; ..
.
=..
.... .... ..
..
.....
...
:.
...............
................
T :;;
................ : -.:

~ , ~

. . . .....................

KOCA UI:.U M A (piuza freatica sub presiune)

3.8. De.pozit umpiusaf pe teren cu pdmd freulicd sub presiune.

.F&PI~

Piguro 3.9. Deuozit umplasut in reren protejur cu ecrane de etunpre.

fn cazul unor conditii hidrogeologice defavorabile, trebuie preveuti

coborfires nivelului apei subterane prin puwri de pompare (Fig. 3.10a), galerii
instaiate sub depozit (Fig. 3.10b), sau prin incinte etanqe (Fig. 3.10~).
.PIUNCIPIU. 6: Toate liehidele care au fost in contact cu de~eurilesrocate
vo.or,fidirijate spre o statie de epurare
Sisternu1 de etanqare qi drenare de bazi2 trebuie s i fie amenajat cu pante de
2% ia 5% s p punctele de evacuare a iixiviatilor unde se afl8,in general puturi
sau ciminf de vizitare prin care iixiviatii sunk pompati $i evacuati spre statiile
de epurare prevazute in acest scop. !
fti figura 3.1 1 se prezinta un detaliu de constructie a unei astfel de instalatii.
Fixura 3.10. Cobordrea nivelului apei subterane prin diverse metode.
 Figura 3.11. Crimin de vizilare pentru pomparea lixivia{ilor.

S-a constat. pentru de~eurilemenajere, c i lixiviatii de curend formati sunt

uyor tratabili biologic, pe cPnd cei mai vechi, practic, nu pot fi tratati decat prin
metode fizico-chimice, mai costisitoare ~i mai putin eficace.
PRINCIPIUL 7: Depozifele de de~eurivor.fi rnonitorizate pentru a stabili
impacnil pe care il au asupra mediului inconjw6tor gi pentru a se putea
interveni in cazul in care se constatri,forme de poluare.
3.4. ASPECTE LEGATE DE FOLOSIREA ARGILELOR
CA STRAT DE ETANfjARE
3.4.1. PROBLEME GENERALE
Penh-u depozitele de de~euri,etan~irilede bazi alcBtuite exclusiv din
rnateriale minerale (argiloase) constituie una din metodele cele mai vechi fiind
adoptati i n special acolo unde existi surse locale.
Aceasti etan$are este formati in general din unul sau rnai multe straturi de
material argilos: compactate astfel incit s i asigure o permeabilitate c8t mai
redusi la api sau alti agenri lichizi contarninanti, c8t ~i o capacitate portanti
care s i diminueze deformatiile sub incircarea adusH de materialele solide sau/$i
lichide depozitate.
De$iaceste solutii constructive sunt utilizate destul de frecvent, informatiile
asupra comportarii i n timp a straturilor de etanqare argiloase sunt destul de
reduse sau incomplete.
 Principalele mecanisme specifice prin care se produc defectiuni sau o
proasti functionare la sistemele de etanSare de baz2 realizate din argili sunt
[Chapuis - 19961.
I . defecte de calitate a materialului de i~nprumut- datorate fie zonelor cu
argili de dimensiuni mai mari (argili Hrosieri) $i mai putin plastici, fie
problemelor de control la livrarea pe $antier;
2. existenp unor bulgiri de material argilos a cHror suprafati este uscat2 $i
care nu mai pot fi p u ~corect
i in operi;
3. existenta unor straturi cu grosimi variabile, insuficient compactate ~i
necontrolate in execufie, conduclnd la aparitia la partea inferioari a
stratului de etanvare a unor zone cu densitate mai mici ~i putin
intrepitrunse;
4. racordarea defectuoasi a unei porfiu~iicompactate cu aka, sau a unei
zone noi cu alta deja realizati, i n c l d n d pofliuni de pimlnt natural
permeabil iiltre ce!e d w i zone;
5. controlul insuficient ssu neadecvat al densitatii volumice h stare uscati
$i a umidititii in timpul procesului de compactare;
6. protectie neadecvati sau insuficientg contra uscirii straturilor realizate;
7. grad de saturare insuficient al materialului de pus in operi;
8. eroziunea intern5 a argilei pe parcursul exploat2rii depozitului;
9. eroziunea argilei de-a lungul sistemului de drenare, inglobat in stratul de
etanvare (in practica actuali se recomandi irnbinarea tuburilor drenante
cu un amestec de p8mlnt imbogitit cu bentoniti);
10. forfecarea stratului de etanvare prin tashi diferentiale, in cazul unei
capacititi portante reduse a terenului de fundare;
11. alunecarea stratului de etanvare pe taluzurile depozitului;
12. probleme diverse: giuri prost acoperite provenite de la picheti sau de la
preleviri de probe pentru control.
Sintetidnd, se remarcii faptul cH exist%doui grupe mari de probleme:
o legate de natura $i proprietitile geotehnice ale argilei, pe baza cirora se
alege materialul pentru a asigura o permeabilitate c&t mai redus8, care
si-i permit2 rolul de etanqare ca $i un componament mecanic
corespunzitor in lucrare (reistents la eroziune, capacitate portanti).
legate de punerea corecti in operi a argilei $i implicit de controlul de
calitate pe parcursul realiz2rii lucririi.
3.4.2. CONSIDERATII ASUPRA FACTORILOR CE INFLUENTEAZA
PERMEABILITATEA ARGILELOR
fn general, penneabilitatea unui pimlnt se exprimi prili coeficientul de
permeabilitate k, care poate fi determinat in laborator (direct sau indirect prin
incerciri diferentiate in functie de tipul de pimint) sau in-situ.
 Coeficientul de permeabilitate pentru argilele naturale intacte este estimat in
literatura de specialitate intre + 1 0-9 mls. Dacl argilele devin fisurate in
unna unor procese fizice de tip umezire - uscare sau ingher - dezghet, valoarea
lui k creSte rapid, stabilidndu-se intre 5.10.' ~i 3.1 0.' mls.
in ceea ce priveste permeabilitatea -argi!elor tclburate, p ~ w in operl prin
compactare, coeficientul de permeabilitate este influentat de o serie de factori.
in acest sens, Terzaghi Pnci din 1922 a semnalat cti la argilele remaniate,
permeabilitatea depinde atiit de porozitate cat $i de modul de preparare a argilei
pentru compactare, ca ~i de modul de compactare.
Un studiu al lui Mitchell [I9651 detaliaza de asemenea o serie de aspecte,
relevlnd cZi o argili compactatl prezintl doui tipuri de porozitqi:
o porozitatea in masa argiloasl, ce corespunde unei microstructuri foam
fine, la scara particulelor solide, sau la scara k w i l o r .
porozitatea intre bulgtirii de argili, ce corespunde unei macrostructuri
create prin diverse fenomene incluztind excavatia, transportul, punerea
in operl, remanierea cu utilajul ~antierului.
Coeficientul de permeabilitate a unei argile compactate depinde Pndeosebi
de cea de-a doua porozitate.
Pentru a obtine o permeabilitate c2t mai redusl, echivalenti cu cea furnizatZ
de primul tip de porozitate, trebuie ca in procesul de punere in operi s l se
realizeze o conlucrare ciil mai str2nsi la nivelul suprafetelor bulgtirilor argilelor
$i a straturilor. Aceasta se poate obtine in cazul argilelor plastice, deformabile
far5 a se fisura, aspect verificat la argile omogene cu o umiditate superioarl
limitei de ~lasticitate.
in acest sens Mitchell [I9651 a testat o argill remaniati, compactata intr-o
forml Proctor la o anumita umiditate, apoi saturatti prin contra-presiune inainte
de a determina permeabilitatea in stare saturati. incerctirile demonstre&
(Fig. 3.12) cZ permeabilitatea in stare re-saturata depinde de umiditatea in
momentul compactirii.
Cu cat argila este mai uscati la compactare (in raport cu optimul Proctor) cu
atlt ea este mai permeabili. Astfel, o argill [Mitchell, 19651, compactatti la o
umiditate superioarl cu cel putin doua procente fa@ de umiditatea optimi,
prezint2 un coeficient de permeabilitate intre 10" $i 10"cmls. De aceea se
considers c i referirea la umiditatea optiml Proctor nu este intotdeauna foarte
riguroasi.
Umiditatea optiml a unei argile este destul de des (dar nu intotdeauna)
apropiati de limita de plasticitate (fig. 3.13) $i de aceea adesea cele douti valori
se confundz, Gcbndu-se ape1 law,,,, in specificatiile de compactare a straturilor
c8nd de fapt ar trebui sl se faci referire la limita de frimlntare, wp , care
permite explicarea schimbirilor de permeabilitate a unei argile compactate.
 w (%) In compactarc
Figura 3.12. Variaria coefcientului de permeabilitare cu umiditate de compactare.

Limit%dc fmn&tan W,.

Figura 3.13. Corela{ia intre umiditatea optimcj de compactare f i plasticifatea argilei
Diferentele mari ce se constat2 intre valorile coeficientilor de permeabilitate
determinati in laborator $i cei determinati pe teren se pot explica prin
urm&toareleaspecte [Chapuis, 19961:
> mgrimea bulgsrilor de argil2 p u ~ ini operft diferg mult de dimensiunea
probelor de laborator, pentru care argila este dezagregata in bulgiri de
maxim 1 cm3, umezia ~i apoi compactaa; pe ~antier,diametrul mediu a1
bulgirilor este in general in@e 5-10 cm, rar 2,5 cm $i ,nu se obtine un
strat de argili foarte omogen;
P umiditatile pe teren pot varia in cadrul unui aceluiqi bulggre, de la o
 valoare scHzuti in suprafa@, la o valoare mai mare in centrul acestuia,
astfel, datoritii unui material prea uscat in suprafati adeseori nu se
ajunge la o bun6 conlucrare intre bulgiri (In acest sens se recomandii o
reducere pe cat posibil8 pc' pantier a dirnensiunilor bulgHrilor argilo~i);
> umiditatea maxim admisibili pe yantier este aceea care d l o capacitate
portans suficienta pentru a circula pe argilH yi a o modela;
P umiditatea minimi pe $antier este la limita inferioari de plasticitate
(fiimlntare) a argilei, astfei incdt atunci clnd argila are o umiditate
.
w - wp rezistenw sa, c.2 140 kPa [Biarez, 19721. Capacitatea portanti
a argilei depinde de c,, la suprafata stratului fiind = ( x +2) c,, 700 kPa.
;3

Aceasti capacitate portantii este necesar6 pentru alegerea utilajului de

compactare (dimensiunile ~enilelor, presiunea pneurilor). in aceste
conditii argila devine foarte gisu de modeiat. De aeeea este utilizat
frecvent un compactor ,,picior de oaie" pentru a modela $i a compacta
argila la umidititi apropiate de wp. Dintii acestui compactor trebuie s i
aibH o lungime minimal2 de 15 (20) cm pentru a penetra yi a modela
complet fiecare strat;
P fenomene datorate variatiilor de temperatu~(uscare sau inghet); odaa
argila compactati, ea nu trebuie si se usuce sau sH inghete ceea ce
conduce la microfisurarea ei, caracteristicile de etanvare degradsndu-se
$i infiltratiile mZrindu-se de ordinul sutelor sau miilor de ori in aceste
situatii [Mitchell 19651. Astfel de fenomene se manifest%In general in
zonele expuse ciclurilor uscare-umezire sau inghet-dezghet. in cazul in
care un strat de etan$are din argil2 compactat6 riscH sH fie expus la
variatii de temperaturi pe o suprafati intinsi, se pot prevedea
urmitoarele mluri:
- alegerea unei grosimi superioare adincimii de inghet yi suficiente
pentru a asigura calitatea globali necesari;
- renuntarea la stratul de argilH ~i realizarea unui sistem de-etayare
de alt tip (geocompozite sau geomembrane).

3.4.3. CERINTELE PENTRU STRATURILE DE ETANSARE DE B A Z ~

REALZZATE DIN A R G I COMPACT
~ AT^
RecomandIvile GLR [I9931 precizeaz5 cH sistemul mineral de etanvare
trebuie s i IndeplineascH urmZtoarele conditii:
-minimizare a infiltratiilor yi a difuziei, aceasta determinlnd alegerea
materialului, modul de compactare, grosimea stratului yi a valorii
maxime a suprafncircirii;
-reisten$ la eroziune ~i penetrarea apei;
-reisten$ la lixiviat, in ceea ce prive~teumflarea pimintului argilos;
-capacitate de absorbtie a metalelor grele;
 -nesusceptibilitate la tasiri $i capacitate de refacere i n ceea ce privevte
plasticitatea (determinate de continutul de argili $i de curba
granulometrici).
Capacitatea de retinere a poluantilor s s t e importanti pentru evaluarea
efectului etanvirii tiind functie de incircarea exterioari, dimensiunea
particulelor, morfotogia crisialelor, etc.
in acest sens se consideri c i etan$irile multishat posed$ un factor de
siguranp mai mare decst o etanvare unistrat iar straturile foarte groase de argili
pot crevte considerabil siguranw impotriva contaminirii.
Pentru o aproximare grosieri a capacititii de retinere a poluantilor, se
folosesc: coeficientul de schimb cationic (CSC) $i coeficientul de schimb
anionic (CSA).
in tabelul 3.1 se prezints valori uzuale ale acestor coeficienri pentru
minerale argiloase:

Tabelul3.1. Coeficien!ii de schimb cationic ,vi anionic ai argilelor

Pentru realizarea $i verificarea materialelor argiloase in scopul respectirii

conditiilor impuse de folosirea lor ca strat de etanSare, existi o serie de
incerciri in-situ $i de laborator.
Astfel pentru alegerea unui material corespunzitor din punct de vedere
geotehnic trebuie realizate urm2toarele investigatii:
a) determinarea proprietitilor fizice $i mecanice ale materialului de etanvare;
b) determinarea caracteristicilor geotehnice ale terenului de fundare;
c) determinarea caracteristicilor materialului de etan$are in situ.
Pentru determinarea naturii $i compozitiei materialului de etanqare ca $i a
comportirii in raport cu lichidele se realizeazi incerciri dc laborator (conform
metodologiilor $i STAS-urilor in vigoare) din care se obtin:
- compozitia mineralogici.
- curba granulometrici;
- umiditatea in stare naturals si de saturatie;
. .
- densititile in stare naturali $i a scheletului solid;
- limitele de plasticitate, indicele de plasticitate $i indicele de
 umflarea libera la ap&~i lixiviati;
continutul de materii organice;
continutul de carbonat de calciu;
coeficientul de permeabilitate fati de apH $i lixiviati.
NOTA:
PeT2G-u determinarea permeabilitdtii se recomandri incercarea de
compresiune triaxiald cu gradient hidraulic constant ,vi o presiune in
celuid mai marc cu 30kPa decdt presiunea apei din pori
Ezapele incercririi sunt:
- dispunerea probei compactate in celula trixialului;
- saturnrea probei $i verificarea gradului de satura{ie,
- coeficientul de permeabilitate se determinri la un gradient hidraulic
egal crr 30;
- incercarea se continud pdnri la stabilizarea curgerii.

Pentru caracterizarea rnaterialului de etanvare din punctul de vedere a

proprietarilor mecanice se pot efectua incercgri de:
- compresiune $i umflare i n edometru;
- compresiune triaxiali sau forfecare direct&;
- compresiune monoaxial&;
- erodabilitate.

Tin2nd cont de efectele deosebite pe care le are modul de punere in operZ a

stratului de etanvare de b a B alcatuit din argile locale, asupra functiilor pe care
acesta trebuie si le indeplineasc8, se prezint8 unele aspecte practice ce trebuie
avute in vedere la realizarea acestor lucriiri.
Pregdtirea stratuiui suport
in afara cerintelor previzute in mod expres in diferitele norme internationale
referitoare la alegerea unui teren de fundare stabil cu o grosirne de min. 5 m ~i
un coeficient de permeabilitate k < 10" mls (a se vedea capitolul 2), acesta
trebuie pregitit Ynainte de avternerea stratului de etanFre. Pentru a asigura
funcria de suport, pentru sistemul de etangare terenul trebuie sB atingi un grad
de compactare de minim 90%.
Materialul argilos de etansare
Materialul argilos provenit din surse locale trebuie cercetat din punct de
vedere geotehnic (vezi § 3.4.3). Spre exemplificare se prezina unele valori
iimiti previzute in normele internationale [Monjoie ~i al., 19921:
continut granulometric:
minim 20% panicuie cu diametrul < 20p
maxim 10% material necoeziv cu diametrul < 2,5 cm
Ip = l0+30 (40) % (se atrage atentia c&piminturile cu plasticitate mare
 sunt dificil de pus in ope6 deoarece in stare uscat: (inainte de

- compactare) bulglirii sunt duri $i dificil de spart, amogenizat ~i hidratat).

cantitatea de carbon organic sa nu depl$eascl 10%.
cantitatea de carbonat de calciu sH no depH~eascH20%.

Modalit@i depunere in oper6

Se recomandH realizarea unei piste experimentale cu dimensiuni minimale
ce vor depisi de 3 ori cele ale utilajelor de compactat. Pe aceasti pisti se pot
determina in afara parametrilor de compactare $i valori ale penneabilit%tiiin
situ.
Elementele variabile cere intervin in procesul de punere in oper%, Tn
conformitate $i cu cele aratate in subcapitolul3.4.3 sunt:
Umidftatea optimri de compaclare, care sH conducH la cea mai bung
permeabilitate $i care nu corespunsie Tgto!deaua =lei ce asiguri pd., pe curba
Proctor (fig. 3.14).

Curba de saturatie

Figura 3.14. Curbd de compactare Proctor.

Se remarcl astfel cL permeabilitatea cea mai sc&utZ se poa$s obfine la
umidititi cu 1+7% mai mari decit umiditatea optimli Proctor. Acesr aspect de
d a t o r e d faptului c i bulgarii de argili inainte de compactare sunt cu at2t mai
deformabili $i mai u$or de amestecat cu cit sunt mai umezi.
Dimensiunea bulgririlor de argilri Tnainte de compactare infiuenteaz2
puternic permeabilitatea.
in tabelul. 3.2. se prezint5 variatia permeabilit5tii pentru un .acela$ p i d n t
fn functie de diferite dimensiuni ale bulg%riIor,compactat la diferite umiditlti.
 Tabelul3.2. Variatiapermeabilitljfii cu dimensiunea buigdriior de argili

De aceea se recomandii ca $i la lncercarea Proctor sB se. urm5reascB

apropierea dimensiunilor agregatelor argiloase cu cele din teren.
Tipul utilajului d e compacrare $i discontinuitG[iie intre straturile
compactate i n f l u e n t e ~ obtinerea unei permeabilititi cit mai reduse.
Compactarea cu amestecarea pirnintului, realizatH cu ajutorul ,,piciorului de
oaie", conduce la rezultate mai bune in acest sens, prin raport cu wmpactarea,
static8, a$a cum rezula din figura 3.15.
Aceasta se explic5 prin distrugerea in timpul compactirii a bulgHrilor de
pHm&nt.

Figura 3.15. Curbe de compactore pentru diverse procedee.

 Totodat5, se recomandi ca lungimea elementelor in relief de pe compactor
s i fie c3t mai mare pentru a ajuta la omogenizarea discontinuititilor de pe
straturile compactate, care pot constitui cii preferentiale de scurgere a
lichidelor. Lungimea picioarelor de oaie poate de fi de cca. 20 cm pentru a
traversa complet straturile de argili compactatii de 15t20 cm ~i pentru a
pihunde chiar in stratul suport deja compactat.
in cazul realiarii etan~iriiargilose prin compactare pe pante, straturile pot
fi paralele cu panta sau orizontale (Fig. 3.1 6).

Straturi paralele

pamint necoeziv

Straturi orizontale

Parnint necoeziv

Figura 3.16. Compactarea pe panre.

Controlul de calitate in executie

In ceea ce priveyte recomandirile de control al calititii executiei, in
tabelul 3.3. sunt preluate pentru exemplificare cerintele din normele
internationale referitoare la materialul pus in operi, cu mentinea ca probele din
teren s i fie prelevate de preferinti5 din zonele de contact dintre straturi.
in afara acestora se recomandi un control vizual sistematic urmsrindu-se
ritmicitatea activiatii utilajelor, numBrului de treceri realizate pe strat,
grosimea straturilor, eventualele incluziuni de materiale grosiere in argile etc.
 35. ASPECTE CARACTERISTICE LEGATE DE FOLOSIREA
PRODUSELOR GEOSWTETICE $1GEOCOMPOZITE
CA STRAT DE ETANSARE
3.5.1. CRITERIIDE CARACTEREARE SZALEGERE A
PRODUSELOR GEOSIATETICE PENTRU REALIZAREA
DISPOZZTIVELOR DE ETANSARE
Produsele geosintetice sunt materiale sintetice folosite in asociatie cu
pirnintul indiferite scopuri, in functie de proprietstile lor fizice ~i mecanice yi
de rolul pe care il pot indeplini.
Pe plan mondial exist2 urmitoarele grupe mari de produse geosintetice:
o geotextile (produse permeabile care pot fi folosite ca filtre, drenuri,
elemente de separarie sau ranforsare, etc.);
o geomembrane (produse practic impermeabile cu rol de etan~are);
geogrile (retele sintetice cu rol de ranforsare);
geocompozite (produse compozite de materiale sintetice ~i naturale cu
rol in special de etanyare sau ranforsare);
o geodrenuri (drenuri sintetice).
Dispozitivele de etaqare din geosintetice, indiferent data se refer8 la
etangarea de suprafag, lateral%sau de bazii, au rolul de a minimiza schimbul de
lichide ~i dcgaze intre deveurile stocate ~i mediul exterior.
in general, dispozitivele de etanSare din geosintetice sunt compuse din 3
structuri suprapuse:
- protectie (eventual)
- etangare
- suport (eventual)
 Structurs de protectie (eventual)
Dispozitiv de etan$areprin
geosintetice Structura de etan$are

Structura suport (eventual)

Fiecare din aceste structuri p a t e fi formati din unul sau mai multe
materiale.
Sfructura de etanjare reprezinti partea esentiali a DEG $i poate fi realizati
in diferite moduri:
a) Etan~arecombinati (geomembrani 1 material argilos, Fig. 3.17)
'

Avantajul acestei structuri se bazeaza pe complementaritatea caracte-

risticilor mecanice, hidraulice $i chimice a doul materiale.
Eficacitatea este cu atAt mai mare cu &t contactul intre do^ materiale este
mai strlns, astfel incat s l reducH scurgerile de interfat&

Structuri d e protecGe

I -
Geomembrani

StructurH suport
Figura 3.17. Etan~arecombinati,
b) Etan~aredublii prin geomembrane (Fig. 3.18)
Aceasti structurl este considerata ca un sistem. Datorita drenlrii realizat
prin georeteaua intermediarl, sarcina hidraulicl de deasupra geomembranei
inferioare este foarte mica, ceea ce, global, conduce la infiltratii foarte slabe.

I-t Geomembrani

-1-
I Geomembrani
-. -

Structuri suport

Figura 3.18. Etayare dubli.

 c) Etanvare combinati dubli (geomembrani I material argilos, Fig. 3.1 9)
Aceasti structuri este o combinare a celor doui cazuri precedente $i
cumuleai% avantajeie lor. in anumite cazuri este posibill inlocuirea stratului de
material argilos printr-un geocompozit bentonitic.

x x x x x x x x x x x ~ x x x x x x x ~ x xt
x Georetea

Structur5 suport

Figura 3.19. Eraware combinafridubla'

Criteriile de alegere a structurii de etanSare (DEG) difer5 dupi pozitia ei (de

suprafa@, laterall, de bazfi)
Parametrii principali de alegere sunt:
- compatibilitatea chimici a geomembranei cu de~eurile stocate
(concentratiile, pH-ul, temperatura, prezen$ solventilor $i a hidrc-
carburilor)
- performantele mecanice necesare asigurlrii continuitltii barierei de
etan$are in faza de deschidere ~i de exploatare a zonei (rezistentele la
poansonare dinamici $i statics).
Pe suprafetele inclinate (etanvlri laterale), caracteristicile de frecare $i
comportament la lntindere devin prioritare. Caracteristicile de frecare ale unei
geomembrane, lisl sau texturati, depind de eforturile normale $i de suprafelele
de contact ale materialelor din mediul respectiv. Atunci ~ 2 n dmaterialul de
contact este plmlntul, geometria de suprafafa a geomembranei trebuie s i fie
cornpatibill cu granulometria pamdntului respectiv.
in functie de tipul de produse geosintetice uiilizate, se .urmlre$te ca
eforturile $i deformatiile prognozate sl fie compatibile ou comportamentul
mecanic al produselor. h special pentru geomembrane, deformatia admisibili
este net inferioarl valorii de rupere, iar raportul intre deformatia admisibill $i
valoarea la rupere variazl in functie de natura ~i de structura geomembranei.
 Penhu sistemul de etanwre de suprafati, exigentele mecanice se pot dovedi
mai importante declt cele chimice.
Atunci cdnd in stratul de etan9are se utilizeazi geocompozite bentonitice
trebuie s i se ia in considerare qi urmitoarele aspecte:
- functia de etan$are nu este asigurati decdt dupi hidratarea cu apB a
bentonitei;
- o suprasarcini minimali este necesari inaintea hidratirii cu a p i pentru
asigurarea etanvirii ~i a controla umflarea bentonitei;
- in cadrul calculelor de stabilitate trebuie s i se ia in considerare nu
numai caracteristicile de frecare cu alte materiale dar ~i rezistenta la
frecare interni a geocompozitului.
in tabelul 3.4 este prezentat componamentul diferentiat a1 geomembranelor
in functie de tipilo;.
Tabelul3.4. Comportarea geomembrunelor

Comports-
Elastic Plastic vasco- VLscoelastic
ment general plastic
I I Pentm un efort I I

in tabelul 3.5 sunt prezentate funcfiile realizate de componentele unei

structuri de etanSare.
Structura suport poate fi realizatfi in diferite solutii provenind din diverse
asociatii de materiale.
Principalele solutii sunt: suport din geotextile (Fig. 3.20a), geotextile ~i
materiale granulare (Fig. 3.20b), geocompozit de drenaj (Fig. 3.20~).
, ,

, ....,......
..,(..,.,... ...
.---.----
-.-..--.--.
Bare , , Bua
Raze
a b c
Figura 3.20. Solutii pentru structura suporl.
 Tabelul3.5. Funcfiile elementelor etaqarii

Structura suport are ca obiect crearea unei interfete care oferii maximum de
securitate intre stratul de e t a n ~ i t a t egi baza depozitului de degeuri, care, de
multe ori, nu prezintti toate caracteristicile de planeitate, portan@, etc.
in cazul cand baza depozitului prezintTi riscuri de subpresiune legate de
prezenp apei (izvoare, pinza freatic8) sau de gaze (materii organice in
descompunere, degeuri) este necesari prevederea +i a unei componente de
drenare in structura suport sau sub aceasta.
Functiile componentelor structurii suport sunt prezentate in tabelu13.6.
Tabelul3.6. Funcpile elemenlelor sfructurii suporl
 Structura de proteqie poate fi realizat5 prin diferite asocieri de materiale,
dintre care se exemplifici:

- protectie din geotextile (Fig. 3.2 1a);

-
-
protectie din geotextile ~i materiale granulare (Fig. 3.21b);
- protectie prin geotextile, geop-ile $i materiale ganulare (he exem& pe
pante, Fig. 3.21~).

Figura 3.21. Solufii penfnr sfructura de protecpe

Pentru alegerea solutiei optime trebuie s i se aib5 in vedere o sene de

considerente:

-in cursul con$tmctiei $i exploatgrii unui depozit de deveuri, structurile de

etangare pot fi supuse la eforturi provocate fie de alte materiale cu care
sunt i n contact, fie de citre structurile mai indepirtate (greut&?i,
impingeri, fieciri datorate de~eurilorsau utilajelor);
-rezistenfa geomembranelor poate fi de asemenea modificati de conditiile de
mediu (chimice sau termice);
-natura structurii de protectie depinde nu numai de caracteristicile ~i de
comportamentul structurilor suport yi de etangare ci $i de structura
depozitului de depuri (solutie C O ~ S ~ N Cdimensiuni, ~ ~ V ~ , natura
deyeurilor).

Structura de protectie poate s5 contin5 de asemenea elemente de ranforsare

spre a evita producerea de deformatii importante la structura de etm$are, ca
unnare a stBrii de eforturi.

Este, de asemenea, necesari verificarea stabiliatii structurii, in special in

cazul celor instalate pe terenuri d a t e in panti.

in tabelu13.7 este prezentat rolul componentelor unei structuri de protectie.

 Tabelu13.7. Rolul elementelor slrucmrii de protecfie

3.5.2. PRINCIPII DE DIMENSIONARE A SISTEMELOR DE

PROTECTIE DIN GEOSINTETICE
Pentru proiectarea pHrtilor constitutive ale depozitelor, in general, sistemele
de etanpre $i drenare sunt privite in ansamblu.
Dimensionarea sisternelor artificiale de etan+are $i drenare a zonelor de
ingropare tehnicH a de~euriloreste de fapt o combinare a exigentelor minimale
bazate pe o'dimensionare inginereasci ~i a aplicHrii unui numk de reguli
empirice, in spiritul principiilor prezentate in 5 3.3.
Metodele de dimensionare a componentilor sistemelor artificiale de etanSare-
drenare sunt bazate pe conditiile intAlnite in teren $i pe propriet2tile componentelor,
determinate in laborator.
Materialele studiate vi utilizate sunk q a cum s-a mai aritaf g e o m e m h e ,
geotextile, argile vi straturile drenante pe b a s de nisip sau pietri?.
Utilizarea metodelor de dimensionare bazate pe performanrele produselor,
permite inginerului sEi evalueze intr-o rnaniea convenabilh nivelul de siguran@
a1 ansamblului structurii.
Trebuie, insh, tinut cont c i pe timp foarte indelungat, comportarea
materialului utilizat nu este inci perfect cunoscuti3 in conditiile deosebit de
severe ca cele int%lnite in etanSarea depozitelor de degeuri (agresivitate
chimici, atacuri biologice, presiuni mecanice importante, tasiri ale terenului -
suport, tasarea de~eurilor, uscarea vi modificarea chimich a argilelor vi
bentonitelor).
Existi in general o serie de date de comparatie, dar persisti inci un anumit
grad de necunoavtere. Acesta este motivul pentru care dimensionarea
componentilor sistemelor de etanSare - drenare se realizeazi uzual intr-o
manierh conservativi, impunlnd valori minimale.
Metodele de dimensionare sunt bazate pe ecuatii de echilibru specifice.
Evaluarea eforturilor se face pentru fiecare element component luat in parte.
 Ecuariile de echilibru sunt reprezentate ca o sumi a fortelor care actionead
asupra unui corp in echilibm: sum&ce trebuie s i fie egal3 cu zero intr-un plan
dat.
in general, aceste metode fac abstractie de conditiile de compatibilitate a
deplasirilor. Dar tocmai aceste conditii devin critice in mo~nentulin care, in
sistemul artificial de etanyare coexisti materiale at% de diferite din punct de
vedere al deformatiilor precum argile, agregate sau nisipuri pe de o parte yi
geosintetice pe de alt8 parte.
Atunci cind performantele materialelor sunt cunoscute, se poate defini un
coeficient de siguranti, ca fiind raportul dintre rezistenta materialului ~i efortul
suportat.
Un coeficient de siguranfi egal cu unitatea devine suficient pentru a evita
depiSiri ale limitelor admise. Din nefericire dificultatea de a aprecia
performantele limitelor diferitelor materiale ~i a conditiilor exacte de
exploatare impune proiectantului s.5 considere un coeficient de siguranti mai
mare ca unitatea.
Proiectantul este totu$i obligat sB verifice cB valorile limiti propuse pentru
coeficientul de siguranti acoperi? in intregime datele relative specifice situatiei
pe care o studiw.
Dimensionarea unui dispozitiv de etanvare-drenare a zonei de ingropare
tehnici a de~eurilorreclamH un anumit numir de considerente de dimensionare
clasate in ordinea prioritfi!ilor.
Aceste prioritiFi de dimensionare sunt date i n tabelul 3.8. pentru a evidentia
caracteristicile cirora trebuie sH li se acorde o atentie deosebitH.
Cea mai importanti prioritate corespunde modului de rupere care ar putea
avea consecinte catastrofale En ceea ce prive~tedurabilitatea de folosire a zonei
de ingropare tehnici a de~eurilor.
Acela$ tip de considerente este valabil pentru dimensionarea etan~2rilorde
suprafati al unui depozit de de$euri (Tab. 3.9)

3.5.3. CRITERII $1 RECOMANDARI PENTRU CONTROLUL $I

PUNEREA h OPERA A GEOSINTETICELOR PENTRU
PROTECTIA TERENULUI DE FUNDARE

La punerea i n operg a sistemelor de etanvare - drenare alcgtuite din

geosintetice, controlul urmire~tediferite aspecte:

> pentru terenul ce constituie baza depozitului sau srratuvile suport pe

care se a$ea&i structurile de etan~are:
= geometria, nivelmentul, planimetria. topografia, pantele;
natura materialelor (granulometrie, pietre, d i c i n i , gmdul de cur@enie.)
capacitatea portan& umiditatea;
Tabel 3.8. Prioritqi de dimensionare pentru sisteme artificiale de etangare - drenare
afinduiui gi ialwuriior depozirelor de deqeuri

- ransmitivitate

8- imbaminire I 1 I I 1 1 I I I ?

Legend&:
G.M.B.- geomembrans
G.T.X. - geotextile
S.C.L. - sistem de colectare a lixiviatilor
1 - prioritate important&
2 - prioritate medie
3 - prioritate mica
-
n.a. neaplicabil
Tabelul3.9. Prioritdti de dimemionare penrru sisteme artificiale de etanpre -
drenare de suprafa[d a depozirelor de deqeuri

LegendG:
S.C.G. - sisteme de colectare ale gazului
G.M.B. - geomembrane
S.C.E. - sistem de colectare a apa
1 - prioritate important2
2 - prioritate rnedie
3 - prioritate mica
n.a. - neaplicabil

existen@ unor plmcte deosebite: dimensiune, amplasament, starea

suprafetei traseulu~de ancorare, suportul c&ninelor, a puprilor de
colectare, etc.;
9 pentru pmdusele ce intri in componenv sisternelor de etmpre
(geosintetice):
 conformitatea produsului livrat: aspect, verificarea rulourilor,
etichetare, f i ~ de
e control, material certificat.
manipularea rulourilor: descircare, depozitare, aprovizionarea pe
~antier;
prelevarea de e~antioane~i testarea lor;
conditii climatice la punerea in opera, timp de expunere la intemperii
qi raze ultraviolete;
acoperire, asamblare, racordiri diverse: ancoriri, drenuri;
lestare provizorie;
grad de cur2tenie inainte de stratul urmitor.

P pentru materiale granulare ce intri in componenfa sisremelor de

drenare:
natura $i originea materialelor, granulozitatea, angularitatea,
permeabilitatea.
= conformitatea de punere in operi cu procedurile prestabilite

Frecventa controlului depinde de:

nivelul de risc $i consecintele acestuia asupra tiabilititii
geosinteticului respectiv;
cantitatea de geosintetice folosite pentru realizarea depozitului $i
existenla certificatelor pentru produse.
Frecvenp controlului poate fi: * = frecvenm redus2
** = frecvenm medie
** * = frecvenm ridicat2
Nivelul controlului unei caracteristici specitice se stabile~tein conformitate
cu functia geosinteticului in lucrare, 'in tabelul 3.10 tiind date unele
recomandari in acest sens.
Aceste incercari se fac pentru geosintetice la livrarea pe $antier. Ele nu
inlocuiesc controlul de fabricatie cu toate caracteristicile sale.
Folosirea geosinteticelor implicli acordarea unei atentii deosebite pentru
stocarea ~i manipularea produselor, in conditii care s i nu afecteze proprietitile
lor de fabricatie.
Astfel, locul de depozitare trebuie d aibi o suprafa@ plan2, uscat2 cu o
portant2 suficiena care s2 permit2 circulatia vehiculelor de transport qi
manipulare.
De asemenea trebuie s2 se realizeze conditiile de depozitare necesare in
functie de natura geosinteticului asigurindu-se protectia lor contra
intemperiilor, a razelor ultraviolete, pietre, cuie $i a oricirui factor care ar putea
s i le modifice comportamentul.
in general geosinteticele sunt manipulate manual sau cu utilaje mecanice.
Ele nu pot fi trase, tirite pe pimint sau puse in contact direct cu diferite unelte.
 TabeluL3.10. Niveiuri de controlpentru geosintetice

La punerea in oper3 propriu-zis8 a geosinteticelor se impune urmfirirea $i

respectarea unor condirii $i activit5ti specifice:
D conditii de instalare: nici un material nu se va monta Fn conditii
climatice defavorabile (pe ploaie - in afar5 de cazul ~i produsele
specifice, pe ninsoare, in noroi, vdnt violent, la temperaturi extreme - se
va evita montarea geomembranelor la temperaturi inferioare valorii de
5°C sau superioare celei de +35"C).
P pozi;ionarea geosintelicelor: se va urmiri En special: respectarea
dimensiunilor minimale de acoperire ~i de ancorare ca ~i tehnica
sudurilor corespunzitoare (la asamblare suprafata s i fie curata ~i
uscats). Pe taluzuri geosinteticele trebuie derulate cu atentie, Fn general
de sus in jos. Se interzice, in principiu, circulatia vehiculelor pe
geosintetice.
9 lestarea: dupi pozitionare geosinteticele hebuie lestate pentru a rezista la
efectul vdntului. Lestarea se stabile~tei n functie de conditiile de v&nt
previzibile, putiind fi realizati? din saci cu nisip sau alte materiale
(pneuri. cu aer) dispuse regulamentar. Lestarea poate s5 r2mdni pe loc
pln5 la awperirea cu stratul urmitor. Lipsa lestlrii poate produce
importante pagube materiale.
D controlul sudurilor se r e a l i z e d prin: control nedistructiv care permite
evaluarea continuitstii sudurii (examen vizual, trecerea unei jet de aer
comprimat sau ultrasunete, clopot de vid, punerea sub presiune
hidraulics sau pneumatics a canalului central \a1 unei suduri duble,
 metode electrice) sau control distructiv care permite evaluarea
rezisten{elor mecanice a materialelor din zonele de contact (incercarea
de tractiune I jupuire sau incercarea de tractiune I forfecare).
Controalele nedistructive se fac in general la totalitatea sudurilor iar cele
distructive sunt realizate in functie de indicatiile specifice (de exemplu:
un control la fiecare 200 m.1. efectuat in zonele sensibile - tranyee de
ancoraj).
> racordinile la punctele speciale necesiti o mare atentie. La depozitele
de stocare gi la periferia acestora, exist5 la unele tipuri de lucriri puncte
speciale in care realizarea ansamblurilor este mai delicati, unde apar
zone de tasiri diferentiale, care trebuie s i fie preluate de sistemele de
etanvare - drenare din geosintetice farit ca acestea s i sufere ruperi sau
avarii, ceea ce se poate obtine prir! foloskea geoshteticelcr de
ranforsare, dale de repartitie, tratare cu materiale adecvate.
P reparqtiile se efectueazi tot cu produse geosintetice sudate in porfiunile
avariate ~i care trebuie supuse la un nou control.
P controlul de ansamblu reprezina ultima fazii de control $i este la
inceput vizuali, verifickndu-se daci pt3rfile de etanvare nu au suferit
distmgeri accidentale ulterioare montirii geomembranelor. Un control
global se poate realiza prin punerea sub apt3 a lucrllrii. Aceasta tehnici
este eficace dar necesiti ca un sistem'de drenare s i fie pus direct sub
etan$are spre a putea identifica o scurgere de a p i in caz de pierderi $i, de
asemenea, fundul lucririi s i fie compartimentat pentru a puke; localiza
defectul respectiv. Lucrarea poate fi controlatg la terminare cu ajutorul
unui dispozitiv electric specific, compus din senzori montati sub
geomembrani sau deasupra $i capabili s i deceleze $i si localizeze
defectul de etanveitate (a se vedea capitolul4).
Pe parcursul exploatkii depozitului se recomandi monitorizarea acestuia $i
a intregului amplasament.
 MONITORIZAREA PENTRU URMARIREA h TIMP
A EFECTULUI PREZENTEI DEPOZITELOR DE DESEURI
ASUPRA TERENULUI DE FUNDARE
4.1. MONITORIZAREA TERENLTRTLOR DE FUNDARE POLUATE
Evaluarea contaminiirii unui amplasament poluat cuprinde o serie de etape
pornind de la sinreza informatiilor existente, urmaa de o serie de investigatii pe
teren yi in laborator.
in tabel~ll4.1 este prezentatti o schemii a principalelor activiti%tiin scopul
investigirii poluirii unui amplasament.
Amplasarea unor depozite de materiale, reziduuri provenite din diverse
activitiiti, chiar in conditiile apliciirii unor solutii constructive controlate,
implicSi urmirirea in timp a efectului prezenwi acestora asupra mediului in
general yi a1 terenului de fundare in particular.
in acest sens devine obligatorie monitorizarea zonei ce poate ti influenptii
de existenp depozitelor de de~euri:
Principalele aspecte urmirite in cadrul monitorizarii sunt:
P depistarea oriciiroiror pierderi de lichide poluante (lixiviati) in terenul de
fundare in cadrul zonei vadoase;
9 depistarea oriciror pierderi de lichide poluante (lixiviati) la nivelul apei
subterane.
P depistarea oriciiror pierderi de substante poluante in mediu.
9 depistarea oriciror defectiuni in sistemul constructiv, mai ales la nivelul
stratelor protectoare.

4.2. MONITORIZAREA ZONEI VADOASE A

TERENUWOR DE FUNDARE
42.1. DESCRIEREA ZONEI VADOASE
Zona vadoasii este protilul hidrogeologic cuprins intre suprafap terenului
natural ~i suprafap proximului acvifer. Aya cum au remarcat o serie de autori
[Davis $i de Wiest,1966], [Bouver, 19781, [USEPA, 19861, termenul de zoncj
vadoasLi este preferabil termenului mai des folosit de zoncj nesaturatcj deoarece
in acest spatiu apar frecvent regiuni saturate. Davis vi de Wiest [I9661 au
subdivizat zona vadoasi in trei regiuni descrise ca: zona superioar%(soil
zone), zona vadoasii intermediarg ~i zona ascensiunii capilare (Fig. 4.1).
Tabelul4.1,. Schema acti~:it~ilorpentr~r
investigareapoluiirii unui amplasomer~l
- -
STUDII DE TEREN
I - Istoricul amplasamentr~lui C
b Studiul documentariilor existelite
9 Vizitarea amplasamentului
I11 - Prelevarea probelor - aaalize de teren
P Prelevarea probelor de pilnidnt ~i de a p l (eventual de gaz) - pe baza unei retele tridiniensionale
9 Prelevarea probelor de a p i din stratill freatic - din piezometrele care se glsesc in amplasament, situate
pe contur sau realizate special pentru expettizi.
STUD11 DE LABORATOR
TI1 - Analize gi studii d e comportament fizic, chimic qi mecanic
> Studiu preliminar: analiza amestecului pimdnt - a p l din amplasament
ldentificarea poluantilor care se glsesc in amplasament;
Alegerea trasorilor;
Optitnizarea $i validarea metodologiilor de extractie ~i analis.
9 Analize pe fiecare probi prelevata a poluantilor selectionati din studiul preliminar.
9 Studii de comportament:
Stabilitate biologici;
Comportarea prin raport cu apa a probelor de plmlnt;
4 Proprietiti mecanice.
1%'-Bilantul polusrii
> Natura $i amploarea polubii;
9 Migrari de poluanti in prezent ~i viitor.
 I
zona
vadoad
II 11 I I lntermedlara

subterane ( - zona de

ADa dln porll

neconectatl

Apa dln ~egatuii~e

chlmlce cu roca

Figura 4.1. Clasificarea apei subterane

Zona superioar6
Mi~careaapei in aceasti3 zoni apare, de reguli, ca o curgere in mediu
nesaturat reprezentati prin infiltratie, percolare, redistributie ~i evaporare.
Adhcimea zonei superioare poate varia in inte~alull+lO m. in acest interval
pot sH apari orizonturi argiloase care pot determina apari!ia unor ,,acvifere
suspendate".
Apa este retinuti in pimint de foqe de adeziune, coeziune $i circulH sub
actiunea focei gravitationale.
Atractia dintre moleculele de apH precum $i cea dintre moleculele de api $i
suprafag particulelor de pimhnt determini aparitia unei pelicule lichide la
suprafap particulelor solide. Atunci cind sunt depiqite valorile fortelor de
ascensiune capilarg, apa incepe s i percoleze catre adincime sub efectul f o ~ e i
gravitqionale.
Zona vadoasd inrermediarci
in bazinele aluviale aceasti zonH poate avea grosimi de sute de metri, astfel
in& zona nu mai poate fi considerati ca fiind uniforml 8i omogenl. Aceste
bazine pot contine micro $i macro lentile de prafuri $i argile intercalate in
nisipuri $i pietriguri.
Zona vadoasl intermediars se gisegte initial in stare nesaturat%, dar unele
regiuni ale sale pot primi fluxuri de apl infiltraa de la suprafap. Aceste
infiltrarii pot conduce la aparitia unor acvifere temporare sau permanente avind
patul la suprafap intercalatiilor putin permeabile.
Zona ascensiunii capilare
Aceastg zonh se dezvolt2 din baza zonei intermediare nesaturate pin8 la
suprafap acviferului principal. Ea este caracteriat5 pric prezenm apei in
conditii de saturqie sau aproape de saturatie. in general grosimea zonei de
ascensiune capilarl este cu atit mai mare cu c5t depozitele geologice sunt mai
fine (Fig. 4.2).

4.2.2. MONITORIZABEALICHIDULUI DIN P O R I ~ N

AMPLASAMENTBLE DEPOZITELOR DE DESEURI
Pentru alegerea tehnicilor adecvate de monitorizare este absolut necesar sg
se realizeze o apreciere cit mai corecti a capacitgtii de stocare a lichidelor $i o
determinare exact%a fluxului de curgere En zona vadoasl.
Proprietiltile fizice care determini capacitatea de stocare sunt:
- grosimea total2 a zonei vadoase;
- porozitatea, densitatea, umiditatea;
- caracteristicile fazelor solid& lichidl $i gazoasa ale pamintului
- capacitatea de cimp (retentia specificg);
- debitul specific;
- porozitatea efectivi.
Informatii tehnice privind determinarea acestor propriettiti sunk date Pn
lucrgri de referin@cum ar fi: Davis $i de Wiest [1966],Bouwer [I9781 $.a.
Curgerea apei prin zona vadoasH este un fenomen complex care include
variatii ale gradului de saturatie $i variatii ale proprietatilor fizice ~i hidraulice
ale terenului.
Exisa dificult5ti majore in descrierea migciirii apei in zona vadoasH legate
de estimarea timpului de tranzit a1 apei $i poluantilor. Exist5 o serie de metode
indirecte pentru determinarea fluxului de lichide En wna vadoash referitoare la:
- infilwiile de la suprafap terenului;
- curgerea in zonele nesaturate;
- curgerea in zonele saturate.
 Figuru 4.2. inilfimea uscensiunii cupilare

in cele ce urmeazii vor fi prezentate unele metode privind descrierea

geotehnicg - hidrogeologici a zonei vadoase prin intermediul relatiei hmiditate
- tensiune, monitorizarea lichidului din pori $i dteva tehnici pentru
determinarea indirecti3 a umiditBtii terenului.
 Relatia umiditate - tensiune
in zona vadoasi, apa se ghevte in porii pimintului, in spatiile capilare ~i
sub form8 de pelicule aderente pe suprafa@fazei solide.
Apa este atrash de particulele minerale gi tinde s l adere la suprafata acestora
datorit8 foqeior de tensiune superficiail.
Cu cit spatiile capilare sunt mai tnguste, cu atit tensiunea es:e mai mare.
Din acest motiv este mult mai dificil sa se extragh apa din phminturile argiloase
d e d t din nisipuri chiar Pn cazul in care cele doufi materiale au umidithti
identice.
Figura 4.3 prezinta rezultatele unei cercetari realizate de Soilmoisture
Equipment Corporation [I9831 in vederea determinhrii curbelor umiditate-
retentie. Presiunea se m&oari in bari (I bar = 1 o6 dyne / cm' = 100 kPa = 750
mm coloani de mercur = 1020 cm coloadi de aph).

I
10
arslli nlslpoas2 flna Pachappa

suctlunea parnSntuiul (ban

Figura 4.3. Curbe de refinere pentru trei tipuri de pdmdnturi.

Distributia umidititii in teren poate fi apreciati matematic printr-un model

fn trepte cu 3 paliere, propus de Mercer el al. (1983) $i prezentat in figura 4.4.
Pentru a reduce umiditatea este necesar sh se aplice o presiune negativh asupra
pFImlntului.
in psminturile foarte umede suctiunea este redus3 ~i apa poate fi extras3 mai
ugor. Fn phmhturile nesaturate suctiunea este foarte mare, astfel i n d t
extragerea apei se realizeazi mult mai greu.
 Umldltate
__C

Def lclt d e ap3

gravltatlonali

a
curba d e dlstrlbutle a
umldlta~llnaturale
Curba treptaCi d e
dlstrlbutle a umsze!ll

H Componenta porozl@fil
pentru apa p e ~ l c u ~ a a
componenta pbrozltafl~
4
Componenta pomzlCipl
-I
pentru apa hlgroscoplca pentruapa gravltaflonal

Figuro 4.4. Compara{ie intre curbe de distribuiie naturalri a umidit@ii,vi

reprerentarea ei schernatizatri in trepte

Monitorizarea lichidului din porii primdntului

Figura 4.5 prezinti relatia dintre tipul p&nPntului ~i capacitatea de a
inmagazina ~i hanzita apa. La saturatie confinutul in apa este echivalent cu
porozitatea p5mtmlntului. Curba specific& arata procentul de apa retinuts de
phlnturile saturate initial dupa incetarea drenajului gravitational.
Pentru monitorizarea lichidului din porii piimPnturilor nesaturate se folosesc
lisimetrele, deoarece in aceste conditii lichidul nu curge catre caviatile
deschise (ciitre gaura de foraj de exemplu).
Lisimetrul este alc&tuitdintr-un tub ~i un segment poros. CPnd acesta este
intmdus in pamint porii lisimetrului devin o extensie a porilor terenului
natural, astfel incPt se realizeazg un echilibru intre umiditatea p2mPntului ~i cea
a segmentului poros. Prin crearea in interiorul tubului a unei presiuni negative
(vacuum) apare o curgere a lichidului din porii p6mPntului catre interiorul
lisimetrului. Apa extras&este pompat& la suprafa@ obtinPndu-se astfel probe
care pot fi analizate fizic ~i chimic.
 % dln volum

Figura 4.5. Varia)iaporozitZfii curgerii specifce $i retentiei s p e c f i e infunctie

de mZrirnea particulelor.

4.2.3. ECHIPAMENTUL PENTRU PRELEVAREA ZICHIDULUI

DIN PORI
GHurile de foraj $i cavititile deschise nu pot fi folosite pentru colectarea
lichidelor din porii zonelor nesaturate prin aplicarea suctiunii. Echipamentele
de prelevare a acestor lichide din mediile nesaturate se numesc prelevatoare
prin suctiune, sau lisimetre.
Lisimetrele se pot impH@iin trei categorii:
 - prelevatoare cu vacuum;
- prelevatoare cu vacuum - presiune;
- prelevatoare cu vacuum Pnalt $i valve.
Pentru prelevarea probelor la adfincimi mai mari de cca 8 m se recornan&
lisimetrul cu vacuum - presiune prezentat in figura 4.6.

pompa dublu sen5

proba

Figura 4.6. Lisimefru cu vacuum -presiune.

0 versiune modificati a acestui lisimetru, prezentati in figura 4.7.

Segmentulporos a1 lisimetrelor
Segmentele poroase pot fi fabricate din materiale hidrofile (de exempiu
ceramics) sau hidrofobe (de ex. PTFE - politetrafluorethylenLi).
Relatia dintre m5rimea porilor lisimehului ~i presiunea bulelor de aer
continute in apa din pori este definit5 de ecuatia:

.
in care D este diametrul porilor mgsurat in m i m n i
P este presiunea aemlui din bule mgsurat5 En mm coloan5 de hercur;
Y este tensiunea superficial5 a apei mburati in dynelcm.
 supapa de control
superloara
tub de descarcare

camera.superloara
supapa de control
lnferloara
tuba1
camera lnferloara
cupa de sudlune

Figura 4.7. Lisimetru cu vacuum-presiune modificat.

A nalmeren moa PrrVnnmlca

Olmenrlunea pornor cenmlc .2-3mlcronl

PTFE .70 -90 mlCrOnl

B -
~ m l u n atmosrrnca
e n Dan
oru~uneatmsfer~ca

D 161NtNIUI 14 *I
wsr~urisarmotma11ban

.
i. J
Figura 4.8. Schema pererelui cupei l~simetrului.
 Conform acestei ecuatii dimensiunea maxima a porilor lisimetrului va fi
D=2.8 mm la o temperaturs de 20°C ~i la o tensiune superticiali a apei de
72 dyneicm.
Pentru a construi un lisinetru care s5 fie folosit cu succes in zona vado&
pentru extragerea apei din zonele nesaturate, segmentul poros trebuie sii aib2
pori at& de mici inc8t aerul din teren, la presiunea atmosferic&, s2 nu p a t &
penetra filtrul atunci c h d se c r e e d vacuum in interior. (Fig. 4.8)
Masurarea suctiunii p&m&nturilorse poate realiza cu tensiometre.
Tensiometrul constX dintr-un tub cu extremitatea inferiod din ceramic&
poroasi, o came& de vacuum $i o garniturg superioara de etaqare.
Functionarea efectiva operational& a lisimetrelor cu suctiune are loc tntre
saturatie ~i 60 centibari de suctiune determinaa cu tensiometrul.

Existi numeroase tipuri de tehnici indirecte de monitorizare a zonei vadoase

cum ar fi: senzori de salinitate, m8suratori gravimetrice, determinarea
neutronic8, m&uri%tori cu raze gamma, higrometre, senzori termici, senzori de
rezistivitate electric&,metoda pulsatiilor de c&ldur&.
Echipamentul utilizat pentru masurarea umiditiltii tsrenului prin metoda
moderatiei neutronice necesitX trei componente principale:
- sursa de neutroni rapizi;
- un detector de neutroni lenti;
- un contor inregistrator.
Tehnologia mhuritorilor neutronice asigura diagrama distributiei umidiwii
Fn a d h i m e , a$a cum se poate vedea in figura 4.9.
----
7000 - . . ama ant saturat cu
c ulel rezldual
e
C, Nivelul ape1
subterane
1
3
L
Pamant natural
I

3 4000
Z
- (I I
'I , r- ~ b &

3000 -7 I I I
0 10 20 30 40

Adanclmea (ft)
Figura 4.9. Profilul vertical a1 zonei vadoase contaminatri, b a t pe moderarea
neutronilor.
 4.3. SISTEME $I TEHNICI DE MONITORIZARE
43.1. MONITORIZAREA PRIN TEHNZCZ GEOFZZICE

Metodele geofizice oferg posibilitatea investigsrii caracteristicilor geologice

$i hidrogeologice ale terenului ~ i in, paralel, detectarea contaminantilor sau a
depozitelor de de~euriingropate.
Spre deosebire de incercarea direct& tehnicile gwfizice sunt nedistructive
a s i g u h d mHsurarea in-situ a propriethtilor fizice sau geochimice ale terenu-
rilor naturale sau contaminate. Ele sunt expeditive $i asigurl o mare densitate a
probilrii. kchiziria continua de date in lungul unui profil se poate realiza, in
unele cazuri, cu viteze de pln&la cgtiva kilometri pe orii.
Deoarece densitatea de incercare este foarte mare, conditiile anormale sunt
mult mai bine puse En evident51, iar aclwatepa datelor catgcteristktmenului
este foarte inaft&.
fncercarea direct&,prin carotaj mecanic in foraje, ofera date extrapolabile pe
o distan@ redud En jurul lucrarii de prospectiune. fn acest caz faliile, cavitl{ile,
canalele ingropate, lentilele de nisip $i zonele locale permeabile sunt greu
depistabile prin IucriXri punctuale de cercetare directl.
Numarul de probe discrete sau @uri de foraj cerut pentru o caracterizare
satisficitoare a unei zone poate fi ohtinut considei4ud probabilitatea de
detectie [Benson si La Fountain, 19841. Figura 4.10a prezinti o suprafa@
,tinti%"cu aria de 111 0 din zona investigatl.
a

.= 10
I
AS
SuprafNa totals a terenulul = A,

b 1
As At = ro

...
F q a 4.10. Recomandciri pentru incercarea direct&
 Aceastii ,,finti%"(ale ciirei locatie $i extindere sunt, de obicei, necunoscute)
poate fi un depozit de de~euriingropat sau o zonH contaminatii cu substante
poluate.
Conform calculelor probabilistice, in figura 4.10b este prezentat numiirul de
probe sau foraje necesar pentru a delimita cu acuratere suprafafa ,,tint%".
Este evident cii pentru ohinerea unei evaluiiri statistice satisfici5toare
probele sau forajele trebuie pozitionate intr-o retea foarte deasii care, tn
extremis, pot transforma in qvairer zona investigatii.
Aceasta este unul din pnncipalele argumente in sustinerea aplicarea
metodelor grofizice pentru monitorizarea terenului natural sau contaminat.
Metodele geofizice sunt folosite:
. P Pentru a asigura un volum mare de date:
P Pentru a pune in eviden@ situqiile anomale. Identificarea $i
delimitarea wnelor anormale din subsol prin cercetiiri geofizice
preliminare asigurii o eficiene sporiti metodelor ulterioare de
incercare direct2 prin:
pozitionarea forajelor in aqa fel hcgt sH asigure un grad halt de
reprezentativitatea probelor prelevate;
minimizarea numhlui de foraje, probe, piemmetre $i pu@i de
monitorizare directi necesare pentru o caracterizareexam a wnei
investigate;
reducerea timpului de investigare $i a costurilor.
> Pentru cercetam regionali a cond~tiilorhidrogeologice prin precizarea
limitelor acvifemlui qi a dinarnicii apei subterane.
> Pentru asigurarea unei cercetki continue a subsolului:
Beneficiile unei m%ur&i contmue sunt evidentiate in figura 4.1 1.

FipUG 4.11. Cornparafie inne mctrur~forile

stap'onme (a) ,xi cele conlime (blpr*mr
acelqri faen
 Aici se poate observa acuratew unei mfisur3tori continue (b) in raport cu
inform@iileobtinute prin tncercare punctuali, in@-unprofil investigat.
P Pentru asigurarea unor suprafete $i adgncimi de investigatie mari.
Mbufitorile geofizice de suprafa@ (Fig. 4.12a) pot fi folosite pentru determi-
narea detaliat3 a cararistiiilor ierenukqe suprafe$ de kitometrii p h t i , iar
carotajul geofizic (Fig.4.12b) i n v e s t i g h a terenul in zona adiacem @urii de
sond8.

Existi trei domenii majore de aplicare a metcdelor geofizice la monitorizarea

depozitelor de deyeuri.
Determinarea condi/iilorhidrogeologice
0 mare varietate de metcde sunt aplicate cu succes pentru determinarea
a&ncimii rocii de b a a p d u t u i de alterare a depozitelor superficiale, a
granulometriei $i litologiei terenului, punerea in evideng a faliilor, canalelor
ingropate, pentru determinarea precia a directiilor $i vitezelor de curgere ale apei
subterane gi transportului substantelorpoluante.
Detectarea $i cartarea zonelor poluate
Aici metodele geofizice sunt folosite in douH directii:
r pentru detectarea direct3 a poluanfilor;
pentru determinarea caracteristicilor agentului de transport al poluantilor
atunci ciind acevtia nu pot fi depistqi direct.
Localizarea +-icartareadepozitelor de de~ewiingropate
Metodele geofizice pot fi folosite penhu delimitarea in suprafafa $i adbcime a
depozitelor hgropate de dqeuri ca gi pentru detectarea rezetvoarelor subterane,
retelelor de distributie a poluantilor, ludrilor de canalizare etc.
Dintre aceste metode sunt prezentate gi detaliate unele din cele mai uzitate.
Investiga{iile geof~icede suprqfafii
a ) Metoda radar folose$te unde electromagnetice cu frecvenp de 100-1000 Mhz
Semnalul reflectat este inregistrat ~i se obtine astfel o seqiune continui3 a zonei
superf~cialea terenului (Fig. 4.13).
 Figura 4.13. Profilul rank a1 umi nisipfin situat pe un pat de argili,

Reflexii ale undelor radar apar la schimbkile constantei dielectrice sau

conductivitatii electrice intre dou2 materiale. Schimbilrile conductivititii $i
constantei dielectrice sunt asociate cu conditiile hidrogeologice cum ar fi:
stratificatia, cimentarea, umiditatea, continutul in m i l & porozitatea, fractyile. Prin
aceastA metodH pot fi detectate conductele $i rezewoarele metalice sau nemetalice
ingropate.
b) Metodele electrornweticH ~i de rezistivitateelectric3
Cele doui metode sunt similare, En sensul cH ambele mboat5 acela~iparametru,
dar pe cHi diferite. Conductivitatea electric3 (mburaa in milisiemens/metru) este
reciproca rezistiviwii (ohm/ metru). Conductivitatea $i rezistivitatea electrici
~ functie de tioul mcii.. .oorozitate .si tioul
v a r i ?n . fluidului din wri. Ambele metode
sunt aplicate pentru evaluarea conditiilor hidrogeologice naturaie.
Valorile absolute ale conductivitatii (sau rezistivititii) pentru materialele
geologice nu sunt relevante prin d e tiis&, dar variatia lor spatial5 (lateral2 ~i in
adhcime) conduce la localizarea rapid2 $i exact3 a anomaliilor.
Metodele erectrice asigu* de asernenea, mijloacele pentru realizarea cartsrii
directe a extinderii spatiale a contaminantilor anorganici, determinarea directiilor de
curgere $i estimarea gradientilor de concenmtie.
c) Metode electromagnetice
Doug tipuri de mhuritori electromagnetice, amPndouH bazate pe inducerea
curentului electric in teren prin inductie electromagnetic2 sunt in mod c u m
folosite cu mburgtori in timp $i respectiv, in frecvenm.
 d) Metoda rezistivit5tii
Rezistivitatea electrid depinde de tipul litologi'c, pornzitate $i fluidul din pori
(Fig. 4.14).

Masuratori de suprafala (0 - 4.5 m adancime)

Masuratori de adancime (0 - 13.5 m adancime)

Figura 4.14. Harm rezistivitfifiisnugerilor dintr-un depmit de &mi

e) Refmctia $i retlexia seismic2

Metodele seismice sunt des folosite pentru determinarea limitei formatiunii
acoperitoare / r& de b e adhcimea suprafepi, faliilor, golurilor subterane,
constructiilor ~i depozitelor ingropate.
Viteza de prnpagare a undelor seismice variM in funcfie de densitatea vi
compaditatea rocii.
 Determinarea adsncimii rocii de b& folosind metoda refractiei seismice este
prezentata in figura 4.15.

ate lerenului
- /--. -
-Profilul mcii d e baza obiinul pnn refractie selsmlcp

. (fl/sec)
vlteze .

."
Figura 4.15. Profrlul rocii de b m i obfinutprinrqf?ac{ieseirmicri.

Metcda reflexiei seismice pose fi folositi pe adsncimi de sute de metri pentru

evidentierea structurii geologice detaliate 7ntr-o sectiune dati (Fig. 4.1 6).

f) Micmgravimetria
MLur5torile gravimetrice pun in evidenfi modifi&i ale chpului gravitational
datorate anornaliilor de densitate a rocilor. MZlsuritorile microgravimetrice au o
acuratew de 10" gal. (Fig. 4.17).

g) Magnetometria
Se miso& intensitatea dmpului magnetic. Metoda poate fi folositli pe suprafep
mari pentru localizarea mcii de b a a a faliilor yi canalelor ingropate. Met& este
folositli $i pentru depistarea depozitelor ingropate de metale feroase.

fn tabelele 4.2 $i 4.3 se prezintli o sintea a principalelor metode geofizice

folosite In monitorivvea terenutui natural, depozitelor de d e ~ u r $ii a transportului
poluantilor.
h) Carotajul g e o f ~ c

0 s i n e s a metodelor de carotaj geofuic este prezentat3 m tabelul 4.4, iar In

figurile 4.1 8 $i 4.19 sunt prezentate rezultatele obfinute prin investigatii efectuate pe
adancime in @uri de foraj.
h figura 4.20 sunt de asemenea prezentate posibilitlitile de determinare a
contaminantilor $i zonele permeabile prin m t a j geofizic.
Figura 4.16. inregisrrarea darelor de rejlexie seismic6 indicindprezen{a unui
-"3 canal in roca de bald
g -1"

.-5
.-8
.nn
1
" f
Sr -.,I
Gravitate scazuta datorata canalului
Figura 4.1 7. Masuratorl de mrcroplraJie indicandprezenp unui canal in
roca de bazci
TabeIul4.2. Metode geofizice de suprafap?penfru evoluarea condifiilor hidrogeologice noturale

cea mai bum rezolutie 10 m)

dintre toate metodeie
Electromagnetism exnulare de profile ri ham: da ( p n a la I 5 m) pana la 60 m
(domniu de masuratari foane npide
fmcventa)
Eiedromagnairrn 1 exendan de pmflle ri hani I nu I pans is cateva sute de metri
(domeniu de limp) de l M m adsncimc
Reriaivilstea e x n u t a n de profile ri hani nu f a n llmita (de abicei inlre
p n t m pamanturisi md I00 51 300 m) reteie de elsdmzi iungi: afedata de
ohsacole (gardud metalice. wndude.
daditi, vehiede)
I i
executare de profile si hani nu fara lim'ta (de obicei intre

Renexie s e i ~ m i w
I
p m m pamanturi d mci

execulare de pmfile si hani

i
nu
i
100 si 300 m)

pano la Mteva sute de melri

I p m r u investlgari de adancime:
Ynsibila la vibratiile terenlllui

p e n m Pamaduri si mci imprecise: sensibila la vibntiile

lerenul~i
I I I
Mi~ogravltat~ exsulare da profile a hani nu fara limns (be cbicei intre
oentm oamaniirri ri mci 100 si 300 m, lerenului
I I
da fara limila (de abicei intre
"IN
pmsnluti ri mci loo si 300 m) I
 CRESTERE IN
APAIPOROZITATE
f

Fi~mro4i20. Idenfifrcareaagenfilorpoluanyi $1 a zonelorpermeabile.fo1osind:a - induqia

elecfromagneticd a ageqilor anorganici; b - induc(;aelecrronlagneticd a
terenului nahird: c - porozirotea (neutron-neutron).

43.2. MONITORIZAREA PRIN PUTURl

Scopui monitorizirii prin foraje este de a obtine probe sau mslsuratori
reprezentative privind apa subteransl in conditiile hidrogeologice specifice
complexelor acvifere.
Aceste misur&tori qi analize pot evidentia prezenta sau absenta
contaminanfilor cum ~i compozitia chimicg a apeior subterane analizate.
In figura 4.21 sun: prezentate schematic componentele forajelor de
monitorizare.
4.3.3. SISTEMUL SENZOR DE MONITOREARE A AVARIILOR
Control etatt$eit~i!iilucrcirii terminate
lntegritatea unei etan~iria depozitelor de de~eurirealizate cu geomembrane
poate fi compromisi in cazul unei deterioriri accidentale survenite in cursul
executiei lucr&rilor.Astfel, in mod obi~nuit,realizarea unui depozit de deveuri
necesiti instalarea unui strat de material granular de protectie sub
geomembrana. Materialul de protectie este, in general deplrs cu ajutorul unui
buldozer sau a unei mqini grele care circuli pe zone de rulare ~i care distribuie
nisip sau pietri? direct pe sisternul geosintetic.
 -
Figum 4.21. Schema umi put ideal de moniforizare: a cu un singur mboj; b cu-
lubaj multiplu.

Foarte des intewin deteriorai accidentale in cunul acestor operatii cauzate

de contactul dintre utilajul folosit $i geomembrani. Aceste deterioriri sunt greu
de detectat pentru c i pimmbntul de protecrie le acoperi imediat. RezuE deci o
etan~eizaredefectuoasi prin care pot avea loc scurgeri de lixiviat $i deci apare
o sursi de poluare.
Din cauza acestor accidente care pot suweni dupa instalarea geomembranei
qi care pot deteriora etan~eitateac%ptu$elii,este necesar a se realiza un control
al IucrZirii pe tot ansamblul ei ~i in caz de depistare a unor deteriorsri, repararea
acestora inainte de punerea in serviciu a depozitului. in acest sens existi
sistemul Senzor DDS
Complementar planului de asigurare a calititii in timpul realiziirii lucrhrii
sau pentru o supraveghere de lunga duratfi, sistemul Senzor permite
monitorizarea integriqii lucrhrii chiar de la receptia sa, sau in funcrie de
optiunea aleash pentru o durata mai lung%(de la 2 la 30 ani).
inainte de punerea in lucru a geomembranei, dar d u g preg5tirea stnttului
suport, captorii Senzor sunt pozitionati pe o relea predeterminatg. Acegi
senzori sunt conectati la fire electr~ce,care sunt la rindul lor asamblate intr-un
tablou de control situat in veciniitatea lucritrii. DupH ce toate conexiunile au fost
testate, sistemul de etangeizare este pus in lucru, hcepind cu stratul granular de
protectie de la baza complexului de etan~eizare,respectind cu strictefe
procedurile de asigurare a caiititii.
Pentru a controla etan~eizarea,o sursi de curent. este amplasat6 deasupra
chptu~elii$i va genera un camp electric. Captorii Senzor de sub geomembranH
mEisoarH intensitatea cimpului electric astfel generat. Orice perfomtie a
geomembranei creeaz.3 o modificare in cimpul electric, reperat5 instantaneu de
cHtre captori, la nivelul tabloului electric de control. Un soft de interpretare
analizeazi informatiile culese de captori, intocmind o diagram8 tridimensional8
pe care se pot localiza deterioririle geomembranei. in teren se ajunge la o
precizie de +I50 mm,in localizarea acestor deteriorki.
Fiecare defect este descoperit. Membrana degajati din straturile de protectie
care o acoperi va fi reparat6 prin peticire sau extruziune.
Sistemul Senzor poate fi de asemenea utilizat pentru a confirma etan~eizarea
primafi vi secundarti in cazul unei duble etangeiziiri cu drenaj intermediar.
Captorii vor ti, in acest caz, plasati intre cele doua geomembrane.
Dupa intewentia sistemului Senzor, un Certificat Final de lntegritate (CFI)
este inminat clientului. 0 inspectie periodic8 poate de asemenea fi ficut8
pentru a asigura.un control de lung8 durat8 al lucririi.
Exist5 ~i sistemul Senzor mobil care poate fi utilizat in cazul in care
etan~eizareaa fost deja instalas.
Captorii mobili sunt deplasati de catre operator pe intreaga suprafa@ a
ctiptu~elii,in puncte precise care corespund unei retele predeterminate. Ca ~iin
cazul precedent, intensitatea curentului este mtisuratg $i interpretaR in fiecare
punct o b ~ e ~ aceea
t , ce permite localizarea $i repararea zonelor cu defecte.
tablou de control
I - ,i

sursa electrica

captori

Figura 4.22. Schema de principiu a sistemului Senzor.

 4.4. PRLNCIPIL PENTRU REALIZAREA UNUI SISTEM EXPERT
PENTWU PROTECTIA TERENULUI DE FUNDARE
A W I DEWZIT

Depozitul de degeuri reprezinti o structuri complexi care inglobeazi mai

multe tipuri de rnareriale ~i de sisteme care asiguri protectia terenului de
fundare. Nici unul dintre aceste sisteme nu este infailibil $i pot apirea
defectiuni at% in faza de constructie, c2t $i in cea post-construcyie $i in
exploatare. Cu cbt durata de viati a lucririi este mai mare, cu atit probabilitatea
de a apirea defectiuni cre$te. De aceea, monitorizarea unei astfel de structuri in
toate etapele este cieosebit de importantlt. Datele rezultate din monitorizare
reprezing datele de intrare pentru un sistem expert care si le analizeze $i s i
ofere alternative in luarea deciziilor. Utilizarea unui astfel de sistern este cemti
de multitudinea informatiilor, de interactiunea complexil dintre ele qi de
numSlrul mare de scenarii care pot fi imaginate.
Operatia de monitorizare, care furnizeazH datele necesare sistemului expert,
este de aceea foarte importanti gi ea trebuie reaiizati la toate nivelele.
Datele obtinute din monitorizare sunt necesare pentru a face evaluiri care
pot fi grupate in 3 categorii:
1. evaluarea riscului de expunere
2. estimarea datelor necesare pentru modelul inclus in sisternul expert -
estimarea. de exemplu, a concentratiilor de poluanti
3. evaluarea perfomlantelor post-constructie in scopul imbunititirii
planului de intretinere a depozitului

4.4.2. DATE DE ZNTRARE PENTRUSZSTEMUL EXPERT

$1 MODUL LOR DE OBTINERE
Structura depozitului de devuri este astfel conceputli incat .t imleze
substantele poluante de rnediul inconjuritor (Fig. 4.23).
Principalele elemelite prin care mediul Pnconjuritor poate fi poluat sunt
reprezentate de lixiviat - lichidul poluat produs de degeuri $i apele subterane
sau de suprafati - ~i de gazele de ferrnentatie care sunt degajate in atmosferi.
Monitorizarea ~ i respectis
, sistemul expert, trebuie s5 le ia in considerare pe
amindoui.
in ceea ce privegte protectia terenului de fundare impotriva poluErii cu
lixiviat, monitorizarea trebuie s i aibi in vedere (Fig. 4.24):
> agentii externi care duc la producerea lixiviatului (precipitatii - intrarea
in sistem)
> infiltrarea lixiviatului prin structura multistrat a depozitului
> ie~ireaagentului poluant din sistem ~i infiltrarea lui Pn teren $i acvifer.
 suprdaw /"
Etanvare de
ATMOSFERA

4 G"
\'\

A
\ MEDIU SENSIBIL

FUNDARE Llx>vlnl

-
-
Zona vadoasi
1 &&$ae
r.

Figura 4.23. Mediul fnconjurritor sensibil lapoluarea determinatz

de un depozit de depuri

Cantitatea de lixiviat generati de un depozit de deqeun depinde de datele

climatice dm zoni , de caracteristicile acoperirii depozitului $i de cele ale
de~eurilorstocate. Ea poate fi evaluag w d cont de inliltraha apelor de
suprafag $i subterane, de precipitahi, de cantitatea de de~eunlichide stocate. de
apele de qiroire ?.n amonte qi aval, de evapotranspiratie qi de cantitatea de lichid
absorbit2 de dqeuri fpisaillon, 1995). Existi o mare variabilitate a cantia* de
lixiviat produs:. in literatura de specialitate existi destul de pupne date ?nacest
domeniu. Spre exemplu, pentru un depozit de deveuri menajere Bisaillon (1995)
r a p o W o valoare medie de lixiviat produs de 52 m3/zi, GI%sB precizeze
suprafafa pe care s-asmegistrat ace&& valoare. Koemer $i altii (1994) dau date
referitoare la depozitele dm SUA:in NE SUA - 10000 Vhalzi = 10 m3/ha/zi, iar
pentru zona New York - 19000 W z i = 19 m3/ha/zi.
fn tabelul 4.5 este dati o schmi a factorilor care a f e c t d volumul de
lixiviat generat (Sharma, Lewis, 1994).
Din punctul de vedere a1 eficacitiltii structurii de izolare a deqeurilor
(depozitul de deseuri), pot fi identificate dou5 tipuri de cediri:
A. Cedarea structurali - unul sau mai multe componente ale
depozitului cedeaz5 din punct de vedere a1 suucturii (deformatii
excesive $i/sau apariha unor direchi de curgere)
 B. Cedarera functionali - sistemul nu mai poate hdeplini funcfia pentru
care a fost proiectat brevenirea poluirii mediului hconjuritor)

Cedarea stmcturalfi poate inte~eniindependent de cedarea funcfionali. Mai

mult, pentru sisteme multistrat, wa cum este un depozit de deveuri, cedarea
structurali sau funchonal8 a unui component nu determinir in mod necesar
cedar= intregului sistem.
Cedarea functionali poatefi definitA h doui moduri:
concentratii excesive de poluanti htriun punct critic din interiorul sau
imediat fn exterioml sistemului
contaminare excesivi a unei resurse natude (de exemplu teren de
fimdare) la distan@ fag de sistem.
fn scopul monitoriz~icedkii stmcturale qi functionale pot fi abordate trei
shakgii:
I. moni'torizarea integritztii etanglrii - prin mElsuriitori de deformahi
$i de propagare a fisurilor
U. monitorizarea infiltratiei prin etanqare - prin misuritori de
umiditate, debit $i concentrahi de poluanpi
1II.monitorizare extern5 - prin m5sulsfari de concentraG de poluanti h
exteriorul sistemului. 0 astfel de stratege ajut5 la detectarea c e m i
funchonale. Ea se poate realiza prin:
- misurtitori succesive ?n acelqi punct pentru a determina timpul
de sosire a poluantului;
!n,""aI*l ?,!",*!'alJs,e~ '(I
 - mburitori succesive in puncte diferite pentru estimarea
vitezelor de transport;
- rn&urfitori unice in diferite puncte a concentratiei de poluanti
pentru a delimita zona afectati.
in tabelul 4.6 sunt reunite cele mai cunoscute metode utilizate pentru
monitorizare.
Tabelul4.6. AbordGri ale monitorizGrii - metode utilizure

Legend& C - conventional, D - cu aplicatii din ce in ce mai dese

(in dezvoltare), R - rar, N - inadaptat
Pentru problemele specifice depozitelor de de~eurisunt date in tabelul 4.7
c5teva tehnici de monitorizare.
in cele ce u r n & sunt ahordate doul din cele trei strategii posihile, ~i
anume:
P monitorizarea integritgtii etan$%rii
9 monitorizarea infiltratiei prin etanqare
~i detaliate metodele de obt~nere a datelor necesare pentru urmfitoarele
probleme:
defecte de compactare a barierelor minerale sau zone cu goluri
sau permeabilitate ridicatH in barierele naturale - monitorizare in
faza de executie
defecte in gwmembrana - monitorizare in faza de executie, post-
construc$ie$i exploatare
infiltratii excesive prin sistemul de acoperire - monitorizare in
faza de exploatare
stabilitatea taluzelor - monitorizare in faza de executie, post-
constructie ~i exploatare
tasfiri excesive - monitorizare $ faza de exploatare
infiltrqia poluantilor prin etaqarea de b~ - monitorizare in faza
de exploatare
Tabelu14.7. Exempie de tehnici trodifionale fi moderne de monitorizare pentru
problemeie specifice depozirelor de defeuri)

1. Cedarea talumilor
rezistentei la forfecare
- extensometre cu coarda vibrant8

- extensometre

- captori penhu mburarea vitezei de curgere

in stratele de drenaj

- supraveghere seismic6 "Crosshole"

5. Zone cu goluri $i - radar, refractie, reflexie seismic2
permeabilitate ridicaa pentru
barierele minekle existente pe
- tomografie seismic2
- supravegherea gazelor din teren
amplasament sau aduse (defecte

fibre optice in jurul shucturii

6. Migratia lixiviatului din - metode rezistive $i electromagnetice de
sistemul de stocare; captarea supraveghere in suprafa@
urmelor de lixiviat de c2he
peretii permeabili reactivi

7. lnfiltratia poluantilor prin

etanvrea.de b a a $i peretii
verticali de etan$are
8. Scurgeri prin geomembrana - sisteme de detectie electric2 sau optic2
(defecte)
- senzori termici de curgere in amonte,
9. Curgerea lixiviatului prin interiorul $i avalul peretelui
pereoi permeabili reactivi - senzori electro-chimici
. - senzori de pH $i conductivitate
 Defecte de compactare a barierelor minerale sau zone cu goluri sau
permeabilitate ridicatri in barierele na~urale
Aceast5 problem5 se refer5 in special la barierele argiloase existente pe
amplasarnent sau puse in o p e 6 prin compactare.
Monitorizarea se face in faza de execurie $i reprezinti de fapt un control al
barierei din punct de vedere a1 performantelor hidraulice.
Barierele minerale utilizate pentru depozitele de de~euriau permeabiliwi
foarte scaute. Valoarea ceruti pe plan international pentru coeficientul de
permeabilitate variazfi intre 10" $1 mls, functie de tipul de de$eu stocat ~i
de tipul de barier5 (etan~aresau terenul de fundare din amplasament). Astfel de
valori sunt dificil misurabile pe teren.
Aparatele folosite de obicei pentru m5surarea directi a permeabilititii pe
t a n sunt:
P incerc5ri in foraje
P permeametru cu presiune de aer
P permeametru Guelph
> infiltrometre inelare, simple sau duble
Aceste aparate au intrat practic in uzul curent.
Astfel de in~erc5ripe teren se realize& in clteva puncte de pe suprafapi ce
trebuie controlati. Datoriti timpului pe care I-ar necesita ~i a dimensiunilor
suprafetei, un control dstaliat al intregii suprafete nu este economic. Avlnd in
vedere variabilltatea spatial2 a caracteristicilor atit ale terenului de fundare, clt
~i a stratului de argili compactat%,o astfel de analizil poate fi insuficienti. De
aceea, astfel de m5suritori directe sunt acompaniate de mhur&toriindirecte, de
tip geofizic (subcapitolul 4.3.1).
Defecte in geomembranri
Geomembranele sunt materiale omogene care nu sunt poroase ~i de aceea nu
existi spatii prin care lichidul s5 poati trece. Cu toate acestea, macromoleculele
din geomembrani lasi Fntre ele spatii minuscule prin care totu$i lichidul poate
trece. De asemenea, exist2 posibilitatea difuziei substantelor chimice sau a apei
sub formi de vapori. Aceste do115 forme de curgere prin gwmembran5 permit
trecerea unei . cantitati extrem de mici de lichid sau vapori, valorile
permeabilititii echivalente cu cea din cazul piimiinturilor fiind de aproximativ
0.5 XIV'" 0 . 5 ~ 1 0 cm/s
~ ' ~ pentru vapori de api [Koerner, 19941. Principalul
mecanism de p5tmndere a apei $i substantelor chimice r5mlne curgerea prin
defecte. Cele mai multe defecte apar in faza de punere in oper5 a
geomernbranei. Dintre acestea se pot cita [Monjoie qi altii, 19921:
- defecte de sudur2 (cele mai frecvente). Statisticile a r a a c5 atunci
clnd nu existi un control riguros frecventa medie a defectelor este
de 1 la 10m de sudur5 [Giroud ~i altii, 19891. Diametml maxim al
unui astfel de defect este de 1 la 3mm.
 - defecte in zonele de racordare a geomembranei la constructiile
anexe;
- defecte datorate elementelor granulare ascutite sau circulatiei
utilajelor. Diametrul maxim in acest caz este de IOmm.
A$a cum se poate constata, astfel de defecte sunt relativ des inbilnite $i doar
un control riguros qi o monitorizare atenta poate evita consecintele lor, mai ales
in conditiile in care dupl depunerea de~eurilorrepararea eventualelor defecte
nu mai este posibili.
fn faza de executie controlul se poate face $i automatizat, cu conditia ca
geomembrana s i fie echipati cu o serie de senzori caresfi detecteze eventualele
defecte $i care apoi, in faza de exploatare, pot ofe'eri o monitorizare completa a
etan$%iicu geomembrani.

matura
tensiune 15-30kV de alama
1
geomembrana
deterioratZ

Figura 4.25. Sistem de detectare n defectelorprin baleiaj electric

Exist* in prezent geomembrane care au f a p inferioarfi conductoare. Stratul

conductor este Pncrircat prin inductie, iar f a p neconductoare este testa^ prin
baleiaj electric. Orice perforaFie declan~eazlo scinteie ~i o alarm5 sonorH
(Fig. 4.25).
Un alt sistem de detectare a defectelor este cel care utili- captori
conectati prin fire electrice la un calculator central. 0 sun5 de curent electric
este plasata pe geomembranl iar captorii mhoari intensitatea curentului
electric (metoda Senzor, Fig. 4.22). Eventualele perforatii vor genera valori
anormale ale intensitfitii curentului electric care sunt inregistrate pe calculatorul
central sub forma unor virfuri in diagrame tridimensionale.
Metodele prezentate permit detectarea defectelor in geomeqbrani in faza de
executie. Evident, defecteie nedetectate vor duce la aparitia unor scurgeri prin
geomembranl in faza de exploatare.
Injiltrafii excesive prin sistemul de acoperire
Infiltratiile excesive prin sistemul de acoperire reprezina o s u r d
suplimentari de producere a lixiviatului, ceea ce implici o solicitare supli-
mentari asupra sistemului de etanqare de baz& plus un volum suplimentar de
lixiviat de stocat $i tratat.
 Figura 4.26 prezinti schema de colectare a precipitatiilor $i principalele
d u r 5 t o r i care se pot face pentru a detecta infiltratiile excesive.

1 Lixiviat

Figura4.26. Schema de colecatre a precipitafiilor gi principalele mdmrdtori

Pentru m k u m e a infiltratiei prin sistemul de acoperire se pot utiliza lisimetre

de suprafa@(Fig. 4.27).
-F

Figura 4.27. LisimeNu pentru mrisurarea injlltratiei prin acoperire

Nivelul de lixiviat dim depozit trebuie mkurat ~i monitorizat ?npermanen@.

Aceasta se poate face, de exernplu, cu piezometre. figura 4.28 este
 Figura 4.28. Piezometre pentru mcinrrorea nivelului de lixiviot la b a a
depozitului
IjrezentatA instrumentarea bazei depozitului de de~euride la Montreuil-sur-Barse
(Franp) [Weber $i altii, 19961.

Stabilitatea taluzelor
fn depozitele de deqeuri exis@ mai multe posibilititi de cedare a taluzelor ?n
timpul excavatiei, a umplerii cu deveuri ~iin exploatare, dup5 inchidere.
Elementul specific analizei de stabilitate, care decurge in principiu dupi
regulile clasice din mecanica phhturilor, il constituie faptul c i at&t acoperirea,
c2t $1 etaqarea de bazi sunt de tip multistrat, alc8tuite at2t din materiale
naturale, &t $i geosintetice, cu proprietftti mecanice diferite.

fn figura 4.29 sunt a&tate diferitele mecanisme de cedare a taluzurilor [dupH

Mitchel! gi Mitchell, 199 11.
a) alunecarea taluzului ~i cedarea bazei - acest tip de cedare p a t e
apare in timpul excavZirii $i instalirii etan$&ii
b) smulgerea etanSji~din tranveea de ancorare - deplasirii etan$irii i
se opune forp de frecare pe interfap etaqarelteren $i forp de
ancorare
c) cedare prin masa de de~euri- apare dupii umplerea depozitului peste
o hil@ne critic8
d) cedare prin deveuri, e-are $i fundatie - apare in cazul terenurilor
de fundare slabe
 -
e) c-dare prin alunecare de-a lungul sistemului de etanvare alunecarea
se produce in lungul suprafetei de rezisten@minimi
f) cedare prin sistemele de acoperire - datoritfi existenlei unei interfete
cu rezistenp la forfecare sc&ut& (ca de exemplu geosintetic
/material mineral)
g) tasiri excesive - pot detennina cedgri ale taluzelor datoriti forjelor
de intiodere $i de smulgere pe care le exercitfi asupra etangzi.

Figura 4.29. Mecanimele de cedare a taluzelor intr-un depozit de de~euri

Evident. unul dintre factorii principali care pot duce la amorsarea unei
alunecgri este presiunea apei din pori care poate crgte datoriti crewrii cantit5ti;
de api care cade pe sistem (precipit&i sau aport voluntar de ap5) $1 in cazul
existentei unei disfuncfii a sistemului de drenaj (Fig. 4.30).

- crcste greutateadeseurilor
- crcste presiunea apei din pori - infithatie

Figura 4.30. Amorsarea unei alunecrin' datoritd injilhatiei excesive

fn afar5 de parametrii referitori la infilmtie $i care au fost deseri~ianterior se
mai monitor&zZt:
deplasarea componentelor geosintetice ale sistemelor de -are
plus foqele de tractiune preluate de fiecare componentii. fi figura
4.31 este prezentat dispozitiwl utilizat de Gourc $i a19 (1997) la
. d e p o z h l dela Montreuil-sur-Barse din Franpi. Sistemul de etangare
. . este alc5tuit dintr-un strat de a1gil5 compactati ~i o g e o m e m b d
protejatii de un geotextil. Deplasirile au fost mhurate in 18 puncte
cu ajutoml unor captori electnci.

Agura 4.31. Dispozitiv de md:surd a deplasarilor difritelor componente

ale unui sistem de etangare
 deplasiinle laterale ~i hclinarea cu %jutom1hclinometrelor. h figura
4.32 este exemplificati o panti a unui depozit de dqeun din
Gemania instrumentattih acest scop.

Figuro 4.32. Instrumenturea unei punte pentru rnrinroreu deplusirilor

luterule.

0 alti &ti importanti de intrare h modelul de. analizi a stabilitihi este

valoarea unghiului de frecare la interfa!a dintre diferitele componente ale
dispozitivului de etanpre de pe panti (de exemplu geomembranUargili,
gwmembran~geocompozitbentonitic, etc.). Ea.poate fi ob$nutii fie din incerciui
de laborator, fie din hcerciri de teren. fn cazul utiliziirii unui gwconrpoiit
bentonitic, acesta trebuie s i fie hidratat pentru a putea avea o permeabilitate
foarte s c h t A , de ordinul a 10." d s . Bentonita hidratati a v h d un ungh de
frecare s c h t , poate apare o suprafag de cedare trecind prin interiorul stratului
de bentoniti. h tabelul 4.8 sunt date dteva valori ale un&ului de fiecare
intern3 pentru diferite tiguri de geocompozite bentortitice [Koemer, 19941.
Instrumentarea unei astfel de e t q i i r i din acest punct de vedere se face cu:
- doze de gips pentm controlul umiditiitii stratului de sub
geocompozitul bentonitic
- pl2cup din fibre de sticlg pentru controlul urniditihi bentonitei
- mkrci teusiometrice pentru d u r a r e a deplasirilor h planul median.
h acest scop se inregistreazi deformatiile pe perechi de puncte - sus
$ijos , iar diferenp indici deplasarea relati* a planului median.
Pentru monitorizarea taluzului in ansamblu mai sunt utiliza{i capton electrici
sub formi de benzi care pot mksura depljsarea pe direc+
perpendicular&pe orientarea lor. Un circuit electric este hcorporat in cele do&
benzi paralele (Fig. 4.33) care sunt hgropate in stmctura monitorizat2.
Distorsiunile produse datorit5 deformahei influenteaza rezistivitatea electric%.
Tabelul4.8.Valori ale parametrilor rezistei7,tei lafo&aa intemd
penmt 4 geocompozite bentonifice

Nofa: - "& 0"se referli la probe hidratate sub acela~iefort nonnal ca gi cel
sub care s a produs forfecarea;
- "fAo" se referi la pmbele hidratate fir3 efort normal:
- efortul normal a a variat intre 0.7 kPa $i 140kPa.
- .
Cedare 1prin alunecare
C i t electric
parale1 A

Figura 4.33. Ilustrarea utilizijrii benzilor electrice pentru derectarea cedijrii raluzelor

157
 mA Taluzele depozitelor de deqeuri
pot fi ranforsate cu geosintetice
(geotextile sau geogrile) in scopul
II 10 9
realiz3rii ~ ~ pante
m r mai abrupte
$i a mirririi volumului de de~euri
depozitat pentru aceea~isuprafag
de teren ocupatg. in acest caz,
existi posibilitatea realidrii unei
monitoriziri specifice cu ajutorul
unor captori inductivi pentru
evaluarea intinderilor geogrilelor,
captori Glotzl pentru mirsurarea
presiunii iatmte.
Tasciri excesive
Una dintre cauzele posibile ale
contaminarii terenului de fundare .
este cedarea etan~irii de bazii
datorita tasirrilor diferentiate.
2
Figuro 4.34. Schema sistemului de urmdrire Tasarile corpului depozitului
a tasrin'lor sunt estimate ?n faza de proiec-
tare, dar valorile greutatilor volu-
mice care intri Fn acest calcul sunf
foarte incerte. De aceea se impune vi o urmgr~rea acestora.
M5swiltorile se fac in general cu tasometre qi extensometre. in figura 4.34
este prezentaa o schemir de instrumentare .
Punctele de m2sur2 pot ti:
-
- externe in scopul de a avea valori de referin@ ~i a calcula tasarile
absolute (A)
- de control (1 - 15) - pe periferia mnei
- de referinp (restul punctelor) - amplasate pe acoperirea final2
pentru a inregistra taswile degeurilor.
Mirsurirtorile se fac atit in faza de construcfie, cit vi in timpul umplerii
depozitului qi periodic in faza de exploatare.
InfiIha[ia poluanfilor prin e l w a r e a de bazri
Este ultima faz2 de monitorizare intern& Ea se poate face fie prin mirsuri3tori
ale debitului infiltrat prin diferitele sisteme de etanpre, fie prin mi3sur5tori ale
concentratiei diferitilor poluanti in lichidul infiltrat.
MHsufitorile de debit pot fi facute prin intermediul sistemelor deja instalate
de colectare ~i drenare a lixiviatului, sisteme obligatorii pentru depozitele
ecologice de de~euri.
Cea mai simpli qi eficienta metodi este instalarea unor lisimetre. Ele sunt
drenuri amplasate sub etanpre qi sunt destinate sfi colecteze lichidul care
traversezi e w a r e a . Aceasta presupune existenp unei suprafete etanye
dedesubt, de exemplu o a doua geomembrana folosiki ca etaqare secundarii ?n
depozitele de de~euritoxice. h figura 4.35 este prezentati schema unui astfel de
lisimetm [Swarbrick, Koupai, 19971. . ,.---hza hpweabih

Figura 4.35. Schema unui lisimehu.

h scopul e s t d r i i concentrahei de poluaqi care au traversat bariera
hidrauliG, se pot face mbufitori directe de concentraGe, de pH, wnductivitate
$i turbiditate pe lichidul colectat cu ajutoml lisimetrelor sau se pot utiliza sisteme
de deteche electrochirmce. Astfel de sisteme funchoneazi pe principiul
mod5c&rilor caracterishcilor fizico-chimice ale senzorilor ?ncontact cu un solid
sau un fluid. Aceste modific2ri sunt convertite ?n impulsuri electrice sau optice.
Sistemele senzoriale de deteche pot fi grupate ?ntrei categorii:
- senzoripm~ctuali
- senzori liniari (cabluri)
- sisteme compuse alc5tuite din senzori punctuali $i/sau cabluri care
acoperi o mu5 mai largi (de exemplu, cablul poate fi amplasat astfel
hdt s i acopere o suprafap mai extinsi).
h figura 4.36 sunt schematizatecele trei categorii de senzori electrocbimici.

~ i g u r 4.36.
a Senzori eiectrochimici.
 in scopul de a avea o imagine asupra cantitatii de lichid ce poate migra prin
etanqarea de bezil, in tabelul 4.9 sunt date valori ale debitului pentru diferite
tipuri de etan$%ri[Giroud $i altii, I994 in Raportul TC 51.
Tabelul4.9. Debilu! de infilrratie pentru diferite tipuri de etan$iri

Tip etangare Debit (!/ha/zi)

100.000 pentru k = 10.' mls
10.000 pentru k s 10.' m/s
Etan~areminerals
geornembran& 1.000 pentru k m/s
100 ventru geomembrani vusi in over8 cu un
I stric;controide calitate '

1 10 pentru o etanvare compoziti continind

Etan$are co~npozita pimlnt cu k -1 0.' - 10.' mls
simpla 0.1 pentru o etan~arecompozitB continind
pElmint cu kzl o - mls
~
=0 pentru o etanvare compoziti dubli in care
Etan~arecompozitZ
fiecare dintre cele doui nivele de etanqare
dubla
contine pamlnt cu ks1 0-9m/s

4.4.3. SISTEM EXPERT PENTRU

MONITORIZAREA UNUI DEPOZIT DE DE$EURI
Sistemul expert pentru monitorizarea depozitelor de deveuri se concretizeaz3
intr-un ansa~nblucomplex de aparate de misufi, cabluri de transmitere a
semnalelor, plici de achizitie, calculator, program expert de analizfi a datelor
(misuritorilor) ~i de decizie sau alarmare.

Aparate de rniisurLi
Sursa primari? privind diferitele date referitoare la depozitele de deveuri o
reprezinti aparatele de m5sur8.

in prezentul sistem expert s-au utilizat:

inclinometre pentru misurarea depiasirilor laterale $i a Pnclinirii
0 tasometre pentru misurarea tasarilor
debitmetre pentru miisurarea debitelor
aparate de misuri a rezistivietii in situ pentru evaluarea calitiFii
stratului compactat
a aparate de detectare a scurgerilor prin geomembrani
in acest mod se determini:
 9 Inclinarea taluzurilor:
M i U k Y

Figura 4.37. Rezultateprivind inclinarea taluzurilor

P debitul infiltratiilorprin sistemul de acoperire:

lnfiltratii prin sistemul de

acoperire

Figura 4.38. Raultateprivind in$lrra{iileprin sislemui de acoperire

> tas3.ri pentru masa de de~euri$i pentru terenul de fundare:

Tasari

Figura 4.39. RezuNate privind tasririle terenului ,vi a masei de deseuri

161
 P inflitratia lixiviatului prin sistemul de etan$are:

Migratia lixiviatului

Figura 4.40 Rezultate privind debitul de lixiviat infil*at

9 drenare lixiviat (concentratii de materii organice in suspensie ~i

debitul de lixiviat colectat prin sistemul de drenaj):
Concentratii de materll organice in
suspensie

Figum 4.41. Concentraiia de materii solide in suspensie in lixiviaful recoltal

prin sistemui de colectare $i drenaj
Drenare iixiviat

Figura 4.42. Debitul de lixiviat colectat

 F deformafii laterale ale peretilor verticali de etaqare:

Deformatii laterale ale peretilor

verticali de etankare

Figura 4.43. Rezultate privind deformaofle laterale ale peretilor verticali de etanfare

9 scurgeri prin g e o m e m b d datorate defectelor de suduri sau

accidentelor la instalare:

Scurgeri prin geomembrana (defecte)

Figura 4.44. Controlul etanfdrilor cu geomembrane prin mhrritori electrice

163
 9 defecte de compactare ale e t q i < i minerale:

FZra4.45. Detectarea defectelor de compactare prin m6mrcftori

de rezistivitate electric6
Cabluri de transmitere date + plcici de a c h i w e
RealizeazFi transmisia datelor analogice de la aparatul de misud p K a la placa
de achizitie din calculator.
Aceasta transform2 semnalul analog primit btr-unul digital, accesibil
calculatorului.
Calculator + program expert
Calculatorul reprezinti "centrul" de achizitie gi analizi a datelor primite de la
aparatele de m u r l .
Pentru realizarea uuui sistem expert se poate utiliza un calculator PC p r e v k t
cu placi de,baza ISA (pentru a putea f i compatibil cu plicile de achiu$e) gi a v h d
instalat Excel 5.0 (cel pu*)
Programul propnuzis de achizitie gi analizii a fost scris in Excel 5.0, sub Windows
'95.
Acest program este conceput ca un program mono-fereastain care se prezina
in timp real urmiitorii parametri:
9 inclinarea taluzurilor
9 debitul infiltratiilor prin sistemul de acoperire
F tasirile terenului de fundare $i ale masei de de$euri
F infiltraha lixiviatului prin sistemul de etanvare
9 concentratia de materii solide in suspensie gi debitul lixiviatului
>- deformatiile laterale ale pereFor verticali de etanvare
>- scurgeri prin geomembrani
9 defecte de compactare.
ultimele doul reprezentind parametri monitoriza+ in faza de execufie.
 0 imagine a ecranului in momentul rulirii programului poate f i ca Fn

[-
:::
"
I,.".
~L..............
II.I*.I"I"I

A-
4
.. ;;L-5 - !,_ .,.O:.y-:-.-
C."-_,lrl..,UI.

4 . .
. ; #.

,,, .,I !:.p.,.

. ...;

!.,!.? I
.-
-

. ...
*:
I s . 3.
- 1. I . 4. i. i. 1. t* 4. !. ,
=: . 8: , $2 ''1I
..

Figura 4.46.Fereastra sistemului expert

Unii parametri au valori limiti:
- - - - - - - - - limit&de atentionare
limita maxim dmisibili

Programul afi$eaz&in caz de dep&ire un mesaj de genul celui de mai jos

impreung cu un semnal sonor ce nu va Fnceta decht dupp citirea mesajului mai
sus mentionat.

Figura 4.47. Mesaj de avertizare

165
 in cazul atingerii limitei de atentionare sau a limitei maxim admisibile, dup5
caz, sistemul va oferi o gami de decizii $i acriuni care pot fi luate pentru
remedierea situaTiei.
De exemplu, Fn cazul aparitiei mesajului de avertizare din figura 4.47,
referitor la depi~irea concentra~iei maxime admise de materii solide in
suspensie in lixiviatul recoltat, vor apare m5suri posibile de luat penhu
pisharea sistemului de drenaj la capacitatea proiectaa, ca de exemplu curitirea
a cestuia prin sistemele special prev&ute in acest scop.
in faza de constructie, cAnd se monitorizeazri defectele apirute in
geomembrani yilsau etanyarea minerals, sistemul va semnala aparitia unui
defect, localizarea sa in spatiu yi, in func!ie de voltajul misurat poate da
indica$i despre mbimea acestuia. in cazul geomembranei se va actiona penhu
repararea defectului prin petice, in conformitate cu p r c e d ~ r ade :were in
operi specific5 produsului. fn cazul etan~iriiminerale, in zona cu rezistivitate
necorespunzAtoare se vor realiza m5suritori mai precise (de laborator sau pe
teren) pentru determinarea permeabiiititii ~ i daci, este cazul, se va trece la
recompactarea zonei.
Tot in faza de conshuctie se monitorizeazi tassrile terenului de fundare,
care, dacH se constati c i sunt mai mari decit cele previzute in proiect, pot duce
la luarea unor misuri de consolidare a terenului sau de neumplere a depozitului
la capacitatea proiectaa.
 R E S T ~ N G E R E AEFECTULUI P O L U ~ I L O R
$1 DEPOLUAREA TERENULUI DE FUNDARE
5.1. TEHNICI DE RES-GERE A EFECTULUI P O L U ~ U L O R
DATORATE D E P O Z I T ~ L O RNECONTROLATE

in ceea ce priveqe re-gerea $i eliminarea efectului poluiirilor terenului

de fundare, sunt posibile doui abordiri principale: confinarea ~i depoluarea.
Foarte utilizati in cazul depozitfirilor necontrolate confinarea constft in
izolarea poluantului de mediu prevenind transmiterea poluirii de la mediul
contaminat la cel shitos. Acest procedeu nu duce la curilirea zonei poluate.

Obiectivele ce se pot realiza prin confinarea unui amplasament poluat sunt:

> evitarea extinderii poluirii sau agraviirii consecintelor sale prin oprirea
alimentcirii continue de la nivelul sursei;
> crearea in jurul amplasamentului contaminat a unei incinte, destinati sH
diminueze fluxul poluantilor ciitre exterior, in particular prin mentinerea
in interiorul zonei circumscrise a unor condiyii hidraulice favorabile care
implici asocierea structurilor de permeabilitate s c k u t i cu pompiri sau
drenaje (a se vedea Cap. 3, 5 3.3).

Exist?? situayii, destul de rare, clnd solutia (capcan&hidraulici) poate sB fie

realizati numai prin folosirea pompirilor corect dimensionate. Confinarea
hidraulici este mai sensibili in special in cazul unor intreruperi de functionare
dec3t confinhrile ce folosesc ecrane impermeabile.

in figurile 5.1, 5.2 $i 5.3 sunt prezentate trei solutii careasociazi ecrane
impenneabile ~i pompiri.

Cea mai modemi abordare a soluyiei de confinare consti in folosirea tn

paralel a ecranelor $i mHsurilor hidraulice, deoarece, din practici a reie~itc&
ecranele nu pot asigura o etanvare perfecti, existind un debit rezidual
ineuitabil.
 I)IKli(?J'lA Ill',CURGERE
A Al'E1 SUB'I'IJKANI<

5.2. PFUNCIPII GENERALE DE DEPOLUARF. A

TERENURILOR DE FUNDARE
Tehnicile de depoluare au ca scop restituirea amplasamentelor intr-o stare pe
cgt posibil apropiaa celei initiale (inainte de poluare). Aceste tehnici constituie
solutia de viitor case se preteaz2 cel mai bine mentalitiltilor actuale.
Bazate pe procedee cornpatibile ecologic, aceste tehnici trebuie s2 dspunda
pe d t posibil criteriilor urmitoare:
9 sfi tndepirteze sau s i neutralizeze materiile poluante;
b sH influenteze c&tmai pu!in posibil resunele puse ln o p d (api, aer,
energie, capital etc.);
> sfi nu provoace
I
emisii secundare (aer sau ap8 de proces);
P s2 obtinh un randament ridicat al reciclarii materialului tratat;
9 sfi m~nipizezecantitatea $i periculozitatea potential2 a materiilor
raiduale;
b s i nu produci substan@ toxice noi, prin indepartarea sau transferul
celor deja existente.
Tehnicile de depoluare cunoscute pot fi clasificate astfel:
- tehnicik fuice care constituie marea majoritate a tehnicilor utilizate
ast5zi constau in transferul yi concentrarea poluanlilor c 2 k
punctele de recuperare, utilibndu-se fluide existente in p h & n t(aer
yi gaz) pentru transportul lor. Aceste tehnici comb~nfiactiuni in-situ,
on-site gi ofl-site. Actiunile on-site sunt in general cele ce tin de
tratarea aerului $i apei ce servesc transportului poluantilor. Actiunile
off-site constau in tratarea produselor puternic contaminate ce
 provici din depoluare ~i necesit5 o tratare in centre corespunzitoare
din motive de securitate;
- tehnicile termice sunt bazate pe incinerarea, gazeificarea sau
piroliza la temperaturi mari. Aplicate in general piminturilor
excavate, existi citeva sisteme de tratare in-situ.
- tehnicile chimice sunt utilizate pentru dishugerea, fixarea sau
neutralizarea compu$ilor toxici. Putin aplicate direct pim2nturilor
contaminate, ele intewin mai des in completarea procedurilor fizice
pentru tratareaapei $i a gazului de proces;
- tehnicile biologice (biodegradarea) constau in degradarea
poluantilor prin activitatea microorganismelor. Degradarea poate fi
aerobi sau anaerobi, eficacitatea mai mare $i un control mai u$or
determinind utilizarea primei metode. De$i u$or de realizat in
laborator datorita faptuki cfi p*-m&%ii!&e cunesciit ~i peluantii
sunt bine determinati, biodegradarea se dovede9e foarte dificil de
controlat in teren datorita complexitatii situatiilor (pimgnt
neomogen, poluanti multipli, etc.). Cu toate acestea biodegradarea
este des utilizata, mai ales impreun5 cu o tehnici fizici.

53. TEHNLCI FIZICE DE DEPOLUARE

A TEFtEPlrURILOR DE FUNDARE
53.1. EATMQLA SUB VLD
Printre tratameutele fizice, extragerea sub vid prezinta avantajul de a fi o
tehnologie ce a demonstrat o mare fiabilitate legat2 de rezultate extrem de
semnificative. D e ~ este
i o tehnologie simpli, ea necesita o mare experienF din
cauza diversiGtii p&m2nturilor ~i a poluantilor ht&lniti. Calit2tile sale
principale, inafari de competitivitatea En ceea ce prive~tecostul $i performanta,
sunt fiabilitaiea $i adaptabilitatea la diversele probleme intilnite.
Procedeul se bazeazi pe principiul depresurizfrii unui pimgnt contaminat,
depresurizare urmati de aspirarea $i tratarea vaporilor poluanti prin intermediul
unei pompe de vid. Aceasa tratare se aplici la poluiri cu produse volatile sau
semi-volatile pentru care constanta lui Henry este mai mare de 0,Ol gi presiunea
vaporilor este peste 0,5 mm coloani de mercur. Procedeul este bine adaptat in
mod special solventilor organici $i hidrocarburilor aromate.
Tratarea aemlui aspirat poate fi realizati prin oxidarea tennick catalitici.
prin condensare sau adsorbne pe cirbune activ. Dupi natura qi concentratia
poluantului se pot folosi toate aceste metode sau doar unele dintre ele.
0 platformi? de extractie sub vid este, inainte de toate, o unitate mobili ce
cuprinde urmZitoarele elemente (Fig. 5.4):
- o tubulaturg de admisie a gazelor poluante;
- un separator de aer / a p i previzut cu filtru;
 - o serie de valve electrocomandate ce permit controlul automat al
concentratiei de poluant sub limita inferioari de explozie;
- o pompi de vid ce asiguri o diferenF de presiune $i un debit variabil.

Figura 5.4. Dispozitiv de extracfie a fmei gozoase qi procedeul de trotore,

Tratarea vaporilor este realizati prin:

- un schimbiltor de cildurli ce permite preEncHlzirea vaporilor;
- ~i1sau o camer5 de combustie;
- ~i 1 sau un pat catalizator;
- ~i 1 sau un condensator pentru ricirea gazelor poluate;
- vi / sau un pat de cgrbune activ ce permite adsorbtia poluantilor.
Eficacitatea acestei platforme poate garanta o distrugere variind de la 95 %
la 99% dupi investitia realizati, fiind de subliniat cH criteriile de functionare
sunt dictate de natura ploluantilor, natura geologici a pHmintului, adhcimea
apei subterane qi grosimea p2mlmlntului contaminat.
Aceasti tehnici de extractie este bine adaptaa p8minturilor nisipoase
pierziind din eficacitate in cazul pIimAnturilor argiloase care prezinti o
puternici for@de retinere a solventilor.

53.2. TRATAREA PRINZNJECTARE DE AER SAU VAPOR1

Reabiiitarea terenurilor situate deasupra ptinzei de apii subterane poate fi
realizatH prin tehnica de injectare a aerului sau vaporilor, tehnici denurnit5
volatilizare in-situ.
 Acest procedeu const5 in injectarea aerului sau vaporilor sub presiune Fn
pZmlnt cu scopul provoclrii evaporlrii compu~ilorvolatili. Vaporii toxici sunt
apoi recuperati prin puturi de extractie plasate in alternanB cu puturi de injectie
pi dirijati c&treun filtru de aer cu clrbune activ.
Eficacitatea acestei metode se bazeazi3 pe volatilit~teacompogi!or organici,
pe capacitatea lor de a se desprinde de particulele de plmlnt ~i de permea-
bilitatea p h l n t u l u i la aer.
Aceasti tehnicl este adaptat5 tratZrii phlnturilor nesaturate contaminate
prin solventi clorurafi sau prin produ~iorganici volatili, dar este utilizati uneori
in zone saturate, dacH acviferul este alcituit din nisip sau pietrip.
Pe plan mondial exist%numeroase tehnici de aplicare a procedeului, din care
se poate remarca procedeul UVB, care prezintH originalitatea combingrii
simultane a injecffirii de aer nepoluat cu extragerea aerului poluat, prin
intermediul unui singur piit forst pfrd ia niuelcl.: i.Wo: al acviferulm. Sub
efectul gradientului de concentratie existent intre diferitele faze, substantele
poluante sunt transferate in faza gazoasl pi neutralizate cu ajutorul unui filtru
cu ckbune activ (Fig. 5.5.).

Figura5.5. Schema de principiu a procedeului U. V.B.

 Pentru ameliorarea acestei tehnici, un dispozitiv de aerare cu azot (Fig. 5.6),
experimentat in Michigan, SUA, a aritat cH rata de eliminare a compu~ilor
voiatili a fost mgriti3 de 12 ori $i cH raza de actiune in plan orizontal a puturilor
a fost de cca. 6 m (fa@ de 4-5 m).

Figura5.6. Schema deprincipiu a aerririi cu azof

533.TRATAREA PRINFLOTATIE
Aceasti tehnicl, proveniti din industria rninieri, este adoptata pentru
pim6nturile putemic poluate, ce necesiti o excavare $i o tratare in loc. Ea p a t e
fi utilizati pentru o gin12 largi de poluanti ce contin in mod special
hidrocarburi, compugi organici pe bazi de clor, compugi cianhidrici, pesticide ~i
metale grele.

Principiul acestei tehnici consti in prepararea unui amestec de a p b p8mPnt

sortat $i agenti de suprafag tensioactivi in care se injecteaz2 bule de aer ce
preiau poluantii gi Ti aduc la suprafag in scopul formkii unei spume ce este
apoi recuperatk.

in functie de tipul de poluare gi de pimsnt, prin aceasti3 tehnici3 intr-o or&

pot fi tratgi 10-20 m"e pHmPnt.
 Principiul acestei tehnici se bazeaz2 pe circulatia unui curent electric in
@mint ce permite migratia particulelor inc5rcate citre electrozi poro$i, solutia
contaminatfi fiind recuperati prin pompare sau sifonare (Fig. 5.7).

Trecerea curentului electric induce trei tipuri de transport:

- electroosmoza care g e n e r e d mi~careaapei interstitiale de la mod

la catod;
- eletroforeza care determin5 separarea substantelor coloidale vi
materiilor in suspensie prin transferul dc sarcinl;
- el&~trolizficare nu ia in considerare decit mi~careareiativ5 a ionilor
fari a lua seama de transportul indus de faza lichid5.

fn timpul procesului, producerea de ioni H+ la anod tinde si creeze un front

acid dominant, care, in timp, determin5 chimismul mediului coborind valoarea
pH in functie de capacitatea de retinere a p&mbntului.Acest fenomen, deci,
faciliteazi procesul de desorbtie al cationilor din pimint.
Extractia electric5 este propus5 a se utiiiza pentru o larg5 varietate de
piuninturi (de la argile la nisipuri fine) contaminate de poluanti ionici, ca
metale grele sau anumiti compu~iorganici.
 SpHlarea phlnturilor este un procedeu fizic sau fizico-chimic ce constH in
separarea poluantilor din pamint $i in transfeml lor in@-o fazA gazoasi sau
lichidi cu ajutorul apei $i a energiei mecanice.
Aceast;? metodi este completati deseori printr-un proces de transfer de fa75,
prin separarea particulelor poluate $i a celor nepoluate printr-o tratare
biologici.
Metoda se aplici in mod special depoluIvii p8m2nhrrilor granulare.
Spzlare la mare presiune on-site
in lume existi la ora actual5 numeroase procedee utiliAnd spilarea la marc
presiune, toate aceste procedee derivlnd dintr-un model tip bazat pe
urmhtoarele principii (Fig. 5.8):

Figura 5.8. Schema defuncfionarea spilirii la mare presiune

- p&m&~tul contaminat este extras apoi transportat Pn stare ume& phH la

instalatia de tratare;
- compusul phmint - substan@ toxic&este supus unei injectasi cu apH la
mare presiune, cele douH elemente fiind separate (pres;unea de ordinul

- barilor);
materialul este apoi sortat in funcfie de granulozitate ~i triat &@3
dedsitate. P&nhtul este separat de substanlele toxice (tn g a a a l
codcentrate in p w l e fine ale phintului), de ccrpurile strAine pi
Iimbezit cu api;
 - fractiunea de pimgnt nepoluati este puss la loc sau reutilizati pentru o
noui folosinti. Apa de spilare cu substantele toxice este dirGati citre o
stgie de epurare. Aerul viciat este de asemenea tratat;
- substantele toxice sunt reprezentate de nimolul flotant pe de o parte $i
de reziduurile de sedimentare pe de altH parte.
Procedeul permite atingerea unor procentaje de depoluare variind intre 95 qi
99 %. Eliminarea piqii fine $i a corpurilor striine determinil o recuperare de
cca. 80 - 90 % a pim2ntului.
Procedeul descris poate fi combinat cu alte modaliati de tratare: biologici $i
termici.
Spcilarea in-situ la presiune normal6
Aceasti tehnici s-a adoptat pentru depoluarea zonelor i n care exploatarea
sau func$onaremu pot 5 i n t ~ r u p t eyi se poate aplica exclusiv pimhturilor
permeabile.
Infiltrarea apei se poate face in mai multe forme:
- din tranqee;
- din pumri verticale;
- din drenuri orizontale;
- prin stropire.
Pentru extractia apei se folosesc in general puturi verticale pentru cH
determinH o perturbare minimi a zonei contaminate.
Spcilarea in-sifulapresiune mare
Derivath din tehnologia jet-grouting (injectare cu lapte de ciment). aceasti
tehnici rimine limitath la cazuri izolate datoriti diminuirii foarte rapide a
presiunii cu creyterea distantei fati de punctul de injectare.
Totuqi un procedeu pus la punct in practici de firma Holzmann retine
atentia. Experimentat pe o zoni poluati de uleiuri gudronate $i cianide, acest
procedeu a constat In operarea sub o csmisuiala de tuburi cilindrice, baza
tubului fiind plasati la cel putin 0,5 m sub punctul inferior al pimintului tratat.
Descrierea procedeului Holzmann
Cu ajutorul unei prese vibrante sunt introduse in pimhnt tuburi cu
@ = 1,s m.
SpHlarea este efectuati cu ajutorul unei pompe de mare presiune (50 MPa,
300 Ilmin, 250 m/h la ievire). Energia cinetici dezvoltath este suficienti pentru
separarea uleiurilor yi pimintului. Simultan, pimantui este puternic agitat
formdndu-se un amestec ce se poate pompa, fiind alcstuit din pimint spilat $i
a p i continind particule fine yi poluanti.
Acest amestec este pompat la suprafap $i faza so~idpeste separata de cea
lichidi. Nivelul apei este mentinut in tub la nivelul apei subterane printr-un
regulator automat (Fig. 5.9).
in unitatea de separare solid - fluid (Fig. 5.10) fractiunea de pmdnt deja
spHlat este separati de apa poluati. DupZ o separare prin cemere printr-un ciur
cu ochiurile de 3 mm, separarea principali avind loc in doua hidrocicloane
paralele, cu o limit8 de separare de 60 mm. Apa de spalare contaminat8 este
-
evacuatii cIitre o statie de tratare.

Figura 5.9. Principiul injectcrii la mare presiune

.prraunuu*.w.

Figurn 5.10. Unitateo de separare

 Avantajele tehnologiei prezentate sunt:
9 posibilitatea localiz5rii zonei contaminate Entr-un mod precis;
P posibilitatea localidrii forajelor in plan $i in adincime, urmiirind starea
reall a poluiirii din teren;
9 posibilitatea de?o!Grii liib coastiueiii priwfuraje.

5.4. TEHNICI TERMICE DE DEPOLUARE

A TERENURUOR DE FUNDARE
Tratarea termici este utilizati pentm decontaminarea piiminturilor cu
mterii organice ugor oxidabile ~i convertibile in dioxid de carbon ~i apH.
Considednd ansamblul tehnologiilor existente, o instalatie de tratare
tennicii trebuie s l realizeze cel putin trei nivele de executie:
- prepararea nhm!uk~kxcavare,so* etc.);
- tratarea termicl propriu-ziss: uscare, extracfia sau distrugerea
~ ~

poluanfilor $i ricirea p&minturilortratate;

- katarea gazelor de extractie.
Actualmente, sunt utilizate curent doui metode:
- combustia prin ardere la peste I000 'c;
- piroliza prin incHlzire indirect& vaporii poluanti fiind oxidati ~i
purificati la ie~ireadintr-un cuptor electric (se ating temperaturi de
600 - 800 OC).
Se pot mentiona in acest context mai multe tehnologii:
- cuptor rotativ;
- cuptor cu incllzire indirece,
- cuptor cu pat fluidizat;
- calcinare directi.
Aceste tehnici necesit5 un sistem de purificare a vaporilor de extractie in
care poluantii sunt supugi la temperaturi de ordinul 1000 - 1300 OC.
Deci aceast5 tehnici, prin oxidarea gazului poate conduce la emisia de
produgi toxici: SO2, HCI, HF sau NO2 caretrebuie tratate la rindul lor.
5.5. TEHNICI CHIMICE DE DEPOLUARE
A TERENURILORDE FUNDARE

Tehnicile de tratare chimici au ca scop distrugerea poluanfilor sau de a-i

transforma intr-un compus maj putin nociv pentru mediu, prin intermediul unor
reacpi chimice fntre poluantii continuti in pitmint ~i un reactiv adiugat.
Conditiile necesare pentru o tratare chimicl sunt:
- un amestec intim al poluanplor din p h E n t cu agentul chimic;
- fnlhrarea detritusului ~i reducerea dimensiunii daterialelor,
- adlugarea de produse chimice in exces pentrb asigurarea unei
depoluhri complete.
 In tabelul 5.1 se prezinti in mod sintetic posibiiitHtile de aplicare a tratirilor
chimice in functie de natura pHmintului ~i a poluanrilor.
Tabel 5.1. Tabel recapitulativ a1 posibiliti{ilpr de tralare chimicri

A - ozotvH~O~Oxidare H - Extroctie cu acid

B - Oxidare umedG I - Neulrolizare
C - Oxidare in ultraviolete J - Precipitare
D - Reducere K - Pirolizci
E - Deciorinare chimicd L - Proredeu electrochimic
F - &tracfie cu solventi M - Polimerizare
G - Ertrac(ie SCF

Biodegradarea se bazeazi3 pe prezenw in pimi3nt a unor microorganisme

capabile de a degrada marea majoritate a produselor organice considerate ca
poluanti. Metabolismul microorganismelor este de douH feluri: uerob $i
unaerob.
Activitutea uerobd este Tn general mai eficient2 $i mai u$or de controlat.
fn acest mecanism, este necesar sH se asigura cantitiiti suficiente de elemente
nutritive $i de oxigen pentru ca procesul sI poatH consuma totalitatea
carbonului prezent.